Caiet de sarcini Instalatii Sanitare

Fazele tehnologice de execuție a instalațiilor de apă rece și apă caldă de consum menajer în

clădiri. Principii de bază: Traseul din interiorul clădirii va ţine cont de mai mulţi factori şi anume: • dacă incinta este ameninţată chiar doar accidental, de îngheţ, conductele se vor poza subteran (într-un canal vizitabil sau îngropate); • dacă incinta este încălzită, conductele se pot poza suprateran; • indiferent că este vorba de conducte de alimentare sau de conducte de evacuare, tuturor li se va asigura o pantă descurgere (către căminele exterioare). Pantele exagerat de mari nu sunt recomandate la fel ca şi cele foarte mici; • pe porţiunile orizontale ale conductelor nu sunt admise contrapante care să permită stocarea de lichid şi să împiedice scurgerea completă; • în cazul adaptării soluţiei cu conducte aşezate în canal vizitabil, conductele de apă vor avea, pe cât posibil, trasee identice cu cele de canalizare . Pentru conducta principală de canalizare sunt valabile aceleaşi reguli. De la căminul de apă (sau căminul hidroforului) şi până la limita clădirii, conducta de

aducţiune (bransamentul) va fi pozată subteran la o adâncime situată sub cota de îngheţ stabilită pentru zona respectivă (80-100 cm). La intrarea în interiorul clădirii, conducta se va afla la aceeaşi cotă de adâncime.

Odată cu stabilirea locului de pătrundere în interior a conductei de aducţiune se va stabili şi traseul orizontal al conductei principale în aşa fel încât distanţa până la coloanele (coloana) verticale de alimentare să fie cât mai scurtă. Conductele subterane ce urmează a fi îngropate vor fi aşezate pe un pat de nisip şi acoperite cu un strat de 3-5 cm de nisip pentru a evita perforarea lor cu fragmente dure.

Montarea coloanelor Coloanele se amplasează în centrul de greutate al punctelor de consum pe care le

alimentează. Ele se pot monta aparent, în şliţuri sau îngropat în tencuiala pereţilor. Când coloanele se montează aparent, din motive de estetică se amplasează pe cât posibil în colţurile încăperilor şi, de regulă, în colţurile încăperilor care conţin instalaţii sanitare (closete, băi, bucătării). După montare, peste coloane se poate pune o casetă de rigips. La montarea coloanelor trebuie să se prevadă posibilitatea izolării fiecăreia dintre ele de restul instalaţiei şi golirii lor în caz de reparaţii.

Pentru aceasta, la baza fiecărei coloane se montează câte un robinet de închidere fără descărcare, alăturat unui teu de golire.

Racordarea coloanelor la conducta principală de distribuţie se face cu fitinguri. Trasarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi caldă de consum

Prin operaţia de trasare se înţelege marcarea în teren a cotelor, de montare a conductelor de

distribuţie şi a punctelor consumatoare de apă din clădire. Trasarea instalaţiei se face pe baza datelor din proiect şi a planului de coordonare a tuturor reţelelor de conducte (apă rece, apă caldă de consum, canalizare etc.) ce se montează în aceeaşi clădire.

Operaţia de trasare a instalaţiilor începe în faza în care pereţii sunt încă netencuiţi, iar şapa încăperilor neturnată. De aceea este necesar să existe un element comun de referinţă. Acest element se numeşte «linia la un metru» sau «linia de vagris» situată la înălţimea de un metru de la cota pardoselii finite.

Faţă de această linie se stabilesc cotele de montare a punctelor consumatoare de apă şi a conductelor din instalaţie.

Pentru trasarea liniei de vagris este nevoie de un furtun transparent cu diametrul de 10-15 mm, cu ambele capete libere(furtun de nivel).

Furtunul va fi umplut cu apă aproape complet şi va fi manevrat de către doi lucrători. Unul dintre ei va rămâne pe loc ţinând furtunul cu meniscul de apă în dreptul semnului făcut cu o cretă la 1 m deasupra podelei încăperii.

Cel de-al doilea lucrător se deplasează în alt loc al etajului respectiv, îşi fixează un punct la aproximativ 1 m deasupra podelei şi verifică dacă meniscul se stabilizează în acel punct sau trebuie deplasat în sus ori în jos pentru a se stabiliza. Se marchează cu creta punctul în care meniscul este stabil la ambele capete.

După trasarea liniei de 1 m, marcarea punctelor de alimentare cu apă caldă şi rece pentru chiuvete, duşuri, căzi, vase de WC, bideuri etc. se va face respectând întocmai proiectul de instalaţii.

De asemenea, se va face marcarea punctelor de preluare a apelor uzate de către reţeaua de canalizare.

In cazurile în care, însă, nu există un proiect de instalaţii pur şi simplu, din diferite cauze (de exemplu este vorba despre o clădire veche care nu a avut reţea de apă-canal, şi autorizaţia de construire a fost obţinută fără existenţa proiectului de instalaţii), proprietarul va trebui să-şi întocmească, singur sau ajutat, un plan simplu dar eficient de acţiune.

Este de presupus că, ţinând seama de spaţiile existente în camera de baie şi de bucătărie, de dimensiunile obiectelor sanitare ce vor fi instalate şi de estetica dotării acestor spaţii, beneficiarul a stabilit deja locurile de amplasare pentru fiecare obiect sanitar în parte.

După trasarea liniei de 1 m urmează trasarea pe orizontală şi pe verticală a traseelor viitoarelor conducte de apă rece şi caldă.

Trasarea se va face cu cretă . Trasarea în plan orizontal a instalaţiei tehnico-sanitare interioare cuprinde:

• stabilirea traseelor conductelor principale de distribuţie şi a punctelor de amplasare a reazemelor pentru conducte; • poziţiile şi cotele de amplasare a punctelor de pornire a coloanelor şi a golurilor necesare pentru trecerea prin planşee; • poziţiile obiectelor sanitare (chiuvete, căzi, vase WC,bideuri etc.) în interiorul incintelor prevăzute cu astfel de obiecte. Trasarea în plan vertical a instalaţiei tehnico-sanitare interioare cuprinde:

• traseul conductelor pe pereţii clădirii şi punctele de fixare; • înălţimea de montare a obiectelor sanitare; • golurile necesare pentru traversarea pereţilor interiori şi exteriori ai clădirii.

Traseele conductelor de alimentare cu apă din interiorul clădirii trebuie să fie paralele cu

pereţii sau cu linia stâlpilor şi să urmeze drumul cel mai scurt de la coloană până la punctele de consum. Pentru aceasta este neapărată nevoie ca poziţia coloanelor în interiorul incintei respective să fi fost stabilită anterior.

Acest lucru nu poate fi făcut cu eficienţă, dacă, în prealabil, nu sunt stabilite punctele de intrare în clădire a conductei de apă rece şi a celei de canalizare precum şi locul de preparare a apei calde de consum menajer.

Pentru preluarea dilatării coloanelor cu ţevi din materiale plastice (PE, PVC) se folosesc lire de dilatare.

Coloanele sunt susţinute cu ajutorul brăţărilor metalice incastrate în elementele de construcţii cu mortar de ciment sau de ipsos amplasate, de regulă, la fiecare etaj, însă nu la mai mult de 3.5 m una de alta.

Montarea conductelor de legătură de la coloane la armăturile obiectelor sanitare

Conductele de legătură de la coloane la obiectele sanitare se pot monta atât aparent, cât şi îngropat în tencuială.

Legăturile amplasate sub nivelul obiectelor sanitare se montează cu pantă, astfel încât să se asigure golirea apei prin coloană. Pentru rezervoare de closet, chiuvete şi spălătoare sau lavoare echipate cu baterii de perete, .conductele de legătură se aşază deasupra nivelului obiectelor respective.

Racordarea conductelor de legătură la coloane se face cu ajutorul teurilor. Pe conductele de legătură se montează robinete de închidere care permit întreruperea alimentării cu apă a robinetelor sau bateriilor defecte montate la punctele de consum.

Dupa remedierea defectiunilor aceste robinete se deschid şi se menţin în poziţia respectivă în timpul funcţionării instalaţiei.

Armăturile metalice cu mufe (robinete de trecere) se montează pe conductele din PVC cu ajutorul unui niplu metalic obişnuit şi al unei mufe duble din PVC cu filet sau al unui racord olandez din PVC cu filet exterior. Aceste armături se susţin separat, pentru a nu se transmite, prin manevrarea lor, eforturi asupra ţevii, ele reprezentând astfel puncte fixe ale conductei.

Indiferent de materialele din care se execută conductele de legătură alcătuirea acestora se va face conform celor expuse mai sus referitor la necesarul de fitinguri şi armături.

De mai mulţi ani, locul robineţilor cu corp din fontă turnat având ca organ de închidere ventilul sau sertarul, a fost luat aproape în întregime de robineţii sferici(cu bila) şi corp din bronz sau alt aliaj.

Racordurile acestor robineţi sunt filetate, cu filet exterior, interior sau mixt şi sunt cuplate la mufele filetate ale fitingurilor folosind, pentru etanşare, garnituri sau fuior de cânepă. Pentru strângere vor fi folosite două chei potrivite.

Polietilena este un polimer al etilenei cunoscut de foarte multă vreme dar folosit, iniţial, mai mult ca folie de protecţie a mărfurilor, ambalaj în diferite forme şi scopuri, înveliş pentru solarii etc.

In formă pură nu are o rezistenţă mecanică prea mare, are o durată de îmbătrânire relativ scurtă şi o slabă rezistenţă la temperaturi ridicate.

Este, de asemenea, destul de inflamabil. în ultimii ani acest material plastic a pătruns rapid şi adânc în practica montajului de reţele de apă potabilă.

Este garantat pe o durată de 50 de ani ceea ce denotă că în fabricarea tuburilor din PE mai intră şi alţi constituenţi care îi sporesc calitatea.

Montarea obiectelor sanitare şi a armăturilor • Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se face fie direct, prin şuruburi, fie indirect, prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere. • Pentru obiectele sanitare montate în grup - lavoare - spălătoare etc. - se pot utiliza stative metalice, conform catalogului de detalii tip I.P.C.T. • La ieşirea din pereţi a conductelor de apă şi scurgere care servesc obiectele sanitare, se recomandă să se monteze, pentru mascarea golului, rozete metalice nichelate sau cromate. • Armăturile de perete ale obiectelor sanitare, precum şi rozetele metalice se vor aplica la faţa finită a peretelui. Se prevăd următoarele armături: • - robineţi de închidere cu sferă şi mufe filetate vane cu flanse Pn 10 bar • - robineţi de golire cu sferă şi mufe filetate Pn 10 bar • - robineţi de închidere, golire, reglaj cu mufe filetate Pn 10 bar montate în aval de reductorul de presiune. • - robineţi de reglaj colţar cromaţi, cu sferă pentru obiectele sanitare Pn 10 bar • Instalaţia de apă potabilă este proiectată să îndeplinescă urmatoarele criterii funcţionale: • - presiunea maximă la armaturile obiectelor sanitare: 20 mCA • - viteză maximă în conducte: 1,5 m/sec

Condiţiile de amplasare şi montaj pentru obiecte sanitare Distanţele minime de amplasare, precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare vor fi

cele indicate în STAS 1504. Se va urmări suprapunerea pe verticală atât a grupurilor sanitare, cât şi a obiectelor izolate. În rezolvarea grupurilor sanitare se va urmări aplicarea unor soluţii care să favorizeze

modularea instalaţiilor. Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cămine, internate, cazărmi, vestiare etc.

se vor dispune, spre mijlocul încăperii, neadosate la pereţii încăperii. Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se va face astfel meat să se realizeze trasee ale

conductelor de legătură cât mai scurte şi cât mai simple şi, pe cât posibil, evitarea intersectării conductelor.

Tehnologia de montaj a conductelor de apă şi canalizare

Conductele îngropate nu au nevoie de suporţi speciali ele fiind aşezate direct pe un pat de nisip compactat.

Pe traseele supraterane, conductele vor fi prinse, din loc în loc, de suporţi metalici încastraţi în plafoane, planşee, pereţi.

Deşi sunt disponibili şi în comerţ, suporţii conductelor de apă şi canalizare pot fi confecţionaţi în şantier dacă avem la îndemână platband de oţel,, şuruburi şi un aparat de sudură.

Tipul suportului necesar într-un anumit loc se va stabili de cel care montează conducta în funcţie de situaţia concretă. Vor fi însă respectate câteva condiţii absolut necesare:

Dacă între două reazeme provizorii conducta tinde să flambeze se va micşora distanţa între reazeme până ce conducta rămâne dreaptă. Nu uitaţi că în funcţiune greutatea ei este mai mare;

O conductă de apă caldă se va dilata la punerea în funcţiune şi se va restrânge la oprire. La unul dintre capete conducta va fi fixată rigid dar i se va lăsa posibilitatea să culiseze pe toate reazemele până la capătul celălalt (suporţii nu se vor strânge excesiv);

Dacă traseul unidirecţional al unei conducte de apă caldă este prea mare (peste 10 m) este necesară o liră de dilatare pentru care trebuie consultat un proiectant;

Trecerile prin planşee şi pereţi vor fi protejate cu bucăţi de ţeava din oţel sau mase plastice. Spaţiul între două conducte învecinate va fi egal cu semisuma diametrelor celor două

conducte.

Montarea conductelor

Conductele vor fi montate după ce, în prealabil, s-a făcut trasarea lor. La trasare se vor respecta cu stricteţe pantele prevăzute în proiect, astfel ca să fie asigurată

aerisirea şi golirea completă a conductelor. Susţinerea conductelor orizontale se va face cu brăţări ancorate de planşeu sau cu console

din oţel lat sau rotund, în cazul montării lor în lungul zidurilor. Distanţa maximă între două puncte de susţinere este de 2 m.

Susţinerea coloanelor se va realiza cu brăţări din oţel rotund sau lat, fixate sub mufele tuburilor la distanţe de 2,5-3 m una de alta şi prin console sub cotul de la baza coloanelor.

Se recomandă utilizarea etanşării cu plumb şi frânghie gudronată pentru traseele orizontale ale colectoarelor de canalizare, indiferent de natura apelor transportate.

La coloane se recomandă etanşarea cu ciment şi frânghie albă. Se admite folosirea pentru etanşarea îmbinărilor a masticului bituminos cu frânghie

gudronată. De asemenea, se admite folosirea în acelaşi scop a garniturilor de etanşare din cauciuc.

Montarea tuburilor şi a pieselor din fontă pentru scurgere se face cu mufele contra sensului de curgere a apei.

Se admite inversarea dispunerii mufelor numai pe coloane, când se face legătura cu ventilarea secundară.

Capacele pieselor de curăţire din fontă se vor fixa cu şuruburi, asigurându-se etanşarea cu garnituri din carton sau cauciuc.

Pe coloanele verticale de scurgere se vor prevedea în locuri uşor accesibile, compensatoare de dilatare astfel: a) La coloane de scurgere, care colectează apele de la chiuvete, spălătoare, lavoare, closete sau căzi de baie, câte un compensator la fiecare nivel, prevăzut cu un asemenea obiect sanitar, sau câte un compensator la fiecare două niveluri, în cazul când coloana nu colectează pe acest parcurs nici un fel de obiect sanitar. Între două compensatoare succesive se va prevedea un punct fix, imediat deasupra ramificaţiei spre obiectele sanitare deservite. b) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri industriale, publice, etc. se vor monta compensatoare astfel meat distanţa dintre cele două compensatoare succesive să nu fie mai mare de 10 m.

Se vor prevedea puncte fixe la jumătatea distanţei între două compensatoare succesive. Punctele fixe se vor reprezenta în planurile de execuţie.

DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE ORIZONTALĂ LA

CONDUCTELE DIN PVC (în cm)

Domeniul de utilizare al tevilor PVC Conducte de presiune pt apa si fluide

tehnologice Conducte de scurgere

Diametrul exterior al tevii (mm)

Tipul tevii G

(10 bar) M

(6 bar) G

(10 bar) M

(6 bar) U

(2,5 bar) M

(6 bar) U

(2,5 bar) 1 2 3 4 5 6 7 8

16 90 80 80 75 - - - 20 100 90 90 80 - - - 25 110 100 100 90 - - - 32 120 110 120 100 80 - - 40 140 120 130 110 85 - - 50 150 130 140 120 90 - - 63 170 140 160 140 - - - 75 180 160 170 150 100 - - 90 220 180 200 160 - - - 110 - 200 - 180 110 200 120 125 - 210 - 190 120 220 140 160 - 220 - 200 130 240 160 200 - 250 - 220 - 260 180

Distanţele uzuale între dispozitivele de susţineri pe orizontală pentru conducte din PVC

Pentru susţinerile pe verticală, aceste distanţe se vor majora cu cca. 15^-25% şi vor fi cele din tabelul mai sus prezentat.

DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE VERTICALĂ LA CONDUCTELE DIN

Diametrul exterior al

tevii (mm) Distantele intre dispozitivele de sustinere pe verticala (cm)

Tipul tevii G (10 bar) M (6 si 4 bar) U (2,5 bar) 1 2 3 4 16 100 100 - 20 130 120 - 25 140 130 - 32 160 140 100 40 180 150 100 50 190 160 110 63 220 180 110 75 240 200 120 90 260 220 120

110 - 230 130 125 - 240 130 160 - 250 140 200 - 260 150

Se va prevedea în proiecte obligativitatea susţinerii bazei coloanelor de scurgere a apelor

uzate menajere. La baza coloanelor de scurgere a apelor uzate menajere în clădiri de locuit cu 4 sau mai

multe nivele se vor prevedea şi monta coturi din fontă de scurgere. De regulă conductele din PVC au rămas una dintre soluţiile cele mai ieftine din cauza

îmbinării mai u oare i implicit mai ieftină decât utilizarea fitingurilor speciale. ș ș La achiziţionarea ţevilor din PVC vom avea grijă să cerem ţevi de presiune din PVC pentru că mai există şi ţevi din PVC folosite la instalaţiile electrice, total nerecomandate pentru presiune.

Imbinările între piesele componente ale unei reţele de apă din material PP-R se fac, de regulă, prin lipire. Pentru extremităţile reţelei, care, de regulă, sunt prevăzute cu armături de închidere metalice se vor folosi mufe având un capăt pentru lipire şi unul filetat.

La îmbinarea a două tronsoane drepte de ţeava se vor folosi mufe fabricate sau se va mufa un capăt al ţevii prin încălzire şi extensie cu un capăt de ţeava de acelaşi diametru.

Imbinările între ţevi şi fitinguri (coturi teuri, reducţii) se fac tot prin lipire. La extremităţi, fitingurile sunt mufate după diametrul exterior al ţevii de acelaşi calibru. Dacă se întâmplă ca ţeava să nu intre în mufă, se va calibra prin încălzire.

Izolarea conductelor

Acest capitol cuprinde specificaţii care stabilesc calitatea materialelor şi condiţiile de execuţie a lucrărilor de izolare a insţalaţiei sanitare.

Izolarea cu ajutorul tuburilor izolante: Suprafeţele pe care urmează sa se aplice adezivul trebuie forte bine curătate si degresate ca

şi suprafaţa izolaţiei altfel lipirea nu se va executa bine. Dacă suprafeţele au fost vopsite anterior trebuie să ne asiguram ca lipiciul va adera la

vopsea. Adezivul nu trebuie folosit pe suprafeţe care au fost tratate în prealabil cu bitum, asfalt sau uleiuri.

Masurarea circumferinţei:

Masura se poate obţine utilizand o bandă de material izolant cu aceeaşi grosime cu a izolaţiei care urmează sa fie folosită. In acest fel se obţine dimensiunea circumferinţei inclusiv grosimea materialului izolant.

Lipirea marginilor :

Pentru lipirea marginilor unui tub care în prealabil a fost tăiat pe lungime, tubul se înfăşoară pe o ţeavă cu diametrul mai mare decat cel a tevii care trebuie izolată astfel încat marginile să nu se atingă şi se aplică adezivul. Apoi în tub se introduce ţeavă care trebuie izolată . Dacă tubul de izolaţie nu este foarte lung şi izolaţia nu este foarte groase se poate rula pe lungime şi apoi se poate aplica adezivul. Pentru izolarea conductelor cu diametre mari saltelele izolante se taie la dimensiunile potrivite şi se aplică pe margini un strat subţire de adeziv. Inainte de poziţionarea saltelei se verifică dacă adezivul s-a uscat îndeajuns (dacă nu se lipeste de degete însemnă că este uscat destul). La lipirea a doua margini acestea se presează bine cu ambele maîni, începand cu marginea îndepartată, inaintand spre centru evitand astfel lipirea neuniforma.

Izolarea conductelor cu grosime de pană la 160mm cu tuburi: Utilizarea tuburilor potrivite.

Teva se introduce în tubul de izolaţie începand cu un capăt. Tubul nu trebuie forţat. După ce a fost asezat la locul lui, un capăt se fixează cu adeziv, după care se aplică adeziv şi pe marginea tubului fixat şi pe cea a tubului care urmeaza să se fixeze. Se apropie marginile tuburilor şi se presează.

Izolarea coturilor la 90°: Se taie un tub care să aibă lungimea cotului.La mijloc tubul se taie în doua la un unghi de 45°. Cele două bucaţie se rotesc pană se obţine unghiul de 90°apoi cele două piese se lipesc. Piesa se taie pe lungime, în interior, se poziţionează pe ţeavă şi se lipesc cele două margini. Pe marginile cotului se aplică adeziv şi se lipesc de marginile tuburilor asezate în lungul ţevii. Dacă tuburile izolante de pe ţevi au fost asezate la locul lor şi lipite, cotul la 90°va trebui masurat foarte bine sa încapă.

Izolarea coturilor cu diametru diferit de cel al ţevii: Se caută două tuburi de izolaţie astfel încat diametrul interior al unui tub să fie egal cu diametrul exterior al celuilalt. Se formează cotul cum s-a arătat anterior şi se asează astfel încat marginile cotului sa se suprapună peste izolatia ţevilor.

Izolarea coturilor din mai multe segmente:

Se taie o bucată de tub izolant la lungimea necesară să acopere cotul. Se calculează diametrul exterior al tubului de izolaţie. Se trasează doua linii paralele la mijlocul tubului. Distanţa dintre linii este egală cu diametrul exterior al tubului.Cu o alta linie se marchează jumatatea distantei dintre primele două. La un centimetru de o părte şi de alta a liniei din mijloc se marchează două puncte şi se trasează două linii oblice prin aceste puncte. Tubul se taie în lungul celor două linii oblice, iar cele trei piese obţinute se

rotesc pană se obţine un unghi de 90° apoi se lipesc. Cotul astfel obţinut se taie în lungime pe interior, se asează pe ţeavă şi se lipesc marginile. Cotul se fixează cu adeziv de tubul de izolaţie de pe ţeavă.

Izolarea T-urilor:

Se taie o treime din lungimea tubului de izolaţie . Bucata mai mică se taie dintr-o parte la un unghi de 45° apoi se taie si din cealaltă parte la acelaşi unghi. In bucata mai lunga se fac două taieturi la mijloc la 45° . Diametrul tăieturii trebuie

să fie egală cu diametrul exterior al tubului.. Pe marginile tăiate se aplică adeziv şi se lipesc in formă de T. Se taie T-ul în lungime pe partea din interior, se asează pe ţeavă şi se lipeşte. Dacă ţeava are diametrul mai mic decat al T-ului atuci ţeava se va izola în prealabil, după care se realizează un T care să aibă diametrul interior egal cu cel al diametrului exterior al ţevii, apoi se izolează T-ul cum s-a arătat mai sus.

Izolarea unui T cu tăieturi rotunde: Folosind un tub cu diametrul egal cu cel al ţevii care trebuie izolată se face o gaură în tub în locul unde se formează T-ul. Se taie tubul în lungime. Se aşează pe ţevă astfel încat gaura să fie în dreptul celei de a treia ţeavă, apoi se lipesc marginile. A treie parte a teului se formează taind o secţiune în formă de U

dintr-un alt tub de izolaţie. Se pune şi aceasta parte astfel încat să se aşeze perfect în golul din celălalt tub.

Izolarea unei vane: Izolarea vanelor de diametre mici: se ia un tub de izolatie, se face o taietura in lungul lui astfel încât să încapă vana şi se face o gaură. Tubul se pune pe vană şi se lipesc marginile. Izolarea vanelor de diametre mari: se izolează conducta în ambele părţi ale vanei. Se infăşoară în jurul vanei bandă izolatoare autoadezivă. Se taie un tub de izolaţie la lungimea egală cu circumferinţa tuburilor cu care s-au izolat conductele si se taie pe lunime. Tubul se aplatizează şi se face o tăietură longitudinală cu un gol la capătul ei. Acest tub se aşează pe vană astfel încâ marginile tubului să se suprapună peste marginile izolaţiei conductelor. Dacă este necesar, tija vanei se poate izola aplicând un inel din material izolant.

Izolarea unei reducţii: Se alege un tub izolator cu diametrul egal cu diametrul mai mare la tevii şi se taie la o lungime mai mare decat a spaţiului pe care îl ocupă reducţia. La unul dintre capete se taie cate un triunghi pe fiecare parte astfel încat circumferinţa să formeze o reducţie egala cu diametrul celei de a doua ţevi şi se lipesc marginile. Piesa se taie pana se obtine si la un capăt şi la celălalt diametrul dorit si lungimea dorită pentru reducţie. Piesa se taie în lung, se potriveşte pe ţeavă şi se lipeşte.

Izolarea ţevilor în dreptul Suporţilor de susţinere:

Pentru a garanta o izolare constantă în lungul ţevii în special cand se utilizeaza elemente de suspendare se indică utilizarea unor piese speciale care se gasesc într-o mare varietate de diametre pentru a permite instalate uşoară. Aceste piese speciale se montează cum s-a arătat mai sus. Uitlizarea tuburilor autoadezive: Acest tip de tuburi se foloseste pentru instalaţiile gata executate. Au avantajul unui montaj rapid. Inainte de izolare tuburile trebuie bine curăţate, degresateşi uscate. Tubul se aşează pe ţeavă . Folosind ambele maini se înlătură benzile aplicate pe margini avand grijă ca marginile să se potrivească. Uşor se presează cele două margini începand cu capătu îndepartat şi înaintand spre centru.

Izolarea ţevilor cu diametre mai mari de 160mm cu saltele izolante: Utilizand o bucată de saltea cu grosimea egală cu cea a izolaţiei se înfăşoară în jurul ţevii şi se măsoară diametrul. Lungimea respectivă se măsoară pe o saltea si se marchează cu o linie. Salteaua se taie în lungul liniei. Se aplică adeziv pe margini, se înfăşoară salteaua în jurul ţevii şi se presează marginile cu adeziv începand cu capătul îndepărtat .

Izolarea coturilor:

Prima dată se măsoară raza de curbură a cotului. Se ia în deschiderea unui compas distanţa măsurată interior şi pe o saltea se trasează un arc de cerc aşezand compasul cu varful într-un colţ. Se măsoară diametrul exterior exact al ţevii. Distanţa măsurată se imparte in duoă şi se marchează mijlocul. Distanţa obţinuta se adaugă la raza măsurată anterior. Cu varful compasului în acelaşi loc şi cu suma obţinută în deschiederea compasului se trasează un alt arc de cerc. Cu grijă se taie după cele două arce rezultand o piesă, după care dintr-o altă saltea se mai croieşte o bucata. Pe marginile razelor mari se aplica adeziv şi se lipesc. Se aplica adeziv pe marginile razelor mici după care se aşează pe ţeavă şi se lipesc.

Izolarea reducţiilor:

Mai întâi se măsoară înălţimea reducţiei incluzând înbinările. Se măsoară diametrul exterior maxim şi minim şi se adaugă de două ori grosimea izolaţiei la fiecare masură.Cu ajutorul acestor dimensiuni se formează un triunghi pe o saltea izolantă unde diametrul mare reprezintă baza triunghiului iar diametrul mic, linia mijlocie. Cu ajutorul compasului se măsoară distanta de la vârful triunghiului la unul dintre unghiurile de la bază şi se trasează un prim arc de cerc. Al doilea arc de cerc se trasează punând vârful compasului în vârful triunghiului si având în deschiderea lui unul dintre unghiurile triunghiului mic. Se măsoară circumferinţa conductei cu diametrul mai mare cu ajutorul unei benzi de material izolant, se

marchează mijlocul ei iar apoi banda se aşează pe circumferinţa cercului mai mare. Se trasează două linii din capetele benzii până în vârful triunghiului apoi se taie cu atenţie.Se aplică adeziv pe margini, se aţează la locul ei si se lipeşte. Izolarea vanelor:

Înainte de începerea izolaţiei vanei se izolează conductele. Se măsoară diametrul izolaţei şi apoi cel al flanşelor. Pe două saltele de material izolant se trasează cu ajutorul unui compas două cercuri concentrice având diametrele egale cu cele ale flanşei si a izolaţiei. Cu atenţie se taie cele două inele iar apoi se realizează câte o taietură în fiecare inel pentru a putea fi aşezate pe partea exterioară a flanşelor vanei. Cu ajutorul unei benzi de material izolant se măsoară diametrul flanşelor apoi se măsoară lungimea vanei incluzând grosimea flanşelor. Pe o saltea de material se trasează un dreptunghi a cărui lungime o reprezintă circumferinţa flanşei, iar lăţimea dreptunghiului o reprezintă înălţimea vanei, după care se trasează mijlocul.

Se măsoară diametrul corpului vanei. Cu vârful compasului în capătul liniei din mijloc şi în deschiderea compasului raza corpului vanei se trasează câte un arc de cerc în ambele capete ale liniei. Se taie piesa rezultată. Se aplică adeziv pe margini, se asează pe vană şi se presează pentru a se lipi. Se măsoară diametrul flanşei frontale şi pe o saltea izolantă, şi se traseză un cerc. Se taie cercul iar în mijlocul lui se realizează o gaură astefel încât să poată fi aşezată pe flanşă iar apoi se lipeşte. O dată aşezată la loc, i se măsoară circumferinţa şi se trasează pe o saltea lungimea rezultată, lungime care apoi se înparte în patru părţi egale. Se măsoară apoi distanţa cea mai mare şi cea mai mică de la flanşa frontală până la izolaţia corpului vanei. Cele două distanţe se marchează pe cele cinci linii existente alternativ începând şi terminând ce distanţa mai mică. Uitlizând ca rază diferenţa între cele două distanţe se trasează cercuri în jurul capetelor liniilor şi cu ajutorul arcelor ce cerc se unesc cercurile ca în figură iar apoi se taie piesa. Se aşează la locul ei, se lipesc marginile drepte de marginile izolaţiei flanşei frontale iar mai apoi se lipesc marginile curbe de izolaţia corpului vanei şi se verifică dacă toate marginile au fost lipite bine.

Izolarea rezervoarelor:

Inainte de izolare se curăţă bine suprafaţa rezervorului, după care se măsoară circumferinţa şi înălţimea lui. Pe o saltea de izolaţie se trasează un dreptunghi a cărui lăţime o reprezintă înălţime rezervorului şi lungimea, circumferinţa lui, se aplică adeziv pe saltea şi pe rezervor şi se lipeste izolaţia. Pentru izolarea suprafeţelor superioare şi inferioare rotunjite ale rezervorului se măsoară diametrul total ca în figură. Uitlizând diametrul se calculează raza cu ajutorul căreia se trasează un cerc. Se taie cercul, se aplică adeziv şi pe izolaţie şi pe rezervor, se aşează discul pe rezervor şi se apasă tare din mijloc spre margini după care se lipesc marginile de cele ale izolaţiei laterale.

Izolarea ţevilor cu diametre mai mari de 160mm cu saltele izolante autoadezive: Alături de rolele cu saltele izolante, saltelele autoadezive formează baza unei izolări rapide şi simpe.Pentru utilizare se îndepărtează hârtia de pe spatele saltelei. Rolele de material sunt folosite cu precădere pentru suprafeţele foarte mari. Inainte de izolare trebuie curăţate şi degresate bine suprafeţele. A nu se izola suprafeţe ruginite sau corodate Dintr-o saltea se taie forma dorită, se despride hârtia incepând cu un capăt, se aşează izolaţia şi se lipeşte. Se

dezlipeşte treptat hârtia apăsând pentru a se lipi. Se recomandă mai întâi izolarea părţii inferioare a instalaţiei , apoi marginile şi abia la sfârşit partea superioară pentru a preîntâmpina pătrunderea umidităţii. Se lipesc apoi marginile saltelelor între ele Similar, pentru a izola pereţii unui rezervor rotund se măsoară circumferinţa şi înălţimea acestuia, masurile se transferă pe o saltea şi se taie forma dorită. Se lipeşte un capăt pe peretele rezervorului dezlipind hârtia treptat, pe măsură ce se avansează, după care se lipesc marginile saltelei cu adeziv. Partea superioară a rezervorului se izolează cum

s-a arătat la saltelele simple cu deosebirea că trebuie dezlipită hârtia de pe spatele saltelei.

Condiţii de montaj pentru staţii de ridicare a presiunii pentru alimentări cu apă

În jurul rezervorului tampon se va lăsa un spaţiu liber de control de cel puţin 50 cm. Se admite amplasarea rezervorului lângă pereţii încăperii, pe maximum două laturi, la o distanţă liberă minimă de 10 cm, între perete şi izolaţia finită a rezervoarelor.

Distanţa între marginea superioară a rezervorului tampon deschis şi plafonul încăperii va fi de cel puţin 80 cm, iar între rezervorul închis şi plafon distanţa să fie de minimum 40 cm. Prevederea preaplinului la rezervoarele deschise este obligatorie şi se va face cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

- partea superioară a pâlniei preaplinului să depăşească nivelul de refulare al canalizării exterioare, fiind situată, în orice caz, deasupra nivelului terenului;

- să nu fie prevăzut cu vane de închidere pe conducta de evacuare a apei de la preaplin; - conducta de evacuare să fie sifonată; - preaplinul se va lega separat la canalizarea exterioară, cu luarea de măsuri pentru sesizarea

pierderilor de apă. În cazul rezervoarelor amplasate sub nivelul canalizării exterioare, pentru colectarea şi

evacuarea apei se va prevedea un recipient echipat cu eletropompe cu funcţionare automată. Distanţa între faţa superioară a recipienţilor de hidrofor şi plafonul încăperii în care se amplasează va fi de minimum 50 cm, iar în plan, spaţiul liber în jurul recipientelor de hidrofor va fi de minimum 50 cm.

La montarea recipientelor de hidrofor în baterie sau pe colţul unei încăperi, se va asigura spaţiul necesar introducerii şi scoaterii recipientelor. Partea superioară a pompelor va fi situată sub nivelul minim al apei din rezervorul tampon sau de acumulare din care aspiră. Fac excepţie pompele autoaspirante care se vor monta conform indicaţiilor din cartea tehnică a pompelor.

La amplasarea electropompelor se recomandă montarea lor cu electromotorul spre interiorul camerei sau spre culoarul de acces, iar pompele spre perete, pentru legături uşoare. Armăturile vor fi uşor de accesibile pentru manevre, revizii şi control

Tehnologii de îmbinare, etanşare şi fasonare a ţevilor din oţel Îmbinarea ţevilor de oţel zincate se va face prin fitinguri zincate sau prin flanşe. Îmbinarea

prin sudură nu se admite, în general, la instalaţii sanitare decât pentru confecţii metalice ca: distribuitoare, rezervoare etc. care, după execuţie, vor fi izolate anticorosiv. Filetul ţevilor va corespunde prevederilor STAS 402 şi trebuie să permită înşurubarea pieselor cu mâna până la cel puţin jumătate şi cel mult trei sferturi din lungimea filetului piesei.

La îmbinările cu filet etanşarea se va executa cu fuior de cânepă îmbibat cu pastă de miniu de plumb sau pastă de grafit amestecată cu ulei de in dublu fiert sau alte materiale omologate în acest scop. Etanşarea îmbinărilor prin flanşe se va face cu garnituri confecţionate din carton –STAS 1733 - unse cu pastă de miniu de plumb sau grafit, îmbibat cu ulei de in fiert sau din alte materiale omologate în acest scop.

Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu vor obtura secţiunea de trecere a ţevii, iar periferia garniturii va ajunge până la şuruburile flanşei.

Pentru realizarea îmbinărilor prin flanşe se recomandă utilizarea flanşelor plate cu filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul exploatării, se vor folosi îmbinări demontabile.

Îmbinările cu racorduri olandeze sunt admise numai în locuri accesibile, vizitabile. Pentru protecţia stratului de zinc de la suprafaţa exterioară a conductelor din Ol-Zn se va evita contactul acestora cu ipsosul, varul şi betonul.

Montarea armăturilor de închidere, siguranţă şi control

Toate armăturile vor fi montate în poziţia închis. Supapele de siguranţă cu pârghie şi

contragreutate vor fi montate astfel meat tija să fie verticală. Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare

Lucrările de săpătură şi umplutură se vor executa conform prescripţiilor în vigoare privind

tehnica securităţii muncii. Săpăturile se vor executa, de regulă, mecanizat. În zonele cu instalaţii subterane dense, precum şi în acelea în care nu se cunosc traseele instalaţiilor subterane se recomandă ca săpăturile să se execute manual.

Determinarea lăţimii şanţurilor se face cu relaţia: l = De + 40 cm în care: l - este lăţimea şanţului, în cm; De - diametrul exterior al conductei, în

cm. Lăţimea minimă a şanţurilor pentru conductele de apă este de 60 cm, iar pentru conductele

de canalizare de 70 cm. Pe măsura adâncirii săpăturii, se vor lua măsuri de consolidare a pereţilor prin efectuarea

sprijinirilor corespunzătoare. Se va da prioritate sprijinirilor cu panouri refolosibile. Concomitent, se vor lua şi alte măsuri de tehnica securităţii muncii, indicate pentru lucrări de acest fel.

În cazul în care natura terenului nu asigură stabilitatea în timp a reţelelor (terenuri de umplutură, mlăştinoase etc.) se vor lua măsuri de consolidare prin batere, radiere de beton, grinzi, piloţi etc.

În cazul în care, pe fundul şanţului, există proeminenţe provenite din bolovani, stânci, fundaţii vechi etc., care pot să producă deteriorarea conductelor, se va crea un "pat protector" de nisip sau pământ mărunt, pe care se montează conducta.

Umplutura de pământ se va executa numai după probarea instalaţiilor, astfel încât să nu fie deteriorate conductele.

La săpăturile care traversează căi de circulaţie se vor lua măsuri pentru evitarea tasării suprastructurii.

Contorizarea consumului de apă Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară va fi contorizată în vederea stabilirii

cantităţii de apă consumată. Se vor folosi numai echipamente de contorizare omologate de către Biroul de Metrologie Legală (B.R.M.L.). Montarea contoarelor se va face conform indicaţiilor din documentaţia tehnică a contorului. Contorizarea consumului de apă rece se va face astfel printr-un contor de apă tip Woltman Dn80, amplasat in căminul de deasupra puțului forat. Contorizarea consumului de apă caldă se va face astfel la centrala termică, cu un contor general pe racordul de apă rece al instalaţiei de preparare apă caldă.

Depozitare şi manipulare • Păstrarea materialelor pentru instalaţii se face în depozitele de materiale ale şantierului, cu respectarea prescripţiilor în vigoare privind normele de prevenire a incendiilor şi normele specifice de tehnica securităţii muncii. • Materialele de instalaţii asupra cărora condiţiile atmosferice nu au influenţă nefavorabilă se vor depozita în aer liber, în stive sau rastele pe platforme betonate sau balastate special amenajate în acest scop. • Materialele care pot fi deteriorate de agenţii climatici (armături) se vor depozita sub şoproane şi vor fi acoperite cu prelate sau cu foi de polietilenă. • Materialele care se deteriorează la umiditate sau radiaţie solară (armături fine, fitinguri, aparate de măsură şi control, aparate cu motoare electrice) se vor păstra în magazii închise. • Manipularea materialelor se va face cu respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii şi în aşa fel încât să nu se deterioreze.

CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA ŞI RECEPŢIA INSTALAŢIILOR

Conductele interioare de canalizare vor fi supuse la următoarele încercări: • încercarea de etanşeitate; • încercarea de funcţionare. Încercarea de etanşeitate se va efectua prin verificarea etanşeităţii pe traseul conductelor şi

la punctele de îmbinare. Conductele prevăzute cu elemente de mascare vor fi verificate pe parcursul lucrării, înainte

de închiderea lor. Încercarea de etanşeitate se va face prin umplerea cu apă a conductelor astfel: • conductele de canalizare a apelor meteorice pe toată înălţimea clădirii; • conductele de canalizare a apelor menajere, până la nivelul de refulare prin sifoanele de pardoseală sau ale obiectelor sanitare. Încercarea de funcţionare se face prin alimentarea cu apă a obiectelor sanitare şi a punctelor

de scurgere la un debit normal de funcţionare şi verificarea condiţiilor de scurgere. La efectuarea probelor de funcţionare se vor verifica pantele conductelor, starea pieselor de susţinere şi de fixare, existenţa pieselor de curăţire, conform precizărilor din proiect şi din prezentul normativ.

Conducte de apă rece şi caldă

Conductele de apă rece şi caldă de consum vor fi supuse la următoarele încercări: - încercarea de etanşeitate la presiune la rece; - încercarea de funcţionare la apă rece şi caldă; - încercarea de etanşeitate şi de rezistenţă la cald a conductelor de apă caldă şi a celor de circulaţie. Încercarea de etanşeitate la presiune la rece, ca şi încercarea de etanşeitate şi rezistenţă la

cald se vor efectua înainte de montarea aparatelor şi armăturilor de serviciu la obiectele sanitare şi celelalte puncte de consum, extremităţile conductelor fiind obturate cu flanşe sau dopuri. Presiunea de încercare la etanşeitate şi rezistenţa la cald la conductele de apă rece şi caldă va fi egală cu 1,5 x presiunea de regim, indicată în proiect pentru instalaţia respectivă de alimentare cu apă, dar nu mai mică de 6 bari.

Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 de minute nu se admite scăderea presiunii.

Presiunea în conducte se va realiza cu o pompă de încercări hidraulice şi se va citi pe un manometru montat pe pompă, care se va amplasaîn punctul cel mai de jos al conductelor. Încercarea de funcţionare la apă rece şi caldă se va efectua după montarea armăturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulică de regim. Se va verifica, prin deschiderea succesivă a armăturilor de alimentare, dacă apa ajunge, la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în parte. Verificarea se va face prin deschiderea numărului de robinete de consum corespunzător simultaneităţii şi debitului de calcul.

Încercarea de etanşeitate şi rezistenţă la conductele de apă caldă, inclusiv la cele de circulaţie, se va face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apă caldă la presiunea de regim stabilită prin proiect şi la o temperatură de 55^-60°C.

Presiunea şi temperatura de regim se vor păstra în instalaţie timpul necesar verificării etanşeităţii îmbinărilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor supuse dilatărilor, dar nu mai puţin de 6 ore.

După răcirea completă se va repeta încercarea de etanşeitate la presiune la rece. Pentru verificarea funcţionării conductelor de circulaţie, se va măsura temperatura apei în conducta de apă caldă, la ieşirea din aparatul de preparare, şi din conducta de circulaţie, înainte de racordarea la aparat. Încercarea de funcţionare se va efectua având echipamentele în funcţiune, conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei calde, pompe etc.).