Grupele sanguine. Transfuzia de sânge si produse de sânge

Șef lucrări dr. Dan CORNECI

UMF Carol Davila București

Spitalul Universitar de Urgență Elias

Scurt istoric 1900-1901 Karl Landsteiner descoperă grupele sanguie, punând

în contact diverse eșantioane de seruri umane cu diverse eșantioane de eritrocite, observă că unele erau aglutinate, iar altele nu. Pe această bază descrie trei grupe sanguine pe care le denumește cu litere mari O, A, B.

1902 - Decastello și Sturli descriu al patrulea grup, pe care îl denumesc AB.

1907 - Iansky descrie cele patru grupe sanguine pe care le notează I, II, III, IV.

1911 - von Dungern și Hirtyfeld observă că nu toate eritrocitele A dau reacții de aglutinare de aceeași intensitate cu serul anti A. Se descoperă astfel subgrupele A1 și A2.

Antigene eritrocitare

Se recunosc oficial de sisteme 30 de grupe sanguine. Multe sunt specifice unor grupuri etnice.

Antigenele eritrocitare sunt determinate genetic și au

corespondenți anticorpi specifici. Anticorpi naturali regulari în sistem AB0 Anticorpi naturali iregulari, pentru antigenele P1, A1, H, M, N, S,

Ma, Kpa, Lea, Lex, Leb, Tya Anticorpi de alloimunizare (sarcina și/sau transfuzii preexistente)

care apar pentru antigenele D, E, Kell, e, c, S, Jka

Sitemul ABO

In Romania 34% din populatie au Grup O, 41% Grup A, 19% Grup B si 6% Grup AB

În sistemul OAB, plasma umana posedă anticorpi (aglutinine) antieritrocitari antiA ( α) și antiB (β).

În mod natural niciodată nu se găsesc la același individ antigenul (aglutinogenul) și anticorpul (aglutinina) omolog

Antigene eritrocitare

Un individ, de obicei, pastreaza aceasi grupa sanguina toata viata

Aceasta se poate modifica daca apare: Supresia antigenica din sepsis, neoplasme, boli

autoimmune Transplant de maduva osoasa (ex: daca un pacient

grup A primeste maduva grup O, acesta se poate converti la grupul donatorului)

Sistemul ABO

Cel mai important sistem in transfuzii Mediat de IgM Sunt caractere permanente, transmise

conform legilor mendeliene. Apar în primele săptămâni de viață

embrionară cu apogeu în dezvoltare în săptămânile 5-14, iar în săptămâna a

20-a se ajunge la distribuția definitivă a antigenelor ABO în organism.

Fenotip Genotip

A AA sau AO

B BB sau BO

AB AB

O OO

Sistemul ABO

Graficul compatibilitatii in sitemul ABO

Sistemul Rh

Al doilea cel mai important sistem de grupe sanguine transfuzii

85% din populatie poseda Rh pozitiv

Se transmite pe cale paterna

Fenotipul sistemului Rh se diagnostichează prin cele cinci antiseruri: anti C, anti c, anti D, anti E, anti e. din punct de vedere practic are importanță Du care este o alelă a lui D.

Anticorpii sistemului Rh sunt anticorpi de alloimunizare, sunt IgG și apar în urma transfuziilor de sânge și/sau sarcină

Tehnici serologice transfuzionale

Beth – Vincent de determinare a antigenelor OAB eritrocitare pe lamă. Pe o lamă de sticlă, se pun de la stânga la dreapta, trei picături de

ser test: prima picătură este un ser anti A+anti B, a doua de ser anti B și a treia de ser anti A. Cu o pipetă, se adaugă o picătură mică din suspensia de eritrocite de cercetat. După trei minute de așteptare la temperatura camerei se face citirea macroscopică.

Simonin de determinare a grupei sanguine OAB prin identificarea aglutininelor din serul de cercetat. Se folosesc ca reactiv eritrocite test de grup 0, A, B. După ce se pun

pe o lamă de sticlă trei picături din serul de cercetat, se adaugă cu pipete diferite, câte o picătură din cele trei suspensii de eritrocite test. Se citește aglutinarea după trei minute, la temperatura camerei și se determină grupa sanguină.

Tehnici serologice transfuzionale

Tehnica de compatibilitate directă Jeanbreau se execută pentru a detecta anticorpii incompatibili în serul

bolnavului față de eritrocitele donatorului. Se folosec două metode, una pentru anticorpii de tip natural și

una pentru anticorpii de tip imun. Prezența aglutinării pe lama 1 (anticorpi naturali) sau lama 2

(anticorpi de tip imun) înseamnă incompatibilitate.

Cauze de eroare în determinarea grupului sanguin OAB: False reacții pozitive de aglutinare False reacții negative.

Transfuzia Indicatia principala - menținerea capacității de transport a oxigenului

către țesuturi.

Indivizii sănătoși sau cei cu anemie cronică tolerează un hematocrit de 20 – 25% în condiții de normovolemie.

Pacienții în vârstă, cei cu anumite boli cronice sau acute (sindrom coronarian) tolerează mai greu anemia.

La pacientul anemic etiologia trebuie întotdeauna precizată (scăderea producției – supresie medulară, pierderi – hemoragie, distrucție - hemoliză).

Estimarea volumului de transfuzat poate fi calculat cu formula următoare :

volum de transfuzat = (Hct dorit-Hctprezent)xVS/Hct sânge transfuzat

VS (volum sanguin) de obicei se situează în jurul valorii de 70ml/kgc (65ml/kgc la femei, iar Hct sânge transfuzat este de 70%).

Derivati sanguini

Masa eritrocitară (hematocrit de 70% și volum de 250 ml): o unitate va crește hematocritul cu 2-3% la pacientul euvolemic (Hb cu 1-1,2 g/dl). Masa eritrocitară trebuie să fie compatibilă AB0 și Rh. În caz de urgență se poate administra sânge 0, Rh negativ care va

fi înlociut cît mai curînd posibil cu sânge izo grup și Rh.

O unitate de trombocite va crește numărul acestora cu 5 la 10 mii/mm3. Dacă trombocitopenia este datorată distrucției transfuzia va fi mai

putin eficientă. Trombocitele nu trebuie să fie compatibile AB0.

Derivati sanguini Plasma proaspătă congelată (PPC)

În doză de 10-15 ml/kg va crește factorii de coagulare cu 30%. Factorii V și VIII sunt cei mai labili.

Nivelul fibrinogenului crește cu 1 mg/ml de PPC. Reversia acțiunii antinvitaminelor K, necesită 5-8 ml/kg de plasmă. Plasma trebuie să corespundă AB0 dar pacienții Rh – pot primi

plasmă Rh +. Nu se foloște pentru repleție volemică.

Crioprecipitatul conține factor VIII, XIII și fibrinogen. Indicațiile includ hipofibrinogenemia, boala von Willebrand, hemofilia. Doza este de 1 UI la 7-10 kgc. Nu necesită compatibilitate AB0, dar

este preferabil de efectuat din cauza prezenței urmelor de plasma

Incidente transfuzionale

Accidente hemolitice

Acute Se produc prin distrugerea eritrocitelor donatorului de catre

anticorpii primitorului: naturali sau dobanditi. Cresc accidentele hemolitice prin allo-anticorpi imuni castigati prin

transfuzii anterioare sau prin sarcina (sistemul Rh, Kell, Kidd). Testul Coombs direct pozitiv inseamna prezenta acestor anticorpi

pe membrana hematiilor.

Tardive Apar la 3-21 zile dupa transfuzie printr-un raspuns secundar. Clinic se manifesta prin anemie hemolitica autoimuna cu

reticulocitoza, cresterea bilirubinei indirecte si testul Coombs direct pozitiv.

Incidente transfuzionale

Purpura posttransfuzionala caracterizata prin trombocitopenie severa, aparuta prin

dezvoltarea anticorpilor antiplachetari.

Reactii anafilactoide apar la primitorii care nu au IgA (incidenta 1:900 in populatia

generala) sau care au un titru IgA foarte scazut.

Reactii febrile - frison sunt datorate prezentei de allo-anticorpi antileucocitari si mai rar

anticorpi antiHLA, fata de antigenele de suprafata ale limfocitelor donatorului

Incidente transfuzionaleIncidente infectioase

Hepatita cea mai frecventa complicatie posttransfuzionala, sub forma de hepatita B

sau C dupa 1990 a scazut considerabil prin profilaxie cu imunoglobuline anti HBS

Alte infectii virale Infectia cu virus citomegalic (CMV) infectia cu virus Epstein-Barr HIV/SIDA - are frecventa de 1/1 250 000-l 250 000. Testele de depistare

fiabile in 96% din cazuri, precum si perioada de pozitivare de 3 luni a testelor face ca riscul SIDA la transfuzii sa nu poata fi inlaturat complet.

Sifilisul - stocarea sangelui la 4°C omoara spirocheta.

Abordare terapeutica

Oprirea administrarii produsului la primele simptome Recoltarea de probe de sange de la pacient Abord venos, administrare de cristaloizi/coloizi,

monitorizare, evaluare hemostaza (CID), evaluare functie renala (IRA→Dializa)

Se verifica identitatea pacientului Se trimite la lab de imunohematologie:

1. Foaia de observatie clinica asupra accidentului2. Proba de sange pretransfuzional si din momentul

accidentului3. Unitatea de sange transfuzata

Complicațiile transfuziei masive Depresie imunitară

Risc crescut de infecții nozocomiale Risc la pacienții neoplazici

TRALI – injuria acută pulmonară posttransfuzională

Risc infecțios crescut

Risc crescut de hemoliza posttransfuzională

Tehnici de autotransfuzie

Predonarea

Hemodiluția acută normovolemică

Autotransfuzia intraoperatorie (”cell-saver”)

Autotransfuzia postoperatorie