C7 Motivatie Bandura

Cogniție și motivație în învățare

Perspective de abordare a motivației

1. Considerații generale – rolul componentelormotivaționale în învățare

2. Teoria auto-eficienței – A. Bandura

3. Teoria atribuirii – B. Weiner

4. Teoria obiectivelor de realizare

5. Modele de design-uri motivaționale


1. Considerații generale – rolul componentelormotivaționale în învățare

Termenul de motivație derivă din latinescul ”movere”, șiînseamnă ”a mișca”;

- proces prin care se inițiază, se susține și sedirecționează activitățile umane;

- dorința unei persoane de a urmări un obiectiv sau de arealiza o sarcină.


Reflecție: care sunt acei factori care ne dau indiciidespre motivarea unei persoane?


Teoriile motivaționale – predicții asupra a patru tipuri derezultate generale:

(1) alegerea angajării într-o sarcină;

(2) investirea de efort în realizarea ei:

– indicatori comportamentali și cognitivi;

(3) persistența în sarcină;

(4) realizarea/performanța care a fost obținută.


Componentele motivaționale

1. Componentele de expectanță – convingerile pe carepersoana le are privind abilitățile și deprinderile sale de aperforma într-o sarcină și în funcție de care alege sarcina,se implică, persistă și obține performanțe.

”Stă în puterea mea, pot să realizez această sarcină?”


2. Componentele de valoare – privesc obiectivelepersoanei de angajare în sarcină și convingerile legate deimportanța, interesul și utilitatea acesteia.

”De ce fac această sarcină, ce valoare are ea pentrumine?”


3. Componentele afective – includ reacțiile emoționale înraport cu sarcina sau cu performanța (anxietate, mândrie,rușine etc.), alături de nevoile emoționale de valorizare,stimă de sine, afiliere sau auto-actualizare.

”Cum mă face această sarcină să mă simt, ce impact areasupra mea?”


Exercițiu:

Mecanismul motivației extrinseci în contextul educațional.


Mecanismul motivației extrinseci în contextul educațional

1. reglare externă – elevul nu este foarte dornic să învețe,dar face acest lucru pentru a evita pedeapsa și a obținerecompensa;

2. reglare introiectată – se angajează în sarcini pentru căașa consideră că e bine și se simte vinovat dacă nu faceacest lucru;

- sursa este una internă (sentimentul lucrului care trebuiefăcut urmat de vinovăția nerealizării lui) dar nu auto-determinată, copilul realizând acest lucru mai degrabăpentru a mulțumi pe ceilalți (părinți, profesori);


3. reglare prin identificare – angajarea în sarcină esterezultatul importanței personale atribuită sarcinii;obiectivul este ales conștient, vrea să realizeze sarcinaconsiderată importantă, deși motivele sunt mai degrabă deutilitate decât interes intrinsec (învățarea pentru a obținenote bune = acceptarea din partea celorlalți);

4. reglare integrată – copilul integrează în schema self-uluisurse variate de informații interne și externe, și seangajează într-un comportament pentru că-l considerăimportant pentru self; este încă un nivel instrumental, darreprezintă o formă de auto-determinare și autonomie;


A. Maslow – piramida (ierarhia) trebuinţelor

Maslow – dorinţa de a învăţa, de a cunoaşte, de a înţelege,este intrinsecă fiinţei umane, iar obiectivul este auto-actualizarea persoanei, care are “libertatea dar şiresponsabilitatea de a deveni ceea ce este capabilă sădevină”;


Trebuinţa de auto-actualizare

(creştere şi dezvoltare personală)

Trebuinţe de stimă

(realizare, statut, responsabilitate, reputaţie)

Trebuinţe de afiliere şi dragoste

(familie, afecţiune, relaţii etc.)

Trebuinţe de siguranţă

(protecţie, securitate, lege, ordine, limite etc.)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(hrană, apă, adăpost, somn etc.)


Două categorii de nevoi:

- de bază – fiziologice (foame, sete, somn, sex etc.) şipsihologice (de securitate, afecţiune şi stimă de sine),numite şi nevoi de deficit, determinând un comportamentatunci când lipsesc condiţiile necesare satisfacerii lor;

- superioare – metanevoile, considerate şi nevoi decreştere – nevoia de a şti, de a învăţa, de a dobândivalori abstracte (dreptate, bunătate, ordine, unitate ş.a.)şi nevoia de auto-actualizare sau realizare a propriuluipotenţial.












Trebuinţe cognitive

(de cunoaştere, de semnificaţie etc.)

Trebuinţe estetice

(frumuseţe, echilibru, formă etc.)












Trebuinţe cognitive

(de cunoaştere, de semnificaţie etc.)

Trebuinţe estetice

(frumuseţe, echilibru, formă etc.)

Trebuinţa de transcendere

(ajutarea celorlalţi în autoactualizare)


Piramida lui Maslow în mediul educațional


(să ofere copilului acel mediu care să-l ajute „să înflorească”)


(educatorul să valorizeze elevul, să-l recompenseze cu aprecieri, să-i

creeze oportunităţi pentru a se pune în valoare, pentru a obţine succese,

să nu-i distrugă încrederea în sine printr-un criticism distructiv)


(dorinţa de a face parte din grupuri în care să fie respectat şi ascultat, în care să

joace un rol util, în care să se regăsească alături de colegi şi prieteni cu aceleaşi

preocupări, experienţe şi obiective)


(atmosferă relaxantă, bazată pe respect şi încredere, să lipsească umilinţa şi hărţuirea,

iar feed-back-ul oferit (legat de performanţe sau comportament) să fie unul constructiv)


(temperatură optimă, mobilier comod, săli luminoase, aerisite şi puţin zgomotoase, pauze de

„relaxare” etc.)


2. A. Bandura – teoria auto-eficienţei (self-efficacy)

Auto-eficienţa = convingerea persoanei că poate face faţăîn mod adecvat unei anumite situaţii;

- convingerea influenţează percepţia sarcinii, motivaţia şiperformanţele, influenţând alegerile şi efortul depus pentrua depăşi dificultăţile cu care se confruntă;

- percepţia eficienţei personale influenţează pattern-urile degândire şi de acţiune ale individului, performanţa şistimularea individuală.


„Simţul eficienţei personale” – abordarea sarcinilor cufoarte mare încredere în capacităţi, considerându-leprovocări și nu ameninţări, atribuind nereuşitele efortuluiinsuficient sau absenţei unor cunoştinţe şi deprinderi; einfluenţată alegerea pattern-urilor de coping şi răspuns lasituaţiile de stres, precum şi nivelul stimulării fiziologice;

„Sentimentul ineficienţei personale” – sunt evitate sarciniledificile, privite ca o ameninţare personală; eşecurile sauobstacolele întâmpinate îl fac să renunţe uşor, consideră cănivelul scăzut al performanţelor se datorează lipsei deabilităţi; acestea pot conduce la apatie, la deznădejde, lasentimentul inutilităţii şi al victimei forţelor externe.


Auto-eficienţa – puternic predictor al performanţeloracademice şi al motivaţiei pentru învăţare, corelaţiisemnificative cu strategiile cognitive şi metacognitive deauto-reglare, cu procesarea informaţiilor sau cu tipul deobiective stabilite;

Un nivel scăzut al auto-eficienţei, trăit ca un sentiment alineficienței personale, are ca rezultat evitarea sarcinilor,pasivitate, lipsă de implicare şi renunţare atunci când esteinevitabil eşecul; strategiile utilizate sunt mai sărace, iarelevul este mult mai dependent de profesor.


Reflecție: care sunt procesele psihologice influenţate deauto-eficienţă?


Procesele psihologice influenţate de auto-eficienţă

1. Procesele cognitive

- planificarea de acţiuni la nivel mintal;

- rolul gândirii = ajută persoana să facă predicţii asupraevenimentelor şi să dezvolte modalităţi de a controlaaceşti factori;

- influențează tipul de scenariu elaborat (optimist saupesimist), capacitatea de a rămâne centrat pe sarcină.


2. Procesele motivaţionale

- nivelul auto-eficienţei: persoana face atribuiri cauzalecare la rândul lor afectează motivaţia, performanţa şireacţiile afective;

- motivaţia – determinată şi de aşteptările pe careindividul le are în atingerea anumitor rezultate și devaloarea atribuită acestora;

- stabilirea de obiective, investiţia de efort pentrurealizarea lor, perseverarea în ciuda dificultăţilor şi aeşecurilor.


3. Procesele afective

- convingerile în raport cu capacităţile de copingafectează modul în care experimentează situaţiilestresante, dificile şi încărcate de anxietate, dar şi nivelulmotivaţiei;

- atât percepţia asupra eficienţei strategiilor de coping, câtşi cea referitoare la eficienţa controlului asupra mediului,reduc anxietatea şi comportamentele evitante.


4. Procesele de selecţie

- persoana evită acele situaţii sau circumstanţe care credeea că-i depăşesc capacităţile de coping şi le caută pe celeîn care consideră că se poate descurca;

- prin alegerile pe care le face, individul îşi dezvoltăanumite comportamente, interese şi reţele sociale care-şipun amprenta asupra evoluţiei sale personale şi sociale.


Reflecție: cum poate fi influențată auto-eficiența uneipersoane?

Exercițiu:

Surse de influențare a auto-eficienței


Surse de influenţare a auto-eficienţei

1. Reuşitele anterioare

- succesele consecutive rezolvării diferitelor sarcini –contribuie la consolidarea încrederii în propria eficienţă;

- eşecurile repetate umbresc încrederea în propriilecapacităţi;

2. Observarea vicariantă

- experienţa vicariantă – prin observarea unui model (şichiar şi a propriilor reuşite anterioare – auto-modelare) ;

- similaritatea pronunțată presupusă cu modelul – impactputernic asupra observatorului.


3. Persuadarea socială sau auto-persuadarea

- „Ştiu că poţi face asta, ştiu că poţi reuşi”, dar şi astructura situaţii care să permită experimentareasuccesului şi evitarea acelora pentru care persoana nueste, încă, suficient de pregătită în a le face faţă;

4. Stările emoţionale şi somatice

- indicatorii fiziologici afectează percepţia persoaneiasupra propriei eficienţe, acţionând ca „energizanţi” aiperformanţei sau din contră, ca inhibitori.


Valoare aplicativă: Contribuția profesorului

- realizarea şi sublinierea legăturii dintre activităţile noi şisuccesele recente;

- recompensarea efortului şi a perseverenţei;

- utilizarea învăţării prin modelare (colegii – modele non-expert, dar şi experţii);

- atribuiri facilitative (succesul atribuit capacităţilor,efortului investit şi strategiilor de învăţare eficiente);

- acordarea de suport în stabilirea de obiective şi scopuriimportante, relevante;

- oferirea de feed-back constructiv, cu informaţii clare.


Sentimentul eficienţe personale în activitatea de predare =convingerea profesorului în raport cu propria abilitate dea-şi motiva elevii cu care lucrează;

- ”+” – vor încuraja dezvoltarea autonomiei şi asumarearesponsabilităţii elevilor, vor gândi şi proiecta activităţide învăţare cu un potenţial stimulativ ridicat şi voracorda suportul necesar experimentării succesului;

- ”-” – vor adopta un stil autoritar de relaţionare şi predare– din teama de a nu pierde controlul clasei, strategiile demanagement vor avea un caracter punitiv – de inhibare ainiţiativei, evitând acele situaţii sau activităţi de învăţarecare ar putea să le depăşească propriile capacităţi.


De citit pentru examen:

1. Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile loreducaționale. Timișoara: Editura Universității de Vest(ed. II), pp. 207-214 (7.6).

2. Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie șipractică. București: Editura Didactică și Pedagogică,pp.219-226 (5.1);

Date post:	14-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	alexandra-bechira
View:	277 times
Download:	2 times

C7 Motivatie Bandura

Documents