Date post: | 22-Oct-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | dragomir-paula |
View: | 75 times |
Download: | 2 times |
EXAMENUL OBIECTIV GENERAL
(continuare)
CULOAREA TEGUMENTELOR
Culoarea pielii, variază funcţie de rasă, vârstă, sex şi depinde de:vascularizaţie (numărul şi volumul capilarelor)grosimea epidermului
cantitatea de hemoglobină din sânge (oxihemoglobină O2, hemoglobină redusă CO2)
conţinutul în pigmenţi (melanină, bilirubină)
Modificările de culoare ale tegumentelor sunt:paloarearoşeaţacianozaicterul
CULOAREA TEGUMENTELORPaloarea
Paloarea tegumentelor (culoarea mai deschisă decât normal) poate fi: constituţională datorită unei vascularizaţii mai sărace determinată de vasoconstricţia cutanată Cauzată de anemie.
Se pot diferenţia paloarea generalizată paloarea localizată.
CULOAREA TEGUMENTELORPaloarea
Paloarea generalizată este cel mai adesea determinată de anemie. Poate fi observată la nivelul tegumentelor (primele afectate sunt palmele) şi mucoasele (ex. mucoasa labială, conjunctiva)
Gradul de anemie se poate aprecia prin compararea cu palma examinatorului.
Paloarea cutelor palmare este un semn de anemie severă (Hb <7 g/dl)
CULOAREA TEGUMENTELORPaloarea
În funcţie de gradul anemiei şi tipul acesteia paloarea poate prezenta diferite intensităţi şi nuanţe: gălbuie “ca paiul” anemie Biermer şi cancere; verzuie – cloroză (anemia feriprivă a tinerelor fete) “ca varul” – după hemoragii mari gri-pământie (teroasă) – neoplazii, supuraţii cronice, insuficienţa
renală cronică
CULOAREA TEGUMENTELORPaloarea
Paloarea generalizată poate fi observată şi în afara anemiilor: HTA, insuficienţa aortică, sincope, mixedem
Paloarea localizată o întâlnim în: faza iniţială a sindromului
Raynaud debutul emboliilor arteriale crizele de claudicaţie
intermitentă
CULOAREA TEGUMENTELORRoşeaţa (eritemul)
Roşeaţa anormală a pielii (numită eritem) poate apare prin dilatarea pronunţată a vaselor cutanate, creşterea numărului de hematii şi creşterea cantităţii de oxihemoglobină
Roşeaţa trecătoare poate dura secunde, minute. ore sau câteva zile. Exemple: eritemul “de pudoare” localizat la faţă, gât şi
porţiunea superioară a toracelui; după expunerea la soare apare o roşeaţă a
tegumentelor care durează câteva zile
CULOAREA TEGUMENTELORRoşeaţa (eritemul)
Roşeaţa trecătoare (cont.) în intoxicaţia cu CO apare uneori
o culoare roşie carminată a pielii în tumorile carcinoide (secreţie în
exces de serotonină) – roşeaţă brusc instalată, predominant facială, însoţită de dispnee
bolile febrile (ex. pneumonia) evoluează cu roşeaţa feţei)
CULOAREA TEGUMENTELORRoşeaţa (eritemul)
Roşeaţa persitentă durează mai mult şi apare în: poliglubulia esenţială (policitemia vera) sau secundară –
roşeaţa are nuanţă violacee şi se localizează mai ales la faţă, urechi, mâini, picioare
diabetul zaharat - rubeoza diabetică boala Cushing etilismul cronic – faţă şi nas leucemia limfatică cronică ciroza hepatică “liver palms”
CULOAREA TEGUMENTELORRoşeaţa (eritemul)
Cushing
Eritroză palmară
Etilism cronic, diabet zaharat
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza
Cianoza este coloraţia albăstruie sau albastră-violacee a pielii şi mucoaselor.
Apare când concentraţia Hb reduse în capilare depăşeşte 5g/100 ml sânge (normal: 2,4 g% în capilare, 4,5 g% în sângele venos şi 0,75 g% în sângele arterial)
Intensitatea cianozei este maximă la extremităţi şi depinde de mai mulţi factori: grosimea pielii şi mucoaselor conţinutul în pigmenţi al pielii numărul şi calibrul capilarelor superficiale şi a vaselor
subpapilare
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza
Este mai evidentă la urechi, buze, mucoase şi la nivelul patului unghial
La bolnavii pigmentaţi (negri, addisonieni, icterici) cianoza este mascată la nivelul pielii şi va fi căutată la mucoasa bucală şi la nivelul patului unghial
Intensitatea cianozei depinde de concentraţia Hb în sânge – este mai evidentă la poliglobulici decât la pacienţii cu anemie severă
Examenul bolnavului trebuie făcut la lumină naturală (lămpile cu fluorescenţă dau un aspect “cianotic”)
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza - clasificare fiziopatologică şi clinică
Cianoza centrală:Cianoza centrală: se datorează saturării
insuficiente a sângelui arterial cu oxigen
generalizată - se observă la nivelul pielii şi mucoaselor
caldă se accentuează după efort după digitopresiune coloraţia
cianotică se reface fără roşeaţă intermediară
Cianoza periferică:Cianoza periferică: este determinată de
vasoconstricţie şi stază - utilizarea crescută a O2 la nivelul ţesuturilor (desaturarea periferică a oxiHb)
localizată sau generalizată rece după digitopresiune reapare
după o fază intermediară de roşeaţă
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza - clasificare fiziopatologică şi clinică
Cianoza mixtă:Cianoza mixtă: combină mecanismul
central cu cel periferic este întâlnită în cordul
pulmonar cronic decompensat şi edemul pulmonar
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza - clasificare fiziopatologică şi clinică
Etiologia cianozei centrale:Etiologia cianozei centrale: afecţiuni cardiace
stază pulmonară – stenoza şi insuf. mitrală
aport deficitar de sânge în plămâni – stenoza AP
congenitale cu shunt dr – stg: DSA, DSV
afecţiuni pulmonare acute – pneumonie cronice – astm bronşic,
emfizem pulmonar
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza - clasificare fiziopatologică şi clinică
Etiologia cianozei periferice Etiologia cianozei periferice generalizate:generalizate: insuficienţa cardiacă
congestivă (coexistă cu edemul cardiac şi este mai pronunţată la extremităţi)
stenoza tricuspidiană pericardita exsudativă (în
ambele prin hipertensiune în teritoriul venos)
Etiologia cianozei periferice Etiologia cianozei periferice localizate:localizate: tulburări de circulaţie venoasă prin
afectarea peretelui venos (tromboflebite) sau compres. extrinsecă – însoţite de edem
obstrucţia unui trunchi arterial – determină paloare şi răcirea tegumentelor, urmate de cianoză marmorată - sindromul Raynaud evoluează în 3 faze: faza de paloare “sincopă; “asfixia” locală cu cianoză; roşeaţă internă şi durere
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza
cianoză centrală
CULOAREA TEGUMENTELORCianoza
cianoză periferică localizată – s. raynaud
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie
Culoarea pielii, părului şi ochilor este determinată de melanină, care are rolul de a proteja împotriva radiaţiilor solare.
HIPOMELANOZELE AlbinismulAlbinismul – afecţiune ereditară, cu transmitere autosomal recesivă;
pielea este albă, părul este nepigmentat, irisul translucid VitiligoVitiligo – discromie caracterizată prin scăderea sau dispariţia
pigmentului melanic pe arii cutanate restrânse, înconjurate de un halou de hiperpigmentaţie; există o formă idiopatică şi una dobândită (hipertiroidism, boala Addison, anemia Biermer)
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie - Hipomelanoze
Albinism Vitiligo
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie
HIPERMELANOZELE
Efelidele (pistruii)Efelidele (pistruii) sunt pete mici pigmentare, simetrice, de formă
circulară sau ovalară, culoare galben-palid sau brun închis, situate
la nivelul feţei, spatelui, faţa dorsală a mâinilor
Cloasma (masca gravidică)Cloasma (masca gravidică) – apare la femeile gravide sau care
utilizează progestative; sunt pete maro galben-brune sau brun-
roşcate, cu margini neregulate, dispuse simetric pe faţă (frunte,
pomeţi, nas, în jurul gurii)
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie - Hipermelanoze
Efelide
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie
HIPERMELANOZELE Insuficienţa corticosuprarenală Insuficienţa corticosuprarenală
cronică primitivă (bola Addison) – cronică primitivă (bola Addison) – pielea are culoare brună, mai accentuată în regiunile care sunt de obicei mai pigmentate (mameloane, scot, linia mediană abdominală), plici şi zonele solicitate mecanic (coate, genunchi); se asociază modificări la nivelul mucoaselor (pete pigmentare la nivelul gingiilor şi feţei interne a obrajilor)
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie
HIPERMELANOZELE Hemocromatoza idiopaticăHemocromatoza idiopatică – hiperpigmentaţie brună-cenuşie
(ardezie),difuză, mai pronunţată la faţă, gât, dosul mâinilor, picioare şi organe genitale externe, prin depunerea de hemosiderină şi melanină în ţesuturi.
Porfiria cutanatăPorfiria cutanată – tulburarea metabolismului porfirinelor determină o hiperpigmentaţie difuză, dar mai exprimată la nivelul zonelor expuse radiaţiilor solare (mâini, faţă), unde după expunerea la soare apar bule cu conţinut clar sau hemoragic, urmate de eroziuni acoperite de cruste şi cicatrici retractile
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie - Porfiria
CULOAREA TEGUMENTELORTulburările de pigmentaţie - Porfiria
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Icterul – Icterul – coloraţia galbenă a tegumentelor, scleroticelor şi mucoaselor, determinată de impregnarea acestora cu bilirubină, secundară creşterii concentraţiei acesteia în sânge peste valoarea normală de 1 mg/dl.
Icterul este evident la examenul obiectiv atunci când bilirubinemia depăşeşte 2 mg/dl. Înainte de aceasta el poate fi sugerat de o uşoară coloraţie gălbuie a scleroticelor, mucoasei palatine, sublinguale şi a pielii din regiunea toracică şi abdominală (subicter).
Inspecţia pacientului icteric trebuie făcută în lumină naturală, deoarece lumina becurilor cu incandescenţă poate masca icterul incipient
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Bilirubina provine din hemoglobina hematiilor îmbătrânite (80-85%) şi din surse adiţionale medulare (distrugerea celulelor eritroide pe cale de maturaţie) sau hepatice (alte proteine cu grupare heminică)
Ea circulă în sânge legată de albumine (bilirubina neconjugată sau indirectă), este preluată de celulele hepatice, conjugată cu acidul glicuronic (bilirubina conjugată sau directă) şi excretată în bilă.
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Bilirubina conjugată nu poate fi reabsorbită din intestin şi este eliminată prin fecale, o parte ca atare, alta fiind transformată sub acţiunea enzimelor florei microbiene în urobilinogen. Ubg se transformă prin oxidare în stercobilinogen, iar acesta în contact cu aerul în stercobilină.
O parte din Ubg este absorbit de mucoasa intestinală şi ajunge în sânge, de unde este preluat de ficat şi reexcretat în bilă (ciclul enterohepatic al Ubg) iar o mică cantitate se elimină prin urină.
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Hiperbilirubinemia apare prin: exces de producere, în primul rând prin hemoliză (icter hemolitic (icter hemolitic
sau prehepatic):sau prehepatic): sferocitoza ereditară, hemoglobinopatii, malarie, intoxicaţii
defecte în preluarea, conjugarea şi excreţia birubinei de către ficat (icter hepatocelular):(icter hepatocelular): hepatita acută virală, hepatita cronică, ciroza hepatică, intoxicaţii cu ciuperci sau solvenţi organici
obstrucţii parţiale sau totale ale căilor biliare extrahepatice (icter (icter obstructiv sau posthepatic):obstructiv sau posthepatic): litiaza biliară coledociană, neoplasm al capului pancreatic, neoplasm al căilor biliare
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Nuanţa coloraţiei icterice poate fi criteriu orientativ asupra formelor fiziopatologice de icter: Icterul flavinic (hemolitic)Icterul flavinic (hemolitic) - care culoarea tegumentelor este galben-
deschisă, amestec de coloraţie icterică cu paloare caracterizează icterele hemolitice
Icterul rubinic (hepatocelular) - Icterul rubinic (hepatocelular) - nuanţă roşietică, rezultată din asocierea icterului cu hiperemia capilară consecutivă febrei; se întâlneşte mai ales icterul hepatocelular (mai ales în hepatita acută)
Icterul verdin (obstructiv)Icterul verdin (obstructiv) - caracterizat printr-o nuanţă verzuie, determinată de transformarea bilirubinei în biliverdină; este caracteristic icterului obstructiv (mecanic sau posthepatic).
Icterul melas sau “negru” – Icterul melas sau “negru” – are o tentă arămie sau murdară; este întâlnit în obstrucţiile vechi complicate cu infecţii (angiocolite), neoplasm de cap de pancreas, neoplasm al căilor biliare
CULOAREA TEGUMENTELORIcterul
Nu orice coloraţie galbenă a tegumentului este icter Carotenemia – apare o coloraţie gălbuie la nivelul palmelor şi
plicilor nasolabiale, cu sclerotice de culoare normală; este consecinţa consumului exagerat de alimente bogate în caroten (morcovi, sfeclă);
Tratamentul cu atebrină, sau acid picric poate produce o coloraţie galbenă a pielii şi urinei; scleroticele sunt mai puţin interesate
În aceste situaţii hiperbilirubinemia lipseşte şi pigmenţii biliari nu apar în urină
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Erupţia cutanată (exantemul)Erupţia cutanată (exantemul) reprezintă apariţia pe suprafaţa tegumentului de formaţiuni cu coloraţii, forme şi dimensiuni variabile.
Când acestea sunt localizate pe mucoase poartă denumirea de enantem.enantem.
Leziunile elementare ale erupţiilor cutanate sunt: macula papula placa nodulul şi tumoreta vezicula şi bula pustula
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
MaculaMacula este o pată cu o culoare modificată faţă de cea a tegumentului din jur, bine delimitată; este prezentă în boli infecţioase: rujeolă - erupţia maculopapulară
se observă iniţial la nivelul feţei, extinzându-se apoi pe trunchi şi membre
rubeolă - erupţie maculară fină, cu dispoziţie la nivelul feţei, trunchiului, extremităţilor care are o progresie rapidă (2-3 zile), după care dispare
tifos exantematic bruceloza unele septicemii.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Rujeola Rubeola
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Papula Papula este o leziune proeminentă, bine conturată; se vindecă fără cicatrice şi se întâlneşte în: Boli infecţioase
scarlatină - erupţie eritemato - maculo - papuloasă generalizată
Afecţiuni alergice: erupţia urticariană este constituită
din papule dermice edematoase izolate sau unite prin placarde, pruriginoase şi tranzitorii; apariţia lor este legată de manifestări alergice alimentare sau medicamentoase.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Scarlatină Urticarie
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Boli dermatologice: veruci vulgare - papule
dermice lichenul plan, reprezentat de
papule dermoepidermice violacee cu localizare predilectă la nivelul articulaţiilor şi cavităţii bucale
keratoza actinică- la nivelul zonelor expuse la soare apar papule de culoare roşie-brună.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Placa - Placa - leziune care depăşeşte planul tegumentar observată în: erizipel, - placă roşie-aprinsă,
localizată la nivelul feţei sau extremităţilor, cu sensibilitate exprimată
dermatomiozită, unde apare o erupţie eritemo-papulară sau sub formă de placă (semnul lui Gottron), roşie-violetă pe faţa dorsală a articulaţiilor mâinilor, coatelor sau genunchilor.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Nodulul şi tumoreta Nodulul şi tumoreta – formaţiuni elevate şi net delimitate. Exemple:
Boli inflamatorii: tuberculoză, sarcoidoză, infecţii streptococice, yersinioză, boala Crohn, rectocolita hemoragică, boala Behcet pot să apară noduli dureroşi, de culoare roşie, situaţi pe faţa anterioară a gambelor (eritem nodos). Aceştia îşi modifică în timp culoarea devenind albaştri şi apoi galbeni.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
În reumatismul articular acut, se vizualizează noduli de culoare roşie, bine delimitaţi, rotunzi, de mărimea unui bob de mazăre şi consistenţă dură (noduli Meynet). Sunt aderenţi la tendoane sau aponevroze la nivelul antebraţului, gambei, oaselor craniului etc.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
În hiperlipoproteinemii apar noduli intradermici, de culoare galbenă denumiţi xantoamexantoame, care au localizări variate - la nivelul coatelor, tendonului lui Achile, palmelor
În gută, nodulii formaţi prin depunerea uraţilor de sodiu (tofi (tofi gutoşi),gutoşi), se găsesc la nivelul pavilionului urechii sau periarticular.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
VeziculaVezicula – leziune proeminentă translucidă cu conţinut clar (bulabula - cu dimensiuni mai mari decât vezicula, mai profundă) obs. în:
Boli virale Herpes - vezicule grupate, cu
conţinut lichidian seros, apoi tulbure. Tegumentul înconjurător este hiperemic. Este localizat peribucal, nazal, genital; în evoluţie veziculele se rup şi se acoperă cu cruste, a căror dispariţie lasă o arie roşietică până la vindecarea completă. Herpesul apare în legătură cu stări febrile (pneumonie, gripă etc.), cu ciclul menstrual (herpes catamenial) şi cu tulburări dispeptice
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Zona zoster se manifestă prin apariţia unui placard eritematos, la nivelul căruia după 2-3 zile se dezvoltă vezicule izolate sau confluente, la început pline cu lichid limpede, care devine apoi tulbure; erupţia descrisă se localizează pe traiectul unui nerv senzitiv, unilateral (zona zoster facială, intercostală, abdominală, genitală). Durerea vie premerge, însoţeşte şi urmează erupţia. După dispariţia erupţiei rămân cicatrici depigmentate
În varicelă, leziunile eruptive sunt plurimorfe: maculo-papulele iniţiale se transformă în vezicule, care devin pustuloase, acoperindu-se în final cu cruste. Particular în această boală este faptul că toate modificările cutanate se pot observa simultan în aceeaşi arie corporală
Variola evoluează printr-o erupţie maculo-veziculară, cu tendinţă la generalizare. La început se remarcă maculele, după câteva zile apar veziculele, care câştigă un conţinut purulent în ziua 5-6. După căderea crustelor, rămân cicatrici permanente.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Dermatoze În dermatita atopică (eczema), veziculele cu conţinut clar apar după
etapa eritematoasă, sunt pruriginoase şi se acoperă cu cruste. Afecţiuni cutanate:
Pemfigusul este o dermatoză în care apare o erupţie buloasă, mai evidentă la nivelul plicilor şi în regiunile supuse presiunii.
Boli metabolice: Porfiria cutanată - bulele care apar pe zonele expuse la lumină au
conţinut serosanguinolent şi se pot transforma în eroziuni în urma cărora rămân cicatrici.
Arsuri de gradul 2 După consumul de medicamente (barbiturice, sulfamide, săruri de aur etc.).
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Zona zoster Varicela
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
Vezicule
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni elementare tegumentare
PustulaPustula– leziune proeminentă
cu conţinut purulent, care apare
în infecţii cutanate cu germeni
piogeni (acnee, impetigo,
foliculită)
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
LEZIUNI PRIN SOLUŢII DE CONTINUITATE Fisura sau ragada este pierderea de substanţă liniară, localizată mai
frecvent la nivelul plicilor cutanate, palme, plante. Poate fi superficială, când interesează doar epidermul, sau profundă, când ajunge la nivelul dermului şi lasă cicatrici liniare după vindecare.
Eroziunea rezultă din distrugerea superficială a integrităţii tegumentului. Este condiţionată de traumatisme minore sau decaparea unor vezicule.
Excoriaţia este o eroziune liniară care poate fi acoperită de cruste. În cele mai multe cazuri este secundară gratajului.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
LEZIUNI NECROTICE UlceraţiaUlceraţia este cauzată de ischemia tisulară, distrugerea tegumentară fiind
profundă. Apare în următoarele afecţiuni: Trombangeita obliterantă Arteriopatie obliterantă aterosclerotică Diabet zaharat (ulcer perforant plantar) Boala varicoasă (ulcer varicos).
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
LEZIUNI NECROTICE GangrenaGangrena reprezintă leziunea necrotică care denotă moartea ţesuturilor.
Apare o coloraţie albăstruie-neagră a pielii şi dispare sensibilitatea locală. Gangrena uscată se poate suprainfecta şi devine gangrenă umedă. Cauzele apariţiei gangrenei sunt reprezentate de: Arterite Embolii arteriale Ateroscleroză Diabetul zaharat
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
Ulceraţii Gangrenă
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
LEZIUNI NECROTICE Escara - Escara - gangrenă favorizată de decubit, interesează şi ţesuturile profunde,
localizându-se în regiunile expuse presiunii corpului (călcâie, regiunea sacrolombară, fese). Apariţia sa este facilitată de afecţiunile care imobilizează pacienţii timp îndelungat la pat, în condiţii de igienă şi îngrijire precare, ca de exemplu în: Boli infecţioase grave Accidente vasculare cerebrale Fracturi care necesită imobilizare la pat Paralizii
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
Escară
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
DEŞEURI CUTANATE Deşeurile cutanate sunt leziuni secundare care rezultă din acumularea, la
suprafaţa pielii, a secreţiilor fiziologice sau patologice, ţesuturilor necrozate sau a celulelor epiteliale.
ScuameleScuamele sunt mici fragmente ale ţesutului cornos, care se desprind la suprafaţa pielii şi se pot detaşa (descuamare). Sunt vizibile în caz de: Arsuri solare Scarlatină Psoriazis Dermatoze exfoliante.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
DEŞEURI CUTANATE CrusteleCrustele reprezintă concreţiuni care se formează pe suprafaţa pielii sau la
nivelul leziunilor cutanate preexistente, în urma uscării secreţiilor fiziologice ori patologice (serozitate, puroi, sânge). Acoperă leziunile primitive în unele boli. Zona zoster Herpes zoster Varicela.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
CrustăScuame
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
LEZIUNI DE NEOFORMAŢIE Lichenificarea Lichenificarea este o îngroşare excesivă a unui teritoriu cutanat, cu
suprafaţa prezentând cute adânci încrustate. Este fermă la palpare şi se observă în boli pruriginoase cronice.
CicatriceaCicatricea este constituită dintr-un ţesut de neoformaţie care înlocuieşte pierderile de substanţă. Cicatricile sunt netede sau proeminente. Cicatricile cheloide sunt dure, roşii, sensibile şi adesea hipertrofice.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni secundare
Lichenificare
Cicatrice
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
Leziunile vasculare tegumentare se produc prin extravazarea sângelui în teritoriul cutanat sau prin dilataţii ale vaselor. ]n primul caz, poartă numele de purpură, iar dilatările vaselor mici sunt denumite angiectazii.
ERUPŢII CUTANATE PeteşiilePeteşiile sunt leziuni punctiforme, rotunde sau ovalare, situate pe piele
şi/sau mucoase;nu dispar la digitopresiune, se situează în mod obişnuit la nivelul membrelor inferioare şi nu depăşesc nivelul tegumentului. Se întâlnesc în tulburări ale hemostazei de cauză trombocitară sau vasculară.
EchimozeleEchimozele au dimensiuni mai mari (peste 1 cm), culoare roşie-violacee, care, după câteva zile devine galben-verzuie, ca urmare a transformării locale a hemoglobinei. Apar : Posttraumatic Datorită unor defecte de coagulare plasmatică.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
SufuziunileSufuziunile se deosebesc de precedentele leziuni vasculare prin
dimensiunile mai mari, fiind vizibile pe o suprafaţă extinsă a tegumentului.
Purpura vascularăPurpura vasculară are şi forme particulare de manifestare:
Purpura Schönlein-HenochPurpura Schönlein-Henoch, cauzată de creşterea fragilităţii capilare datorită
unor factori infecţioşi, se deosebeşte de purpura simplă prin proeminenţa
elementelor eruptive, care se pot palpa
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
Purpura hemoragicăPurpura hemoragică se caracterizează prin asocierea la erupţia vasculară a hemoragiilor mucoase, seroase sau viscerale cu variate localizări. Astfel se pot descoperi hemoragii la nivelul: Cavităţii bucale - stomatoragie Gingiilor - gingivoragie Cavităţii nazale - epistaxis Tractului gastrointestinal - hematemeză, melenă Aparat respirator - hemoptizie Uterului - menometroragie Aparatului renal - hematurie Seroaselor - hemotorace, hemoperitoneu, hemartroză.
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
Peteşii
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
ANGIECTAZII Teleangiectaziile sunt dilataţii ale vaselor cutanate care au aspectul unor
firişoare liniare, vizibile pe tegumentul feţei, trunchiului, în regiunile malare. Apar: După expunere prelungită la soare În etilismul cronic (unde au localizare nazală)< În dermatomiozită În tuberculoza apicală (când se situează suprascapular).
Steluţele vasculare sunt formate dintr-un vas central, dilatat, de culoare roşie, din care pornesc ramificaţii dispuse radiar, realizând aspectul de păianjen sau stea. Dispar la presiune şi se recolorează dinspre centru spre periferie. Se găsesc în jumătatea superioară a corpului (faţă, gât, torace), în: Ciroza hepatică Hiperfoliculinemii
ERUPŢIILE CUTANATELeziuni vasculare cutanate
Teleangiectazii Steluţă vasculară