Buletinul de Informare Legislativă

1. Introducere

1

.

Actele normative, ca principale instrumente de

reglementare şi de reflectare a relaţiilor sociale, sunt

supuse, pe parcursul existenţei lor, anumitor inter -

venţii legislative ca urmare a schimbărilor cu caracter

politic, social, economic sau cultural, ce apar în

domeniul reglementat.

Astfel, ulterior adoptării şi publicării în Monitorul

Oficial a actelor normative, se constată că acestea sunt

modificate, completate, suspendate, abrogate, republicate

sau rectificate sau suferă alte asemenea evenimente

legislative.

Întrucât modificările, completările şi abro -

gările la care sunt supuse actele normative fac dificilă

perceperea integrală a prevederilor acestora, pentru

o regăsire facilă a informaţiei juridice în asemenea

cazuri, s-a recurs la operaţiunea juridică a repu bli -

cării

2

.

2. Definiţia şi caracteristicile operaţiunii de

republicare

Republicarea actului normativ, în sens juridic,

reprezintă o activitate oficioasă care nu se poate

realiza decât în baza unei dispoziţii exprese dintr-un

act normativ de modificare şi/sau completare şi care

constă în includerea tuturor intervenţiilor legislative

la care a fost supus acel act normativ în forma sa de

bază, originară, operaţiune în urma căreia actul în

cauză dobândeşte o redactare actualizată şi coerentă,

sub forma unui act unic, dându-se textelor şi o nouă

numerotare, dacă este cazul

3

.

Pentru a avea valoare legală, oficială, repu -

blicarea actului trebuie să aibă loc tot în Monitorul

Oficial, iar orice altă tipărire a actului normativ, chiar

dacă cuprinde toate intervenţiile pe care acesta le-a

suferit pe parcursul existenţei sale, nu are o sem -

nificaţie oficială şi nu poate fi invocată în faţa unei

autorităţi publice

4

.

Spre deosebire de modificare, completare sau

abrogare, republicarea prezintă unele particularităţi,

în sensul că aceasta nu aduce atingere fondului re gle -

mentării, actualizându-se textul unui act nor mativ în

urma modificărilor, completărilor şi abro gărilor sufe -

rite de acesta în timp. Astfel, textul actului normativ

republicat va include, întotdeauna, numai interven -

ţiile legislative exprese care s-au operat asupra sa,

orice alte posibile modificări, cum sunt cele implicite

şi care presupun o anumită activitate de interpretare

a textelor, este de competenţa organelor de aplicare a

legii, fiind de natură a excede cadrul legal al repu bli -

cării, astfel cum este concepută ea în ordinea noastră

Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012 3

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

Aspecte practice privind republicarea noilor codurişi a actelor normative conexe

Sorin POPESCU Cătălin CIORA

Preşedinte de secţie consilier, şef sector

Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ

1

Pentru detalii privind regimul legal al republicării,

categoriile de acte supuse avizului Consiliului Legislativ,

precum şi etapele acestei proceduri, a se vedea S. Popescu,

C. Ciora, V. Ţăndăreanu, „Aspecte practice de tehnicăşi evidenţă legislativă”, Bucureşti, Editura Monitorul

Oficial, pp. 124-140.

2

A se vedea pentru detalii şi I. Vida, Manual de legisticăformală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă,ediţia a III-a revizuită şi completată; Bucureşti, Editura

Lumina Lex, 2006, pp. 198 şi 199.

3

A se vedea şi I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Bucureşti,

Editura Academiei, 1979; I. Vida, Manual de legisticăformală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă,ediţia a III-a revizuită şi completată; Bucureşti, Editura

Lumina Lex, 2006; V. D. Zlătescu, Introducere în legisticaformală, Bucureşti, Editura Rompit, 1995.

4

Astfel, aşa zisa republicare, făcută de anumite edituri,

după modificarea Codului civil şi a Codului de procedură

civilă, înainte de republicarea acestora în Monitorul Oficial

al României, nu are un caracter oficial.

de drept. În al doilea rând, prin „renumerotarea

textelor” trebuie să înţelegem o reaşezare a tuturor

elementelor structurale şi substructurale ale actului

normativ – de la secţiune, capitol, titlu etc. până la

literă, alineat, articol. De la data republicării în

Monitorul Oficial al României, Partea I, citarea

textelor, precum şi modificările şi completările

ulterioare se vor raporta numai la forma republicată.

Organul emitent dispune republicarea unui act

normativ luând în considerare numărul de modificări,

care pot crea dificultăţi în aplicarea acestuia, însă

poate decide republicarea chiar în urma unei singure

modificări, de regulă în cazul în care prin aceasta se

modifică structural actul de bază. Nu este recoma -

ndabilă o republicare după doar o modificare limitată

a actului normativ (de exemplu a unui singur articol

sau alineat), astfel cum, din păcate, s-a mai procedat

în unele cazuri. Ca exemplu, putem menţiona cazul

Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din

contractele încheiate între profesionişti şi consu ma -

tori, care de fiecare dată după primele două inter -

venţii legislative suferite, intervenţii care nu au fost

de o amploare deosebită (doar două sau trei elemente

de structură au fost schimbate în fiecare caz), a fost

republicată. Ultima republicare, cea de-a treia, a

intervenit în temeiul Legii nr. 76/2012 pentru punerea

în aplicare a Codului de procedură civilă, lege prin

care au fost modificate doar două articole şi a fost

înlocuit un termen în cuprinsul Legii nr. 193/2000,

anterior prin Legea nr. 161/2010 fiind modificată o

singură literă din anexă.

Potrivit legislaţiei, operaţiunea de republicare

se efectuează prin grija autorităţii publice care a emis

actul de modificare, respectiv de completare. În acest

sens, autorităţile publice care au adoptat actele nor -

mative supuse republicării au obligaţia de a trimite

Secretariatului General al Guvernului

5

, textul actului

normativ în forma republicabilă, cu solicitarea de

republicare, în conformitate cu dispoziţiile Legiinr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Înceea ce priveşte operaţiunea republicării actelor

normative, precizăm că obligativitatea avizării acestei

operaţiuni juridice de către Consiliul Legislativ se

referă exclusiv la acte normative emise ori adoptate

de organe ale puterii publice, neprivind acte ale

autorităţilor administraţiei publice centrale de

specialitate, ale autorităţilor administrative autonome

sau acte ale unor organizaţii care aparţin domeniului

privat, respectându-se astfel principiul simetriei în

materia avizării actelor normative de către Consiliul

Legislativ, acesta neavizând în prealabil astfel de

proiecte. Cu toate acestea, au mai existat situaţii în

care au fost trimise spre avizare Consiliului

Legislativ formele republicabile ale unor acte ale

altor organisme, ca de pildă, statutul profesiei de

avocat sau cel al Uniunii Naţionale a Executorilor

Judecătoreşti.

În ceea ce priveşte instituţiile similare repu bli -

cării din alte ţări

6

, precizăm că referitor la repu blicarea

actelor normative, astfel cum această operaţiune

juridică are loc în România, ea nu este cunoscută în

alte ţări. În Franţa, spre exemplu, Journal Officielpublică broşuri tematice care adună textele normative

actualizate referitoare la un domeniu special, însă

publicaţia oficială a statului nu inserează legi aduse la

zi.

Alte ţări cunosc aşa-numitul sistem al „con -

solidării”, foarte asemănător cu republicarea actelor

normative din practica română, însă, în unele state,

consolidările sunt lipsite de efecte juridice.

Consolidarea este formula italiană a „textului

unic”, aplicată în Franţa, Germania, dar şi în Uniunea

Europeană. În acest caz, se reiau într-un singur act

toate textele anterioare, sau altfel spus, fuzionează

legea de origine cu modificările sale succesive.

3. Unele implicaţii ale adoptării noilor

coduri

Până în anul 2009, legislaţia în vigoare con -

sacra doar posibilitatea adoptării unor evenimente

legislative (cum sunt modificarea, completarea, abro -

garea) numai cu privire la actele normative intrate în

vigoare.

Cu toate acestea, ţinându-se cont de unele

situaţii ivite în practică, în sensul că acte normative

adoptate, dar neintrate în vigoare, nu mai reflectau

necesităţile sau realităţile societăţii româneşti, inclu -

siv prin lipsa instrumentelor subsecvente necesare,

s-a dorit să se prevadă modificarea expresă a normelor

de tehnică legislativă în sensul ca actele normative

Studii, opinii, informări

4 Buletin de informare legislativă nr. 4 / 2012

5

A se vedea în acest sens Ordinul Secretariatului General al

Guvernului nr. 591/2012, publicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012.

6

Pentru o analiză mai amănunţită asupra acestui aspect a

se vedea studiul Republicarea şi rectificarea actelornormative, elaborat de S. Popescu, I. Turza şi M.L. Teau,

publicat în Buletinul de Informare Legislativă al

Consiliului Legislativ nr. 4/2002, precum şi S. Popescu,

C. Ciora, V. Ţăndăreanu, op.cit, pp. 145-147.

publicate să poată fi modificate, completate sau, după

caz, abrogate, şi înainte de data intrării lor în vigoare.

Se avea în vedere, în principal, situaţia creată

ca urmare a adoptării Legii nr. 301/2004 – Codul

penal, act normativ care trebuia să intre în vigoare

începând cu data de 29 iunie 2005, dar care, în

realitate, după ce data de intrare în vigoare a fost

prorogată de trei ori, a fost abrogat prin Legea nr.

286/2009 privind Codul penal, fără a fi fost aplicabil

nicio zi.

Pentru a se proceda astfel, s-au invocat

imposibilităţile juridice şi materiale de aplicare

imediată a unor instituţii prevăzute în respectivul Cod

penal, precum şi necorelările existente atât între

dispoziţiile acestuia, dar şi între acestea şi cele

cuprinse în alte legi, precum şi necesitatea operării

unor modificări structurale ale bazei materiale şi

dezvoltării unei baze umane solide, care să constituie

premise ale funcţionării unei reforme coordonate în

materie penală.

În acelaşi timp, s-a avut în vedere şi faptul că

proiectul noului Cod penal, la care se lucra de o

anumită perioadă, era definitivat şi urma să fie depus

de către Guvern la Parlament, în vederea adoptării.

În acest context, al efortului general de refor -

mare a unor reglementări de o deosebită importanţă

pentru sistemul românesc de drept, Guvernul a

considerat că se impune abrogarea Legii nr.301/2004

– Codul penal, act normativ care însă nu era în

vigoare. Ca urmare, s-a propus consacrarea unor

soluţii legislative care să prevadă că actele normative

pot fi modificate, completate sau abrogate şi anterior

intrării lor în vigoare.

Prin proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, printre intervenţiile propuse se

dorea şi completarea art. 56 cu un nou alineat care să

prevadă că „după adoptarea lor, în situaţii temeinic

justificate, actele normative pot fi completate sau,

după caz, abrogate şi înainte de data intrării lor în

vigoare.”

Menţionăm faptul că deşi în preambulul pro -

iectului, iniţiatorul particulariza doar la noile co duri

posibilitatea ca acestea să poată suferi intervenţii

legislative anterior intrării lor în vigoare, dispoziţia

propusă pentru art. 56 alin. (1

1

) avea în vedere toate

actele normative, extinzând astfel dome niul de apli -

care şi neimpunând o limitare doar pentru noile coduri.

În avizul emis pentru acest proiect de ordonanţă de

urgenţă, Consiliul Legislativ a semnalat acest aspect,

reţinând următoarele

7

:

„Cât priveşte soluţia propusă la pct. 4 al art.

unic, respectiv introducerea alin. (1

1

) la art. 56, text

care să prevadă posibilitatea modificării, completării

sau, după caz, abrogării actelor normative publicate

şi înainte de data intrării lor în vigoare, facem

următoarele consideraţii:

– de principiu, asupra unui act normativ nu se

poate interveni legislativ decât după ce acesta a intrat în

vigoare; acest principiu este instituit prin art. 56 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare, care stipulează că numaidupă intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durataexistenţei acestuia pot interveni diferite evenimentelegislative, cum sunt: modifi ca rea, completarea, abro -garea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea;

– introducerea unei dispoziţii, în cadrul ace lu -

iaşi articol 56, conform căreia modificări, com pletări

sau abrogări pot interveni şi înainte ca actul normativ

să intre în vigoare, vine practic în contradicţie cu

principiul mai sus enunţat, anulându-l;

– prof. Ioan Vida, referindu-se la acţiunea în

timp a normei juridice, precizează că: în perioada detimp în care norma juridică este activă, ea poate su -por ta modificări şi completări, după cum poate fiabrogată, suspendată, republicată sau poate fi supu -să unor derogări8.

De asemenea, conform prof. Nicolae Popa

abrogarea este cea mai importantă modalitate descoatere din vigoare a unei norme juridice. Abro gareareprezintă cauza de încetare a acţiunii normei dedrept datorată intrării în vigoare a unei norme noi.9

– având în vedere că acţiunea în timp a unei

norme juridice reprezintă perioada dintre data intrării în

vigoare şi data ieşirii ei din vigoare, rezultă că inter -

venţiile legislative de natura modificării, com ple tării şi

abrogării pot viza numai acte normative în vigoare.

– relevăm faptul că, din consultarea legislaţiei

comparate nu au fost regăsite soluţii asemănătoare în

legislaţiile altor state europene care să permită inter -

venţii legislative asupra actelor normative care nu

sunt în vigoare;



7

A se consulta avizul Consiliului Legislativ care este

disponibil la: http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/

50/1/c1451.pdf l.

8

I. Vida, Legistică formală, ediţia a III-a, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 2006, p. 177.

9

�. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami,

Bucureşti, 1994, p. 175.

– dacă intenţia iniţiatorului vizează doar

anumite acte complexe, gen coduri, pentru care

intrarea în vigoare se face după o perioadă îndelun -

gată, pe parcursul căreia, datorită schimbărilor pe

plan economic, social sau politic s-ar impune inter -

venţii asupra acestor acte, este necesară instituirea

unei excepţii referitoare doar la aceste cazuri”.

Pe cale de consecinţă, Consiliul Legislativ a

considerat că soluţia propusă ar trebui reconsiderată,

ceea ce nu s-a întâmplat, forma adoptată de Guvern

nesuferind nici o schimbare.

Această reconsiderare a normei a fost luată în

calcul abia în anul 2010, cu ocazia dezbaterilor parla -

mentare asupra legii de aprobare a respectivei ordo -

nanţe de urgenţă, când la Comisia juridică a Camerei

Deputaţilor, la propunerea reprezentanţilor Consiliului

Legislativ, s-a convenit următoarea formă pentru

norma în discuţie: „În situaţii temeinic justi ficate, prin

excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative

de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modi fi -

cate, completate sau, după caz, abrogate, de autoritatea

emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în

Monitorul Oficial al României şi data prevăzută pentru

intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile

propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul

normativ supus evenimentului legislativ”.

Prin această formulare, posibilitatea de a inter -

veni legislativ asupra actelor normative înainte ca

acestea să fie în vigoare a fost limitată la cele de o

importanţă şi complexitate deosebită (în principal noile

coduri, cel civil şi cel penal, care între timp fuse seră

adoptate

10

), impunându-se şi condiţia ca intervenţiile

propuse asupra unui act normativ care nu este încă în

vigoare, să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul

normativ supus evenimentului legislativ.

4. Aspecte privind republicarea actelor

conexe noilor coduri

a). La aproximativ un an de zile de la asumarea

răspunderii pe Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,

a fost adoptată de Parlament şi Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă. În ambele coduri se

prevede că data intrării lor în vigoare va fi stabilită

prin legile de punere în aplicare.

Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a

Codului civil are ca obiect de reglementare, pe lângă

prevederile privind punerea în aplicare a Legii

nr. 287/2009 privind Codul civil, şi dispoziţii ce

vizează actele normative asupra cărora noul Cod civil

are incidenţă, dispoziţii tranzitorii care să realizeze

trecerea de la vechea la noua reglementare şi să

asigure compatibilitatea noului Cod civil cu celelalte

legi în vigoare. De asemenea, proiectul cuprinde şi

norme privind corelarea dispoziţiilor noului Cod

civil, între ele, dar şi între acestea şi prevederile

noului Cod de procedură civilă.

Astfel, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea

în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

s-a modificat în mod substanţial Codul civil (aproxi -

mativ 15-20% din dispoziţiile iniţiale ale Codului au

altă configuraţie juridică, ceea ce denotă că soluţiile

iniţiale nu au fost elaborate având la bază o solidă şi

temeinică muncă de cercetare şi fundamentare a

normelor propuse), stabilindu-se şi data intrării aces -

tuia în vigoare, respectiv 1 octombrie 2011.

În mod similar s-a întâmplat şi cu Codul de

procedură civilă, unde prin proiectul legii de punere

în aplicare s-a urmărit punerea de acord a legislaţiei

procesual civile existente cu prevederile noului Cod

de procedură civilă, precum şi soluţionarea conflic -

tului de legi rezultat din intrarea în vigoare a acestuia.

Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010, pe lângă intervenţiile aduse asu -

pra actelor care au tangenţă cu noul Cod de procedură

civilă, s-au adus şi numeroase intervenţii asupra

acestui cod, inclusiv prin reglementarea unor proce -

duri speciale noi (cu titlu de exemplu: procedura eva -

cuării din imobilele deţinute sau ocupate fără drept

ori procedura privitoare la soluţionarea cererilor de

valoare redusă).

De asemenea, s-a stabilit că noul Cod de pro -

ce dură civilă ar urma să intre în vigoare la data de

1 sep tembrie 2012. Recent

11

, această dată a fost

modi ficată, Codul de procedură civilă urmând a intra

în vigoare la 1 februarie 2013. Această prorogare a

termenului de intrare în vigoare a fost justificată de

faptul că, datorită contextului economic actual, care

a impus importante restricţii financiar-bugetare, s-au

înregistrat întârzieri în ceea ce priveşte finalizarea

măsurilor absolut necesare pregătirii sistemului

judiciar pentru aplicarea noului Cod de procedură

civilă, iar neadoptarea unei alte date de intrare în

vigoare ar putea genera blocaje la nivelul instanţelor,

cu consecinţe grave de ordin procedural în activitatea

de judecată, ceea ce ar putea conduce la afectarea



10

A se vedea Legea nr. 286/2009 privind Codul penal şi

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

11

A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

44/2012, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 606 din 23 august 2012.

dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces

echitabil, în termen rezonabil.

Adoptarea legilor de punere în aplicare a celor

două coduri amintite anterior, datorită numeroaselor

intervenţii, a determinat necesitatea republicării mai

multor acte normative asupra cărora s-a intervenit

prin cele două legi, în primul rând fiind vorba de

chiar cele două coduri, cel civil şi cel de procedură

civilă, care suferiseră intervenţii de esenţă.

Cele două modificări legislative, adoptate

anterior datei intrării în vigoare a actelor de bază,

reprezintă, prin amploare şi consistenţă, un

eveniment nemaintâlnit în istoria legislaţiei din ţara

noastră sau a altui stat.

b). În ceea ce priveşte republicarea celor două

coduri, în practică, s-au ivit unele probleme, în

special în cazul Codului civil, probleme pentru a

căror rezolvare a fost necesară emiterea de rectificări.

Astfel, cu ocazia analizării formei republicabile a

Codului civil trimisă spre avizare Consiliului

Legislativ, acesta a semnalat numeroase necorelări

între norme, în special în ceea ce priveşte denumirile

marginale, şi a solicitat îndreptarea prin adoptarea de

rectificări.

Abia după publicarea în Monitorul Oficial al

României a acestor rectificări

12

a putut fi definitivată

forma finală a republicării Codului civil

13

.

În cazul Codului de procedură civilă, cu ocazia

analizării de către Consiliul Legislativ a formei

republicabile a acestuia, întocmită ca urmare a

adoptării Legii nr. 76/2012, s-a constatat o singură

situaţie care a necesitat emiterea unei rectificări

14

.

Imediat după publicarea acestei rectificări în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din

3 august 2012 a fost publicată şi republicarea Codului

de procedură civilă.

c). Intervenţiile legislative aduse prin legile de

aplicare a celor două noi coduri asupra actelor

normative aflate în incidenţă cu noile coduri au

determinat inserarea unor dispoziţii prin care se

dispune republicarea acestor acte normative conexe.

Astfel, Legea nr. 71/2011 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

prevede la art. 218 că „în termen de 4 luni de la data

publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al

României, Partea I, legile, inclusiv Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, precum şi ordonanţele de urgenţă

ale Guvernului şi ordonanţele Guvernului modificate

şi/sau completate prin prezenta lege vor fi republicate

în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se

textelor o nouă numerotare”.

În temeiul acestei dispoziţii, la o analiză a

Legii nr. 71/2011 au fost identificate un număr de 38

acte normative asupra cărora s-a intervenit şi care

astfel ar trebui să fie republicate. Dintre aceste 38 de

acte care trebuiau să fie republicate, până în prezent

1

,

dispoziţia de republicare a fost îndeplinită pentru un

număr de doar 5 acte normative, printre acestea regă -

sindu-se în mod evident şi Legea nr. 287/2009

privind Codul civil.

Au mai fost republicate în acest temei urmă -

toarele acte: Legea nr. 33/1994 privind expro pri erea

pentru cauză de utilitate publică, Legea notarilor

publici şi a activităţilor notariale nr. 36/1995, Ordo -

nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind

evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate

ale cetăţenilor români şi Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activită -

ţilor practicienilor în insolvenţă.

Precizăm faptul că, în temeiul Legii nr. 71/2011,

Consiliului Legislativ i-au fost înaintate spre analiză

şi avizare un număr de 8 forme republicabile (inclusiv

Codul civil), dintre care 6 au fost avizate favorabil cu

observaţii şi propuneri şi 2 au fost restituite, respectiv

Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate

publică (titlul legii înainte de modificarea acestuia prin

Legea nr. 71/2011 era Lege privind proprietatea

publică şi regimul juridic al acesteia) şi Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia

chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu

destinaţia de locuinţe.

Din cele 6 forme republicabile avizate de

Consiliul Legislativ, aşa cum am mai precizat, pentru

5 a fost îndeplinită obligaţia republicării în Monitorul

Oficial al României. Cel de-al şaselea proiect de repu -

blicare este cel al Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000

privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii bă neşti,

care după analizarea şi emiterea avizului Consi liului

Legislativ, a fost abrogată prin Ordonanţa Guver nului

nr. 13/2011

16

, până la îndepli nirea obligaţiei de repu -

blicare.



12

A se vedea Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

489 din 8 iulie 2011.

13

Codul civil a fost republicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

14

A se vedea Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

542 din 3 august 2012.

15

15 noiembrie 2012.

16

Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a fost publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29

august 2011.

Un caz aparte este reprezentat de Legea

273/2004, a cărei republicare era prevăzută în Legea

nr. 71/2011, dar pentru care avizarea formei republi -

cabile şi republicarea efectivă

17

a fost întocmită în

temeiul intervenţiilor aduse ulterior prin Legea nr.

233/2011.

Şi în cadrul Legii nr. 76/2012 pentru punerea

în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă se regăseşte în cadrul art. 80, o dis -

poziţie privind republicarea actelor normative conexe

acestei materii

18

.

Astfel, au fost identificate un număr de 29 acte

normative care ar trebui să fie republicate, însă, până

în prezent

19

, dispoziţia de republicare a fost

îndeplinită pentru 6 acte normative, printre care se

regăseşte şi Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă.

Deşi au fost republicate 6 acte normative, ca

urmare a dispoziţiilor din Legea de punere în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, Consiliul Legislativ a primit spre avizare un

număr mult mai mare de forme republicabile a unor

acte normative. Astfel, Consiliului Legislativ, pe lângă

Codul de procedură civilă, i-au fost înaintate spre

analiză şi avizare un număr de 11 forme republi cabile

ale unor acte normative, care au fost soluţio nate astfel:

– 6 forme republicabile au fost restituite,

respectiv Legea nr.554/2004 privind contenciosul

administrativ, Legea nr. 67/2004 pentru alegerea

autorităţilor administraţiei publice locale, Legea

nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Legea

nr.215/2001 privind administraţia publică locală,

Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru

asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, Legea

nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;

– 5 forme republicabile au fost avizate favora -

bil, cu observaţii şi propuneri, astfel: Legea nr.193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între

profesionişti şi consumatori, Legea nr.33/2007 privind

organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parla -

mentul European, Legea dialogului social nr.62/2011,

Legea partidelor politice nr.14/2003, precum şi Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magis tra -

turii. Toate aceste acte au fost republicate în Monitorul

Oficial al României până la data de 1 septembrie 2012,

dată la care trebuia să intre în vigoare Codul de

procedură civilă, dar care, astfel cum am precizat

anterior, a fost prorogată până la 1 februarie 2013.

Restituirea pentru actele a căror formă republi -

cabilă nu a fost întocmită în mod corespunzător, s-a

făcut din considerente diferite, în funcţie de fiecare

caz în parte.

Astfel, în ceea ce priveşte Legea nr.554/2004

privind contenciosul administrativ, Legea nr. 67/2004

pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice

locale şi Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, întocmite de aparatul de specialitate al

Camerei Deputaţilor – Departamentul Legislativ –

ana lizându-se formele republicabile pentru emiterea

avizelor, s-a constatat că, în ceea ce priveşte dispo zi -

ţiile declarate neconstituţionale, pentru unele s-a pro -

cedat la modificarea textelor, în sensul celor precizate

în deciziile Curţii Constituţionale, iar pentru altele nu

s-a intervenit pentru punerea de acord cu normele

constituţionale, deşi asupra actelor normative de bază

au mai fost făcute, ulterior, intervenţii legislative.

Totodată, la forma republicabilă a Legii

nr.146/1997, s-a constatat că aceasta a fost întocmită

fără respectarea normelor de tehnică legislativă

privitoare la republicarea actelor normative, în sensul

că texte abrogate au fost menţinute în noua formă a

actului, făcându-se menţiunea abrogării într-o notă

de subsol. Totodată, s-a semnalat că această formă

republicabilă conţine multe trimiteri exprese la arti -

cole din Codul familiei, care a fost abrogat prin Legea

nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii

nr.287/2009 privind Codul civil, astfel încât textele

trebuie modificate legislativ în sensul realizării

trimiterilor la noul Cod civil, deoarece, în forma

actuală, trimiterile sunt inutil prevăzute în forma

republicabilă, mai mult chiar, oferind informaţii

incorecte faţă de configurarea legislaţiei în vigoare.

La forma republicabilă a Legii nr.211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei

victi melor infracţiunilor s-a semnalat că a fost întoc -

mită cu nerespectarea dispoziţiilor finale ale Legii nr.

123/2006 privind statutul personalului de probaţiune,

care prevede că denumirea „servicii de protecţie a

victimelor şi reintegrare socială a infractorilor”,

cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte

cu denumirea „servicii de probaţiune”.

De asemenea, Consiliul Legislativ, având în

vedere domeniul de aplicare a Legii nr. 211/2004, a



17

Legea nr. 273/2004 a fost republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012.

18

Conform art. 80 „în termen de 3 luni de la data publicării

prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi

actele normative prevăzute la art. 23, 25, 28, 31-36, 38,

40, 41, 43, 45, 47-49, 51, 52, 54, 56, 58, 59, 61, 63, 65, 69

şi 73 vor fi republicate în Monitorul Oficial al României,

Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare”.

19

15 noiembrie 2012

apreciat că pentru a asigura corectitudinea denu -

mirilor folosite în text, ar fi necesar ca la întocmirea

formei republicabile să se solicite un punct de vedere

al Ministerului Justiţiei, instituţie care prin specialiştii

săi a elaborat proiectele de acte normative în

domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor.

În ceea ce priveşte Legea nr. 188/1999 s-a

precizat că, ulterior Legii nr. 76/2012, prin Legea nr.

132/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 16/2012 privind stabilirea unor măsuri

de reorganizare în cadrul administraţiei publice cen -

trale, s-a intervenit din nou asupra Legii nr. 188/1999,

prin introducerea în corpul legii a unor noi alineate.

Acest ultim act de completare nu mai cuprinde însă o

dispoziţie de republicare a Legii nr. 188/1999. De

ase menea, numeroasele şi frecventele evenimente

legislative la care a fost supusă Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcţionarilor publici, după republi -

carea din anul 2007 au generat diferite interpretări în

procesul de aplicare a unor dispoziţii legale în această

materie, de regulă, ca urmare a contradicţiilor interne

între texte, cum sunt, de pildă, art. 13 alin. (1) lit. d),

art. 22 alin. (1) lit. j), art. 22

1

, art. 58, art. 62 alin. (2)

şi (3), art. 94 alin. (1) lit. a), b) şi h),art. 95 alin. (2)

20

, art. 111 alin. (1), pct. 4 şi 5 ale lit. B din Capitolul

I. Pe cale de consecinţă, Consiliul Legislativ a con -

siderat că inexistenţa temeiului de republicare a Legii

nr. 188/1999 în ultimul său act modificator, respectiv

Legea nr. 132/2012, pe de o parte, cât şi interpretările

diver gente ale unor prevederi din Statutul funcţio -

narilor publici, pe de altă parte, împietează asupra

posibilităţii republicării Legii nr. 188/1999, fiind de

preferat ca în acest caz să se procedeze la o modi fi -

care expresă a legii, care să stabilească textele corecte

şi care să cuprindă şi o dispoziţie de republicare a

actului normativ.

Şi în cazul Legii nr. 215/2001 privind adminis -

traţia publică locală a fost semnalată o situaţie ase -

mănătoare, întrucât ultima completare adusă ulterior

Legii nr. 76/2011, prin Legea nr.133/2012, nu conţine

o dispoziţie referitoare la republicare. Mai mult,

forma republicabilă nu respectă normele de tehnică

legislativă în vigoare, întrucât nu cuprindea inter -

venţiile legislative aduse prin ultimul act de modi -

ficare.

Probleme privind întocmirea formelor republi -

cabile au fost semnalate de Consiliul Legislativ şi la

actele pentru care a emis aviz favorabil. Cu titlu de

exemplu, menţionăm cazul Legii nr. 317/2004 pri vind

Consiliul Superior al Magistraturii, unde s-a constatat că

întocmirea formei republicabile a fost realizată fără a se

ţine cont de schimbările denu mirilor unor instituţii,

Astfel, în tot cuprinsul formei republicabile se foloseşte

denumirea „Parchetul Naţional Anticorupţie”, deşi

această denumire nu este cea actuală.

Dacă, începând cu adoptarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, această denumire a

fost schimbată în mod expres în „Departamentul

Naţional Anticorupţie”, ulterior, prin Legea nr. 54/2006,

s-a prevăzut folosirea denumirii de „Direcţia Naţională

Anticorupţie”.

Îndreptarea acestei erori, care era prezentă în

numeroase norme ale formei republicabile, implica,

în anumite cazuri, şi necesitatea revederii textului, în

sensul realizării acordului gramatical, prin schim -

barea genului instituţiei în cauză.

De asemenea, o altă denumire care a fost mo -

di ficată în mod expres şi de care nu s-a ţinut seama la

întocmirea respectivei forme republicabile, este cea a

„procurorului general al Parchetului Naţional Anti -

co rupţie”, denumire care prin Legea nr. 54/2006 a

fost înlocuită cu cea a „procurorului şef al Direcţiei

Naţionale Anticorupţie”.

Pe cale de consecinţă, avizul emis de Consiliul

Legislativ a fost unul favorabil, dar doar sub condiţia

refacerii formei republicabile prin soluţionarea con -

tradicţiilor terminologice semnalate anterior şi însu -

şirea observaţiilor amintite anterior.

5. În loc de concluzii

Adoptarea noilor coduri, cel civil şi cel de pro -

cedură civilă, pe lângă instituirea de dispoziţii care

să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul

justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai

simple şi accesibile, dar şi accelerarea procedurilor

au generat şi numeroase intervenţii legislative asupra

actelor normative conexe, acte care, pentru o mai

facilă urmărire a informaţiilor juridice, ar trebui să

fie republicate. In practică însă, această operaţiune,

de cele mai multe ori, creează numeroase probleme.

De asemenea, având în vedere faptul că data

de la care trebuia să intre în vigoare Codul de pro -

cedură civilă a fost prorogată de la 1 septembrie 2012

la 1 februarie 2013, actele normative care au fost

republicate în temeiul Legii nr. 76/2012 până la

schim barea datei de intrare în vigoare a Codului,



20

Pentru detalii despre interpretările contradictorii asupra

acestei norme, a se vedea I. �avroţchi, Unele consideraţiiasupra art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privindStatutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificărileşi completările ulterioare, în: Buletinul de InformareLegislativă al Consiliului Legislativ nr. 2/2012

cuprind o notă care prevede că textele modificate prin

legea menţionată intră în vigoare la data de 1

septembrie 2012, deşi acest aspect nu mai este actual.

În mod corelativ, actele care au fost republicate

după prorogarea termenului de intrare a Codului de

procedură civilă au inserate note de subsol care

prevăd că textele modificate intră în vigoare la data

de 1 februarie 2013.

Referitor la acest aspect, Consiliul Legislativ, în

avizele emise pentru formele republicabile ale actelor

în cauză a precizat că, în spiritul rigorii şi actualităţii

juridice a formelor republicate, toate actele normative

care au ca temei de republicare Legea nr.76/2012 ar

trebui să fie publicate în Monitorul Oficial al

României, după intrarea în vigoare a Codului de

procedură civilă, caz în care nu ar mai fi necesară

includerea unor note de subsol care să prevadă data de

la care sunt valabile respectivele forme republicabile,

dată care , în practică, se dovedeşte a crea mai multe

probleme decât a lămuri unele neclarităţi.

Considerăm că aceste note, care ar fi valabile,

de altfel, o foarte scurtă perioadă de timp, ar da un

caracter neunitar legislaţiei în cauză şi ar încărca

inutil textele, în condiţiile în care, în momentul

republicării, actul normativ ar trebui să fie cât mai

clar şi actual. De asemenea, în situaţia în care asupra

actelor deja republicate, care au încorporate în

cuprinsul lor norme care vor intra în vigoare ulterior

(de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă) s-ar dori să se intervină legislativ, se vor crea

dificultăţi în identificarea corectă a elementelor de

structură avute în vedere, prin posibilitatea raportării

fie la numerotarea de dinaintea republicării, fie la

numerotarea realizată cu ocazia republicării, care însă

cuprinde şi norme neintrate încă în vigoare.

În acest context, apreciem că ar fi necesară o

operaţiune de republicare a tuturor actelor normative

care au suferit intervenţii legislative substanţiale de-a

lungul existenţei lor. Prin recurgerea sistematică la

această operaţiune, alături de alte mecanisme

specifice, cum ar fi codificarea, abrogarea sau

înlocuirea legislaţiei care nu mai corespunde noilor

realităţi socio-economico-politice, urmărindu-se şi

asigurarea unicităţii reglementării în materie, precum

şi evitarea paralelismelor, s-ar crea premisele

realizării unei asanări legislative, acţiune atât de

necesară în contextul actual – unde de multe ori cel

interesat se pierde în hăţişul normativ existent,

realizându-se astfel şi dezideratul unei simplificări

efective şi reduceri semnificative a masei legislaţiei.



I. Introducere

În lumea complexă şi globalizată ce defineşte

începutul secolului XXI, conceptul de marcă şi

conceptul de nume de domeniu par să aibă aceeaşi

funcţionalitate esenţială, în sensul că ambele

reprezintă un element important de identificare

concretă a unui subiect de drept, diferenţa fiind

evidenţiată, în principal, de faptul că cele două

noţiuni operează în medii diferite – realitatea

materială concretă şi lumea virtuală on-line,oferită de serviciile de Internet.

Din această cauză, la o analiză mai atentă,

raportul juridic dintre ele este dificil de clarificat, iar

jurisprudenţa a reţinut că, în anumite condiţii,

interacţionarea lor poate crea perturbări şi confuzii

ce antrenează o problematică juridică delicată, care

aduce inevitabil în discuţie funcţionarea unor

principii fundamentale de drept.

După cum bine se cunoaşte, marca este un con -

cept juridic, deja tradiţional, bine definit şi pro te jat prin

reglementările internaţionale privind drepturile de

proprietate intelectuală, în timp ce mult mai recentul

concept de nume de domeniu, reprezintă o formă

convivială de adresă, utilizată de serviciile Internet

şi care abia acum îşi construieşte un cadru juridic.

Incluzând şi funcţia de semn distinctiv al unei

persoane (fizice sau juridice), numele de domeniu, de

exemplu adidas.com, prezent pe Internet, poate intra,

în anumite situaţii, în conflict cu sistemul de semne

dis tinctive reprezentat, în acelaşi exemplu, de marca

Adidas, care, după cum bine se ştie, exista înainte de

inventarea Internetului şi care este, în mod evident,

protejată prin drepturi de proprietate intelectuală,

exprimate clar, într-un cadru juridic european şi

mondial

1

.

Întrucât numele de domeniu şi marca acţio -

nează, fiecare dintre ele, în medii ce au reguli de

funcţionare, respectiv norme de protecţie distincte,

cărora trebuie în mod obligatoriu să li se supună,

analizarea raportului existent între ele nu se poate

face fără definirea, cu titlu general, a elementelor

con figurative de funcţionare sau protecţie ale aces -

tora.

II. Marca – element al proprietăţii intelectuale

Analizată din perspectiva evoluţiei juridice

actuale, noţiunea de marcă protejată prin drepturile

de proprietate intelectuală, a fost şi rămâne una dintre

cele mai dinamice componente juridice ale dome -

niului, având în acelaşi timp şi o puternică vocaţie

internaţională, deoarece circulaţia produselor sau a

serviciilor ce poartă însemnele unei mărci nu cu -

noaşte bariere geografice.

Cu toate acestea, din punct de vedere juridic,

marca este guvernată de reglementări ce consacră

principiul teritorialităţii, aşa cum este prevăzut în

toate convenţiile şi tratatele adoptate în domeniu

2

şi

care se regăsesc şi la nivelul legislaţiilor naţionale.

Reprezentând un semn de identificare al

titularului, marca poate fi prezentată prin mai multe

forme concrete, nu numai ca o simplă înşiruire de

semne grafice, ci constituie, conform definiţiei consa -

crate de Organizaţia Mondială pentru Proprietate

Intelectuală (OMPI) „orice semn care individu a -



artistice ; Acordul TRIPS al OMC, 1995 ; regulamente şi

directive ale UE.

2

Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii

industriale din 20 martie 1883 ; Convenţia de la Berna din

9 septembrie 1886 pentru protecţia operelor literare si

artistice ; Acordul TRIPS al OMC, 1995 ; regulamente şi

directive ale UE.

1

Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii

industriale din 20 martie 1883 ; Convenţia de la Berna din

9 septembrie 1886 pentru protecţia operelor literare si

Raportul juridic dintre marcă şi nume de domeniu

Niculina VRÎNCEANU

consilier, şef de departament

Consiliul Legislativ

lizează bunurile unei anumite întreprinderi şi le dis -tinge pe acestea de bunurile concurenţilor săi”3.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un

semn pentru a putea fi înregistrat ca marcă sunt, în

limite rezonabile, armonizate juridic pe plan mondial

şi pot fi reduse la următoarele aspecte fundamentale:

– să fie un semn distinctiv;

– să facă diferenţa între produsele sau servi -

ciile diverselor întreprinderi;

– să nu fie contrar eticii sau ordinii publice

şi, în particular, să nu inducă în eroare publicul;

– să prezinte caracter de utilitate (sub rezerva

unui termen de graţie în anumite legislaţii).

Din perspectiva garantării protecţiei, titularul

unei mărci ce a fost deja pusă legal pe piaţă, poate să

se asigure că marca sa nu va fi utilizată incorect de

terţi sau de publicul nedefinit.

Cu privire la acest aspect, este de precizat

faptul că, chiar dacă titularul unei mărci de renume

poate fi mândru de utilizarea ilegală sau abuzivă a

mărcii sale (întrucât acest fapt indică puterea ei),

există pericolul ca aceasta să fie transformată în

termen generic, colocvial, cum s-a transformat de

exemplu marca Xerox, termenul xerox fiind în prezent

utilizat fără restricţii (inclusiv în texte oficiale) ceea ce

conduce la slăbirea protecţiei sale juridice ca marcă.Din această perspectivă, situaţia poate fi

evitată numai printr-o politică extrem de strictă cu

privire la utilizarea ei legală, inclusiv intervenţia

împotriva eventualilor terţi, în caz de utilizare abu -

zivă: de exemplu marca �escafé, lansată în 1938,care chiar dacă este şi ea des utilizată în limbaj coloc -

vial ca denumire pentru cafeaua instant (cumpăr un

ness) a rămas o marcă de fabrică şi comerţ extrem de

bine protejată, în cadrul firmei Nestlé (constituită

încă din 1866).

III. �umele de domeniu – Internet

Numele de domeniu este strict înglobat servi -

ciilor promovate prin intermediul Internetului, cadru

fără de care nu poate funcţiona, pentru că în afara

acestor servicii, rămâne un simplu concept teoretic,

golit de conţinut şi neavând nici o utilitate practică,

rămânând doar la stadiul de analiză teoretică a

sociologilor sau filozofilor.

Din aceste considerente, numele de domeniu

nu poate fi desprins de atributele caracteristice

Internetului – mediul în care a apărut şi care se defi -

neşte, în principal, prin faptul că:

– reprezintă un mijloc polivalent de comu -

nicare, ce poate conţine mai multe forme de expri -

mare: text, sunet, imagine, combinaţii ale acestora,

majoritatea susceptibile să intre în sfera de protecţie

a drepturilor de proprietate intelectuală;

– s-a dezvoltat de o manieră spontană şi

autonomă;

– nu dispune de un organism central care să

exercite vreo formă oarecare de autoritate şi/sau

control;

– transcede frontierele naţionale.

Reprezentând un sistem mondial de comu -

nicare, serviciile Internet pot accede în orice colţ de

lume şi chiar dacă acţionează într-un mediu virtual,

ele traversează, în timp real, diferite state sau alte

entităţi geografice, aspect care face ca asupra lor să se

poată exercita autorităţi şi sisteme juridice dife rite.

Cunoscându-se faptul că autoritatea legislativă

a unui stat poate emite norme obligatorii numai în

cadrul unui anumit teritoriu, utilizarea Internetului –

care prin natura sa este transnaţional, necunoscând

graniţe – ridică problema identificării naţionalităţii

reglementărilor şi regulilor aplicabile respectivelor

servicii.

În prezent, încă nu există un sistem juridic

internaţional consacrat, care să reglementeze direct şi

clar serviciile de Internet. Acestea se supun fie unor

reguli cu caracter general adoptate consensual de

utilizatori fie, de o manieră ce ţine de conţinutul ser vi -

ciilor prestate, respectă norme care, cu anumite excepţii,

sunt adoptate pentru a reglementa domenii tradiţionale,

oarecum adiacente, cum ar fi: drepturile fundamentale

ale omului, drepturile de proprietate intelectuală,

reglementări din sfera economicului (inclusiv comerţul

electronic, semnătura electronică ş.a.).

Trebuie totuşi precizat că Internetul, dezvol -

tându-se pe baza unor standarde voluntare de

comunicare, precum şi a înţelegerilor contractuale

sau tacite între utilizatori, tot aceştia au fost iniţial cei

ce au impus anumite reguli în exploatarea reţelelor şi

care reprezintă, de fapt, transpunerea în mediul

electronic a normelor de comportament în societate,

de „politeţe” (nétiquette). Aşadar, se poate spune că,

până la un punct, autoreglementarea ţine de esenţa

noului mediu de comunicaţie, iar intervenţia statului

pare a fi redusă la un nivel minimal, în principal în a

adapta legislaţia adiacentă la noile utilităţi.

Numele de domeniu este de facto, un atribut

de identificare a diverşilor utilizatori, navigatori pe



3 Introducere în proprietatea intelectuală, Organizaţia

Mondială a Proprietăţii Intelectuale, traducere Rodica

Pârvu, Laura Oprea, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001

Internet şi cea mai clară definiţie, atribuită, până în

prezent, acestei noţiuni a fost cea enunţată tot de

aceeaşi Organizaţie Mondială pentru Proprietate

Intelectuală, conform căreia numele de domeniu sunt:

“forme uşor de reţinut de adrese de Internet şi caresunt folosite în mod uzual în scopul găsirii de site-uriweb4”. În DEX, numele de domeniu apare definit ca

fiind „eticheta unică ce identifică un anume site web”.Numele de domeniu este astfel un nume unic

care identifică un site anume, atribuit unei persoane

juridice sau fizice şi nu pot exista două site-uri cu

acelaşi nume de domeniu.

În esenţă, el reprezintă o adresă de Internet

exprimată printr-un set de caractere alfanumerice, de

ex: clr.ro, google.com, yahoo.com, just.ro. ş.a.m.d..

Există astfel nume de domeniu de cel mai înalt

nivel, care pot fi nume de domeniu generic (gTLD) şi

care indică natura activităţii desfăşurate de către

deţinător, de exemplu: .com, .travel, .org, ş.a., sau poate

fi un nume de domeniu de ţară de cel mai înalt nivel

(cc-TLD country) care indică locaţia geografică şi este

alcătuit din două caractere, de exemplu: ro., fr., it., bg.(care în general corespunde codului ISO 3166-1 al ţării

sau al teritoriului respectiv). Sintetizând, am putea

spune că, în timp ce gTLD „globalizează” serviciile de

piaţă, ccTLD „identifică” serviciile de piaţă.

Pur informativ precizăm că primele gTLD au fost

implementate în ianuarie 1985 şi erau doar în număr de

şase: .com (comercial); .edu (educaţie); .gov (guvernul

si agenţiile SUA); .net (reţea); .org (organizaţie); .mil(armata SUA ).

IV. Interacţiunea dintre marcă şi nume de

domeniu

Printr-un exerciţiu pur imaginativ, se poate

demonstra că, în momentul în care o persoană, ce nu

are nici o tangenţă cu marca Adidas sau cu marca

Chanel, ar deschide o ofertă on-line de comercia -

lizare a unor mărfuri, indiferent de natura acestora

(pot fi şi conserve de piersici!) sub numele de dome -

niu „adidas.com”, respectiv „chanel.com”, acţiunea

lor ar prejudicia moral şi patrimonial cele două

companii titulare de marcă, realizând o confuzie

păgubitoare în mintea consumatorilor, care vor fi

convinşi de faptul că marfa oferită este la nivelul

calitativ sugerat de notorietatea celor două mărci

(care şi-au extins, între timp, domeniul de afaceri).

Pentru a puncta faptul că, încă de la apariţie,

Internetul a bulversat sistemul dreptului de proprie -

tate intelectuală prin puternica interacţiune a

elementelor componente, trebuie amintit că pionierii

entuziaşti ai Internetului (apărut şi dezvoltat iniţial în

S.U.A.) au susţinut că utilizarea acestuia va conduce

la abrogarea drepturilor de proprietate intelectuală,

întrucât sistemul on-line se practică într-un mediu pur

virtual şi nu material, iar pe de altă parte, aceste

drepturi intră în conflict cu dreptul publicului la

informaţie, drept statuat de legislaţia SUA.

Apărătorii sistemului de protecţie a drepturilor

de proprietate intelectuală au înlăturat aceste teorii,

argumentând că dreptul de autor s-a desprins de aşa-

zisul „univers al hârtiei”, nemaifiind legat strict de un

suport material (vezi dreptul de comunicare pu blică

prin reprezentare scenică), iar în ceea ce priveşte

teoria privind încălcarea dreptului la informaţie, aici

trebuie făcută în mod clar distincţia dintre, pe de o

parte, opera de creaţie ca element supus protecţiei

juridice şi, pe de altă parte, informaţia care nu este

protejată prin dreptul de autor.

Având în vedere că Internetul, prin multiplele

sale servicii, prestate în diverse zone ale lumii, poate

antrena interese majore din sfera economică, culturală,

socială, politică, ştiinţifică, ş.a.m.d., interese care, la

rândul lor, pot determina o varietate de consecinţe, se

impune, o dată în plus, cunoaşterea clară şi indu -

bitabilă a regimului juridic aplicabil situaţiilor în

care un nume de domeniu, care conţine semne

grafice ce exprimă sau include o marcă protejată,

este utilizat de subiecţi diferiţi.

Acest aspect devine şi mai complicat dacă

adăugăm faptul că, în ultimul deceniu, acţiunea

necontrolată de dezvoltare explozivă a serviciilor de

Internet a suscitat o diversitate de puncte de vedere,

care au dezvăluit existenţa unor divergenţe în

gestionarea raportului dintre numele de domeniu

şi marcă şi care se construiesc pe teoriile iniţiale

privind regimul juridic de gestionare a serviciilor de

Internet, aşa cum au fost menţionate mai sus.

Plecând de la acestea, există grupuri de inte -

rese, care susţinând ideea renunţării la aplicarea

drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul

serviciilor on-line, consideră că Internetul trebuie să

fie un sistem deschis, „necenzurat” de un sistem

juridic şi că, cel puţin în principiu, orice utilizator/na -

vigator poate să îşi creeze un nou nume de domeniu

şi să lase la latitudinea forţei pieţei, rezolvarea

eventualelor conflicte create de utilizarea aceloraşi



4 Introducere în proprietatea intelectuală, Organizaţia

Mondială a Proprietăţii Intelectuale, traducere Rodica

Pârvu, Laura Oprea, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001

semne (mărci sau nume de domeniu) de către mai

multe persoane.

De cealaltă parte, oponenţii acestei teorii susţin

necesitatea existenţei unui cadru juridic clar şi

eficient, bazat pe principiile fundamentale ce guve -

rnează drepturile de proprietate intelectuală, deoarece

dezvoltarea liberă de noi TLD ar induce confuzie în

rândul consumatorilor, prin suprapunerea, dintre

semnele grafice reţinute ca nume de domeniu, cu sem -

nele grafice constituind o marcă legal înregistrată,

fapt ce implicit ar afecta ordinea economică.

V. Mecanisme alternative şi reguli de

rezolvare a disputelor

Reţinând această problematică ce implică

regimul proprietăţii intelectuale, rapoartele anuale

elaborate de Organizaţia Mondială pentru Proprietate

Intelectuală au evidenţiat situaţii în care, firme sau

companii, mai puţin rentabile sau notorii, au utilizat

pe Internet, cu rea credinţă şi în mod abuziv,

numele de marcă deţinut de un concurent, în scopul

degradării notorietăţii acestuia din urmă

5

sau pentru

acţiuni care vizau închirierea, revânzarea sau chiar

şantajarea titularului legal al mărcii, în condiţii evi -

dent păgubitoare pentru acesta.

Aceste situaţii, confuze sau de-a dreptul ilegale,

au ilustrat necesitatea elaborării unor reguli care să

clarifice şi eventual să evite conflictele de acest gen şi

au determinat guvernul american, cu acordul statelor

membre ale OMPI şi a altor organisme internaţionale,

să pună bazele unei instituţii care să gestioneze

numele de domeniu, fiind creat în acest scop Internet

Corporation for Assigned �ames and �umbers –

ICA�� – (cu sediul în Marina del Rey din Cali -

fornia). ICANN este astfel o firmă californiană non-

profit care s-a constituit în anul 1998, având drept

obiectiv supravegherea unui şir întreg de sarcini şi

activităţi legate de serviciile Internet, responsa -

bilităţi care până în acel moment erau îndeplinite de

către alte organizaţii, în numele Guvernului federal al

Statelor Unite.

Printre alte activităţi, ICANN a acreditat mai

multe instituţii internaţionale competente să soluţio -

neze pe cale arbitrală sau prin procedura medierii,

eventualele litigii în care există un conflict între un

proprietar legal de marcă şi deţinătorul unui nume de

domeniu: OMPI – Centrul de Arbitraj şi Mediere,

Forul Naţional de Arbitraj (National Arbitration Forum

– NAF), Institut for Dispute Resolution şi Asian

Domain Name Dispute Resolution Center, evident

rămânând la latitudinea reclamantului, alegerea

instituţiei pentru soluţionarea reclamaţiei/plângerii.

Ca o prioritate în stabilirea legalităţii unui

nume de domeniu, care să nu intre în conflict cu un

eventual titular de marcă, s-a impus necesitatea

stabilirii unor norme care să reglementeze proce -

durile legate de dobândirea şi utilizarea unui nume

de domeniu. Adoptarea acestora implică, din partea

solicitantului unui nume de domeniu, sem narea unei

declaraţii pe proprie răspundere care atestă faptul că

numele de domeniu pe care îl înregistrează nu va

vătăma drepturile unei persoane (inclusiv drep -

turile de proprietate intelectuală), fiind obligatoriu ca

înregistrarea să nu fie făcută cu rea credinţă sau cu

încălcarea unei legi.

În continuarea şi finalizarea completă a acestei

strategii, în anul 1999, ICANN a adoptat o politică

unitară de soluţionare a disputelor privind numele

de domeniu şi care a fost preluată de toate registrele

naţionale acreditate în acest scop.

Pe Internet, fiecare nume de domeniu este

unic, iar principiul utilizat, conform regulilor men ţio -

nate este „primul venit, primul servit”, consi de -

rându-se, totodată, că o denumire adecvată dă

per sonalitate unei entităţi (persoană fizică sau juri dică)

şi că este menită să dea încredere potenţialilor clienţi.

Conform regulilor aplicate, în special de

organismele menţionate şi cu precădere de OMPI,

prin convenţia de înregistrare a unui nume de

domeniu nu se conferă un drept de proprietate

sau un drept legal exclusiv similar drepturilor de

proprietate intelectuală, ci un simplu drept de

folosinţă asupra denumirii respective (site)

6

şi pe

care deţinătorul poate publica diferite informaţii,

prezentări, poate face oferte, publicitate, operaţiuni

comerciale, ş.a.m.d..

VI. Administrarea litigiilor la nivel OMPI

Întrucât majoritatea litigiilor referitoare la

utilizarea ilicită a numelor de domeniu vizează regi -

mul juridic consfinţit prin reglementările din sfera

proprietăţii industriale, OMPI a inclus în structura sa

Centrul de Arbitraj şi Mediere, instituţie care,

începând cu anul 1999, a pus la dispoziţia titularilor

de marcă mecanisme internaţionale eficace contra

înregistrărilor şi utilizărilor cu rea credinţă a



6 ibidem

5 La gestion des noms et adresses de l’Internet: questionsde propriété intélectuelle, Rapport final concernant le

processus de consultations de l’OMPI sur les noms de

domaine de l’Internet, OMPI, 30 avril 1999

numelor de domeniu şi a cărui activitate este de a

presta servicii extrajudiciare rapide şi economice de

soluţionare a litigiilor ce implică drepturile de pro -

prietate industrială.

În soluţionarea litigiilor prezentate la mediere,

Centrul OMPI administrează procedurile şi pronunţă

soluţiile în virtutea Principiilor Directoare refe -

ritoare la Reglementările Uniforme ale Litigiilor

privind �umele de Domeniu (Uniform Domain

Name Dispute Resolution Policy – UDRP), adoptate

de ICANN.

Aceste principii se aplică în mod exclusiv

cazurilor de înregistrare abuzivă sau cu rea

credinţă a numelor de domeniu şi deşi sunt foarte

apreciate de către titularii de marcă, întrucât conduc

la o soluţionare rapidă (maximum 45 de zile) cu

costuri minime, ele nu prejudiciază dreptul păr -

ţilor de a se adresa unui tribunal naţional

competent, neexistând în acest sens, nicio restricţie

referitoare la accesul părţilor la instanţă, nici înainte,

nici în timpul şi nici ulterior formulării plângerii la

Centrul OMPI.

Cadrul în care se desfăşoară activitatea de

arbitraj sau mediere la nivelul Centrului OMPI im -

plică aplicarea şi respectarea procedurii menţionate

mai sus (UDRP) în care sunt obligatorii respectarea

mai multor condiţii de formă şi de fond, impuse de un

cadru complex de norme de reglementare şi reco -

mandare, dezvoltate ulterior şi care includ:

– Politica de Soluţionare Uniformă a Liti -

giilor cu privire la numele de domenii (politica);– Regulile de Soluţionare Uniformă a Liti -

giilor cu privire la numele de domeniu (regulile);– Regulile suplimentare OMPI pentru Poli -

tica de soluţionare Uniformă a litigiilor cu privire la

numele de domenii (regulile suplimentare).Cerinţele de procedură şi de fond impuse de

acest set de norme, vizează crearea unui cadru obiec -

tiv, constituit din multe etape obligatorii, printre care

se numără:

– verificarea plângerii reclamantului, inclu -

siv a numelui pe care este înregistrat numele de

domeniu;

– nominalizarea membrilor completului

(poate fi şi membru unic);

– stabilirea limbii de lucru în funcţie de

elementele concrete depuse de părţi;

– prezentarea situaţiei de fapt;

În acţiunea de soluţionare a plângerii, ele -

mentul principal de analiză avut în vedere, în cazul

interacţiunii dintre cele două concepte, pleacă de la

stabilirea distinctivităţii mărcii încorporate într-un

anumit nume de domeniu şi din această perspectivă,

completul de mediere/arbitraj trebuie în mod

obligatoriu să verifice şi să analizeze, în principal,

patru aspecte de fond:

1. Dacă reclamantul deţine drepturi asupra

mărcii;

2. Dacă numele de domeniu în litigiu este

identic sau similar cu marca, astfel încât să producă

confuzie cu respectiva marcă;

3. Dovada lipsei de drepturi şi de interese

legitime ale pârâtului;

4. Dovada că numele de domeniu în litigiu a

fost înregistrat şi este folosit cu rea credinţă;

Cu privire la punctul 3 au existat cazuri în

care, deşi reclamantul trebuia să facă dovada preten -

ţiilor sale, completul a răsturnat sarcina probei, reţi -

nând faptul că reclamantul nu putea proba un fapt

negativ. Dacă pârâtul nu face această dovadă, se

consideră că reclamantul a îndeplinit condiţiile

stabilite în politica OMPI menţionată mai sus.

În ceea ce priveşte punctul 4, înregistrarea

cu rea credinţă si utilizarea cu rea credinţă trebuie

să fie, de regulă, îndeplinite cumulativ.

În concepţia de înregistrare cu rea credinţă

se pot întruni mai multe forme finale de utilizare cu

rea credinţă, cum ar fi: revânzare ulterioară către

titularul de marcă (evident contra unei sume dispro -

porţionate), defăimarea firmei titulare de marcă,

şantajul sau compromiterea activităţii acesteia prin

reclame înşelătoare sau anunţuri ciudate, ş.a.m.d..

Luând în consideraţie toate elementele ce re -

zultă din verificarea aspectelor invocate mai sus,

precum şi a celor ce pot rezulta din natura speţei ana -

li zate, Completul de mediere şi arbitraj analizează

problematica litigiului, constată şi poate dispune, în

conformitate cu procedurile UDPR-OMPI:

– transferul numelui de domeniu către titularul

de marcă;

– respingerea plângerii reclamantului;

– anularea numelui de domeniu, (cazuri rare).

Conform datelor prezentate în anul 2011 de

Centrul de Arbitraj şi de Mediere OMPI şi incluse în

cadrul Raportului celei de-a 40 sesiuni a Adunării

Generale OMPI, în perioada 2009-2011, Centrul a

soluţionat în baza principiilor UDPR, mai mult de

21.000 de litigii, cu subiecţi provenind din 163 de

ţări, iar în ceea ce priveşte domeniul în care activau

reclamanţii se precizează că aceştia proveneau, cu

precădere, din mediul farmaceutic, biotehnologie,

mediul comercial sau sistemul financiar – bancar.



Desprinzându-se ca o necesitate generală,

impusă de complexitatea litigiilor soluţionate pe baza

principiilor UDPR, Consiliul ICANN a aprobat şi o

serie de Recomandări – G�SO formulate de

Organizaţia pentru Nume de Domeniu (Generic

Names Supporting Organisation – GNSO), din care

prezintă relevanţă pentru titularii de marcă Reco -

man darea nr. 3 din iunie 2008 conform căreia

numele de domeniu nu trebuie să aducă atingere

drepturilor recunoscute sau opozabile terţilor, în

virtutea principiilor juridice general admise şi uni -

versal recunoscute.

Printre aceste drepturi, prevăzute şi garantate

pe plan internaţional, figurează în mod special cele

enunţate în Convenţia de la Paris pentru protecţiaproprietăţii industriale din 1883 (cu precădere

drepturile ataşate mărcilor), Pactul internaţionalcu privire la drepturile civile si politice, (adoptat la

16 decembrie 1966 de Adunarea Generală a

Organizaţiei Naţiunilor Unite) precum şi cele enun -

ţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului(ONU-1948).

Susţinând aceeaşi idee, Comitetul Consultativ

Guvernamental al ICANN (Governmental Advisory

Committee – AC) a publicat în anul 2007 – Prin -cipiile GAC privind noile gTLD2

care prevăd în mod

special: „Procesul de creare de noi gTLD trebuie săţină cont de drepturile anterioare ale terţilor, înspecial drepturile asupra mărcilor şi asupra nume -lor comerciale şi siglelor organismelor interguver -namentale”.

VII. Situaţia în România

Politica unitară de soluţionare a disputelor

privind numele de domeniu, elaborată de ICANN, a

fost adoptată şi de România prin Registrul naţional

de Nume Domenii – R�C – (Romanian National

Com puter Network) în anul 1999.

Conform acestei politici, cererile pentru înre -

gis trare de noi nume de domeniu sunt procesate

automat, în ordine cronologică, după plata unei taxe,

cu respectarea aceluiaşi principiu de „primul sosit,

primul servit”, iar cel ce înregistrează domeniul îşi

asumă întreaga responsabilitate pentru datele comple -

tate în formularul on-line. În vederea perfectării contractului, solicitantul

declară pe propria răspundere că prin înregistrarea

respectivului nume de domeniu nu va încălca drep -

turile vreunei persoane, înregistrarea nefiind

efectuată cu rea credinţă sau cu încălcarea vreunei

legi interne.

Din perspectivă juridică, prin înregistrarea

unui nume de domeniu, se perfectează de fapt un

contract care conţine o clauză compromisorie şi care

nu conferă dobânditorului numelui de domeniu,

un drept de proprietate asupra acestuia sau un alt

drept legal, similar drepturilor de proprietate intelec -

tuală, ci se dobândeşte doar un simplu drept de

folosinţă, contractul încadrându-se în categoria

contractelor nenumite.

La fel ca şi politica în domeniu, promovată pe

plan mondial, orice dispute (litigii) între persoane cu

privire la dreptul de folosinţa a unui nume de

domeniu, pot fi rezolvate, de preferinţă mai întâi prin

mediere/arbitrare şi apoi prin intermediul instanţei,

iar în prezent din statistica Centrului OMPI se reţine

că pe rolul acestuia s-au înregistrat în ultimii ani mai

multe litigii, provenind din România, de exem -

plu: Dosar DRO2010-0010 infinity.ro sau Dosar

DRO2009-0008 schering-plough.ro28,,ambele nume

de domeniu în litigiu fiind înregistrate la RNC.ro.

Cu privire la acest aspect, este de precizat faptul

că începând cu anul 2003, instanţele române care au

avut de soluţionat litigii în această materie, au urmărit

în desfăşurarea etapelor jurisdicţionale respectarea defacto a cerinţelor instituite de OMPI, iar de drept au

făcut aplicare textelor legale ce constituie cadrul

juridic intern în domeniu şi ne referim în principal la

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiilegeografice, Legea nr. 451/2004 privind marca tem -po rală, Legea nr. 455/2001 privind sem nă turaelectronică, Legea nr. 365/2002 privind comerţulelectronic, Legea nr. 51/2003 privind regimul juridical contractelor la distanţă şi nu în ultimul rând, la

legislaţia civilă ce reglementează principiile răs -

punderii civile delic tuale, făcând aplicaţie dispo -

ziţiilor ce instituie prezumţia legală a bunei credinţe

în afaceri.

Sub acest aspect, invocăm, cu titlu exempli -

ficativ, concluziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus -

tiţie din Decizia nr. 2279 din 13 martie 2007,

pro nunţată de Secţia Civilă şi de Proprietate Intelec -

tuală, la recursul formulat împotriva sentinţei pro -

nunţate de Tribunalul Bucureşti, conform căreia,

reaua credinţă la înregistrarea numelui de domeniu,

care poate afecta drepturile de proprietate intelec -



7

vezi: http://www.icann.org/

8

http.//www.wipo.int/amc/en/domains/decisions

tuală, rezidă din faptul achiziţionării unui nume de

domeniu, identic cu o marca protejată şi care nu are

nici o legă tură cu propriile activităţi comerciale. Prin

înregistrarea cu rea-credinţă a unui nume de

domeniu identic sau similar cu marca se săvâr -

şeşte un fapt juridic civil ilicit ce aduce atingere

dreptului la marcă.

Concluzia a fost enunţată în cadrul litigiului

generat de acordarea de către ROLTD a dreptului de

folosinţă a numelui de domeniu „laropharm.ro”,către o persoană juridică, ce nu avea nici o tangenţă

cu titulara mărcii înregistrate „Laropharm”. Preju di -

ciul adus reclamantei titulare de marcă constă, în

principal, în imposibilitatea acesteia de a-şi utiliza

marca drept nume de domeniu în activitatea on-line, inclusiv în fapte de comerţ electronic şi a celor -

lalte acţiuni de natură economică promovate în mediu

virtual, cum ar fi: oferte diverse, servicii marketing,

publicitate ş.a.m.d..

Pe de altă parte, s-a reţinut şi faptul că utili za -

torii comercianţi ce navighează pe Internet cu scopul

de a afla informaţii legate de produsele marcate, în

momentul în care utilizează numele de domeniu ce

conţine denumirea laropharm.ro ajung la o altă com -

panie, şi nu la titulară, obturând astfel existenţa

unor potenţiali achizitori de bunuri oferite spre

vânzare, fapt ce poate fi generator de prejudiciu

material, pentru deţinătoarea legală a mărcii

„Laropharm”.



VIII. Concluzii.

În cadrul Reuniunii desfăşurate la Singapore în

luna iunie 2011, Consiliul de Administraţie al

ICA�� a aprobat punerea în aplicare a unui Program

de extindere a unor noi potenţiale gTLD care nu sunt

restricţionate, (gen .com sau .net), plan care a stârnit

un nou val de polemici în rândurile marilor jucători de

pe scena informatică mondială on-line.Unii au apreciat că această acţiune va crea noi

oportunităţi în spaţiul virtual şi va contribui la

extinderea şi funcţionarea benefică a pieţei mondiale

prin îmbunătăţirea mediului concurenţial, iar alţii

consideră că, dimpotrivă, aceasta va crea noi difi -

cultăţi pentru titularii de drepturi de proprietate

intelectuală şi pentru alţi utilizatori.

Aceştia din urmă au promis desfăşurarea unor

forme de protest, inclusiv înaintarea unor plângeri

oficiale la autorităţile competente precum OMPI,

OMC sau chiar la nivelul instanţelor internaţionale,

susţinând că deschiderea unor noi frontiere în

universul web, le expune activitatea la riscuri infor -

matice derivate.

Domeniul fiind de o complexitate deosebită,

fără a putea previziona acţiunea viitorului, apre -

ciem că rămâne în sarcina marilor navigatori pe

Internet, a celorlalţi subiecţi din sfera lumii reale,

precum şi a organismelor internaţionale com -

petente, să contribuie la gestionarea de o manieră

legală sau cel puţin în spirit fair play a fenomenului.

Despre Olga Ionescu, doamna Olguţa, cum îi

spuneau cu plăcere şi mult respect cei apropiaţi chiar

şi pe vremea când eram „tovarăşi”, n-aş fi crezut şi nu

mi-aş fi dorit să vorbesc la trecut şi, mai ales, postum.

Am cunoscut-o prin anul 1984 când m-am

transferat la Consiliul Legislativ din acea vreme, venind

din fosta Procuratură Generală, Direcţia re cur suri

extraordinare civile, loc de unde a „provenit” şi doamna

Olga Ionescu. Dumneaei a făcut parte din „generaţia

de aur” care a constituit fostul Consiliu Legislativ

condus de regretatul profesor Ioan Ceterchi, generaţie

care i-a cuprins, printre alţii pe Victor Dan Zlătescu,

Ion Nestor, Iulian Poenaru, Constantin Bejenaru, Arthur

Hilsenrad, Vasile Stănescu, Ilariu Mrejeru, Mihai

Constantinescu, Costică Oprişan, Maria Leiss.

Toţi aceştia, selecţionaţi în primul rând după

calităţile lor ştiinţifice şi profesionale, s-au străduit

să aducă în această instituţie, chemată să contribuie la

edificarea legislaţiei regimului comunist, măcar o

părticică din tradiţiile pozitive ale dreptului şi legis -

laţiei româneşti interbelice şi cel puţin să informeze

autorităţile vremii despre reglementările legale

adoptate în diferite domenii de statele occidentale.

Am avut bucuria să-i fiu coleg de birou, îm -

pre ună cu prietenul nostru Lucian Stângu, ajuns după

1990 judecător la Curtea Constituţională. I-am ad -

mirat caracterul deschis, prietenos, echilibrat, firea

ve selă care ştia să aducă bună dispoziţie, să îndepăr -

teze tensiunile şi stresul, să creeze o atmosferă de

colegialitate. Specialistă în dreptul muncii şi dreptul

familiei, a căutat mereu, implicându-ne şi pe noi cole -

gii ei, să includem în legile de profil elemente pozi -

tive pentru oameni, să aducem la cunoştinţa factorilor

de decizie drepturile fundamentale ale cetăţenilor,

recunoscute şi consacrate pe plan internaţional.

În anul 1996, după instituţionalizarea actua -

lului Consiliu Legislativ după modelul statelor de

drept democratice şi numirea mea ca Preşedinte al

acestuia, doamna Olga Ionescu mi-a acceptat

rugămintea de a se alătura colecti vului care a lucrat la

organizarea instituţiei, la ela borarea regulamentelor

interne de funcţionare şi a avut o contribuţie

însemnată, alături de colegii noştri, doamna Cornelia


PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVde-a lungul timpului

În amintirea unei colege dragi

Vasilescu, domnul Victor Ionescu ş.a., la organizarea

evidenţei oficiale a legislaţiei şi la elaborarea

primului Repertoriu al legislaţiei României, precum

şi la elaborarea proiectelor de legi pentru abrogarea

legilor comuniste anacronice.

Iată numai câteva argumente pentru care apre -

ciez şi salut gestul conducerii Consiliului Legislativ

şi în mod distinct al Secţiei de Evidenţă Oficială a

Legislaţiei şi Documentare de a dedica doamnei Olga

Ionescu un binemeritat In memoriam, după cum se

cuvine să elogiez, în general, preocuparea instituţiei

de a cinsti înaintaşii care şi-au dedicat priceperea şi

preocupările lor ştiinţifice şi profesionale activităţii

legislative şi s-au pus în slujba legislatorilor.

Olga Ionescu face parte şi va rămâne, fără

îndoială, în galeria personalităţilor înscrise la loc de

cinste în istoria Consiliului Legislativ prin calităţile

sale profesionale, intelectuale şi umane.

prof. univ. dr. Valer DORNEANU

Preşedinte al Consiliului Legislativ

în perioada 1995-1999

Preşedinte al Camerei Deputaţilor

în perioada 2000-2004

S-a împlinit un an de la încetarea din viaţă a

prestigioasei juriste Olga Ionescu, care a jucat un rol

important în buna desfăşurare a activităţii celui de-al

doilea şi a celui de-al treilea Consiliu Legislativ.

Olga Ionescu, care a purtat

anterior, după soţ, numele de

Dumitrescu, s-a născut la 21

iunie 1930 în Bucureşti. A studiat

între anii 1949-1953 la Facultatea

de Drept a Universităţii din

Bucureşti şi şi-a dat examenul de

diplomă în 1954.

Între 18 noiembrie 1953 şi

1 februarie 1955 a fost avocat stagiar, făcând parte

din colectivul de avocaţi Vidra – Bucureşti. Începând

de la 1 februarie 1955 şi până la 1 martie 1960 a fost

încadrată consultant la Tribunalul Suprem. În

perioada 11 martie 1960 – 1 iulie 1963 a lucrat în

calitate de jurisconsult la întreprinderile de reparaţii

auto nr.6 şi nr.17 din Bucureşti, aparţinând de

Ministerul Transporturilor. De la 1 iulie 1963 şi până

la 1 martie 1972 a funcţionat ca procuror la Pro cu -

ratura Generală, Direcţia pentru recursuri extra -

ordinare în materie civilă.

Cu începere de la 1 martie 1972, imediat după

înfiinţarea celui de-al doilea Consiliu Legislativ, Olga

Ionescu şi-a început activitatea în această instituţie

juridică de renume a ţării în calitate de expert în

Secţia a II-a, pentru dreptul civil, dreptul procesual

civil, dreptul familiei, dreptul internaţional privat şi

dreptul muncii. Şef al acestei secţii era Constantin

Bejenaru, care l-a avut drept adjunct pe Victor Dan

Zlătescu, ambii jurişti de mare valoare. În anul în care

a debutat la Consiliul Legislativ, Olga Ionescu a fost

colegă în secţia amintită cu reputatul jurist Arthur

Hilsenrad.

Olga Ionescu a realizat, în colaborare cu

Constantin Bejenaru, lucrarea Codul muncii peînţelesul tuturor, apărută în 1974 şi reeditată ulterior

în 1976, ca urmare a succesului de care s-a bucurat în

rândul opiniei publice. Scrierea acestei cărţi, ce a fost

difuzată pe piaţă în zeci de mii de exemplare, a

implicat multe ore de muncă după programul de

serviciu. Periodic, cei doi autori îşi confruntau opi -

niile, Constantin Bejenaru dând dovadă de o

deosebită receptivitate faţă de argumentele colegei

sale.

Codul muncii pe înţelesul tuturor a fost astfel

gândit de cei doi autori încât să servească drept

instrument de lucru ori de câte ori ar fi apărut nece -

sitatea cunoaşterii şi soluţionării juridice a unor situaţii

concrete ivite în relaţiile de muncă. Lucrarea a fost

realizată pe

s t r u c t u r a

C o d u l u iMuncii, pe

capitole şi

articole, fie -

care capitol

pri mind un

titlu care

prezenta sin -

tetic conţinutul

regle mentării

din textul

respectiv, ceea

ce a înlesnit

găsirea expli -

c a ţ i i l o r

necesare. În lu -

crare s-a avut

în vedere şi

Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului


M e d a l i o n

In memoriam OLGA IONESCU – juristă prestigioasă şi membru de seamă al Consiliului Legislativ

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU

Preşedinte de Secție


s-au in tro dus referirile necesare la prin ci palele acte

norma tive, în vigoare în perioada elaborării ei, precum

şi la unele decizii ale Tri bunalului Su prem care aveau

con tingenţă cu materia din Cod, la care s-au dat şi

explicaţiile necesare.

Olga Ionescu a realizat de asemenea, împreună

cu Constantin Bejenaru şi Gabriela Ioan (soţia

ministrului justiţiei, primul de după 1990, Teofil Pop,

decedat prematur la 2 decembrie 1998 în Bucureşti),

studiul Transformările legislaţiei muncii în Româniacontemporană, publicat în volumul Dreptul româ -nesc contemporan – evoluţii şi perspective, coordonat

de profesor doctor docent Ioan Ceterchi, preşedintele

celui de-al doilea Consiliu Legislativ în perioada

1971-1980, şi apărut, în 1977, la Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică.

Şi-a încheiat activitatea la cel de-al doilea

Consiliu Legislativ la 1 februarie 1990, când s-a

înscris la pensie pentru limită de vârstă. În 1989,

practic ultimul an de activitate al acestui Consiliu

Legislativ, Olga Ionescu era referent de specialitate

principal I şi era colegă în Secţia a II-a cu Lucian

Stângu, consilier permanent şi şef al secţiei şi cu

Valer Dorneanu, consilier permanent.

În perioada 30 august 1993-15 iulie 1996,

Olga Ionescu a lucrat la Ministerul Justiţiei, în

Serviciul de informatică juridică, unde a deţinut

funcţia de consilier juridic I, dar cu jumătate de

normă, cumulând salariul cu pensia. La acest minister

s-a preocupat în mod deosebit de modulul SILEG din

Sistemul informatic juridic românesc – SIJUR şi a

fost implicată în lucrările de alcătuire a unui tezaur

juridic tematic, asigurând, totodată, lucrările redac -

ţionale, de sistematizare şi clasificare pentru seturile

de jurisprudenţă rezumată ale Curţii Supreme de

Justiţie (SIPRAJUR).

La 15 iulie 1996, Olga Ionescu s-a transferat

în interesul serviciului de la Ministerul Justiţiei la cel

de-al treilea Consiliu Legislativ, înfiinţat prin Legeanr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţio -narea Consiliului Legislativ. A fost angajată, prin

cumul cu pensia, consilier, cu o jumătate de normă, în

Departamentul de informatică legislativă al Consi -

liului Legislativ, unde a putut să-şi valorifice expe -

rienţa acumulată la Ministerul Justiţiei. În anul 2000

era consilier în Secţia a III-a, adică în Secţia de

evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare. La 1 fe -

bruarie 2003, Olga Ionescu a trecut, în calitatea sa de

consilier, la o activitate cu normă întreagă, iar la

16 septembrie 2003 a părăsit cel de-al treilea Consiliu

Legislativ, în urma încetării contractului de muncă

prin acordul părţilor.

Membrii celui de-al doilea Consiliu Legislativ. Olga Ionescu seaflă în primul rând, între Ioan Ceterchi şi Ilariu Mrejeru

De la înfiinţarea, în 1996, a celui de-al treilea

Consiliu Legislativ, s-a continuat activitatea efectuată

în cel de-al doilea Consiliu Legislativ privind reali -

zarea evidenţei oficiale a legislaţiei României.

Această evidenţă a constituit baza de plecare pentru

elaborarea Repertoriului legislaţiei României, întoc -

mit de actualul Consiliu Legislativ, care a avut, din

1997, o apariţie anuală, precum şi pentru activi tatea

de reexaminare a legislaţiei anterioare adoptării ac -

tua lei Constituţii. În această muncă de mare răspun -

dere a fost implicată şi Olga Ionescu, care, alături de

consilierii Cornelia Vasilescu şi Costache Cazacu, şi

ei foşti membri ai celui de-al doilea Consiliu Legis -

lativ, au fructificat din plin experienţa acumulată în

anii în care au lucrat în precedentul Consiliu Legis -

lativ. Munca depusă de Olga Ionescu a fost înglobată

în volumele masive ale Repertoriului legislaţieiRomâniei – Evidenţă oficială, apărute până în 2003,

an în care reputata juristă s-a retras de la Consiliul

Legislativ. În prezent, rezultatele acestei munci te -

nace şi dificile, preluată şi continuată cu succes de

Izabella Navroţchi, Caliopi Albu şi Cristina Chihaia,

apar pe site-ul Consiliului Legislativ şi pe cel al

Came rei Deputaţilor de pe Internet, fiind materia -

lizate şi pe CD.

După cum evidenţiază Izabella Navroţchi, şef

de sector din cadrul Secţiei de evidenţă oficială a

legislaţiei şi documentare: „Evidenţa legislativă şiîntocmirea Repertoriilor legislaţiei poate ficonsiderată o activitate plictisitoare, repetitivă şideloc creativă. Dar corecta analiză a unui actnormativ, în vederea întocmirii fişei de evidenţă areglementării, cu toate implicaţiile pe care actul leare în legislaţia activă, ulterior înregistrarea precisăa funcţiilor pasive, contribuie la perceperea corectăa prevederilor legale şi la regăsirea facilă a



informaţiilor juridice de către legiuitori şi utilizatoriidreptului.

În acest domeniu au activat, în cadrul celuide-al treilea Consiliu Legislativ, doamnele consilierOlga Ionescu şi Cornelia Vasilescu, având o bogatăexperienţă, materializată în editarea, începând cuanul 1998, a 6 ediţii ale Repertoriului legislaţieiRomâniei, lucrări de mare întindere, cuprinzândevidenţa oficială a actelor normative, cu începere dela 1864.

Cei care am activat în cadrul Sectorului deevidenţă oficială a legislaţiei şi de elaborare aRepertoriului, sub îndrumarea acestor două doamne,am valorificat la maximum bogata lor experienţă îndomeniul evidenţei legislative, admirând în primulrând răbdarea şi meticulozitatea acestora, încondiţiile în care, abia începând cu anul 2003,evidenţa a fost informatizată.

Până la acea dată, totul se opera pe suport dehârtie, apoi fiecare înregistrare era controlată şisupervizată de cele două doamne. �umai printr-oatentă, precisă şi corectă analiză a datelor operate afost posibilă întocmirea în bune condiţii a tuturorediţiilor Repertoriului.

Cei care am continuat truda acestor înaintaşiam înţeles că numai printr-o muncă susţinută şitemeinică poate fi realizată evidenţa legislativă, osingură şi mică greşeală putând avea implicaţiiimportante”.

Olga Ionescu a încetat din viaţă, spre marele

regret al familiei, prietenilor, colegilor de serviciu,

persoanelor care au cunoscut-o, în urma trauma tis -

mului provocat de accidentul de maşină din decem -

brie 2011.

Astfel, fosta sa colegă de secţie, Izabella

Navroţchi, precizează: „Mărturisesc că scriu acesterânduri cu mare emoţie şi părere de rău; despre odoamnă distinsă şi rafinată, buna noastră colegăOlga Ionescu, care a plecat dintre noi aşa cum atrăit, într-o mare discreţie. Vestea morţii ei, la multtimp după tragicul eveniment, ne-a întristat foartemult pe toţi cei care am cunoscut-o şi care am lucratcu ea, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtăde timp. �e-o amintim cu mult drag, ca pe o distinsăcolegă, profesionistă desăvârşită care a împărtăşitcolegilor mai tineri vasta sa experienţă profesională,dar şi umană. Mereu cu zâmbetul pe buze, avea câteo vorbă bună şi o povaţă pentru fiecare dintre noi,mai tinerele sale colege, îndrumări de ordinprofesional, dar, aşa cum am amintit, şi uman. Iar,când era cazul, cu o delicateţe rar întâlnită, ştia săfacă o mustrare fără a jigni sau supăra, făcea partedin categoria acelor oameni speciali în companiacărora am vrea să trăim mereu.

Ceea ce m-a frapat în mod special la doamnaOlga Ionescu a fost eleganţa sa şi aerul aristocratic,eleganţă pe care a încercat să ne-o inspire şi nouă.Parcă o văd intrând pe uşa biroului, cu zâmbetulacela, îndrăznesc să spun, ştrengăresc, deşi înaintaseîn vârstă, mereu elegantă şi aranjată. Îşi păstraseacea prospeţime a spiritului, în ciuda faptului cănecazurile vieţii nu o ocoliseră. �u vorbea foartemult. Se aşeza la biroul din colţ şi se apuca imediatde muncă, o muncă meticuloasă, pe care o făcea cumultă răbdare şi pasiune. Păstrăm şi acum registreleei cu date de evidenţă, într-o caligrafie desăvârşită,registre care au stat la baza întocmirii primelor ediţiiale „Repertoriului legislaţiei României – evidenţăoficială”, după anul 1996.

Cuvintele sunt sărace şi nu pot exprima întotalitate personalitatea şi grandoarea unui om. Îmivoi aminti mereu cu drag de doamna Olga Ionescu!Dumnezeu să o odihnească în pace!”



Olga Ionescu a elaborat, împreună cu Cornelia

Vasilescu, fosta sa colegă de secţie de la actualul

Consiliu Legislativ, volumele Codul comercial(Editura Monitorul Oficial, 1998), Legislaţie privindasociaţiile şi fundaţiile (Editura Monitorul Oficial,

1998) şi Codul comercial şi alte reglementărireferitoare la raporturile juridice comerciale(Editura All Beck, 2001), toate trei coordonate de

Sorin Popescu, preşedintele Secţiei de evidenţă

oficială a legislaţiei şi documentare a celui de-al

treilea Consiliu Legislativ.

Unul din cei mai importanţi specialişti din

domeniul juridic care şi-au adus o contribuţie impor -

tantă la bunul mers al celui de-al doilea Consiliu

Legislativ, din perioada 1971 – 1989, a fost Scarlat

Şerbănescu, de altfel un bun cunoscător şi a activităţii

Consiliului Legislativ interbelic (1926 – 1948).

Scarlat Şerbănescu s-a născut la 26 septembrie 1913

la Piteşti într-o familie originară din Vâlcea, cu vechi

tradiţii în magistratură. Bunicul din partea mamei,

Scarlat Popescu, s-a ilustrat ca procuror general al

Curţii de Casaţie pe la 1900, iar tatăl său, Virgil

Şerbănescu, a funcţionat, până la pensionare, la

Curtea de Apel din Craiova, unde la un moment dat

a ajuns preşedinte.

După absolvirea Facultăţii de Drept, Scarlat

Şerbănescu şi-a luat doctoratul. Cariera de magistrat

şi-a început-o ca judecător supleant în Tribunalul

Constanţa, urmând apoi drumul ascendent la instan -

ţele cu sediul în Bucureşti: Tribunalul Ilfov, Curtea

de Apel şi Tribunalul Suprem, unde a fost ales numai

pe baza meritelor sale profesionale.

După cum îşi amintea profesorul Octavian

Căpăţână, „în perioada comunistă, ca judecător înTribunalul Ilfov, Scarlat Şerbănescu a avut curajulcivic să admită contestaţia la executare a pedepseicu închisoarea, introdusă de către Maria Antonescu(văduva mareşalului Ion Antonescu), anulând hotă -rârea prin care fusese condamnată fără să fi fostcitată, deoarece i se ignora domiciliul. Sancţiuneapentru Scarlat Şerbănescu urma să fie trimiterea înlagăr pe Bărăgan. Dar, secretarul general din aceavreme de la Ministerul Justiţiei, Ciprian Raţiu, fostpreşedinte al Secţiei comerciale din Tribunalul Ilfov,care cunoştea perfect valoarea profesională şiintransigenţa lui Scarlat Şerbănescu, s-a opus cate -goric, obţinând ca sancţiune transferarea acestui

magistrat incomod la Tribunalul din Fălticeni.”Scarlat Şerbănescu a reuşit însă să fie încadrat, pe o

perioadă lungă de timp, într-o unitate din Bucureşti a

notariatului de stat, ce a luat locul notarilor publici

din trecut.

A lucrat, rând pe rând, ca redactor, redactor şef

adjunct şi redactor şef la revista „Justiţia Nouă”.

A fost, de asemenea, consilier la Ministerul Justiţiei,

la Direcţia de studii.

Scarlat Şerbănescu era necăsătorit, fără copii.

Locuia împreună cu sora sa, Florica Şerbănescu,

doctor în medicină.

Revenirea neaşteptată în magistratură a lui

Scarlat Şerbănescu, deşi nu avea „calitatea de mem -

bru P.C.R.”, a constituit un moment important pentru

activitatea sa juridică. Conform opiniei profesorului

Octavian Căpăţână, pe Scarlat Şerbănescu l-arecuperat în magistratură Teodor Mandrea, coleg defacultate de la Iaşi cu Alexandru Voitinovici. Acestadin urmă a înţeles să cureţe treptat Curtea Supremăde judecătorii fără carte, instalaţi după 1944 de cătrecomunişti, înlocuindu-i cu elemente de valoare,printre care Scarlat Şerbănescu, recomandat deTeodor Mandrea. La Curtea Supremă, ScarlatŞerbănescu a funcţionat cu înalt prestigiu până lapensionare. Astfel, Scarlat Şerbănescu a activat ca

judecător la Tribunalul Suprem, secţia civilă, în

perioada 24 ianuarie 1963 – 24 iulie 1975, când s-a

pensionat.

După pensionare a funcţionat în calitate de

consilier temporar la nou înfiinţatul Consiliu Legislativ.

În 1978, după ce cunoscutul profesor univer -

sitar Tudor R. Popescu a devenit, după academicianul

Traian Ionaşcu, preşedinte al Comisiei de Arbitraj

pentru Comerţ Exterior, organism jurisdicţional

permanent pentru soluţionarea litigiilor comerciale



M e d a l i o n

SCARLAT ŞERBĂNESCU – un judecător de elită,cu un caracter nobil

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU

Preşedinte de Secție


cu elemente de extraneitate, ce funcţiona pe lângă

Camera de Comerţ şi Industrie a României, Scarlat

Şerbănescu a fost numit arbitru. Pensionar fiind,

Scarlat Şerbănescu a lucrat cu aceeaşi râvnă ca

arbitru, dar şi în calitate de consilier juridic (consul -

tant) la Ministerul Justiţiei, până aproape în ultimul

moment al vieţii.

„Scarlat a fost un om al muncii neobosite şidornic de viaţă încât, pe bună dreptate, poate fi datca exemplu pentru tinerele generaţii de jurişti2”,

considera valorosul jurist Gheorghe Butnăreanu,

prieten din tinereţe al lui Scarlat Şerbănescu.

În portretul pe

care i l-a făcut,

Gheorghe Butnărea -

nu scria: „A lucratdin răsputeri în via ţapublică şi parti -culară. Codul fa mi -liei, adnotat şico mentat de ScarlatŞerbănescu, a avut orăspândire bine me -ri tată; personal l-amgăsit şi pe masa delucru a unui notardin îndepărtata co -

mună Independenţa de la graniţa dobrogeană. Calucrător în justiţie, ca magistrat a luptat pentrurăspândirea adevărului, dreptăţii şi ştiinţei juridice,fidel principiului scripta manent în hotărârileredactate sau scrierile sale cu caracter juridic.Scarlat Şerbănescu a fost un om de cinste, onoare şiprobitate profesională. Dacă se va scrie, cândva,Istoria justiţiei româneşti, Scarlat Şerbănescu poateocupa un loc de merit şi va constitui un exemplupentru viitorii jurişti. [...] Scarlat Şerbănescu a iubitmult viaţa. Iubea marea, plaja, fiind anual văzut laEforie �ord! Iubea muntele încât an de an mergea laCălimăneşti şi nu se mai sătura să admire priveliştilede pe malurile râului Olt. Dornic mereu să cunoascălumea, a făcut multe excursii în străinătate3”.

Scarlat Şerbănescu a desfăşurat o bogată ac -

tivi tate publicistică în diverse reviste juridice, unde a

avut ocazia să pună în valoare amplele sale cunoştinţe

din domeniul dreptului. Astfel, înainte de 1944, a

scris cu precădere în revista „Pandectele Române”,

pentru ca, după aceea, semnătura sa să fie des

întâlnită în publicaţii ca „Justiţia Nouă” şi „Legali -

tatea Populară”.

Scarlat Şerbănescu a

fost autorul cărţii Codulfamiliei, comentat şi adnotat,apărută, în 1963, la Editura

Ştiinţifică din Bucu reşti, şi a

realizat, îm preună cu Marin

Popa şi Ioan Mihuţă,

lucrarea Dreptul mun cii şilegis laţia locativă, având un

cuvânt înainte de Emi lian

Nucescu, magistrat de

carieră, preşedinte al Tri -

bunalului Suprem, ce a fost tipărită, în anul 1974, tot

de Editura Ştiin ţifică.

Scarlat Şerbănescu s-a numărat şi printre

autorii volumului Dreptul românesc contemporan.Evoluţie şi perspective, însumând 470 de pagini, ce a

apărut, în 1977, la Editura Ştiinţifică şi Enciclo -

pedică.

În plină putere creatoare, Scarlat Şerbănescu a

încetat din viaţă în ziua de sâmbătă 1 iulie 1995, ora

11 şi 5 minute, după cum preciza Gheorghe

Butnăreanu, martor al acestui trist eveniment, la

Spitalul Militar Central din Bucureşti. Cu lacrimi înochi, scria Gheorghe Butnăreanu, te sărutăm Scarlatepentru ultima oară! A lăsat prietenilor, dar şi tuturor

celor care l-au cunoscut, amintirea de neşters a unui

judecător de elită şi a unui om cu un caracter nobil.



1

Gheorghe Butnăreanu: Scarlat Şerbănescu – un modelmoral, în „Palatul de Justiţie”, nr.6 – 7, 1995, p.12

Recent, a apărut într-o prezentare grafică

deosebită, la Editura Cordial Lex din Cluj-Napoca,

în cadrul colecţiei Drept Public Român, cea de-a II-a

ediţie a volumului intitulat “Puterea executivă şiadministraţia publică”, semnat de prof. univ. dr. Ioan

Vida, fost preşedinte al Curţii Constituţionale şi drd.

Ioana Vida.

Lucrarea, de larg interes ştiinţific şi juridic,

abordează dimensiunile şi raporturile dintre puterea

executivă şi administraţia publică, căutând răspunsul

la întrebarea controversată din literatura de specia -

litate, dacă puterea executivă cuprinde sau nu admi -

nistraţia publică.

Volumul este conceput în două părţi distincte,

fiecare tratând puterea executivă, respectiv adminis -

traţia publică în România.

Astfel, în cadrul primei părţi, după o scurtă

prezentare a organizării administraţiei publice, în care

se concluzionează că “acolo unde dispare dreptul decontrol al statului asupra colectivităţilor locale înce -pe federalismul”, autorii analizează, în primul capitol,

puterea executivă, urmând ca cel de-al II-lea capitol,

în mod firesc, să fie dedicat puterii executive în

România, începând cu anul 1991. Sub acest din urmă

titlu sunt analizate pe rând şi în mod amănunţit,

instituţia prezidenţială, Guvernul României, precum

şi exercitarea controlului parlamentar asupra executi -

vului şi a administraţiei publice.

Partea a II-a debutează cu o prezentare suc -

cintă a administraţiei publice, urmând ca primul

capitol al acestei părţi să fie rezervat administraţiei

de stat, fiind aduse în prim-planul atenţiei cititorilor,

autorităţile autonome ale administraţiei publice

centrale de specialitate, cum ar fi: Avocatul Popo -

rului, Consiliul Economic şi Social, Curtea de Con -

turi, Consiliul Legislativ, Consiliul Naţional al

Audiovizualului, Agenţia Naţională de Integritate,

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, precum şi Ser -

vi ciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii

Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază.

Administraţia publică locală o regăsim pre -

zentată atent în capitolul al II-lea, unde autorii, în

debutul acestuia, fac o analiză deosebit de interesantă

a regimurilor locale din diferite state: S.U.A., Ger -

mania, Austria, Elveţia, Franţa, Belgia şi Italia.

În mod remarcabil, autorii reuşesc ca, în conti -

nuarea acestui din urmă capitol, să prezinte succint

şi deosebit de documentat administraţia publică

locală a României, unde sunt analizate, printre altele,

şi normele constituţionale privitoare la administraţia

publică, precum şi aplicarea principiului autonomiei


NOI APARIŢII EDITORIALE

Prof. univ. dr. Ioan VidaDrd. Ioana Cristina Vida

Puterea executivă şiadministraţia publică

- ediţia a II-a -

Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012, 422p.

locale în organizarea şi funcţionarea administraţiei

publice locale.

Analizând pe parcursul lucrării, în mod deta -

liat, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu ajutorul

căreia se clarifică aspecte controversate legate de

interpretarea şi aplicarea normelor legale în acord cu

prevederile constituţionale, prof. univ. dr. Ioan Vida,

beneficiind de o vastă experienţă în domeniu, atât ca

un teoretician dintre cei mai avizaţi, dar şi ca practician

al dreptului constituţional şi administrativ, precum şi

coautoarea, drd. Ioana Vida, au realizat o cercetare

care se remarcă printr-un valoros fundament ştiinţific,

dar şi printr-o valoroasă contribuţie pe care a adus-o

la îmbogăţirea doctrinei de specialitate.

Abordarea complexă a celor două concepte,

puterea executivă şi administraţia publică locală şi a

relaţiilor dintre ele, precum şi modul de prezentare

folosit de autori reprezintă argumente ca această

lucrare să nu lipsească din biblioteca studenţilor,

funcţionarilor publici, precum şi a tuturor celor impli -

caţi în fenomenul guvernării ori în cel al adminis -

traţiei publice.

Pentru specialiştii din Consiliul Legislativ, ea

prezintă un plus de interes, întrucât analizează inclu -

siv această instituţie fundamentală a statului de drept.

expert, Alina PALOMINO TUERO


�oi apariții editoriale


Semnalăm recenta apariţie, în galeria lucrărilor

valoroase oferite juriştilor, dar mai ales specialiştilor

în drept administrativ, atât sub aspectul problemelor

discutate, cât şi al actualităţii acestora, a volumului

intitulat Elemente de ştiinţa administraţiei, semnat

de lector univ. dr. Cezar Corneliu Manda, consilier în

cadrul Consiliului Legislativ.

Conştientizând că sarcinile şi misiunile ce

revin administraţiei publice naţionale, dobândesc,

treptat, un grad sporit de complexitate, concomitent

cu multiplicarea lor, pe măsura dezvoltării şi inte gră -

rii societăţii în spaţiul european, demersul ştiinţific

realizat de autor propune studierea noţiunilor şi

conceptelor fundamentale ale ştiinţei administraţiei,

ce gravitează în jurul „faptului administrativ”, acesta

fiind, în viziunea distinsului autor, esenţa, elementul

principal al cercetării administrative.

Lucrarea este concepută în 12 capitole, fiecare

tratând principalele probleme ale ştiinţei adminis -

traţiei, ca ştiinţă autonomă şi interdisciplinară.

În cadrul primului capitol sunt prezentate, în

mod sistematizat, aspecte referitoare la fundamenteleştiinţei administrative, necesitatea apariţiei, caracte -

risticile şi conţinutul acesteia.

Remarcăm cel de-al doilea capitol, intitulat

“Evoluţia ştiinţei administraţiei”, unde autorul par -

curge, în mod interesant şi succinct, principalele con -

cepte referitoare la ştiinţa administraţiei, în evoluţia

lor istorică, în Franţa, Germania, Statele Unite ale

Americii şi alte ţări europene şi, în special, România.

În Capitolul al III-lea, ca în orice demers

ştiinţific, legat de cunoaşterea unui domeniu, autorul

a considerat oportună identificarea principiilor careguvernează ştiinţa administraţiei şi o particularizează

în raport cu celelalte ştiinţe.

Cel de-al IV-lea capitol ne facilitează o cu -noaştere aprofundată a mediului în care adminis -traţia publică există ca fenomen organizaţional,

ocupând un loc aparte, preeminent, în societatea

globală unde ea este inserată în raport cu celelalte

organizaţii sau grupuri cu care ea poate fi comparată.

Capitolul V este rezervat sarcinilor adminis -traţiei publice, unde autorul, după o examinare aten -

tă, constată o mare diversitate a acestora, după natura

activităţilor, a mijloacelor utilizate, a mediului social,

dar şi a zonei unde acţionează funcţionarii publici.

În continuare, sunt oferite, în capitolul VI,

informaţii referitoare la organizarea administraţieipublice. În acest sens, sunt tratate subiecte precum:

administraţia ministerială, extraministerială şi auto -

no mă, structura teritorială, centralizarea, precum şi

descentralizarea administrativă în România.

Resursele administraţiei publice fac obiectul

capitolului al VII-lea în cadrul căruia este tratată pro -

blematica rezervată resurselor umane, mai întâi pe

plan juridic, cantonat în sfera dreptului administrativ,



Cezar Corneliu Manda

Elemente de ştiinţa administraţieiCurs universitar

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, 323p.

şi apoi, pe unul extra-juridic, realizat cu deosebire

prin intermediul psihologiei şi a sociologiei, având

drept ţintă, dincolo de explicarea fenomenologiei,

identificarea de modalităţi, forme şi soluţii concrete,

apte să genereze eficienţă în soluţionarea problemelor

cu care se confruntă administraţia publică, în general,

şi cea din România, în particular, în contextul exer -

citării funcţiei publice.

Capitolul VIII este dedicat documentării admi -n istrative şi detaliază aspecte privind etapele şi

mijloacele acesteia, precum şi noţiunea de document.

Aspecte interesante şi utile se regăsesc şi în cadrul

capitolului al IX-lea, capitol rezervat metodei înştiinţa administraţiei .

Decizia administrativă este analizată într-un

limbaj coerent, clar şi echilibrat în cuprinsul celui de-al

X-lea capitol. Sunt aduse în prim plan elementele,

natura, ierarhia, clasificarea, caracteristicile deciziei

administrative, precum şi etapele elaborării şi efectele

acesteia.

Pentru o înţelegere corectă a controlului ad -minis traţiei publice, în cel de-al XI-lea capitol,

autorul detaliază diferitele mecanisme de control, atât

formale, cât şi informale, misiunile controlului fiind

extrem de multiple şi diverse, pe măsura com plex i -

tăţii activităţii administraţiei. Totodată, sunt oferite

informaţii referitoare la cerinţele şi eficienţa activi -

tăţii de control, modalităţile, metodele, dar şi efectele

şi rezultatele acestuia.

În ultimul capitol al lucrării, autorul şi-a pro -

pus să înlesnească o mai bună înţelegere a noţiunii

de reformă a administraţiei publice şi a tipurilor aces -

teia, concomitent cu particularizarea reformei din

administraţia publică românească, analizată ca o con -

secinţă firească a schimbărilor produse în socie tatea

noastră, prezentându-ne, sub forma unor idei ce pri -

vesc viitorul administraţiei, unele soluţii ce se înscriu

pe coordonatele modernizării şi europenizării ad -

minis traţiei publice din România.

Lucrarea, reprezentând o cercetare actuală a

principalelor aspecte ale administraţiei publice locale,

este racordată pe deplin la realităţile social-politice de

la nivel naţional. Concepută într-un stil accesibil şi la

obiect, considerăm că cea mai recentă publicaţie a

lectorului univ. dr. Cezar Corneliu Manda constituie

un studiu extrem de necesar şi, de asemenea, util, atât

studenţilor, în calitatea lor de viitori funcţionari pu -

blici, cât şi practicienilor din cadrul administraţiei pu -

blice din România, în vederea formării şi per fec ţionării

lor continue.

expert, Alina PALOMINO TUERO




Monografia consacrată profesorului univer -

sitar doctor Mihail-Vasile Jakotă (29 septembrie

1917- 19 februarie 2007) reprezintă – după cum se

precizează în �ota asupra ediţiei – începutul seriei

„Personalităţi ale Universităţii „Alexandru IoanCuza”, Iaşi. Această lucrare deosebit de valoroasă a

apărut sub îngrijirea prof. univ. dr. Tudorel Toader,

decan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Alexan -

dru Ioan Cuza” din Iaşi, judecător la Curtea Constitu -

ţională, care a semnat, împreună cu prof. univ.

dr. Ioan Macovei şi în Cuvânt înainte.

Cartea dedicată memoriei profesorului univer -

sitar Mihail-Vasile Jakotă, întocmită cu mult pro -

fesionalism de către coordonatorul ei, prof. univ.

dr. Tudorel Toader, cuprinde, în cele 348 de pagini

ale sale, biografia reputatului profesor universitar

ieşean, lista lucrărilor sale (manuale, cursuri, articole,

studii, recenzii, titlurile tezelor de doctorat al căror

conducător ştiinţific a fost), teza sa de doctorat

„Contribuţiuni la studiul Legii celor 12 table” (pe

care a prezentat-o în ziua de 15 octombrie 1945),

evocări ale personalităţii sale, precum şi o serie de

studii ale unor specialişti din domeniul dreptului, din

aria sa de preocupare ştiinţifică.

Evocările deosebit de pertinente, care întregesc

imaginea renumitului profesor universitar ieşean, au

fost semnate de prof. univ. dr. Grigore Gr. Theodoru

(Amintiri despre profesorul Mihail-Vasile Jakotă);

prof. univ. dr. Traian Diaconescu (Mihail-VasileJakotă un ilustru magistru de Drept roman); prof.

univ. dr. Genoveva Vrabie (V-am ales model, studentăfiind); Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu (Mihail-Vasile Jakotă – specialist de renume în drept romanşi drept internaţional privat); prof. univ. dr. Elena

Iftime (Privilegiul întâlnirii cu Profesorul Mihail-Vasile Jakotă); prof. univ. dr. Vasile Păvăleanu (Înamintirea ilustrului meu Profesor universitar doctorMihail-Vasile Jakotă); consilier juridic Lăcrămioara

Vernică (In memoriam – un reper în interpretareadreptului internaţional: Prof. univ. dr. Mihail- VasileJakotă); dr. Ioan Chelaru (Mihail-Vasile Jakotă:ctitor de şcoală şi de caractere); dr. Constantin Arcu

(Scrisoare de la îngerul păzitor); Camelia Iordana

Antigona (In memoriam); conf. univ. dr. Gheorghe

Gheorghiu (Imaginea unui făuritor de şcoală); lect.

univ. dr. Cosmin Dariescu (Un pontif în epocanoastră: Mihail-Vasile Jakotă); lect. univ. dr. Camelia

Sărbuşcă (Profesorul).Aceste evocări, majoritatea semnate de colegi

de la catedră, de foşti studenţi şi apoi doctoranzi,

evidenţiază faptul că profesorul universitar Mihail-

Vasile Jakotă a făcut parte dintre personalităţile care

au conferit prestigiu celei mai vechi facultăţi de

ştiinţe juridice din ţară. După cum se arată în Cu -

vântul înainte al cărţii: „În competiţia nescrisă, daratât de benefică, cu celelalte centre juridice ale



In memoriamMihail – Vasile Jakotă

Profesor emerit

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi 2012, 348p.

învăţământului românesc, profesorul Mihail-VasileJakotă a creat la Iaşi o adevărată şcoală. O şcoală încare prezenţa magistrului dădea siguranţa că sepoate găsi răspuns la orice problemă, indiferent degradul ei de dificultate. Mai mult, la această şcoală,pe lângă studiul dreptului, s-a învăţat şi cum să teporţi în viaţă, cum să trăieşti în societate. Mihail-Vasile Jakotă a fost nu numai profesor de studenţi, cişi un profesor de profesori.”

Din punct de vedere didactic, prelegerile sale

erau deosebit de clare, pline de substanţă, bazate pe

argumente teoretice şi practice, care convingeau prin

justeţea soluţiilor şi utilitatea lor. Profesorul

universitar Mihail-Vasile Jakotă a impus întotdeauna

respect prin sobrietate, seriozitate, abnegaţie şi

puterea exemplului. Pentru Mihail-Vasile Jakotă,

profesia de dascăl a fost dimensiunea fundamentală a

existenţei sale.

Preocupările sale ştiinţifice s-au concentrat

asupra problematicii Dreptului roman şi Dreptului

internaţional privat. Direcţiile principale de cercetare

au fost fenomenele sociale şi politice din Imperiul

roman în perioada de declin a sclaviei şi reglemen -

tările peregrine din provincii. Concepţiile sale în

materia actelor juridice încheiate de sclavi în nume

propriu au avut un succes deosebit, fiind remarcate

şi preluate de doctrina europeană.

De asemenea, a investigat domeniul familiei şi

al obligaţiilor şi a acordat atenţie studiului reglemen -

tărilor recente din ţările europene, precum şi regle men -

tărilor internaţionale sau comune. Studiile pu bli cate în

carte fac parte din aria de cercetare ştiinţifică a pro -

fesorului universitar Mihail-Vasile Jakotă. Majo ritatea

lor au fost scrise de cei pe care i-a coordonat în

demersul ştiinţific de obţinere a titlului de doctor în

drept. Astfel, volumul cuprinde studii realizate de:

prof. univ. dr. Genoveva Vrabie (Consti tu ţionalismuleuropean – fenomen complex şi integrator); prof. univ.

dr. Brânduşa Ştefănescu (Insolvenţa unităţilor admi -nis trativ teritoriale); prof. univ. dr. Elena Iftime

(Dreptul omului la un mediu sănătos, prosper şiechilibrat ecologic); prof. univ. dr. Mona Maria Pivni -

ceru (Rezoluţiunea contractului de rentă viage ră);

prof. univ. dr. Traian Diaconescu (Iustinian Lex prodebitoribus in Italia et Sicilia); Suis discipulis, Valerius

M. Ciucă şi Aurora Ciucă (Din nou despre jus naturaeet gentium în calitate de fundamente ale dreptuluiinternaţional); prof. univ. dr. Vasile Păvăleanu (�ecesi -

tatea unui drept penal european); prof. univ.

dr. Gheorghe Durac (Câteva consideraţii în legăturăcu natura juridică şi efectele actelor procesuale dedispoziţie); dr. Ioan Chelaru (Condiţia juridică astrăinilor în România. Unele aspecte privinddrepturile şi obligaţiile străinilor cuprinse în Legea demodificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România.Corelarea acestora cu dreptul comunitar european);

lect. univ. dr. Codrin Macovei (Domeniul Legiiaplicabile fondului contractului în conformitate cuConvenţia de la Roma din 1980); lect. univ. dr. Dan

Constantin Tudurache (�atura juridică a contestaţieila executare); lect. univ. dr. Nicoleta-Rodica Dominte

(Delegarea atribuţiilor Adunării generaleextraordinare a societăţii pe acţiuni); Camelia Iordana

Antigona (�oţiunea de căsătorie în dreptulinternaţional privat); lect. univ. dr. Cosmin Dariescu

(Legea aplicabilă relaţiilor dintre un soţ cetăţeanromân şi celălalt soţ cetăţean spaniol conformdreptului internaţional privat spaniol); asist. univ. dr.

Dan Constantin Mâţă (Evoluţia formei contractualeverbis în dreptul roman); lect. univ. dr. Camelia

Sărbuşcă (Elemente de artă şi stil în opera epistolarăciceroniană); conf. univ. dr. Gheorghe Gheorghiu

(Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale); consilier

juridic Lăcrămioara Vernică (�oţiunea de hotărârearbitrală străină); dr. Constantin Arcu (Conflicte delegi în materia protecţiei minorului).

Pentru foştii studenţi şi colaboratori,

profesorul universitar Mihail-Vasile Jakotă a

reprezentat un model de dăruire faţă de profesie şi un

exemplu de virtuţi umane.

Menţionăm că profesorul Mihail-Vasile Jakotă

făcea parte dintr-o familie ieşeană de intelectuali de

elită, socrul său fiind cunoscutul şi apreciatul pictor

Otto Briese, care, împreună cu Corneliu Baba, a făcut

parte din grupul tinerilor artişti ce au pictat, sub

îndrumarea lui Tonitza, mănăstirea Durău. Astăzi,

lucrările sale sunt căutate de colecţionari şi vândute

la preţuri însemnate în cadrul licitaţiilor de artă.

Acest volum complex, elaborat cu atâta

minuţiozitate şi acurateţe, apărut în condiţii grafice

de excepţie, ce evocă personalitatea amplă a

profesorului Mihail-Vasile Jakotă, reprezintă o carte

de referinţă pentru lumea juridică românească.

Tudor PRELIPCEANU




La data de 12 octombrie 2012, a avut loc, la

Suceava, sesiunea semestrială a Academiei Central

Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte.

Sesiunea s-a desfăşurat în sala de festivităţi a

Muzeului de Ştiinţele Naturii din localitate, la aceasta

participând numeroase personalităţi ale vieţii

ştiinţifice şi culturale din România, Franţa, Moldova,

membre ale Academiei.

Lucrările sesiunii au fost conduse de acad.

prof. Edmond Jouve (Franţa), preşedinte executiv al

Academiei, iar din prezidiu au mai făcut parte prof.

dr. Dumitru Florescu, cancelar şi prof. dr. Manuela

Epure, vicepreşedinte al Academiei, precum şi prof.

dr. Gheorghe Avornic, rectorul Universităţii de Ştiinţe

Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”

din Chişinău.

În deschiderea lucrărilor, prof. dr. Paula

Romanescu a prezentat o impresionantă antologie

bilingvă româno-franceză, recent apărută la Editura

Betta, intitulată Unde sunt cei care nu mai sunt – Oùsont-ils ceux qui n’existent plus? în care sunt

publicate, în selecţia şi traducerea proprie, poeme

scrise în închisorile comuniste de către un număr de

89 de autori (cifră revelatorie, amintind de sfârşitul

regimului opresor), de la nume prestigioase precum

Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea Ionescu-Quintus,

Haig Acterian, Ion Caraion, Gabriel Ţepelea, Vasile

Voiculescu, Ion Omescu, la tineri elevi ori studenţi,

aflaţi atunci la primele încercări poetice.

În cadrul sesiunii au fost prezentate

comunicări din partea unor membri ai secţiunilor

Academiei: medicală, politică, juridică, tehnică şi de

arte, dintre care remarcăm, pentru valoarea ştiinţifică

şi interesul pe care îl prezintă:

– la Secţiunea Medicală, comunicarea prof.

dr. Leon Dănăilă, intitulată Malformaţii

arteriovenoase în lobul temporal: tratamentmicrochirurgical şi rezultate în 89 cazuri, precum şi

cea a dr. Andrei Damian, privind Infertilitateamasculină: perspective curente;

– la Secţiunea Politică, comunicarea prof. dr.

Derek El Zein (Franţa): Trecut şi viitor al etnicilorgermani din România;

– la Secţiunea Arte, comunicarea prof. dr.

Manuela Epure: Semiotica reclamelor publicitare.Etica în publicitatea românească;

– la Secţiunea Juridică, comunicarea prof. dr.

Gheorghe Avornic şi dr. Lucia Bînzaru (Republica

Moldova) privind Declaraţia unilaterală aGuvernului înaintea Curţii Europene a DrepturilorOmului în jurisprudenţa moldovenească, cea a dlui

Sorin Popescu, secretar de stat şi a dlui Cătălin Ciora,

şef de sector la Consiliul Legislativ, intitulată Aspectepractice privind republicarea noilor coduri şi aactelor normative conexe, precum şi cea a prof. dr.

Moise Bojincă, referitoare la Interferenţa dreptuluicu morala în antichitatea greco-romană.

Cu acest prilej, prof. dr. Dumitru Florescu a

prezentat propunerile de noi membri ai Academiei,

care au fost votaţi, apoi, individual, în unanimitate:

prof. dr. Moise Bojincă, rectorul Universităţii

„Constantin Brâncuşi” din Tg.-Jiu; Cătălin Ciora,

consilier, şef de sector la Consiliul Legislativ al

României; prof. dr. Jamal Asmi, de la Universitatea

Paris – Panthéon (Franţa), precum şi Cezar Hîncu,

preşedintele Curţii de Apel Suceava.

S-a prezentat, apoi, proiectul Acordului de

parteneriat între Academia Central Europeană de

Ştiinţe, Litere şi Arte şi Universitatea de Studii

Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”,

semnat, în cadrul adunării, de reprezentanţii celor

MANIFESTĂRI ȘTIINŢIFICE

Academia Central Europeanăde Ştiinţe, Litere şi Arte

Sesiunea din 12 octombrie 2012, Suceava

două instituţii, prof. Edmond Jouve şi prof. Gheorghe

Avornic.

Prin grija unui colectiv condus de prof. dr.

Dumitru Florescu, toate comunicările prezentate în

cadrul sesiunii au fost publicate în BuletinulAcademiei nr. 4/2012, distribuit cu acest prilej tuturor

participanţilor.

Participanţii au prezentat vii mulţumiri dlui

Cezar Hîncu, preşedintele Curţii de Apel Suceava,

pentru eforturile depuse în organizarea, în cele mai

bune condiţii, a desfăşurării lucrărilor Academiei,

precum şi în asigurarea confortului participanţilor

într-o pitorească locaţie din regiune.

Sorin POPESCU

Preşedinte de secţie


Manifestări științifice


1. ALEXE, IRI�A. – Aspecte privind mobilitatea înalţilor funcţionari publici reflectate de jurisprudenţa

instanţelor din România. – În: Revista de drept public nr.1-2, 2012, p.90-102

Autoarea, în urma analizei reglementărilor în vigoare şi a jurisprudenţei în domeniu, face următoarea propunere “de lege

ferenda”: se apreciază ca fiind judicioasă introducerea formulării “principiul mobilităţii”, cu consecinţele de rigoare, în primul

rând aceea de a stabili un cadru programat întemeiat pe criterii clare şi coerente în aplicarea principiului mobilităţii. De asemenea,

autoarea consideră că, “de lege ferenda”, se impune precizarea, în textul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor

publici, a motivelor de aplicare a mobilităţii, cu interzicerea detalierii acestora prin acte normative sau administrative de către

Guvern sau orice autoritate administrativă, care ar fi o adăugare nepermisă la lege, având în vedere reglementarea instituţiei în

Constituţie, prin lege organică.

Subiect: funcţionar public; Legea nr.188/1999; mobilitate, principiu

2. A�TO�IU, GEORGE. – Jurisprudenţa Curţii Europene şi legea penală română. – În: Revista de drept

penal nr. 2, 2012, p.9-16

S-ar impune, în opinia autorului, în urma analizei jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, “de lege ferenda”, ca în

Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, să se

prevadă dispoziţii mai adecvate, care să interzică orice fel de abuzuri faţă de condamnaţi sau supunerea acestora la măsuri şi

tratamente care ar putea fi considerate degradante ori inumane.

Subiect: Curtea Europeană a Drepturilor Omului; lege penală ; pedeapsă; proces penal

3. AVRAM, MARIETA ; ILIE, A�DRA-ROXA�A. – Concursul între poprirea asigurătorie înfiinţată în

materie civilă şi poprirea executorie asupra conturilor bancare. – În: Curierul Judiciar nr.5, 2012, p.278-287

Autorii propun “de lege ferenda” modificarea art.254 din noul Cod de procedură penală prin corelarea cu prevederile Codului

de procedură civilă şi cu practica instituţiilor de credit. Astfel, sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile

incorporale, urmăririle datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia

persoană, ori de către cel păgubit ori sumele de bani care vor fi datorate în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente sunt

poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanţei sau încheierii prin care se înfiinţează

poprirea. De asemenea, se propune modificarea noului Cod de procedură penală pentru a se elimina confuzia frecventă între

noţiunile de “sechestru” şi “poprire”; se mai propune reformularea art.249 alin.(7) din noul Cod de procedură penală, în sensul

că nu pot fi sechestrate ori supuse popririi bunurile care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori a altei persoane de drept

public şi nici bunurile exceptate prin lege; ultima propunere “de lege ferenda” a acestui articol se referă la completarea art. 700

alin.(5) din noul Cod de procedură civilă, prin introducerea unei noi categorii de bunuri exceptate de la executarea silită prin

poprire şi anume sumele de bani ori alte bunuri asupra cărora s-a înfiinţat măsura asiguratorie a popririi în conformitate cu

dispoziţiile Codului de procedură penală, când această măsură a fost luată în vederea confiscării, până la recuperarea tuturor

sumelor ori bunurilor supuse confiscării, astfel cum acestea sunt constatate prin hotărârea definitivă a instanţei penale.

Subiect: Cod de procedură civilă; Cod de procedură penală; bunuri; debitor; poprire ; sechestru

4. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Aspecte critice privind obligaţia legală de întreţinere în reglementarea

Codului civil (Legea nr.287/2009). – În: Dreptul nr.4, 2012, p.11-23

Autorul consideră, analizând reglementările legale în vigoare, că s-ar impune “de lege ferenda” următoarele modificări:

renunţarea la dispoziţiile art.513 din Codul civil; reformularea art. 13 alin.(1) în sensul că “renunţarea la exerciţiul unui drept

nu se prezumă”, iar art. 515 ar putea să prevadă că “nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul de a solicita întreţinere”;

modificarea art. 514 în sensul de a-i schimba denumirea marginală, abrogarea alin.(1), modificarea alin.(3) şi transformarea lui

în articol distinct. Astfel, denumirea marginală a art. 514 ar putea fi “stingerea obligaţiei de întreţinere”, iar alin. (3) ar putea


* Lucrare realizată de Lucia Violeta Niculae, Consiliul Legislativ.

REFERI�ŢE BIBLIOGRAFICE

Propuneri de lege ferendaextrase din articolele publicate în revistele de drept

româneşti (semestrul I 2012)

– Bibliografie indexată şi adnotată∗ –

prevedea că “dreptul la întreţinere poate fi urmărit în condiţiile legii”, cu denumirea marginală: “Urmărirea dreptului de

întreţinere”; modificarea dispoziţiilor art.525 astfel încât să se refere la minorul fără capacitate de exerciţiu; abrogarea

dispoziţiilor art. 499 alin.(3) din Codul civil şi punerea în acord a prevederilor art. 520 cu cele ale art. 516 alin. (2) din actualul

Cod civil şi eliminarea din conţinutul primului articol a referirii la obligaţia de întreţinere a fostului adoptat de către soţul său.

Subiect: Cod civil; întreţinere ; obligaţie ; reglementare

5. CASIA, CRISTI�A. – Procedura reprezentării salariaţilor în procesul de negociere colectivă. – În:

Curierul Judiciar nr.5, 2012, p.288-292

Autoarea consideră necesar ca, “de lege ferenda”, să se reglementeze şi să se stabilească expres, prin lege, statutul juridic al

reprezentanţilor aleşi ai salariaţilor (condiţii de alegere, mandatul lor, etc.) pentru a participa în calitate de parteneri la dialogul

social şi la negocierea colectivă.

Subiect: federaţie sindicală ; lider ; negociere ; salariaţi ; sindicat

6. DOBRICA�, GHEORGHE. – Propuneri “de lege ferenda” privind reintroducerea recursului în

anulare în noul Cod de procedură civilă. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.232-250

Pentru completarea lacunei care s-a produs, în opinia autorului, în reglementarea procesuală actuală, se propune “de lege ferenda”

reintroducerea recursului în anulare în noul Cod de procedură civilă la Cartea a II-a – Procedura contencioasă, titlul III – Dispoziţii

privind asigurarea unei practici unitare, a unui nou capitol, Capitolul II

1

, numit “Recursul în anulare” cuprinzând art. 514

1 –

514

8

.

Subiect: noul Cod de procedură civilă ; recurs în anulare;

7. DUŞCĂ, A�CA ILEA�A. – Codul civil şi materia mediului – parţiale împliniri şi deziluzii (I). – În:

Pandectele Române nr.1, 2012, p.89-96

Autoarea consideră că se impune ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului să fie modificată,

în sensul ca un capitol special să fie rezervat poluării electromagnetice. Astfel, planul de acţiuni şi autorizaţia integrată de mediu

ar trebui să privească şi radiaţia electromagnetică; autoritatea publică centrală pentru sănătate ar trebui să monitorizeze starea

de sănătate a populaţiei şi în relaţie cu acest factor de risc; autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare ar trebui să

intensifice cercetările pentru a elimina incertitudinile cu privire la efectele dăunătoare ale radiaţiei electromagnetice; autorităţile

administraţiei publice locale, care au atribuţia să supravegheze operatorii economici pentru prevenirea eliminării accidentale de

poluanţi, trebuie să aibă în vedere şi pe cei a căror activitate este generatoare de radiaţie electromagnetică, iar Autoritatea

Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să aibă atribuţii şi în materia aceasta. De asemenea, se propune „ de lege

ferenda” şi modificarea Codului de procedură civilă prin înfiinţarea instanţelor de mediu.

Subiect: dezvoltare durabilă ; protecţia mediului ; O.U.G. nr. 195/2005; radiaţie electromagnetică

8. DUVAC, CO�STA�TI�. – Accesul ilegal la un sistem informatic în reglementarea noului Cod penal.

– În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.88-109

După o analiză a reglementării materiei, autorul propune “de lege ferenda” introducerea, ca un element circumstanţial de

agravare, şi a împrejurării în care fapta prevăzută la art. 360 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 – Codul penal – este comisă în scopul

obţinerii de date informatice.

Subiect: Codul penal; infracţiune; lege penală; pedeapsă

9. DUVAC, CO�STA�TI�. – Asemănări şi deosebiri între înşelăciune şi alte incriminări din noul Cod

penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.74-103

Comparând infracţiunea de înşelăciune din noul Cod penal (Legea nr.286/2009), autorul face următoarele propuneri “de lege

ferenda”: limitele de pedeapsă să fie reevaluate în raport cu situaţia actuală a infracţionalităţii în ţara noastră şi cu nevoile

prezente de represiune penală; corelarea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute în noul Cod penal cu cele din legile speciale,

pentru a evita situaţii în care fapte mai puţin grave să fie sancţionate mai aspru decât unele fapte mai grave. Aceste propuneri

s-ar putea materializa în legea de punere în aplicare a noului Cod penal.

Subiect: infracţiune; înşelăciune; fraudă; identitate falsă; înşelarea autorităţilor; pedeapsă; sperjur

10. DUVAC, CO�STA�TI�. – Bancruta simplă în noul Cod penal. – În: Revista de drept penal nr.4, 2011,

p.67-81

Întrucât bancruta, în reglementarea actuală, prezintă două modalităţi normative alternative determinate de modul în care se

înfăţişează elementul material al incriminării (omisivă şi comisivă), se propune “de lege ferenda” renunţarea la cea de-a doua

modalitate normativă care apare în conţinutul incriminării ca inutilă, din moment ce, în toate situaţiile, realizarea acesteia va

presupune mai întâi comiterea faptei tipice în modalitatea omisivă.

Subiect: bancrută simplă; infracţiune; insolvenţă; noul Cod penal

11. DUVAC, CO�STA�TI�. – Înşelăciunea în noul Cod penal. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.104-134

Analizând reglementările în vigoare, autorul consideră ca fiind necesară “de lege ferenda” propunerea de reintroducere, ca

element circumstanţial de agravare, şi împrejurarea în care prin comiterea infracţiunii de înşelăciune s-au produs consecinţe

deosebit de grave, în înţelesul arătat de art.183 din noul Cod penal (Legea nr.286/2009).

Subiect: Codul penal ; fraudă; infracţiune; lege penală; pedeapsă

Referințe bibliografice


12. FLOREA, BUJOREL. – Contractul de închiriere a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice din

perspectiva Codului civil actual. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.2, 2012, p.39-59

Pentru a se evita confuziile şi situaţiile neclare ce pot da naştere unor litigii, autorul propune, “de lege ferenda” următoarele: art.

63 alin.(3) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe să fie reformulat, în sensul ca dreptul de distribuire

să fie transmis beneficiarului numai dacă s-a convenit expres în acest sens; de asemenea, ar fi util să fie uniformizate noţiunile

de “chirie” şi “remuneraţie”, în sensul ca legea specială să păstreze noţiunea de “chirie”, utilizată pentru contractele de gen în

materie, şi o ultimă propunere este aceea de a opera modificări pentru eliminarea ambiguităţii rezultate din folosirea termenilor

“folosinţă” şi “utilizare”, care au în context semnificaţii juridice diferite.

Subiect: contract ; închiriere ;

13. FLOREA, BUJOREL. – Incidenţa normelor noului Cod civil asupra contractului de reprezentare

teatrală ori de execuţie muzicală. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.44-87

Având în vedere că regimurile juridice privind obligaţiile părţilor contractului de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală

sunt diferite (obligaţiile cesionarului sunt supuse regimului juridic prevăzut de legea specială, în vreme ce obligaţiile cedentului,

regimului juridic de drept comun), s-ar impune, “de lege ferenda”, corectarea acestui decalaj, prin inserarea în legea specială şi

a obligaţiilor specifice cesionarului.

Subiect: drepturi patrimoniale ; impreviziune ; interpretare muzicală ; reprezentare teatrală

14. FLOREA, SO�IA. – Acţiunea în contrafacere în dreptul intern. – În: Revista română de drept privat

nr.2, 2012, p.94-150

Autoarea face mai multe propuneri “de lege ferenda”, astfel: în ceea ce priveşte acţiunile întemeiate pe drept la desene şi modele

sau pe drept de marcă, se poate reglementa posibilitatea ca tribunalul sesizat cu acţiunea principală în contrafacere să fie

competent să soluţioneze cererile incidentale privind nevalabilitatea titlului de protecţie al reclamantului, dar riscul este acela

al insuficientei specializări a instanţelor în materia drepturilor de proprietate intelectuală; ar fi, de asemenea, necesară adoptarea

unor reglementări identice în materia dreptului la brevet şi a dreptului la desene şi modele; noţiunea de “scară comercială”

necesită precizări din partea legiuitorului în materia dreptului proprietăţii industriale, în condiţiile în care sunt posibile interpretări

divergente ale acesteia; se apreciază, totodată, ca utilă, adoptarea, în materia drepturilor de proprietate industrială, a prevederilor

art.139/6 alin.(10) din Legea nr.8/1996, modificate corespunzător, care instituie prezumţia scopului comercial în anumite situaţii

de fapt. Comisia Europeană a propus studierea problemei dacă “de lege ferenda” prevederile art.13 din Directivă ar trebui

modificate în sensul că pot fi acordate despăgubiri care să depăşească prejudiciul efectiv suferit de reclamant, prin raportare la

beneficiul injust realizat de pârât, potrivit principiilor care guvernează îmbogăţirea fără justă cauză.

Subiect: contrafacere ; drept de proprietate intelectuală ; drept procesual civil ; sancţiuni civile

15. FLOREA, SO�IA. – Consideraţii privind noţiunea tehnico-juridică de “contrafacere”. Evoluţii legale

jurisprudenţiale. – În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1, 2012, p.165-176

Analizând reglementările şi jurisprudenţa în materie, autoarea face următoarele propuneri “de lege ferenda”: reglementarea

privind marca, având în vedere practica CJUE, în cazurile de contrafacere cu privire la problema dacă folosirea unui semn

înregistrat ca marcă s-a făcut în cadrul unei activităţi comerciale; completarea legilor speciale cu prevederile Legii nr.344/2005

privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire; în

raport de reglementarea faptei de contrafacere din legile speciale privind mărcile, brevetele de invenţie, desenele şi modelele

industriale, reglementarea în sensul că sunt mărfuri contrafăcute orice mărfuri care incorporează oricare din aceste drepturi,

fără consimţământul titularului.

Subiect: contrafacere ; dreptul proprietăţii intelectuale ; proprietate industrială

16. GE�OIU, ILIOARA. – Consideraţii în legătură cu dispoziţiile generale ale Codului civil (Legea

nr.287/2009) în materia opţiunii succesorale. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.24-43

Faţă de reglementarea actuală, autoarea propune “de lege ferenda” ca exprimarea folosită de legiuitor în art. 1105 din Codul civil

(Legea nr.287/2009) referitoare la retransmiterea dreptului de opţiune succesorală să fie reformulată, ţinându-se seama de criticile

şi sugestiile formulate în doctrină.

Subiect: succesiune multiplă ; succesor ; termen de opţiune succesorală; Codul civil

17. GHERDA�, SERGIU. – Răspunderea delictuală “subsidiară“. – În: Pandectele Române nr.6, 2012,

p.84-139

Autorul concluzionează, analizând normele în vigoare, că s-ar impune, “de lege ferenda” abrogarea art. 1368 din noul Cod civil

(Legea nr. 287/2009), în opinia autorului fiind incompatibil cu domeniul răspunderii delictuale pentru fapta proprie; de asemenea,

o altă propunere vizează păstrarea primei teze a alin.(2) al art. 1368 din noul Cod civil (Legea nr.287/2009) şi corelativ, eliminarea

frazei “ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor”.

Subiect: echitate ; noul Cod civil ; răspundere legală ; vinovăţie

18. GHERGHI�A, SIMO�A. – Discuţii privitoare la implicarea fondurilor publice în proiectele de

parteneriat public-privat în condiţiile legislaţiei României actuale. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.95-110

Analizând reglementările legale în vigoare (Legea nr.178/2010 a parteneriatului public-privat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.86/2011 de modificare şi completare a Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010 şi Hotărârea Guvernului nr.1.239/2010

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii parteneriatului public-privat) autoarea face următoarea propunere



“de lege ferenda”: reglementarea corespunzătoare a cheltuirii fondurilor publice în proiecte de parteneriat public-privat, în

sensul consacrării posibilităţii utilizării fondurilor publice în aceste proiecte.

Subiect: ajutor de stat; datorie publică ; fonduri publice ; parteneriat public-privat

19. GROFU, �ICOLAE. – Unele reflecţii asupra scopului procesului penal. – În: Dreptul nr.1, 2012, p.263-270

Analizând recenta evoluţie şi sediul materiei, autorul este de părere că “de lege ferenda” se impune reintroducerea scopului

procesului penal ca instituţie de sine stătătoare şi consolidarea impactului asupra desfăşurării procesului penal, astfel încât să

joace un rol semnificativ în adaptarea procesului penal român la exigenţele unui proces penal european modern, prin deducerea

din scopul procesului penal chiar a unor principii nereglementate expres.

Subiect: noul Cod de procedură penală ; proces penal

20. IO�IŢĂ, GHEORGHE-IULIA�. – Infracţiunea de incest în lumina actualelor reglementări şi a

noului Cod penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.196-207

Faţă de reglementările legale în vigoare, autorul este de părere că “de lege ferenda” ar fi necesar ca viitoarea normă de incriminare

a infracţiunii de incest să aibă următorul conţinut: “actul sexual, de orice natură, consimţit, săvârşit între rudele cărora le este

interzis prin lege să se căsătorească, se pedepseşte.”

Subiect: căsătorie ; Codul civil ; incest ; viol ; noul Cod penal

21. IVA�, GHEORGHE. – Criteriile speciale de individualizare a pedepsei amenzii. – În: Revista de drept

penal nr.2, 2012, p.27-32

Autorul este de părere “de lege ferenda” că ar trebui ca starea materială a condamnatului să fie introdusă printre criteriile speciale

de individualizare a pedepsei amenzii, similar individualizării celorlalte pedepse aplicate de organele abilitate, ca urmare a

săvârşirii diferitelor infracţiuni, alături de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Subiect: amendă ; pedeapsă

22. MARA, IOA�. – Scurte consideraţii referitoare la norma universitară cu privire specială asupra

dispoziţiilor art. 288 alin.(1) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.109-120

Propunerile autoarei “de lege ferenda” se referă la modificarea alin.(22) al art. 287 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

astfel: “Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă universitară, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la

alin.(1), este de 40 ore pe săptămână”; completarea alin. (14) al art. 287 din Legea educaţiei naţionale cu următoarea sintagmă:

“Norma didactică a personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalente acestora înscrise

în planul de învăţământ”; de asemenea, se impune precizarea expresă a obligativităţii stabilirii, prin Cartele universitare, a

situaţiilor în care nu se dă acordul pentru desfăşurarea, de către personalul titular, a activităţilor de predare şi cercetare în alte

instituţii de învăţământ superior sau de cercetare, precum şi a modalităţilor de contestare a deciziei senatului universitar.

Subiect: normă didactică ; cadre didactice ; învăţământ superior

23. �ICOLA, IORDA�. – Consideraţii referitoare la natura juridică a contractului de achiziţii publice

reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de

concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. – În: Revista de drept public nr.4,

2011, p.22-36

Analizând comparat textele legale în vigoare, autorul propune “de lege ferenda”: modificarea art.3 lit.f) din O.U.G. nr.34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune

de servicii şi punerea sa în acord, după caz, fie cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, fie cu prevederile

Codului de procedură civilă; clarificarea naturii comerciale sau civile a contractului de achiziţie publică după intrarea în vigoare

a noului Cod civil.

Subiect: achiziţii publice ; contract; O.U.G. 34/2006

24. �ICULEA�U, COSTEL. – Opinie critică referitoare la aplicarea pedepsei principale în cazul

concursului de infracţiuni în prevederile noului Cod penal. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.60-66

Autorul propune “de lege ferenda” următoarele prevederi în reglementarea materiei: art. 39 alin.(1) lit. b) din noul Cod penal

să aibă următorul conţinut: “când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea la care se poate

adăuga un spor de până la o treime din totalul celorlalte pedepse cumulate”, iar după lit.b) sa se introducă lit.b

1

) cu următorul

conţinut: “prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent, nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru

celelalte infracţiuni concurente”.

Subiect: infracţiune ; Cod penal; pedeapsă

25. �IŢU, DA�IEL. – Imunitatea Preşedintelui României în dreptul penal. – În: Dreptul nr.2, 2012, p.208-233

Faţă de reglementările internaţionale în materie, autorul propune “de lege ferenda”: modificarea art. 84 alin. (2) din Constituţia

României, în aşa fel încât să se apropie de modelul din Constituţia franceză, care constituie în opinia autorului, exemplul de urmat

din dreptul comparat.

Subiect: imunitate; prescripţie; răspundere delictuală; răspundere penală



26. OPREA, RĂDUCA�. – Subvenţionarea locurilor de muncă pentru şomerii indemnizaţi sau

neindemnizaţi şi stimulentele oferite acestora – unele observaţii. – În: Revista română de dreptul muncii nr.1,

2012, p.33-44

Analizând situaţia pieţei muncii, autorul propune “de lege ferenda” înlăturarea descurajării încadrărilor prin blocarea posturilor

în sectorul bugetar, acesta fiind un nonsens legislativ, cel puţin în perioada prelungirii crizei economice.

Subiect: angajator ; şomer; loc de muncă; muncă

27. PAMFIL, MIHAELA LAURA. – Judecata în lipsă. Aspecte teoretice şi de practică judiciară. – În:

Revista de drept penal nr.4, 2011, p.153-162

Din analiza jurisprudenţei şi a reglementărilor legale în vigoare, se propune “de lege ferenda” completarea art. 522

1

din Codul

de procedură penală, prin inserarea unui nou alineat care să prevadă că au dreptul de a cere rejudecarea cauzei toate persoanele

judecate şi condamnate în lipsă.

Subiect: drept la apărare; extrădare; judecată ; Codul de procedură penală

28. POSTOLACHE, RADA. – Efectele juridice ale scrisorii de garanţie potrivit Codului civil (Legea

nr.278/2009, republicată). – În: Dreptul nr.3, 2012, p.33-49

Considerând utilă completarea normelor în vigoare referitoare la scrisoarea de garanţie, autorul propune “de lege ferenda”

reglementarea dreptului la opoziţie al ordonatorului, în cazul solicitării abuzive sau frauduloase a plăţii scrisorii de garanţie, chiar

mai înainte de refuzul plăţii de către garant, în spiritul practicii şi jurisprudenţei în domeniu.

Subiect: fraudă; scrisoare de garanţie; Codul civil

29. PUIE, OLIVIU. – Selecţia investitorului privat şi riscul în contractul de parteneriat public-privat. –

În: Revista română de drept privat nr.3, 2012, p.225-283

În opinia autorului, se impune, “de lege ferenda”, compatibilizarea legală a două noţiuni – cea de investitor privat şi cea de

finanţator al proiectului public-privat -, aflate în strânsă corelaţie şi interdependenţă, precum şi punerea celor două noţiuni în

concordanţă cu principiul constituţional al liberei concurenţe şi al nediscriminării, în sensul că pot avea calitatea de investitori

privaţi în contractul de parteneriat public-privat care asigură finanţarea proiectului public-privat, atât persoanele fizice, cât şi

persoanele juridice sau asocierile de persoane juridice.

Subiect: concurenţă ; parteneriat public-privat; investitor

30. ROSE�BERG, PAULA ; TUDOR, AMALIA; RĂDULESCU, OCTAVIA�. – Despre titlurile

executorii şi despre investirea acestora în noul Cod civil şi în noul Cod de procedură civilă. – În: Revista

de drept comercial nr.3, 2012, p.65-69

Ca propunere “de lege ferenda” autorii susţin modificarea art. 1831 alin. (1) din Legea nr.287/2009, care prevede că evacuarea

chiriaşului se poate face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se propune astfel, ca

evacuarea să se poată face, la încetarea contractului, atât prin hotărâre judecătorească, cât şi în baza contractului de închiriere,

dacă părţile au convenit astfel.

Subiect: arendă ; chirie ; contract ; titlu executoriu

31. SA�DU, MARCEL. – Infracţiunea de ucidere din culpă şi sancţionarea acesteia din perspectiva

dispoziţiilor de drept penal şi a jurisprudenţei naţionale în domeniu. – În: Dreptul nr.3, 2012, p.129-137

Autorul propune “de lege ferenda” prevederi care să limiteze lăsarea în libertate a celor ce comit infracţiuni de ucidere din

culpă, precum şi interdicţia aplicării prevederilor art. 81 şi 86

1

din Codul penal în vigoare, respectiv a dispoziţiilor art. 83 şi 91

din noul Cod penal, măsuri care ar contribui semnificativ la reducerea numărului de decese rezultate din accidente rutiere.

Subiect: drept la viaţă ; infracţiune; ucidere din culpă; accident rutier

32. ŞTEFA�, CRISTIA�-EDUARD. – Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere şi

cercetare în cazul infracţiunilor privind traficul ilicit de droguri. – În: Dreptul nr.6, 2012, p.198-206

Autorul propune “de lege ferenda” să existe posibilitatea ca echipamentele destinate unui laborator pentru producerea drogurilor

să facă obiectul unei livrări supravegheate; de asemenea, se propune includerea, în domeniul livrării supravegheate, şi a cazului

cărăuşului care transportă drogurile în corpul său şi care îşi periclitează sănătatea şi chiar viaţa; ar fi necesară şi reglementarea

expresă a situaţiilor în care o livrare supravegheată autorizată pe teritoriul României să poată fi întreruptă, ca şi situaţia în care

agenţiile de aplicare a legii din alte ţări pot desfăşura activităţi sub acoperire pe teritoriul ţării noastre în cazul unei livrări

supravegheate.

Subiect: trafic ilicit de droguri; droguri, livrare; infracţiune

33. ŞTEFĂ�ESCU, A�A. – Beneficii de asistenţă socială şi beneficii de asigurare socială – unele

observaţii. – În: Revista română de dreptul muncii nr.4, 2012, p.23-29

Autoarea propune “de lege ferenda” eliminarea condiţiei de realizare a veniturilor profesionale timp de un an, anterior naşterii

copilului, pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a acestuia, precum şi a celei privitoare la achitarea impozitelor şi taxelor

locale cerută în vederea menţinerii ei; legiuitorul ar trebui să nu introducă o plafonare a acestei indemnizaţii, în opinia autorului

articolului.

Subiect: asistenţă socială; asigurare socială; indemnizaţie, creştere copil





34 ŞTEFĂ�ESCU, A�A. – Unele precizări şi consideraţii referitoare la concediile pentru creşterea

copiilor în anul 2012. – În: Revista română de dreptul muncii nr.1, 2012, p.54-67

Din analiza textelor legale, autoarea consideră că se impun următoarele propuneri “de lege ferenda”: corelarea Codului muncii

cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 în ceea ce priveşte tipurile de concedii; se impun precizări clare referitoare

la valorificarea vechimii în muncă, în serviciu şi în specialitate; ar fi utilă şi extinderea sferei concediului ca vechime în

specialitate şi la situaţiile asimilate, pentru că cei în cauză sunt defavorizaţi în şansa de a desfăşura activităţi profesionale, ori

de a participa la măsuri de mediere în acest sens.

Subiect: asigurare socială ; concediu pentru creşterea copilului ; indemnizaţie ; vechime în muncă ; O.U.G. nr.111/2010; Codul

Muncii

35. TUDOR, AMALIA ; ROSE�BERG, PAULA; RĂDULESCU, OCTAVIA�. – Despre dreptul de

retenţie. – În: Revista de drept comercial nr.2, 2012, p.86-91

Autorii propun “de lege ferenda” modificarea textelor referitoare la dreptul de retenţie din noul Cod civil, în sensul înlăturării

rezervelor prevăzute pentru exercitarea acestui drept; menţinerea textului în forma actuală ar putea duce la concluzia că dreptul

de urmărire al detentorului a fost acordat formal, fără posibilitatea efectivă de a beneficia de acest drept, care ar rămâne în

continuare o garanţie imperfectă.

Subiect: creditor ; deţinător ; drept de retenţie ; imobil ; proprietar; Codul civil

36 VEDI�AŞ, VERGI�IA. – Reglementarea proprietăţii publice potrivit �oului Cod civil. – În: Revista

de drept public nr.4, 2011, p.8-16

Se propune “de lege ferenda” ca art.863 lit.b) din Codul civil (Legea nr. 287/2009 republicată) ar trebui să prevadă “exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

Subiect: proprietate publică ; domeniu public ; proprietate publică ; sector public; Cod civil

37. VIOREL, GEORGEA�A ; VIOREL, LIVIU-ALEXA�DRU. – Configurarea impreviziunii în Codul

civil (Legea nr.287/2009, republicată). – În: Dreptul nr.2, 2012, p.30-46

În articol se propune “de lege ferenda” modificarea prevederilor referitoare la instituţia impreviziunii, în sensul definirii unor

noţiuni fundamentale, a fixării domeniului de aplicabilitate, a înlocuirii “termenului rezonabil” în care debitorul să fi încercat

adaptarea. Se propune, totodată, prevederea expresă a posibilităţii suspendării efectelor contractului supus revizuirii până la

pronunţarea hotărârii de fond, clarificarea impactului reglementării principiului impreviziunii în dreptul pozitiv asupra costurilor

vizibile şi mai puţin vizibile ale acestui motor al economiei – creditul.

Subiect: Cod civil; impreviziune;

38. VLĂDOIU, �ASTY. – Dificultăţi în aplicarea principiului “mitior lex” având în vedere prevederile

art. 74

1

Cod penal introdus prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării

proceselor. – În: Dreptul nr.4, 2012, p.195-205

Analizând jurisprudenţa în materie şi normele legale, autorul propune “de lege ferenda” înlocuirea art. 74

1

din Codul penal,

criticat de Curtea Constituţională şi de doctrină, cu un nou text compatibil şi respectând rigorile legislaţiilor din ţările europene.

Subiect: Codul penal; proces; infracţiune

Articole din revistele de drept străineintrate în Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie adnotată∗ –

REVUE CRITIQUE DE DROIT I�TER�ATIO�AL PRIVÉ

1. AVASILE�CEI, CĂTĂLI�A – La codification des conflits de lois dans le nouveau Code civil roumain:

une nouvelle forme en attente d’un contentieux = Codificarea conflictelor de legi în noul Cod civil român:o nouă formă în aşteptarea unui contencios. În: Revue critique de droit international privé nr.2, 2012, p.247-276

Codul civil român intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, include regimul conflictelor de legi preluat într-o formă revizuită faţă

de vechea reglementare. Modificările aduse se referă la dispoziţiile generale şi la regulile de conflict speciale. Autoarea

investighează măsura în care noile dispoziţii au capacitatea să clarifice sau să corecteze vechile mecanisme şi să ducă la

previzibilitatea anumitor soluţii sau, dimpotrivă, la incertitudini suplimentare.

2. �IOCHE, MARIE – Décision provisoire et autorité de chose jugée = Hotărârea provizorie şi autoritateade lucru judecat În: Revue critique de droit international privé nr.2, 2012, p.277-323

Regimul aplicabil contenciosului provizoriu european în cadrul viitorului Regulament Bruxelles I bis este în curs de pregătire,

iar o hotărâre emisă de Curtea de Casaţie franceză la data de 8 martie 2011 dă ocazia autoarei să clarifice natura juridică a

hotărârilor provizorii şi să aducă o serie de precizări.

REVUE DE SCIE�CE CRIMI�ELLE ET DE DROIT PÉ�AL COMPARÉ

3. BRU�ET, FRA�ÇOIS – De la censure constitutionnelle de la loi “visant à reprimer la contestation

de l’existence des génocides reconnus par la loi” = Despre cenzura constituţională a legii “vizând reprimareacontestării existenţei genocidurilor recunoscute de lege”. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé nr.2, 2012, p.343-353

Decizia emisă de Consiliul Constituţional francez la 28 februarie 2012 cenzurează o dispoziţie legislativă ce vizează reprimarea

contestării crimelor de genocid recunoscute de lege, bazându-se, în principal, pe încălcarea principiului constituţional al libertăţii

de comunicare şi de expresie. Totuşi, acest motiv nu pare să fie singurul, deoarece decizia enunţă, de asemenea, că o dispoziţie

legislativă ce recunoaşte o crimă de genocid nu ar fi normativă, deci nici constituţională. Or, avansând pe terenul normativităţii,

Consiliul are greutăţi în a convinge.

4. DELAGE, PIERRE-JÉRÔME – La chambre criminelle et l’embuscade d’Uzbin = Camera penală şiambuscada de la Uzbin. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé nr.2, 2012, p.353-360

Camera penală a Curţii de Casaţie franceză s-a pronunţat în ceea ce priveşte constituirea ca parte civilă a familiilor soldaţilor

căzuţi în Afganistan, în ambuscada de la Uzbin. Singularitatea hotărârii emise de Curtea de Casaţie în 2012 este sporită de faptul

că este prima în virtutea căreia Camera penală a trebuit să se pronunţe astfel în ceea ce priveşte admisibilitatea urmăririi începute,

cauzată de infracţiuni comise de militari (împotriva altor militari) în afara teritoriului Republicii Franceze.

5. EOCHE-DUVAL, CHRISTOPHE – Droit pénal et souveraineté démocratique: la France est-elle en

train de perdre la maîtrise de son droit pénal? = Dreptul penal şi suveranitatea democratică: Franţa esteoare pe cale să piardă controlul deţinut asupra dreptului său penal? În: Revue de science criminelle et de droit

pénal comparé nr.2, 2012, p.305-314

Articolul 55 al Constituţiei franceze prevede supremaţia normei internaţionale ratificate asupra legilor interne şi a introdus o

schimbare care nu a putut fi corect evaluată în ceea ce priveşte consecinţele sale în anul 1958, datorită unei activităţi internaţionale

reduse în raport cu cea prezentă. Jumătate din legile votate sunt legi de ratificare a acordurilor internaţionale fără dezbateri sau

amendamente. Directivele sunt transpuse fără marjă de manevră. Dreptul penal modern suportă aceste consecinţe, care fac ca

dreptul internaţional penal sau dreptul comunitar penal, prin efectul art.55, să priveze poporul francez, în calitate de ultim

suveran, de realul control asupra dreptului său penal.



* Lucrare realizată de Svetlana Baciu, Consiliul Legislativ.



6. IDOT, LAURE�CE – La répresssion des pratiques anticoncurrentielles par les institutions de l’Union

européenne (1er juillet 2010 – 1er mai 2012 = Sancţionarea practicilor anticoncurenţiale de către instituţiileUniunii Europene (1 iulie 2010 – 1 mai 2012) În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé nr.2,

2012, p.315-341

Dintre diferitele componente ale dreptului concurenţei UE, numai dreptul antitrust, art. 101 şi 102 ale TFUE prezintă

caracteristici care permit asocierea acestuia de “materia penală” în sensul art.6 al CEDO. În caz de încălcare a interdicţiilor din

înţelegeri şi abuzuri de poziţii dominante, valoarea totală a amenzilor aplicate întreprinderilor contraveniente este atât de mare

– sute de milioane de euro – încât nimeni nu mai îndrăzneşte să conteste aceste calificări. Principalele evoluţii în materie au

fost acoperite în ultimii ani de o cronică consacrată jurisprudenţei Curţii de Justiţie, iar în prezent, se propune să se asigure

tranziţia spre o nouă cronică dedicată dreptului concurenţei prin prezentarea evoluţiilor recente în materie.

7. PARIGUET, MARIE – Le juge et moi = Judecătorul şi eu. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé nr.2, 2012, p. 361-370

Adoptată la data de 6 iulie 2011, Legea privind participarea cetăţenilor la funcţionarea justiţiei penale se prezintă ca asigurând

consolidarea coeziunii sociale, pretinsă a fi compromisă printr-o pierdere a încrederii crescute a cetăţenilor în justiţie. Legea

adresează o invitaţie la analiză, consideră autorul, pentru o redefinire a raporturilor dintre judecător şi individ.

REVUE DU DROIT PUBLIC

8. BER�OUSSI, �ADIA – La Constitution marocaine du 29 juillet 2011 entre continuité et ruptures =

Constituţia marocană din 29 iulie 2011 între continuitate şi ruptură. În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.663-686

O lectură atentă a legii fundamentale marocane lasă să se întrevadă printr-o continuitate aparentă la nivelul procedurii, fisurile

care anunţă transformări profunde. Astfel, noua constituţie, promulgată la 29 iulie 2011, poate fi supusă mai multor “lecturi”;

în timp ce la o primă lectură reiese o continuitate aparentă, celelalte lecturi contrazic acest lucru.

9. CAMBY, JEA�-PIERRE – Le contentieux des éléctions régionales en Île-de-France = Contenciosulalegerilor regionale în Ile-de-France În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.523-542

Legile din 14 aprilie 2011 modifică substanţial sistemul de sancţiuni aplicabile neregularităţilor legate de conturile de campanie.

Hotărârea „Huchon” a Consiliului de Stat francez reprezintă o premieră şi deschide calea unei jurisprudenţe prin care, în aplicarea

legilor din 14 aprilie 2011, neeligibilitatea va fi pronunţată, de acum înainte, numai în cazuri excepţionale.

10. PACTEAU, BER�ARD – La récusation des juges administratifs = Recuzarea judecătoriloradministrativi. În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.543-562

În contenciosul administrativ, actualul articol L721-1 al Codului de justiţie administrativă francez prevede îndepărtarea unui

judecător, la solicitarea unei părţi, dacă există un motiv serios de a pune sub semnul îndoielii imparţialitatea sa. Aplicarea

acestei recuzări este detaliată la art. R721-2-9. Sunt analizate aspecte ce ţin de particularităţile recuzării, cât şi regimul procedural

al acesteia.

11. SAI�T-JAMES, VIRGI�IE – Les décisions de la Cour de cassation et du Conseil d’Etat de ne pas

transmettre une QPC: la place des cours souveraines en question? = Deciziile Curţii de Casaţie şi aleConsiliului de Stat de a nu transmite o QPC (chestiune prioritară de constituţionalitate): locul curţilor suveraneîn discuţie? În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.607-638

Autoarea propune spre analiză studierea locului pe care îl ocupă curţile suverane în controlul constituţionalităţii în Franţa de la

debutul chestiunii prioritare de constituţionalitate (QPC), acum doi ani, ce a bulversat tradiţia juridică franceză. S-a dorit, astfel,

o participare a curţilor suverane la controlul de constituţionalitate, prin asocierea acestora în calitate de „filtru”. Este propusă,

în acest sens, o analiză a participării Consiliului de Stat şi a Curţii de Casaţie la procedura de control al constituţionalităţii.

12. TOUZEIL-DIVI�A, MATHIEU – Un rendez-vous constituant manqué? Où fleuriront au Maroc le

jasmin et la fleur d’oranger? = Un „rendez-vous” constituant ratat? Unde vor înflori în Maroc iasomia şifloarea de portocal? În: Revue du droit public nr.3, 2012, p.687-717

După părerea autorului, adoptarea noii Constituţii marocane reprezintă un pas important făcut de poporul marocan şi de către

regele Mohamed al VI-lea în materie democratică. Este subliniat faptul că există semne pozitive de ameliorare constituţională,

dar progresul nu trebuie să mascheze metodologia folosită şi faptul că echilibrul instituţional rămâne în principal neschimbat.

13. VIROT-LA�DAIS, AURÉLIE – Un statut pluriel et lacunaire des occupants sans titre du domaine

public = Un statut plural şi lacunar al ocupanţilor fără titlu ai domeniului public. În: Revue du droit public

nr.3, 2012, p.563-591

Nu toate situaţiile de ocupare fără titlu a domeniului public sunt supuse aceluiaşi tratament, ducând la declanşarea diverselor

sancţiuni prevăzute. Unele dintre ele sunt exceptate de la sancţiuni, fiind tolerate. Autorul consideră că protecţia integrităţii şi

afectării domeniului public poate fi realizată mai ales prin organizarea şi eficienţa unui arsenal represiv, dar cu respectarea

garanţiilor şi chiar a drepturilor de care dispune sau ar trebui să dispună ocupantul fără titlu legal.

REVUE FRA�ÇAISE DE DROIT CO�STITUTIO��EL

14. BE�DOUROU, OMAR – La nouvelle Constitution marocaine du 29 juillet 2011 = �oua Constituţiemarocană din 29 iulie 2011. În: Revue française de droit constitutionnel nr. 91, p. 511-536

Practica constituţională a regelui Marocului – Mohamed al VI-lea – a determinat mai multe partide politice şi asociaţii de

apărare a drepturilor omului să solicite o revizuire constituţională care să satisfacă exigenţele timpurilor moderne şi să permită

stabilirea democraţiei şi a statului de drept. Mişcările populare şi mutaţiile cunoscute de mai multe ţări arabe şi naşterea în

Maroc a “Mişcării din 20 februarie” l-au determinat pe rege să decidă revizuirea textului constituţional, la 1 iulie 2011. Articolul

examinează libertăţile şi drepturile proclamate de noua constituţie, fiind examinate limitele acestora, precum şi noile dispoziţii

care se referă la Parlament.

15. BER�OUSSI, �ADIA; EL MASLOUHI, ABDERRAHIM – Les chantiers de la “bonne justice”.

Contraintes et renouveau de la politique judiciaire au Maroc = Şantierele “bunei justiţii”. Constrângeri şireînnoire în politica judiciară din Maroc. În: Revue française de droit constitutionnel nr. 91, p.479-510

Implementarea agendei reformiste în Maroc acoperă un evantai de exigenţe care merg de la redefinirea rolului jurisdicţiilor şi

a executivului, la umanizarea condiţiilor carcerale, trecând prin recompunerea Consiliului Superior al Magistraturii,

raţionalizarea contenciosului, recalificarea personalului judiciar, generalizarea tehnologiilor informaţiei, recurgerea la

procedurile de reglare consensuală a litigiilor, în special în materie de arbitraj comercial. Realizarea acestor “şantiere” determină

tranziţia spre un nou sistem de justiţie.

16. MAUGUI� HELGESO�, MURIELLE – L’adoption de la loi relative à la réforme de la santé par le

Congrès américain. Décryptage d’une bataille politique et procédurale = Adoptarea legii privind reformasănătăţii de către Congresul American. Decriptarea unei bătălii politice şi procedurale. În: Revue française de

droit constitutionnel nr.91, 2012, p.641-662

Preşedintele Obama a angajat, în anul 2009, reforma sistemului de sănătate american, ce reprezenta una din priorităţile

programului său legislativ. Dar, elaborarea legii reformei sănătăţii ilustrează ancorarea procesului decizional american într-o

logică de opoziţie puternică care a marcat atât Camera Reprezentanţilor cât şi Senatul. În 2010, Congresul adoptă „Patient

Protection and Affordable Care”, care oferă numeroase învăţăminte în ceea ce priveşte dreptul parlamentar american. Autorul

este de părere că în timp ce progresul proiectului de lege întâmpină numeroase obstacole cauzate de hiperpolarizarea ce

caracterizează în prezent Congresul american, reforma pune în evidenţă principalele mecanisme ale dinamicii parlamentare şi

banalizarea procedurilor legislative derogatorii.

17. REIG�IER, DOROTHÉE – Le „Fixed-term Parliament Act 2011”. La révolution à l’anglaise =

„Fixed-term Parliament Act 2011“. O revoluţie „à l’anglaise”. În: Revue française de droit constitutionnel

nr.91, 2012, p. 615-639

Este evocată utilizarea politică a mecanismului care conduce Camera Comunelor la dizolvare, dacă la 14 zile după ce a cenzurat

Guvernul, ea se dovedeşte a fi incapabilă să constituie un alt Guvern şi să-i acorde încrederea sa. „Fixed-term Parliament Act”

(FTP Act 2011) adoptat în 2011, care poate fi considerat una din manifestările revoluţiei serene cunoscute de regimul parlamentar

britanic, pune capăt prerogativei regale care permite monarhului să pronunţe dizolvarea, din voinţa reechilibrării puterilor,

primului-ministru fiindu-i de asemenea retrasă iniţiativa dizolvării.

18. YA��AKOPOULOS, CO�STA�TI� – L’influence du droit de l’Union européenne sur le système

de contrôle juridictionnel de constitutionnalité des lois: les paradigmes français et grec = Influenţadreptului Uniunii Europene asupra sistemului de control jurisdicţional de constituţionalitate al legilor:paradigmele franceză şi greacă. În: Revue française de droit constitutionnel nr.91, 2012, p.537-561

Experienţa participării statelor membre la procesul de unificare europeană animă o reflecţie continuă care ajunge la revizuirea

unor anumite percepţii tradiţionale sau a unor elemente fundamentale ale sistemelor naţionale respective. Astăzi, fie prin efectul

direct, fie prin prioritatea dreptului său, dreptul Uniunii Europene, ale cărui reguli primare cuprind şi Carta drepturilor

fundamentale şi prin intermediul acesteia, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, supradetermină interpretarea şi

aplicarea dreptului naţional, în chestiuni a căror analiză este în principiu bazată pe particularităţi ale sistemului juridic naţional.

Scopul studiului este de a încerca sistematizarea fenomenului influenţei dreptului UE asupra sistemului de control jurisdicţional

de constituţionalitate al legilor.



REVUE I�TER�ATIO�ALE DE DROIT COMPARÉ

19. BELARBI, HOUARDI – La loi de la nationalité arabe saoudienne du 23 septembre 1954 et son

application au regard des conventions internationales = Legea cetăţeniei arabe saudite din 23 septembrie1954 şi aplicarea sa cu privire la convenţiile internaţionale. În: Revue internationale de droit comparé nr.3,

2012, p.793-816

Naşterea Regatului Arabiei Saudite este recentă din punct de vedere istoric, iar independenţa dobândită după căderea Imperiului

Otoman a determinat reunificarea teritoriilor sale şi promulgarea legilor care reflectă voinţa noii puteri în ataşamentul său faţă

de „şaria” islamică. Legile succesive ale cetăţeniei saudite au adoptat criterii asemănătoare legislaţiilor comparate în materie de

atribuire, de dobândire sau pierdere a cetăţeniei, dar cu diferenţa că legiuitorul saudit s-a bazat în mod strict pe dispoziţiile

„şaria” islamice, care rămâne singura sursă a diferitelor legi promulgate în Regat. Legiuitorul acordă o mare importanţă filiaţiei

paterne legitime în transmiterea cetăţeniei saudite, iar mamei saudite i se impun condiţii pentru a transmite cetăţenia copiilor

săi. Ratificarea convenţiilor internaţionale nu are decât un efect limitat asupra dreptului cetăţeniei saudite datorită rezervelor

manifestate de Regat asupra dispoziţiilor în opoziţie cu cele ale „şaria” islamice.

20. CHARVIER, FA��Y – Réformes de l’autonomie locale et régionale en Italie: du “fédéralisme”

administratif au fédéralisme “fiscal” = Reformele autonomiei locale şi regionale în Italia: de la“federalismul” administrativ, la federalismul “fiscal”. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012,

p.663-680

La sfârşitul anilor ‘90, statul italian a adoptat mai multe reforme ce doreau să acorde o mai mare autonomie colectivităţilor

infrastatale. Autorităţile publice au regândit în întregime organizarea raporturilor dintre stat, regiuni şi colectivităţile locale,

inspirându-se din modelul federal. Totuşi, concret, repartiţia competenţelor între diversele niveluri de guvernanţă şi finanţarea

exercitării lor au evoluat fără să facă totuşi din Italia un stat federal.

21. DUFFY-MEU�IER, AURÉLIE – La Cour suprême au Royaume-Uni après le „Constitutional

Reform Act 2005”:une juridiction hors norme = Curtea Supremă în Regatul Unit după „Constitutional ReformAct 2005”: o jurisdicţie în afara normei. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.681-734

Se pune întrebarea dacă transformarea „Appellate Commettee” a Camerei Lorzilor în Curte Supremă prin „Constitutional

Reform Act 2005” (CRA) modifică radical constituţionalismul britanic sau nu reprezintă decât o reformă simbolică. CRA este

novator prin unele aspecte dar, pe de altă parte, este numai revelator pentru ceea ce era deja înainte. După părerea autorului,

revizuirea constituţională introdusă de CRA stă mărturie pentru evoluţia remarcabilă a Constituţiei Regatului Unit, care

îmbogăţeşte dezbaterea asupra noţiunii de justiţie constituţională şi, mai pe larg, asupra constituţionalismului.

22. KLESTA, LAURE�CE – La responsabilité médicale en Italie: le renouveau du „contrat social”? =

Răspunderea medicală în Italia: reînnoirea „contractului social”? În: Revue internationale de droit comparé

nr.3, 2012, p.757-776

În Italia, răspunderea medicală este de natură contractuală, în virtutea contractului de “prestare de muncă intelectuală”, încheiat

între medic şi bolnav. Încrederea inerentă acordată acestui “pact” a fost extinsă de către jurisprudenţă la contractul nenumit de

spitalizare şi de îngrijiri încheiat cu instituţiile care acordă îngrijiri medicale. Se doreşte ca pacientul/creditorul să beneficieze

de un sistem de protecţie mai eficient (în raport cu normele de responsabilitate delictuală), bazat pe buna credinţă.

23. LARDEUX, GWE�DOLI�E. – Terminologie et traduction des législations relatives au droit des

contrats = Terminologia şi traducerea legislaţiilor privind dreptul contractelor. În: Revue internationale de

droit comparé nr.3, 2012, p.817-839

La o primă vedere, traducerea în limba franceză a dreptului german al contractelor pare să nu ridice nici un fel de probleme,

cele două sisteme juridice aparţinând familiei romano-germanice, iar conceptele unei materii, precum obligaţiile contractuale,

ar trebui să fie identice. Similitudinile nu trebui negate, dar dreptul german al contractelor îşi păstrează partea sa de originalitate,

principala cauză constând în originile Codului civil german (BGB). Este vorba de o puternică specificitate a vocabularului

juridic german pe care sunt focalizate dificultăţile legate de traducere, şi, totodată, de o rigoare terminologică de un grad

necunoscut pentru dreptul francez, care reprezintă un atu pentru traducător.

24. MORADZADEH, HASSA� – L’appréciation de la faute civile en présence de handicap physique.

Une comparaison entre les Etats-Unis et la France = Aprecierea erorii civile în prezenţa handicapului fizic.O comparaţie între Statele Unite şi Franţa. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.737-756

Locul ocupat de persoanele cu handicap în societate reprezintă în zilele noastre o problemă crucială. Totuşi, în pofida progreselor

realizate în ameliorarea situaţiei lor, persoanele cu handicap pot suporta prejudicii sau să-i expună pe ceilalţi la acestea. Autorul

este de părere că atât eroarea persoanei cu handicap săvârşită în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, cât şi a acestora din urmă trebuie

luate în considerare, propunând o perspectivă comparată SUA – Franţa.



25. ROUX-DEMARE, FRA�ÇOIS-XAVIER – „Towards the creation of a European Criminal Record” =

Spre crearea unui cazier judiciar european. În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.777-791

Internaţionalizarea criminalităţii a suscitat o mişcare de întrajutorare penală între state. Autorităţile poliţieneşti, mânate de un

obiectiv comun de luptă contra fenomenului criminalităţii au cooperat între ele, incitând autorităţile judiciare să consolideze

cooperarea. Astfel, o idee a făcut obiectul unei reflecţii reiterate la începutul secolului XXI – crearea unui cazier judiciar comun

mai multor ţări – un astfel de proiect concepându-se cu mai multă acuitate în cadrul regional european. În aparenţă simplă,

această propunere a întâmpinat o serie de dificultăţi pentru a ajunge la o aplicare concretă. Astfel se explică de ce a trebuit să

fie aşteptat anul 2003, pentru ca o primă schiţă a unui astfel de cazier să fie construit progresiv, bazată pe realităţile franco-

germane. Mai multe evenimente au favorizat transpunerea acestui sistem în cadrul UE, cu elaborarea unui sistem informatic

“ECRIS”. Articolul pune în evidenţă multiplele etape ale concretizării unui cazier judiciar european.

26. WALD, AR�OLDO – La nouvelle loi brésilienne sur la procédure du „mandado de segurança” (Loi

no. 12.016 du 07.08.2009) = �oua lege braziliană privind procedura „mandado de segurança” (Legea nr.12.016 din 07.08.2009). În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012, p.623-644

Dreptul brazilian cunoaşte o măsură de protecţie specială şi rapidă a individului contra ilegalităţilor sau abuzurilor ori deturnării

de putere a autorităţilor. În virtutea „mandado de segurança” judecătorul stabileşte în favoarea cetăţeanului, acţiunea sau

inacţiunea administraţiei publice, pentru a evita sau pentru a face să înceteze o lezare a drepturilor. Procedura se aseamănă cu

„amparo” care există în mai multe legislaţii latino-americane şi se înrudeşte într-o oarecare măsură cu “injoncţiunea” şi „writ

of mandamus” din dreptul american. Legea face obiectul analizei articolului, fiind astfel reliefată importanţa instituţiei şi

evoluţia acesteia.

27. YOU, SHA�G – Le droit antisubvention: une protection commerciale à la chinoise? = Dreptulantisubvenţie: o protecţie comercială „à la chinoise”? În: Revue internationale de droit comparé nr.3, 2012,

p.645-662

Dreptul antisubvenţie chinez, astfel cum apare în cadrul primelor sale aplicaţii, nu poate fi calificat drept protecţionist datorită

impactului său limitat. Totuşi, el ar putea suscita suspiciuni în legătură cu un derapaj protecţionist, prin utilizarea măsurilor de

protecţie comercială. Autorul consideră că dreptul antisubvenţie chinez manifestă o evidentă severitate, fără a avea o raţionalitate

politică foarte clară. Acest risc este cu atât mai previzibil cu cât protecţia comercială este excesivă şi lipsită de previzibilitate

juridică şi o protecţie suficientă a drepturilor actorilor economici implicaţi în anchete.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL

28. BARRET, OLIVIER – Les recours offerts à l’acquéreur contre le vendeur au cas de superficie

insuffisante de l’immeuble vendu = Ajutorul oferit cumpărătorului împotriva vânzătorului în cazul suprafeţeiinsuficiente a imobilului vândut. În: Revue trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.207-229

Suprafaţa unui imobil participă în mod decisiv la stabilirea preţului şi la consimţământul părţilor la vânzare. Codul civil francez

prevede la art.1616-1623, acţiunile în garanţie pentru cumpărător, dar acestea sunt considerate de autor ca fiind dispoziţii ce nu

îl protejează suficient pe cumpărător. Problema analizată vizează atât vânzările de drept comun, cât şi vânzările care ţin de un

regim în totalitate sau în parte special: vânzarea unui lot în coproprietate, vânzarea unui imobil de construit sau vânzarea unui

imobil de renovat. Soluţiile sunt diverse şi încearcă să găsească un echilibru global între justiţia contractuală şi securitatea

contractuală.

29. FORRAY, VI�CE�T – L’offre et l’aceptation dans les projets de réforme du droit français des

contrats = Oferta şi acceptarea în proiectele de reformă ale dreptului francez al contractelor. În: Revue

trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.231-250

Articolul reprezintă un studiu de drept civil critic consacrat ofertei şi acceptării pornind de la proiectele de reformă ale dreptului

francez al contractelor. O primă perspectivă este reprezentată de luarea în considerare a conţinutului dispoziţiilor proiectelor

privind oferta şi acceptarea şi judecarea alinierii la sistemele de soluţii juxtapuse în dreptul civil. Cea de-a doua perspectivă ia

în considerare dimensiunea doctrinară a dreptului ofertei şi a acceptării.

30. QUÉZEL-AMBRU�AS, CHRISTOPHE – La responsabilité civile et les droits du titre I du livre I

du Code civil. A la découverte d’une hiérarchisation des intérêts protégés = Responsabilitatea civilă şidrepturile Titlului I, Cartea I a Codului civil. Spre o descoperire a unei ierarhizări a intereselor protejate. În:

Revue trimestrielle de droit civil nr.2, 2012, p.251-273

În timp ce dreptul francez al responsabilităţii civile este descris ca purtând amprenta unui principiu de echivalenţă, jurisprudenţa

pare să se delimiteze de acesta, pentru a oferi o garanţie drepturilor enunţate în primele articole ale Codului civil francez. Această

observaţie ridică o serie de întrebări în ceea ce priveşte discursul care descrie în mod obişnuit responsabilitatea civilă, pentru a

propune o altă lectură, cea a unui sistem organizat în jurul unor interese ierarhizate, asemănător cu prezentarea dreptului din alte

ţări.



REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL

ET DE DROIT ÉCO�OMIQUE

31. BEI�EIX, ISABELLE; LEMMET, LAURE�CE-CLAIRE – L’arbitrage international est-il encore

véritablement un mode altérnatif de règlement des différends? = Arbitrajul internaţional reprezintă încăcu adevărat un mod alternativ de reglare a diferendelor? În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit

économique nr.2, 2012, p.225-244

Arbitrajul internaţional de drept internaţional privat, prezentat ca fiind un mod alternativ de reglare a conflictelor, cunoaşte o

mare dezvoltare în numeroase domenii ale dreptului afacerilor (drept contractual, litigii între asociaţi, proprietate intelectuală,

fuziune, achiziţii). Nicio jurisdicţie de drept privat şi natură internaţională nu poate regla litigiile care corespund contractelor

internaţionale, arbitrajul însoţeşte deci mondializarea economiei. El a devenit o modalitate de drept comun de rezolvare a

conflictelor în materie de contracte internaţionale.

32. BERLIOZ, PIERRE – Quelle protection pour les informations économiques secrètes des entreprises?

= Ce fel de protecţie pentru informaţiile economice secrete ale întreprinderilor? În: Revue trimestrielle de droit

commercial et de droit économique nr.2, 2012, p.263-286

Printr-o propunere de lege care datează din anul 2011, aprobată în primă lectură de Adunarea Naţională din Franţa, se doreşte

remedierea unei „lacune a dreptului naţional: lipsa unor reguli care să permită întreprinderilor franceze să împiedice ca, prin

mijloace necuvenite, concurenţii lor să intre în posesia unor date financiare, comerciale, ştiinţifice sau tehnice care ţin de secretul

afacerilor, fiind cu acest titlu, esenţiale în jocul concurenţei”. Autorul îşi pune întrebarea dacă este posibilă construirea unui

sistem de protecţie eficient şi complet al ansamblului informaţiilor şi cunoştinţelor unei întreprinderi, conform propunerii

înaintate de un deputat francez.

33. MARÉCHAL, CAMILLE – L’évaluation des dommages-intérêts en matière de contrefaçon =

Aprecierea daunelor-interese în materie de contrafacere. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit

économique nr.4, 2012, p.245-261

Legea din 29 octombrie 2007 a transpus în dreptul francez directiva CE nr.2004/48 cu privire la respectarea drepturilor de

proprietate intelectuală şi a introdus în Codul proprietăţii intelectuale dispoziţii privind calcularea despăgubirilor-interese,

descriind două metode. Articolul scoate în evidenţă modul în care judecătorii aplică, de patru ani, aceste directive de evaluare,

analizând dacă ei au pronunţat daune-interese necompensatorii sau dimpotrivă au perpetuat practicile anterioare.

34. TELLER, MARI�A. – Le conflit entre droit comptable et information financière: régularité versus

exactitude = Conflictul dintre dreptul contabil şi informaţia financiară: conformitatea cu regulile versusexactitudine. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique nr.2, 2012, p.287-292

Informaţia contabilă generează o insecuritate juridică din momentul în care judecătorul şi Autoritatea pieţelor financiare o

apreciază în funcţie de exigenţele care guvernează informaţia financiară. Contabilitatea internaţională ascultă totuşi de o logică

specifică pe care jurisprudenţa pare să o ignore, ceea ce duce la un conflict între dreptul contabil şi informaţia financiară.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉE�

35. BERTRA�D, BRU�ESSE� – Un principe politique saisi par le droit = Un principiu politic confiscatde drept. În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.329-355

Analiza jurisprudenţei face să reiasă o realitate paradoxală a controlului principiului de subsidiaritate; controlul judecătorului

există, dar în pofida eforturilor nu pare să fie întotdeauna adecvat, iar pentru a deveni eficient, el nu mai trebuie depolitizat. După

părerea autorului, dacă se admite rolul politic pe care judecătorul îl capătă inevitabil în acest tip de control, justiţiabilitatea

principiului de subsidiaritate poate evolua spre un control maxim, care este singura cale posibilă pentru un control cu adevărat

eficient al judecătorului.

36. BIEBER, ROLA�D ; MAIA�I, FRA�CESCO – Sans solidarité point d’Union européenne. Regards

croisés sur les crises de l’Union économique et monétaire et du Système européen commun d’asile = Fărăsolidaritate, nu este Uniune europeană. O perspectivă comparată asupra crizei Uniunii Economice şi Monetareşi celei a Sistemului european comun de azil. În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.295-327

Solidaritatea stă la bază construcţiei europene, dar în acelaşi timp, reprezintă o condiţie a dezvoltării acesteia, în cele două

dimensiuni ale sale – principiul responsabilităţii reciproce şi acţiunea concretă de asistenţă mutuală. De mai mulţi ani, Uniunea

Economică şi Monetară şi Sistemul european comun de azil sunt în criză. Epicentrul acesteia se află în Grecia, dar originea sa

rezidă într-un cadru constituţional sau legal care împiedică afirmarea interesului comun şi dezvoltarea unei acţiuni realmente

solidare. Autorul se referă la criza datoriei publice, precum şi la criza în materie de azil, mai puţin cunoscută, dar care indică,

la rândul său, un decalaj puternic între idealurile proclamate de tratate şi aplicarea acestora.



37. HE��ETTE-VAUCHEZ, STÉPHA�IE – L’embryon de l’Union = Embrionul Uniunii. În: Revue

trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.355-373

Hotărârea din 18 octombrie 2011 a Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene, cunoscută ca hotărârea „Brüstle”, în care

aceasta a ales să dea o definiţie juridică embrionului, îi oferă ocazia autoarei să-şi prezinte consideraţiile, precum şi o analiză

a raţionamentului urmat de CEJ. Este evocată radicalitatea care există în pretenţia de a degaja o definiţie pozitivă a embrionului,

prin recurgerea la conceptul de “noţiune autonomă” şi sunt semnalate câteva din problemele ridicate de hotărâre, din punct de

vedere al raporturilor dintre drept şi ştiinţă.

38. JACQUÉ, JEA�-PAUL – Les Cours européennes sur la voie de la réforme? = Curţile Europene pecalea reformei? În: Revue trimestrielle de droit européen nr.2, 2012, p.289-293

Editorialul prezintă consideraţiile autorului pe marginea dificultăţilor cu care se confruntă Curtea Europeană a Drepturilor

Omului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene datorită numărului mare de recursuri. În cazul celor două curţi, cu toate că au

misiuni diferite, reformele structurale nu se opun eforturilor de gestiune internă, dar există o întreagă serie de măsuri ce pot fi

luate în acest domeniu, dezbaterea fiind în plină desfăşurare.





* Lucrare realizată de Mihaela Bora, Consiliul Legislativ.

Cărţi recent achiziţionate de biblioteca Consiliului Legislativ

- bibliografie indexată∗ -

1 – ALEXA�DRU, IOA�. Democraţia constituţională: utopie şi/sau realitate / prof. univ.

dr. Ioan Alexandru. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 330 p. – ISBN 978-973-127-775-

2 : 30,40 lei.

SUBIECT: democraţie constituţională; parlament; democraţie liberală; democraţie.

342.4/A38

2 – BOGEA, MARIUS CIPRIA�. Sesizarea organelor de urmărire penală / lect. univ. dr.

Marius Ciprian Bogea. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – 146 p. – ISBN 978-606-522-767-5 :

15,20 lei.

SUBIECT: drept procesual penal; organ de urmărire penală; plângere penală; plângere prealabilă; sesizare din oficiu.

343.1/B63

3 – CASIA�, CRISTI�A ; VLĂSCEA�U, A�A-MARIA. Drept social european / Cristina

Casian; Ana-Maria Vlăsceanu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 110 p. – ISBN 978-606-18-

0056-8 : 14,93 lei.

SUBIECT: drept comunitar; drept social european; Carta socială europeană; protecţie socială; dreptul european al muncii;

Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.

341.217(4)UE/G60

4 – CĂRPE�ARU, STA�CIU D. Tratat de drept comercial român / Prof. univ. dr. Stanciu

D. Cărpenaru. – Ediţia a III-a, revizuită conform noului Cod civil. – Bucureşti : Editura Universul

Juridic, 2012. – 794 p. – ISBN 978-973-127-825-4 : 96 lei.

SUBIECT: drept comercial; noul Cod civil; întreprindere; comercianţi; societate comercială; activitate comercială; contract

special; titlu de credit; procedura insolvenţei.

347.7/C26

5 – CHIUARIU, TUDOR ; GIUREA, ROXA�A. Arbitrajul intern şi internaţional :

reglementare, doctrină, practică arbitrală şi judiciară / Tudor Chiuariu; Roxana Giurea. –

Bucureşti: Editura Universul Juridic, 2012. – 276 p. – ISBN 978-973-127-669-4 : 31,20 lei.

SUBIECT: drept comercial; arbitraj intern; arbitraj internaţional; practică arbitrală; practică judiciară; litigiu comercial;

conciliere directă; mediere judiciară; negociere; procedură arbitrală.

341.6/C43

6 – CIMPOERU, DA�. Dreptul internetului / Dan Cimpoeru. – Bucureşti : Editura C.H.

Beck, 2012. – 460 p. – Lucrarea a avut în vedere legislaţia în vigoare până la data de 1 iulie 2012. –

ISBN 978-606-18-0061-2 : 32,94 lei.

SUBIECT: internet; dreptul internetului; date personale, protejare; criminalitate informatică; comerţ electronic; instrument

de plată electronică.

004/C49

7 – Codul de procedură civilă – ediţia iunie 2012. – ediţia a 3-a revizuită. – Bucureşti :

Monitorul Oficial R.A., 2012. – 406 p. – ISBN 978-606-567-799-2 : 7,20 lei.

SUBIECT: drept procesual civil; Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.

347.9(094.4)/C60

8 – Codul de procedură civilă – republicat. – actualizat 5.08.2012. – Bucureşti : Editura C.H.

Beck, 2012. – XV, 444 p – (La Zi ; 480). – ISBN 978-606-18-0077-3 : 8,34 lei.

SUBIECT: drept procesual civil; Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.

347.9(094.4)/C60



9 – Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. – Bucureşti : Monitorul Oficial R. A., 2012.

- 880 p. – ISBN 978-973-567-790-9 : 20 lei.

SUBIECT: Cod fiscal; Cod de procedură fiscală.

347.73(094.4)/C60

10 – CORLĂŢEA�, TITUS. Protecţia europeană şi internaţională a drepturilor omului/

Titus Corlăţean. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 364 p. – ISBN 978-973-127-830-8 :

31,20 lei.

SUBIECT: Uniunea Europeană; Consiliul Europei; drepturile omului; Convenţia europeană a drepturilor omului; drept

internaţional; ONU.

342.7/C71

11 – CRIŞU, A�ASTASIU. Drept procesual penal / prof. univ. dr. Anastasiu Crişu. – Ediţia

a 3-a, revizuită şi actualizată până la data de 20 noiembrie 2011. – Bucureşti : Editura Hamangiu,

2011. – 770 p. – ISBN 978-606-522-591-6 : 76 lei.

SUBIECT: drept procesual penal.

343.1/C88

12 – CRIŞU, CO�STA�TI�. Codul civil şi codul de procedură civilă / dr. Constantin Crişu.

– texte actualizate: 14.08.2012. – Curtea de Argeş : Editura Juris Argessis, 2012. – 856 p. – ISBN

978-973-8974-13-5 : 32 lei.

SUBIECT: Codul civil; Codul de procedură civilă.

347(094.4)

13 – DEACO�U, ŞTEFA�. Instituţii politice / Ştefan Deaconu. – Bucureşti : Editura C.H.

Beck, 2012. – 396 p. – ISBN 978-606-18-0007-0 : 34,74 lei.

SUBIECT: instituţii politice; partid politic; sistem constituţional; teoria statului; sistem electoral; referendum; parlament; putere

executivă; şef de stat; Curtea Constituţională a României; autoritate judecătorească.

342/D28

14 – DRAG�E, LUMI�IŢA ; TRA�CĂ, A�AMARIA. Medierea în materie penală /

Luminiţa Dragne; Anamaria Trancă. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2011. – 240 p. – ISBN

978-973-127-747-9 : 20 lei.

SUBIECT: drept penal; mediere penală.

343/D75

15 – E�ACHE, MARIA�. Democraţia parlamentară / Marian Enache. – Bucureşti : Editura

Universul Juridic, 2012. – 276p. – ISBN 978-973-127-797-4 : 23,20 lei.

SUBIECT: democraţie parlamentară; autoritate publică; parlamentarism; parlament, funcţii; opoziţie parlamentară;

parlament.

342.53/52

16 – E�ACHE, MARIA�. Revizuirea Constituţiei României / Marian Enache. – Bucureşti

: Editura Universul Juridic, 2012. – 246 p. – ISBN 978-973-128-7-798-1 : 23,20 lei.

SUBIECT: Constituţia României; revizuire constituţională.

342.4/E52

17 – FÁBIÁ� GYULA. Drept instituţional al Uniunii Europene / Fábián Gyula. – Bucureşti,

2012. – 490 p. – 52 lei.

SUBIECT: dreptul Uniunii Europene; construcţie comunitară; sistem instituţional comunitar; Parlamentul European; Consiliul

European; Consiliul Uniunii Europene; Comisia Europeană; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; Banca Centrală Europeană;

Curtea de Conturi a UE; Comitetul Economic şi Social.

341.217(4)UE/F11

18 – FRE�ŢIU, GABRIELA CRISTI�A. Comentariile codului civil. Prescripţia extinctivă,

decăderea şi calculul termenelor / dr. Gabriela Cristina Frenţiu. – Bucureşti : Editura Hamangiu,

2012. – 222 p. – ISBN 978-606-522-785-9 : 22,40 lei.

SUBIECT: Codul civil; prescripţie extinctivă; jurisprudenţă; termen de decădere.

347/F89

19 – GÂRLEŞTEA�U, GEORGE. Drept constituţional şi instituţii politice / George

Gârleşteanu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 468 p. – ISBN 978-973-127-604-5 :

39,20 lei.

SUBIECT: drept constituţional; constituţie; constituţionalitate; cetăţenie; drepturi şi libertăţi; stat; partid politic; sistem

electoral; parlament; preşedinţie; autoritate judecătorească; Curtea Constituţională.

342.4/G20

20 – Instituţia ombudsmanului : justiţie alternativă? / Coordonatori: Dacian-Cosmin Dragoş;

Bogdana Neamţu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2011. – 366 p. – ISBN 978-973-115-989-8 : 17,94

lei.

SUBIECT: ombudsman; avocatul poporului; jurisdicţie constituţională; justiţie alternativă; drept comparat.

341.217(UE)/I-57

21 – ISPAS, GABRIEL-LIVIU. Parlamentarismul în societatea internaţională / Gabriel-

Liviu Ispas. - Iaşi : Institutul European, 2011. – 254 p. – ISBN 978-973-611-747-3 : 27,21 lei.

SUBIECT: parlamentarism; politică internaţională; organizaţie internaţională; Parlamentul european.

342.53/I-85

22 – ISPAS, MARIUS-CRISTIA�. Aplicarea dreptului european de instanţele române /

Marius-Cristian Ispas. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 378 p. – ISBN 978-973-127-

675-5 : 28 lei.

SUBIECT: drept european; instanţă română; practică judiciară; drept public.

341.217(4)UE/I-85

23 – LEMPEREUR, ALAI� ; COLSO�, AURÉLIE�; SALZER, JACQUES. Medierea/

Alain Lempereur; Aurélien Colson; Jacques Salzer. – Bucureşti : Editura C. H. Beck, 2011. – 322 p.

– ISBN 978-973-115-958-4 : 26,93 lei.

SUBIECT: mediere; mediator.

316.48/L44

24 – Lista notarilor publici în funcţie la 31 martie 2012 / Uniunea �aţională a �otarilor

Publici din România. – Bucureşti : Rotarom, 2012. – 354 p. – ISBN 978-973-8921-84-9 : 5 lei.

SUBIECT: notar public.

347.96/L65

25 – LUPA�, ER�EST ; SZTRA�YICZKI, SZILÁRD. Persoanele în concepţia �oului

Cod civil / Ernest Lupan; Szilárd Sztranyiczki. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 358 p. –

ISBN 978-606-18-0050-6 : 29,94 lei.

SUBIECT: persoană fizică; Noul Cod civil; drept civil; persoana juridică.

347.15/L93

26 – MA�DA, CEZAR COR�ELIU. Elemente de ştiinţa administraţiei / lect. univ. dr. Cezar

Corneliu Manda. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 324 p. – ISBN 978-973-127-892-6 :

28 lei.

SUBIECT: ştiinţa administraţiei; administraţie publică; decizie administrativă; reforma administraţiei.

342.9/M22

27 – Marile hotărâri ale Curţii Europene a drepturilor Omului / Frédéric Sudre; Jean-Pierre

Marguénaud. – Bucureşti : Editura Rosetti International, 2011. – 684 p. – ISBN 978-973-7881-65-6 :

64 lei.

SUBIECT: CEDO; jurisprudenţa CEDO; drepturile omului.

342.7/M38 –

28 – MARI�ICĂ, ELE�A CLAUDIA. Promovarea şi protejarea drepturilor omului prin

mijloace contencioase / Elena Claudia Marinică. – Bucureşti : I.R.D.O., 2011. – 184 p. – ISBN 978-

973-9316-93-4 : 5 lei.

SUBIECT: drepturile omului; contencios administrativ; contencios electoral.

342.7/M39



29 – MÎ�ERA�, MIHAELA. Comentariile Codului civil. Publicitatea drepturilor, a actelor

şi faptelor juridice (art. 18-24). Cartea funciară (art. 876-915) / Mihaela Mîneran. – Bucureşti :

Editura Hamangiu, 2012. – 370 p. – ISBN 978-606-522-764-4 : 34,40 lei.

SUBIECT: Noul Cod civil; publicitatea drepturilor; publicitatea actelor; publicitatea faptelor juridice; carte funciară; carte

funciară, înscrieri; jurisprudenţă.

347/M75

30 – �EAGU, �OREL. Cooperarea judiciară internaţională în materie penală (teorie şi

practică judiciară) / Norel Neagu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 340 p. – ISBN 978-

973-127-681-6 : 32 lei.

SUBIECT: asistenţă judiciară internaţională; extrădare; mandat european de arestare; cooperare judiciară internaţională.

343/N31

31 – �EGOIŢĂ, FLORI�. Istoria administraţiei publice / Florin Negoiţă. – Bucureşti :

Editura Universul Juridic, 2012. – 332 p. – ISBN 978-973-127-699-1 : 24 lei.

SUBIECT: România; drept administrativ; administraţie publică; istoric.

342.9/N39

32 – �ICOLESCU, CRISTI�A. Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul �oului

Cod civil român : abordare istorică, utilitaristă şi comparativă / Cristina Nicolescu. – Bucureşti :

Editura Universul Juridic, 2012. – 534 p. – ISBN 978-973-127-828-5 : 48 lei.

SUBIECT: dreptul familiei; regim matrimonial; convenţie matrimonială; drept internaţional privat; Noul Cod civil; Legea

nr.105/1992; Convenţia de la Haga, 1978.

347.6/N60

33 – �ICULEASA, MĂDĂLI� IRI�EL. Legislaţia achiziţiilor publice : Comentarii şi

explicaţii / Mădălin Irinel Niculeasa. – ediţia a 3-a. – Bucureşti : Editura C.H. BECK, 2012. – 812 p.

– ISBN 978-606-18-0059-9 : 89,40 lei.

SUBIECT: drept administrativ; achiziţii publice; O.U.G.nr.34/2006; contract de achiziţie publică.

342.9/N70

34 – �oul Cod civil : comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. – Bucureşti : Editura Hamangiu,

2012. – vol. – ISBN 978-606-522-729-3 lei.

Vol. I Art. 1-952. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1418 p. – ISBN 978-606-522-730-

9 : 136 lei.

Vol. II Art. 953-1649. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1068 p. – ISBN 978-606-522-

731-6 : 120 lei.

Vol. III Art. 1650-2664. – Bucureşti : Editura Hamangiu. – 2012. – 1230 p. – ISBN 978-606-

522-733-0 : 136 lei.

SUBIECT: Noul Cod civil

347(498)(094.4)/N89

35 – �oul Cod civil. Comentarii pe articole : art. 1-2664 / Coordonatori: conf. univ. dr.

Flavius-Antoniu Baias; prof. univ. dr. Eugen Chelaru; dr. Rodica Constantinovici; prof. univ. dr. Ioan

Macovei. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 2734 p. – ISBN 978-606-18-0001-8 : 329,40 lei.

SUBIECT: Noul Cod civil.

347(498)(094.4)/N89

36 – �oul cod civil. Studii şi comentarii. Volumul I : art.1-534 / Coordonator Marilena

Uliescu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 902 p. – ISBN 978-973-127-864-3 : 87,20

lei.

SUBIECT: Noul Cod civil.

347(498)(094.4)/N89

37 – �oul Cod de procedură civilă şi Legea pentru punerea în aplicare : actualizat

5.06.2012. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 434 p. – ISBN 978-606-18-0053-7 : 8,94 lei.

SUBIECT: noul Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.

347.9/L89




38 – Prezentare comparativă �oul Cod de procedură civilă şi codul anterior. – republicat

Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 580 p. –

ISBN 978-973-127-887-2 : 20 lei.

SUBIECT: noul Cod de procedură civilă; Legea nr.76/2012.

347.9(094.4)/P91

39 – Quo vadis, România? (un punct de vedere) / Coordonator Ion M. Anghel. – Iaşi : Editura

Junimea, 2011. – 186 p. – (Liber Amicorum). – ISBN 978-973-37-1559-7 : 5 lei.

SUBIECT: drept internaţional; cetăţenie; autonomie teritorială; Basarabia; Transilvania.

341/Q89

40 – RÎCIU, IULIA�A. Procedura contenciosului administrativ : aspecte teoretice şi repere

jurisprudenţiale / dr. Iuliana Rîciu. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – XII, 466 p. – ISBN 978-

606-522-440-7 : 39,20 lei.

SUBIECT: drept public; drept administrativ; contencios administrativ; procedura de executare; suspendare act administrativ; cale

de atac; excepţia de nelegalitate.

342.9/R51

41 – SITARU, DA�-ALEXA�DRU. Intermedierea în activitatea comercială / Dan-

Alexandru Sitaru – 484 p. – ISBN 978-606-522-744-6 : 47,20 lei.

SUBIECT: intermediere; drept comercial; mandat cu reprezentare; mandat fără reprezentare; contract de agenţie; contract de

intermediere; contract de franciză; contract de distribuţie comercială.

347.7/S61

42 – SUCIU, ALEXA�DRU. Excepţiile procesuale în �oul Cod de procedură civilă /

Alexandru Suciu. – Bucureşti : Editura Universul Juridic, 2012. – 422 p. – ISBN 978-973-127-910-7

: 40 lei.

SUBIECT: drept procesual civil; excepţie procesuală.

347.9(498)(094.4)/S94

43 – TIBUŞCĂ, SILVIA. Efectele hotărârilor CEDO şi CJUE în dreptul intern : Analiza

asupra dreptului la nediscriminare / Silvia Tibuşcă. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 196

p. – ISBN 978-606-18-0060-5 : 19,74 lei.

SUBIECT: CEDO; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; drepturile omului; nediscriminare; drept naţional.

342.7/T11

44 – TOADER, TUDOREL. Constituţia României reflectată în jurisprudenţa

constituţională / prof. univ. dr. Tudorel Toader. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2011. – 330 p. –

ISBN 978-606-522-568-8 : 39,20 lei.

SUBIECT: Constituţia României; jurisprudenţă constituţională; Curtea Constituţională a României.

342.4/T67

45 – TOMESCU, CAMELIA. Raporturile dintre Guvern şi Parlament / Camelia-Rodica

Tomescu. – Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2012. – 358 p. – ISBN 978-606-18-0051-3 : 23,95 lei.

SUBIECT: guvern; parlament; drept comparat; separaţia puterilor în stat; regim prezidenţial; regim politic; regim politic

parlamentar; regim politic semiprezidenţial.

342.53/T72

46 – TURCU, IO�. Legea procedurii insolvenţei : Comentariu pe articole / Ion Turcu. –

ediţia a 4-a. – Bucureşti : Editura C.H. BECK, 2012. – XVIII, 784 p. – ISBN 978-606-18-0026-1 :

89,40 lei.

SUBIECT: drept comercial; procedura insolvenţei; reorganizare şi lichidare judiciară; faliment; legislaţie.

347.736(094)/T94

47 – ŢAMBULEA, ALI�A GABRIELA. Executarea silită : practică judiciară / Alina

Gabriela Ţambulea. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2012. – 332 p. – ISBN 978-606-522-726-2 :

28 lei.

SUBIECT: executare silită; practică judiciară; titlu executoriu; formulă executorie; contestaţie la executare; urmărire silită;

poprire; urmărire silită imobiliară.

347.95/T15


48 – UŞVAT, LAVI�IU-FLORI�. Referendumul / Laviniu-Florin Uşvat. – Bucureşti : Editura

Universul Juridic, 2012. – 302 p. – ISBN 978-973-127-731-8 : 31,20 lei.

SUBIECT: referendum; democraţie; referendum constituţional; referendum legislativ; referendum consultativ; drept comparat.

324/U92

49 – VIDA, IOA�. Legistică formală : Introducere în tehnica şi procedura legislativă :

curs universitar / Prof. univ. dr. Ioan Vida. – ediţia a V-a revizuită şi completată. – Bucureşti : Editura

Universul Juridic, 2012. – 224 p. – ISBN 978-973-127-893-3 : 24 lei.

SUBIECT: teoria dreptului; legistică formală; parlament; funcţie legislativă; act normativ; sistematizarea, unificarea şi

coordonarea legislaţiei; abrogare; tehnică legislativă; procedură legislativă; delegare legislativă.

340.11/V56

50 – VIŞOIU, CLAUDIA. Procedura uzucapiunii : reglementată de Codul civil din 1864,

Decretul-lege nr. 115/1938 şi �oul Cod civil / Claudia Vişoiu. – Bucureşti : Editura Hamangiu, 2011. –

322 p. – ISBN 978-606-522-462-9 : 30,40 lei.

SUBIECT: uzucapiune; uzucapiunea tabulară; uzucapiune extratabulară; Legea nr.7/1996; Decretul-Lege nr.115/1938;

Noul Cod civil.

347.2/V68



Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,

Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711

Tel: 021.313.66.08 fax: 021.311.29.35 website: www.clr.ro

� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ

Sorin Popescu, Locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ,

Preşedintele Secţiei de Evidenţă Oficială a Legislaţiei şi Documentare

�icolae Turcu, Preşedintele Secţiei de Drept Privat

Benonica Vasilescu, Preşedintele Secţiei de Drept Public, ad-interim

Cristian Kevorchian, Şeful Departamentului de Informatică Legislativă, ad-interim

Cezar Manda, consilier, Departamentul pentru Armonizarea Legislaţiei

cu Reglementările Uniunii Europene

� Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)

Maria Luiza Manea

Svetlana Baciu

Lucica Violeta �iculae

Mihaela Bora

� Tipografia „Monitorul Oficial“ R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei, ci doar opinii

personale ale autorilor.

ISSN 1583-3178

Date post:	07-Feb-2017
Category:	Documents
Upload:	dangdang
View:	240 times
Download:	1 times

Buletinul de Informare Legislativă

Documents