NORMATIV PRIVIND PREPARAREA SI UTILIZAREA BETOANELOR USOARE (Extrase) Indicativ C 155-89 Înlocuieşte C 155-81 Cuprins * PREZENTARE GENERALA * DOMENII DE UTILIZARE * CONDITII TEHNICE PENTRU MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR USOARE * ADAOSURI * STABILIREA COMPOZITIEI BETONULUI * PREPARAREA SI TRANSPORTUL BETOANELOR * PUNEREA ÎN OPERA SI TRATAREA ULTERIOARA A BETOANELOR * ACCELERAREA ÎNTARIRII BETOANELOR * Controlul operativ al calitatii betonului 1. PREZENTARE GENERALA 1.1. Prezentul normativ stabileşte domeniile de utilizare, caracteristicile, modul de preparare şi punere în operă, pentru următoarele categorii de betoane uşoare: a) Betoane uşoare de rezistenţă cu structură compactă, folosind agregate poroase naturale sau artificiale (categoria de densitate 1,7-2,0); b) Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă cu structură compactă sau cu micropori înglobaţi, cu agregate poroase şi diferite adaosuri (categoria de densitate 1,1-1,6); c) Betoane de izolaţie foarte uşoare realizate prin spumare (categoria de densitate 0,5-1,0). 1.2. Prevederile prezentului normativ nu se referă la: Betoane cu structură macroporoasă sau semicompactă; Betoane uşoare de izolaţie, realizate prin autoclavizare.
Transcript
NORMATIV PRIVIND PREPARAREA SI UTILIZAREA BETOANELOR USOARE (Extrase)
Indicativ C 155-89Înlocuieşte C 155-81
Cuprins
* PREZENTARE GENERALA* DOMENII DE UTILIZARE * CONDITII TEHNICE PENTRU MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR USOARE * ADAOSURI * STABILIREA COMPOZITIEI BETONULUI* PREPARAREA SI TRANSPORTUL BETOANELOR* PUNEREA ÎN OPERA SI TRATAREA ULTERIOARA A BETOANELOR* ACCELERAREA ÎNTARIRII BETOANELOR* Controlul operativ al calitatii betonului
1. PREZENTARE GENERALA
1.1. Prezentul normativ stabileşte domeniile de utilizare, caracteristicile, modul de preparare şi punere în operă, pentru următoarele categorii de betoane uşoare:
a) Betoane uşoare de rezistenţă cu structură compactă, folosind agregate poroase naturale sau artificiale (categoria de densitate 1,7-2,0);
b) Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă cu structură compactă sau cu micropori înglobaţi, cu agregate poroase şi diferite adaosuri (categoria de densitate 1,1-1,6);
c) Betoane de izolaţie foarte uşoare realizate prin spumare (categoria de densitate 0,5-1,0).
1.2. Prevederile prezentului normativ nu se referă la:
Betoane cu structură macroporoasă sau semicompactă;
Betoane uşoare de izolaţie, realizate prin autoclavizare.
1.3. Betoanele uşoare se grupează pe categorii de densitate (densitate în stare uscată la masă constantă), conform tabelului 1.1.
Betoanele ce fac obiectul prezentului normativ se pot realiza cu următoarele tipuri de agregate uşoare:
- granulit Clasa A3a şi A3b (IPC - Mureşeni; IMC - Buzău; IPC - Lugoj; CILA - Câmpulung);
- zgură expandată (CS Galaţi şi CS Hunedoara);
- zgură granulată (CS Galaţi);
- steril de mină ars de Schitu Golesti - Argeş şi Coroeşti, jud. Hunedoara;
- perlit expandat, staţia pilot Buftea a MILMC-CMC.
TABELUL 1.1.
Tip beton uşorCategoria
de densitate
Densitatea betonului uscat la masă constantă
(kg/m3)
Conductivitatea termică
Betoane de izolaţie
0,5 401...500
0,6 501...600
0,7 601...700
0,8 701...800
0,9 801...900
1,0 901...1000
Betoane de izolaţie şi rezistenţă
1,1 1001...1100
1,2 1101...1200
1,3 1201...1300
1,4 1301...1400
1,5 1401...1500
1,6 1501...1600
Betoane de rezistenţă
1,7 1601...1700
1,8 1701...1800
1,9 1801...1900
2,0 1901...2000
Notă: - conductivitatea termică de calcul.
1.4. Clasele de betoane, conform, clasificării STAS 3622-86 "Betoane de ciment", se pot realiza utilizând tipurile de agregate cuprinse în tabelul 1.2.
CLASELE DE BETOANE FUNCŢIE DE NATURA AGREGATELOR
Clasa de densitate
Clasa de beton
GranulitScorie
bazalticăZgură
expandată
Zgură granu-
lată
Tuf vulcanic
Steril de
mină
Piatră ponce
Cinerite
Betoane de rezistenţă 1,2...2,0
Bc 35X - - - - - - -
Bc 30X - - - - - - -
Bc 22,5
X - - - - - - -
Bc 20X - - X X - - -
Bc 15X X X X X - - -
Betoane de rezistenţă şi izolaţie 1,1...1,7
Bc 10X X X X X - - -
Bc 7,5X X X X X X X X
Bc 5X X X X X - X X
Betoane de izolaţie 0,5...1,0
Bc 3,5X X X X X - X X
Bc 2,5- - - X X - - -
2. DOMENII DE UTILIZARE
2.1. Tipurile de betoane, principalele domenii de utilizare în construcţii precum şi caracteristicile acestora sunt prezentate în tabelele:
- 2...3 betoane rezistenţă;
- 4...16 betoane de izolaţie şi rezistenţă;
- 17 betoane de izolaţie.
Betoanele uşoare se vor nota cu indicativele cuprinse în tabelele 2 - 17.
2.2. Utilizarea betoanelor uşoare este interzisă la realizarea:
- lucrărilor hidrotehnice;
- lucrărilor de drumuri;
- tuburilor de presiune;
- zidurilor subterane, fundaţiilor şi soclurilor clădirilor sub nivelul stratului de hidroizolaţie orizontală.
2.3. Prezentul normativ nu cuprinde prevederi pentru utilizarea betoanelor în următoarele domenii:
- la realizarea clădirilor la care atmosfera conţine agenţi chimici dăunători, ca de exemplu: gaze (fluor, oxid de azot, gaze sulfuroase, amoniac, clor), carbornaţi şi clorură de sodiu, sulfaţi, azotaţi sub formă de vapori, pulberi etc;
- elemente solicitate la încărcări repetate, care fac necesară o verificare la starea limită la oboseală.
2.4. În cazul în care apare necesară utilizarea lor în unul din domeniile prevăzute la pct. 2.3 la realizarea unor construcţii cu caracter deosebit, precum şi în cazul unor tehnologii speciale de preparare şi punere în operă, normativul are un caracter orientativ, fiind necesară elaborarea unor condiţii tehnice speciale.
În cazul utilizării betonului uşor la realizarea panourilor de închidere, pentru asigurarea întreţinerii şi durabilităţii construcţiilor, funcţie de clasele de agresivitate ale mediului, definite în "Instrucţiunile tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale sau industriale" C 170-87, se vor respecta prevederile din Anexa 1 a "Normativului pentru proiectarea şi execuţia panourilor monostrat din betoane uşoare cu adaosuri de cenuşi şi spumanţi pentru hale parter" C 226-87.
TABELUL 2
DOMENIILE DE UTILIZARE ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE BETOANELOR CU GRANULIT CLASA A-3A
Tipul de beton
Domeniul de utilizare
Structura Clasa
Densitatea aparentă beton (kg/m3) 0
Proaspăt(val. max.)
Întărit la 28
de zile
Uscat masă const
(val. max.)
(W/mk)
Betoane de
Elementele de construcţii executate monolit sau
Compactă BcG 10/1,7
1800 1700 1650
rezistenţă
prefabricat pentru clădiri civile, industriale, agrozootehnice, pasarele, estacade pentru conducte, buiandrugi, centuri, planşee, panouri de pereţi interiori şi exteriori, elemente de acoperiş etc
BcG-CT 10/1,6
1750 1650 1600
BcG 15/1,7
1850 1750 1700
BcG-CT 15/1,7
1800 1700 1650
BcG 20/1 1850 1750 1700
BcG-CT 20/1,7
1800 1700 1650
BcG 22,5/1,8
1900 1800 1750
Notă: 0 = Conductivitatea termică în stare uscată; = Cond. de calcul
TABELUL 3
DOMENIILE DE UTILIZARE ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE BETOANELOR CU GRANULIT CLASA A-3B
Tipul de Domeniul de Structura Clasa Densitatea aparentă beton (kg/m3) 0
beton utilizareProaspăt
(val. max.)
Întărit la 28
de zile
Uscat masă const
(val. max.)
(W/mk)
Betoane de
rezistenţă
Elemente de construcţii executate monolit sau prefabricat pentru clădiri civile, industriale, agrozootehnice, pasarele, estacade, buiandrugi, centuri, plansee, panouri de pereţi interiore şi exterioare, elemente de acoperiţş etc.
Compactă
BcG 10/1,8
1900 1800 1750
BcG-CT 10/1,7
1850 1750 1700
BcG 15/1,8
1950 1850 1800
BcG-CT 15/1,8
1900 1800 1750
BcG 20/1,8
1950 1850 1800
BcG-CT 20/1,8
1900 1800 1750
BcG 22,5/1,9
2000 1900 1850
Grinzi, plăci, elemente de suprafaţă şi elemente din beton precomprimat
BcG 30/1,9
2050 1950 1900
BcG 35/1,9
2050 1950 1900
Notă: 0 = Conductivitatea termică în stare uscată; = Cond. de calcul
TABELUL 4
DOMENIILE DE UTILIZARE ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE BETOANELOR CU GRANULOZITATE DISCONTINUĂ UTILIZÂND GRANULIT
SORT 16-31 mm ŞI CENUŞĂ DE TERMOCENTRALE
Tipul de beton
Domeniul de utilizare
Structura Clasa
Densitatea aparentă beton (kg/m3) 0
Proaspăt(val. max.)
Întărit la 28
de zile
Uscat masă const
(val. max.)
(W/mk)
Betoane de izolaţie
şi rezistenţă
Elementele de închidere din beton simplu sub forma de blocuri mari pt. clădiri de locuit şi agrozootehnic
Compactă
BcG-CT 7,5/1,5
1670 1550 1500
BcG-CT 10/1,6
1700 1580 1530
Elementele de închidere din beton armat pentru construcţii de locuinte, industriale şi agrozootehnice
BcG-CT 15/1,6
1750 1630 1580
Notă: 0 = Conductivitatea termică în stare uscată; = Cond. de calcul
TABELUL 5
DOMENIILE DE UTILIZARE ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE BETOANELOR CU AGREGATE DE SCORIE BAZALTICĂ
Notă: 0 = Conductivitatea termică în stare uscată; = Cond. de calcul
TABELUL 17
DOMENII DE UTILIZARE ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE BETOANELOR FOARTE UŞOARE
Tipul de
beton
Domeniul de utilizare
Structura Clasa
Densitatea aparentă beton (kg/m3) 0
Contracţia mm/m 90
zile
Rezistenţa medie
admisibilă Rad
(Nmmp)Proaspăt
(val. max.)
Întărit la 28 de zile
Uscat masă const(val.
max.)
(W/mk)
Beton de
izolaţie
Plăci pentru straturi termoizolatoare
Compactă dar cu
micropori înglobaţi în masa betonului
BcFU 700 650 650 2,21,0...2,5
BcFUC* 700 600 500 1,7
BcFUZ* 700 600 650 1,5
BcFUP* 750 650 450 2,0
BcFUD* 750 650 550 1,5
BcFUT* 750 650 550 1,7
BcFUPS* 750 600 450 2,4
Notă: 0 = Conductivitatea termică în stare uscată; = Cond. de calcul
*) C - Cenuşă; P - Perlit; T - Tuf; Z - Zgură; D - Diatomit; PS - Pulbere de silice
3. CONDITII TEHNICE PENTRU MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR USOARE
Ciment
3.1. Alegerea tipului de ciment se va face funcţie de tipul de beton, condiţiile de exploatare, condiţiile de execuţie, adoptând tipul de ciment recomandat în tabelul 18.
Agregate
3.2. Agregatele uşoare folosite la prepararea betoanelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice impuse de STAS 2386-79 "Agregate minerale uşoare. Condiţii tehnice generale de calitate".
TABELUL 18
Clasa betonuluiRegim de
întărire
Tipul de ciment
P45 P 40 P 35 M 30
Bc 3,5...Bc 7,5
normal- - R U
tratament termic - U R -
Bc 10...Bc 15
normal- - R U
tratament termic - - R -
Bc 20...Bc 22,5
normal- - R -
tratament termic - U R -
Bc 30...Bc 35
normalU R - -
tratament termic R U - -
NOTĂ:
R-ciment recomandat a se utiliza;
U - ciment utilizabil în locul celui recomandat.
3.3. Verificarea caracteristicilor agregatelor uşoare se face conform STAS 2386-70 şi STAS 4606-80 "Agregate naturale grele pentru betoane şi mortar cu lianţi minerali. Metode de încercare".
3.4. Pentru prepararea betoanelor uşoare se vor utiliza agregatele pe sorturile indicate în tabelele de la capitolul 4.
Granulozitatea fiecărui sort sau amestec de sorturi trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelul 19.
TABELUL 19
Diametrul ochiurilor ciururilor de control
dminciur
intermediardmax
Rest pe ciur (% în greutate) 50...100 30...50 0...10
Dimensiunea maximă a granulelor ce rămân pe ciurul superior trebuie să nu depăşească 1,5 dmax .
3.5. În compoziţia betoanelor uşoare (în general la cele de clasa >Bc 10) se utilizează ca parte fină şi nisipul de balastieră sort 0...3 mm, care trebuie să corespundă prevederilor STAS 1667-76 "Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali" şi să se încadreze în domeniul de granulozitate din tabelul 20.
TABELUL 20
Ochiurilor cu de mm 0,2 1 3
Trecere % 5...30 35...75 90...100
Cenuşa
3.6. În compoziţia unor tipuri de betoane uşoare se utilizează ca adaos direct în masa betonului cenuşi de centrale termoelectrice.
Cenuşa poate constitui un adaos activ atunci când aceasta are indicele de activitate puzzolanică
conform STAS 8819-88 "Cenuşa de centrale termoelectrice utilizată ca adaos în betoane şi mortare" sau un adaos inert în cazul cenuşilor cu activitate puzzolanică subnormală.
3.7. Cenuşa de centrale termoelectrice trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice din STAS 8819-88 tip A pentru cea cu activitate normată şi tip B pentru adaos înlocuitor de parte fină.
3.8. La unităţile de construcţii, poligoane, baze de producţie, staţii de sortare, cenuşa se va utiliza conform prevederilor din Normativul C 140-86 Anexa I.
3.9. Verificarea calităţii cenuşii de centrală termoelectrică se va face conform prevederilor C 140-86 Anexa X.1.
Praful de silice
3.10. Praful rezidual de silice rezultă ca produs secundar la linia de elaborare a fero-siliciului de la Combinatul Metalurgic Tulcea ce se captează uscat la electrofiltre.
3.11. Pentru utilizarea ca adaos în betoanele foarte uşoare, praful rezidual de silice trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în "Normele tehnice provizorii privind utilizarea prafului de silice ca adaos activ în masa betonului" indicativ NP47-88 (Anexa XII).
....
3.16. Dozarea prafului de silice din siloz în betonieră se va face cu acelaşi tip de dozatoare care se folosesc la dozarea cimentului. Dozatoarele pentru praf de silice se vor verifica identic ca cele de ciment şi cenuşa de către organul autorizat.
Apa
3.17. Apa pentru prepararea betoanelor uşoare, precum şi apa utilizată pentru preumezirea agregatelor şi stropirea betoanelor în perioada de întărire, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de STAS 790-84 "Apa pentru mortare şi betoane". Este interzisă utilizarea apei de mare şi a apelor minerale.
4. ADAOSURI
4.1. În scopul îmbunătăţirii lucrabilitatii, a reducerii cantităţii de apă, la betoanele uşoare de rezistenţă, şi de izolaţie şi rezistenţă, se recomandă utilizarea plastifiantului mixt DISAN-A.
4.2. În scopul reducerii densităţii, precum şi antrenării unei cantităţi dirijate de aer şi crearea unor pori închişi în masa betonului, la betoanele uşoare de izolaţie şi rezistenţă se recomandă utilizarea spumanţilor (vezi Anexa V.1.)
...
4.4. Condiţiile de utilizare şi proporţiile în care sunt folosite adaosurile sunt precizate în Anexele V.1 şi V.2.
5. STABILIREA COMPOZITIEI BETONULUI
5.1. Stabilirea compoziţiei betoanelor uşoare se face pe bază de încercări preliminare.
5.2. Compoziţia betoanelor uşoare trebuie astfel stabilită încât să se asigure condiţiile impuse prin proiect în ceea ce priveşte densitatea aparentă a betonului precum şi rezistenţele mecanice (finale şi la diferite faze tehnologice) cu un consum minim de ciment.
5.3. La încercările preliminare, în vederea stabilirii compoziţiei iniţiale, este necesar să se ia în considerare:
- densitatea aparentă a betonului proaspăt conform prevederilor din tabelele 2-17;
- condiţiile tehnologice de punere în operă pentru adoptarea consistenţei corespunzătoare.
5.4. Tipul de ciment ce urmează a se folosi se va adopta ţinând seama de tabelul 10.
5.5. Agregatul total (agregatul uşor + nisip de balastieră), la compoziţiile de betoane la care se folosesc agregate cu granulozitate continuă, trebuie să se încadreze în limitele de granulozitate, în funcţie de clasa şi tipul betonului. Se determină granulozitatea fiecărui sort de agregat şi stabilesc proporţiile din sorturi astfel încât să se încadreze în limitele zonei adoptate.
5.6. Asupra sorturilor de agregate se efectuează următoarele determinări:
- densitatea aparentă a granulelor, conform metodologiei din STAS 2386-79;
- absorbţia pe sortul 3-7 mm sau 5-10 mm după 1/2 h de intrare în apă, conform STAS 2386-79; valoarea obţinută se consideră ca aplicabilă şi pentru celelalte sorturi de agregate uşoare (0-3 şi 7-16 mm sau 0-5 şi 10-20 mm);
- umiditatea pentru toate sorturile de agregate, conform STAS 4606-80 respectiv 2386-79;
- volumul de goluri pentru sortul 16-31 mm, conform STAS 2386-79.
5.7. Stabilirea proporţiilor în care intervin diferitele componente în alcătuirea unui m3 de beton se face luând ca bază volumele absolute ale acestora. Pentru calculul compoziţiei betonului se iau în considerare următorii parametrii:
- conţinutul de aer cuprins în structura betonului care reprezintă:
cca 2%, respectiv 20 dm3/m3 beton;
10-20%, respectiv 100 dm3/m3 sau 200 dm3/m3;
>40%, respectiv 400 dm3/m3 sau mai mare.
- cantitatea de apă denumită convenţional "apă liberă" (necesară hidratării cimentului şi asigurării lucrabilităţii, care se consideră egală cu 200 dm3/m3 beton), corespunzător unui grad de compactare Walz.
5.8. Pentru betoanele cu granulozitate continuă relaţia de bază pentru calculul compoziţiei este:
în care:
VCI = volumul absolut de ciment, dm3;
VCR = volumul absolut al cenuşii, dm3 (apare în calcul numai în cazul compoziţiilor cu cenuşă);
Vn = volumul aparent al granulelor de nisip de balastieră 0-3 mm, dm3;
Vg1 = volumul aparent al granulelor sortului de agregat uşor 0-3 mm, dm3;
Vg2 = volumul aparent al granulelor sortului de agregate uşor 3-7 mm, dm3;
Vg3 = volumul aparent al granulelor sortului de agregat uşor 7-16 mm, dm3;
Vapa lib. = 200 dm3/m3 beton;
Vaer = 20 dm3/m3 beton, sau volumului de aer.
5.9. În cazul betoanelor cu granulit, cu granulozitate discontinuă utilizând sort 16-31 mm şi cenuşă de centrale termoelectrice, stabilirea proporţiilor în care intervin diferitele componente în alcătuirea unui m3 de beton se face luând ca bază volumul de goluri determinat pe sortul 16-31 mm (conform STAS 2386-79).
în care:
g = densitatea în gramadă în stare afânată şi uscată a sortului de granulit 16-31 mm;
a = densitatea aparentă a granulelor 16-31 mm.
Cunoscând volumul de goluri dintre granulele agregatului 16-31 mm, se calculează volumul absolut al matrixului (mortar = ciment + apă + nisip + cenuşă) cu ajutorul relaţiei:
V abs. matrix % = (Vgoluri% + 5%) + Vaer %
în care:
5% = coeficient stabilit experimental (necesar pentru asigurarea lucrabilităţii şi realizării structurii compacte a betonului);
Vaer % = conţinutul de aer cuprins în beton care reprezintă 20 dm3/m3 beton.
Cunoscând betonul matrixului (mortarului), rezultă că diferenţa de volum până la 1000 dm3 ocupată de agregatul mare, deci:
V agr. tot. (dm3) = 1000 (dm3) - V abs. matrix (dm3)
în care:
V abs. matrix (dm3) = VCI (dm3) + Vapă liberă (dm3) + Vaer (dm3) + V nisip 0-3 mm (dm3) + VCT (dm3)
cu menţiunea că pentru stabilirea fiecărui component se vor respecta proporţiile corespunzătoare.
5.10. Cunoscând densitatea aparentă a granulelor agregatelor, a nisipului şi cenuşii de centrale termoelectrice ( 2 kg/dm3 şi considerând că densitatea absolută a cimentului este 3 kg/dm3) se calculează densitatea aparentă a betonului în stare proaspată.
Valoarea obţinută trebuie să fie cel mult egală cu valoarea din tabelele 2-17.
5.11. Compoziţiile orienative ale betoanelor sunt dependente de clasa agregatului uşor utilizat. La stabilirea compoziţiilor de betoane de rezistenţă cu agregate uşoare se vor avea în vedere şi
următoarele: cantitatea de ciment plus nisip de balastieră 0-3 mm să fie de minim 650 kg/m3 beton pentru clasele Bc 22,5 şi de minim 750 kg/m3 beton pentru Bc 30 - 35.
5.12. Pe baza volumului total de agregate şi proporţiilor stabilite conform punctelor 5.5; 5.7 şi 5.10 se determină volumul de agregate pe sorturi.
Pentru determinarea compoziţiilor preliminare se fac corecţiile necesare ţinând seama de umiditatea agregatelor şi de absorbţia acestora.
5.13. În anexele I; II; III şi IV ea prezintă câteva exemple de stabilire a compoziţiei preliminare.
5.14. Cu compoziţia astfel stabilită se va prepara un amestec preliminar de 40 l şi se va face verificarea lucrabilităţii.
5.15. Funcţie de tipul elementului şi de condiţiile tehnologice de punere în operă, se indică orientativ domeniile optime de lucrabilitate a betonului proaspat, exprimată prin grad de compactare Walz (determinat imediat după preparare).
5.16. Gradele de compactare recomandate presupun punerea în operă prin vibrare a betoanelor cuprinse în cazurile 1-4 şi că intervalul dintre preparare şi turnare nu depăşeste 60 minute în cazul 1, respectiv 30 minute în cazurile 2, 3 şi 4.
Betoanele uşoare cuprinse în cazul 5, având lucrabilitate foarte bună nu necesită vibrare iar intervalul dintre preparare şi turnare nu va depăşi 30 minute.
Pentru cazurile 2-5, dacă nu se poate asigura intervalul de timp menţionat, se va reduce gradul de compactare astfel încât să se permită o punere în operă corespunzătoare.
Pentru dozajele de ciment nu se recomandă adoptarea unui grad de compactare mai mic decât cel prevăzut, deoarece pot să apară agregări sau separarea apei.
De asemenea, nu se recomandă adoptarea unor grade de compactare mai mari de 1,25 întrucât pot să apară dificultăţi la punerea în operă.
5.17. În cazul în care consistenţa betonului obţinut pe amestecul prelimiar prezintă abateri mai mari de 0,05 Ge Waltz faţă de gradul de compactare luat în considerare, se reface amestecul corectându-se corespunzător cantitatea de apă de amestecare.
5.18. Pe amestecul de consistenţa corespunzătoare se determină densitatea aparentă a betonului în stare proaspată. Între valoarea obţinută şi cea calculată se admite o abatere de 50 kg/m3.
Obţinerea unor abateri mai mari denotă că s-au produs erori în aprecierea caracteristicilor agregatelor şi este necesară verificarea acestora, refacerea calculului compoziţiei şi repetarea probei preliminare.
5.19. În cazul betoanelor foarte uşoare (pct.1.1.c.) pe amestecul preliminar se va determina densitatea aparentă a betonului în stare proaspată atât imediat cât şi la intervalul de 6 ore de la preparare, pentru verificarea stabilităţii amestecului între valorile obţinute şi cele calculate se admite o abatere de 50 kg/m3. Obţinerea unor abateri mai mari denotă că s-au produs erori fie în aprecierea caracteristicilor materialelor, fie la formarea spumei şi este necesară verificarea acestora, refacerea calculului compoziţiei şi repetarea probei preliminare.
5.20. În cazul utilizării adivitului DISAN se vor respecta prevederile din "Normativul pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat", indicativ C 140-86 cu menţiunea că nu este indicat a se utiliza aditivul în proporţie mai mare de 0,6% substanţă activă (uscată) raportată la cantitatea de ciment.
Nu se recomandă utilizarea aditivului DISAN A în cazul betoanelor întărite în condiţii de tratare termică.
Volumul de aer eclus se recomandă a fi de maximum 8%.
Se va avea în vedere că utilizarea aditivului are ca efect posibilitatea reducerii cantităţii de apă cu cca. 6% faţă de cea indicată.
În cazul în care se utilizează DISAN A, la stabilirea compoziţiei betonului se procedează conform punctului 5.8 făcându-se în prealabil următoarele corecţii:
- se reduc cantităţile de nisip de balastieră 0-3 mm şi de cenuşă cu câte 20 dm3/m3 beton;
- se reduce cantitatea de apă liberă cu 10 dm3/m3 beton.
5.21. În cazul utilizării unui spumant (SI; NF6 şi spumogenul) se vor respecta prevederile din anexa V.
Volumul de aer introdus se recomandă a fi max. 15% în cazul betoanelor de clasa Bc 7,5.
5.22. Pentru verificarea rezistenţelor mecanice se confecţionează 6 epruvete cubice din amestecul stabilit conform punctelor 5.8 sau 5.9. şi în paralel câte 6 epruvete similare având dozaje de ciment diferite cu 25 kg/m3 şi cantitatea de apă rezultată pentru amestecul corespunzător dozajului mediu de ciment. Se menţionează că în cazul betoanelor cu adaos de cenuşă şi aer antrenat, creşterea rezistenţelor în timp este mai lentă decât în cazul betoanelor uşoare realizate fără adaosuri.
5.23. În cazul betoanelor tratate termic, epruvetele confecţionate conform punctului 5.22 vor fi supuse condiţiilor de tratament, urmând a fi încercate 3 la 24 h şi 3 la 7 zile.
5.24. Din cele 3 variante se va alege compoziţia cu dozajul minim de ciment care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) Pentru betoanele prevăzute la punctul 1.1.a:
- în cazul întăririi în condiţii normale, rezistenţa la compresiune la 7 zile să fie cel puţin 0,7 din rezistenţa la 20 zile;
- în cazul întăririi accelerate prin tratare termică, rezistenţa la compresiune la decofrare să fie cel puţin 0,6 din rezistenţa la 23 zile.
b) Pentru betoanele prevăzute la punctul 1.1.b:
- în cazul întăririi normale, rezistenţa la compresiune la 7 zile să fie cel puţin 0,6 din rezistenţa la 28 zile;
- în cazul întăririi accelerate prin tratare termică, rezistenţa la compresiune la decofrare să fie cel puţin 0,5 din rezistenţa la 29 de zile.
c) Pentru betoanele prevăzute la punctul 1.1.c:
- în cazul întăririi normale, rezistenţă la compresiune la 7 zile să fie cel puţin 0,5 din rezistenţă la 29 zile;
- dacă se dovedeşte eficient din punct de vedere economic, aceste betoane se vor putea supune unui tratament termic moderat după 24 ore de la turnare.
5.25. Rezistenţele obţinute la vârsta de 28 zile vor fi analizate în vederea corectării compoziţiei, ţinând seama de rezistenţa reală a cimentului, prin multiplicarea rezistenţei înregistrate cu raportul dintre rezistenţa normală a cimentului şi cea efectivă.
6. PREPARAREA SI TRANSPORTUL BETOANELOR
6.1. Prepararea betoanelor uşoare de tipul 1.1.a şi 1.1. se face conform prevederilor din Normativul C 140-86, cu următoarele menţiuni suplimentare:
6.1.1. Se recomandă ca sorturile de agregate, la introducerea în malaxor, să aibă o umiditate de cca.10% corespunzător absorbţiei la 1/2 h, preumezind agregatele în depozit prin stropire cu apă. Nu se vor folosi agregate complet uscate întrucât apar modificari reologice importante ale betonului proaspăt, creind şi dificultăţi la punerea în operă. Nu se recomandă folosirea agregatelor imersate sau cu umiditate mai mare decât absorbţia la 1/2 h.
6.1.2. În malaxor se introduc mai întâi agregatele şi 50% din cantitatea de apă stabilită pentru amestecul respectiv. După o malaxare de cca.1 minut, se adaugă cimentul şi cenuşa, se malaxează, adaugându-se restul cantităţii de apă.
6.1.3. Timpul total de malaxare trebuie să fie de minimum 3 minute pentru betoanele fără adaos de spumant şi de minimum 5 minute la cele cu spumant.
6.1.4. În cazul utilizării aditivilor (DISAN, SI sau spumogen) aceştia se adaugă în apa de amestecare care se introduce la sfârşit în malaxor, după introducerea cantităţii de ciment.
6.1.5. Verificarea reproducerii în serie a reţetei stabilite prin probele preliminare se va face în mod obligatoriu prin verificarea pe betonul proaspăt a gradului de compactare Walz şi a densităţii aparente.
6.2. Prepararea betoanelor foarte uşoare de tipul 1.1.c se face astfel:
6.2.1. Pentru amestecurile preliminare se va utiliza un malaxor de tip ROBOT cu o capacitate de 20 l, cu agitator vertical, cu 2 turaţii de 350 respectiv 750 rotaţii/minut.
6.2.2. Pentru producţia acestor betoane se va utiliza malaxorul cu o capacitate de 1 m3 prevăzut cu 2 turaţii de 350 respectiv 750 rotaţii/minut.
6.3. Funcţie de spumantul utilizat, se va adopta urmţtorul procedeu de preparare a betoanelor foarte uşoare.
6.3.1. În cazul spumanţilor SI şi Spumogen - antrenor de aer prin spumare directă în masa betonului - se recomandă ca în malaxor să se introducă mai întâi agregatele şi 50% din cantitatea de apa stabilită pentru amestecul respectiv. După o malaxare de cca. 1 minut, utilizând turaţia de 350 rotaţii/minut se adaugă cimentul, cenuşa şi restul cantităţii de apă în care s-a introdus şi spumantul, clorura de calciu sau silicatul de sodiu, continuându-se malaxarea pe aceeaşi treaptă de turaţii cca 1 minut. Se trece apoi la treapta a 2-a de turaţie (750 rotaţii/minut) şi se malaxează cca.10 minute.
6.3.2. În cazul spumantului NF 6 în malaxor se introduce mai întâi apa, spumantul, clorura de calciu sau silicatul de sodiu şi se malaxează timp de 3 minute utilizând treapta a 2-a de turaţii (750 rotaţii/minut).
Se recomandă ca dizolvarea clorurii de calciu să se efectueze în prealabil şi să se ţină seama de volumul de apă necesar acesteia, astfel încât apa totală menţionată să fie respectată.
Se introduce apoi treptat, malaxând continuu, utilizând turaţia mică de 350 rotaţii/minut, cimentul, cenuşa şi agregatul (funcţie de compoziţia adoptată) şi se malaxează încă cca.1 minut.
6.4. Obţinerea unor valori ale densităţii aparente în limita a 50 kg/m3 faţă de densitatea aparentă a betonului proaspăt menţionată în tabelele 41. 42. 43,. confirmă realizarea corectă a acesteia, compoziţia putând fi reprodusă în serie.
6.4.1. În cazul în care valoarea densităţii aparente este mai mare, se prelungeşte timpul de malaxare cu încă 1 minut şi se efectuează din nou verificarea densităţii. Dacă nici în acest mod nu s-a realizat densitatea dorită, este necesară repetarea amestecului cu o cantitate sporită de spumant de 0,1% faţă de dozajul de ciment.
De exemplu: Dacă pentru un dozaj de 350 kg/m3 ciment s-au utilizat 7 l spumant soluţie 20%, suplimentarea se va efectua cu până la 0,350 l spumant.
6.4.2. În cazul în care după cele 10 minute de malaxare, amestecul este mult mai uşor, se reface turnarea şi se reduce cu 1 minut timpul de malaxare. Dacă şi în acest caz amestecul rezultat este prea uşor, este necesară reducerea dozajului de spumant în acelaşi mod în care s-a indicat suplimentarea lui la punctul 6.4.1.
6.5. La fiecare sarjă de beton turnată se va verifica reproducerea în serie a compoziţiei stabilite cu ajutorul probelor preliminare prin verificarea pe betonul proaspăt a densităţii aparente. Se prelevează câte 3 cuburi cu latura de 10 cm şi se urmăresc sub aspectul densităţii aparente şi a stabilităţii în primele 24 h.
7. PUNEREA ÎN OPERA SI TRATAREA ULTERIOARA A BETOANELOR
7.1. Punerea în operă, compactarea şi tratarea ulterioară a betoanelor uşoare se face în conformitate cu prevederile Normativului C 140-86 - capitolul 6, cu menţiunea că stropirea suprafeţelor cu apă să înceapă după 24 h de la turnare. Se recomandă ca stropirea să se facă prin pulverizarea apei.
7.2. Betoanele uşoare de izolaţie şi rezistenţă şi foarte uşoare realizate prin spumare, având o lucrabilitate foarte bună, nu necesită vibrare. Ele se vor compacta prin baterea lateralelor tiparelor şi apoi nivelare.
Vibrarea mecanică poate provoca eliminarea aerului antrenat la malaxare şi deci modificarea caracteristicilor betonului.
7.3. Termenele de decofrare se vor stabili pe epruvetele păstrate în aceleaşi condiţii cu elementele de beton turnate. Viteza de întărire a betoanelor foarte uşoare este lentă şi în consecinţă termenele de decofrare trebuie prelungite corespunzător.
7.4. Punerea în operă a betonului se va face numai la temperaturi de peste + 5oC.
8. ACCELERAREA ÎNTARIRII BETOANELOR
8.1. Pentru accelerarea întăririi betoanelor uşoare de rezistenţă cu structură compactă cuprinse la punctul 1.1.a al prezentului normativ se vor respecta prevederile din Normativul C 140-86 anexa VIII "Accelerarea întăririi betoanelor prin tratamente termice".
8.2. Pentru accelerarea întăririi betoanelor uşoare de izolaţie şi rezistenţă sau de izolaţie prevăzute la punctul 1.1.b şi 1.1.c al prezentului normativ, ciclul de tratament termic optim ce se va aplica acestor betoane va fi:
- perioada de aşteptare 24 ore;
- perioada de creştere a temperaturii 2 ore, cu o viteză de ridicare a temperaturii de cca.15oC/h;
- perioada de izotermie 9 ore, la o temperatura de 50 5oC;
- perioada de răcire 13 h.
8.3. Funcţie de fluxul tehnologic existent, unităţile producătoare de elemente prefabricate vor avea în vedere prevederile de la punctele 8.1. şi 8.2.
În toate cazurile se vor efectua analize economice ale eficientei aplicării tratamentului termic; se va evita pe cât posibil aplicarea tratamentului termic în perioada de vară, în vederea economisirii combustibilului şi energiei.
...
9.2. Controlul operativ al calitatii betonului
9.2.1. Activitatea de control cuprinde:
- determinările pe betonul proaspăt prevăzute în tabelul 46 în scopul evitării punerii în operă a unui beton necorespunzător;
- analizarea imediat după înregistrare, a rezultatelor privind rezistenţa la compresiune şi densitate la vârsta de 28 zile, în scopul remedierii operative a unor cazuri necorespunzătoare.
9.2.2 Determinări pe betonul proaspăt:
Condiţiile tehnice privind caracteristicile betonului proaspăt sunt precizate în tabelul 46.
TABELUL 46
Nr. crt.
Caracteristica Valoare de referinţăLimitele de variaţie
admisibile
1.Lucrabilitate ge grad de
compactare medie g 0,5
2.Temperatura
tmin sau tmaxtmin -1oCtmax +2oC
3.Densitatea aparentă kg/m3 b 50 kg/m3
4.Conţinut de aer oclus % valoare medie
p 5
9.2.2.1. Determinări efectuate la staţia de betoane.
Caracteristicile care se verifică şi valorile de referinţă a acestora se precizează de laborator odată cu stabilirea compoziţiei betonului şi se înscriu în reţeta betonului predată şefului de staţie care este obligat să o afişeze.
În acest scop se vor avea în vedere:
- prevederile din proiectul sau caietul de sarcini al lucrării;
- condiţiile tehnice precizate;
- durata;
- condiţii climatice.
Condiţiile tehnice vor fi astfel stabilite încât să se asigure respectarea celor prevăzute în proiect.
Ori de câte ori un rezultat se situează în afara limitelor admise conform prevederilor din tabelul 46, se va repeta imediat determinarea respectivă.
Dacă şi la noua determinare rezultatul nu se înscrie în limitele admise, se va sista prepararea betonului şi se vor stabili, dupa caz, măsurile tehnologice ce se impun:
- verificarea corectitudinii reţetei;
- umiditatea agregatelor;
- cantitatea de apă;
- cantitatea de spumant;
- timpul de malaxare a proporţiei sorturilor de agregate;
- verificarea instalaţiei.
După aplicarea măsurilor stabilite şi reluarea preparării betonului, determinarea caracteristicii respective se va face la fiecare amestec, adoptându-se eventualele corecţii necesare până când se constată că cel puţin 3 rezultate consecutive se înscriu în limitele admise. În continuare determinarea se va face cu frecvenţa prevăzută în proiect.
9.2.1.2. Determinări efectuate la locul de punere în operă.
Determinările se referă la verificarea lucrabilităţii şi a densităţii betonului.
În cazul betoanelor de izolaţie - spumante, după 6 ore de la punerea în operă se va verifica nivelul betonului dacă nu au apărut tasări.
Caracteristicile care se verifică şi valorile de referinţă ale acestora se precizează de constructor şi se înscriu în fişa tehnologică şi note de comandă a betonului.
În acest scop se vor avea în vedere după caz:
- prevederile din proiect sau caietul de sarcini al lucrării;
- mijloacele folosite pentru transportul betonului (basculantă, autoagitator, benă, pompă, etc.);
- condiţii de punere în operă a betonului (dimensiunile elementelor, desimea armăturilor, posibilităţi de compactare).
Ori de câte ori un rezultat nu se înscrie în limitele admise conform prevederilor din tabelul 46, se vor efectua pentru acelaşi transport de beton încă două determinări.
Dacă valoarea medie a celor trei determinări se înscrie în limitele admise se va accepta punerea în operă a betonului; dacă este depăşită limita admisă, transportul respectiv de beton se refuză.
9.2.3. Încercări pe beton întărit la 28 zile.
Densitatea aparentă a betonului întărit la vârsta de 28 zile, determinată ca medie pe fiecare serie de câte trei cuburi, se analizează de laborator care efectuează încercarea imediat după investigarea rezultatului.
În cazul în care rezultatul nu se înscrie în limitele admise ( 50 kg/m3) se va determina densitatea aparentă a betonului uscat la masă constantă, pentru a se elimina condiţia de păstrare.
În cazul în care rezultatul nu se înscrie în limitele admise clasei respective de densitate, în termen de 48 ore laboratorul va anunţa:
- conducătorul statiei în vederea "opririi" producţiei până la efectuarea corecţiilor corespunzătoare asigurării caracteristicilor betonului impuse prin proiect;
- conducerea unităţii executante care va analiza, funcţie de tipul de beton şi cantitatea pusă în operă, oportunitatea convocării proiectantului, ţinând cont că la betoanele de rezistenţă depăşirea densităţii aparente conduce la supraîncărcări ale structurii, iar la cele de izolaţie şi rezistenţă la neasigurarea gradului de protecţie termică.
Rezistenţa la compresiune, determinată ca medie pe fiecare serie de câte trei cuburi, se analizează de laboratorul care efectuează încercarea, imediat după înregistrarea rezultatului.
În cazul betoanelor de rezistenţă din categoria 1.1.a, dacă rezultatul (reevaluat conform tabelului 47) este mai mic decât clasa betonului, se va proceda conform Normativului C 140-86, anexa X.5, punctul 3.
În cazul betoanelor cuprinse în categoria 1.1.b şi 1.1.c valorile rezistenţelor la compresiune trebuie să îndeplinească condiţiile impuse prin proiect sau condiţia de clasă.
Conductivitatea betonului se va determina conform STAS 5912-89 pe epruvete de 10 x 20 x 20 sau conform metodologiei elaborate şi omologate de ICECHIM pentru conductivimetru, pe epruvete de 6 x 12 x 25 uscate la masă constantă la vârsta de 28 zile.
Dacă rezultatele obţinute depăşesc valorile prevăzute în proiect se va proceda identic cu prevederile cuprinse în Normativul C 140-86, anexa X.5, pct.3.
TABELUL 47
Tip ciment
tm tempera-
Valorile coeficientului "C0" vârsta betonului de încercare "n" zile fiind:
utilizat
tura medie din primele 7 zile oC
3 7 14 28 56 90 180
Pa 35
+ 5 0,20 0,40 0,55 0,78 1,05 1,15 1,17
+ 10 0,35 0,55 0,74 0,95 1,10 1,15 1,17
+ 20 0,45 0,65 0,82 1,00 1,10 1,15 1,17
+ 30 0,50 0,73 0,90 1,03 1,10 1,15 1,17
P 40
+ 5 0,30 0,50 0,67 0,85 1,05 1,10 1,12
+ 10 0,45 0,65 0,82 0,97 1,07 1,10 1,12
+ 20 0,55 0,75 0,90 1,00 1,07 1,10 1,12
+ 30 0,63 0,80 0,93 1,02 1,07 1,10 1,12
9.2.4. Încercări orientative pe beton întărit efectuate la termene scurte
În cazurile în care se urmăreşte obţinerea de informaţii orientative asupra rezistenţei şi a densităţii care va fi atinsă la vârsta de 28 zile, se pot efectua încercări pe cuburi la decofrare, 3 zile (72 3 ore) sau/şi 7 zile.
Asemenea încercări prezintă interes în prima perioadă de aplicare a unei noi compoziţii de beton.
Probele destinate determinărilor orientative vor fi prelevate, confecţionate, păstrate şi încercate cu o supraveghere competentă şi în concordanţă cu prevederile din STAS 1275-88. În special, se va verifica menţinerea în limitele admise a temperaturii apei din bazinul de păstrare.
Pentru fiecare cub se va nota data şi ora confecţionării şi încercării.
Se recomandă ca în cadrul unui schimb de lucru să se preleveze minimum 3 probe de beton din sarje diferite, în interval de minimum 3 ore; din fiecare probă se va confecţiona cel puţin două cuburi.
Se poate considera că este asigurată realizarea clasei de beton prevăzute, dacă rezistenţa evaluată pentru vârsta de 28 zile, conform datelor din tabelul 47 pe baza mediei conţinute pe cuburile confecţionate în cadrul unui schimb, este cel puţin egala cu 1,2 m3.
În cazurile în care în cadrul încercărilor preliminare s-au efectuat determinări la 3 şi 7 zile, sau se dispune de date obţinute pe compoziţii de beton în care s-a folosit acelaşi tip de ciment, criteriile de apreciere orientativă se vor stabili de laborator pe baza analizării rezultatelor înregistrate, conform pct. 5.24.a, 5.24.b, 5.24.c.
9.3. Pentru prelucrarea rezultatelor încercărilor se vor respecta prevederile din Normativul C 140-86 anexa X.6 şi eventuale alte indicaţii din proiectul lucrărilor.
9.4. Verificarea calităţii betonului din elementele prefabricate se face în conformitate cu prevederile STAS 6657/1-76.
