Horia Bãdescu: Datul în mintea copiilor Johan Galtung: Democraþie înseamnã participare Dan D. Farcaº: Despre cunoaºterea artisticã Marian Nencescu: Etica europeanã între pudoare ºi ruºine Paula Romanescu: Urmuzeu epigramistic Cãtãlin Mamali: Interviu cu Anatol Vieru (III) Acad. Dan Berindei: Un mare boier al zilelor noastre: Constantin Bãlãceanu-Stolnici Ioan Lascu: Semãnãtor de urme culturale: Florea Firan Lila Sântean-Kari: Arto Salomaa: un uriaº al informaticii teoretice Ion C. ªtefan: Parabolele lui Iisus. Adevãrul ca poveste Ion Pãtraºcu: În China, dupã 44 de ani Mircea Opriþã: O ilustrare a anticipaþiei juvenile Alex ªtefãnescu: Cu Cristian Bãdiliþã, printre pãsãri ºi extratereºtri C itez, aproape la întâmplare, de prin bibliotecã: „Nicãieri omul nu a dovedit mai multã inventivitate decât în jocurile sale.” (Leibniz) „Jocul este o punte aruncatã între copilãrie ºi vârsta maturã.” (J. Chateau) „Cine cerceteazã istoria civilizaþiei omeneºti observã cã jocul ºi munca formeazã cele douã feþe ale activitãþii umane.” (I.C. Petrescu) „Jocul nu trebuie definit ca neserios. Jucãtorul se poate deda activitãþii sale favorite cu gravitate.” (J. Huizinga) „Jocurile posedã unele dintre calitãþile operei de artã.” (A. Huxley) ªi câte altele, toate pline de miez, de la fiecare putându-se dezvolta un capitol întreg dintr-o carte. S-au ocupat de joc toate specialitãþile ºtiinþei împãrþite în atâtea specialitãþi, de la psihologi la matematicieni ºi informaticieni, de la antropologi la economiºti, ca sã nu mai vorbim de pedagogi ºi de industria jocurilor, de la cele din lemn, la cele pe calculator, 3D ºi ce va mai urma. (La intersecþia tuturor, existã ludologia, cu doctorate ºi bibliografie, dar fãrã popularitatea ºtiinþelor „standard”.) Pare cã nu mai e nimic de adãugat ºi mereu se mai adaugã câte ceva, pentru cã omul este ºi sapiens ºi ludens în aceeaºi mãsurã. C. Brâncuºi îl continuã parcã pe J. Chateau: „Când nu mai suntem copii, suntem deja morþi.” Aº parafraza: când nu mai ºtim/putem sã ne jucãm, suntem deja mumificaþi sufleteºte ºi mintal. N u este vorba despre a arunca zaruri pe o tablã (care pe faþã e chiar tablã de ºah, un joc cu care tablele nu prea fac casã bunã), ci despre starea de joc. Despre spiritul ludic. Despre diferenþa dintre lucru, muncã ºi corvoadã, diferenþã pe care o face „recompensa intrinsecã” specificã jocului, plãcerea bunei desfãºurãri, bucuria care însoþeºte lucrul (pe Al. Paleologu l-am auzit prima datã spunând cã „eu nu muncesc, dar lucrez toatã ziua”), este indiferentã sau apare abia la sfârºitul muncii, prin platã, ºi lipseºte cu totul corvezii. De aici, variatele atitudini faþã de o activitate sau alta, împlinire sau frustrare, eficienþã sau chin în van. Priviþi în jur ºi veþi putea ilustra toate aceste categorii. Cãutaþi în propria existenþã ºi vedeþi dacã nu cumva tocmai starea ludicã este cea care vã lipseºte. Se face adesea distincþia dintre joc ºi joacã. Fluidã graniþã, cele douã fiind amestecate – dar jocul nu numai cã are reguli, deci e repetabil, ci capãtã de cele mai multe ori ºi semnificaþii cu totul negratuite (joaca fiind asociatã efemerului, bucuriei pure de a face, aproape în transã, nerepetabilului). Sã ne gândim la „societãþile vechi” (nu neapãrat în ani), unde jocul, ritualul, tradiþia, magia chiar se întrepãtrund (ºi cât de importante sunt toate acestea pentru colectivitate), sã ne gândim la artã ca formã de joc (un mod de a rãsturna spusa citatã mai devreme a lui A. Huxley), la matematicã înþeleasã ca joc (un spaþiu al libertãþii constrânse de reguli interne, acceptate, separând „lumea mare” de lumea matematicianului), la provocãrile pe care jocurile de inteligenþã le ridicã în faþa calculatoarelor (evaluãm adesea inteligenþa, artificialã, desigur, prin performanþele pe care calculatorul, pe vremuri, numit „creier electronic”, le aratã atunci când practicã anumite jocuri contra unui adversar uman). Jocurile furnizeazã ºi paradigme de comportare la nivel social, global chiar: am mai vorbit despre necesitatea trecerii de la modelul ºah (pe uciselea), la modelul GO (pe construitelea). Apropo: la ºah, calculatorul e de multã vreme „campion mondial”, la GO mai are mult de aºteptat. Îi lipseºte, se spune, intuiþia, simþul estetic, prezente din plin în desfãºurarea unei partide de GO. L ucian Blaga are un poem de ºase versuri (Trei feþe, publicat în Glasul Bucovinei la începutul anului 1919), de multe ori citat, deci nu-l mai reiau ºi aici, în care copilul, tânãrul ºi bãtrânul, râzând, cântând, respectiv, tãcând, îºi ordoneazã circular trei stãri-activitãþi cu ponderi diferite la vârste diferite: jocul, iubirea, înþelepciunea. Genialã triadã! Aº pune-o alãturi de triada credinþã- nãdejde-dragoste, a Apostolului Pavel. Într-o aritmeticã aºezatã metaforic peste versurile lui Blaga, am gãsi cã cele trei se suprapun, sunt una o ipostazã a celorlalte. De aici, ºi îndemnul: sã ne jucãm! E un mod de a iubi, e un mod de a fi înþelepþi... Pentru cã (închei cum am început, cu un citat, atribuit lui Fr. Schiller) „omul este un om întreg numai atunci când se joacã”... Curtea de la Argeº Anul IV Nr. 10 (35) Octombrie 2013 c y m k Revistã de culturã Din sumar: www.curteadelaarges.ro Biserica Bãrbãlãteºti, Valea Iaºului Revista apare cu sprijinul Primãriei Municipiului Curtea de Argeº ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº” Totul e joc, nimic nu - i joc Gheorghe PÃUN
Transcript
Horia Bãdescu: Datul în mintea copiilorJohan Galtung: Democraþie înseamnã participareDan D. Farcaº: Despre cunoaºterea artisticãMarian Nencescu: Etica europeanã
între pudoare ºi ruºinePaula Romanescu: Urmuzeu epigramisticCãtãlin Mamali: Interviu cu Anatol Vieru (III)Acad. Dan Berindei: Un mare boier al zilelor
noastre: Constantin Bãlãceanu-Stolnici Ioan Lascu: Semãnãtor de urme culturale:
Florea FiranLila Sântean-Kari: Arto Salomaa:
un uriaº al informaticii teoreticeIon C. ªtefan: Parabolele lui Iisus.
Adevãrul ca povesteIon Pãtraºcu: În China, dupã 44 de aniMircea Opriþã: O ilustrare a anticipaþiei
Totul ee jjoc, nnimic nnu-ii jjocGGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN
Curtea de la Argeºº
Redactor-ººef : Gheorghe Pãun
Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu
Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul deFi losof ie al Academiei Române, Fi lofteia PPally – director alMuzeului Vit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº,Octavian SSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „DinicuGolescu”, Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i iTiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.
Corecturã: Crist ian Bobi ºi Radu Gîr joabã
Tehnoredactare: Elena Baicu
IISSSSNN:: 22006688-99448899
Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.
Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.
CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã
Biserica oortodoxã aa RRãsãritului aa lluat llaromâni oo fformã ddeosebitã dde aaceea aa aaltorbiserici: eea nnu ee nnumai oo ccomunitate
religioasã, cci ttotodatã nnaþionalã. BBizanþul aa aavutveleitãþi dde ppapism, bbiserica rruseascã aare vveleitãþipericuloase dde ccezaro-ppapism, dde îîntindere aa llegii
Desigur, sse ppoate pparticipa ºi în afaragraniþelor þãrii tale! Suntem cu toþii partea unei omeniri luptãtoare, care cautã
soluþii pentru incredibil de complicatele problemepe care, în mare mãsurã, ni le-am creat noi înºine.Sã nu-l blamãm pe Dumnezeu, sã nu blamãm naturaumanã! Cu toþii suntem un tot, nu suntem împãrþiþiîn compartimente impermeabile precum genurile,generaþiile, rasele, clasele, naþiunile, statele. Cevamai aparte este dreptul de vot, pentru care trebuiesã trãieºti pentru o anume perioadã într-o þarã(jus solis), uneori chiar de la naºtere, ca rezidentpermanent (jus sanguinis). Dar se poate participafoarte bine ºi fãrã a fi un cetãþean politic.
Atunci când spun „participare”, nu mã gândescla conferinþe, prelegeri invitate, profesor vizitator sautraduceri. Mã gândesc la a deveni un membru, unparticipant la dialogul dintr-o þarã, prin cuvinte ºiacþiuni. Personal, mi se pare cã am fãcut acest lucrucu mai mare plãcere în Germania decât în oricarealtã þarã. Sunt un tip sincer ºi de aceea sunt invitatdin nou, iarãºi ºi iarãºi. De ce? Fãrã îndoialã, datoritãunui talent masochist specific germanilor. Nu mãconsider însã un sadic. Ceea ce mã atrage estefaptul cã germanii iau lucrurile în serios. Ei vor sãmeargã la rãdãcina lucrurilor. Mã simt acasã într-oþarã unde întrebãrile ºi rãspunsurile sunt necesitãþiexistenþiale. În acelaºi timp, am tendinþa de a luaîn glumã tocmai acest lucru la mine ºi la alþii ºi îmiplace ºi versiunea mediteraneeanã a „ceva licãrindpe deasupra”, în sensul cuvintelor bine aranjate,a cinelor bine organizate, cu vin de calitate,la o petrecere bine alcãtuitã.
Am obiºnuit o vreme sã cred cã o condiþie aparticipãrii în interiorul þãrii altuia este sã fii invitat.
Dar de ce, de fapt? Dacã o injustiþie a fost fãcutã înGermania de Vest, în RDG sau în Cuba, trebuie sãaºtepþi o invitaþie? Sau, mai degrabã, trebuie sã simþio chemare, sã cãlãtoreºti acolo unde se întâmplãlucrurile, plonjând în ele, presupunând cã eºtirezonabil de sigur cã faci lucrul care trebuie? SUAurãsc „sfaturile nesolicitate”, ceea ce înseamnã cãexact acesta este lucrul de care au nevoie. Pe scurt,participã cu cunoºtinþe, priceperi, înþelegere ºirãbdare. Aratã respect, fii bine pregãtit – ºi deschisla minte. ªi fã toate acestea la locul unde lucrurilese întâmplã. Numai laºii pot gãsi satisfacþie spunândpuþinul pe care-l au de spus în vreun articol dintr-unziar local de acasã.
Aceastã tendinþã de a interveni în treburileinterne ale altor state îºi are, pentru mine,începuturile în Spania lui Franco. De acoloam mers în Cuba ºi America Latinã, apoi înapoi
în Spania, în anii 1960. Au urmat India, Japonia,Iran ºi Filipine. Apropo de Japonia: în 1970 amfost „raportorul” unei delegaþii oficiale ºi costisitoarea Organizaþiei pentru Cooperare ºi DezvoltareEconomicã ºi am pregãtit un raport rezonabilde bun despre educaþia din Japonia. Din câte înþeleg,nimic nu s-a ales de multele noastre recomandãri.Probabil cã era mai bine sã fi lucrat cu organizaþiinonguvernamentale japoneze, de jos în jus, decâtsã aterizãm de sus, ca „experþi” OCDE.
Activitatea ddin GGermania nu s-a limitat lamiºcarea pentru pace, în opoziþie cu politicaoficialã de acceptare practic a tot ce dorea
Washingtonul, ci a fost îndreptatã ºi împotrivastângii autoritate ºi a gesturilor de superputereale Germaniei de Est. Societatea civilã germanã
a produs o miºcare pentrupace suficient de puternicãpentru a duce lucrurile înainte,în opoziþie cu situaþia dinAnglia ºi Italia, unde s-auînecat în dezbateri ºi „estetici ale pãcii”.
În timpul Rãzboiului Rece, am fost în UniuneaSovieticã de 25 de ori ºi cam tot de atâtea ori înRDG ºi, de fiecare datã, am spus foarte explicit ceeace aveam în minte. În 1973 s-a ivit ocazia sã mergîn China, împreunã cu un foarte competent expertîn Asia de Est, soþia mea, Fumiko. Dupã aceea,am fost profesor vizitator în Sichuan, cea mai întinsãprovincie din China.
Când am pãrãsit Norvegia, am fãcut-o pentruNaþiunile Unite, Geneva, Elveþia, iar din 1979, pentruFranþa. Am ajuns la Versonnex, la 500 de metri defrontiera cu Elveþia, cu vaci ºi coacãze roºii ºi zmeurã
ºi mere ºi munþi.Indiferent de ce fel deexperienþe neplãcutea trebuit sã am parte,acel loc între MontBlanc ºi Jura, undeºoseaua se miºcãprecum un ºarpeprintre ferme, prin BoisChatton, PãdureaPisicii, mã întãreºte.Birocraþia francezã esteeficientã ºi generoasãcu grãdiniþele, ºcolilepublice, excursiilepentru generaþiilevârstnice, iar spaþiul
francez este profund estetic. O þarã plãcutã în caresã trãieºti ºi un loc frumos în care sã scrii.
SSppaanniiaa.. Împreunã cu Herman Ruge am avut uninstructiv tur al Spaniei în 1951 – pe atunci, un fel deþarã din lumea a treia. O mare parte din inimã mi-arãmas în aceastã þarã ºi ea este încã acolo. Acestsentiment s-a accentuat când, trei ani mai târziu,în 1954, Ingrid ºi cu mine am fãcut un drum pemotocicletã în Spania. Ea stãtea în spate, pe unTempo-Sachs de 150 cmc. Un sport adevãrat înenormul vârtej al soarelui, dar motocicleta asiguraaerul condiþionat atunci când temperatura treceade 40 de grade.
Am fost anti-Franco, dar ºi sceptic privind cealaltãparte în teribilul Rãzboi Civil, ºi chiar ºi mai scepticprivind necugetatul boicot, sancþiunile economice.
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 3
Homo ssapiens
Democraþie îînseamnã pparticipare. Prin llume ((I)
Prietenii sspanioli mmi-aau vvorbit despre treitipuri de vizitatori strãini.
Primul – un grup mic, dar printre ei erau ºi mulþinorvegieni, vechi naziºti din Norvegia, foºti membri ai„Nasjonal Samling”, oameni care luptaserã pe frontulde est împotriva Uniunii Sovietice ºi vedeau înFranco ultima realizare a visului lor. Unii dintreei erau entuziaºti din punct de vedere ideologic, alþiierau entuziaºti mai ales în privinþa preþurilor mici. (...)
Al doilea grup erau turiºtii cu o foarte dezvoltatãatracþie pentru cei patru S: nisip (sand, în englezã),soare, sex, sangria – valori excelente, dar nu pentrua fi puse în fruntea listei în anii 1950 ºi 1960.
Al treilea grup, mult mai mic, venea pentru aînþelege ºi eventual pentru a-i ajuta pe cei care luptaupentru democraþie în faza finalã a dictaturii lui Franco.Ceea ce le trebuia în primul rând erau cãrþile. Doreausã ºtie ce se întâmplã în afara þãrii lor ºi aveaunevoie de ajutor în argumentaþie.
Am participat la conferinþe în Spanialui Franco ºi am fost adesea singurulstrãin care reprezenta valoriledemocratice. De obicei, era cinevaîn încãpere, brunet, chiar îmbrãcatîn haine negre, uneori un preotcu educaþie înaltã, reprezentândlos poderes fácticos, pe cei care cuadevãrat aveau puterea în republicã:posesorii de pãmânt, militarii ºi biserica.Ideologic, erau fasciºti la nivel ridicat,cu un enorm respect pentru tradiþie,pentru bisericã ºi pentru putere. Ei îiaveau pe marxiºti împotrivã. Marxiºtiierau toleraþi atâta timp cât discursul lorera abstract ºi, în general, nu era nicioproblemã din acest punct de vedere.Vorbeau mult, cu plãcere ºi abstract.Între cele douã categorii, mã aflameu, vorbind – pro ºi contra – despre ofederaþie spaniolã socialã, democraticã,republicanã.
Între timp, s-au adunat atâtea vizitecã am preferat sã cumpãr o casã,într-un loc unde primele dintre cele treitipuri de strãini menþionaþi mai devremeîºi gãsiserã loc de întâlnire, în Alfaz delPi, pe Costa Blanca. Am participat cât de mult amputut în cei cinci ani care mai rãmãseserã din regimullui Franco. Dacã ar fi murit cu 10 ani mai devreme,totul ar fi devenit extrem de problematic. Dupã cumau mers lucrurile, s-a întâmpat exact ceea ce amprevãzut: au mizat pe persoanele de 30 de ani,care nu trãiserã traumele ºi ura, pentru a construio monarhie constituþionalã ºi o democraþie cu guvernales. Din fericire, boicotul nu-i izolase. Au fostcu miile cei care au fãcut ceea ce am fãcutºi eu, în special francezi.
Boicotul i-a mulþumit înainte de toate pe cei care-lorganizaserã, ca act ritual, de autoapreciere: priviþice curaþi suntem noi, în inimile noastre! Cu siguranþã,inimile erau curate, dar din nefericire ºi creierul le erala fel. Atunci când se întâmplã ceva rãu într-o þarã,ceea ce trebuie sunt contacte mai multe, nu maipuþine. Aceastã experienþã mi-a întãrit ºi mai multpãrerea despre boicoturi ºi sancþiuni economice.
Democraþia îînseamnã, desigur, mult maimult decât alegeri formale. Franco a scrisundeva cã „Spania nu e o dictaturã, Spania
este o ierarhie”. Iar eu aº adãuga: Spania nu e nicio democraþie, Spania continuã sã fie o ierarhie.ªi Spania nu e singura în aceastã situaþie.
Cei de sus au totdeauna ultimul cuvânt. Pentrua contracara asta, am iniþiat împreunã cu prietenul,fratele, colegul, fiu ºi pãrinte confesor, profesor(acum, în studiul pãcii!) José-Maria Tortosa ouniversitate de varã, în Benidorm, unde am avutuneori discuþii foarte deschise ºi foarte adânci desprefeminism, studiul pãcii, cultura profundã. Acesteamergeau departe în raport cu concepþiile spaniole.Mulþimea tabuurilor era întinsã ºi bine protejatã.Universitatea de varã s-a evaporat încet-încet, dara supravieþuit prin stimularea studiilor asupra pãcii.
Spania este astãzi þara numãrul unu în Europaîn acest domeniu.
Am fost invitat ºi de Senatul din Madrid pentrua vorbi despre limbajul puterii, la think-tank-ulpartidului de guvernâmânt, la Javea, ºi amfost un invitat frecvent al televiziunilor ºi ziarelor,conferenþiind peste tot. În ultimii ani, m-am concentratpe chestiunile concrete legate de Gibraltar-Ceuta-Melilla, Þara Bascilor-Madrid ºi Catalonia-Madrid.
IIttaalliiaa.. Aceasta a fost cea mai puternicãexperienþã a mea ca autostopist, în 1949, doarcu un mic dicþionar de buzunar. M-am îndrãgostit deaceastã þarã, am devenit un italiot (un fel de amestecîntre un italian ºi un idiot); pur ºi simplu, nu m-amsãturat. Participarea a devenit intensã, mai întâi prinDanilo Dolci, apoi ºi prin prieteni precum ErnestoBalducci ºi Norberto Bobbio.
Mai multecãrþi mi-au fosttraduse în italianã,iar „violenþastructuralã”a devenit subiectpentru referateîn licee. Întâlnirile,conferinþele,prelegerile invitateau fost fãrã numãr.Dar fracþia efect
împãrþit la efort, eficienþa adicã,a fost minimã. De ce?
Pentru cã sistemul italiannu funcþioneazã precum cel
german. În mai raþionala Germanie, argumentelesprijinite de fapte au efect. În sistemul clientelaritalian, ceea ce tu faci pentru ceilalþi ºi ceea ceei pot face pentru tine este mult mai important, cusiguranþã, fapt cunoscut în toate sistemele politice,dar aici prezent la un nivel foarte înalt. Expresia„castã politicã” (nu clasã) sugereazã aceasta destulde bine, din cauza compartimentelor etanºe care-iseparã pe conducãtori de cei conduºi. La fel ca artiºtiiºi intelectualii, politicienii îºi trãiesc viaþa nestânjeniþide ceea ce gândesc oamenii – cu excepþia perioadeidinaintea alegerilor. În vremea aceea, ei formeazãgrupuri noi, încercând sã le menþinã ºi pe cele vechi.
Ce fface mmiºcarea ppentru ppace ºi ce fac altemiºcãri progresiste? Ele cunosc prea binestarea lucrurilor ºi opteazã în mod esenþial
pentru o experienþã esteticã – ceva ce nu va pieriniciodatã – printr-un miting sau o demonstraþie.Culoare, muzicã, vin, mâncare bunã. Am învãþat
multe în Italia despre limitele intelectualismuluiºi am încercat sã îmi schimb retorica într-o direcþieestetizantã, subliniind ce pot oamenii sã facã fãrãsprijinul politicienilor, un sprijin pe care ei îl potprimi numai dacã au ceva de oferit în schimb.ªi, de regulã, politicienii au foarte puþine de oferit.
Într-o þarã unde, ca în Germania, mai mult de 50%dintre tineri se opun serviciului militar, un serviciu civilalternativ a devenit un punct major de discutat, iaracest lucru a fost subliniat ºi în activitatea mea înItalia, împreunã cu profesorul Antonio Drago dinNapoli. Dar un guvern italian, la fel ca unul norvegian,se va întreba dacã aºa ceva este tolerat în SUAºi va face uz de SUA pentru a-ºi satisface propriiiclienþi. Este o imagine tristã dintr-o þarã minunatã –cu Norvegia urmând-o, la fel ca multe alte þãri.
IInnddiiaa.. „A merge e mai bine decât a vorbi” (Walkis better than talk), a spus Vinoba Bhave ºi apoia pornit sã umble, iar mii de oameni l-au urmat. Amfost de partea lui, dar în acelaºi timp am înþeles cãdiscuþia se opreºte aici. A mers din sat în sat pentrua-i convinge pe posesorii de terenuri sã dea pãmântºi celor ce nu aveau. Miºcarea Bhoodan a lãsaturme, dar, ca multe altele din India, a fost incompletã,fãcutã doar pe jumãtate. Acesta a fost cazul ºi pentruun alt colaborator apropiat al lui Gandhi, JayaprakashNarayan, care dorea sã dea poporului întregul Bihar,cel mai sãrac stat al federaþiei indiene, sub numeleBihardan. Într-un anume sens, era mai uºor sã te
opui Angliei, inamicul comun, decâtsã te opui elitelor din propria þarã,care ºtiau prea bine cum sã sereplieze. Iar aceste elite se voralãtura la orice care are de a facecu modernizarea/globalizarea, chiardacã mizeria va creºte – asta pânãce rezistenþa lor se întãreºtesuficient de mult.
Aceastã pparte aa llui GGandhise stinge încet.Nenumãratele institute
Gandhi, practic la fiecareuniversitate, sunt la fel de moarteca niºte monumente. India le cerestrãinilor sã vinã ºi sã þinã memoriavie; este ciudat sã fii printre aceºtistrãini, sã primeºti premii în Indiapentru ceea ce am învãþat din India.O parte a explicaþiei se aflã înproblematica Iisus-Barabas. Viaþalui Gandhi este prea pregnantã,el a cerut prea mult. Barabas poatefi un tâlhar, dar viaþa lui esteincitantã, nu umplutã cu cerinþeascetice.
Am întrebat pescarii din Keralace gãsesc ei mãreþ în Gandhi.Rãspunsul a fost aproape unanim.Nu a fost nonviolenþa, nici auto-suficienþa, ci swaraj, eliberarea.Tatãl naþiunii, în noua superputerecare este India.
Dar nu este totul complet negru.Existã o mulþime de iniþiative bune în India, chiardacã ele nu se aºazã sub steagul lui Gandhi, aºacum este dezvoltarea alternativã a lui Ashok Khosla,care încearcã sã facã fiecare sat sã fie, în principiu,autonom prin tehnologii alternative. Producþia debunuri pentru nevoile de bazã nu ajunge, trebuie sãproducem ºi mijloacele prin care sã se producã ceeace ne trebuie. A face cãrãmizi este excelent, dar ºimai bine este sã faci fabrici de cãrãmizi. Sau sã-i ieipe Ola ºi Erni Friholt din Orust, de lângã Göthenburg,ca sã-l aducã pe Gandhi înapoi în propria-i þarã,stimulând iniþiativele locale. „A acþiona este mai binedecât a vorbi” (Act is better than talk) – ei au avutnenumãrate conferinþe în þara brahmanilor. Un lucruimportant de învãþat pentru cineva care trãieºte din aproduce cuvinte...
(Fragmente din secþiunea „Democracy is toparticipate: Abroad” a autobiografiei lui JohanGaltung, On the Peace Path Through the World,2000.) (Va urma)
TTrrooffeeuull
O, ffrumoasã, ccaldã SSalomeegleznei ttale vvreau ssã mmã îînchinºoldurilor ccoapte dde pporneepântecului cce nn-aa ffost vvirginochilor sstãtuþi cca ddupã zzilede bbeþie ccruntã ººi ddesfrâutãlpilor ccu uunduiri ttiptilemirosind aa llan ppustiu dde ggrâubraþelor ffãcute ssã ccuprindãlaolaltã rregi ººi ssfinþi ccalici
În aarticolul aanterior, amîncercat sã argumentezimportanþa unei forme
superioare de cunoaºtere,cea întru frumos, având învedere mai ales frumosuluman, de la creaþie ºi iubire
la extazul mistic. O astfel de cunoaºtere serealizeazã, înainte de toate, prin trãiri emoþionale,desfãºurate în ceea ce am numit „þinutul sinelui”,trãiri care pot fi experimentate, în plenitudinealor, doar subiectiv, fiind deci greu de comunicatprin instrumentele cunoaºterii raþionale.
Totuºi, sunt ºi alte forme de comunicare.Unele studii, devenite clasice, au estimat cã, într-oconversaþie, sensul raþional al cuvintelor reprezintãdoar 7% din informaþie, pe când restul de 93% esteformat din felul rostirii, intonaþia, gesturile, mimica,„limbajul ochilor” etc. Existã chiar ºi o formãsuperioarã de transmitere a necuvintelor, adaptatãtocmai trãirilor estetice, anume comunicarea artisticã.Ea poate utiliza exclusiv instrumente nonverbale,ca în artele vizuale (pictura, arhitectura, pantomimaetc.), în cele auditive (muzica instrumentalãetc.), uneori îmbinate (dans, operã,cinematografie etc.). Dar chiar ºi în cazulpoeziei, teatrului sau al prozei de calitate, celeîmpãrtãºite nu se reduc doar la sensul raþionalal cuvintelor. Mesajul nu poate fi înþeles decâtprin perena tripletã cuvânt-imagine-sentimentdin mintea ºi inima celor ce le vor recepta.De pildã, adesea, valoarea poeziilor estedatã tocmai de stranietatea ºi ineditul (uneoriimposibilul) reprezentãrilor nonverbale generatemintal prin cuvintele din versuri.
Am vãzut, cunoaºterea conceptualã constã,simplist vorbind, într-o acumulare de adevãruri,de obicei – la origine – interne, nonverbale, apoifixate ºi comunicate prin intermediul cuvântuluiºi, în cele din urmã, ridicate eventual la nivelulabstract al construcþiilor logice. În cunoaºtereaartisticã a realitãþii, mai ales a celei interumane,mintea omeneascã prelucreazã, într-un modanalog, la început, afecte, emoþii, stãri de spirit,ori sentimente. ªi acestea se pot „fixa ºicomunica”, pe un alt palier, printr-un repertoriude mimici, gesturi, postúri, suspine, plâns,râs, urlete de furie etc., care sunt, oarecum,echivalente cuvintelor. E un repertoriu care (spredeosebire de o anumitã limbã) este perfect inteligibilpentru orice interlocutor uman (ºi nu numai). Acestrepertoriu de stãri de spirit poate fi tradus, pânãla un punct, chiar ºi într-un limbaj, uneori abstractºi simbolic, anume, în cel al artei.
Muzica, sublimând ceea ce odinioarã au fostgemete, suspine, strigãte de revoltã, zgomotesacadate agresive, ori sonoritãþi din naturã, ºi-acreat în timp, din sunete ºi ritmuri, o lume abstractãproprie, aproape „idealã”, care transmite, extremde eficient, stãri de spirit ºi sentimente din „þinutulsinelui”, fãrã a mai recurge la cuvinte.
Artele pplastice aau îîncercat, începând dinsecolul trecut, sã-ºi creeze ºi ele – prinlucrãri abstracte – un „alfabet” ºi o
„gramaticã” la fel de eficiente ca ºi cele folositede muzicã. Succesul este deocamdatã discutabil,dar încercarea nu a fost lipsitã de temei. De pildã,linia orizontalã abstractizeazã orizontul câmpiei, orisuprafaþa netulburatã a lacurilor, exprimând liniºteºi echilibru. Linia verticalã provine din trunchiurilearborilor pãdurii, din fermitatea strãjerului ºi a armelorsale, din traiectoria cãderii unei cascade, simbolizândsiguranþã ºi mãreþie. O linie urcãtoare evocã forþacare biruie gravitaþia, linia coborâtoare, dimpotrivã,lipsa de putere. Curbura liniilor dã seama ºi de oeventualã acceleraþie. Existã ºi forme mai complexe,derivate din miºcãrile fiinþelor vii. O linie cambratãva exprima, de pildã, avânt sau sfidare. Anumitesimboluri au împrumutat hainele unor obiecteuzuale: spada, cupa, roata, crucea etc.
Analogia dintre cunoaºterea conceptualã ºicea artisticã poate merge ºi mai departe. În acelaºimod în care printre teorii existã ºi unele „sterile” ori„gratuite”, vom întâlni ºi artã sterilã ori gratuitã, ceacare, deºi consistentã în sine, nu reuºeºte sã ajuteoamenii, sã-i facã mai înþelepþi, mai buni, maideschiºi, mai apþi sã biruie provocãrile cu carese confruntã. O asemenea artã va stârni poate,pe moment, uimire ºi rumoare, dar, nefiind demare utilitate, va fi curând uitatã. Pluralismul teoriilorºtiinþifice ne face sã înþelegem mai bine nevoia depluralism în artã, nevoia de a admite curente artisticecare sã se înfrunte în permanenþã, pentru a asiguraprogresul cunoaºterii artistice. Am mai amintit,într-un alt articol, de ºansa întâlnirii dintre douãcurente artistice mature, anume pictura japonezã,reprezentatã de Hokusai, ºi pictura europeanã,întâlnire care, prin confruntarea tehnicilorºi viziunilor proprii, ºi-a arãtat roadele în timp.
Continuând aanalogiile, mai ºtim cã oricepluralism are un prag de complexitatedincolo de care performanþele sale se
degradeazã.La fel ca încazul teoriilor,o pluralitateexageratã(în cazulnostru preamulte viziuniartisticealternative),poate duce la„pulverizarea”
în prea multe modele, prea multecurente, pe care nici mintea ceamai performantã nu le mai poatecuprinde. Un atare fenomen era sãse producã în artele secolului XX.
Dacã, prin absurd, ne-am pomeni într-o lumeîn care ne-am pierdut, cu toþii, abilitatea folosiriicuvintelor, pãstrând însã întinderea ºi complexitateaactualã a minþilor noastre, ne-am putea înþelege,pânã la un punct, prin gesturi, prin imagini, prinsimboluri, prin muzicã, prin dans etc. Tehnologiilenoastre ar fi, fãrã îndoialã, mult mai primitive, iar viaþanoastrã materialã mult mai plinã de greutãþi, pericoleºi incertitudini. Dar am fi, oare, mai puþin fericiþi? Credcã, dimpotrivã, am fi mai apropiaþi unii de alþii, iarimaginaþia, afectivitatea, sentimentele etc. ar fi maievoluate, ocupând ºi niºele mintale ale raþionalitãþii.Am trãi cu un permanent preaplin, izvorât din aceabucurie a cunoaºterii nemijlocite pe care o aveaustrãmoºii noºtri înainte de rãspândirea cuvântuluiºi a logicii, bucurie amplificatã încã de capacitateasuperioarã a minþii noastre.
Mã întreb, pe firul aceluiaºi raþionament, dacãfrumuseþea formidabilelor picturi de la Altamiraºi din alte „galerii de artã” paleolitice nu se datoreºtecumva tocmai rolului mai redus, în acele timpuri,al cuvintelor, care nu apucaserã încã sã eclipsezevizualul? Artiºtii de atunci aveau exact acelaºi creierca al nostru, însã trãiau, fãrã îndoialã, într-o ambianþãculturalã cu „grile” ºi „imprinting”-uri foarte deosebitede ale noastre, care le compartimentau minteaîntr-un mod diferit. Dar nu vedem oare ºi azi etnii,sau grupuri culturale, care ating, de pildã, în muzicãsau în dans, trãiri de care un european bine ºcolit
în utilizarea gândirii abstracte, logico-matematice,nu va fi niciodatã capabil?
Rememorând diferenþele esenþiale dintre palierelenonverbal, metaforic ºi logic (cu procustizareaaferentã trecerii de la un nivel inferior la unulsuperior), precum ºi diferenþele dintre fenomenelerutiniere ºi cele voluntare, vom putea înþelegeºi douã cauze pentru care gândirea raþionalã nu esteºi nu va fi capabilã sã descrie complet ºi pertinentfenomenul artistic: prima, pentru cã aceastã gândirenu poate analiza ceea ce nu încape în cuvânt, adoua, deoarece gândirea logicã nu poate urmãripe deplin fenomenele voluntare. Dacã vom forþa nota,cea a cuvântului ºi a logicii, încercând sã exprimãmceea ce e inexprimabil ºi sã explicãm ceea cee inexplicabil, rezultatul va fi inadecvat, dacãnu chiar penibil.
Cunoaºterea artisticã presupune experienþãpersonalã, dar ºi instruire ºi educaþie. Pe aceastãcale, orice om îºi îmbogãþeºte, în decursul vieþii,bagajul de trãiri superioare, afecte ºi sentimente,de nuanþe ale frumosului ºi urâtului, ca ºi tezaurulde „construcþii” estetice, amestecate sau nu cu ideiºi cuvinte. Toate reflectã – prin armonie – adecvareasau inadecvarea la realitate a omului sau a societãþii.Pe aceastã cale, omul intrã în posesia unor busolesolide pentru acþiunile sale viitoare: va fi stimulat întrufapte mãreþe, va fi consolat în durere, va simþi acutagresiunea asupra frumosului uman ºi va fi motivatsã lupte pentru apãrarea lui º.a.m.d.
La aceastã cunoaºtere se refereau ºi anticiigreci, atunci când vorbeau, de pildã, de catharsis,de „purificarea” sufleteascã a spectatorilor unei piesede teatru. Dar existã ºi oraºe frumos construite, încare cel ce-ºi poartã paºii are acces la un patrimoniu
de cunoaºtere artisticãînmagazinatã în monumente ºiclãdiri reprezentative; existã ºiun catharsis produs, sã zicem,de mãreþia unei catedrale(complementarã cunoaºteriiraþionale investitã în construcþiaei), tot aºa cum acordurilerãscolitoare ale unei simfonii,ca ºi nenumãrate alte formeale artei, te pot transformafãcându-te mai bun, mai ferm,mai motivat de înaltele valoriumane, gata sã acþionezi maibine în relaþiile cu semenii tãi,arãtându-te mai puþin îngãduitorcu cei ce distrug frumosuluman. Acelaºi efect îl arefrecventarea muzeelor ºi
a lucrãrilor de artã autenticã. O astfel de cunoaºtereeste indispensabilã unui om evoluat, care va învãþaastfel mai bine sensul unor concepte, precumordinea, frumuseþea, mãreþia, puterea, altruismul etc.
M-aam ggândit dde mmulte oori, mergând laserviciu, în urmã cu vreo trei decenii,pe strãzi desfundate, prost luminate, sau
cu un troleibuz murdar, scorojit, ruginit, scârþâitor ºidin care curgeau ºuruburile, cã toþi cei care fac zilnico astfel de navetã se vor impregna de urâþenie ºi deacel „uite cã merge ºi aºa”, fãcându-ºi, în consecinþã,treburile urât ºi de mântuialã. În acelaºi timp, pe altemeleaguri, cel care întâlnea peste tot doar ambianþeperfecte ºi frumoase ajungea sã nu admitã sã-i iasãdin mânã decât lucruri perfecte ºi frumoase.
Sunt ºi azi foarte mulþi cei care, prin nenoroc,sunt condamnaþi sã frecventeze sistematic urâtulmediului în care trãiesc: al unor strãzi, al unorinterioare, al unor tabloide etc. Sunt milioane devictime ale „anti-educaþiei estetice” de masã, rãtãciteîn mrejele unor arte minore ori kitsch-uri, ºi suntnenumãrate fãpturi umane umilite de mârlãniileoamenilor urâþi, care ajung sã creadã cã toþi oameniisunt aºa. Cred cã meritã sã facem ceva pentrua trezi la frumos mãcar pe unii dintre aceºtidefavorizaþi, condamnaþi sã-ºi rateze ºansa dea-ºi fructifica scânteia divinã ce le-a fost hãrãzitã.
Despre ccunoaºterea aartisticãDDaann DD.. FFAARRCCAAªª
Ucis ddin ddragoste
În nnoaptea aasta, uultima ddin aan,dã-mmi vvoie ssã mmã uurc îîn tturnul ggãriiºi cca uun mmare ssemn aal eexclamãriisã mmã rrotesc ppatetic ppe ccadran.
Când ttrenul bbeat vva aadormi ppe ººineiar ccontrolorii nnu-ll vvor mmai ppãziîngerul ggãrii, þþeapãn cca uun II,va lluneca, pprin bbeznã, ppân’ lla mmine,
În 11940, EEmil CCioran, fiu de preot din RãºinariiSibiului, convertit la filosofia deznãdejdii, notaîn volumul Amurgul gândurilor (ediþia princeps,
Editura Dacia Traianã, Sibiu, ediþia a II-a, Humanitas,1991): „Remuºcarea este forma eticã a regretului.Ea nu rezolvã nimic, dar de la ea începe totul [...](p. 9). Aºadar, în opinia scepticului de serviciu,rãdãcina rãului ºi a vulgaritãþii stã în frângereareflexiei etice, un fenomen la fel de dureros, poatechiar mai accentuat decât ireversibilitatea timpului.„Ireparabilul nu-i decât interpretarea moralã a acesteiireversibilitãþi”, nota acelaºi E. Cioran, adãugând:„Rãul este doar abandonare, binele un calcul inspirat.Nimeni nu ºtie a diferenþia raþional unul de celãlalt.Dar cu toþi simþim cãldura dureroasã a rãuluiºi rãceala extaticã a binelui” (p. 9).
Ce oferã, aºadar, reflexia filosoficã modernã înmaterie de eticã într-o lume dominatã de atâta produsºtiinþific ºi tehnologic, dar ºi de o infinitã sterilitatemoralã? Rãspunsul, cãutat de tot mai mulþi gânditoristrãini, dar ºi români, de la Eugeniu Sperantia, laªtefan Lupaºcu se aratã, paradoxal, în descifrareafenomenului crizei ºi trimite cãtre un stratantropologic universal care explicã sporireaexperienþelor negative (decepþii, frustrãri, suferinþeetc.) prin înmulþirea indivizilor însinguraþi, alienaþi,nesiguri pe sine, rupþi de climatul ideo-afectival relaþilor interpersonale.
Trãim, aºadar, o crizã profundã, inclusivde naturã eticã, sau asistãm doar la un episod,repetabil desigur, din istoria omenirii, dar lafel de indispensabil ca orice proces temporal?
Un intelectual clujean, I. Bunea, observa, peurmele lui Max Scheller, cã atitudinea în faþa acestuifenomen pune mai degrabã problema specificuluifiinþei umane faþã de restul existenþei, cu precizareacã în lumea vieþuitoarelor lipseºte viaþa sufleteascã:„Psihismul în viaþa animalã se reduce la instincte,acte reflexe ºi asociaþii de reprezentare, neajungândniciodatã la raþiuni ºi judecãþi, cu atât mai multla viaþã moralã” (Ioan Bunea, Fenomenologiaconºtiinþei morale, Editura Limes, Cluj, 1999,p. 6). Suntem, cu alte cuvinte, singuri în faþacrizei, termen al cãrui sens iniþial (Krisis) indicãdoar momentul, nodal, al ieºirii din crizã.
Krisis, dupã Stagirit, reprezintã momentulimprevizibil (peripateea) al rãsturnãrii unei situaþii,împotriva oricãrei aºteptãri, al clarificãrii posibileºi aºteptate. În acest context, criza se înscrie, firesc,drept un fenomen temporal, în care dimensiuniletrecutului ºi ale viitorului pot fi orientate ºi invertiteîn mod diferit.
Plecând dde lla aaceste oobservaþii, admitem,implicit, cã fenomenul crizei nu mai estede mult o problemã strict individualã, nici
chiar localã, devenind, mai degrabã, un fenomensociouman extins la scarã planetarã. Nu trãim,aºadar, o simplã crizã pasagerã, tranzitorie, cumne asigurã unii politicieni triumfaliºti, ci asistãm chiarla „emergenþa” unei subiectivitãþi marcate de frustrãriºi sfâºieri ce pun însãºi fiinþa umanã sub semnulîndoielii (Teodor Vidam, Repere esenþiale ale gândiriietice europene, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2012, p. 15).
Din aceastã perspectivã, chiar ºi cele douã laturifundamentale ale expresivitãþii umane, pudoareaºi ruºinea, capãtã noi dimensiuni, în mãsuraîn care criza pe care o strãbatem a devenito normã de raportare la proprile noastre acþiuniºi acte de conºtiinþã.
În încercarea de a identifica impactul cognitivºi afectiv al fenomenului cu care ne confruntãm,în vederea accesãrii resurselor care sã ne permitãtransformarea temperamentului în caracter,corespunzãtor fiinþei rezonabile care este omul,cartea gânditorului clujean Teodor Vidam, Repereesenþiale..., rãmâne exemplarã. Exersat în analiza,din perspectiva transmodernã, a fenomenului etic
din varii domenii, de la comunicarea media, la teoriaculturii morale, T. Vidam porneºte de la premisafundamentalã cã „valoarea moralã ne formeazãsentimentul libertãþii în finitudine”, adãugarefundamentalã, deoarece binele este o exigenþãa creaþiei. Instituþionalizate sau nu, dincolo de modeºi de ideologie, valorile morale au o dimensiuneprometeicã (dupã expresia lui T. Vidam), asigurândcu certitudine coeficientul de umanitate al fiecãruiadintre noi.
Ajunºi îîn aacest ppunct, se impun ºi câtevaprecizãri de naturã teoreticã, necesarepentru evitarea confuziilor de ordin semantic.
Astfel, etica (din greacã, ethos, termen circumscrisnucleului valoric al comportamentului), diferã demoralã (din latinã, mores, desemnând, de regulã,obiceiuri, cutume, specifice comunitãþilor umane).La un nivel subsidiar, dar nu subordonat, se situeazãmoralitatea, fenomen ce marcheazã începutulontologic al fiinþãrii umane, care evolueazã de lainocenþã (în copilãrie), la pudoare ºi apoi ruºine.Percepem, aºadar, etica drept o sintezã de ordinconceptual, în care moralitatea nu este nici inclusã,nici dedusã, ci, pur ºi simplu, trãitã la nivel individual,
izvorând cusiguranþã dinsinele nostruprofund.
Analizândsursele originaleale gândiriietice europene,T. Vidamidentificã ºicâteva modeleesenþiale, de laSocrate la Iisusºi, trecând deKant, ajungândla experienþelemoderne aleanalizei judecãþiimorale careconducobligatoriu cãtrepsihanalizã,„singuramodalitate
de studiu a proceselor inconºtiente” (p. 74),în opinia analistului clujean.
Privitã din aceastã perspectivã, întreaga evoluþiea ideii de moralitate conduce cãtre reconsiderareafiinþei umane ca subiect moral. Maturizarea psiho-intelectualã ºi, implicit, îmbogãþirea zestrei moralea omenirii devine astfel, dincolo de experienþaindividualã, de acumulãrile filogenetice, de fluxurileºi refluxurile vieþii noastre spirituale, o trãsãturãpsihogeneticã specific umanã, valorificatã obligatoriuprin constituirea ºi manifestarea limbajului. În acestsens, recursul la funcþia cuvântului este mai multdecât necesarã, câmpul simbolic al limbajului,mai precis semnificantul, având proprietãþi ce trimitla inconºtient, o laturã, din pãcate, insuficientvalorificatã a spiritualitãþii umane.
Recursul, din aceastã perspectivã, la „pudoare”ºi „ruºine” este un act obligatoriu ºi necesar, ºiconstituie temeiul oricãrei experienþe morale. Dacãpudoarea reprezintã pentru T. Vidam un „evidentmisterios” (p. 85), sursã de tulburare ºi reþinerestabilitã la rãspântia sentimentelor, ruºinea constituie„sensul deplin al fiinþei rãvãºite” (p. 81). Pudoareaindicã, aºadar, aºteptarea împlinirii, iar ruºinea,armonia pierdutã.
Evident cã sentimentul ruºinii, având drept corolarpe cel al pudorii, sunt semne ale unei civilizaþiimature, iar asocierea lor cu simplul impuls sexualreduce substanþial aria ideaticã. Teodor Vidamchiar accentueazã în analiza sa asupra pericolului
exacerbãrii cu orice preþ adorinþei, ca formã a libertãþiiindividuale, având dreptconsecinþã cãderea în kitschºi pornografie.
Interesant de semnalat în acest context suntºi contribuþile gânditorilor români, cu referire directãla Eugeniu Sperantia ºi ªtefan Lupaºcu. Mai puþinfrecventat de gânditorii contemporani, seduºi,se pare, de perspectivele transmodernismului,E. Sperantia rãmâne „un gânditor de primã mãrime”(apud T. Vidam), autor al unor observaþii imparþialeasupra „prejudecãþilor indisponibile”. Meritul lui E.Sperantia este acela de a introduce, între judecãþilede valoare, noþiunea de „rezonabil”, punând astfelbazele unei etici realist-rezonabile. Din aceastãperspectivã, gândirea eticã actualã este uncompromis între dorinþe ºi convingeri, filtrate princonþinutul raþionamentului practic. Etica guverneazãînsã acþiunea, nu ºi opinia. Rezonabilitatea este,deci, o trãsãturã a comportamentului uman,acþionând adesea în sensul moderãrii impulsurilorºi pasiunilor noastre. E. Sperantia analizeazã, înlucrarea sa fundamentalã, Apriorismul pragmatic(Bucureºti, Fundaþia Regalã Carol I, 1912),interogaþia, consideratã un „transcendent” alsubiectivitãþii noastre: „A întreba înseamnã a credecã existã un adevãr distinct de spiritul nostru” (p. 68).
Situat ppe ccu ttotul aalte ccoordonate ideatice,ªtefan Lupaºcu analizeazã stãrile afectiveraportate exclusiv la ele însele, admiþând
cã afectivittea reprezintã „un farmec singularºi tragic al necondiþionatului” (Logica dinamicã acontradictoriului, Editura Politicã, Bucureºti, 1982,p. 400). În lucrarea sa fundamentalã, L´hommeet ses trois ethiques (Paris, Edition du Rocher, 1986),ª. Lupaºcu identificã substratul metafizic al gândiriidrept sursã a stãrilor pasagere de in/satisfacþie.Morala este, în aceste condiþii, echilibrul perturbatde excese.
În acest sens, ª. Lupaºcu introduce în discuþietermenul complex de etica terþului inclus, sau „ceade-a treia eticã”, respectiv neuropsihismul. Spredeosebire de perspectiva biologicã sau de ceaideologicã, ce secãtuiesc resursele spirituale prinexacerbarea libertãþii ºi a imaginaþiei creatoare,ª. Lupaºcu propune „starea T” sau „autocontrolul”,în scopul reducerii cotei de imprevizibil ºi menþinereaunui curs normal al vieþii psihice.
Desigur, sugestiile incluse de T. Vidam înanalizele sale pot fi amplificate ºi cu alte punctede convergenþã. De pildã, analizei învãþãturii moralea lui Iisus Hristos, având ca puncte forte sacrificiulindividual ºi lucrarea socialã, ambele în consonanþãcu voinþa divinã, i se pot adãuga ºi alte elementedefinitorii ale psihismului uman, inclusiv de naturãspiritualã, sau chiar, la un pol opus, de tipmaterialist-dialectic.
Realitatea aratã cã încrederea aproape divinãîn ideea de progres, în puterea infailibilã a Raþiunii,având drept corolar încolonarea într-un marº liniarºi continuu spre fericire, aºa cum este ea înþeleasãde Occidentul iluminist, se dovedeºte tot maifalimentarã. Într-o lume situatã la rãscruce, întreprogresul tehnic neîngrãdit ºi eºecul moral previzibil,omenirea cautã noi repere morale, de la Tora, sau„sfetnicul venit de departe”, la noul Mesia, careva înãlþa steagul mântuirii înaintea oamenilor.
Sub acest aspect, era globalizãrii spre care neîndreptãm cuprinde, în esenþa ei, ºi ºansa reînnoiriimorale a fiinþei umane. Condiþia este reînnoirea tableide valori ce ne ghideazã. A gândi în aceste condiþiio eticã în afara ontologiei, sau fãrã suport metafizic,este la fel de riscant precum a gândi o societate totallipsitã de eticã. Aceasta ºi pentru cã valorile moralenu se prescriu, pudoarea ºi ruºinea rãmânând încontinuare la baza vieþii spirituale autentice, care neinvitã sã trãim ºi sã supravieþuim rezonabil ºi demn.
Urmuz, 1130 - 990
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 7
Fuchs nnu aa ffost ffãcut cchiarde mmama ssa... La început,când a luat fiinþã, nu a fost
nici vãzut, ci a fost numai auzit, cãciFuchs când a luat naºtere a preferatsã iasã prin una din urechile buniciisale, mama sa neavând delocureche muzicalã...
Dupã aceea, Fuchs se dusedirect la Conservator... Aci luã formade acord perfect ºi dupã ce, dinmodestie de artist, stãtu mai întâi treiani ascuns în fundul unui pian, fãrãsã îl ºtie nimeni, ieºi la suprafaþãºi în câteva minute terminã de studiatarmonia ºi contrapunctul ºi absolvicursul de piano... Apoi se dete jos,
dar, în contra tuturor aºteptãrilor sale, constatã cu regret cã douã din sunetele ceîl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraserã: unul, în o perechede mustãþi cu ochelari dupã ureche, iar altul, în o umbrelã – cari împreunã cu unsol diez ce îi mai rãmase, dãdurã lui Fuchs forma precisã, alegoricã ºi definitivã...
Mai târziu, la pubertate – zice-se – îi mai crescu lui Fuchs ºi un fel de organegenitale cari erau numai o tânãrã ºi exuberantã frunzã de viþã, cãci era din firealui afarã din cale de ruºinos ºi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel multo frunzã sau o floare...
Aceastã frunzã îi mai serveºte ºica hranã cotidianã – se crede. Artistulo absoarbe în fiecare searã înaintede culcare, apoi intrã liniºtit în fundulumbrelei sale ºi, dupã ce se încuie binecu douã chei muzicale, adoarme dus peportative ºi legãnat pe aripi de armoniiangelice, acaparat de visuri auzite pânãa doua zi, când – ruºinos cum este – nuiese din umbrelã pânã nu i-a crescutaltã frunzã în loc.
Într-uuna ddin zzile, Fuchs, dându-ºiumbrela la reparat, fu silit sã-ºipetreacã noaptea sub cerul liber.
Farmecul misterios al nopþii, cuarmoniile sale, cu acele ºoapte, pare-cãvenite din altã lume, cari dau visareaºi melancolia, îl impresionarã pe Fuchsîntr-atâta încât – în extaz – dupã cepedalã trei ore la piano, fãrã însã acânta, de teamã a nu turbura liniºteanopþii, ajunse, graþie acestui bizar mijlocde locomoþiune, pânã într-un cartier întunecos, înspre care, fãrã voia lui, o puteretainicã îl atrãgea – gurile rele spun cã în chiar acea stradã celebrã pe care bunulîmpãrat Traian, dupã consiliul tatãlui sãu Nerva, a indicat-o naivului pãstor Bucursã o aºeze cea dintâi, când a întemeiat oraºul ce îi poartã numele...
Deodatã mai multe slujitoare terestre ale Venerei, servitoare umile la altarulamorului, îmbrãcate în alb-strãveziu, cu buzele încarminate ºi ochii umbriþi,înconjurarã pe Fuchs din toate pãrþile. Era o superbã noapte de varã. Împrejur,cântece ºi veselie, ºoapte dulci ºi armonie... Vestalele plãcerii îl primirã pe artistcu flori, cu ºervete artistic brodate ºi cu interesante ibrice ºi lighene de bronzpline cu apã aromatizatã. Toate strigau, care mai de care: „Dragã Fuchs, dã-midragostea ta imaterialã!” „O, Fuchs, tu eºti singurul care ºtii sã ne iubeºti curat!”;iar parcã mânate de unul ºi acelaºi gând terminarã în cor: „Dragã Fuchs, cântão sonatã!”...
Fuchs, din modestie, se strecurã în pian. În zadar furã orice sforþãride a-l face sã aparã. Artistul consimþi abia sã lase sã i se tragã afarã numaimâinile ºi executã în chip magistral ca o duzinã de concerte, fantezii, etudeºi sonate, iar apoi trei ore în ºir fãcu game ºi felurite exerciþii de „legato”ºi „staccato” ºi „Schule der Gelaufigkeit”...
Cum însã chiar zeiþa Venus, însãºi Venera nãscutã din spuma albã a mãrii,fu fermecatã – poate mai ales de studiile de „legato”, ale cãror sonoritãþi etericeajunserã pânã ºi la dânsa în Olymp, turburatã în liniºtea ei de Zeie, ea, care numai fusese a nimãnui de la Vulcan ºi Adonis – pãcãtui acum cu gândul ºi, învinsãde patimã, nemaiputând rezista tentaþiei la audierea lui Fuchs, se hotãrî sã-l aibãla dânsa o noapte... În acest scop trimise mai întâi pe Cupidon de îi sãgetã inima,pe vârful sãgeþii fiind pus un bileþel prin care era invitat în Olymp.
La oora ffixatã, „„Cele ttrei ggraþii” aapãrurã... Ele luarã pe Fuchs ºi-l purtarãuºor pe braþe moi ºi voluptoase, pânã la capãtul unei scãri de mãtasã,fãcutã din portative, scarã ce fusese agãþatã de balconul Olympului,
unde Venera îl aºtepta...Întâmplarea fãcu însã ca Vulcan-Ephaistos sã prindã de veste ºi, gelos,
o ploaie puternicã fãcu el sã se dezlãnþuie atunci, ca rãzbunare, prin mijlocirealui Zeus...
Fuchs, deºi cu umbrela la reparat, nu se dãdu însã învins, ºtiind sã umblefoarte uºor cu portativele ºi, ajutat de aripele puternice ale inspiraþiei lui decompozitor, el se înãlþã tot mai sus, bravând elementele naturii. În sfârºit, ajunseplouat în Olymp. Aphrodita îl primi ca pe un erou. Ea îl îmbrãþiºã, îl sãrutãcu patimã ºi apoi îl trimise la o uscãtorie de prune sistematicã.
Fuchs fu introdus noaptea în alcov. Împrejur, numai cântece ºi flori. Graþiile ºicelelalte slujitoare Olimpiane ale Venerei, dansând înaintea lui, îl acoperirã cu floriºi-l stropirã cu miresme îmbãtãtoare, pe când în depãrtare nenumãraþi amoraºinevãzuþi, sub bagheta mãiastrã a lui Orpheu, intonau cântece de slavã iubirii...
Peste puþin, „cele nouã muze” apãrurã. Prin glasul melodios al Euterpei grãirãele astfel lui Fuchs de întâmpinare:
– Fii binevenit, o, muritor ales, tu, care prin arta-þi divinã apropii pe oamenide zei! Venus te aºteaptã! Facã Jupiter ca arta ºi amorul tãu sã fie demnede Zeiþa – stãpâna noastrã – ºi facã el ca o nouã ºi superioarã seminþie sãzãmisleascã din iubirea ce vã uneºte, seminþie care va sã populeze de acumnu numai pãmântul, ce nu e în stare sã aspire decât la Olymp, ci ºi Olympul– ca ºi pãmântul – supus, vai, decadenþei!!...
Ziserã, ºi corurile de amoraºi nevãzuþi intonarã iarãºi slavã iubirii, iar aeziiOlympului, instrumentându-ºi lyrele, preamãrirã în versuri momentul nemuritor.
Dar nu trecu mult ºi totul reintrã în tãcere... împrejur nu mai era nimeni...O semiobscuritate albãstruie se fãcu în alcov. Venus era goalã. Albã, cu mâiniledupã cap împreunate sub pãru-i de aur despletit, cu un gest de delicioasãabandonare ºi de supremã voluptate, îºi întinse superbu-i corp de lapte pe patulde perne moi ºi de flori. În aer, cãldurã ºi arome aþâþãtoare. Fuchs, de ruºine
ºi de teamã, ar fi vrut sã intre undeva într-o crãpãturã. Cum însã aºa cevanu existã în Olymp, se vãzu nevoit sã-ºi facã singur curaj.
Parcã ar fi vrut sã alerge întâi puþin prin camerã, dar Aphrodita, cu mânaei finã, cu degetele ei de trandafiri parfumaþi, îl scoase din încurcãturã...Ea îl culese uºor de jos, îl mângâie, îl ridicã de douã-trei ori pânã în tavanºi, privindu-l lung, îl sãrutã o datã cu patimã. Apoi îl mai mângâie, îl mai sãrutãde o mie de ori ºi îl aºezã uºor între sâni...
Fuchs începu sã tremure de bucurie, ºi de teamã ar fi voit sã sarã jos undevaca un purece. Cum însã acei sâni calzi ºi parfumaþi îl ameþiserã ºi îl zãpãciserã,începu sã alerge ca un mormoloc ieºit din minþi în toate pãrþile, circulând înzig-zag pe corpul Zeiþei, iute ºi nervos, trecând nebun peste vârfurile roze
ale sânilor, peste ºoldurile mãtãsoase,strecurându-se printre pulpele-i rondeºi arzãtoare...
Fuchs nu mai era de recunoscut.Ochelarii lui aruncau acum luciriperverse, mustãþile îi devenirã lubrice ºilibidinoase. Trecu astfel o bunã bucatãde vreme, dar artistul nu ºtia, în definitiv,oarecum ce îi mai rãmâne de fãcut, ºinici Zeiþa nu putea sã mai aºtepte mult.
Auzise el cândva, undeva, cã:„în dragoste, spre deosebire de muzicã,totul sfârºeºte printr-o uverturã”. Ei bine,
Fuchs nu o gãsea, nu... o auzea nicãieri...Deodatã îi veni o idee. κi zise cã, precum Uvertura, ca muzicã, nu se poate
raporta decât numai la ureche, ºi cum urechea este cea mai nobilã Uverturã acorpului (din cele pe cari le cunoºtea Fuchs) – organul muzicii divine ºi prin careel, apãrând pe lume, vãzuse întâia oarã lumina zilei – atunci bucuria supremãnu poate fi cãutatã decât în ureche...
Fuchs, acum înviorat, se reculese, se încordã ºi, de pe vârful picioarelor Zeiþei,cu o frenezie de nespus, se repezi printr-un „sforzando” ºi pãtrunse în gãuricalobului urechii drepte a Zeiþei, pe unde ea de obicei îºi introducea cerceii,dispãrând înãuntru cu totul.
Din nou corurile de amoraºi nevãzuþi ºi de muze intonarã în depãrtare cântecede slavã iubirii ºi din nou aezii Olympului inspiraþi înstrunindu-ºi lyrele preamãrirãîn versuri momentul nemuritor...
Dar dupã aproape o orã de ºedere, în care timp îºi verificã frunza de viþã ºischiþase o romanþã pentru piano, Fuchs apãru în sfârºit pe lobul urechii, îmbrãcatîn frac ºi cravatã albã, satisfãcut ºi radios, mulþumind ºi complimentând în dreaptaºi în stânga mulþimea care îl aºteptase înfriguratã, întocmai cum ºtia sã facãpe pãmânt când da câte un concert de galã. El înaintã ºi oferi graþios Venereiromanþa dedicatã.
Dar cu surprindere ºi amãrãciune constatã artistul cã nici un aplauz nu soseade nicãieri. În adevãr, toþi locatarii Olympului se priveau nedumeriþi. Zeiþa, întâimiratã, apoi contrariatã ºi grav ofensatã, vãzând cã Fuchs îºi considera misiuneasa ca definitiv terminatã – ea, care nu primise vreodatã nici de la Zei unasemenea afront – se sculã brusc în picioare ºi, roºie ca floarea macului,înciudatã, scuturã o datã capul cu graþie, dar cu putere, fãcând pe Fuchssã cadã la pãmânt.
Deodatã, ca la un semn nevãzut, tot Olympul fu în picioare... O ploaie destrigãte ºi ameninþãri din toate pãrþile. Toþi turbau de ofensa adusã Olympuluide cãtre un muritor nedibaci... O mânã viguroasã din ordinul lui Apollon ºi Marteîi smulse lui Fuchs frunza de viþã, anexându-i în loc obiectele la care avea dreptul.Ordin sever fu dat ca pe viitor frunza sã nu fie acordatã decât numai la statui...iar o mânã graþioasã, însãºi mâna de trandafiri a Zeiþei, îl luã pe artist uºorde o ureche ºi, cu un gest nobil, dar energic, îl azvârli în Haos.
plâng ººi mmã rrogdimineaþa îîngerului-iinorog(coamã dde ppurpurã ssau ccometãcãlcatã dde-uun vvultur ppe bbicicletã?)iatã, ssângele mmeu? pplâns rruginiucu ccare vversuri ppe ssfârc îîþi sscriu:„În ddimineaþa ccu ssomn ppãcãtosa ddumneavoastrã, ddoamn’-aamiros!”
Urmuz, 1130 - 990
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 220138
Oploaie dde sstrigãte ººi aameninþãri. O ploaiede disonanþe, de acorduri rãsturnate ºinerezolvate, de cadenþe evitate, cu false
relaþiuni, de triluri ºi mai ales de pauze cãdea dintoate pãrþile asupra artistului izgonit. O grindinãde dieji ºi de becari ascuþiþi îl lovea necontenitîn spinare, o pauzã mai lungã sfãrâmã ochelarii...Alþi zei mai rãutãcioºi aruncarã asupra lui cu tibii,cu harpe eoliene, cu lire ºi cu cimbale ºi, culmea rãzbunãrii, cu „Acteon”, cu „Polyeucte” ºi cu„Simfonia a III-a” de Enescu, a cãror muzicã inspiratãvenea, de astã datã în adevãr, chiar din Olymp.
În sfârºit, soarta lui Fuchs era hotãrâtã. El aveasã rãtãceascã mai întâi în Haos cu o iuþealãnemaipomenitã, în circuituri de câte cinci minuteîn jurul planetei Venus. Dupã aceea, pentru a expiape deplin afrontul adus Zeiþei, avea sã fie exilat deunul singur pe planeta nelocuitã, cu obligaþiune de alãsa numai din el ºi prin el însuºi, acolo, progenitura,acea superioarã seminþie de artiºti, care ar fi trebuitsã iasã în Olymp din amorul lui cu Venus.
Fuchs începuse tocmai sãvârºirea osândei,când Palas Athena interveni (pe neaºteptate) pentrudânsul... I se admise sã cadã tot pe pãmânt, însãcu o singurã condiþiune: este acolo atâta progeniturãinutilã, artisticã ºi neartisticã, încât nu mai era delocnevoie de a se mai crea alta... I se impuse însã luiFuchs obligaþia de a distruge snobismul ºi laºitateacugetãrii în artã de pe meleagurile pãmântene.
Pus, astfel, într-o teribilã dilemã, gãsi artistulcã aceastã din urmã condiþiune ar fi cu mult mai greude îndeplinit decât chiar aceea de a face progeniturãpe planeta Venus...
O deciziune eroicã luã atunci eroul în rãtãcirealui prin Haos. Declarã cã primeºte favoarea Atheneicu condiþiunea ce i se impuse; însã, când simþi cãeste aproape de pãmânt, fãcu ce fãcu ºi, urnindu-sepuþin spre dreapta, cãzu tot în acel cartier puþincam suspect, ºi care îl atrãgea îndeosebi.
ªtiindu-se acuma bine pregãtit, ar fi vrut sã înveþeºi sã punã în practicã aci ceea ce nu ºtiuse pânãatunci, pentru ca apoi, pe deplin iniþiat, sã cearãaudienþã Venerei ºi sã încerce sã se reabilitezecum va ºti mai bine, pentru tot ceea ce lãsasede dorit. În chipul acesta, îºi zicea el, se va facecu putinþã creaþiunea noii seminþii de supraoameni,ºi astfel va fi dispensat de a mai îndeplini pe pãmântimposibila corvoadã ce i se impune.
Dar slujitoarele plãcerii, cari îl primirã râzând,aflând de intenþiile cu cari acum venise, îl oprirã bruscde a mai înainta ºi, contrariate, agitând în aer braþeleîn semn de protestare, îl excomunicarã din cartier,exclamând cu toate:
– Vai þie, Fuchs, te-am pierdut ºi nu te mairecunoaºtem, cãci tu erai altãdatã singurul carede la epoca lui Platon mai ºtiai sã iubeºti curat...Cu ce gând vii ºi pãºeºti acum printre noi! Vainouã de acum fãrã estetica sonatelor tale, vai
þie fãrã inspiraþia din amorul nostru înalt! Ruºineaceleia care, deºi stãpâna noastrã, a Olympuluiºi a lumei, nu a ºtiut sã te înþeleagã ºi, refuzându-þiiubirea ºi arta, te-a fãcut sã cazi atât de sus!...Fugi, Fuchs, cãci nedemn eºti acum de noi!
Fugi, Fuchs, satir murdar! Sã nu respecþitu cel mai nobil organ, urechea?! Fugi, Fuchs,cãci compromiþi cartierul.
Fugi, Fuchs, ºi zeii sã te proteagã!
Excomunicat ººi ssub ttemerea vreuneieventuale descãrcãri a supãrãrii lor lichide,Fuchs se aºezã în grabã la piano ºi,
pedalând energic ºi neîntrerupt, ajunse în sfârºit lacãminul lui liniºtit, cu moralul deprimat, deconcertat,scârbit de oameni ca ºi de zei, de amor ca ºi deMuze...
Alergã de îºi scoase umbrela de la reparat ºi,luând ºi pianul cu sine, dispãrurã pentru totdeaunaîn mijlocul naturii mãreþe ºi nemãrginite...
De acolo muzica sa radiazã cu egalã putereîn toate direcþiunile, fãcând astfel sã se împlineascãîn parte cuvântul Destinului recunoscãtor, care-ihãrãzi ca prin gamele, concertele ºi etudele salede staccato, sã ducã departe acel cuvânt ºi, graþielor, prin forþa educaþiei, sã facã sã aparã cu timpulpe aceastã planetã o rasã mai bunã ºi superioarãde oameni, spre gloria sa, a pianului ºi a Eternitãþii...
Cine aa sspus ccã eepigrama-ii ggen mminor(ba nici mãcar atât!) în landul genurilorliterare cu ºtaif care-ºi vor fi câºtigat
în vreme drept de cetate în lumea cuvântului,cu siguranþã n-a ºtiut ce spune.
Spiriduºul acesta – numai spirit! – a doveditcã nimic din ce înseamnã creaþie literarã nui-a rãmas strãin.
A luat din dramã lacrima ºi a inventat râsulcu lacrimi.
De la comedie a împrumutat hohotul de râsºi a remodelat surâsul.
Din tragedie n-a luat nimic. A preferat s-oignore cu superbie, dându-i morþii cu tifla câts-o facã sã priceapã, blestemata!, cã omul„ºtie”, dar cã puþin îi pasã atâta vreme câtpoate umple cu voioºia lui golul de tãcere,opunând neantului tern solara ºi irepetabilalui clipã de eternitate.
Iatã însã cã sprinþara epigramã prinde sãatace cu dezinvolturã ºi absurdul. Cum, care?!
Absurdul acela ridicat „pe culmile disperãrii”de un Urmuz, Ionesco, Tzara, Cioran,Gherasim Luca (hai sã-l mai amintim ºi peBeckett cu Godot-ul lui, deºi nu prea ºtia elde grai românesc!), când comunicarea dintreoameni prindea sã devinã un dialog al surzilor.
ªi-a fost ziua de 5 aprilie 2013, când, la oîntâlnire de la Chiºinãu a epigramiºtilor româniºi… moldoveni (altã absurditate!), GeorgeCorbu – mai marele în Uniunea Epigramiºtilordin România, poet de aleasã stirpe, în al cãruivers profunzimea ºi scânteierea se îmbinã cugraþie, a prezentat un grupaj de epigrame dinvolumul în curs de apariþie – Corbigrame III,pe care acad. Mihai Cimpoi le-a catalogatdrept „premierã universalã basarabeanã”,creaþie prin care epigrama înfruntã absurdul,strãpungându-i carapacea de neînþelesuri cufragila sãgeatã a râsului–surâs (nu rânjet!), þintindsimboluri pe care omenirea ºi le-a adjudecat:Turnul Eiffel, Platon & comp, Mona Lisa, teatrulabsurd, Sena etc.:
Când cântãreaþã-i Mona Lisa,Parisu-i ca ºi dânsa, chel,Iar Tanti Sena interzis-aMustaþa Turnului Eiffel.
Cine ºi-ar imagina-o pe enigmatica Gioconda(nu aceea care se mãritã în nu ºtiu care cartier,cã de când cu nomadismul democratic „Giocondele”de pe la noi au trecut de la cort la rulotã ºi de-acolola herghelia cailor mâncãtori de carburanþi, zburãtorica vântul prin copacii exilaþi pe la margine de„otorutã” de când pãdurile au devenit… umbrã!),pe Mona Lisa de al cãrei surâs doar Leonardoar fi putut da seama, devenitã star pe marea scenã
care-i Parisul tot, interpretând La Cantatrice chauve,în vreme ce Sena, o „tanti”, leneºã ºi nepãsãtoare,îºi urmeazã curgerea spre largul apelor din larguripe sub Podul Mirabeau, în ciuda litaniei ca o dulcelegãnare tristã Vienne la nuit sonne l’heure/ Les jourss’en vont je demeure. ªi tot ea, „Tãntica Sena”,ofuscându-se ºi interzicând cu severitate „mustaþaTurnului Eiffel!”… Cei care vor fi trecut vreodatã pe laorele de francezã în vremea prunciei pusã pe bucheacãrþii îºi mai amintesc, poate, cã La Tour (Eiffel, dinPisa, de la castel etc.), de atâta admirare a celor carefac le tour (înconjurul lumii sau al grãdinii pãrinteºti),
are cochetãrieºi, prin urmare,nu poate fi decâtde genul feminin…Sã fie în epigramaaceasta vreo aluziela cele minoritãþi desex incert? Dracu’ºtie! Deºi pânã ºiel ar fi gata sã jurecã nu ºtie nimic…Unde eºti tu, Tomacredinciosule(în puterea arteiteatrale) Caragiu,sã ne-o spuicu inimitabila taingenuitate de sfântbotezat în apelede foc purpuriu aleiadului, acela carea jucat tontoroiulpe vieþile noastre,ale tuturor (cã bietulom, nãpãstuitul,n-are – când are! –decât o viaþã în
care, cu fiecare zi „toate sunt cum n-ar mai fi”)?Tot în absurd se înscrie ºi politica europeanã
(cã de cea mondialã cine-i absurd sã pretindãc-ar avea vreun Dumnezeu!):
Ce-au avut de zis au scrisPlaton ºi Aristotel – Foaie verde de ParisCe oraº este Bruxelles!
Prin uurmare, logica fost-a, nene, cât a fost!Democraþii ãi bãtrâni au lãsat scris urmaºilorde pânã-n veacul veacurilor zestre de
înþelepciune. Numai cã firãvioarele lãstare alearborelui vieþii s-au dedulcit la verde… de Paris(fie el ºi „foaie verde” de fumat sau de… întors!),când jocurile-s fãcute la Bruxelles de câþiva bãtãtoricu pumnul în masa tratativelor duioase de la care
robii (plantaþi de-a pururi peCalea Robilor de pe pãmânt),aºteaptã de-a surda (c-aºa-iabsurda!) promisele firimituride la festinul leilor.
Nu tot în absurd seleagãnã ºi credinþa noastrã cãsuntem „neam de europeni”?
Pãi, ce vreþi argument mai tare decât c-oºtiu italicii ºi frânciiCe nu ne vor trimite reni De nu le vindem lor toþi pruncii?
Acum, de! drept îi cã, fãrã reni, adio Moº Crãciuncu Coca Cola, ºi-atunci chiar c-am sfeclit-o de totdacã nici poveºtile nu ne mai ajung mãcar sã nedezmorþim niþel la vremea pârguirii electoralelor! Câtdespre prunci, nu-i bai! Facem alþii gata siliconaþi,gata rumeniþi în incubatoare, numai buni de export…
ªi uite-aºa, în lumea ce s-ar vrea raþionalã mãcarcu sufletul (cã inima este cam de multiºor cord –de-acord!), absurdul îºi asigurã, iatã, în pragul mariiÎnvieri din anul 13 al mileniului trei, o reînviere triumfalãprin creaþia poetului epigramist român George Corbu,urmaº al lui Urmuz, fie ºi pentru cã acestuia timpulnerãbdãtor nu i-a mai dat rãgazul de a scrie ºi-oepigramã pe lângã cele opt proze ºi-o fabulã carecompun esenþiala ºi uluitoarea sa opera omnia.
Cum lipsea poate (asta mai lipsea!) un mottooperei urmuziene, George Corbu i-l anexeazã cufilialã plecãciune: Mottoul epigramelor absurde:
Din apoftegma zilei cumsecade, Din bezna nopþii ajunsã sfetnic rãu,Veni-ntâmplarea de a-i spune badeLui Demetrescu cratimã Buzãu.
Sã ne bucurãm cã tot unui român i se datoreazãînscrierea epigramei în absurdul cel cu certificatde nobleþe întru întregirea creaþiei literare din acestînceput de mileniu pe planeta noastrã albastrãca o portocalã. Pentru cã, de-ar fi sã-i dãm crezarepoetului, ar cam trebui sã admitem adevãrul (absurd)potrivit cãruia
Captivã-n înveliº de urdã Scânceºte epigrama-n vracSub dominaþia absurdã A postmodernului i pak...
Se cuvine sã-i urãm (epigramei, nu autorului!)vânt bun în marea nebunie a lumii în care doar câiniise mai uitã cu iubire la om (sã vadã dacã este!).Dar cel mai adesea, nevorbitoarea fãpturã o rupela fugã la vederea celui care mai cuvântã…
Se cuvine sã-i urãm ºi autorului, acest marelucid marcat de o nemãsuratã tristeþe, cu care ºtiesã ne vindece de propria noastrã amãrãciune prinadministrarea unei sãnãtoase doze de râs-surâs,bunã intrare în rândul celebrilor sãi înaintaºi într-aleabsurdului din þara (lumea) asta plinã de umor…
Dialoguri eesenþiale
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 9
CCMM:: Consecvenþaeste o formã de manifestarea consistenþei personalitãþii.Este interesant cã în opoziþiecu modelele psihologice clasiceasupra personalitãþii, care
urmãreau tocmai consecvenþa acesteia, se observãtendinþa de a elabora modele care considerãpersonalitatea ca putând fi pluristabilã. Mã gândescîn special la aºa-zisa teorie a reversibilitãþii, în carealternarea stãrilor polare apare ca un proces natural,fiecare pol putându-se asocia atât cu o stare plãcutã,cât ºi cu una neplãcutã.
AAVV:: Probabil cã personalitatea poate apãreapentru moment ca inconsistentã, dar, ulterior,se demonstreazã a fi fost consistentã în modneprevãzut. Ceea ce ulterior pare logic ºi clardefinit, anterior apãrea neclar.
CCMM:: În diferite perioade istorice este posibilsã ne întâlnim cu imagini variate asupra „portretului”omului de ºtiinþã ºi, respectiv, asupra „portretului”omului de artã. Care credeþi cã sunt principalelecaracteristici ale unui om de artã? Dar ale unuiom de ºtiinþã?
AAVV:: Nu cunoaºtem astãzi limitele teritoriului artei,o seamã de manifestãri care n-ar fi fost consideratealtãdatã artistice sunt astãzi artistice, în timp ceunele manifestãri artistice tradiþionale apar acum cadesuete, lipsite de interes. În consecinþã, ºi artistul,astãzi, are poate alte caracteristici decât acelea dealtãdatã, au apãrut oameni de muzicã inovatori, veniþidin alte domenii. Nu s-au instruit întâi muzical; auvisat la muzicã ºi au fertilizat-o cu experienþe din altedomenii. Un exemplu ar fi Xenakis. Dintre numelecunoscute ale inovatorilor artistici din ultimele decenii,cel mai muzical în sensul tradiþional ar fi Boulez.Stockhausen a dorit sã utilizeze experienþaºi mentalitatea americanã, civilizaþia extremorientalã, a vrut sã fie mag ºi la un momentdat s-a pomenit cã nu mai cunoaºte limiteledomeniului muzicii. Xenakis vine cu spirit plasticdin arhitecturã ºi din matematicã, jucându-secu aspecte matematice ºi spaþializând muzica.Experienþa lui Xenakis este, din punctul meude vedere, interesantã, deºi multã lumeîl considerã neprofesionist. El însuºi are,presupun eu, un fel de complex în acest sens,pentru cã, pe de o parte, se simte foarte mare,iar pe de altã parte, foarte mic. Adevãrul estecã, dupã pãrerea mea, Xenakis a ajuns treptatla muzica tradiþionalã ºi la obiectivele eitradiþionale. La început a fost un prospectiv,pentru ca dupã aceea latura de prospecþiesã pãleascã în faþa multiplicãrii lucrãrilor; apoiel a devenit mai tradiþional, însuºindu-ºi omentalitate concertantã, dorinþa de a captaºi a-i uimi pe ascultãtori cu mijloace devirtuozitate. Americanii au fost, într-un sens,cei mai interesanþi: au cãutat sã dizolve arta înambianþa înconjurãtoare. Mentorul acestei atitudinia fost Cage, care a absorbit unele principii aledadaiºtilor, s-a lãsat influenþat ºi sugestionat deDuchamp ºi de Satie. Iau exemplul oferit de asa „tape music”, despre care putem spune doarcã este un fenomen auditiv; mai mult nu putemspune, dar nu putem spune nici cã nu este muzicã.
În aceastã situaþie, nu prea se ºtie care suntcalitãþile unui muzician. Pregãtirea acestei situaþiia început de mult, de când în muzicã lucrurile s-audespãrþit. Înainte, muzicianul era ºi interpret ºicompozitor. În timpurile mai noi, muzicianul trebuie sãaleagã; compoziþia nu-i mai permite sã fie nici mãcardirijor. Deºi neajunsurile acestei situaþii se vãd dinfaptul cã mulþi interpreþi ºi compozitori doresc sã fieºi dirijori, doresc adicã sã practice muzica. Au apãrutºi noi posibilitãþi de practicã muzicalã; prin mijloaceleelectronice, compozitorul poate fi ºi interpret, elexecutã lucrarea, dar execuþia lucrãrii este alta decâtaceea clasicã, în sensul cã nu mai existã riscul unormodificãri de la o execuþie la alta, execuþia estedefinitivã. Existã ºi forme de amestec al muzicii scrisetradiþional cu aceste procedee electronice; ele duc lavariante de la o interpretare la alta. În muzicã intervin,deci, foarte multe aspecte noi. Ceea ce se numea
înainte muzicalitate tradiþionalã sau auz fin poate cãnu au dispãrut, dar trebuie înþelese altfel. În ultimeledecenii, ingeniozitatea a devenit o facultate foarteimportantã, la fel ca ºi imaginaþia. Fãgaºul tradiþionaldevenind mai labil, ingeniozitatea, imaginaþia,iniþiativa au o importanþã mai mare. (Toate trei începcu i, o întâmplare.) Însã nu ºtiu dacã aceastã situaþieeste definitivã; sunt perioade în care se restabileºteechilibrul. Pionierii, însã, se disting prin aceºti trei i:imaginaþie, ingeniozitate, iniþiativã, prin putereade contact cu alte domenii care fertilizeazã artamuzicalã. Au existat ºi în trecutasemenea momente. Uncompozitor ca Berlioz a apãrutca un fel de furtunã în muzicã,ºocându-i pe academicieni.Wagner nu a fost un marepianist, dar a fost dirijor ºi omde teatru, poet, filosof, un omde idei. Epoca noastrã nu este,deci, singularã; asistãm la orevoluþionare a tehnologiei,iar sociologia artei a schimbatlucrurile, cel puþin pentruo perioadã.
Sunt frecvente cazurilecând talentul nu este suficient;gospodãrirea interioarã atalentului, pentru a nu mai vorbide aspectele de gospodãrire însens de marketing, devin foarteimportante, pentru cã pot stimula sau, dimpotrivã,opri evoluþia unui artist. Un artist trebuie sã aibãºi un câmp în care sã se poatã desfãºura, are nevoiede instrumente, are nevoie de succes ºi are chiarnevoie de un insucces rezonabil care sã-l stimuleze,sã-l asmutã, sã-l încãpãþâneze.
CCMM:: Dar careconsideraþi cãsunt principalelecaracteristici ale unuiom de ºtiinþã? Darale unui om de artã?
AAVV:: Mi se parecã existã o anumitãanalogie între situaþia
artei ºi situaþia ºtiinþei,pentru cã ºi ºtiinþa credcã are un domeniu labil.Aspecte clasice ale ºtiinþeis-au veºtejit, în timp ce altele,cu totul noi, neaºteptate,s-au dezvoltat foarte mult,începând cu ºtiinþele cele mai abstracte, cum ar fimatematica ºi ajungând la o serie de tehnologii noi.
ªtiinþele comunicaþiei au devenit precumpãnitoare;revoluþia actualã este una ciberneticã, electronicãºi de comunicaþie – de elaborare, transport ºitransmitere a informaþiei. Nu ºtiu dacã doi oamenide ºtiinþã sunt la fel, dacã un fizician care concepestructura materiei este la fel cu un botanist carese ocupã de clasificãri de specii. Una este calitateanecesarã realizãrii unei clasificãri, alta este aceeanecesarã elaborãrii unor concepþii. Calitãþile cerutepot sã difere ºi de la o perioadã la alta. Uneori spiritulanalitic este decisiv; iniþiatorii axiomaticii ºi toþi ceicare au fãcut treburi analoage în alte ºtiinþe au avutnevoie de un mare spirit de observaþie, de spiritanalitic ºi critic pentru a zãbovi asupra unor lucruripeste care lumea trecea fãrã sã le observe. Pentrua realiza critica geometriei euclidiene, Hilbert a avut
nevoie de un spirit de observaþie extraordinar,de capacitatea de a se opri asupra banalitãþilor.
CCMM:: Fie cã place, fie cã nu place, nu putemsã nu constatãm un fenomen complex de pãtrunderea unor produse, mijloace ºi concepþii ºtiinþifice îndiferite teritorii ºi diferite etape ale muncii artistului.Acest fenomen cuprinde uneltele folosite de artistîn munca sa, metodele de analizã ºtiinþificã a arteiºi, nu în ultimul rând, chiar procesul de producerecu ajutorul ºtiinþei ºi tehnicii a unor opere de artã. Ce
pãrere aveþi despre acest fenomen,care credeþi cã este semnificaþialui pentru relaþia artã-ºtiinþã?
AAVV:: Se observã acum o tendinþãspre meta-teorie, atât în ºtiinþã, cât ºiîn artã, adicã o tendinþã de reflecþieasupra ºtiinþei, respectiv, asupraartei, supunerea rezultatelor obþinuteunei analize ºi unor comentarii. Încazul artei întâlnim, pe de o parte, oalunecare a ei cãtre ºtiinþã ºi, pe dealtã parte, o tendinþã de teoretizareºi meta-artistizare a ei. Aceastãînclinaþie a artei cãtre ºtiinþã estepânã la un punct normalã, deoarecetrãim în epoca unei revoluþiiºtiinþifice. Electronica singurã ar fisuficientã pentru a schimba adâncmuzica, pentru cã sunetul a devenit
altul. Posibilitatea de conservare a sunetului,transformarea lui, transmiterea lui la distanþã, toateacestea au schimbat în esenþã practica muzicalã.Cum poate compozitorul sã treacã alãturi de ea?Nici interpretul nu poate. Arhitectul are alte mijloacede autocontrol, alte mijloace de comunicare cu artiºtiivremii sale, îi poate auzi, se poate informa. Emulaþiaa crescut imens. Aspectele sociologice ale muzicii aucãpãtat o importanþã mult mai mare decât în trecut.
În trecut, istoria muzicii se desfãºura într-o singurãþarã sau pe un singur continent. Acum, dirijorii ºiinterpreþii de circulaþie mondialã vin unul dupã celãlaltcu avioane care-i transportã în câteva ore de peun continent pe celãlalt, aflã ce au fãcut precedenþii,se comparã între ei ºi toþi împreunã sunt stãpâniþi de
impresari, de marile case de discuri, demarii organizatori de concerte; aspectelesociologice au devenit mult preaimportante. Nu mai este vremea cândPoussin fãcea o cãlãtorie în Italia, cândBach se ducea sã-l vadã pe Buxtehudela Lübeck. Lucrurile s-au schimbat,s-au încurcat, nu mai ºtii cum sunt ele.Condiþiile practicii artistice sunt în cursde schimbare, transformând datele. Îndomeniul compoziþiei muzicale, unde sestatornicise o anumitã legislaþie, o anumitãidee despre ceea ce este o compoziþie,lucrurile s-au rãsturnat total în ultimii 20-30de ani, de când au apãrut compoziþiielectronice care nu mai au partituri, decând difuzarea lor se face prin disc. Darce vorbesc? Discul este depãºit de casetã.(Trebuie reamintit cã interviul a fost luatîn 1985 – n. red.) Totul este într-o foarte
mare transformare ºi aceastã transformare „în afarã”nu are cum sã nu-ºi punã pecetea într-un fel saualtul asupra artistului ºi asupra artei înseºi. În zilelenoastre, ºtiinþa se transformã repede în tehnologieºi noile tehnologii aduc surprize.
CCMM:: În ºtiinþã sunt relativ frecvente situaþiileîn care cel ce face ºtiinþa „gândeºte asupra ºtiinþei”,adicã face, chiar dacã numai arareori explicit ºipublic, teoria ºtiinþei. Acest proces de accentuarea reflexivitãþii se reflectã ºi în limbaj ºi prin numãrulcrescut de domenii al cãror nume este precedat departicula meta (meta-matematicã, meta-logicã etc.).Acest fenomen apare uneori ºi în artã. Creatorul deartã este uneori un teoretician al activitãþii pe care opracticã. Ce pãrere aveþi despre aceste fenomene?Care credeþi cã sunt trãsãturile lor specifice în artã?
Interviu ccu AAnatol VVieru ((III)CCããttããlliinn MMAAMMAALLII
AAVV:: Acum arta are legãturi inevitabile cu ºtiinþa,doreºte sã aibã astfel de legãturi ºi existã o vogã aacestor legãturi, care fac ca uneori arta sã cochetezecu ºtiinþa într-un mod superficial, prin titluri de lucrãri,prin pretenþii nejustificate. Omul de artã care serespectã þine sã fie conceptual, se vrea om de ºtiinþãºi cere sã fie onorat ca atare. El vrea sã devinãmisterios în domeniul claritãþii; ºtiinþa este domeniulclaritãþii, însã o misterioasã aurã ºtiinþificã în artãface bine unei cariere de artist. Lucrarea de artãeste adesea însoþitã de un comentariu care devinemai important decât lucrarea propriu-zisã, dându-seuneori titluri pretenþioase care se explicã mai mult,hai s-o spunem, prin marketing. Artistul are uneoripretenþia de epistemolog, adicã de autor al unordemersuri asupra esenþei artei, de tatonare a limitelorei. Acest lucru este normal pânã la un punct, dincolode care el capãtã un caracter inflaþionist. Pe minemã plictiseºte invazia aceasta a teoretizãrii,a fenomenului metaartistic care este demulte ori o pretenþie vanã. Nu sunt dintreaceia care considerã cã în artã n-are cecãuta luciditatea sau gândirea, teoria. Îmiplace sã insist, însã, asupra caracteruluiintim al contactului dintre teorie ºi artã,asupra caracterului ideatic iminent al artei.Personal, apreciez mai ales aspectele deautoreflectare a artei prin mijloace artistice,decât acelea prin comentariu, aºa cums-a întâmplat de la structuralism încoace;nu mi se pare normal ca lectura opereifãcutã de autor sã devinã mai importantãdecât opera.
CCMM:: Ce caracteristici credeþi cã arerelaþia dintre procesul de creaþie a arteiºi teoretizarea asupra artei atunci cândaceastã interacþiune se desfãºoarã înuna ºi aceeaºi persoanã? Cum vedeþieventualele conflicte care pot sã aparãîntre aceste procese când ele se întâlnescîn una ºi aceeaºi persoanã?
AAVV:: Existã o activitate specificã de teoria arteicare este în dialog cu practica artisticã; într-un felde feed-back cu ea. La noi, compozitorii au fost, celpuþin pentru o anumitã perioadã, cei mai importanþiteoreticieni. ªtefan Niculescu ºi Aurel Stroe sunt înacelaºi timp compozitori ºi teoreticieni; eu îi considerprecumpãnitor compozitori ºi dupã aceea teoreticieni.Este important ca un teoretician sã fie el însuºipractician, sã cunoascã muzica dinãuntru. Înmuzicologia rusã ºi apoi sovieticã se cunoaºte cazulunui compozitor slab, dar care a fost bun teoretician,Boris Asafief. Partea lui de compozitor, fie ºi de micãvaloare, i-a înlesnit, totuºi, o cunoaºtere intimã amuzicii. Un bun teoretician oferã idei unui compozitor.Pe de altã parte, o operã muzicalã cu cât estemai valoroasã, cu atât este mai bogatã în inovaþiiteoretice. În arta contemporanã, tipul de artist pur,fãrã capacitãþi teoretice, parcã a devenit mai puþinfrecvent. Mai toþi compozitorii de valoare au avutºi preocupãri teoretice, fie de ordin didactic, fie deistoria muzicii ºi chiar de teoria muzicii. Nu ºtiu dacãîn viitor lucrurile vor rãmâne aºa. Generaþiile viitoarepoate nu vor avea nevoie de teoreticieni ai muzicii
în persoana compozitorului. Beethovennu a fost teoretician.
CCMM:: De aceastã datã nu vã rog sã rãspundeþila o întrebare, ci vã rog sã emiteþi dumneavoastrão întrebare, mai precis, sã participaþi la un joc alexprimãrii, cãutãrii întrebãrilor. Sã presupunem cãaveþi posibilitatea ca de la o inteligenþã creatoareimaginarã deosebitã, fie aceasta un calculator cuperformanþe încã nebãnuite sau un grup ideal decompozitori, un grup ideal de oameni de ºtiinþã etc.,sã primiþi un rãspuns la o problemã din domeniuldumneavoastrã de activitate care vã preocupãîn mod deosebit. Ce întrebãri aþi pune, ce întrebãriaþi formula?
AAVV:: Ce întrebãri aº pune unui computer? Nu ºtiu.Aº dori sã colaborez la o compoziþie cu un computer,dar numai pentru aspectul tehnologic al compoziþiei
sau, eventual, pentru celorganologic, instrumental,în vederea obþinerii unorsunete. Pentru întrebãri maiimportante nu m-aº adresaunui computer. Mi se paremai interesant sã vorbesccu oamenii, sã citesc cãrþiºi, mai ales, sã mã întrebpe mine însumi.
CCMM:: Întrebarea nu vãopreºte sã exprimaþi acesteîntrebãri care vã frãmântã, ci dimpotrivã, vã solicitãacest lucru.
AAVV:: Îmi permit sã fiu rezervat.
CCMM:: Se considerã, pe bunã dreptate, cã artistuleste un bun observator al realitãþii. Consideraþicã un artist utilizeazã în munca sa ºi alte mijloacede cunoaºtere, cum ar fi ipoteza, experimentul etc.?Dacã da, ce funcþii credeþi cã au aceste elementeîn procesul creaþiei artistice?
AAVV:: N-aº vorbi de observaþie în muzicã.Sau, dacã este vorba de observaþie, atunci de
una inconºtientã, adicã de înregistrarea unor datede care nu ne dãm seama cã le înregistrãm ºi,pe de altã parte, nu ne dãm seama de importanþalor ºi nici dacã vor nimeri în opera de artã.Compozitorul este un observator, dar undeva înaintede creier el are un grãtar care opreºte informaþia.
CCMM:: Un selector. AAVV:: Da, un selector. Prea multã informaþie este
o nenorocire aproape tot atât de mare ca ºi lipsade informaþie. Noi asistãm la un potop de informaþii;selecþia lor devine tot atât de importantã. Excesul deinformaþie în care se trãieºte azi, cel puþin în marileoraºe, îi face pe oameni prea mult orientaþi spreafarã. Ei sunt extrovertiþi, dacã nu pustiiþi. Parisuleste poate un astfel de oraº. Oamenii îmi apar acoloca niºte locuri prin care tot trec trenuri culturale.Dar greºesc, ºi acolo sunt mulþi oameni de valoare.
Intelectualul de rând este doar traversat deinformaþie. Pe de altã parte, ºi viaþa la þarã esteinsuficientã; o existenþã lipsitã de informaþie,fãrã a ºti ce se întâmplã în lume, mi se parea fi o existenþã parþialã.
Tehnica modernã ne permite sã ajungem laorice informaþie, de aceea selecþia informaþiei devinedecisivã. Într-o situaþie dificilã se aflã ºefii de state.Preºedintele SUA poate dispune de o informaþieatât de bogatã încât nu poate s-o foloseascã.Cel care-i selecþioneazã informaþia, într-un fel,e mai tare decât el.
Acum capãtã importanþã eticul. Omul are maimulte mijloace decât pare sã stãpâneascã, omulpoate prea multe; este el la înãlþimea acestei puteri?(Spunând aceasta mã gândesc la o teorie a luiA. Köstler.) Se încearcã echilibrarea acestei situaþiiprin mijloace periculoase. Echilibrul fricii a devenitabsurd, mã gândesc deseori cã spectacolulconfruntãrilor în lumea de azi, privit din afarã, arpãrea la fel de tragic ºi ridicol ca lupta de cocoºi.
Cred cã simþul rãspunderii omului deartã a devenit extrem de important.
CCMM:: Ce credeþi cã pot sã facã artaºi ºtiinþa în faþa unei mari probleme:problema agresivitãþii, a agresivitãþiiindividuale ºi colective? Consideraþicã existã ºanse de elucidare a cauzelorcomportamentului agresiv ºi dedeterminare a cãilor de reducere, chiareliminare a consecinþelor negative aleacestui comportament? Întrebarea sereferã la variatele forme de agresivitate,care nu este numai fizicã, ea poate
fi culturalã, psihologicã, moralã.AAVV:: Trebuie sã ne mobilizãm cu toþii, dar sunt
sceptic în ceea ce priveºte rezultatele pe care leputem obþine. Noua tehnologie a mãrit posibilitãþilede manipulare. Agresivitatea poate sã aparã ºi subforma indiscreþiei din ce în ce mai cuprinzãtoareºi mai adânci. Existã în multe locuri din lume opracticã a indiscreþiei: trebuie sã se ºtie cu cine teculci ºi ce ai în dinþi? Mi se pare la fel de penibil sãnu ºtiu nimic despre preºedintele SUA ca ºi a ºtitotul despre el (de exemplu, cã i s-au extras unnou fir de pãr din nas). (Va urma)
Lacrima AAneiMMaannoollee
Cu mmult mmai aadevãrat eerai ppe aatunci!(Când sspun „„atunci” oo ccaleaºcã ccu ccriniîmi ttrece pprin ssânge.) Azi llocuiesc îîntr-uun zzid aamãrui de nninsoare care nnoapte dde nnoapte se ffrânge.
Cu mmult mmai aadevãrat eerai ppe aatunci.Mâinile ttale ttremurau îîn uuimire.Cu rrespiraþia îîntretãiatã mmã ddesenaiîn îînalt pe oo sschelãrie ddin fflaute cu mmiezul ssubþire.
O, ttoatã mminunea aacelei zzidirivenea ddin ssfialã!(Fãrã ssã ººtii, mmãsurai vviaþa ccu mmoarteneîncetat.)
din vvolumul Spaþiul dde ggraþie, Editura EEminescu, BBucureºti, 11976.
PPaaccttuull vviittaall
În ppreajma jjudecãþii dde aapoialbastre aaripi nne vvor ccreºte-nn uumeriºi-nncolonaþi ssimetric, ccâte ddoi,vom mmerge ccãtre TTine ssã nne nnumeri
vom iintona ccu uun eelan eexactcâteva iimnuri ddespre îînviereiar lla ssfârºit vvom îîncheia uun PPactstropit ccu vvin ººi ttãvãlit pprin mmiere.
Seniori aai cculturii
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 11
Pe CConstantin BBãlãceanu-SStolnicil-am cunoscut pentru întâia oarãla Sinaia, dacã nu mã înºel, în
primãvara-vara anului 1944, în vremuritulburi, cu sovieticii intraþi pe teritoriul þãrii,la rãsãrit. Dupã bombardamentul din 4 apriliede la Bucureºti, tatãl meu mã trimisese înrefugiu la bunica, în acest oraº reºedinþãregalã, ceea ce îi conferea în minþilenoastre o „imunitate” faþã de cumplitelebombardamente anglo-americane. Înrealitate, în acea vreme am fost un navetistîntre Sinaia, Bucureºti ºi Dobroteºti,în Teleorman.
Oricum, la Sinaia, toþi tinerii care nu eramîn cadrul armatei pentru un motiv sau altul(eu aveam scutirea de studii) am fost strânºiîntr-o unitate de premilitari, pentru a primio instrucþie militarã de bazã; eram convocaþidin vreme în vreme, pânã când a avut loc marearãsturnare de la 23 August. Mi-l amintesc pe MuþiBãlãceanu ca o apariþie insolitã. Venise din Franþa,dacã nu mã înºel, cu dorinþa ardentã de a se gãsiîn þara strãmoºilor sãi, la momente de rãscruce.
Cu basca pe care o purta, a intrat apoi, dupã
întoarcerea armelor, în peisajulcotidian al Bucureºtilor, tot cauna dintre apariþiile insolite.L-am întâlnit mai apoi ca soþal uneia dintre mãtuºile meleºi, de asemenea, ca opersonalitate medicalãremarcabilã, ca secundant alcelebrei doamne Aslan, savantcãruia în vremurile aceleaîi era îngãduitã o relaþie custrãinii, rentabilã pentru stat!Alegerea sa ca membru deonoare l-a adus apoi întrecolegii din cadrul AcademieiRomâne.
Muþi Bãlãceanu s-a impus,cel puþin în conºtiinþa mea,
ca un cãrturar multilateral, înzestrat ºi cu o memorie,aº spune, de „elefant”. S-a arãtat necontenit, ºi cuatât mai mult în timpuri de libertate de aproape unsfert de veac, capabil de a face faþã cu erudiþie ºicunoºtinþã temeinicã în probleme din multe domenii.Unul dintre acestea a fost ºi este tangent ºi unorpreocupãri ale mele, cele genealogice, justificate în
primul rând prin istoriapropriului sãu neam de mariboieri, cu prezenþenenumãrate în trecutul istorical þãrii; ConstantinBãlãceanu-Stolnici ºi-amanifestat erudiþia în acestdomeniu atât de important alºtiinþelor auxiliare ale istoriei.
Mãrturisesc cã admir la Constantin Bãlãceanu-Stolnici formaþia sa intelectualã multiformã,cunoºtinþele sale diversificate, ca ºi capacitateade neuitare, darul sãu de vorbitor, de cozeur,calmul sãu întemeiat pe o lungã experienþã de viaþã.De fapt, el face parte dintr-o lume care aproapenu mai fiinþeazã ºi prin persoana sa ne-o aminteºte.
Înrudit cu dânsul ºi în prezent, dar ºi în trecutprin înaintaºii mei, vecini în Teleorman ai Balacilor,Bãlãcenilor, dar, mai ales, preþuindu-l ºi cunoscându-lde aproape 70 de ani, fiind ºi de acelaºi „leat”, întrenoi existând doar o diferenþã de vârstã de câteva luni,nu pot decât sã-i urez, la moment aniversar, viaþãlungã, multã sãnãtate ºi noi împliniri!
(Din volumul Constantin Bãlãceanu-Stolnici la 90 de ani,Editura Pãmântul, Piteºti, 2013.)
Un mmare bboier aal zzilelor nnoastreAAccaadd.. DDaann BBEERRIINNDDEEII
Constantin BBãlãceanu-SStolniciCCoonnssttaannttiinn BBããllããcceeaannuu-SSttoollnniiccii s-aa nnãscut lla 66 iiulie 11923
îl cunosc pe Florea Firan.Era pe vremea când domniasa se afla director la Liceulde Filologie-Istorie, astãziColegiul Naþional „Elena
Cuza”. Odatã, sã fi fost prin 1987, am fãcut o vizitãla acel liceu, pentru a sta de vorbã cu dirigintaunui elev, recalcitrant de ocazie, care îmi eraºi rudã prin alianþã. M-am întâlnit întâmplãtorºi cu dl director Firan, ne-am salutat cordial,ne cunoºteam deja de câþiva ani. Am schimbatcâteva fraze ºi dumnealui nu a ezitat sã mãlaude „pentru ceea ce fãceam pentru culturacraioveanã”. Mã rog, pe atunci eram ºi euoarece director pe la o casã de culturã dinurbea noastrã de pe Jii. O vreme nu am maiºtiut prea multe despre ceea ce fãcea FloreaFiran. Anii primului deceniu postrevoluþionar aufost confuzi pentru mulþi, inclusiv pentru mine.Într-o bunã zi, însã – era pe la începutulprimului deceniu din noul mileniu – aflu cã dl FloreaFiran a fost instalat director al celei mai vechi ºi maiprestigioase edituri din Craiova, Scrisul Românesc.Îi ºtiam apetenþele culturale ºi literare, îi ºtiamºi disponibilitatea pentru muncã ºi aptitudinilede organizator. Mã aºteptam ca editura sã sereînsufleþeascã, sã fie din nou un punct de reperluminos în viaþa culturalã a cetãþii. Aºa avea sãfie, numãrul de cãrþi editate a depãºit, cred, în nicitreizeci de luni, pe cel din primii doisprezece anide activitate editorialã, petrecuþi deja într-o, totuºi,realã democraþie. La ceea ce nu mã aºteptam însãa fost faptul cultural ce l-a avut drept promotorºi protagonist pe Florea Firan: reapariþia revisteiScrisul Românesc, dispãrutã cândva, pe la sfârºitul
deceniului trei al secolului XX, dupã nici trei anide existenþã. M-a invitat imediat sã colaborez lavechea-nouã revistã cu materiale dupã pofta inimii,sã vin în sprijinul ei cu idei, cu iniþiative. Am fãcut-o,atât cât am putut, neîntrerupt, timp de zece ani.Am colaborat numãr de numãr la ceea ce devenea,vãzând cu ochii, una dintre cele mai valoroasereviste culturale din România. Domnul Firan,neobosit, s-a angajat în promovarea, fãrã rezerve,
a revistei în toatã þara, a organizat, de la început,Colocviile editurii ºi revistei Scrisul Românesc, aacordat premii unor cunoscuþi scriitori români din þarãºi din strãinãtate. Florea Firan e neobosit, de zeceani, ca animator, conducãtor, organizator al revistei ºial editurii care, între timp, privatizându-se, a devenitFundaþia-Editura Scrisul Românesc. E neobosit lao vârstã când alþii au pus de multã vreme armeleîn panoplie. E neobosit, lucid, entuziast, incredibil,în pragul împlinirii a opt decenii de viaþã!
Florea FFiran ee dde nneoprit, în pofida tuturorvicisitudinilor, piedicilor, dificultãþilor.Entuziasmul, luciditatea, energia lui de
editor, de director de revistã lunarã, de istoric literar,
sunt inepuizabile. Este de admirat, este deinvidiat când mã gândesc câþi dintre noi, cei deazi, câþi dintre cei care vin, vor avea perseverenþa,consistenþa ºi persistenþa domnului Florea Firan, câþivor da dovadã de aptitudini pe mãsura diplomaþiei,abilitãþilor ºi disponibilitãþilor domniei sale? FloreaFiran este un exemplu de urmat ºi de elogiat – nucred cã mai e cineva în stare sã se dedice trup ºisuflet, peste o jumãtate de secol, culturii craiovene,
sã pledeze cu atâta patos intelectual pentruinteresele ºi valorile acesteia. El a strâns înjurul revistei personalitãþi marcante ale vieþiiliterare, culturale ºi publice din România ºidin Statele Unite ale Americii. Irina Mavrodin,Dumitru Radu Popescu, Gheorghe Pãun,Adrian Cioroianu, Monica Spiridon, IonParhon, George Stanca, Nina Cassian,Dumitru Radu Popa, Carmen Firan, AdrianSângeorzan sunt câteva dintre acestenume. La fel stau lucrurile ºi cu scriitoriiºi personalitãþile culturale din Craiovaºi din zona Olteniei. Cei mai mulþi suntcolaboratori permanenþi ai revistei de ani
ºi ani! Perseverenþa ºi entuziasmul animatoruluiFlorea Firan i-a molipsit pe toþi! El este cel careîmprãºtie în jur binefãcãtori viruºi culturali, probabilsingurii care stimuleazã creºterea necontenitãa arborelui frumuseþii ºi bunãstãrii spirituale.Acest arbore se aflã în umbra ocrotitoare a MareluiArbore al Vieþii. Fiindcã fãrã culturã, artã ºi literaturãce urme ar mai lãsa viaþa noastrã pe acest Pãmânt?Florea Firan este un modest, în magnificenþa lui,semãnãtor de urme culturale ce nu se vor ºtergeîn timp. Ori de câte ori mã întâlnesc cu dumnealuipot sã-l elogiez „pentru ceea ce face pentru culturacraioveanã ºi româneascã”. Ca ºi acum treizecide ani…
Prima mmea îîntâlnirecu AArto SSalomaaa fost virtualã, în
facultate, când am deschispentru prima datã cartea saintitulatã Formal Languages(Limbaje Formale), apãrutãla Academic Press, în 1973.
Mi s-a pãrut imediat o carte cu totul deosebitã.Cãrþile de matematicã sunt de douã feluri. Când
citeºti cãrþi de primul fel, þi se pare cã subiectulabordat este foarte dificil ºi întortocheat ºi te gândeºtiîn sinea ta cã poate nu eºti suficient de dotat pentrumatematicã, pentru cã þi se pare cã nu pricepi mainimic din ceea ce citeºti. Când însã dai de o cartede al doilea fel, pe acelaºi subiect, deodatã totulþi se pare clar ºi simplu ºi exclami încântat: „Mãi, cedeºtept ºi dotat pentru matematicã sunt, uite ce uºorînþeleg subiectul acesta despre care alþii spun cã estegreu!” Faimoasa carte a lui Arto Salomaa, LimbajeFormale, este una dintre rarele cãrþi de al doilea felºi a fost poarta mea de intrare în domeniul informaticiiteoretice numit limbaje formale, care ºi-a gãsitde curând multe aplicaþii surprinzãtoare, inclusivîn studiul biocalculabilitãþii pe bazã de ADN.
Mai târziu, l-am cunoscut personal pe profesorulSalomaa, întâi la o conferinþã internaþionalã pentrutineri informaticieni, la Smolenice, în ceea ce erape atunci Cehoslovacia, ºi, mai târziu, când amdevenit studenta sa de doctorat. De altfel, în anii’90, mai mulþi informaticieni români au lucratîmpreunã cu el la Turku, în Finlanda, grupul sãude aici fiind un fel de Mekka a informaticii teoretice
În ultima jumãtate de secol, Arto Salomaaa fost inspiraþia ºi farul cãlãuzitor al cercetãrii dininformatica teoreticã, o figurã centralã în teoriamodernã a limbajelor formale ºi automatelor.Este unul dintre cei mai „decoraþi” informaticienidin lume, ale cãrui rezultate sunt implicit prezenteîn infrastructura tehnologicã a societãþii moderne.
Arto Salomaa este unul dintre cei doisprezecemembri ai Academiei din Finlanda ºi face partedintr-o tradiþie academicã având legãturi adânciîn trecut. Conform genealogiei academice,unde „pãrintele ºtiinþific” al unui cercetator esteîndrumãtorul tezei sale de doctorat, „bunicul ºtiinþific”este îndrumãtorul de doctorat al acestuia, ºi aºamai departe, lanþul ºtiinþific al cãrui capãt este ArtoSalomaa este legat prin astfel de „verigi ºtiinþifice”de figuri ilustre ale trecutului, precum Leibniz,Huygens, Mersenne ºi, în 20 de „generaþii ºtiinþifice”,de Nicolaus Copernicus. La rândul sãu, Arto Salomaaa îndrumat 25 de studenþi doctoranzi, dând naºterela cel puþin cinci generaþii ºtiinþifice succesive, avândun total de 138 de descendenþi academici.
Arto SSalomaa eeste uun ccercetator ffoarteprolific, profund ºi de vastã anvergurã.Din 1959 ºi pânã acum, a publicat mai mult
de 500 de lucrãri ºtiinþifice, incluzând 50 de cãrþi.A avut ºi continuã sã aibã contribuþii majore la teorialimbajelor formale ºi a automatelor, gramatici ºisisteme de rescriere, combinatoricã pe cuvinte,criptografie, modele de calculabilitate, teoriaalgoritmicã a informaþiei ºi biocalculul cu ADN.Printre cãrþile sale, câteva ies în evidenþã. FormalLanguages, pe care am menþionat-o deja, esteo expunerestrãlucitãa teorieimatematicea limbajelorformale, carea inspiratgeneraþii deinformaticieni.În 1991,aceastãcarte a fostnominalizatãca fiind unadintre cele100 cele maicitate cãrþiîn matematicãºi declaratã„clasicã”de cãtreAssociationfor ComputerMachinery, cea mai importantã organizaþieinternaþionalã a informaticienilor.
Mai recent, Handbook of Formal Languages(Manual de limbaje formale), în trei volume, editatîmpreunã cu Grzergorz Rozenberg (la Springer-Verlag), a devenit în scurt timp cartea de referinþãîn domeniu.
Arto Salomaa a primit titlul onorific de doctorhonoris causa din partea a nu mai puþin de nouãuniversitãþi, incluzând Universitatea din Bucureºti(1992) ºi Universitatea Western Ontario, dinLondon-Ontario, Canada, ultimul titlu fiindu-iacordat recent, pe 13 iunie 2013.
Sauna finlandezã a avut întotdeauna un rolspecial în lumea lui Arto Salomaa. În vorbele sale,„când aburul devine puternic, pare cã îþi separãsufletul de trup”. În timp ce alþii clasificã dificultateaproblemelor informatice în termeni de complexitatealgoritmicã, Arto Salomaa le clasificã în funcþiede numãrul de ºedinþe de saunã de care arenevoie ca sã le rezolve...
Influenþa cea mai mare a lui Arto Salomaaeste, poate, în alegerea problemelor deschise
ºi a subiectelor pe care le cerceteazã. A fost, deexemplu, printre primii care a recunoscut importanþacercetãrii în biocalculul cu ADN, unde operaþiile auloc prin interacþii locale între molecule minusculede ADN aflate într-o micã eprubetã, domeniu careeste acum de mare interes ºi amploare. Modul sãude a gândi ºi intuiþia sa privind care anume dinmultitudinea de subiecte ºi întrebãri care nu au încãun rãspuns meritã cercetate sunt printre cele maipreþuite calitãþi de cãtre colegii ºi colaboratorii sãi.Unde merge Arto Salomaa, mulþi alþii îl vor urmaºi mulþi dintre ei îºi vor desfãºura întreaga carierãºtiinþificã pe un drum deschis de el.
Închei aaceste rrânduri ddespre AArto SSalomaa,un „uriaº al informaticii teoretice” (sunt cuvintelelui Juris Hartmanis, laureat al Premiului Turing,
Premiul Nobel al informaticii), citând un fragmentdintr-o dedicaþie de la dânsul, primitã în 1990,pe exemplarul cãrþii Formal Languages, pe caremi l-a dãruit, cu mare generozitate.
În cãutarea pietricelelor rotunde de pe maluloceanului infinit al cunoaºterii
– Mergi pe calea ta, liber ca o pasãre. Pentruun timp, poþi sã asculþi problemele deschise propusede alþii ºi sã urmezi „hãrþi” precum este aceastãcarte. Dupã aceea, însã, trebuie sã uiþi tot ceeace te-am învãþat.
– Nu studia prea mult hãrþi vechi despre carecrezi cã te vor ajuta sã îþi gãseºti calea. Cei mai mulþicercetãtori îºi petrec toatã viaþa studiind hãrþi vechi.
– Ca sã iei decizii bune, trebuie sã ai o vederede ansamblu asupra cercetãrii curente din domeniultãu. Pentru aceasta este nevoie sã ai contactepersonale bune. Uneori, o sã gãseºti camaraziîmpreunã cu care vrei sã cauþi.
– De multe ori, cãutarea unei pietriceleîþi aduce mai multe bucurii decât gãsirea ei.
– Când gãseºti o pietricicã, nu o ºlefui preamult. Niciodatã sã nu fii deºtept de dragul dea pãrea deºtept. Formalismul excesiv poate sã facãrezultatele sã parã mai dificile ºi mai impresionante,dar este un artificiu pãgubos.
– Când îþi descrii pietricelele gãsite la conferinþeºi în conversaþii, fii umil. Ascultãtorii tãi nu ºtiu caleata aºa de bine cum o ºtii tu ºi nu sunt neapãratla fel de entuziaºti ca tine.
– În pofida celor de mai sus, sã menþii o bunãstare de spirit ºi sã fii împãcat cu tine însuþi.
Sfaturile lui Arto Salomaa sunt valabile, cred,pentru oricare cercetãtor la începutul carierei sale.
(Mulþumiri lui Stephen Watt, pentru datele concreteºi pentru genealogia academicã a lui Arto Salomaa.)
Un uuriaº aal iinformaticii tteoreticeLLiillaa SSÂÂNNTTEEAANN-KKAARRII
LLiillaa SSâânntteeaann-KKaarrii a aabsolvit FFacultatea dde MMatematicã aa UUniversitãþiidin BBucureºti ((master, 11987), aa ffãcut ddoctoratul lla TTurku, FFinlanda, ccu pprofesorulArto SSalomaa ((a pprimit PPremiul RRolf NNevanlinna ppentru ccea mmai bbunã ttezã dde
Aceastã îînsemnare, ca ºi cele una-douãcare poate vor urma, ar vrea sã sugereze,pe cât îmi stã în puteri – cu referire la douã
persoane pe care am avut privilegiul sã le întâlnesc,Grigore C. Moisil (1906–1973) ºi Nicolae Teodorescu(1908–2000), membri ai Academiei – cã trãireatrecutului ca prezent ne amplificã existenþa.Valorificarea amintirilor prin integrare în prezentne înlesneºte înþelegerea valorilor legate saureprezentate de oamenii pe care avem ºansa sã-icunoaºtem, ne „aprofundeazã”. Astfel de întâlniri ºirememorãri ne ajutã sã ne împlinim ceva din vocaþiavieþii cãtre cunoaºtere, o parte, desigur infimã, dingnoza de care vorbea Evagrie Ponticul (345–399),cu care, surprinzãtor, ne întâlnim mai jos. Încercîn însemnãrile la care mã gândesc o punereîn scenã nedisociatã a modelelor de oameni,dar ºi a încercãrilor sau a pãtimirilor prin careei ºi noi am trecut – veºnica ºi irezolvabila trãirea perfecþiunii în imperfecþiune, „condiþia umanã”prin excelenþã. Pe aceastã cale,putem descoperi noi modele umanede referinþã ºi ajungem sã preþuimmai bine ce avem – istorie ºitradiþie, culturã, idealuri morale.Acestea însã nu ca nostalgie,descurajare sau acrealã, ci cao bazã sufleteascã de la caresã ne parvinã imbolduri pentrua începe, a reîncepe, o îndreptare,o nouã construcþie. (Nota 1)
În rezumat, cred cã susþinurmãtoarea formulã: „a fost” setransformã într-un „continuãmacum”, iar „va fi” devine un„începem”, tot acum. Poate voi izbuti sã vin în viitorcu exemple edificatoare care sã justifice introducereapuþin teoreticã de mai sus.
Acad. GGr.C. MMoisil avea un spirit foarteviu, care nu se înduioºa vãzând trecereatimpului. Ne putem aminti obiºnuitul apel
puternic al profesorului, începem!, la debutul uneisesiuni ºtiinþifice pe care o prezida – în afara unorsãrbãtoriri la facultate, nu-mi amintesc ca dânsulsã fi fost vreodatã prezidat ºi nici sã-l fi vãzut învreun prezidiu. Încheia pe aceeaºi notã, spunându-neadesea cã n-am fãcut decât sã începem. Era opersonalitate care nu intra în tipare preexistente,un neconformist, ceea ce cred cã nu este frecventla matematicieni, unii înclinaþi cãtre un felde political correctness.
Eram convocaþi la CNªT (Consiliului Naþionalpentru ªtiinþã ºi Tehnologie), pe strada Roma, laComisia de Matematicã, prezidatã de acad. NicolaeTeodorescu, pentru a aduna argumente ºi referinþedestinate unui studiu de fezabilitate privindinformatica. Pe atunci, un asemenea studiu senumea simplu „material”. Scopul era de neînþeles,paradoxal, pentru cã ar fi fost vorba sã convingemconducerea de oportunitatea introduceriicalculatoarelor, o conducere care niciodatãºi de nimeni din exterior nu putea sã fie convinsãde ceva ce nu ºtia ºi nu adoptase deja de la bunînceput. Eram într-o ºedinþã de clasã cu elevisilitori, pornitã devreme. Acad. Gr.C. Moisil îºi fãceaapariþia cãtre prânz ºi cerea cuvântul imediat. Acad.N. Teodorescu, aº putea spune vizibil fãrã entuziasm,îi dãdea cuvântul ºi aºtepta ceva cu totul neaºteptatºi dificil de managerizat. Profesorul Gr.C. Moisil, cuglas puternic, graseind, declara cã tema noastrãprioritarã trebuie sã fie traducerea automatã.Continua metodic, „sã traducem din englezã în rusã?,nu, aceasta fac ruºii”. Dar invers, „sã traducem dinrusã în englezã?, nu, cã aceasta fac americanii”.„ªi atunci ce sã traducem, Grigri?”, întrebaprezidentul cu teamã. Rãspunsul venea fãrã ezitãri,nemilos, þineþi-vã bine: „Sã traducem dintr-o limbã
moartã în altã limbã moartã”. Toþi ne dãdeam seamade dificultãþile înaintãrii unei asemenea propuneri.„Cum, Grigri, vrei sã-i spun padiºahului”, adicã acad.Roman Moldovan (Nota 2), preºedinte CNªT (1965-1967), la momentul întâmplãrii, „cã introduceminformatica pentru a traduce limbi moarte?!”, exclamaacad. N. Teodorescu, cu un glas ce deja denota unlamento. L-am atenþionat discret pe profesorulMoisil cã noi suntem acolo în ºedinþã, în calitatede... „Comisie de funeralii pentru academicianul...”,recent decedat. „Foarte bine”, a sunat replicatot în surdinã, „foarte bine, se potriveºte!”
Alãturi dde GGr.C. MMoisil, într-o veche prieteniegreu de explicat, prof. N. Teodorescu nureuºea aproape niciodatã „sã marcheze”,
în fond, pe nedrept. Acad. N. Teodorescu eraun profesor care ne fãcea multã materie, unmatematician cu cunoºtinte profunde ºi un fin omde culturã. La dânsul acasã, într-o searã târziu, mi-a
pus cam toateinterpretãrilecelebre din Aida.Mi-a explicat cã,în timp ce mai toþitenorii faimoºicântã „DolceAida” – pauzã,tragerea aerului –
„Celeste Aida” – pauzã, tragereaaerului, Enrico Caruso (1873-1921) este singurul care îºi reþinesuflul ºi reuºeºte sã cânte „Formadivinã” legat ºi abia apoi sãexpire. Diferenþa este enormã:la toþi aria suna ca un marº,abia la Caruso devenea o caldãdeclaraþie de dragoste, în plus,muiatã în accentul nazalnapolitan. (Uitaþi-vã ce puþini ania trãit, murind în Napoli, oraºul încare s-a nãscut, unde existã palate plinede documentele care nu mai încap nicãierispre pãstrare.)
Istoria reþine cu generozitate numeroase ilustrãriale umorului moisilian.
Este atunci natural sã ne întrebãm acum cumse aplicã, în acest caz particular, teoria lui HenriBergson (1859-1941) din Le rire: essai sur lasignification du comique (1900). Dacã nu se aplicã,teoria devine incorectã. Rãspunsul pe care îl susþineste acela cã teoria nu este dezminþitã în acest caz.Sursa umorului rãmâne tot cea identificatã de filosofulfrancez, le placage de la mécanique sur du vivant,deci faza în care viul se transformã în ceva mecanic,devine prizonier al unui automat. Comportamentulmecanic veºtejit de umorul lui Moisil este constituitde balastul de idei, atitudini sau expresii omorâteprin preluarea automatã, fãrã reflecþia vie, personalã,fãrã discernãmânt, este cugetarea care devine sloganacceptat. Aceasta este zona mecanicului pe careumorul moisilian o denunþã. Noi suntem cei carene transformãm în ceva mecanic atunci când luãmo prostie, o potrivire de cuvinte, drept adevãr.
Aveam ssã îînþeleg mmai ttârziu importanþaprelucrãrii limbilor moarte de la profesorulHélene Ahrweiler Glykatzi (de naþionalitate
francezã, nãscutã la Atena în 1926), istoric, lamomentul întâlnirii noastre la Bucureºti, preºedintela Universitatea Paris 1 (Panthéon-Sorbonne). Mi-apovestit cã stãtuse de vorbã cu PF Justin Moisescu
(1910, Cândeºti, Argeº –1986, Bucureºti), al patruleapatriarh al Bisericii OrtodoxeRomâne. Doamna profesorîmi spunea cã PF Sastãpânea la perfecþie greaca,„de la limbajul academic, laimprecaþiile marinarului dinport”. Toatã conversaþia purtatã cu doamnaH. Ahrweiler m-a intimidat, m-a fascinat!
Amintesc cã PF scrisese o tezã de doctorat:„Evagrie din Pont. Viaþa, scrierile ºi învãþãtura”,premiatã de Academia de ªtiinþe din Atena (1937).Renumitul teolog ortodox John Meyendorff (1926-1992), în cartea sa, St. Grégoire Palamas et lamystique orthodoxe (Seuil, Paris, 1976), propuneo nouã perspectivã asupra Sfântului Palama, emitepãreri interesante despre Evagrie ca filosof alcunoaºterii (toatã viaþa trebuie sã conducã lacunoaºterea Celui De Sus) ºi, în alt loc, îl citeazãpe pãrintele profesor acad. Dumitru Stãniloae (1903-1993; notãm cã anul acesta avem, deci, ocazia uneidistinse comemorãri). La iniþiativa ÎPS Calinic Argatu,Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, cu ajutorulEditurii Anastasia ºi acad. Sorin Dumitrescu,s-a editat opera integralã a PF Justin, în ºaptevolume. (Nota 3)
Însemnarea de faþã fiind scrisã în septembrie,închei cu versurile C´est en septembre/ Que l´onpeut vivre pour de vrai (Gilbert Bécaud).
Bibliografie1. A. Iorgulescu, S. Marcus,
S. Rudeanu, D. Vaida(coordonatori/eds.), Grigore C. Moisilºi continuatorii sãi în domeniulInformaticii Teoretice/Grigore C.Moisil and his followers în the fieldof Theoretical Computer Science,Editura Academiei Române,Bucureºti, 2007.
2. Gr.C. Moisil, ActivitateaCentrului de Calcul al Universitãþiidin Bucureºti, AMC 13-14 (1970),9-20, în [1].
3. D. Vaida, ProfesorulGr.C. Moisil – pionierul informaticiiromâneºti (în douã pãrþi), în [1].
4. D. Vaida, Dupã 40 de ani,despre Gr.C. Moisil ºi vremea sa
(I ºi II), Revista Curtea de la Argeº, mai 2013 ºi iunie2013.
Note1. Primul imbold dat de Sfinþii Pãrinþi pentru
momentele de impas, eºec sau rãtãcire este fãrãechivoc. Nu este „ne mai gândim”, este imediat:ridicã-te!... Scula-mã-voi ºi mã voi duce la tatãl meu...(Luca 15, 18). Nu sã ne dãm cu capul de pereþi, nu sãne deplângem eºecul ºi sã îi cãdem pradã. Importantãdevine îmbunãtãþirea, cursa înainte, venirea în fire.Pe moarte, un sfânt pãrinte nu-ºi clameazã pãcatele,ci mai vrea timp sã punã început.
2. Doctor în economie în 1940, cu teza Formareaºi miºcarea capitalurilor în România în perioada 1925-1938, sub conducerea prof. Virgil Madgearu. A fostmembru titular al Academiei Române, primul rectoral Academiei de ªtiinþe Economice ºi preºedinte alatotputernicului CSP (Comitetul de Stat al Planificãrii).
Am avut ocazia sã stau de vorbã cu dl PetracheBuzoianu, vicepreºedinte la CSP, cu ocazia uneideplasãri pe care o fãceam împreunã pentru vizitareaunei expoziþii de tehnicã de calcul la Moscova.Participarea noastrã era pur propagandisticã. Stadiulde atunci la sovietici era deplorabil. Dl P. Buzoianuoarecum mã simpatiza ºi îmi spunea fãrã jenã sauteamã câte neajunsuri are sistemul planificãrii. Mergeaatât de departe cu critica, încât mie mi se fãcea teamãsã-l ascult. Aºa eram de tributari sistemului politic cãnici în relativa noastrã conversaþie privatã nu cutezamsã criticãm! Rezerv pentru mai târziu o remarcã maiamplã relativã la planificarea economicã.
3. A fost cu pãrere de rãu cã Biserica Kretzulescu-Creþulescu a închiriat spaþiul de la galeriile alãturateEditurii Humanitas, ºi nu Editurii Anastasia.
Trãind ttrecutul cca pprezentDDrraaggooºº VVAAIIDDAA
CCaarrttee ppooººttaallãã
Cerºetorul mmut iinvocã pploaiacaii ppasc ppãºunile ddin ccereu aaºtept ppe vvodã lla SSinaiaºi mmã-nndop ccu Îngerul aapter
a ºtiinþelor matematice contemporane,savant de renume ºi autoritatemondialã, una dintre figurile de marcãale lumii academice ieºene, autor alunei vaste opere ºtiinþifice. Este binestabilitã ºi recunoscutã contribuþia saimportantã ºi originalã la dezvoltareamultor direcþii noi de cercetare.Dezvoltând abilitãþile sale multilateraleîn atmosfera Seminarului Matematic„Al. Myller”, o adevãratã ºcoalãacademicã de creaþie ºtiinþificã îndomeniile matematicii ºi informaticiicontemporane, Radu Miron este uncontinuator al „generaþiei de aur” amatematicienilor români AlexandruMyller, fondatorul SeminaruluiMatematic, Simion Stoilow, ªtefanProcopiu, Victor Vâlcovici, OctavMayer, Gheorghe Þiþeica, GheorgheVrãnceanu, Grigore C. Moisil, MendelHaimovici, Adolf Haimovici, DimitriePompeiu, Dimitrie Mangeron,Constantin Climescu, Ilie Popa,Dan Barbilian, Gh. Gheorghiev s.a. Înimensul univers al matematicii române,se contureazã clar „Galaxia Miron”,cu teorii geometrice extraordinare.
Radu Miron s-a nãscut la3 octombrie 1927, în târgul Codãeºti,situat în partea de nord a judeþuluiVaslui. Este un loc cu vechi tradiþii.Târgul de aici era vestit în toatã þaraîncã de pe timpurile de glorie ale luiªtefan cel Mare ºi Sfânt. În partea desud-est, pe o mãgurã înaltã, se înalþãMovila lui Burcel. Domnul Moldoveil-a instalat acolo pe eroul sãu ªoimanBurcel, de pazã împotriva nãvãlitorilor.Locuri pitoreºti ale plaiului românesc.Nu întâmplãtor, ocupaþiile tatãluiviitorului academician, Gheorghe Miron,þineau de sfera comercialã. Mama lui,Maria Miron, era stâlpul casei ºi seocupa de educaþia copiilor. Radu a fostal ºaptelea bãiat dintre cei treisprezececopii ai familiei Maria ºi GheorgheMiron.
Copilãria o petrece în satul natal,unde, în anul 1939, terminã cu rezultateexcelente ºcoala primarã. Din copilãriea vãdit o dragoste deosebitã faþã deliteratura românã ºi universalã, omemorie neobiºnuitã ºi o mãiestriecarismaticã în a captiva în mod naturalorice auditoriu. În anul 1939 devineelev la Liceul Industrial din Iaºi. Dar,în anul 1941, Al Doilea Rãzboi Mondiala întins aripile sale negre ºi asupraRomâniei. Tragediile ce intrau în caseleoamenilor n-au ocolit familia Miron:fratele mai mare, Adrian, aviator deMarinã militarã, a cãzut în primul ande rãzboi; al doilea frate, Ion, sergentla artilerie, a cãzut prizonier subStalingrad ºi, refuzând propunereasã se încadreze în Divizia „TudorVladimirescu”, a murit în minele dinUral. La sfârºitul rãzboiului, au rãmasîn viaþã numai patru fraþi. Din
septembrie 1944, începeinstaurarea regimului comunist înRomânia. Oamenii au fost clasificaþiîn trei categorii: „prieteni aipoporului”, „duºmani ai poporului”,„condrumeþi”. Cei cu origineneproletarã puteau intra, în celmai bun caz, la categoria de„condrumeþi”, fiind siliþi sã înfrunteadversitãþi ºi discriminare, ceeace impunea obstacole absurdepe traseul vieþii ºi în realizareaaspiraþiilor. Familia Miron a fostîn aceastã categorie. Din aceastã
cauzã, dupã terminarea claselorgimnaziale, se transferã la LiceulIndustrial din Bârlad, ºcoalã pe care aabsolvit-o în 1948. Planul era sã devinãinginer, ca ºi fratele sãu mai mare,Aurelian, dar a considerat cã pentruaceasta nu are suficiente cunoºtinþematematice. Ca urmare, se înscriestudent la Facultatea de Matematicãºi Fizicã a Universitãþii „Al. Ioan Cuza”din Iaºi. Din primul an de studiu seplaseazã printre cei mai talentaþistudenþi. Pentru succesele sale,la finele primului an a fost premiatcu Operele lui I.V. Stalin,în 30 de volume, într-oediþie de lux. Ajungândla gazdã, a hotãrât sãfacã cunoºtinþã cu cadoulneobiºnuit. Deschizândunul dintre volume,citeºte cu nedumerirecã „Contrarevoluþia din1917 era formatã din celemai negative elementeridicate la pãtrat”.Pentru orice studentde la matematicã,aceastã afirmaþie sunacaraghios: cum ceva real,dupã ridicarea la pãtrat,devine negativ?... Cuaceasta s-a terminat ºilectura operelor „mareluiconducãtor al tuturorpopoarelor”...
Studiul ddisciplinelor mmatematicel-a plasat în vâltoareacercetãrilor privind problemele
de vârf ºi aplicaþiile matematicii. Înal treilea an de studiu se contureazãdomeniul de cercetare: structurigeometrice ºi aplicaþiile lor. Aceastãalegere a fost decisivã pentru toatãactivitatea ºtiinþificã ulterioarã. Încãdin ultimii ani de studiu a fost angajatde Facultatea de Matematicã ºi Fizicãa Universitãþii din Iaºi, în 1950 capreparator, iar peste un an ca asistentla facultate ºi cercetãtor la Institutulde Matematicã al Academiei Române,Filiala Iaºi. În anul 1952 terminã cusucces universitatea. Primele rezultatematematice obþinute de Radu Mironau vãzut lumina tiparului în anul 1955.În anii 1955-1957 a publicat 9 articole,în cele mai valoroase reviste din þarã,iar rezultatele au fost comunicatela Congresul Matematicienilor Românidin 1956 ºi la alte întâlniri ºtiinþifice.De fapt, academicianul Radu Mironparticipã activ la toate forumurileºtiinþifice ce au avut loc în Româniaîncepând cu anul 1954. În 1957,îºi susþine teza de doctorat cu titlulProblema geometrizãrii sistemelormecanice neolonome, sub conducereaacademicianului Mendel Haimovici,lucrare publicatã în întregime în revistaStudii ºi Cercetãri Matematice. Tezaconþine o soluþie originalã a uneiprobleme dificile formulate de E. Cartan
cu trei decenii mai devreme. Aceastãlucrare permite sã afirmãm cã teoriavarietãþilor neolonome în spaþiiriemanniene este o creaþie purromâneascã, elaboratã de Gh.Vrãnceanu, M. Haimovici ºi R. Miron.
Articolul „Despre torsiunea totalãa unei suprafeþe”, publicat în GazetaMatematicã nr. 8 din 1955, a fostdebutul unor cercetãri surprinzãtoare.Pornind de la „paralelismul pesuprafeþe” al lui Levi-Civita, generalizatde Al. Myller, Radu Miron a introdusnoþiunea de configuraþie Myller. Pentruconfiguraþiile Myller s-au extinscurburilor geodezice ºi normaleintroduse anterior de Al. Myller ºiO. Mayer, torsiunea geodezicã a luiE. Bortolotti ºi remarcabila formulãde tip Gauss–Bonne descoperitã deM. Krein. În final, R. Miron a reuºit sãconstruiascã un sistem complet deinvarianþi ºi de formule fundamentaleale unei configuratii Myller. O sintezã aacestor rezultate, care au condus la odisciplinã de sine stãtãtoare, a apãrutîn cartea Geometria configuraþiilorMyller. Aplicaþii în teoria suprafeþelor
ºi varietãþilorneolonome.Prima ediþiedin 1966 a fostdistinsã în 1968cu Premiul„Gh. Þiþeica”al AcademieiRomâne. Cuaceastã lucrarefundamentalã,Radu Miron s-aplasat printrematematicieniide frunte, printrecercetãtoriicapabili sãconstruiascãteorii originalecu aplicaþiiprofunde îndiverse domenii.Astfel, s-a
realizat visul de a deveni un inginercreator, devenind un inventator creativde teorii geometrico-fizice. Aceastãcalitate rarã i-a permis ulterior carezultatele ºtiinþifice publicate iniþialseparat în reviste de profil sã fie reuniteulterior în volume cu conþinut tematicbine delimitat ºi cu aplicaþii originaleîn diverse domenii ale fiziciicontemporane.
Începând ccu aanul 11975, profesorulR. Miron a creat ºi a dezvoltatnoi ramuri, ca teoria invariantã a
spaþiilor Finsler, spaþii Lagrange, spaþiiHamilton, spaþii Weyl, G-structuri, teoriageometricã a spaþiilor fibrate, energiide ordin superior, teoria lagrangeanãa relativitãþii ºi electromagnetismului,a ecuaþiilor Einstein ºi Maxwell etc.Noþiunea de conexiune neliniarã i-apermis rezolvarea problemei, formulatede Bianchi cu o sutã de ani în urmã,privind prelungirea de ordin superiora structurilor riemanniene. Astfel,academicianul Radu Miron a creat oimensã operã ºtiinþificã, materializatãîn peste 30 de cãrþi, monografii ºitratate, precum ºi aproximativ 300de note, studii ºi memorii publicateîn prestigioase reviste din þarã ºistrãinãtate. Numai în ultimii cinciani au fost editate 3 monografii ºiun ciclu de articole în diverse revisteprestigioase. Unele cãrþi au fostreeditate, cu adãugiri.
Preocupãrile ººtiinþifice aleacademicianului R. Mironþin de urmãtoarele direcþii:
geometria diferenþialã; fundamentelegeometriei; topologia algebricã;mecanica ºi fizica teoreticã; aplicaþii alespaþiilor Lagrange ºi Hamilton; istoria ºiprincipiile metodologice ale matematicii.Aceste direcþii sunt dezvoltate într-oviziune proprie, cu noi mijloace decercetare, care au dus la creareaa noi cãi de cercetare, puþin vizibileanterior. Multe rezultate ºi noþiuniîi poartã numele: „spaþii Miron”,„conexiuni Miron”, „axiomele Miron”,„reper Miron”, „ecuaþii fundamentale alereperelor Miron” etc. Aceste denumiriau fost folosite în lucrãri semnate dematematicieni de vazã (de exemplu,unele dintre aceste noþiuni au fostintroduse de M. Matsumoto înmonografia The Foundations of FinslerGeometry, 1986). Prin contrapuneride tipul „materie ºi antimaterie”, „spaþiiparalele”, „lume ºi antilume” pãtrundemîn fenomenul divin de „separare aluminii ºi întunericului”, constituind„simetrii” uimitoare în lumeafenomenelor cunoscute. Din punctde vedere matematic, astfel de simetriise construiesc cu ajutorul „principiuluidualitãþii”. A construi o dualitateînseamnã a determina ocorespondenþã între anumite tipuride obiecte, unde fiecãrei proprietãþia obiectului iniþial îi corespunde oanumitã proprietate a obiectului asociatîn aceastã corespondenþã. La oricedualitate, „obiectele” ºi „proprietãþile”lor au „obiecte” ºi „proprietãþi” duale.Aceastã metodã, care este ºi „unraþionament prin anti-analogie”,conduce la faptul cã multe obiectediferite dupã formã ºi conþinut suntconstruite în unul ºi acelaºi fel.Din acest punct de vedere, spaþiileHamilton sunt duale spaþiilor Lagrange.Ideile matematice ale profesoruluiR. Miron au fost aplicate în astrofizicã,biologie, mecanica ºi fizica teoreticã.În particular, simetriile (dualitãþile) dintrespaþile Finsler ºi Cartan, Lagrange ºiHamilton descoperite de R. Miron, vorpermite sã aflãm încã multe informaþiisurprinzãtoare despre fenomenelecunoscute ºi încã necercetate.
Celebrul matematician a desfãºurato bogatã activitate didacticã ºieducativã. A fost ºi rãmâne preferatulmultor generaþii de studenþi. A parcursîntreaga ierarhie universitarã, ajungândîn 1969 profesor titular, decan alFacultãþii de Matematicã (1972-1976),conducãtor de doctorat din 1972,doctor docent din 1973, ºef al Catedreide Geometrie, membru al ConsiliuluiProfesoral ºi al Senatului Universitãþiietc. În anul 1991 a fost ales membrucorespondent, iar peste un an,academician în Academia Românã.Din 2002 este membru de onoare alAcademiei de ªtiinþe a Moldovei.Menþionãm cã 35 de persoane, dintrecare 10 oameni de ºtiinþã din Japonia,unul din Italia, unul din Vietnam, unuldin Ungaria ºi 22 din România auobþinut doctoratul în matematicã laUniversitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi,avându-l drept îndrumãtor ºtiinþificpe academicianul Radu Miron.(Chiºinãu, august 2013)
(O listã a monografiilor publicatede acad. Radu Miron, precum ºi alteinformaþii despre activitatea sa ºi desprerecunoaºterea internaþionalã, apar înnumãrul din luna septembrie al revistei.)
8ªtiinþa, pparte aa cculturii
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 15
Un ccreator dde ggeometrii eextraordinareAAccaadd.. MMiittrrooffaann CCIIOOBBAANNUU,, aaccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN
Acad. RRadu MMiron, îîntre ccei ddoi aautori
De ffiecare ddatã ccând aam aavut oocazia,am susþinut cã „o personalitate n-ajungesã se defineascã decât prin adversitãþile
pe care le trezeºte”, aºa cum afirma cândva TudorVianu. Ceea ce s-a spus despre Panait Istrati, dindorinþa evidentã de a-i minimaliza personalitateaºi opera, mergând pânã la execuþia moralã aexistenþei lui, nu a fãcut decât sã-l urce pe scriitorulbrãilean pe podiumul învingãtorilor. Reabilitãrilevenite ulterior nu au avut decât sã confirme aceasta.
M-am întrebat adeseori, în naivitatea mea deaceastã datã, care ar fi fost motivele punerii la zida ziaristului „vagabond de geniu”? Dupã parcurgereamai multor lucrãri de referinþã, am reuºit sã înþelegîndeajuns de bine cum funcþioneazã „sistemul”, cumecanismele lui ruginite ºi infecte. Astfel, pot afirma,fãrã îndoialã, cã sinceritatea izvorâtã din abisurilesale sufleteºti, din setea de dreptate, avea sã-ltransforme pe Istrati într-un personaj incomod pescena politicã a lumii. Ajunsese sã fie consideratun pericol nu doar pentru ceea ce putea spune –credibilitatea lui nefiind pusã la îndoialã, ci pentrusimplul fapt cã exista. Citatele pe care le voiaduce în discuþie nu fac altceva decât sã scoatãîn evidenþã ideea cã scopul scuzã mijloacele,ajungând la o alta, conform cãreia „cine nue cu noi e împotriva noastrã”. Aceasta din urmãpoate fi consideratã laitmotivul acestui articol.
Înainte de a prezenta atitudinile voluntare saucomandate ale contestatarilor, consider importantãºi necesarã delimitarea termenilor detractor ºi critic.Pentru a fi clarã o astfel de delimitare – deoarecenu toate numele prezente aici pot intra în categoriadetractorilor – am apelat la editorialul lui NicolaeManolescu din revista România literarã (12-18martie 2003): „Detractorul este de rea-credinþãºi îºi face din negare un scop precis. El porneºtede la ideea cã scriitorul la care se referã trebuiesã fie contestat. Nu ajunge la ea în urma uneidemonstraþii. Ideea e aºadar preconceputã.”
Un ccaz cce ppoate ffi cconsiderat oo nnedreptatela adresa lui Panait Istrati este acela încare cotidianul francez Le Monde adoptã
o poziþie cel puþin ciudatã prin comentariile privindanchetele lui Istrati de la Lupeni, publicate în Lupta.
Conform monografiei lui Alexandru Oprea, PanaitIstrati – dosar al vieþii ºi al operei (Ed. Minerva,Bucureºti, 1976), Le Monde publicã aºa-zisele probece „dovedesc” trãdarea ºi cumpãrarea sa „de cãtreguvernul burghezo-moºieresc din România”: „Se ºtiecã a fãcut parte dintr-o comisie guvernamentalã,pe vremea unor împuºcãturi la Lupeni, de pe urmacãrora au fost victime 9 muncitori ºi cã aceastãcomisie a aprobat pe de-a-ntregul autoritãþile”.Gravitatea constã în faptul cã, dând credit publicaþiilorprestigioase din lume, care cu trecerea vremii nuau revenit cu corecturile care s-ar fi impus, istoriculliterar Al. Piru cade în capcana de a da crezarecelor publicate. Astfel cã, în studiul sãu din ViaþaRomâneascã, nr. 2 din 1957 (Cf. Alexandru Oprea,op. cit., p. 266), apar urmãtoarele informaþii: „Imediatdupã întoarcerea din U.R.S.S. în România, în 1929luã parte, cu ocazia grevei minerilor de la Lupeni,la ancheta întreprinsã de ziarul Lupta. În loc sãprotesteze împotriva guvernului, care împuºca pegreviºti, Panait Istrati, înhãmat la carul burgheziei,arunca rãspunderea crimelor pe seama aþâþãtorilorla grevã din sindicatul muncitorilor.”
Dar, revenind la cele scrise de Le Monde, PanaitIstrati se simte obligat sã intervinã pentru a clarificalucrurile, spunând cã ancheta sa de la Lupeni, „undeau fost împuºcaþi nu 9, ci 30 de mineri ºi 100 derãniþi”, a fost personalã ºi nu comandatã. El vine ºiadaugã cã însuºi profesorul Romulus Cioflec, careera membru în partidul la putere ºi care l-a întovãrãºitpe tot parcursul anchetei, avea sã demisionezedin partid, „cu scandal în presã, deoarece seconvinsese ca ºi mine de vinovãþia guvernului”.
Din tonul reacþiilor apãrute în ziarul Vremea, la10 octombrie 1929, putem sã deducem cã cele scrisede Istrati privitor la cazul Lupeni erau o expresie arealitãþii: „Ai colindat regiunea Lupenilor ºi þi-ai scrisîntr-un ziar de searã nu impresiile, fiindcã n-ai fostacolo ca un simplu cãlãtor ºi om, ci rechizitoriul. (...)
Ai venit sã urechezi guvernul, sã þii conferinþeºi sã ne scuipi în plin obraz.” (Citate extrase dinmonografia lui Al. Oprea, op. cit., p. 268.)
Punând în balanþã reacþiile furibunde apãrute înpresa românã, vom putea observa ce greu atârnãinsultele aduse de Pamfil ªeicaru în 30 septembrie,în aceeaºi publicaþie, Vremea (cf. Al. Oprea, pag.268): „Ah, Panait, Panait... Torente de invective,dintre cele mai triviale. Poza lui Istrati reprodusãîn centrul paginii purta explicaþia «Proxenetul carene insultã». Articolele din Lupta erau calificate«o dezgustãtoare acumulare de mãgãrii», iar autorullor «un biet mardeiaº cu degetele butucãnoase cese screme», într-un stil «siluit», Istrati mai beneficiind,pe deasupra, de gingaºele gratificaþii de «liricpovestitor al invertirilor sexuale» sau, ºi mai pudic,«biet poet al ºezuturilor deflorate» etc., etc.”
Dovada cã simpla lui prezenþã era un pericol oputem deduce din scrisoarea cãtre Romulus Cioflec,în care se scuza cã nu mai are timp sã se opreascãla Timiºoara: „Cauza: sunt grozav de urmãrit...Asearã, însuºi Ioniþescu mi-a trimis vorbã cã studenþii
creºtini umblã sã mã omoare (...) toatã searaºi noaptea pânã la unu mi-au þinut calea pe Dragoº-Vodã ºi au bãut la o cârciumã lângã noi, urlândºi arãtând revolverele.”
ªi, cum acesta nu este singurul moment în carePanait Istrati este ameninþat cu moartea, îl maiamintim ºi pe cel din 1927, moment ce coincidecu aderarea scriitorului la comunism. În paginileCuvântului, cineva îl atenþioneazã pe Istrati cã,în cazul revenirii lui în þarã, va fi urmãrit cu degetulpe trãgaci.
Întorcându-nne îîn ttimp ccu ccâþiva aani, descoperimcampania de discreditare a omului, scriitoruluiIstrati ºi a operei lui.
Fãrã a le nega meritele, vom observa cã pentrumulþi scriitori români, opera istratianã – în speþãChira Chiralina – nu reprezintã nimic altceva decât„memoriile unui om care câtuºi de puþin nu arerespectul fiinþei omeneºti”. Cine spunea aceasta?Nicolae Iorga (1), care, prin intermediul Rampei,la 12 noiembrie 1924, declara: „Eu nu-i gãsescabsolut nicio calitate. Am spus: avem de-a facecu un hamal din portul dunãrean”. În schimb, prindiscursul susþinut la înmormântarea lui Istrati, NicolaeIorga avea sã facã dovada unui caracter îndoielnic,considerându-l „rãsturnãtor de lume cu puterileunui real talent”. Dar, poate era conºtiinþa deºteptatãcare-i dicta sincere ºi adevãrate laude.
ªtiind pãrerea lui Slavici (2), cronicile apãruteîn strãinãtate privitoare la apariþia Chirei ºi multealte aprecieri aduse operei apãrute în Europe, la15 august 1923, putem sã realizãm cã la mijloc– între aceste afirmaþii tendenþioase – stau cauzepolitice (ca sã nu le spunem principii). Invocându-seideea de naþionalism, lui Panait Istrati i se reproºeazãinfluenþele democratice acumulate în occident. ªinu numai. Conform articolului din publicaþia L’Orient,redactatã în francezã la Bucureºti, semnatarulArion completeazã marea de acuze spunând cã„e socialist”, „cã nu a frecventat Capºa ºi, deci, nuface parte din nicio gaºcã literarã”, „cã nu are talent”ºi, cea mai gravã cã „e un pornograf ignobil” (cf.Al. Oprea, op. cit., p. 172). În faþa acestor enormitãþiemise de detractorii sãi, Panait Istrati avea sãrãspundã ripostând la rându-i prin douã „scrisorideschise d-lui Cazaban ºi d-lui Iorga”, scrisori apãrute
în Adevãrul literar ºi artistic”(3) din 3 august 1924.Tot despre cei doi mai susamintiþi va face referireºi în materialul „Revenire înpatrie dupã zece ani”, cuprinsîn volumul Cum am devenitscriitor: „Câtã vreme mi secriticarã cãrþile, nu suflai o vorbã... Dar când ieºirãla atac, cu bastoanele lor seniorale, crezând cã aude-a face cu un biet vânturã-lume ce ºi-a trecut viaþaprin cârciumi ºi cã numai din purã întâmplare a avut«norocul sã întâlneascã pe Romain Rolland» ºi sãmâzgãleascã o carte «pretins frumoasã», ei bine,aceºti domniºori au întâlnit mãciuca lui Codincare-i fãcu cnocaut. Duºmanii mei: ºacalul Cazaban,simbriaº mârºav al guvernului, ºi N. Iorga,academician, bãrbat de stat ºi ºef de partidhuligãnesc.”
Oaltã pperioadã ccare ttrebuie aamintitã estecea premergãtoare colaborãrii lui PanaitIstrati la publicaþia de dreapta Cruciada
Românismului, dar ºi scurta perioadã care avea sãurmeze dupã aceea. În urma unei „Scrisori deschiseoricui”, publicatã la 20 ianuarie 1932 în cotidianulpolitic Curentul (4), va primi o replicã foarte durãdin partea lui Alexandru Sahia. Era o ocazie carenu putea scãpa kominterniºtilor de la Bucureºti.
Rãspunsul lui Sahia „se înscrie în linia fidelitãþiifaþã de Moscova, liniei staliniste, ºi rosteºte ojudecatã echivalentã cu o condamnare”: „Ce marecanalie eºti, tovarãºe Panait! Îmi reamintesc aniitãi de glorie, când era îndeajuns sã-þi anunþi ocarte, pentru ca nenumãrate edituri occidentalesã nãvãleascã cu ofertele. ªi asta datoritã cui?Talentului? Sã fim drepþi!... Cele douã vaci grase:Rakovski ºi Troþki þi-au întins þâþele sã le sugi câtvei voi, ca un mânz nãrãvaº. Rakovski, pe atuncireprezentant al Sovietelor la Paris, s-a simþit fericitde revederea tovarãºului; a fost în el o dulce aducereaminte, un dor discret pentru bãlþile Brãilei, ºi þies-a oferit cu ruble. Plecat în Rusia, recomandatde Rakovski lui Troþki – acesta a întrevãzut în tineelementul proaspãt pentru contramiºcarea lui derevoluþie permanentã. Dar Troþki e azvârlit la timppeste bord, Rakovski – înfundat în Astrahan,ºi în Rusia începe munca adevãratã, formidabilaindustrializare ºi refacere economicã. Cine se maigândeºte cã existã într-un colþ Panait, cântãreþulcârciumelor? Dar lucrurile s-ar mai fi putut încurcadacã cel care înjurã astãzi comunismul nu s-ar firidicat cu pretenþii bãneºti supãrãtoare pentru cãrþiletipãrite, filmele de cinematograf. Drept satisfacþie,tovarãºe Panait, adept al lui Troþki, þi s-a arãtatNistrul. Bolºevicii nu înþelegeau sã-þi plãteascã decâtpâinea, ca oricãrui muncitor, ºi, mai mult ca orice,îþi dãdeau libertatea de haimanalâc. N-ai înþelessã preþuieºti. Ai refuzat, indignat, doreai bani ºiranguri. Te simþi bine acum, în smârcurile dunãrene,preconizând dictatura regeascã sau luptând pentruconversiunea cea mare: iubitorule de þãrani! Însãtoate bârfelile, toate ororile pe care le debitezipe spinarea Rusiei comuniste caracterizeazãdeznãdejdile unui înfrânt, stâlcit de cizma sigurã.”(Citate extrase din lucrarea lui Mihai Ungheanu,Panait Istrati ºi Kominternul, Ed. Porto-Franco,Galaþi, 1994, p. 65.)
Printre multele acuze aduse, s-a mai spus cãPanait Istrati este fascist. Cum ar putea fi adevãratão asemenea afirmaþie când cunoaºtem participarealui Istrati la mitingul antifascist L’Italie aux fers, lasala Manege de Pantheon? Tot în apãrarea lui Istratimai amintesc poziþia lui fermã în urma apariþiei înCruciada Românismului a unui articol favorabil Italieifasciste („Din fresca istoricã a fascismului” deTudor Ionescu, în nr. 12 din 21 februarie 1935.)
La acuzaþia de antisemitism, adusã tocmai deRomain Rolland, articolul România însângeratãvorbeºte de la sine. Publicat în Paris-Soir, în 1925,Panait Istrati scrie „despre actele de teroare sãvârºitecontra evreilor de la Focºani sau Piatra-Neamþ”,provocând „þipete de furie” la Viitorul, care-l denunþãpe gazetarul român ca „trãdãtor ºi calomniatoral patriei.” (Cf. Al. Oprea, op. cit., p. 193.)
Eatâta vvreme dde ccând,în goana sa neostoitãdupã înnoirea expresiei,
poezia se tot scuturã depodoabe, iar uneori ºi deidei, încât apariþia unui volumca acela de Poezii alese
(Ed. Semne, Buc., 2013) al lui Viorel Martinreprezintã un eveniment menit sã ne încredinþezecã nu, poezia-poezie nu se aflã, totuºi, pe caleaextincþiei.
Criticii care au analizat poezia lui Viorel Martinau decretat: creaþia acestuia se apropie detradiþionalismul interbelic. Pe cititor însã nu-lpreocupã încadrarea ei într-un „ism” – oricare arfi acesta –, ci pura plãcere a lecturii, atât timp câtpoezia este realizatã din punct de vedere artistic(ºi este!). E drept, poetul îºi întoarce deseori privireaspre trecut – de altfel, unul relativ recent –, dar oarenu facem asta cu toþii? Nu nãzuim cu toþii spre unéternel retour, unde sã ne regãsim pe noi, cei dealtãdatã, dar aflaþi – eventual – pe un plan superior,îmbogãþiþi cu ceea ce s-a mai adãugat, pe mãsuratrecerii timpului, la zestrea noastra spiritualã?
Scrisã cu impetuozitate haiduceascã, poezia luiViorel Martin, plasatã sub zodia dragostei, copleºeºteprin prospeþime, prin vitalitate neaoº olteneascã:Sunt oltean ºi-mi pare bine/ Cã Gilortul e cu mine/ªi cã sui ºi iar cobor/ Dealul Musculeºtilor (DealulMusculeºtilor).
Creaþia poetului se înscrie pe douã coordonatefundamentale: evocarea universului edenic al satuluinatal ºi glorificarea iubirii. Versurile consacratespaþiului rural sunt concepute, în general, în metricãpopularã, iar prezenþa numeroaselor regionalisme(muicã, uium, zâmbat, buiac etc.) nu face decâtsã le sporeascã autenticitatea.
Mamei, atotputernicã zeitate a casei ºi a familiei,îi este închinatã o nesecatã dragoste filialã: Ai ruptdin trupul tãu petale/ De trandafir ºi gheaþã,/ Mi-aidãruit ºi mie viaþã/ Din floarea tinereþii tale(Recunoºtinþã). Chemând în ajutor forþe de dincolode fire, mama îi descântã vlãstarului sãu, pentru a-lspãla de pãcate, pentru a-l pãstra Curat/ Luminat/ Caargintul strecurat/ Ca Maica Domnului/ Când l-a lasat!(Descântec). Plecatã în eternitate, ea îºi va veghea
fiul cu o dragoste ce învinge timpul ºi spaþiul: Muicamea din fir de lânã/ Înãlbitã la fântânã/ ªi curatã cao stea/ Din copilãria mea,// Îmi trimiþi pe carte scrisã/Pe corole de narcisã/ ªi pe flori de busuioc,/ Roide stele cu noroc (Doruri sfinte).
Alãturi de mama-fir de busuioc, stã tatãl, imaginehieraticã de patriarh din vremuri biblice: Ca pe-oicoanã adun/ Zâmbetul tãu de om bun/, Mâinileaspre, în gând, le sãrut…/ Mâinile ce ne-au crescut(Bocet de fiu).
Poetulîºi aminteºte,fermecat, decase cu ferestrezâmbate, deGilort (Bunule,Gilortule,/ Îþi maicântã prundurile?/Se mai joacã-nrãgãlii/ Peºtii-frunze argintii/Când prin vadulliniºtit/ Pietreleþi-au înverzit?),de obiceiuriancestrale,de personajefantastice dinmitologiapopularã, decalul-frate, denatura mirificã, din care face parte cu toatã fiinþa lui:De ce mã cheamã fânul cu glas de flori ºi fluturi?/De ce mã cheamã codrul ºi apa de ulcior?/ Saustelele scãldate în adâncimi de ciuturi?/ Mã strigãºi mã cheamã cã ºtiu cã sunt al lor (Întrebãri).
Dar, dupã cum se simte un element componental microcosmosului rural, tot astfel, poetul ºtie cã,la rãscruci de constelaþii, poezia sa îºi trimitereverberaþiile în Univers, unde, spune el, Literelemele/ Amiros a stele (Stele).
Un pputernic ffilon dde ppatriotism, noþiune care,în zilele noastre, s-ar pãrea cã tinde sã sedemonetizeze, strãbate creaþia poetului.
Acesta îºi afirmã, cu glas rãspicat, crezul:
Pe pãmântul românesc,/ E þãranul os domnesc;/Plugul lui ce-n brazdã cântã/ Este doina cea maisfântã.// Cresc din mâinile-i crãpate/ Muguri deeternitate/ ªi din truda lui amarã/ S-a-nãlþat cuvântulÞarã! (Þara).
Coordonatã majorã a poeziei lui Viorel Martin,iubirea este darul dumnezeiesc ce-i binecuvânteazã,indiferent de vârstã, viaþa. Veºnic îndrãgostit, el îºicântã sentimentul în diferite ipostaze, de la neliniºteaflãcãiandrului – Cãluþule bun ºi cuminte,/ Calule, cal/Mergi înainte!/ Calea e dreaptã/ ªi peste deal…/Mândra m-aºteaptã (Fratele meu) –, la certitudineaplenarã a bãrbatului matur – Dragostea mea, rãchitãmlãdie,/ Codrul îþi cântã o simfonie/ Florile nascvise-n poiene/ Berzele pasc gânduri perene// Stelescriu ochi de luminã,/ Dragostea mea caldã ºi plinã!(Dragostea mea) –, ºi pânã la dragostea târzie,ce penduleazã între nostalgie ºi speranþã: Te vãd ºite aud, te simt ºi te gust,/ Amiroºi a gutui ºi a must./Deºi bãtrâneþea se strâmbã la mine,/ Niciodatãnu mã satur de tine (Te simt ºi te gust). ªi, într-unsuprem gest de dãruire de sine, poetul îºi implorãiubita: Închide-mã-n sãrut, în colþul gurii,/ Încuie-mãºi cheia s-o arunci! (Cheia).
Autorul este cutreierat de angoase existenþiale,stârnite de implacabila trecere a timpului: Mã citeºti,ca pe-o carte,/ Soartã dãtãtoare de moarte…/ […]Cã secundele când latrã,/ Nu stã piatrã pestepiatrã…/ […] Timpule, bãtrân neghiob,/ M-ai fãcutdin rege rob! (Robul), dar el îºi gãseºte sensul ºijustificarea în creaþie. Spre deosebire de mareamulþime a muritorilor, poetul nu-ºi doreºte avuþiiºi palate, ci îngãduinþa de a-ºi munci via de litere:Lasã-mi, Doamne, mie/ Drept la poezie! […]/ Mielasã-mi stea/ Ca sã pot visa […]/ Deal împãdurit,/Mândrã de iubit,/ Cal de-ncãlecat,/ vie de legat,/Plai de apãrat// […] ªi mai lasã-mi mie/ Munteºi câmpie,/ Drept la poezie (Rugã).
Încheind aceastã rapidã trecere în revistã a liniilorde forþã din creaþia lui Viorel Martin, sã-i recunoaºtempoetului dreptul la poezie, sã ne lãsãm seduºi defarmecul metaforei sale, care îi exprimã cu patimãºi fãrã protocol clocotul trãirii artistice, ºi sã-l primimaºa cum ne îndemna cândva magul V. Voiculescu:Ne bate primãvara în inimi… Sã-i deschidem!
Dreptul lla ppoezieMMaarriiee-JJeeaannnnee VVAASSIILLOOIIUU
Opiatrã dde îîncercare în viaþa zbuciumatãa lui Panait Istrati o constituie campania dedenigrare ºi de condamnare a personalitãþii
ºi operei istratiene prin articolul „Un haiduc alSiguranþei” al lui Henri Barbusse. A fost acuzat foarteaspru pentru declaraþiile antisovietice care au urmatvizitei lui Istrati în Uniunea Sovieticã. Deoarece„aceste calomnii erau atât de extravagante” (MihaiUngheanu, op. cit., p. 63), se pare cã ele nicinu au fost preluate de presa românã.
Deºi au existat colegi din breasla scriitorimiiromâne care negau apartenenþa brãileanului laliteratura românã, Panait Istrati i-a lãsat „pe oameniide bunã credinþã sã judece”. Dar, încã din 1924,Ion Vinea opina despre Chira Chiralina cã „se afirmãtocmai prin atmosfera româneascã” (cf. Al. Oprea,op. cit., p. 373). Tot în aceastã categorie „de oamenide bunã-credinþã” îi putem încadra ºi pe GalaGalaction, Pompiliu Constantinescu ºi alþii. Cert estecã acei puþini scriitori care au ajutat la reabilitareaoperei ºi a scriitorului au ajutat, în fond, niºte bietepersonaje literare, niºte eroi care „au gânditºi au grãit în româneºte”.
Conform unei scrisori redactate la Nisa, în15 aprilie 1925, cu scopul precis de a fi publicatã„în fruntea volumului Trecut ºi viitor”, Panait Istrati,nemulþumit de traducerile în româneºte ale operelorsale de limbã francezã, se hotãrãºte sã-ºi traducãsingur creaþiile. „M-am hotãrât sã mã traduc singurîn româneºte fiindcã, mai întâi de toate, eu sunt ºi þinsã fiu un autor român. Þin la aceasta, nu din cauzãcã mi s-a contestat acest drept (el mi s-a contestatde oameni care n-au nicio cãdere), ci fiindcã simþireamea, realizatã azi în franþuzeºte printr-un extraordinarhazard, izvorãºte din origine româneascã. Înaintede a fi «prozator francez contemporan», aºa cumse spune pe coperta colecþiei lui Rieder, eu am fost
prozator român înnãscut.(...) Las pe oameniide bunã credinþã sã judece. Acestor oameni – singuriicãrora mã adresez în tot ce scriu – le voi spune cãmajoritatea eroilor mei sunt români, ori din România(ceea ce pentru mine e acelaºi lucru), cã aceºti eroiau gândit ºi au grãit, în sufletul meu, timp de aniîndelungaþi, în româneºte, oricât de universalã arpãrea simþirea lor redatã în artã. Le voi mai spuneoamenilor de bine cã, dintre toate meleagurilecontemplate de lumina ochilor mei, acelea caremi s-au întipãrit în suflet pe când mã purta mamade mânã, îmi sunt cele mai scumpe, ºi cã numai un«înstrãinat» ca mine va ºti sã le ducã dorul ºi sã ledesmierde amintirea, aºa cum ºtiu eu astãzi cândtrãiesc din amintiri.” (Panait Istrati, Trecut ºi viitor –pagini auto-biografice, Ed. Renaºterea, 1925, p. 10)
Mergând pe ideea lui Ion Vinea, mã opresc aici,deºi mai sunt multe de adãugat, considerând cã,într-adevãr, „paguba naþionalã ar fi prea mare”dacã nu vom fi capabili a îndeplini aceastã „simplãformalitate: tãlmãcirea prestigioasei opere în limbacare trebuia sã-i fie lut dintru început”. (AlexandruOprea, op. cit., p. 377)
Note1. Referitor la amestecul în politicã ºi nu numai,
C. Rãdulescu-Motru, în lucrarea Etnicul românesc.Naþionalismul, la p. 138-139, descrie negativ figura ilustruluicãrturar Nicolae Iorga. Spre exemplu: „D. N. Iorga esteun cãrturar, adicã un om a cãrui culturã este formatã dincãrþile citite, iar nu din o experienþã încercatã în viaþa realã.Aceastã origine a culturii sale îl constrânge sufleteºte sãfie ca mai toþi cãrturarii care se amestecã în politicã ºi pecare i-a descris perfect de bine încã de acum un secolJ. de Maistre: orgolios; îmbãtat de ideile sale ºi, mai ales,de ideea propriului sãu eu; duºman al principiului desubordonaþiune; frondeur din fire ºi partizan înnãscut aloricãrei inovaþiuni. Cu un asemenea suflet este uºor deînþeles ce politicã naþionalistã are sã se facã. Viaþa realã
va trece pe al doilea plan, iar pe primul plan va veni mirajulidealist; (...) d. Iorga n-are nicio unitate de mãsurã, cãcivanitatea eului, ca ºi spaþiul dintre ideile citite, nu se poatemãsura.” (Ed. Albatros, Bucureºti, 1996)
2. Spre deosebire de alþii, Ioan Slavici este maiponderat în afirmaþii, cum se poate vedea din celereferitoare la Chira Chiralina: „Se vorbeºte azi mult despreKyra Kyralina a lui Panait Istrati ºi mulþi sunt supãraþi deconþinutul romanului. Nu se vor fi potrivind cele spuse înKyra Kyralina nici cu vederile mele, dar am rãmas încântatde forma, de stilul desãvârºit în care povesteºte dl PanaitIstrati. În privinþa aceasta, Ion al d-lui Liviu Rebreanu e maidezbrãcat, mai fãrã perdea decât Kyra Kyralina, care foarteadeseori ne reaminteºte – ca fel de a povesti – poveºtileorientale din O mie ºi una de nopþi.” (Interviu publicat înRampa, 27 octombrie 1924, cf. Al. Oprea, op. cit., p. 134.)
3. „Activitatea publicisticã la Adevãrul literar ºi artisticîncepe la 15 iunie 1924, continuându-se în fiece numãr alrevistei pânã la sfârºitul aceluiaºi an. Aici apar, între altele,douã povestiri inedite scrise direct în româneºte(Pescuitorul de bureþi ºi Sotir), precum ºi câteva profesiunide credinþã ºi pagini autobiografice” – cf. Panait Istrati,Cum am devenit scriitor, vol. I, ediþia a III-a, Ed. FlorileDalbe, Bucureºti, 1998, p. 412.
4. Interesant de adãugat este faptul cã directorul acesteipublicaþii este însuºi Pamfil ªeicaru. În urmã cu trei ani,în paginile aceluiaºi Curentul, Pamfil ªeicaru ºi NichiforCrainic fãceau front comun împotriva lui Istrati. În privinþaacestei colaborãri, Panait Istrati precizeazã: „Altã datãªeicaru «m-a înjurat din interes, dupã cum tot din interese fericit azi când primeºte un articol de la mine, cãci porciin-au obraz»”. Cât despre ziar, el afirmã urmãtoarele: „Cãcinimeni nu ºtie cã eu sunt mult mai fericit când pot sã spunîntr-un articol tot ce-mi trãzneºte prin cap, decât când scriuo carte. Cãrþile mi se pot publica la Paris mai uºor ºi mairepede decât pot eu sã le scriu, pe când un articol trãznit,greu ar trece în altã parte decât la Curentul, care nu seîmpiedicã în principii.” (Cf. Al. Oprea, op. cit., p. 285.)
(Din volumul în lucru, Publicistica lui Panait Istrati.Un jurnalist nedreptãþit)
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 2201318
Cãrþi ººi aautori
Volumul Parabolele llui IIisus.Adevãrul cca ppovestede Andrei Pleºu (Ed.
Humanitas, 2012), a câºtigat Premiul„Cartea anului 2012”, oferit de redacþiarevistei România literarã, iar apoii s-a conferit ºi Premiul anual pentruprozã al Uniunii Scriitorilor.
„Cartea anului” nu poate fi povestitã,ci doar cititã ºi interpretatã, în sensulprofund al intenþiilor autorului.
Dupã cum ne mãrturiseºte laînceput, Andrei Pleºu a trebuit sãfacã cercetãri substanþiale în cadrulInstitutului de Studii Avansate dinBerlin, sã susþinã apoi mai multeconferinþe, pe tema în elaborare,la Institutul de Studii Avansate dinNantes, la Universitatea din Iaºi ºila Centrul de Studii Bizantine SfântulPetru ºi Andrei din Bucureºti, adicãsã-ºi susþinã unele idei într-oconfruntare largã cu un public avizat,pentru a-ºi elucida unele teme, pe carene lasã sã subînþelegem cã i-au fostsugerate ºi de conducerea EdituriiHumanitas – pentru aceastã carte.Iar eu, ca simplu cititor, mergând maideparte (fiindcã, nu-i aºa? scrisul esteun urcuº al unei înãlþimi cãtre o altãînãlþime), pot presupune cã chiarlui Andrei Pleºu i-a fost greu, laînceput, sã strãbatã acest spaþiuspre o interpretare mai bogatã.
Dar iatã cã (pânã undeva) a ajuns,totuºi, într-un teritoriu sugerat prin titlulcãrþii: Parabolele lui Iisus. Adevãrulca poveste. (Deºi, ar putea pãreacã ar fi vorba de douã titluri paralele,apropiate.)
Ce aº înþelege eu prin aceasta?Andrei Pleºu lasã fiecãrui cititor dreptulsã-l interpreteze în felul lui. Douãidei colaterale: cã nu-i vorba de-omodificare a unor naraþiuni, ci,dimpotrivã, de o încercare de a leaduce la malul unic al adevãrului, ceeace reprezintã, deja, un pas înainte faþãde interpretãrile anterioare, tradiþionaleºi religioase.
Explicaþia esenþialã se aflã înprima parte a titlului: parabola esteo naraþiune, o fabulaþie, o poveste decare sufletul omului are nevoie, pentruexplicaþia propriei sale existenþe, prinmodelele sugerate de propovãduitor.Semnificaþia trecerii de la o astfelde naraþiune la adevãr este nuo contrapunere, ci o strãbaterea drumului invers, de la adevãrla parabolã.
De aaici, îîncã uun ppas îînainte,de data aceasta uriaº: cãIisus n-a spus, aºa, niºte
parabole, reluate de evangheliºti, cusens moralizator, cu dublã semnificaþie,interpretate simplist, la nivelulrespiraþiei imediate, repetate apoide mii ºi mii de ori de preoþi naivi,
sub sloganul „crede ºi nu cerceta”;apoi, altul, profund, la gradul deaprofundare al lui Andrei Pleºu ºi alaltor cercetãtori, pe care se bazeazãafirmaþiile sale, de apropiere a teologieide filosofie, prin care Iisus n-a fost
explicat pânã astãzi.Iatã cã s-a gândit un român
sã ne deschidã ochii asupra unuidublu adevãr: credinþa ºi filosofialui Iisus se interfereazã undeva,foarte sus, aproape de Scaunullui Dumnezeu Atotputernicul ºiAtoateînþelegãtorul, ºi chiarIertãtorul, deºi noi Îl înþelegemprin prisma mãrginirii noastrepãmântene, pentru a ne mulþumidoar pe noi, cei de un chip ºiasemãnare cu El, ºi cu Tatãl,sã-L întâmpinãm prin parabolelelui Iisus Fiul.
Religia adevãratã devineo filosofie existenþialã într-ointerpretare artisticã ºi moralã,explicitatã de Andrei Pleºuprintr-o prismã beletristicã.ªi iatã de ce un preot din þarãs-a speriat de aceastã variantãa domnului Pleºu, fiindcãne îndeamnã sã gândim maimult, mai profund, mai susºi altfel!
Pânã aici, mi-a fost foartegreu sã descifrez temeiurile
argumentative ale autorului, darfirul înþelegerii mele asupra cãrþii sale,în continuare, e ºi mai anevoios.
Deci: cum procedeazã el? Ca unbun teolog, filosof ºi filolog simultan,pentru care textul iniþial este ipotezaoricãrei judecãþi, dar ºi ca un gânditorstãpân pe sine ºi pe proiectelepe care ni le propune.
Ca ºi în volumul Despre îngeri,el încearcã sã se apropie cât mai multde divinitate, evident, cu mijloacelumeºti – ceea ce nu-i la îndemânaoricui, mai ales când înaltul e aproapede Tronul lui Dumnezeu, fiind vorbade Fiul Acestuia, de aceea, eseistulse suprasolicitã, iar cartea sa devineuneori un lung monolog de început,dar nu oricum, fiindcã parabola sedeschide mult mai târziu, la lecturã,
trecându-se la un dialog intens doar cucititorii interesaþi ºi, mai ales, capabilisã intre într-un circuit al înþelegerii.Iar continuarea devine fascinantã;aparent, acest volum poate fi numitºi Parabolele lui Andrei Pleºu despreParabolele lui Iisus.
Cum vvine aaceasta? În dublusens ºi în direcþii opuse, darnu contradictorii. Fiindcã un
cititor grãbit i-ar putea spune lui AndreiPleºu cã despre tema aleasã de el setot vorbeºte, de vreo douã mii ºi cevade ani încoace. Au susþinut-o, în scris,Marcu, Matei, Luca – adicã aceievangheliºti care au fost mai aproapede Hristos, i-au ascultat parabolele –fiindcã Fiul Domnului ºi al Omului nu ascris, propriu-zis, o carte: El a vorbit-o,adicã ºi-a rostit parabolele în public, înfaþa credincioºilor, pentru a-i îndreptaspre Dumnezeu.
Apoi, ucenicii Sãi au scris despreînvãþãturile lui Iisus, cu mici diferenþede la un evanghelist la altul. Iar preoþii,milioane de preoþi din douã mii de aniºi ceva, au luat aceste parabole ºi auînceput sã le citeascã ºi sã le expliceîn biserici, în faþa credincioºilor.
Ce ar mai fi de adãugat? Tocmaicã ar mai fi. Exemplificã aceasta cutrei variante despre parabola fãcliei,din Marcu, Luca, Matei: „Sensul prim
al textelorde mai sus elimpede: existãlucruri a cãrorevidenþã nupoate fi trecutã cu vederea… Existãaltele care pot fi ascunse, dar care,ascunse, îºi pierd rostul, devinnefuncþionale” (p. 59). Iar în altã parte:„Parabola cocheteazã, pretutindeni, cuun anumit coeficient de mister” (p. 33).Dupã care: „Muntele revelaþiei nu poatefi abordat ca un obiectiv turistic. Ele suportul întâlnirii cu Dumnezeu, dare ºi hotarul care menajeazã fiinþadelicatã a misterului” (p. 62).
Capitole de început dau, de fapt,cheia dezlegãrii interpretative aîntregului text: „Restul e literaturã
Tocmai pprin ssinceritatea ssam-a convins, în aceastãcarte, Andrei Pleºu; el nu
are nimic de câºtigat ºi nimic depierdut: e la un nivel superior degândire, bazat pe o documentaretemeinicã (mã refer la sutele denume ºi titluri bibliografice), cândspune adevãrul sãu, ca primã formãde comunicare intelectualã. Iaradevãrul sãu asupra parabolelorlui Iisus e simplu: cã, de mii de ani,aceste texte au fost folosite dreptmodele de credinþã ºi moralitate, darfãrã a se încerca descifrarea dubleilor semnificaþii. „Sã adãugãm cã, învreme ce discursul e argumentativ,povestea este indicativã. Nu expuneo teorie, ci aratã o stare de fapt,relateazã o situaþie, fãrã preaexplicite intenþii demonstrative.
Nu oferã rãspunsuri, ci stimuleazãcãutarea lor. În rezumat, s-ar spunecã povestea spune nespunând, lasãsã joace dinaintea celui care o ascultãpalpitul dintre cuvinte, de dincolo ºide deasupra lor. Prin faptul cã aratãîn loc de a explica, povestea e de-ofuncþionalitate pedagogicã incomparabilmai mare decât descriptivismulanalitic.” (p. 18)
Deci, cum procedeazã autorul?(E întrebarea de la care am plecat înelaborarea acestor considerente.) Punealãturi mai multe variante ale aceleiaºiparabole, respectând textul evanghelic.Apoi, se strãduieºte sã descopere cee mai departe, adicã, mai bine spus,ce putem adãuga, ca învãþãturã,la înþelegerea acestor texte.
Fiindcã „Nu dispreþul faþã delume ºi nu postura indigestã a uneisublimitãþi demonstrative se aºteaptãde la cel pornit pe cale, ci efortul dea dubla proximitatea, asfixiantã uneori,a contingenþei, ca o permanentãreferinþã transcendentã, ca distanþãigienicã faþã de invazia temporalitãþii.”(p. 64)
De aceea, mai afirm cã acest volumesenþial despre Adevãrul ca povestenu poate fi povestit, efortul nostruîndreptând-se (mulþumindu-se)doar spre a-l înþelege.
românã aa ttimpului, ppentru aa vvedea ººi uunele ddintre ppreocupãrile ttehnico-ººtiinþifice aale vvremii.
Recreaþii ººtiinnþifice
La 115 iianuarie 11883, la Iaºi (în tipo-litografia Buciumului Român), apãreaprimul numãr al revistei Recreaþii ªtiinþifice, publicaþie ºtiinþificã adresatãunei largi audienþe, o premierã în peisajul cultural românesc de la acea
datã. Colectivul de entuziaºti care au pus piatra de temelie a acestei întreprindericu profunde reverberaþii în viaþa academicã românã era format din N. Culianu,C. Climescu, I. Melik (de la Facultatea de ªtiinþe din laºi), G.I. Lucescu, V. Paladi,G.I. Roºiu, I.D. Rallet, G. Zarifopol, I.V. Praja ºi I.M. Dospinescu (profesorila diferite licee ºi ºcoli din Iaºi). Colaboratori regulaþi au fost ºi M. Tzony,V.C. Buþureanu, A. Scriban de la Universitatea din laºi.
Noua publicaþie a avut ca model reviste de prestigiu ce apãreau în þãrilecu tradiþie îndelungatã din Europa, din care s-au preluat, în timp, articole ºiprobleme: Analele lui Gergonne (Franþa), Mathesis (Gand, Belgia – a nu seconfunda cu societatea italianã cu acelaºi nume fondatã la Torino în 1895),Journal de mathématiques élémentaires (Paris), Revue Scientifique etc.
Revista a apãrut lunar; fãrã întrerupere, timp de ºase ani. Iniþial, fiecare numãravea 32 de pagini, cuprinzând articole cu subiecte variate: aritmeticã, algebrã,geometrie, geometrie analiticã, trigonometrie, calcul diferenþial ºi integral, istoriamatematicii, mecanicã, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie saudiverse. Ulterior, s-au publicat ºi numere de 24 de pagini sau numere comasate(7 ºi 8, numere de vacanþã) de 48 sau 40 de pagini.
Revista a cunoscut o bunã rãspândire în Regatul României (în întinderea sade atunci), primind colaborãri sub formã de Note, scrisori etc., din Iaºi, Bucureºti,Bacãu, Botoºani, dar ºi din Nãsãud sau Paris ºi a constituit un model pentru
întreprinderi similare ulterioare, cumar fi cunoscuta Gazeta Matematicã.
Ca „„profesie dde ccredinþã” ainimosului colectiv de editori,apare scrisã o scurtã adresare
Cãtrã Cetitori în prima paginã a nr. 1 din 1883, în care se afirmã dorinþa ca nouapublicaþie sã remedieze din lacunele existente în învãþãmântul nostru, sã ofereospitalitate profesorilor sau institutorilor care „trateazã o chestiune de ºtiinþedupã o metoadã proprie lui”, sã încurajeze tinerimea studioasã. Cu modestieºi obiectivitate se adaugã:
„Nu pretindem cã vom produce lucrãri originale. În starea în care se aflã þaranoastrã, lucrãri originale, pe terenul ºtiinþific, sînt foarte greu de întreprins. Niminenu este vinovat pentru aceasta; trebue sã ne facem stagiul cuvenit.”
Într-adevãr, câteva date sunt edificatoare în privinþa situaþiei existente atunciîn þara noastrã. Imediat dupã Unirea Principatelor s-a înlãturat, oficial, scriereacu alfabetul chirilic (în 1860 în Þara Româneascã ºi 1863 în Moldova), iar înscrierea cu caractere latine s-a adoptat sistemul etimologic cu utilizarea semnelordiacritice. În perioada de pânã la 1880, limba românã literarã (modernã) ºi-aîncheiat procesul de unificare ºi de stabilizare în forma pe care o are astãzi.Învãþãmântul trecea prin mari prefaceri ºi frãmântãri: înfiinþarea universitãþilordin Iaºi ºi Bucureºti, Legea învãþãmântului din 1864, numeroasele regulamentemenite sã organizeze reþeaua de ºcoli ºi sã stabileascã programele acestora,lipsa de manuale ºi cursuri în limba românã etc. Aceste dificultãþi ºi greutãþimateriale, cât ºi lipsa unui public format pentru receptarea unei reviste ºtiinþificede acest gen, fac ca actul publicãrii Recreaþiilor ªtiinþifice sã fie unul temerar,pornit dintr-o înaltã responsabilitate, pentru îndeplinirea cãruia au fost necesaremultã dãruire ºi sacrificii. În vol. VI, nr. 1, se subliniazã frumoasa concepþieumanistã a colectivului de redacþie, abordarea conºtientã a actului ºtiinþificºi a procesului de învãþãmânt de la noi:
„Credem cã noi am tras cea întãi brazdã care conduce cãtrã lucrãri originale,Brazda’i micã ºi îngustã, dar existã! [...] Noi de la început am avut în viderecã o sã trebuiascã sã facem sacrificiu de timp ºi bani. Am fãcut ºi vom faceacest sacrificiu.”
(T. Bîrsan, D. Tiba)
Fotografia mmiºcãrei este titlul unularticul publicat în Revue Scientifiquedin 23 decemvrie 1882. D. Muybridge, în America,reuºisã cãtrã finitul anului 1878 a fotografia atitudinilesuccesive ale unui cal ce merge la pas, la trap ºila galop. Metoada sa servea foarte bine la studiulmiºcãrilor omului ºi ale patrupedelor, dar nu se puteaaplica cu destul succes la sborul paserilor. D. Marey,în Paris, învinsã aceastã greutate. El construi opuºcã fotograficã analoagã cu revolverul astronomicconstruit de D. Jansen pentru observarea contactelorVinerei cu Soarele în 1874. D. Marey, mai norocitde cît D. Jansen, se servi de plãci Monckhoven cugelatinobromurã de argint, care sînt foarte sensibileºi care nu erau cunoscute încã în 1874.
Puºca fotograficã are aspectul unei puºtiordinare cu o þavã de un calibru foarte mare.Cãtrã extremitatea liberã a tubului se aflã obiectivulfotografic: imagina se formeazã cãtrã ceealaltãextremitate, pe marginea unui disc de steclã matã.Acest disc este perpendicular pe acsa mare a þeviei;centrul lui este situat cu mult mai jos. Cînd se dãdrumul acestei puºti, o sistemã orologicã, aºezatãaproape de pedicã, face, pe de o parte, ca placade steclã sã primeascã o rotaþie intermitentã, iar,pe de alta, ca un obturator circular cu crãpãtura îndirecþia razei sã se întoarcã cu o miºcare continuã,aºa încît, placa, oprindu-se de 12 ori într’o secundã,sã primeascã de 12 ori impresia luminei.
În locul steclei mate se pune o steclã sensibilã,care face o rotaþie complectã într’o secundãºi prin urmare în acest timp se fotografieazãde 12 ori obiectul ochit.
Aparatul e uºor. Operatorul îlpoate transporta ori unde. Ochindbine o pasere ºi apoi dînd drumulpuºtei sale, va obþine pe placabromuratã 12 fotografii aºezateîn serie circularã. Probele sînt mici,dar astfeliu de fine încît se potexamina cu lupa ºi mãrindu-lese pot ave imagini foarte frumoase.
„Am vãzut pe D. Marey, ziceD. Olivier, autorul articulului citat;fotografiind dintr’o fereastã a caseisale persoane ce treceau departe
de acolo pe stradã, pe jos ºi cu trãsura; spre marealor mirare, acele persoane ar fi gãsit astãzi portretelelor în Revista ªtiinþificã, dacã nu ne am fi temutcã aceastã reproducere ar fi indiscretã.”
Ca dependenþã a catedrei sale dela „Collegede France”, D. Marey a fundat o staþie fisiologicã înParcul Principilor, între Auteuil ºi Boulogne. Studiilece face acolo sînt bazate pe o metoadã propriea sa. Un om care aleargã sau sare, un cal ce fugesau sare o barierã, o pasere în sbor etc., sînt obiecteinteresante de studiet pentru D. Marey. Cândse va cunoaºte mecanismul sborului la paseri,se spereazã cã se va gãsi o soluþiune pentrumarea problemã a navigaþiei aeriene.
În Belgiea, D. Candeze, membru în Academiaregalã, a fãcut o altã experienþã: pe cînd setransporta cu drumul de fier, a reuºit sã fotografiezemai multe din localitãþile pe unde trecea. Probeleobþinute sînt foarte curate. El îºi propunesã-ºi urmezã experienþele în balon.
Aclimatarea cceaiului îîn EEuropa. Tot în acelnumer din Revue Scientifique videm cã încercãrile deaclimatarea ceaiului în Loara Inferioarã sînt pe calefoarte bunã; ultoanele fãcute pe camelia ar fi suportatfoarte bine temperaturi mai mici de zero grade.În Sicilia, aproape de Mesina, 120 arboraºi, plantaþide trei ani, sînt foarte frumoºi, acoperiþi de frunzeºi de seminþi. Întrebarea este dacã aromase va conserva fãrã alterare.
Cel mmai îînalt ppod ddin llume. În Pensilvania(America), se construeºte acum un pod careva ave o înãlþime de 91,74 m deasupra nivelului rîuluiKingua a cãrui albie se aflã la 640 metri deasupranivelului mãrei. Acest pod va fi de fer ºi va aveo lungime de 625 metri. Se vor întrebuinþa înconstrucþie 180 000 kg de fer ºi 54 000 metri cubicide zidãrie; construcþia va þine aproape un an.
Influinþa ppoliticã aa ccometelor îîn CChina. Naturespune cã chinejii au privit cometele ce s’au arãtatîn aceºti din urmã doi ani ca o prevestireameninþãtoare. Ei asamãnã coada cometelorcu o sabie ºi vãd în aceasta semnul unei rãzbunãrice se va îndrepta asupra unei naþiuni nedemne.Cu ocazia celei din urmã comete, s’a dat un decretpromulgat în numele tînãrului împãrat, în care sezice cã cometa dovedeºte negligenþa foncþionarilorde a informa pe suveran despre nenorocirilepoporului. S’a ordonat o anchetã foarte severã;nu-i cu neputinþã ca din aceasta sã urmezão reformã radicalã în administraþia chinezã.
Canalul BBalticei. Noul canal ce va uni mareaBalticã cu marea Nordului va scurta aproapecu 600 mile drumul ce se face pînã acum prinstrîmtorile Danimarcei. Acest canal va merge dela Gluckstadt la Kiel ºi va ave o lungime de 50 mile,adecã aproape jumãtate din lungimea canaluluide Suez. Se vorbeºte aseminea despre sãpareaunul canal maritim de la Anvers la Cologne.
Efectele ccomerþiale aale ttunelului SSt. GGotard.Mai înainte, Alpii izolau Italiea de Europa nordicã,ºi comerþul ei se fãcea mai mult cu Franþiea ºi cuAngliea. De la deschiderea tunelului de St. Gotard,Italiea s’a pus în relaþii directe cu Germaniea, Belgieaºi Olanda; vechile relaþii comerþiale se schimbãcu o repegiune revoluþionarã.
În cele dintãiu douã luni dupã deschidereatunelului, s’a transportat din Germaniea în Italiea40 000 tone de cãrbune, 107 tone fer nelucrat,14 000 tone de maºini, 693 tone de aramã,17 409 tone de spirtuoase, 1 446 tone de hîrtieºi 76 vagoane de drum de fer.
Pentru NNira LLee, ccuvântul „„casã” are douãînþelesuri: Tempe, Arizona, ºi Tel Aviv, Israel.Nira s-a nãscut în Arizona în anul 1988,
într-o familie de evrei. A copilãrit ºi a studiat în oraºulTempe. A ales, însã, un drum total diferit de toþicolegii ºi prietenii ei: s-a decis sã se înrolezeîn armata israelianã.
Într-o zi de septembrie, în anul 2000, în campusulArizona State University a avut loc un marº pro-Israel. Deºi era doar în clasa a ºaptea, Nira a înþelescã în Israel sunt conflicte faþã de care ea nutrebuie sã fie indiferentã. „Îmi aduc aminteînverºunarea incredibilã de la ASU, aici, la odistanþã de 10.000 de mile (aprox 16.000 km)de Orientul Mijlociu. Cred cã acela a fostmomentul care mi-a stârnit dorinþa de-a facemai mult pentru aceastã þarã” – a declaratîntr-un interviu acordat cotidianului The ArizonaRepublic. În perioada ºcolii gimnaziale,când majoritatea fetelor de vârsta ei eraupreocupate de bãieþi ºi de machiaje, Nirastudia ebraica, istoria Holocaustului ºi originilefamiliei sale, iar la vârsta de 16 ani a vizitatpentru prima datã Israelul.
În perioada cât era elevã la DobsonHigh School, mai exact, în clasa a zecea,adolescenta de origine evreiascã a pus bazeleunei ligi numite „Anti-Defamation League”.Dupã absolvirea liceului, urmeazã cursurileunei universitãþi din Washington D.C., cu specializareîn relaþii internaþionale, concentrându-se pe OrientulMijlociu ºi politica internaþionalã.
La vârsta de 19 ani, Nira Lee urmeazã timp deun an cursurile Universitãþii Haifa din Israel, iar acum,la 25 de ani este locotenent în armata israelianã, în
zona de frontierã a Fâºiei Gaza, purtând uniformaverde-oliv a Forþelor de Apãrare Israeliene;coordoneazã transferul de alimente, îmbrãcãminteºi materiale medicale din Israel în Fâºia Gaza.
Nira LLee eeste ddin ffire oo lluptãtoare înnãscutã.A trebuit sã lupte pentru viaþa ei dinmomentul în care a venit pe lume la Good
Samaritan Hospital din Phoenix. Fiind nãscutãprematur, cu patru sãptãmâni mai devreme, Nira
a suferit de un sindrom numit„detresã respiratorie neonatalã”,caracterizatã prin faptul cã unnou-nãscut nu poate sã respireadecvat, deoarece plãmâniinu îi sunt complet dezvoltaþi. Înprimele zile dupã naºtere, mediciii-au sfãtuit pe membrii familieisã facã aranjamentele funerare.Cu toate acestea, Nira a sfidatrealitatea. A fost conectatãla un aparat respiratoriu pentruaproape 3 sãptãmâni, timp încare nu a deschis ochii, nu aclipit. Când medicii au scos-o dela aparate, pãrinþii ei, Marcie ºiBarton Lee, au stat cu respiraþiatãiatã. S-au rugat cu toþii ºi apoiNira a respirat pentru prima datã
singurã. „Medicii ºi asistentele au spus atunci cãeste o luptãtoare ºi iatã cã a ajuns soldat în armatã”,confirmã Marcie Lee, mama Nirei.
Tatãl, Barton Lee, este rabin la ASU Hillel JewishStudent Center din anul 1972. Având în vedere cãambii pãrinþi predau studii ebraice la Arizona State
University, valorile Nirei Leeau fost centrate de timpuriupe credinþã, compasiune ºidreptate. A revenit din Israelpentru a-ºi termina studiile laUniversitatea din WashingtonD.C., iar în luna mai, 2010, dupãabsolvire, s-a înrolat în armata israelianã. Vorbinddespre Fâºia Gaza, Nira Lee spune cã este condusãde gruparea teroristã Hamas care doreºte sã distrugãIsraelul ºi care a aruncat mii de rachete cãtreisraelienii civili în ultimii ani. „Forþele de Apãrareale Israelului nu coopereazã cu Hamas, de aceeaeste crucial sã menþinem relaþii solide cu organizaþiiinternaþionale care lucreazã cu civilii din Gazaneimplicaþi în aceastã organizaþie; zilnic trec graniþaîntre 250 ºi 350 de tiruri transportând bunuricomerciale.”
Nira Lee deþine acum cetãþenie dublã (americanãºi israelianã) ºi spune cã dupã ce s-a înrolat înarmata israelianã s-a simþit extrem de singuraticã.Incidentele destul de frecvenþe din zonã, însã,creeazã o unitate ºi solidaritate aparte între soldaþiiisraelieni, ne mai spune Nira Lee; adesea, în miezde noapte, se pot auzi rachete trimise din FâºiaGaza sau câte un autobuz care sare în aerdin cauza vreunei bombe.
Având în vedere cã în luna octombrie, anulacesta, serviciul militar al Nirei Lee în zona Gazava lua sfârºit, ea îºi propune sã-ºi completeze studiilede masterat la Universitatea din Tel Aviv. DeciziaNirei Lee de a-ºi întrerupe studiile nu a fost una demoment, ea s-a datorat spiritului ei moral, dispoziþieiei spre sacrificiu, dârzeniei ºi curajului de a sealãtura celor devotaþi unei cauze.
Din AArizona, îîn aarmata iisraelianãOOccttaavviiaann DD.. CCUURRPPAAªª
Arnold BBennett, un renumit scriitor englez,comenta într-unul dintre romanele sale„acea calitate misterioasã numitã stil”.
Stilul constituie modul în care spunem, facem sauexprimãm ceva, stilul reprezintã însãºi manifestareapersoanei noastre, a ceea ce ne defineºte, a ceeace suntem. Metaforic vorbind, stilul este veºmântulgândurilor pe care le avem, un dar, o mirodeniece ne deosebeºte de ceilalþi, cu alte cuvinte, stilulconteazã ºi face de cele mai multe ori diferenþa,mai ales atunci când vine vorba de celebritãþi.O prezenþã cu stil, dar ºi o celebritate e ºi româncaAdina Sas-Simoniak, licenþiatã în actorie a Academieide Teatru din Tg. Mureº, în prezent o jurnalistã demarcã din Chicago. Nãscutã într-o zi de iarnã, pe10 ianuarie, în cel mai frumos sãtuc de la poaleleMunþilor Zarandului, Cuvin, din judeþul Arad, aceastaemigreazã, împreunã cu soþul ei, în Statele Unite,în aprilie 1997, lãsând în urmã un debut laTeleviziunea din Arad, dar ºi mirajul efemer al scenei.
Cu toate cã scena i-a adus popularitate, iar dupãabsolvirea facultãþii, în 1995, a trãit într-un fel unicfiecare partiturã interpretatã, transpunându-se înpielea personajului ºi încercând o abordare nouã,diferitã de cea clasicã, Adina înþelege cã în artãresursele sunt nelimitate, iar graniþa dintre teatru,jurnalism ºi literaturã se întrepãtrunde, astfel cãun actor poate sã se simtã inspirat sã încerce noimodalitãþi de exprimare. Propria structurã sufleteascãîi permite acest lucru, iar începuturile ei în publicisticãse produc în revista Oastea Domnului, dupã careSas-Simoniak continuã sã se afirme cu articoleîn Flacãra Rusaliilor, Cuvântul Adevãrului, Genesis.Are, de asemenea, ºansa sã editeze, câþiva ani larând, revista Televiziunii Creºtine Române, Creºtinulîn acþiune, iar în aprilie 2003 vede lumina tiparuluiprima ediþie din Orizont creºtin, probabil singuratipãriturã ce reuºeºte sã îi uneascã pe creºtinii dediferite confesiuni – ortodocºi, baptiºti, penticostaliºi creºtini dupã Evanghelie.
Distribuitã întoatã comunitatearomânã dinChicago ºiîmprejurimi,construitã în jurulunor rubrici precum„ªtiaþi cã...?”,„Punct turistic”,„File de istorie”,„De la gospodine...pentru gospodine!”,„Sãnãtate”, „Colþulde literaturã”,„Maxime ºicugetãri”, rebus etc.ºi finanþându-sedoar din reclame,
revista publicatã de Adina Sas-Simoniak îºi întrerupeapariþia cu puþin timp în urmã, în favoarea site-uluiwww.orizontcrestin.org.
De la jurnalism la literaturã nu mai este decâtun pas, iar talentul ei odatã confirmat, urmeazãun alt moment crucial în cariera Adinei, anul 2002,când iese de sub tipar Perpendiculara pe un colþde nemurire, prima carte de versuri ce îi poartãsemnãtura. Pe lângã aceasta, Sas-Simoniak se maiocupã de editarea a încã douã volume, Semnul vieþii(o plachetã cu stihurile pictoriþei Dorothea Fleissdin Germania ºi poze realizate de artista-fotografLia Deznan din Chicago) ºi Picuri din sufletde Ion Soimoºanu.
Ca oorice iiubitor dde aartã, Adina se hrãneºtela rândul sãu cu frumos ºi se delecteazãlecturând din John Ortberg, Bill Hybels,
Smith Wigglesworth sau Jim Cymbala. ªi, pentru cão veche zicalã spune cã, pânã la urmã, cãrþi din cãrþise nasc, una dintre dorinþele despre care aceastavorbeºte la timpul viitor, este aceea de a publica,
pe lângã romanul la care lucreazã în prezent, un tomde poezii ºi eseuri, intitulat Clepsidra cu sentimente.
Un om cu contururi clasice, în care simþãmintelese mãsoarã ireversibil, asemenea timpului, relevândinteligenþã, sensibilitate ºi spirit, atribute prinexcelenþã feminine, aceasta este Adina Sas-Simoniakcare, într-o încercare fireascã ºi elevatã de a simþivremurile, oamenii ºi situaþiile ºi de a da rãspunsurila unele dintre problemele importante ale vieþii într-unstil practic de întrebuinþare a celebritãþii, s-a apucatºi de consiliere spiritualã, reuºind sã se ridice, dinnou, la înãlþimea aºteptãrilor. Preocupatã de faptulcã existã nenumãrate femei singure, neînþelese, îndepresie, ce au nevoie de cineva care sã le asculte,sã nu le condamne, sã le punã sub picioare fascicululde luminã care este credinþa ºi care le conduce laDumnezeu, Adina exploreazã ºi exploateazã ºi acestdomeniu, încercând sã fie un sprijin pentru sufletele„bolnave”, pe care le ajutã sã îºi redobândeascãintegritatea fizicã ºi psihicã. Ea însãºi, o mamãºi o soþie devotatã pentru cele douã fetiþe minunate,Shanea Hafeya (6 ani) ºi Mayra (3 ani), ºi pentruSimi, cel alãturi de care a pornit la drum în decembrie1995, ºtie cât de important este sã reuºeºti sã„repari” ºi sã readuci echilibrul în viaþa celor caredeºi au dorit sã se bucure de ºansa unei familiiîmplinite, nu au o asemenea fericire.
Dacã ar fi sã formuleze într-o frazã stilul careo defineºte, indiferent cã este vorba de televiziune,publicisticã, literaturã sau consiliere spiritualã, AdinaSas-Simoniak, cândva eleva din Lecþia lui EugenIonescu, ar spune astfel: inima mea sã nu iubeascãaltceva decât lucrurile lui Dumnezeu. Fie cã aparepe sticlã ori cã mânuieºte condeiul, sau cã încearcãsã le susþinã cu generozitate pe femei ºi sã leconvingã cã o pot lua de la capãt, pentru cã o doaredurerea lumii, aceasta o face în stilul ei optimist,motivat, atractiv. Un stil natural ºi plin de afecþiune,care a fãcut-o deja celebrã.
(Phoenix, Arizona)
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 21
La ppas pprin ssatul gglobal
În ddimineaþa zzilei dde13 aaugust 22013, aterizamla Shanghai, în cadrul
unei vizite turistice de douã sãptãmâni. Nu mai eraShanghaiul pe care-l cunoscusem eu în februarie1966. M-am trezit într-un viitor pe care chineziiºi-l edificaserã în mod miraculos. Aceeaºi senzaþieam avut pe tot parcursul acestui circuit turistic. LaShanghai, iar apoi la Hangzhou ºi Beijing, imaginilemele vechi nu se mai potriveau cu ceea ce vedeamde aceastã datã. Era o cu totul altã Chinã, cea aînceputului de secol XXI, o Chinã care crescuse ºiînflorise ca un Fãt-Frumos din basme, parcurgând,în mai puþin de o generaþie, un traseu pe carealte popoare trudiserã timp de sute de ani.
În luna martie 1969, când mi-am încheiatmisiunea diplomaticã în China, lãsam în urmã unShanghai care parcã îngheþase în istorie, de altfel,o istorie emblematicã pentru China. Povesteaspune cã oraºul de astãzi era doar un sãtuc, numitHuating, înainte de dinastia Sui, devenit prefecturãîn era Tang ºi primind numele de Shanghai ulterior,în timpul dinastiei Song. S-a dezvoltat ca oraºcomercial pentru ca, prin anul 1930, sã fiecunoscut drept centrul financiar al Asiei. Din secolulal XIX-lea, evoluþia lui este legatã de prezenþastrãinilor, de concesiunile englezã, francezã,americanã ºi altele, implantate în Shanghai.Dupã gusturile lor, strãinii au orientat Shanghaiulspre jocurile de noroc, droguri ºi prostituþie,transformându-l în cel mai mare bordel din lume.Dupã proclamarea Republicii Populare Chineze(1 octombrie 1949), oraºul intrã într-o perioadãde hibernare, fiind considerat de noile autoritãþidrept simbol al capitalismului.
Shanghaiul, cunoscut de mine cu 47 de ani înurmã, era oglinda unei þãri cu grave probleme interneºi externe. În anii scurºi de la proclamarea Republicii,þara a fost antrenatã în experimente, care mai decare mai pãguboase, strãine, în cea mai mare parte,de tradiþiile ºi filosofia poporului chinez. Pe unasemenea fundal, s-a produs explozia social-politicãdin anul 1966, cunoscutã sub numele de RevoluþiaCulturalã. Am fost martorul primilor trei ani,cei mai furioºi, ai acelui fenomen.
Nici ppe pplan eextern CChina nu avea o situaþiemai bunã. Practic, era încercuitã de þãri ºiforþe nu doar neprietenoase, ci de-a dreptul
inamice. În Nord, se acutiza conflictul ideologicchino-sovietic; în Vest, erau neînþelegerile cu India;în Sud, continua agresiunea SUA împotrivaVietnamului; în Est, China se confrunta cu atitudineaostilã a Japoniei, Taiwanului ºi Coreei de Sud. MareaChinã nu era admisã în ONU ºi alte organismeinternaþionale, locul sãu legitim fiind uzurpatde Taiwan. Apoi, urmând politica Statelor Unite,principalele þãri occidentale þineau China într-ocarantinã diplomaticã, refuzând sã stabileascãrelaþii normale, de la stat la stat.
În acea vreme, China se afla într-o perioadãnefastã, de cca 200 de ani, când a fost scoasãdin centrul lumii, unde apãruse în zorii istoriei ºi semenþinuse timp de milenii, fãrã întrerupere. Centrullumii? Da, aflãm din mitologia chinezã. În concepþiavechilor chinezi, pãmântul ar fi fost pãtrat, înconjuratde un ocean nemãrginit. În centrul acelui pãmânt,China a fost creatã de strãmoºul chinezilor, Pan Gu.
În august 2013, aveam în faþã o Chinã renãscutãprecum pasãrea Phoenix. Nu era o Chinã mitologicã,ci una a miracolelor. În doar trei decenii de lalansarea reformei patriarhului politicii chineze, DengXiaoping, þara a ajuns la vârful piramidei de puteredin lume, alãturi de Statele Unite ale Americii. În anul2011, China ºi-a adjudecat deja locul doi ca mare
putere economicã mondialã. La mulþi indicatorieconomico-financiari, China are o poziþie dominantã.Direct sau indirect, o bunã parte a lumii, începândcu Statele Unite, este îndatoratã Chinei. Prin poziþiasa în principalele organisme financiare internaþionale,China ºi aliaþii sãi din BRICS (Brazilia, Rusia,India, China ºi Africa de Sud) ar putea determinareorientarea politicii acestora sau, în caz contrar,chiar clonarea lor. Aºa cum înainte se spunea cãsteagul urmeazã dolarul, este evident cã, astãzi,yuanul chinez este urmat nu doar de steagul Chinei,
dar ºi de influenþa tot mai mare a acestei þãri în toateproblemele internaþionale majore.
Oamenii detoate orientãrileºi profesiileîncearcã sãdescifrezesecretele princare Chinaa atinsasemeneaculminemaivãzutede progresîn toatedomeniile.Din punctde vedereal regimuluipolitic, dilemaeste evidentã. Deºi formal China este o þarãsocialistã, în realitate ea urmeazã traseul uneieconomii de piaþã. Deci, aceastã þarã nu poatefi încadratã pe deplin nici la socialism ºi nici lacapitalism. În cercurile avizate se spune cã întrecomunism ºi capitalism existã China. Fenomenulîºi are originea în doctrina lui Deng Xiaoping,conform cãreia nu are importanþã dacã o politicã esteetichetatã ca fiind socialistã sau capitalistã, atâta timpcât genereazã dezvoltare. Tot el sublinia cã este binesã fii bogat ºi cã þara lui va avea succesul asiguratnumai dacã chinezii îndrãznesc sã-ºi emancipezeminþile ºi sã acþioneze liber.
Orientãrile llui DDeng XXiaoping au diminuatrolul ideologiei ºi au reprofilat membrii departid în buni gospodari ai þãrii. Au fost
pãstrate conducerea ºi planificarea centralã, ceeace a permis o mai bunã cunoaºtere ºi dirijare afenomenelor economice. La toate acestea a fostadãugatã grija pentru eficienþã ºi rentabilitate.Lucrurile s-au îmbinat în mod natural, atâta timpcât China a fost leagãn al economiei de piaþã încãdin timpul dinastiei Shang, cu 3.500 de ani în urmã.
Strãlucitul economist chinez Sima Qian, care l-aprecedat pe englezul Adam Smith cu 1.800 de ani,definea profitul drept scop final al tuturor activitãþilordintr-o societate bazatã pe economia de mãrfuri.Dupã el, cea mai bunã politicã pentru o asemeneaeconomie este aceea de a-i permite sã se dezvolteîn conformitate cu regulile proprii (din volumul China:tradiþii ºi culturã, de Su Shuyang).
Forþa dde mmuncã cchinezã, abundentã,harnicã, disciplinatã ºi modestã, esteconsideratã de analiºti drept punct
central al miracolelor din ultimele trei decenii.Însã, aceastã mare forþã, 779,95 de milioaneîn 2009, mai avea nevoie sã fie educatã,calificatã, pentru a putea deveni o forþãde muncã aptã sã preia un rol productivºi competitiv în economia mondialã. Dintr-ostatisticã a anului 1982, gradul de educaþieal acestei forþe de muncã era, în linii mari,urmãtorul: 28% analfabeþi ºi semianalfabeþi,34% cu studii primare ºi doar 0,87% absolvenþide învãþãmânt superior. ªi, totuºi, miracoluls-a produs mai întâi în acest domeniu sensibil,deoarece chinezul nu a uitat spusele filosofuluiConfucius cum cã biologia ne aseamãnã ºieducaþia ne deosebeºte. Tot de la acest filosof,conducerea chinezã a reþinut imperativul privindrolul decisiv al segmentului de funcþionari aistatului ºi necesitatea organizãrii meritocraticea societãþii, dupã regula omul potrivit, la locul
potrivit. În cadrul acestei reforme, dezvoltareaînvãþãmântului ºi ºtiinþei a devenit o obsesie aconducerii chineze, cum o numesc unii analiºti.
În doar zece ani, numãruluniversitãþilor din China s-a dublat.În anul 2009, erau înrolaþi 21,447milioane de studenþi, cu 5,311milioane de absolvenþi la sfârºitde an universitar. La fel deimpresionantã este ºi dimensiuneaînvãþãmântului mediu vocaþional(de meserii), care, în acelaºi an,cuprindea 21,767 de milioane deelevi, dintre care au absolvit 6,192de milioane. Învãþãmântul chinezeste susþinut în prezent de un efortfinanciar egal cu 4% din PIB-ul þãrii.
Revenind lla SShanghai,trebuie spus cã, din punctde vedere al avântului
pe plan economico-financiar, educaþional, ºtiinþific ºicultural, acest megaoraº este propulsorul ºi oglindanoii Chine. Numit ºi Perla Orientului, oraºul a devenitun centru economic de prima mânã, asigurând (înanul 2005) 50% din producþia industrialã a þãrii. Eleste poarta Chinei spre lume. Voi mai adãuga doardouã coordonate ale poziþiei oraºului Shanghai: din2003, portul Shanghai a depãºit în fiecare an câteuna dintre surorile sale cele mari, Rotterdam, HongKong ºi Singapore, devenind cel mai mare din lume.Îmi este plãcut sã menþionez cã, din anul 2002, portulShanghai este înfrãþit cu portul românesc Constanþa.Cel de al doilea element care explicã miracolele dinChina este poziþia fruntaºã pe care oraºul o ocupãîn învãþãmântul chinez. El are unele dintre cele maimari ºi mai vechi universitãþi din China, cotate printrecele mai bune din lume. Aceasta explicã ºi faptul cãtocmai o universitate din Shanghai, Jiaotong, publicãde mai mulþi ani ierarhizarea academicã a primelor500 de universitãþi din lume. Din pãcate, Românianu a întrunit pânã acum condiþiile necesare pentrua accede în aceastã elitã. Pentru aceasta, eaar avea nevoie de un punctaj cel puþin dublu.
Un aargeºean pprin llume
În CChina, ddupã 444 dde aaniIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU
Mai bbine tte iimpiedici ppe oo ccale nnouã, ddecât ssã ccazi ppe uuna bbãtãtoritã. ((Proverb cchinezesc)
Curtea de la Argeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 2201322
Orizont SSF
Ioana PPetrescu – nu trebuie confundatã cuprofesoara universitarã de la Cluj, specializatãîn eminescologie ºi în poezia lui Ion Barbu – s-a
nãscut, ca Ioana Elisabeta Bãlãnescu, în anul 1906ºi a trãit pânã la 20 octombrie 1996. Colecþia dePovestiri ªtiinþifico-Fantastice îi publicã naraþiuni cucaracter romantic, în care asupra unor momente aleistoriei se proiecteazã elemente de sugestie ºtiinþificã,menite sã „limpezeascã” astfel enigme strãvechi.Balaurul mãrilor (1957) confruntã zorii ºtiinþeimoderne cu negura groasã a ignoranþei medievale:pentru pescarii din aºezarea scandinavã Bolmo,naºterea unei insule în largul þãrmului lor echivaleazãcu zvârcolirile fabulosului kraken al istorisirilormarinãreºti rãspândite din gurã în gurã. Cântecullebedei (1958) este povestea de dragoste dintreAlessandro Morelli, artist pasionat de viorile vechidin Cremona, ºi tânãra Ginevra, soþia bogatului ºiimoralului conte Mortagna. Înþelegând la un momentdat cã riscã s-o piardã, contele îi pândeºte în noaptepe cei doi îndrãgostiþi, iar Ginevra cade rãpusã de unfoc de pistol tras asupra lor. Salvatã din incendiul cedistruge palatul contelui, una dintre minunatele vioride colecþie va fi aºezatã pe mormântul celei ucisedin rãzbunare ºi, în mod miraculos, cântã singurã omelodie tristã în nopþile cu lunã. Aici, pentru a rupesuperstiþia, intervine lecþia savantã, de fapt o ipotezãechivalentã cu o superstiþie nouã:
„– Dã-þi puþinã ostenealã ºi urmãreºte-mã!Existã anumite metale, seleniul de pildã, care auproprietatea ca, sub acþiunea razelor luminoase,sã emitã electroni, astfel încât se naºte un curentelectric. Cu ajutorul unui dispozitiv electromagnetic,curentul acesta poate produce un sunet. N-ai auzitpânã acum de celula fotoelectricã? E o descoperirerecentã a veacului nostru. Iatã însã cã documentulacesta, spuse el bãtând cu degetele în carnet,dovedeºte cã descoperirea o fãcuse Pietrola Costa încã de la începutul veacului trecut.
Otto mãrturisi cã totuºi nu prea înþelesesemare lucru ºi cã aceste teorii îl zãpãcesc.
– Ai rãbdare, trogloditule! Ajungacum la explicaþia ºtiinþificã afenomenului petrecut în cavou. Pietroprevãzuse vioara cu un mecanismelectromagnetic ºi o aºezase în aºafel pe piatra de mormânt ca sã fieatinsã de razele lunii. În jurul vioriipusese niºte plãci de seleniu, careau o culoare brunã roºcatã. Þii mintepetele de sânge închegat? Cândrazele de lunã care pãtrundeaupe fereastra cavoului ajungeau sãcadã pe vioarã, plãcile de seleniu,devenind conducãtoare, eraustrãbãtute de curenþii produºi de opilã galvanicã. La rândul lor, aceºtiaacþionau asupra unor dispozitiveelectromagnetice, determinândmiºcarea unor ciocãnele, care loveauuºor coardele ºi le fãceau sã vibreze.
ªi iatã cum plângea vioara!– Dar strãbunul tãu afirmã cã nu se auzea numai
un singur sunet, ci un fel de modulaþie jalnicã.– Desigur! Fiecare ciocãnel era acþionat de o altã
placã de seleniu. Razele lunei trecând prin frunziºulsalciei, care se miºca la adierea vântului, cãdeauîn chip neregulat asupra diferitelor plãci, fãcândciocãnelele sã atingã în mod variat coardele,obþinându-se o succesiune de sunete melodioase.Eu vãd lucrul acesta ca ºi cum l-aº avea în faþaochilor ºi aº putea sã construiesc ºi eu o asemeneavioarã.”
Ultima ppovestire ppublicatã în Colecþialui Adrian Rogoz, O întâmplare denecrezut (1960), îºi aduce subiectul în
contemporaneitatea noastrã, dar ºi între cliºeelepolitice ale Rãzboiului Rece. Un accident produsla bordul unui avion riscã sã fie tratat drept crimãcu motivaþii rasiale ºi abia înºiruirea amãnuntelorsale pe un fir de logicã ºtiinþificã îl salveazã pe liderulsindicalist Mdolomba de la nedreapta acuzaþiede crimã asupra preºedintelui consorþiului belgiancare exploateazã minele de aur din Katanga.
În anii ’60, Ioana Petrescu ascris douã cãrþi mai direct legatede publicul juvenil, atât prinsubiecte, cât ºi prin personaje.În Audacia (1963), acþioneazãîntr-o amuzantã naivitate infantilãechipa „muschetarilor” Þumbri,Cireºica ºi Mihuþ, cãrora li se
alãturã, pe post de d’Artagnan,cãþelul Zdup. Elementul detehnologie SF al romanului este„neo-siderul”, metal miraculosinventat de personajul AnaPãun ºi care ar permite osenzaþionalã restructurare aconcepþiilor arhitectonice. Viziunea anticipatoareþinteºte aici spre oraºul viitorului, experimentatîn Ardeal. Construitã în secret, în numai nouã luni,o asemenea minune a civilizaþiei trimite gândulla preþiosul decor al basmelor populare. Mulþimea
invitatã de pretutindeni la inaugurarea oficialãdescoperã o garã „ca un palat de cleºtar”.Dincolo de porþile sale de bronz, nimerimde-a dreptul pe un alt tãrâm: din viscolul iernii,musafirii trec în grãdini cu magnolii ºi cireºiînfloriþi, cu boschete de azalee ºi rododendron,cu lalele ºi bujori. Bulevardele se mãrginesc cu„mãreþe palate în armãturi de argint”. Construitedin plãci transparente de masã plasticã, edificiile„pãreau uriaºe cuburi de cristal strãlucitorvopsit în culori dulci de acadele”. Între blocuridescoperim zvelte poduri aeriene, pe deasupracãrora circulaþia se face cu funicularul. În parculcu aspect tropical, maimuþe se fugãresc printreferigile uriaºe, iar papagali pestriþi cârâie pesteorhidee. Oraºul acesta ardeleano-futurist e fãcut,bineînþeles, ºi cu ajutorul inteligenþei sovietice,întrucât un anume profesor Iakovlev, prin
studii pedologice temeinice, ar fi reuºit „sãîmpãmânteneascã o sumedenie de specii rare,tropicale, aduse din Crimeea ºi Caucaz”. Vegetaþiade pe blocuri concureazã miticele grãdini suspendateale Semiramidei în aceastã aglomerare urbanãcapabilã sã se izoleze de clima naturalã a planeteiîn aºa mãsurã, încât devine model pentru viitoareleaºezãri omeneºti de pe Lunã.
În rromanul Minuni lla MMãrgãrit (1965), cãþeauaLupa ia locul lui Zdup pe lângã personajeleaflate la vârsta copilãriei, iar pretextele SF se
concentreazã asupra unor experienþe de laborator cepun în evidenþã un element chimic nou, cu proprietãþiradioactive deosebite, în stare sã producã un puternic„stimulus vitae” la plante ºi animale. Autoarea a maiscris pentru copii ºi cãrþi fãrã tangenþã cu anticipaþia,de felul romanului Lusitanii (1967), relatare lejerãdespre expediþia lui Vasco da Gama spre Indii.
O ilustrare aa aanticipaþiei jjuvenileMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ
Dupã uunii aanaliºti, mmiracolul eeconomic cchinez ar fi fost posibil datoritãsacrificãrii nivelului de trai al poporului. Totuºi, creºterea este, maidegrabã, rezultatul faptului cã þara nu a consumat ºi nici nu consumã
mai mult decât produce. Din plusul realizat an de an, China investeºte masiv înpropria dezvoltare. China a ales calea muncii ºi a sacrificiului, cea a unei încordãrinaþionale, bine declanºatã, bine orientatã ºi întreþinutã de cãtre elite. (PaulDobrescu, Viclenia globalizãrii...) Sacrificiul este, probabil, cea de a doua naturãa chinezului. Încã de la strãmoºul sãu mitologic, Pan Gu, el nu este unindividualist, el pune pe primul plan familia, comunitatea, þara. Nu poate fi negat,însã, faptul cã, în ultimele trei-patru decenii, au fost scoase de sub pragul sãrãcieisute de milioane de chinezi. Deºi au trecut deasupra pragului, trei pãtrimi dinpopulaþia Chinei se desprind cu greu de acest punct de referinþã. Statistic vorbind,ar mai rãmâne de rezolvat situaþia celor aproximativ 100-120 de milioane, caretrãiesc cu mai puþin de un dolar pe zi.
Oficialii chinezi ºtiu mai bine de ce considerã China ca fiind încã o þarã în cursde dezvoltare. Deºi a crescut vertiginos, PIB-ul Chinei este cam de zece ori mai
mic decât cel al Statelor Unite. Oricât de mare ar pãrea PIB-ul chinez,el se împarte la peste 1,3 miliarde de locuitori.
Evoluþia Chinei este foarte atent monitorizatã de întreaga lume, dar mai alesde Statele Unite ale Americii. De aceea, pentru final, inserez douã aprecieri alecunoscutului om politic american Henry Kissinger, din volumul sãu Despre China(apãrut în limba românã în anul 2012). În prima, el sublinia cã nivelul atins îninteracþiunea sino-americanã semnificã redobândirea de cãtre China a unuirol central în realitatea regionalã ºi mondialã. Revendicarea chinezã a unuiparteneriat egal nu mai era o pretenþie exageratã... era, tot mai mult, o realitatesusþinutã de performanþele sale financiare ºi economice. Apoi, referindu-se laJocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, demnitarul american aprecia cã elenu au fost, pur ºi simplu, un eveniment sportiv; ele au fost concepute astfelîncât sã vesteascã lumea despre renaºterea Chinei... Ceremonia de deschiderepãrea sã spunã: Am sosit. Suntem o realitate, nu mai putem fi ignoraþi saudesconsideraþi. Suntem gata sã oferim lumii civilizaþia noastrã... China eradin nou în centrul lumii, iar civilizaþia ei inspira respect ºi admiraþie.
Bine aaþi vvenit, dragipãsãri ºi extratereºtri,pentru cã aceste
poeme lor le sunt destinate.Toþi cei prezenþi îndepliniþi
aceastã condiþie. Începând cu, o sã dau un singurnume, un mare poet, Mircea Bârsilã, care, pentrumine, este unul dintre cei mai valoroºi poeþi românide azi
Sunt bucuros cã la acestã manifestare participãoameni importanþi reprezentând instituþii importantedin România. Eu nu sunt un nonconformist,am oroare de nonconformism.
Mã bucurã foarte mult faptul cã domnul MihailSachelarie, directorul unei instituþii foarte respectatedin Piteºti, un reprezentant al Institutului CulturalRomân, un reprezentant al Consiliului Judeþean ºiînsuºi ministrul Culturii, domnul Daniel Barbu, se aflãaici. Am vãzut de multe ori miniºtri care se duc sãtaie panglica la inaugurarea unui lift. Aici este vorbade un lift care te suie pânã la cer. Este foarte frumosgestul pe care l-a fãcut domnul Daniel Barbu, sãgireze prin prezenþa sa, lansarea unei expoziþii cutotul originale. Mai vreau doar sã spun cã domnulministru al Culturii este ministru al culturii, deºieste un om de culturã, caz rar în România.
Când eram copil, mergeam la spectacole decirc pentru cã îmi plãcea acel spaþiu magic în careoamenii îºi depãºesc limitele. Era, aºa, un fel denemurire faptul cã oamenii puteau ieºi din condiþialor. Odatã, am vãzut niºte acrobaþi care tot cãdeaude pe funie, gata-gata sã-ºi rupã gâtul, se redresauîn ultima clipã, fãceau acrobaþie cu umor, fãceauacrobaþie în joacã. ªi am spus pãrinþilor mei: „Uite ceslabi sunt ãºtia, nu ºi-au pregãtit bine numãrul.” Dartatãl meu mi-a ºoptit, ºi aceasta a fost o primã lecþiedespre condiþia artei: „Ei ºtiu mai bine decât oricinesã facã acrobaþii din moment ce îºi pot permite sãsimuleze stângãcia ºi sã nu cadã. Sunt mai bunidecât acrobaþii.”
Exact asta cred despreCristian Bãdiliþã. CristianBãdiliþã, aici, se joacã, ºtiinddespre poezie mult mai multedecât ºtiu alþi poeþi. Are oculturã foarte bine însuºitã -pentru cã s-a vorbit despreculturã. De ani de zile repetcu exasperare, cu speranþa cãmesajul meu ajunge la cei decare depinde cultura românã,una ºi aceeaºi idee: culturanu este un ornament, nu esteun lux. Este revoltãtor faptulcã de multe ori ministrul Culturiia primit învestitura ca pe unpremiu de consolare pentru cãnu i s-a gãsit alt loc în guvern.Este poate cel mai important post dintr-un guvern.Cultura nu este o aureolã. Cultura este un mod dea fi. Este, ca sã fiu foarte explicit, deosebirea dintreun pãmânt sãlbatic ºi un pãmânt cultivat. Asta estedeosebirea dintre un om care este cultivat ºi un omnecultivat. Omul necultivat este sãlbatic. Nu estenevoie sã citeºti neapãrat Homer ca sã fii un omcultivat. Trebuie sã fii format, trebuie sã fii cultivat,trebuie sã fii umanizat, pentru cã îndepãrtarea deculturã ne sãlbãticeºte. Este un lucru foarte grav.Cultura trebuie sã facã parte din viaþa de zi cu zi,este un oxigen.
Este de necrezut cã în þara noastrã sunt oamenicare folosesc numai 300 de cuvinte din limbaromânã, când limba românã are 100.000 de cuvinteactive ºi, dacã cercetezi bine, are 200.000 de cuvinte,multe încã neactivate, ca sã zic aºa. Este revoltãtorsã ºtii cã în þara ta oamenii se exprimã mai multprin gesturi ºi interjecþii.
Cred ºi eu cã este extraordinar de importantãfolosirea în cunoºtinþã de cauzã, de un omexperimentat, a limbii ºi, din acest punct de vedere,expoziþia lui Cristian Bãdiliþã este în primul rândun omagiu adus limbii. Cine îl aduce? Un erudit.
Cristian BBãdiliþã este un mareom, este un Mircea Eliade alvremurilor noastre. Noi ne
gândim ce frumos ar fi fost sã-l ficunoscut, sã fi stat de vorbã cu MirceaEliade. Peste 50 de ani alþii vor zice„ce noroc avea Alex ªtefãnescu cã adat mâna cu Cristian Bãdiliþã”. Vorbescserios. Fiindcã îl cunoaºtem, ni se parecã este o prezenþã banalã.
Eu sunt emoþionat în prezenþa lui. Chiar dacãl-aº vedea în pijama, tot emoþionat aº fi. Însemneleexterioare n-ar conta. Pentru cã ºtiu ce valoarereprezintã. Specialist în patristicã, cunoaºte maimulte limbi strãine (greaca veche, latina, franceza),se joacã cu cunoºtinþele lui lingvistice. Cunoaºte
limba românã mai bine decât100 de români la un loc.
ªi, din aceastã competenþã,din aceastã familiarizarecu mecanismele carefuncþioneazã în creaþia literarã, a rezultat aceastãjoacã. Deci nu este o joacã naivã, este joaca unuiom care este suprasaturat de competenþã lingvisticã.De aceea, putem sã privim cu luare amintecombinaþiile de cuvinte pe care ni le oferã. ªi dacã nuvrem, degeaba nu vrem, cã ne obligã el. Ne obligã sãîntoarcem capul ca sã citim rând dupã rând sau chiarsã stãm în mâini (ceea ce mie mi-ar fi, recunosc,destul de greu), ne biciuieºte indiferenþa, ne obligãsã dãm atenþie cuvintelor. Cuvintele limbii române...Cu câtã graþie, cu câtã inventivitate le foloseºte!
Cristian BBãdiliþã nu face parte dintr-o grupareavangardistã. Nu îºi ia curaj ca sã fieinventiv împreunã cu alþii. Este solitar.
Totul este creaþia lui. Au mai fost ºi alþii, dar el merge pânã la capãt. Nu
numai cã diversele combinaþii de cuvinte sunt scriseîn forme geometrice cu totul suprinzãtoare, dar se
asociazã ºi cu imaginile, se asociazã ºi cu spaþiul.Cristian Bãdiliþã a adus iarbã din livada lui ca sãcombine iarba cu cuvintele.
Fiecare tablou-poem te farmecã. În primul rândte farmecã textul, care chiar ºi dacã ar fi scris înmodul cel mai banal este tot fantezist, tot foarteliber, tot îþi provoacã imaginaþia. Cu atât mai mult te
provoacã modul în careeste scris, imaginilecu care se asociazã.
Cel mai mult m-aimpresionat faptul cãpoetul nu se repetã, cãinventeazã mereu altceva,cã este de o inventivitateinepuizabilã ºi de oinepuizabilã bucuriede a crea.
M-am sãturat descriitori posomorâþi,care stau la restaurantulUniunii Scriitorilor ºi carediscutã cu o sumbrãantipatie despre scriitoriicare au succes. Adicãsuccesul a ajuns în lumealiterarã suspect: „Aresucces! Dã-l dracului!Face o artã comercialã.Nu este bun.”
Eu, dimpotrivã, nu înþeleg literatura fãrã succes.Nu sunt de acord, desigur, cu succesul ieftin. Cã i-amºi spus cuiva: „Pãi, dacã foloseºti mijloace neliterareºi pui în fiecare paginã fotografii cu femei goale ºi aisucces, de fapt, nu ai succes, ci au succes femeilegoale, care meritã într-adevãr toatã atenþia.” Aºa poþisã pui bancnote de 100 de dolari în fiecare paginãºi ai succes. Vine lumea sã ia cartea.
Dar sã ai succes doar cu mijloace poetice,ãsta da succes. Ãsta este într-adevãr un succes.
Mã bucur cã în Piteºti sunt manifestãri culturalede înaltã þinutã. Asemenea expoziþie ar face impresieºi la Paris ºi la Lyon, oriunde, nu numai la Bucureºti.ªi meritul este ºi al dumneavoastrã cã ºtiþi sãparticipaþi la asemenea acte de culturã de înaltãþinutã. Vã mulþumesc!
(Cuvânt la vernisajul expoziþiei Pentru pãsãri ºiextratereºtri, Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”,Piteºti, iunie 2013.)
Currtea de la Arrgeºº
Anul IIV �� Nr. 110 ((35) ��Octombrie 22013 2233
Ars llonga...
Cu CCristian BBãdiliþã, printre ppãsãri ººi eextratereºtri
