Buz Laura Marina TVA in Italia

UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA

AFACERILOR

TVA-UL ÎN ITALIA

Masterand:

BUZ LAURA MARINA

Bănci şi Pieţe de Capital, anul I

CLUJ-NAPOCA,

2011

CUPRINS Aspecte introductive ...............................................................................................................3

Capitolul 1. Analiza legislativă ...............................................................................................5

Capitolul 2. Analiza etapelor armonizării .............................................................................. 11

Capitolul 3. Analiza veniturilor încasate în perioada 2000-2010 ........................................... 17

3.1 Analiza veniturilor încasate din TVA, sume absolute................................................... 17

3.2 Analiza veniturilor încasate din TVA ca pondere în PIB .............................................. 19

3.3 Ponderea TVA-ului în impozitele indirecte.................................................................. 21

3.4 Ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie ................................................................ 23

3.5 Ponderea TVA-ului în total venituri fiscale ................................................................ 25

3.6 Ponderea TVA-ului în total venituri ........................................................................... 27

Capitolul 4. Comparaţia cu EU(27), EU(15), NMS(12) şi România ...................................... 29

4.1 Comparaţia dintre veniturile încasate din TVA, în sume absolute, în Italia, pe perioada

2000-2010 şi veniturile din TVA încasate la nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România

......................................................................................................................................... 29

4.2 Comparaţia dintre veniturile încasate din TVA, ca pondere în PIB, în Italia, pe perioada

2000-2010 şi veniturile din TVA încasate la nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România

......................................................................................................................................... 31

4.3 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în impozitele indirecte, în Italia, pe perioada

2000-2010 şi ponderea TVA-ului în impozitele indirecte la nivelul EU(27), EU(15),

NMS(12) şi România ........................................................................................................ 34

4.4 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie, în Italia, pe perioada

2000-2010 şi ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie la nivelul EU(27), EU(15),

NMS(12) şi România ........................................................................................................ 37

4.5 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în total venituri fiscale, în Italia, pe perioada

2000-2010 şi ponderea TVA-ului în total venituri fiscale la nivelul EU(27), EU(15),

NMS(12) şi România ........................................................................................................ 40

4.6 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în total venituri, în Italia, pe perioada 2000-2010

şi ponderea TVA-ului în total venituri la nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România... 44

Capitolul 5. Analiza regresională .......................................................................................... 49

Concluzii .............................................................................................................................. 57

Aspecte introductive Lucrarea de faţă îşi propune o analiză a veniturilor încasate din TVA în Italia pe

perioada 2000-2010. TVA-ul este un impozit indirect apărut pentru prima dată în Franţa, în

anul 1954. De la apariţia lui, un număr tot mai mare de state şi-au manifestat interesul pentru

introducerea lui în sistemul fiscal propriu. TVA-ul este un impozit încasat în cascadă de

fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării

unui serviciu care intră în sfera de impozitare.

Codul fiscal defineşte taxa pe valoarea adăugată ca o “impozitare indirectă pentru

bugetul de stat”.1

“Taxa pe valoarea adăugată, ca impozit unic încasat fracţionat, reprezintă o sinteză a

impozitului unic asupra producţiei şi impozitului multifazic asupra tranzacţiilor, faţă de care

prezintă câteva avantaje semnificative.”2

Principale impozite şi taxe percepute în Italia sunt:

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice;

Taxa pe valoarea adăugată;

Taxa pentru servicii;

Accizele.

Printre principale caracteristici ale taxei pe valoarea adăugată se numără următoarele:

Este un impozit indirect suportat de către consumatorii finali ai bunurilor şi serviciilor;

Este un impozit general, aplicat asupra tuturor tranzacţiilor privind bunurile şi serviciile;

Posibilităţi reduse de evaziune fiscală;

Evită dubla impozitare a cheltuielilor de investiţii, prin posibilitatea deducerii

impozitului aferent imobilizărilor;

Asigură neutralitatea în privinţa operaţiunilor de comerţ exterior;

Asigură o mai mare ritmicitate a veniturilor la bugetul statului, prin accelerarea

decontărilor.

Taxa pe valoarea adăugată cu toate că prezintă o listă întregă de avantaje ale aplicării

ei, prezintă şi o serie de dezavantaje dintre care se evidenţiază regresivitatea acesteia, mai ales

în cazul în care sunt aplicate doar cotele standard.

1 Legea nr. 571/22 Decembrie 2003 privind Codul Fiscal, publicată în Jurnalul Oficial al României, partea I, nr. 927/2003, art.125 2 Eugenia Ramona Mara, Finanţe publice şi fiscalitate- Între teorie şi practică, Editura Economica, 2011, Cluj-

Napoca, p.163

TVA-ul este în prezent un instrument de impozitare foarte des utilizat în Comunitatea

Europeană. Acest impozit indirect este utilizat în toate statele membre, iar în prezent

veniturile încasate din TVA reprezintă peste 20% din totalul veniturilor fiscale colectate de

comunitate. TVA-ul este uşor de administrat, conţine stimulente puternice pentru raportarea

corectă a bazei de impozitare, şi este permis pentru impozitarea indirectă a tuturor tipurilor de

venituri, indiferent de sursa de provenienţă sau legalitatea acestora.

În cazul Italiei autoritatea centrală este beneficiarul unic al taxei pe valoarea adăugată.

TVA-ul reprezintă un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulaţia

mărfurilor, se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al produselor sau

serviciilor, însă numai la valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit. Valoarea adăgată

se concretizează în diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aceluiaşi stadiul al circuitului

economic sau diferenţa rezultată scăzând din valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor

prestate valoarea bunurilor achiziţionate şi a serviciilor recepţionate, într-o perioadă de timp,

de regulă lunar.

Taxa pe valoarea adăugată este în prezent cea mai eficientă taxă, din punct de vedere

al raportului de colectare şi a cheltuielilor administrative. Fiecare punct procentual din

majorarea TVA-ului atrage după sine venituri suplimentaree, echivalente cu 0,4% din PIB.

Dintr-un studiu efectuat pe Italia, s-a constatat că la o creştere cu 1% a PIB-ului, veniturile

fiscale ca procent din PIB cresc cu 0,49%.

În prezent în Italia se practică următoarele cote ale TVA-ului: cota standard de 20%,

cota super redusă de 4%, precum şi cota redusă de 10%. De curând guvernul italian, a afirmat

că taxa pe valoarea adăugată, care în prezent este de 20%, va fi mărită la 21% şi de asemenea

va exista o taxă specială de 3%, care va fi impusă veniturilor de peste 500000€.

Impozitele reprezintă cea mai importantă categorie de prelevări fiscale, ele aducând în

jur de 90% din veniturile statului. Sistemul fiscal italian este caracterizat printr-o incidenţă

scăzută a impozitelor de capital şi un echilibru între impozitele directe şi cele indirecte.

Prin prezenta lucrare se doreşte realizarea unei analize asupra legislaţiei fiscale

italiene, evidenţierea iniţiativelor de armonizare şi coordonare fiscală în ceea ce priveşte

TVA-ul, dar şi o analiză comparativă asupra veniturilor încasate din Tva în Italia vs UE-27,

UE-15, NMS-12, precum şi România.

Capitolul 1. Analiza legislativă

Legislaţia fiscală este o parte complet integrată a sistemului juridic. În special, în

domeniul taxelor de înregistrare, este important să se poată determina atunci când are loc

acţiunea juridică, care reprezintă evenimentul care declanşează taxele de înregistrare. În cazul

vânzării de bunuri imobiliare, cu o anumită condiţie, transferul actual de proprietate dă naştere

unor taxe de înregistrare ce au loc doar în momentul în care condiţia este îndeplinită. Pe de

altă parte, în cazul în care bunul imobiliar este vândut pe baza unei clauze de reziliere, acesta

este perfecţionat imediat pentru momentul intrării în vânzare, şi o dată ce starea este

îndeplinită, activul este transferat înapoi la vânzătorul original, şi acest lucru duce la un al

doilea transfer, care este, de asemenea supus taxelor de înregistrare.

“Prin Directiva de armonizare parţială a cotelor de TVA din anul 1992, s-a stabilit ca,

începând cu 1993, statele membre ale comunităţii să aplice o cotă standard de minim 15% şi

până la două cote reduse, nici una dintre ele mai mică de 5%, pe de altă parte cotele zero şi

respectiv cotele reduse speciale (< 5%) mai putea fi menţinute în perioada de tranziţie, în timp

ce cotele majorate trebuiau eliminate.”3 La 1 ianuarie 2007, în locul Directivei a VI-a, a intrat

în vigoare Directiva Consiliului 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun

de TVA. Acesta face referire la aplicarea teritorială, operaţiunile şi persoanele impozabile,

locul operaţiunilor, cotele de TVA, scutirile de taxe, regimurile deducerilor, regimurile

speciale, obligaţiile persoanelor impozabile şi ale anumitor persoane neimpozabile şi

dispoziţiile derogatorii. Directiva 2006/112/CE impune statelor membre ale Uniunii Europene

aplicarea unei cote standard minime de 15%, până la 31 decembrie 2010. Aceeaşi Directivă

prevede posibilitatea statelor membre de a aplica una sau mai multe cote reduse, de minim

5%, doar pentru anumite bunuri şi servicii. Printre acestea se numără: bunurile alimentare,

distribuţia de apă, transportul de persoane, livrarea, construcţia, renovarea şi transformarea

locuinţelor sociale. Legislaţia comunitară prevede şi scutiri de TVA fără drept de deducere

pentru unele operaţiuni interne cum sunt: servicii poştale, servicii medicale, serviciile strâns

legate de asistenţă şi protecţie socială, activitatea de învăţământ, culturale, activitatea de radio

şi televiziune, servicii financiare şi bancare, operaţiuni de asigurare şi reasigurare, jocuri de

noroc, unele livrări de construcţii şi terenuri, unele închirieri de bunuri imobile.4 În prezent

cotele standard de TVA practicate de statele membre sunt între 15% şi 25%, media fiind de

19,9%. Se practică 10 cote standard de TVA diferite în cadrul UE. Cotele standard dominante

3 Graudement P. M, Molinier, Finances Publiques, tome 2, Fiscalite, Ed. Monchrestien, Paris, 1997, p.329

4 Cuceu I.C.,TVA-ul- studiu comparativ şi impactul armonizării, teză de doctorat, Facultatea de Ştiinţe

Economice şi Gestiunea afacerilor, Cluj-Napoca, 2005

sunt cota de 19% şi cota de 20%. Italia în prezent practică o cotă standard de 20%. Zece state

membre ale UE încă utilizează sistemul cotei zero, pentru anumite categorii de bunuri şi

servicii destinate consumului intern, însă această categorie diferă de la o ţară la alta. Printre

cele 10 state se numără şi Italia, ţara analizată de către mine.

În Italia se practică următoarele cote de TVA: cota super redusă (4%), cota redusă

(10%), cota standard (20%) şi de asemenea se mai practică şi cota zero. Spre deosebire de alte

state membre Italia nu aplică o cotă intermediară. Cota super redusă se aplică în special

asupra alimentelor de bază, ziare, câtorva aparate medicale şi case rezidenţiale, în timp ce cota

redusă se aplică în general asupra construirii sau achiziţionării unei case, însă numai pentru

prima casă, electricitate, medicamente şi anumite performanţe artistice.

În continuare voi face o prezentare a acestor cote pe diferite categorii de bunuri şi

servicii:

Produse alimentare: cota aplicată este de 4% şi respectiv 10%

Alimentare cu apă: cotă de 10%

Produse farmaceutice: cotele sunt 10% şi respectiv 20%

Echipamente medicale pentru persoanele cu dizabilităţi: cote de 10% şi respectiv

20%

Scaun de maşină pentru copii: cota standard de 20%

Transport: cota redusă de 10%

Cărţi: cotele de 4% şi respectiv 10%

Ziare: cota super redusă de 4%

Periodice: cotele de 4% şi respectiv 20%

Intrarea la teatre, muzee şi cinema: cota redusă de 10%

Intrarea la parcurile de distracţie: cota standard de 20%

Cablu TV: cota standard de 20%, în schimb pentru licenţă TV se aplică cota super

redusă de 4%

Scriitori, compozitori: în cazul acestora se aplică cota standard de 20%

Case sociale: cotele de 4% şi respectiv 10%

Renovări şi reparaţii de clădiri private: cota redusă de 10%

Curăţare de geamuri şi case private: cota standard de 20%

Agricultură: se aplică toate cele trei categorii de cote: 4%, 10% şi respectiv 20%

Hoteluri: cota redusă de 10%

Restaurante şi servicii de catering: cota de 10%

Intrarea la evenimente sportive: cotele de 10% şi respectiv 20%

Facilităţi sportive: cota standard de 20%

Servicii sociale: în cazul acestora se aplică toate cele trei cote: 4%, 10% şi

respectiv 20%

Servicii de pompe funebre şi crematorii: în acest caz se aplică cota zero

Îngrijiri medicale şi dentare: este o excepţie şi se aplică cota zero

Colectarea de deşeuri şi curăţarea străzii: cota redusă de 10%

Reparaţii de biciclete, pantofi şi produse din piele, haine şi lenjerie de uz caznic:

cota standard de 20%

Servicii de îngrijire la domiciliu: este o excepţie şi se aplică cota zero

Coafat: cota standard de 20%

Din această listă putem deduce cum că cota super redusă de 4% se aplică în Italia

produselor şi serviciilor următoare:

Produse alimentare;

Cărţi, ziare şi periodice;

Licenţă TV;

Clădirilor noi, însă numai pentru prima locuinţă;

Construirea unei noi locuinţe;

Echipamente medicale pentru persoanele cu disabilităţi;

Servicii sociale;

Pesticide, fertilizatori naturali şi artificiali5.

Din punctul meu de vedere, spre deosebire de România unde cotele super reduse se

aplică pentru cărţi, medicamente şi intrarea la teatre, muzee şi cinematografe, în cazul Italiei

lista cu produse şi servicii supuse unei impozitări super reduse este mult mai generoasă şi de

asemenea cuprinde produse şi servicii mult mai de strictă necesitate pentru populaţie. Cele

mai de strictă necesitate fiind desigur produsele alimentare.

Există în Italia trei teritorii care sunt excluse complet de la TVA, acestea sunt:

Livigno, Campione d’Italia şi teritoriile acoperite cu apă ale Lake Lugano.

În Italia, guvernul a adoptat o serie de măsuri în vederea combaterii eveziunii fiscale.

În primul rând a introdus un aşa numit “taxometru”, o procedură prin care administrarea

5 Taxation Trends in EU, ediţia 2011

taxelor determină un nivel sperat al veniturilor bazat pe cheltuielile făcute de plătitorii de taxe

sau de proprietarii unor bunuri de lux; acest nivel este comparat cu rentabilitatea plătitorilor

de taxe, şi poate declanşa audit în cazul în care discrepaţele dintre veniturile previzionate şi

cele declarate depăşesc 20%. În al doilea rând, guvernul a introdus o limită a plăţilor în

numerar şi obligaţia de a preciza un număr de identificare a taxei asupra cumpărăturilor mai

mari de 3600€; acesta va fi folosit pentru a înregistra cumpărăturile plătitorilor individuali de

taxe. Pe lângă acestea, guvernul va regla numărul de inspecţii şi va adopta măsuri contra

fraudei TVA-ului şi a companiilor care operează la adăpostul legii.

Ca şi reforme a taxelor, guvernul a anunţat în Italia, trei priorităţi. Prima este reforma

sistemului de taxare puternic centralizat al Italiei, pentru a depinde de puterea de taxare a

regiunilor şi municipalităţilor. Guvernul a aprobat recent cadrul pentru impozitarea la nivel

municipal, mutând transferurile guvernelor centrale şi a resurselor de bază ale municipalităţii

în special asupra impozitării proprietăţilor imobiliare. În al doilea rând, guvernul plănuieşte

raţionalizarea cheltuielilor abundente. În final, guvernul intenţionează să mute gradual

sarcinile fiscale de la impozitarea directă la cea indirectă.

Printre tendinţele actuale ale reformei fiscale în Italia, în domeniul impozitelor pe

consum se numără, scăderea TVA-ului pentru sectoarele cu muncă intensivă.6

Sistemul Italian de impozitare este reglementat de Codul General de reglementare,

care este actualizat anual prin Buget. Sistemul fiscal italian se bazează atât pe impozitarea

directă, cât şi pe cea indirectă. În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, putem spune că

în Italia, vânzările de mărfuri, serviciile şi importurile sunt supuse plăţii TVA, exceptând

unele activităţi şi operaţiuni pentru care se acordă derogări. “TVA-ul se plăteşte de obicei

lunar, iar până la data de 27 decembrie a fiecărui an TVA-ul trebuie plătit în proporţie de

88%.”7 Prestaţiile de servicii socio-sanitare către persoanele dezavantajate sunt scutite de la

plata TVA-ului.

Derogări de la regulile de bază ale TVA-ului, sunt definite în concordanţă cu articolul

395 din Directiva 2006/112/EC. Statele Membre nu sunt însă obligate să aplice aceste

derogări, pentru care au primit autorizaţie.

În cazul Italiei, ţara analizată pe parcursul acestui proiect, avem de a face cu

următoarele derogări:

6 Gabriel Popa, Coordonarea fiscală comună a ţărilor membre UE şi tendinţe actuale ale reformelor fiscale.

7 Îndrumar de afaceri, Italia

Articolul 2 şi articolul 15 Potrivit acestor articole sunt scutite de la TVA stocul de

nave destinate a fi utilizate drept fier vechi;

Articolul 5 Simplificarea perceperii TVA-ului asupra funcţionării, construcţiei,

întreţinerii şi siguranţei tunelului existent între Italia şi Franţa, precum şi asupra

şantierului de construcţie a noului tunel, întrega parte fiind considerată ca fiind

teritoriul Italiei;

Articolul 5 Aplicarea cotei zero asupra stocurilor de lingouri de aur;

Articolul 168 Limitarea drepturilor de deducere pentru autovehicule;

Articolul 21 Plata impozitelor aplicate telefoanelor publice şi transportului în

comun într-o singură tranşă (de către transportatorul respectiv, chiar dacă există un

intermediar între acesta şi utilizatorul) în baza preţului plătit de utilizator;

Articolul 193 Regim de taxare inversă pentru stocurile de telefoane mobile şi

cipuri pentru calculatoare;

Articolul 285 Scutirea persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri este mai

mică de 30000 € de la plata TVA-ului, însă cu respectarea perioadei de plată a

acestuia între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2010. Acest plafon poate fi ridicat,

în scopul menţinerii acestei scutiri în termeni reali;

Articolul 6 Tranzacţiile cum ar fi transferurile de drepturi de autor efectuate de

autori sau moştenitorii acestora (cu excepţia celor referitoare la cinematografie,

arhitectură şi publicitate), precum şi serviciile de intermediere nu sunt considerate

ca fiind prestări de servicii;

Articolul 6 Livrarea de anumite servicii utilizate pentru monitorizarea calităţii

produselor şi aplicarea mărcilor de calitate, nu sunt impozabile;

Articolul 10 Vânzarea de produse agricole şi pescăreşti nu sunt impozabile;

Articolul 10 şi 11 Plata impozitului pentru tutun, periodice şi activităţi sportive se

face într-o etapă anterioară.

Legislaţia comunitară prevede scutiri de TVA fără drept de deducere pentru unele

operaţiuni interne cum ar fi: servicii publice poştale, servicii medicale, servicii strâns legate

de practicarea sportului, anumite servicii culturale, activitatea de radio şi televiziune, servicii

financiare şi bancare, operaţiunile de asigurare şi reasigurare, jocuri de noroc, unele livrări de

construcţii şi terenuri, precum şi unele închirieri de bunuri imobile.

Evoluţia cotelor de TVA în Italia pe perioada 1973-1997 când a avut loc ultima

modificare:

Data Cota redusă Cota standard

01.01.1973 6% 12%

10.05.1976 6%/9% 12%

23.12.1976 1%/3%/6%/9% 12%

08.02.1977 1%/3%/6%/9%/12% 14%

03.07.1980 2%/8% 15%

01.11.1980 1%/2%/3%/6%/9%/12% 14%

01.01.1981 2%/8% 15%

05.08.1982 2%/8%/10%/15% 18%

19.04.1984 2%/8%/10%/15% 18%

20.12.1984 2%/9% 18%

01.08.1988 2%/9% 19%

01.01.1989 4%/9% 19%

13.05.1991 4%/9%/12% 19%

01.01.1993 4%/9% 19%

01.01.1994 4%/9% 19%

24.02.1995 4%/10% 19%

01.10.1997 4%/10% 20%

Din data de 01.10.1997 nu s-a mai modificat cotele de TVA aplicate în Italia, însă în

anul curent guvernul italian a prezentat posibilitatea unei creşteri a cotei standard de TVA la

21%.

În 15 martie 2011 a fost adoptată Reglementarea EU Nr.282/2011 care aduce noi

măsuri de implementare a directivei TVA 2006/112. Reglementarea include noi măsuri

conectate spre TVA intermediar, oferind îndrumări în particular pentru determinarea:

Statutului cumpărătorului;

Dacă îşi procură servicii pentru uz profesional;

Unde este localizat.

În 24 iunie 2010, Comisia Europeană a prezentat o propunere de prelungire a aplicării

unei cote standard minime a TVA-ului de 15%, până la sfârşitul anului 2015. Acestă

propunere a fost adoptată de către Consiliu în 7 decembrie 2010.

Capitolul 2. Analiza etapelor armonizării

Înainte de a analiza etapele armonizării, trebuie în primul rând să vedem în ce constă

conceptul de armonizare fiscală. Astfel „armonizarea fiscală poate fi considerată ca un proces

al ajustării sistemelor fiscale naţionale în conformitate cu anumite interese.”8 Armonizarea

fiscală este de asemenea un proces de eliminare a barierelor, precum şi a discrepanţelor

existente între diferitele sisteme fiscale şi spaţiul Uniunii Europene.

În literatura de specialitate sunt prezentate două modalităţi de realizare a armonizării

fiscale şi anume o armonizare de sus în jos, impusă de Comunitatea statelor membre, sau o

armonizarea de jos în sus indusă de piaţă. Fenomenul de armonizare fiscală apare atunci când

contribuabilii fac faţă la rate de impozitare identice, indiferent unde ar munci, econimisi sau

investi.

Punctul de pornire al armonizării fiscale a avut loc în 1957 când apar prevederi

legislative referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize şi alte forme de impozite

indirecte, subliniindu-se necesitatea armonizării pentru înfiinţarea şi funcţionarea pieţei unice.

Articolele 90-93 din Tratatul de la Roma sunt principalele prevederi legate de

armonizare şi sunt concentrate în cea mai mare parte pe impozitarea indirectă.

Ambiţiile armonizării fiscale puteau fi situate la trei nivele:

Primul nivel constă doar în a evita dezechilibrele imediate care puteau să rezulte din

deschiderea totală a frontierelor pentru schimburile de mărfuri şi pentru fluxuri financiare.

Aceasta necesită o armonizare care putea fi mai mult sau mai puţin ambiţioasă, în funcţie de

amploarea distorsiunilor care trebuiau evitate. Pentru eliminarea riscului unei concurenţe

fiscale o astfel de armonizare se cerea a fi decisă colectiv.

Cel de-al doilea nivel, presupune uniformizarea sistemelor fiscale la scară comunitară.

Aceasta putea fi un deziderat. Dar n-a fost şi nu este de actualitate nici măcar pe termen lung.

Cheltuielile publice nu sunt uniformizate şi nici măcar pe cale de uniformizare, iar

redistribuirea rămâne într-un cadru pur naţional. Nu s-a pus problema ca bogaţii germani să

preia în grija lor grecii săraci şi nici ca tinerii portughezi să finanţeze pensiile consistente ale

vârstnicilor germani. Desigur că integrarea oferă şansa înlăturării treptate a handicapului

pentru ţările mai sărace, dar ea nu va însemna nicidecum egalizarea calităţii vieţii la nivel

comunitar.

8 Eugenia Ramona Mara, Finanţe publice şi fiscalitate- Între teorie şi practică, Editura Economica, 2011, Cluj-

Napoca, p.221

O cale de mijloc, cea preferată, constă în raţionalizarea sistemelor fiscale naţionale

astfel încât ele să răspundă exigenţelor naţionale în privinţa consumurilor colective, dar cu

rezultate convergente pe plan comunitar.9

Tratatul de la Roma din 1957 prin care a fost fondată Comunitatea Economică

Europeană a prevăzut adoptarea de către ţările membre a unui sistem comun în domeniul

impozitelor generale asupra consumului. Existenţa sistemului de impozite indirecte bazat pe

taxele în cascadă a fost o piedică pentru dezvoltarea schimburilor comerciale între ţări.

În anul 1967 au fost emise primele directive comunitare referitoare la armonizarea

TVA-ului, prin aceste directive s-a impus tuturor statelor membre să adopte un impozit

indirect după modelul francez al TVA-ului.

Armonizarea fiscală are un caracter mai pronunţat în domeniul impozitelor indirecte ,

deoarce acestea necesită un grad mai mare de armonizare fiscală, întrucât sunt legate de libera

circulaţie a produselor şi serviciilor. În cazul impozitelor indirecte s-a reuşit o limitare a

cotelor de impozitare, prin stabilirea unor niveluri minime şi maxime, precum şi o armonizare

a facilităţilor fiscale şi a conţinutului bazei de impozitare, ceea ce face ca la acelaşi venit brut,

cu aceeaşi cotă de impozitare, impozitul să fie acelaşi în aceste ţări.

“Prin Directiva de armonizare parţială a cotelor de TVA din anul1992 s-a stabilit ca,

începând cu 1 ianuarie 1993, statele membre ale comunităţii să aplice o cotă standard de

minim 15% şi până la două cote reduse, însă nici una dintre acestea să nu fie mai mică de 5%,

pe de altă parte, cotele zero şi cotele reduse speciale mai puteau fi menţinute în perioada de

tranziţie, iar cotele majorate trebuiau eliminate.”10

Ţările care practicau cote majorate s-au

conformat la cerinţele Comunităţii astfel că la 1 ianuarie 1993 Italia împreună cu Franţa şi

Spania au renunţat la aplicarea acestor cote.

La 1 ianuarie 2007, în locul Directivei a VI-a, a intrat în vigoare Directiva Consiliului

2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun de TVA. Această Directivă face

referire la aplicarea teritorială, operaţiunile şi persoanele impozabile, locul operaţiunilor

impozabile, faptul generator şi exigibilitatea taxei, baza de impozitare, cotele de TVA,

scutirile de taxă, regimul deducerilor, regimurile speciale, obligaţiile persoanelor impozabile

şi ale anumitor persoane neimpozabile, precum şi la dispoziţiile derogatorii.

Directiva 2006/112/CE impune statelor membre ale Uniunii Europene aplicarea unei

cote standard minime de 15%, până la 31 decembrie 2010. Aceeaşi Directivă prevede

9 Sterdyniak, H., Blonde, M.H., Comilleau, G., Le Cacheux, J. - Vers une fiscalité europeenne, Ed. Economica,

Paris, 1991 10 Gaudemet P.M., Molinier, Finances Publique, tome 2, Fiscalite, Ed. Monchrestien, Paris, 1997,p.329

posibilitatea statelor membre de a aplica una sau mai multe cote reduse, de minim 5%, doar

pentru anumite categorii de buniri şi servicii. Printre acestea se numără: bunurile alimentare,

distribuţia de apă, transportul de persoane, livrarea, construcţia, renovarea şi transformarea

locuinţelor sociale.

Din studii efectuate de mai mulţi cercetători s-a ajuns la concluzia că există diferenţe

nu numai în privinţa nivelului cotelor, ci şi în privinţa tipurilor cotelor de TVA aplicate de

diferite state pentru aceleaşi produse. Mai mult de atât există bunuri şi servicii care în unele

ţări sunt scutite de la impozit, în timp ce în alte ţări sunt impozitate chiar cu o cotă standard.

Armonizarea nu presupune neapărat o uniformizare, chiar dacă sistemele de TVA

practicate de statele membre ale Uniunii Europene nu sunt uniformizate, se poate aminti de

un anumit grad al armonizării TVA în cadrul Uniunii. Stadiul actual nu este unul satisfăcător

fiind departe de o armonizare deplină a impozitului în statele membre ale Uniunii, existând

încă diferenţieri semnificative chiar între statele membre mai vechi.

Într-un document de lucru al CEPII din anul 1997 sunt redate patru simulări privind

armonizarea cotelor de TVA practicate de statele membre ale Uniunii Europene, efectuate cu

ajutorul softului econometric MIMOSA. Ţările luate în calcul sunt Italia, Franţa, Germania şi

Marea Britanie, care colectează o mare parte din încasările totale ale TVA ale Uniunii.

Calculele nu au avut la bază o armonizare a cotelor oficiale ci o egalizare a cotelor aparente

de TVA din cele patru state. Ipoteza de la care s-a plecat a fost aceea că armonizarea este

completă atât în privinţa cotelor, cât şi a bazei de impozitare. O altă ipoteză este acea că

armonizarea s-a realizat o singură dată şi nu în mod gradual. Rezultatele simulării au arătat că

o scădere a cotelor de TVA afectează finanţele publice, conducând la scăderea veniturilor

fiscale şi astfel la creşterea deficitului bugetar. O scădere a cotei de TVA determină în mod

normal o scădere a preţurilor şi astfel o creştere a venitului real al populaţiei, din care o parte

este economisită. Unele rezulate empirice dovedesc însă că nu întotdeauna diminuarea cotei

de impozitare duce la scăderea preţurilor. Armonizarea deplină a taxei în cadrul Uniunii ar

presupune o cotă unică practicată de către statele membre, o problemă importantă ar fi

stabilirea nivelului acestei cote uniforme de TVA.

Comisia Europeană s-a pronunţat asupra unei armonizări “a la hault”, adică pentru un

nivel al coteleor de TVA care să conducă la o creştere a încasărilor agregate de TVA ale

Uniunii. O armonizare deplină a cotelor de TVA ar limita distorsiunile de concurenţă şi

arbitraje fiscal ale consumatorilor finali, costurile de administrare, precum şi evaziunea fiscală

s-ar reduce considerabil.

Etapele armonizării TVA în cadrul UE:

Introducerea TVA-ului în toate statele membre, până în anul 1970;

Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA şi a cotelor de TVA (1977-1993);

Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei

fiscale11

.

Datorită faptului că principiul ţării de origine ar fi permis apariţia unor fluxuri de

schimb bazate pe ecartul cotelor şi nu pe cel al costurilor comparative, s-a ales principiul ţării

de destinaţie pentru încasarea taxei.

TVA-ul fiind impozitul indirect cu cea mai mare pondere în PIB, Uniunea Europeană a

instituit obligaţia ca statele membre să contribuie cu o cotă din TVA încasată la bugetul

Uniunii Europene. Astfel s-a trecut la cel de-al doilea pas în cadrul armonizării şi anume

armonizarea bazei de impozitare pentru TVA. (Directiva 77/388/CEE). Armonizarea nu a

presupus standardizarea cotelor, ci apropierea lor suficient de mult încât să nu distorsioneze

concurenţa.

Directiva a VI-a a TVA-ului a survenit unele modificări. Astfel Directiva 91/680/CEE

şi Directiva 91/111/CEE, adoptate în 1991 şi respective 1992, au introdus:

Un sistem tranzitoriu ce trebuia să se încheie prin unificarea cotelor;

Un regim definitiv de taxare a schimburilor dintre statele membre, ce urma să

înlocuiască regimul tranzitoriu şi care să se bazeze pe impunerea în statul membru de

origine a bunurior livrate şi serviciilor prestate.

Dacă în ceea ce priveşte baza de impozitare s-a realizat o oarecare omogenitate, în

ceea ce priveşe cotele de TVA există încă diferenţe semnificative. Ţinând cont de politica

fiscală a fiecărui stat şi de interesele acestora, în UE statele folosesc una sau mai multe cote

de TVA. În cazul Italiei avem de a face cu cota standard de 20%, cota redusă de 10% şi

respective cota super redusă de 4%. În Italia nu se aplică cota intermediară, însă se practică

cota zero.

În anul 2000, Comisia a decis să adopte o strategie în vederea ameliorării funcţionării

sistemului TVA în cadrul pieţei interne. Acestă strategie se bazează pe patru obiective

principale şi anume: simplificarea, modernizarea, aplicarea uniform a regulilor existente şi

cooperarea administrativă.

Cel mai înalt grad de armonizare este necesar în domeniul impozitelor indirect,

deoarece diferenţele între acestea determină preţuri diferite la consumator şi prin urmare

segmentarea pieţelor naţionale, un rezultat incompatibil cu obiectivul Pieţei Interne Unice.

11 Revista tinerilor economişti, Anul III, Nr.5, Noiembrie 2005

Este interesant faptul că măsurile de armonizare a ratelor TVA nu au avut un efect

important de reducere a discrepanţelor între Statele Membre.

În continuare voi prezenta rezultatele unui proces de armonizare şi coordonare fiscală

în ceea ce priveşte cotele de TVA practicate în ţările din Uniunea Europeană. Tabelul a fost

preluat din 12

Source: Commission services

12 Taxation Trends in EU, ediţia 2011.

Sursa: prelucrările autorului pe baza datelor din Taxation Trends in UE, 2011

Sursa: prelucrările autorului pe baza datelor din Taxation Trends in UE, 2011

Din cele două grafice se observă faptul că Ungaria se află în vârful clasamentului în

ambele cazuri, ea practicând atât cea mai ridicată cotă standard de TVA(25%), cât şi cea mai

ridicată cotă redusă de TVA (18%). Din primul grafic putem observa că 12 ţări aplică o cotă

standard mai mare decât media EU(27), care în 2011 este de 20,7%. De asemenea se mai

poate observa că cu toate că Danemarca aplică cea mai mare cotă standard, ea nu aplică cote

reduse. Cele mai mici cote reduse sunt aplicate după cum se poate observa în ţări precum :

Polonia, Malta, Franţa, Marea Britanie, Norvegia.

După cum vedem atât cotele standard, cât şi cele reduse variază mult între statele

membre UE. În cazul cotelor standard cota minimă este de de 15% aplicată în Luxemburg şi

Cipru, în timp ce cota maximă se aplică în Danemarca, Ungaria şi Suedia şi este de 25%.

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%D

K

HU SE RO EL

PL

PT FI LV BE IE LT BG CZ

EE IT AT SL SK UK FR DE

NL

ES

MT

CY

LU

EU2

7

Evoluţia cotelor standard de TVA ale ţărilor din UE în 2011

0%

2%

4%

6%

8%

10%

12%

14%

16%

18%

20%

HU IE EL PT FI BE LV LU SE CZ IT AT SK BG EE LT RO SL ES CY PL DE MT NL FR UK

Evoluţia cotelor reduse de TVA ale ţărilor din UE în 2011

În ceea ce priveşte cotele reduse cele mai mici cote reduse sunt aplicate în Danemarca,

care defapt nu practică cote reduse, Marea Britanie şi Franţa cu o cotă de 5% şi respectiv

5,5%. Cele mai mari cote reduse se aplică în Ungaria, acesta fiind de 18%. Observăm că, cu

toate că Ungaria aplică o cotă standard risicată, ea aplică cota redusă cea mai mare dintre

ţările Uniunii în 2011.

Capitolul 3. Analiza veniturilor încasate în perioada 2000-2010

3.1 Analiza veniturilor încasate din TVA, sume absolute

În continuare sunt prezentate rezultatele unui proces de armonizare şi coordonare

fiscală în ceea ce priveşte TVA-ul practicat în Italia.

În cele ce urmează voi surprinde evoluţia veniturilor încasate din TVA pe perioada

2000-2010, în Italia.

Tabel 1

Anul

Venituri din

TVA(mil.Euro) Indici cu bază fixă Indici cu bază în lanţ

2000 77,473.0 1 -

2001 78,056.0 1.008 1.008

2002 80,382.0 1.038 1.030

2003 79,099.0 1.021 0.984

2004 81,515.0 1.052 1.031

2005 85,317.0 1.101 1.047

2006 92,992.0 1.200 1.090

2007 95,623.0 1.234 1.028

2008 93,698.0 1.209 0.980

2009 86,280.0 1.114 0.920

2010 96,834.0 1.249 1.122

Sursa: prelucrările autorului

Din tabelul1. observăm cum că, valoarea medie a veniturilor încasate din TVA în

Italia pe perioada 2000-2010 este de 86115,4 milioane Euro.

Valoarea minimă a veniturilor încasate din TVA este de 77473 milioane Euro

înregistrată în 2001, în timp ce valoarea maximă este de 96834 milioane Euro, valoare atinsă

în 2010.

Venturile încasate din TVA pe perioada 2000-2010 se abat în medie de la medie cu

7440,707 milioane Euro.

Grafic 1

Din graficul de mai sus, putem observa că veniturile încasate din TVA în Italia au o

tendinţă de creştere până în 2007, cu o singură scădere în 2003, iar după anul 2007 veniturile

încasate din TVA încep să fluctueze. Aceste fluctuaţii nu sunt foarte mari, şi nu se datorează

unor reduceri a cotei de TVA, ci unei reduceri a bazei de impozitare. Cea mai importantă

creştere faţă de anul de bază 2000 este de 24,9% în anul 2010. De asemeanea în anul 2007

faţă de anul 2000 veniturile încasate din TVA au crescut cu 23,4%. În ceea ce priveşte variaţia

de la un an la altul, observăm din graficul2. că până în anul 2007 sunt semnalate doar variaţii

pozitive cu excepţia variaţiei negative înregistrate în 2003 faţă de 2002 (scădere cu 1,6%).

Ceea mai mare variaţie pozitivă înregistrată pe perioada 2000-2007 a fost de 9% în 2006 faţă

de 2005. Pe perioada analizată ceea mai mare scădere de la un an la altul a fost înregistrată în

2009 faţă de 2008 aceasta fiind de 8%, în schimb cea mai mare creştere a fost cu 12% în anul

2010 faţă de 2009. În medie, veniturile colectate de către statul italian din TVA pe perioada

2000-2010 au fost de 86115,4 milioane de Euro. Cele mai mici venituri au fost înregistrate în

anul 2000, acestea fiind în valoare de 77473 milioane Euro, iar cele mai semnificative venituri

60.000,065.000,070.000,075.000,080.000,085.000,090.000,095.000,0

100.000,0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Ven

itu

ri în

casa

te d

in

TVA

Ani

Evoluţia încasărilor din TVA în Italia pe perioada 2000-2010

Italy

din TVA au fost colectate în 2010 într-un cuantum de 963834 milioane Euro. Abaterea

standard care pe perioada analizată a înregistrat o valoare de 7440,7 milioane Euro ne indică

faptul că aceasta este valoare cu care se modifică în medie veniturile din TVA faţă de media

determinată ca fiind de 86115,4 miloane Euro.

Grafic 2

3.2 Analiza veniturilor încasate din TVA ca pondere în PIB Tabel 2

Anul Italia(%) Indici cu bază fixă Indici cu bază în lanţ

2000 6.5 1 -

2001 6.2 0.954 0.954

2002 6.2 0.954 1

2003 5.9 0.908 0.952

2004 5.8 0.892 0.983

2005 5.9 0.908 1.017

2006 6.2 0.954 1.051

2007 6.2 0.954 1

2008 5.9 0.908 0.952

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani

Evoluţia veniturilor încasate din TVA pe perioada 2000-2010

Indici cu bază în lanţ

Italy

2009 5.7 0.877 0.966

2010 6.2 0.954 1.088


În ceea ce priveşte ponderea deţinută de veniturile din TVA în produsul intern brut în

Italia, constatăm pe baza calculelor efectuate în tabelul de mai sus că pe toată perioada

analizată ponderea pe care veniturile din TVA o deţin în PIB înregistrează un trend

descendent comparativ cu anul de bază 2000, fenomen care se poate observa în Graficul3.

Grafic 3

Dacă ne uităm la indicii cu baza în lanţ, observăm atât creşteri, cât şi diminuări, însă

acestea sunt de mici proporţii, cea mai mare creştere s-a înregistrat în 2010 faţă de

2009(8,77%), iar cea mai mare scădere se poate observa în 2003 faţă de 2002 şi în 2008 faţă

de 2007, în ambele cazuri fiind de 4,84%. În medie, veniturile din TVA în Italia contribuie cu

doar 6,06% la formarea PIB-ului. Anul 2000 s-au colectat cele mai mari venituri din TVA, în

proporţie de 6,5% pentru formarea PIB-ului, în timp ce în 2009, în PIB s-au regăsit doar 5,7%

din veniturile colectate din TVA. Abatearea standard este de doar 0,24%, din care rezultă că

veniturile înregistrate din TVA ca proporţie în PIB sunt foarte apropiate de medie.

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani

Evoluţia încasărilor din TVA ca pondere în PIB pe perioada 2000-2010

Indici cu baza fixă

Italy

Grafic 4

Grafic 5

3.3 Ponderea TVA-ului în impozitele indirecte Tabel 3


2000 42.83 1 -

2001 42.54 0.993 0.993

2002 42.33 0.989 0.995

2003 41.45 0.968 0.979

2004 40.92 0.956 0.987

2005 41.31 0.965 1.009

90,00%95,00%

100,00%105,00%110,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani

Evoluţia încasărilor din TVA ca pondere în PIB pe perioada 2000-2010


Italy

5,0

5,5

6,0

6,5

2000

2001

2002

20

03

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

6,56,2 6,2

5,9 5,8 5,96,2 6,2

5,95,7

6,2

Po

nd

eri

Ani

Venituri din TVA ca pondere în PIB

Italy

2006 41.46 0.968 1.004

2007 41.33 0.965 0.997

2008 42.40 0.990 1.026

2009 41.09 0.960 0.969

2010 43.93 1.026 1.069


Grafic 6

Potrivit graficului de mai sus, desprindem idea că, în Italia, pe toată perioada analizată

ponderea TVA-ului în total impozite indirecte înregistrează o scădere faţă de anul de bază cu

excepţia anului 2010 când faţă de anul 2000 se constată o creştere de 2,58%, acestă evoluţie

poate fi observată în graficul7. În anul 2010 se remarcă faptul că, TVA-ul deţine cea mai mare

pondere în impozitele indirecte de 43,93%. Pe toată perioada putem constata fluctuaţii ale

evoluţiei ponderii pe care TVA-ul o deţine în impozitele indirecte. Până în anul 2004 se

constată o continuă scădere a acestei ponderi, după care TVA-ul începe din nou să câştige

teren, ajungând în 2010 la cea mai mare pondere. Minimul a fost atins în 2004 (40,92%), în

timp ce după cum am mai spus maximul s-a atins în 2010, an în care ponderea TVA-ului în

impozitele indirecte a fost de 43,93%, aproape jumătate, această creştere se datorează faptului

că încasările din TVA au crescut în 2010 faţă de 2009 cu 12%, în timp ce impozitele indirecte

au crescut cu doar 4,9%. În medie putem spune că TVA-ul constituie 41,96% din impozitele

39,00%

40,00%

41,00%

42,00%

43,00%

44,00%

200020012002200320042005 2006 2007 2008 2009 2010

42,83%42,54%

42,33%

41,45%40,92%41,31%41,46%41,33%

42,40%

41,09%

43,93%

Po

nd

eri

Ani

Ponderea TVA-ului în impozite indirecte

Italy

indirecte. Dat fiind faptul că abaterea standard înregistrează valoarea de 0,0092, putem spune

că ponderile deţinute în fiecare an se abat de la medie cu 0,0092.

Grafic 7

3.4 Ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie Tabel 4


2000 55.09 1 -

2001 55.84 1.014 1.014

2002 55.91 1.015 1.001

2003 54.72 0.993 0.979

2004 53.30 0.968 0.974

2005 54.50 0.989 1.022

2006 54.53 0.990 1.001

2007 54.73 0.994 1.004

2008 55.09 1.000 1.006

2009 52.71 0.957 0.957

2010 55.61 1.009 1.055


92,00%94,00%96,00%98,00%

100,00%102,00%104,00%

Ind

ici c

u b

aza

fixă

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în impozitele indirecteIndici cu baza fixă

Italy

Observăm că în Italia ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie variază între

52,71% în anul 2009 şi 55,91% în anul 2002. În medie TVA-ul reprezintă 54,73% din totalul

taxelor de consumaţie colectate în perioada 2000-2010. Ponderile deţinute în fiecare an se

abat de la medie în medie cu 1%, ceea ce indică faptul că media justifică foarte bine aceste

valori, fiind deci semnificativă pentru explicarea lor.

Grafic 8

Dacă este să ne uităm la modul în care a evoluat acest indicator faţă de anul de bază

putem constata faptul că în mai multe perioade se constată o scădere a ponderii TVA-ului în

taxele de consumaţie faţă de perioada de bază 2000. Dacă ne uităm mai în detaliu observăm

că aceste scăderi se datorează unor creşteri mai accentuate a taxelor de consumaţie decât

creşterea încasărilor din TVA.

Modificările survenite de la un an la altul pot fi observate în Graficul9, însă acestea nu

sunt semnificative şi în majoritatea perioadelor se constată o uşoară creştere a acestui

indicator de la un an la altul. Se înregistrează însă şi unele scăderi nesemnificative în anul

2003 faţă de 2002 şi respectiv 2003 faţă de 2002 acestea fiind de 2%, respectiv 3%. În 2009

faţă de 2008 se constată de asemenea o uşoară scădere a ponderii TVA-ului în taxele de

consumaţie, acestă scădere fiind de aproximativ 4%.

51,00%

52,00%

53,00%

54,00%

55,00%

56,00%

2000200120022003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

55,09%55,84%55,91%

54,72%

53,30%

54,50%54,53%54,73%55,09%

52,71%

55,61%

Po

nd

eri

Ani

Ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie pe perioada 2000-2010

Italy

Grafic 9

3.5 Ponderea TVA-ului în total venituri fiscale Tabel 5


2000 21.89% 1 -

2001 21.18% 0.967 0.967

2002 21.58% 0.986 1.019

2003 20.41% 0.932 0.946

2004 20.75% 0.948 1.016

2005 21.42% 0.979 1.033

2006 21.21% 0.969 0.990

2007 20.57% 0.940 0.970

2008 20.32% 0.928 0.988

2009 19.39% 0.885 0.954

2010 21.53% 0.983 1.110


Observăm că în Italia TVA-ul deţine în medie 20,03% din total venituri fiscale. Pe

perioada analizată 2000-2010 nu putem spune că ponderea TVA-ului în veniturile fiscale

94,00%96,00%98,00%

100,00%102,00%104,00%106,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în taxele de consumaţieIndici cu bază în lanţ

Italy

urmează un anumit trend, deoarece acestea cresc o scurtă perioadă de timp, după care se

înregistrează scădere, după care revin din nou pe un trend ascendent, altfel spus evoluţia

acestiu indicator este una fluctuantă. Ponderea cea mai mică a TVA-ului în veniturile fiscale

a fost atinsă în 2009 aceasta fiind de 19,39%, în timp ce TVA-ul a avut cea mai mare

contribuţie în veniturile fiscale în 2000 când s-a înregistrat un procent de 21,89%. Abaterea

standard este de doar 0,73% ceea ce indică faptul că acestă pondere analizată se abate în

medie de la media de 17,2% cu doar 0,73% pe perioada 2000-2010.

Grafic 10

Grafic 11

Observând graficul11 putem spune că pe toată perioada analizată, 2000-2010, evoluţia

ponderii TVA-ului în total venituri fiscale faţă de anul de bază 2000, este una

descrescătoare.În schimb dacă facem referire la evoluţia acestui indicator de la un an la altul,

18,00%

19,00%

20,00%

21,00%

22,00%21,89%

21,18%21,58%

20,41%20,75%21,42%21,21%

20,57%20,32%

19,39%

21,53%

Po

nd

eri

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în total venituri fiscale

Italy

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în total venituri fiscale pe perioada 2000-2010

Italy

putem spune că cea mai mare creştere s-a înregistrat în 2010 faţă de 2009, acestă creştere fiind

de 11,04 puncte procentuale, în timp ce, cea mai mare scădere a avut loc în anul 2003 faţă de

anul 2002 (5,43%)

3.6 Ponderea TVA-ului în total venituri Tabel 6


2000 15.46% 1 -

2001 14.98% 0.969 0.969

2002 15.13% 0.979 1.010

2003 14.26% 0.923 0.943

2004 14.34% 0.928 1.005

2005 14.72% 0.952 1.027

2006 14.84% 0.960 1.008

2007 14.30% 0.925 0.964

2008 13.84% 0.895 0.968

2009 13.12% 0.849 0.948

2010 14.61% 0.945 1.114


Observăm cum că, în Italia se deţine în medie o pondere a TVA-ului în total venituri

de 14,51%. Anul 2000, este anul în care se înregistrează cea mai mare pondere a TVA-ului în

total venituri(15,4%), în timp ce, cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2009, acesta

fiind de 13,12%. Abaterea standard de la medie este de doar 0,64%, ceea ce înseamnă că

valorile se învârt în jurul medie, iar media este reprezentativă pentru importanţa acestora.

Grafic 12

Grafic 13

Din graficul de mai sus putem observa că pe toată perioada analizată, în Italia

ponderea pe care TVA-ul o deţine în total venituri înregistrează un trend descendent faţă de

anul de bază 2000.

Grafic 14

11,00%

12,00%

13,00%

14,00%

15,00%

16,00%

200020012002200320042005 2006 2007 2008 2009 2010

15,46%14,98%15,13%

14,26%14,34%14,72%14,84%

14,30%13,84%

13,12%

14,61%P

on

de

ri

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în total venituri pe perioada 2000-2010

Italy

60,00%

80,00%

100,00%

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani


Italy

90,00%100,00%110,00%120,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

aza

în la

nţ

Ani


Italy

Dacă este să ne raportăm la evoluţia ponderii deţinute de TVA în total venituri, de la

un an la altul observăm că evoluţia acestuia este una fluctuantă. Perioadele de creştere fiind

urmate de perioade de scădere şi invers. Astfel observăm că cea mai mare creştere a fost

înregistrată în 2010 faţă de 2009, acesta fiind de 11,37%, în timp ce, cea mai mare scădere s-a

înregistrat în 2003 faţă de 2002, acesta fiind de aproximativ 6 puncte procentuale.

Capitolul 4. Comparaţia cu EU(27), EU(15), NMS(12) şi România

4.1 Comparaţia dintre veniturile încasate din TVA, în sume absolute, în

Italia, pe perioada 2000-2010 şi veniturile din TVA încasate la nivelul

EU(27), EU(15), NMS(12) şi România Tabel 7

Anul Italia

mil.Euro

UE-27 mil.

Euro

UE-15 mil.

Euro

NMS-12 mil.

Euro

România

mil.Euro

2000 77473 643177.6 611828.7 31348.9 2632.9

2001 78056 656943.8 622573.9 34369.9 2830.5

2002 80382 677137 639454.5 37682.5 3448.8

2003 79099 688077.8 649654.8 38423 3780.8

2004 81515 723749 680293.6 43455.4 4074.8

2005 85317 765613.5 712642.6 52970.9 6439.3

2006 92992 816241.1 756974.4 59266.7 7740.8

2007 95623 873850.9 804127 69723.9 10078.6

2008 93698 862585.3 784610 77975.3 11036.3

2009 86280 783609.3 718438.8 65170.5 7852.3

2010 96834 860670.4 787558.3 73112.1 9493.9


Din tabelul de mai sus observăm că în valori absolute veniturile din TVA încasate în

Italia, pe perioada 2000-2010 sunt mult superioare faţă de cele încasate tot în această perioadă

de România.

Dacă este să facem o comparaţie între evoluţia încasărilor din TVA din Italia şi

evoluţia încasărilor din TVA la nivelul EU(27), putem spune că evoluţia este aceeaşi, până în

anul 2007 se constată o creştere continuă, după care până în anul 2009 constatăm o scădere a

veniturilor din TVA, după care în 2010 se constată de asemenea o creştere mai accentuată.

Făcând o comparaţie între evoluţia încasărilor din TVA în Italia şi cea înregistrată la

nivelul NMS(12) observăm în ambele cazuri aceaşi evoluţie. Veniturile din TVA cresc până

în 2007, după care până în 2009 se constată o scădere, după care acestea revin pe un trend

ascendent.

Grafic 15

Grafic 16

Putem spune că pe toată perioada analizată evoluţia încasărilor din TVA este aceeaşi

atât pentru Italia, cât şi pentru celelalte nivele supuse comparaţiei, şi anume EU(27), EU(15),

NMS(12) şi România.

30.000,035.000,040.000,045.000,050.000,055.000,060.000,065.000,070.000,075.000,080.000,0

Ven

itu

ri d

in T

VA

Ani

Evoluţia veniturilor din TVA pe perioada 2000-2010

NMS(12)

75.000,0

80.000,0

85.000,0

90.000,0

95.000,0

100.000,0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Ve

nit

uri

din

TV

A

Ani

Evoluţia încasărilor din TVA în Italia pe perioada 2000-2010

Italy

4.2 Comparaţia dintre veniturile încasate din TVA, ca pondere în PIB, în

Italia, pe perioada 2000-2010 şi veniturile din TVA încasate la nivelul


Anul Italia(%) UE-27(%) UE-15(%) NMS-12(%) România(%)

2000 6.5 7 7 7.2 6.5

2001 6.2 6.9 6.8 7.1 6.2

2002 6.2 6.8 6.8 7.2 7.1

2003 5.9 6.8 6.8 7.5 7.2

2004 5.8 6.8 6.8 7.7 6.7

2005 5.9 6.9 6.9 8.2 8.1

2006 6.2 7 6.9 8.3 7.9

2007 6.2 7 7 8.3 8.1

2008 5.9 6.9 6.8 8.2 7.9

2009 5.7 6.7 6.6 7.7 6.6

2010 6.2 7 7 8 7.8


Grafic 17

5,0

5,5

6,0

6,5

7,0

7,5

8,0

8,5

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Po

nd

eri î

n P

IB

Ani

Ponderea veniturilor din Tva în PIBpe perioada 2000-2010 în Italia

European Union (27 countries)


Italy

Romania

NMS(12)

Potrivit graficului17, constatăm faptul că ponderea deţinută de TVA în PIB în Italia

este sub cea deţinută de UE(27), UE(15), NMS(12) şi România. Acesta din urmă situându-se

peste toate celelalte.

Observăm că atât la nivelul UE(27), UE(25), ponderea medie a TVA în PIB are o

evoluţie relativ constantă, practic cele două evoluţii se suprapun, la fel şi în cazul Italiei,

fluctuaţiile sunt destul de mici. România fiind singura pentru care evoluţia ponderii veniturilor

din TVA în PIB pe perioada analizată are o tendinţă mai fluctuantă. În perioada analizată

2000-2010, la nivelul UE(27) procentul este în medie de 6,89%, în timp ce pentru Italia acestă

medie este inferioară cu 0,83% (6,06%). Dacă este să analiză indici cu bază fixă putem spune

că evoluţia ponderii veniturilor din TVA în PIB faţă de anul de bază 2000 este una

descrescătoare atât la nivelul UE(27), cât şi pentru Italia, deosebirea este accea că în Italia

sunt prezente unele scăderi mai accentuate.

Dacă este să comparăm veniturile încasate din TVA ca pondere în PIB la nivel

UE(15), cu cele la nivelul Italiei putem spune că situaţia este aproximativ acceaşi ca şi în

cazul comparaţiei cu EU(27), deoarece ponderea veniturilor din TVA ca pondere în PIB

pentru EU(15) urmează acelaşi trend ca şi ponderea veniturilor din TVA ca pondere în PIB la

nivelul EU(27).

Analizănd evoluţia ponderii veniturilor din TVA în PIB pentru cele 12 state noi intrate

observăm că acestea deţin cea mai mare pondere. Spre deosebire de Italia care pe perioada

analizată deţine în medie un procent de 6,89% a TVA-ului în PIB, la nivelul NMS(12) această

pondere este cu 1,7 puncte procentuale mai mare(7,8%). Dacă este să analizăm evoluţia

ponderii TVA-ului în PIB atât pentru Italia, cât şi la nivelul NMS(12), observăm că pe toată

perioada analizată, în cazul Italiei evoluţia acestor ponderi este una descrescătoare faţă de

anul de bază, în timp ce pentru NMS(12), pe toată perioada de constată o continuă creştere a

ponderii TVA-ului în PIB, faţă de anul de bază 2000. Dacă pentru Italia cea mai mare creştere

a ponderii TVA-ului în PIB a avut loc în 2010 faţă de 2009, acesta fiind de 8,77%, la nivelul

NMS(12) cea mai mare creştere s-a înregistrat în 2005 faţă de 2004, acesta fiind de 6,49%.

Tabel 9

Grafic 18

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

120,00%

125,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani

Evoluţia ponderii veniturilor din TVA în PIB pe perioada 2000-2010 în Italia şi România

Italy

Romania

Anul

Indici cu bază în

lanţ (Italia)


(România)

2000 - -

2001 0.954 0.954

2002 1.000 1.145

2003 0.952 1.014

2004 0.983 0.931

2005 1.017 1.209

2006 1.051 0.975

2007 1.000 1.025

2008 0.952 0.975

2009 0.966 0.835

2010 1.088 1.182

În ceea ce priveşte situaţia din România cu privire la ponderea pe care o deţine TVA –

ul în PIB, se observă faptul că această pondere este în medie de 7,28% pe cei 10 ani luaţi în

calcul.

Dacă este să analizăm modificările petrecute de la un an la alutul observăm că

variaţiile alternează, în 2001 faţă de 2000 se constată o scădere cu 5%, care este urmată de o

creştere 14% în 2002 faţă de 2001. În Italia după cum putem observa şi din grafic situaţia este

puţin alta, creşterile şi respectiv scăderile nu sunt atât de semnificative ca şi în cazul Românie,

acest lucru se datorează şi faptului că în Italia cota de TVA nu s-a modificat pe perioada

analizată, în schimb în România în 2009 a avut loc o creştere a cotei de TVA de la 19% la

24%. Observăm că pe perioada analizată cea mai mare scădere a ponderii veniturilor din TVA

în PIB a avut loc în România în 2009 faţă de 2008, această scădere fiind de 16%, în schimb în

Italia cea mai mare scădere a avut loc în 2008 faţă de 2007, această scădere a fost de doar 5%.

Ponderea TVA-ului în PIB a crescut cel mai mult în România în anul 2005 faţă de anul 2004,

această creştere fiind de 20,9%, în timp ce în cazul Italiei nu s-au înregistrat astfel de creşteri

substanţiale, cea mai mare creştere înregistrându-se în 2010 faţă de 2009, însă acesta este una

mult mai mică, de doar 8,8%.

4.3 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în impozitele indirecte, în Italia,

pe perioada 2000-2010 şi ponderea TVA-ului în impozitele indirecte la

nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România Tabel 10


2000 42.83 51.07% 50.88% 55.15% 53.30%

2001 42.54 51.25% 51.04% 55.29% 55.22%

2002 42.33 51.02% 50.76% 55.87% 61.05%

2003 41.45 51.04% 50.79% 55.54% 58.63%

2004 40.92 51.11% 50.79% 56.61% 56.86%

2005 41.31 51.51% 51.10% 57.69% 62.60%

2006 41.46 51.59% 51.17% 57.67% 61.81%

2007 41.33 52.39% 51.95% 58.07% 64.13%

2008 42.40 52.95% 52.47% 58.27% 65.91%

2009 41.09 51.70% 51.21% 57.70% 60.64%

2010 43.93 53.17% 52.78% 57.86% 63.23%


Grafic 19

La nivel UE(27), din impozitele indirecte se încasează în medie 51,71%, venituri din

TVA, de unde rezultă că la nivelul Uniunii Europene mai mult de jumătate veniturile din

impozitele indirecte sunt deţinute de veniturile din TVA. Din grafic reiese faptul că UE(27)

are o evoluţie relativ constantă, cu o uşoară creştere începând cu anul 2007. Italia după cum se

vede se situează sub această medie UE(27), pe aproape toată perioada analizată diferenţa fiind

de aproximativ 10 puncte procentuale.

Dacă este să facem o comparaţie între UE(15) şi Italia am putea spune făra să greşim

că sunt aceleaşi asemănări şi deosebiri ca şi în cazul comparaţiei dintre UE(27) şi Italia,

deoarece evoluţia ponderilor din UE(27), este aproape identică cu cea din EU(15), chiar şi din

grafic observăm cum că cele două linii aproape că se suprapun.

În ceea ce priveşte comparaţia dintre NMS(12) şi Italia, putem observa pe grafic că pe

toată perioada analizată ponderea deţinută de TVA în impozitele indirecte în Italia se

regăseşte sub ponderea deţinută în medie de NMS-12. De asemenea putem observa că cu toate

că la începutul perioadei ponderea TVA-ului în impozitele indirecte în Italia urmează un rend

35,00%

40,00%

45,00%

50,00%

55,00%

60,00%

65,00%

70,00%

Po

nd

eri

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în impozitele indirecte



Italy

Romania

NMS(12)

descendent, în cazul NMS(12) acesta este unul ascendent. Începând cu 2004 şi până în 2008

observăm că atât în Italia şi în grupul celor 12 ţări nou intrate ponderea TVA-ului în

impozitele indirecte urmează un trend ascendent. În cazul Italiei ponderea a crescut de la

41,45% la 42,4%, în timp ce în cazul NMS(12) ponderea a crescut de la 56,61% la 58,27%.

Din grafic putem observa că ponderea pe care TVA-ul o deţine în impozitele indirecte

în România este mai mare pe toată perioada analizată decât în Italia, defapăt dacă este să ne

uităm pe grafic observăm că România depăşeşte în ceea ce priveşte ponderea deţinută de TVA

în impozitele indirecte chiar şi celelalte zone analizate.

Pe toată perioada analizată ponderea pe care TVA-ul o deţine în impozitele indirecte în

Italia prezintă o scădere faţă de perioada de bază 2000, în schimb ponderea pe care TVA-ul o

deţine în impozitele indirecte în România prezintă o creştere pe toată perioada faţă de anul de

bază.

Grafic 20

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

120,00%

125,00%

130,00%

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în impozitele indirecte pe perioada 2000-2010

Italy

Romania

Grafic 21

Dacă ar fi să analizăm evoluţiile de la un an la altul din grafic putem deduce că cele

mai mari modificări sunt resimţite în cazul României unde creşterile şi respectiv scăderile sunt

mai accentuate. De exemplu observăm că în 2002 faţă de 2001 a avut loc o creştere cu 10,55

%, în timp ce în 2009 faţă de 2008 a avut loc o scădere cu 8%. În cazul Italiei în 2009 faţă de

2008 observăm o scădere de 4 puncte procentuale, urmată în 2010 faţă de 2009 de o creştere

cu 3 puncte procentuale.

4.4 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie, în Italia,

pe perioada 2000-2010 şi ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie la

nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România

Tabel 11


2000 55.09% 59.99% 60.00% 59.64% 55.57%

2001 55.84% 60.37% 60.37% 60.28% 58.44%

2002 55.91% 60.14% 60.11% 60.71% 64.51%

2003 54.72% 60.08% 60.08% 60.05% 61.66%

2004 53.30% 59.99% 59.92% 61.14% 59.26%

2005 54.50% 60.59% 60.44% 62.68% 65.11%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

aza

în la

nţ

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în impozitele indirecte pe perioada 2000-2010

Italy

Romania

2006 54.53% 60.70% 60.51% 63.26% 64.69%

2007 54.73% 61.55% 61.44% 62.89% 68.27%

2008 55.09% 62.54% 62.49% 63.11% 70.55%

2009 52.71% 61.77% 61.69% 62.62% 64.81%

2010 55.61% 62.89% 62.90% 62.80% 67.24%


Grafic 22

Analizând Italia în comparaţie cu media UE(27) în perioada 2000-2010, constatăm că

ponderea deţinută de TVA în taxele de consumaţie la nivelul UE(27) este superioară celei

înregistrate de Italia. Cea mai mare diferenţă faţă de Italia s-a înregistrat în 2009, fiind de

9,06%, iar în anul 2002 ponderea din Italia s-a apropiat cel mai mult de cea de la nivelul

UE(27).

Făcând comparaţie cu EU(15), putem spune că deoarece ponderea pe care TVA-ul o

deţine în taxele de consumaţie la nivelul EU(15), este aproximativ aceeaşi cu cea de la nivelul

EU(27), ceea ce putem remarca este ceea ce am remarcat a comparaţia făcută cu EU(27).

Noile state membre înregistrează o creştere continuă a ponderii TVA-ului în taxele de

consumaţie dacă este să ne raportăm la anul de bază. Ponderile variază de la 59,64% în 2000

la 63,26% în 2006 când atinge punctul de maxim. Din grafic observăm că pe toată perioada

analizată ponderea pe care TVA-ul o deţine în taxele de consumaţie la nivelul NMS(12)

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Poderea TVA-ului în taxele de consumaţie pe perioada 2000-2010

European Union (27 countries) European Union (15 countries) Italy Romania NMS(12)

depăşesc ponderile din Italia. În 2009, NMS(12) depăşeşte în medie ponderile din Italia cu

9,91 puncte procentuale. Dacă este să ne uităm la evoluţiile ponderii TVA-ului în taxele de

consumaţie de la un la altul, putem observa din graficul16, că modificările survenite de acest

indicator pentru noile state intrate în Uniunea Europeană sunt relativ constante, nu există

modificări mari de la un an la altul. Cea mai mare creştere fiind de abia 2,5% în 2005 faţă de

2004, în timp ce, cea mai mare scădere este de abia 1% înregistrată în 2003 faţă de 2002. În

cazul Italiei observăm însă că acest indicator înregistrează o creştere de 5,51% în 2010 faţă de

2009, iar cea mai mare scădere se înregistrează în 2009 faţă de 2008, aceasta fiind de 4,33%.

Grafic 23

În medie, veniturile din TVA corelate în România reprezintă 63,64% din total taxe de

consumaţie. Pe toată perioada analizată, înafară de anul 2000 când atât în România, cât şi în

Italia se înregistrează aproximativ aceeaşi pondere a TVA-ului în taxele de consumaţie, în

toate celelalte perioade aceste ponderi sunt mai mari în România faţă de Italia. În anul 2008

ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie din România depăşesc cu 15,46 puncte

procentuale ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie din Italia. Atât în România, cât şi în

Italia ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie are o evoluţie fluctuantă, perioade de

creştere, altenând cu perioadele de scădere. Dacă este să analizăm fluctuaţiile de la un an la

altul atât în România, cât şi în Italia, observăm în graficul17, că în cazul României atât

scăderile, cât şi creşterile de la un an la altul sunt mai mari. În Italia cea mai mare creştere se

înregistrează în 2010 faţă de 2009 (5,51%), în timp ce în România cea mai mare creştere se

înregistrează în anul 2002 faţă de 2001 (10,39%).

95,00%

97,00%

99,00%

101,00%

103,00%

105,00%

107,00%

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani


Italy

NMS(12)

Grafic 24

4.5 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în total venituri fiscale, în Italia,

pe perioada 2000-2010 şi ponderea TVA-ului în total venituri fiscale la

nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România Tabel 12


2000 21.89% 25.19% 24.85% 34.48% 33.86%

2001 21.18% 25.38% 25.02% 34.45% 35.35%

2002 21.58% 25.76% 25.37% 34.78% 40.80%

2003 20.41% 25.98% 25.59% 35.06% 39.41%

2004 20.75% 26.05% 25.59% 36.22% 36.89%

2005 21.42% 26.03% 25.46% 37.28% 44.31%

2006 21.21% 25.65% 25.06% 36.65% 42.07%

2007 20.57% 25.80% 25.19% 35.73% 41.86%

2008 20.32% 25.76% 25.06% 35.85% 42.23%

2009 19.39% 25.99% 25.33% 36.52% 37.97%

2010 21.53% 27.20% 26.49% 38.08% 42.15%


80,00%

90,00%

100,00%

110,00%

120,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani


Italy

Romania

Potrivit graficului de mai jos, constatăm faptul că ponderea deţinută de TVA în total

venituri fiscale se situează sub cea deţinută de către EU(27), UE(15), NMS(12) şi chiar

România.

Grafic 25

Dacă este să facem o comparaţie cu EU(27) putem spune că ponderile deţinute de

TVA în total venituri fiscale în Italia este superioară celei deţinute de EU(27), diferenţa cea

mai mare se înregistrează în 2009, când ponderea pe care TVA-ul o deţine în total venituri

fiscale în UE(27), depăşeşte cu 6,61 puncte procentuale ponderea pe care TVA-ul o deţine în

total venituri fiscale în Italia. În anul 2000 se constată cea mai mic decalaj între ponderea

deţinută la nivelul EU(27) şi ponderea deţinută de Italia, acest decalaj fiind de 3,3 puncte

procentuale.

Grafic 26

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

Po

nd

eri

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în total venituri fiscale



Italy

Romania

NMS(12)

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani



Italy

Având ca suport graficul de mai sus putem observa cum că pe toată perioada analizată

în timp ce ponderea TVA-ului în total venituri fiscale la nivelul Uniunii Europene

înregistrează creşteri faţă de anul de bază, la nivelul Italiei pe toată perioada analizată

ponderea TVA-ului în total venituri fiscale intră pe un trend descendent faţă de anul de bază

2000. Cea mai mare scădere a ponderii în Italia s-a înregistrat în 2009 când a scăzut cu

aproximativ 12 puncte procentuale faţă de anul 2000. Dacă este să ne uităm la evoluţia acestiu

indicator de la un an la altul, observăm că cea mai mare creştere a avut loc atât la nivelul

Uniunii Europene, cât şi la nivelul Italiei în 2010 faţă de 2009, creşterea fiind de 4,64% în

primul caz şi respectiv 11,04%.

Dacă este să facem o comparaţie între evoluţia acestiu indicator la nivelul Italiei cu cel

al EU(15), am putea spunde că datorită faptului că ponderea TVA-ului în total venituri fiscale

la nivelul EU(15) prezintă aceeaş evoluţie ca cea de a nivelul EU(27), comentariile ar fi cele

facute anterior.

Grafic 27

Dacă este să ne uităm la cele două grafice observăm cum că indicatorii au aceeaşi evoluţie.

NMS(12) prezintă o tendinţă de creştere pe toată perioada analizată dacă este să ne

raportăm la anul de bază 2000, în timp ce în Italia ponderea TVA-ului în total veniuri fiscale

înregistrează un trend descendent pe toată perioada analizată comparativ cu anul de bază.

Până în anul 2005 constatăm o continuă creştere a ponderii pe care TVA-ul o deţine în total

venituri fiscale, de la 34,48% la 37,28%, urmând pe urmă o uşoară scădere, până în anul 2010

când această pondere ănregistrează cea mai mare valoare de 38,08%, ceea ce denotă faptul că

80,00%85,00%90,00%95,00%

100,00%105,00%110,00%

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani


Italy


are loc o creştere a importanţei pe care veniturile din TVA care sunt atrase la bugetul statului,

o au în total venituri fiscale.

Grafic 28

Comparativ cu România, putem spune că ponderea deţinută de TVA în total venituri

fiscale este mult mai mare în cazul României decât în cazul Italiei. Dacă în cazul României

această pondere se situează între 33,86% în anul 2000 şi 44,31% în 2005, în cazul Italiei

situaţia este una diferită ponderea TVA-ului în total venituri fiscale situându-se între 20,32%

în 2008 şi 21,89% în anul 2000.

Grafic 29

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Ind

ici c

u b

ază

fixă

Ani


Italy

NMS(12)

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

120,00%

125,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

aza

în la

nţ

Ani


Italy

Romania

Dacă este să ne uităm la graficul de mai sus observăm că evoluţia acestui indicator de

la un an la altul este una fluctuantă atât la nivelul României, cât şi în cazul Italiei. Însă după

cum se poate vedea în cazul României fluctuaţiile sunt mult mai mari. Dacă în cazul Italiei

cea mai mare creştere se înregistrează în 2010 faţă de 2009, aceasta fiind de 11,04%, în cazul

României cea mai mare creştere este de 20,09% înregistrată în 2005 faţă de 2004. De asemena

şi dacă ar fi să ne raportăm la cea mai abruptă scădere a ponderii TVA-ului în veniturile

fiscale, tot în cazul României se înregistrează cea mai mare scădere, acesta fiind de

aporximativ 10 puncte procentuale în 2009 faţă de 2008. În Italia cea mai mare scădere s-a

înregistrat în 2003 faţă de 2002, acesta fiind de aproximativ 5 puncte procentuale

4.6 Comparaţia dintre ponderea TVA-ului în total venituri, în Italia, pe

perioada 2000-2010 şi ponderea TVA-ului în total venituri la nivelul



2000 15.46% 16.80% 16.62% 21.33% 21.20%

2001 14.98% 16.83% 16.65% 21.07% 21.61%

2002 15.13% 16.99% 16.78% 21.49% 24.89%

2003 14.26% 16.99% 16.77% 21.91% 25.56%

2004 14.34% 17.10% 16.83% 22.85% 24.05%

2005 14.72% 17.20% 16.86% 23.67% 28.34%

2006 14.84% 17.16% 16.80% 23.50% 27.16%

2007 14.30% 17.35% 16.99% 23.16% 27.12%

2008 13.84% 17.11% 16.67% 23.24% 27.42%

2009 13.12% 16.82% 16.42% 22.99% 23.96%

2010 14.61% 17.73% 17.30% 24.21% 27.69%


Grafic 30

La nivelul UE(27), din total venituri se încasează în medie 17,10% venituri din TVA. Din

graficul realizat, reiese faptul că EU(27) are o evoluţie relativ constantă, cu o creştere mai

accentuată începând cu anul 2009. Italia se situează sub această medie EU(27), cea mai

semnificativă diferenţă fiind de 3,7 puncte procentuale în 2009. La începutul perioadei 2000-

2003 acestă diferenţă este relativ mică fiind de maxim 1,86 puncte procentuale.

Grafic 31

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

30,00%

20

00

2001

2002

2003

2004

20

05

2006

2007

2008

2009

2010

Po

nd

eri

Ani




Italy

Romania

NMS(12)

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

20

00

20

01

20

02

20

03

20

04

20

05

20

06

20

07

20

08

20

09

20

10

Ind

ici c

u b

aza

fixă

Ani



Italy

Din graficul de mai sus reiese faptul că pe toată perioada analizată ponderea TVA-ului în total

venituri urmează în cazul Italiei un trend descendent în comparaţie cu anul de bază, cu

deosebire de EU(27) care prezintă un trend ascendent pe toată perioada analizată în

comparaţie cu anul de bază 2000.

Grafic 32

Făcând o comparaţie a evoluţiei acestui indicator de la un an la altul, observăm că în

cazul Italiei cea mai mare creştere se înregistrează în 2010 faţă de 2009 acesta fiind de

11,37%, în timp ce în cazul EU(27) cea mai mare creştere se înregistrează tot în 2010 faţă de

2009 însă este de doar aproximativ 5 puncte procentuale. Dacă este să ne uităm la cele mai

mari scăderi survenite pe perioada analizată, în cazul Italiei în 2003 faţă de 2002 se

înregistrează o scădere a acestui indicator cu 5,72%, în timp ce la nivel EU(27), cea mai mare

diferenţă se înregistrează în 2009 faţă de 2008, însă este una nesemnificatică, de aproximativ

1%.

Raportându-ne la EU(15), observăm că ponderea TVA-ului în total venituri în Italia

este mai mică pe toată perioada analizată decât cea înregistrată la nivelul EU(15). Dacă la

nivelul Italiei acestă pondere variază între 13,12% şi 15,46%, la nivelul EU(15), acest

indicator variază între 16,42% şi 17,3%. Cea mai mare diferenţă între acest indicator calculat

la nivelul celor două regiuni se înegistrează în 2009 acesta fiind de 3,3 puncte procentuale. Pe

toată perioada analizată dacă este să ne raportăm la anul de bază 2000, evoluţia ponderii

TVA-ului în total venituri este una crescătoare, cu excepţia anului 2009 când se observă o

80,00%

85,00%

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

aza

fixă

Ani


Italy


uşoară scădere cu 1,21 puncte procentuale faţă de anul 2000.În schimb la nivelul Italiei se

constată o scădere continuă a acestui indicator pe toată perioada analizată, faţă de anul 2000.

Trecând mai departe cu analiza, dacă este să facem o comparaţie între ponderea pe

care TVA-ul o deţine în total venituri la nivelul Italiei cu cea pe care o deţine la nivelul celor

12 ţări noi intrate în Uniune, observăm că pe toată perioada analizată acesta este mult sub cea

înregistrată la nivelul NMS(12). Dacă în Italia ponderea TVA-ului în total venituri variază

între 13,12% şi 15,46%, la nivelul NMS(12), acest interval de variaţie este între 21,07% şi

24,21%. În anul 2009 se înregistrează cel mai mare decalaj între ponderea pe care TVA-ul îl

deţine în total venituri în Italia şi cea înregistrată la nivelul NMS(12).

Grafic 33

Uitându-ne la graficul de mai sus observăm că evoluţia de la un an la altul al acestui

indicator pentru cele 2 regiuni luate în calcul este una fluctuantă. În Italia cea mai mare

creştere s-a înregistrat în anul 2010 faţă de 2009(11,37%), în timp ce la nivelul NMS(12), cea

mai mare creştere s-a înregistrat tot în 2010 faţă de 2009, însă acesta este de doar 5,3 puncte

procentuale. Dacă este să analizăm scăderile înresitrate pe perioada de anliză în Italia cea mai

mare scădere a avut loc în 2003 faţă de 2002 (5,72%), în timp ce la nivelul NMS(12) acesta s-

a înregistrat în 2007 faţă de 2006 şi a fost de doar 1,5%.

La nivelul României, din total venituri se încasează în medie 25,36% venituri din

TVA. Din graficul x, reiese faptul că România are o evoluţie fluctuantă a ponderii TVA-ului

în total venituri. Italia se situează mult sub media României, diferenţa cea mai mare

înregistrându-se în anul 2005, acesta fiind de 13,62 puncte procentuale.

90,00%

95,00%

100,00%

105,00%

110,00%

115,00%

0 2 4 6 8 10 12

Ind

ici c

u b

ază

în la

nţ

Ani


NMS(12)

Italy

Grafic 34

După cum observăm din graficul de mai sus, pe toată perioada analizată ponderea

TVA-ului în total venituri la nivelul Italiei are un trend descendent faţă de anul de bază 2000,

în timp ce la nivelul României pe toată perioada analizată observăm un trend ascendent faţă

de anul 2000.

Dacă este să facem o comparaţie de la un an la altul observăm că pentru România

acest indicator înregistrează cea mai mare creştere în 2005 faţă de 2004, creşterea fiind cu

17,82 puncte procentuale, această creştere se datorează faptului că total venituri au crescut

(34%) într-o proporţie mai mică decât încasările din TVA (58%), în timp ce pentru Italia cea

mai mare creştere se înregistrează în 2010 faţă de 2009 şi este cu 11,37 puncte procentuale. În

România cea mai mare scădere a ponderii TVA-ului în total venituri s-a înregistrat în 2009

faţă de 2008, scăderea fiind de 12,62 puncte procentuale. Ca şi o concluzie am putea spune că

pe toată perioada analizată în România veniturile din TVA contribuie cu o pondere mai mare

în total venituri, decât în cazul Italiei.

80,00%

90,00%

100,00%

110,00%

120,00%

130,00%

140,00%In

dic

i cu

baz

a fi

xă

Ani

Evoluţia ponderii TVA-ului în total venituri în perioada 2000-2010

Italy

Romania

Capitolul 5. Analiza regresională

Pentru o analiză mai în detaliu a datelor am recurs la o analiză regresională. Scopul

regresiei pe care am rulat-o cu ajutorul softului econometric Eviews a fost acela de a vedea

legătura care există între veniturile încasate din TVA şi consumul final al populaţiei, precum

şi de a vedea dacă consumul final este un regresor al TVA-ului.

Pentru început voi recurge la o analiză descriptivă a datelor pe care le-am utilizat în

construirea modelului. Seriile pe care am lucrat sunt următoarele: TVAitalia- care conţine

evoluţia veniturilor încasate din TVA pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2,

precum şi consumfinalitalia- care conţine evoluţia consumului final pe perioada 1999

trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2. Ca şi o primă etapă am aplicat asupra acestor serii de timp

testul Census X12 pentru a desezonaliza aceste date.

Grafic 35

În acest grafic sunt redate evoluţia valorilor observate, adică a încasărilor din TVA

înregistrate în Italia, precum şi evoluţia seriei desezonalizate. Observăm că prin

desezonalizare se elimină practic variaţiile seriei, făcând-o mai netedă.

Grafic 36

Graficul de mai sus redă evoluţia valorilor observate, adică evoluţia consumului final

în Italia pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, precum şi evoluţia seriei

desezonalizate. Observăm cum prin desezonalizare seria este mai netedă.

14000

16000

18000

20000

22000

24000

26000

28000

99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

TVAITALIA TVAITALIA_SA

40000

50000

60000

70000

80000

90000

100000

99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

CONSUMFINALITALIACONSUMFINALITALIA_SA

Tabel 14

În figura de mai sus sunt redate statisticile descriptive ale seriei TVAitalia. Astfel observăm

că valoarea maximă a încasărilor din TVA este de 24460,11 milioane Euro, în timp ce

valoarea minimă este de 15018,85 milioane Euro. Pe perioada analizată, în Italia, se încasează

în medie 20593,36 milioane Euro. Valoarea coeficientului Std. Dev fiind de 2400,085

milioane Euro relevă faptul că în medie valorile se abat de la medie cu 2400,085 milioane

Euro. Analizând coeficienţii boltirii şi a asimetriei putem spune că, seria reprezentând

încasările din TVA pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, are asimetrie negativă

sau la stânga şi este o serie leptokurtică, mai înaltă şi mai ascuţită decât distribuţia normală.

Testul Jargue-Bera ne ajută să tragem conculzia asupra faptului că serie urmează sau nu o

distribuţie normală. Datorită faptul că coeficientul testului este mai mic decât pragul de 5,99

în cazul unei probabilităţi de 5%, precum şi datorită faptului că prob>0,05, putem spune că

seria reprezentând încasările din TVA urmează o distribuţie normală.

Tabel 15

În figura de mai sus sunt redate statisticile descriptive ale seriei consumfinalitalia. Astfel

observăm că valoarea maximă a consumului final este de 83665,33 milioane Euro, în timp ce

valoarea minimă este de 50125,63 milioane Euro. Pe perioada analizată, în Italia, consumul

0

1

2

3

4

5

6

7

8

16000 18000 20000 22000 24000

Series: TVAITALIA_SA

Sample 1999Q1 2011Q2

Observations 50

Mean 20593.36

Median 20364.71

Maximum 24460.11

Minimum 15018.85

Std. Dev. 2400.085

Skewness -0.168308

Kurtosis 2.092811

Jarque-Bera 1.950628

Probability 0.377074

0

2

4

6

8

10

50000 60000 70000 80000

Series: CONSUMFINALITALIA_SA


Observations 50

Mean 69528.87

Median 70718.27

Maximum 83665.33

Minimum 50125.63

Std. Dev. 10299.03

Skewness -0.360950

Kurtosis 1.868087



final înregistrează în medie valoarea de 69528,87 milioane Euro. Valoarea coeficientului Std.

Dev fiind de 10299,03 milioane Euro relevă faptul că în medie valorile se abat de la medie cu

10299,03 milioane Euro. Analizând coeficienţii boltirii şi a asimetriei putem spune că, seria

reprezentând consumul final pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, are asimetrie

negativă sau la stânga şi este o serie leptokurtică, mai înaltă şi mai ascuţită decât distribuţia

normală. Testul Jargue-Bera ne ajută să tragem conculzia asupra faptului că serie urmează sau

nu o distribuţie normală. Datorită faptul că coeficientul testului este mai mic decât pragul de

5,99 în cazul unei probabilităţi de 5%, precum şi datorită faptului că prob>0,05, putem spune

că seria reprezentând evoluţia consumului final urmează o distribuţie normală.

Pentru a vedea legătura care există între încasările din TVA pe perioada 1999

trimestrul 1 şi consumul final pe aceeaşi perioadă am recurs la o regresie simplă a cărei

ecuaţii este următoarea:

TVAitalia_sa= a+ b*consumfinalitalia_sa.

Pentru ca rezultatul să fie cât mai corect am rulat această regresie pentru seriile

desezonalizate, din care a fost eliminată componenta sezonieră.

În urma rulării regresiei am ajuns la următorul rezultat:

Dependent Variable: TVAITALIA_SA

Method: Least Squares

Date: 12/13/11 Time: 20:54

Sample: 1999Q1 2011Q2

Included observations: 50

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 6100.179 1056.857 5.772003 0.0000

CONSUMFINALITALIA_SA 0.208448 0.015039 13.86013 0.0000

R-squared 0.800086 Mean dependent var 20593.36

Adjusted R-squared 0.795921 S.D. dependent var 2400.085

S.E. of regression 1084.241 Akaike info criterion 16.85433

Sum squared resid 56427746 Schwarz criterion 16.93081

Log likelihood -419.3581 F-statistic 192.1032

Durbin-Watson stat 0.591581 Prob(F-statistic) 0.000000

Ecuaţia regresiei devine următoarea:

TVAitalia_sa= 6100.179 + 0,208448*consumfinalitalia_sa;

Dat fiind faptul că prob=0<0,05, rezultă că coeficientul variabilei consumfinalitaia_sa

este semnificativ. Datorită faptului că Adjusted R-squared este 0,795, putem spune că între

cele două variabile analizate există o puernică legătură directă, sau altfel spus încasările din

TVA sunt explicate în proporţie de 79,5% de consumul final, restul de 20,5% fiind influenţa

altor factori.

În urma regresiei rulate putem firma că o creştere cu o unitate a consumului final,

atrage după sine o creştere a încasărilor din TVA cu 0,208 unităţi. Chiar şi din acest rezultat

observăm legărura directă dintre cele două variabile analizate.

În vederea efectuării unei comparaţii am recurs la aplicarea aceleaşi regresii la nivelul

EU(27). Datele luate în calcul sunt tot cele pe care le-am luat pentru Italia şi anume încasările

din TVA pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, precum şi consumul final.

Ca şi o primă etapă am recurs din nou la desezonalizarea datelor, prin metoda Census

X12.

Grafic 37

În acest grafic sunt redate evoluţia valorilor observate, adică a încasărilor din TVA

înregistrate la nivelul EU(27), precum şi evoluţia seriei desezonalizate. Observăm că prin

desezonalizare se elimină practic variaţiile seriei, făcând-o mai netedă.

Grafic 38

120000

140000

160000

180000

200000

220000

240000

99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

TVAEU27 TVAEU27_SA

300000

400000

500000

600000

700000

800000

99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

CONSUMFINALEU27CONSUMFINALEU27_SA

Graficul de mai sus redă evoluţia valorilor observate, adică evoluţia consumului final

la nivelul EU(27) pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, precum şi evoluţia seriei

desezonalizate. Observăm cum prin desezonalizare seria este mai netedă.

Tabel 16

Figura de mai sus redă statisticile descriptive ale seriei TVAeu27. Astfel observăm că

valoarea maximă a încasărilor din TVA este de 223991,3 milioane Euro, în timp ce valoarea

minimă este de 135492,5 milioane Euro. Pe perioada analizată, la nivelul EU(27), se

încasează în medie 182749,9 milioane Euro. Valoarea coeficientului Std. Dev fiind de

25425,89 milioane Euro relevă faptul că în medie, valorile se abat de la medie cu 25425,89

milioane Euro. Analizând coeficienţii boltirii şi a asimetriei putem spune că, seria

reprezentând încasările din TVA pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2, are

asimetrie negativă sau la stânga şi este o serie leptokurtică, mai înaltă şi mai ascuţită decât

distribuţia normală. Testul Jargue-Bera ne ajută să tragem conculzia asupra faptului că serie

urmează sau nu o distribuţie normală. Datorită faptul că coeficientul testului este mai mic

decât pragul de 5,99 în cazul unei probabilităţi de 5%, precum şi datorită faptului că

prob>0,05, putem spune că seria reprezentând încasările din TVA la nivelul EU(27) urmează

o distribuţie normală.

Tabel 17

0

1

2

3

4

5

6

7

140000 160000 180000 200000 220000

Series: TVAEU27_SA


Observations 50

Mean 182749.9

Median 183704.7

Maximum 223991.3

Minimum 135492.5

Std. Dev. 25425.89

Skewness -0.062030

Kurtosis 1.674799



0

1

2

3

4

5

6

7

8

400000 500000 600000 700000

Series: CONSUMFINALEU27_SA


Observations 50

Mean 564591.8

Median 567461.4

Maximum 693109.6

Minimum 394064.2

Std. Dev. 88869.84

Skewness -0.273242

Kurtosis 1.927638



În figura de mai sus sunt redate statisticile descriptive ale seriei consumfinalitalia. Astfel

observăm că valoarea maximă a consumului final este de 693109,6 milioane Euro, în timp ce

valoarea minimă este de 394064,2 milioane Euro. Pe perioada analizată, la nivelul EU(27),

consumul final înregistrează în medie valoarea de 564591,8 milioane Euro. Valoarea

coeficientului Std. Dev fiind de 88869,84 milioane Euro relevă faptul că în medie valorile se

abat de la medie cu 88869,84 milioane Euro. Analizând coeficienţii boltirii şi a asimetriei

putem spune că, seria reprezentând consumul final pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011

trimestrul 2, are asimetrie negativă sau la stânga şi este o serie leptokurtică, mai înaltă şi mai

ascuţită decât distribuţia normală. Testul Jargue-Bera ne ajută să tragem concluzia asupra

faptului că serie urmează sau nu o distribuţie normală. Datorită faptul că coeficientul testului

este mai mic decât pragul de 5,99 în cazul unei probabilităţi de 5%, precum şi datorită faptului

că prob>0,05, putem spune că seria reprezentând evoluţia consumului final la nivelul EU(27)

urmează o distribuţie normală.

La fel ca şi pentru cazul Italiei, pentru a vedea legătura care există între încasările din

TVA pe perioada 1999 trimestrul 1 şi 2011 trimestrul 2 şi consumul final pe aceeaşi perioadă

am recurs la o regresie simplă a cărei ecuaţii este următoarea:

TVAitalia_sa= a+ b*consumfinalitalia_sa.

Pentru ca rezultatul să fie cât mai corect am rulat această regresie pentru seriile

desezonalizate, din care a fost eliminată componenta sezonieră.

În urma rulării regresiei am ajuns la următorul rezultat:

Dependent Variable: TVAEU27_SA

Method: Least Squares

Date: 12/13/11 Time: 20:59

Sample: 1999Q1 2011Q2



C 28668.28 7083.251 4.047334 0.0002

CONSUMFINALEU27_SA 0.272908 0.012396 22.01545 0.0000



S.E. of regression 7711.536 Akaike info criterion 20.77800

Sum squared resid 2.85E+09 Schwarz criterion 20.85448

Log likelihood -517.4500 F-statistic 484.6802


Ecuaţia regresiei devine următoarea:

TVAitalia_sa= 28668,28 + 0,272908*consumfinalitalia_sa;

Dat fiind faptul că prob=0<0,05, rezultă că coeficientul variabilei consumfinaleu27_sa

este semnificativ. Datorită faptului că Adjusted R-squared este 0,908, putem spune că între

cele două variabile analizate există o puernică legătură directă, sau altfel spus încasările din

TVA sunt explicate în proporţie de 90,8% de consumul final, restul de 9,2% fiind influenţa

altor factori.

În urma regresiei rulate putem firma că o creştere cu o unitate a consumului final,

atrage după sine o creştere a încasărilor din TVA cu 0,272 unităţi. Chiar şi din acest rezultat

observăm legărura directă dintre cele două variabile analizate.

Dacă ar fi să analizăm cele două regresii, cea rulată pentru Italia şi cea pentru EU(27),

observăm că la nivelul EU(27), variabila consum final are o influenţă mai mare asupra

încasărilor din TVA, datorită faptului că încasările din TVA sunt influenţate în proporţie de

90,8% de evoluţia consumului final. În cazul Italiei, încasările din TVA sunt influenţate în

proporţie de 79,59% de evoluţia consumului final, influenţa altor factori fiind puţin mai mare

decât la nivelului celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. După cum este şi normal atât

pentru Italia, cât şi la nivelul UE(27), legătura dintre cele două variabile ( TVA, consum final)

este una directă şi puternică, altfel spus o creştere a consumului final atrage după sine în mod

automat o creştere a încasărilor din TVA.

Observăm de asemenea că o creştere cu o unitate a consumului final în Italia pe

perioada 1999 trimestru 1-2011 trimestrul 2 duce la o creştere a încasărilor din TVA cu 0,208

unităţi, în timp ce la nivelul celor 27 de ţări din Uniunea Europeană o creştere a consumului

cu o unitate pe aceeaşi perioadă duce la o creştere a încasărilor din TVA cu 0,272 unităţi.

Ca şi o concluzie, putem spune că la nivelul EU(27) creşterea cu o unitate a

consumului final duce la o creştere mai mare a încasărilor din TVA decât în cazul Italiei.

Pentru a vedea rezultatele regresiilor sub formă de rate am recurs la logaritmarea

valorilor absolute. Astfel în urma regresiilor rulate pe datele logaritmate am obţinut în cazul

Italiei următoarea ecuaţie a regresiei:

Sample: 1999Q1 2011Q2



C 2.159927 0.526380 4.103362 0.0002

LOGCONSUMFINALITALIA_ 0.697241 0.047255 14.75491 0.0000



S.E. of regression 0.051148 Akaike info criterion -3.069022

Sum squared resid 0.125572 Schwarz criterion -2.992541

Log likelihood 78.72554 F-statistic 217.7073


logtvaitalia_sa = 2,159 +0,69 logconsumfinalitalia_sa, de unde rezultă că la o creştere a

consumului final din Italia cu o unitate, TVA-ul se modifică cu 0,69 unităţi. Între cele două

variabile analizate există o puternică legătură directă, daţă de coeficientul Adjusted R-

sguared, care este 81,55%.

Din regresia rulată pe datele la nivelul UE(27) am ajuns la următoarea ecuaţie a

regresiei:

Sample: 1999Q1 2011Q2



C 1.149235 0.461726 2.488997 0.0163

LOGCONSUMFINALEU27 0.828123 0.034895 23.73218 0.0000



S.E. of regression 0.040067 Akaike info criterion -3.557349

Sum squared resid 0.077058 Schwarz criterion -3.480868

Log likelihood 90.93373 F-statistic 563.2165


logtvaeu27_sa =1,14 + 0,82 logconsumfinaleu27_sa, de unde rezultă că la o creştere a

consumului final la nivelul EU(27) cu o unitate, TVA-ul se modifică cu 0,82 unităţi. Între cele

două variabile analizate există o puternică legătură directă, daţă de coeficientul Adjusted R-

sguared, care este 91,98%.

Observăm că la fel ca şi în cazul rulării regresiilor pe datele absolute, la nivelul

EU(27), legătura dintre consumul final şi TVA este mai mare, decât în cazul Italiei.

Concluzii Sistemul fiscal italian este sintetizat într-un cod fiscal general, care este actualizat în

fiecare an prin legea finanţelor. Articolul 23 din Constituţie prevede că “nici o obligaţie de

natură personal sau financiară nu poate fi supusă impozitării de către o altă persoană, cu

excepţia statului.” Sistemul fiscal Italian este caracterizat de o incidenţă redusă a impozitelor

pe capital şi câştiguri din capital şi de un echilibru între impozitele directe şi indirect.

Armonizarea nu presupune neapărat o uniformizare, chiar dacă sistemele de TVA

practicate de statele membre ale Uniunii Europene nu sunt uniformizate, se poate aminti de

un anumit grad al armonizării TVA în cadrul Uniunii. Stadiul actual nu este unul satisfăcător

fiind departe de o armonizare deplină a impozitului în statele membre ale Uniunii, existând

încă diferenţieri semnificative chiar între statele membre mai vechi.

În Italia, în prezent, se practică următoarele cote de TVA: cota super redusă (4%), cota

redusă (10%), cota standard (20%) şi de asemenea se mai practică şi cota zero. Spre deosebire

de alte state membre Italia nu aplică o cotă intermediară. Cota super redusă se aplică în

special asupra alimentelor de bază, ziare, câtorva aparate medicale şi case rezidenţiale, în timp

ce cota redusă se aplică în general asupra construirii sau achiziţionării undei case, însă numai

pentru prima casă, electricitate, medicamente şi anumite performanţe artistice.

Pe baza rezultatelor furnizate de studiul de caz putem observa că pe toată perioada

analizată încasările din TVA din Italia urmează aceeaşi tendinţă ca şi încasările din TVA la

nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România. Dacă este să ne uităm strict la valorile

absolute, veniturile încasate din TVA din România sunt mai mici decât cele încasate în Italia.

Analizând încasările din TVA ca pondere în PIB am observat că pe toată perioada

analizată ponderea deţinută de TVA în PIB în Italia este sub cea deţinută de EU(27), EU(15),

NMS(12) şi România.

Ca şi pondere a TVA-ului în impozitele indirecte, în Italia acestă pondere este mult

superioară celei înregistrate la nivelul EU(27), EU(15), NMS(12) şi România. Pe toată

perioada analizată ponderea pe care TVA-ul o deţine în impozitele indirecte în Italia prezintă

o scădere faţă de perioada de bază 2000, în schimb ponderea pe care TVA-ul o deţine în

impozitele indirecte în România prezintă o creştere pe toată perioada faţă de anul de bază.

În Italia ponderea TVA-ului în taxele de consumaţie variază între 52,71% în anul 2009

şi 55,91% în anul 2002. În medie TVA-ul reprezintă 54,73% din totalul taxelor de consumaţie

colectate în perioada 2000-2010.

Observăm că în Italia TVA-ul deţine în medie 20,03% din total venituri fiscale. Pe

perioada analizată 2000-2010 nu putem spune că ponderea TVA-ului în veniturile fiscale

urmează un anumit trend, deoarece acestea cresc o scurtă perioadă de timp, după care se

înregistrează scădere, după care revin din nou pe un trend ascendent, altfel spus evoluţia

acestiu indicator este una fluctuantă. Din analizele făcute a reeşit că ponderea TVA-ului în

taxele de consumaţie este mai mare pe toată perioada anlizată, decât ponderea TVA-ului în

total venituri fiscale şi de asemenea şi decât ponderea TVA-ului în total venituri care este în

medie pe perioada analizată 2000-2010 de doar 14,51%.

Din regresiile rulate în vederea observării modului în care consumul final influenţează

încasările din TVA, în cazul Italiei am observat că unei creşteri a consumului final cu o

unitate , îi corespunde o creştere a TVA-ului cu 0,20 unităţi. LA nivelul EU(27) creşterea

consumului cu o unitate atrage după sine o creştere a TVA-ului cu 0,27 unităţi. Aceste

rezultate au fost obţinute pe valori absolute.

Rulând regresiile şi pe valori logaritmate, am obţinut că în Italia unei creşteri a

consumului cu 1%, îi corespunde o creştere a încasărilor din TVA cu 0,69%, în timp ce la

nivelul EU(27), creşterea consumului cu 1% duce la creşterea încasărilor din TVA cu 0,82%.

Observăm că la fel ca şi în cazul rulării regresiilor pe datele absolute, la nivelul

EU(27), legătura dintre consumul final ţi încasările din TVA este mai mare, decât în cazul

Italiei.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cuceu I.C., TVA-ul- studiu comparativ şi impactul armonizării, teză de doctorat,

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea afacerilor, Cluj-Napoca, 2005

2. Eugenia Ramona Mara, Finanţe publice şi fiscalitate- Între teorie şi practică, Editura

Economica, 2011, Cluj-Napoca

3. Gabriel Popa, Coordonarea fiscală comună a ţărilor membre UE şi tendinţe actuale ale

reformelor fiscale.

4. Gaudemet P.M., Molinier, Finances Publique, tome 2, Fiscalite, Ed. Monchrestien,

Paris, 1997

5. Graudement P. M, Molinier, Finances Publiques, tome 2, Fiscalite, Ed. Monchrestien,

Paris, 1997

6. Paul Lucian, Harmonization of national fiscal policies of the EU member states,

Universitatea din Sibiu, România

7. http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/index_en.htm

8. Îndrumar de afaceri, Italia

9. Legea nr. 571/22 Decembrie 2003 privind Codul Fiscal, publicată în Jurnalul Oficial

al României, partea I, nr. 927/2003, art.125

10. Revista tinerilor economişti, Anul III, Nr.5, Noiembrie 2005

11. Sterdyniak, H., Blonde, M.H., Comilleau, G., Le Cacheux, J. - Vers une fiscalité

europeenne, Ed. Economica, Paris, 1991

12. Taxation Trends in EU, ediţia 2011

13. Milko Cătălina Petruţa & Boghicevici Claudia, The harmonization of the indirect

taxation in the European Union, Universitatea de Vest Timişoara

Date post:	28-Apr-2015
Category:	Documents
Upload:	jejeran-ioan
View:	103 times
Download:	4 times

Buz Laura Marina TVA in Italia

Documents