+ All Categories
Home > Documents > Caderea - Albert Camus

Caderea - Albert Camus

Date post: 04-Apr-2018
Category:
Upload: nobilisu
View: 510 times
Download: 38 times
Share this document with a friend
46
7/29/2019 Caderea - Albert Camus http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 1/46 C DEREA Ă Albert Camus Povestire Pot, domnule, s v ofer serviciile mele f r riscul de a v stingheri? M tem ă ă ă ă ă ă  c n-o s şti i s v face i în eles de prea stimabila goril care conduce ă ă ţ ă ă ţ ţ ă  destinele acestui local. Nu vorbeşte decât olandeza. Dac nu m autoriza i s ă ă ţ ă v pledez cauza, nu va ghici c dori i un p h rel de rachiu de ienup r. Iat , ă ă ţ ă ă ă ă   îndr znesc s sper c m-a în eles; felul în care a dat din cap trebuie s ă ă ă ţ ă  însemne c argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo gr bindu-se cu ă ă  o încetineal de în elept. Ave i noroc, n-a mârâit. Când refuz s serveasc , e ă ţ ţ ă ă ă  de-ajuns s mârâie o dat : nimeni nu mai insist . Numai marile animale au ă ă ă  privilegiul de a fi, dup voie, în toane bune sau rele. Dar îng dui i-mi s m ă ă ţ ă ă retrag, domnule, prea fericit c v-am putut fi de folos. V mul umesc, şi aş ă ă ţ  accepta dac aş fi sigur c prezen a mea nu-i inoportun . Sunte i prea bun. ă ă ţ ă ţ  Atunci îmi voi pune paharul lâng al dumneavoastr . ă ă Ave i dreptate, t cerea lui e asurzitoare. E t cerea p durilor primitive, din care ţ ă ă ă  pândesc mii de ochi. Uneori m uimeşte înc p ânarea cu care prea t cutul ă ă ăţ ă  nostru prieten se înverşuneaz împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e s ă ă primeasc marinari de toate na ionalit ile în acest bar din Amsterdam, pe ă ţ ăţ  care l-a numit, nu se ştie de  ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne putem teme nu crede i? c ignoran a lui îl stânjeneşte. Imagina i-vi-l pe ţ ă ţ ţ  omul de la Cro-Magnon locatar al turnului Babel! Un lucru e sigur: nu s-ar prea sim i la el acas . Dar nu, sta nu se simte exilat, îşi vede de treab şi nimic ţ ă ă ă  nu-l scoate dintr-ale lui. Una din pu inele fraze pe care le-am auzit rostite de el ţ  suna cam aşa: Cui îi place, bine. Cui nu, tot bine. Dar ce sau cine anume putea s plac sau s nu plac ? De bun seam c însuşi prietenul nostru. V ă ă ă ă ă ă ă ă m rturisesc c asemenea f pturi dintr-o bucat m atrag. Când ai meditat ă ă ă ă ă  vreme îndelungat asupra omului, fie obligat de meserie, fie din voca ie, i se ă ţ ţ   întâmpl uneori s te sim i cuprins de-o adev rat nostalgie pentru primate. ă ă ţ ă ă  C ci ele, cel pu in, n-au gânduri ascunse. ă ţ Prietenul nostru, la drept vorbind, are câteva, deşi cu greu i le po i b nui. ţ ă  Fiindc nu în elege ce se spune când e de fa , a devenit, cu timpul, ă ţ ţă  neîncrez tor. De aia şi înf işarea lui grav şi b nuitoare, ca şi cum l-ar ă ăţ ă ă   încerca gândul c între oameni lucrurile nu stau chiar cum ar trebui. Aşa se şi ă  explic de ce discu i greu cu el orice nu-i în strâns leg tur cu meseria pe ă ţ ă ă ă  care o face. De pild , ia uita i-v deasupra capului s u, pe zidul din fund. O s ă ţ ă ă ă vede i un dreptunghi de culoare mai deschis , indicând locul unui tablou care ţ ă  a fost dat jos. Într-adev r, a existat cândva aici un tablou şi înc deosebit de ă ă  interesant, o adev rat capodoper . Afla i c eram de fa si atunci când ă ă ă ţ ă ţă  gazda noastr l-a primit şi atunci când l-a dat. În ambele cazuri, a f cut-o cu ă ă  aceeaşi neîncredere, dup s pt mâni de gândire. Aşa stând lucrurile, trebuie ă ă ă  s recunoaştem c societatea i-a pervertit întrucâtva firea, altminteri simpl şi ă ă ă  deschis din n scare. ă ă Lua i not c nu-l judec. Socotesc c neîncrederea lui e întemeiat şi aş fi şi eu ţ ă ă ă ă  ca el dac , aşa cum pute i vedea, firea mea comunicativ nu mi-ar sta ă ţ ă   împotriv . Sunt, din p cate, vorb re , şi leg uşor cunoştin cu toat lumea. ă ă ă ţ ţă ă  
Transcript
Page 1: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 1/46

C DEREAĂ

Albert Camus

Povestire

Pot, domnule, s v ofer serviciile mele f r riscul de a v stingheri? M temă ă ă ă ă ă  c n-o s şti i s v face i în eles de prea stimabila goril care conduceă ă ţ ă ă ţ ţ ă  destinele acestui local. Nu vorbeşte decât olandeza. Dac nu m autoriza i să ă ţ ă v pledez cauza, nu va ghici c dori i un p h rel de rachiu de ienup r. Iat ,ă ă ţ ă ă ă ă   îndr znesc s sper c m-a în eles; felul în care a dat din cap trebuie să ă ă ţ ă  însemne c argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo gr bindu-se cuă ă  o încetineal de în elept. Ave i noroc, n-a mârâit. Când refuz s serveasc , eă ţ ţ ă ă ă  de-ajuns s mârâie o dat : nimeni nu mai insist . Numai marile animale auă ă ă  privilegiul de a fi, dup voie, în toane bune sau rele. Dar îng dui i-mi s mă ă ţ ă ă retrag, domnule, prea fericit c v-am putut fi de folos. V mul umesc, şi aşă ă ţ  accepta dac aş fi sigur c prezen a mea nu-i inoportun . Sunte i prea bun.ă ă ţ ă ţ  Atunci îmi voi pune paharul lâng al dumneavoastr .ă ăAve i dreptate, t cerea lui e asurzitoare. E t cerea p durilor primitive, din careţ ă ă ă  pândesc mii de ochi. Uneori m uimeşte înc p ânarea cu care prea t cutulă ă ăţ ă  nostru prieten se înverşuneaz împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să ă primeasc marinari de toate na ionalit ile în acest bar din Amsterdam, peă ţ ăţ  care l-a numit, nu se ştie de  ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne

putem teme nu crede i? c ignoran a lui îl stânjeneşte. Imagina i-vi-l pe― ţ ― ă ţ ţ  omul de la Cro-Magnon locatar al turnului Babel! Un lucru e sigur: nu s-ar preasim i la el acas . Dar nu, sta nu se simte exilat, îşi vede de treab şi nimicţ ă ă ă  nu-l scoate dintr-ale lui. Una din pu inele fraze pe care le-am auzit rostite de elţ  suna cam aşa: Cui îi place, bine. Cui nu, tot bine. Dar ce sau cine anume puteas plac sau s nu plac ? De bun seam c însuşi prietenul nostru. Vă ă ă ă ă ă ă ă m rturisesc c asemenea f pturi dintr-o bucat m atrag. Când ai meditată ă ă ă ă  vreme îndelungat asupra omului, fie obligat de meserie, fie din voca ie, i seă ţ ţ   întâmpl uneori s te sim i cuprins de-o adev rat nostalgie pentru primate.ă ă ţ ă ă  C ci ele, cel pu in, n-au gânduri ascunse.ă ţPrietenul nostru, la drept vorbind, are câteva, deşi cu greu i le po i b nui.ţ ă  

Fiindc nu în elege ce se spune când e de fa , a devenit, cu timpul,ă ţ ţă  neîncrez tor. De aia şi înf işarea lui grav şi b nuitoare, ca şi cum l-ară ăţ ă ă   încerca gândul c între oameni lucrurile nu stau chiar cum ar trebui. Aşa se şiă  explic de ce discu i greu cu el orice nu-i în strâns leg tur cu meseria peă ţ ă ă ă  care o face. De pild , ia uita i-v deasupra capului s u, pe zidul din fund. O să ţ ă ă ă vede i un dreptunghi de culoare mai deschis , indicând locul unui tablou careţ ă  a fost dat jos. Într-adev r, a existat cândva aici un tablou şi înc deosebit deă ă  interesant, o adev rat capodoper . Afla i c eram de fa si atunci cândă ă ă ţ ă ţă  gazda noastr l-a primit şi atunci când l-a dat. În ambele cazuri, a f cut-o cuă ă  aceeaşi neîncredere, dup s pt mâni de gândire. Aşa stând lucrurile, trebuieă ă ă  s recunoaştem c societatea i-a pervertit întrucâtva firea, altminteri simpl şiă ă ă  deschis din n scare.ă ăLua i not c nu-l judec. Socotesc c neîncrederea lui e întemeiat şi aş fi şi euţ ă ă ă ă  ca el dac , aşa cum pute i vedea, firea mea comunicativ nu mi-ar staă ţ ă   împotriv . Sunt, din p cate, vorb re , şi leg uşor cunoştin cu toat lumea.ă ă ă ţ ţă ă  

Page 2: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 2/46

Nu las s -mi scape nici un prilej, dar ştiu s p strez distan ele, aşa cum seă ă ă ţ  cuvine. Când tr iam în Fran a, îmi f ceam prieteni din to i oamenii inteligen iă ţ ă ţ ţ  pe care se întâmpla s -i fi întâlnit în cale. Ah! V d c a i tres rit la auzulă ă ă ţ ă  acestui subjonctiv. M rturisesc c am o adev rat sl biciune pentru acestă ă ă ă ă  mod, precum şi pentru limbajul ales în general, sl biciune de care m simtă ă  

vinovat, v rog s m crede i. Ştiu prea bine c gustul pentru ruf ria fin nuă ă ă ţ ă ă ă   înseamn neap rat c eşti nesp lat pe picioare. Şi totuşi. Stilul, ca şiă ă ă ă  m t surile, poate ascunde, nu o dat , cine ştie ce eczem . M mângâiă ă ă ă ă  spunându-mi c , la urma urmei, nici cei ce se bâlbâie nu sunt neprih ni i.ă ă ţ  Ave i dreptate, s mai cerem pu in rachiu de ienup r.ţ ă ţ ăO s sta i mult la Amsterdam? Frumos oraş, nu-i aşa? Fascinant? lat ună ţ ă  adjectiv pe care nu l-am mai auzit de mult vreme. Tocmai de când am plecată  din Paris, şi sunt ani de atunci. Dar inima îşi are memoria ei, şi-mi amintescfoarte bine de frumoasa noastr capital şi de cheiurile sale. Parisul nu-iă ă  altceva decât o iluzie, un superb decor locuit de patru milioane de umbre.Aproape cinci milioane, la ultimul recens mânt? Pesemne au mai f cut pui. Nuă ă  m-aş mira. Întotdeauna am fost de p rere c dou sunt patimile de careă ă ă  sufer concet enii noştri: ideile şi desfrâul. Şi acelea practicate, ca s zic aşa,ă ăţ ă  f r nici o socoteal . S ne ferim, de altminteri, s -i osândim; nu sunt singurii:ă ă ă ă ă  Europa întreag se afl în aceeaşi situa ie. Uneori visez la cele ce vor ziceă ă ţ  despre noi istoricii de mâine. Într-o singur fraz , vor putea spune totul despreă ă  omul modern: îi pl cea desfrâul şi citea ziare.ăDupă o atât de temeinic defini ie, subiectul va fi, dac pot îndr zni s spună ţ ă ă ă  aşa, epuizat. Olandezii nu-s atât de moderni. Privi i-i, nu s-ar putea spune cţ ă duc lips de timp. Ce fac? Ei bine, prea stima ii domni aici de fa tr iesc dină ţ ţă ă  munca acestor prea stimate doamne. Atât masculii cât şi femelele sunt, de

altminteri, nişte foarte burgheze creaturi, venite, ca de obicei, aici, dinmitomanie sau din prostie. În fond, pentru c au prea mult sau prea pu ină ă ţ ă imagina ie. Din când în când, domnii mânuiesc cu itul sau revolverul, dar sţ ţ ă nu v închipui i c o fac cu cine ştie ce tragere de inim . Aşa cere rolul, asta-iă ţ ă ă  tot, dar sunt mor i de fric în timp ce trag ultimele cartuşe. Acestea fiind zise,ţ ă   îi g sesc mai morali decât pe ceilal i, cei care ucid în familie, pe îndelete. N-a iă ţ ţ  b gat de seam c societatea noastr e organizat în vederea acestui gen deă ă ă ă ă  asasinat? A i auzit vorbindu-se, desigur, de acei peşti m run i din râurileţ ă ţ  braziliene care se n pustesc cu miile asupra înot torului imprudent şi-lă ă   înfulec în câteva clipe, cu înghi ituri mici şi lacome, nel sând în urina loră ţ ă  decât un schelet bine cur at? Ei bine, asta-i şi organizarea lor. "Vrei s duci oăţ ă  

via cinstit ? La fel cu toat lumea?" Spui da, bineîn eles. Cum ai putea sţă ă ă ţ ă spui nu? "Straşnic! Vei fi înfulecat. Poftim o meserie, o familie, distrac iiţ  organizate." Şi din işorii se înfig în carne, pân la os. Dar sunt nedrept. De ceţ ă  spun organizarea lor? C ci, Ia urma urmei e a noastr , a tuturor, şi fiecare seă ă  gr beşte s -l înfulece pe cel lalt.ă ă ăÎn sfârşit, iat c vine şi rachiul nostru. În s n tatea dumneavoastr ! Da,ă ă ă ă ă  gorila a deschis gura, spunându-mi "doctor". În ara asta toat lumea e doctorţ ă  sau profesor. Le place s -şi manifeste respectul, din bun tate şi din modestie.ă ă  La ei, cel pu in, r utatea nu-i o institu ie na ional . De fapt nu sunt medic.ţ ă ţ ţ ă  Dac v intereseaz , înainte de a veni aici eram avocat. Acum sunt judec tor-ă ă ă ăpenitent. Dar îng dui i-mi s m prezint: Jean-Baptiste Clamence, slugaă ţ ă ă  dumneavoastr . Sunt fericit s v cunosc. V ocupa i f r îndoial cuă ă ă ă ţ ă ă ă  afacerile? Aproximativ? Excelent r spuns! Şi judicios: totul, în ceea ce neă  priveşte, e aproximativ. V rog, îng dui i-mi s fac pe detectivul. Ave iă ă ţ ă ţ  aproximativ vârsta mea, privirea atotştiutoare a omului de patruzeci de ani,

Page 3: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 3/46

care le-a v zut în via a lui aproximativ pe toate, sunte i aproximativ bineă ţ ţ   îmbr cat, adic îmbr cat ca pe la noi, şi ave i mâinile îngrijite. Sunte i deci,ă ă ă ţ ţ  aproximativ, un burghez. Dar un burghez rafinat. Faptul c tres ri i la auzulă ă ţ  subjonctivului imperfect e o îndoit dovad a culturii dumneavoastr : mai întâiă ă ă  pentru c -l recunoaşte i şi apoi pentru c v sup r la ureche. În sfârşit,ă ţ ă ă ă ă  

prezen a mea v amuz ceea ce, f r s m laud, presupune din parteaţ ă ă ă ă ă ă  dumneavoastr o anume l rgime de vederi. Sunte i, deci, aproximativ... Dară ă ţ  ce importan poate avea asta? Profesiunile m intereseaz mai pu in decâtţă ă ă ţ  sectele. Îng dui i-mi s v pun dou întreb ri, la care v rog s nu-miă ţ ă ă ă ă ă ă  r spunde i dac le socoti i indiscrete. Sunte i bogat? Într-o oarecare m sur ?ă ţ ă ţ ţ ă ă  Nu. Sunte i, aşadar, ceea ce eu numesc un saducheu. Dac n-a i cititţ ă ţ SfântaScriptur ,ă recunosc c asta nu v spune mare lucru. Dimpotriv ? Cunoaşte i,ă ă ă ţ  aşadar Sfânta Scriptur ?ă Hot rât lucru, m interesa i...ă ă ţCât despre mine... Judeca i şi dumneavoastr , prin statur , umeri şi fa ,ţ ă ă ţă  despre care mi s-a spus adesea c are o expresie s lbatic , sem n mai curândă ă ă ă  cu un juc tor de rugbi, nu-i aşa? Dar, inând seama de felul meu de a vorbi,ă ţ  trebuie s recunoaşte i c nu-mi lipseşte un anume rafinament. C mila dină ţ ă ă  p rul c reia a fost esut pardesiul pe care-l port suferea, f r îndoial , de râie;ă ă ţ ă ă ă   în schimb, am unghiile îngrijite. Şi eu am v zut multe în via a mea şi totuşi vă ţ ă vorbesc deschis, f r nici o precau ie, doar pentru c -mi place figuraă ă ţ ă  dumneavoastr . În sfârşit, în ciuda bunelor mele maniere şi a limbajului meuă  ales, sunt un obişnuit al barurilor frecventate de marinarii din Zeedijk. Nu vă mai str dui i s ghici i! Meseria mea are dou fe e, ca şi omul, în general. V-ă ţ ă ţ ă ţam mai spus, sunt judec tor-penitent. Un singur lucru e simplu în cazul meu:ă  sunt s rac. Da, am fost bogat, nu, nu mi-am împ r it averea cu al ii. Ceă ă ţ ţ  dovedeşte asta? C şi eu eram un saducheu... Auzi i sirenele din port? Înă ţ  

noaptea asta o s fie cea pe Zuider Zee.ă ţăPleca i? Ierta i-m dac v-am re inut. Cu îng duin a dumneavoastr , nu ve iţ ţ ă ă ţ ă ţ ă ţ  pl ti. La "Mexico City" sunte i ca şi la mine acas şi vizita dumneavoastr m-aă ţ ă ă  f cut nespus de fericit. Mâine, desigur, voi fi tot aici, ca şi în celelalte seri, şiă  v voi accepta cu recunoştin invita ia. Care e drumul... V-ar sup ra aşa ară ţă ţ ă ―  fi mai simplu dac v-aş întov r şi pân -n port? De acolo, dup ce ve i― ă ă ă ă ă ţ   înconjura mahalaua evreiasc , o s da i în acele bulevarde minunate pe careă ă ţ  trec tramvaie înc rcate cu flori, din care se aude o muzic r sun toare.ă ă ă ă  Hotelul dumneavoastr se afl pe unul din ele, pe Damrak. După ă ă dumneavoastr , v rog. Eu locuiesc în mahalaua evreiasc sau în ceva ce seă ă ă  numea astfel pân când fra ii noştri hitlerişti au golit locul. Ce mai pr p d!ă ţ ă ă  

Şaptezeci şi cinci de mii de evrei deporta i sau asasina i, altfel spus, cur enieţ ţ ăţ  mare prin metoda vidului! Atâta conştiinciozitate, atâta r bdare metodic ,ă ă  sunt vrednice de admira ie. Când n-ai caracter, trebuie cel pu in s ai metod .ţ ţ ă ă  Aici s-au f cut, indiscutabil, minuni şi pot spune c tr iesc pe locul uneia dină ă ă  cele mai mari crime din câte a cunoscut istoria. Poate c tocmai asta m ajută ă ă s-o în eleg pe goril şi felul ei b nuitor de a fi. Sunt astfel înarmat împotrivaţ ă ă  acelei porniri l untrice care m îndeamn în chip irezistibil s simpatizez cuă ă ă ă  semenii mei. Când v d o figur nou , cineva în mine d alarma. "Încetineşte.ă ă ă ă  Primejdie!" Chiar când învinge simpatia, r mân prudent.ăŞti i c -n satul meu, în cursul unei ac iuni de represalii, un ofi er german aţ ă ţ ţ  rugat-o foarte curtenitor pe-o b trân s binevoiasc a alege dintre cei doi fiiă ă ă ă  ai s i pe cel ce urma s fie împuşcat ca ostatic? S aleag , v da i seama? Peă ă ă ă ă ţ  acela? Nu, pe acesta. Şi s -l vad plecând. Nu mai insist, dar crede i-m ,ă ă ţ ă  domnule, toate surprizele sunt cu putin . Am cunoscut cândva un om cuţă  inim neprih nit , care afirma sus şi tare c el se încrede în oameni. Eraă ă ă ă  

Page 4: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 4/46

pacifist, anarhist, iubea cu aceeaşi dragoste umanitatea întreag şi animalele.ă  Un suflet de elit , da, asta-i sigur. In timpul ultimelor r zboaie religioase dină ă  Europa, se retr sese la ar . Scrisese pe pragul casei: "Ori de unde a i veni,ă ţ ă ţ  intra i şi fi i bine veni i". Cine, dup p rerea dumneavoastr , a r spuns acesteiţ ţ ţ ă ă ă ă  frumoase invita ii? Câ iva mili ieni, care au intrat ca la ei acas şi i-au scosţ ţ ţ ă  

ma ele.ţOh! Ierta i-m doamn ! N-a în eles, de altminteri, nimic. Cât lume nuţ ă ă ţ ă ―  g si i? , deşi e atât de târziu şi plou întruna de zile întregi! Din fericire,ă ţ ― ă  exist p h relul cu rachiu de ienup r, singura lucire în bezna care neă ă ă ă   înconjoar . Sim i i lumina aurie, lumina ar mie, pe care o aprinde în noi? îmiă ţ ţ ă  place s str bat oraşul, seara, când m p trunde dogoarea rachiului deă ă ă ă  ienup r. Merg aşa nop i întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în searaă ţ  asta, da, şi m tem c v-am cam n ucit, mul umesc, sunte i prea amabil. Dară ă ă ţ ţ  simt nevoia s vorbesc şi, de cum deschid gura, frazele încep s curg şuvoi.ă ă ă  De altminteri, ara asta m inspir . Iubesc poporul sta mişunând pe str zi,ţ ă ă ă ă   înghesuit pe un petec de loc între case şi ap , împresurat de ce uri, deă ţ  p mânturi înghe ate, şi marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îlă ţ  iubesc, pentru c are o via dubl . E aici şi totodat aiurea.ă ţă ă ăBa da! Ascultându-le paşii grei pe caldarâmul umed, v zându-i cum trec graviă  printre pr v liile lor pline cu scrumbii aurii şi bijuterii de culoarea frunzeloră ă  uscate, îi crede i, poate, aici, în seara asta? Sunte i oare şi dumneavoastr caţ ţ ă  to i ceilal i: îi lua i pe oamenii aceştia de treab drept un trib de sindici şi deţ ţ ţ ă  negustori ce-şi num r ziua întreag banii şi sor ii de via veşnic şi al c roră ă ă ţ ţă ă ă  unic lirism ar fi acela de a asista din când în când, cu capul acoperit de p l riaă ă  cu boruri largi, la câte o lec ie de anatomie? V înşela i. Merg al turi de noi, eţ ă ţ ă  drept, şi totuşi, uita i-v la capetele lor: ele plutesc în cea a de neon, de rachiuţ ă ţ  

de ienup r şi izm care coboar din firmele roşii şi verzi. Olanda e o n lucire,ă ă ă ă  domnule, o n lucire de aur şi de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, şi,ă  noaptea ca şi ziua, plin de to i aceşti Lohengrini, lunecând vis tori peă ţ ă  bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc f ră ă  încetare în toat ara, în jurul m rii, de-a lungul canalelor. Viseaz , cu capeteleă ţ ă ă  pierdute în norii lor ar mii, lunec în cerc, se roag , somnambuli, în t mâiaă ă ă ă  aurie a ce ii, şi nu mai sunt de mult aici. Se afl la mii de kilometri, în Java,ţ ă  insula îndep rtat . Se roag la acei zei indonezieni cu chipurile strâmbe cuă ă ă  care şi-au împodobit toate vitrinele şi care r t cesc chiar acum deasupraă ă  noastr , înainte de a se ag a, ca nişte magnifice maimu e, de firme şi deă ăţ ţ  acoperişurile în trepte, amintindu-le acestor coloni nostalgici c Olanda nu-iă  

numai Europa negustorilor, ci şi marea, marea care duce c tre Cipango, c treă ă  insulele unde oamenii mor nebuni şi ferici i. Dar v d c-am început s pledez!ţ ă ă  Ierta i-m ! De vin sunt, domnule, deprinderea, voca ia şi, de asemenea,ţ ă ă ţ  dorin a mea de a v face s în elege i bine oraşul acesta şi miezul lucrurilor!ţ ă ă ţ ţ  C ci suntem în miezul lucrurilor. A i observat oare c toate aceste canaleă ţ ă  concentrice din Amsterdam seam n cu cercurile infernului? Infernul burghez,ă ă  plin de vise urâte. Când vii din afar , pe m sur ce treci dintr-un cerc într-ă ă ăaltul, via a şi deci şi crimele ei devine tot mai opac , tot mai întunecat . Aiciţ ă ă  suntem în ultimul cerc. Cercul... Ah! şti i şi asta? Îmi vine cu adev rat din ce înţ ă  ce mai greu s ghicesc în ce categorie trebuie s v aşez. Atunci în elege i deă ă ă ţ ţ  ce spun c miezul lucrurilor e aici, deşi ne afl m la marginea continentului. Ună ă  om sensibil în elege asemenea ciud enii. În orice caz, cititorii de ziare şiţ ăţ  desfrâna ii nu pot merge mai departe. Vin din toate col urile Europei şi seţ ţ  opresc în jurul m rii interioare, pe plaja alburie. Ascult sirenele, caută ă ă zadarnic în cea silueta vapoarelor, apoi trec înapoi canalele si se întorcţă  

Page 5: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 5/46

acas prin ploaie. P trunşi de frig, vin s cear , în toate limbile p mântului,ă ă ă ă ă  rachiu de ienup r, la "Mexico City". Acolo îi aştept eu.ăPe mâine, aşadar, domnule şi iubite compatriot. Nu, de aici ve i g si uşorţ ă  drumul; m despart de dumneavoastr lâng podul acesta. Noaptea nu trecă ă ă  niciodat pe pod. Am f cut leg mânt. Închipui i-v , de pild , c s-ar aruncaă ă ă ţ ă ă ă  

cineva în ap : ori s ri i dup el s -l pescui i, şi, pe vreme rece, v primejdui iă ă ţ ă ă ţ ă ţ  s n tatea, ori l sa i lucrurile în voia lor, dar de pe urma unor asemeneaă ă ă ţ  s rituri nef ptuite r mâi uneori cu o ciudat oboseal . Noapte bun ! Cum?ă ă ă ă ă ă  Vorbi i, de acele doamne ce se arat la ferestre? E visul, domnule, visul cuţ ă  cheltuial pu in , c l toria în Indii. F pturile acestea se parfumeaz cuă ţ ă ă ă ă ă  mirodenii. Intra i, ele vor trage perdelele şi ve i începe s pluti i. Zeii coboarţ ţ ă ţ ă peste trupurile goale şi insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmierizb tându-se în vânt. Încerca i.ă ţ

Ce înseamn un judec tor-penitent? V d c v-am intrigat cu toat această ă ă ă ă ă poveste. Am f cut-o f r s -mi dau seama, v rog s m crede i, dar pot să ă ă ă ă ă ă ţ ă m explic mai l murit într-un sens, e vorba chiar de una din func iile mele. Dară ă ţ  trebuie mai întâi s v expun un anume num r de fapte care v vor ajuta să ă ă ă ă  în elege i mai bine cele ce v voi povesti.ţ ţ ăAcum câ iva ani eram avocat la Paris şi, crede i-m , un avocat destul deţ ţ ă  cunoscut. Bineîn eles, nu v-am spus adev ratul meu nume. Aveam oţ ă  specialitate: cauzele nobile. V duva şi orfanul, cum se spune, nu ştiu pentruă  care pricin , de vreme ce, la urma urmei, destule v duve s vârşesc nedrept iă ă ă ăţ  

şi destui orfani se arat necru tori. Era de-ajuns ca acuzatul s semene câtă ţă ă  de cât a victim , pentru ca mânecile mele s şi intre în ac iune. Şi înc ceă ă ţ ă  ac iune! O adev rat furtun ! Inima-mi gr ia prin mâneci. Ai fi zis c mţ ă ă ă ă ă ă culcam în fiecare noapte cu dreptatea îns şi. Sunt sigur c a i fi admirată ă ţ  precizia tonului, exactitatea emo iei, convingerea şi c ldura, indignareaţ ă  st pânit a pledoariilor mele. Natura a fost darnic cu mine în privin a fiziculuiă ă ă ţ  şi atitudinile nobile îmi vin f r cel mai mic efort. Mai mult, eram sus inut deă ă ţ  dou sentimente sincere: mul umirea c m aflu de partea celui nevinovat şiă ţ ă ă  un dispre instinctiv fa de judec tori în general. Dispre ul acesta, totuşi, nuţ ţă ă ţ  era poate chiar atât de instinctiv. Ştiu acum c -şi avea temeiurile sale. Dar,ă  v zut din afar p rea mai curând p timaş. Nu se poate nega nu-i aşa?ă ă ă ă ― ― 

c , pentru moment cel pu in, e nevoie şi de judec tori. Totuşi, nu izbuteam să ţ ă ă pricep cum de poate un om s -şi acorde singur dreptul de a exercita această ă surprinz toare func ie. Admiteam c lucrul exist , de vreme ce-l vedeam, dară ţ ă ă  cam tot aşa cum admiteam c exist şi l custe. Cu singura diferen că ă ă ţă ă invaziile acestor ortoptere nu mi-au adus niciodat vreo para, în timp ce,ă  datorit dialogului cu nişte oameni pe care-i dispre uiam, îmi câştigam via a.ă ţ ţDar eram de partea celui nevinovat şi conştiin a mea era împ cat .ţ ă ă  Sentimentul c eşti în dreptul t u, mul umirea de a avea dreptate, bucuria deă ă ţ  a te stima pe tine însu i sunt, drag domnule, tot atâtea resorturi puterniceţ ă  care ne ajut s rezist m sau s mergem înainte. Dimpotriv , dac -i lipseştiă ă ă ă ă ă  pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimb în câini furioşi.ă  Câte crime nu s-au f ptuit numai pentru c autorul lor nu mai putea s -şiă ă ă   îndure vinov ia! Am cunoscut odinioar un industriaş care avea o nevastăţ ă ă des vârşit , admirat de toat lumea, şi pe care totuşi o înşela. B rbatulă ă ă ă ă  acesta turba de-a binelea la gândul c e vinovat, c lui nu-i st în putin niciă ă ă ţă  

Page 6: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 6/46

s primeasc şi nici s -şi dea brevet de virtute. Cu cât nevasta se ar ta maiă ă ă ă  des vârşit , cu atât creştea şi turbarea lui. În cele din urm nu şi-a mai putută ă ă   îndura vina şi ce crede i c-a f cut? N-a mai înşelat-o? Nu. A omorât-o. Iat cumţ ă ă  am avut prilejul s -l cunosc.ăSitua ia mea era ceva mai de invidiat. Nu numai c nu riscam s ajung înţ ă ă  

tab ra criminalilor (mai cu seam , nefiind însurat, nu puteam fi în primejdieă ă  s -mi ucid nevasta), dar, mai mult decât atât, le luam ap rarea, cu condi ia să ă ţ ă fie buni ucigaşi, aşa cum al ii sunt buni s lbatici.ţ ă Însuşi felul în care-i ap ramă   îmi d dea mari satisfac ii. În via a mea profesional eram într-adev r f ră ţ ţ ă ă ă ă pat .ă N-am acceptat niciodat s fiu mituit, asta se în elege de la sine, dar,ă ă ţ  mai mult decât atât, socoteam înjositoare orice fel de interven ie. Lucru şi maiţ  rar, n-am consim it niciodat s -i m gulesc pe ziarişti, spre a-i cîştiga deţ ă ă ă  partea mea, nici pe func ionarii a c ror prietenie mi-ar fi putut fi de folos. Amţ ă  avut pîn şi norocul s mi se ofere de dou sau de trei ori Legiunea de onoare,ă ă ă  pe care mi-am putut îng dui s-o refuz cu o demnitate discret , în care aflamă ă  adev rata mea r splat . În sfîrşit, niciodat n-am luat bani de la s raci şi niciă ă ă ă ă  n-am strigat lucrul sta pe toate drumurile. S nu crede i, domnule, c vreauă ă ţ ă  s m laud spunându-v toate astea. C ci nu aveam nici un merit: l comia,ă ă ă ă ă  care, în societatea noastr , ine loc de ambi ie, m-a f cut întotdeauna s râd.ă ţ ţ ă ă  inteam mai sus; o s vede i c , în cazul meu, expresia este exact .Ţ ă ţ ă ă Închipui i-ţ

v , aşadar, mul umirea de care aveam parte. M bucuram de propria mea fireă ţ ă  şi noi ştim cu to ii c asta-i fericirea adev rat , deşi, pentru a ne liniştiţ ă ă ă  reciproc, ne prefacem uneori a osândi aceast pl cere sub numele de egoism.ă ă  M bucuram cel pu in de acea parte a firii mele care reac iona cu atâtaă ţ ţ  promptitudine la suferin a v duvei şi a orfanului încât, exercitându-se atât deţ ă  des, ajunsese s pun st pânire pe întreaga mea via . De exemplu, îmiă ă ă ţă  

pl cea la nebunie s -i ajut pe orbi s treac strada. Cum z ream un bă ă ă ă ă ăţ bâjbâind la col ul unui trotuar, d deam fuga într-acolo, ajungeam uneori doarţ ă  cu o clip înaintea mâinii milostive care se întinsese c tre orb, îl r peamă ă ă  oric rei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi cu blânde e şi hot râre printreă ţ ă  obstacolele circula iei, c tre portul liniştit al trotuarului din fa , unde neţ ă ţă  desp r eam prad aceleiaşi emo ii. Îmi pl cea de asemenea s le dau l muririă ţ ă ţ ă ă ă  trec torilor, s -i las s -şi aprind igara de la igara mea, s pun um rul spre aă ă ă ă ţ ţ ă ă  urni din loc vreo c ru prea înc rcat , s împing la automobilul aflat în pan ,ă ţă ă ă ă ă  s cump r ziarul de la o femeie din Armata Salv rii şi flori de la b trânaă ă ă ă  vânz toare, deşi ştiam c le fur din cimitirul Montparnasse. Îmi pl cea, ah,ă ă ă ă   îmi vine mai greu s-o spun, s dau de poman . Un prieten al meu, bun creştin,ă ă  

recunoştea c primul sentiment pe care-l încerci când vezi apropiindu-se ună  cerşetor de casa ta e mai curând nepl cut. Cu mine lucrurile st teau mult maiă ă  r u: în asemenea ocazii eram de-a dreptul fericit. Dar mai bine s nu maiă ă  vorbim de asta.S vorbim mai bine de polite ea mea. Era binecunoscut si totuşi indiscutabil ,ă ţ ă ă  prilejuindu-mi neasemuite bucurii. Dac aveam norocul, în unele dimine i, să ţ ă pot ceda locul în autobuz sau în metrou cuiva care era limpede c -l merit , să ă ă ridic de jos un obiect ce-i sc pase din mân vreunei doamne b trâne şi s i-lă ă ă ă  dau cu un zâmbet bine ştiut sau s cedez taxiul cuiva mai gr bit decât mine,ă ă  eram fericit ziua întreag . Trebuie s v spun chiar c încercam o adev rată ă ă ă ă ă bucurie în acele zile când, transporturile publice fiind în grev , aveam prilejulă  s -i iau cu mine în maşin din sta iile de autobuz pe unii dintre neferici ii meiă ă ţ ţ  concet eni, care nu aveau altminteri cum s se întoarc acas . S -mi cedezăţ ă ă ă ă  scaunul la teatru pentru ca o pereche s poat sta al turi, s aşez, în tren,ă ă ă ă  valizele unei fete în plasa prea înalt pentru ea, erau tot atâtea ispr vi pe careă ă  

Page 7: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 7/46

le s vârşeam mai des decât un altul, pentru c eram mai atent la prilejurile ceă ă  mi se ofereau şi pentru c ele erau pentru mine tot atâtea pl ceri îndelungă ă  gustate. Treceam de asemenea drept un om generos, ceea ce şi eram. În via a mea amţ  d ruit multe lucruri, în public şi în particular. Şi, departe de a suferi cândă  

trebuia s m despart de un obiect sau de o sum de bani, încercam,ă ă ă  dimpotriv , nesecate pl ceri, printre care st tea la loc de cinste o anumită ă ă ă melancolie iscat uneori de gândul z d rniciei tuturor acelor daruri şi aă ă ă  ingratitudinii care, dup toate probabilit ile, le va urma. Îmi f cea chiar atâtaă ăţ ă  pl cere s dau, încât nu puteam suferi s v d în asta o obliga ie.ă ă ă ă ţ  Corectitudinea în chestiunile b neşti m plictisea de moarte şi-i f ceam faă ă ă ţă f r nici un chef. Voiam s fiu st pânul m rinimiei mele.ă ă ă ă ăV-am ar tat doar câteva fapte m runte, dar care v vor face s în elege iă ă ă ă ţ ţ  pl cerea nesfârşit pe care o aflam în felul meu de via şi mai cu seam înă ă ţă ă  meseria mea. S fii oprit, de pild , pe s lile tribunalului, de nevasta unuiă ă ă  acuzat pe care l-ai ap rat numai din spirit de dreptate şi din mil , adic f ră ă ă ă ă s -i iei un ban, s-o auzi murmurând c prin nimic, dar absolut prin nimic nu-şiă ă  va putea ar ta recunoştin a pentru ceea ce ai f cut pentru ei, s -i r spunziă ţ ă ă ă  atunci c era firesc s fi f cut aşa, c oricine ar fi procedat la fel, s -i oferiă ă ă ă ă  chiar un mic ajutor, apoi, spre a curma toate acele efuziuni şi a le p stra astfelă   întreaga valoare, s s ru i mâna bietei femei şi s pleci, crede i-m , dragă ă ţ ă ţ ă ă domnule, înseamn s te ridici mult mai sus decât ambi iosul de rând si să ă ţ ă atingi acea culme unde virtutea nu se mai hr neşte decât din ea îns şi.ă ăS ne oprim pe aceste în l imi. În elege i acum ce voiam s spun afirmând că ă ţ ţ ţ ă ă inteam mai sus. Vorbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot tr i.ţ ă  

Da, m-am sim it întotdeauna bine doar în situa iile nobile. Pân şi în cele maiţ ţ ă  

mici am nunte ale vie ii sim eam nevoia s m dep şesc. Preferam autobuzulă ţ ţ ă ă ă  metroului, tr surile taxiurilor, iar la cafenea, mesele din strad celoră ă  din untru. Îmi pl ceau avioanele sportive, care- i îng duie s zbori în înaltulă ă ţ ă ă  cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi v zut f când nesfârşiteă ă  plimb ri pe dunet . La munte ocoleam v ile adânci, c utând crestele şiă ă ă ă  podişurile înalte; întotdeauna m dovedeam a fi cel pu in omul dealurilor.ă ţ  Dac soarta m-ar fi silit s -mi aleg o meserie manual , strungar sau tinichigiu,ă ă ă  aş fi ales-o, pute i fi sigur, pe cea de a doua, ca s pot repara acoperişuri şi sţ ă ă m îmb t astfel de în l imi. Bunc rele, calele, subteranele, grotele, pr p stiileă ă ă ţ ă ă ă   îmi f ceau o sil nespus . Nutream chiar o ur cu totul special împotrivaă ă ă ă ă  speologilor, care aveau neobr zarea s figureze în prima pagin a ziarelor şiă ă ă  

ale c ror performan e m umpleau de scârb . S te c zneşti s ajungi la cotaă ţ ă ă ă ă ă  minus opt sute, cu riscul de a te pomeni cu capul în epenit în cr p tura uneiţ ă ă  stânci (într-un sifon, cum spun aceşti inconştien i), mi se pare o ispravţ ă vrednic de nişte caractere pervertite sau grav bolnave, ba chiar o adev rată ă ă crim .ăUn balcon natural, aflat la cinci-şase sute de metri deasupra m rii ce seă  z reşte în dep rtare sc ldat în lumin , era dimpotriv , locul unde respiram înă ă ă ă ă ă  voie, mai cu seam dac eram singur, mult deasupra celorlal i oameni, ce-miă ă ţ  ap reau atunci ca nişte furnici. În elegeam uşor de ce predicile cu urm riă ţ ă  hot râtoare şi marile minuni au avut întotdeauna loc pe în l imi. Dup p rereaă ă ţ ă ă  mea, medita ia era cu neputin într-un beci sau într-o celul de închisoare (înţ ţă ă  afar de cazul când se afla într-un turn cu perspectiv larg ); în asemeneaă ă ă  locuri nu f ceai decât s muceg ieşti. Şi îl în elegeam pe acel om care n-a maiă ă ă ţ  vrut s fie c lug r pentru c fereastra chiliei sale, în loc s se deschid , aşaă ă ă ă ă ă  cum se aşteptase, spre o privelişte întins , d dea c tre un zid. Eu unul, fi iă ă ă ţ  

Page 8: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 8/46

sigur, nu muceg iam. În fiece clip a zilei, în mine însumi şi printre ceilal i, mă ă ţ ă c ram pe în l imi, unde aprindeam focuri luminoase, primind vesele rugi deăţă ă ţ  mul umire, ce se în l au pân la mine. Şi astfel, m bucuram de via şi deţ ă ţ ă ă ţă  propria-mi des vârşire.ăProfesiunea mea satisf cea în chipul cel mai fericit aceast voca ie pentruă ă ţ  

 în l imi. M scutea de orice am r ciune fa de semenul meu, c ruia îiă ţ ă ă ă ţă ă  puteam fi întotdeauna de folos, f r a-i datora vreodat ceva. M aşezaă ă ă ă  deasupra judec torului, care era judecat la rându-i de mine, deasupraă  acuzatului, pe care-l sileam la recunoştin . Asculta i cu aten ie cele ce v voiţă ţ ţ ă  spune, drag domnule: tr iam f r s dau socoteal de nimic. Nu c deam subă ă ă ă ă ă ă  puterea niciunei judec i, nu m aflam pe scena tribunalului, ci undeva sus,ăţ ă  sub bol i, ca acei zei ce sunt coborâ i doar din când în când cu ajutorul unorţ ţ  scripe i, spre a transfigura ac iunea şi a-i da un sens. La urma urmei, a tr i peţ ţ ă  culmi r mâne totuşi singurul mijloc de a te face v zut şi adorat de mul ime.ă ă ţCâ iva dintre bunii mei criminali ascultaser , de altminteri, când uciseser , deţ ă ă  acelaşi imbold. Lectura ziarelor le aducea, f r îndoial , în trista situa ie înă ă ă ţ  care se aflau, un fel de compensa ie amar . Ca mul i oameni, nu mai putuserţ ă ţ ă  îndura anonimatul şi aceast nelinişte putuse, în parte, s -i împing la aceleă ă ă  nepl cute violen e. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns s - i ucizi port reasa.ă ţ ă ţ ă  Din nefericire, e vorba de o faim efemer , c ci port resele care ar trebui să ă ă ă ă fie şi sunt ucise sunt destule la num r. Crima de ine, f r încetare, primul rolă ţ ă ă  pe scena lumii, dar criminalul nu-l joac decât o clip , fiind pe dat înlocuit.ă ă ă  Victoria lui trec toare e pl tit prea scump. Dimpotriv , ap rându-i pe aceştiă ă ă ă ă  neferici i care aspirau la celebritate, câştigai, în acelaşi timp şi în aceeaşiţ  m sur , dar cu mijloace mai economice, adev rata faim . Asta m şi încurajaă ă ă ă ă  s depun eforturi vrednice de toat lauda ca s -i fac s pl teasc cât maiă ă ă ă ă ă  

pu in: atât cât pl teau, pl teau întrucâtva în locul meu. Indignarea, talentul,ţ ă ă  emo ia pe care le cheltuiam m scuteau, în schimb, de orice datorie fa de ei.ţ ă ţă   Judec torii pedepseau, acuza ii isp şeau, iar eu, liber de orice îndatorire, înă ţ ă  afara oric rei judec i şi a oric rei pedepse, tronam, liber, într-o lumină ăţ ă ă paradisiac . Oare nu acesta-i paradisul, drag domnule, via a tr it nemijlocit?ă ă ţ ă ă  Asta a fost via a mea. N-am avut niciodat nevoie s înv s tr iesc: ştiamţ ă ă ăţ ă ă  totul înc de la naştere. Exist oameni pentru care esen ialul e s afle cum să ă ţ ă ă se fereasc de semenii lor sau cum s cad la în elegere cu ei. Eu ajunsesemă ă ă ţ  de mult la aceast în elegere! În chipul cel mai firesc, ştiam s fiu familiară ţ ă  când trebuia, t cut dac era nevoie, dezinvolt sau grav, dup împrejur ri. Deă ă ă ă  aceea m bucuram de o mare popularitate şi succesele mele în cercurile peă  

care le frecventam erau cum nu se poate mai numeroase. Aveam o înf işareăţ  pl cut , m ar tam un dansator neobosit, dând totodat dovezi discrete deă ă ă ă ă  erudi ie, izbuteam s iubesc, în acelaşi timp, lucru deloc uşor, dreptatea şiţ ă  femeile, practicam sporturile şi artele frumoase: dar m opresc aici, ca s nuă ă  b nui i c vreau s m laud. Închipui i-v , în scurte cuvinte, un b rbat înă ţ ă ă ă ţ ă ă  puterea vârstei, cu o s n tate de fier, înzestrat cu toate darurile, îndemânatică ă   în exerci iile fizice ca şi în cele ale inteligen ei, nici s rac, nici bogat, dormindţ ţ ă  bine şi pe deplin mul umit de sine însuşi, sentiment care de altminteri nu seţ  v dea decât în purtarea lui sociabil şi fericit , şi cred c ve i fi de acord că ă ă ă ţ ă am dreptate s vorbesc, cu toat modestia, de o via izbutit .ă ă ţă ăDa, pu ine f pturi au fost mai aproape de natur decât mine. Acordul meu cuţ ă ă  via a era total, aderam la ea cu toat fiin a mea, f r a refuza nimic dinţ ă ţ ă ă  ironiile, din m re ia şi din servitu ile ei. Mai cu seam carnea, materia, fizicul,ă ţ ţ ă   într-un cuvânt, care-i descump neşte sau îi descurajeaz pe cei mai mul i, înă ă ţ  dragoste sau în singur tate, îmi aducea, f r s m robeasc , bucuriiă ă ă ă ă ă  

Page 9: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 9/46

statornice. Eram f cut pentru a avea un trup. De aici, acea armonie ce-mi eraă  proprie, acea st pânire de sine calm pe care oamenii o sim eau si despreă ă ţ  care-mi spuneau uneori c -i ajut s tr iasc ; tov r şia mea era c utat .ă ă ă ă ă ă ă ă ă  Adesea, de pild , mul i credeau c m mai întâlniser cândva. Via a îmi veneaă ţ ă ă ă ţ   întru întâmpinare, cu fiin ele şi cu darurile ei; îi acceptam ofrandele cuţ  

mândrie şi bun voin , într-adev r, fiind atât de om, din plin şi cu simplitate,ă ţă ă  m socoteam oarecum supraom.ăM tr geam dintr-o familie onorabil , dar modest (tat l meu fusese ofi er), şiă ă ă ă ă ţ  totuşi, în anumite dimine i, v-o m rturisesc cu umilin , m sim eam fiu deţ ă ţă ă ţ  rege sau rug aprins. Era, v rog s re ine i, altceva decât convingerea mea deă ă ţ ţ  fiecare zi c sunt mai inteligent decât ceilal i. O atare convingere, deă ţ  altminteri, n-are nici o importan , de vreme ce o împ rt şesc atâ ia imbecili.ţă ă ă ţ  Nu, eram atât de fericit, încât m sim eam, îmi vine greu s-o spun, ales. Alesă ţ   între to i, pentru acea îndelung şi st ruitoare reuşit . Sentimentul acesta era,ţ ă ă ă  la urma urmei, rezultatul modestiei mele. Refuzam s pun asemenea reuşită ă doar pe seama meritelor mele şi nu puteam crede c îmbinarea într-o singură ă f ptur , a unor calit i atât de felurite şi de mari, se putea datora numaiă ă ăţ   întâmpl rii. De aceea, tr ind fericit, m sim eam, într-un anume fel, îndrept ită ă ă ţ ăţ  la fericire printr-un decret superior. Când v voi spune c nu eram credincios,ă ă  v ve i da mai bine seama cât de neobişnuit era acea convingere. Obişnuită ţ ă ă sau nu, ea m-a f cut s m ridic mult vreme deasupra existen ei zilnice, şiă ă ă ă ţ  datorit ei am plutit, literalmente, la în l ime si asta ani de-a rândul, ani peă ă ţ  care trebuie s v spun c -i regret şi acum. Am plutit pân -n seara când... Dară ă ă ă  asta-i alt chestiune si mai bine s nu vorbim de ea. De altfel poate că ă ă exagerez. M sim eam bine în toate privin ele, e adev rat, dar în acelaşi timpă ţ ţ ă  nimic nu m mul umea. Fiecare bucurie m f cea s doresc alta. Tr iam astfelă ţ ă ă ă ă  

 într-o necurmat petrecere. Mi se întâmpla s dansez nop i întregi, tot maiă ă ţ  lacom de oameni şi de via . Uneori, în acele nop i târzii în care dansul,ţă ţ  alcoolul subtil, sim mintele mele dezl n uite şi violenta uitare de sine aţă ă ţ  celorlal i m cufundau într-o suprem be ie, istovit şi totodat fericit, mi seţ ă ă ţ ă  p rea, la limita oboselii şi timp de o clip , c în eleg, în sfârşit, taina fiin elor şiă ă ă ţ ţ  a lumii. Dar oboseala pierea a doua zi şi, o dat cu ea, taina; iar eu mă ă avântam din nou în vâltoare. Alergam astfel, gustând clip de clip fericireaă ă  dar nes turându-m niciodat de ea, f r a şti unde s m opresc, pân înă ă ă ă ă ă ă ă  ziua, pân în seara, mai bine-zis, când muzica a t cut şi luminile s-au stins.ă ă  Petrecerea la care am fost fericit.. Dar îng dui i-mi s -l chem pe prietenulă ţ ă  nostru, gorila. Da i din cap, în semn c -i mul umi i, şi mai cu seam be i cuţ ă ţ ţ ă ţ  

mine, c ci am nevoie de simpatia dumneavoastr .ă ăV d c declara ia mea v uimeşte. N-a i sim it nicicând nevoia brusc deă ă ţ ă ţ ţ ă  simpatie, de ajutor, de prietenie? Da, bineîn eles. Eu am înv at s mţ ăţ ă ă mul umesc cu simpatia. O afli mai uşor si nici nu oblig la nimic. "V asigur deţ ă ă  toat simpatia mea”, iar în sinea ta î i şi spui: "Şi acum s trecem la altceva".ă ţ ă  E un sentiment de prim-ministru: îl ai pe nimica toat , dup catastrofe. Cuă ă  prietenia nu-i la fel. Se dobândeşte greu şi numai cu timpul, dar când, însfârşit, o ai, nu mai po i sc pa de ea cu una cu dou şi, vrând-nevrând, trebuieţ ă ă  s -i faci fa . S nu crede i, mai cu seam , c prietenii î i vor telefona înă ţă ă ţ ă ă ţ  fiecare sear , aşa cum s-ar cuveni, spre a şti dac nu cumva ai hot rât s teă ă ă ă  sinucizi sau, pur şi simplu, dac nu sim i nevoia unei tov r şii, dac nu ai chef ă ţ ă ă ă  s ieşi în oraş. Nu, dac telefoneaz , o vor face tocmai în seara când nu eştiă ă ă  singur şi când via a e frumoas . Cât priveşte sinuciderea, mai curând te vorţ ă   îndemna la ea în virtutea a ceea ce, dup p rerea lor, ne dator m nou înşine.ă ă ă ă  C ci s ne fereasc Cerul, drag domnule, ca prietenii noştri s aib o p rereă ă ă ă ă ă ă  

Page 10: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 10/46

prea bun despre noi! Altfel stau lucrurile cu cei care au datoria de-a ne iubiă ― vorbesc de rude sau de rudele prin alian (ce expresie!). Aceştia rostescţă   întotdeauna cuvântul care trebuie sau, mai curând, cuvântul care te ucide;telefoneaz aşa cum tragi cu puşca. Şi nimeresc totdeauna în plin. În pieptulă  lor bate o inim de mareşal.ă

Cum? Care sear ? Ajung şi acolo, dar v rog s ave i r bdare. De altfel, într-ună ă ă ţ ă  anume fel chiar despre asta-i vorba când pomenesc de prieteni şi de rude.Vede i dumneavoastr , mi s-a povestit cândva despre un om al c rui prietenţ ă ă  fusese b gat la închisoare, iar el se culca în fiecare sear de-a dreptul peă ă  duşumea, nevrând s se bucure de o bun stare de care nu avea parte cel peă ă  care-l iubea. Cine, drag domnule, cine se va culca pe duşumea pentru noi?ă  Dac sunt în stare s fac asta? Aş vrea s fiu, voi fi în stare. Da, vom fi cu to iiă ă ă ţ   în stare într-o zi, şi atunci vom fi mântui i. Dar nu-i uşor, c ci prietenia e uitucţ ă ă sau neputincioas . Vrea, dar nu poate. Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubimă   îndeajuns via a? A i observat c numai moartea ne trezeşte sim mintele? Câtţ ţ ă ţă  de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au p r sit, nu-i aşa? Cât de mult neă ă  admir m dasc lii care-au amu it, cu gura plin de rn ? Omagiul se lasă ă ţ ă ţă ă ă rostit atunci în chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au aşteptat poate de lanoi întreaga lor via . Dar şti i de ce suntem întotdeauna mai drep i şi maiţă ţ ţ  generoşi cu mor ii? Pentru o pricin foarte simpl ! Nu le mai suntem datori cuţ ă ă  nimic. Ei ne las deplin libertate, putem s proced m în toat voia, rostindă ă ă ă ă  omagiul între un cocteil şi întâlnirea cu o amant nostim , când tot n-aveamă ă  altceva mai bun de f cut. Le-am fi, totuşi, datori cu ceva, şi anume s neă ă  amintim de ei, dar noi avem memoria scurt . Nu, în prietenul care tocmai ne-aă  p r sit iubim doar mortul de curând dus la groap , moartea dureroas , emo iaă ă ă ă ţ  noastr , pe scurt, pe noi înşine!ă

Aveam un prieten pe care-l ocoleam cât puteam. M cam plictisea, şi, peă  deasupra, era şi un tip moral. Dar când a început s agonizeze, fi i f r grij ,ă ţ ă ă ă  vechea noastr prietenie a înviat. N-am lipsit nici m car o singur zi de laă ă ă  c p tâiul lui. A murit mul umit de mine, strângându-mi mâinile. O femeie careă ă ţ  se inea scai de mine, dar în zadar, a avut bunul-gust s moar tân r . Peţ ă ă ă ă  dat i-am acordat în inima mea un loc de cinste. Iar când se întâmpl s seă ă ă  sinucid cineva, Doamne, ce agita ie pl cut ! Telefonul sun , inima seă ţ ă ă ă  revars , frazele sunt voit scurte, dar grele de subîn elesuri, durerea st pânită ţ ă ă şi chiar, da, chiar putem surprinde în tonul nostru pu in autoacuzare!ţ ăAşa e omul, drag domnule: are dou chipuri, nu poate iubi f r s seă ă ă ă ă  iubeasc pe sine. Uita i-v la vecinii dumneavoastr , dac ave i fericirea să ţ ă ă ă ţ ă 

moar cineva în casa în care locui i. Dormeau linişti i în micul lor oraş şi iat ,ă ţ ţ ă  de pild , c moare pe neaşteptate portarul. Pe dat îi vezi cum se trezesc, seă ă ă  agit , vor s afle cum s-a întâmplat, se înduioşeaz . Un mort sub tipar şiă ă ă  spectacolul poate, în sfârşit, s înceap . Ce vre i, au nevoie de tragedie, asta-iă ă ţ  m runta lor transcenden , aperitivul lor. Crede i c întâmpl tor am rostită ţă ţ ă ă  cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, r utatea întruchipat ,ă ă  un monstru de meschin rie şi de ur , ce l-ar fi scos din s rite şi pe un sfânt.ă ă ă  Nu-i mai vorbeam de mult, dar numai faptul c ştiam c exist era de-ajunsă ă ă  spre a-mi întuneca obişnuita mul umire. A murit şi m-am dus la înmormântare.ţ  Vre i s -mi spune i de ce? Cele dou zile din ajunul înmormânt rii au fost, deţ ă ţ ă ă  altminteri, pline de interes. Nevasta portarului z cea bolnav în singura loră ă  odaie şi al turi de ea fusese aşezat pe nişte capre coşciugul. Trebuia s neă ă  lu m singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bun ziua, doamn ", ascultamă ă ă  elogiul defunctului, spre care port reasa ar ta cu mâna, apoi ne luamă ă  scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i aşa? Totuşi, întreaga cas s-aă  

Page 11: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 11/46

perindat prin c m ru a care duhnea a fenol. Şi locatarii nu-şi trimiteauă ă ţ  servitorii, o nu, ci se gr beau s profite ei înşişi de asemenea chilipir.ă ă  Servitorii, de altfel, f ceau acelaşi lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormânt riiă ă  s-a v zut c sicriul era prea mare pentru uşa od ii. "O, dragul de el, spuneaă ă ă  din patul ei port reasa, extaziat şi îndurerat în acelaşi timp, ce înalt era!"ă ă ă  

"Nu v îngriji i, doamn , r spundea unul dintre ciocli, o s -l scoatem îndat , înă ţ ă ă ă ă  picioare!" L-au scos, în picioare, şi apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul(al turi de un om de serviciu de la o crâşm , cu care am în eles c r posatulă ă ţ ă ă   îşi bea în fiecare sear paharul de vin) care am mers pân la cimitir şi amă ă  azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bog ia lui. Apoi i-amăţ  f cut o vizit port resei şi am primit mul umirile ei de tragedian .ă ă ă ţ ăPentru care pricin am f cut toate astea, spune i-mi? Pentru una singur : mi-ă ă ţ ăam luat aperitivul.L-am înmormântat şi pe un vechi colaborator al Asocia iei Avoca ilor. Un micţ ţ  slujbaş, dispre uit de toat lumea, c ruia îi strângeam întotdeauna mâna. Înţ ă ă  institu ia în care lucram strângeam de altminteri mâna tuturor si asta ori deţ  câte ori se ivea prilejul. Felul meu de a fi, simplu şi cordial, îmi câştiga, f ră ă prea mare osteneal , simpatia tuturor, f r de care nu m puteam sim iă ă ă ă ţ  mul umit. La înmormântarea de care vorbesc, decanul nostru nu binevoise sţ ă vin . Eu, în schimb, da, şi înc în ajunul unei c l torii, lucru de altminteriă ă ă ă  subliniat de toat lumea. Ştiam c prezen a mea va fi remarcat şi comentată ă ţ ă ă  în chip favorabil. Atunci, în elege i, nici chiar ninsoarea ce c dea în ziua aceeaţ ţ ă  nu m-a putut face s dau înd r t.ă ă ăCum? Ajung şi acolo, nu v teme i, ba chiar, într-un fel, tocmai despre astaă ţ  vorbesc. Dar îng dui i-mi mai întâi s v ar t cum port reasa mea, care seă ţ ă ă ă ă  ruinase tot cump rând la crucifixe din lemn de stejar ferecat cu argint, spre a-ă

şi savura şi mai bine emo ia, o lun mai târziu s-a apucat s tr iasc cu unţ ă ă ă ă  fante cu voce frumoas . O stâlcea în b t i, ea ipa ca din gur de şarpe, apoiă ă ă ţ ă  tipul deschidea fereastra şi începea s urle roman a lui preferat :ă ţ ă Femei, cât sunte i de frumoase! ţ  "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar v întreb eu,ă  adic de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparen ele erau împotrivaă ţ  baritonului nostru precum şi împotriva port resei. Dar nimic nu dovedeşte că ă nu se iubeau. Nimic nu dovedeşte, pe de alt parte! c nu-şi iubea so ul. Cândă ă ţ  fantele îşi lu zborul, cu gâtlejul si cu bra ele obosite, ea, ca o nevastă ţ ă credincioas ce era, a început din nou s -l înal e în sl vi pe r posat. La urmaă ă ţ ă ă  urmei, ştiu atâ ia care, în ciuda aparen elor, nu sunt nici mai statornici, niciţ ţ  mai sinceri. Am cunoscut un b rbat care şi-a dat dou zeci de ani din via uneiă ă ţă  

z p cite, sacrificându-i totul, prieteniile, munca lui, pân şi o existenă ă ă ţă decent , şi care a recunoscut într-o sear c n-o iubise niciodat . Se plictisea,ă ă ă ă  asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea îşi f urise cuă  bun ştiin o via plin de complica ii şi drame. Fiecare vrea neap rat s i seă ţă ţă ă ţ ă ă   întâmple ceva; aşa se explic cele mai multe din leg mintele omeneşti.ă ă  Fiecare vrea s i se întâmple ceva, chiar dac acel ceva înseamn servituteă ă ă  f r dragoste, r zboi sau moarte. Tr iasc , aşadar, înmormânt rile.ă ă ă ă ă ăEu n-aveam nici m car aceast scuz . Nu m plictiseam, pentru c eramă ă ă ă ă  deasupra tuturor. În seara de care v vorbesc pot chiar s spun c mă ă ă ă plictiseam mai pu in ca oricând. Nu, nu doream câtuşi de pu in s mi seţ ţ ă   întâmple ceva. Şi totuşi... Vede i, drag domnule, era o frumoas sear deţ ă ă ă  toamn , cald în oraş, umed deasupra Senei. Se l sa noaptea, cerul era încă ă ă ă ă luminat la apus, dar începea s se întunece, felinarele aveau o str lucireă ă  palid . Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, c tre Podul Artelor.ă ă  Fluviul lic rea uşor între pr v liile închise ale anticarilor. Pe chei era lumeă ă ă  

Page 12: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 12/46

pu in : Parisul cina la acea or . C lcam pe frunzele galbene şi pr fuite careţ ă ă ă ă  aminteau înc de var . Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le z reamă ă ă  doar la r stimpuri, atât cât m aflam între dou felinare. M bucuram deă ă ă ă  t cerea aceasta, de blânde ea serii, de oraşul pustiu. Eram mul umit.ă ţ ţ  Avusesem o zi bun : un orb, reducerea de pedeaps pe care o n d jduiam,ă ă ă ă  

calda strângere de mân a clientului meu, câteva fapte m rinimoase şi, înă ă  cursul dup -amiezii, o str lucit improviza ie în fa a câtorva prieteni despreă ă ă ţ ţ  asprimea clasei noastre conduc toare şi despre ipocrizia elitelor.ăM-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea or , spre a privi fluviul care abia seă  mai z rea în întunericul ce se l sase de-a binelea. Cu fa a c tre Vert-Galant,ă ă ţ ă  dominam întreaga insul . Sim eam cum m n p deşte un uriaş sentiment deă ţ ă ă ă  putere şi, cum s v spun, de împlinire, care-mi umplea inima de oă ă  nem rginit bucurie. M-am îndreptat de spate şi tocmai m preg team s -miă ă ă ă ă  aprind o igar , igara pe care o fumezi când eşti mul umit, dar, chiar în clipaţ ă ţ ţ  aceea, în spatele meu cineva a izbucnit în râs. Uimit, m-am uitat repede într-acolo: dar nu era nimeni. M-am dus pân la parapet: nu se vedea nici oă  şalup , nici o barc . M-am întors iar cu fa a c tre insul şi din nou am auzit înă ă ţ ă ă  spatele meu acel râs, pu in mai îndep rtat, ca şi cum ar fi coborât în josulţ ă  fluviului. St team acolo, nemişcat. Râsul descreştea, dar îl auzeam încă ă limpede în spatele meu, venit de nic ieri sau poate din ap . În acelaşi timp,ă ă   îmi sim eam b t ile gr bite ale inimii. V rog s m în elege i bine, râsul acelaţ ă ă ă ă ă ă ţ ţ  nu avea nimic misterios în el, era un râs s n tos şi firesc, aproape prietenos,ă ă  care nu f cea decât s pun lucrurile la locul lor. Curând, de altminteri, n-amă ă ă  mai auzit nimic. Am luat-o din nou pe chei, am apucat-o pe strada Dauphine,mi-am cump rat ig ri, deşi n-aveam nevoie. Eram buim cit, respiram cuă ţ ă ă  greutate. Seara i-am telefonat unui prieten, care lipsea îns de-acas .ă ă  

Şov iam dac s mai ies sau nu, când deodat am auzit râsul chiar subă ă ă ă  fereastra mea. Am deschis-o. În strad , câ iva tineri se desp r eau, veseli. Amă ţ ă ţ   închis fereastra ridicând din umeri: m voi apuca s studiez dosarul care mă ă ă aşteapt . M-am dus la baie s -mi iau un pahar cu ap . Chipul meu surâdea înă ă ă  oglind , dar zâmbetul lui mi s-a p rut echivoc...ă ăCum? Ierta i-m , m gândeam la altceva. O s ne vedem, f r îndoial , mâine.ţ ă ă ă ă ă ă  Mâine, da, aşa am spus. Nu, nu, nu mai pot r mâne. De altfel, trebuie s -i dauă ă  o consulta ie ursului acela de colo. Sunt sigur c -i un om de treab , iar poli iaţ ă ă ţ   îl h ituieşte r u de tot, din pur perversitate. G si i c are un cap de ucigaş?ă ă ă ă ţ ă  Fi i sigur c are exact capul care i se potriveşte. Se îndeletniceşte cuţ ă  spargerile, şi ve i fi surprins când ve i afla c acest om al cavernelor s-aţ ţ ă  

specializat în traficul de tablouri. În Olanda, toat lumea e specialist înă ă  pictur şi în lalele. Tipul sta, în ciuda înf iş rii lui modeste, e autorul celuiă ă ăţ ă  mai celebru furt de tablouri. Care? V voi spune poate cândva. S nu v mireă ă ă  c ştiu asemenea lucruri. Deşi sunt judec tor-penitent, în timpul meu liber, dină ă  pur pl cere, fac pe consilierul juridic al acestor oameni de treab . Am studiată ă ă  legile rii şi mi-am înjghebat o clientel în mahalaua asta unde nimeni nu- iţă ă ţ  cere diploma. Nu era lucru uşor, dar inspir încredere, nu-i aşa? Ştiu s râdă  deschis, s strâng mâna cu putere şi astea sunt tot atâtea atuuri. Şi apoi amă  dus la bun sfârşit câteva cazuri grele, din interes, în primul rând, dar şi dinconvingere. Dac ho ii şi codoşii ar fi mereu şi pretutindeni condamna i,ă ţ ţ  oamenii cinsti i s-ar crede cu to ii şi întotdeauna nevinova i, drag domnule.ţ ţ ţ ă  Şi, dup p rerea mea iat c m apropii de subiectul nostru tocmai astaă ă ― ă ă ă ―  nu trebuie s se întâmple. Altminteri, am avea de ce râde.ă

Page 13: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 13/46

Scumpul meu compatriot, v sunt cu adev rat recunosc tor pentruă ă ă  curiozitatea dumneavoastr . Totuşi, povestea mea e cât se poate de simpl .ă ă  Afla i, de vreme ce sunte i atât de dornic s şti i, c timp de câteva zile, m-amţ ţ ă ţ ă  gândit uneori la acel râs. Din când în când mi se p rea c -l aud r sunândă ă ă  

undeva în mine. Dar de obicei m gândeam, şi f r nici o greutate, la altceva.ă ă ă Trebuie totuşi s recunosc c n-am mai pus piciorul pe cheiurile Parisului.ă ă  Când treceam pe acolo, în maşin sau în autobuz, în mine se f cea t cere.ă ă ă  Cred c aşteptam ceva. Treceam peste Sena, nu se întâmpla nimic şi respiramă  uşurat. Tot pe atunci am avut şi o seam de nepl ceri cu s n tatea. Nimică ă ă ă  precis, o stare depresiv , dac vre i, o anumit dificultate de a-mi reg si bunaă ă ţ ă ă  dispozi ie. Am fost la câ iva medici care mi-au prescris înt ritoare. Eram unţ ţ ă  timp mai bine, apoi m sim eam iar r u. Via a nu mi se p rea uşoar : cândă ţ ă ţ ă ă  trupul e trist, sufletul lâncezeşte. Uitasem parc într-o oarecare m sur acelă ă ă  lucru pe care nu-l înv asem niciodat şi pe care-l ştiam atât de bine: săţ ă ă tr iesc. Da, cred c atunci a început totul.ă ă

Dar nici în seara asta nu m simt în form . Îmi compun chiar cu oarecareă ă  dificultate frazele. Vorbesc parc mai pu in bine ca de obicei şi cuvintele meleă ţ  şov ie. De vin e vremea, f r îndoial . Se respir greu, aerul e atât deă ă ă ă ă ă  ap s tor încât îl sim i cum î i striveşte pieptul. V-ar sup ra, scumpul meuă ă ţ ţ ă  compatriot, dac am ieşi s ne plimb m pu in prin oraş? Mul umesc.ă ă ă ţ ţCât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place r suflarea apei mucede,ă  mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal şi acela, funebru, ce urcă dinspre şalupele pline cu flori. Nu, nu, gustul sta n-are nimic morbid, crede i-ă ţm . Dimpotriv , e vorba de o hot râre a mea. Adev rul e c fac tot ce-mi stă ă ă ă ă ă  în putin ca s admir aceste canale. C ci locul pe care-l iubesc cel mai multţă ă ă  

pe lume e Sicilia, acum m-a i în eles, dar privit numai din vârful Etnei, peţ ţ ă  lumin , de acolo de unde insula şi marea i se aştern la picioare. Şi Java, dară ţ  numai în perioada alizeelor. Da, am fost acolo în tinere e. În general îmi placţ  toate insulele. Le st pâneşti mai uşor.ăO cas frumoas , nu-i aşa? Capetele pe care le vede i înf işeaz doi sclaviă ă ţ ăţ ă  negri, E o firm . Casa apar inea unui negustor de sclavi. Oho! în vremurileă ţ  acelea se juca cu c r ile pe fa ! Oamenii nu se sfiiau s spun în gura mare:ă ţ ţă ă ă  "Iat , sunt bogat, fac nego cu sclavi, vând carne neagr ". Mai vede i azi peă ţ ă ţ  cineva m rturisind deschis c asta-i este meseria? Ce scandal s-ar mai isca!ă ă  Parc -i aud de aici pe confra ii mei parizieni. C ci în chestiunea asta sunt deă ţ ă  neînduplecat, şi n-ar şov i s pun în circula ie dou -trei manifeste, ba poateă ă ă ţ ă  

chiar mai multe. Gândindu-m bine, cred c şi eu mi-aş pune semn tura lângă ă ă ă a lor. Suntem împotriva sclaviei! C n-avem încotro si am introdus-o la noiă  acas sau în uzine, asta-i una şi lucrul e firesc, dar ar fi culmea s te mai şiă ă  lauzi cu ea.Ştiu c nu ne putem lipsi de a pune st pânire peste ceilal i sau de a ne l saă ă ţ ă  sluji i. Fiecare om are nevoie de sclavi aşa cum are nevoie de aer. Sţ ă porunceşti e ca şi cum ai respira, nu crede i? Pân şi cei mai nenoroci i ajungţ ă ţ  s respire. Chiar şi cel din urm om din societate îşi are m car perechea sauă ă ă  copilul s u. Dac e burlac, un câine! Esen ial e s te po i înfuria f r ca cel laltă ă ţ ă ţ ă ă ă  s aib dreptul s - i r spund . "Un copil nu-i r spunde tat lui s u!"ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ― cunoaşte i formula. Într-un sens, e o formul ciudat . Cui i-ai putea r spundeţ ă ă ă   în lumea asta dac nu celui pe care-l iubeşti? într-alt sens, e conving toare.ă ă   Trebuie totuşi ca cineva s aib ultimul cuvânt. Altminteri, oric rui argument iă ă ă  se poate opune un altul şi discu ia nu s-ar mai termina niciodat . Puterea,ţ ă  dimpotriv , le rezolv pe toate. Ne-a trebuit mult vreme, dar pân la urmă ă ă ă ă 

Page 14: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 14/46

am izbutit s în elegem atâta lucru. Cred c a i observat, de pild , c b trânaă ţ ă ţ ă ă ă  noastr Europ a început, în sfârşit, s filosofeze aşa cum se cuvine. Nu maiă ă ă  spunem, ca în str vechile timpuri naive: "Gândesc aşa. Ce obiec ii îmiă ţ  aduce i?" Am devenit lucizi. Am înlocuit dialogul prin comunicat. Acumţ  spunem: "Acesta-i adev rul. N-ave i decât s -l discuta i, asta nu neă ţ ă ţ  

intereseaz câtuşi de pu in. Dar peste câ iva ani ve i avea de a face cu poli ia,ă ţ ţ ţ ţ  care v va ar ta c eu am dreptate".ă ă ăAcum totul a devenit limpede pe iubita noastr planet . Ne cunoaştem, ştimă ă  de ce suntem în stare. Iat , de pild ca s v dau şi alte exemple eu amă ă ― ă ă ―  inut întotdeauna s fiu slujit cu surâsul pe buze. Dac slujnica era trist ,ţ ă ă ă  

 întreaga mea zi era stricat . Avea, f r îndoial , dreptul s nu fie vesel . Dară ă ă ă ă ă   îmi spuneam c era mai bine pentru ea s -şi fac slujba râzând decâtă ă ă  plângând. De fapt se dovedea a fi mai bine pentru mine. F r s par preaă ă ă ă  str lucit, ra ionamentul meu nu era totuşi cu des vârşire lipsit de temei.ă ţ ă  Refuzam întotdeauna s m nânc la restaurantele chinezeşti. De ce? Pentru că ă ă asiaticii, când tac, şi în prezen a albilor, au adesea o expresie plin de dispre .ţ ă ţ  Fireşte, au aceeaşi înf işare şi când servesc. Cum s te mai po i bucura deăţ ă ţ  puiul în pojghi a de lac şi mai ales cum s mai gândeşti, privindu-i, c aiţ ă ă  dreptate?Între noi fie zis, sclavia, de preferin surâz toare, e inevitabil . Dar lucrul nuţă ă ă  trebuie recunoscut. Dac cineva ine cu orice chip s aib sclavi, nu-i oareă ţ ă ă  preferabil s -i numeasc oameni liberi? Mai întâi din principiu, apoi pentru a leă ă  l sa speran a. Merit şi ei atâta compensa ie, nu-i aşa? Astfel, vor continua să ţ ă ţ ă surâd iar noi vom r mâne cu conştiin a senin . Altminteri, am fi sili i s neă ă ţ ă ţ ă  schimb m p rerea despre noi înşine, am înnebuni de durere sau, mai ştii, amă ă   înv a chiar ce-i modestia. De aceea, jos cu firmele, iar asta-i de-a dreptulăţ  

scandaloas . Dac to i s-ar apuca s fac m rturisiri, dac şi-ar da în vileagă ă ţ ă ă ă ă  adev rata meserie şi identitate, nu ştiu cum ne-am mai descurca. Închipui i-vă ţ ă nişte c r i de vizit pe care ar scrie: "Dupont, filosof fricos sau proprietară ţ ă  creştin sau umanist adulterin" c ci avem de unde alege. Ar fi iadul pe― ă  p mânt. Da, cred c aşa e în iad: peste tot str zi cu firme şi nim nui nu-i esteă ă ă ă  cu putin s se justifice. Eşti etichetat o dat pentru totdeauna.ţă ă ăGândi i-v pu in, de pild , scumpul meu compatriot, cum ar ar ta firmaţ ă ţ ă ă  dumneavoastr . V d c t ce i. Nu-i nimic, o s -mi r spunde i mai târziu. Pe-aă ă ă ă ţ ă ă ţ  mea mi-o ştiu, în orice caz: un chip cu dou fe e, un prea frumos Janus şi,ă ţ  deasupra, deviza casei: "Nu v încrede i în mine". Iar pe c r ile mele de vizită ţ ă ţ ă parc şi v d scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La pu in timp după ă ţ ă 

seara de care v-am vorbit, am f cut o descoperire. Ori de câte ori mă ă desp r eam de un orb dup ce-l ajutasem s traverseze strada, îl salutam. Eraă ţ ă ă  limpede c salutul meu nu i se adresa lui, de vreme ce el nu putea s -l vad .ă ă ă  Atunci cui îi era destinat? Publicului. Îmi jucasem rolul şi acum salutam. Destulde bine, nu g si i? Într-alt zi, cam în aceeaşi vreme, i-am r spuns unuiă ţ ă ă  automobilist care-mi mul umea pentru c -l ajutasem, c nimeni n-ar fi f cut laţ ă ă ă  fel. Voisem, bineîn eles s -i dau un r spuns oarecare. Dar acel lapsus nefericitţ ă ă  mi-a r mas mult vreme pe suflet. Hot rât lucru, în ce priveşte modestia, eraă ă ă  greu s m întreac cineva!ă ă ă Trebuie s recunosc cu toat umilin a, scumpul meu compatriot, c de cândă ă ţ ă  m ştiu am fost întotdeauna peste m sur de vanitos. Eu, eu, eu, iat refrenulă ă ă ă  pre ioasei mele vie i, care r zb tea în tot ce spuneam. N-am putut niciodatţ ţ ă ă ă vorbi altfel decât l udându-m , mai cu seam c o f ceam cu o anumeă ă ă ă ă  discre ie zgomotoas a c rei tain o cunoşteam ca nimeni altul. E adev rat cţ ă ă ă ă ă am tr it întotdeauna ca un om liber şi puternic. M sim eam liber fa de to iă ă ţ ţă ţ  

Page 15: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 15/46

pentru excelentul motiv c nu-mi recunoşteam nici un egal. Nu numai c m-ă ăam socotit întotdeauna mai inteligent decât to i ceilal i asta v-am spus-oţ ţ ― ― dar şi mai sensibil, şi mai îndemânatic, tr g tor de elit , şofer f r pereche,ă ă ă ă ă  amant excep ional. Chiar şi într-un domeniu în care-mi puteam uşor verificaţ  inferioritatea, ca tenisul, de exemplu, pe care nu-l jucam prea str lucit, îmiă  

pl cea s cred c , dac aş fi avut timpul s m antrenez, i-aş fi întrecut chiară ă ă ă ă ă  şi pe juc torii de mâna întâi. M socoteam superior în toate, de unde şiă ă  bun voin a şi senin tatea mea. Când m ocupam de ceilal i oameni, o f ceamă ţ ă ă ţ ă  din pur condescenden şi în deplin libertate, drept pentru care întregulă ţă ă  merit îmi revenea tot mie: dragostea pe care mi-o purtam se mai în l a cu oă ţ  treapt .ăAl turi de alte câteva, am descoperit toate aceste adev ruri evidente înă ă  perioada care a urmat serii de care v-am vorbit. Nu de îndat şi nici în chipă  foarte limpede. A trebuit mai întâi s -mi recap t memoria. Treptat, lucrurile auă ă  devenit mai limpezi şi am înv at câte ceva din ceea ce pân atunci măţ ă ă mul umisem doar s ştiu. În trecut fusesem întotdeauna ajutat de o uimitoareţ ă  capacitate de a uita. Uitam totul şi în primul rând propriile mele hot râri. Deă  fapt, pentru mine nimic nu avea însemn tate.ăBineîn eles c , silit de împrejur ri, îmi îndreptam aten ia c tre r zboi,ţ ă ă ţ ă ă  sinucidere, dragoste, mizerie, dar numai într-un chip politicos şi superficial.Uneori m pref ceam plin de interes pentru o cauz cu totul str in de via aă ă ă ă ă ţ  mea de fiecare zi. Totuşi, r mâneam deoparte, în afar , bineîn eles, deă ă ţ  situa iile când îmi era amenin at propria-mi libertate. Cum s v spun? Era caţ ţ ă ă ă  şi cum totul ar fi alunecat. Da, totul aluneca de pe mine. S fim îns drep i: seă ă ţ   întâmpla uneori ca uitarea mea s fie vrednic de toat lauda. Sunt sigur că ă ă ă a i observat c exist oameni credincioşi care se str duie s ierte toateţ ă ă ă ă  

 jignirile ce li s-au adus şi care le iart , într-adev r, dar nu le uit niciodat . Eu,ă ă ă ă   în schimb, nu eram în stare s iert jignirile, dar pân la urm le uitamă ă ă   întotdeauna. Cei ce se socoteau duşm ni i de mine nu-si mai veneau în fireă ţ  când se pomeneau saluta i cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunciţ  noble ea sufleteasc , al ii îmi dispre uiau laşitatea, f r a se gândi c motivulţ ă ţ ţ ă ă ă  purt rii mele era mult mai simplu: uitasem pân şi cum îi cheam . Aceeaşiă ă ă  infirmitate care m f cea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricinaă ă  m rinimiei mele.ă Tr iam, aşadar, f r nici o alt continuitate, în afar de una singur : eu-eu-eu.ă ă ă ă ă ă  De pe o zi pe alta, femeile, de pe o zi pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe ozi pe alta, precum câinii, dar în fiecare zi eu însumi, veghind neobosit.

Înaintam astfel la suprafa a vie ii, prins în cuvinte, spre a spune aşa, niciodatţ ţ ă  în realit i. C r i citite în grab , prieteni iubi i în grab , oraşe str ineăţ ă ţ ă ţ ă ă  str b tute în grab , femei posedate în grab : tot atâtea gesturi izvorâte dină ă ă ă  plictiseal sau din distrac ie. Oamenii m urmau, încercau s se aga e, dar nuă ţ ă ă ţ  aveau de ce şi erau nenoroci i. Ei. C ci eu uitam. Nu mi-am amintit niciodatţ ă ă decât de mine însumi. Treptat, memoria mi-a revenit totuşi. Sau, mai bine-zis, m-am dus eu c tre eaă  şi astfel am aflat amintirea care m aştepta. Înainte de a vorbi de asta,ă   îng dui i-mi, scumpul meu compatriot, s v dau câteva exemple (ce v voră ţ ă ă ă  sluji, sunt sigur) în leg tur cu ceea ce am descoperit în cursul cercet rii mele.ă ă ăÎntr-o zi, când, conducându-mi maşina, demaram pe verde cu o întârziere de osecund , şi în timp ce r bd torii noştri concet eni claxonau puternic şiă ă ă ăţ  neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dat de o alt întâmplare,ă ă  survenit în împrejur ri asem n toare. O motociclet condus de un om mică ă ă ă ă ă  de statur şi usc iv, purtând ochelari şi pantaloni de golf, m dep şise şi seă ăţ ă ă  

Page 16: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 16/46

oprise în fa a mea, pe roşu. Stopând, omule ul blocase motorul şi se str duiaţ ţ ă   în zadar s -l pun iar în mişcare. Pe verde, i-am cerut, cu obişnuita meaă ă  polite e, s se dea la o parte cu motocicleta, ca s pot trece. Omule ul seţ ă ă ţ  chinuia înainte, str duindu-se s pun motorul în mişcare. Conform reguliloră ă ă  amabilit ii pariziene mi-a r spuns, aşadar, s m duc la dracu. Am insistat,ăţ ă ă ă  

tot politicos, dar cu o uşoar enervare în glas. Pe dat am putut afla c dacă ă ă ă nu m potolesc n-o s -mi fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzită ă  câteva claxoane. Cu şi mai mult hot râre l-am rugat pe interlocutorul meu să ă ă fie civilizat şi s nu mai împiedice circula ia. Ar gosul personaj, scos f ră ţ ţă ă ă  îndoial din s rite de înc p ânarea motorului s u, m inform c dac mi s-aă ă ă ăţ ă ă ă ă ă  f cut poft de o b taie sor cu moartea mi-o va da cu drag inim . Atâtaă ă ă ă ă ă  cinism m-a umplut de o sfânt mânie şi am coborât din maşin cu gândul s -iă ă ă  trag o chelf neal acelui b d ran. Nu cred c sunt laş (dar câte nu credemă ă ă ă ă  când e vorba de noi înşine!), îmi dep şeam cu un cap adversarul, iar muşchiiă  m slujiser întotdeauna. Sunt convins şi acum c pân la urm nu eu aş fiă ă ă ă ă  fost cel b tut. Dar nu apucasem bine s cobor, c din mul imea ce începuse să ă ă ţ ă se adune a şi ieşit un individ. Repezindu-se la mine, mi-a strigat c sunt oă  lep d tur şi c nu-mi va îng dui s lovesc un om care, aflându-se peă ă ă ă ă ă  motociclet , nu se poate ap ra. M-am întors c tre acel viteaz, dar n-amă ă ă  apucat s -l v d. Chiar în acea clip am auzit motocicleta pornind şi am primită ă ă  o lovitur puternic peste ureche. Pân s-apuc s m dezmeticesc,ă ă ă ă ă  motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat maşinal spre bravuld'Artagnan, dar, în aceeaşi clip , din şirul nesfârşit de vehicule s-a pornit ună  concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci înc z p cit, înă ă ă  loc s -l scutur pu in pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte laă ţ  maşin şi am demarat, în timp ce imbecilul m blagoslovea cu ună ă  

"nenorocitule" de care mi-aduc aminte pân azi.ăÎntâmplare lipsit de importan , ve i spune. Desigur. Numai c mi-a trebuită ţă ţ ă  mult vreme s-o uit. Aveam, totuşi, scuze. M l sasem lovit f r s r spundă ă ă ă ă ă ă  dar nu puteam fi acuzat de laşitate. Surprins, încol it din dou p r i, îmiţ ă ă ţ  pierdusem capul, iar claxoanele m z p ciser şi mai mult. Totuşi, mă ă ă ă ă sim eam nefericit de parc onoarea mi-ar fi fost terfelit pe vecie. M vedeamţ ă ă ă   în închipuire urcând în maşin , f r nici cea mai mic reac ie, sub privirileă ă ă ă ţ  ironice ale unei mul imi cu atât mai bucuroase cu cât în acea zi purtam, îmiţ  amintesc prea bine, un costum albastru foarte elegant, în urechi îmi suna dinnou acel "nenorocitule" care totuşi, mi se p rea întemeiat. D dusem înapoi înă ă  public. De vin fuseser împrejur rile, e drept, dar împrejur ri există ă ă ă ă 

totdeauna. Cu întârziere, îmi ap rea limpede ce-ar fi trebuit s fac. Mă ă ă vedeam doborându-l la p mânt cu un pumn zdrav n pe d'Artagnan, urcându-ă ăm în maşin , urm rindu-l pe nesp latul care m lovise, ajungându-l din urm ,ă ă ă ă ă ă  imobilizându-i motocicleta la marginea trotuarului, luându-l deoparte şi dându-i chelf neal pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-aă ă  desf şurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu şi timp deă  câteva zile am clocit în mine o ciud plin de venin.ă ăIar a început s plou . Nu vre i s ne oprim sub acest portic? Aşa. Ceă ă ţ ă  spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Aşadar, când mi-am amintit deaceast întâmplare, am în eles exact ce însemna ea pentru mine: visul meuă ţ  nu rezistase la proba faptelor. Visasem, lucrul îmi era acum limpede, s fiu ună  om complet, care s se fac respectat atât în persoan cât şi în meseria sa.ă ă ă  Dac vre i, un om care ar fi jum tate Cerdan şi jum tate de Gaulle. Pe scurt,ă ţ ă ă  voiam s domin în toate privin ele. De aceea marea mea cochet rie consta înă ţ ă  a-mi ar ta mai curând îndemânarea fizic decât talentele intelectuale. Dară ă  

Page 17: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 17/46

dup acea lovitur primit în public, la care nu reac ionasem nici într-un fel,ă ă ă ţ  nu-mi mai era cu putin s m complac în frumoasa imagine pe care mi-oţă ă ă  f urisem despre mine însumi. Dac aş fi fost prietenul adev rului şi ală ă ă  inteligen ei, aşa cum pretindeam c sunt, nici nu mi-ar fi p sat de întâmplareaţ ă ă  aceea, demult uitat de cei care asistaser la ea. Cel mult nu mi-aş fi putută ă  

ierta c m înfuriasem pentru o nimica toat şi c , furios fiind, îmi pierdusemă ă ă ă  prezen a de spirit, nemaiştiind face fa consecin elor mâniei mele. În schimb,ţ ţă ţ  singurul meu gând era cum s m r zbun, s lovesc şi s înving, ca şi cumă ă ă ă ă  adev rata mea dorin n-ar fi fost s m ştiu cea mai inteligent şi cea maiă ţă ă ă ă  generoas f ptur de pe p mânt, ci numai s pot bate pe cine-mi place, s fiuă ă ă ă ă ă  cel mai puternic şi asta la modul cel mai elementar. Adev rul e, şiă  dumneavoastr o şti i prea bine, c orice b rbat inteligent viseaz s fieă ţ ă ă ă ă  gangster si s st pâneasc societatea numai prin violen . Cum lucrul nu-iă ă ă ţă  chiar atât de uşor pe cât ne-am putea închipui citind romane de specialitate,de obicei apel m la politic , gr bindu-ne s ne înscriem în partidul cel maiă ă ă ă  crud. Ce importan mai poate avea, nu-i aşa, faptul c - i înjoseşti spiritul, deţă ă ţ  vreme ce astfel ajungi s fii st pân peste to i ceilal i? Şi iat cum începeam să ă ţ ţ ă ă descop r în mine dulci vise de asuprire.ăÎmi d deam astfel seama c nu eram de partea a celor vinova i, a celoră ă ţ  acuza i, decât exact în m sura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un neajuns.ţ ă  Vinov ia lor m f cea elocvent pentru c nu eu îi c zusem victim . Cândăţ ă ă ă ă ă  eram amenin at, nu numai c , la rândul meu, deveneam judec tor, ci maiţ ă ă  mult decât atât, m preschimbam într-un despot mânios care voia, în afaraă  oric rei legi, s -l doboare pe f ptaş, silindu-l s îngenuncheze în fa a lui. După ă ă ă ţ ă o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu s mai crezi cu totă  dinadinsul c eşti chemat s sprijini dreptatea şi s fii ap r torul v duvei şi ală ă ă ă ă ă  

orfanului. Fiindc v d c ploaia se înte eşte şi mai putem sta de vorb , voiă ă ă ţ ă   îndr zni s v m rturisesc o nou descoperire pe care, tot scormonind înă ă ă ă ă  amintire, am f cut-o la pu in vreme dup aceea. S ne aşez m pe bancaă ţ ă ă ă ă  asta, la ad post. Sunt secole de când fum torii de pip privesc de aici aceeaşiă ă ă  ploaie c zând peste aceleaşi canale. Lucrul pe care vreau s vi-l povestesc eă ă  ceva mai delicat. E vorba de o femeie. Trebuie, mai întâi, s şti i c am avută ţ ă   întotdeauna, şi f r prea mare osteneal , succes la femei. Nu spun c amă ă ă ă  izbutit s le fac fericite şi nici m car c prin ele am izbutit s fiu fericit. Nu, amă ă ă ă  avut succes, pur si simplu. Îmi atingeam scopul atunci când voiam eu.Închipui i-v , g seau c am farmec! Şti i ce înseamn s ai farmec: veziţ ă ă ă ţ ă ă  limpede c i se r spunde da, f r ca tu s fi pus propriu-zis vreo întrebare.ă ţ ă ă ă ă  

Aşa mi se întâmpla şi mie pe atunci. V mir , nu? De ce nu recunoaşte i? Cuă ă ţ  mutra mea de-acum, e firesc s v mire. Dar vai, dup o anumit vârst , oriceă ă ă ă ă  om e r spunz tor de chipul s u. Al meu... Dar asta n-are nici o importan . Ună ă ă ţă  fapt e sigur: femeile g seau c am farmec, lucru de care profitam.ă ăNu o f ceam totuşi în mod calculat; eram de o total bun -credin sauă ă ă ţă  aproape. Raporturile mele cu femeile erau fireşti, pl cute, f r complica ii,ă ă ă ţ  cum se spune de obicei. Nu m foloseam de nici un fel de vicleşug, în afară ă doar de unul f iş, în care ele v d un omagiu. Îmi pl ceau, cum se spune, ceeaăţ ă ă  ce e totuna cu a zice c n-am iubit nici una, niciodat . Am g sit întotdeaunaă ă ă  atitudinea misoginului vulgar şi prosteasc şi aproape pe toate femeile peă ă  care le-am cunoscut le-am socotit mai bune decât mine. Totuşi, aşezându-leatât de sus, mai des m-am slujit de ele decât le-am slujit. Greu de în eles, nu-iţ  aşa?Ştiu, iubirea adev rat e lucru cu totul excep ional, ea nu se întâlneşte decâtă ă ţ  cam de dou ori la o sut de ani. În restul timpului, iubim din vanitate sau dină ă  

Page 18: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 18/46

plictiseal . Eu unul, pot s-o spun, nu eram în nici un caz C lug ri aă ă ă ţ  portughez . N-am inim de piatr , ci, dimpotriv , m înduioşez lesne şi plângă ă ă ă ă  uşor. Numai c toate aceste porniri sunt întotdeauna întoarse c tre mineă ă   însumi, toate înduioş rile mele nu m privesc decât pe mine. La urma urmei,ă ă  mint când spun c n-am iubit niciodat . Toat via a am avut, totuşi, o mareă ă ă ţ  

dragoste: dragostea de mine însumi. În aceast privin , dup inevitabileleă ţă ă  dificult i ale adolescen ei, m-am l murit cât se poate de repede: via a meaăţ ţ ă ţ  amoroas era dominat cu totul de senzualitate. Femeia era pentru mine doară ă  un obiect de pl cere, pe care mi-l cuceream. La asta eram ajutat de fiziculă  meu: natura a fost generoas cu mine. M mândream cu el şi îmi ofeream cuă ă  ajutorul lui cât mai multe satisfac ii, despre care n-aş mai şti s spun dacţ ă ă erau satisfac iile pl cerii sau cele ale performan ei. Bun, ve i spune c şi acumţ ă ţ ţ ă  nu fac altceva decât s m laud. Sunt de acord cu dumneavoastr şi mă ă ă ă mândresc cu atât mai pu in, cu cât de data asta laudele mele sunt întemeiate.ţSenzualitatea mea pentru a nu vorbi decât de ea era întotdeauna atât de― ―  real încât, fie şi numai pentru o aventur de zece minute, m-aş fi lep dat f ră ă ă ă ă s stau pe gânduri de propriii mei p rin i, chiar dac dup aceea m-aş fi c ită ă ţ ă ă ă  amarnic. Dar ce spun? Aş fi f cut asta mai cu seam pentru o aventur deă ă ă  zece minute şi mai ales dac aveam siguran a c totul se termin aici. Aveam,ă ţ ă ă  bineîn eles şi eu principiile mele, de pild nu m-aş fi atins pentru nimic în lumeţ ă  de nevasta unui prieten. Numai c , în chipul cel mai sincer, prietenia meaă  pentru so înceta cu câteva zile înainte. Poate c n-ar trebui s numesc astaţ ă ă  senzualitate. C ci adev rata senzualitate nu-i resping toare. S fim indulgen iă ă ă ă ţ  şi s spunem c e vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitală ă ă de a vedea în dragoste altceva decât actul. O infirmitate, la urma urmei,confortabil . Unit cu facultatea mea de a uita, îmi favoriza libertatea.ă ă  

 Totodat , datorit unui anume aer de detaşare şi de total independen , eaă ă ă ţă   îmi prilejuia noi succese! Tocmai pentru c nu eram romantic, d deam firiloră ă  roman ioase cele mai temeinice pricini de visare. C ci prietenele noastreţ ă  seam n toate într-o anume privin cu Bonaparte: îşi închipuie c vor câştigaă ă ţă ă  b t lia pe care toat lumea a pierdut-o.ă ă ăLeg turile acestea îmi satisf ceau, de altminteri, nu numai senzualitatea, ci şiă ă  patima jocului. Îmi pl cea s aflu în femei partenerele unui anume joc ce aveaă ă  gustul inocen ei. C ci nu pot suferi s m plictisesc şi din via nu pre uiescţ ă ă ă ţă ţ  decât clipele de destindere. Orice societate, oricât de str lucit , devine pentruă ă  mine foarte curând o adev rat povar , în timp ce cu femeile care mi-auă ă ă  pl cut nu m-am plictisit niciodat . Mi-e oarecum greu s-o spun, dar aş fi dat cuă ă  

drag inim zece convorbiri cu Einstein în schimbul primei întâlniri cu oă ă  figurant nostim . E drept c la a zecea întâlnire tânjeam dup Einstein sauă ă ă ă  dup o lectur serioas . În fond, marile probleme nu m-au preocupat niciodată ă ă ă decât în r stimpul dintre micile mele dezm uri. Şi nu o dat mi s-a întâmplată ăţ ă  ca, aflându-m pe strad şi discutând pasionat cu prietenii, s pierd şirulă ă ă  argument rii, pentru c , tocmai în acea clip , vedeam trecând o femeieă ă ă  frumoas .ăAşadar, jucam jocul. Ştiam c le pl cea s nu mergi de-a dreptul la int .ă ă ă ţ ă   Trebuia mai întâi s le faci conversa ie, s fii, cum spun ele, tandru. Frazeleă ţ ă  frumoase nu-mi lipseau, nu degeaba eram avocat, şi nici privirile galeşe, c ciă  in armat f cusem pe actorul. Schimbam adesea rolurile, dar întotdeauna eraă ă  vorba de una şi aceeaşi pies . De exemplu, rolul în care le vorbeam de aceaă  atrac ie de neîn eles, de acel "nu ştiu ce" care nu-şi afl nici o explica ie, cuţ ţ ă ţ  atât mai mult cu cât nu mai vreau s m las atras de nici o femeie, c ci suntă ă ă  obosit de dragoste etc..." se dovedea întotdeauna eficace, deşi era unul din

Page 19: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 19/46

cele mai vechi din repertoriu. Mai era şi rolul în care m desf şuram pe temaă ă  fericirii misterioase pe care nici o alt femeie nu mi-o mai d duse vreodat ,ă ă ă  fericire poate f r viitor, da, cu siguran f r viitor (c ci e atât de greu deă ă ţă ă ă ă  ap rat!), dar care tocmai de aceea e de neînlocuit, îmi pusesem la punct maiă  cu seam o mic tirad , întotdeauna bine primit , pentru care sunt sigur că ă ă ă ă 

m ve i felicita. În esen , aceast tirad afirma cu durere şi resemnare că ţ ţă ă ă ă sunt un nimic, c nu sunt vrednic de iubire, c via a mea e în afara acestoră ă ţ  lucruri, c nu-i e dat fericirea obişnuit , fericire pe care, poate, mi-aş fi dorit-ă ă ăo mai mult ca orice, dar c , iat , este prea târziu. Cu privire la pricinile acesteiă ă   întârzieri hot râtoare p stram îns cea mai mare tain , ştiind c nimic nu-iă ă ă ă ă  mai pl cut decât s te culci cu misterul. De altminteri, într-un sens, credeamă ă   în tot ce spuneam, tr indu-mi cu adev rat rolul. Nu-i de mirare atunci c şiă ă ă  partenerele mele începeau s şi-l joace pe al lor, dându-şi toat silin a. Celeă ă ţ  mai sensibile se str duiau s m în eleag şi o asemenea str danie se sfârşeaă ă ă ţ ă ă  printr-o capitulare melancolic . Celelalte, mul umite când vedeau c respectă ţ ă  regulile jocului şi c aveam delicate ea de a vorbi înainte de a ac iona,ă ţ ţ  treceau, f r s mai aştepte, la fapte. Iar eu câştigam şi înc de dou ori, deă ă ă ă ă  vreme ce-mi satisf ceam astfel nu numai dorin a de a le avea, dar şiă ţ  dragostea pe care mi-o purtam, dovedindu-mi de fiecare dat putereaă  nem rginit .ă ăLucrul e atât de adev rat, încât chiar dac mi se întâmpla ca unele s nu-miă ă ă  ofere decât o pl cere mediocr , încercam totuşi s reiau din când în cândă ă ă  leg tura cu ele, ajutat, f r îndoial , de acea stranie dorin pe care oă ă ă ă ţă  favorizeaz absen a urmat de o complicitate brusc reg sit , dar şi pentru a-ă ţ ă ă ămi dovedi mie însumi c leg tura noastr rezist şi c depinde numai de mineă ă ă ă ă  s-o înt resc. Uneori le puneam chiar s jure c nu vor mai apar ine nici unuiă ă ă ţ  

alt b rbat, spre a-mi potoli, o dat pentru totdeauna, neliniştea în această ă ă privin . Dar era o nelinişte la care nici inima şi nici imagina ia nu erauţă ţ  p rtaşe. Într-adev r, în mine era atât de înr d cinat o anume preten ie, încâtă ă ă ă ă ţ   îmi era cu neputin s -mi închipui, chiar în ciuda eviden ei, c o femeie care-ţă ă ţ ămi apar inuse va mai putea vreodat apar ine şi altuia. Dar jur mântul prinţ ă ţ ă  care se legau m elibera, în schimb, pe mine. Din acea clip , m sim eam înă ă ă ţ  stare s rup, ceea ce, altminteri, îmi era aproape întotdeauna cu neputin .ă ţă  Prin jur mântul lor primisem o dat pentru totdeauna în ceea ce le priveaă ă  acea confirmare de care aveam nevoie, iar puterea mea era astfel asigurată pentru mult vreme. Ciudat, nu? Si totuşi, aşa stau lucrurile, scumpul meuă  compatriot. Unii strig : "Iubeşte-m !" Al ii: "Nu m iubi!" Dar mai exist unii,ă ă ţ ă ă  

cei mai r i şi mai neferici i, care strig : "Nu m iubi, dar p streaz -miă ţ ă ă ă ă  credin !"ţăNumai c o asemenea confirmare nu-i niciodat definitiv şi trebuie s-o cape iă ă ă ţ  de fiecare dat . Şi astfel, devine deprindere. Curând frazele încep s curgă ă ă f r s te mai gândeşti ce spui, apoi urmeaz reflexul: într-o bun zi, teă ă ă ă ă  pomeneşti c iei f r a dori cu adev rat. V rog s m crede i, pentru anumi iă ă ă ă ă ă ă ţ ţ  oameni cel pu in, nu-i lucru mai greu decât acela de a nu lua ceea ce nuţ  doresc.Şi asta mi s-a întâmplat într-o zi şi mie, iar despre femeia aceea e inutil s vă ă spun altceva decât c , f r s m tulbure cu adev rat, m atr sese prină ă ă ă ă ă ă ă   înf işarea ei pasiv şi lacom . Sincer vorbind, n-a fost deloc grozav, cum eraăţ ă ă  şi de aşteptat. Dar n-am avut niciodat complexe, şi am uitat-o curând, şiă  mult vreme nici n-am mai v zut-o. Credeam c nu-şi d duse seama de nimic,ă ă ă ă  şi, în general, nici m car nu-mi trecea prin cap c putea s aib şi ea o p rereă ă ă ă ă   în acea privin . De altminteri, înf işarea ei pasiv m f cea s-o cred în afarţă ăţ ă ă ă ă 

Page 20: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 20/46

de orice leg tur cu lumea. Câteva s pt mâni mai târziu am aflat totuşi c i-aă ă ă ă ă  vorbit unei a treia persoane despre insuficien ele mele. Am avut pe datţ ă sentimentul c am fost înşelat: nu era chiar atât de pasiv pe cât o crezusemă ă  şi nu-i lipsea nici un anume discern mânt. Apoi am ridicat nep s tor din umeriă ă ă  şi m-am pref cut c râd. Ba chiar am râs de-a binelea; era limpede că ă ă 

incidentul era lipsit de importan . Dac exist un domeniu în care modestiaţă ă ă  ar trebui sa fie obligatorie, acela e domeniul sexualit ii, cu tot imprevizibilulăţ  ei. Dar nu se întâmpl aşa şi fiecare nu ştie cum s -şi cultive mai bineă ă  vanitatea, chiar când e singur. În ciuda nep s rii mele, care mi-a fost, de fapt,ă ă  purtarea? Nu dup mult vreme am întâlnit-o iar, am avut tot ce trebuiaă ă  pentru ca s-o seduc şi s-o am din nou, de data aceasta cu adev rat. Nu mi-aă  fost prea greu: nici lor nu le place s r mân cu amintirea unui eşec. În aceaă ă ă  clip , şi f r s vreau asta l murit, am început s-o chinuiesc în cele maiă ă ă ă ă  felurite chipuri. O p r seam şi apoi iar o c utam, o sileam s mi se dea înă ă ă ă  momente şi în locuri nepotrivite, o tratam într-un fel atât de brutal în toateprivin ele, încât am sfârşit prin a m lega de ea aşa cum îmi închipui c seţ ă ă  leag temnicerul de puşc riaş. Şi asta pân în ziua când, în tulburarea violentă ă ă ă a unei pl ceri dureroase şi brutale, a l udat cu voce tare ceea ce o subjuga.ă ă  Din acea zi am început s m îndep rtez de ea. Apoi am uitat-o cuă ă ă  des vârşire.ăVoi fi de acord, c ci v ghicesc p rerea, în ciuda t cerii dumneavoastr atâtă ă ă ă ă  de politicoas , c aventura aceasta nu-mi face prea mare cinste. Dar gândi i-ă ă ţv şi la via a dumneavoastr , dragul meu compatriot. Scotoci i-v bine înă ţ ă ţ ă  amintire şi poate c ve i da peste cine ştie ce întâmplare asem n toare, peă ţ ă ă  care o s mi-o povesti i mai târziu. În ceea ce m priveşte, când mi-amă ţ ă  reamintit-o, am râs. Dar era un altfel de râs, care sem na mult cu cel pe care-lă  

auzisem pe Podul Artelor. Râdeam de frumoasele mele fraze şi de pledoariilemele. De altminteri, mai mult de pledoariile mele decât de frazele cu careseduceam femeile. Pe acestea m car nu le min eam prea mult. În atitudineaă ţ  mea, instinctul vorbea limpede, f r ocolişuri. Actul dragostei este oă ă  m rturisire. Egoismul se manifest aici în chip f iş, vanitatea se desf şoară ă ăţ ă ă din plin sau, dimpotriv , tot acum se dezv luie şi adev rata generozitate.ă ă ă  Pân la urm , în acea regretabil întâmplare, mai mult chiar decât în celelalteă ă ă  aventuri ale mele, fusesem mai sincer decât credeam, spusesem cine sunt şicum pot tr i. În ciuda aparen elor, eram deci mai demn în via a meaă ţ ţ  particular , chiar şi mai cu seam atunci când m purtam aşa cum v-amă ― ă ― ă  spus, decât în avântatele mele tirade profesionale despre nevinov ie şiăţ  

dreptate. Cel pu in, v zându-m cum m port cu f pturile omeneşti, nu mţ ă ă ă ă ă mai puteam înşela asupra adev ratei mele firi. Nici un om nu e ipocrit înă  pl cerile lui oare am citit asta undeva sau am gândit-o singur, scumpul meuă ―  compatriot?Când priveam, astfel, dificultatea cu care m desp r eam definitiv de oă ă ţ  femeie, dificultate care m f cea s am atâtea leg turi simultane, nu-mi maiă ă ă ă  spuneam c de vin e numai sufletul meu iubitor. Nu din pricina lui intram peă ă  dat în ac iune când vreuna dintre prietenele mele, obosind s tot aştepteă ţ ă  clipa când pasiunea noastr va izbucni în toat splendoarea ei, îmi spunea că ă ă ar fi mai bine s nu ne mai vedem. Pe dat începeam s fac concesii,ă ă ă  deveneam îng duitor şi elocvent. Deşteptam în ele dragostea şi dulceaă  sl biciune a inimii, dar eu însumi m pref ceam numai a le sim i, fiind doară ă ă ţ  a â at de acel refuz şi alarmat de faptul c eram în primejdie s pierd oţ ţ ă ă  afec iune. E drept c uneori credeam c suf r cu adev rat. Totuşi era de-ajunsţ ă ă ă ă  ca o femeie s se r zvr teasc şi s m p r seasc de-a binelea, pentru ca s-ă ă ă ă ă ă ă ă ă

Page 21: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 21/46

o uit îndat , dup cum o uitam şi când o aveam lâng mine, dac hot râse,ă ă ă ă ă  dimpotriv , s se întoarc . Când eram în primejdie de a fi p r sit, în mine nuă ă ă ă ă  se trezeau nici dragostea, şi nici generozitatea, ci numai dorin a de a fi iubit şiţ  de a primi ceea ce, credeam eu, mi se cuvenea. De îndat ce eram iubit, îmiă  uitam iar partenera, eram str lucitor, în cea mai bun form , din nou simpatic.ă ă ă

 Trebuie s v m rturisesc, de altfel, c orice afec iune, o dat redobândit ,ă ă ă ă ţ ă ă  devenea pentru mine o povar . În clipele de enervare îmi spuneam c solu iaă ă ţ  ideal pentru acea femeie ar fi fost moartea. C ci, legându-ne pentruă ă  totdeauna, ea ne-ar fi eliberat totodat de constrângerea pe care o presupuneă  orice leg tur . Dar nu putem dori moartea tuturor şi nici, la limit , s pustiimă ă ă ă  planeta, numai pentru a ne bucura de o libertate altminteri de neînchipuit.Sensibilitatea şi dragostea mea de oameni ar fi fost împotriv .ăSingurul sentiment adânc pe care mi se întâmpla s -l încerc în cursul aceloră  aventuri era recunoştin a, atunci când totul mergea bine şi când nu numai cţ ă nu-mi era tulburat liniştea, dar mi se l sa şi deplina libertate de a face ceă ă  vreau. Şi nu eram niciodat mai atent şi mai vesel cu o femeie decât atunciă  când veneam din patul alteia, ca şi cum recunoştin a pe care o sim eam faţ ţ ţă de una s-ar fi r sfrânt asupra tuturor celorlalte. De altminteri, oricât de tulburiă  şi de complicate ar fi p rut sim mintele mele, rezultatul pe care-l ob ineamă ţă ţ  era limpede: p stram în jurul meu toate acele iubiri pentru a m sluji de eleă ă  când voiam. Nu puteam, deci, tr i, dup propria-mi m rturie, decât cu condi iaă ă ă ţ  ca pe tot p mântul, toate fiin ele, sau cât mai multe cu putin , s existeă ţ ţă ă  pentru mine, veşnic disponibile, lipsite de o via independent , gata sţă ă ă r spund oricând chem rii mele, sortite sterilit ii pân în clipa în care aş fiă ă ă ăţ ă  binevoit s le binecuvântez cu lumina mea. Spre a tr i eu fericit, trebuia caă ă  f pturile alese de mine s nu tr iasc deloc. Sau, mai bine-zis, ele urmau s -şiă ă ă ă ă  

primeasc via a de la mine, doar la mari r stimpuri şi dup bunul meu plac.ă ţ ă ăV rog s m crede i: nu simt nici o mul umire povestindu-v toate acestea.ă ă ă ţ ţ ă  Când m gândesc la vremea aceea în care ceream totul f r ca eu însumi să ă ă ă pl tesc vreodat ceva, în care adunam în jurul meu toate acele fiin e ceă ă ţ  trebuiau s m slujeasc , punându-le, ca s zic aşa, la frigider, spre a le aveaă ă ă ă   în slujba mea, oricând la îndemân , mi-e greu s dau un nume ciudatuluiă ă  sentiment care m cuprinde. S fie ruşine? Oare ruşinea arde, scumpul meuă ă  compatriot? Da? Atunci poate de ea e vorba sau de unul din acele sentimenteridicole în leg tur cu onoarea. Mi se pare, în orice caz, c n-am mai fostă ă ă  p r sit de sentimentul acesta din clipa în care am descoperit în miezulă ă  amintirilor mele acea întâmplare pe care trebuie, în sfârşit, s v-o povestesc,ă  

 în ciuda atâtor digresiuni şi argumente laborioase, pe care n d jduiesc c le-ă ă ăa i apreciat aşa cum merit .ţ ăUite c nu mai plou ! Fi i bun şi întov r şi i-m pân la mine. Sunt obosit şi,ă ă ţ ă ă ţ ă ă  ciudat, nu pentru c am vorbit, ci numai la gândul a ceea ce trebuie s v maiă ă ă  spun. De altfel, marea mea descoperire poate fi povestit în câteva cuvinte.ă  De ce aş vorbi mult? Pentru ca statuia s apar în toat goliciunea ei, frazeleă ă ă  frumoase trebuie s dispar . Asculta i. În acea noapte de noiembrie, cu doiă ă ţ  sau trei ani înainte de seara în care mi s-a p rut c aud un râs în spatele meu,ă ă  traversam podul Royal, îndreptându-m c tre malul stâng al Senei, unde îmiă ă  aveam locuin a. Era unu dup miezul nop ii şi c dea o ploaie m runt , un felţ ă ţ ă ă ă  de burni , iar rarii trec tori se gr beau c tre casele lor. Tocmai mţă ă ă ă ă desp r isem de o prieten , care, f r doar şi poate, dormea acum de mult.ă ţ ă ă ă  Eram fericit c merg pe jos, cu trupul pu in amor it, dar calm, hr nit cu ună ţ ţ ă  sânge blând ca ploaia care c dea. Pe pod, am trecut pe lâng o siluetă ă ă  întoars cu spatele, care, aplecat peste parapet, p rea c priveşte fluviul.ă ă ă ă  

Page 22: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 22/46

Uitându-m mai bine am v zut o femeie tân r şi sub ire, îmbr cat în negru.ă ă ă ă ţ ă ă  Între p rul întunecat şi gulerul mantoului i se z rea doar ceafa, proasp t şiă ă ă ă  umed , la care n-am r mas nesim itor. Dar, dup o clip de şov ial , mi-amă ă ţ ă ă ă ă  v zut de drum. Ajuns la cap tul podului, am apucat-o pe chei, în direc iaă ă ţ  cartierului Saint-Michel, unde locuiam. Str b tusem cam cincizeci de metri,ă ă  

când am auzit zgomotul care, în ciuda distan ei, mi s-a p rut asurzitor în― ţ ă  liniştea nop ii unui trup ce se pr buşeşte în ap . M-am oprit brusc, dar nuţ ― ă ă  m-am întors. În clipa urm toare, am auzit un strig t, repetat de mai multe ori,ă ă  ce cobora în josul fluviului şi care dintr-o dat s-a stins. T cerea care a urmată ă   în noaptea încremenit brusc mi s-a p rut nesfârşit . Am vrut s alerg, dar amă ă ă ă  r mas intuit locului. Cred c tremuram din tot trupul, de frig şi de spaim . Îmiă ţ ă ă  spuneam c trebuie s ac ionez repede şi totodat sim eam cum mă ă ţ ă ţ ă n p deşte un fel de sl biciune de neînvins. Am uitat ce gând mi-a venită ă ă  atunci. "Prea târziu, prea departe..." sau ceva în felul sta. Continuam să ă ascult, nemişcat. Apoi, cu paşi gr bi i, m-am îndep rtat prin ploaie. N-amă ţ ă  prevenit pe nimeni de cele întâmplate.Dar iat c-am ajuns, asta-i casa mea, locul unde m ad postesc! Mâine? Da,ă ă ă  cum vre i. V voi duce cu pl cere pe insula Marken, o s vede i şi Zuider Zee.ţ ă ă ă ţ  Ne întâlnim mâine la "Mexico-City". Cum? Femeia aceea? Nu ştiu, cu adev rată  nu ştiu nimic. N-am citit ziarele. Nici a doua zi şi nici în zilele urm toare.ă

Un sat de p puşi, nu-i aşa? Nu se poate spune c -i lipsit de pitoresc. Dar nuă ă  pentru asta v-am adus pe aceast insul , drag prietene. Oricine poate s vă ă ă ă ă 

fac s admira i bonete, sabo i şi case împodobite cu motive decorative, înă ă ţ ţ  care pescarii fumeaz tutun fin în camere cu miros de mobil lustruit . Eu, înă ă ă  schimb, sunt unul dintre pu inii oameni care v poate ar ta ce-i aici cuţ ă ă  adev rat important.ăAm ajuns la dig. Trebuie s mergem de-a lungul lui, ca s ne dep rt m cât maiă ă ă ă  mult de aceste c su e frumoase. Ne putem aşeza aici. Ce p rere ave i? Nuă ţ ă ţ  g si i c -i una din cele mai minunate privelişti negative? Vede i la stângaă ţ ă ţ  noastr acel morman de cenuş numit de cei din dun , digul cenuşiu, laă ă ă  dreapta, plaja vân t la picioarele noastre şi, in fa , marea de culoareă ă ţă  leşiatic şi cerul nem rginit în care se r sfrâng apele palide? Un adev rată ă ă ă  infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o str lucire,ă  

spa iu incolor, via moart . Nu aşa arat oare sfârşitul lumii, neantul, v zut şiţ ţă ă ă ă  pip it? Nici ipenie de om, da, asta mai cu seam , nici ipenie de om. Numaiă ţ ă ţ  dumneavoastr şi cu mine, în fa a planetei pustii! Cerul tr ieşte? Ave iă ţ ă ţ  dreptate, iubite prietene. Se îngroaş , apoi se surp , deschide sc ri în aer,ă ă ă   închide por i de nori. Sunt porumbeii. N-a i observat c cerul Olandei e plin deţ ţ ă  milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se v d şi care bat dină  aripi, urc şi coboar to i odat , umplând v zduhul cu uriaşe valuri de peneă ă ţ ă ă  cenuşii, pe care vântul le risipeşte peste tot? Porumbeii aşteapt acolo sus,ă  aşteapt tot anul. Se rotesc deasupra p mântului, se uit , ar vrea s coboare.ă ă ă ă  Dar nu v d decât marea şi canalele, acoperişurile pline de firme şi nici un capă  pe care s se aşeze.ăNu în elege i ce vreau s spun? Trebuie s v m rturisesc c m simt obosit.ţ ţ ă ă ă ă ă ă  Pierd şirul vorbei şi nu mai am acea minte limpede atât de mult l udat deă ă  prietenii mei. Spun prietenii mei, din principiu. C ci nu mai am prieteni, ciă  numai complici. În schimb, aceştia sunt mai numeroşi şi reprezint întreagaă  

Page 23: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 23/46

omenire. Şi, printre ei, primul sunte i dumneavoastr . Cel de lâng tine eţ ă ă  totdeauna primul. Cum ştiu c n-am prieteni? E cât se poate de simplu: amă  descoperit c n-am prieteni în ziua în care m-am gândit s m omor, spre a leă ă ă   juca o fars zdrav n , spre a-i pedepsi, într-un anume sens. Dar m-amă ă ă  pomenit c n-aveam pe cine pedepsi. Câ iva ar fi fost surprinşi; dar nimeni nuă ţ  

s-ar fi sim it pedepsit. De altminteri, chiar dac aş fi vrut, tot nu mi-ar fi folositţ ă  la nimic. Dac aş fi putut s m sinucid şi apoi s -i v d ce mutr fac, atunci,ă ă ă ă ă ă  da, ar fi meritat. Dar p mântul e negru, iubite prieten, lemnul e gros, giulgiulă  des. I-aş fi v zut cu ochii sufletului, e adev rat, dar numai dac exist ună ă ă ă  suflet şi dac acest suflet are ochi. De asta îns nu suntem siguri, nu suntemă ă  niciodat siguri de nimic! Altminteri, ar exista o ieşire, am izbuti s fim lua i înă ă ţ  serios. Numai propria- i moarte îi convinge pe oameni de temeinicia motivelorţ  tale, de sinceritatea ta, de adâncimea suferin ei tale. Atâta vreme cât tr ieşti,ţ ă  cazul t u e îndoielnic, n-ai dreptul decât la scepticismul lor. De aceea, dac ară ă  exista fie şi numai o şans de a te bucura de spectacol, ar merita s leă ă  dovedeşti ceea ce nu vor s cread , uimindu-i. Dar aşa, te omori şi ceă ă   însemn tate mai poate avea dac ei cred sau nu, de vreme ce tu nu mai eştiă ă  de fa spre a te desf ta cu mirarea sau cu c in a lor, de altminteri atât deţă ă ă ţ  scurt , spre a asista, aşa cum îşi viseaz fiecare om, la propria- iă ă ţ   înmormântare. Ca s nu mai fii îndoielnic, trebuie s nu mai fii, pur şi simplu.ă ăŞi oare nu-i mai bine aşa? Nep sarea lor ne-ar face s suferim mai mult. "O să ă ă mi-o pl teşti!" îi spunea o fat tat lui ei, care n-o l sase s se m rite cu ună ă ă ă ă ă  adorator, prea fercheş dup gustul lui. Dup care s-a omorât. Dar tat l n-aă ă ă  pl tit nimic. Îi pl cea la nebunie pescuitul. Dup trei duminici, s-a întors la râu,ă ă ă  ca s uite, zicea el. Şi nu se înşela: a uitat. La drept vorbind, de mirare ar fiă  fost dac s-ar fi întâmplat altminteri. Crezi c mori spre a- i pedepsi nevasta şiă ă ţ  

de fapt îi redai libertatea. De aceea e mai bine s nu vezi. Ca s nu maiă ă  vorbim ce rişti s -i auzi vorbind despre ceea ce socotesc ei a fi fost pricinaă  sinuciderii tale. Parc -i aud: "S-a omorât fiindc n-a mai putut îndura s ..." Ah!ă ă ă  drag prietene, ce pu in imagina ie au oamenii! Ei cred întotdeauna c teă ţ ă ţ ă  sinucizi pentru un motiv oarecare. Dar po i s te sinucizi foarte bine pentruţ ă  dou motive. Lor nu le d îns prin cap una ca asta. Şi atunci, la ce bun să ă ă ă mori de bun voie, s te sacrifici pentru ideea pe care vrei s şi-o fac despreă ă ă ă  tine? C ci, o dat mort, vor profita de asta spre a explica gestul t u prin totă ă ă  felul de motive idioate sau vulgare. Martirii, drag prietene, trebuie s aleagă ă ă  între a fi uita i, batjocori i sau folosi i. C ci în eleşi nu vor fi niciodat .ţ ţ ţ ă ţ ăŞi apoi, s spunem esen ialul: iubesc via a şi asta-i adev rata mea sl biciune.ă ţ ţ ă ă  

O iubesc atât de mult, încât nu-mi pot închipui nimic în afara ei. O atarel comie are în ea ceva plebeian, nu g si i? Aristocra ia implic neap rat oă ă ţ ţ ă ă  anume distan fa de tine însu i şi de propria-ti via . Dac trebuie, mori; teţă ţă ţ ţă ă  frângi, dar nu te înclini! Dar eu m înclin, pentru c m iubesc. Dup celeă ă ă ă  povestite, ce crede i c-am sim it? Sil de mine însumi? V înşela i; mi-era silţ ţ ă ă ţ ă mai curând de ceilal i. Îmi cunoşteam sl biciunile, şi le regretam. Le uitam,ţ ă  totuşi, ca şi pân atunci, cu o înc p ânare vrednic de toat lauda. În schimb,ă ă ăţ ă ă   îi judecam în inima mea, clip de clip , pe ceilal i. Asta v scandalizeaz ?ă ă ţ ă ă  Crede i poate c nu-i logic s fie aşa? Dar aici nu-i vorba de a fi sau nu logic.ţ ă ă  Important este s te strecori şi, mai cu seam , s evi i judecata. N-am spus să ă ă ţ ă evi i pedeapsa. C ci pedeapsa f r judecat se îndur mai uşor. Are, deţ ă ă ă ă ă  altminteri, un nume care-i o chez şie pentru nevinov ia noastr : îi spunemă ăţ ă  nefericire. Nu, important, în cazul de fa , este s scapi de judecat , s evi i sţă ă ă ă ţ ă fii întruna judecat, f r ca osânda s - i fie vreodat rostit .ă ă ă ţ ă ăDar lucrul nu-i chiar atât de uşor. C ci ast zi suntem cu to ii gata oricând s -iă ă ţ ă  

Page 24: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 24/46

 judec m pe ceilal i, dup cum suntem gata oricând pentru desfrâu. Numai că ţ ă ă de data asta nu mai avem a ne teme c vom da dovad de sl biciune. Dac vă ă ă ă ă  îndoi i, trage i cu urechea la ce se spune pe la mese, în luna august, în aceleţ ţ  hoteluri pentru vilegiaturişti, în care prea milostivii noştri compatrio i îşi facţ  cura de plictis. Dac tot mai şov i i s trage i concluziile, citi i scrierileă ă ţ ă ţ ţ  

oamenilor zilei. Sau, mai curând, uita i-v la ce se întâmpl în propriaţ ă ă  dumneavoastr familie şi ve i fi l murit. Drag prietene, s ne ferim a le da fieă ţ ă ă ă  şi cel mai mic pretext s ne judece. Altminteri, ne vor face mii f râme. Trebuieă ă  s ne lu m tot atâtea precau ii ca şi îmblânzitorul de fiare s lbatice. Dac areă ă ţ ă ă  ghinionul s se taie cu briciul înainte de a intra în cuşc , ce mai praznic peă ă  fiare! Am în eles asta în ziua în care mi-a trecut pentru prima oar prin minteţ ă  c nu eram poate chiar atât de vrednic de admira ie. Din clipa aceea, amă ţ  devenit b nuitor. Fiindc sângeram pu in, m-am gândit c m vor înh a şi mă ă ţ ă ă ăţ ă vor înghi i cu totul.ţÎn aparen , eram în aceleaşi raporturi cu contemporanii mei şi, totuşi peţă  nesim ite, ceva între noi începea s sune fals. Prietenii mei nu se schimbaser .ţ ă ă  L udau şi acum, când se ivea prilejul, armonia şi liniştea pe care le aflau înă  preajma mea. Dar eu nu eram sensibil decât la disonan ele, la tulburarea ceţ  m n p dea; m sim eam vulnerabil, prad acuz rii publice. Semenii mei nu-ă ă ă ă ţ ă ămi mai p reau a alc tui auditoriul plin de respect de pân atunci. Cercul înă ă ă  mijlocul c ruia m aflam se frânsese, iar ei se înşiraser pe un singur rând, caă ă ă  la tribunal. În clipa în care m-am temut c aş putea fi judecat pentru ceva, amă   în eles de fapt c în fiecare dintre ei exista o voca ie irezistibil pentruţ ă ţ ă  meseria de judec tor. Da, erau aici, ca şi înainte, dar râdeau. Sau mai curândă  mi se p rea c to i cei pe care-i întâlneam m priveau cu un surâs ascuns. Amă ă ţ ă  avut chiar impresia, în acea vreme, c cineva îmi pune piedic . De câteva ori,ă ă  

 într-adev r, m-am poticnit, f r pricin , intrând în localuri publice. O dat amă ă ă ă ă  şi c zut de-a binelea. Francezul cartezian din mine şi-a venit repede în fire,ă  punând asemenea incidente pe seama singurei divinit i în care poate credeăţ  bunul-sim , adic pe seama întâmpl rii. Totuşi, in mine se statorniciaţ ă ă  neîncrederea.Acum, fiindc eram mereu cu aten ia treaz , nu mi-a fost greu s descop r că ţ ă ă ă ă aveam duşmani. În primul rând printre colegii mei de breasl , apoi în via aă ţ  monden . Pe unii îi îndatorasem cu ceva. Pe al ii ar fi trebuit s -i îndatorez,ă ţ ă  dar n-o f cusem. Toate erau, de altminteri, aşa cum trebuiau s fie şiă ă  descoperirea nu mi-a pricinuit prea mare sup rare. Mai greu şi mai durerosă  mi-a fost, în schimb, s admit c aveam duşmani chiar printre oamenii peă ă  

care-i cunoşteam foarte pu in sau pe care nu-i cunoşteam deloc. Crezusemţ   întotdeauna, cu acea candoare ce-mi este proprie şi de care v-a i pututţ  convinge pân acum în câteva rânduri, c to i acei ce nu m cunoşteauă ă ţ ă  ajungeau neap rat s m iubeasc de îndat ce rela iile noastre deveneauă ă ă ă ă ţ  mai strânse. Am constatat îns c am duşmani mai cu seam printre cei careă ă ă  nu m cunoşteau decât din auzite şi pe care eu nu-i cunoşteam deloc. F ră ă ă  îndoial , b nuiau c -mi tr iesc via a din plin, f r nici o constrângere, l sându-ă ă ă ă ţ ă ă ăm cu totul în voia fericirii; şi asta nu se iart . Succesul, când e afişat într-ună ă  anume fel, l-ar face s turbeze chiar şi pe un m gar. Pe de alt parte, via aă ă ă ţ  mea era plin ochi şi, din lips de timp, eram silit s refuz multe avansuri. Dină ă ă  aceleaşi pricini uitam apoi toate aceste refuzuri. Dar avansurile îmi fuseseră f cute de oameni a c ror via nu era plin şi care, tocmai de aceea, îşiă ă ţă ă  aminteau de refuzul meu.Iat de ce, ca s nu v dau decât un exemplu, femeile, pân la urm , mă ă ă ă ă ă costau scump. Timpul pe care mi-l petreceam cu ele nu-l mai puteam da

Page 25: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 25/46

b rba ilor, care adeseori nu mi-o iertau. Vede i vreo ieşire dintr-o atareă ţ ţ  situa ie? Fericirea şi succesele nu se iart decât atunci când consim i s leţ ă ţ ă   împar i din plin cu al ii. Dar ca s fii fericit trebuie s nu te ocupi prea mult deţ ţ ă ă  ceilal i. Altfel, toate ieşirile sunt închise. Nu ai de ales decât între a fi fericit,ţ  dar judecat, sau iertat, dar nefericit. Cu mine se f cea îns o nedreptate şi maiă ă  

mare: eram osândit pentru o fericire trecut . Tr isem vreme îndelungată ă ă distrat şi surâz tor, cu iluzia unei armonii generale, când, în realitate,ă   judec ile, s ge ile şi batjocurile se n pusteau din toate p r ile asupra mea. Înăţ ă ţ ă ă ţ  ziua în care mi-am dat seama de asta, am devenit, în sfârşit, lucid şi,sângerând din mii de r ni, mi-am pierdut dintr-o dat toat puterea. Întregă ă ă  universul a început atunci s râd în jurul meu.ă ăIat un lucru pe care nici un om (în afar de cei ce nu tr iesc, adic deă ă ă ă   în elep i) nu-l poate îndura. Singura ap rare e r utatea. Oamenii se gr besc sţ ţ ă ă ă ă  judece spre a nu fi ei înşişi judeca i. Ce vre i? Ideea cea mai fireasc a omului,ţ ţ ă  cea care-i vine în chip naiv, din str fundul firii sale, este ideea c e nevinovat.ă ă  Din acest punct de vedere suntem cu to ii în situa ia acelui francez care, laţ ţ  Buchenwald, se înc p âna s depun o reclama ie la func ionarul ce-iă ăţ ă ă ţ ţ   înregistrase sosirea, el însuşi prizonier. O reclama ie? Func ionarul şi tovar şiiţ ţ ă  s i râdeau: "Degeaba, prietene. Aici nu se reclam ." "Dar, domnule, spuneaă ă  francezul, cazul meu e excep ional. Sunt nevinovat."ţ To i suntem cazuri excep ionale. Fiecare dintre noi invoc ceva anume.ţ ţ ă  Fiecare se vrea nevinovat, cu orice pre , chiar dac pentru asta ar trebui sţ ă ă  învinuiasc întreg neamul omenesc şi însuşi Cerul. Nu-i ve i face nim nui preaă ţ ă  mare bucurie l udându-l pentru str daniile depuse spre a deveni inteligentă ă  sau generos. Dimpotriv , ve i vedea cum îi creşte inima de fericire dac -i ve iă ţ ă ţ  admira generozitatea înn scut . Dac -i ve i spune unui criminal c greşealaă ă ă ţ ă  

pe care a f cut-o nu ine nici de firea şi nici de caracterul s u, ci de împrejur riă ţ ă ă  nefericite, v va fi peste m sur de recunosc tor. În timpul pledoariei, chiar vaă ă ă ă  alege acel moment ca s plâng . Totuşi nu v d nici un merit în a fi cinstit sauă ă ă  inteligent din n scare. Dup cum eşti cu siguran la fel de r spunz tor, fie că ă ţă ă ă ă eşti criminal din fire, fie c devii criminal datorit împrejur rilor. Dar to i aceştiă ă ă ţ  escroci vor iertarea, adic se vor iresponsabili, c utând f r ruşine o justificareă ă ă ă   în natur sau o scuz în împrejur ri, chiar dac sunt contradictorii. Pentru ei,ă ă ă ă  important este s fie nevinova i şi ca virtu ile lor, cu care au fost d rui i dină ţ ţ ă ţ  naştere, s nu poat fi puse la îndoial , iar greşelile lor, iscate dintr-oă ă ă  nenorocire trec toare, s fie veşnic provizorii. V-am mai spus, totul e s scapiă ă ă  de judecat . Şi cum e greu s scapi de ea şi aproape cu neputin s - i faci înă ă ţă ă ţ  

acelaşi timp şi admirat şi iertat firea, to i caut s fie boga i. De ce? V-a iă ă ţ ă ă ţ ţ   întrebat vreodat ? Pentru putere, bineîn eles. Dar mai cu seam pentru că ţ ă ă bog ia te sustrage judec ii imediate, te scoate din mul imea din metrouăţ ăţ ţ  pentru a te închide într-o caroserie nichelat , te izoleaz în parcuri uriaşe, înă ă  vagoane de dormit, în cabine de lux. Bog ia, drag prietene, nu înseamn , eăţ ă ă  drept, achitarea, ci doar o amânare, care nu-i îns nici ea de lep dat...ă ăMai cu seam s nu v crede i prietenii când v vor cere s fi i sincer cu ei. Oă ă ă ţ ă ă ţ  fac numai în n dejdea c -i ve i înt ri în excelenta idee pe care o au despre eiă ă ţ ă   înşişi, oferindu-le o certitudine în plus, pe care o afl în f g duialaă ă ă  dumneavoastr de a fi sincer. Cum ar putea fi sinceritatea o condi ie aă ţ  prieteniei? A spune, cu orice pre , adev rul este o pasiune care nu cru nimicţ ă ţă  şi c reia nimic nu-i rezist . E un viciu, uneori un confort, sau un egoism. Dac ,ă ă ă  aşadar, v afla i într-o atare situa ie, nu şov i i nici o clip : f g dui i c ve iă ţ ţ ă ţ ă ă ă ţ ă ţ  spune numai adev rul şi min i i cât pute i mai bine. Ve i r spunde dorin ei loră ţ ţ ţ ţ ă ţ  celei mai ascunse, dovedindu-le astfel dragostea îndoit.

Page 26: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 26/46

Page 27: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 27/46

care-i ajutam. Politicos, ar tându-m solidar şi emo ionat, scuipam zilnic înă ă ţ  obrazul tuturor orbilor.Sincer vorbind, exist vreo scuz la toate astea? Da, exist , dar una atât deă ă ă   jalnic , încât mi-e cu neputin s-o invoc. Totuşi, iat-o: n-am putut niciodat să ţă ă ă iau cu adev rat în serios treburile omeneşti. N-aş fi putut spune în ruptulă  

capului în ce const seriozitatea lor; ştiam doar c ea nu putea fi g sit în celeă ă ă ă  ce vedeam în mine şi în jurul meu, c ci totul mi se înf işa doar ca un jocă ăţ  amuzant sau nepl cut. Exist , într-adev r, str danii şi convingeri pe care nuă ă ă ă  le-am în eles niciodat . Am privit întotdeauna cu mirare şi cu oarecareţ ă  neîncredere acele ciudate f pturi care muncesc pentru bani, pe care pierdereaă  unei situa ii le face nefericite sau care se sacrific , dându-şi importan ,ţ ă ţă  pentru prosperitatea familiei. În schimb, îl în elegeam mai bine pe acel prietenţ  care-şi pusese în gând s nu mai fumeze şi care izbutise pân la urm s seă ă ă ă  lase de fumat. Într-o diminea , deschizând ziarul şi citind despre exploziaţă  primei bombe H şi despre admirabilele ei efecte, a intrat f r s mai stea peă ă ă  gânduri într-o tutungerie.Uneori, f r îndoial m pref ceam c iau via a în serios. Curând îns îmiă ă ă ă ă ă ţ ă  devenea evident lipsa de seriozitate a seriozit ii îns şi şi din acea clip mă ăţ ă ă ă mul umeam s -mi joc rolul, dar cât mai bine cu putin . Jucam rolul omuluiţ ă ţă  eficace, inteligent, virtuos, bun cet ean, indignat, indulgent, solidar, moral...ăţ  M opresc, c ci a i în eles c eram ca şi olandezii noştri, care în acelaşi timpă ă ţ ţ ă  sunt şi nu sunt aici: eram absent tocmai când copleşeam cu prezen a mea. N-ţam fost cu adev rat sincer şi entuziast decât pe vremea când f ceam sport şi,ă ă   în armat , când jucam piese pentru propria noastr pl cere, în amândouă ă ă ă cazurile trebuia s respect m o regul de joc, care nu era serioas , dar peă ă ă ă  care ne pl cea s o socotim ca atare. Chiar şi acum, stadionul în esat deă ă ţ  

mul ime, cu meciurile lui de duminic , şi teatrul, pe care l-am iubit cu oţ ă  patim nem rginit , sunt singurele locuri din lume unde m simt nevinovat.ă ă ă ăDar cine ar admite c o asemenea atitudine e legitim când e vorba deă ă  dragoste, de moarte sau de salariul celor obidi i? Şi totuşi, ce era de f cut?ţ ă  Nu-mi puteam închipui dragostea Isoldei decât în romane sau pe scen .ă  Muribunzii îmi p reau uneori p trunşi cu adev rat de rolul pe care-l jucau. Înă ă ă  schimb, mi se p rea c replicile clien ilor mei s raci se desf şoar întotdeaunaă ă ţ ă ă ă  dup unul şi acelaşi tipic. Astfel, tr ind între oameni f r a le împ rt şiă ă ă ă ă ă  interesele, nu izbuteam s cred în ceea ce f g duiam. Eram destul de politicosă ă ă  şi destul de indolent pentru a face ceea ce aşteptau de la mine în meserie, înfamilie sau în via a mea de cet ean, dar procedam de fiecare dat într-unţ ăţ ă  

anume fel distrat, care strica totul. Mi-am tr it întreaga via sub semnulă ţă  duplicit ii şi ac iunile mele cele mai serioase au fost, nu o dat , tocmai cele înăţ ţ ă  care eram cel mai pu in angajat. La urma urmei, oare nu asta e ceea ce nu mi-ţam mai putut ierta şi, ad ugând o prostie la atâtea altele, pricina ce m-a f cută ă  s m împotrivesc cu cea mai mare violen judec ii ce se urzea în mine şi înă ă ţă ăţ   jurul meu, silindu-m s caut o ieşire?ă ăCâtva timp am tr it ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. Mergeam înainte peă  vechiul meu f gaş. Ca un f cut, eram mai l udat ca niciodat . Şi r ul chiar deă ă ă ă ă  aici mi s-a tras. V aminti i: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinteă ţ  de laud !" Ah! Ce vorb în eleapt ! Nefericire mie! Maşin ria a început,ă ă ţ ă ă  aşadar, s aib tot soiul de capricii şi de poticneli ciudate.ă ăAtunci a izbucnit în via a mea de fiecare zi gândul mor ii. Am început sţ ţ ă num r anii pe care-i mai aveam de tr it. C utam exemple printre oamenii deă ă ă  vârsta mea care muriser . Şi m chinuia ideea c nu voi mai avea timp s -miă ă ă ă   împlinesc menirea. Dar care menire, n-aş fi putut spune. Merita oare osteneala

Page 28: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 28/46

s mai fac ceea ce f cusem pân atunci? Dar nu era numai asta. M urm reaă ă ă ă ă  o team ridicol s nu mor înainte de a-mi fi m rturisit toate minciunile. Nu luiă ă ă ă  Dumnezeu şi nici unuia dintre reprezentan ii s i, v da i seama c eramţ ă ă ţ ă  deasupra unor asemenea lucruri, ci oamenilor, unui prieten, de pild , sau uneiă  femei iubite. Altminteri, chiar dac în via a unui om nu s-ar fi ascuns decât oă ţ  

singur minciun , moartea o f cea definitiv . Nimeni, niciodat , nu va maiă ă ă ă ă  cunoaşte adev rul în acea privin , de vreme ce singurul care-l cunoştea eraă ţă  tocmai mortul, care luase taina cu el în mormânt. Aceast ucidere absolut aă ă  unui adev r îmi d dea ame eli. Ast zi, în parantez fie spus, mi-ar prilejui maiă ă ţ ă ă  degrab pl ceri rafinate. Gândul, de pild , c eu sunt singurul ce cunoscă ă ă ă  adev rul despre un lucru c utat de toat lumea şi c am la mine acas ună ă ă ă ă  obiect care a pus zadarnic în mişcare poli ia a trei ri, m încânt , pur şiţ ţă ă ă  simplu. Dar s l s m asta. Pe vremea aceea m chinuiam, c ci nu g sisemă ă ă ă ă ă   înc leacul.ăBineîn eles, încercam s -mi vin în fire. Ce însemn tate mai putea aveaţ ă ă  minciuna unui om în raport cu istoria genera iilor şi cât de nes buit eraţ ă ă  preten ia de a aduce în lumina adev rului cine ştie ce jalnic înşel ciune,ţ ă ă ă  pierdut în oceanul secolelor precum gr untele de sare în apa m rii!ă ă ăÎmi spuneam, de asemenea, c moartea trupului, dac m gândeam la mor ileă ă ă ţ  pe care le v zusem, era, ea singur , o pedeaps îndeajuns de mare, şi careă ă ă  r scump ra totul. Prin ea î i câştigai, cu sudoarea agoniei, mântuirea (adică ă ţ ă dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuşi, neliniştea mea creştea, moartea îmi st tea zi şi noapte la c p tâi, m sculam în fiecare diminea cu ea înă ă ă ă ţă  gând, iar laudele ce mi se aduceau îmi p reau din ce în ce mai greu deă   îndurat. Socoteam c minciuna sporea o dat cu ele, întrecând orice m sur ,ă ă ă ă  şi c niciodat nu-mi va mai sta în putin s -mi fac rânduial în via .ă ă ţă ă ă ţă

Într-o bun zi, n-am mai putut r bda. Prima mea reac ie a fost exagerat . Deă ă ţ ă  vreme ce eram un mincinos, o s -mi dau în vileag duplicitatea, aruncând-o înă  obrazul tuturor acelor imbecili înainte chiar ca ei s-o fi descoperit. Provocat să dau pe fa adev rul, voi r spunde sfidând. Pentru a preîntâmpina râsul amţă ă ă  hot rât s m azvârl prad batjocurii generale. De fapt, încercam şi de dataă ă ă ă  asta s scap de judecat . Voiam s -i câştig de partea mea pe cei care râd sauă ă ă  m car s trec de partea lor. M gândeam, de pild , s îmbrâncesc orbii peă ă ă ă ă  strad , gând ce trezea în mine o bucurie surd şi neaşteptat , ar tându-mi câtă ă ă ă  de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; pl nuiam s în ep pneurileă ă ţ  de la c rucioarele infirmilor, s urlu: "Nesp la ilor", sub schelele pe careă ă ă ţ  lucrau muncitori, s p lmuiesc copiii de â în metrou. Visam la toateă ă ţ ţă  

acestea, dar n-am f cut nimic sau, dac am f cut ceva asem n tor, nu-mi maiă ă ă ă ă  aduc aminte. Turbam de mânie numai la auzul cuvântului "adev r". Eramă  totuşi silit s -l rostesc mereu în pledoariile mele. Dar m r zbunamă ă ă  blestemând în mod public spiritul umanitar; anun am publicarea unui manifestţ   în care cei asupri i urmau a fi demasca i ca asupritori ai oamenilor de treab .ţ ţ ă  Într-o zi, pe când mâncam langust pe terasa unui restaurant, un cerşetor nu-ămi d dea pace. L-am chemat pe patron s -l alunge şi am aprobat în chipul celă ă  mai zgomotos discursul acelui împ r itor de dreptate. "N-ai ce c uta aici, îiă ţ ă  spunea el. Pune-te şi dumneata în locul acestor domni şi doamne!". Îmiar tam, de asemenea, în fa a cui voia s m asculte, regretul c nu mai era cuă ţ ă ă ă  putin s te por i ca un anume proprietar rus, al c rui caracter îmi stârniseţă ă ţ ă  admira ia: punea s -i biciuiasc atât pe ranii care-l salutau cât şi pe cei ceţ ă ă ţă  nu-l salutau, pedepsind astfel o îndr zneal pe care o g sea la fel deă ă ă  neruşinat în amândou cazurile.ă ăÎmi amintesc de alte ispr vi şi mai grave. Am început s scriu oă ă Od la poli ieă ţ   

Page 29: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 29/46

şi o Apoteoz a ghilotinei.ă Mai cu seam frecventam cafenelele specializate,ă  unde se adunau umaniştii noştri de profesie. Eram, se în elege, bine primit,ţ  dat fiind bunele mele antecedente. Şi dintr-o dat , cu înf işarea cea maiă ăţ  nevinovat , d deam drumul unui cuvânt de ocar : "Mul umesc lui Dumnezeu",ă ă ă ţ  spuneam, sau, şi mai simplu: "Dumnezeule!". Şti i prea bine c ateii noştri deţ ă  

cafenea nu prea se împac cu cele sfinte. Dup ce rosteam acea enormitate,ă ă  urma un moment de stupoare când to i se uitau unii la al ii, uimi i. Apoiţ ţ ţ  izbucnea scandalul: unii fugeau afar din cafenea, al ii cotcod ceau indigna i,ă ţ ă ţ  ascultându-se numai pe ei, şi to i se zvârcoleau ca dracul în cristelni .ţ ţăG si i, probabil, c m purtam copil reşte. Totuşi, glumele acestea aveau,ă ţ ă ă ă  poate, o pricin mai serioas . Voiam s stric jocul şi, mai cu seam , s spulberă ă ă ă ă  reputa ia m gulitoare de care m bucuram şi al c rei gând m f cea sţ ă ă ă ă ă ă turbez. "Un om ca dumneavoastr ", mi se spunea cu amabilitate, iar euă  sim eam cum p lesc de furie. M s turasem de stima lor, de vreme ce nu eraţ ă ă ă  general , şi cum ar fi putut fi general , de vreme ce eu n-o puteam împ rt şi?ă ă ă ă  De aceea, cel mai bun lucru era s acop r totul, judecat şi stim , cu v lulă ă ă ă ă  ridicolului. Trebuia cu orice pre s dau frâu liber spiritului care m în buşea.ţ ă ă ă  Voiam s spintec frumosul manechin pe care-l plimbam peste tot şi s le ar tă ă ă  tuturor ce avea în untru. Îmi amintesc, de pild , de o conferin pe careă ă ţă  trebuia s-o in în fa a unor tineri avoca i stagiari. Enervat de elogiile excesiveţ ţ ţ  ale decanului nostru care m prezentase auditoriului, nu m-am mai putută  st pâni. La început am vorbit cu înfl c rarea şi emo ia la care toat lumea seă ă ă ţ ă  aştepta şi pe care le livram la comand , cu cea mai mare uşurin . Dară ţă  deodat m-am pomenit recomandând amalgamul ca metod de ap rare. Nuă ă ă  acel amalgam, le spuneam, perfec ionat de inchizi iile moderne, care judec înţ ţ ă  acelaşi timp un ho şi un om cinstit, pentru a-l împov ra pe cel de-al doilea cuţ ă  

crimele celui dintâi: trebuia, dimpotriv , s -l aperi pe ho , punând în lumină ă ţ ă crimele omului cinstit, adic ale avocatului. Asupra acestui punct m-amă  explicat cât se poate de limpede: "S presupunem c am acceptat s ap r ună ă ă ă  biet cet ean care a ucis din gelozie. Socoti i şi dumneavoastr , domnilorăţ ţ ă   jura i, le-aş spune, cât de m runt e vina unui om ce se mânie când îşi vedeţ ă ă  bun tatea fireasc pus la grea încercare de vicleşugul sexului femeiesc. Şiă ă ă  nu-i oare lucru mult mai grav c eu însumi m aflu de partea cealalt a barei,ă ă ă  pe aceast banc , f r s fi fost vreodat bun şi f r s fi suferit vreodat dină ă ă ă ă ă ă ă ă ă  pricina înşel ciunii? Sunt liber, nu m pute i osândi, şi totuşi cine sunt eu? Ună ă ţ  cet ean-soare, dac e s judec m dup orgoliul care m însufle eşte, un apăţ ă ă ă ă ă ţ ţ  desfrânat, mânios ca un faraon, trândav ca un rege. N-am omorât pe nimeni?

 înc nu, e adev rat. Dar n-am l sat oare s moar f pturi vrednice de toată ă ă ă ă ă ă iubirea? Poate c da. Şi poate c sunt gata s-o iau iar de la început. În timp ceă ă  omul acesta privi i-l, şi v ve i convinge nu va mai s vârşi niciodat nimic― ţ ă ţ ― ă ă  din ce a s vârşit. Şi acum înc se mai mir de ce-a fost în stare s fac ."ă ă ă ă ă  Discursul meu i-a tulburat într-o oarecare m sur pe tinerii mei confra i. După ă ţ ă o clip de t cere, s-au hot rât s izbucneasc în râs. Şi-au rec p tat cu totulă ă ă ă ă ă ă  liniştea când am ajuns la concluzii, în care invocam, într-un chip cât se poatede elocvent, persoana uman şi presupusele sale drepturi. În acea zi, pân laă ă  urm a învins totuşi obişnuin a.ă ţAm repetat aceste pl cute extravagan e, dar n-am izbutit decât să ţ ă dezorientez pu in opinia public . Nu s o dezarmez, şi nici, mai cu seam , sţ ă ă ă ă m dezarmez. Uimirea pe care o întâlneam, în general, la cei ce m ascultau,ă ă  stinghereala lor oarecum reticent , foarte apropiat de cea pe care mi-oă ă  ar ta i dumneavoastr acum nu, e inutil s protesta i nu mi-au adusă ţ ă ― ă ţ ―  liniştea. C ci, vede i dumneavoastr , nu-i de ajuns s te învinuieşti pentru a- iă ţ ă ă ţ  

Page 30: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 30/46

şterge vina; dac ar fi aşa, aş fi acum neprih nit ca un mieluşel. Trebuie s ştiiă ă ă  s te învinuieşti dup o anume metod , pe care am izbutit s-o pun la punctă ă ă  abia mult mai târziu şi pe care n-am putut-o descoperi înainte de a m fi aflată   în cea mai deplin p r sire. Pân atunci, râsul a plutit mai departe în preajmaă ă ă ă  mea şi toate str daniile mele nes buite n-au izbutit s stârpeasc din el oă ă ă ă  

anume ml diere binevoitoare, aproape dr g stoas , care-mi f cea r u.ă ă ă ă ă ăDar mi se pare c marea a început s se umfle. În curând va pleca şi vaporulă ă  nostru, c ci se apropie seara. Privi i cum se adun porumbeii, acolo, sus. Seă ţ ă   îngr m desc unii într-al ii, se mişc abia sim it, iar lumina scade. Vre i să ă ţ ă ţ ţ ă t cem pu in, ca s ne putem bucura în tihn de ceasul acesta sinistru? Vă ţ ă ă ă interesez? Sunte i prea amabil. De altminteri, acum chiar sunt în primejdie deţ  a v interesa cu adev rat. Înainte de a m explica în leg tur cu judec torii-ă ă ă ă ă ăpeniten i, trebuie s v vorbesc despre desfrâu şi despre carcer .ţ ă ă ă

V înşela i, vaporul merge repede. Dar Zuider Zee e o mare moart sauă ţ ă  aproape. Din pricina malurilor joase, pierdute în cea , nu ştii unde începe şiţă  unde sfârşeşte. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaint m, dară  nimic nu se schimb . Parc n-am pluti, ci am visa.ă ăÎn arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie. Noi insule r s reau întrunaă ă  pe cerul orizontului. Spinarea lor desp durit delimita cerul, malurileă ă  stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putin ;ţă  totul devenea reper în lumina necru toare. Şi, de la o insul la alta, pe miculţă ă  nostru vapor care înainta leneş, aveam impresia c s lt m zi şi noapte, f r oă ă ă ă ă  

clip de r gaz, pe creasta valurilor m runte şi r coroase, printre stropi deă ă ă ă  spum şi râsete. De atunci, toat Grecia pluteşte la nesfârşit, undeva în mine,ă ă  la marginea amintirii... Dar v d c am luat-o razna şi devin liric! V rog s mă ă ă ă ă opri i, drag prietene!ţ ăDar, fiindc veni vorba, cunoaşte i Grecia? Nu? Cu atât mai bine! Ce-am faceă ţ  noi acolo, v întreb? în acele locuri n-au ce c uta decât sufletele curate. Şti iă ă ţ  c acolo prietenii se plimb pe strad doi câte doi, mân -n mân ? Da, femeileă ă ă ă ă  r mân acas , iar pe str zi po i vedea plimbându-se în sus şi-n jos cu gravitate,ă ă ă ţ  inându-şi prietenul de mân , b rba i în puterea vârstei, respectabili şiţ ă ă ţ  

purtând must i. În Orient de asemenea, câteodat ? E adev rat. Dar spune i-ăţ ă ă ţmi, a i îndr zni s m ine i de mân pe str zile Parisului? Glumesc! Noi avemţ ă ă ă ţ ţ ă ă  

inut , e lucru ştiut, murd ria ne ine epeni, înainte de a ne duce în insuleleţ ă ă ţ ţ  greceşti ar trebui sa ne sp l m din cap pân -n picioare. Acolo aerul e cast,ă ă ă  marea şi pl cerea curate. Iar noi...ăS ne aşez m pe aceste şezlonguri. Ce pâcl ! R m sesem, cred, la carcer .ă ă ă ă ă ă  Da, o s v spun îndat despre ce-i vorba. Dup ce m-am zb tut în fel şi chip,ă ă ă ă ă  dup ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinent ,ă ă  descurajat de atâtea eforturi inutile, am hot rât s renun cu totul laă ă ţ  societatea b rba ilor. Nu, nu, n-am c utat o insul pustie, aşa ceva nu maiă ţ ă ă  exist . M-am refugiat în preajma femeilor. Şti i, ele nu condamn cu adev rată ţ ă ă  nici una din sl biciunile noastre; mai curând încearc s ne umileasc sau să ă ă ă ă ne dezarmeze. De aceea, femeia nu-i r splata r zboinicului, ci a criminalului. Eă ă  limanul, ad postul lui şi de cele mai multe ori e arestat în patul ei. Nu-i oareă  tot ce ne-a mai r mas din paradisul terestru? Descump nit, am alergat laă ă  ad postul meu firesc. Dar acum renun asem la frazele frumoase. Mai jucamă ţ  pu in, din obişnuin ; totuşi, nu mai d deam dovad de aceeaşi imagina ie.ţ ţă ă ă ţ  

Page 31: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 31/46

Mi-e greu s-o m rturisesc, de team s nu spun cine ştie ce cuvinte grosolane:ă ă ă  mi se pare c în acea vreme am sim it nevoia unei iubiri. Obscen, nu-i aşa?ă ţ  Eram, în orice caz, n p dit de o suferin a mocnit , de un fel de senza ie deă ă ţ ă ţ  priva iune, care m-a f cut mai disponibil şi mi-a îng duit, atât din nevoie, câtţ ă ă  şi din curiozitate, s m leg mai mult de câteva femei. Fiindc sim eam nevoiaă ă ă ţ  

s iubesc şi s fiu iubit, m-am crezut îndr gostit de-a binelea. Cu alte cuvinte,ă ă ă  am f cut pe prostul.ăM surprindeam punând adesea o întrebare pe care pân atunci, ca oriceă ă  b rbat cu experien , o evitasem întotdeauna. M auzeam spunând: "Mă ţă ă ă iubeşti?" Şti i c în asemenea situa ie obiceiul cere s r spunzi: "Dar tu?" Dacţ ă ţ ă ă ă r spundeam da, m legam mai mult decât îmi îng duiau adev ratele meleă ă ă ă  sentimente. Dac îndr zneam s spun nu, riscam s nu mai fiu iubit, ceea ceă ă ă ă  m-ar fi f cut s suf r. Cu cât era mai în primejdie sentimentul în careă ă ă  n d jduiam s -mi g sesc liniştea, cu atât îl ceream mai imperios de laă ă ă ă  partenera mea. Eram, aşadar, silit s fac f g duieli din ce în ce mai explicite şiă ă ă  s pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am f cut astfel o falsă ă ă pasiune pentru o femeiuşc nostim , care citise cu atâta sârguin revisteleă ă ţă  pentru femei, încât se pricepea s vorbeasc despre dragoste cu siguran a şiă ă ţ  convingerea unui intelectual vestind societatea f r clase. Această ă ă convingere, şti i prea bine, e molipsitoare. Am început şi eu s vorbesc despreţ ă  dragoste şi am sfârşit prin a m convinge singur c sunt îndr gostit. Cel pu ină ă ă ţ  pân în clipa în care mi-a devenit amant şi când am în eles c revistele careă ă ţ ă  o înv aser s vorbeasc despre dragoste n-o înv aser şi cum s-o fac .ăţ ă ă ă ăţ ă ă  Dup ce iubisem un papagal, am fost silit s m culc cu un şarpe. Am c utat,ă ă ă ă  aşadar, aiurea dragostea f g duit în c r i, dar pe care n-o întâlnisemă ă ă ă ţ  niciodat în via .ă ţă

Îmi lipsea îns entuziasmul. De mai bine de treizeci de ani m iubeam numaiă ă  pe mine. Cum aş fi putut n d jdui s pierd o atare deprindere? Adev rul e caă ă ă ă  n-am pierdut-o câtuşi de pu in şi c am r mas doar un veleitar al pasiunii. Amţ ă ă  f cut f g duieli în dreapta şi în stânga. Am contractat iubiri simultane, aşaă ă ă  cum, odinioar , avusesem leg turi multiple. Am nefericit mai multe f pturiă ă ă  chiar decât pe timpul splendidei mele indiferen e. V-am spus c papagalulţ ă  meu, în culmea disper rii, a vrut s fac greva foamei? Din fericire am sosit laă ă ă  timp şi m-am resemnat s -i in mâna pân în ziua în care l-a întâlnit peă ţ ă  inginerul cu tâmple c runte abia întors dintr-o c l torie în Bali pe care i-lă ― ă ă ―  descrisese revista ei preferat . În orice caz, departe de a fi, cum se spune,ă  târât şi iertat în veşnicia pasiunii, n-am f cut decât s sporesc num rulă ă ă  

greşelilor şi r t cirilor mai vechi; din care pricin am c p tat o asemenea silă ă ă ă ă ă de iubire încât, ani în şir, n-am putut auzi f r s scrâşnesc din din iă ă ă ţ Via a în ţ   roz sau Moartea din dragoste a Isoldei. Am încercat atunci s renun , dintr-ună ţ  anume punct de vedere, la femei şi s duc o via cast . La urma urmei,ă ţă ă  prietenia lor trebuia s -mi ajung . Dar asta însemna s renun la joc. În afaraă ă ă ţ  dorin ei, femeile m plictiseau peste m sur şi, în chip vizibil, şi eu leţ ă ă ă  plictiseam. Renun asem la joc, la teatru, tr iam acum dup adev r. Darţ ă ă ă  adev rul, drag prietene, e plictisitor la culme.ă ăNemaiaşteptând nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am gândit c -ămi mai r mânea desfrâul, care înlocuieşte de minune dragostea, face râseteleă  s amu easc , t cerea s coboare, d ruind nemurirea. Pentru cel ajuns la ună ţ ă ă ă ă  anume grad de be ie lucid şi care, culcat noaptea târziu între dou femei deţ ă ă  strad , se simte golit de orice dorin , speran a nu mai e o tortur ; spiritul s uă ţă ţ ă ă  domneşte peste toate timpurile, iar durerea de a tr i nu mai exist pentru el.ă ă  Într-un sens, tr isem întotdeauna în desfrâu, de vreme ce dorisemă  

Page 32: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 32/46

 întotdeauna s fiu nemuritor. Şi nu-i oare acesta str fundul firii mele precum şiă ă  urmarea acelei nem rginite iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da,ă  râvneam cu toat fiin a s fiu nemuritor. M iubeam prea mult pentru a nuă ţ ă ă  dori ca pre iosul obiect al dragostei mele s nu dispar niciodat . Şi cum înţ ă ă ă  stare de trezie, dac ai ajuns s te cunoşti cât de cât, i-e peste putin s veziă ă ţ ţă ă  

de ce i-ar fi fost d ruit nemurirea unei maimu e desfrânate, nu-mi maiă ă ţ  r mânea decât s -mi procur succedanee de nemurire. Fiindc doream via aă ă ă ţ  veşnic , m culcam cu târfe şi beam nop i întregi. Diminea a, bineîn eles,ă ă ţ ţ ţ  sim eam în gur gustul amar al condi iei mele de f ptur muritoare. Dar ore înţ ă ţ ă ă  şir plutisem, preaferice, la mari în l imi. Voi îndr zni oare s v m rturisesc?ă ţ ă ă ă ă  Îmi amintesc înc şi acum cu duioşie de nop ile când m duceam într-un locală ţ ă  sordid ca s m întâlnesc cu o dansatoare care m onora cu favorurile ei şiă ă ă  pentru a c rei bun reputa ie m-am b tut chiar, într-o sear , cu un tinerelă ă ţ ă ă  l ud ros. M l f iam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roşie şiă ă ă ă ă   în praful acelui l caş de desf tare, min ind de înghe au apele şi bând întrunaă ă ţ ţ  f r oprire. În zori m pr v leam în patul, veşnic desf cut, al prin esei mele,ă ă ă ă ă ă ţ  care se l sa mecanic în voia pl cerii, adormind o clip mai târziu. Apoi veneaă ă ă  ziua, luminând blând tot acel dezastru, iar eu m ridicam, drept şi nemişcat înă  diminea a str lucitoare.ţ ăAlcoolul şi femeile mi-au adus, la drept vorbind, singura uşurare de care eramvrednic. V încredin ez acest secret, drag prietene; folosi i-l f r team ! Ve iă ţ ă ţ ă ă ă ţ  vedea c adev ratul desfrâu este izb vitor, pentru c nuă ă ă ă creeaz ,ă nici un felde îndatorire. În desfrâu nu te posezi decât pe tine însu i; iat de ce r mâneţ ă ă   îndeletnicirea preferat a celor ce se iubesc pe ei înşişi mai presus de orice. Eă  o jungl f r viitor si f r trecut, f r f g duin , mai cu seam , şi f ră ă ă ă ă ă ă ă ă ţă ă ă ă pedeaps imediat . Locurile unde s l şluieşte sunt dep rtate de lume.ă ă ă ă ă  

Intrând, laşi în urm atât teama cât şi speran a. Vorbele, aici, sunt de prisos;ă ţ  ceea ce cau i se poate c p ta şi f r cuvinte şi adesea, da, chiar f r bani. Ah!ţ ă ă ă ă ă ă  l sa i-m , v rog, s aduc omagiul meu femeilor necunoscute şi uitate care m-ă ţ ă ă ăau ajutat atunci. Îmi mai amintesc şi ast zi de ele cu un anume respect.ăM-am folosit din plin de acest mod de a m elibera. Am putut chiar fi v zută ă   într-un hotel, p c tuind, dup cum se spune, în acelaşi timp cu o prostituată ă ă ă b trân şi cu o fetişcan din cea mai bun societate. Cu cea dintâi f ceam peă ă ă ă ă  cavalerul îndr gostit, iar pe a doua m str duiam s o înv anumite realit i.ă ă ă ă ăţ ăţ  Din nefericire, prostituata avea o fire foarte burghez : nu dup mult vreme aă ă ă  consim it s -şi scrie memoriile pentru un ziar religios foarte deschis Ia ideileţ ă  moderne. Fetişcana, la rându-i, s-a m ritat, spre a-şi satisface instincteleă  

dezl n uite şi spre a nu l sa f r întrebuin are nişte talente cu totulă ţ ă ă ă ţ  remarcabile. Sunt, de asemenea, foarte mândru c am fost primit în aceaă  vreme ca un egal într-o asocia ie masculin prea des calomniat . Dar asupraţ ă ă  acestui lucru nu voi insista: şti i bine c pân şi oamenii foarte inteligen i seţ ă ă ţ  f lesc atunci când pot goli o sticl mai mult decât vecinul. Aş fi putut, aşadar,ă ă  s -mi aflu pacea şi izb virea în acel prea fericit dezm . Dar şi de data astaă ă ăţ  am întâlnit o piedic în mine. A început s m doar ficatul şi m-a r zbit oă ă ă ă ă  oboseal îngrozitoare, care nu mi-a trecut nici pân azi. Ne juc m de-aă ă ă  nemurirea şi, dup câteva s pt mâni, ne pomenim c abia ne mai putem târî ă ă ă ă  de la o zi la alta.Singurul folos al acestei experien e, dup ce-am renun at la ispr vile meleţ ă ţ ă  nocturne, a fost acela de a-mi fi f cut via a mai pu in dureroas . Obosealaă ţ ţ ă  care-mi m cina trupul tocise în acelaşi timp în mine multe puncte sensibile.ă  Orice exces micşoreaz vitalitatea, deci şi suferin a. Spre deosebire de ceeaă ţ  ce se crede în mod obişnuit, desfrâul n-are în el nimic frenetic. E doar un somn

Page 33: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 33/46

nesfârşit. A i observat probabil c b rba ii cu adev rat geloşi n-au decât unţ ă ă ţ ă  singur gând: s se culce cu femeia care, cred ei, i-a tr dat. Bineîn eles, nu voră ă ţ  astfel decât s se asigure o dat mai mult c sunt înc st pânii scumpei loră ă ă ă ă  comori. Vor s-o aib , cum se spune. Dar mai e ceva: îndat dup asta, suntă ă ă  mai pu in geloşi. Gelozia fizic este un rezultat al închipuirii, dar totodat şi oţ ă ă  

 judecat asupra ta însu i. Pui pe seama rivalului gândurile urâte pe care le-aiă ţ  avut în împrejur ri asem n toare. Din fericire, excesul pl cerii sl beşteă ă ă ă ă  imagina ia ca şi judecata. Suferin a adoarme o dat cu virilitatea şi nu seţ ţ ă  trezeşte decât o dat cu ea. Pentru aceleaşi pricini, adolescen ii îşi pierd, oă ţ  dat cu prima lor femeie, neliniştea metafizic , iar anumite c s torii care nuă ă ă ă  sunt decât un desfrâu birocratizat, devin în acelaşi timp dricurile cenuşii ale îndr znelii şi imagina iei. Da, drag prietene, c s toria burghez a pusă ţ ă ă ă ă   întreaga noastr ar sub semnul papucilor şi halatului, şi în curând o va duceă ţ ă  la groap .ăExagerez? Nu, dar pierd şirul. Voiam doar s v spun cât de bine mi-au prinsă ă  acele luni de orgie. Tr iam într-un fel de cea , în care râsul hohotea tot maiă ţă  stins, încât pân la urm nici nu-l mai auzeam. Indiferen a mea, şi pân atunciă ă ţ ă  atât de mare, nemaiîntâlnind nici o stavil , se întindea ca o scleroz .ă ă   Terminasem cu emo iile! Starea mea de spirit era mereu aceeaşi sau, maiţ  bine-zis, nici nu putea fi vorba de o stare de spirit. Pl mânii tuberculoşi seă  vindec uscându-se şi astfel fericitul lor st pân moare în buşit cu încetul. Aşaă ă ă  s-a întâmplat si cu mine: o dat cu vindecarea, venea, liniştit , moartea.ă ă   Tr iam înc din meseria mea, dar reputa ia îmi fusese mult ştirbit de vorbeleă ă ţ ă  mele extravagante, iar existen a mea dezordonat nu-mi mai îng duia s -miţ ă ă ă  exercit profesia cu regularitate. E interesant de notat c oamenii nu mă ă osândeau atâta pentru excesele nocturne, cât pentru cuvintele mele pline de

sfidare. Clien ii deveneau b nuitori când, uneori, în pledoariile mele, mţ ă ă auzeau rostind cuvântul Dumnezeu. Se temeau, f r îndoial , c Cerul nu vaă ă ă ă  şti s le apere interesele la fel de bine ca un avocat priceput. De aici pân la aă ă  trage concluzia c invocam divinitatea în m sura în care nu cunoşteam legeaă ă  nu mai era decât un pas. Clien ii mei au f cut şi pasul acesta şi au început sţ ă ă m caute tot mai rar.ăDin când în când, totuşi, mai pledam. Uneori, uitând c nu mai cred în ceea ceă  spun, pledam chiar bine. Eram dus de propria mea voce şi o urmam; nu maiputeam fi la în l ime, ca odinioar , dar m ridicam, totuşi, de la p mânt, înă ţ ă ă ă  zbor razant, în afara meseriei, vedeam pu in lume. Între ineam înc , dar cuţ ă ţ ă  mare efort, una sau dou leg turi mai vechi. Mi se întâmpla chiar s petrec cuă ă ă  

acele femei seri de pur prietenie, în care nu sim eam fa de ele nici cea maiă ţ ţă  mic dorin doar c , ştiind dinainte c m voi plictisi, abia ascultam ce mi seă ţă ă ă ă  spune. Începusem s m îngraş şi am crezut c , în sfârşit, criza se terminase.ă ă ă  Nu m mai aştepta decât b trâne ea.ă ă ţÎntr-o zi îns , pe când m aflam pe un transatlantic, pe puntea superioar ,ă ă ă  fireşte, c l torind cu o prieten ce nu ştia c -mi s rb toresc astfel vindecarea,ă ă ă ă ă ă  am z rit deodat un punct negru în largul oceanului de culoarea fierului. Mi-ă ăam întors repede privirea şi inima a început s -mi bat cu putere. Când, cuă ă  mare greutate, am izbutit s m uit iar într-acolo, punctul acela negruă ă  disp ruse. Tocmai voiam s strig, s chem prosteşte într-ajutor, când l-amă ă ă  v zut din nou. Era unul din acele resturi pe care le las vapoarele în urma lor.ă ă   Totuşi, nu putusem îndura s -l privesc, c ci m gândisem de îndat la ună ă ă ă   înecat. Am în eles atunci, f r revolt , aşa cum te împaci cu o idee despreţ ă ă ă  care ştii de mult c -i adev rat , c acel strig t care, cu atâ ia ani în urm ,ă ă ă ă ă ţ ă  r sunase în spatele meu deasupra Senei, c l torise prin lume în tot acestă ă ă  

Page 34: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 34/46

r stimp, purtat de fluviu c tre apele Mânecii, peste întinderea nem rginit aă ă ă ă  oceanului şi c m aşteptase aici, pân în ziua când l-am întâlnit. Şi am maiă ă ă   în eles c m va aştepta mereu pe m ri şi pe fluvii, pretutindeni unde se aflţ ă ă ă ă apa amar cu care fusesem botezat. Spune i-mi, oare nu suntem si aici tot peă ţ  ap ? Pe apa întins , monoton , nesfârşit , ale c rei margini se confund cuă ă ă ă ă ă  

cele ale p mântului. Cum s cred c vom ajunge vreodat la Amsterdam? Nuă ă ă ă  vom mai ieşi niciodat din acest uriaş agheasmatar. Asculta i! Nu auzi iă ţ ţ  strig tul pesc ruşilor nev zu i? Strig spre noi, dar c tre ce ne cheam ?ă ă ă ţ ă ă ăSunt aceiaşi care strigau, trimi ându-şi chemarea peste Atlantic, în ziua în careţ  am în eles pentru totdeauna c nu sunt vindecat, c eram încol it din toateţ ă ă ţ  p r ile şi c trebuia s m împac cu acest gând. Se sfârşise cu via aă ţ ă ă ă ţ  orgolioas , dar o dat cu ea se sfârşise şi cu mine, şi cu r zvr tirea. Trebuia să ă ă ă ă m supun şi s -mi recunosc vina. Trebuia s tr iesc în carcer . E adev rat, nuă ă ă ă ă ă  cunoaşte i acea temni aflat sub p mânt, numit în evul mediu carcer . Deţ ţă ă ă ă ă  obicei, erai uitat aici pe via . Temni a aceasta se deosebea de celelalte prinţă ţ  dimensiunile sale iscusit chibzuite. Nu era destul de înalt ca s po i sta înă ă ţ  picioare, dar nici îndeajuns de lat ca s te culci Te îngr m deai în ea cumă ă ă ă  puteai, tr ind de-a curmezişul; somnul aici era o c dere, veghea o ghemuire.ă ă  Dragul meu, inven ia aceasta simpl era şi când vorbesc aşa ştiu bine ceţ ă ―  spun cu adev rat genial . În fiecare zi, cu trupul strâns ca într-un cleşte,― ă ă  clip de clip , osânditul afla c e vinovat şi c a fi nevinovat înseamn s teă ă ă ă ă ă  po i întinde cu voioşie din toate m dularele. Pute i s v închipui i în temni aţ ă ţ ă ă ţ ţ  aceea un om obişnuit s tr iasc pe în l imi şi pe puntea superioar aă ă ă ă ţ ă  vapoarelor? Ce? Po i fi închis în temni şi s fii nevinovat? Improbabil, cu totulţ ţă ă  improbabil! Dac ar fi aşa, ra ionamentul meu n-ar mai face dou parale!ă ţ ă  Refuz s examinez, fie şi m car pentru o clip , ipoteza c nevinov ia s-ară ă ă ă ăţ  

vedea silit s tr iasc gheboşat . De altminteri, nu putem afirma nevinov iaă ă ă ă ă ăţ  nim nui, dar putem afirma cu siguran vinov ia tuturor. Fiecare om este oă ţă ăţ  m rturie a crimelor tuturor celorlal i, iat credin a şi speran a mea.ă ţ ă ţ ţCrede i-m , religiile se înşeal atunci când îi mustr pe oameni, zvârlind,ţ ă ă ă  printre tunete şi fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a creavinov ia, nici pentru a pedepsi. Semenii noştri, ajuta i de noi înşine, ne suntăţ ţ  de-ajuns. Vorbea i de Judecata de Apoi. Îng dui i-mi s râd cu respect. Oţ ă ţ ă  aştept f r team . C ci am cunoscut lucrul cel mai r u: judecata oamenilor.ă ă ă ă ă  Pentru ei nu exist circumstan e atenuante şi chiar în buna inten ie v d oă ţ ţ ă  crim . A i auzit m car de carcera în care se scuip , imaginat de curând de ună ţ ă ă ă  popor ce voia s arate c e cel mai de seam de pe p mânt? E vorba de oă ă ă ă  

cutie zidit , în care prizonierul st in picioare, dar nu poate s se mişte. Poartaă ă ă  solid care-l z vor şte în scoica lui de ciment se opreşte la în l imea b rbiei.ă ă ă ă ţ ă  Nu i se vede decât fa a, pe care fiecare paznic care trece scuip din belşug.ţ ă  Prizonierul, cu trupul pe de-a-ntregul înc tuşat, nu poate s se ştearg , deşi îiă ă ă  este îng duit, e drept, s închid ochii. Şi asta, dragul meu, au inventat-oă ă ă  oamenii. Pentru ca s dea la iveal aceast capodoper n-au avut nevoie deă ă ă ă  Dumnezeu.Atunci? Atunci singura utilitate a lui Dumnezeu ar fi aceea de a chez şuiă  nevinov ia, iar religia eu aş vedea-o mai curând ca o mare sp l torie, ceea ceăţ ă ă  a şi fost, de altfel, dar pentru pu in vreme, trei ani mai exact, dar atunci nuţ ă  se numea religie. De atunci s punul lipseşte, avem nasul murdar şi ni-lă  ştergem unul altuia. To i chiulangii, to i pedepsi ii, ne scuip m unii pe al ii şiţ ţ ţ ă ţ  apoi zdup, la carcer cu noi! Totul e cine scuip primul. Î i voi spune un mareă ă ţ  secret, dragul meu. Nu aştept Judecata de Apoi: ea are loc în fiecare zi.Nu, nu-i nimic, tremur pu in din pricina umezelii steia blestemate. De altfel,ţ ă  

Page 35: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 35/46

am ajuns. Stau aici. Lua i-o înainte. Dar mai r mâne i, v rog, şi intra i cuţ ă ţ ă ţ  mine. N-am terminat, trebuie s continui. S continui, iat lucrul cel mai greu.ă ă ă  Şti i, de pild , de ce l-au r stignit pe cel la care v gândi i, poate, în clipa asta?ţ ă ă ă ţ  Bun, aveau nenum rate motive s-o fac . Întotdeauna exist motive s ucizi ună ă ă ă  om. Dimpotriv , e cu neputin s aduci dovada c e îndrept it s tr iasc .ă ţă ă ă ăţ ă ă ă  

Iat de ce crima îşi g seşte întotdeauna avoca i, iar nevinov ia doar uneori.ă ă ţ ăţ  Dar acea însp imânt toare agonie, în afar de pricinile ce ne-au fost atât deă ă ă  explicate timp de dou mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnat , dară ă  care nu ştiu de ce, e t inuit cu mare grij . Adev rata pricin este c El ştia că ă ă ă ă ă ă nu-i cu totul nevinovat. Nu purta povara greşelii de care era învinuit, darf ptuise altele, chiar dac nu ştia care sunt acelea. Sau poate ştia? C ci de laă ă ă  El porniser toate. E cu neputin s nu fi auzit vorbindu-se despre ucidereaă ţă ă  pruncilor. Din pricina Lui muriser pruncii din Iudeea, ucişi în timp ce p rin iiă ă ţ  s i îl duceau la ad post. Nu voise asta, bineîn eles. Solda ii sângeroşi, prunciiă ă ţ ţ  sfârteca i îl umpleau de groaz şi de sil . Dar, aşa cum era, sunt sigur c nuţ ă ă ă  putea s -i uite. Şi acea triste e ce se str vede în toate faptele Sale nu-i oareă ţ ă  melancolia f r leac a celui care auzea în ceasurile nop ii vocea Raşeleiă ă ţ  plângându-şi pruncii şi nevrând a primi mângâiere? Gemetele ei se în l au înă ţ  noapte. Raşela îşi chema pruncii ucişi din pricina Lui, iar El tr ia!ăŞtiind ce ştia, cunoscând totul despre om ah! cine-ar fi crezut c adev rata― ă ă  crim nu e s omori, ci s nu mori tu însu i fa -n fa zi şi noapte cuă ă ă ţ ― ţă ţă  nevinovata lui crim , îi era din ce în ce mai greu s r mân ceea ce era şi să ă ă ă ă continue. Era mai bine s termine cu toate, s nu se apere, s moar , spre aă ă ă ă  nu mai fi singurul în via şi spre a merge acolo unde n d jduia c va fi ajutat.ţă ă ă ă  Dar n-a fost ajutat şi atunci s-a tânguit. Au avut îns grij s -l cenzureze. Da,ă ă ă  cred c Evanghelistul al treilea e cel ce pentru întâia oar a trecut sub t cereă ă ă  

plângerea Lui. "Pentru ce m-ai p r sit?" e un strig t de r zvr tire, nu crede i?ă ă ă ă ă ţ  De aceea a şi fost suprimat. S nu uit m c , dac Luca nu le-ar fi înl turat,ă ă ă ă ă  cuvintele acelea ar fi trecut aproape neobservate sau, în orice caz, n-ar fic p tat importan a ce li s-a acordat mai târziu. Astfel, cenzorul strig în guraă ă ţ ă  mare ceea ce vrea s t inuiasc . C ci şi orânduirea lumii e ambigu .ă ă ă ă ăNu se poate îns t g dui c acela pe care l-au cenzurat n-a mai putut continuaă ă ă ă  şi, dragul meu, când spun asta, ştiu despre ce vorbesc. A fost o vreme cândm întrebam în fiecare clip cum voi izbuti s ajung clipa urm toare. Da, înă ă ă ă  lumea asta po i s faci r zboiul, s maimu reşti dragostea, s - i chinuieştiţ ă ă ă ţă ă ţ  semenul, s faci parad prin ziare de propria- i persoan sau numai s - iă ă ţ ă ă ţ  vorbeşti de r u vecinul în timp ce împleteşti la ciorap; dar, în anumite cazuri,ă  

faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterileunui om. Iar El nu avea puteri supraomeneşti, de asta pute i fi sigur. Şi-aţ  strigat suferin a, agonizând, şi de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu,ţ  care a murit f r a şti.ă ăDin nefericire ne-a l sat singuri, ca s continu m, oricum şi oriunde, chiară ă ă  ghemui i într-o carcer , ştiind ce ştia şi El, dar nefiind în stare s facem ce-aţ ă ă  f cut şi s murim aşa cum a murit El. Au încercat, fireşte, s se slujeasc deă ă ă ă  moartea Lui. Ce idee genial s ni se spun : "Nu sunte i albi ca neaua, bun,ă ă ă ţ  sta-i lucru ştiut. Dar n-o s ne pierdem vremea cu fiecare dintre voi. Vomă ă  

rezolva chestiunea dintr-o dat , pe cruce!" Dar prea mul i oameni se ca ră ţ ţă ă acum pe cruce, numai ca s fie v zu i de cât mai de departe, chiar dacă ă ţ ă pentru asta trebuie s -L calce în picioare pe Cel R stignit de atâta vreme. Preaă ă  mul i oameni au hot rât s aleag mila în locul generozit ii. Vai, nedreptatea,ţ ă ă ă ăţ  nedreptatea ce I s-a f cut îmi sfâşie inima!ăV d c iar pune st pânire pe mine vechiul n rav: nu mai am mult şi o s începă ă ă ă ă  

Page 36: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 36/46

s pledez. Ierta i-m şi în elege i c am motivele mele. De pild , numai laă ţ ă ţ ţ ă ă  câteva str zi de aici, se afl muzeul "Domnului Iisus de sub acoperiş". Peă ă  vremea aceea, foloseau drept catacombe podurile. Asta pentru c pivni ele deă ţ  pe aici sunt pline cu ap . Dar ast zi, pute i fi liniştit, dumnezeul lor nu se maiă ă ţ  afla nici în pod şi nici în pivni . L-au coco at pe un jil judec toresc, în adânculţă ţ ţ ă  

inimii lor, şi lovesc, şi judec mai cu seam , judec întruna, în numele Lui. El îiă ă ă  vorbea P c toasei cu blânde e: "Nici eu nu te osândesc!"; iar ei osândesc f ră ă ţ ă ă cru are si f r alegere... În numele Domnului, iat - i pedeapsa! În numeleţ ă ă ă ţ  Domnului? Dar prietenul meu nu asta voia. Voia s fie iubit, doar atât. Maiă  sunt, bineîn eles, oameni care îl iubesc, chiar printre creştini. Dar îi numeri peţ  degete. Ştiuse dinainte c aşa va fi, c ci avea sim ul umorului. Petru, şti iă ă ţ ţ  doar, Petru cel fricos, se va lep da de el: "Nu-l cunosc pe omul acesta... Nuă  ştiu ce vrei s spui..." etc. Sunt vorbe care întrec orice m sur , iar el face ună ă ă   joc de cuvinte: "Pe piatra aceasta voi cl di Biserica mea". Nimeni n-ar fi putută  merge cu ironia atât de departe, nu g si i? Şi totuşi, şi de data asta tot eiă ţ  triumf ! "Vede i, a spus-o dinainte! Da, a spus-o, într-adev r, c ci ştia bineă ţ ă ă  cum stau lucrurile. Si apoi a plecat pentru totdeauna, l sându-i s judece şi să ă ă condamne, cu iertarea pe buze şi cu osânda în inim .ăC ci nu se poate spune c mila a pierit, nu, nici pomeneal , de diminea până ă ă ţă ă seara nu vorbim decât de ea. Numai c nimeni nu mai este declarată  nevinovat. Pe leşul nevinov iei viermuiesc judec torii, judec tori de toateăţ ă ă  soiurile, cei ai lui Hristos şi cei ai lui Antihrist, laolalt înfr i i în carcer . C ciă ăţ ţ ă ă  nu trebuie s -i împov r m numai pe creştini. Şi ceilal i sunt vârâ i pân -n gâtă ă ă ţ ţ ă   în toat treaba asta. Şti i ce s-a întâmplat cu una din casele care l-a ad postită ţ ă   în acest oraş pe Descartes? A devenit azil de nebuni. Da, tr im în mijloculă  delirului general şi al persecu iei. Noi înşine, fireşte, nu putem r mâneţ ă  

deoparte. Cred c v-a i dat seama c nu cru pe nimeni şi nimic şi ştiu c şiă ţ ă ţ ă  dumneavoastr gândi i întru totul ca mine. Astfel, de vreme ce suntemă ţ   judec tori cu to ii, suntem cu to ii vinova i unii fa de ceilal i; în felul nostruă ţ ţ ţ ţă ţ   jalnic, suntem Hristos şi cu to ii, unul câte unul r stigni i, şi tot f r a şti. Sau,ţ ă ţ ă ă  mai bine zis, am fi asta, dac eu, Clamence, n-aş fi g sit sc parea, singuraă ă ă  solu ie, adev rul...ţ ăM opresc aici, iubite prietene, fi i f r grij ! Ne vom desp r i, de altfel, c ciă ţ ă ă ă ă ţ ă  iat , am ajuns la uşa mea. Ce vre i, când eşti singur şi pe deasupra şi istovit, iă ţ ţ  se întâmpl uşor s te crezi prooroc. La urma urmei, asta şi sunt, în pustiulă ă  acesta de piatr , de ce uri şi de ape putrede: prooroc f r vlag pentruă ţ ă ă ă  searbede vremi, Elie f r Mesia, ars de friguri şi îmbuibat cu alcool, cu spateleă ă  

lipit de o uş muced , cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blestemeă ă  asupra oamenilor f r lege care nu pot îndura nici un fel de judecat . C ci n-oă ă ă ă  pot îndura, dragul meu, şi cu asta am spus totul. Cel care se supune unei leginu se teme de o judecat care-l aşeaz la locul ce i se cuvine într-o rânduială ă ă  în care crede. Dar cel mai mare chin pe care l-au suferit vreodat oamenii esteă  acela de a fi judeca i f r nici o lege. Şi acesta-i chinul nostru. Uitând de fire,ţ ă ă   judec torii îşi dau frâu liber, dezl n uindu-se la întâmplare şi pierzând oriceă ă ţ  m sur . Atunci, nu-i aşa? trebuie s încerc m s -i întrecem. Şi astfel seă ă ― ― ă ă ă  isc înv lm şeala cea mare. Proorocii şi t m duitorii se înmul esc v zând cuă ă ă ă ă ţ ă  ochii, gr bindu-se care mai de care s aduc legea cea bun , organizarea ceaă ă ă ă  f r de cusur, înainte ca p mântul s se fi pustiit. Dar, din fericire, eu suntă ă ă ă   începutul sfârşitului, eu vestesc legea: sunt judec torul-penitent.ăDa, da, o s v spun mâine în ce const aceast frumoas meserie. Pleca iă ă ă ă ă ţ  poimâine, trebuie, aşadar, s ne gr bim. Nu vre i s veni i la mine? V rog să ă ţ ă ţ ă ă suna i de trei ori. V întoarce i la Paris? Parisul e departe, Parisul e frumos, nuţ ă ţ  

Page 37: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 37/46

l-am uitat. Îmi amintesc de felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpulsta. Seara se las foşnind uscat peste acoperişurile albastre de fum, vuietulă ă  

oraşului se aude în buşit, fluviul pare c începe s curg spre deal. R t ceamă ă ă ă ă ă  la acea or pe str zi. Ştiu, ceilal i r t cesc şi acum. R t cesc, pref cându-seă ă ţ ă ă ă ă ă  c se gr besc c tre nevasta obosit , c tre casa sever ... Ah! prietene, şti i ceă ă ă ă ă ă ţ  

 înseamn f ptura singuratic r t cind prin marile oraşe?...ă ă ă ă ă

M simt cât se poate de stânjenit c trebuie s v primesc culcat. N-am mareă ă ă ă  lucru, doar pu in febr , pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienup r. Suntţ ă ă ă   înv at cu asemenea accese. Cred c suf r de friguri, pe care le-am c p tatăţ ă ă ă ă  pe vremea când eram pap . Nu glumesc decât pe jum tate. Ştiu ce gândi i: că ă ţ ă e greu s descurci din spusele mele adev rul de minciun . M rturisesc că ă ă ă ă ave i dreptate. Nici chiar eu... Unul dintre cunoscu ii mei împ r ea oamenii înţ ţ ă ţ  trei categorii: cei care vor s nu aib nimic de ascuns ca s nu fie sili i să ă ă ţ ă mint , cei care prefer s mint ca s aib ceva de ascuns şi, în sfârşit, ceiă ă ă ă ă ă  c rora le place atât minciuna, cât şi misterul. V las s alege i singur locul ceă ă ă ţ  mi se potriveşte cel mai bine.Dar ce însemn tate au toate astea? Oare minciuna nu ne pune pân la urmă ă ă pe drumul adev rului? Iar poveştile mele, adev rate sau mincinoase, nuă ă  intesc toate acelaşi lucru, n-au toate acelaşi în eles? Atunci ce însemn tateţ ţ ă  

mai are dac sunt adev rate sau mincinoase, de vreme ce, şi într-un caz şiă ă   într-altul, arat ceea ce-am fost şi ceea ce sunt? Uneori vezi mai limpede în celă  ce minte decât în cel ce spune adev rul. Adev rul, ca şi lumina, orbeşte.ă ă  

Minciuna, dimpotriv , e ca un frumos amurg, care pune în valoare fiecareă  lucru.În sfârşit, lua i-o cum vre i, dar am fost f cut pap într-un lag r de prizonieri.ţ ţ ă ă ăSta i, v rog. V d c v uita i la camer . E goal , e drept, dar e curat . Unţ ă ă ă ă ţ ă ă ă  Vermeer, f r mobile şi f r crati e. F r c r i, de asemenea, c ci e mult deă ă ă ă ţ ă ă ă ţ ă  când nu mai citesc nimic. Odinioar casa mea era plin de c r i citite doar peă ă ă ţ   jum tate. E un obicei la fel de scârbos ca şi acela de a gusta doar pu in dintr-ă ţun pateu de ficat şi de a arunca apoi restul. De altminteri, nu-mi mai placdecât confesiunile, iar autorii de confesiuni scriu mai cu seam spre a seă  ascunde şi a nu spune nimic din ceea ce ştiu. Tocmai atunci când pretind că trec la m rturisiri e cazul s devii b nuitor, c ci e sigur c se preg tesc să ă ă ă ă ă ă 

 împopo oneze adev rul. Crede i-m , sunt expert în materie. lat de ce amţ ă ţ ă ă  rupt-o cu toate. N-am mai vrut în jurul meu nici c r i, nici obiecte de prisos, ciă ţ  numai strictul necesar, o camer curat şi lustruit ca un sicriu. De altfel, cândă ă ă  te întinzi pe unul din aceste paturi olandeze, atât de tari şi cu cearşafurile atâtde imaculate, parc ai muri înf şurat în giulgiuri şi îmb ls mat cu neprih nire.ă ă ă ă ăSunte i curios s -mi cunoaşte i aventurile pontificale? Numai banalit i, v rogţ ă ţ ăţ ă  s m crede i. Voi g si oare puterea s vi le povestesc? Da, mi se pare c aă ă ţ ă ă ă   început s -mi scad temperatura. E aşa de mult de atunci! Lucrurile s-auă ă  petrecut în Africa, unde, datorit domnului Rommel, r zboiul era în toi. Eu nuă ă  luam parte la lupte, linişti i-v . Nu luasem parte nici la cele din Europa.ţ ă  Fusesem mobilizat, bineîn eles, dar nu intrasem niciodat în foc. Într-un sens,ţ ă   îmi pare r u. Poate c asta ar fi schimbat multe. Armata francez n-a avută ă ă  nevoie de mine pe front. Mi-a cerut doar s particip la retragere. Apoi amă  reg sit Parisul şi pe germani. Am fost ispitit s intru în Rezisten , despre careă ă ţă   începea s se vorbeasc aproximativ în perioada în care am descoperit că ă ă 

Page 38: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 38/46

sunt patriot. Zâmbi i? N-ave i dreptate. Descoperirea am f cut-o peţ ţ ă  coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se r t cise în acel labirint. Mare,ă ă  cu blana epoas , cu o ureche sfâşiat , op ia, privind vesel şi adulmecândţ ă ă ţ ă  picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche şi credincioas . Îiă  iubesc pentru c ei iart întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibilă ă  

cucerit, dând din coad cu entuziasm, la câ iva paşi în fa a mea. Chiar atunci,ă ţ ţ  un tân r soldat german a trecut pe lâng mine, c lcând sprinten. Ajuns înă ă ă  dreptul câinelui, l-a mângâiat pe cap. F r s şov ie, animalul s-a luat dup el,ă ă ă ă ă  cu acelaşi entuziasm, şi amândoi s-au pierdut în dep rtare. Ciuda şi furia peă  care le-am sim it împotriva soldatului neam mi-au ar tat în chip neîndoielnicţ ţ ă  c reac ia mea era patriotic . Dac acel câine l-ar fi urmat pe un civil francez,ă ţ ă ă  lucrul m-ar fi l sat cu totul indiferent. Dar aşa, mi-l imaginam pe simpaticulă  animal în chip de mascot a unui regiment german şi sim eam cum mă ţ ă cuprinde mânia. Testul era cât se poate de conving tor.ăM-am dus în zona sudic , s m l muresc în leg tur cu Rezisten a. Dar, oă ă ă ă ă ă ţ  dat ajuns acolo şi având toate informa iile necesare, am început s ezit.ă ţ ă  Hot rârea mea mi se p rea întrucâtva nebuneasc şi, la urma urmei, de-aă ă ă  dreptul romantic . Cred mai cu seam c ac iunea subteran nu se potriveaă ă ă ţ ă  nici cu temperamentul, nici cu gustul meu pentru în l imile sc ldate în lumin .ă ţ ă ă  Aveam impresia c mi se cere s es zile şi nop i în şir într-o pivni , aşteptândă ă ţ ţ ţă  ca nişte brute s vin s m scoat din bârlogul meu, s destrame ceea ceă ă ă ă ă ă  esusem şi apoi s m târasc într-o alt pivni unde s m ucid în b t i. Îiţ ă ă ă ă ţă ă ă ă ă ă  

admiram pe acei eroi ai adâncimilor, dar m sim eam incapabil s -i imit.ă ţ ăAm trecut, deci, în Africa de nord, cu inten ia vag de a ajunge la Londra. Darţ ă  am renun at, situa ia din Africa fiind tulbure şi cele dou p r i p rându-mi aţ ţ ă ă ţ ă  avea dreptate în egal m sur . V d, dup expresia dumneavoastr , c socoti iă ă ă ă ă ă ă ţ  

c trec mult prea repede peste am nunte care-şi au importan a lor. Şi dacă ă ţ ă am presupune c , judecându-v la adev rata dumneavoastr valoare, trecă ă ă ă  peste ele repede tocmai pentru ca s le remarca i mai bine? Fapt e c pân laă ţ ă ă  urm m-am dus în Tunisia, unde o prieten s ritoare îmi g sise de lucru.ă ă ă ă  Prietena aceasta era o f ptur foarte inteligent , care f cea film. M-am dusă ă ă ă  dup ea la Tunis şi nu i-am cunoscut adev rata meserie decât în zilele care auă ă  urmat debarc rii Alia ilor în Algeria. În aceeaşi zi a fost arestat de nem i, şiă ţ ă ţ  eu de asemenea, dar f r voia mea. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea. Mie unulă ă  nu mi-au f cut nici cel mai mic r u si am în eles, dup ce trecusem printr-oă ă ţ ă  spaim cumplit , c era mai cu seam vorba de o m sur de siguran . Amă ă ă ă ă ă ţă  fost internat lâng Tripoli, într-un lag r, unde nu eram prea r u trata i, dar înă ă ă ţ  

care sufeream de sete şi de cele mai mari lipsuri. Noi, copiii acestei jum t iă ăţ  de secol, n-avem nevoie de prea multe preciz ri când vrem s ne imagin mă ă ă  asemenea locuri. Acum o sut cincizeci de ani, oamenii se înduioşau privindă  lacurile şi p durile. Ast zi avem lirismul închisorii. Aşa c m bizui peă ă ă ă  dumneavoastr . Ad uga i doar câteva am nunte: c ldura, soarele b tându-neă ă ţ ă ă ă   în creştet, muştele, nisipul, setea.Cu mine se afla un tân r francez care credea cu t rie în Dumnezeu. Într-ă ăadev r, e ca într-o poveste cu zâne. Un fel de Duguesclin, dac vre i. Dină ă ţ  Fran a trecuse s lupte în Spania. Generalul catolic îl închisese, iar tân rulţ ă ă  nostru, v zând c în lag rele franchiste n utul era, dac pot îndr zni s spună ă ă ă ă ă ă  aşa, binecuvântat de Roma îns şi, c zuse prad celei mai negre mâhniri. Niciă ă ă  cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de r gaz din lag r nu-lă ă  lecuiser de acea mâhnire. Dar medita iile îndelungi, precum şi soarele îlă ţ  scoseser oarecum din starea lui normal . Într-o zi, în timp ce, sub cortulă ă  peste care şiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care şi eu,

Page 39: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 39/46

gâfâiam înconjura i de roiuri de muşte, a început din nou s -şi strige diatribeleţ ă   împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era neb rbierit de câteva zile şi seă  uita la noi cu privirea r t cit . Avea pieptul gol, sc ldat în sudoare, iar mâinileă ă ă ă   îi alergau pe claviatura vizibil a coastelor. Ne spunea c e nevoie de un nouă ă  pap care s tr iasc printre cei neferici i, în loc s se roage pe un tron, şi că ă ă ă ţ ă ă 

trebuie s trecem cât mai repede la fapte. Ne privea int cu ochii lui r t ci i,ă ţ ă ă ă ţ  dând din cap şi repetând întruna: ,,Da". cât mai repede cu putin !" Apoi s-aţă  liniştit dintr-o dat şi, cu vocea stins , ne-a spus c trebuie s -l alegem dintreă ă ă ă  noi, s g sim un om întreg, cu toate cusururile şi virtu ile lui, şi s -i jur mă ă ţ ă ă  ascultare dac se leag s p streze vie, în el şi în ceilal i, comunitateaă ă ă ă ţ  suferin elor noastre. "Cine dintre noi, a întrebat, are mai multe sl biciuni?" înţ ă  glum , am ridicat degetul: am fost singurul. "Bun. Jean-Baptiste e omul careă  ne trebuie". Ba nu, n-a zis chiar aşa, fiindc atunci m numeam altfel. A spusă ă   îns c gestul meu presupunea mari virtu i şi a propus s fiu ales. Ceilal i s-auă ă ţ ă ţ  declarat de acord, în joac , şi totuşi cu o anumit gravitate. Adev rul este că ă ă ă Duguesclin ne impresionase pe to i. Din câte îmi amintesc, eu însumi nuţ  râdeam decât cu jum tate de gur . În primul rând, g seam c profetul nostruă ă ă ă  are dreptate şi apoi, ce s mai vorbim, soarele, munca istovitoare, luptaă  pentru ap ne cam scoseser din min i. Aşa se face c mi-am exercitat func iaă ă ţ ă ţ  de pap timp de câteva s pt mâni şi în mod din ce în ce mai serios.ă ă ăÎn ce consta aceast func ie? Eram un fel de şef de grup sau de secretar deă ţ ă  celul . To i ceilal i, adic chiar şi cei care nu credeau, au luat obiceiul s mă ţ ţ ă ă ă asculte. Duguesclin suferea, iar eu cârmuiam în numele suferin ei lui. Mi-amţ  dat atunci seama c nu-i chiar atât de uşor pe cât se crede s fii pap , lucruă ă ă  de care mi-am amintit pân şi ieri, dup ce v-am vorbit cu atâta dispre despreă ă ţ  fra ii noştri, judec torii. Lucrul cel mai greu, în tab r , era împ r irea apei. Seţ ă ă ă ă ţ  

alc tuiser şi alte grupuri, politice sau religioase, şi fiecare îşi favoriza oameniiă ă  lui. Am fost pus, aşadar, în situa ia de a mi-i favoriza pe ai mei, ceea ceţ   însemna o prim concesie. Dar nici chiar în sânul propriului meu grup n-amă  putut respecta o egalitate deplin . Ii favorizam când pe unii, când pe al ii, înă ţ  func ie de starea lor fizic sau de munca pe care o îndeplineau. Acesteţ ă  diferen ieri pot avea consecin e grave, v rog s m crede i. Dar, hot râtţ ţ ă ă ă ţ ă  lucru, m simt obosit şi nu mai vreau s m gândesc la acea perioad . Să ă ă ă ă spunem, de pild , c mi-am încheiat cariera în ziua în care am b ut apa unuiă ă ă  prieten muribund. Nu, nu era Duguesclin, el murise, cred, prea se lipsea detoate. Dac ar mai fi tr it, de dragul lui aş fi rezistat mai mult, c ci îl iubeam,ă ă ă  da, îl iubeam, cel pu in aşa cred. Dar am b ut apa, asta-i sigur, am b ut-oţ ă ă  

spunându-mi c aveau mai mare nevoie de mine decât de cel lalt, careă ă  oricum trebuia s moar , şi c eram dator s -mi port de grij pentru ei. Astfelă ă ă ă ă  r sar imperiile şi bisericile, sub soarele mor ii. Şi, pentru a mai temperaă ţ  cuvintele mele de ieri, v voi spune marea idee ce mi-a venit vorbindu-v deă ă  toate aceste întâmpl ri, pe care nici nu mai ştiu bine dac le-am tr it sau le-ă ă ăam visat. Marea mea idee este c trebuie s -l iert m pe pap . Mai întâi,ă ă ă ă  pentru c are nevoie de iertare mai mult ca oricare altul. Apoi, pentru că ă numai aşa vom fi mai presus de el...A i închis bine uşa? Da. V rog s controla i. Ierta i-m , am complexulţ ă ă ţ ţ ă  z vorului. Chiar în clipa în care sunt pe cale s adorm, m întreb întotdeaunaă ă ă  dac am tras sau nu z vorul, în fiecare sear trebuie s m ridic şi s verifică ă ă ă ă ă  uşa. V-am mai spus, nu po i fi sigur de nimic. S nu v închipui i cumva cţ ă ă ţ ă neliniştea mea în leg tur cu z vorul e o reac ie de proprietar înfricoşată ă ă ţ  Odinioar nu-mi încuiam nici apartamentul, nici maşina. Nu p stram banii subă ă  cheie, nu ineam la avere. La drept vorbind, îmi era pu in ruşine c sunt bogat.ţ ţ ă  

Page 40: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 40/46

Uneori mi se întâmpla chiar s exclam, în cursul tiradelor mele mondene:ă  "Proprietatea, domnilor, e o crim !" Neavând inima îndeajuns de generoas caă ă  s -mi împart bog iile cu un s rac care s le merite, le l sam la îndemânaă ăţ ă ă ă  unor ho i eventuali, n d jduind s îndrept astfel nedreptatea cu ajutorulţ ă ă ă   întâmpl rii. Ast zi, de altminteri, nu mai am nimic. Nu m gr besc, aşadar, s -ă ă ă ă ă

mi pun la ad post avutul, ci pe mine însumi şi propria-mi prezen de spirit.ă ţă  in, astfel, s m asigur c nu va mai intra nimeni pe poarta micului universŢ ă ă ă  bine închis din toate p r ile, în care sunt rege, pap şi judec tor.ă ţ ă ăFiindc veni vorba, v rog s deschide i dulapul acela. Vede i tabloul? Da,ă ă ă ţ ţ  uita i-v bine la el. Nu-l recunoaşte i? E cel intitulatţ ă ţ  Judec torii cinsti i.ă ţ  Asta nuv spune nimic? Ave i, oare, asemenea lacune de cultur ? Totuşi, dac a i citită ţ ă ă ţ  ziarele, v-a i aminti c în 1934 a fost furat la Gand, din catedrala Saint-Baven,ţ ă  unul din panourile capodoperei lui Van Eyck, Mielul mistic. Panoul acela eracunoscut sub numele de  Judec torii cinsti i.ă ţ  Înf işa câ iva judec tori veni iăţ ţ ă ţ  c lare s se roage Mielului sfânt. A fost înlocuit cu o foarte bun copie, c ciă ă ă ă  nimeni n-a mai putut g si originalul. Ei bine, iat -l! Nu, nu eu l-am furat. Ună ă  client care vine des la "Mexico-City" şi pe care l-a i v zut acum câteva seri i l-aţ ă  vândut într-o sear de be ie gorilei, pentru o sticl de b utur . Mai întâi, l-amă ţ ă ă ă  sf tuit pe prietenul nostru s -l aga e la loc potrivit şi, vreme îndelungat , înă ă ţ ă  timp ce erau c uta i în lumea întreag , cucernicii noştri judec tori au tronat laă ţ ă ă  "Mexico-City", peste be ivi şi proxene i. Apoi, la cererea mea, gorila mi l-a datţ ţ   în p strare. La început, nu prea voia, dar s-a speriat când i-am ar tat cum stauă ă  lucrurile. De atunci, aceşti prea stimabili magistra i sunt singura meaţ  tov r şie. A i v zut ce loc gol au l sat pe perete, deasupra tejghelei.ă ă ţ ă ăDe ce n-am restituit panoul? Ah! Ah! V d c ave i reac ii de poli ist. Ei bine, oă ă ţ ţ ţ  s v r spund aşa cum aş face-o în fa a judec torului de instruc ie, dacă ă ă ţ ă ţ ă 

cineva ar b ga de seam c tabloul a ajuns în camera mea. În primul rând,ă ă ă  pentru c nu-i al meu, ci al patronului de la "Mexico-City", care e cel pu in totă ţ  atât de vrednic s -l aib ca şi episcopul de Gand. În al doilea rând, pentru că ă ă nimeni din cei ce se perind prin fa aă ţ Mielului mistic nu ar putea distinge copiade original şi, prin urmare, nimeni nu are de suferit din vina mea. În al treilearând, pentru c , în acest fel, sunt deasupra tuturor. Oamenilor le sunt înf işa iă ăţ ţ  spre admira ie judec tori mincinoşi, iar eu sunt singurul care-i cunosc pe ceiţ ă  adev ra i, în al patrulea rând, pentru c astfel îmi r mâne o şans de-a ajungeă ţ ă ă ă  la închisoare, idee ispititoare dintr-un anume punct de vedere. În al cincilearând, pentru c aceşti judec tori merg s întâlneasc Mielul, pentru c niciă ă ă ă ă  Mielul, nici nevinov ia nu mai exist şi, în consecin , iscusitul ho care aăţ ă ţă ţ  

furat panoul este un instrument al unei justi ii necunoscute, c reia nu seţ ă  cuvine s -i st m împotriv . În sfârşit, pentru c astfel totul e în bun ordine.ă ă ă ă ă  Dreptatea fiind pentru totdeauna desp r it de nevinov ie, una aflându-se peă ţ ă ăţ  cruce, alta în dulap, sunt în m sur s lucrez în deplin libertate conformă ă ă ă  convingerilor mele. Pot s -mi exercit cu conştiin a împ cat greaua profesiuneă ţ ă ă  de judec tor-penitent la care m-am oprit dup atâtea decep ii şi contradic ii siă ă ţ ţ  despre care, de vreme ce pleca i, a venit momentul s v vorbesc.ţ ă ăÎng dui i-mi îns mai întâi s m ridic pu in ca s respir mai bine. Cât sunt deă ţ ă ă ă ţ ă  obosit! încuia i-i, v rog, pe judec torii mei! Mul umesc. Exercit meseriaţ ă ă ţ  aceasta de judec tor-penitent chiar înă  clipa de fa . De obicei, birourile meleţă  se afl la "Mexico-City". Dar marile voca ii se prelungesc şi dincolo de locul deă ţ  munc . Chiar în pat, chiar având temperatur , continui s -mi fac meseria. E oă ă ă  meserie pe care, de altminteri, nu o exerci i, ci o tr ieşti clip de clip . S nuţ ă ă ă ă  v închipui i c v-am vorbit atâta cinci zile în şir numai pentru propria meaă ţ ă  pl cere. Nu, destul am vorbit alt dat f r s spun nimic. Acum, cuvinteleă ă ă ă ă ă  

Page 41: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 41/46

mele pornesc de la o idee, şi anume, evident, de la ideea de a face râsetele să  înceteze, de a evita judecata, deşi, în aparen , nu exist sc pare. Mareaţă ă ă  dificultate de a i te sustrage nu const oare tocmai în aceea c suntem primiiă ă  care ne osândim pe noi înşine? Pentru început trebuie deci s extindemă  condamnarea asupra tuturor, f r discriminare, pentru ca s-o mai atenu mă ă ă  

pu in.ţCa punct de plecare, am urm torul principiu: nu admit nici un fel de scuze,ă  niciodat şi pentru nimeni. Neg bunele inten ii, greşeala vrednic de stim ,ă ţ ă ă  greşeala necugetat , circumstan ele atenuante. Nu binecuvântez, nu iert peă ţ  nimeni. Fac, pur şi simplu, adunarea şi apoi zic: "Face atât. Eşti un pervers, unsatir, un mitoman, 'un pederast, un artist" etc. Nici un cuvânt mai mult. Înfilosofie ca şi în politic sunt deci pentru orice teorie care-i refuz omuluiă ă  nevinov ia şi pentru orice practic ce-l trateaz drept vinovat. Vede i în mine,ăţ ă ă ţ  prea scumpul meu prieten, un partizan luminat al servitu ii.ţF r ea, la drept vorbind, nu exist solu ie definitiv . Am în eles asta foarteă ă ă ţ ă ţ  repede. Odinioar , aveam pe buze, de diminea a pân seara, cuvântulă ţ ă  libertate. La micul dejun îl întindeam pe felia de pâine, îl mestecam pe îndelete ziua întreag , duceam cu mine în lume o r suflare minunat parfumată ă ă cu iz de libertate. Îi d deam în cap cu acest cuvânt cheie oricui mă ă contrazicea, îl pusesem în slujba dorin elor şi puterii mele. Îl şopteam în pat, laţ  urechea prietenelor mele adormite, şi el m ajuta s le p r sesc când le eraă ă ă ă  lumea mai drag . Îl strecuram... Dar v d c m înfl c rez şi pierd oriceă ă ă ă ă ă  m sur ... La urma urmei, mi s-a întâmplat s -i dau libert ii şi o întrebuin areă ă ă ăţ ţ  mai dezinteresat , ba chiar gândi i-v cât eram de naiv! s-o ap r deă ― ţ ă ― ă  câteva ori, f r s ajung, desigur, pân într-acolo încât s mor pentru ea, dară ă ă ă ă  riscând, totuşi, într-o oarecare m sur . S -mi fie iertat aceast impruden ,ă ă ă ă ă ţă  

c ci nu ştiam ce fac. Nu ştiam c libertatea nu-i o r splat , nici o decora ie peă ă ă ă ţ  care o s rb toreşti bând şampanie; nici un dar, o cutie cu dulciuri pe care s-oă ă  m nânci lingându-te pe buze de pl cere. Oh! nu, dimpotriv , e o corvoad , oă ă ă ă  curs lung , în care alergi singur, pân la extenuare. Nici urm de şampanie,ă ă ă ă  nici urm de prieteni care s ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cuă ă  dragoste. Eşti singur în sala mohorât , singur în boxa acuza ilor, în fa aă ţ ţ   judec torilor şi singur când hot r şti, în fa a ta însu i sau în fa a judec iiă ă ă ţ ţ ţ ăţ  celorlal i. La cap tul oric rei libert i se afl o sentin ; iat de ce libertatea eţ ă ă ăţ ă ţă ă  o povar prea ap s toare, mai cu seam când ai febr sau când eşti nefericită ă ă ă ă  sau când nu iubeşti pe nimeni.Ah! dragul meu, pentru cine e singur, f r Dumnezeu si f r st pân, povaraă ă ă ă ă  

zilelor e îngrozitoare. Iat de ce trebuie s ne alegem un st pân, Dumnezeuă ă ă  nemaifiind la mod . Cuvântul acesta, de altminteri, nu mai are nici un sens; nuă  merit , rostindu-l, s rişti s -i scandalizezi pe cei din jur. Uita i-v la moraliştiiă ă ă ţ ă  noştri, atât de serioşi si care-şi iubesc atât de mult semenii; nimic nu-ideosebeşte, în fond, de creştini, în afar de faptul c nu predic în biserici. Ce-ă ă ăi împiedic , dup p rerea dumneavoastr , s se converteasc ? Respectul,ă ă ă ă ă ă  poate, respectul fa de oameni, da, respectul omenesc. Nu vor sţă ă scandalizeze, îşi p streaz tr irile pentru ei. Am cunoscut, de pild , ună ă ă ă  romancier ateu care se ruga în fiecare sear . Dar asta n-avea nici oă  importan : ce mai s puneal îi tr gea tot el lui Dumnezeu în c r ile pe care leţă ă ă ă ă ţ  scria! Ce scutur tur , cum ar zice nu mai ştiu cine! Un militant liber-cuget toră ă ă  c ruia i-am vorbit despre asta a ridicat, f r rea inten ie de altfel, bra ele c treă ă ă ţ ţ ă  cer: "Nu-mi spune i nimic nou, suspina acest apostol, to i sunt aşa". Dup el,ţ ţ ă  optzeci la sut dintre scriitorii noştri, dac ar putea s nu semneze, ar scrie şiă ă ă  ar adora numele lui Dumnezeu. Dar, tot dup p rerea lui, semneaz , pentru că ă ă ă 

Page 42: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 42/46

se iubesc pe ei înşişi, şi nu ador nimic, pentru c se ur sc. Cum totuşi nu seă ă ă  pot împiedica s judece, se desp gubesc f când apel la moral . În fond,ă ă ă ă  putem vorbi în cazul lor de un satanism virtuos. Ciudat epoc , într-adev r!ă ă ă  De ce ne-am mira c min ile s-au tulburat şi c unul dintre prietenii mei, ateuă ţ ă  pe vremea când era un so model, s-a convertit de când îşi înşeal nevasta.ţ ă

Ah! micu ii f arnici, comedieni, ipocri i, cât sunt de înduioş tori! Asculta i-mţ ăţ ţ ă ţ ă pe mine, to i sunt plini de credin , chiar când dau foc cerului. Atei sau devo i,ţ ţă ţ  moscovi i sau bostonieni, to i sunt creştini, din tat -n fiu. Dar tocmai asta-i, nuţ ţ ă  mai exist nici un fel de tat , nici un fel de rânduial ! Suntem liberi, trebuie să ă ă ă ne descurc m singuri şi, cum ei refuz tocmai libertatea şi sentin ele ei, îi veziă ă ţ  cum se roag s li se dea peste degete, cum inventeaz reguliă ă ă   însp imânt toare, cum alearg s înal e ruguri în locul bisericilor, ca nişte noiă ă ă ă ţ  Savonarola. Nu cred îns decât în p cat, niciodat în gra ie. Deşi, bineîn eles,ă ă ă ţ ţ  se gândesc la ea. Gra ie, asta vor, acel da, acea uitare de sine, fericirea de a fiţ  ce se ştie pe sine, c ci mai sunt şi sentimentali pe deasupra, logodna, fecioaraă  fraged , b rbatul drept, muzica. Eu, în schimb, care nu-s sentimental, şti i ce-ă ă ţ

am visat? O dragoste total a întregului suflet şi a întregului trup, de fiecare ziă  şi de fiecare noapte, o îmbr işare neîntrerupt , o înfl c rare şi o bucurieăţ ă ă ă  mereu înviate, şi asta cinci ani în şir, dup care, moartea. Dar, vai!ăAtunci nu-i aşa? în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi― ―  c s toria brutal , cu puterea şi cu biciul. Esen ialul e ca totul s devină ă ă ţ ă ă simplu, ca pentru copii, ca fiecare act s fie comandat, ca binele şi r ul s fieă ă ă  ar tate în chip arbitrar, deci evident. Întrucât m priveşte, sunt de acord cuă ă  toate acestea, aşa, sicilian şi javanez cum sunt, câtuşi de pu in creştin, deşiţ  m simt aproape de primul dintre ei. Dar pe podurile Parisului am aflat şi euă  c m temeam de libertate. Tr iasc deci st pânul, oricare ar fi el, înlocuindă ă ă ă ă  

legea Cerului. "Tat l nostru, carele eşti pentru un timp aici... O, conduc toriiă ă  noştri, şefii noştri minunat de aspri, o, cârmuitorii noştri cruzi şi prea iubi i..."ţ  Vede i, cred c esen ialul e s nu mai fii liber şi s te po i supune cu c inţ ă ţ ă ă ţ ă ţă unuia şi mai tic los decât tine. Când vom fi cu to ii vinova i, vom aveaă ţ ţ  adev rata democra ie. F r s mai punem la socoteal , drag prietene, că ţ ă ă ă ă ă ă trebuie s ne r zbun m pentru faptul c fiecare moare singur. Moartea eă ă ă ă  solitar , în timp ce servitutea e colectiv . Ceilal i dau socoteal şi ei, şi o dată ă ţ ă ă cu noi, şi sta-i lucrul cel mai important. To i împreun , dar în genunchi şi cuă ţ ă  capul plecat.Nu-i oare mai bine s tr iesc dup chipul şi asem narea societ ii şi pentruă ă ă ă ăţ  asta nu trebuie oare ca societatea s -mi semene? Amenin area, dezonoarea,ă ţ  

poli ia consfin esc asem narea aceasta.ţ ţ ăBatjocorit, h ituit, siluit, pot, în sfârşit, s -mi dau întreaga m sur , s mă ă ă ă ă ă bucur de ceea ce sunt, s fiu aşa cum firea mea o vrea. Iat de ce, iubiteă ă  prieten, dup ce am salutat solemn libertatea, am hot rât pe ascuns că ă ă trebuia dat , f r întârziere, pe mâna primului venit. Şi, ori de câte ori îmi stă ă ă ă  în putin , încep s predic în biserica mea din "Mexico-City", îndemnândţă ă  poporul s se supun şi s caute cu umilin confortul servitu ii, chiar daca i-oă ă ă ţă ţ   înf işez sub numele adev ratei libert i.ăţ ă ăţDar nu sunt atât de nebun încât s -mi închipui c vom fi sclavi chiar de mâine.ă ă  Ştiu prea bine c sclavia va fi doar una din binefacerile viitorului. Pân atunci,ă ă  nu-mi r mâne decât s m împac cu prezentul şi s caut o solu ie, m cară ă ă ă ţ ă  provizorie. A trebuit, aşadar, s g sesc un alt mijloc de a extinde judecataă ă  asupra tuturor, pentru ca povara ei s -mi fie mie însumi mai uşoar . Şi amă ă  g sit acest mijloc. Deschide i, v rog, pu in fereastra, e îngrozitor de cald. Dară ţ ă ţ  totuşi nu chiar atât de cald, c ci mi-e şi foarte frig. Ideea mea e simpl şiă ă  

Page 43: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 43/46

totodat fecund . Cum s -i bagi pe to i la ap , ca s ai dreptul s te usuci tuă ă ă ţ ă ă ă  singur la soare? S m urc în amvon, ca mul i dintre iluştrii mei contemporani,ă ă ţ  şi s blestem omenirea? E prea primejdios. Într-o bun zi sau într-o noapte,ă ă  râsul izbucneşte când nici nu te aştep i. Sentin a prin care-i osândeşti peţ ţ  ceilal i se întoarce pân la urm împotriva ta, pleznindu-te urât peste bot.ţ ă ă  

Atunci, ce-i de f cut? o s -mi spune i. V voi ar ta în ce const ideea meaă ă ţ ă ă ă  genial . Am descoperit c , în aşteptarea st pânilor şi a bâtei, trebuie s facemă ă ă ă  ce-a f cut Copernic, adic s invers m ra ionamentul, şi astfel vom învinge.ă ă ă ă ţ  De vreme ce nu-i po i osândi pe ceilal i f r ca, pe dat , s te judeci pe tineţ ţ ă ă ă ă   însu i, trebuie s - i dai singur în vileag toate p catele, pentru a dobândiţ ă ţ ă  dreptul de a-i judeca pe ceilal i. De vreme ce orice judec tor devine, maiţ ă  devreme sau mai târziu, penitent, trebuie s faci calea în sens invers şi,ă   începând prin a fi penitent, s sfârşeşti ca judec tor. M urm ri i? Bun. Dar, caă ă ă ă ţ  s fiu şi mai limpede, o s v spun cum lucrez.ă ă ăMai întâi mi-am închis biroul de avocat, am p r sit Parisul, am c l torit; amă ă ă ă  c utat s m stabilesc sub un alt nume undeva unde s nu duc lips de clien i.ă ă ă ă ă ţ  Sunt multe asemenea locuri pe lume, dar întâmplarea, comoditatea, ironia şi,de asemenea, o anumit nevoie de a m chinui, m-au f cut s aleg o capitală ă ă ă ă  înconjurat de ape şi înv luit în ce uri, strâns în chinga canalelor, cu oă ă ă ţ ă  popula ie numeroas şi vizitat de oameni veni i din lumea întreag . Mi-amţ ă ă ţ ă  instalat biroul într-un bar din cartierul matelo ilor. Clientela din porturi eţ  variat . S racii nu se duc în cartierele locuite de cei boga i, în timp ce oameniiă ă ţ  de bun condi ie ajung întotdeauna, dup cum singur a i putut vedea, fieă ţ ă ţ  m car o singur dat , în mahalalele deocheate. Îi pândesc mai cu seam peă ă ă ă  burghezi, şi anume pe burghezii care s-au r t cit pe aici din întâmplare; celă ă  mai mare randament îl am cu ei. Cu ei ob in, ca un adev rat virtuoz, efecteleţ ă  

cele mai rafinate.De cât va vreme îmi exercit utila profesie la "Mexico-City". Ea const maiă ă   întâi, dup cum singur a i putut observa, în a te m rturisi cât mai des înă ţ ă  public. M învinuiesc, aşadar, de toate crimele cu putin . Nu-i prea greu,ă ţă  acum m ajut memoria. Dar, aten ie, nu m învinuiesc în chip grosolan,ă ă ţ ă  lovindu-m cu pumnii în piept. Dimpotriv , m strecor cu dib cie printreă ă ă ă  obstacole, nuan ez cât mai mult, fac nenum rate digresiuni, îmi adaptez, înţ ă  sfârşit, spusele, la cel ce m ascult , silindu-l pân la urm la o m rturisireă ă ă ă ă  care o întrece pe a mea. Amestec ceea ce m priveşte pe mine cu ceea ce-iă  priveşte pe ceilal i. Iau tr s turile comune, experien ele pe care le-am înduratţ ă ă ţ   împreun , sl biciunile pe care le împ rt şim cu to ii, bunele maniere, omulă ă ă ă ţ  

zilei, cu alte cuvinte, aşa cum exist el în mine şi în ceilal i. Din toate f urescă ţ ă  un portret care este al tuturor şi al nim nui. O masc , la urma urmei, foarteă ă  asem n toare cu m ştile de carnaval, reproducând modelul cu fidelitate, dară ă ă  şi simplificându-l în acelaşi timp, şi în fa a c rora î i spui: "Mutra asta parc mi-ţ ă ţ ăe cunoscut . Când portretul e gata, ca în ast -sear , îl ar t, plin de întristare:ă ă ă ă  "Iat , vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârşit. Dar, în aceeaşi clip , portretulă ă  pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglind .ăAcoperit cu cenuş , smulgându-mi încet p rul de pe cap, cu fa a br zdat deă ă ţ ă ă  unghii, dar cu privirea p trunz toare, stau în fa a omenirii întregi,ă ă ţ  recapitulându-mi ruşinea, f r a pierde din vedere efectul pe care-l produc, şiă ă  spunând: "Eram cel mai r u dintre cei mai r i . Apoi, pe nesim ite, trec de laă ă ţ  "eu" la "noi". Când ajung la "iat ce suntem", le-am jucat festa şi pot s leă ă  spun adev rul în fa . Sunt ca ei, bineîn eles, to i fierbem în aceeaşi oal .ă ţă ţ ţ ă   Totuşi, am asupra lor o anumit superioritate, aceea de a şti, care-mi dă ă dreptul s vorbesc. Sunt sigur c vede i avantajul unei asemenea situa ii. Cuă ă ţ ţ  

Page 44: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 44/46

cât m învinuiesc, cu atât sunt mai îndrept it s v judec şi, mai mult decâtă ăţ ă ă  atât, v silesc s v judeca i singur, ceea ce m uşureaz într-o şi mai mareă ă ă ţ ă ă  m sur . Ah! dragul meu, suntem nişte f pturi ciudate şi nefericite, şi dac neă ă ă ă  vom da cât de cât osteneala s ne amintim felul cum am tr it, vom vedea că ă ă avem destule pricini de a ne mira şi de a ne scandaliza de noi înşine. Încerca i.ţ  

Voi asculta, fi i pe pace, m rturisirea dumneavoastr , cu un adânc sim mântţ ă ă ţă  de fraternitate.Nu râde i! Da, sunte i un client dificil, am v zut asta de la bun început. Dar oţ ţ ă  s ajunge i şi dumneavoastr unde trebuie, e inevitabil. Ceilal i, în marea loră ţ ă ţ  majoritate, sunt mai curând sentimentali decât inteligen i şi de aceea pot fiţ  mai uşor dezorienta i. Pentru cei inteligen i î i trebuie mai mult vreme. Dar eţ ţ ţ ă  de-ajuns s le explici metoda cu de-am nuntul. Po i fi sigur c n-o vor uita şiă ă ţ ă  c vor medita la ea. Într-o bun zi, jum tate în joac , jum tate fiindc n-auă ă ă ă ă ă  altceva mai bun de f cut, se aşeaz la o mas . Dumneavoastr nu sunte iă ă ă ă ţ  numai inteligent, ci ave i şi înf işarea omului cu experien . Recunoaşte i,ţ ăţ ţă ţ  totuşi, c v sim i i azi mai pu in mul umit de dumneavoastr decât era iă ă ţ ţ ţ ţ ă ţ  acum cinci zile. Acum nu-mi mai r mâne decât s aştept s -mi scrie i sau să ă ă ţ ă v întoarce i. C ci v ve i întoarce, sunt sigur! M ve i g si neschimbat. Şi, deă ţ ă ă ţ ă ţ ă  ce m-aş schimba, de vreme ce mi-am aflat fericirea ce mi se potriveşte? Amacceptat duplicitatea, în loc s fiu nefericit din pricina ei. Mai mult chiar, m-amă  instalat cu tot dinadinsul în miezul ei, g sind acolo acel confort pe care l-amă  c utat întreaga via . Am greşit, de fapt, când v-am spus c esen ialul e să ţă ă ţ ă evi i judecata. Esen ialul e s po i s - i îng dui orice, chiar dac eşti nevoit dinţ ţ ă ţ ă ţ ă ă  când în când s m rturiseşti în gura mare propria- i josnicie. Acum îmi îng dui,ă ă ţ ă  din nou, orice şi de data asta nu mai râde nimeni în spatele meu. Duc aceeaşivia , de vreme ce, ca şi înainte, m iubesc pe mine însumi şi m slujesc deţă ă ă  

ceilal i! Numai c faptul de a-mi m rturisi greşelile îmi îng duie s-o iau din nouţ ă ă ă  de la cap t, cu inima uşoar , şi s m bucur îndoit, mai întâi de firea mea şiă ă ă ă  apoi de o pl cut c in .ă ă ă ţăDe când am descoperit aceast solu ie, m las în voia volupt ii, a orgoliului, aă ţ ă ăţ  plictiselii, a mâniei şi chiar a febrei pe care chiar acum o simt cu bucurie cumurc . În sfârşit, sunt iar st pân şi pentru totdeauna. Am mai descoperit oă ă   în l ime, pe care nu m ca r decât eu şi de pe care pot s -i judec pe to iă ţ ă ţă ă ţ  ceilal i. Uneori, foarte rar, când noaptea e într-adev r frumoas , aud un râsţ ă ă  dep rtat şi îndoiala m cuprinde din nou. Atunci strivesc tot ce m înconjoar ,ă ă ă ă   întreaga lume cu f pturile ei, sub greutatea propriei mele infirmit i, şi iat -mă ăţ ă ă din nou îns n toşit.ă ă

Voi aştepta, aşadar, oricât va fi nevoie, s veni i s m saluta i la "Mexico-ă ţ ă ă ţCity". Lua i de pe mine aceast p tur , vreau s respir. O s veni i, nu-i aşa?ţ ă ă ă ă ă ţ  Am s v ar t tehnica mea pân în cele mai mici am nunte, c ci simt oă ă ă ă ă ă  anumit afec iune pentru dumneavoastr . M ve i vedea vorbindu-le cât eă ţ ă ă ţ  noaptea de lung , f cându-i s priceap c sunt nişte tic loşi. Chiar din searaă ă ă ă ă ă  asta o voi lua iar de la început. Nu m pot lipsi de asta, dup cum nu m potă ă ă  lipsi nici de acele clipe când unul dintre ei se pr buşeşte la p mânt, beat,ă ă  izbindu-se cu pumnii în piept. Atunci, preaiubite prietene, m înal , m înală ţ ă ţ tot mai sus, respir în voie, m aflu pe munte, câmpia se întinde la picioareleă  mele. Ce be ie te cuprinde atunci! Eşti Dumnezeu-Tat l şi împar i pentru vecieţ ă ţ  certificate de rea purtare. Tronez printre îngerii mei r i, în slava ceruluiă  olandez, şi privesc cum urc spre mine, ieşind din ce uri şi ape, mul imile ceă ţ ţ  se îndreapt c tre Judecata de Apoi. Se înal încet şi, iat , îl v d venind peă ă ţă ă ă  cel dintâi. Pe fa a-i r t cit , pe care şi-o ascunde pe jum tate cu mâna, citescţ ă ă ă ă  triste ea condi iei comune şi dezn dejdea de a nu afla sc pare. Iar eu îi plângţ ţ ă ă  

Page 45: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 45/46

f r s -i dezleg, îi în eleg f r s -i iert şi, mai cu seam , simt, în sfârşit, cumă ă ă ţ ă ă ă ă  m ador !ă ăDa, m zbucium, cum aş putea r mâne întins liniştit în pat? Trebuie s fiu maiă ă ă   înalt decât dumneavoastr , gândurile mele m fac s plutesc. În nop i caă ă ă ţ  acestea, în dimine i ca acestea mai curând, c ci c derea se s vârşeşte în zori,ţ ă ă ă  

ies din cas şi încep s umblu cu pas gr bit de-a lungul canalelor. Pe cerulă ă ă  livid straturile de pene se sub iaz , porumbeii mai urc pu in, o lucireţ ă ă ţ  trandafirie vesteşte, deasupra acoperişurilor, c o nou zi începe în lumeaă ă  z mislit de mine. Pe Damrak se aude cel dintâi tramvai şi zgomotul lui, înă ă  aerul umed, spune c via a s-a trezit din nou aici, şi în întreaga Europ , şi c înă ţ ă ă  acea clip chiar, sute de milioane de oameni, supuşii mei, se smulg anevoieă  din aşternutul lor, cu gura amar , îndreptându-se c tre o munc f r bucurie.ă ă ă ă ă  Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l st pânesc f r ca elă ă ă  s-o ştie, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, însfârşit, fericit, sunt fericit, v-o spun, şi v interzic s nu crede i c sunt fericit,ă ă ţ ă  sunt fericit de moarte! O, soarele, şi plaja, şi insulele b tute de alizee, o,ă  tinere e pierdut pentru totdeauna-n amintire!ţ ăIerta i-m , dar trebuie s m culc din nou. M tem c m-am cam înfl c rat;ţ ă ă ă ă ă ă ă  totuşi, nu plâng. Uneori i se mai întâmpl s greşeşti, punând la îndoialţ ă ă ă eviden a îns şi, chiar când ai descoperit secretul unei vie i pl cute. Solu iaţ ă ţ ă ţ  mea, bineîn eles, nu e ideal . Dar când nu- i place via a pe care o duci, cândţ ă ţ ţ  ştii c trebuie s-o schimbi cu orice pre , n-ai de ales, nu-i aşa? Ce s faciă ţ ă  pentru a fi altul? Lucrul e cu neputin . Ar trebui s fii nimeni, s - i ui i cu totulţă ă ă ţ ţ  de tine pentru cel lalt, m car o singura dat . Dar cum? Nu m învinui i preaă ă ă ă ţ  mult. Sunt ca acel cerşetor b trân pe care l-am întâlnit pe terasa uneiă  cafenele; îmi strângea mâna şi nu voia s -mi mai dea drumul, în timp ce-miă  

spunea: "Ah, domnule, nu- s om r u, dar am pierdut lumina". Da, am pierdută  cu to ii lumina, dimine ile, sfânta nevinov ie a celui ce se iart pe sine.ţ ţ ăţ ăUita i-v cum ninge. Trebuie s ies! Oraşul Amsterdam adormit în noapteaţ ă ă  alb , canalele de jad întunecat sub podurile mici înc rcate cu z pad , str zileă ă ă ă ă  pustii, paşii mei în buşi i: voi întâlni, pentru o clip , neprih nirea, ce va pieri oă ţ ă ă  dat cu noroiul de mâine. Vede i fulgii uriaşi ce se zbârlesc lovindu-se deă ţ  geam? Sunt porumbeii. S-au hot rât s coboare, iubi ii mei, acoperind apa şiă ă ţ  casele cu un strat gros de pene, zvâcnind la toate ferestrele. E o adev rată ă n val . Poate ne aduc vestea cea bun . Toat lumea va fi mântuit , nu numaiă ă ă ă ă  cei aleşi, bog iile şi durerile vor fi împ r ite între to i, iar dumneavoastr , deăţ ă ţ ţ ă  pild , cu începere de azi, v ve i culca în fiecare noapte pe duşumea pentruă ă ţ  

mine. Am devenit liric, nu g si i? Hai, recunoaşte i c a i înm rmuri dac ună ţ ţ ă ţ ă ă  car s-ar coborî din cer, r pindu-v , sau dac z pada ar lua dintr-o dat foc. Nuă ă ă ă ă  crede i s se întâmple? Nici eu. Dar trebuie, totuşi, s ies.ţ ă ăBine, bine, stau liniştit, nu-mi duce i grija! V sf tuiesc, de altminteri, s nuţ ă ă ă  da i prea mult crezare nici emo iei şi nici delirului meu. Amândou suntţ ă ţ ă  controlate. Acum, când ve i începe s -mi vorbi i despre dumneavoastr , voiţ ă ţ ă  afla dac unul din scopurile pasionantelor mele m rturisiri a fost atins.ă ă  N d jduiesc de fiecare dat c interlocutorul meu va fi poli ist şi c m vaă ă ă ă ţ ă ă  aresta pentru furtul Judec torilor cinsti i.ă ţ  Pentru rest nu-i aşa? nimeni nu― ―  m poate aresta. În schimb, furtul acesta cade sub pedeapsa legii, iar eu amă  potrivit totul în aşa fel încât s fiu socotit complice; ascund tabloul, dar îl ar tă ă  oricui vrea s -l vad . Dac m-a i aresta, ar fi un început frumos. Poate ar urmaă ă ă ţ  apoi şi restul, s-ar putea, de pild , s fiu decapitat şi atunci nu m-aş mai temeă ă  de moarte, aş fi mântuit. Deasupra mul imii adunate ve i în l a capul meuţ ţ ă ţ  şiroind de sânge proasp t, pentru ca oamenii s se recunoasc în mine, iar euă ă ă  

Page 46: Caderea - Albert Camus

7/29/2019 Caderea - Albert Camus

http://slidepdf.com/reader/full/caderea-albert-camus 46/46

s -i st pânesc din nou, prin exemplul meu. Totul va fi fost s vârşit, îmi voi fiă ă ă  dus la cap t meseria mea de prooroc mincinos, care strig într-un deşert dină ă  care nu mai vrea s ias , şi nimeni nu va mai şti de mine.ă ăDar, bineîn eles, nu sunte i poli ist, ar fi fost prea simplu. Cum? Ah, şti i cţ ţ ţ ţ ă b nuiam? Aşa se explic , deci, ciudata afec iune pe care o simt pentruă ă ţ  

dumneavoastr . V îndeletnici i la Paris cu frumoasa meserie de avocat. Ştiamă ă ţ  eu c suntem din aceeaşi tagm ! Nu sem n m oare to i unii cu al ii, vorbindă ă ă ă ţ ţ   întruna f r a ne adresa nim nui, punându-ne mereu aceleaşi întreb ri, deşiă ă ă ă  cunoaştem dinainte r spunsul? Atunci, povesti i-mi, v rog, ce vi s-a întâmplată ţ ă   într-o sear pe cheiurile Senei şi cum a i izbutit s nu v risca i niciodat via a.ă ţ ă ă ţ ă ţ  Rosti i cuvintele care, de ani de zile, r sun neîncetat în nop ile mele, şi peţ ă ă ţ  care le voi spune, în sfârşit, prin gura dumneavoastr : "O, tân r fat , arunc -ă ă ă ă ăte înc o dat în ap ca s -mi dai înc o dat putin a s te salvez, pe tine şi peă ă ă ă ă ă ţ ă  mine!" Înc o dat ... ce impruden ! S presupunem, iubite maestre, c rugaă ă ţă ă ă  noastr s-ar împlini. Ar trebui s trecem la fapte. Brr...! Apa e atât de rece!ă ă  Dar s nu ne neliniştim! Acum e prea târziu, va fi întotdeauna prea târziu. Dină  fericire!


Recommended