BULETINUL SOCIETĂŢII NUMISMATICE ROMÂNE

REVISTĂ PENTRU NUMISMATICĂ ŞI ŞTIINŢELE AUXILIARE

SUB Î N G R I J I R E A

PROF. C O N S T A N T I N M O I S I L

PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII NUMISMATICE ROMANE

Lucrările primului Congres de numismatică şi arheologie Bucureşti 1933

P A R T E A I

T I P O G R A F I A C U R Ţ I I R E G A L E F . O Ö B L F I I s. A . 19, Strada Aristida Briand (fostă Regală)

Societatea Numismatică Română, împlinind 30 de ani de existenţă şi de activitate, a sărbătorit acest eveniment prin două manifestaţii culturale:

1) întrunirea unui congres numismat i c—pr imul care a avut loc în România — la care au participat, pe lângă membrii societăţii, un mare număr de numismaţi, arheologi şi istorici români, cum şi câţiva membri din străinătate;

2) organizarea unei expoziţii de numismatică, medalistică şi arheologie — deasemenea cea dintâi în ţara noastră — care a oglindit progresele ce le-au făcut, în domeniul colecţionării de material numismatic şi arheologic, membrii societăţii şi insti­tuţiile cari s'au asociat la această manifestare.

Expoziţia s'a inaugurat în ziua de 15 Octomvrie 1933 în localul fundaţiei 1. Dalles din Bucureşti şi a rămas des­chisă până la 30 Octomvrie.

Congresul s'a deschis în ziua de 19 Octomvrie în sala de conferinţe a aceluiaş local, şi a durat până la 22 Octomvrie.

Publicând în Buletinul societăţii noastre lucrările congre­sului şi o dare de seamă asupra expoziţiei, nu urmărim numai să punem în curent pe cititori cu problemele din domeniul numismaticei şi al ştiinţelor auxiliare, ce s'au desbâtut la congres, sau să le prezentăm o icoană a materialului ce s'a înfăţişat la expoziţie, ci şi să le atragem atenţiunea, că congresul şi expo­ziţia din Bucureşti însemnează începutul unei acţiuni de pro­pagandă numismatică şi arheologică, ce se va desfăşura rând pe rând în toate regiunile ţării.

Societatea Numismatică Română asigurându-şi concursul binevoitor şi preţios al Muzeului Naţional de Antichităţi şi al Muzeului Militar National, precum şi al instituţiilor ce depind • de aceste muzee, va organiza pe viitor în fiecare an un congres numismatic, însoţit de o expoziţie de numismatică, medalistică şi arhealogie în câte un oraş mai însemnat din România.

In chipul acesta sperăm de o parte să provocăm o inten­sificare a activităţii de cercetare, colecţionare şi studiere a monetelor vechi şi a antichităţilvr în toată ţara; de altă parte să stabilim legăturile absolut necesare între persoanele şi insti­tuţiile cari se interesează şi se ocupă de aceste rămăşiţe cul­turale ale trecutului nostru.

1

S C U R T I S T O R I C

A L S O C I E T Ă Ţ I I N U M I S M A T I C E R O M Â N E

Î N F I I N Ţ A R E A

Iniţiativa înfiinţării unei societăţi numismatice în România a fost luată în anul 1903 de către următorii numismaţi şi colecţionari: Al. G. Cantacuzino, C. Alexandrescu, locot-colonel G. Iordănescu, D. Panku şi G. Severeanu. Spre a putea izbuti, iniţiatorii au făcut apel mai întâi la cei trei învăţaţi care se ocupau atunci la noi de ştiinţa numismatică: D. A. Sturdza, supranumit «părintele numismaticei româneşti»; M. C. Sutzu, specialist în mimismatica şi metrologia antică şi Gr. Tocilescu directorul Muzeului Naţional de Antichităţi. Obţinând adeziunea acestora, iniţiatorii s'au adresat apoi tuturor colecţionarilor şi amatorilor din ţară, reuşind să înscrie în total 37 de membri.

Şedinţa de constituire a societăţii a avut loc la 28 Decemvrie 1903. când s'au votat statutele şi s'a ales primul comitet constituit astfel: M. C. Sutzu, preşedinte; Gr. Tocilescu, vice-preşedinte; Al. G. Cantacuzino, secretar; locot-col. G. Iordănescu, casier-contabil; G. Severeanu, sub secretar; C. Alexandrescu, D. Panku, E. Mirea şi C. Strock, membri.

Ca local pentru şedinţele comitetului şi pentru întrunirile membrilor a servit cancelaria Muzeului Naţional de Antichităţi, pe care Gr. Tocilescu a pus-o la dispoziţia societăţii.

P R I M U L D E C E N I U

încă dela început activitatea Societăţii Numismatice Ro­mâne s'a desfăşurat în trei direcţiuni:

a) Organizarea de întruniri lunare, unde membrii discutau probleme de numismatică şi medalistică şi se făceau schimburi de monete şi medalii. Adeseori la aceste întruniri se ţineau conferinţe cu caracter ştiinţific şi se făceau comunicări despre ultimele cercetări în domeniul acestor ştiinţe.

3

b) Publicarea unei reviste: Buletinul Societăţii Numismatice Române, care a apărut la i Februarie 1904 şi a fost redactat la început de Al. Cantacuzino, iar apoi de Dr. G. Severeanu.

c) Baterea de medalii comemorative, între cari merită a fi amintite în primul rând medaliile Domnilor români (Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Bogdan III , Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Vlad Ţepeş, Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Petru Şchiopul), a regelui Carol I, a Unirii Principatelor; iar de altă parte medalii pentru diferite personalităţi culturale, ca Dr. Davila, Sp. Haret, etc.

Activitatea această atât de bogată a avut de rezultat să atragă atenţia cercurilor intelectuale dela noi asupra ştiinţii numismatice şi să dea un imbold tot mai mare colecţionării de monete şi medalii şi cercetărilor în aceste domenii. In acelaş timp ea a fost remarcată şi de regele Carol I, care nu numai s'a interesat de aproape de mersul societăţii, dar a dăruit un mare număr de medalii pentru colecţiunea ei şi a acceptat să fie preşedinte de onoare al societăţii.

C O L A B O R A R E A C U C A B I N E T U L N U M I S M A T I C A L A C A D E M I E I R O M Â N E

O importanţă mare a avut pentru propăşirea Societăţii Numismatice înfiinţarea Cabinetului Numismatic al Academiei Române (1910) şi faptul că preşedintele societăţii, M. C. Sutzu, a devenit conservatorul acestui Cabinet, iar d. Const. Moisil, numismatul Academiei Române, a fost ales secretarul socie­tăţii (1913).

Cabinetul Numismatic al Academiei Române poseda cea mai maré colecţiune de monete şi de medalii din toată ţara, formată din vechea colecţiune a Statului şi din colecţiunea pe care D. A. Sturdza o adunase la Academie. Acest Cabinet avea şi o bibliotecă numismatică foarte bogată, care pe lângă operile fundamentale şi scrierile curente cuprindea şi principalele reviste de specialitate.

Atât colecţiunea cât şi biblioteca au fost puse de acum înaiute la dispoziţia membrilor Societăţii Nnmismatice şi astfel aceştia au putut să se ţină în curent cu progresele ştiinţii nu­mismatice şi să studieze în sala Cabinetului Numismatic.

Colaborarea strânsă dintre Societate şi Cabinetul Numis-

4

matic a contribuit într'o mare măsură la deşteptarea unui interes tot mai intens pentru descoperirile monetare şi studiile numis­matice şi medalistice, ca şi pentru colecţionarea monetelor vechi şi a medaliilor. Astfel tot mai multe persoane au început să fie atrase spre astfel de îndeletniciri şi prin aceasta şi numărul membrilor societăţii a crescut.

De altă parte şedinţele societăţii s'au ţinut mult mai regulat, iar conferinţele şi comunicările ce se făceau, la aceste şedinţe au devenit tot mai interesante şi mai variate, din care cauză au interesat un număr tot mai mare de intelectuali. Obţinându-se şi un local foarte potrivit pentru şedinţele societăţii: palatul Camerii de Comerţ, aceste întruniri au devenit publice, atrăgând numeroşi auditori.

Şi «Buletinul» societăţii a făcut progrese mari pe urma acestei colaborări. Sub conducerea d-lui Const. Moisil, această publicaţie a început să apară în 1913 de două ori pe an, iar dela 1914 de patrn ori anual.

Având în vedere că monetele nu sunt numai monumente arheologice, ci au servit în vremea lor ca instrumente de schimb, Societatea Numismatică a început să studieze aceste monete şi din punct de vedere al rolului lor comercial şi în acest scop a intrat în relaţii cu băncile mai mari dela noi, în special cu Banca Naţională, şi cu persoanele cari se ocupau de istoria comerţului bancar.

In sfârşit în anul 1915 Societatea Numismatică a devenit printr'o lege persoană morală şi juridică.

Această activitate, pe care societatea o desfăşura în mod atât de intens, a fost întreruptă brusc prin isbucnirea războiului pentrn întregirea României (1916) şi n'a fost reluată decât după încheierea acestui război, care a creiat România mare.

Î N R O M Â N I A Î N T R E G I T Ă

Odată cu formarea noului regat al României, întregită cu teritoriile ce fuseseră sub stăpâniri străine, probleme noi se puneau pentru Societatea Numismatică Română. In primul rând câmpul de activitate al societăţii trebuia întins şi asupra acestor teritorii, cari până atunci nu fusese cercetate decât în mod superficial; al doilea, numismaţii şi colecţionarii de acolo trebuiau puşi în legătură mai strânsă cu societatea şi înscrişi

5

între membrii ei. De altă parte relaţiile cu specialiştii din ţările vecine trebuiau intensificate, spre a se putea da cercetărilor şi studiilor numismatice întreagă amploarea ce o reclamau.

Din cauza strânsei legături între numismatică şi arheologie, şi fiindcă mulţi membri colecţionau şi obiecte arheologice, socie­tatea a început să publice dela 1922 şi o altă revistă: Cronica Numismatică şi Arheologică, menită să pună în cunoştinţă pe membri cu descoperirile noui în domeniul acestor ştiinţe.

Astfel pe lângă «Buletin», care a continuat să apară în mod regulat şi în condiţii tot mai bune, membrii societăţii au mai avut de acum înainte şi o revistă de informaţii, care apărea lunar.

Progresele societăţii âu atras atenţia regelui Ferdinand I, care a primit să fie preşedintele ei de onoare.

Societatea a sărbătorit în anul 1921 pe preşedintele ei, M. C. Sutzu, care a împlinit atunci 80 de ani de viaţă, prin publicarea unui număr festiv al «Buletinului». Tot în acel an a sărbătorit şi pe d. prof. N. lorga, pentru împlinirea vârstei de 50 de ani. Iar în 1923 îuplinindu-se 20 de ani dela în­fiinţarea societăţii, s'a sărbătorit acest eveniment printr'o şedinţă festivă şi un banchet, la care au participat un foarte mare număr de membri activi şi onorifici.

Cu toată criza financiară din ultimii ani, societatea a căutat să se menţină în plin progres; publicaţiile ei au apărut în mod regulat, iar şedinţele au continuat să se ţină în mod statornic şi tot mai bine frecventate.

Odată cu urcarea pe tron a M. S. Regelui Carol I I (1930), societatea a primit un nou impuls spre progres, iar prin pro­clamarea M. Sale ca preşedinte de onoare la 27 Aprilie 1933, desvoltarea ei în viitor este asigurată.

(Din «ProspectAl» expoziţiei).

P R O G R A M U L L U C R Ă R I L O R

P R I M U L U I C O N G R E S N U M I S M A T I C D I N R O M Â N I A

D E S C H I D E R E A C O N G R E S U L U I

In ziua de 19 Octomvrie 1933 la ora 10 dim. s'a făcut deschiderea solemnă a primului congres numismatic din Ro­mânia, în sala de conferinţe a fundaţiei Dalles din Bucureşti, fiind de faţă un mare număr de membri-şi un numeros public de intelectuali.

D-l Const. Jloisil, preşedintele Societăţii Numismatice Române a ţinut următorul cuvânt de deschidere:

Doamnelor şi Domnilor,

Sunt fericit că pot saluta astăzi în numele Societăţii Numis­matice Române pe membrii primului congres numismatic delanoi.

Societatea noastră este mândră, că pe lângă membrii ei şi pe lângă atâţia cărturari români, poate saluta participarea unor numismaţi străini, cum este venerabilul erudit bulgar d. N . Muşmov şi distinsul reprezentant al Societăţii Numismatice din Viena, d. E. Ludwig.

Intenţia noastră n'a fost să convocam un congres numismatic internaţional —- aceasta o vom face-o mai târziu — ci am voit mai întâi să ne întrunim noi, numismaţii şi arheologii din ţara noastră, invitând din străinătate numai pe acei cărturari, cari sunt membri ai societăţii noastre.

Şi suntem foarte satisfăcuţi, că pe lângă D-nii Muşmov şi Ludwig, cari au venit în persoană, avem colaborarea efectivă a unor erudiţi francezi, ca d-nii A. Dieudonné şi Jean Babelon din Paris şi a fostului nostru concetăţean, Monseniorul R. Netzhammer,, cari toţi ne-au trimis comunicări ce urmează a fi citite aici. De asemenea suntem mulţumiţi că societăţile numismatice şi specialiştii din toată lumea ne-au trimis adeziuni şi încurajări pentru acţiunea ce o întreprindem.

7

Doamnelor şi Domnilor,

Congresul de astăzi, ca şi expoziţia de numismatică, me­dalistică şi arheologie, însemnează în primul rând încoronarea activităţii de 30 de ani a societăţii noastre în domeniul ştiinţii numismatice şi a ştiinţelor auxiliare.

Căci orice s'ar zice, ştiinţa noastră numismatică se confundă în ultimii 30 de ani cu activitatea societăţii noastre.

Cei mai de seamă numismaţi din această epocă, D. A. Sturdza şi M. C. Sutzu, au fost membri ai societăţii noastre.

Cele mai multe şi mai importante studii de numismatică din acest timp s'au publicat în revistele societăţii noastre, ori au fost scrise de către membri de ai acestei societăţi.

Iar cei mai importanţi şi mai numeroşi colecţionari şi amatori în domeniul numismaticei s'au grupat în jurul socie­tăţii noastre.

In felul acesta putem afirma cu toată convingerea, că întreagă activitatea ce s'a desfăşurat la noi în interesul acestei ştiinţe, a emanat, în ultimii 30 de ani, dela membrii Societăţii Numismatice Române şi s'a desfăşurat în cadrul acestei societăţi.

s Doamnelor şi Domnilor,

Ştiinţa noastră numismatică nu este de o dată prea veche. Deşi România este una dintre ţările cele mai bogate din Europa în monumente monetare, primii colecţionari de monete vechi nu apar la noi decât abia în a 3-a decadă a veacului al XIX-lea.

Banul Mihalache Ghica, unul dintre cei mai vechi amatori de antichităţi dela noi, este şi cel dintâi colecţionar de monete vechi. Catalogul colecţiei sale, întitulat: 31es loisirs ou amuse-mens numismaţiques, păstrat la Academia Română, cuprinde mai ales monete greceşti cari au circulat în Dacia şi în Moesia inferioară: monetele regilor macedoneni; ale oraşelor pontice Histria, Callatia, Tomis, Odessos, Messemvria; ale provinciei Dacia şi coloniei Viminacium; şi ale oraşelor din sudul Dunării, ca Nicopol, Marcianopol, Filippopol, Serdica, Pautalia, etc. Apoi monete romane republicane şi imperiale. Deci cam aceleaşi monete cari se găsesc şi astăzi în cele mai multe din colecţiile formate pe teritoriul României.

In timpul ocupaţiunii ruseşti dintre 1828—1834 marele

8

ban Mihalache Ghica avea tovarăşi de îndeletniciri numismatice pe doctorul I. Rasty, pe marele vornic Alexandru Filipescu, pe vornicul Nenciulescu şi pe Geanoglu. La aceştia s'au alăturat dintre ofiţerii ruşi amatori: Vladimir de Blaremberg, fiul unui mare arheolog, ofiţerul de ordonanţă Karneef şi directorul general al carantinelor Nicolae Mavrus.

Dintre toţi aceştia s'a remarcat în special Mavrus, care şi-a format cea mai mare colecţie de monéte antice şi a dăruit-o apoi statului. Catalogul acestei colecţii de asemenea ni s'a păstrat în arhiva regretatului Dr. I. Cantacuzino, descendent indirect al lui Mavrus. El cuprinde monete greceşti, romane, republicane şi imperiale şi formează trei dosare voluminoase.

In acelaş timp în Moldova se ocupa cu colecţionarea mo-netelor vechi profesorul George Săulescu, iar în Ardeal avocatul Damaschin Bojinca, autor al unei interesante cărţi despre Anticele Romanilor (antichităţi romane), în care se găseşte şi un capitol despre monetele antice.

Dintre discipolii lui Nicolae Mavrus trei s'au remarcat ca numismaţi de seamă: Cezar Bolliac, D. A. Sturdza şi M. C. Sutzu. Aceştia sunt şi cei mai distinşi reprezentanţi ai ştiinţii noastre numismatice în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, iar ultimul, regretatul nostru fost preşedinte, şi-a continuat activitatea până acum câteva luni.

Sub influenţa acestor din urmă învăţaţi s'a desvoltat nu numai ştiinţa noastră, dar şi societatea noastră. Munca lor continuă şi stăruitoare a fost pentru noi cel mai puternic im­bold. Acestui imbold îi datorăm realizările din ultimul t imp; tot lui îi datorăm şi congresul şi.expoziţia noastră de astăzi.

Doamnelor şi Domnilor,

In deplin acord cu intenţiile şi cu activitatea înaintaşilor noştri, deschidem astăzi desbaterile primului nostru congres, ale cărui lucrări suntem siguri, vor constitui un mare pas înainte în desvoltarea ştiinţii noastre numismatice.

N u pot trece cu vederea, cu acest prilej, concursul preţios şi desinteresat, pe care au binevoit să ni-1 dea pentru reuşita acestui congres, marele număr de învăţaţi, istorici şi arheologi, din toate colţurile ţării, prezenţi aici, ale căror comunicări vor contribui la elucidarea diferitelor probleme de numismatică,, atât de interesante pentru noi.

9

Salutându-vă încă odată pe toţi cei prezenţi şi urându-vă spor la muncă, vă rog, ca înainte de a începe lucrările să ne îndreptăm cu toţii gândurile spre augustul preşedinte de onoare al societăţii noastre, spre M. S. Regele Carol II, care a bine­voit să ne dea cea mai puternică încurajare prin vizita ce a făcut-o ieri expoziţiei noastre. Strigând cu toţii împreună: Trăiască Regele, declar deschise desbaterile primului congres numismatic din România.

D-l Em. Bucuţa, secretarul general al Ministerului In­strucţiunii, Cultelor şi Artelor, a răspuns cuvântării d-lui Const. Moisil, printr'un entuziast discurs, din care dăm următoarele:

«Ministerul Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor se bucură în deosebi că are astăzi prilejul să salute prin mine întâiul con­gres al Societăţii Numismatice Române. El e menit să fie prin comunicările felurite şi savante ale ordinei de zi, în care oameni de ştiinţă ai ţării stau alături de oameni de ştiinţă străini, o contribuţie la o ramură a istoriei, crezută prea mult timp de un interes miniaturistic şi anecdotic, aşa precum apare prin expoziţia organizată ca un fel de fundal şi de ilustrare, o contribuţie nu numai la istoria pragmatică, ci şi la istoria artei. Nu numai Muzeul de antichităţi din Bucureşti sau din ţară, dar orice muzeu de pe continent, cu mai veche tradiţie culturală, s'ar simţi mândru să-şi ştie a sa toată bogăţia de colecţii din sălile vecine. Vechii împăraţi şi voevozi, sau prin­cipi anonimi ai migraţiei popoarelor, ies din aureola domniei lor sau din negura Nordului, cu galbeni sau arginţi în mână, stilizaţi de cei mai meşteri făurari ai timpului, sau ne întâm­pină fioroşi cu vreun coif de aur în cap, pe care 1-a găsit după atâtea secole şi jucându-se în nisipul unui râu, vreun copil prahovean.

Ministerul Instrucţiunii se bucură că poate contribui la înzestrarea expoziţiei cu tezaurul scit, dobândit dela Berlin pentru statul român de d-l Tzigara-Samurcaş şi încredinţat Muzeului de Antichităţi şi făgăduieşte să ajute tipărirea unui volum, pe care-1 crede trebuincios, ca să se păstreze şi să în­râurească şi pe cei ce n'au putut să fie de faţă, lucrările în­tâiului Congres al Societăţii Numismatice Române, vrednică de toată recunoaşterea şi recunoştinţa noastră».

10

C O M U N I C Ă R I L E

Ş E D I N Ţ A D E L A 19 O C T O M V R I E . Intrându-se în ordinea de zi, se proclamă preşedinte al primei şedinţe d. prof. Teofil Sauciuc-Săveanu, dela universitatea din Cernăuţi.

D-sa după ce rmilţumeşte pentru această onoare, dă cu­vântul d-lui N. Muşmov din Sofia, care face două comunicări: 1. Sur la grandé trouvaille de Reka Devna (Marciánopolis) şi 2. Une matrice en plomb de XVII-e siécle.

D-l prof. Ilie Minea dela universitatea din Iaşi, face o co­municare despre: Influenţa bizantină în regiunea Carpato-Dunăreană în lumina monetelor răspândite.

D-l prof. Paul Nicorescu dela aceiaş universitate, vorbeşte despre: 1. Monetele din Tyra ; 2. Cruciuliţe rituale.

D-na Cornelia Costescu din Bucureşti citeşte comunicarea d-lui Jean Babelon din Paris, întitulată: Diogéne et la numismatique.

D-l V. Canarache din Bucureşti face o expunere despre Monetele regilor sciţi din Dobrogea.

Ş E D I N Ţ A D E L A 20 O C T O M V R I E se deschide la ora 10,30 dim. proclamându-se preşedinte d. Paul Nicorescu, profesor la uni­versitatea din Iaşi.

D-l prof. P. P. Panaitescu dela universitatea din Bucureşti face o comunicare cu t i t lul: Date noi despre falsificări de monete polone în Moldova.

D-l prof. Dr. Rudolf Grassauer din Suceava, face urmă­toarele comunicări: 1. Influenţa polonă asupra stemei Moldovei şi altor blazoane de pe monetele moldoveneşti. 2. încercări de clasificare a unor monete moldoveneşti. 3. Alţi şilingi poloni şi prusiaci falsificaţi în monetăria din Suceava.

Ing. Const. G. Urziceanu din Bucureşti face o expunere asupra monetelor moderne româneşti.

D-l prof. Aurelian Sacerdoţeanu din Bucureşti vorbeşte despre: Circulaţia monetară la Români în evul mediu.

D-l / . D. Condurache, consilier de legaţie, face o co­municare cu titlul: Istoricul sistemului monetar în ţările ro­mâneşti până la Unirea Principatelor.

D-l Dinu Rosetti, conservator la Muzeul Municipiului Bucureşti, vorbeşte despre Bănăria dela Snagov.

Ş E D I N Ţ A D E L A 21 O C T O M V R I E s'a deschis la ora 10,30 dim. proclamându-se preşedinte d. General Grigore Constandache, şeful secţiei istorice dela Marele Stat Major.

11

D-l prof. I. Andrieşescu dela universitatea din Bucureşti, face o comunicare cu titlul: Numismatica şi arheologia.la noi.

D-sa citeşte apoi comunicarea Monseniorului R. Netzham-mer, fost arhiepiscop catolic de Bucureşti, întitulată: Der Son­nengott im Istros.

D-ra Maria Holban, profesoară la Şcoala superioară de arhivistică şi paleografie din Bucureşti, citeşte comunicarea d-lui A. Dieudonné din Paris: LVorigine de la livre esterlin et du marc du Troyes.

Generalul, Gr. Constandache face o comunicare despre Decoraţiile româneşti.

D-l / . Nestor, conservator la Muzeul de Antichităţi din Bucureşti, vorbeşte despre: Mijloacele de schimb în timpurile preistorice.

D-l prof. Ilie Minea citeşte comunicarea redactată îm­preună cu d. Leon Boga din Chişinău, cu ti t lul: Din trecutul heraldic al boierimii moldoveneşti până la sfârşitul sec. XVI-lea.

Ş E D I N Ţ A D E L A 22 O C T O M V R I E a avut loc în sala de con­ferinţe a Arhivelor Statului şi a fost prezidată de d-l prof. /. Andrieşescu.

D-l prof. Leon Boga, directorul Arhivelor Statului din Chişinău, a făcut o comunicare despre: Stema autorităţilor ru­seşti de ocupaţie din Moldova în anii 1769—1774-

D l C. S. Nicolăescu-Plopşor din Craiova vorbeşte despre: Descoperirile monetare şi vechimea creştinismului în Oltenia.

D-l Corneliu Secăşanu din Bucureşti, face o expunere asupra tezaurului monetar dela Crovu (Dâmboviţa).

D-l Const. Moisil face două comunicări: 1. Monetele lui Vladislav Basarab; 2. Inele sigilare româneşti.

D-l prof. / . Andrieşescu rosteşte cuvântarea de închidere a congresului, arătând marile foloase ce le-a adus ştiinţei noastre şi mulţumeşte atât conferenţiarilor cât şi participanţilor pentru concursul ce l-au dat şi interesul ce l-au arătat acestei manifestări culturale.

E S C U R S I I L E . — M A S A C O M U N Ă

Alternativ cu şedinţele congresului s'au organizat o serie de excursii în scopul de a da prilej congresiştilor să cunoască unele monumente istorice sau poziţii pitoreşti din împrejurimile Capitalei.

12

La Mogoşoaia. In prima zi, 19 Octomvrie, după amiază,, s'a vizitat palatul brâncovenesc dela Mogoşoaia, unde congre­siştii au fost primiţi cu o deosebită bunăvoinţă de către proprietarii actuali, principesa şi principele Valentin G. Bibescu.

Construit în anul 1700 de Constantin Brâncoveanu, Domnul Ţării Româneşti, măreţul palat aşezat pe marginea lacului Mo­goşoaia, într'o poziţie din cele mai pitoreşti, s'a ruinat în cursul vremurilor, dar a fost restaurat de curând, mai ales prin în­grijirea principesei Martha Bibescu, subtila literată şi artista desăvârşită, care a ţinut ca lucrarea aceasta să se execute în condiţiunile cele mai bune.

Congresiştii, conduşi de amabilii amfitrioni, au vizitat mai întâi pivniţa, rămasă intactă încă în vremea lui Brâncoveanu, apoi încăperile din parter şi etaj, restaurate cu neîntrecută mă-estrie, foişorul încântător dinspre curtea palatului şi minunata loggia dinspre lac, cu coloanele ei învârtite şi cu balustrada ei artistică. Măreaţa privelişte ce se oferă de aici spre lac şi spre pădurea din faţă, a devenit şi mai grandioasă, datorită unei furtuni cu ploaie torenţială ce s'a deslănţuit în timpul vizitei. Profitând de ea, principesa Martha Bibescu a arătat congresiş-tilor documentele dela Brâncoveanu, obiectele preţioase dela Vodă Bibescu, tablourile de familie şi a citit pasagii din me­moriile lui Lamottraye, care a vizitat acest palat scurt timp după moartea lui Brâncoveanu şi a rămas uimit de frumuseţea lui. La urmă s'a servit un bogat bufet.

încântaţi de primirea ce li s'a făcut, congresiştii au însăr­cinat comitetul în şedinţa de a doua zi, să trimită o telegramă de mulţumire principesei şi principelui Bibescu.

La Leordeni. In după amiaza zilei de 20 Octomvrie, con­gresiştii au făcut o foarte interesantă escursie la vechiul conac boeresc dela Leordeni-Ilfov. Aşezat în vârful unui promontoriu străvechi, care domină întreagă regiunea şi care pe vremuri era înconjurat de un lac întins, astăzi secat, conacul acesta este amintit în documente încă din prima jumătate a veacului al XVII-lea, ca proprietate a familiei Băleauu. Dela Bâleni el a trecut prin moştenire la familia Golescu, iar mai târziu la fa­milia Manu. Actualmente este proprietatea d-nei Nadejda Gr. Romalo.

13

Conacul cuprinde un mic castel, clădit pe temeliile vechii case a Bălenilor; pivniţa lui cu bolţile în arc plin şi îmbi­nate în calote rotunde, este cea din veacul al XVII-lea şi pro­babil anterioară pivniţei dela palatul brâncovenesc din Mogo-şoaia. Parterul şi etajul au fost refăcute pe la începutul veacului al XIX-lea, dar păstrează încă multe elemente arhitectonice mai vechi.

La spatele castelului se află mari dependinţe de zid, iar la aripa dreaptă o frumoasă biserică paraclis, zidită în 1810 de vornicul Mihail Manu şi despărţită de curtea castelului prin-tr'un zid.

Imensa curte a castelului este înconjurată şi astăzi de ve­chiul zid de cetate, susţinut de contraforţi puternici şi având la intrare o poartă monumentală. Şi zidul — păstrat pe o mare întindere — şi poarta au fost refăcute în parte la începutul veacului al XIV-lea şi poate şi mai târziu.

Dela temelia zidului înconjurător la vale coastele abrupte ale prornontomlui sunt acoperite de o parte cu un parc încân­tător şi o întinsă livadă de pomi fructiferi, de cealaltă parte cu vii şi grădini bine cultivate, care înaintează până departe pe terenul câştigat prin secarea lacului.

Astfel conacul dela Leordeni, fixat în punctul cel mai înalt al regiunii, înconjurat de vechi ziduri de cetate şi de plantaţii bogate, cu castelul, paraclisul şi dependinţele, înfăţişează tipul clasic al reşedinţelor boereşti, ce se găseau presărate în vre­murile de demult în toate colţurile pitoreşti şi uşor de apărat din vecinătatea Capitalei.

Proprietara actuală, d-na Nadejda Gr. Romalo, care este o erudită admiratoare şi cercetătoare a monumentelor de cul­tură ale trecutului şi o distinsă membră a Societăţii Numis­matice Române, a făcut congresiştilor o primire din cele mai prieteneşti, care favorizată de încântătoarea aşezare a conacului, de splendoarea unei zile calme de toamnă şi de minunata pri­velişte ce se desfăşoară asupra Capitalei şi a împrejurimilor, i-a impresionat pe toţi în modul cel mai plăcut. După ce au vi­zitat paraclisul, care-şi păstrează încă întreg parfumul de acum o sută de ani, după ce au admirat vechea pivniţă şi parcul, congresiştii au trecut în interiorul castelului, artistic amenajat în spiritul timpului, unde li s'a servit o copioasă gustare.

14

încă sub famecul frumoasei escursii şi al primirii cordiale ce au avut la Leordeni, congresiştii şi-au manifestat a doua zi, în şedinţa congresului, prin nesfârşite aclamaţii recunoştinţa lor faţă de d-na Romalo.

La Snagov. Ultima excursie a congresiştilor s'a făcut la Snagov în după amiaza zilei de 21 Oct De astădată ei au fost invitaţii d-lui Dem. I. Dobrescu, primarul general al Capitalei şi membru onorific al Societăţii Numismatice Române.

După ce au sosit cu automobilele în frumoasa staţiune a Snagovului, congresiştii s'au îmbarcat pe podul plutitor care i-a transportat la biserica veche a fostei mânăstiri. Aici d-nii G. D. Florescu şi Dinu V. Rosetti, conservatori la Muzeul Mu­nicipal şi membri ai Societăţii Numismatice, le-au dat expli­caţiile necesare: primul asupra istoricului şi picturii bisericii, al doilea asupra săpăturilor ce le-a întreprins în interiorul şi în afara acestui monument.

Congresiştii au făcut apoi o plimbare pe lac până la casa de odihnă a funcţionarilor primăriei, unde erau aşteptaţi de d-nii colonel Anghelescu, prim ajutor de primar Al. Cizek, di­rector de cabinet, cari le-a oferit o gustare din partea primăriei.

Masa comună dela Capsa. După închiderea congresului, membrii lui s'au întrunit în ziua de 22 Octomarie la o masă comună la restaurantul Capsa.

Prezidată de d-na Elena M. Seulescu, această masă a dat prilej congresiştilor să-şi exprime nu numai satisfacţia pentru deplina reuşită a acestei manifestaţii culturale, dar şi dorinţa de a se organiza congrese şi expoziţii anuale rând pe rând în fiecare oraş mai mare din ţară. In urma invitării făcută de d-nii Dr. Aurel Metzulescu şi C. S. Nicolăescu-Plopşor de a se ţine viitorul congres la Craiova, s'a admis de către toţi această propunere, ră­mânând ca să fie realizată de către membrii Comitetului central şi membrii Comitetului local, care se va forma la timpul oportun.

C O M U N I C Ă R I N U M I S M A T I C E

N U M I S M A T I C A ŞI A R H E O L O G I A LA N O I

Nu este vorba de a prezenta aici şi acum un istoric al acestor două discipline, care nu pentru întâia oară se întâlnesc asociate într'o preocupare şi lucrare comună. Recunoscute, aşa precum s'a putut până acum, ca fiind de un oarecare preţ pentru cunoaşterea trecutului nostru, este firesc să fi avut şi la noi ceva din fazele succesive pe care le-au cunoscut toate ţările, în ce priveşte antichităţile lor de tot felul, ceeace cu un cuvânt s'ar putea numi antichităţile noastre naţionale; Germanii zic de mult «deutsche Altertümer», «deutsche Altertumskunde», iar Francezii întrebuinţează curent, mai ales în timpul din urmă, termenul de antichităţii na ţ iona le—«ant iqu i tes nationales».

Fără a forţa nici o notă, sunt de părere că numismatica şi arheologia, cu ale lor-preocupări complementare, chiar men-ţinându-şi fiecare disciplină autonomia ei specială, cuprind foarte bine — încă de pe acum — toate antichităţile noastre naţionale, iar acestea la un loc, din timpurile cele mai vechi, antichităţi de tot felul, antichităţi religioase sau de caracter laic, civile sau de caracter de luptă, reprezintă — aşa precum nu se apre­ciază încă îndeajuns la n o i — o parte extrem de însemnată din însăşi viaţa noastră trecută, când, în aşa de dese răstimpuri, izvoarele propriu zis scrise lipsesc în aşa de mare măsură, sau lipsesc cu desăvârşire.

Dacă e adevărat, şi aşa este, că fără de arheologie şi de numismatică ar trebui să începem istoria noastră cu Herodot, care e aşa de târziu, iar românismul nostru cu cucerirea Daciei, ceeace e şi mai târziu şi a fost precedată, precum se ştie, de o întreagă infiltrare lentă, care se dovedeşte mai ales pe cale numismatică şi începe a se dovedi astăzi şi arheologi ceste, în tot cuprinsul Daciei preromane, înţelegem însemnătatea acestor două ştiinţe, mai cu deosebire pentru trecutul nostru îndepărtat, vremea în care încetul cu încetul am luat fiinţă ca popor, de legitimă existenţa milenară pe aceste locuri. Numismatica se

2

18

mai aseamănă cu arheologia prin faptul aşa de simplu că materialul lor de lucru a fost aproape deopotrivă de durabil, iar monetele în plus au efigii, semne şi nume de conducători şi monarhi, deci urme scrise cu care începe istoria.

In discursul său de recepţie dela Academia Română, re­gretatul Mihail Sutzu spunea în 1 9 1 1 : «Bronzul a fost primul metal monetar al omenirei». Tot aşa de exact este că bronzul a fost primul metal al civilizaţiei omeneşti, de care şi aici la noi am avut parte, în forme care nu stau de loc mai prejos faţă de oricare dintre neamurile lumii. In mijlocul materialelor arheologice din vremuri relativ mai noua, preromane şi române, de civilizaţie băştinaşă străveche, sau de mai nouă civilizaţie he-lenistică şi romanistică, ca şi din epoca barbară a năvălirilor, monetele sunt, ori pe' unde se găsesc mai ales prin cercetări regulate, o adevărată binefacere pentru precizarea, chiar când e cu aproximaţie, a vremii căreia aparţin o seamă de lucruri, a drumurilor de legătură ce au apropiat totdeauna pe oameni si despre care iarăşi istoria vorbeşte de atâtea ori aşa de puţin.

Putem veni însă şi mai aproape încoace, situaţia se pre­zintă nu cu puţine trăsături asemănătoare. Ce ştim despre tim­purile de început ale Principatelor noastre, serviţi numai de izvoarele istorice propriu zise şi ce ştim astăzi? Numismatica şi arheologia au fost aproape singurele în stare să aducă la cunoştinţa şi în conştiinţa noastră, că altfel decât se credea mai înainte, n'am fost nici în aceste vremuri, iarăşi de început, numai pur şi simplu nişte organizaţii modeste de ţărani, ci cu mult mai mult decât atât, şi, în orice caz, într'un înţeles cu mult mai complex şi complet. Dacă dovezile nu sunt încă aşa de multe, aceasta nu înseamnă că direcţia de informare şi pos­tulate nu e cea dreaptă. Multe alte dovezi stau şi aşteaptă de sigur în pământ.

Ceeace însă ne interesează cu deosebire aici şi astăzi, este cum au ajuns şi la noi aceste discipline să constituie un câmp de lucru -şi o organizare cu un aport şi îndatoriri mai precise, până în vremea de faţă, căreia aparţin modestele noastre ma­nifestări de acum: expoziţia şi congresul de numismatică şi arheologie, cele dintâi la noi pe acest tărâm.

Nu voi stărui asupra cronicarilor şi epocii intermediare până în veacul trecut. încă Miron Costin vorbeşte despre un

19

ban dela Ioan-Vodă cel Cumpli t , găsit în ru ine le une i cetăţi din apropierea R o m a n u l u i , chiar dacă nu-ş i dădea poate seama că a fost bătut înt r 'o monetăr ie a Moldovei, aşa p recum am avut. Cronicari i şt iau tot ce se putea şti pe vremea lor, în orice caz mai mu l t decât n i s'a păru t şi n i se pare notiă. Ce' pi ldă mai elocventă e alta decât că, spre exemplu , stolnicul Canta-cuzino face în cronica sa chiar anumi t e consideraţ iuni foarte interesante, de ceeace se chiamă astăzi teoria sau filosofia isto­riei? Es te foarte probabil , că încă mul t îna in te de veacul al XIX- lea , şi la noi, oameni i umbla ţ i şi cu învă ţă tură mai mu l t ă au avut, t rebuie să fi avut, ca şi în Apus, a n u m i t e colecţii, să fi apreciat anumi te relicvii şi antichităţi , să fi privit cu atenţie şi înţelegere, podoabe, obiecte şi mone te vechi, d in zestrea de familie a Domni lo r şi sfetnicilor lor, din nenoroci re cu o viaţă de cele mai mu l t e ori aşa de svântura tă şi care deci s'au p ierdut şi n u au fost în semna te nicăeri.

T r e b u i e să a jungem în veacul trecut, acum aproape o sută de ani, pen t ru ca si tuaţia să n e apară mu l t ma i clară şi să ne găsim, de astă dată chiar la cele d intâ i începutur i precise ale une i evoluţ iuni , în cursul căreia n e aflăm şi astăzi, fără ca din nefericire să o cunoaştem prea bine, deşi, p recum se va vedea, cred, meri tă cu prisosinţă a fi cunoscută, fiind pl ină de învă­ţ ămin te şi de sugesti i utile.

S e zice, se ştie şi se r epe tă : am avut şi noi precursori şi î n această p r iv in ţă ; oameni de bine , desinteresaţi şi în ţe­legători , des igur ciudaţi pen t ru v remea lor, cum ciudaţ i s u n t pen t ru atâta l u m e până în ziua de astăzi, toţi cei ce se ocupă cu lucrur i vechi şi de aşa de pu ţ in profit imediat , când n u e vorba de au r şi de negoţ . A l e x a n d r u Odobescu descrie aşa de pitoresc cum făcea achiziţii arheologice Mare le Ban Miha-lache Ghica, fratele mai vrâsnic al Domni to ru lu i A lexandru Ghica şi vornic sau min i s t ru de in te rne până la 1842. «Această luptă, descrie Odobescu, avea din nenorocire toate neajunsur i le u n u i război pe căpătate, în care se prăda, se r ă s tu rna şi se fărâma ţ inu tu l cucerit. Mare lu i vornic îi plăceau anticele şi pe u n d e auzia sau bănu ia că se află antice, degrabă el t r imi tea ispravnici , zapcii şi pomojnici ca să ridice satele, să sape şi să scormone sălaşele de vechi cetăţi, spre a i aduce la curtea sa d in Bucureşt i , pietroaie, antice şi bănuţ i» .

20

Descrierea e pitorească, poate cu oarecari retuşări romantice. Aşa va fi fost Marele vornic, amator şi strângător cu hapca de antichităţi şi monete. Pe vremea sa, poate nici nu se putea altfel. Dar noi mai ştim şi altceva. Sunt acte scoase recent din uitare de d. profesor Ştefan Pop, directorul Colegiului Sf. Sava.

Printr'un jurnal al Eforiei Şcoalelor din Bucureşti, datat 8 Iulie 1837, s e spune: «In colegiul Sf. Sava, aflându-se acum feluri de obiecturi de istorie naturală şi de antichităţi, culese cele mai multe dintr'această ţară şi dăruite de patrioţi râvnitori de înaintarea învăţăturilor obşteşti, şi chibzuind Eforia mijloace de a aşeza aceste obiecte la un loc a le păstra în bună rân-duială şi a le înmulţi cu vremea», se numeşte conservator d. Vahlstein — şi e vorba aici de conservatorul celui dintâi muzeu întemeiat astfel la noi — şi cel numit e un străin.

Avem aici obârşia muzeului de istorie naturală, instituţia model de astăzi, şi a muzeului naţional de antichităţi, îm­părţit astăzi în două localuri. începutul prim al acestor muzee luase fiinţă mai dinainte în localul Colegiului, unde se clădise, în 1835, o sală anume pentru muzeu. Interesantă, înţeleaptă şi clar văzătoare, e şi concepţia legiuitorului despre primele elemente de organizare ale unei asemenea instituţii. «îndato­ririle conservatorului», zice acelaş jurnal, «vor fi să se aşeze în bună rânduială şi sistematiceşte toate obiectele... să formeze şcolari cari să se deprindă cu toată lucrarea aceasta, să desemneze în natura lor toate obiectele ce se aşează în muzeu, ca să fie gata când va face trebuinţă a se da la tipar; să aibă îndatorirea a se afla în muzeu în toate zilele dela 10—12 ceasuri înainte de amează, în vreme ce ocupându-se dumnealui (conservatorul) de îndatoririle sale, să poată fi şi muzeul deschis pentru oricare va dori să privească obiectele de muzeu. Pentru această osebită îndeletnicire, i se adaugă pe lângă leafa de lei 500 ce are ca profesor,., lei 200 pe lună, şi într'această sumă va a-şi cumpăra dumnealui instrumentele ce-i vor trebui la preparaţie» .

Ceeace e şi mai interesant, — în Buletinul Oficial diu 3 Noembrie 1839, Petrache Poenaru, în numele aceleaşi Eforii a Şcoalelor, publică hotărârea că: «acum când se află întocmit un depozitoriu de asemenea obiecte în Colegml din Bucureşti, cu perspective de a se transforma în «Muzeu naţional», nimeni nu mai are voie a-şi însuşi vreun obiect de antichitate şi îndată

21

sä-1 trimită prin ocârmuire la depozitoriul din Colegiul Sf. Sava», deasemeuea «nimeni să nu fie volnic a scormoni în pământ pentru a scoate obiecte de antichitate».

Avem aici în sâmbure întreg începutul organizării lucrului arheologic la noi, astăzi încă necompletă, mai ales după între­girea ţării: caracterul obştesc şi naţional al oficiului, scopul, organizare interioară, muzeografie, săpături, descoperirea şi păs­trarea antichităţilor, etc. Petrache Poenaru şi generaţia sa trebue înscris în fruntea acestei evoluţii şi astăzi în curs. La 1864 se întemeiază Muzeul naţional de antichităţi. Generalul N. Mavros este unul dintre marii lui donatori. Dimitrie A. Stürza ajunge în mediul familiei acestuia părintele numismaticei româneşti. Alexandru Odobescu va fi cel dintâi conducător doctrinar al evoluţiei ulterioare pe care va lua-o întreg domeniul antichi­tăţilor noastre naţionale. Cesar Bolliac e popularizatorul tuturor cunoştinţelor vremii lui în aceiaşi privinţă. Gr. G. Tocilescu, autorul «Daciei înainte de Romani» (1880), epigrafistul şi ar­heologul de şcoală mai nouă, este unul dintre iniţiatorii şi îndrumătorii Societăţii Numismatice Române, adăpostită un timp la muzeu. Comisiunea Monumentelor Istorice desfăşură de mai mult de 25 de ani o activitate prodigioasă: cercetări, restaurări şi o publicaţie dintre cele mai frumoase şi bogate din lume, totuşi cu mijloace minime, pentru arheologie chiar minimale. Vasile Pârvan, întrupătorul simbolic al întregului câmp de cercetări asupra lumii noastre vechi, a murit cu gândul la un Institut arheologic şi un local vrednic pentru muzeu. Peste oameni, vremea va trebui să le aducă. Potrivită, mi se pare şi semnificativă îmbinare de date, în evoluţia recentă a studiilor noastre despre trecut: 1870—1880, 1880—1903/04 şi 1908—1934!

Unul dintre întemeietorii Societăţii Numismatice Române, Alexandru Cantacuzino, povesteşte acum aproape 20 de ani, cât de mult s'a codit şi a ezitat D. A. Sturdza, ca să-şi dea adesiunea la înfiinţarea acestei societăţi. Aşa va fi fost. Iar noi înţelegem şi de ce. Vremea prea se precipita, iar deosebirea dintre generaţia dela 1870 şi cea dela 1903/04 şi 1908 era într'adevăr prea mare. Şi totuşi fapta bună s'a făcut, urmată de multe altele, peste toate diferenţele şi discordiile, mai mult sau mai puţin fireşti, atâta vreme cât istoria se făptuieşte şi se scrie de oameni.

22

Drept care, fîe-mi îngăduit a crede că strânsa colaborare între cât mai mulţi dintre cei ce iubesc trecutul, strânşi atâţia în jurul acestei comemorări, reprezintă o temeinică garanţie că suntem pe drumul cel bun şi drept, trasat de cei ce ne-au precedat, şi că întrunind mai departe sufletul tuturor celor ce ne înţeleg, suntem chemaţi să săvârşim, fie noi, fie cei ce ne vor urma, fapte tot aşa de însemnate şi hotărâtoare pentru viitor, ca acelea ale predecesorilor.

Iată ce gânduri mi-au sugerat îmbinarea în modestele noastre sforţări de astăzi, a numismaticei cu arheologia, a an­tichităţilor noastre mai vechi şi mai nouă, a antichităţilor noastre naţionale, preţuite şi iubite aşa de frumos de valoroşii membri ai societăţii noastre, întruniţi la expoziţia şi congresul festiv din aceste zile şi prin aceasta — «dreptrâvnitori de îna­intarea învăţăturilor obşteşti», cum se spunea, cu tâlc, acum o sută de ani.

Fie-mi permis a încheia cu gândul scump desigur nouă tuturora, mai presus de orice, al progresului continuu pentru cultura şi sufletul românesc în vremile ce se deschid înaintea noastră.

I . A N D R I E Ş E S C U

D I O G É N E ET LA N U M 1 S M A T I Q U E

II n'est pas, pa rmi tous les pe rsonnages dont l 'Ant iqui té nous a laissé le souvenir , de f igure p lus scandaleuse que celle de Diogéne. Scandaleuse , j ' e n t e u d s ce mot sans passión, j e veux d i r e : qui heur te p lus dél ibérément tout préjugé, toute idée recue. La phi losophie de Diogéne est u n extrémisme, u n bolchévisme, â p rop remen t parier. E l l e proscrit tous les arts, la l i t térature, la mus ique , eile se dresse contre toute culture, au nom de la na tu re et de la pure raison, eile s'oppose â toute re l ig ion et â tout mysticisme, eile condamne toute vie sociale, toute Conven­tion, toute supersti t ion, pou r se réfugier dans la connaissance de soi-méme, qui r end semblable â Dieu. E l l e préche pour toute regle de vie le re tour â la na ture , j u squ ' â l 'animalité, pa r le moyen de Va.ov.rpic,, et fait le procés de l 'Etat, de la propriété, des rappor ts sexuels, de toute loi civique.

O n a noté que les préocupat ions des penseurs de ce t emps — et Platón, su r ce point, peut étre évpqué en mérne t emps que Diogéne — impl iquen t u n e sorté de défaitisme des classes dir igeantes, u n m a n q u e de foi dans l 'avenir de la cul ture hel-lénique, qui, avec son a rma tu re de sen t iments et d ' insti tutions sociales, aux yeux des phi losophes, n e peut p lus étre défendue, car c'est u n e cause pe rdue d 'avance. D 'ou l'édification de sys-témes futuristes qui abolissent d 'un trăit r i gou reux u n passé décidément périmé. Mais, tandis que Pla ton reconstrui t la Cité, Diogéne, dans sa Polifeia, dont le texte est perdu, est violem-men t anarchique , et a t tend d 'une révolut ion p rocha ine l 'abolition definitive de l 'Etat mérne. C'est lâ l 'aboutissement logique de sa formule qui oppose lúy^q pisv Oápao?, vójjup Se cpúatv, TcáösL Ss Xóyov.

L ' indiv idual i sme forcené de Diogéne s 'accommode, sur le ter ra in économique. du c o m m u n i s m e integral . L ' ins t rument des échauges commerciaux, la monnaie , ne dévait pas échapper â sa cri t ique nihil iste. Les numismates n 'ont pas pris ga rde au passage d 'Athénée (IV, 159 c) oú il est dit que Diogéne, dans

24

sa Politeţa, decrete que des osselets servira ient de m o r m ă i e : Aioyévyjs S'âv XY] sábxoö TtoArceía vópuafxa sívat vop,o0ái:st aatpayáXoug. II y a lâ une m o q u e r i e : pour préveni r l 'accumulat ion des richesses, le Cyn ique propose de remplacer la mormăie de métal précieux que l'on est tente de thésauriser , pa r u n objet dou t la valeur in t r inséque est nul le . II aura i t aussi bien dit des cailloux.

II semble donc que Gomperz (II , 167), qui est le seul â avoir relévé le passage d'Atliénée, soit dans l 'erreur q u a n d il l ' interpréte de la facon su ivante : «Diogene propose l ' insti tution d 'une sorte de papier -monnaie , l 'argent-osselet, destine â rem­placer les mé taux précieux comme moyen d 'échange, et â pré­veni r l 'accumulat ion de la richesse mobil iére. Kn cela, proba-b lemen t sans s'en r end re compte, car son esprit r épugna i t â tout ce qui était histoire, le Cyn ique imitait la m o n n a i e de fer des Spar t ia tes».

Hn effet, la m o n n a i e de fer légendai re des Spar t ia tes n e saurai t étre' considérée que comme une monna ie fiduciaire, une m o n n a i e obsidionale qui, dans l 'esprit de l 'autori té qu i l 'émet et des cha lands qui la recoivent, représente fictivement u n e valeur réelle, valeur pour laquel le ele pour ra étre échangée lorsque les circonstances le permet t ron t â uouveau. R ien n'em-péche de l 'accumuler et de la thésauriser. Au contraire, les osselets de Diogéne ne sont pas des billets de banque, ma i s la m o n n a i e dérisoire du pays d 'Utopie .

II est assez cur ieux de rapprocher de cetté boutade du phi losphe sordide ce que Diogéne Laér te nous a conté de l 'histoire de son célébre h o m o n y m e . Dés sa jeunesse, le Cyn ique avait appr is â t ra i ter les deniers de l 'Btat ou des part icul iers avec désinvolture. Voici, pour memoire , le texte en quest ion (VI, 2. 20):

«Diogene de S iuope était fils du banqu ie r Ikesios. Dioclés dit que. son pere étant â la téte de la banque de l 'Etat, il fabriqua de fausse monnaie , et dut p r end re la fuite. Mais Kuboul idés , dans son histoire de Diogéne, dit que c'est ce dernier qui fut l 'auteur de ce délit, et qu'il fut arrété en mérne temps que son pere. II déclara lu i -méme, â l 'ordalos, qu'il avait frappé de la fausse monnaie . D'aprés quelques-uns, il était préposé â la frappe des monnaies , et sollicité par les ouvriers,

25

il se rendit â Delphes ou â Délos, patrie d'Apollon, pour deraauder s'il fallait faire ce qu'on lui conseillait. Et l'oracle lui ayant concédé le TÓ TwAraxóv vó|«au-a (il y a ici un jeu de mot, on peut entendre: Ies institutions de l'Etat ou la monnaie), ayant mal compris, il falsifia la monnaie. Pris sur le fait, il fut exilé, ou, selon d'autres, il eut peur et s'enfuit. Quelques-uns disent qu'il prit des monnaies chez son pere, et les falsifia, que l'un fut arrété et mis â mort, tandis que l'autre s'enfuit, viut â Delphes, qu'il demanda â l'oracle non pas s'il fallait frapper de fausse monnaie, mais ce qu'il fallait faire pour devenir célébre, et qu'il recut cette reponse».

On voit que si la legende de Diogéne faux-mounayeur avait frappé les esprits, la tradition manquait de précision. Mais retenous que dans tout ceci deux notions sont confondues, et que le narrateur resté lóin d'une réalité qui lui demeure étrangére: il u'a pas la notion concrete de ce dont il parle, et il emploie deux expressions qui désignent deux actions fort différentes. D'une part Tiapa^apáxTSiv TÓ VQ\UO\Í<X ne peut signifier que fabriquer de faux coins pour frapper la monnaie, d'autre part TÓ xspjjia xißSYjAsusiv veut dire älterer la monnaie, en dénaturer la. composition materielle, le metal.

Nous ne saurous jamais exactement la nature du méfait soit de l'ingénieux philosophe, le meilleur des disciples d'An-tisthéne, soit de son pere. II demeure que pere et fils méritent d'étre châties comme faux monnayeurs dans l'Enfer de Dante.

Or, nous possédons des monnaies de Sinope, dans la serie que Ies auteurs du Recueil des monnaies grecques d'Asie Mineure placent de 360 â 320 environ, av. J. C, qui portent le nom d'Ikesios. J'entends des monnaies sur lesquelles, en qualité de magistrat officiellement chargé de l'émission monétaire, le pere de Diogéne a apposé sa marque de controler IKESI ou IKESIO, â cőté du nom de la viile: SINQ, et du type trâditionnel de l'aigle et du dauphin (Rec. des mon. gr. d'Asie Mineure, I, i, 2 e éd. p. 193)

Le poids des drachmes de cette série est tellement irrégulier qu'il a du favoriser de la part des fonctionnaires responsables des fraudes difficiles â déceler. «D'une facon generale, dit Percy Gardner (Hist. of ancient annage, p. 264) nous pouvons observer dans la région de l'Euxin, une chute graduelle dans

26

le poids de la draclime, de l 'étalon éginét ique au persique. II est probable que Ies villes de la cote t rouvan t que leur monna ie était tarifée au t aux persique. considérérent qu'elles n 'avaient aucun avantage â dépasser l 'étalon perse. Kn mérne temps, il faut admet t re qu'i l n 'y a pas d 'abaissement regul ier et uni forme dans le poids, quelques-unes des monna ies du I V 0 siécle se t rouven t étre p lus lourdes que d 'autres plus archaiques. E n fait, l ' i r régulat ion de poids des m o n n a i e s de S inope de mérne type et de mérne aspect est u n p h é n o m é n e remarquab le , dont nous n e saur ions a isément t rouver la ra ison».

U n e autre Observation est assez troublante. Les monna ie s de S inope de cette époque, qu i nous sont pa rvenues en g r a n d é quant i té — voyez les trouvail les analysées dans la Numismatic Ghronicle en 1920 et en 1930 — et qu i pa r la mérne témoig-n e n t de l'activité comerciale de la viile, de l 'extension de son trafic, son trés souvent cisaillées. C'est la u n moyen de contrőle qui pe rmet de s'assurer, assez bru ta lement , du bon aloi du métal, d u moins de se r endre compte d 'un coup d'oeil si la piéce suspecte est fourée ou non. Soi t que l ' i r régular i té du poids ait attiré l 'a t tention des changeurs , soit que l 'histoire fâcheuse d ' Ike-sios et de Diogéne ait valu â ce n u m é r a i r e u n e peu flateuse réputat ion, il semble certain que la confiance ne régnai t pas en ces parages. L a d rachme de S inope n'était pas n n e devise â accepter les y e u x fermés.

Pa r contre, il est assez p iquan t de constater qu 'a l 'époque romaine , sous le r égne de T r a j a n probablement , le souvenir de ces peccadilles u n peu fortes qu i m a r q u é r e n t les débuts du Cyn ique dans sa br i l lante carr iére, n 'empéchaient pas les Si-nopiens de graver son effigie sur leurs petites piéces de bronzé. U n exemplai re en est pa rvenü en 1914 au Cabinet des Mé-dailles de Par i s (Rev. N u m i s m a t i q u e , 1914, p. 14).

J E A N B A B E L O N

I S T O R I C U L S I S T E M E L O R M O N E T A R E

ÎN Ţ Ă R I L E R O M Â N E P Â N Ă LA 1867 *)

Dacă aţi întreba astăzi pe orice persoană, cu care veniţi în contactul zilnic, dacă ar putea trăi fără bani, sunt sigur că v'ar privi mirată de o asemenea întrebare, apoi ar răspunde, imediat, că fără bani viaţa nu e posibilă. Şi cu multă dreptate, căci fără bani nu-ţi poţi procura nimic, începând cu lucrurile de prima necesitate şi mergând până la satisfacerea poftelor celor mai exagerate. Poporul a cristalizat într'o, formulă plastică rolul monetei în vieaţă când a spus: «banul ca o cumpănă toate potriveşte după al său preţ».

Dacă lucrurile stau astfel, atunci s'ar putea crede că banul, subt formă de monetă, a trebuit să existe decând lumea şi că de îndată ce omul a întrat în vieaţa de comunitate, a trebuit să existe şi acest mijloc de schimb.

In realitate lucrurile nu stau tocmai aşa. A fost o epocă când moneta nu exista de loc. Toată civilizaţia orientală, cu mii de ani înainte de era creştină, n'a cunoscut bani i 2 ) . Abia cu 7 secole înainte de Hristos, Lidienii au bătut prima monetă.

Până la apariţia monetei, oamenii îşi satisfăceau nevoile

1) N. Iorga, Bolul monetei în trecutul nostru în «Buletinul Instit. Econ.» II, 1923. C. Moisil, Consider aţiuni asupra monetelor lui Mircea cel Bătrân, în Bulet. Soc. Numismatice Române pe anul 1913 şi în broşura separată 1913. — Efigiile momiare alé Domnilor români, 1. c. vol. X I I ; — Contribuţiuni la ori-ffma curantul/ii «ban» 1. c. X V ; — Obiecte de schimb anterioare invenţiunei mo­netelor, 1. c. X V I I I ; — Din numismatica Olteniei în Arhive'e Olteniei 1923. — N. Docan. Notiţă despre monetele lui Petru Muşat, 1907 ; — Studii privitoare la numis­matica Ţării-Româneşti, 1910 ; — G. Severeanu, Contribuţiuni la studiul începutu­rilor numismaticei Ţării Româneşti, în Bulet. Soc. Num. Rom. 1915.— D. Stürza, Memoriu asupra numismaticei româneşti. — M. Sutzu, Origina monetelor în Bul. Soc. Nuni. Rom. 1919.— G. Zâne: Probleme monetare din trecutul economiei noastre naţionale, 1927 ; — Sisteme monetare şi monete principale din veacurile trecute, 1928.— Dr. Rudolf Gassauer, Der gegrnnärtige Stand der moldauischen Münzkunde, 3931.— C. I. Băicoianu, Istoria Politici noastre monetare şi ß, Băncei Naţionale, I, 1932.

2) C. Moisil, Tradiţiile privitoare la invenţia monetei în Bul. Soc. Num. Rom. X V I I I , p, 90.

28

lor prin schimbul în natură a obiectelor, cunoscut sub denu­mirea de «troc» 1 ) . Şi au trăit oamenii multe veacuri subt acest regim şi sunt şi astăzi triburi sălbatice în Africa unde schimbul se face în natură. Nu este locul să arăt toate dificultăţile ce rezultă din schimbul în natură. De aceea acest mijloc de cir­culaţie a bunurilor nu se întâlneşte decât la începuturile unor înjghebări rudimentare, când schimburile sunt puţin numeroase şi când, fiecare, în cercul restrâns dimprejurul lui, îşi putea satisface singur propriile lui nevoi.

Când popoarele înaintează în civilizaţie, atunci ele părăsesc în parte sistemul trecutului, adică al schimbului de obiect contra obiect sau serviciu, introducând un echivalent în metal preţios, care prin cântărire determină valoarea obiectelor, cunoscut în ştiinţă subt denumirea de «sistemul ponderal 2 ) . Subt această formă însă metalul preţios nu era uşor de mânuit şi nici la îndemâna oricui. Pentru înlesnire, metalul a fost separat în bucăţi de o anumită greutate şi valoare formând moneta, care avea putinţa să circule fără niciun inconvenient, aşa cum o cunoaştem şi astăzi.

După aceste explicaţii succinte asupra schimburilor, se pune întrebarea: Cum s'a petrecut lucrurile la Români? Influenţaţi de teoriile admise în deobşte cu privire la fazele prin care, în cursul veacurilor, a trecut circulaţia bunurilor, unii din cărtu­rarii noştri, istorici de seamă, au susţinut că la Români, ca şi la alte popoare, a fost o epocă când nu exista moneta şi de aceea schimburile se făceau în natură.

Această părere trebue înlăturată, deoarece ea nu se justi­fică nici prin starea de lucruri existente în acele timpuri şi e contrazisă, totodată, de toate documentele cari ne vorbesc de Români. In adevăr, avem mărturii sigure că în ţinuturile ro­mâneşti au circulat bani cu mult înainte de întemeierea celor două Principate, al Ţârei-Româneşti şi al Moldovei. Dacă ne ridicăm în trecut, schimburile în natnră erau mai frecvente şi acest lucru se explică prin raritatea monetei şi mai ales prin greutatea ce întâmpina o anumită categorie de persoane de a

1) In secolul al 17-a, schimbul în natură în Ţările Române era cunoscut sub denumirea specială de <-« buciului».

2) M. C. Sutzu : Panduri şi monete din oraşele noastre pontice; L'évolution ponderale dans Vantiquité. Les monnaies de bronzé romaines du Haut-Empire.

29

şi-o procura. Banii nu pătrunseseră încă în cele mai răsleţe aşezări româneşti.

Schimburile în natură s'au practicat până târziu în secolul al XVIII-a în Ţările Române şi cine ar putea susţine că atunci nu exista mouetă? Sunt numeroase documentele interne care ne relatează schimburi de proprietăţi contra vite sau robi ţigani ori produse de ale solului.

In 1612 se dă un cal pe un ţigan cu femeia şi copii săi. Pela 1657 se vinde un sat pe Prut pe 50 boi, 50 vaci cu viţei şi 17 vaci grase. In 1710 cu 30 vedre de miere se cumpără o ţigancă, iar în 1750 cu 5 poloboace de miere se cumpără o proprietate. Intr 'un zapis din 1706 citim: «. . . şi am vândut dumisale mătuşii meali Negruşşi această moşie ce se scrie mai sus, drept o vacă cu viţel...».

Câte odată, în acelaş act, se vorbeşte de preţ stabilit parte în vite, cereale, robi, parte în monetă J).

In 1619 se cumpără o moşie cu 1400 aspri şi 2 boi. O ţigancă este plătită cu 40 lei şi 2 boi; altă dată 3 selişti se plătesc cu 550 taleri de argint, 3 perechi boi şi 10 vaci cu lapte. Intr'un document din 1760 citim: «cari vie am vândut-o... cu tocmeala ce am făcut şi mi-au dat plata vieii trei vaci cu viţăi şi 2 mânzate şi un gonitor şi şase lei bani...» 2 ) .

Schimburile în natură se practică şi azi la sate de gră­dinari şi până la actuala lege a Monopolului alcoolului de cârciumari, care dădeau băutură pe cereale şi vite.

Prin urmare, schimburile în natură nu dovedesc inexistenţa monetei la Români, ci ele înlocuesc moneta, acolo unde ea e rară sau lipseşte.

Care au fost banii ce circulau înainte de întemeierea Prin­cipatelor nu se poate preciza. Orice ipoteză, în această privinţă, € riscată. După aşezarea domniei autonome în Ţara Românească şi în Moldova, constatăm, pe lângă monetele străine, care cir­culau în ambele State, şi existenţa unor monete naţionale proprii.

In această privinţă avem numeroase dovezi atât în docu-

ii lorga, htoriile. Domnilor de Const. Filipescul, pog. 25 nota; Hurm: Documente. II, 2, p. 135; XY, r, pag. 216. — A. Ştefulescu, Oorjul istoric, pp. X L V I I I , X L I X , L. ; Strâmba, pp. n i , 1 1 2 ; Crasna, pp. 86, 114.

2) Documentele sunt citate după G. Zâne, Probleme monetare din trecutul economiei noastre naţionale.

30

mente le externe cât şi în cele in te rne şi mai ales în pr iv i legi i le comerciale acordate de Domni to r i negustor i lor străini .

Pe de altă parte , monete le româneşt i , păstrate în colecţii par t iculare sau descoperite în ţ inu tur i le româneşt i , ori la vecini,, vin să complecteze documente le scrise.

Aceste documente şi tezaure au fost s tudiate cu mul tă competenţă de istoricii şi ma i ales de n u m i s m a ţ i i noştr i şi concluziile la cari ei au ajuns a runcă o l u m i n ă vie în acest domen iu şi deschid noui or izonturi pen t ru cunoaşterea trecu­tu lu i nost ru monetar .

Cercetând mai de aproape aceste izvoare, p u t e m d i s t i nge în istoria monete lor româneşt i , şease epoci şi a n u m e :

1. Epoca na ţ ională a monete lor româneşt i , pe care un i i scriitori au numi t -o şi «perioada medievală sau a numismaticei vechi». E a cupr inde monete le bătute în Ţă r i l e R o m â n e dela în temeierea lor şi până la sfârşitul domni i lor lui N e a g o e Ba­sarab (1521) în Ţ a r a Românească şi a lui Bogdan Incrucişa tul (1517) în Moldova.

2. A doua epocă, pe care am putea-o n u m i «perioada numismaticei moderne», cupr inde monete le bătute în tâmplă to r de uni i D o m n i R o m â n i , imi tând t ipuri de mone te s trăine. Această epocă se în t inde dela începutu l secolului al XVI -a , până la Fanar io ţ i .

3. A treia epocă am putea-o n u m i «perioada haosului monetar», care începe dela în t ronarea r eg imulu i fanariot şi m e r g e până la R e g u l a m e n t u l Organ ic . I n această epocă nu ma i există nici u r m ă de mone te româneşt i , ci numa i mone te străine,, care circulă din abunden ţă în ambele Pr incipate .

4. A pat ra epocă s'ar putea n u m i «epoca regulamentară» şi ar cupr inde istoricul circulaţiei mone ta re dela R e g u l a m e n t u l Organ i c şi până la U n i r e a Pr incipate lor (1859).

D o m n i a lui Cuza Vodă, pr in năzuin ţe le de a p u n e capăt haosulu i monetar , cousti tue o a 5-a epocă în evoluţia noas t ră monetară , iar reforma din 1867 o a 6-a şi u l t ima etapă în aşezarea pe baze temeinice a u n u i sistem monetar , care dăi-nueşte şi astăzi.

F ă r ă a in t ra în prea mul te detalii, voiu încerca, pe bază. documentară , să fac o expunere rezumată , dar cât ma i com­plectă posibilă, a acestor faze din t recutul nos t ru monetar .

31

Cu m u l t îna in te de în temeerea Pr incipate lor au circulat des igur diferite monete s t ră ine în ţ inu tur i le româneşt i . Sch im­bur i le comerciale, oricât de reduse ar fi fost, n u se făceau nu­ma i în natură , ci şi cu bani ga ta şi negustor i i s t ră ini aduceau la noi, în afară de mărfuri , şi mone te de aur şi argint , cu cari p lă teau produsele ce cumpărau . Ce fel de bani veneau pe acele v r e m u r i la noi e g reu de precizat.

Odată cu aşezarea Domnie i nea tâ rna te luc rur i l e se schim­bară, î n c e p â n d din veacul al X l V - a există numeroase docu­mente , cari ne vorbesc de monete le ce circulau în Principatele R o m â n e de curând întemeiate .

Probabi l că dinar i i banal i «denari i banales» , mone ta curentă de a rg in t a regi lor ungur i , a cărei amint i re a rămas în cuvântu l «ban» până astăzi, au circulat şi la R o m â n i . S 'au găsit în să­pătur i le dela Curtea de Argeş din aceste mone te şi î n al te tezaure 1 ) .

I n schimb, atât documente le externe, cât şi actele interne, şi mai ales privilegii le comerciale acordate de Mircea cel Bătrân şi A lexandru cel Bun şi de urmaş i i lor negus tor i lor străini 2 ) în pr ivinţa taxelor vamale, menţ ionează ca mone te curente, până în secolul al X V I - a în Ţ a r a R o m â n e a s c ă : fer tunul , per-perul , ducatul , asprul, banu l şi florinul, iar în Moldova : zlotul, rub la de a rg in t şi groşul , pe l ângă alţi bani , care-i î n t â ln im mai rar.

î n a i n t e de a da câteva l ămur i r i a supra fiecărei din aceste monete, voiu observa că în actele interne, cari se referă la comerţ sau la tranzacţii asupra proprietăţei , se vorbeşte de florini, ducaţi, aspri, bani în Ţ a r a Românească şi de zloţi şi groşi î n Moldova, ceeece î n seamnă că aceste mone te circulau în reali tate, pe când fer tunul şi perperul , menţ iona ţ i în privi­legiile comerciale, erau n u m a i mone te de socoteală.

Fertunul reprezintă teoretic o canti tate de arg in t egală cu u n sfert de marcă şi era în uz în Unga r i a , fără să fi existat î n s ă ca monetă propr iu zisă. I n l imbajul obişnuit el se con-

1) C. Moisil, Numismatica şi descoperirile dela Curtea de Argtş, în «Cronica Numismatică» 1920.

2) Hurm. Documente, XV, pp. I — 2 ; 19,597,651.— I. Bogdan, Relaţiile ea Braşovul, 1, pg. 3. 10, 17, 22, 29, 32, 107, 182; Documentele lui Şlefan cel Mare, I I , pg. 169, 261, 271, 329. — Arh. Ist. I, 1, pp. 3, 84.

32

funda cu florinul unguresc , de care vorbesc mai târziu do­cumentele 1 ) .

Cât priveşte perperui (lat. perperus , p e r p e l e ) 2 ) el reamintea , o monetă de aur b izant ină n u m i t ă «iperperon», ceeace în gre­ceşte în seamnă «ban de aur» . Această monetă, foarte preţui tă în Orient şi în Balcani , trecuse şi la R o m â n i şi i se zicea «părpăr», de u n d e şi n u m e l e une i dăi i de mai târziu, în veacul al X V I I I - a , de «părpări t». I n sudul Dunăre i , ma i ales în B u l ­garia , perperu i a fost mone ta curentă în secolul X I I I şi al X I V , cu care se plăteau dări le şi se făcea comerţul în Marea Neag ră . Despre existenţa perperu lu i în Ţ a r a Românească face m e n ţ i u n e u n act in tern din t impul lui Vlaicu Vodă (13 64-13 80) 3 ) care dărueşte, d in casa Domnească, mănăst i re i Vodiţa câte 1000 de perper i a n u a l ; iar câţiva ani ma i târziu, o socoteală geno -veză din 1392 pomeneşte de «perperi de Valachia» 4 ) cheltuiţ i de un curier pe t impul lui Mircea în Ţ a r a Românească şi se dă şi echivalentul lor, că 10 asemenea perper i m u n t e n i va lorau 3 perperi bizantini şi 12 fracţiuni. Pr iv i legiul comercial acordat de Mircea cel Bătrân în 1413 Braşoveni lor prevede deasemenea plata uno r taxe vamale în perperi , cari sun t menţ ionaţ i şi î n privilegii le ul ter ioare. Cu toate acestea, n u s'a găsit până astăzi nici u n perper muntean , ceeace n e face să credem că el n 'a existat decât ca monetă de socoteală. Acest lucru îl deducem din faptul că perperul nu e menţ iona t în textul la t in a privi­legii lor comerciale, iar înt r 'o scrisoare a î m p ă r a t u l u i S i g i s m u n d (1426) către Sibieni , vorb indu-se de plata mercenar i lor de către D a n I I , voevodul muntean , se spune că u n călăreţ se plătea cu o perperă şi 3 pedeştr i tot cu o perperă 5 ) , ceeace denotă că era o monetă de socoteală. Aşa se şi explică dece în a doua jumă ta t e a secolului al X V n u se mai vorbeşte de perper.

I n schimb, ducatul, care era o monetă de or igină apuseană, veneţiană, se împământen i se atât de mu l t în Ţ a r a - R o m â n e a s c ă încât ajunsese a fi mone tă na ţ ională curentă în care se p lă teau dările, taxele, vămile şi se încheiau toate tranzacţi i le in t e rne

1) Docan. Studii asupra numismaticei Ţârei Româneşti, pp. 64, 65, 67, 71,72. 2) St. Nicolaescu, Despre perperi, în Bul. Soc. num. tom. X I X , pag. 14.-3) A. Ştefulescu, Tismana, 48. 4) Decan /. c. p. 59 ; Iorga, Notes et extraits, I, p. 54. 5) Docan, ibidem., p. 62.

33

în tot decursul veacului al XV-a. Dela o bucată de v r e m e t e rmenu l -ducat» începuse să fie în t rebu in ţa t în sensul de «bani». Când Vlad Ţepeş comunică în 1476 Braşoveni lor că n 'are bani să plătească pe mercenar i , sc r i e : «Dar D o m n i a m e a acum n 'am ducaţi ca să le plătesc leafa» iar, ma i târziu, Vlad Călugărul , p l ângându-se Braşoveni lor că în Sche i li s'a furat oameni lor săi nişte sume în florini, le s p u n e : «Şi-au ţ i nu t astfel calea oameni lor Domnie i meale şi le-au luat aceşti ducaţi» 2 ) , deşi în reali tate li se luase florini. Insfârşit, în t r 'o scrisoare adresată la 4 Apri l ie 1425 lui D a n I I , î m p ă r a t u l S i g i s m u n d îi spune să nu silească pe Braşoveni să pr imească bani i numi ţ i în l imbajul comun «ducaţi» «mouetam vestram quae in vul­ga r i wolachali ducat n tmcupare tu r» 3 ) .

Din redacţia latinească a pr ivi legiului d in 1413 reese că ducatul corespundea d inaru lu i şi că un fertun era socotit 24 ducaţi , iar o perperă valora n u m a i 18 ducaţi.

Toa te aceste documente dovedesc că ducatul a fost uni ta tea mone ta ră în Ţ a r a - R o m â n e a s c ă până la dispariţ ia lui la sfârşitul secolului al X V I - a 4 ) .

Cât priveşte banul, el era de s igur o monetă ind igenă , care datează cel puţ in de pe vremea lu i Mircea cel Bătrân şi s'a păstrat până astăzi, var i ind n u m a i în ceeace priveşte meta lu l din care era bătut şi deci şi valoarea lui.

Asupra originei banu lu i s'a emis ma i mu l t e ipoteze. Cea ma i plauzibilă este aceea care consideră banu l ca der ivând d in acei «banali slavoni» cari c i rculau în U n g a r i a şi T r a n s i l v a n i a şi de u n d e demimirea a fost î m p r u m u t a t ă în Ţăr i l e R o m â n e pen t ru o anumi t ă monetă de mică valoare. Banu l era a 73 par te d in ducat şi la or ig ină era o mone tă de argint .

I n actele in te rne relative la transacţi i comerciale, la dări , la t r ansmis iun i de bunur i , în tâ ln im foarte des menţ iona t asprul începând din p r ima j u m ă t a t e a veacului al X V 5 ) . D e aspri n u

1) I. Bogdan, Relaţiile Ţărei Romaneşti cu Braşovul, I, p. 99. 2) Bogdan, l. c p. 199. 3) Hurm. Doc. XV, 1, pag. 14. Bogdan, Relaţiile, I, pag. 64 a. 1431 se

vorbeşte de ducaţi de cei vechi. 4) Bogdan, Relaţiile, p. 67, 76. 5) I. Nistor, Die auswärtigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIV, XV,

XVII Jahrhundert, p. 182. 3

34

se vorbeşte niciodată în privilegii le comerciale, ei sun t însă men­ţ ionaţ i în documentele străine.

I n 1452, Ion de H u n y a d i invită pe Braşoveni să nu mai pr imească aspri şi nici altă mone tă a T a r e i - R o m â n e ş t i 1 ) . D e ase­menea, în 1505, regele U n g a r i e i vorbeşte de «asperas», care erau în uz în Ţ a r a - R o m â n e a s c ă şi precizează chiar că erau în cir­culaţ ie «aspri buni» şi «aspri răi».

Aspru l era o monetă de argint , care în decursul istoriei a reprezentat var iante mult iple . I n ţ ă r i l e - R o m â n e asprul apare în secolul al XV-a, ca o monetă mică de a rg in t şi cont inuă până la sfârşitul secolului al X V I I - a să aibă u n rol de seamă. Când apare piastrul turcesc, asprul devine submul t ip lu l său legal, va­lo rând a 120-a parte din piastru.

Din documentele secolului al X V I - a şi u rmător i i se pare că pe l ângă piaştrii turceşti, ma i e rau şi alţii denumi ţ i «aspri bun i» . Valoarea aspru lu i a variat, începând d in secolul al XV-a , când un florin valora în 1487 cam 12 aspri, a jungând în 1507 să se schimbe florinul cu 50 aspri. I n 1591 găs im aspri vechi şi aspri noui, 41 vechi va lorând 33 de cei noui . Aspru l a servit n u n u m a i pen t ru nevoile in terne , ci uneor i şi pen t ru cele externe, ca plata harac iu lu i în T u r c i a în t impul lui Gavr i l Movilă (1618—20) 2 ) .

Seri i noui de aspri fiind puse mereu în circulaţie de către Turc i , asprul s'a depreciat mu l t în Principate , a jungând să se confunde cu banul . Se făcea însă în actele in te rne deosebirea între «aspri noui» şi «aspri de argint» . Ion Vodă cel Cumpl i t a bătut u n aspru de aramă. Din cauza deprecierii continui şi a int roducer i i altor monete, asprul dispare din Ţăr i l e r o m â n e la sfârşitul secolului al X V I I - a , dar reapare în secolul al X V I I I - a ca monetă de socoteală în catast ihul vămilor moldoveneşt i d in 1765, u n d e e considerat ca o subdiviz iune a groşului.

Cât priveşte florinul, el n u .era o mone tă naţ ională , ci u n a de aur de provenienţă ungurească . I n documen te e pomeni t în prescurtare «ug<> sau «ughi» . Circula de m u l t în Ţă r i l e R o ­m â n e şi i-se mai zicea uneor i şi «zlot unguresc» sau încă «gal­beni ungureş t i» , sub care n u m e îl î n t â ln im până la sfârşitul veacului al X V I I I - a .

1) Hurm. Doc II, 2, pag. 15. 2) St. Grecianu, Istoricul unei moşii boereşli-Grecii.

35

I n Moldova, găsim pomenindu-se în toate documente le in­terne, începând d in secolul al XV, «zlot»-ul, care era o mone tă de aur, u n florin, î m p r u m u t a t dela genovezii dela Caffa. C u m această mone tă se in t roduse în Moldova pe calea ruso-polonă, i s'a zis «zlot tătăresc», iar în documente le scrise lat ineşte i se zicea «floreni tartaricales» *) spre a-i deosebi de alţi zloţi. Zloţii au circulat în mare abunden ţă în Moldova, până în sec. al X V I I - a şi erau consideraţi ca o monetă propr ie acelei ţări, de u n d e şi denumirea de «zloţi moldoveneşt i» 2 ) . E l avea acolo forţă l iberatorie legală, căci se plăteau cu dânsu l biruri le, g loabele şi garanţ i i le în just i ţ ie . Cuvân tu l a trecut şi în te rminologia fiscală u n d e găsim o dare «zlot», apoi «zlotaş», n u m e l e dat s t rângă toru lu i de dări, de u n d e «boierii zolaşi», «zlotărie şi carte de zlotărie», expres iuni ce le în t â ln im până în secolul al XIX-a .

î ncepând d in veacul al X V I I I - a , sub denumi rea de «zlot» se în ţe lgeau în Ţăr i l e R o m â n e două mone te deosebite: una de au r care n u mai era florinul genovez, ci «ughiu l» , banu l de au r u n g u r e s c ; cealaltă monetă, care se chema tot «zlot», era u n ban de argint , u n florin, căruia i se mai zicea şi «zlot va-lach» sau «românesc» 3 ) ori «vechi», d in cauză că circula ma i mu l t în ţara românească, după cum n e spune u n d o c u m e n t : «florenüs vero qui ex Valachia p l e r u m q u e ven iun t et s lothones valachici n o m i n a n t u r » 4 ) .

S e pare că tot zlot şi n u m i a şi pias t rul turcesc bă tu t î n 1718 şi care valora 80 de aspri cât şi mone ta de au r n u m i t ă zlot. Acest lucru e confirmat de documente , care vorbesc de «zloţii valachi» şi de «zloţii turceşti».

Valoarea zlotului a început să scadă după 1700, când dis­pa re ca monetă bătută şi devine o mone tă de socoteală.

Moneta na ţ ioneală moldovenească, de care pomenesc do­cumentele , începând dela Pe t r e Muşat , se cheamă groşi, care se apropia ca greuta te de «grossi ru then ic ales», bătuţ i pen t ru Gali ţ ia şi Polonia, după aşa zisul sistem mone ta r «rusesc». Groşii moldoveneşt i e rau nişte mone te de a rg in t şi consti tuiau

1) Iorga, Studii şi Doc. X X I I I , .33;. 2) Iorga. Istoria Comerţului. I. pag. 123. 3) Iorga, Studii, X X I I I , 303, 425; — Hurmuzaki, Doc. X V . 4) Hurm. Doc. X V a. 1538.

36

uni ta tea monetară , în care se socoteau taxele vamale în toate privilegii le comerciale. începând dela Alexandru cel Bun, deşi tranzacţi i le in terne se făceau în zloţi.

Documente le ma i vorbesc şi de ruble de argint, care e rau o monetă «frâncească», adică i taliană, in t rodusă în Moldova probabi l tot de genovezii dela Caffa.

D in p r ima j u m ă t a t e a secolului X V I - a n u se ma i bat mo-nete naţ ionale în Ţa ra -Românească şi nici în Moldova, decât în mod cu totul excepţional .

Din cele expuse până acum rezul tă deci că dela în temerea Pr incipate lor şi până în secolul al XVI-a , adică în p r ima pe­rioadă, care am denumi t -o «epoca monete lor naţ ionale» au cir­culat în ambele Ţ ă r i Române , pe l ângă bani străini , şi monete româneşt i , bătute aproape fără în t re rupere de Domni tor i , în scopul de a face faţă necesităţilor comer ţu lu i din l ăun t ru şi poate şi din afară.

Documente le scrise, cunoscute p â n ă acum, cari ne vorbesc de monete naţ ionale româneşt i , nu n e dau însă descrierea lor şi nici unu l din amănun te l e ce le caracterizau.

Aceasta o va l ămur i numeroase le monede româneşt i , ce s'au păstrat în diferite colecţii şi în tezaure desgropate, fie în ţ inu tur i le româneşt i , fie la vecini. Atar i comori se descopăr ne în t re rup t până îu zilele noastre.

Ca tezaure mai importante , pr in n u m ă r u l monete lor ce ele conţineau, pu tem cita:

1. Tezauru l descoperit în 1875 în jude ţu l P rahova şi cupr inzând mone te din Ţ a r a Românească , anter ioare lui Mircea cel Bătrân precum şi monete bulgăreşti .

2. Tezauru l găsit în 1891 la Resava, în Serbia, conţ inând monete bulgăi-eşti, moldoveneşt i şi munteneş t i , de d ina in te de 1386.

3. I n 1906 s'a descoperit pe dealul Bădila, din jude ţu l Tulcea, un tezaur de mai mul te mii de bucăţi monete din t impul lui Mircea cel Bătrân, Pe t ru Muşa t şi ungureş t i .

4. I u 1912 s'a gă^it î n orăşelul Şire t din Bucovina vreo 300 monete boheme, polone şi moldoveneşt i dela Pe t ru Muşa t şi 35 mone te m u n t e n e de d ina ine de 1386.

5. Iu 1914 s'a descoperit în apropiere de oraşul S l a t ina u n tezaur de monete bulgăreşt i şi mun tene , anter ioare lui

37

Mircea cel Bătrân, care se apropie de monete le d in tezaurele dela Resava şi Şiret .

I n sfârşit, tezaure mai mici pu tem amint i pe cele găsi te la Sch inen i (Tutova) şi M ă m u r e n i (Bacău) şi cari cupr ind mo­nete dela Pe t ru Muşa t şi fratele său Ştefan, p recum şi altele găsite în diferite localităţi d in ţară f).

D i n cercetarea numeroase lor mone te româneşt i , ce se găsesc în aceste tezaure, cum şi a celor d in colecţii par t iculare, pu tem fixa t ipul monetelor , s is temul mone ta r d in care ele făceau parte, cât şi n u m e l e Domni to ru lu i care le-a bătut.

I n pr ivinţa vechimei monetelor , după datele cunoscute până acum, pu tem conchide că p r imu l Domni tor , care a bă tu t monetă în Ţ a r a Românească , a fost Vlaicu-Vodă, iar în Moldova Pe t ru Muşat , căci dela Domni tor i i anteriori lor n u s'a găsit până acum nici o mone tă şi nici documente le scrise n u fac vreo m e n ţ i u n e în această direcţ iune.

I n ceea ce priveşte forma celor mai vechi monete româneşt i şi caracteristica lor, o descrie amănun ţ i t ă a t ipur i lor de mone te dela diferiţi Domni tor i , ar depăşi cadrul acestei expuner i 2 )

M ă voi mărg in i n u m a i să spun câteva cuvinte despre aceste monete .

In Ţ a r a Românească moneta naţ ională a fost de a rg in t şi de 2 t ipur i : monete fără efigie şi monete cu efigie. Cele fără efigie sunt cele mai vechi şi le găs im în conţ inu până la dispariţ ia monetei indigene, pe când cele cu efigie nu datează decât de la sfârşitul Domnie i lui Mircea cel Bătrân. Obiceiul de a pune chipul D o m n u l u i pe mone tă e un obiceiu medieval pe care-1 în tâ ln im şi la vecini.

Ca înfăţişare aceste monete prezintă to tdeauna pe o faţă u n scut dispicat, având în t r 'un câmp mai mul te dung i orizon­tale, iar în celalt câmp o siglă, una sau două flori de crin sau uneor i câmpul gol. Pe cealaltă faţa vechiul tip are un coif, pe care stă o acvilă cu aripele s t rânse şi cu capul în tors spre

i). C. Moisil, Monete şi tezaure monetare în România Mare, în But. Soc. Nu­mismatice Rom. XV, pag. 78; XVII , pag. 58; X V I I I , pag. 90; Noi descoperiri minutare in Româniţi, ibid. X X I , pag, 17

Dr. G. Severeanu: Tezaurul din Gherghina. 2) C. Moisil: Oonsideraţiuni asupra monetelor lui Mircea cel Bătrân; Efi­

giile monetare ale Domnitorilor români; Numismatica Dobrogei, Monetele lui Radu I Basarab; Monete vechi româneşti inedite seu- puţine cunoscute. G. Severeanu, Efigia monetară a lui Radu I Basarab, în Bul. Soc. num. rom. X V I I I , p. 110.

38

s tânga şi n u m a i rareor i acvila e conturată . L a une le serii d e mone te mai vechi, d in t re aripele acvilei ese o cruce lungă , care se înal ţă până în dreptu l ciocului ; la alte mone te crucea este înlocuită p r in alta mai mică aşezată la începtul legendei . I n câmpul l iber d in faţa acvilei se află de regulă o siglă sau o stea.

Legende le de pe monete , chiar sub acelaş Domni tor , s u n t uneor i slave, alteori l a t ine ; sun t şi monete care au pe o pa r t e l egenda slavă, iar pe cealaltă l egenda latină, dar aceste sun t ma i r a r e ; ca şi hr isoavele şi peceţile domneşt i , monete le de asemenea e rau scrise când în l imba slavă, când în cea latină. Acest lucru se explică p r i a rapor tur i le pe care Ţ a r a R o m â n e a s c ă t rebuia să le ţ ină cu lumea slavă (Bulgar i şi Sârbi) şi cu ve­cinii U n g u r i , care adoptaseră civilizaţia apuseană.

I n ce priveşte monete le naţ ionale moldoveneşt i , ele sun t tot de a rg in t ca şi cele din Ţ a r a Românească şi prezintă pe o faţă u n cap de bou, având în t re coarne o stea, cu 5 raze, iar de o par te şi de alta câte un atribut, d int re care m a i tot­deauna o semilună, i a r celalt difer i t : o rozetă, o stea, u n buz­dugan , etc., şi .0 legendă cuprinsă între 2 cercuri de perle şi despărţ i te pr int r 'o cruce, o rozetă, etc.

P e par tea cealaltă, ele au u n scut împăr ţ i t dea lungu l în 2, având în t r 'un câmp d u n g i transversale, iar în celelalt 2 — 7 flori de crin şi o legendă cuprinsă de asemenea în t re 2 cercuri de perle. Mai toate legendele sun t scrise în l imba lat ină şi cu caractere monaha le , n u m a i câteva sun t scrise în l imba slavă.

Metalul e variabil ca t i t lu : uneor i a rg in t în al iagiu cu aramă, alte ori a ramă curată acoperită cu foiţe subţiri de argint,, care se uzeau cu t impul , cum e cazul cu monete le lui Ş tefan Lăcustă.

I n general , t i pu r i l e -de monetă bătute în Ţ a r a Românească şi în Moldova prezintă u n m a r e n u m ă r de variate, ceeace n e duce la concluzia că sub acelaş Domni to r se sch imbau des monetele.

Două erau cauzele mai pr incipale cari justificau această operaţie.

1. Beneficiul realizat de visterie d in noua monetă. 2. I m ­perfecţiunea fabricaţiei. Re t ragerea monete lor consta din obl i­gaţ ia impusă de domnie deţ inător i lor de monetă ca să le s ch imbe

39

cu noua monetă , pe care s tăpânirea o punea în circulaţie la anumi te epoci. Rereor i noui le mone te erau de o egală valoare cu cele vechi, foarte des ele erau mu l t inferioare, în care caz re t ragerea aducea u n beneficiu Visteriei adesea secătuite.

S u b t sancţ iuni severe populaţ ia t rebuia sâ-şi schimbe bani i şi pen t ru ca vechea monetă să poată fi retrasă cu uşur in ţă t r ebu ia ca noui le monete să se deosebească de emisiunea ante­r ioară prin vreo part iculari tate oricât de mică, ceeace explică var iantele monete lor bătute de acelaş Domni tor .

O altă cauză de sch imbare a monetei era imperfecţ iunea fabricaţiei. Până în secolul al X V I erau în uz procedeele, destul de rudimentare , de batere a monetei , moşteni te dela R o m a n i . F o a r t e puţ ine erau monete le bătute cu matrice, adică cu u n s i n g u r t ipar g rava t de mână, majori tatea monete lor erau bătute cu t ipare fabricate cu ajutorul patricelor, adică a t iparelor care cupr indeau n u m a i unele din inscripţi i le de pe monete , ceeace şi explică imperfecţia. Dacă ma i a d ă u g ă m şi ş tergerea inscrip­ţiilor, re t ragerea monete lor şi înlocuirea lor cu alta nouă pa re deci explicabilă.

E x a m i n â n d mai deaproape variatele monete vechi româneşt i , sun tem izbiţi de faptul că monete le dela pr imii D o m n i sau chiar dela începutu l Domnie i aceluiaş Voevod, erau foarte în­griji t confecţionate, şi ca ti t lu metal ic şi ca gravură , iar ma i târziu fabricaţia degenerează încetul cu încetul până la dispariţ ia lor. U n e l e din aceste mone te sunt chiar artistic executate şi formează un g r u p cu totul distinct, uşor de recunoscut, în t re monete le ungureşt i , leşeşti, sârbeşti ori bulgăreşt i şi su rp r ind pr in frumuseţea lor în comparaţ ie cu monetele contemporane .

O clasare a monete lor naţ ionale româneşt i nu e un lucru tocmai uşor şi aceasta din cauză că nic iuna din mone te n 'a re data pe ele, cum s'a obişnui t mai târziii pe monete bătute în veacul al X V I - a şi următori i .

Cunoscând în t răsături genera le fizionomia monete lor ro­mâneşt i , să vedem acum cărui sistem mone ta r au aparţ inut , de u n d e a fost adoptat acel sistem şi în ce împrejurăr i . Ches t iune destul de discutată şi care n'a fost nici până astăzi pe deplin lămuri tă .

Plecând dela anumi te constatări ca scutul despicat, la fel cu cel de pe dinarii ungureş t i , apoi florile de crin, măr imea

40

şi g reu ta tea monetelor , însfârşit obiceiul de a se impr ima ch ipul Domni to ru lu i pe mone tă cum şi procesul de degenera re al monete lor d in Ţă r i l e R o m â n e , — ceeace consti tue o frapantă asemănare a monete lor vechi româneşt i cu cele d in U n g a r i a şi Polonia — mul ţ i scriitori şi numismat ic i de seamă, care s'au ocupat cu această chestiune, au ajuns la convingerea că technica noastră monetară , atât în Ţ a r a noastră cât şi în Moldova, a fost pii ternic influenţată de cea u n g a r ă şi polonă. Negreş i t că oarecari inf luenţe au venit şi dela sudu l Dunăre i , dar ele sun t de mai pu ţ ină importanţă . D e aceea Dimi t r i e S tü rza credea că mone te le româneş t i se leagă de t ipul bani lor Eu rope i apusene n u m i t «grossus», pe când numisma tu l u n g u r R é t h y susţ ine că atât monete le Ţ ă r e i - R o m â n eşti cât şi ale Moldovei fac pa r t e din sis temul mone t a r unguresc, imi tând până şi t ipuri le .

Pen t ru monete le moldoveneşt i , scri i torul F i scher d in Cer­năuţ i , e de părere că groşii moldoveneşt i imitează monete le regelui Cazimir cel Mare, pe când Docan credea că mone te l e bătute de Pe t ru Muşa t fac par te din s is temul zis «rusesc» al groşi lor bătuţ i pen t ru Gali ţ ia şi Polonia.

T o a t e aceste părer i sun t explicabile până la u n punct . I n adevăr, după în temeerea Pr incipate lor R o m â n e , Domni tor i i au bătut mone te propri i , n u atât pen t ru a i n a u g u r a o D o m n i e autonomă, ci ma i mu l t siliţi de cerinţele comer ţu lu i din l ăun t ru şi d in afară. Cum aceste mone te au fost bătute într 'o epocă când la vecini exista deja monetă, care circula în re la ţ iuni le lor comerciale, Domni tor i i aveau tot interesul ca banii ce-i scoteau să se apropie cât ma i mu l t ca tip de acei ai vecinilor,, pen t ru ca să poată circula şi în afară de hotare le Principatelor . Dacă lucrur i le nu s'ar fi petrecut aşa, cum s'ar explica a tunci ca tezaure descoperite în Serbia sau la alţi vecini să cupr indă u n n u m ă r însemat de monete munteneş t i şi moldoveneşt i .?

Cât priveşte une le semne de pe monete le româneşti , pre­zentând o m a r e asemănare cu cele de pe monetele ungureşti , , acest lucru se mai poate explica şi pr in faptul că gravori i , care confecţionau t ipaiele pentru monete le româneşt i , fiind aduşi din Unga r i a , repetau adesea semnele sau imaginele , cu a căror g ravare se obişnuise, sau se serveau de patricele deja existente, care serviseră la baterea monete lor ungureş t i . I n spri j inul acestei ipoteze se poate cita cazul ţa ru lu i Ivan I I I Vasilievici (1462 —

41

1505), care cerând lui Matei Corvin să-i t r imită g ravor i de monetă, acesta îi t r imise pela 1483 nişte meşteri, cari g rava ră ţ a ru lu i ga lben i având pe verso scutul u n g u r e s c

Fap tu l că monetele vechi româneşt i au făcut pa r te din' s is temul mone ta r ungaro-po lon n u îndreptă ţeş te anumi t e con­cluzii de ordin politic şi î n nici u n caz n ' a r putea consti tui o dovadă a dependenţe i Pr incipate lor de coroana u n g a r ă sau polonă, cum s'a pret ins de uni i n u m i s m a ţ i ungur i . Ş i cum ar fi pu tu t fi altfel, tocmai în per ioada de înflorire a Principatelor , când Domni tor i i se in t i tu lau autocraţ i şi când un i i d in ei ca Mircea cel Bătrân, A lexandru cel B u n sau Ştefan cel M a r e încheiau tratate de al ianţă cu U n g u r i i şi Poloni i ca de la egal la egal.

Dacă lucrur i le s'ar fi petrecut altfel, adică dacă Ţă r i l e R o m â n e ar fi fost infeudate vecinilor dela N o r d şi Apus , ele n 'ar fi pu tu t avea o monetă proprie , naţ ională . Ori , numeroase le mone te ce posedăm e m a n â n d dela pr imi i Voevozi şi până în secolul al X V I - a dovedesc tocmai contrarul . Mai m u l t încă, chiar când Ţă r i l e R o m â n e sunt cotropite de T u r c i şi le i m p u n acea odioasă vasalitate, de care vorbesc măr tur i i le vremei, chiar şi a tunci uni i Domni tor i au bătut d in când în când mone tă na ţ iona lă cu chipul lor.

De altfel, t rebue să a d a u g că atât U n g u r i i cât şi Poloni i n ' au creiat n imic în materia monetară , ci au imitat monete le lor după cele apusene. Dela dânşii, Domni i R o m â n i au adoptat mode lu l după care au bătut vechile moue te româneşt i . Monete le româneşt i se băteau în ţară, în monetar i i propri i şi poate la vecini. Din documente le ce posedăm nu pu tem preciza locali­tăţi le unde au funcţionat monetăr i i le naţ ionale şi nici data exactă când ele au încetat orice ac t iv i ta te 2 ) .

1) N. Docan, Notiţă despre monetele lui Petru Muşat. 2) C. Moisil, Oontribuţiuni la istoria monetarii veehi româneşti în Bul. Soc.

Num. Rom. 1915 ; Monetăria Ţării în timpul Dinastiei Basarabilor, în Anuarul Inst, de ist. Naţ. Cluj, 1924 ; Bănăria lui Dabija Vodă, în Bul. Soc. Num. Rom. 1915. Monetăriile se nutniau «haragkii». In 1424, Dan, Domnul Ţării Româ­neşti, îşi arată recunoştinţa către Regele Ungariei că i-a «dăruit haraghie de bani, ca să fie în ţara Domniei mele, precum este în ţara lui, tot aşa să se bată şi în ţara Domniei mele» (Bogdan, Relaţiile. I, pag. 21). — Vlad Dracul scrie Braşovenilor (1432—37): «Ştiţi că e poruncă de la Domnul nostru Che-sarul să-mi fac haraghie. Deci, daţi fer şi ce mai este de trebuinţă pentru haraghie... ca să ne facem treabă» (Bogdan, l. c. I, pag. 69).

42

Cert e că după N e a g o e Basarab (15 21) în Ţ a r a R o m â ­nească şi Bogdan Incrucişatul (1517) în Moldova, se î n t r e rupe seria cont inuă a monete lor naţionale...

Aceste zise, să trecem acum la a 2-a per ioadă a evoluţiei mone ta re în Principate, pe care am pute-o n u m i «epoca numis­maticei moderne» şi care se în t inde până la Fanar io ţ i , adică până la începutu l veacului al X V I I I - a .

Ceeace caracterizează această epocă e, pe deoparte, i nun­darea Pr incipate lor cu mone te s trăine şi în special turceşti, i a r pe de altă par te apari ţ ia la difefite răs t impur i de mone te na ­ţionale, ca nişte s imple imitaţi i a monete lor dela vecini.

Accentuarea stăpânirei turceşti în Pr inc ipa te e îndea juns de cunoscută ca s'o mai reamintesc. F a p t este că începând din secolul al X V I - a tot comerţul nost ru se făcea cu Turc i i şi cu Orientul . Tu rc i i aduceau mul ţ i ban i de ai lor în Pr inc ipa te , cu care făceau cumpără tur i le . Imi t ând vechea tehnică mone ta ră bizantină, ei bă teau în locul «perperi lor» de odinioară «sulta-nini» sau «reali», cum le ziceau veneţienii , şi «accele», cari să înlocuiască asprii. Turc i i făceau o înt insă speculaţie în Pr inci­pa te le R o m â n e , t r imi ţând dela Cons tan t inopole «aspri noi» mai proşti şi cerându-ne în sch imb «aspri vechi», mai bun i .

Câte u n Domni to r mai bate uneor i câte o monetă în se­colele al X V I şi al X V I I - a după sisteme mone ta re şi t ipur i diferite străine.

Apari ţ ia sporadică şi la răs t impur i neregula te a acestor mone te arată că ele nu aveau u n rol de te rminan t în circulaţia noastră monetară , care, desigur, că în acele vremur i se satis­făcea cu n u m e r a r străin.

Da t fiind că cele ma i mul te d in aceste mone te n 'au fost bătute măcar de Domni tor i i cei ma i însemnaţ i , ele au carac­terul uno r mone te excepţionale, bă tu te spre a î n t âmp ina o nevoie u rgen t ă (cum se pa re a fi fost mone ta lu i I o n Vodă cel Cumpl i t sau spre a afirma u n drept ori o p re ten ţ iune (cum a fost mone ta lui Despot Vodă sau a lu i Răsvan) , ori spre a masca o speculă fructuoasă (cum au fost monete le lui Dabija, bă tute în mic n u m ă r şi restul falsificate în chiar mo-

1) A. Papadopol-Callimach, Despre moneta de argint a Domnului Moldovei loan Vodă cel Cumplit în «Convorbiri Literare» X V I I I .

43

netăr ia acestui D o m n l ), sau, în fine, pen t ru a comemora u n aniversar , (cum au fost medal i i le lui Constant in Brâncoveanu 2 ) .

î ncepând din secolul al XVI-a , Domni to r i i român i iau o par te activă în comerţul Pr incipate lor cu vecinii şi exemplu l lor era u r m a t şi de boieri. Pen t ru a înlesni relaţiile comerciale, L ă p u ş n e a n u caută să tmifice mone ta moldovenească cu acea ungurească şi bate dinari , care-s copiaţi după cei ungureş t i 3 ) .

Despot Vodă, care venia d in Apus, a păstrat şi el acelaş tip de dinari , dar a pus să se bată şi o monetă nouă, frumoasă, după sis temul ta leru lu i ge rman , cu leul, de u n d e cuvântul ro­mânesc de «leu», care ca terminologie s'a păstrat până a s t ă z i 4 ) . Aceşti taleri ma r i de argint , pu r t ând pe o par te chipul său, făceau par te din sistemul mone ta r apusean.

Dinar i de tip unguresc s'au mai bătut şi în scurta domnie a lu i Ştefan Tomşa .

Al tul a fost însă caracterul celor câteva mone te moldo­veneşt i şi munteneş t i ce s'au bă tu t ma i târziu.

U n e l e din ele aveau de scop de a plăti pe mercenar i i străini. Astfel, Ion Vodă cel Cumpli t , ca să poată plăti pe lefegii cazaci, scoate o mone tă nouă pe care a numit -o , după termi­nologia turcească, cu n u m e l e de aspru sau «aceea» şi având l egende slavone.

U n Aron Vodă, un Ştefan Răsvan , au plăti t şi ei pe mercenar i i cazaci şi ardeleni , cu monetă bătută pen t ru dânşi i de suve ranu l lor S i g i s m u n d Báthory, Pr incipele Ardea lu lu i .

Când Poloni i au aşezat în locul lui Răzvan , pe cl ientul lor Ie remia Movilă, au bă tu t pen t ru dânsul un ban special î n

1) C. Moisil, Bănăria lui Dobija Vodă in Bul. Soc. numismatice tom. X I I , pag. 59 şi urm. — Dr. G. Severeanu, Monetele lui Dabijă Vodă şi Mihnea Radul, ibid, X V I I I , pag. 103. — B. P. Haşdău, Banul lui Istrate Dobija Vodă în «Foaia de istorie română» 1861.

2) C. Moisil, Medaliile lui Constantin Vodă Brâncoveanu. A se vedea şi Bul. Soc. num. române, X V I I I , No. 47, pag. 77—79.

3) Gh. Oprescu, Ceva despre monetele tui Alexandru Lăpuşneanu şi Despot Eraclidul în «Convorbiri Literare» X X X I X .

4) Talerii cu leul mare, stând în sus pe labele de dinapoi, aşa zişii «Löwenthaler» sau «leones» au fost bătuţi în sec. X V I - a în Ţările de jos de unde au trecut în Turcia şi apoi în Principatele române. Era o monedă de argint şi leul mare de pe ea a impresionat populaţia aşa de mult, încât se zicea lei la orice monetă, în sensul de bani. Până la sfârşitul sec. al X V I I I - a a circulat talerii-lei ca monetă bătută «lei bătuţi» «lei noi» şi «lei vechi», după 1750 leul circulă ca monetă de socoteală până la 1867, când prin reforma mo­netară se bat din nou lei.

44

Polonia . I s t ra te Dabi ja a scos şilingi, pe care bănari i săi îi n u m i a n «şalăi». Cronicele amintesc cu dispreţ de aceste mone te când spun eă erau «bani proşti, şalăi în zilele Dabijăi Vodă» J ) .

Negreş i t că toate monete le de mai sus n u erau decât nişte s imple imitaţi i a bani lor ungureş t i ori leşeşti.

Cât priveşte medal i i le bătute de Const. Brâncoveanu, ele n 'au avut u n rost comercial, ci au fost bătute ca să comemo­reze u n sfert de veac de domnie . Brâncoveanu a fost u l t imul Domn pământean , care a ma i bătut monetă românească .

Pu ţ in t imp după dânsul s'au instalat în t ronur i le vându te la mezat a celor 2 Pr incipate Române , Fanar io ţ i i , D o m n i străini de ţară 2 ) .

Cu Fanar io ţ i i in t răm în a 3-a per ioadă a evohtţiei noas t re monetare , pe care am putea-o n u m i «epoca haosului monetar». E a începe odată cu în t ronarea r eg imulu i fanariot în Ţ ă r i l e R o m â n e şi durează până la R e g u l a m e n t u l Organic .

Pe r io jda dominaţ ie i fanariote este caracterizată p r in aceea că aceşti s trăini de aspiraţii le n e a m u l u i nostru, odată instalaţ i în D o m n i e pr in cunoscutele mijloace de conrupţie, n u se gân­deau decât cum să se menţ ină ma i mu l t pe tron.

Pe de altă parte, accentuarea s tăpânire i turceşti avea n u n u m a i consecinţe politice, ci şi de ordin economic. D u p ă cuce­rirea por tur i lor dela D u n ă r e şi ma i ales dela Marea Neagră , Tu rc i i monopolizează tot comerţul d in Ţăr i l e Române , a căror produse vor lua de acum înainte d r u m u l Constant inopolulu i . Plata se făcea în monetă turcească şi p r imu l efect al acestei stări de lucrur i a fost in t roducerea la noi a unei foarte mar i cantităţi de monetă turcească şi în t rebuin ţa rea ei în m o d forţat în toate tranzacţi i le comerciale.

Alte însemna te cantităţi de monetă turcească s'au in t rodus în Pr incipatele R o m â n e şi cu ocazia numeroase lor expediţ i i războinice în t repr inse de Turc i în ţ inu tur i le româneşt i . Toa te aprovizionări le necesitate de aceste expediţi i se plăteau, bine­înţeles, cu ban i turceşti cari, şi pe această cale, i n u n d a u pieţele româneşt i . Banu l turcesc a mers până târziu în secolul al X I X - a

1) Arh. Ist. I, 1, pg. 79 — 80, a. 1665. — G. Sion, Monete suedeze falsificate în îuonetăria din Suceava, «Bul. Soc. num. române», X V I .

2) Fanarioţii n'au bătut monetă propriu zisă, ci numai medalii ca domni fanarioţi: Alexandu Ghica (1766—68), Mihai Stürza (1834).

45

în Ţăr i l e R o m â n e , iar «paraua» a luat cu t impul locul «accelei» de odinioară. U n n u m ă r de parale, cam 40 dela o vreme, erau socotite ca formând «leul» devenit o monetă fictivă, pe care n'o vedea n imeni , căreia i se zicea de aceea şi «leu de parale». Pa raua a ajuns sa fie t e rmenul gener ic al banului , de u n d e <a avea parale» era tot u n a cu a avea bani .

Ş i alţi ban i turceşti ai reformei d in secolul al 18-a ca: galbeni turceşti, nisfeaua, zărnăcupi, funducul, popu la ru l i rmil ic (care valora 20 lei), m a h m u d e a u a , etc., c irculau în cantităţi ma r i în Principate.

D a r şi ceilalţi vecini in t roduceau în Ţăr i l e R o m â n e u n mare n u m ă r din monetele lor, fie pen t ru cumpără tur i , fie cu ocazia ocupârei vremelnice a u n o r păr ţ i din teritorii le Mol­dovei şi a Ţăre i Româneş t i . Astfel Poloni i t r imi teau polturaci şi suştaci; R u ş i i : ruble, copeici şi carboave; Aust r iac i i : talerii, coroane, sfanţii şi creiţarii, iar ga lbenul veneţ iau şi alte monete de aur d in Apus erau foarte căutate de populaţie.

Mai mu l t încă, câteodată vecinii băteau monetă pen t ru Principate . Astfel, în t impul ocupaţiei ruseşti din 1772 —1774, Eca te r ina a I l - a a Rus ie i a bătut mone tă pen t ru Moldova în monetăr ia dela Sadagu ra . Aceste mone te erau de a ramă şi în valoare de 3, 6 şi 9 parale . E l e pu r t au pe o par te s tema R u ­siei şi s temele Moldovei şi a Ţă re i Româneş t i , iar pe cealaltă par te valoarea lor.

Pen t ru a i lustra haosu l mone ta r ce exista în acea epocă la noi, pu tem spune că monetele străine, cari circulau în P r in ­cipatele Române , treceau de 60 de feluri.

Negreş i t că e posibil ca aceiaşi monetă să fi circulat şi subt n u m e diferite, dar din documente le t impu lu i nu reese n imic clar.

I n această circulaţie aşa de haotică, anumi te monete , fie datorită faptului că erau preferate în schimbur i le comerciale, fie din cauza altor împre jurăr i , căpătau vremelnic funcţia de etalon de valori şi o recunoaştere oarecum oficială p r in aceea că serveau Visteriei pen t ru plata cheltueli lor şi achitarea t r ibu­tu lu i cât şi pen t ru încasarea dărilor.

Astfel talerul- leu s'a bucura t de această situaţie privi legiată pă t runzând repede şi adânc în economia noastră. Ta le ru l - leu , după ce a circulat metalizat aproape o j u m ă t a t e de veac, devine

46

la sfârşitul secolului al X V I I I - a o menetă de socoteală. Ta l e ru l a dispărut cu vremea din Principate, da r terminologia de «leu» a r ămas până astăzi.

Pe l ângă talerul-leu, ma i erau şi monete le de a u r : ducatul şi ga lbenu l în m a r e cinste, pr in încrederea ce-o inspi ra popo­ru lu i valoarea lor intrinsecă. D i n diferite măr tur i i ale vremei, rezultă că pe lângă monetele bune , circulau şi mu l t e mone te avariate sau chiar falsificate. Falsif icarea monete lor sau aşa zisul «calpuzanlâc» *) se practica ma i ales de evrei şi ţ igani.

Exis ten ţa u n u i aşa m a r e n u m ă r de mone te foarte variate, m u l t e din ele rele, cari circulau în acea epocă în Principatele R o m â n e , cauza serioase prejudici i populaţ ie i şi comer ţu lu i na­ţional . Ceeace consti tuia grozăvia acelei stări ' de lucrur i era faptul că nu exista u n organ oficial însărcinat să stabilească rapor tul de valoare a acestor monete.

I n schimb, constatăm apariţia u n o r mici negus tor i a m b u ­lanţi , care-şi aşezau tarabele lor în pieţele oraşelor şi se ocupau cu sch imbul banilor , cunoscuţi subt n u m e l e de zarafi. Hi aveau ro lu l să aducă în ţară monete le s t ră ine cerute de comerţul in tern şi tot ei se ocupau cu schimbul diferitelor monete în mone ta cu care se făceau plăţile la Visterie pen t ru s t rângerea harac iu lu i . N e pu tem închipui specula neomenoasă la care se dădeau aceşti zarafi, pa t rona ţ i de agenţ i i turci, cari căpătau o par te din prada lor.

Abuzuri le , ce se făceau cu sch imbur i l e de monetă, erau aşa de evidente încât Domni tor i i au t rebui t să ia măsur i severe contra zarafilor, decretând orânduie le le «în care se cuvin să se p u n ă zarafi ce umblă şi stau pe uliţele t â rgu lu i metahor i sând zaraflâc cu schimbarea monete lor» .

Aceasta era starea de lucrur i în Ţă r i l e R o m â n e când s'a întocmit R e g u l a m e n t u l o rganic în t impul ocupărei vremelnice a Pr inc ipa te lor R o m â n e de către R u ş i dela 1828 la 1834.

Cu aceasta in t r ăm în a 4-a per ioadă a evoluţiei noast re monetare , pe care am n u m i t - o : «epoca regulamentară^ şi care m e r g e până la Un i r ea Pr incipate lor la 1859.

1) Emil Vârtosu, Documente privitoare la calpuzani şi calpux,anlâc în Bul. Soc. Num. Rom. X X I V pag. 49. Falsificarea monetelor se pedepsea cu moartea (Pravila lui V. Lupu, Glava 4, Pravila Matei Basarab, Glava 87). — Urechiă, Ist. Românilor, X I I , pp. 414.—15.

47

N u e locul să vorbesc de modul cum a fost în tocmit R e ­gu lamen tu l organic. Voiu spune totuşi că R e g u l a m e n t u l organic, prin dispoziţiile ce el cuprindea, reprezintă în une le domenii u n progres real faţă de starea anter ioară, dar în ceeace priveşte mo­netă el n 'a făcut aproape nimic.

Baterea unei monete naţ ionale, s i ngu ra soluţie care ar fi pu tu t p u n e capăt haosulu i mone ta r din acea vreme, nici n 'a fost măcar pusă în discuţie. Puterea protectoare se feria de ches­t iuni care ar fi pu tu t să deştepte în poporul opr imat speranţele unei nea tâ rnă r i apropiate . Deaceea R e g u l a m e n t u l organic a păstrat şi mai departe starea haotică cr'eiată de circulaţia varia­telor mone te s trăine şi s'a mărg in i t n u m a i să reglementeze cursul acestor monete, stabil ind o bază de calcul legală rapor ta tă la valoarea intrinsecă a unei valute forte — care era ducatul olandez.

Iată ce cuprindea, în această privinţă, art. 81 al Regu la ­men tu lu i d in Moldova, care corespunde art icolului 65 al R e ­g u l a m e n t u l u i din Ţ a r a Românească :

«Cursul tu tu ror monetelor , fie de aur, fie de argint , im­porta te în Moldova va fi fixat după valoarea lor intr insecă în rapor t cu ducatu l olandez conţ inând 6Q g ra ins de aur şi 6 9/l3 g ra ins de al iage pe bază de 31 piaştri ^i j u m ă t a t e ducatu l sau 40 zvauţigi , după tariful actual al ducaţi lor şi zvanţ igi lor . Această evaluare va servi de bază invariabi lă â cursu lu i m o ­netelor pen t ru toate perceperi le şi t ranzacţi i le în circulaţia in­terioară din Moldova».

Pe l ângă acest text, R e g u l a m e n t u l organic, pr in ar t icolul 375, mai d i spunea unificarea monetară în Ţă r i l e R o m â n e , care n u s'a înfăptuit, în mod definitiv, decât pr in reforma mone ta ră dela 1867. Acest articol st ipula că «Monete le vor avea acelaş curs şi aceleaşi pre ţur i în amândouă Principati ir i le, în tocmai după cupr inderea art icolului 65», de m a i sus.

Că dispoziţiile R e g u l a m e n t u l u i O r g a n i c privi toare la mo­netă n 'au adus nicio îmbună tă ţ i r e în si tuaţ ia circulaţiei mone ta re din Principate, o dovedeşte m e m o r i u l din 18-31 a «Corpulu i negustor i lor de mărfuri şi alte b ranşe ale comer ţu lu i d in Bu­cureşti» cari cer lui Kisseleff să in tervină pen t ru a opri «dă-răpânarea şi împedecări le ce li se pricinuesc din pricina mone­telor turceşti» şi cereau admi terea la plată a monete i de au r

48

turceşti, adică a piastrului , atât la dări le către fisc cât şi în tranşacţi i le part iculare, l uându-se de bază valoarea intr insecă a acestei monete . S e pa re că Turc i i falsificau piaştr i i şi cu aceşti ban i răi ei cumpărau pe pieţele Principatelor , fie monete străine, fie p roduse de ale solului, iar când locuitorii la r â n d u l lor voiau să cumpere cu aceşti piaştr i valutele în care se plă­teau dările, ei sufereau mar i pierderi şi erau speculaţi de zarafi.

Greută ţ i le ce izvoreau din această stare de lucrur i e rau foarte mar i , căci organele însărc inate cu s t rângerea dări lor t rebuiau să facă mar i păsui r i contr ibuabi l i lor până ce aceştia pu t eau să-şi p rocure monete le cerute de Visterie.

Ocârmui tor i i j ude ţe lo r rapor tau Visteriei că locuitorii n u pot plăti dăr i le decât cu mone tă turcească, în care îşi vând şi ei produsele, şi r u g a u Visteria să pr imească şi ea tot ban i turceşti.

L a toate aceste intervenţii , Vister ia da acelaş r ă spuns că «nu poate să pr imească alte mone te decât cele care s'au obştit cursul, iar mone ta turcească, în care in t ră şi parale le m ă r u n t e este oprită în pr imir i le ei» şi le recomanda apoi ca «să gă­sească vreun schimbător către care d â n d monete le cele nepr imi te Visteriei să se ia din cele pr imi te şi cu acelea să se răfuiască datori i le către Visterie». Cu alte cuvinte, bieţii contr ibuabi l i e rau tr imişi la speculanţ i i de zarafi.

Ma i circulau în Pr incipate şi mone te avariate, aşa că deseori Visteria înapoia ocârmuitor i lor d in jude ţ e «galbeni d in a căror greu ta te era sustrasă o par te» , cu poruncă să n u mai pr imească la plată «galbeni uşori la d ram şi tăeţi».

Ca să se ia măsur i de a se scoate din circulaţie bani i avariaţi, nu era lucru uşor, de oarece ele ar fi lovit, în special, în supuşi i turci, care se îndeletniceau cu atari operaţii .

Pen t ru a p u n e capăt sus t ragerei din greuta tea bani lor de aur, Domni tor i i au organizat u n control pondera l al monete lor în circulaţie 1 ) .

Gr igore Ghica a in t rodus în acest scop aşa zisele pietre ale Visteriei. Ce erau aceste pietre? E l e reprezin tau u n nou

i) I. Roşu, Monete şi greutăţi româneşti în «Bul. Soc. num. româneşti», vol. XX.— Dr. G. Severeanu, Greutăţi monetare în Moldova, ibidem, II, p. 195.— N. Istrati, Pietrele de identificare şi control al monetelor în timpul lui Mihai Stürza V. V. 1834—7849 în «Literatura şi arta română», XII .

49

sistem pondera l de măsură şi control al monetelor . Ia tă cum Domni toru l justifica la 22 Mai 1834 această dispoziţie: «Mul ţ i d in zarafi, negustor i şi alţi speculanţ i de pr in oraşe, t â rgu r i şi sate, văzând că p r imi rea Visteriei este mărg in i t ă — a fi n u m a i în ga lbeni olandezi şi împărăteşt i şi în sfaţihi, au găsit prilej a în t rebuin ţa pen t ru al lor în par te folos feluri de cumpene nepotrivite la d r am făcând adică pr imirea lor cu b l a n g greu la cumpănă peste măsură , iar darea din parte-le cu pasir foarte uşor şi că uni i au îndrăzni t a şi tăia ga lbeni i împre ju r şi a-i p u n e în apă tare, pr ic inuind cu aceasta însemnată p a g u b ă şi împedecarea obştii».

D e aceea s'a hotărât ca pr imirea şi darea galbeni lor să se facă n u m a i cu «piatra Visteri i socotită pe temei ca o sută de ga lbeni să t ragă una sută opt d r a m u r i şi treizeci g r a m u r i tocmai». D u p ă această piatră t rebuia să se facă pietre de a lamă după t rebuinţă , însemnate cu pecetea mică a Sfatului domnesc şi care u r m a u să se t r imită la toţi slujbaşii ce încasau ban i pen t ru Visterie.

Orice lipsă din mone ta de aur la g reu ta te se socotea după u n tarif, a cărui bază o forma aşa zisul «grăunte» , care era egal cu 20 de parale.

U n e l e din aceste pietre de Visterie, cum au fost cele bătute în 1837 la Viena de Mihai l Stürza, D o m n u l Moldovei , e rau aşa de frumos lucrate cu inscripţi i pe ele încât au fost lua te drept monetă, ceeace i-a dat m u l t de lucru Domni to ru lu i ca să explice Turc ie i şi Rus ie i că nu e vorba de monetă , ci de cunoscutele pietre de visterie.

S 'au încercat de Domni to r i şi luarea al tor măsur i ca să oprească in t ra rea în ţară a monete lor avariate şi falsificate, da r fără n ic iun rezultat practic.

O poruncă domnească din 16 Sep tembr ie 1836 hotăr î ca leul, care n u mai circula de mu l t ca mone tă metalică, să «slu-j iască de temeiu pen t ru ca să dea u n preţ hotărâ tor feluritelor mone te ce ar cupr inde mai mu l t de u n leu, iar parale le n u m a i spre istovirea nea jungere i une i sume, care dându-se în feluri te monete , n u ar putea să îndepl inească totalul, ci cu lipsă de u n leu sau de vreo câteva para le». S e in t roducea deci, în m o d oficial, leul ca uni ta te monetară de socoteală. To toda tă se fixa şi cursul l eu lu i la 60 parale.

4

50

Cu toate măsur i le lua te de Domni to r i în scopul de a r e ­g lementă circulaţia monetară , haosul mone ta r dăinuia ma i d e ­parte, din cauza instabili tăţei cursului bani lor şi a speculei ce se făcea de zarafi cu schimbul lor.

L a 3 Mar t ie 1848, Domni to ru l Bibescu vine cu un decret în care fixează u n curs un ic pen t ru toate monetele ce circulau în ţară 1 ) . N u s'au pu tu t face însă cuvenitele publicaţi i din cauza evenimente lor revoluţ ionare care au avut loc în Mai 1848..

G u v e r n u l provizoriu însă, găs ind acest decret foarte im­por tant pen t ru nevoile vremei, a dispus punerea lui imediată în aplicare.

Cât priveşte celelalte măsur i luate de Domni tor i după 1848 în pr ivinţa monete lor străine, aceste dispoziţii nu deveuiau executorii decât după aprobarea reprezen tan tu lu i Turc ie i din Principate, a otelului monezi lor din Constant inopole şi apoi a Vienei , pr in faimoasa sa Agenţ ie dela noi, ţări care aveau tot interesul ca moneta lor să circule la cursur i super ioare valorei intr inseci pe care o avea rea lmente .

î n d r u m a r e a spre o viaţă politică nouă, atât de mul t dorită, de revoluţ ionar i i dela 1848, capătă un început de real izare p r in t ra ta tu l d in 1856 şi Convenţ ia din 1858 dela Paris , care au dus apoi în 1859 la un i rea Pr incipate lor R o m â n e şi la alegerea u n u i s i ngu r D o m n i t o r în persoana lui Cuza.

încercarea de reformă monetară subt Cuza Vodă 1 ) . Si ­tuaţia mone ta ră a pr incipatelor R o m â n e după U n i r e era d in cele mai precare şi mai dezastroase pen t ru toate r amur i l e de activitate. N e putem face o idee de grozăvia acelei stări de lu­cruri citind cele relatate de un francez Thibau l t , care vorbind de circulaţia mone ta ră în Ţ a r a - R o m â n e a s c ă între anii 1858— 1860 ne spune u rmă toa re l e : «Sunt astăzi în Valahia monete d e toate provenienţe le şi de tot felul. Monete de socoteală, mone te reale, monete austriace, monete turceşti, monete ruseşti , şi câte­odată mone te franceze, monete engleze, monete italiene, monete

1) T. G. Bulat, O încercare de stabilizare monetară în 1848, în Bul. Soc. num. rom. X V I I I , pg. 113 —114.

1) N. Iorga, Banii lui Cuza-Vodă, in «Buletin. Soc. Num. Rom.» X V I I I , No. 47, pp. 65—82. — C. Moisil, Cu privire la banii lui Cuza-Vodă, l. c. X V I I I , No. 48, pp. 98 — 100, — Victor N. Popp, Menetele şi medalile lui Cuza-Vodă, 1925, Marcel Emmerit, Victor Place et la Politique francaise en Boumanie ă l'époque de 1'Union, 193L

51

având curs în ţări le de provenienţă, mone te demonet izate şi fără curs, totul în Pr incipate se întâlneşte, se pr imeşte circulă clae peste g rămadă , păgubi toare pen t ru toţi afară de zarafi. Aceştia din u r m ă măresc încurcă tura generală, excitând mobi­litatea cursur i lor schimbului a tu tu ro r acestor monete şi rapor-tându- le la valoarea pias t rului şi a paralei , considerate ca mo­nete de socoteală

«In t impul şederei mele în Va lah ia n ' am pu tu t găsi, cu toate cercetările mele, n ic iun s ingu r piastru în circulaţie şi n ' am zărit o para decât o s ingură da tă ; şi încă vânzătorul căruia i se oferea refuza s'o primească. B r a o mică piesă de aparen ţa tinichelei, pu r t ând s tampila pe j u m ă t a t e ştearsă a S iü tanuh i i , fiind aşa de subţ ire ca o foaie de hâr t ie de scris..».

«Dar cu ajutorul acestei monete fictive bancher i i d in Va­lahia s'au pus şi au pus poporu l din Pr inc ipa te la adăpostul opera ţ iuni lor dezastroase, pe care Guvernu l turc le face cu mo­netele. Monete le austriace sun t în adevăr monete le uzuale, ele sunt pr imi te în toate tranzacţiunile, î n t âmpina te cu o egală fa­voare de clasele înal te şi de popor, în oraşele de pe litoral ca şi în satele d in munţ i . S u n t cunoscute trei fe lur i : î n aliaj kreutzer-i i , în a rg in t : zwanzîger-ii , în a u r : ducaţi i».

«Piesele turceşti sun t ma i r a re şi ma i puţ in b ine pr imi te ca cele austriace.

«Moneta rusă n u se în tâ lneş te în t imp normal în P r in ­cipate» şi T h i b a u l t adaugă ca concluziune:

«A se substi tui la toate aceste mone te o mone tă unică şi p ropr ie Pr inc ipate lor este o reformă pe care o cer comerţul , poporu l şi Sta tul . Pen t ruce T u r c i a s'ar opune oare când ea n u poate să facă să circule mone ta sa în Va lah i a cu valoarea pe care o are în I m p e r i u ? Ches t iunea de a se şti care ar fi mo­neta legală şi cum va fi ea bătută ar fi mai g reu de rezolvat. Demni ta tea Turc ie i n 'a r permi te niciodată ca să fie o mone tă străină, mone ta austriacă, de exemplu, dar n imen i n u s'ar opune, poate, ca sub supravegherea şi sub controlul Adunăre i Na ţ io ­na le restaurate, D o m n i i Valahie i să aibă dreptul de a ba te mone tă Tra ta te le interzicând Turc ie i put in ţa de a se amesteca în adminis t ra ţ ia internă, p r e supune că Domni i au folosinţa lui ,

52

pentrucă actul de a bate mone tă este u n act eminamen te in tern» 1 ) .

A se cont inua cu atare stare de lucrur i ar fi însemnat să se lase să se secătuiască toate izvoarele de viaţă ale noului Stat. De aceea, p r ima grijă a lui Cuza-Vodă a fost să înfăp­tuiască, cât mai repede, o reformă monetară , care să dea u n nou suflu în t regei vieţi economice a Pr iuc ipa te lor -Uni te .

L u c r u l n u era însă uşor de realizat. I n starea în care se găsea noul stat nu se putea conta pe nici u n sprijin d in lăunt ru . Sărăcirea era generală , l ipseau mijloacele băneşti, visteria era secătuită, t r ibutu l turcesc apăsa încă g reu asupra f inanţelor ţărei, iar poporul trăia într 'o cumpli tă mizerie.

Chibzuind bine s i tuaţ iunea şi nea vând altă alegere, Dom­ni torul Cuza se opreşte la s ingura soluţie posibilă în acele împre jură r i şi a n u m e să facă apel la f inanţa străină, dela care să obţină u n î m p r u m u t cu care să restabilească creditul şi să realizeze totodată o reformă monetară , pr in baterea unei m o n e t e naţ ionale .

Negocierea u n u i î m p r u m u t în acele vremi nu era lucru tocmai -uşor. Ne încrederea bancher i lo r în destinele u n u i S ta t abia în jghebat era m a r e şi t rebu iau serioase garanţ i i şi mu l t ă abili tate din par tea persoanei însărcinată cu o atare mis iune .

P e n t r u a n u se expune la un eşec posibil, Domni to ru l Cuza şi-a pus toată nădejdea pen t ru această delicată însărc inare în consulul francez dela Iaşi Victor Place, cunoscutul f i loromân. Dupăce el a răspuns invitaţiei Domni to ru lu i şi dupăce şi gu­vernul francez şi-a dat asent imentul , acordându- i un concediu, i s'au dat de Cuza depl ine puter i ca să negocieze u n î m p r u m u t pe piaţa Par i su lu i de 60.000.000 franci şi totodată să încheie şi o convenţ iune cu Monetăr ia franceză ca din produsul î m ­p r u m u t u l u i să se bată o monetă românească.

In Decembr ie 1859, Victor Place pleacă la Par is . I n pr imele zile d in I a n u a r i e 1860 se informează la ce bancă s'ar putea obţine î m p r u m u t u l . I n toate părţ i le întâlneşte însă ne în­crederea în noul S ta t că va fi în stare să-şi ţ ină angajamente le . I se spunea că e g reu ca publ icul să subscrie la un î m p r u m u t pen t ru un Sta t abia chemat la viaţă şi care n 'a dat încă nicio

1) Thibault, Etudcs diplomatiques et éeonomiques sur la Valachie, 1858-1860.

53

dovadă de ce poate. Cei ma i îndrăzneţ i nu se sfiau să-i spună lu i P lace : « începeţ i cu al doilea î m p r u m u t » . Alţi bancher i îi spu­neau că n u se va putea obţine un î m p r u m u t decât plăt ind dobânzi m a r i peste ioo/ 0 , deoarece şi fonduri le turceşti sun t aşa de scăzute că se încasează dela ele cam aceiaşi dobândă. S e ma i adăuga apoi riscul dacă noul S ta t va fi în stare să-şi ţ ină angajametele luate şi să plătească împrumutu l .

Cu toate aceste condiţii grele, Place n u perdu curajul . D u p ă ce trată cu mai mul ţ i bancheri , fără rezultat, se adresă în cele din u r m ă băncei «Comptoir Na t iona l d 'Escompte», care se bucura de încrederea publ icului şi a G u v e r n u l u i francez. I n Mai 1860 încep tratat ive serioase cu această bancă. R e p r e ­zentanţ i i băncii cereau însă ca dobânda noulu i î m p r u m u t să să fie de ioo/o, atât cât era şi scontul oficial în Pr incipate le Uni te .

Victor Place le-a răspuns că nici vorbă n u poate fi de o dobândă aşa de mare, căci ceeace se u r m ă r i a pr in acel îm­p r u m u t era tocmai scăderea dobânzii la bani . Bancheri i , după lung i discuţii, în cursul cărora Place le-a arătat şi interesul de viitor al F ran ţ e i în noul Stat, bancheri i au cedat şi au con­venit ca dobânda să fie de 6,750/0, ceeace era foarte avantajos pen t ru acele v remur i ; în schimb bancher i i cereau u n comision de 40/0 plătibil odată pent ru to tdeauna.

Place conveni la aceste condiţ iuni , care erau m a x i m u m de concesiuni ce se putea obţine. P r in u r m a r e î m p r u m u t u l realizat era de 60.000.000 franci, acoperit cu obl igaţ iuni amort ibi le în 41 de ani p r in t rager i anuale şi pu r t ând o dobândă de 6,750/0. Se prevedea de asemenea în contract că emisiuni le obligaţiti-n i lor se vor face s imul tan la Paris , Bucureşt i şi Iaşi, dând astfel posibilitate capitaliştilor din Pr inc ipa te le -Uni te să subscrie la noul împrumut .

Paralel cu discuţiunile pent ru împrumut , Place a dus tra­tative şi cu Monetăr ia din Paris , pen t ru fabricaţiunea noilor monete româneşt i , care se declară gata de a bate aceste mone te în aceleaş condiţ iuni ca pent ru Guve rnu l francez, adică în sch imbul u n u i comision vari ind în t re 1 — 20/0, după cantitatea monetei bătute. In această direcţ iune n'a fost nicio dificultate; s'a convenit ca de îndată ce î m p r u m u t u l de 60.000.000 franci va fi realizat se va începe şi baterea noui mone te româneşt i . U n aran jament stipula condiţ iunile de detal iu ale acestei operaţ iuni .

54

La 27 Mai 1860 atât convenţia de î m p r u m u t cât şi cea moneta ră sun t semnate de Victor Place în n u m e l e guve rnu lu i R o m â n .

D i n rapoartele şi scrisorile adresate Domni to ru lu i Cuza, în t impu l tratativelor, de către Place, se poate vedea în ce consta noua reformă mone ta ră a lu i Cuza-Vodă cum şi care era să fie t ipul noui lor piese.

Reforma mone ta ra p lănui tă t rebuia să cupr indă baterea de monetă până la 150.000.000 franci. I n pr imi i 2 ani tre­bu iau să se fabrice 100.000.000 franci, din care 65.000.000 piese de aur, 30.000.000 piese de a rg in t şi 5.000.000 monezi de bronz.

Un i t a t ea monetară t rebuia să fie piesa de a rg in t în g r e u ­tate de 5 gr. şi care u r m a să se cheme «român». N ' a m pu tu t afla cui se datoreşte paterni ta tea acestei expres iun i ; în tot cazul ea este foarte semificativă, căci se căuta ca şi pe această cale să se popular izeze în lăun t ru şi în afară denumi rea «român», ce se dase locuitori lor nou lu i Stat, deunde şi n u m e l e S ta tu lu i de «Român ia» , aşa cum se numeş te şi azi.

Se părăsia deci denumirea t radi ţ ională de «leu» care ca monetă reală şi apoi fictivă, de socoteală, data în Pr incipate le R o m â n e încă din veacul al X V I I - a . S e căuta deci să se ter­m i n e cu această denumi re c ire evoca o epocă de aşa tristă amin t i re din trecutul nost ru monetar .

Odată noua unitate monetară fixată, seria au r era repre -zintată p r in piese de aur de 20 « român i» ; seria a rg in t p r in piese de a rg in t de 5, 2, 1 şi 1/2 «român», iar seria bronz p r in subuni tă ţ i de «român» de 10, 5, 2 şi 1 centimă de «român». Se adoptase deci s is temul zecimal şi ca model se luau monete le franceze.

F o r m a şi compoziţia noui lor piese este de asemenea foarte amănun ţ i t descrisă de Victor Place în 2 din scrisorile lu i d in 1860 adresate lui Cuza Vodă.

Uni ta t ea mone ta ră «românul» avea forma şi d imens iuni le unei piese de 5 franci francezi (fig. 1). .Pe o parte , ea avea reprezinta te a rmele Pr incipate lor-Uni te , s tema Moldovei cu capul de z imbru şi s tema Munten ie i cu vul turu l ţ i nând în plisc o cruce de argint , formând 2 scuturi d r e p t u n g h i u l a r e aşezate a lă turea pe o man t i e domnească şi deasupra o coroană regală.

55

Pe marg in i de j u r împre ju r era scris «Alexandru Ioan D . Mold. şi Va lah« .

Pe cealaltă par te într 'o gh i r l andă de spice de g râu valoarea şi anul , iar pe marg inea de j u r împre ju r «Pr incipate le-Uni te» şi deviza «Pr in U n i r e la propăşire». Acesta era t ipul monete lor de a rg in t de 5, 2, 1 şi 1/2 «român», b ine înţeles că măr imea monetei varia.

Fig. 1. Piese argint.

Pen t ru piesele de aur de 20 «români» s tema Pr incipate lor Un i t e era formată din 2, medal ioane ovale, aplicate şi alipite într 'o parte, în care se găseau stemele Moldovei şi Munten ie i , fără mant ia domnească. Deasupra medal ioanelor o coroană pr inciară . Inscripţi i le depe monedă aceleaşi ca şi pe acele de argint . P e par tea cealaltă piesa de aur avea înscrisă într 'o gh i r ­l andă de spice valoarea şi anul , iar pe mărg in i n u m a i «Pr in­cipatele Uni te» (fig. 2)

Fig. 2. Piese aur, 20 «români».

Monetele de bronz aveau stema Pr incipate lor formată din 2 scuturi l ungue ţe alipite şi t imbrate de o coroană princiară, pe m a r g i n e cu aceiaşi inscripţie ca şi pen t ru piesele de a r g i n t ;

56

pe cealaltă par te valoarea monete i şi da ta in t r 'un cerc, fără gh i r l anda de spice de grâu, şi pe m a r g i n i cu inscripţia «Pr in­cipatele Uni te» (fig. 3).

Victor Place explica această deosebire în t re desenuri le depe monete le de aur, a rg in t şi bronz ca ele să se poată deosebi cu uşurinţă , să n u dea loc la confuziuni în publ ic 1 ) . « E u n mare

pericol — spunea dânsu l — mai ales pen t ru o monetă nouă şi ar a junge să o discrediteze dacă câţiva ţă rani ar fi înşelaţi . Căci, într 'o ţară, care are atâţia evrei, ar putea fi cu monete le u n fel de fraudă, de care e bine să te temi şi să ştii s'o eviţi».

Stabi l i rea t ipului noui lor monete n'a fost lucru tocmai uşor. D u p ă cum se vede din corespondenţa lui Victor Place, el a consultat în această chest iune şi pe de Longpér ier , M e m b r u al Ins t i tu tu lu i şi Conservatorul medali i lor dela Muzeu l Luvru , care s tudi ind monete le bătute de Eracl id (1562—63) şi talerii lui C. Brâncoveanu (1713), a stabilit s temele depe mone te după aceste modele, cu mici modificări. T o t lui Longpér i e r i-se da-toreşte şi gh i r l anda de spice de g râu «pentru că este o produc ţ iune naţ ională — explica el — şi apoi dă monete i şi u n caracter original» 2 ) , căci era ceva nou în numismat ică .

S'a dat, p r in urmare , o m a r e a tenţ iune desenur i lor depe mone te ca ele să fie cât ma i or ig ina le şi ma i semnificative.

Pen t ru inscripţii s'a adoptat l i terile latine, care erau cele mai în t rebuin ţa te în numismat ică . De altfel în ţară, Comisia

1) Scrisoarea din Iunie 1860 către Cuza Vodă, reprodusă în «Bul. Soc. num. rom.* X V I I I , No. 47, pag. 78—79.

2) Bul. Soc. num. rom., ibidem, pag. 78.

57

.centrală adoptase tot alfabetul la t in pen t ru publ icarea rapoar­telor sale.

Victor Place scria Domni to ru lu i Cuza în una din scrisorile sale că ar fi dori t sâ-i p u n ă pe mone te chipul său, dar s'a t emut ca T u r c i a să n u facă dificultăţi la emis iunea noui i monete , de aceea a fost de părere să se p u n ă deocamdată n u m a i armorii le , care n u pot provoca nicio obiecţiune, iar după ce mone tă va fi circulat câtva t imp se vor putea înlocui s temele pr in efigie, începând cu piesele de aur.

Ca să consoleze în t rucâtva pe Domn , Victor Place a d a u g ă : «Remarcaţ i de altfel că n u m e l e Domni to ru lu i fără efigia sa n 'are n imic de anormal . Astfel ul t imii împăra ţ i ai Rusiei , Pau l , Alexandru I şi Nicolae, au bătut toate monete le cu n u m e l e lor, dar, d in motive pioase, fără chipul lor. Majori tatea mone­telor Pani lor sun t la fel. Mone ta voastră va fi deci, în această privinţă, conformă cu moneta precedentă».

D u p ă semnarea Convenţ iuni lor de î m p r u m u t şi cea mo­netară, Victor Place se întoarce cu ele la Bucureşti . Aceste convenţ iuni conţineau o clauză că nu vor in t ra în v igoare decât după ce vor fi aprobate de Corpur i le Legiu i toare ale P i rn-c ipate lor-Uni te .

G u v e r n u l înaintează Corpur i lor Legiu i toare la 30 Sep ­tembr ie 1860 legea asupra î m p r u m u t u l u i . I n expunerea de motive se arată situaţia economică ext rem de g ravă a ţărei d in cauza lipsei de credit şi de mone tă stabilă.

Cu toate a rgumente le convingătoare şi cu toa te că toţi îşi dădeau seama de gravitatea si tuaţ iunei , totuşi datori tă u n o r anumi te zvonuri , a pas iuni lor u n o r a din membi i adunăre i , însfârşit din cauza opoziţiei ce uni i deputa ţ i făceau Domni to ru lu i Cuza, î m p r u m u t u l n 'a fost aprobat decât sub anumi te condiţii şi verificări, ceeace în semna resp ingerea lui.

Căzând î m p r u m u t u l a căzut şi reforma monetară , care se baza pe acest î m p r u m u t .

Ceeace a contribuit , într 'o oaricare măsură , la neaprobarea î m p r u m u t u l u i a fost des igur in t r ig i le Turc ie i şi Austriei , care n u pu teau vedea cu ochi bun i această nouă or ientare a P r in -c ipa te lor -Uni te către F ran ţa , care le ajutase până atunci atât de mu l t politiceşte.

Se poate ca uni i din membr i i Corpur i lo r Legiu i toare şi

58

d i n Comisia Centra lă să se fi t emut să aprobe acest împrumut -francez pen t ru a n u i nd i spune Austr ia care, pierzând politiceşte poziţia ei în Principate , căuta acum să le acapareze economiceşte şi să menţ ină mai depar te p reponderan ţa monete lor sale, depe u r m a cărora t răgea n u m a i beneficii.

D u p ă respingerea î m p r u m u t u l u i Corpur i le Legiu i toare au fost dizolvate, iar reforma mone ta ră a fost amânată . S'a pus în t rebarea : Dece n 'a înfăptuit-o Domni to ru l Cuza după lovi tura de Stat , cum a realizat celelalte mar i reforme?

S'a t emu t probabi l că n u va mai obţ ine u n î m p r u m u t în străinătate, deoarice bancheri i n u dau bani când situaţia e t u lbu re sau e u n început de dictatură în ţara care cere î m p r u m u t . S e poate de asemenea ca reformele in terne , prea radicale, n u e r au de na tu ră să inspire încredere bancher i lor străini . Ş i atunci , probabil , că Domni to ru l Cuza, având de ales în t re mare le reforme in te rne ca: împropr ie tăr i rea şi secularizarea averi lor mănăst i reş t i şi în t re reforma monetară , a preferat să sacrifice pe aceasta d in u rmă .

Cuza n 'a părăsit însă niciodată ideea reformei mone ta re p â n ă la sfârşitul Domnie i lui, fără să a jungă să o înfăptuiască.

I n adevăr, Ţ a r a dorea această reformă, greută ţ i le ex te rne erau învinse, căci după dispoziţ iunile art. 23 din T ra t a tu l dela Par is d in 1856 şi art. 34 al Convenţ iunei dela Paris din 1858, baterea une i mone te na ţ iona le era considerată ca o chest iune de ordin intern, la realizarea căreia n u s'ar fi pu tu t opune T u r c i a ca Pu te re suverană a Pr inc ipa te lor -Uni te .

K adevărat că Cuza a bătut în 1864 la Par is o monetă de a r amă de cinci sut imi cu chipul " l u i ; dar această monetă n'a fost pusă în circulaţie din cauza opunere i Turc ie i 1 ) . I s'a î n t âmpla t lui Cuza ceeace i se în tâmplase cu câţiva ani mai îna in te Domni to ru lu i Şt irbey, care bătând monete, fără învoirea Turc ie i , a fost silit să le re t ragă din circulaţie, deşi si tuaţia Pr incipate lor pe vremea lui Cuza era cu totul alta ca pe -v remea lui Şt i rbey.

î m p r e j u r ă r i vitregi au făcut ca sforţările lui Cuza să ră­mână zadarnice, deşi toţi îşi dedeau seama cât de rea era situaţia

1) C. Moisil, Cronica Numismatică şi arheologică II, p. 2.

59

în ţară d in lipsă de bani şi cu toate acestea reforma mone ta ră întârzia.

Soar ta rezervase real izarea acestei mar i opere f inanceare u rmaşu lu i lu i Cuza-Vodă. A fost scris ca reforma mone ta ră să fie înfăptuită abia sub Domni to ru l Carol I. P r i n «Legea pen t ru înfi inţarea nou lu i sistem mone ta r şi fabricarea monetelor , na­ţ ionale», p romulga tă la 14 Apri l ie 1867 se p u n e capăt, p e n t r u totdeauna, haosu lu i monetar , care făcuse să se irosească, vea­curi dearândul , bogăţ ia noastră naţ ională .

N o u a lege mone ta ră a adoptat s is temul zecimal, aşa cum exista în ţări le care făceau parte din uni ta tea mone ta ră la t ină : F ran ţa , Italia, Belgia şi Elveţia, bazat pe bimetal ism.

Această reformă mone ta ră vesteşte începutu l une i noui epoci de propăşi re în toate domeni i le economiei noas t re na ­ţionale.

I a r din punct de vedere politic, j udecând după dificultăţile făcute de Turc i pen t ru baterea une i mone te naţ ionale şi ma­nifestate cu ocazia învest i turei Domni to ru lu i Carol, noua lege înseamnă afirmarea unei vieţi l ibere şi a une i suverani tăţ i na­ţionale, care era să fie complect desăvârşită, abia 10 ani m a i târziu, p r in sabie şi sânge, pe câmpii le dela Plevna.

Deaceea, ori de câteori mone ta noastră se va găsi la vreo grea răspântie, să ne păs t răm judeca ta rece şi ca lmul necesar mar i lor acte şi i n sp i r ându-ne din învăţăminte le t recutului şi din înţelepciunea, pat r io t ismul dezinteresat şi lup ta fără p rege t pen t ru ma i b ine a mar i lo r noştr i înaintaşi , să căutăm să le fim demni urmaş i ai lor.

C . I . C O N D U R A C H E

REGII SCIŢI ŞI REGATELE LOR DINTRE ISTRU SI PONTUL EUXIN

- Î N L U M I N A M O N E T E L O R -

I N T R O D U C E R E

Cont inuând cercetarea aşezărilor scitice în Dobrogea, cu­noşt inţe le noast re arheologice şi numismat ice se înmul ţesc tot ma i mult , croind astfel cale deschisă reali tăţ i lor istorice, cari u rmează să se concretizeze în t r 'un cadru documenta r şi definitiv.

P rob lema existenţii unei s tăpânir i scitice de l u n g ă dura tă dincoace de ma lu l drept al I s t ru lu i a fost până acum câţiva ani — după cum ştim cu toţii — o problemă de domeniu l fanteziei. Is tor ia de bază n u s'a ocupat de ea. Cercetătorii Do-brogei mode rne au evitat u n proces scitic aci, a tunci când n u l 'au ignora t de-abinelea. P o r n i n d dela textul inscripţiei de pe piat ra găsită la V a r n a şi publicată de Boeklins în Corpus in-scriptionum graecarum ( I l -a Nr . 2956), regre ta tu l nos t ru M. C. Su tzu a dovedit că acel Kani tes , rege al Sciţilor, e s tăpânul care a bătut moneteie cu acel aş nume , găsite în Dobrogea şi nea t r ibui te sau greşit identificate.

O atentă cercetare a g rupe lo r celor cinci regi d o b r c g e n i : Charaspes , Tanusa , Kanites , Acrosas şi Sar ia a dus apoi la re­zultate serioase, cari au trezit interesul pen t ru Sciţia dobrogeană. Ş i din acest moment , cercetările încep să scoată la iveală ne ­sfârşite probe existente încă dela H e r o d o t în toate epocile, la toţi autori i şi în toate domenii le, probe nebăgate în seamă sau ne lua te în serios până acum. Aprofundând azi problema, probele acestea devin din ce în ce mai abunden te şi atât de convingătoare, în cât te mir i că — deşi existente — au stat atâtea secole în complectă amorţeală.

61

D i n ceeace a fixat t recutul ştiinţii istorice, geografice, ar­heologice şi numismat ice şi din ceeace a d u n ă m astăzi, vom reuşi oa re să dăm viaţă u n u i nou capitol al t recutului reg iun i i d int re D u n ă r e şi Marea N e a g r ă ?

I n comunicarea de faţă n u ne vom servi de a m ă n u n t e şi nu vom îmbrăţ işa în t reagă această «problemă gravă» — c u m o numesc savanţii noştri arheologi şi con t imporani — problema regatelor scitice din Dobrogea. N e vom mărg in i la în reg is t ra rea tehnică din punc t de vedere p u r numismat i c a monete lor scitice dobrogene şi, fixând or iginea lor, vom face o. l egă tură de fapte şi documente , pen t ru ca să ne pu tem apropia de demarcarea froutierii spre Trac ia a p resupusu lu i nos t ru ţ inut scitic au tonom din dreapta Dunăr i i .

N u vom uza deci astăzi de mul t ip le le ajutoare ale cita­telor autorizate şi nici n u vom încerca să ne apropiem de ex­t raord inaru l tezaur scit, descoperit acum câţiva ani, de d. A n -drieşescu la Hag igh io l , în t re Istria şi Tulcea , m o n u m e n t care va constitui, desigur, o etapă decisivă în susţ ineri le noastre, a tunci când directorul Muzeulu i Na ţ iona l de antichităţi din Bu­cureşti îl va da publicităţii cu toată greutatea autori tăţ i i sale.

Două sunt deci scopuri le comunicări i de azi : 1. să înregis t răm şi să descriem puţ inele mone te ale re­

gi lor dobrogeni aflate până azi, şi 2. să re levăm urmele arheologice cu caracter scitic d in

această regiune , pentruca făcând o legătură în t re ele, în t re lo­curile u n d e s'au găsit toate aceste mone te şi în t re pietrele de hotar ale Traciei , Kallatiei, Odessos-ului , etc., să fixăm reg iunea s tăpâni tă de regii sciţi.

I

SCURTE CONSIDERAŢIUNI ASUPRA MONETELOR SCITICE DIN DOBROGEA

Publ icând monetele de mai jos ale celor cinci regi sciţi d in Dobrogea, t rebue să ne considerăm în faţa unu i s imţi tor progres . Cele două sau trei exemplare , scoase la suprafaţă în ult imii ani, au îmbogăţ i t des igur tabela publicată de regreta tul M. C. Suţu , care cupr inde 17 t ipuri . Astăzi însă avem un n u m ă r

62

dublu de t ipuri . Sä sperăm că cercetările viitoare vor măr i galer ia acestor m o n u m e n t e atât de r a re şi atât d e interesante.

î m i voi permi te să accentuez, că odată cu publ icarea tu­tu ror monete lor cari ne pasionează, am fixat şi o ordine cro­nologică, bazată p é consideraţ iuni cari vor face obiectul stu­dii lor amănun ţ i t e u l ter ioare sau în curs.

E destul să explic că am luat acum, ca început al seriei celor cinci, pe Charaspes, pen t ru frumuseţea excepţională a st i­lului , care permite să-1 clasăm în apropierea începutu lu i epocii de decadenţă a artei monetare , în orice caz către începutu l epocii elenistice, fapt bine de termina t p r in în t rebuin ţa rea lui Q, în B A 2 I A E Q 2 şi pr in ataşarea lui M de K în M E de sub t răsnetul pe care stă acvila, asemenea şi o (mic) la finalul nu ­m e l u i : HoT.

Apoi, nume le aproape p u r iran, negrecizat încă, — nein­f luenţat chiar •— a lui xAPAsnor .

Şi t ipul d in p r imul p lan al aversului , t ip cu t răsături d e ­părtate şi în orice caz ne în tâ ln i t în arta mone ta ră a Pon tu lu i S tâng , nici în aceea tracă, macedoneană sau grecească pură .

Care este explicaţia Dioscur i lor de pe faţa monete i cu acvila şi t răsnetul pe revers? Nic i u n a posibilă.

N ' a ş putea găsi alta, decât aceea că, fiind p r imul rege scit dobrogean care a bătut monetă , nu a avut încă concepţia exactă a atr ibutelor divinităţ i lor greceşti. Ş i astfel Charaspes a pus pe reversul monete i cu Dioscurii , acvila şi t răsnetul , cari se cuve-n iau Zeului cel m a r e sau lu i Zeus obişnuit, în locul cailor sau protomelor de cai corespunzătoare Dioscurilor.

Socot ind apoi, că n u a a juns p â n ă la no i decât o s i n g u r ă piesă dela Charaspes, faţă de n u m ă r u l m a r e al celor dela K a -nites, e uşor de p resupus că acesta a avut o domnie scurtă, că fiind p r imul rege scit care a bătut mone tă în Dobrogea, ar fi avut să sufere rezistenţa celor cărora le-a impus mone ta lui a u ­tonomă sau a vecinilor, cari ar fi porni t contra lui şi l-ar fi dis trus poate, n u m a i pen t ru acest motiv. Cazuri le asemănătoare, , ale regi lor sau uzurpator i lor căzuţi pent rucă au lansat şi i m p u s mone ta lor, sun t destul de dese în antichitate.

E mai uşor de presupus , că regele care a u rma t lui C h a -

63

raspes şi lui Tauusa , Kaui tes , şi-a pu tu t consolida dinast ia şi stăpânirea. Aşa se explică n u m ă r u l m a r e şi varietatea mone ­telor lui.

Apoi Kan i t e s nu mai face greşala lui Charaspes : el p u n e acvila pe reversul monete i cu Zeul cel mare , şi pe moneta cu Dioscuri i , p u n e protomele de cai.

Şi , în orice caz, Charaspes , dacă ar fi domni t după Kani tes , ori după Acrosas, n u ar fi p u t u t face acea eroare fundamen­tală pe moneta lui.

Ceiace mai pu tem presupune , este,o domnie concomitentă. Scyth ia mică să fi fost împăr ţ i tă în mai mul te regate scitice, cari au bă tu t monetă au tonomă în aceiaş vreme.

E u n punc t de vedere faţă de care n u voi fi prea activ, da r pe care îl voi susţine, în orice caz, în discuţiile viitoare.

Asemănarea frapantă care se poate constata la cele două exemplare ale lui T a n u s a cu piesa lui Charapes , atunci când ai sub ochi a m â n d o u ă exemplare le în or iginal , p r ecum şi con-s idera ţ iuni le etimologice, m 'au obligat să-1 plasez pe acesta după Charaspes şi să pun abia în al treilea rând pe Kani tes , u r m a t de Acrosas şi Sar ia .

Dacă m 'am înşelat asupra pr imi lor patru, am însă credinţa că Sar ia e b ine plasat ca cel din urmă, în ordinea domniei .

J u d e c â n d după stil, după măr imea şi dezordonarea l inii lor l i terelor din legende şi după calitatea meta lului , după repre­zentări şi ma i ales după forma şi proporţ i i le monete lor lui Saria, sun tem siliţi să-1 fixăm pe acesta la sfârşitul secolului al I l I - lea , sau chiar în secolul al II- lea, cât mai târziu după Kanites .

E jus t că cercetarea m o n u m e n t e l o r rămase dela Sar ia in­dică pen t ru rega tu l şi domnia acestuia o sărăcie economică şi artistică, cari pot caracteriza pu r şi s implu starea genera lă a ţ inutu lu i lui Sa r i a şi în t r 'o epocă mai fericită, în comparaţ ie cu stările b u n e din acelaşi t imp a celorlalţi regi .

F a p t u l acesta e sus ţ inut şi de în tâmplarea că Sar ia nu a bătut monetă mare , ci n u m a i mijlocie şi în special de tip redus.

In cazul acesta va trebui să ne servim în viitor n u m a i de concluziile la cari ne duc aprecieri le s t i lului şi faptul că Sar ia e n u m e l e cu cea m a i puternică influenţă greacă.

64

M O N E T E L E R E G I L O R S C I Ţ I

Charaspes Tipul cu Dioscurii

Fig. 1.

i . Av. Capetele aeolate ale Dioscuri lor spre [dreapta, cu bonete şi coroane de laur. H 9

Rs. BASIAEQS (vertical dreapta) XAPASHOr (vertical s tânga) M E (jos). Acvilă spre dreapta s tând pe fulgere.

Bronz. D iame t ru 23 m m . ; greuta tea 7.60 gr. L u c r a r e foarte f ină; caracter străin în figuri, în special,

t ipul Dioscurulu i d in p r i m u l plan e foarte depăr ta t de t răsătu­ri le caracteristice ale t ipului grec.

E x e m p l a r un ic în Cabinetul N u m i s m a t i c din Sofia. Găsit de Tacche l la la sud de Mangal ia . Babelon a considerat-o mo­neta u n u i rege din Siria, probabi l d in cauza t ipului p r imu lu i Dioscur. R e g i i n g a determinat-o exact (Corolla numism. 1910).

Tannsa

Tipul: Demetra şi Core

Fig. 2.

2. Av. Capetele aeolate ale Demetre i şi Corei spre dreapta , cu coroane de spice şi p r imul cap cu văl. Cont ramarcă ro tundă reprezentând capul lui H e r m e s spre dreapta .

65

Rs. BASIAES2 „(vertical dreapta) TANOTSA (vertical s tânga) , B A K (jos). Două spice de grâu .

Bronz. D iame t ru 24,5 m m . ; greuta tea 8,65 gr. U n exemplar în Cabine tu l N u m i s m a t i c al Academiei R o ­

m â n e (actualmente la Moscova), găsit la Balcic, î m p r e u n ă cu mone te dela Sar ia şi Kani tes . Alt exemplar , sp lendid conservat, î n muzeu l d in Varna , găsit la T e k e , l ângă Balcic.

Kanites

Tipul cu Apollón

Fig. 3.

3. Av. Capul lui Apol lón spre dreapta. Rs. ..ASIAEÍÍ (vertical dreapta) KANITOr (vertical s tânga)

BAK (jos). Tr ip ied . Bronz. D iame t ru 17 mm. ; g reu ta te 8,36 gr . St i l foarte b u n ; asemănare perfectă cu monete le de acest

t ip d in T o m i s şi Kalat is . Socot ind după stil, acest t ip t rebue aşezat în epoca elenistică «la începutu l ei». '

U n exempla r în Rus ia (cf. N . Murzakievic i în Zapiski I I I (1853); al 2-lea în Cabine tu l N u m i s m a t i c al Academiei R o ­m â n e (Bucureşti).

Piesa din Rus ia provine d in Insu la Şe rp i lo r ; cea dela Academia R o m â n ă din apropierea Mangal ie i .

Tipul cu Demetra

Fig. 4.

4. Av. Capul Demetre i (cu văl şi colier de mărgăr i t a re ) spre dreapta , cu coroană de spice.

5

66

Bs. BASIAEQS (vertical dreapta) KANITOT (vertical s tânga) nOAr (jos). Sp ic de g r â u cu două frunze (dreapta), făclie apr insă (s tânga) .

Bronz. D i a m e t r u 23 m m . ; greuta te 7,63 gr. U n a d in cele m a i frumoase mone te scitice. S t i l bun, re ­

lieful mare , me ta lu l de b u n ă calitate. U n exemplar în colecţia ing iner P . Mihăescu, găsit la T e k e

l ângă Balcic. Publ ica t de Knech te l î n Buletinul Soc. Numism. Born. X I V (1919).

Tipul cu Demetra şi Core

Fig. 5.

5 . Av. Capetele acolate ale Demetre i (cu văl) şi Corei (fără văl), cu coroane de spice, spre dreapta.

Bs. BASIAEQS (vertical dreapta) KANITOr (vertical s tânga) BAK (jos). D o u ă spice de g râu cu pa iu l l u n g şi cu câte 4 frunze.

Bronz. Diamet ru 22,5 m m . ; g reu ta tea 8,05 gr . St i lu l bun. Bine rotunjită. Relieful de pe faţă foarte ridicat,

cel de pe r e v e r s , p l a t ; l inii le n u sun t adânc săpate ; m a n i e r ă cu totul diferită de a celor precedente.

U n exemplar splendid conservat în colecţia V. Canarache . Găsit la m a r g i n e a Balcicului. Altul reprodus de Pick Die Antiken Münzen Nordgriechenlands p r in t re monete le d in Tyra , t a b . X I I I , 6.

Fig. 6. 6. Acelaş tip. Av. Ca ma i sus. Bs. BASIAE.. (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) .

D o u ă spade (?) cu vârfurile în j o s ; în t re ele u n spic(?).

67

Bronz. D iame t ru 25 m m . ; g reu ta tea 8,25 gr. Diferenţă m a r e în m o d u l de reprezentare a capetelor. P e

câtă v reme la piesele anter ioare feţele zeiţelor sun t ro tunde , aicea sun t l u n g u e ţ e şi t răsătur i le ma i pu ţ in fine.

U n exempla r în Cabine tu l N u m i s m a t i c al Academiei R o ­m â n e (Moscova) găsit în apropiere de Balcic. Publ ica t de Sutzu , Contribuţiunea numismaticei (Analele Acad. R o m . 1916).

Fig. 7, 7. Acelaş tip. Av. Ca ma i sus. Es. BASIAE (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) A P I S

(jos). D o u ă spade (?) cu vârfurile în jos, în t re ele u n spic de g r â u cu 2 frunze.

Bronz. Diamet ru 24.5 m m . ; greuta tea 8,90 gr. L u c r a r e cu totul deosebită de cele precedente. Es te de s i g u r

m â n a al tui maes t ru monetar . D e sub vălul Demet re i iesă foarte p r o n u n ţ a t spicul de g râu .

U n exempla r în Cabinetul N u m i s m a t i c d in Sofia, găs i t în t re Manga l i a şi Balcic. Publ ica t de M. C. Sutzu, o. c.

Tipul cu Dioscurii

Fig. 8.

8. Av. Capetele acolate ale Dioscuri lor spre dreapta, cu bonete ţuguia te .

Rs. ASIA (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga). D o u ă p ro tome de cai.

• Bronz. D iame t ru 15 m m .

68

St i lu l admi rab i l ; b ine conservată cu escepţia une i mici păr ţ i din revers . Capetele Dioscuri lor n u sun t exact la centru.

U n exemplar în colecţia Dr. Weiski rchner , S ib iu ; găsit în 1931 în t re Balcic şi Teke .

Tipul cu Marele Zeu

Fig. 9.

9. Av. Capul Mare lu i Zeu în profil spre dreapta, cu coroană de laur . Cont ramarcă ro tundă reprezentând capul Demetrei(P).

Bs. BA2IA (vertical dreapta) K A N I T O I (vertical s t â n g a ) ; siglă nedist inctă (jos). Acvilă spre dreapta s tând pe fulgere.

Bronz. D iame t ru 26 m m . ; greu ta tea 9,80 gr. Aversu l foarte bombat , reversul plat. Modul de execuţie

identic cu al monete lor d in T o m i s cu t ipul Mare lu i Zeu. Me­talul de asemenea.

U n exemplar în Cabinetul N u m i s m a t i c d in Sofia, găsit în t re Manga l i a şi Balcic.

Publ icat de Tacchel la în Revue numismatique 1910.

Fig. 10

10. Av. Capul Mare lu i Zeu spre drepta, cu pă ru l legat cu o panglică. Cont ramarcă ro tundă cu capul lui Zeus spre dreapta.

Bs. BASIAEQS (vertical dreapta), KANITOr (vertical s tânga), siglă ne lămuri tă , (jos). Spic de g râu (dreapta), arc(?) în teacă (stânga).

Bronz. D iame t ru 22 m m . ; greuta tea 8.70 gr.

69

Relief p ronunţa t . Aversul bombat , reversul pu ţ in scobit. S t i l inferior, meta lu l ca la N o . 7. Conservare mijlocie.

U n exempla r în Cabinetul N u m i s m a t i c al Academiei R o ­m â n e (Bucureşti) . Publ icat de Knechte l în Revista Catolică 1912 .

Tipul cu Heracles

Fig. 11

1 1 . Av. Capu l lu i He rac l e s spre dreapta, acoperi t cu b lana leu lu i nemean .

Es. BASIAE (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) . Măciucă (dreapta) şi arcul în teacă (stânga).

Bronz. D iame t ru 2 2 m m . ; g reu ta te 8 gr. Conservare excepţională. St i l superb . Mater ia l de calitate

"bună. Reversu l este aproape identic cu al d rahmelo r d in K a l -latis, fapt care-i fixează epoca.

Două exemplare în colecţia V. Canarache , găsite la 10 K m . depăr ta re de Manga l ia , în direcţia Capul Caliaera.

Fig. 12

12. Av. Ca ma i sus. Cont ramarcă ro tundă reprezentând o roată cu 4 spiţe.

Bs. Ca m a i sus. Bronz. D iame t ru 24 m m . ; g reu ta te 8,20 gr. Execuţ ie inferioară, conservare mediocră. Găsi t în ap ro ­

piere de Manga l ia . U n exempla r în Cabine tu l N u m i s m a t i c al Academiei R o m â n e

(Moscova). Publ icat de R. N e t z h a m m e r în Revista Catolică 1914 .

70

Fig. 13

13. Av. Capu l lu i Herac les cu ba rbă (?) spre dreapta. C o n ­t ram arcă ro tundă cu capul Demet re i spre dreapta.

Bs. BASI... (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) AII (jos). Măciucă cu capul în jos.

Bronz. D iame t ru 22 m m . ; g reu ta tea 8,60. Execuţ ia apropiată de seria cu t ipul Zeulu i M a r e ; m a ­

ter ia lul acelaş. S e m e n ţ i n e relieful bomba t pe avers şi p la t pe revers.

U n exempla r în colecţia Ruz icka (Viena), găsit l â n g ă Manga l i a .

Pub l ica t de R. N e t z h a m m e r în Revista Catolică 1914.

14. Av. Capu l lu i Herac les (tiner) spre dreapta. Es. BASI (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) BAK

j o s ) . Arc şi măciucă cu vârful în jo s aşezate vertical alăturea. Bronz. D iame t ru 15,5 m m . T i p u l de pe avers în relief înalt . B lana leului de pe cap

cade bogată pe gâ tu l Zeului . St i l frumos. U n exempla r în colecţia V. Canarache , găsit chiar în por tu l

Cavarna (vechia Bizone).

Fig. 14

Fig. 15

15. Av. Ca mai sus.

71

Es. BASIA (vertical dreapta) . . A., (vertical s tânga) AN (jos). Măciucă aşezată vertical cu vârful î n jos .

Bronz. D iame t ru 15 m m . U n exempla r în colecţia V. Canarache , găsit î m p r e u n ă cu

cel de mai sus.

16. Av. C a p u l lui H e r m e s spre dreapta. Es. BASIAE (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) BAK

Bronz. Diamet ru 16,5 m m . N u p u t e m da informaţii m a i la rg i despre acest exemplar .

L -am găsi t î n tabela cu reproducerea monete lor d in T y r a din Pick, Die Antiken Münzen Nordgriechenlands I, 1 tab. X I I I , 8.

17. Av. Capu l lu i H e r m e s spre dreapta. Cerc perlat . Es. BASI (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) . Kery -

keion în picioare. Bronz. D iame t ru 15 mm. Sti l foarte bun . Relief mare . Bine rotunjită. U n exempla r în Muzeul d in Odesa. Găsit în Insu la Şe r ­

pilor (1839). Publ icat de Ouvaroff, Antiquités 1855.

Tipul cu Hermes

Fig. 1 6

(jos). Keryke ion .

Fig. 1 7

Fig. 1 8

18. 'Av. Capu l lui H e r m e s spre dreapta.

72

Rs. BASIA (vertical dreapta) KANI (vertical s tânga) K e r y -ke ion cu aripi .

Bronz. D iame t ru 12,5 m m . Execu ţ ie inferioară. Ke ryke ionu l are aripi, spre deosebire

de cele anter ioare . Ş i această piesă am găsit-o în t re monete le d in Tyra , re ­

p roduse în men ţ iona ta tabelă a lui Pick, 7.

Âkrosas Tipul cu Demetra şi Core

Fig. 19

19. Av. Capetele acolate ale D e m e t r e i | ( c u văl) şi Corei (fără văl) spre dreapta , cu coroane de s p i c c ţ C e r c perlat .

Bs. BA2IAE (vertical dreapta) A K P O S A , (vertical (s tânga) ANAPL (jos). D o u ă spice de grâu , cu pa iu l l u n g şi câte 4 foi.

Bronz. D iame t ru 25 m m . Li ter i le cuvântu lu i de jos legate în t re ele p r in puncte . U n exempla r în colecţia V. Canarache , găsit în t re Cavarna

şi Balcic.

Fig. 20

20. Av. Ca mai sus, dar Demet ra are colier la gât. Rs. BASIA (vertical dreapta) A K P 0 2 (vertical s tânga) ANAP

(jos). D o u ă spice ca mai sus. Bronz. D iame t ru 22,5 m m . N u m a i o parte d in cuvântul de jos punctată . U n exemplar în Cabinetul N u m i s m a t i c d in Sofia. Publ ica tă

de Tacchel la în Revue numismatique 1910. Găsită între M a n ­gal ia şi Cavarna .

73

Tipul cu Zeus

Fig. 21

2 i . Av. Capu l lu i Zeus spre dreapta, pă ru l legat cu pangl ică .

Es. BASIA (vertical dreapta) A K P 0 2 (vertical s t ânga) AN (jos). Co rnu l abondenţei .

Bronz. D i a m e t r u 19,5 m m . U n exempla r găsit î n împre ju r imi le Mangal ie i . Publ ica t

d e Tacchel la , l. c. Tipul cu Dioscurii

Fig. 22

22. Av. Capetele acolate ale Dioscur i lor spre dreapta cu bone te şi coroane de laur . Cerc perlat .

Es. B A 2 I A E (vertical dreapta) A K P O S A (vertical s tânga) ANAPE (jos). P ro tom de cal înstelat .

Bronz. 23,5 m m . Sti l şi execuţie superioară. U n exempla r în colecţia V. Canarache , găsit la Capu l

Caliacra.

Fig. 23

23. Av. Capetele Dioscuri lor ca ma i sus. Cerc perlat.

74

Es. B A 2 I A E (vertical dreapta) A K P O S A (vertical s t ânga ) ANAPOr (jos). D o u ă pyotome de cai.

Bronz. D iame t ru 27 m m . St i l foarte frumos. Relieful mare . U n exempla r î n colecţia V. Canarache , găsit la Calaigidere^

în t r e M a n g a l i a şi Cavarna.

Fig. 24

24. Av. Capetele Dioscuri lor ca m a i sus. Es. BASIAE (vertical dreapta) A K P O S A (vertical s t ânga )

AN APE (jos). Două pro tome de cai. Bronz. Diametru.. . U n exempla r în Cabine tu l N u m i s m a t i c al Academiei R o ­

m â n e (Bucureşti).

Saria

Tipul cu Demetra

Fig. 25

25. Av. Capu l Demetre i spre d reap ta cu văl şi spice. T i p barbar .

Ev. BASIA (vertical dreapta). S A P I A (vertical s tânga) . D o u ă spice de -grâu cu frunze. Bronz, d iamet ru 20 m m . U n exemplar în Cabinetul numisma t i c d in Varna . Publ ica t d e M u ş m o v în Cata logul muzeu lu i d in Sofia, 1912

s u b N o . 5807.

75

Tipul cu Apollón

Fig. 26

26. Av. Capu l lui Apol lou spre dreapta. Ev. BASIAE (vertical dreapta) . S A P . . (vertical s tânga) .

J o s u r m e de siglă. L a mijloc t r ipiedul . Conservare proastă. Bronz, d iamet ru 18 m m . A fost publicată de Pick î n tabela p e n t r u T y r a fără text

ş i explicaţii . Tipul cu Hermes

Fig. 27

27. Av. H e r m e s , f igură îmbătrâni tă , spre dreapta . Ev. BASI (vertical dreapta). S A P I (vertical s tânga) . L a mij loc

keryke ion , fără aripi. St i l bun . Bronz, d i ame t ru 15 m m . Publ ica tă la N o . 16 greşit, cu reversul monete i dela N o . 17,

d e S u t z u l. c. Tipul cu Hera

Fig. 28

28. Av. Capul H e r e i cu diademă, spre dreapta. Ev. BASI (vertical dreapta). S A P I (vertical s tânga). L a

mijloc, î n dreapta, măciucă ori torţă, spune Muşmov, l. c. N o . 5806. E u cred, torţă neapr insă . I n s tânga, spic de g râu cu foi.

76

De-asupra torţei m o n o g r a m ă combinată cu literele M-lf-P. Bronz, d iamet ru 17 m m . Publ icată de M u ş m o v la 5806 şi de Sutzu , l. c. la N o . 15

greşit , cu reversul N - r u l u i 16. Câte u n e x e m p l a r : Academia R o m â n ă (azi la Moscova),

Cabine tu l numisma t i c d in Varna , colecţia di rectorului şcoalei bu lga re d in Balcic şi colecţia V. Canarache .

Aceasta d in u r m ă găsită la Calaigidere.

Fig. 29

29 Av. Aceiaş. R ă u conservată. U r m e de cerc perlat . Ev. BA2IA (vertical dreapta) . S A P I A (vertical stânga). I n

mi j loc : Spicul de g r â u în dreapta, torţă neapr insă în s tânga. Deasupra torţei aceiaş m o n o g r a m ca ma i sus.

Bronz, d iamet ru 18 m m . U n exempla r î n colecţia V. Canarache , găsit în t re Cava rna

şi Balcic.

Tipul cu Zeus

30 Av. Zeus spre dreapta. Ev. B A 2 I (vertical dreapta). S A P I (vertical stânga). Sp ic

de g r â u în dreapta şi probabi l torţă în stânga. Bronz, d iamet ru 19 mm. U n exempla r la Cabinetul numismat i c d in Sofia. Publ icată de M u ş m o v l. c. sub N o . 5808. Găsită odată cu alte două piese dela Sar ia şi u n Kan i t e s

în t r e M a n g a l i a şi Cavarna.

Fig. 30

31 . Av. Herac les bă t rân cu g u r a deschisă, spre dreapta .

77

E posibil ca g u r a deschisă să fie rezul ta tul u n u i defect de compoziţie sau al m o d u l u i ba rbar de reprezentare .

Rv. BASI (vertical dreapta). S A P I (vertical s tânga) . Teacă cu arc.

Bronz, d iametru 17 mm. (Fig. 30). E u a t ă din tabela lui P ick pen t ru monete le d in Ty ra .

32. Av. acelaş tip ma i pu ţ in barbar . G u r a obişnuită. P u ţ i n ă barbă.

Rv. Aceiaş legendă şi reprezentare . Pr in t r 'o deconformare a meta lu lu i sau din cauza oxidării teaca a căpătat o formă curioasă.

Bronz, d iametru 18. (Fig. 31). U n exempla r în colecţia V. Canarache găsit la Cavarna .

G O N T R I B U Ţ I U N I L A F I X A R E A D O B R O O E I S C I T I C E

S ă t recem acum la rezul ta tu l la care ne duc puncte le de plecare ale istoricilor antici p e n t r u în tăr i rea susţ ineri lor noas t re şi coroborarea lor cu noi le descoperir i făcute în această direcţie.

Voi utiliza aci, pe scurt, pen t ru începutu l acestui capitol, câteva măr tur is i r i impor tan te cari vor fi — de altfel — m a i pe l a rg sus ţ inute în s tud iu l pe care îl am în curs de pregă t i re sub t i t lul de «Dobrogea scitică».

1) P o r n i n d descrierea cărţii a IV-a, H e r o d o t precizează că Sciţia începe dela golful Trac ie i spre dreapta, că Sciţ ia este traversată de Is tru. H e r o d o t arată apoi că el va descrie Sciţia începând n u m a i dela acest fluviu spre Caucaz ;

2) Demet r ios d in Callatis (200 in. d. Cr.) semnalează pe

Fig. 31

I I

78

rege le scit Ateas în luptă cu F i l i p al I I - lea al Macedoniei în D o b r o g e a ;

3) Geograful S k y m n o s înregis t rează aşezările Sciţ i lor în apropr ierea Dionysopolu lu i (Balcic);

4) P l in ius cel Bă t rân arată că pe în t inderea r âu lu i Zyras ter i toriul era s tăpâni t de Sciţi.

Dacă afirmaţiile lu i P l in ius , S k y m n o s şi Demet r ios ca şi indicaţ i i le lu i Ovidiu , care arată pe Sciţi î n r eg iunea Tomisu lu i , n ' au fost combătute, î n sch imb, precizări le lu i H e r o d o t a u fost to tdeauna denatura te , greş i t in terpre ta te şi lipsite de considerare.

Astfel, golful Trâcie i de u n d e începe Sci ţ ia lui Herodot , a fost fixat de cercetătorii cei noi la gu r i l e Dunăr i i , cari a r fi format, î m p r e u n ă cu Istr ia, î n secolul V. in . d. Cr., u n golf. Desp re faptul că Is t ru l traversează Sciţia, pe care H e r o d o t o descrie n u m a i în parte, adică dela acest p r im fluviu scit spre Sciţ ia regală, spre Cimeria, n u s'a spus n i m i c

T o t astfel s'a lăsat î n u m b r ă faptul u rmăr i r i i a rmate lor lu i D a r i u s de către Sciţi până în Bizanţ chiar, sau trecerea Amazoane lo r p r in Dobrogea spre Tesalia, etc.

N o i vom încerca să af i rmăm în această comunicare u n s i n g u r fapt ma i impor tant .

N u m i n d golful Trac ie i ca început al ter i toriului Sciţiei, H e r o d o t n 'a greşit . Golful Tracie i , a tunci ca şi astăzi, nu putea fi decât golful Odesos-ului , al Varnei , p r i m u l şi s inguru l golf pe tot l i toralul Pon tu lu i S tâng , începând dela Mesembria . D e aci şi până la Olb ia n 'a fost şi n u există n ic iun alt golf. Şi , a ră tând că Is t ru l t raversează Sciţia, n imen i n u poate în ţe lege altfel decât că tot ter i toriul Dobroge i de azi, d in dreapta D u ­năr i i şi până la Varna , până la golful Varnei , de u n d e începe Trac ia , era şi se n u m e a Sciţia, î n t impu l lu i Herodot .

F a p t u l coincide şi cu autor i i u rmă to r i lu i Herodot . D a r el n u este desminţ i t nici de documente le actuale. Acolo u n d e P l in ius şi S k i m n o s fixează pe Sciţi, în re­

g iunea Balcicului de azi, s'au scos la iveală 16 cetăţi. M a i jo s de Dionysopol is şi în apropr iere de K r u n i (Ecrene),

de l ângă actualul sat Teke , încep să se înşiruiască în sus, pe r âu l Zyras, azi Valea Batovei, pe ambele malur i , 16 construcţi i

79

de piatra, construcţii de apărare, caracteristice secolelor V — I I I în. d. Cr., l ipsite complect de caracteristica construcţi i lor greceşti sau trace, dar neat r ibui te încă. Venera tu l savant ceh Scorpi i le crede — pe drept cuvânt — scitice. B le n u pot fi decât u rme le aşezărilor scitice semnala te de P l in ius exact în aceaş reg iune , exact în acelaş loc: pe cursul râului Zyras.

U n n u m ă r de 7—8 d in cetăţile acestea scitice pe care le-am putea n u m i Cetăţile lui Pl in ius , m e r g pe malur i le Zyras-u lu i şi apoi se depărtează puţ in de apă, o altă serie deplasându-se uşor spre sud. L in ia lor, — căci formează o adevărată l inie — at inge satul Nicolaevska. D e aci, încă două sun t aşezate în sus, spre Dună re , lăsând impesia că l inia de în tă r i tu r i ar căuta să u rmeze într 'acolo.

Ce admirabi lă şi pu tern ică posibil i tate de a fixa aci g ran i ţa Scitiei m a r i ! Cât dé mul t se potriveşte această demarcare cu a doua împăr ţ i r e adminis t ra t ivă r o m a n ă sub Diocleţian, când s'a dat, î n chip oficial, Dobroge i de azi n u m e l e Scythia Minor.

Dela această dată hăr ţ i le r o m a n e au în semna t î n t r eg teri­tor iul dela Balcic spre Nicolaevska — Bazargic şi de aci în l in ie până la Dunăre , exact în faţa Sucidavei , pe tot cupr insu l până la Gur i l e Dunăr i i , cu t i tu la tura de Scythia Minor. Coinc idenţă? D e ce n u a fixat Diocleţian g ran i ţ a Scythie i M i n o r e cu câteva zeci de chi lometr i ma i spre T rac i a sau spre T o m i s şi a aşezat-o tocmai pe Zyras , care se varsă în Golful Traciei lui Herodot, pe Zyrasul aşezărilor scite ale lui Plinius, lângă Bahicul sciţilor lui Skymnos, pe linia cetăţilor vizibile şi azif

Ş i de ce această gran i ţă pe care un i i o numesc «fantezistă» trece tocmai pe l inia cetăţilor de pe Zyras , spre Nicolaevska şi de aci se frânge la dreapta, până la Is tru, în faţa Sucidavei ?

Pen t rucă aci erau gran i ţe le vechi ale Trac ié i cu Sciţia şi R o ­mani i , s tăpâni într 'o par te şi alta, n u aveau interesul să le schimbe.

Pen t ru simplificarea socotelilor lor adminis t ra t ive, au lăsat g ran i ţ a acolo u n d e au găsit-o şi au oficializat denumi rea pe care o aveau de fapt teritoriile.

Supozi ţ i i? N u .

Căci afirmaţia de faţă n u poate fi ma i b ine sus ţ inută decât de u rmătoare le m o n u m e n t e :

1. I n satul Dis-Budac, l ângă K r u n i (Ecrene), la 1 km. de

80

frontiera noastră actuală, pe ter i tor iul bulgar , s'a găsi t o p ia t ră de ho ta r cu inscripţia u r m ă t o a r e :

[Fines te]rr[ae] O dess [ i tanorum]

M o n u m e n t u l se află în Corpus Inscript. Latin, la 7589. 2. L a Nicolaevska, p â n ă u n d e m e r g e l inia cetăţilor lu i

Pl in ius , s'a găsi t altă pia t ră de ho ta r cu inscr ip ţ ia :

F[ ines] te r r [ae] T h r a c [iae]

A celaş Corpus 13729. 3. L a Reca Devnia , vechiul Marcianopol is , d. Skorp i l a aflat

o admirabi lă pia t ră de hotar cu două feţe, cu două inscr ip ţ i i : *

Av: F[ ines] terr [ae] O dess I . . .

Rv: F i n e s terrfae] Thrac i j ae ] .

I a tă da r u n fapt s implu şi de o impor tan ţă capitală, totuşi, pen t ru teza noastră .

Ter i to r iu l oraşulu i Odessos se în t indea spre Dionysopol is exact până la Dis-Budac-ul de azi, la 1 km. depăr tare de albia râu lu i Zyras şi la 3 km. de satul Teke . S p r e Trac ia , teri toriul oraşului Odessos se t e rmina la Marcianopol is , u n d e se unea cu ter i tor iul Tracie i . D e aci, l in ia ter i tor iu lui o raşu lu i Odessos mergea până la Nicolaevska, u n d e se t e rmină cetăţile scitice ale lui Pl inius . D a r spre Dionysopolis , ter i toriul oraşului Odessos se t e rmină la Ecrene , pe Zyras, u n d e des igur se în­tâlneşte cu ter i tor iul Dionysopolulu i . C u m Dionysopolu l era o colonie au tonomă mul t inferioară vecinei sale Odessos, d in

81

punc t de vedére al p rogresulu i şi d in punc t de vedere economic — mai ales — teri toriul acesteia d in urn iă n u se putea în t inde decât 5 — i o k m . în sus spre Bazargic, câţi-va k m . spre Bizone (Cavarna) . Bizone, neau tonomă , n u putea avea teritorii. Ş i d e aci, toa te aşezările mici greceşti, de pe li toral, spre Callatis, lipsite de independenţă , n u contau. S 'ar pu tea spune că ter i ­tor iul Callatiei se lega cu al Dionysopolu lu i sau, în cazul cel m a i fericit, cu al Bizoniei, dacă — pr in imposibi l — acesta ar fi avu t autonomie .

Aci. însă ne l ă m u r i m m a i uşor. L a Calaigidere, la 25 de km. spre miază-zi de Callatis, către r eg iunea noastră, s'a găsit p ia t ra de h o t a r :

F[ ines] terr[ae] Call [at ianorum]

cupr ins în C. I . L. I I I , 7587.

Iată da r p rob lema ter i tor iului dobrogean de jos aproape î n în t r eg ime rezolvată.

T rac ia îşi avea frontiera pe l inia cetăţilor scite ale lu i P l in ius .

Odessos se t e rmina la K r u n i , pe Zyras . Dionysopol is începea de aci şi n u putea m e r g e în sus

peste Bizone. Callatia se t e rmina la sud la Calaigidere. Concluzia. î n t r e g teri toriul dela ieşirea din p la toul d o m i n a n t al Dio-

nysopol-ului şi Krun i -u lu i , p â n ă la Nico laevska şi de aci până la Cala ig idere şi apoi până la Dunăre , până la gur i , constituia rega tu l sau regate le Scitiei minore .

F a p t u l că aceste regate au avut în s tăpânire Bizone, T i -riza, Ti r iza Acra şi toate aşezările mici de pe litoral, r ămase încă în în tuner ic şi cupr inse în t re Capul Caliacra şi Mangal ia , sau chiar tot l i toralul dela Balcic, cupr inzând şi Cavarna , t rebue să facă obiectul altei l ă ture a problemei .

I n orice caz, ceeace pu tem afirma, fără cea ma i slabă în­doială, e că monete le regi lor noştr i sciţi, cu excepţia celor 2 piese aflate în I n s u l a Şerp i lo r de R u ş i , — a u fost g ă s i t e — t o a t e

6

82

LEGÉÉN

83

la Balcic, l ângă Ecrene , la Cavarna şi împre jur imi , la Capu l Caliacra, la Sabla, în t re Sabla şi Capul Caliacra şi la Calai-gidere .

N u s'au găsit mone te în teritoriul urban al T o n u s u l u i , Callatiei , Dionysopolului , Istr iei sau Odessosului . D a r s'au găsit , 2 ori 3, î n cupr insu l Bizonei, ch ia r şi pe Capul Caliacra, la Sabla, pe litoral.

O p r i m aci consideraţ iuni le de azi a supra ter i tori i lor sci­tice din Dobrogea şi s tabi l ind teri tori i le r u r a l e ale oraşelor au tonome d in sud, fixăm reg iunea Sciţiei r ega le d in Dobrogea aşa cum am arătat ma i sus şi î n ha r t a însoţi toare a acestui t e x t

V . CANARACHE

INFLUENŢA POLONĂ ASUPRA STEMEI MOLDOVEI ŞI A ALTOR BLAZOANE DE PE MONETELE MOLDOVENEŞTI.

I n t r ' u n s tudiu recent, in t i tu la t «Tipur i de mone te moldo­veneşti inedite» am atras a ten ţ iunea asupra mone te i or mo l ­doveneşti , une le cunoscute de ma i înainte , altele descoperite şi descrise de mine , cari prezintă pe revers o s ingură spadă sau spada cu b u z d u g a n u l în aşezări diferite.

Blazonul cu spada apare pe monete le moldoveneşt i n u m a i ' î n t impu l l imi ta t dela moar tea lui A l e x a n d r u cel B u n (1432) până la urcarea pe t ron a lu i Ştefan cel M a r e (1457).

Polonia şi U n g a r i a , chemate în ajutor de pre tendenţ i i la tron, s'au amestecat în luptele acestora. S t ema cu spadă, cum se găseşte pe monete le moldoveneşt i , n u există pe mone te le polone şi ungure ş t i cont imporane.

Cercetând cărei familii nobi le l i tuane, polone sau u n g a r e i-a apar ţ inu t acea stemă, care a servit ca model pen t ru s tema de ma i sus, mi-a fost accesibilă n u m a i opera lui H . S tupn ick i despre stemele familii lor nobi le p o l o n e 2 ) .

A m găsit embleme similare de ale familiilor nobile p o l o n e cu spadele diferit a ş e z a t e 3 ) : Belina, Dantyszek, Dargalówski, . Doliszkiewicz, Druck i (familie străveche în rud i tă cu Jagh ie lon i i ) Gotocki, Lszawa, M o h y l a (Movileştii de mai târziu), N o w i n a , Ostoja, Piei esz, Przegonia, Zapendowski , Zukowski .

I n acelaş t imp apare pe monete le lui Iliaş, care luase de soţie pe fiica ducelui Andre i de Li tuania , călăreţul l i tuan şi u n blazon care seamănă cu acvila polonă, ambele s teme obişnuite pe mone te polone. P e reversul u n o r mone te ale acestui D o m n

1) Publicat în anuarul liceului «Ştefan cel Mare», Suceava 1933. 2) Hippolit Stupnicki, Herbarz Polski, Lwów Tom I—III 1855—1862. 3) Spada e însă adeseori înlocuită printr'un pumnal; dar şi pe unele

monede moldoveneşti spada seamănă cu un pumnal.

85

apare şi o s temă reprez in tând în t r ' un scut două potcoave şi deasupra o cruce. Execu ta rea potcoavelor fiind ne îngr i j i tă ele se aseamănă cu li tera AA. Blazoane s imilare nobi le po lone s u n t : Beiina, Dolzga. Lszawa, dar cu alt n u m ă r de potcoave. (H. S tupn ick i l. c. I p. 2 i , 1 3 1 ; I I 126). D a r şi monete le lu i A l e x a n d r u I I au pe revers o coroană m a r e foarte asămănă toare coroanei de pe aversul şi reversul monete lor po lone an te r ioare şi cont imporane domnie i lui A lexandru I I 1 ) .

T r e b u e să re levăm aici şi în rud i rea voevozilor moldoveni din familia Muşa t in i lo r cu casa regală din Polon ia ; dar şi Bogdan descălecătorul avusese ca soţie o polonă catolică. Pe t ru Muşa t a fost cumna tu l lui Vladis lav Jaghie l lo , iar A l e x a n d r u cel B u n era căsătorit (a treia lu i căsătorie) cu Ringa la , vara aceluiaş rege. Iliaş, fiul lui, ţ inea pe sora reginei Sofia, Mar ia , d in familia nobi lă rusă- l i tuană Ol igmandovic i , era deci cum­na tu l lu i Vladis lav Varenczyk. I l iaş avuse cu Mar i a doi fii, R o m a n I I şi A lexandru I I .

Apar i ţ ia blazoanelor polone pe monete le moldoveneşt i n e î n d e a m n ă să cercetăm de n u cumva această influenţă a fost exercitată de Polonia şi îna in te de t impu l indicat ma i sus (1432—1:457)- I n c a z afirmativ, acest fapt ne-ar putea da, eventual , l ămur i r i în pr ivinţa or iginei s temei capului de b o u r s a u de b o u 2 ) .

E adevărat că s'au găsit în Bucovina şi în Moldova u n n u m ă r m a r e de mone te greceşti şi romane , care arată calea comer ţu lu i dela sud spre nord, dar ipoteza că s tema cu capul de bou, constatată şi pe monete le greceşti an ter ioare t impu lu i lu i Solon, romane , galice şi celte, s'ar fi t r ansmis din t impur i aşa de îndepăr ta te până la baterea monete lor moldoveneş t i , pare pu ţ in plausibi lă 3 ) .

Ca cea mai veche influenţă s trăină pe cele dintâi m o n e t e

1) Vezi C. Moisil în Cronica numismatică şi arheologică, Anul III, p. 20; Dr. Gasseur : Monede vechi româneşti inedite. Suceava 1930 p. 6. Inscripţia mo­netei fiind cam ştearsă, SAL.....'1 trebuie înlocuită cu «Elias».

2) Cf. G. Zâne: Economia de schimb în Principatele Române, Bucureşti T930, p. 38, nota 1 : Efigia bătută pe aversul monetelor moldoveneşti ar re­prezenta un cap de bou şi nu de bour.

Se impune în sfârşit să se dea o soluţie definitivă acestei chestiuni. 3) G. Zâne 7. c. p. 38.

86

moldoveneşt i se admite pe reversul lor, scutul unguresc 1 ) . P r i n apar i ţ ia acestui scut n u se lămureş te însă existenţa capului de bour cu stea în t re coarne şi stea şi semi lună la s tânga ori la d reap ta capului , păstrat aproape nesch imba t peste tot pe avers şi modificat câte odată pe reversul monete lor moldoveneşt i . S e p u n e în t r eba rea : O fi adus această s temă Pe t ru Muşat , în te ­meie toru l monetăr ie i moldoveneşt i , d in M u n t e n i a 2 ) î m p r e u n ă cu scutul unguresc , sau a găsit-o el existentă în Moldova şi adop tând-o , a bă tu t p r ime le monete , le-a împodobi t cu această s t emă aversul , iar cu scutul unguresc reversu l?

L e g e n d a că Dragoş Vodă a avut inspiraţ ia să creeze această stemă, după ce a r ăpus z imbru l u r m ă r i t d in M a r a m u r e ş până î n r eg iunea Bucovinei de astăzi, s'a dovedit de m u l t ca lipsită de temeiu istoric. Ch ia r dacă am admi te că Dragoş-Vodă a r fi a d u s de acasă, d in Maramureş , această s temă (oraşul S ighe tu l «scaunul Maramureşu lu i» a re de mult , până în prezent, ca s temă u n cap de b o u r 3 ) , Bogdan, adversaru l ne împăca t al ur ­maşi lor lu i Dragoş , credincioşi regelu i Ungar i e i , des igur n ' a r fi menţ inu t -o după ce îi a lungase d in ţară şi realizase astfel i ndependen ţa Moldovei .

M a i cu rând blazonul s'ar putea a t r ibui lu i Bogdan, căsă­tor i t cu Maria , nobi lă polonă catolică, m a m a lu i Laţcu.

D a r n 'avem nici o dovadă că s tema capul de b o u r ar fi în t rebu in ţa t -o Drăgoşeşt i i sau Bogdaneş t i i ; n u se cunoaşte dela aceşti domnitor i până în ziua de astăzi nici o pecete domnească şi nici o monetă .

Pen t ru p r ima oară apare deci capul de bour, ca s temă a ţări i , pe aversul monete lor lui Pe t ru Muşat , iar pe revers, ca podoabă a scutului , pe une le mone te ale lui A l e x a n d r u cel B u n ; i a r pe revers în scut, ca un adevărat blazon, în cart ierul s tâng,

1) Gh. I. Brătianu: Originile stemelor Moldovii ţi Ţării Româneşti, în Revista ist. rom. Vol. I Bucureşti 1931 p. 5 1 : «fie ca un simbol obişnuit al unor legături de ierarhie feudală, fie ca o simplă imitare a unui tip monetar mai răspândit».

2) Despre originea munteană a Muşatinilor şi înrudirea lor cu Basarabii, despre descendenţa lor comună din familia despoţilor Sârbiei (familia Bran-covici are şi ea un cap de bour în stema ei) Romulus V u î a : Legenda lui Dragoş, Anuarul Instit. de Ist. naţ. Cluj 1921 p. 301 n. 5): Vezi A. D. Xenopol Istoria Românilor Ediţia III , Vol. III, p. 118.

3) Aceasta o constată chiar Miron Costin 1677. Marca judeţului însă scoate în relief vestitele ocne de sare şi cele 4 râuri ale judeţului. Vezi I. Minea: Despre stema Moldovei Cercetări istorice, An. I, Iaşi 1925, p. 401.

87

^abia la R o m a n I I , fiul lu i I l iaş şi al Măr ie i , sora reginei po­lone. (Mul te indicii vorbesc p e n t r u părerea că monete le cu inscripţ ia R o m a n n 'au fost bătute de R o m a n I, fratele lu i Pe t ru Muşat , soţul Anastasiei , nepoata lu i La ţeu şi tatăl lui A l e x a n d r u cel B u n 1 ) . '

D u p ă R o m a n , I I capul de b o u r de pe revers dispare şi este înlocui t p r in diverse forme ale crucii ( t impul lupte lor crucii contra semi lune i ) ; iar capul de bour apare abia pe mone te le lu i A lexandru Lăpuşneanu , ale lui Herac l id Despotul , Ştefan Tomşa , Ioan cel Cumpli t , Ş tefan Răzvan şi ale lu i Is t ra t ie Dabija, deasemenea pe revers, da r n u la fel ca pe m o n e t a lui R o m a n I I 2)„

Cea ma i veche pecete domnească autent ică cu cap de bour , cunoscută până î n prezent, este pecetea lui R o m a n I, fratele lu i Pe t ru Muşat .

I n afară de oraşul S i g h e t u l Marmaţ ie i , s tema cu cap de bour se m a i constată şi la Sârbi , la despoţii d in familia Bran -covici; d a r spre n o r d u l Moldovei şi al M a r a m u r e ş u l u i , dea-l u n g u l vechiului d r u m al ch ih l imbarulu i , s tema se poate u r m ă r i până în Suedia . Amintesc s temele oraşelor Kalisz şi Posnan , s tema ţării M e c k l e n b u r g şi b lazonul suedez al familiei Oxen -st ierna. Blazonul cu capul de bour se află însă şi la familii le nobi le p o l o n e : «Glowa Bawola» (despre or ig inea lui, opera lu i S tupn ick i n u n e poate spune nimic) şi «Wieniawa» , cunoscut încă d in t impu l lu i Miecislaus (962—992) 3).

P r ime le mone te polone, în t rebu in ţa te în comerţul cu po ­poare le slave, imitaţi i după d inar i i împă ra tu lu i Ot to I I I , n e ­potul Adelaidei, aveau inscr ipţ i i : A T E A H L H T ; altele aveau pseudo inscripţi i ce constau din linioare, cerculeţe şi s emne cu aparenţă de litere d in cari se pot descifra uneor i cuvintele «Rixa» şi « K a s i m i r » 4 ) .

L a Suceava s'a găsit, acum 40 de ani, o pecete de a lamă, care reprezintă u n cap de bour ce are la s tângă o semi lună ,

1) C. Moisil l. c. p. 31. 2) Despre apariţia capului de bour pe reversul monetelor polone cu

efigia regilor Ştefan Báthory şi Sigmund I I I ; despre stemele Poloniei şi li­tuaniei pe monetele voevozilor Ştefan Tomşa şi Ştefan Răzvan vezi C, Moisil Bănăria lui Dakija Vodă în Bulet. Soc. Num. Rom. 1915 p. 5, şi comunicările d-lor Gassauer şi Moisil în şedinţele societ. numism. rom. din 24 Aprilie şi 29 Mai 1932 în Cronica numismatică şi arheologică anul X nr. 96 şi 97.

3) H. Stupnicki /. e. Tom. I p. 10, p. 176 tom. III p. 178. 4) Dr. Max Kirmis Handbuch derpoln. Münxkunde. Posen 1892 p. 8.

88

ia r la dreapta şi în t re coarne câte o svastică n u tocmai b ine reuşită. P e m a r g i n e se găseşte o inscripţ ie fără înţeles, în t re rup tă deasupra coarnelor bouru lu i de încă o svastică foarte distinctă.

S tu rdza atr ibuise o mone tă moldovenească anepigrafă, care a re pe avers capul de bour, iar pe revers o svastică, u n u i D o m n necunoscut anter ior t u tu ro r domni tor i lor m o l d o v e n i 1 ) . I n opera asupra s temelor polone găs im blazonul svasticei la o familie s t răveche l i tuană «Borejko», ext insă şi în Kijew şi W o l h y n i a 2 ) . I n pecetea găsită la Suceava, pe care d-1 Moisil o consideră drept o imitaţ ie nouă (falsificat) după o pecete ma i veche, se găsesc l i teréle «PEMfA» cari n u pa r s t ră ine de «Rixa» de pe denar i i poloni, aminti ţ i ma i sus.

Dinar i i regelu i polon Casimir (1333 —1370) bătuţi p e n t r u

Fig. 1.

oraşele Kalisz şi Posnan , prezintă deasemenea capul de bou pe r e v e r s 3 ) . I n anu l 1325 în t repr inde Vladis lav Lokietek, regele Poloniei , cu ajutorul Li tuani lor , Moldoveni lor şi al Ruteni lor , o expediţ ie în marca de Brandenburg .

N u este exclus ca u n u l d in t re conducători i micilor «înj­ghebăr i politice» de pe ter i toriul M o l d o v e i 4 ) de mai târziu, l u â n d par te şi el la această expediţie, să fi pr imit , cu această ocazie, b lazonul cunoscut. S t ingându-se , r ând pe rând, familiile domni toare ale acestor voevodate sau cnezate (a Bolohovenilor , Brodnici lor sau a Şipeni ţu lu i ) şi familia Muşăteşt i lor luându- le moştenirea, se poate că aceasta să fi adoptat şi s tema cu capul de bour.

1) Haşdeu, Ethymologicum magnum ttomaniae Tomul III , Bucureşti 1894, P- 2335, Tab. I nr. 1.

2) H. Stupnicki l. c. Tom. I, p. 49. 3) Dr. Max Kirmis e. p. 19. Marian Gumowski: Monety Polskié Varşovia 1924, Tab. III. Steua, se­

milună, floarea de crin lipsesc; aceste atribute eraldice însă se află în alte blazoane polone din secolul al XIII-lea.

4) Vezi E. Diaconescu, în Cercetări Istorice, Iaşi, an. I 1925, p. 416 şi I. Minea ibidem an. II—III 1926—27 p. 284.

89

ÎNCERCĂRI DE CLASIFICARE A UNOR MONETE MOLDOVENEŞTI.

Monete le moldoveneşt i anepigrafe a t r ibui te lu i A l e x a n d r u cel Bun, reprezintă pe revers atâtea part icular i tă ţ i de mobi l e eraldice şi o rnamenta ţ i i şi a n u m e : crucea diagonală, crucea patr iarhală , coroane, scutul încoronat , scutul împodobi t în par tea super ioară cu capul de bour, flori de crin, stele, semilune, cruci şi coroane mici, încât se naşte în t rebarea dacă n u cumva i-s'au atr ibui te lu i monetele, care n u s'au pu tu t atr ibui , în mod cert, altor Domni tor i .

S e i m p u n e o revizuire ce s'ar putea face n u m a i cu aju­torul u n u i mater ia l ma i vast de comparaţ ie chiar în sânu l so­cietăţii numismat ice 1 ) .

S tud iu l comparat iv al numismat ice i şi al sfragisticei n e poate fi de folos în această privinţă, deşi peceţile n u constituesc n u m a i decât o n o r m ă pen t ru de te rminarea monetelor .

D-l prof. Moisil, în s tudiul său «Stema Român ie i» , relevă faptul că s tema Moldovei, î n sigili le domneşt i , în t rebuin ţa te de D o m n i i anter ior i lu i A l e x a n d r u cel Bun, se caracterizează p r i n forma coarnelor bouru lu i şi a n u m e coarne mici cu vârfurile recurbate în afară. S u b domnia lu i A lexandru cel B u n însă, coarnele se înfăţişează ma i mari , cu vârfurile curbate in lăun t ru , a t ingându-se aproape. L e vom n u m i : pr ima, d in aceste două forme, caracteristica întâia, iar cealaltă caracteristica a doua.

Dacă încercăm a n e folosi de această observaţ iune a d-lui Moisil, la de te rminarea monete lor moldoveneşt i , î n t â m p i n ă m oare cari dificultăţi. Majori tatea zdrobi toare a mone te lo r lui Pe t ru Muşat , — domnitor , care este considerat ca în temeie toru l monetăr ie i na ţ iona le în Moldova, — are p r ima caracterist ică; da r cunosc trei piese, — şi d u p ă vizitarea expoziţiei actuale, — ma i mul te , d in t re care u n a pa re să fie o piesă de încercare

1) Cu această ocazie, s'ar putea face şi revizuirea şi clasificarea defini­tivă a monetelor moldoveneşti care poartă inscripţia: Ştefan.

2) Constantin Moisil; Stema Pomăniei, Boabe de grâu. An. II, nr. 2, {>. 70.

90

sau u n falsificat (fiind de a lamă) la care coarnele se apropie m u l t de caracteristica a doua.

Monete le a t r ibui te lui Ştefan I, însă, au n u m a i carac­teristica întâia. D a r deja la p rox imu l domnitor , care a emis bani , deci pr in t re monete le atr ibui te lu i A l e x a n d r u cel Bun, găs im piese care au caracteristica întâia, dar şi l i tera «S» îna in tea n u m e l u i A lexande r şi Moldav (iae). «S» egal = «Si» ca o prescur ta re a cuvântu lu i signum, în tocmai ca şi pe m o ­nete le lu i Pe t ru Muşat . Kxistă însă şi mone te mai mar i şi m ă i mici cari au caracteristica a două, da r l i tera S le l ipseşte în legendă.

Dacă n ' am fi observat că une le mone te ale lu i Pe t ru M u ş a t se apropie de caracteristica a doua, atunci lesne am fi a juns la u n rezultat, cel puţ in în ceeace priveşte clasificarea cronologică a monete lor lui A l e x a n d r u cel Bun, a t r ibu ind pr i ­mi lo r an i de domnie a acestuia monete le cu caracteristica întâia, foarte asemănătoare cu monete le lui Pe t ru şi Ştefan Muşat , iar pe celelalte, cu caracteristica a doua, a t r ibuindu- le ani lor ma i târzi i ai domniei î nde lunga te a aceluiaş voevod.

F a c e m deocamdată abstracţie de posibili tatea că m o n e ­tele cu caracteristica întâia sau a doua a r apar ţ ine altui dom­n i t o r cu n u m e l e Alexandru , şi n u lui A lexandru cel Bun .

Rezul tă deci că cea ma i m a r e par te a monetelor , a t r ibui te lu i Pe t ru Muşat , monete le lui Ştefan I şi o pa r te din mone ­tele a t r ibui te lu i A lexandru cel Bun, prezintă caracteristica întâia , iar monete le t u tu ro r domnitor i lor , cari după moar tea l u i A lexandru cel Bun, până la încetarea monetăr ie i na ţ iona le d i n Moldova, au bătut bani , prezintă n u m a i caracteristica a doua.

Monete le de a lamă ale lui Pe t ru Muşat , cele ale lu i Ştefan I, d i n t r ' u n meta l inferior şi cele ale lui A lexandru cel Bun, d in t r ' un aliaj de pu ţ in a rg in t şi de foarte mu l t ă aramă, sau chiar a r a m ă pură , dau de bănu i t că piesele acestea au servit ca încercare a t iparu lu i , îna in te de a bate monete le de argint . A r fi de re­marca t însă faptul că piesele anepigrafe de acest fel, a t r ibui te l u i A lexandru cel Bun, sun t foarte numeroase —. prea numeroase p e n t r u a fi considerate n u m a i ca probe a exactităţii şi rezis­tenţ i i t iparului .

Având astăzi atâtea mone te deteriorate ce n u ma i pot servi la nimic, am putea să ne permi tem luxul , care de fapt nici

91

n 'a r fii u n lux, de a l ămur i chest iunea al iajului pr in t r 'o anal iză chimică î n t r ' un laborator oficial, ca să fim pe depl in edificaţi asupra calităţii ma te r ia lu lu i metalic, în t rebu in ţa t p e n t r u ba te rea acestui fel de monete .

ALŢI ŞILINGI POLONI ŞI PRUSIACI FALSIFICAŢI ÎN MONETĂRIÂ DIN SUCEAVA.

I n t r e rămăşi ţe le de mone te găsi te în cursul lucrăr i lor d e explorare dela 1895 până la 1904 în cetatea Sucevei, s 'au aflat, pe l ângă făşii de tablă de a ramă cu ş tampi le dela diferiţi domni tor i b r andenbu rghez i şi suedezi, şi f ragmente cu ş tampi le ale u n u i sol idus polon, reprodus în «Cetatea Sucevii» d e Romstorfer -Lapedatu , pag. 96.

P e avers se văd iniţ ialele S. R. ; deasupra e o coroană mare , având la s tânga şi la dreapta câte o mică rozetă. P e revers, în două rândur i , e l egenda : R E G N I P O L O N , deasupra u n desen cam şters care seamănă cu o coroană; dedesubt s u n t niş te cifre arabe s emănând a fi 6, 1, 6, 8.

D-l Moisil , în s tudiul său «Bănăr ia lu i Dabija V o d ă » , 1 ) relevă şil ingi poloni cari imitează pe cei ai lui S i g i s m u n d I I I ; iar în a n u l 1919 d-l C. I. Karad ja găsise la Suceava câţiva şi l ingi falsificaţi, imitaţi i de ş i l ingi poloni ai lu i S i g i s m u n d I I A u g u s t (1548 —1568 2 ) .

I n t impu l d in u r m ă s'au găsit la Suceava, mone te po lone ( între aceste şi două mone te prusiace 3 ) care seamănă perfect cu f ragmentele de t ipare ale u n u i solidus polon de pe făşia de tablă din cetatea Sucevei, r eprodusă de Romstorfer .

Avers : Ini ţ ia lele «S. R.» deasupra o coroană, mare , la dreapta şi la s tânga câte o rozetă mică cu cinci frunze.

Reve r s : I n trei r â n d u r i S O L I D . R E G N I . P O L O N , de-

1) Cf. Buletinul Societăţii Numismatice Române, X I I , 1915, p. 59, 2) C. I. Karadja; Câţiva şilingi falsificaţi în fnonetăria Suceava ţi nedes-

eriţi până acum în Buletinul Societăţii Numismatice Române, anul X V I , nr. 37.

3) Monetele prusiace cu data 1648, 1660 nu arăta numai un tipar similar, iniţialele F. W. G., împodobite cu o coroană, cu legenda în trei rânduri ca şi cele polone, ci sunt confecţionate din acelaşi material metalic.

92

desubt anu l 16*J_*77 ( între 16 şi 77 o l inie verticală aşezată în t r ' un semicerc care se t e rmină cu câte o mică steluţă). Exis tă însă şi mone te la fel, care poar tă pe avers, dedesubtul ini ţ ia­lelor «S. R.» s tema casei de W a s a şi a n u m e u n snop î n t r ' un cerc; iar reversul are anii 1622 şi . . 73.

M ' a m adresat n u m i s m a t u l u i polon, d-lui Ro^dzynski d in Bydgoszcz să-mi comunice ce ştie despre monete le lu i S ig i s ­m u n d I I I cu iniţ ialele S. R. D-sa mi-a r ă spuns că monete le

Fig. 2.

de acest t ip sun t foarte ra re şi sun t cunoscute n u m a i cu data 1622; cifra 2 însă este câteodată greşi t t ipărită, aşa că seamănă cu cifra 1 şi 7. S e m n u l monetar , o săgeată în t r ' un semicerc cu steluţe la capete, este s tema mare lu i băna r al coroanei Mikolaj Dani lowicz-Sas care a funcţionat până la 1624 1 ) .

Mone ta cu anu l 1622 corespunde domnie i lui S i g i s m u n d I I I de Wasa , da r celelalte sun t evident greşi te. Avem u n caz ana log în falsificarea ş i l ingi lor poloni ai lui I o a n Casimir, cu date tot aşa de eronate (să admi tem n u m a i greşeală de t ipar?) până la anu l 1685 cari deci n u corespund t impu lu i de domnie a acestui r e g e 2 ) . N u încape nici o îndoială că monetele cu ini-

1) Hippolit Stupnieki: Herbarx Polski. Lwów 1855, Tom. I, p. 118. Marján Gumowski: Montét/ Polskié, Warszawa. 1924, p. H4.

2) Vezi: Dr. R. Gassauer: Der gegenwätige Stand der moldauischen Münzkunde, Cernăuţi 1931 p. 27.

93

ţ ialele S. R., ma i sus descrise şi găsite la Suceava, ale lui S i g i s m u n d I I I , care corespund fragmentelor de făşii de tablă, găsite în cetatea Sucevei, şi care sunt datate p â n ă la 1677, t rebuie încadra te în t re falsificările ş i l ingi lor suceveni, ma i ales că aliajul me ta lu lu i este identic cu aliajul cunoscuţi lor ş i l ingi suedezi, falsificaţi deasemenea la Suceava.

D R . R . GASSAUER

TOT MONETELE DELA HISTRIA

Monsen io ru l N e t z h a m m e r aduce d in n o u în discuţie e n i g m a capetelor inversate depe d rahmele his t r iene, în t ă r ind păre rea Profesorului V. Bude, — care face î n t r egu l istoric al diferitelor in te rpre tăr i (Bule t inul Societ. N u m . 1925) — că ar fi vorba de reprezentarea soarelui la răsăr i tu l şi la apusu l său în m a r e 1 ) . D i n toate in terpretăr i le , aceasta e cea mai a t răgătoare şi ne-ar convinge dacă, cercetând cu acest prilej diferite t ipur i mone t a r e , vase pictate şi m o n u m e n t e plastice în genere , am fi în tâ ln i t reprezentăr i cu mot ivul dedubla t care să înfăţişeze alt subiect decât pe Dioscuri , doi şi gemen i p r in însăşi esenţa lor, sau a l te obiecte decât a t r ibute le şi s imbolur i le lor. Excep tăm repre­zentarea depe m o n u m e n t e l e funerare a celor doi fraţi, g e m e n i şi ei, H y p n o s şi T h a n a t o s (Lassing voi. V I I I , ed. L a c h m a n n ) . Capetele asemănătoare ale Gemeni lo r cu bucle, bonete (»piloi») şi stele de-asupra lor, f igurează pe aversul monete lor d in B r u t t i u m ; pe n e n u m ă r a t e reversur i a m â n d o i Dioscuri i ga ­lopează călăr i ; pe monete le d in Phoenic ia capetele neacoper i te , cu buclele s t rânse în t r 'o c u n u n ă de lauri , poartă de-asupra capului lor, ca o semnătură , stelele care dovedesc că n é aflăm şi aci d ina in tea celor doi fraţi. Alt t ip mone t a r d in Eaconia , care a circulat şi la Torni , n e înfăţişează cele două bonete (piloi) cu stele de-asupra lor.

S ă recapi tulăm mi tu l după D i o d o r : .«Argonauţii (din cari făceau par te Tindarizi i ) fură apucaţ i de o fur tună g rozavă ; d e oarece ma i toţi p ierduseră nădejdea scăpării, Orfeu, s i ngu ru l nav iga to r ini ţ iat în mistere, invocă, p e n t r u a potoli va lur i le deslănţui te , pe zeii d in Samot r ake . Dint r 'odată vân tu l încetă. D ouă stele se lăsară pe capul Dioscurilor... D e a tunci mar ina r i i au păstrat obiceiul de a invoca în mijlocul u r a g a n u l u i pe zeii d in Samotrake , a t r ibu ind Dioscuri lor arătarea stelelor (Diodor,

1) Vezi mai jos.

95

L. 4, p. 304). Dioscuri i sun t adesea reprezentaţ i cu flăcări de asupra capului . Această înch ipu i re supersti ţ ioasă a dă inui t atâta v reme încât, n u de mult , mar ina r i i m a i venerau în une le ţ inu­t u r i meteorul care, sub n u m e l e de focul sfântului E l m o sau sfântului Nicolae, se arată după fur tună pe cer.

Castor şi Po l lux au fost deci priviţ i drept divinităţ i le stă-pâni toare ale u r a g a n u l u i şi a căror apari ţ ie strălucitoare vesteşte navigator i lor salvarea, călăuzindu-i p r in t re toate pr imejdi i le va­lur i lor . Cul tu l lor născut î n Lacedemona s'a răspândi t pe tot l i tora lul Măr i i E g e e şi a Măr i i N e g r e (v. Pârvan , Getica p . 522). U n oraş de pescari cum erea His t r i a avea neapăra tă nevoie de ocrotirea acestor divini tăţ i în îndeletnicir i le sale mar i t ime.

Mi tu l m a i arată cum, după uciderea lu i Castor, Po l lux a ob ţ inu t dela Zevs să-şi împar t ă nemur i r ea cu fratele său, aşa încât fiecare să petreacă a l ternat iv o zi în O l i m p pe cât t imp celal t se afla î n Hades , şi invers, u r m â n d u - s e pe cer ca luceafăr <ie seară şi luceafăr de dimineaţă, u n u l răsăr ind când celalt apune . Aceasta ar explica inversaţ ia capetelor lor pe monetele histr iene.

Că astre'le au ma i fost reprezentate răsă r ind şi cufundându-se î n m a r e o ştim, căci vedem pe craterul Blacas d in Brit ish M u s e u m (Daremberg-Sag l io , Sol, 6489) pe l ângă toate fenomenele cereşti (Hel ios , Eos, Phosphoros) , doi adolescenţi d in cari u n u l se a runcă pe când celalt se ridică d in mare , f igurând astrele d i spă rând dinaintea lu i şi precedând pe He l ios care se înal ţă t r iumfător în cuadr igă 1 ) .

N i se pa re deci ma i s implu să recunoaş tem cu Ecke l şi Wise (Doct. num veterum, I I , p . 1 4 — 1 5 ) cari se sprij ină pe relatarea lui Pindar , a fazei acesteia d in mit, să recunoaştem, zicem, în capetele inversate pe amândo i Gemeni i , î n concordanţă cu legenda, ma i degrabă decât să vedem dedublarea, fără pre­cedent, la cunoşt inţa noastră, în Grecia, u n d e arta şi rel igia se folosesc m e r e u de datele tradiţiei, a u n u i He l ios Apollo, ma i în to tdeauna reprezentat în tr iumf în cuadrigă. Să mai amin t im aci că Hel ios , după concepţia primit ivă, care credea că Oceanul se confundă cu cerul, nu se cufundă în mare, ci s t răbate fluviul

3) Fără a confunda epocile, poate fi interesant de notat, că în epoca romană Dioscurii sunt reprezentaţi întovărăşind carul lui Phoebus şi al nopţii (Da-ramberg-Saglio, Dict. dant. fig. 2448) şi în altă parte (fig. 6500) îi vedem sim­bolizând cele 2 emisfere cereşti alături de Sol.

96

Ocean fie înt r 'o barcă fie în cupa lucrată de Hepha i s to s p e care o î m p r u m u t a s e pen t ru acest scop şi lui H e r a k l e s (Da-remberg-Sag l io , fig. 3763) a tunci când acesta a porn i t spre E r i t r ea pen t ru ca să aducă cireada lu i Ger ion .

Dacă pe monete le d in H i s t r i a n u sun t f igurate stelele, se datorează faptului că a t r ibute le au făcut loc însăşi personifi­cării astrelor.

D e aceea, fără a nega asemănarea ca t ip artistic a celor două capete h is t r iene cu capul un ic al lu i Apollo dela R h o d o s şi răspândi rea cul tu lui acestuia în toată r eg iunea din d reap ta D u n ă r i i (unde însă a coexistat şi cul tul Dioscuri lor) , fie-ne în ­gădu i t să credem, a lă tur i de D-l Prof. Const. Moisil {Bul. Societ. Num. 1925), care şi dânsu l a emis părerea că n e aflăm dina in tea u n o r divinităţi ocroti toare ale navigaţ iunei , că cele două capete, două şi totuşi indisolubi l uni te , răsăr ind şi a p u n â n d al ternat iv, figurează pe zeii G e m e n i — Dioscuri i — conform vechii concepţii elenice.

Gum acest luc ru a fost susţ inut , respins şi relevat iarăşi , ar fi fost poate de dorit să nu-1 p u n e m din nou în c u m p ă n a u n d e nădă jdu im totuşi să r ămână , până ce va fi izgonit defi­ni t iv de date nouă şi de ne în lă tura t .

M A R I A GOLESCU

I N F L U I E N Ţ A B I Z A N T I N Ă

Î N R E G I U N E A C A R P A T O - D U N Ă R E A N Ă

P Â N Ă L A S F Â R Ş I T U L S E C O L U L U I A L XII-LEA

- Î N B A Z A M O N E T E L O R R Ă S P Â N D I T E -

Inf luenţa b izant ină asupra reg iuni i carpato-dunărene, cum mai p u t e m zice p ă m â n t u l u i românesc , a fost apreciată de cer­cetători sau în m o d exagerat , sau a fost disconsiderată, m a i ales pen t ru v remur i l e anter ioare s ta tului p r imi lor Basarabi . Cunoaş tem foarte pu ţ in din cadrele de viaţă ale celui m a i vechiu stat sau celor ma i vechi state româneşt i . U r m e l e păstra te în cele m a i vechi cronici apar doar ca ecouri colorate de îm­pre jurăr i le politice şi sociale, în cari acestea s'au scris. M u l t e cronici s 'au păstrat în forme târzii, m u l t interpolate , cum este cazul cu Gesta N o t a r u l u i anon im al rege lu i Bela, operă scrisă în sec. X I , ale cărei păr ţ i referitoare la Cr işana şi T i m i ş a n a însă n 'au p u t u t fi nici de cea ma i severă critică detaşate dela or iginal . M a i avem supraveţui r i le celui m a i vechiu stat rormânesc

. în Tus Valachicum, cari n u denotă inf luenţă b izant ină de drept, de în tocmire a vieţii de stat asupra celui ma i vechiu stat românesc , m u l t anter ior s ta tului p r imi lor Basarabi .

D i n câteva f ragmente n u se pot însă t r age concluzii î n pr iv in ţa formelor de viaţă atât de mul te , câte are u n stat. Via ţa economică, viaţa spir i tuală a celui ma i vechiu stat românesc , considerată după manifestăr i româneş t i ul ter ioare , se constată în s t rânsă legă tură cu civilizaţia bizantină. Nic i pe teren politic n ' au lipsit legături le . D a r este foarte anevoios a le preciza azi. D e exemplu, în sec. V I I I — I X in teresul l umi i b izant ine era despărţ i t de D u n ă r e p r in s tatul bulgar . Or i pe Bizant ini îi in teresau ma i ales vecinii . Aşa rezultă d in pu ţ ine le cronici b izan t ine a junse până la noi d in acea vreme, une le păstrate

7

98

în compilaţ i i târzii, to tdeauna cu informaţi i aşa de lacunare , ca însemnăr i l e u n o r file de vechiu ceaslov.

P e n t r u aceste v remur i vechi documente istorice preţioase r ă m â n uneor i n u m a i monumente le . î n t r e acestea loc de seamă ocupă m o n u ­mente le numismat ice . E necontestat că răspândi rea monete lor bizant ine reprezintă u r m e ale influenţii bizant ine. D a r se p u n e în t r eba rea : oare găsirea în pămân tu l românesc de mone te bizan­tine, î n s e a m n ă pen t ru orice epocă a istoriei noast re şi o inf luenţă directă bizantină, u n contact direct cu imper iu l lăsat lumi i moşteni re de strămoşii noş t r i? Sta te le ba rba re înfi inţate în prea jma noastră sau pe făşii răpi te d in p ă m â n t u l românesc carpa to-dunărean (Bulgaria , Serbia , U n g a r i a , Polonia) n ' au avut mone te propr i i îna in te de a n u l 1000. «Mone ta bizant ină a s tăpâni t pieţele or ientului european până la această dată»*). N e ­gus tor i d in alte state au pu tu t lăsa adică pe p ă m â n t u l românesc la fel, ca comercianţi i bizantini, mone te imper ia le şi deci prezenţa acestora în p ă m â n t u l românesc n ' a r putea arăta to tdeauna anu­mi te l egă tur i ale s t rămoşi lor noştr i cu Bizantinii . F a p t u l nu ­m i s m a t i c — s ă zicem aşa monete lor luate în răspândi rea lor ca măr tu r i i istorice — în t rebu in ţa t că dovadă de istorie generală , t rebueşte coroborat cu alte măr tu r i i p e n t r u a se as igura pu­terea lu i de dovedire a fazelor u n u i proces istoric.

Când anumi te tezaure mone ta re derivă dela ba rbar i î n trecere pe la noi, cári au fost s t ipendiaţ i cu ban i de Bizantini , dovedesc legă tur i şi inf luenţă bizant ină. D a r de m n l t e ori n u avem, toate acele informaţi i cari fac dintr 'o mone tă găsită u n m a r t o r v iu al vieţii trecute. N u to tdeauna ştim azi despre monete le d in diverse cabinete numismat ice , colecţii par t iculare etc., u n d e au fost găsite, p recum nici mediul , î n care se aflau ascunse, pen t ruca să pu tem preciza fără replică cont ingenţe le istorice î n legă tură cu acestea 2 ) . Interesează calitatea concluziilor, la cari se opreşte cercetarea istorică în legătură cu monetele cari cir­culau, sau e rau aduse de negus tor i ca mijloc de schimb, ori tezaure ba rba re alcătuite d in mone te date de Bizant ini barbar i lor s t ipen­diaţi. I n aceste comori ba rba re au p u t u t in t ra însă şi bani , obiecte

1) Const. Moisil, Istoria monetei în România (Cronica numismatică, an. I 1920, pag. 35).

2) Vezi pentru aceasta J. Sabatier, Description generale des monnaies byzan-tines, ed. Leipzig 1930 (originar a apărut în 1862).

99

strânse în cursul expediţi i lor lor de jaf în Balcani. Al t tezaur mone ta r vechiu găsit î n nordu l Ardea lu lu i , sau în sudu l Mol­dovei bunăoară , a pu tu t fi dus acolo de cineva şi ascuns acolo în împre ju ră r i pen t ru cari şi cont imporani i cari s'au prăpădi t aveau in teres să rămâie î n m o r m â n t a t e în necunoscut . Es t e de p resupus pe de altă pa r te şi posibilitatea că u n asemenea tezaur a pu tu t fi depozitat într 'o oarecare r eg iune şi î n afară de orice legă tur i cu even imente cont imporane mone te lo r ; deci u n astfel de tezaur reprezintă doar u n ecou al u n o r fapte foarte depăr ta te de împre jură r i l e locale.

E a toate acestea se adaogă şi faptul foarte cunoscut că to tdeauna au existat colecţionari, a căror pas iune reprezintă u n fapt cu totul personal şi independen t de cele amint i te până aici, m u n c a lor opunându-se ca obstacol g r e u de înlă turat , când este vorba de a face precizări, concluzii istorice.

D i n consideraţi i le enumera t e până aici a rezultat faptul că istoricii au recurs aşa de r a r şi când au făcut-o, au avut rezerve faţă de informaţia oferită de mater ia lu l numismat ic .

Avem deci î n vedere tot ce a r duce la fragilitatea une i concluzii, când î n cele u rmă toa re trecem în revistă câteva fapte de istorie r omână şi bizantină, văzute la l u m i n a monete lor răspândi te pe ter i toriul nos t ru 1 ) .

D E S P R E M O N E T E B I Z A N T I N E G Ă S I T E L A N O I

T r e b u e să s p u n e m că s'au găsi t ma i mu l t mone te de > aramă. Cele de a u r n u sun t prea mul te . Cele ma i r a r găsi te sun t monete le de argint . S 'au găsi t şi mone te de aramă, sau alt mater ia l ieftin, îmbrăca te într 'o foarte subţ i re foaie de au r 2 ) .

Afluenţa monete lor imper ia le romane , p recum şi n u m ă r u l monete lor bizant ine se constată la noi în legă tură s trânsă cu împre­ju ră r i l e politice genera le şi locale carpa to-dunărene în cursul vre-

i) Făcând aceasta pornim dela interesantul studiu al d-lui Const. Möisil, Sur Ies monnaies byxantines trouvies en Roumanie în Bulletin de la sectiori hist-torique de l'Académie Roumaine, tom X I , Bucureşti 1924, pag. 208—211. Vezi Idem, Importanţa monumentelor monetare pentru cunoaşterea trecutului românesc în Convorbiri literare pe 1915, pag. 61, 293.

?) W. Knechtel, Despre monetele bizantine în Buletinul societăţii numis­matice române, an X V I 1921 nr. 37, pag. 10 ; Const. Moisil în Cronica numis­matică I. 1920, pag. 35.

100

muri lor . Reiese ca o constatare genera lă faptul că aceleaşi împre ju­răr i cari impuseseră R o m a n i l o r expans iunea economică şi polit ică n o r d d u n ă r e a n ă au r ămas constante în a de te rmina şi după evacuarea mi l i ta ră a Daciei t ra iane rapor tur i le d in t re r eg iun i l e n o r d - ş i suddunărene .

D U P Ă Î M P Ă R A T U L A U R E L I A N . . .

Legă tur i l e Daciei cu impe r iu l r o m a n n u s'au în t r e rup t d u p ă evacuarea aurel iană. O arată aceasta mone te r o m a n e găsi te în Dacia d in vremea de după împă ra tu l evacuării . P â n ă î n n o r d u l Ardea lu lu i s'a găsit d in jumă ta t ea a doua a secolului al I I I d. Cr. mone te imper ia le 1 ) , ca şi î n n o r d u l Moldovei , d. e. î n S u c e a v a 2 ) . Ş t i m că Dacia Aure l i ană a fost creată ca provincie de revanşă şi când a fost prilej , pretenţ i i le politice ale impe­r iu lu i r o m á n de răsărit , ale imper iu lu i bizantin, au t recut D u ­nărea cu g â n d u l să refacă si tuaţia de s tăpânire de odinioară.

Es te adevărat că bunăs ta rea reg iun i lo r n o r d d u n ă r e n e a d iminua t d u p ă plecarea păcii romane. So lu l însă a cont inuat să-şi aibă bogăţ i i le sale, r eg iunea produse le sale specifice, de cari sudu l avea nevoie. Cant i ta tea mai m a r e sau mai mică a monete lor imper ia le găsi te este în acest fel şi u n indice al civilizaţiei daco- romane care d in urbană , ce fusese sub stăpâ­n i rea română , deveni tot m a i rura lă . Rar i t a tea legătur i lor comer­ciale cu ţ inu tu r i d in afară îşi lasă pecetea sa şi 'n vocabularul de schimb. S 'au păstrat t e rmine la t ine p e n t r u neguţător, a vinde, a cumpăra. D i n când în când apăreau neguţă tor i s t răini cari strângeau marfă, cum pe v r e m u r i se s t rângea, se rechiziţ iona p e n t r u armată , p e n t r u autori tăţ i le romane .

Cant i ta tea şi ext inderea monete lor r o m a n e imperiale , b izan­t ine are epoci cari sun t sincronice cu forţa de ext indere a im­periului . N o u i l e împre ju ră r i politice au impus reg iun i lo r nord-dunăre , ca şi imper iu lu i bizantin, d in răs t imp în răs t imp altă or ien­tare economică şi de civilizaţie. Cât t imp a s tăpâni t R o m a în S i r m i u m şi d r u m u l spre M a r e a Adriatică, or ientarea Daciei era ma i mu l t spre

1) Const. Moisil, Sur Ies monnaies byxantines etc., 1. c , pag. 209. 2) Cabinetul numismatic al muzeului din Suceava păstrează monete din

această vreme, găsite în această localitate.

101

ves t D u p ă separarea în două a imper iu lu i roman , provinci i le no rd -d u n ă r e n e au legătur i exclusive cu impe r iu l de răsărit . Cât de impor t an t ă este contr ibuţ ia numisma t i că la reconst ru i rea celei mai vechi vieţi româneşt i , resul tă d in faptul, că după 395 p e ter i tor iul n o r d d u n ă r e a n se întâ lnesc n u m a i mone te ale î m p ă r a ­ţ i lor de r ă s ă r i t 1 ) . N u s'a găsit la no rd de D u n ă r e de loc m o ­ne te ale împăra ţ i lo r de apus. L e g ă t u r a în t re n o r d u l şi sudu l D u n ă r i i se făcuse indestructibilă. O a r e această împre ju ra re n u e o expl icare evidentă a uni tă ţ i i n e a m u l u i românesc l ângă ma­lur i l e bă t r ânu lu i fluviu, până când în sec. V I I se r idică ba ­r iera s ta tu lu i b u l g a r în t re noi, cei dela no rd şi în t re R o m â n i i s u d d u n ă r e n i ?

Or ien ta rea spre sud á reg iuni lor ca rpa to -dunărene a r ămas ca axă pr incipală a relaţ i i lor economice şi politice ale acestora, în t rucâ t ori câte sch imbăr i poli t ice s'au produs , toate au con­t i nua t formele de viaţă daco-romană. Ampl i tud inea relaţ i i lor a de te rmina t -o posibil i tatea de contact uneor i , p recum vom vedea, î n t r e rup t de invazii sau neoformaţ iun i politice barbare . D u p ă Aure l i an până târziu, î n epoca post iust iniană, imper iu l b izant in a căutat să rea jungă cu s tăpânirea la D u n ă r e , i a r când s'a oferit pri lejul , a t recut revanşa politică şi ma i departe , î n spre nord. I n această privinţă, ca o prefaţă oferită spre a a junge t radi ţ ie po­litică şi economică a imper iu lu i bizantin, a u fost realizări le pol i ­tice ale lu i Constant in cel Mare .

EPOCA L U I C O N S T A N T I N C E L M A R E

D u p ă evacuarea mil i tară a Daciei a u r m a t o epocă de nel iniş te politică la D u n ă r e a de jos , fapt care se res imte şi î n răspândi rea monetelor . Această nel in iş te politică care a fost doar în t r e rup tă ma i târziu d in când î n când p r in reveni rea p reponderen ţe i politice romano-bizant ine la D u n ă r e a de jos , explică, de ce monete le imper ia le r o m a n e şi bizant ine, cari au circulat pe aici, n u s 'au-păstrat în totali tatea serii lor lor, ci n u m a i ceeace a supravie ţu i t fur tuni lor polit ice şi economice, ca şi celelalte m o n u m e n t e . Migra ţ iun i l e ba rba re începuseră îna in te de realizarea s tăpânir i i r o m a n e no rddună rene , iar d in secolul mare i

1) Const. Moisil, 1. c, pag. 208.

102

crize care a fost secolul I I I înainte , barbar i i în t recere pe aici au căutat ma i ales auru l şi l-au dus ma i departe. S e zice că Vizigoţ i i ajunşi î n S p a n i a p lă t iau cu aur, mici bucăţ i de p â i n e într 'o v reme de foamete. M u l t e mone te apoi au fost prefăcute în bijuterii , da r câte s'au păstrat , sun t preţ ioase m o n u m e n t e istorice.

M a i ştim că lupta p e n t r u existenţă a s ta tului r o m a n în ­cepând d in sec. I I I îna in te s'a dat n u n u m a i în Ital ia, ci şi l a noi, pe p ă m â n t u l no rddună rean . D e câte ori şi la câţi soldaţi li s'a plăt i t aici so lda? Câţi barbar i au încasat subsidii anua l e? D e aceea au t rebui t să fie foarte m u l t e monete .

Prezenţa acestor mone te î n p ă m â n t u l românesc n u poa te apărea, ca în tâmplă r i s imple. N u a r fi adică a tunci explicarea, de ce s'au găsi t ma i mu l t e mone te imper ia le r o m a n e şi b izant ine d in v remur i l e când imper iu l bizantin, imper iu l r o m a n de răsări t , a exercitat inf luenţă politică p reponderan tă la D u n ă r e a de jos . S 'au găsit pu ţ ine tezaure ale a rmate lo r imper ia le r o m a n e şi bi­zan t ine cari au lupta t pe aici şi p ierzând luptele le-au ascuns. C â n d în t r e noi, cei dela no rd şi 'n t re imper iu l b izant in au fost alte state, prezenţa monete lor e foarte rară, ceeace denotă că în astfel de v remur i se producea oarecare barbar izare a mij loacelor de sch imb.

V r e m e tipică a fost în acest senz epoca lui Cons tan t in cel Mare .

N u e în tâmpla re , că d in epoca cons tant in iană şi v remea care a u r m a t până la 376 s'au găsit m u l t e m o n e t e 1 ) .

D i n v remea lu i Ga le r ius (-f- 311) interesul i m p e r i u l u i r o m a n pen t ru reg iun i le ca rpa to-dunărene creşte de pe u r m a mişcări lor de popoare b a r b a r e 2 ) L â n g ă aceste ho ta re nord ice

1) Monetele şi tezaurele imperiale romane şi bizantine, cunoscute dela noi au fost semnalate în studiile d-lui Const. Moisil. {Monete şi tezaure etc. în Bule­tinul Societăţei Numismatice Române, X. 1913, pag. 19—22, 62—4; XI . 1914, pag. 23-27 , 55—7; XII . 19-5 pag. 43—44, 152—4 ; X I I I . 1916, pag. 42-43 ; X V , 1920, pag. 78—81; X V I I . 1922, pag. 58—62; XIII . 1923, pag. 90—91; idem, Noui des­coperiri monetare în România, ibid., X X I . 1926, pag. 17—18. vezi idem în Cro­nica numismatică şi nota noastră corespunzătoare de mai jos.

2) Pentru acestea vezi mai nou Carl Patsch, Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa şi anume I I : Banater Sarmaten, în Anzeiger al Acad. de ştiinţe din Viena pe 1925, Nr. X X V I I , apoi I I I : Die Völkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius, în Sitzungsberichte ale aceleiaş Academii, clasa fil.-ist., vol. 208, mem. 2 şi I V : Die quadisch-jazygische Kriegsgemeinschaft im Jahre 374/5, ibid., vol. 209, mem. 5.

103

ale imper iu lu i se mişcau Carpii , Bas tarni i şi Germani i . I n a n u l 295 Galer ius a înv ins pe ba rba r i în lup te date aproape de T ransmar i s ca (Tur tuca ia) şi T r o p a e u m T r a i a n i . î n suş i împă ra tu l Diocleţ ian î n 18 Oct. 295- a fost în T ransmar i sca . N u peste prea mul tă vreme, în t re 18 Oct. 315 şi 26 Iu l i e 317 împăra ţ i i Cons tan t in şi L ic in iu rezidesc T r o p a e u m Tra i an i , care fusese complect dis t rus şi "care din această v reme se în tâ lneş te cu n u ­m e l e : T r o p a e e n s i u m civitas.

L u p t e l e lu i L ic in iu cu M a x i m i n u s Daia, cu Cons tan t in deschid seria uno r n o u i nel iniş t i politice. P e n t r u victorii î n contra Goţi lor Constant in e sărbători t ca Goticus maximus î n 315, pen t ru că a înv ins pe Carp i ca fost n u m i t Carpicus maximus î n anu l 319. Ş t i m că la 2 I u n i e 315 î m p ă r a t u l Cons tan t in a fost î n S i rmiu . Poate luptele în contra Carp i lor au fost în i a r n a 315-6.

î m p ă r a t u l Cons tan t in a lua t şi măsur i , ca invazii le d u ş m a n e să n u ma i poată su rp r inde imper iu l la D u n ă r e . E l a construit,., r e p a r â n d şi ce ma i era, l in ia de fortificaţii care se în t indea de depar te , dela no rd de T r o p a e u m până la Torni , sprij inită înapoi de 26 castele mar i , ca să poată fi opri t orice d u ş m a n care a r fi încercat să invadeze dela vest de deltă.

Aceiaş împăra t a căutat să as igure în contra curiozităţii l acome a barbar i lo r şi par tea vestică a reg iun i i ca rpa to-dunărene . I n 322 a avut lup te b i ru i toare în contra Sa rma ţ i l o r vestici, s au Iazigii , cari se năpust iseră asupra localităţii Campona . Mone te cu l egenda Sarmatia devicta au sărbători t acest succes războinic.

M a i t r ebu iau sforţări, pen t ruca l iniştea să se restabiliască la D u n ă r e a de jos şi de mijloc. I n 323 Goţi i năvălesc în estul Pen insu le i Balcanice, r u p â n d vă lu l Axiopolis ( C e r n a v o d ă ) — T o r n i (Constanţa) . Cons tan t in po rn i în contra lor, îi a l u n g ă peste D u n ă r e , îi u rmăreş te la no rd de fluviu, u n d e are luptă cu d u ş m a n i i conduşi de R a u s i m o d pe u n platou, în a cărui p ă d u r e s 'au ascuns res tur i le duşmani lo r înfrânţi . î n s u ş i R a u s i m o d căzu î n luptă . Goţi i slăbiţi astfel sun t ga ta de tratative, p r edau pe provincial i i răpi ţ i şi devin federaţi. Exped i ţ i a imper ia lă de pe­deapsă era te rmina tă la 13 Apr. 323, când Cons tan t in este în Byzant ion. Rapid i ta tea expediţ iei o explică faptul că Constant in a în t r ebu in ţa t ma i ales cavalerie, pe care ştim, că el o reorganizase.

S e ş t ia la această dată că Goţi i ţ in cu Liciniu. I n baza

104

acordului d in 314 estul imper iu lu i apar ţ inea acestuia. In te rven ţ i a lu i Cons tan t in în contra Goţi lor a j i gn i t deci pe Liciniu. Ş t i m că lupte le p e n t r u întâ ie ta te în t re aceştia doui s'au dat în 323 şi că Goţii au fost tovarăşi de înf rângere ai lui L ic in iu şi 'n lup ta dela Adr ianopol d in 3 Iu l i e şi 'n cea dela Chrysopol i s din 18 Sept . 323, de pe u r m a cărora Cons tan t in r ă m â n e s i n g u r stăpân. A c u m va lua măsur i impor tan te de apărare la D u n ă r e a de jos. E l a în tăr i t cele două vadur i , pe cari t receau barbar i i , fortificând aici ambe le ma lu r i ale D u n ă r i i î n m o d deosebit şi aranjând, ca o in tervenţ ie imper ia lă la nord de fluviu să poată fi rap idă şi eficace. Cele două vadur i e r a u : cel dela Oescus ( lângă satul bu lgăresc de azi, Gigen) şi Sucidava (lângă satul românesc de azi Celeiu) de vis-â-vis, şi cei dela T r a n s m a r i s c a (Tur tuca ia) la Marisca de pe ma lu l s tâng). Aici împă ra tu l construi u n pod de piat ră în 328 *). Ş t im că la 5 Iu l i e d in acest an Cons tan t in a fost î n Oescus. Vis-â-vis de Transmar i s ca pe locul, u n d e a t rebui t să fi fost Marisca, Cons tan t in a ridicat cetatea Cons tan-t in iana D a p h n e . T ransmar i sca era por t m i l i t a r : aici erau naves amnicae.

Cât de mul tă impor tan ţă s'a a t r ibui t acestor realizări , o evidenţiază faptul că s'au bă tu t mone te cu chipul podu lu i n o u şi altele sărbător ind r idicarea cetăţii Cons tan t in iana D a p h n e . Even imen te l e au fost considerate deci ca foarte impor tan te , tot atât de impor t an te ca şi construirea podu lu i lu i T r a i a n şi r i ­dicarea Co lumne i lu i Tra ian . L u m e a care-şi aducea amin te de aceste evenimente , îi a t r ibuia lui Cons tan t in că a recuceri t Dacia Tra iană .

Consta tăm în t r 'adevăr în toată această v reme că inf luenţa imper ia lă r o m a n ă la no rd de D u n ă r e era necontestată. O n o u ă legă tură se făcu p r in răspândi rea ma i in tensă a creşt inismului . Garn izoane imper ia le erau în Drobeta (Turnu-Sever in ) , D i e r n a (Orşova), etc.. Constant in a repara t A r r u b i u m (Macin). In f luenţa

1) Mai nou despre aceasta vezi D. Tudor, Podul dela Celeiu al lui Constantin cel Mare în Arhivele Olteniei XII I , nr. 71 — 73 1934, pag. 107 şi urm. Nu putem adopta părerea d-lui Tudor că podul a fost de lemn. Cf. şi A. Alföldi, Die Donaubrücke Constantins des Crossen und verwandte historische Darstellungen auf spätrömischen Münzen în Zeitschrift für Numismatik^XXXVT 1926, pag. iói-r-5, 166; R. Netzhammer, Constantin cel Mare şi România în Revista catolică II 1913, Bucureşti, pag. 7 şi urm. Mai vezi C. Auner, Martirii Dobrogeni în Revista catolică pe 1922, Bucureşti, pag. 277 şi urm.

105

imper ia lă r o m a n ă se constată şi d in răspândi rea monete lor dela Cons tan t in cel M a r e şi împăra ţ i i u rmător i lui , la nord de D u n ă r e .

S'au găsit mone te dela Cons tan t in cel M a r e şi u rmaş i i săi imed ia ţ i : î n Becicherecul mare , î n tezaurul găsi t la Ş i m l e u (medalioane), l ângă Craiova, î n Bucureşt i , la* Bran, î n T i m i ­şoara, î n r eg iunea Reşiţei , î n râu l Carasului , în t re Craşova şi Gornia , î n H u n i e d o a r a , etc. Es te firesc, ca cele ma i m u l t e mone te d in această v reme să păstreze p ă m â n t u l nos t ru dobrogean. S 'au găsi t m o n e t e d in acest t imp la Macin, la locul «Oacheşa» , l â n g ă comuna Niculiţ 'el (jud. Tulcea) , pe dealul Sar ica l ângă comuna Nicul i ţe l , î n Constanţa , la H i n o g ( jud. Constanţa) , la N a l b a n t ( jud. Tulcea) . I n fosta Moldovă s'au găsi t î n sa tu l Doineş t i ( jud. Fălc iu) pe şoseaua Huş i - Iaş i , la Dinoget ia (azi Bi ­sericuţa), la Suceava mone te scoase d in ru ine le cetăţii *). S 'au m a i găsi t apoi în pasul Vulcan , la T u l g h e ş , la Sarmisege tusa şi 'n alte localităţi a rde leneş t i 2 ) .

N u este deci î n t âmp la r e că s'au găsi t d in vremea constan-t in iană m a i m u l t e mone te în Dobrogea, de u n d e porn ia paza mi l i ta ră şi gr i ja economică pen t ru r eg iunea norddunăreană , i a r răspândi rea monete lor pe o m a r e rază atestă p reponderen ţa econo­mică şi politică r o m a n ă la nord de Dună re . Ia răş i n u este haza rd că relat iv m u l t e mone te găs im până la Va len t in i an şi Valens , fiindcă s i tuaţ ia s'a sch imbat n u m a i după lup ta dela Adr ianopo l

1) Cabinetul numismatic al muzeului orăşenesc din Suceava. 2) Datele sunt luate din I. G. Seidl, Beiträge zu einer Chronik der

archäologischen Funde in der östérr. Monarchie I, pag. 22, II, pag. 31, apoi Const. Moisil în Buletinul comisiunii monumentelor istorice pe 1911, pag. 125 şi urm., idem, Creşterea colecţiunilor Acad. Rom. pe 1912—15, idem în Convorbiri literare pe 1915, pag. 293, vol. X L , pag. 1120, voi. X L I I I , pag. 681 şi 751—5, idem seria de articole din Buletinul Societăţii Numismatice Române cu titlul : Monete ţi tez-aure monetare din România mare şi Monete şi tezaure monetare gă­site în România şi ţinuturile româneşti învecinate continuată în Cronica numis­matică, etc.; idem. Cabinetul numismatic al Academiei Române, Bucureşti, 1934, Cf. Iulian Martian, Repertoriu arheologie pentru Ardeal, Bistriţa 1920; L. Ruzicka, Inedita aus Moesia inf. în Numismatische Zeitschrift pe 1917; I. Maurice, Numismatique Constantinienne; I. Sutzu, Contribuţiuni numis­matice la istoria României transdunărene în An. Ac. Rom. seria II, tom X X X V I I I ; idem, Etude sur Ies monnaies imperiales romaines în Revue nu­mismatique pe 1899; Dr. G. Severeano, Les monnaies fráppés par la population thraeo-roumaine de la Moesie inférieure ă l'époque de Constantin le Qrand; idem, Tesaurul de la Gherghina. Cf. şi lucrările citate ap. Const. Moisil, Sur Ies monnaies byxantines etc. 1. c, pag. 208 n. 1 ; W. Knechtel, Despre monetele bizantine în Bul. Soc. Num. Rom. an X V I 1921 nr. 37, pag. 10 şi urm. Vezi şi L. Ruzicka în Cronica numismatică şi arheologică II nr. 9—10, 1922, pag. 56 şi urm.

106

(378). D u p ă 323 imper iu l a fost t u r b u r a t î n reg iun i le D u n ă r i i de mijloc şi de jos. Cerându-i -se ajutor de Sa rma ţ i i A r g a r a g a n ţ i Cons tan t in t r imi te pe fiul său care în r eg iunea T i se i ba te "pe Goţi i d u ş m a n i ai acestora, la 20 Apr . 332. A u fost bă tu ţ i şi Taifali i . Cons tan t in I I (337—361) lup tă ca împăra t î n cont ra Sa rma ţ i l o r L imigan ţ i , î n 358.

L a D u n ă r e a de jos pacea a du ra t cam 35 ani , d u p ă moar tea lu i Cons tan t in cel M a r e şi ' n toată această v reme constatăm o răspând i re ne în tâ ln i t ă m a i apoi de mone te imper ia le î n r e g i u n e a carpa to-dunăreană .

D U P Ă C O N S T A N T I N C É L M A R E

Mari le ostilităţi romano-ba rba re re încep pe l in ia moeso-pannon ică în anul i 374. î ncă d in 19 I u n i e 365 Va len t in i an I ordonă r epa ra rea castelelor şi t u rnu r i lo r de pază. P e n t r u această v reme isvoarele arată ripa Sarmatica, ripd Gotica la D u n ă r e .

1 Ag rava rea si tuaţiei au adus-o evenimente le huno-got ice de la N i s t r u (375).

I n 364 jefuesc în răsăr i tu l peninsule i balcanice Goţii . Ş t i m că Suc idava (Celeiu) avea î n 367 ga rn izoană romană . I n 367 Va lens trecu" D u n ă r e a la D a p n n e pe'-.pod de corăbii. Goţi i se r e t r ag în mon tes S e r r q r u m (Carpaţii ardeleni). F ă r ă să fi făcut

- mul tă ispravă împăra tu l la 25 Sept. 367 era în tors şi-1 găs im î n apropiere de Duros to rum (Silistra). N e p u n e m î n t r e b a r e a : m a i exista î n 367 podul dela Cele iu?

Even imen te l e dela N i s t r u i m p u n grijă deosebită. « In u n g h i u » p ă t r u n d Ostrogoţii, despărţ i ţ i până la acea dată de Vizigoţi p r in Nis t ru . Va lens fu constrâns în 369 să treacă d in nou D u n ă r e a şi adică pe la N o v i o d u n u m (Isaccea). Ş t i m că la 3, 5 Iu l i e împăra tu l era în acest oraş. Goţi i se re t rag. A r m a t a imper ia lă are succese mici. S'a ajuns la pacea încheia tă pe o insulă a D u n ă r i i : aici se pecetluia prăbuş i rea frontului d u n ă r e a n r o m a n . L a D u n ă r e vă fi î n această par te ripa Gotica. Dezas t ru l r o m a n , care a fost lup ta dela Adr ianopol , a pecetluit această si tuaţie nouă .

Valen t in ian în 374 t rebui să întărească paza în cont ra Quazi lor la D u n ă r e a de mijloc *).

1) Pentru toate aceste evenimente cf. şi Ludwig Schmidt, Geschichte der deutschen Stämme während der Völkerwanderung, Berlin 1910, pag. 82 şi urm.

107

E firesc deci, dacă s'au găsit mone te dela Va len t in i an şi Va l ens în j u d e ţ u l Tulcea . I n ru ine le dela U l m e t u m s'au găsi t b a n i dela T r a i a n p â n ă la »Mauriciu T iber iu .

N u s'au în t r e rup t total p r in evenimente le povestite legă­tur i le cu n o r d u l Dunăr i i . L a Şeica mică (jud. T â r n a v a mare) s 'au găsi t mone te din veacul V. î n tezaurul d in Ş imleu s'au găsi t monete , meda l ioane până la împă ra tu l Gra t i an (383 d. Chr.). î n Şeica mică s'a găsit o mone tă dela împăra tu l Anastas iu I (491—518) care, ştim, crează t ipul de mone tă bizant ină.

EPOCA L U I J U S T I N I A N

Cine n u ştie de proectele de res taura ţ ie d u n ă r e a n ă ale l u i " J u s t i n i a n ? I m p e r i u l în 527 n u p ie rduse î n t r eg ma lu l nord ic

al D u n ă r i i de jos. Arcidava, t ransformată de popula ţ ia romanică locală în Recidiva, cont inua să fie s tăpâni tă de imper iu , ca şi Drobeta , etc. J u s t i n i a n v r ând să as igure l inia D u n ă r i i de jos a repara t fortăreţele de hotar . N i s'au păstrat n u m e l e lor î n două forme de registre, aşa zicând, a junse până la noi. Acelaş î m p ă r a t a submina t cel ma i pu te rn ic stat b a r b a r organiza t pe p ă m â n t u l românesc no rddună rean . Es te adevărat că n 'a apucat să vază d is t rugerea s ta tului gep id care s'a produss în 564. Poa te acest stat, d a r şi noua serie de invazii, invazii le slave au î m ­piedecat pe împăra t să realizeze ceva durabi l la no rd de D u n ă r e , cum a făcut la sud de acest fluviu.

Reorgan iza rea serviciului de veghe mi l i ta ră la D u n ă r e a de j o s a i m p u s ca în fortăreţele refăcute să fie aşezaţi soldaţi a căror prezenţă explică, de ce din această v reme mone te le i m ­per ia le sun t iarăşi ma i frecvente. Monete le lu i J u s t i n i a n e r au piese de au r (solidi) şi mone te de bronz, m a r i şi mici. M a i m u l t e s'au descoperit la noi în Dobrogea . I n S a t u n o u (jud. Tulcea) , în t re ru ine le une i vechi cetăţi pe m a l u l D u n ă r i i s 'au găsi t 25 mone te de a ramă dela Jus t in i an .

T r e b u e să s emna lăm aici că în Ardea l s'au găsit bani dela J u s t i n i a n la Şeica mică. N u fără interes este să a ră tăm că atar i ban i s'au găsit şi la amint i ţ i i Dolheşt i de pe şoseaua Huş i - Iaş i , ca şi la Ghe rgh ina .

Mone te din sec. V I s'au găsit î n j u d e ţ u l Argeş, apoi la Şeica mică, u n d e monete le dela J u s t i n i a n reprezintă cei m a i

108

n o u i ban i bizant ini . Dela împăraţ i i cari au domni t dela 518—602 în serie ne în t r e rup tă s'au găsi t b a n i la U l m e t u m , local i ta te b ine cunoscută şi d in opere ale vremi i ins t in iane . U l m e t u m a fost refăcut de Jus t i n i an pe l ângă celelalte cetăţi, a lă tur i d e aceea care p â n ă n u de m u l t s'a zis Castrum bovis, ceeace r e ­prezintă lectură greşi tă p e n t r u Caput fossae

Monetă delâ J u s t i n i a n s'a găsit şi la P i a t r a - N e a m ţ 2 ) . S u n t îngădu i t e câteva concluzii? D i n frecvenţa redusă a

monete lor bizant ine d in sec. V I pe p ă m â n t u l n o r d d u n ă r e a n a r rezulta că legătur i le r eg iun i lo r cari dau cele două m a l u r i D u n ă r i i de jos au fost ma i pu ţ in frecvente, decât î n v remur i l e anter ioare . P u t e m poate admi te că sch imbul în n a t u r ă pe această v reme era cel m a i obicinuit, ori poate şi că puterea de cum­păra re a imper iu lu i b izant in era ma i redusă. I n acest senz înţeles este explicabil faptul că chiar î n p ă m â n t u l dobrogean s'au găsit pu ţ ine mone te d in vremea lu i Jus t in i an . Armate le vor fi dus cu ele mone te de bronz, pu ţ in cerute, sau cari au fost t ransformate.

Aşa a*putu t fi cazul şi cu monete le împăra ţ i lo r u rmă to r i p â n ă la 971 .

O Î N T R E R U P E R E Î N C I R C U L A Ţ I A M O N E T E L O R

D i n vremea c a r e . u r m e a z ă imediat după 565 s'au găsi t pu ţ ine monete . Avem din vremea lui Phocas, Herac l ie , Maur ic iu , L e o n I, toate găsite în Dobrogea. Ş t i m că în Oescus, Pa la t io lum avea tabăra de plecare în contra Avar i lor şi Slavi lor împă ra tu l Maur ic iu . D a r Avarii î n expediţ i i le lor b izant ine dela S i n g i -d u n u m u r inau u n d r u m care până 'n Dobrogea era l egă tu ra în t r e oraşele de pe ma lu l drept al Dunăr i i . L a nord de D u n ă r e d in v remea invaziei hun ice începuse complecta pauper izare . Aşa se explică, de ce la nord de D u n ă r e d in sec. V — V I avem aşa pu ţ ine m o n e t e păstrate. T e z a u r u l dela Şeica-mică care se t e r m i n ă cu ban i d in vremea lu i J u s t i n i a n a r putea arăta că a fost bogăţ ia u n u i şef gepid refugiat aci. O a m e n i i de aici îşi m a i aduceau amin te v a g de vremuri le , când împăra tu l b izant in « D o m n u l d e

1) C. Litzica, Gontribuţiuni la topografia balcanică în evul mediu etc. în «Ioan Neculce», Iaşi, fasc. 6, 1926-7, pag. 49—51.

2) Cabinetul numismatic din Suceava.

109

rouă» călca cu a rmate le sale d rumur i l e vechi. I m p e r i u l b izant in avea ca d r u m de comerţ nord ic — ar rezul ta d in d r u m u l m o ­n e t e l o r — neîn t rerupt , d r u m u l dobrogean care trecea D u n ă r e a pela Isaccea, sau pela Dinogét ia , de u n d e pe valea Ş i re tu lu i se ridica până la P ia t ra N e a m ţ , iar celalalt dela Isaccea la H u ş i , Dolheşt i şi Suceava. Bogata şi fr-umoasa ceramică pictată descoperită la Suceava ar fi încă o dovadă despre p e r m a n e n ţ a acestui d r u m comercial , al cărui capăt a t rebui t să fie m u l t m a i sp re nord.

P Â N Ă L A Î N C E P U T U L SEC. VII . C R E A R E A B U L G A R I E I

Impe r iu l b izant in a lup ta t şi după 565 pen t ru a-şi păstra şi re­câştiga si tuaţia dominan tă la Dună rea de jos. Cu începutu l sec. V I I începe prăbuşirea , care în jumă ta t ea a doua a acestui veac se t e rmină p r in crearea s ta tu lu i bu lgar , care va separa imper iu l de reg iun i le D u n ă r i i de jos aproape două secole. T r e b u e să ad­mi tem şi faptul că invazia H u n i l o r , invazia Avari lor şi invazii le S lav i lor reduseseră reg iun i le n o r d şi par is t r iene la pr imit i ­vitate economică care putea interesa, încadra tă în nes igu ran ţa d rumur i lo r , ma i pu ţ in l u m e a bizant ină cumpărătoare . A m putea poa te spune că interesul politic al imper iu lu i a fost î n acea v reme mai m a r e decât in teresul economic pen t ru o reg iune , u n d e viaţa u r b a n ă era în m a r e regres . Te rmino log ia noastră comercială de or ig ină la t ină face dovada acestui fapt. Nic i imper iu l bizant in n u trecea în acest t imp p r in o epocă de înflorire economică. D e aceea până lä 971 monete le b izant ine din acest t imp sun t foarte r a re la noi .

I n Cerna Nemţească (jud. T imiş -Toron ta l ) s'a găsit o monetă de a r a m ă dela Constant in Porf i rogeni tul . Ş t i m de altfel că acest împă ra t la mij locul veacului al X-lea cunoştea, când îşi scria operile, cu l ipsuri mar i viaţa dela D u n ă r e a de jos .

R E V E N I R E A I M P E R I U L U I B I Z A N T I N D E L A D U N Ă R E

î m p ă r a t u l I o n Tz imiskes în 971 dis t ruge Bulgar ia dună­reană . Autor i tă ţ i le mi l i tare şi adminis t ra t ive imper ia le sun t iarăşi la D u n ă r e . S e re iau deci legătur i le cu reg iun i le nordice. N u este deci o î n t âmpla re că î n Dobrogea s'au găsit m u l t e mone te de a r a m ă dela I o n Tz imiskes (969—975).

110

EPOCA C O M N E N I X O R

Dela sfârşitul secolului al IX- lea începe consolidarea s ta tu lu i u n g u r e s c la D u n ă r e a de mijloc. Bizant ini i au căutat să-i încreşt ineze şi să-i menţ ină în cadrul pat r iarhie i lor, fără să reuşească însă, zădărnic indu- le intenţi i le . Ge rman i i mu l ţ i imigraţ i , p r ima reg ină a Ungar i e i , o Bavareză, apropierea de centrul de mis ionar i sm r o m a n care era Passau şi legătur i cu r eg iun i i taliene, cari legătur i au fost moşteni te de U n g u r i dela s tăpânir i le pe cari le-au înlocuit . U n g a r i a devine rega t apostolic, feud papal , care în expans innea spre răsări t şi sud va avea spri j inul foarte pu te rn ic şi a tunci al- papali tăţ i i . î m p ă r a ţ i i C o m n e n i d a u de aceste forţe, când încearcă res taurarea influenţei şi grani ţe i imper iu lu i î n r eg iun i n o r d d u n ă r e n e . Aceiaşi împăra ţ i sun t atraşi î n orbita intereselor politice şi economice dela D u ­nă rea de mijloc şi de jos şi p r in cer tur i le p e n t r u t ronu l arpadian, p r i n legătur i le cu dinastia a rpadiană etc..

N u este p r in u r m a r e î n t âmp la r e că d in v remea Comneni lo r s 'au găsit î n p ă m â n t u l românesc mone te mai numeroase . Ş i 'n acest caz t rebue să n e aş teptăm, ca atar i mone te să se găsească ma i ales în Dobrogea . I n ru ine le dela Isaccea s'au găsi t mone te dela Alexe Comnenu l , dela Ion C o m n e n u l şi M a n u i l C o m n e n u l . S e pa re că N o v i o d u n u m era în acea v reme antrepozi tul gene ra l al comer ţu lu i bizant in în spre nord-est . Aşa se explică, de ce î n cont inuarea aceluiaş d rum, la Dolheşt i s'au găsit constant inaţ i dela Vasi le I I şi dela Constant in X I (1025 —1028), sub care împăra t se bat monete le concave, având chipul împăra ţ i lo r în picioare şi cu ha ine lungi .

N e interesează că s'au găsit mone te ale împăra ţ i lo r C o m ­nen i la Zimnicea (jud. Te leo rman) .

D r u m u l de luptă pen t ru p reponderen ţă polit ică a Com­nen i lo r a t recut ma i ales p r in Banat . D e aceea s'au găsit mone te de ale acestor împăra ţ i în Cerna Nemţească , în T i r imia mare , d in aceeaş r eg iune torontaleană.

Epoca Comnen i lo r reprezintă o v reme de apogeu polit ic si economic al imper iu lu i bizant in. I m p e r i u l reprez in tă u n or­g a n i s m pe care n u orişicine putea să-1 facă, ca să funcţioneze bine. Comnen i i n u au pu tu t crea la no rd de D u n ă r e , nici n ' au

111

menaja t în jghebăr i politice cari să chezăşuiască men ţ ine rea pre­ponderenţ i i lor economice şi politice. N u era suficient, ca să se consolideze n u m a i poziţia imedia t s u d d u n ă r e a n ă a imper iu lu i , pen t ru ca inf luenţa acestuia să fie ho tăr î toare la nord. D u p ă C o m n e n i u rmează imedia ta şi i reparabi la prăbuş i re a prest i­g iu lu i şi influenţi i b izant ine politice la D u n ă r e a de jos , sub îm­păraţ i i d in familia Angelos . Comnen i i n ' au favorizat suficient o ini ţ iat ivă politică lăsată moş ten i re de I o n Tz imiskes şi de aceea împăra ţ i i d in familia Ange los vor p ierde la sfârşitul seco­lu lu i al X I I şi si tuaţia imedia t subdună reană . Asaneşt i i vor a lunga s tăpânirea b izant ină dela D u n ă r e , pen t ru ca să n u m a i poată reveni niciodată.

Cu Comnen i i încetează seria monete lor bizant ine găsite în p ă m â n t u l românesc p â n ă la sfârşitul sec. al XI I - l ea .

CEVA DESPRE P O L I T I C A E X T E R N Ă BIZANTINĂ L A D U N Ă R E I N S E C O L I I X — X I

Prezenţa sau absenţa mone te lo r b izant ine în p ă m â n t u l românesc în v remur i l e cari încep î n . sec. V I I are impor ­tanţă specială pen t ru cea mai veche viaţă politică românească . S e ştie şi am văzut că şi r ăspândi rea mone te lo r o atestă, că după J u s t i n i a u n u s'a mai încercat în aceiaş senz revanşa şi refacerea imper iu lu i la nord de Dună re . I n sec. V I I s ta tul b u l g a r a î n t r e rup t continuitatea teri torială în t re p ă m â n t u l românesc no rd şi suddunărean . « D o m n u l de rouă» n 'a m a i apăru t pe meleagur i l e nordice ale D u n ă r i i de jos . Bizantinii n ' au p u t u t în lă tura s tăpânirea bulgărească dela D u n ă r e a de jos , decât în 971. Mai îna in te s'a prăbuşi t atât s tatul gepid, cât şi s ta tul avar. no rddunărean , state cu pretenţ i i de imper ia l i sm asupra p ă m â n t u l u i românesc . D e aceea în acest t imp strămoşii noştr i au t rebui t să se organizeze în stat, sau state aparte . Es te fapt incontestabi l că U n g u r i i au dat de state sau u n stat fede­rat iv românesc , când au încercat să se în t indă spre est şi sud-est dela p r imele lor locuri de aşezare. Consta tăm adică m a i târziu în formele vieţii româneş t i n o r d d u n ă r e n e res tur i d in t r ' un stat ma i vechiu, care fusese al R o m â n i l o r şi "de aceea frag­mente le cari au supraveţui t sun t cunoscute sub n u m i r e a de

112

Ius Valachicum, care e acelaş în Crişana, Maramureş , T imişana , etc., ca în cel ma i vechiu drept muntenesc , M u n t e n i a prezen­tau du-se ca con t inua re directă, cu sch imbăr i fireşti, impuse de v remur i .

Amin t i r ea acestui stat sau a acestor state româneş t i cari se răz imau în veacurile I X — X I I pe popoare le sosite şi une le aşezate pe o par te orientală a p ă m â n t u l u i romanesc sau la gra ­ni ţa răsăr i teană a acestuia, s'a păst ra t şi 'n cronici vechi, ca cronica zisă a lui Nestor , ma i ales însă în cronicele un ­gureş t i şi 'n legende, to tdeauna încadra tă însă în r ame le vagi ale t ransmis iun i i orale populare . S e aminteş te Ge lu sau J u l e -în contra căruia a lup ta t regele Ştefan I şi care e arătat ca s tăpânind în Trans i lvan ia , iar d u p ă centrul de rezistenţă în re­g iun i le nordvest ice S e aminteş te K e a n 2 ) î n păr ţ i m a i su­dice ardeleneşt i . I n r e g i u n i t imişane se aminteş te ca s tăpâni tor G lad în cronica no ta ru lu i anon im a rege lu i Bela. S t ă p â n i n d peste în t reagă T i m i ş a n a şi o par te d in Cr işana e arăta t A c h t u m în Via ţa sf. Gera rd D u p ă această operă hagiograf ică A c h t u m stăpânia având reşedinţa în. oraşul Morisena. E l l ua v a m ă dela sarea care se t ranspor ta pe Mureş şi avea s tăpânire până 'n Tisa.

Cântecele vechi istorice ungureş t i , î n ecoul intercalat î n cronica no ta ru lu i anonim, arată ca s tăpâni tor î n părţ i le B ihoru lu i pe M e n u m o r u t , d o m n u l cu mul te soţii. D e altfel şi lu i A c h t u m îi impu tă legenda că avea 7 soţii. Es te interes să se ştie că în vremur i m a i târzii, în a căror formă s'a păstrat , pe toată această în t inde re e rau în v igoare dispoziţii cupr inse în Ius Valachicum. Aceasta n u poate fi o în tâmplare .

P e no i n e interesează aici însă altceva. M e n u m o r u t , Ge lu sau J u l a , Glad, ca şi A c h t u m sun t arătaţ i î n s t rânse legă tur i cu Bizantinii . A c h t u m ar fi fost botezat î n Vid in d u p ă m o d u l Gre ­cilor, avea mănăs t i re cu călugăr i de ordin b izan t in şi se adaugă că a r fi p r imi t s tăpâni rea dela Greoi.

Acestor ştiri de tradi ţ ie şi l egendă li se adaogă faptul că în Sân t -Andre i d in jude ţu l Bihor, pe d r u m u l dela Arad la U g r a , s'a găsit u n b a n de aur concav dela împăra tu l Cons tan t in Mono-

1) M. Florianus, Históriáé Hungáriáé fontes domestici III, pag. 44. 2) Ibidem; cî. şi- pag. 225 II. pag. 19-20, 22, 23-5, etc , 140, 140-1, IV .

pag. 29-30. 3) Endlicher, Rerum Hang. mori. Arpadiana, Sangalli 1849, Pag. 205 şi urm

113

machul , a lă tur i de 171 d inar i dela acelaş împăra t (1042 —1054). R e g i u n e a aceasta avea deci legă tur i cu Impe r iu l bizant in.

I m p e r i u l bizant in rea juns la D u n ă r e în 971 a încercat să-şi creeze aliaţi şi devotaţi în t re s tăpânitori i dela N o r d . Aceşti s tapâni tor i t ră iau în cadrul u n u i stat condus de legi a căror supravie ţu i r i au constituit ma i târziu Ius Valachicum. Deci statele e rau româneşt i .

Ius Valachicum n u cupr inde însă nici o dispoziţie, care a r denota inf luenţă bizantină, deci în temeierea celor m a i vechi state româneş t i e m u l t anter ioară legătur i lor cu Bizanţul cari re începeau î n 971 . I m p e r i u l b izant in n 'a avu t destulă forţă ca să le susţie î n contra Ungur i l o r , a căror s tăpâni re m a i de v reme s'a în t ins î n r eg iunea care reprezintă u n in t r ând nordvest ic î n p ă m â n t u l românesc , dela B ihor p â n ă la Mureş , cam l ângă Deva. I n aceste r e g i u n i sun t adică cele m a i vechi biserici catolice de stil roman , cum n u se găsesc în alte r eg iun i ardelene, t imişene etc.

I m p e r i u l b izant in n 'avea suficientă forţă de expans iune , ca să poată susţ ine şi inf luenţa ma i m u l t cele m a i vechi state româneş t i no rddunărene . D e aceea, în ceeace şt im despre aceste state, n u e n imic bizantin, decât î n viaţa bisericească.

D R U M U R I D E M O N E T E

A m văzut că monete le b izant ine au bătători t ma i ales a n u m i t e d r u m u r i . A r ămas până 'n cele m a i apropia te v remur i , până 'n t impu l Comnen i lo r d r u m u l Isaccea-Dolheşt i -Suceava. Al t d r u m a fost dela Dinoge t ia pe valea Ş i re tu lu i , pe deopar te spre P ia t r a -Neamţ , pe de altă par te pe la T u l g h e ş î n Ardeal . A fost d r u m u l O l tu lu i de jos , ca şi al Argeşu lu i de te rmina t de cele două vadur i b u n e dună rene . D i n d r u m u l spre Craiova, care se cont inua spre T imişana , se ramifica d r u m u l Vu lcanu lu i spre Ardea l . P u t e m p re supune şi u n d r u m Giurg iu -Bucureş t i -Bran 1 ) . P e aceste d r u m u r i au îna in ta t negus tor i d in cele m a i vech i v remur i . U n e l e se găsesc şi 'n v remur i l e preistorice, altele au fost de te rmina te de cucerirea Daciei, ca şi de evacuarea mi l i ta ră a acesteia, iar toate au a târna t de împre jurăr i le speciale pe care le creau situaţii le politice.

8 1) întrebuinţăm numirile geografice de azi.

114

R E L A T I V I T A T E A A D E V Ă R U L U I I M P U S D E F A P T E L E

N U M I S M A T I C E

A m considerat dovezile istorice aduse p r in monete le răs­p â n d i t e ca coroborare a al tor informaţi i istorice. A m subl in ia t cont ingenţe le prezenţ i i monete lor î n a n u m i t e locuri. S e m a i adaogă la aceasta că n 'a fost scotocit tot p ă m â n t u l românesc carpato-dunărean. Apoi m u l t e mone te b izant ine în trecere pe la noi s'au pierdut . N u s'a păstrat d. e. n imic d in o comoară mare , despre care se ştie î n 1545 că a fost găsi tă î n m a l u l S t re iu lu i , la rădăcina u n u i a rbore x ) . N i m e n i n 'a pu tu t identifica u n d e v a v reuna d in aceste monete .

D a r atâtea monete , câte au r ă m a s şi cunoaş tem, prez in tă p recum am văzut, deosebită impor t an ţ ă ca m o n u m e n t e istorice.

Ş i cel d intâ i istoric r o m â n care a fost Dimi t r ie Can temi r j udeca la fel, cu dreptate. î nvă ţ a tu l p r inc ipe căuta să dea toată impor tan ţa acelui b a n bizantin pe care i 1-a dat în 1704 pâr­călabul T h e o d a r i 2 ) . B a n u l fusese găsi t în răs ipi tur i le G h e r g h i n e i 3 )

I. M I N E A

1) Wolffgang de Bethlen, Rist. I, Sibiu 1782, pag. 512. 2) D. Cantemir, Hronicul vechimei a Romano-Modo- Vlahilor, ed. Gr. G. To-

cilescu, Bucureşti 1901, pag. 248. 3) Am adaos la textul comunicării şi rezultatele lucrărilor publicate după

ţinerea congresul societăţii numismatice.

LE G R A N D T R É S O R N U M I S M A T I Q U E

DE RÉKA D E V N I A

(MARCIANOPOLIS)

S u r la t rouvai l le de monna ie s roma ines â R é k a D e v n i a j ' a i déja écrit dans YAréthuse (fasc. 27, 1930). J e n e veux donne r ici que quelques r ense ignements su r les résultats des fouilles q u e j ' a i entrepr ises l 'année su ivante sur l ' emplacement mérne de la di te t rouvail le .

J e dois dire, dés le début, qu' i l est en réali té ques t ion de fouilles t rés limitées, n o t a m m e n t p o u r met t re â j o u r les fon-dement s de la bâtisse dans lä cave de laquel le on a découvert, le 10 n o v e m b r e 1929, envi ron 350 k g s de piéces en a rgen t d u I" e — I I I " e siécle, don t 68.783 exempla i res sont au Musée N a t i o n a l de Sofia et 12.261 aü Musée de Varna . P lu s de 20.000 piéces ont été prises pa r la popu la t ion qui , dans la suite, les a vendues â des ama teu r s accourus de tous cőtés, mérne de l 'é tranger.

Les t r a v a u x avaient pou r poin t de dépar t l 'endroit oú les deux j a r r e s contenant les piéces en question ont été t rouvées. L a tér re a été fouillée su r u n e é tendue de trois métres dans la direction sud-est, dans le sens de la la rgeur , et douze mét res d a n s le sens de la l ongueur . II a été constate que la couche superficielle n e consistait qu 'en g rava t s de chaux, de tui les et de pierres p resque broyés et de couleur roussâtre, ce qui m o n t r e que la bâtisse, aprés avoir été saccagée on évacuée, a été in-cendiée. A u c u n objet n o n détérioré n 'a été t rouvé au cours de fouilles.

Ce n'est que le second j o u r des fouilles, lorsque nous

116

sommes arr ivés â u n profondeur de 2 mét res 30 cm. que nous avons atteînt la ter re solide dans laquel le Ies fondements de la bâtisse s 'enfoncent â u n e profondeur de 90 cm. Les j a r r e s contenant les m o n n a i e s ont été t rouvé prés de l 'angle sud-ouest de la cave â u n e profondeur d 'environ 50 cm. dans la ter re solide. Les p ier res des fondements , situées sous Ies ja r res , on t été v is ib lement soumises au feu. Re levons que le feu a été m i s seu lement prés des angles des fondements, ce qui por te â croire que nous avons affaire â u n rite.

Les m u r s de la bâtisse en quest ion ont u n épaisseur de 54 cm. et leurs d imens ions sont de 6.30 m. dans le sens de l'est et 7.90 m. dans le sens du sud.

S u r le m u r sud u n au t re mur , été superposé, nég l i gemmen t bâti et a t te ignant la surface du sol, prés duque l ont été t rouvé les débris d 'un crépi d 'argile rouge et de pai l le dont probable-m e n t le m u r superposé était enduit .

Ceci mon t r e qu 'a u n e époque re la t ivement mo ins réculée, on s'est servi du p remie r m u r comme fondement â u n autre . Cetté supposi t ion semble confirm ée pa r la découverte de piéces de monna ies romaines de cuivre t rouvées a p rox imi té et qui da tent du V" e siécle aprés J . C. A u mérne endroi t on t été t rouvé les cols de deux amphores por tan t quelques lettres faisant par t ié d 'une inscription.

A u n e profondeur de 2 m. nous avóns trouvé, le l o n g d u m u r est, d u bois b ru lé et les débris d 'un crépi de chaux et de sable bad igeonné de rouge écarlate, de j a u n e , de vert foncé et de noir . Ces restes de bad igeonnage sont les seuls vestiges t émoignan t d 'un n iveau de cul ture p lus élévé. I I appara î t en général , que la bâtisse dans laquel le les j a r r e s ont été décou-vertes était d'aspect tout â fait ordinaire , afin que pe r sonne n e p ű t soupconner qu 'un trésor y était cache. E t , en effet, aucun des n o m b r e u x envahisseurs ayan t t raverse cetté région, n 'en a suspecte l 'existence et il a pű ainsi étre conserve jusqu 'â nos jours . Ce qui p rouve l ' insignifiance de la bâtisse en quest ion ce n'est pas seu lement le m a n q u e des vestiges de culture, ma i s aussi la fragilité des fondements .

O n voit â proximité , â 50 m. de l 'endroit de la décou­verte, les restes d 'une au t re construction dont les blocs de pierre composant les fondements sont l ongs de 1.50 m. et larges de

1 1 7

1.30 m. I is ont été trouvés, â u n e profondeur de 2 m., les fondements eux-mémes ayan t u n e épaisseur de 3 m. S u r ces fondements s'élévent des restes de m u r s hau t s de 2 m. et épais de 3 m. D 'au t res restes de murs , en pierres, épaisses de 2.45 m. se t rouven t éga lement a proximité. L e sol, dalié de briques, est conserve.

N o n lo in de la, dans u n aut re bât iment , il y a u n cha-

Fig. 1

piteau de style corinthien, h a u t de 58 cm. et d 'un d iamétre de 50 cm. qui est éga lement conserve. II se t rouve dans la cour d 'un par t icul ier oű l'on a découvert sous térre des restes de v ieux m u r s . P lus â l'est, il y a u n e colonne de m a r b r e l ong re de 2.40 m. et d 'un diamétre de 30 cm. cassée en deux et u n chapi teau â coté.

D a n s u n autre endroi t on a t rouvé u n bassin en forme de cercle, d 'un d iamétre de 91 cm. et d 'une profondeur de

118

3 i cm. L a pierre â l ' interieur forme des saillies imi tan t des colonnettes et tout au mil ieu est creusé u n carré sur u n e p ro -fondeur de i o cm. h a u t et la rge de 18 cm.

D a n s la riviere, â l 'endroit si tué en face de la maison oü les monna ie s ont été trouvées, se dessinent ne t t ement les fon-demen t s des maisons de Marcianopol is , ce qui mon t re que la r iviere suivai t autrefois u n au t re cours. P lu s bas, prés d 'un moul in , g í t depuis des années, dans le lit de la riviere, u n e é n o r m e colonne de m a r b r e qu i p robab l emen t faisait, par t ié de que lque magni f ique bâ t iment romáin on bien d 'un temple pa'ien. A 500 m. dans la direction est du vil lage, on voit net tement , s u r la créte d 'un terra in élévé, les vestiges des fondements de -l 'enceinte don t Marcianopol is était entourée.

D a n s u n főssé assez profond, creusé p a r les pluies tor-rentielles, on d i s t ingue ne t t ement les contours de cette enceinte. U n g r a n d bloc s'en est détaché et g î t dans le főssé. Ici l 'épai-seur de l 'enceinte est de 3.50 cm., eile est construi te eh p ier re et endui te d 'une couche de chaux mélée de sable et de b r i -ques broyées.

Tou t e s les maisons du vi l lage sont bâties sur l 'emplace-m e n t qu i cache les ru ines de Marcianopol is . L e sol y est composé d 'un mé lange de pierres, de tuiles et de tér re brulée, si b ien qu'i l est devenu tout â fait sterile et ce n'est que 9a et lâ que l 'on voit que lques arbrisseaux.

N o u s t rouvons qu 'on a commis u n e g rave e r r eu r en per­met tan t de batir sur les ru ines de l 'ancienne ville. E n effet, ceux ' qui bât issent détruisent involonta i rement des construct ions et des temples anciens. E t puis, u n j o u r on l 'autre, l 'étude de Marc ianopol i s s ' imposera et alors on sera forcé de dét rü i re les nouveaux bâ t iments p o u r pe rmet t re de chercher dans le sous-sol les vestiges de ceux qu i les ont précédés l ong temps avant.

J ' a i fait la Classification des m o n n a i e s de la touvaille d 'aprés le Systeme de Cohen.

L a t rouvai l le comprend des piéces p rovenan t de 59 em-pereurs et impératr ices. Les p lus anc iennes piéces sont celles de M. An to ine et la p lus recente est l ' un ique piéce du fils de T r a j a n Déce, H é r e n n i u s . L e trésor a dű étre enfoui dans la cave au mi l ieu du I I I " 6 siécle, lors de l ' invasion des Goths . Les R o m a i n s doivent avoir incendié expres la bâtisse, aprés

119

avoir évacué la viile. II faut noter que toutes les piéees de la trouvaille sont trés bien conservées. II y a mérne beaucoup de pieces des empereurs successeurs de M. Aurele qui sont â fleur de coin. Certaines piéees présentent des variations de Celles de Cohen. II y a aussi des pieces inconnues â Cohen. Sur la planche ax on voit le trésor en masse dans une vitrine et l'une de deux jarres.

N. Â. MOUCHMOV

UNE MATRICE EN PLOMB DE XVII- E SIECLE

L/été dern ie r a été découverte dans u n vignoble â l 'en-tou r de Lovetch, Bulgar ie du nord, au lieu appélé «Strateche» u n e matr ice en p lomb pour fabriquer des monna ie s du X V I I " e

siécle. Cette matr ice est entrée au Musée Na t iona l de Sofia. L e morceau de p lomb, composaut la matrice, présente p a r

sa forme â peu-prés la moit ié d 'une poire coupée en deux par t ies égales avec Ies d imens ions su ivan tes : 68 m m . de hau -teur, 50 m m . de l a rgeu r et 20 m m . de l a rgeu r dans la pâr t ie supér ieure qu i est m u n i e d 'une peti te canne lu re de 20 m m . de hauter , 7 m m . de l a rgeu r dans la pâr t ie supér ieure et 5 m m . de l a rgeu r dans la pâr t ie inférieure. L a matr ice p r o p r e m e n t dite a u n diamétre de 37 m m . S u r la surface ău p lomb il y a qua t re par t ies en saillies ayan t la forme de tétes de clous qui ont servi â l 'at tacher â l 'autre pâr t ie de la matr ice qu i a du avoir dans Ies endroi ts respectifs des cavités dans lesquel les Ies part ies sai l lantes en quest ion se sont logées.

Ce morceau de p lomb d u r a u n poids de 220 g r a m m e s ; il est p lus g ros dans le mil ieu et p lus mince dans la per i -phérie . N o t r e matr ice est d 'une seule pârt ie , celle qu i a servi â couler le droit des monnaies . L 'au t re pâr t ie u'est pas encore retrouvée. S u r la matr ice on voit bien dis t inctement la legende et l'effigie de la m o n n a i e projetée en forme negative. A u t o u r de la matrice, en t re u n double cercle de grénet i s on voit une petite couronne du cőté gauche de laquel le commence la legende

120

su ivan te en nega t ive : M A T T H . I . D. G. R O M . I M P S E M . A V G . Au mil ieu est représenté u n aigle bicéphale â becs ouverts , Ies ailes et la queue déployées. L e corps de l 'a igle est m a r q u é seu lement par u n cercle coupé â moit ié pa r u n e l igne au dessous de laque l le on voit le chiffre 28. E n t r e Ies tétes de l 'aigle on voit u n e croix qui touche â la l igne coupant le cercle représentant le corps de l 'aigle en deux moitiés.

J ' a i deja dit que l 'autre moit ié de la matr ice n'est pas re t rouvée, ma i s on saurai t tout de mérne la ré tabl i r au m o y e n d 'une m o n n a i e en a rgen t qui se t rouve actuel lement au Musée N a t i o n a l de Sofia. Cetté piéce a le mérne d iamét re sur le droit , les m é m e s legende et effigie que la matrice. P a r conséquent o n est â mérne de ré tabl i r de la facon la p lus exacte la moit ié p e r d u e de la matr ice en quest ion.

Voici la description de la seconde pâr t ie de la matrice, le revers et, pa r conséquent , de celle qu i n 'est pas r e t rouvée : D a n s u n double cercle des grénetis , est représenté ú n e couronne et au dessus la date de 1618. Sous la couronne il y a u n b lason divisé en six compar t iments et pa ré des deux cőtés de feuilles d 'acanthe. D a n s le p remie r et le s ixiéme compar t iments sont représentés deux aigles aux ailes déployées. E n t r e le double cercle des grénet is , de gauche â droite, on lit la l egende sui­v a n t e : F L O R . A P G (sic) C I V (28) I M P . D A V E N T .

II ressort de la legende su r la matr ice oü on lit M A T T H ( IAS) I et de la date 1618 qui f igure sur la m o n n a i e con-servée au Musée de Sofia, qu' i l s 'agit de l ' empereur d 'Autr iche. Boheme, Math ias I " e r (1612 —1618) . D o n c la matr ice en ques­t ion a été dest inée â fabriquer des monna ie s de cet empereur .

. C o m m e j e l'ai men t ionné plus haut , not re matr ice est en p l o m b ; la legende et 1'effigie n e sont pas gravées. L a mat r ice est fabriquée pa r l 'empreinte, en t re les d e u x par t ies du p lomb, d 'une m o n n a i e de Math ias I des d imens ions de celle du Musée de Sofia. Aprés cela on a p ra t iqué d a n s la matr ice la canne lu re p o u r couler.

II est certain que les coins monéta i res des temps Ies p lus recules j u s q u ' a u moyen-âge étaient faits de bronze, d'acier ou de fer. A u t a n t que j e sache, des matr ices de p lomb n 'ont pas été connues jusqu ' â au jound 'hui , vu la fusibilité de ce metal. A u m o y e n âge la frappe des monna ies se faisait au m o y e n d 'un

121

coin monéta i re et p lus tard, au X V I I ' e siécle pa r ex., pa r u n e presse speciale et n o n pas des matrices, comme la nötre. A u x temps anciens le coulage s'effectuait au moyen de m o u l e s d 'argi le faits de teile facon qu 'on pouvai t faire couler â la fois p lus ieurs piéces

II n'est pas admissible qu 'on p u t couler dans u n e mat r ice de p lomb des mé taux durs comme l'or, l ' a rgent et le bronze . P a r conséquent, il faut admet t re que no t re matr ice a été p r é -pa rée pou r la fábrication de fausses piéces en étain qui p e u t se fondre â u n e t empera tu re de 233 degrés C , tandis que p o u r le p lomb il faut 364 degrés. Cetté conjecture est d 'autant p l u s admissible que la couleur de l 'étain est p lus proche de l ' a rgent q u e de celle du p lomb qui est grisâtre, et il est p lus difficile de pouvoi r passer u n e piéce de p l o m b p o u r a rgen t quand cela est beaucoup p lus facile avec u n e piéce en étain. II n 'y a aucune doute que no t re matr ice était préparée a l ' intention de falsifier des monna ies de Ma th i a s I. Certes eile est p robab lemen t de l 'époque de cet empereur , car qui aura i t besoin au jourd 'hu i de m o n n a i e s fausses retiréss depuis l ong temps de la circulat ion mérne dans l eu r patr ie l 'Aut r iche?

L a matr ice est d 'une valeur équivalente aux t ro isquar t du tha le r autr ichien.

J e suppose que les product ions de la mat r ice étaient des-t inées â la T u r q u i e oü elles pouvaient étre p lus facilement placées pa rmi les riombreuses piéces autr ichiennes , a l lemandes , francaises, espagnoles, russes, italierfnes, etc. qu i y étaient en circulat ion au X V I I e siécle et p lus tard.

Bien que ce soit u n e matr ice destinée â la fábrication de fausses piéces eile constitue, tout de mérne, u n appoint p ré-cieux â la collection de coins mouéta i res au Musée Na t iona l de Sofia qui , outre le coin du Ph i l ippe I I , roi de Macédoine, qui este le coin le p lus ancien connu jusqu ' a présent, les deux coins roma ins d 'Auguste et u n coin â frapper des m o n n a i e s en ór turques , vient de s 'enrichir d 'une matr ice de p lomb du X V I I 6 siécle que j e considere comme u n e trouvai l les trés r a r e et trés interessante.

N. MOTJCHMOV

1) Babelon E . Tratte des monnaies t. I pag. 955.

DER SONNENGOTT IN ISTROS

Sel ten wird ein Or t so w e h m ü t i g s t immen wie der jenige auf welchem sich einst am Pon tus E u x i n u s die stolze u n d b l ü h e n d e S tad t Is t ros erhob. M e h r m a l s war es m i r vergönnt , ba ld von Tu lcea u n d bald von Constantza k o m m e n d , auf dem Gebiet der ant iken, völ l ig ve r sunkenen S tad t zu weilen. B s war auch schon der Fa l l , bevor der al lzufrüh von u n s geschie­dene Museumsd i rek to r Prof. Vasi le P â r v a n den Spa t en zur Aufdeckung von j e n e m His t r ia ansetzte, welches an der Stel le von Is t ros aufgebaut, mi t Mauern , T o r e n u n d T ü r m e n be­festigt u n d mi t e inem dreifachen W a l l u m g e b e n wurde , n a c h d e m die alte S tad t I s t ros im J a h r e 238 n. Chr . durch die Bas tarner u n d K a r p e n zerstört worden war.

Bekann t l i ch s ind zum Wiederaufbau zahlreiche u n d zum Te i l mäch t ig grosse Inschrift- u n d D e n k m a l s t ü c h e u n d anderes behauenes S te inmater ia l der an t iken Gr iechenkolon ie verwendet worden. Dieses Inschr i f tenmater ia l bildete sozusagen ein stei­nernes^ höchst wertvolles Stadtarchiv, das dem glückl ichen Aus ­g rabe r in die H ä n d e fiel u n d von i h m für die Wissenschaft ausgebeute t wurde. D o c h nicht h ievon will ich reden, sondern von dem u n g e m e i n t r au r igen Anbl ick, den heu te die ganze G e g e n d bietet, w e n n m a n auf dem sich dre izehn Meter übe r das Meer e rhebenden höchs ten P u n k t j e n e r H a l b i n s e l steht, welche weit in den S inoe vorstösst u n d einst die mäch t ige S tad t Is tros t rug . Übera l l s ieht m a n seichte u n d versumpfte Ufer u n d in der F e r n e Sandbänke , welche das alte S tad tgebie t u n d seine landschaftsfrohe U m g e b u n g vom offenen, r auschenden u n d ewig g e s u n d e n Meere abriegeln. E i n Ve rhee rungs - u n d ein Vern ich tungsprozess !

Z u r Zeit, als die Milesier im 7. J a h r h . v. Chr. Istros, gewiss mi t dem Zweck, g ründe ten , den H a n d e l auf dem Is ter

123

zu beherrschen, u n d noch während m a n c h e n J a h r h u n d e r t e n sah die G e g e n d ganz anders aus. Das offene Meer bespül te die S t a d t m a u e r n u n d t r u g die We l l en bis an den Hafen, zu dem ein L e u c h t t u r m wies, dessen Bild u n s ein I s t rosmünze überliefert hat. Is tros war e ine mee rve rbundene Stadt . I n i h r W a p p e n stellte sie den Seead le r u n d den De lph in u n d i h r H a u p t g o t t war n a c h a l lgemeiner A n n a h m e wie in der Vater­stadt Mi le t Apollo. Schon frühe setzten die I s t r ianer den mi t e inem Lorbee rk ranz geschmückten Kopf des Apol lo auf Kupfer­münzen , stellten i h n zur Zeit ihres be rühmten Pr ies te rbeamten Ar is tagoras auf dem O m p h a l o s sitzend u n d mi t Pfeil u n d Bogen da r u n d zeigten i h n schliesslich auf M ü n z e n der Kaiserzei t a ls Masenführe r in Ganzf igur mi t L e i e r u n d P lek t ron .

E s will m i r aber scheinen, i a s s sich der Lichtgot t H e l i o s in Is t ros e iner ebenso grossen, wenn n icht noch grösseren Be­l iebtheit erfreute als Apollo. Be inahe gleichzei t ig mi t dem Apollo­kopf erscheint auch der Sonnengot tkopf auf Kupfe rmünzen von Is t ros ; ih re Rückse i ten zeigen bei dér e inen u n d bei der a n d e r n G r u p p e des S tad twappen Seeadle r u n d De lph in . M e h r e r e solcher H e l i o s m ü u n z e n s ind aufgeführt in Pick 's An t iken M ü n z e n von Dacien u n d Moesien, in Moisil 's I n v e n t a r des M ü n z k a -binets der r umän i schen Akademie u n d anderwärts . He l ios ist auf u n s e r n M ü n z e n hals los dargestel l t mi t j u g e n d l i c h e m Voll­gesicht im Mit tagsglanz u n d mi t ü p p i g k r ausem H a a r , aus welchem verschiedenlange S t r a f e n hervorbrechen .

Z u m Verg le ich mi t unse rn Is t roshel iosmünzen k ö n n e n die zahl re ichen He l io smünzen der S tad t R h o d o s he rangezogen werden, wo bekann t l i ch der K u l t des Sonnengot tes , dem die S t a d t g r ü n d u n g zugeschr ieben wurde, tief e ingebürger t war, u n d wo i h m u m 300 v. Chr . eine Kolossalstatue, eines der s ieben Wel twunder , aufgestellt wurde. R h o d o s setzte den Sonnengo t t ­kopf bald mi t u n d bald ohne Ha l s , bald mi t u n d bald o h n e S t rah lenkranz , u n d bald von vorne u n d bald im Ganzprofi l auf seine Münzen , auf deren Rückse i ten die Rose als S tad t ­abzeichen selten fehlte. E s lässt sich nicht l eugnen , dass sich viel Verwandtschaft l iches u n d Ähn l i ches zwischen den He l io s ­m ü n z e n ,von R h o d o s • u n d denjenigen von Is t ros vorfindet. Beim Vergle ich wi rd indess auffallen, dass" die Sonnengo t t ­m ü n z e n in R h o d o s weit zahlre icher s ind als diejenigen in

124

Is tros. Doch h ier in werden wir unse r Ur te i l noch verbessern müssen .

Zunächs t sei m i r gestattet, darauf hinzuweisen, dass Is t ros auch M ü n z e n gegen stempelte u n d zwar mi t e inem Stempel , de r den Kopf des He l ios mi t S t r a h l e n k r o n e t rug . Dies lässt darauf schliessen, dass He l ios zu Istros in g a n z n a h e m Ver­hä l tn i s stand. Dieses Verhä l tn i s wird noch weiter beleuchten d u r c h eine wertvolle Auff indung, welche Museumsd i r ek to r P â r v a n anlässl ich seiner A u s g r a b u n g e n in Istros gemach t hat . E r fand in den T r ü m m e r n einen raarmorenen Helioskopf, der zu e iner S t a tue von etwa vier Mete r H ö h e gehör t ha t te . N a c h Pâ rvan ' s Ans ich t w u r d e der Kopf im dr i t ten vorchr is t l ichen J a h r h u n d e r t von e inem erstklassigen Meister nach rhodischem Mus te r ge -nieisselt. Dass es sich u m den Kopf des Lichtgot tes handel t , s teht desha lb ausser Zweifel, weil im M a r m o r die Ver t ie fungen s ichtbar sind, aus welchen die S t r ah l en des Sonnengo t t e s her ­vorbrachen . I m W e l t k r i e g wurde leider der Marmorkopf ver­schleppt ; P â r v a n ha t u n s abef davon in se inem W e r k e übe r «Die Anfänge des römischen Lebens an den D o n a u m ü n d u n g e n » ein schönes Bild erhal ten.

E s wird n icht nö t ig sein, dass ich auf die Wich t igke i t des F u n d e n hinweise. D e r Kopf besagt, dass Is t ros ein He l ios ­he i l ig tum besass, u m die Übermenschengrösse der S t a tue be­weist, das der S o n n e n g o t t k u l t in unse re r S tad t ähnl ich wie in R h o d o s ein alles übe r r agende r war. W e n n das wirkl ich de r F a l l war, d a n n muss te sich dieser K u l t auch auf den S tad t ­m ü n z e n ausgewirk t habeh . Uns t re i t ig bes tehen zwischen den Hel ioskopf an den bereits e rwähn ten I s t rosmünzen u n d dem Marmorkopf n a h e Beziehungen. Beide t r agen beispielweise lockig wal lendes H a a r .

We i t e r b in ich der Ansicht, dass sich auch die a l lgemein b e k a n n t e n u m g e k e h r t e n Doppelköpfe der fast unzäh l igen sil­b e r n e n I s t rosmünzen mi t Hel ios in V e r b i n d u n g setzen lassen, oder g e n a u e r gesagt, dass diese Köpfe Sonnengo t tda r s t e l l ungen sind. Zuers t ha t me ines Wissens diesen G e d a n k e n Prof. Valen t in B u d e im Bule t inu l vom J a h r e 1925 ausgesprochen. Bude er­zähl t dort, dass er auf e iner Reise nach Athen im M a i 1921 auf der « R o m â n i a » beobachtet habe, wie die Sonnensche ibe im Schwarzen Meer u n t e r g i n g u n d wie sie in der N ä h e des

125

Bosporus aus dem Meer aufstieg. Bei dieser Be t r ach tung seien i h m die Köpfe auf den I s t rosmünzen in den S i n n g e k o m m e n u n d er habe gedacht , dass vielleicht die I s t r i aner auf i h r e n rätselhaften S i lbe rd rachmen den aus dem Meere aufsteigenden u n d den im Meere u n t e r g e h e n d e n S o n n e n g o t t dars te l len woll ten. E s ist selbstverständlich, dass du rch diese Auffassung das Gegen­sätzliche der an sich gle ichen u n d n u r u m g e k e h r t e n Köpfe e ine vorzügl iche E r k l ä r u n g findet.

Anfängl ich s tand ich der D e u t u n g Bude 's skept isch ge­genüber . Als ich aber me ine e igenen I s t rosmünzen in der F r a g e der Doppelköpfe beriet, muss te ich seine H y p o t h e s e als r ich t ig a n n e h m e n . Ausschiaggend wurde für mich eine D r a c h m e , welche zu Pick N o . 405 gehört , also zu den ers ten in u n d für Is t ros gep räg ten Münzen . Me in in der Dobrogea gefun­denes E x e m p l a r ist beidseit ig tadellos erhal ten, h a t den Reve r s in ein s ta rk vertieftes Q u a d r a t geschlagen u n d besitzt m i t 8.36 G r a m m ein grösseres Gewicht als seine i h m gle ichen oder ähn l i chen Stücke . Die beiden Köpfe s ind längl ich u n d so dicht aneinandergeschlossen , wie w e n n sie n u r ein W e s e n ausmachen sollten. D ie H a a r e der zwei Köpfe s ind grundversch ieden . D e r aufrechte Kopf l inks t räg t reichliches k rauses H a a r u n d der rechts nach u n t e n gekeh r t e Kopf h a t l anges H a a r in S t r ähnen , welche im Wasse r zu fluten scheinen. S o oft ich diesen Kopf betrachte, m a c h t er auf mich den E i n d r u c k eines im W a s s e r schwimmenden . D a n n stelle ich m i r das herr l iche Gestade des P o n t u s vor Augen , dass auch u m Is t ros üppig , vielgestal t ig u n d landschaftsschön war u n d d e n k e an die zahl re icher Schiffer u n d F i scher der Griechenstadt , wie sie den feur igen S o n n e n b a l l sich auf i h r em freien u n d weiten Meere e rheben u n d i h n abends in die F l u t e n vers inken sahen.

F ü r die P r ä g u n g der G r u p p e von Münzen , welcher me ine P rach t sd rachme angehör t , n i m m t m a n die Zeit u m 400 v. Chr. an. Die ü b r i g e n S i l b e r p r ä g u n g e n von Istros, auf welchen die Köpfe weniger e n g aneinandergefügt s ind u m das gleiche lockige, leichtgescheitel te H a a r t ragen , gehören dem vier ten vorchris t l ichen J a h r h u n d e r t an, also der Zeit vor dem E n t ­s tehen des grossen Standbi ldes . D a s Anfer t igenlassen der K o ­lossalstatue des He l ios für Is t ros setzt zweifellos voraus, dass der S o n n e n g o t t k u l t i n der S tad t ein a l thergebrachter , ein all-

126

geme ine r u n d ein offizieller war u n d dass er durch das n e u e Götterbi ld Auffr ischung u n d N e u b e l e b u n g erfahren sollte. N a c h meiner Ans ich t wa r ein al ter u n d intensiver S o n n e n g o t t k u l t in Is t ros vo rhanden u n d ha t te seinen augenfäl l igen Niede r sch l ag auf den s i lbernen S t a d t m ü n z e n in dem auf- u n d n i ede rgehenden Sonnengot tkopf gefunden. Auch selbst die Barbaren bemäch­t igten sich dieses in teressanten M ü n z t y p u s u n d a h m t e n ihn in verschiedene N o m i n a l e n nach.

N a c h d e m die S i l b e r p r ä g u n g e n in Is t ros aufgehört ha t t en u n d auch die Kupfe rmünzen mi t dem ums t r ah l t en S o n n e n ­gottkopf n icht m e h r he rausgegeben wurden , g i n g ku rz vor der Kaiserzeit u n d besonders w ä h r e n d derselben ein T y p u s aus der Münzstät te Is tros hervor, welcher o h n e die A n n a h m e eines tiefen He l iosku l tus in der S t ad t k a u m zu erk lä ren ist. Ks h a n ­delt sich u m einen bär t igen Rei ter . Zuers t erscheint er o h n e besondere Zuta ten . Spä te r t räg t er auf dem Kopf den Ka la thos , ha t vor i h m einen Al ta r u n d h in te r i h m auf e inem S tab oder e iner Säu l e e inen Vogel . D e r Re i t e r w u r d e von F a c h l e u t e n als Sarap i s oder als Loka lgo t t gedeutet , oder auch mi t dem th rak i schen Re i t e r identif iziert

Schon Pick spr icht von e iner I s t rosmünze , auf welcher der in F r a g e s tehende Re i t e r neben dem Ka la thos noch e inen S t r a h l e n k r a n z h a b e n sollte; tatsächlich k o n n t e er aber diesen n icht feststellen. Leon Ruz icka un te r such te d a n n seinen M ü n z ­bes tand mi t dem Istrosrei ter u n d veranlasste auch Prof. Knechte l , seine diesbezüglichen S tücke g e n a u anzusehen . Knechte l äus­serte sich im Bule t inul vom J a h r e 1915 da rübe r u n d sagte, dass er auf den 24 S tücken seiner S a m m l u n g die S t r ah l en u m das bär t ige H a u p t des Rei te rs bald m e h r u n d bald weniger deut l ich festgestellt habe u n d zwar besonders bei den Münzen , welche in Is t ros un te r dem Kaise rn Sep t imius Severus u n d B lagaba lus oder He l iogaba lus , der bekannt l i ch ein Pr ies ter des Sonnengo t t e s war, gepräg t wurden . Se inem Aufsatz g a b Knech te l auch drei e rk lä rende u n d beweisende Münzb i lde r bei. Ruz icka legte seine Beobach tung u n d Ansicht in se iner Schrift « Inedi ta aus Móesia inferior» nieder . N a c h i h m wird durch diesen Re i t e r Zeus-Hel ios-Sarapis dargestell t .

O b wir zur E r k l ä r u n g des Rei te rs die Dre ihe i t der g e ­n a n n t e n Got thei ten no twend ig haben, m ö g e dahinges te l l t bleiben.

127

Jedenfa l l s weisen die S t r a h l e n auf den S o n n e n g o t t h in u n d das ist hier die Haup t sache . N a c h m e i n e n D a r l e g u n g e n ist der He l iosku l t in Is t ros seit de r S t a d t g r ü n d u n g , jedenfal ls seit der ers ten M ü n z p r ä g u n g he imisch u n d h a t sich du rch alle J a h r ­h u n d e r t e der Stadtgeschichte bis zum Aufhören der loka len M ü n z p r ä g u n g nachweisbar erhal ten . D a s sagt u n s das M ü n z ­mater ia l von Istros.

RAYMUND NETZHAMMER, ERZBISCHOF.

Eschenz, i. Oktober 1933.

MONETELE DE AUR ALE ORAŞULUI TYRAS

Colonia miles iană T y r a s începe a ba te mone tă în a doua j u m ă t a t e a secolului I V în. de Cr. *) P r ime le mone te sun t de a rg in t şi de bronz . Când Lys imach , u n u l d in t re diadochi , îşi consolidează s tăpânirea în T h r a c i a şi în Pon tu l s tâng, coloniile greceşti de sub protectoratul său a jung la o oarecare înflorire şi încep a bate mone te de aur . Aceste mone te au pe o par te capul lui A lexandru cel M a r e idealizat, iar pe cealaltă pa r te zeiţa Pa l lâs Nicephoros pe tron, cu lance şi scut, î n exergă t r iden tu l flancat de delfini, î n câmp inscripţia BASIAEQS AlUIMAXOr, iar sub t ron iniţ ialele oraşului . S e vede că acest fel de mone te e rau foarte apreciate, căci î n decursul t impulu i , până în sec. I * în . d. Chr . s 'au bă tu t m a i m u l t e emisiuni . Cele bătute m a i târziu, având t iparu l m e r e u copiat după cele bătute anterior , au execuţia mai pu ţ in clară, aşa că capul lu i A l e x a n d r u este în t rucâ tva degradat . Când oraşele greceşti a jung în m o d trecător sub protectoratul lu i Mi th rada tes V I Eupa to r , ele scot no i emi­s iuni d in aceste monete , pe cari însă capul are t răsătur i le acestui r ege sau ale fiului său P h a r n a c e 2 ) . Es t e posibil ca aceste emi-

1) E . H. Minns, Seythians and Oreeks, Cambridge, 1913, p. 448, şi nota 1. A se vedea P. Nicorescu. Taurul pe monetele dela Tyras, în Bul. Com. Mon. Istorice din Basarabia, Chişinău, 1928.

2) B. Pick, Die antiken Münzen von Dacien und Moesien, I,i (1898) pp. 64 nn. 2, 91, 154, 170, Regling, ibid., pp. 591, 606. Monete cu chipul lui Ale-

1 2 8

s iuni să fi fost bă tute d in subsidii le puse la dispoziţie de către Mi thrada tes , care căuta să ataşeze oraşele greceşti la vasta coa­liţie pe care o organizase contra Romani lo r .

Dela T y r a s cunoaş tem p â n ă acum, n u m a i două asemenea mone te de aur.

U n exemplar se află la Bri t ish M u s e u m şi a fost publicat de E. Minns , în classica sa car te : Scy t ians and Greeks, Cam­br idge 1913, p. 448, fig. 329 bis. O reproducem aci (fig. 1 ) :

F i g . i .

A v . C a p u l l u i A l e x a n d r u z e i f i c a t R s . Z e i ţ a P a l l a s N i c e p h o r o s p e t r o n , ( p u ţ i n d e g r a d a t ) ; s p r e dr . s p r e s t . c u l a n c e ş i s c u t ; î n e x e r g ă

t r i d e n t u l f l a n c a t d e d e l f i n i s p r e s t ; î n c â m p : BA2IAEÖS AISIMAXOI, s u b

8,4 g r . t r o n ITfPANQN].

Al doilea exemplar se află în colecţiunea Academiei R o ­mâne , donată de răposatul M. C. Şu ţu . Această monetă — u n exempla r un ic — ne-a fost pusă la dispoziţie spre s tudiere şi publicare, cu mul tă bunăvoin ţă de către d. prof. Const. Moisi l , directorul cabinetului numismat ic . O publ icăm aci (fig. 2):

F i g . 2

2) A v . C a p u l i d e a l i z a t a-1 lu i A l e - R s . Z e i ţ a P a l l a s N i c e p h o r o s p e t r o n x a n d r u . s p r e s t . c u l a n c e ş i s c u t , în e x e r g ă

t r i d e n t u l f l a n c a t d e d e l f i n i s p r e st . , î n c â m p : BA2ÎIAE22 A m M A X O l f ; s u b t r o n : TT[PAX2N]. S u b m â n ă m o n o -

8)4 ST- g r a m ă ( r e p r o d u s ă m a i s u s m ă r i t ă ) ,

x a n d r u : n. 255, d i n C a l l a t i s ; n n . 2471—2473, P l . V, 6; d i n T o m i , c e l e c u c h i p u l l u i M i t h r a d a t e s s a u al l u i P h a r n a c e : n n . 256 d i n C a l l a t i s ; n. 482, P l . I I , 27 d i n H i s t r i a ; n n . 2474 — 2486, P l . X X I , 6 d i n T o r n i . O r a ş e l e s e d i s t i n g p r i n l i t e r i l e d e s u b t r o n u l z e i ţ e i P a l l a s : KAA, 12, TO.

129

M o n o g r a m e l e sun t frecuente pe monete le greceşti d in Pon tu l s tâng. Cele m a i mul t e reprezintă n u m e de magis t ra ţ i sau regi indigeni . Descifrarea lor prezintă mar i dificultăţi *). M o n o g r a m a depe mone ta noas t ră cupr inde probabi l n u m e l e magis t ra tu lu i sau preotului sub care a fost bătută emis iunea .

P . N ICORESCU Profesor la Universitatea din Iaşi

1) Cfr. Minns, op. cit. pp. 334, 473, 477, 486, 522, 542, 547—549, 584, 585, 594—606, 611, 629, 643, 633.

DATE NOI DESPRE FALSIFICĂRI DE MONETE POLONE ÎN MOLDOVA

Monetăr ia lui Dabi ja-Vodă (1661 —1665) dela Suceava, o excepţie în istoria Moldovei veacului al XVI I - l ea , e b ine cunoscută gra ţ ie s tudiului erudi t ce i-a consacrat în 1915 d. Const. M o i s i l J ) . D-sa a arătat pe temeiul măr tur i i lo r contem­porane , da r m a i ales pe baza rezul tatelor săpătur i lor arheologice în t repr inse la Suceava, că baterea mone te lo r moldoveneşt i era însă n u m a i u n pretext sau o faţadă a une i operaţii f rauduloase în t repr inse cu ştirea d o m n u l u i Moldove i : a n u m e falsificarea monete i polone. N u m ă r u l m a r e de mone te polone false găsite la Suceava şi a celor răspândi te în Polonia, nu permi te nici o îndoială asupra acestui l u c r u 2 ) . Falsif icarea şilingilor poloni (în româneş te şalăi, polonă szelag — monetă mică, cf. p roverbul popu la r po lon : n u face nici u n szelag) s'a făcut pe o scară ur iaşă în Moldova şi a adus per turbaţ i i adânci în viaţa economică a s ta tului vecin. Soli i poloni s'au p lâns la Poar tă împot r iva d o m n u l u i Moldovei ; scrii torul Pasek în «Amintir i le» sale aminteş te sub anu l 1662 : «Atunci au fost aduse de uni i supuşi

') Const. Moisil, Studii şi cercetări numismatice, V. Bănăria lui Dabija-vodă Bucureşti 1915, 29 p. (extras din Buletinul Societăţii Numismatice Romane, 1915).

2) Ibidem, p 10, 19. cf. şi C. Karadja, Câţiva şilingi falsificaţi in monetăria din Suceava şi nedescrişi până acum, in Buletinul Soc. Numismatice Române, X V I (1927) p. 29—31.

130

poloni şil ingi moldoveneşt i în Polonia, şi s'a dat pen t ru ei peste gran i ţă atâta mone tă de aur şi argint , încât acei cari au făcut acest lucru sânt demni de ocară şi vor t rebui să dea socoteală poporu lu i polon şi lu i Dumnezeu , căci acei şi l ingi moldoveneşt i au provocat o m a r e sărăcie, disperare şi crude ucideri în t re oameni. î n c e p â n d dela L iov se ucideau pen t ru ei la iarmaroace , dar apoi au trecut din Polonia Mică (Galiţia) în cea M a r e şi au ocupat toate oraşele mar i , ne opr indu-se până la râu l Ode r şi la Marea Baltică ca nişte lăcuste înfio­ră toare

împre ju ră r i l e acestei falsificări de mone te sânt explicate de d. Moisil în felul u r m ă t o r : I n 1659 u n i tal ian Borat in i capătă concesiunea dela statul polon să fabrice u n mil ion de ş i l ingi de a r amă cu curs forţat. I n reali tate până la 1665, când se închide monetăr ia , Boratini fabrică ş i l ingi de a ramă în va­loare de opt mi l ioane de taleri , cari aduc o m a r e sărăcie popu­laţiei ţării . Această operaţ ie dă prilej şi vecinilor, în t re cari şi Moldovei , să fabrice şi ei astfel de monete , cu valoare intr insecă scăzută, da r cu curs forţat, şi să o in t roducă în Polonia. 2)

U n document publ icat de cu rând (în 1931), a runcă o l u m i n ă nouă asupra chestiunii falsificării monete i polone în Moldova în aceste împre jurăr i . C u m el n u este cunoscut la noi , îm i voi permi te să-1 prezint ma i jos în t raducere în în­t regime. Es t e vorba de o ho tă râ re a dietinei (dietei provinciale) d in Halicz, deci din provincia Rus ie i Roşii , vecină cu Moldova, dată la 8 Octombr ie 1664. Dietele provincia le a legeau deputaţ i i pen t ru dieta centrală a ţării şi le dedeau ins t ruc ţ iuni şi doleanţe ce u r m a u să fie sus ţ inute acolo. I n t r e aceste ins t rucţ iuni date deputa ţ i lor t r imişi în dieta centrală se află u n pasaj pr ivi tor la mone ta falsificată în Moldova. Tex tu l ce u rmează este t r adus d in l imba po lonă :

') P a s e k . Pamietniki, ( A m i n t i r i ) e d . c r i t i c ă d e A l . B r ü c k n e r (Bibliotéka Narodowa n r . 62) p . 219—220. O t r a d u c e r e a a c e l u i a ş i p a s a j d u p ă u n t e x t i n c o m p l e t l a H a ş d e u , Foaia de storiă română, I, p . 15, c i t a t ş i d e C o n s t . M o i s i l , l. c. p . 19.

2 ) C o n s t . M o i s i l /. c. p . 16.

131

Instrucţiile Bietinei din Halicx către deputaţii la Dietă, 8 Octombrie 1664

Deputa ţ i i cercetând marea sărăcie (depauperat ia) din R e ­publică, să stăruiască în aşa chip ca acest secol de a r a m ă să s e poată t ransforma în t r ' unu l de argint , deci ca monetăr ia să fie închisă şi să n u admită nici u n lucru, până ce acesta n u va fi îndepl ini t . S ă fie îngădu i t ă n u m a i mone tă r i a de aur şi acesta n u m a i b ine legat. Să n u î n g ă d u e în nici u n chip m ă ­r i rea n u m ă r u l u i bani lor şi nici aprobarea şi aducerea ş i l ingi lor moldoveneşt i , căci aceasta ar fi u l t ima pierzanie şi sărăcire a Republ ice i .

Ce epidemie au fost în Republ ică şi l ingii moldoveneşt i , aceasta a cunoscut-o şi cel ma i sărac om şi oasele goale ale celor mor ţ i de foame o mărturisesc. Deci domni i deputa ţ i vor s tărui d i n toate puteri le, îna in tea tu tu to r celorlalte t reburi , şi să n u î n g ă d u e n imic până nu se va face o lege împot r iva acelora ca r i vor deschide porţ i le ţăr i i pen t ru asemenea şi l ingi şi acei ce îi vor t ranspor ta sau aduce să fie aduşi în faţa t r ibuna lu lu i coroanei, în t re procesele fiscale cu pedeapsă, ca mar i defraudatori . Deasemenea să fie observaţi (cercetaţi) cu atenţie negus tor i i cari , acolo în Moldova, a rd potasă, p r in care mijloc se face "baterea acelor şi l ingi. Acei cari, însă, au supor ta t în d a u n a aver i i lor pierder i le şi sărăcirea aceasta a Repiiblicii , să n u fie năpăstui ţ i cu condamnăr i nedrepte , şi acele sent inţe date îm­potr iva lor de ori ce fel de judeca tă a ţării, sa fie casate. De­oarece şi acum ciuma izbucneşte d in Moldova p r in baterea m o ­nete lor aurite, să fie l iber fiecare să adune asemenea ban i aduş i din Moldova, fără însă să aducă prejudiciu fiscului.

Es te cunoscută statelor Republ ic i i înşelătoria în pr ivinţa bater i i ş i l ingilor împotr iva declaraţiei lui Boratini , care a asi­g u r a t că plecase în Moldova şi că n u se ma i întoarce, nici n u v a mai adminis t ra monetăria .

To tuş i visteria, împotr iva angajamente lor luate, şi azi i-a lăsat adminis t ra ţ ia monetăriei . Deci domni i deputaţ i să ceară ca pen t ru pagubele , atât din trecut, cât şi din prezent, să fie făcut răspunză tor d o m n u l visternic (podscarbi), în t rucât a fost o asemenea înşelătorie în această chestie şi pen t ru pierder i le cu baterea monete lor de aur.

(Akta Grodzkie i Ziemskie, XXIV, p. 204—5.)

132

Acest text are nevoe de câteva l ă m u r i r i : ma i întâi se poa te observa tonul energic p r in care-şi expr imă dieta disperarea din cauza ru ine i aduse de bani i falşi bă tu ţ i în Moldova : («oasele goa le ale celor mor ţ i de foame»). S e vede deasemenea că acei ce răspândiseră şi adunaseră în Polonia mone ta moldovenească fuseseră u rmăr i ţ i şi condamnaţ i , şi acum dieta cere u n fel de amnest ie pen t ru cei ce, probabil , fără voia lor, şi cu pierder i de ţ ineau asemenea mone tă falsă. M a i in teresant e însă să vedem că un i i negus tor i d in Polonia, cari se duceau în Moldova, erau bănui ţ i că au contr ibuit la fabricarea monete i false, deci că e rau angajaţ i ca lucrător i în bănăr ia lu i Dabija-Vodă. Dieta, cum am văzut, p u n e în legă tură fabricarea monete i false din Mol ­dova cu baterea monete i de a ramă de către concesionarul Bo-ratini , chestie pe care am aminti t -o şi ma i înainte . D u p ă cum s p u n instrucţi i le reproduse mai sus, Borat in i luase anga jamen tu l să n u mai bată mone tă şi se retrăsese în Moldova, de u n d e spusese că n u se m a i întoarce. To tuş i s'a în tors şi i-s-a da t concesia d in nou. Ce a căutat şeful monetăr ie i polone în Mol­dova? Avem drep tu l să b ă n u i m că el a fost chemat acolo de Dabi ja Vodă şi că este începătorul monetăr ie i domneş t i de la Suceava. Această hipoteză ne explică dece s'au falsificat aşa de uşor în Moldova monete le polone. D u p ă plecarea lui Borat ini , adică întoarcerea lui în Polonia, va fi lăsat acolo meşter i de ai săi, aşa că monetă r ia lu i Dabi ja Vodă ar avea aceeaşi o r ig ine ca cea polonă, (erau însă şi bănar i r o m â n i în această monetăr ie , ca E n a c h e Zlă tar iu l *).

Aceste câteva consideraţ iuni , pot interesa, cred, pe acei cari cercetează ca specialişti, istoria monetăr ie i noastre .

P. P . PANAITESCU

') Const. Moisil, o. c, p .13.

COMITETUL SOCIETĂŢII NUMISMATICE ROMÂNE 1 9 3 3 - 1 9 3 6

P r e ş e d i n t e : Const. Moisil; v i ce - preşedinte : I. Andrieşeseu; secretar: Şt. Capsa; casier contabi l : ing. C. G. TJrxiceanu ; membri: Victor Anastasiu, Emil Becker, ing. C. Orghidan, Aure­

lian Popescu ş i Th. Zamfirescu.

Redacţia nu răspunde de părerile exprimate de către autorii studiilor publicate în revistă.

Redacţia şi Administraţia: Str. Arhivelor 4 Bucureşti (VI)

Exemplarul lei 200.—

C Ă R Ţ I Ş I R E V I S T E P R I M I T E LA R E D A C Ţ I E

Berliner Münzblätter, Neue Folge, herausgegeben von Emil Bahr-feldt, Berlin. Nr. 349 -408 .

Numismatisches Literatur-Blatt von Prof. Dr. Max von Bahrfeldt, Halle (Saale). Nr. 314—351.

V V Numismaticky Casopis Ceskoslovensky (Revista numismatică ceho­

slovacă) redactată de Dr. Gustav Skalsky. Praha. Anii VIII —XII (1933 şi 1936).

Numismatic notes ană monographes: Nr. 51—61, 63—67, 70—76.

CRONICA NUMISMATICA ŞI ARHEOLOGICĂ

Colecţii complecte: anul I a lei 200; anul II—IV ă lei 150; anul V ă lei 100; anul VI á lei 100; anul VII ă lei 100; anul VIII ă lei 100; anul IX ă lei 100; anul X ă lei 120; anul XI â lei 120.

Redacţia şi Administraţia: Str. Arhivelor 4, Bucureşti (VI).

DIN PUBLICAŢIILE MEMBRILOR SOCIETĂŢII NUMISMATICE ROMÂNE

CONST. MOISIL, Stadii şi cercetări numismatice: I. Consideraţiuni asupra monetelor lui Mir cea cel

Bătrân (cu o tablă de m o n e t e ) . . . . lei 30.— II. Medaliile lui Constantin Vodă Brâncoveanu

(cu 5 figuri) . . . sfârşită III. D. A. Sturdza şi numismatica românească

(cu un portret) sfârşită IV. Contribuţiuni la istoria monetăriei vechi ro­

mâneşti sfârşită V. Bănăria lui Dabija- Vodă (cu 17 figuri . . . sfârşită

VI. Efigiile monetare ale Domnilor Români (cu 18 figuri) sfârşită

VII. Monete şi podoabe dela sfârşitul veacului al * XV-lea (cu i tablă şi figuri în text) . lei ioo.—

VIII. Numismatica Dobrogei (cu 85 figuri) . . . » 150.— IX-XI. Medalia lui Mihai-Viteazul Moneta lui Ba-

sarab-Voevod. Originea cuvântului „ban" > 50 .— XII. Numismatica şi descoperirile dela Curtea de

Argeş (cu 7 fig.) Arta noastră medalistică » 50 .— XIII. Două medalii privitoare la istoria teatrului

românesc (cu 2 figuri) > 50.— XIV. Monetele Dacilor (cu 20 figuri) » 50.—

XV. Biletul de împrumutare al comitetului revo­luţionar din 185j »' 50 .—

XVI. Opera ştiinţifică a d lui M. C. Sutzu. — Cele mai vechi monete din Istros > 50 .—

XVII. Două ştiinţe surori: numismatica şisigilografia * 5 0 — XVIII. Din numismatica Olteniei » 50-—

XIX. Monetele lui Radu I. Basarab » 50.'— XX. Monetele împăratului Traian privitoare la

războaele cu Dacii şi la cucerirea Daciei. (cu 12 table) » 100.—

— Monete vechi româneşti inedite sau puţin cunoscute (Analele Academiei Române) cu 24 f i g . * —.—

— Monetăria Ţării-Româneşti în timpul dinastiei Basarabilor, Cluj 1924 » 250.—

— Sur Ies trouvailles de monnaies byzantines en Roumanie, Bucureşti 1924 * 50.—

VICTOR N. POP, Primele bilete de bancă în România, sfârşită — Monetele şi Medaliile lui Cuza- Vodă . . . . sfârşită

M. C. SUTZU, Monete inedite din oraşele noastre pontice (Analele Academiei Române) . . . . », 50 .—

— Contribuţiunea numismaticei la istoria României transdunărene (Analele Acad. Rom.) . » 50 .—

— Originile asiro-chaldeene ale greutăţilor romane (An. Acad. Rom.) » 20.—

Mina ponderală din Perinthus(An. Acad. Rom.) » 20.— Despre numismatica Romană (An. Acad. Rom.) » 50 .— Panduri şi monete din oraşele noastre pontice. » 20.— Originea monetelor, Trad. de C. Moisil . . . sfârşită Les origines du sesterce et du miliarese . . » 10.— Les bases fundamentales de la metrologie pon­

derale dans l'antiquité » 10.—