+ All Categories
Home > Documents > Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

Date post: 05-Apr-2016
Category:
Upload: postulator-vladimir-ghika
View: 241 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
Cercetările asupra vieții și scrierilor Fericitului Vladimir Ghika continuă - în principal prin studiul bogatei arhive ce se află în posesia Postulaturii de canonizare - iar rezultatul lor va fi făcut public printr-o serie de buletine prezentate periodic în format digital. Facem public primul număr al acestui buletin în limba română și în limba franceză.
12
BULETINUL ARHIVEI VLADIMIR GHIKA Anul I, nr. 1 — septembrie 2014 De ce un Buletin al Arhivei Vladimir Ghika? 31 august 2013 – 31 august 2014: un an de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Evenimentul extraordinar de anul trecut a fost posibil în urma strângerii mărturiilor celor care l-au cunoscut şi a unei atente analize a tuturor arhivelor pe care le-am putut identifica. Munca de sintetizare şi de redactare a imensului material original a avut ca rezultat dosarul depus la CongregaŃia pentru cauzele sfinŃilor, dosar care poartă numele de Positio super martyrio. O variantă mai accesibilă a acelui document a fost publicată cu ocazia beatificării, atât în limba română cât şi în franceză, sub numele Vladimir Ghika - Profesor de speranŃă. În felul acesta, toŃi cei care vor să cunoască mai bine viaŃa Fericitului Vladimir pot apela la această primă biografie documentată. Pe această cale, reînnoiesc mulŃumirile şi recunoştinŃa faŃă de toŃi cei care au lucrat la Positio şi la carte, fie că numele lor apar printre autori sau nu, pentru că a fost nevoie de o echipă organic închegată pentru a putea produce în timp relativ scurt această sinteză. Or, sinteza înseamnă inevitabil selectarea acelor elemente care sunt semnificative din mărturiile, operele, corespondenŃa şi documentele care îl privesc pe Vladimir Ghika. Arhiva Ghika de la Arhiepiscopia Romano- Catolică de Bucureşti este alcătuită din multe fonduri şi colecții de documente, unele familiale, din imaginea digitală a sute de dosare legate de Vladimir Ghika, aflate în mari biblioteci din Ńară şi din străinătate, oferind astfel un adevărat tezaur de documente care pot să îmbogăŃească mult cunoaşterea personalităŃii Monseniorului Ghika. Dacă beatificarea îi recunoaşte acestuia exemplaritatea vieŃii şi capacitatea de a mijloci haruri la bunul Dumnezeu, cunoaşterea lui face posibilă urmarea modelului de viaŃă. Studierea arhivei are menirea să contribuie la această cunoaştere, iar publicarea studiilor arhivistice face ca această cunoaştere să se difuzeze cât mai mult. Dar materialul disponibil este atât de bogat încât publicarea se va putea face abia după o muncă îndelungată de clasare, de arhivare electronică, de descifrare, de organizare, de comentare şi explicare, ce va necesita ani de zile şi un minim de fonduri financiare. Organizarea Arhivei a început (a se vedea articolul despre acest subiect), şi exploatarea ei (a se vedea articolele despre corespondanŃa Yvonne Estienne, Jeanne Guilland şi François Paris), dar ne-am gândit şi la faptul că munca noastră nu trebuie să rămână necunoscută şi ne-a venit ideea să publicăm acest Buletin al Arhivei Vladimir Ghika, pentru a vă Ńine la curent cu înaintarea şantierului Arhivelor. Va fi şi un mijloc prin care să vă solicităm sprijinul, poate şi financiar, dar mai ales printr-un ajutor în găsirea documentelor lipsă, pentru că, dacă avem, de exemplu, multe scrisori adresate lui Vladimir Ghika, nu prea avem, în sens invers, răspunsurile lui. Cititorii noştri poate ştiu unde se păstrează arhive private sau publice care conŃin documente care ne interesează. Nu ne-am pierdut speranŃa că vom mai găsi multe documente pe care le-am putea crede rătăcite. Noi căutăm, mai ales astăzi, prin intermediul internetului, dar corespondenŃii direcŃi au decedat, iar moştenitorii lor, de multe ori, nici nu ştiu ce bogăŃii se ascund în hârtiile venite de la părinŃii sau bunicii lor. Dacă vedeŃi un nume cunoscut vouă în articolele sau bunicii lor. Dacă vedeŃi un nume cunoscut vouă în articolele noastre, vă rog să vă interesaŃi de arhivele familiei respective! Când am început să privim cerul...
Transcript
Page 1: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

BULETINUL

ARHIVEI VLADIMIR GHIKA

Anul I, nr. 1 — septembrie 2014

De ce un Buletin al Arhivei Vladimir Ghika?

31 august 2013 – 31 august 2014: un an de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Evenimentul extraordinar de anul trecut a fost posibil în urma strângerii mărturiilor celor care l-au cunoscut şi a unei atente analize a tuturor arhivelor pe care le-am putut identifica. Munca de sintetizare şi de redactare a imensului material original a avut ca rezultat dosarul depus la CongregaŃia pentru cauzele sfinŃilor, dosar care poartă numele de Positio super martyrio. O variantă mai accesibilă a acelui document a fost publicată cu ocazia beatificării, atât în limba română cât şi în franceză, sub numele Vladimir Ghika - Profesor de speranŃă. În felul acesta, toŃi cei care vor să cunoască mai bine viaŃa Fericitului Vladimir pot apela la această primă biografie documentată. Pe această cale, reînnoiesc mulŃumirile şi recunoştinŃa faŃă de toŃi cei care au lucrat la Positio şi la carte, fie că numele lor apar printre autori sau nu, pentru că a fost nevoie de o echipă organic închegată pentru a putea produce în timp relativ scurt această sinteză.

Or, sinteza înseamnă inevitabil selectarea acelor elemente care sunt semnificative din mărturiile, operele, corespondenŃa şi documentele care îl privesc pe Vladimir Ghika. Arhiva Ghika de la Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti este alcătuită din multe fonduri şi colecții de documente, unele familiale, din imaginea digitală a sute de dosare legate de Vladimir Ghika, aflate în mari biblioteci din Ńară şi din străinătate, oferind astfel un adevărat tezaur de documente care pot să îmbogăŃească mult cunoaşterea personalităŃii Monseniorului Ghika. Dacă beatificarea îi recunoaşte acestuia exemplaritatea vieŃii şi

capacitatea de a mijloci haruri la bunul Dumnezeu, cunoaşterea lui face posibilă urmarea modelului de viaŃă. Studierea arhivei are menirea să contribuie la această cunoaştere, iar publicarea studiilor arhivistice face ca această cunoaştere să se difuzeze cât mai mult.

Dar materialul disponibil este atât de bogat încât publicarea se va putea face abia după o muncă îndelungată de clasare, de arhivare electronică, de descifrare, de organizare, de comentare şi explicare, ce va necesita ani de zile şi un minim de fonduri financiare. Organizarea Arhivei a început (a se vedea articolul despre acest subiect), şi exploatarea ei (a se vedea articolele despre corespondanŃa Yvonne Estienne, Jeanne Guilland şi François Paris), dar ne-am gândit şi la faptul că munca noastră nu trebuie să rămână necunoscută şi ne-a venit ideea să publicăm acest Buletin al Arhivei Vladimir Ghika, pentru a vă Ńine la curent cu înaintarea şantierului Arhivelor.

Va fi şi un mijloc prin care să vă solicităm sprijinul, poate şi financiar, dar mai ales printr-un ajutor în găsirea documentelor lipsă, pentru că, dacă avem, de exemplu, multe scrisori adresate lui Vladimir Ghika, nu prea avem, în sens invers, răspunsurile lui. Cititorii noştri poate ştiu unde se păstrează arhive private sau publice care conŃin documente care ne interesează. Nu ne-am pierdut speranŃa că vom mai găsi multe documente pe care le-am putea crede rătăcite. Noi căutăm, mai ales astăzi, prin intermediul internetului, dar corespondenŃii direcŃi au decedat, iar moştenitorii lor, de multe ori, nici nu ştiu ce bogăŃii se ascund în hârtiile venite de la părinŃii sau bunicii lor. Dacă vedeŃi un nume cunoscut vouă în articolele sau bunicii lor. Dacă vedeŃi un nume cunoscut vouă în articolele noastre, vă rog să vă interesaŃi de arhivele familiei respective!

Când am început să privim cerul...

Page 2: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

2

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

În concluzie, acest Buletin este menit să întreŃină legătura între cercetătorii care se ocupă de Arhiva Vladimir Ghika şi toŃi oamenii interesaŃi de viaŃa şi de opera lui Vladimir Ghika. Buletinul ar trebui să fie răspândit cât mai mult, cât mai departe, fără limite de vârstă, de religie, de graniŃe, de naŃionalitate (deocamdată va fi publicat doar în română şi în franceză, dar dacă cineva vrea să-l traducă în alte limbi, o să ne bucurăm). Pentru noi va fi un instrument important pentru a face mai cunoscută munca noastră, dar şi pentru a obŃine, sperăm, un ajutor esenŃial din partea cititorilor. AveŃi curaj să ne scrieŃi!

Pr. Francisc Ungureanu

Reorganizarea Arhivei Vladimir Ghika Arhiepiscopia de Bucureşti se află de câtva

timp în posesia documentelor referitoare la Vladimir Ghika adunate din mai multe arhive particulare, în special cele ale lui Yvonne Estienne, Pr. Georges Schorung şi Pierre şi Christiane Hayet. Pr. Schorung a muncit cu dăruire şi pasiune la aceste arhive până la moartea sa, în 1980, cu scopul de a organiza documentaŃia necesară în vederea constituirii unui dosar de beatificare. Munca sa a fost reluată de Pierre şi Christiane Hayet, care au adăugat documente pe care le-au recuperat ei, în special de la prieteni şi rude ale lui Vladimir Ghika.

Când toate aceste documente au ajuns la Arhiepiscopie şi s-au adăugat celor pe care Arhiepiscopia le poseda deja, mai ales documente româneşti, acest ansamblu avea un aspect puŃin heteroclit, ca o consecinŃă a intervenŃiilor şi manevrărilor pe care le-au suportat. După ce a fost consultat Pr. Ieronim Iacob, arhivar al Arhiepiscopiei, s-a ajuns la concluzia că, înainte de inventariere, acest ansamblu trebuia reorganizat, reclasificat într-un mod sistematic, şi cotat pentru o mai bună regăsire.

Înainte de reorganizare, arhiva era constituită din 195 de cutii de arhivare conŃinând documente numeroase şi diverse: scrisori primite şi trimise de Vladimir Ghika, ciorne de tot felul (se pare că el păstra aproape

tot), articole publicate sau nu, de Monseniorul Ghika şi despre el, cărŃi şi extrase din cărŃi, mărturii etc., în total aproximativ 50.000 de documente.

De remarcat, în treacăt că este vorba doar de o mică parte din ceea ce trebuie să fi fost hârtiile păstrate de Vladimir Ghika de-a lungul vieŃii sale. Ştim, de la fiii săi spirituali, că el a împărŃit documente la diferite persoane înainte de arestarea sa, ca să fie păstrate. Câte documente zac încă în podurile românilor, nu putem şti. Sau câte au fost distruse de Securitate. Nu ne-am pierdut speranŃa că vor ieşi la lumina zilei documente ascunse cine ştie pe unde.

O parte din documente rămăseseră la parohia St-Vincent de Paul. Pr. Schorung a putut recupera câte ceva în timpul unei călătorii efectuate ca turist la sfârşitul lunii aprilie 1971 şi a constatat că o mare parte din hârtiile lăsate acolo fuseseră distruse. Să-i dăm cuvântul: „[…] Împreună cu fiul fostului director al muzeelor am vizitat duminica aceasta Muzeul de Artă, care ocupă vechiul palat regal în întregime. Artă religioasă, pictura marilor maeştri români. Lucrarea cea mai surprinzătoare este cu siguranŃă statuia Monseniorului Ghika (Cărturarul), care se detaşează, de departe, singură, mai mare decât mărimea naturală, pe un imens zid de marmură albă […] Luni, după litughie, mi-am început lucrarea mea. Am găsit, la Ambasadă, o singură persoană cunoscută. Persoanele oficiale mi-au adus la cunoştinŃă că acum câteva zile capela a fost jefuită de nişte copii, că miliŃia a recuperat ceva (un ciboriu fără capac). La capelă, pe care mi-au deschis-o, totul a fost golit pe jos; cutiile a două potire sunt goale, ostensoriul nu este. Mi-am pierdut speranŃa să mai pot găsi mica relicvă. Femei de serviciu de la spital care au văzut capela deschisă intră şi întreabă dacă va fi redeschisă… Le spun că vreau să-l văd pe dr. Angelesco; în grabă, mă conduc prin clădiri. Se simte că e iubit. […] Mergem în birou; mângâie nişte copii care trec. Mă linişteşte cu privire la un lucru. Ambasada se gândeşte că guvernul îi contestă proprietatea capelei. El mă linişteşte. […] În sfârşit, ca să pot intra, după toate regulile, este căutat directorul, ginerele Preşedintelui Parhon… În cele din urmă se primeşte un răspuns la telefon: «Se poate veni oricând însoŃit de cineva de la ambasadă». Dar, la ora 3, toate

Page 3: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

3

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

birourile sunt închise… ceea ce m-a făcut să pierd timp. Împreună cu consulul, s-a deschis capela trecându-se printr-o fereastră. Este lamentabil. Toate cărŃile, deschise şi rupte, acoperă podeaua; masa, mobilele, stricate, prăbuşite. Nicio bucată de hârtie scrisă. Totul a fost ars într-o ladă mare pentru lemne, din metal. Am scormonit cenuşa. Erau rămăşiŃe dintr-o traducere a unei cărŃi de morală adresată asistentelor medicale, pe care am publicat-o (de la domnişoara Génin). Acolo au fost arse mii de gânduri ale Monseniorului Ghika, scrise în toate ocaziile pe bucăŃele mici de hârtie, precum şi scrisori… Am găsit colŃul unui plic care conŃinuse scrisori. Miercuri dimineaŃă, am revenit la capelă. Mai fuseseră şi alŃii înainte. Nişte scânduri fixate pe locul de trecere fuseseră smulse. Am văzut podul, încărcat de lucruri pe care nu le ştiam şi care precis provin de la Surori, din timpul plecării lor. Totul fusese recent scotocit, lenjerie, veşminte, hârtie de birou, de şcoală, săpun, papuci, pantofi…

În sfârşit, am găsit ceea ce îmi indicase P. François. Vreo 2500 de gânduri transcrise de Monseniorul în jurul anului 1950, 5 jurnale, gânduri pentru fiecare zi, 1901, 1949-1950, 1951, jurnalul din 1951 este jurnalul meu din 1944, pe care l-a folosit Monseniorul, o agendă din 1926 care conŃine puŃine lucruri, dar este un an crucial în relaŃia cu J. Maritain”.

Pe scurt, o parte din hârtii a dispărut deci pentru totdeauna. Dar să revenim la cele pe care le posedăm. După care criterii să le clasăm? Ne-am gândit să le clasăm în modul următor: mai întâi după tipul documentului (scrisori trimise sau primite, fotografii, desene, articole, biografii, toate acestea într-un sens destul de larg); apoi, în cadrul acestor categorii, în funcŃie de caz, după expeditor sau destinatar, după ani etc. O primă clasificare a fost efectuată şi a durat aproximativ două luni. Mai rămâne să fie detaliată în cadrul fiecărei cutii de arhivare create astfel. O muncă îndelungată şi monotonă, dar nu fără rezultate.

Această reorganizare are drept scop final o mai bună vizibilitate a documentelor pe care le posedăm, realizarea unui inventar exhaustiv, înlesnirea cercetărilor şi a referinŃelor care pot fi făcute în legătură cu aceste documente. Această operaŃiune ni s-a părut esenŃială înainte de a

întreprinde o exploatare sistematică a acestui fond arhivistic, pe care îl socotim de o mare importanŃă istorică şi spirituală. Exploatare care ne va permite să cunoaştem mai bine viaŃa şi personalitatea lui Vladimir Ghika.

Iulia Cojocariu

Casa de pe strada Luminii, nr. 16, în care a trăit Vladimir Ghika

timp de câŃiva ani a fost dărâmată Grupul din străinătate care a venit special la

Bucureşti pentru Beatificare a fost înştiinŃat de această casă, situată pe strada Christian Tell (numită înainte strada Luminei sau Luminii), numărul 16, în care a trăit Vladimir Ghika la începutul secolului trecut până la Primul Război Mondial. Acest pavilion elegant fusese construit în anul 1895 şi aparŃinea pictorului Alexandru Ghika, fratele lui Vladimir.

La puŃin timp după trecerea noastră, această

casă, într-o stare foarte degradată, trebuie să recunoaştem, dar care păstra un aer de secol al XIX-lea şi era remarcabilă prin pavilionul său central circular, a fost demolată. Poate cei care au hotărât demolarea s-au temut, după beatificare, de o clasare istorică sau culturală a acestui edificiu, care ar fi pus în cauză proiectul imobiliar fără îndoială foarte profitabil…

AsociaŃia „SalvaŃi Bucureştiul” a depus plângere pentru demolarea ilegală. Oricare va fi decizia care va fi luată în justiŃie, ea nu mai poate da înapoi această casă azi complet dispărută.

Luc Verly

Casa situată pe strada Christian Tell (Luminii )

Page 4: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

4

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

Văr-verişoare. CorespondenŃa Guilland-Rondel

În lunile noiembrie-decembrie în special, am

lucrat asupra scrisorilor schimbate între Vladimir Ghika şi familia Rondel, verii săi îndepărtaŃi (bunica lor era Moret de Blaramberg, născută la Moscova), un frate şi două surori: Auguste Rondel (1858-1934), Marie de Farconnet (1860-1943) şi Jeanne Guilland (1866-1944). Aceasta din urmă ocupă locul central în trio, chiar dacă este cea mai mică. Scrie mult (circa 300 de scrisori către Vladimir Ghika acoperind perioada din 1923 până în 1940), şi nu doar vărului Vladimir, şi pare să fie întrucâtva secretara celorlalŃi doi. Căci ei formează un trio unit, trăind toŃi în FranŃa, la Marsilia (chiar dacă Auguste călătoreşte des pentru afaceri la Paris), şi nu au altă familie apropiată decât pe ei înşişi, cele două surori fiind văduve, iar Jeanne pierzându-şi cei trei băieŃi, unul la o vârstă fragedă, altul, aviator, a fost ucis în timpul primului război mondial, iar cel de-al treilea a murit imediat după război, fără îndoială de gripa spaniolă. Auguste se pare că nu s-a căsătorit niciodată şi că şi-a consacrat întreaga viaŃă bibliotecii dedicate teatrului, pe care a donat-o statului francez şi care astăzi constituie o importantă colecŃie în cadrul Bibliotecii NaŃionale a FranŃei, un fond, se pare, fără asemănare în lume.

Din Marsilia, unde petrece iarna, sau de la Drumettaz în Savoia, unde petrece vara, Jeanne oferă noutăŃi despre toŃi şi cere, de asemenea, mereu veşti. Cele despre familia sa, mai ales despre verii lor spanioli şi francezi de Prat, cele despre nepoŃi şi nepoate (dinspre partea soŃului ei defunct), familia Bordeaux (e vorba de scriitorul catolic Henry Bordeaux, care se căsătorise cu fiica unei Guilland), familia Courville, şi nepoata lor Olga Choumansky, artistă decoratoare, familia Cagger, familia Ménabréa şi multe alte persoane.

Din păcate nu avem decât puŃine scrisori ale lui Vladimir Ghika destinate verilor din Marsilia. Vreo 12 doar. Aceste scrisori au fost poate distruse, aşa cum lasă de înŃeles o scrisoare a unei nepoate a lui Jeanne Guilland către P.

Schorung: „mă tem că mătuşa Jeanne a distrus toate hârtiile ca fiind prea personale şi intime… Cât despre Doamna Farconnet, nici ea nu păstra nimic şi, la moartea sa, mătuşa Jeanne a putut să adune scrisorile găsite printre lucrurile sale… Este regretabil…” Acesta este cuvântul potrivit, da!

În orice caz, dacă aceste scrisori ar putea reapărea într-o zi, şi poate unul din cititorii noştri ne-ar putea da o pistă, este sigur că ar aduce o imensă clarificare asupra activităŃii Monseniorului Ghika în FranŃa între anii 1922 şi 1939. Scrisorile lui Jeanne Guilland oferă totuşi o imagine, şi aceasta este deja ceva.

Ne clarifică mai ales asupra a ceea ce putea să facă Vladimir Ghika atunci când se afla la Marsilia… Admira vapoarele din port? Nu!... făcea vizite „clienŃilor” săi locali, despre a căror situaŃie era informat cu regularitate de Jeanne Guilland: doctorul Durandard şi soŃia sa; familia d’Inguimbert, care are o fiică oarbă şi infirmă; familia Lagier, un „cuplu” în vârstă frate-soră, care cunoaşte un sfârşit al vieŃii mizerabil; familia Francheschi, care are o fiică paralizată etc., toŃi aceşti oameni care îl cheamă pe părintele Ghika în ajutor, aproapte tot timpul, după o primă întâlnire foarte pozitivă şi decisivă. Să nu uităm şi familia Queylar care „îmi mulŃumesc fără încetare că v-am condus în preajma lor” (Scrisoare din 14 iunie 1937). Un alt exemplu: în legătură cu familia Durandard, care are un copil foarte bolnav. Jeanne Guilland scrie: „PărinŃii sunt vrednici de milă, tatăl mai mult decât mama. Au fost mulŃumiŃi să se

Vedere trimisă de Jeanne Guilland lui Vladimir Ghika, la 23.12.1925

Page 5: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

5

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

gândească că vă voi scrie despre nenorocirea lor pentru că au o încredere imensă în dumneavoastră” (Scrisoare din 15 iulie 1927). Sau, după moartea micului Henri: „Mi-au spus că scrisoarea dumneavoastră le-a făcut mai mult bine decât toate celelalte pe care le-au primit” (Scrisoare din 24 decembrie 1927). Astfel, prin intermediul acestei corespondenŃe, o bună parte din activitatea lui Vladimir Ghika, până atunci necunoscută sau foarte puŃin cunoscută, se clarifică. O activitate în care celebra Relicvă din Coroana de Spini, pierdută şi regăsită (scrisoarea din 25 noiembrie 1938), a avut un rol important. Dar ce păcat, încă o dată, că nu avem scrisorile de răspuns ale lui Vladimir Ghika!

Luc Verly

Decesul lui Daniel de Briey, strănepot al Monseniorului Ghika

La 8 martie 2014, a murit la Montereau în

FranŃa, Daniel, al cincilea copil al contelui Pierre de Briey şi al Manolei, nepoată de frate a Monseniorului Ghika. Daniel s-a născut în timpul războiului, la 4 septembrie 1943, lângă Londra. S-a mutat apoi cu familia la Geneva, apoi la Bruxelles şi iarăşi la Geneva. În cele din urmă s-a stabilit în FranŃa, unde a funcŃionat ca expert recunoscut în transporturile feroviare. S-a căsătorit în 1977 cu Isabelle Béranger, cu care a avut trei copii, Manola, Franck şi Viviane. Cei doi soŃi se cunoscuseră în corul Montjoie. Ei aveau aceleaşi preocupări pentru lecturi, muzică, sport, dar şi aceleaşi căutări spirituale. Până în ultimele zile de viaŃă, Daniel a fost membru activ al acestui cor. Compozitorul lui preferat era César Franck. Foarte de tânăr, Daniel a contactat boala Wegener, care l-a dus în scurt timp la dializă. SoŃia lui a murit în 1999, în urma unui tragic accident. Deşi catolic practicant, Daniel a fost

asaltat multă vreme de întrebări privind sensul suferinŃei, pe care în cele din urmă le-a depăşit.

La 65 de ani a intrat în comunitatea laică „Vive flamme” a Carmelului şi a purtat scapularul Maicii Domnului de pe muntele Carmel. În timpul cercetărilor necesare cauzei de beatificare, cei trei strănepoŃi ai Monseniorului Ghika, Daniel, Thierry şi Geneviève (d’Hoop), s-au implicat intens în susŃinerea acestei cauze. Daniel a fost preşedintele AsociaŃiei pentru Beatificarea Monseniorului Ghika din FranŃa (ABMVG). Daniel şi Thierry, împreună cu o parte din familia lor, au fost prezenŃi la Bucureşti, la ceremonia beatificării. În Arhiva Ghika se păstrează o valoroasă corespondenŃă cu Daniel, pe teme politice, filozofice şi religioase, precum şi compoziŃii de-ale lui. Alături de Monseniorul Ghika, avem, de-acum, un nou prieten în Cer.

Emanuel Cosmovici Articol preluat din Actualitatea creştină,

nr. 4/2014

În dimineaŃa zilei de 8 mai 2014, Pierre

Hayet a fost chemat de către Domnul la viaŃa veşnică. Pentru acest ultim moment din viaŃă a fost pregătit, l-a dorit şi a plecat liniştit, având conştiinŃa împăcată că şi-a împlinit bine misiunea pe acest pământ. SimŃind că se apropie sfârşitul vieŃii pământeşti, a spus soŃiei şi celor doi fii, care au venit în vizită la căminul din Chatillon sur Seine, unde era internat de aproape un an şi jumătate, că se apropie ziua plecării şi ziua întâlnirii cu Fericitul Vladimir Ghika. În ultimii 26 de ani din viaŃă, Pierre împreună cu soŃia au răspuns unei chemări unice, aceea de a-l face cunoscut pe Vladimir Ghika și de a susŃine cauza beatificării lui.

După ce a ieșit la pensie, Pierre Hayet se întreba ce să facă? El, care era un om cult,

Daniel de Briey, împreună cu câŃiva membri ai familiei la beatificarea lui Vladimir Ghika, la Bucureşti

In memoriam Pierre Hayet

Page 6: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

6

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

inteligent şi activ, trebuia să-şi schimbe stilul de viaŃă. Intr-o zi, o doamnă îi oferă pentru lectură o carte nouă, ştiind că se va bucura. Era cartea Memoria tăcerii, scrisă de Elisabeth de Miribel, fosta secretară a lui Charles de Gaulle. Pierre a rămas fascinat de personajul principal al cărŃii, adică de Monseniorul Vladimir Ghika, constatând că e vorba de un om care a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir. Această carte a trezit în el dorinŃa de a-i cunoaşte mai bine viaŃa şi opera pentru ca în felul acesta să-l facă cunoscut în lume. Începe să cunoască multe nume despre care se vorbeşte în carte, persoane care l-au cunoscut sau care au colaborat cu Vladimir Ghika. Ar fi putut să rămână doar cu admiraŃia şi să nu facă nimic. Ce bine că a luat lucrurile în serios şi s-a apucat de treabă! De fapt, ce a facut? Nici el nu ştia la ce se angajează şi cum se va termina. A pornit de la zero şi a ajuns, după ani şi ani de muncă, să ne ofere documentele necesare pentru a promova cauza de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika. A început să caute şi să ia contact cu persoanele pomenite în documente, a întrebat pe fiecare ce ştie despre Monsenior, ce alte persoane mai pot fi contactate, ce amintiri, obiecte, manuscrise, fotografii etc. pot fi recuperate şi adunate în arhiva Institutului Vladimir Ghika, pe care l-a înființat în acest scop. La început, prietenii şi chiar cei din familie îl acuzau că exagerează, că va fi timp pierdut şi o muncă fară șanse de succes.

Dar nu a fost aşa. Pierre nu a luat în serios ce spuneau ceilalŃi, a continuat cu fermitate şi tenacitate ce şi-a propus, a continuat să caute, să călătorească pe urmele Monseniorului Ghika, să scrie, să dea telefoane, să cumpere, la nevoie, documente, obiecte, fotografii etc. Devine cunoscut în localitate ca fiind omul care susŃine cauza unui preot martir de origine română, și care a avut o activitate culturală, diplomatică şi un apostolat rodnic la Paris şi în apropiere de Chatillon sur Seine, la Auberive. Propune introducerea cauzei de beatificare în fața cardinalului Lustiger, scrie la Roma, vine şi la Bucureşti, insistă și nu se descurajează. Din corespondenŃa pe care am avut-o ani de zile cu Pierre, se poate vedea că de multe ori era nerăbdător; același lucru se vede şi din

corespondenŃa lui cu Oana Seceleanu, cu părintele Horia Cosmovici și cu mulți alții. Au trecut astfel peste douăzeci de ani de muncă, de cercetări, a strâns articole de presă, conferinŃe, traduceri, publicaŃii, a ținut emisiuni la radio şi la televiziune. IniŃiativa şi contribuŃia familiei Hayet a fost providenŃială.

Bucuros şi convins că ceea ce a început şi a susŃinut zeci de ani se continuă cu succes la Bucureşti, a decis ca toată arhiva Vladimir Ghika să fie donată Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, spunând: „Nu pentru mine am muncit 26 de ani, ci pentru Monseniorul Ghika. El este al vostru. Vouă vă donez tot ce am despre Monsenior. Noi am început, voi aŃi continuat. Am încredere că sunteŃi singurii care puteŃi preŃui munca şi investiŃia noastră.” Epuizat de muncă, obosit şi slăbit de puteri, primeşte vestea beatificării cu cea mai mare bucurie şi fericire. Asemenea bătrânului Simeon a putut să spună: „De-acum pot să mor fericit”. Cum a trăit, aşa a murit: cu gândul la Fericitul Vladimir Ghika. Putem crede că acum este în împărăŃia lui Dumnezeu împreună cu mijlocitorul nostru din cer, Monseniorul Vladimir Ghika.

Pr. Ioan Ciobanu Articol preluat din Actualitatea creştină,

nr. 6 /2014

Yvonne Estienne, această necunoscută Cu ocazia lansării traducerii în limba română

a cărŃii lui Yvonne Estienne, „O flacără în vitraliu”, am fost determinat, pe de o parte, să reiau dintr-un dosar corespondenŃa ei cu Vladimir Ghika (o muncă începută deja de Clémence de Rouvray) şi, pe de altă parte, să fac cercetări care o privesc, mai ales pe internet, pentru a-i cunoaşte viaŃa, personalitatea etc. Or, deşi a scris un oarecare număr de lucrări, mai ales piese de teatru, Yvonne Estienne este, pentru internet, aproape o necunoscută (ceea ce poate linişti unele persoane puŃin paranoice care se tem că prin intermediul internetului se poate şti totul despre toată lumea, şi mai ales despre ei!).

În dosarele realizate de Pierre şi Christiane Hayet, am descoperit un număr din revista Virgo Fidelis (iulie 1975) care îi era consacrat, cu

Page 7: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

7

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

ocazia morŃii sale, la 84 de ani. Dar, chiar şi de acolo, nu aflăm mare lucru despre ea, cu excepŃia a ceea ce spune pe scurt o prietenă din copilărie, Suzanne Mongin (p. 11): „Am cunoscut-o pe Yvonne Estienne în 1900, la Nogent-en-Barringy, unde tatăl ei era un cunoscut fabricant de cuŃite. Avea un frate, Marcel, cu 2 ani mai mare ca ea. Erau copiii fericiŃi ai unui cămin burghez creştin. Ea înşăşi era o fată cu un spirit scânteietor, veselă, drăgălaş maliŃioasă şi deja infirmă din cauza coxalgiei care a făcut-o să petreacă mai multe perioade la Berck; infirmitate pe care a purtat-o mereu fără complex. Marcel, care părea să se gândească la preoŃie, a fost încredinŃat preotului dintr-un sat vecin […]. Însă moartea acestui frate de 13 ani, dus la Paris pentru o operaŃie de apendicită care nu reuşeşte, această primă mare supărare provenită din preoŃia lui neîmplinită a fost pentru ea ca o chemare la ..«vocaŃia» care a făcut-o să devină mai târziu atât autoarea unor romane în care a preamărit vocaŃia sacerdotală cu exigenŃele ei, cât şi întemeietoarea asociaŃiei Virgo Fidelis”. Cam atât aflăm.

De aici interesul pentru a studia corespondenŃa cu Vladimir Ghika, dar şi cu P. Georges Schorung în anii 1950-1960, spre a o cunoaşte mai bine, căci, chiar dacă a scris o biografie a Monseniorului Ghika, despre ea nu dezvăluie mai nimic. Marele interes al acestei corespondenŃe îl constituie faptul că avem scrisorile schimbate între cei doi corespondenŃi (o sută de scrisori ale lui Yvonne Estienne şi cincizeci de scrisori ale lui Vladimir Ghika), acoperind perioada 1929-1939. Căci, Yvonne Estienne şi-a încredinŃat documentele pe care le deŃinea lui Pierre Hayet. Yvonne Estienne ni se înfăŃişează tenace, mai ales după ce a acceptat îndrumarea spirituală a Monseniorului

Ghika. Ea îi scrie, astfel, la puŃin timp după prima lor întâlnire: „Monseniore, spuneŃi-mi ce trebuie să fac; am avut o încredere deplină în dumneavoastră, aşa cum puŃine persoane (oare chiar există?) mi-au inspirat. Mai mult chiar, mă simt împinsă spre dumneavoastră de către o forŃă foarte blândă; şi, recitind, zilele acestea, nişte gânduri intime pe care le scriam, acum mai bine de un an, am rămas uimită constatând că, de mai multe luni, aşteptam, fără să ştiu, să vă întâlnesc: în mod clar, ProvidenŃa mă pregătea pentru aceasta. Şi acum, înŃeleg de ce aŃi venit în viaŃa mea în această clipă şi cu această autoritate” (Scrisoare din 13 octombrie 1926).

Yvonne Estienne este atât de interesantă şi datorită dublului său rol: pe de o parte în Centrul de Studii Religioase, unde se ocupă de ramura feminină, Notre-Dame de France, şi la Auberive, de unde provine familia ei. În mod voit sau nu, ea nu a spus totul în biografia Monseniorului Ghika, iar corespondenŃa ne clarifică anumite aspecte pe care nu a voit să le dezvolte, lăsând încă să planeze multe mistere, dar scrisorile ei ne spun multe lucruri interesante despre Vladimir Ghika şi lumea lui, mai ales despre apariŃia asociaŃiei Virgo Fidelis în jurul unui mic grup de credincioşi care locuiau la Villefranche-sur-Saône: Andrée Depagneux, domnişoara Louisgrand şi părintele La Fay.

Yvonne Estienne, prin comentariile pe care le-a scris cu privire la corespondenŃa ei cu Vladimir Ghika atunci când a pregătit cartea ei privind biografia acestuia, ne informează destul de amănunŃit despre rolul lui Vladimir Ghika în cadrul asociaŃiei Notre-Dame de France, şi mai ales despre conferinŃele pe care le-a Ńinut. În 1927 membrele acestei asociaŃii erau: domnişoara Azémar, Émilie Breiller-Laverdure, domnişoara Bergeaud, doamna Gaston Camilleri, Marcelle Colin, domnişoara Crosnier, Suzanne Févelat, domnişoara Franchet, domnişoara Delions, domnişoara Dutartre, doamna Duval, Lucie Denis, Jeanne de Gantes, Éveline Garnier (nepoata lui Jacques Maritain), Geneviève Godefroy, domnişoara Guerrier, Odette Guéneau, Agnès Jénot, Simone Jumel, Guilhene Juranie, domnişoara Lamy,

Yvonne Estienne împreună cu familia

Page 8: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

8

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

Bernadette, Cécile (care s-a căsătorit cu René Crosnier) şi Odette Laubel, domnişoara Laveur, doamna Antoine Lestra, Anne-Marie Lamarre, Suzanne Leygomie, domnişoara Meyer, Germaine Nodrest, Germaine Parisot (care s-a căsătorit cu Roger Serve), Odette Pecnard, Odette Rigaux, domnişoarele Rousseau, Suzanne Roux (care s-a căsătorit cu Pierre Sallé), Madeleine Savournier, Irène Tarnaud (care s-a căsătorit cu Alexis Redier), Suzanne Thomas, domnişoara Valois, Madeleine Vialle, domnişoara Villadier, Madeleine White, Marie White. Enumăr toate aceste nume mai întâi pentru a arăta faptul că asociaŃia avea o anumită importanŃă, dar şi pentru a regăsi eventual, prin intermediul cititorilor noştri, documente referitoare la întâlnirile de la Notre-Dame de France, dacă vreuna din aceste persoane le-ar fi cunoscută.

CorespondenŃa lui Yvonne Estienne cu P. Schorung ne interesează pentru informaŃiile pe care ni le oferă cu privire la originea diferitelor biografii scrise despre Vladimir Ghika puŃin după moartea lui. De asemenea, ea ne oferă o istorie a salvării documentelor personale ale Monseniorului, care au ajuns până la noi.

Astfel Yvonne Estienne ne-a deschis piste biografice şi arhivistice, dar şi piste spirituale… pe care putem să le urmăm.

Luc Verly

François Paris - Vladimir Ghika o prietenie bazată pe iubirea comună

faŃă de împărăŃia lui Dumnezeu şi faŃă de suflete

În 1902, Cardinalul Mathieu îl prezintă, la

Roma, pe tânărul François Paris lui Vladimir Ghika. Spune despre el că „se ocupă cu râvnă de unirea Bisericilor”. Şi, într-adevăr, catolicismul militant al acestuia îl conduce să vrea să facă totul pentru convertirea ruşilor ortodocşi. Trebuie spus că s-a născut din părinŃi francezi (s-ar putea găsi oare un nume mai franŃuzesc decât al său?), desigur, dar fără îndoială la Moscova, în 1878. În orice caz, locuieşte cu familia, în perioada tinereŃii, în Imperiul Ńarist, până la războiul din 1914, când

se înrolează în armata franceză. Această înrolare îl face să revină în Rusia şi mai apoi în România, dragă prietenului său, unde o cunoaşte pe sora Pucci.

Pe aceste temeiuri, înŃelegerea nu poate fi decât deplină cu Vladimir Ghika, aşa cum spune François Paris în una din primele sale scrisori, datată 17/30 ianuarie 1903 : „Această prietenie bazată pe iubirea comună faŃă de împărăŃia lui Dumnezeu şi faŃă de suflete nu trebuie decât să crească din ce în ce mai mult; sunt convins că Dumnezeu a permis să ne cunoaştem pentru a ne întări reciproc, pentru a ne susŃine, pentru a ne sfătui, pentru a ne face observaŃii, pentru a merge mână în mână cu un pas ferm pe drumul preoŃiei, al apostolatului şi al mântuirii sufletelor; vă voi scrie în detaliu ce fac, ce mă gândesc să fac, proiectele mele, visurile, suferinŃele, bucuriile, mângâierile şi amărăciunile mele. Ştiu dinainte că acest lucru vă va face plăcere şi că îmi veŃi oferi marea bunătate a sfaturilor dumneavoastră, a reproşurilor, la nevoie, şi a bunelor dumneavoastră rugăciuni. FiŃi convins, dragul meu prieten, că la rândul meu voi fi fericit să fac acelaşi lucru pentru dumneavoastră. Ne aflăm amândoi într-o perioadă dintre cele mai importante şi aş spune chiar dintre cele mai solemne ale vieŃii; într-o perioadă în care o prietenie sinceră, creştină şi dezinteresată are un rol foarte important; ei bine, aşa cum spunea atât de bine P. Bally în ultima sa scrisoare, trebuie să devenim fraŃi adevăraŃi, precum Chiril şi Metodiu.

Scrisoarea lui François Paris adresată lui Vladimir Ghika, la 24.01.1916

Page 9: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

9

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

alături de Pr. Quénet şi de Monseniorul Chaptal. François Paris se ocupă în mod direct de instalarea barăcii de la Villejuif, cu privire la ridicarea căreia oferă detalii foarte interesante (1926). În acelaşi fel, Vladimir Ghika este alături de François Paris pentru a-l pregăti pentru preoŃie şi în ziua hirotonirii lui tardive, pe 12 mai 1935.

Dar şi de această dată, ce păcat că nu avem scrisorile lui Vladimir Ghika şi că le avem numai pe cele ale lui François Paris! Acesta a murit la 70 de ani, la Soisy-sous-Montmorency. Nu ştim ce s-a întâmplat cu hârtiile pe care le-a lăsat…

Luc Verly

Trei prieteni: Vladimir Ghika şi fraŃii Sixte şi Xavier de Bourbon-Parme Vladimir Ghika i-a întâlnit fără îndoială pe

Sixte şi pe Xavier de Bourbon-Parme pentru prima dată la Roma la sfârşitul anului 1913 sau la începutul anului 1914. Cei doi fraŃi, din renumita familia Bourbon-Parme, nu ascund încă de la început admiraŃia şi prietenia pe care le simt cu privire la Vladimir Ghika, mai mare decât ei cu peste 10 ani, aşa cum afirmă într-o scrisoare profesorul lor, Pr. Antonin Travers (1863-1934).

Această prietenie, mai accentuată la Sixte, creştin fervent, nu se va dezminŃi până la moartea acestuia, în 1934, şi se va extinde chiar şi după război la restul familiei, mai ales la fosta împărăteasă Zita de Habsburg şi la copiii ei.

RelaŃiile dintre cei trei prieteni se vor întări odată cu izbucnirea războiului mondial. Cu toate că cumnatul lor, Carol, care s-a căsătorit cu sora lor Zita, era moştenitorul de drept al tronului Austro-Ungariei, şi cu toate că fraŃii lor mai mari aleseseră să slujească în armata austriacă, cei doi fraŃi, Sixte şi Xavier, au vrut să slujească în armata franceză, ca descendenŃi demni din regii FranŃei. Dar, tocmai în această calitate a lor FranŃa nu îi vrea, aşa cum proclamă o lege a republicii. Prin mijlocirea Pr. Travers şi a prietenului lor, diplomatul francez René de Chérisey (1868-1945), ei solicită atunci orice ajutor posibil şi, între alŃii, îl solicită pe Vladimir Ghika, pentru a se putea

[…] în momentul în care vă aşteptaŃi mai puŃin veŃi vedea că Dumnezeu va şti să aranjeze circumstanŃele neprevăzute care vă vor permite să vă urmaŃi sfânta vocaŃie; şi cu cât obstacolele vor fi fost mai mari, cu atât veŃi fi mai fericit şi vă veŃi bucura mai mult de măreŃia, de bucuria, de regalitatea şi de plinătatea preoŃiei. Isus va Ńine cont de tot ceea ce veŃi fi suferit şi va face să rodească aceasta pentru mântuirea sufletelor celor care vă sunt atât de dragi şi de asemenea pentru mântuirea multor altor suflete”.

Dar această cale, dacă a fost presărată cu trandafiri, a fost presărată şi cu spini şi, la un moment dat, François Paris a trecut printr-o perioadă de întunecime spirituală, şi a scris astfel în scrisoarea cea mai sfâşietoare pe care a scris-o: „acum am pierdut total şi pentru totdeauna credinŃa, dragostea şi mai ales speranŃa în zile şi într-o viaŃă mai bune, atât aici pe acest pământ de mizerie, de dureri, cât şi în viaŃa cealaltă, care pentru mine nu există; prietenia noastră s-a rupt, nu mai există, nu mai are rost să existe, căci nu aş mai îndrăzni, personal, să vă dau numele de prieten, întrucât, renunŃând la idealul meu, am renunŃat cumva în mod indirect şi la prietenia voastră, v-am abandonat şi, chiar fără voie, nu veŃi mai simŃi faŃă de mine sentimentele pe care le aveaŃi altă dată, nu-mi veŃi mai arăta aceeaşi încredere şi veŃi avea fără voia dumneavoastră faŃă de mine dispreŃ şi dezgust. IertaŃi-mă, ExcelenŃă, şi uitaŃi-mă. În ce mă priveşte, până în momentul în care moartea eliberatoare mă va face să intru în neantul din care am ieşit şi va pune în sfârşit capăt durerilor mele şi existenŃei mele triste şi penibile, nu voi uita niciodată toate dovezile de bunătate şi de gingăşie pe care atât de des mi le-aŃi arătat” (Scrisoare din 2/15.07.1905).

Totuşi lucrurile vor reintra rapid în rânduiala lui Dumnezeu şi prietenia lor se menŃine pe firul evenimentelor, căci posedăm o corespondenŃă care se întinde din 1902 până în 1935. Şi astfel François Paris este alături de Vladimir Ghika în ziua convertirii lui la Roma, dar şi în ziua hirotonirii la Paris. În perioada dintre cele două războaie, instalaŃi amândoi la Paris, colaborează la ajutorarea ruşilor refugiaŃi şi la acŃiunea în vederea unirii Bisericilor,

Page 10: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

10

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

înrola în FranŃa sau în altă parte, într-o armată a Antantei (nu în armata română, căci aceasta nu îşi alesese tabăra). În cele din urmă, verişoara lor, Élisabeth de Wittelsbach, regina Belgiei, a reuşit să-i ajute să intre în armata Ńării sale.

Curând, urcarea pe tron a lui Carol de Habsburg, pe 22 noiembrie 1916, îi va pune din nou în legătură pe cei trei prieteni. În fapt, împăratul Carol doreşte pacea şi face apel la cumnaŃii săi pentru a discuta împreună în secret. Cu această ocazie cei doi Bourbon-Parme îl vor revedea pe Vladimir Ghika la Viareggio, în reşedinŃa familială din Pianore, pe 7 şi 8 februarie 1917, imediat după ce se întâlniseră cu reprezentanŃii împăratului în ElveŃia şi imediat după ce Vladimir Ghika fusese în audienŃă la papa Benedict al XV-lea. Nu ştim prea multe despre ce şi-au spus atunci, pentru că Sixte de Bourbon nu vorbeşte despre acest lucru în cartea sa L'Offre de paix séparée de l'Autriche (5 décembre 1916 - 12 octobre 1917), Paris, 1920, şi pentru că Vladimir Ghika vorbeşte puŃin în notele din Agenda din 1917, şi chiar şi atunci într-un mod atât de eliptic şi de aluziv încât textul este greu de descifrat.

După război, cei trei bărbaŃi vor rămâne în contact, dar fără ca programele încărcate ale vieŃii lor să mai conveargă.

Avem în total 34 de scrisori ale lui Sixte de Bourbon, 10 ale lui Xavier (care datează mai ales după moartea fratelui său mai mare), 14 scrisori ale pr. Travers, cărora le corespund 9 scrisori de răspuns ale lui Vladimir Ghika; acestea din urmă datează aproape toate din timpul războiului. Le avem în Arhivă, pentru că

Vladimir Ghika a avut, la un moment dat, dorinŃa de a scrie un articol în apărarea cărŃii prietenului său Sixte, atacat de către baronul Jehan de Witte. Acest articol n-a fost publicat niciodată, dar Vladimir Ghika a adunat un material important pentru a-l realiza. A făcut şi o copie a scrisorilor pe care i le scrisese lui Sixte de Bourbon. Din nefericire, pentru perioada dintre cele două războiae nu posedăm decât o modestă ciornă a lui Vladimir Ghika, ceea ce este foarte puŃin în comparaŃie cu cele 40 de scrisori ale fraŃilor de Bourbon-Parme.

Încă o dată, ar fi de un mare interes să regăsim scrisorile trimise de Vladimir Ghika corespondenŃilor săi. După cercetările mele, Sixte de Bourbon-Parme s-a căsătorit cu Hedwige de La Rochefoucauld, cu care a avut o fiică, Isabelle, născută în 1922, care s-a căsătorit cu Roger de La Rochefoucauld d’Estissac. Au avut 5 copii, printre care Sixte de La Rochefoucauld, născut în 1946, care a avut şi el 3 copii. ReşedinŃa familiei pare să fie: castelul de Verteuil, la Verteuil-sur-Charente, Charente. Aceasta este poate o pistă de urmat.

Mai avem, de asemenea, 36 de scrisori trimise de René de Cherisey, care va rămâne în legătură cu Vladimir Ghika până la plecarea acestuia în România. După război, această relaŃie va lua forma unei prietenii personale detaşate de problemele legate de diplomaŃie. Şi în acest caz ne lipsesc răspunsurile lui Vladimir Ghika. Am găsit pe internet site-ul web al familiei Chérisey. Le-am scris, dar încă nu am primit răspuns…

Luc Verly

Louvain CorespondenŃa

cu Monseniorul Simon Deploige, canonicul Armand Thiéry şi cardinalul Mercier

Vladimir Ghika şi Simon Deploige (1868-

1927) par să se fi întâlnit pentru prima dată la Roma la sfârşitul anului 1914. Ştim aceasta dintr-o scrisoare a lui Simon Deploige din 29 decembrie 1923, în care aminteşte evenimentul: „Trebuie să fie – cu o diferenŃă de câteva zile sau ore – nouă ani de când Grégory [un diplomat britanic] a avut gândul providenŃial de a ne reuni într-o seară la Albergo d'Italia”.

Scrisoarea lui Sixte de Bourbon adresată lui Vladimir Ghika, la 16.03.1926, transcrisă de Vladimir Ghika

Page 11: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

11

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

Dar în acest moment amândoi sunt copleşiŃi de durere, Vladimir Ghika pentru că îşi pierduse mama în octombrie, Simon Deploige pentru că îşi văzuse opera întregii sale vieŃi, Institutul superior de filosofie, pe care îl conducea şi care fusese înfiinŃat de cardinalul Mercier în 1889, distrusă de către germanii care tocmai invadaseră Belgia şi pentru că asistase la distrugerea oraşului său şi la martiriul locuitorilor lui, acuzaŃi de a fi atacat în mod laş, pe la spate trupele germane. Evenimente tragice în cursul cărora Monseniorul Deploige a dat dovadă de un mare curaj şi a fost un exemplu pentru mulŃi locuitori înfricoşaŃi şi dezorientaŃi.

Prietenia care se va naşte între ei îi va consola fără îndoială şi vor putea să se sprijine unul pe celălalt în momentele dificile. Astfel Simon Deploige îi dă, în ziua următoare intrării României în război, în conflictul mondial, următorul sfat: „Nu vă angajaŃi în ambulanŃe, nici în România, nici în altă parte. Nu trebuie să faceŃi ceea ce alŃii fac îndeajuns. Mania egalitară a trimis aici la măcel un număr excesiv de oameni de valoare care mâine vor lipsi în Ńară. Este o greşeală ireparabilă. Ar fi de neiertat să se agraveze şi mai mult. Dacă puteŃi lucra în mod util la Roma la proiectul Concordatului român, acesta este un motiv suficient pentru a rămâne acolo. Dacă nu – şi în orice caz – gândiŃi-vă că trebuie să studiaŃi problemele care vor apărea după război şi să pregătiŃi soluŃii” (Scrisoare din 4 septembrie 1916). S-au lansat astfel în acŃiuni comune pentru a determina recunoaşterea de către Vatican a crimelor germane şi acŃiuni de propagandă aliată, apoi, după război, de constituire a unei asociaŃii internaŃionale de

ajutorare pentru reconstruirea Bibliotecii UniversităŃii din Louvain.

Cardinalul Mercier, „mentorul” lui Simon Deploige, pe care îl întâlnise prin intermediul acestuia, îi scria astfel lui Vladimir Ghika pe 30 ianuarie 1920: „Nu am uitat zelul de care aŃi dat dovadă la Roma pentru a apăra, în timpul conflictului mondial, cauza Belgiei martire; dădeaŃi ascultare elanului generos al inimii voastre, simŃeaŃi că apăraŃi cauza civilizaŃiei creştine. łin să vă mulŃumesc pentru activitatea de atunci; vreau să vă mulŃumesc şi pentru rolul pe care l-aŃi avut în reînvierea oraşului Louvain; v-aŃi ostenit să chemaŃi cu nobleŃe asupra UniversităŃii în cenuşă, simpatia publicului şi, reprezentând România în Comitetul nostru internaŃional, să îndreptaŃi către ea ajutorul fratern al compatrioŃilor voştri”.

Acelaşi cardinal Mercier l-a încurajat pe Vladimir Ghika în momentul hirotonirii lui: „AveŃi fără îndoială de îndeplinit o misiune providenŃială printre compatrioŃii voştri, în România şi în FranŃa. Când providenŃa cheamă un om la o misiune, îi împarte din abundenŃă mijloacele pentru a o îndeplini cu succes” (Scrisoare din 9 octombrie 1923).

Această prietenie între Vladimir Ghika şi Simon Deploige va fi ocazia unei destul de bogate corespondenŃe, unul instalându-se la Paris, după război, celălalt rămânând la Louvain, şi amândoi întâlnindu-se ocazional. Scrisorile sunt în general destul de scurte şi destul de spaŃiate, căci Monseniorul Deploige şi Vladimir Ghika sunt foarte solicitaŃi de ocupaŃiile lor. La câteva luni după hirotonire, prelatul belgian îl sfătuieşte pe noul preot să fie temperat dacă vrea să reziste: „În ritmul în care mergeŃi, vă veŃi scoate singur din luptă. V-am spus-o adesea, v-o repet prieteneşte. Şi canonicul [Thiéry] îşi alătură insistenŃele pe lângă ale mele. Vă epuizaŃi rezervele. ÎnvăŃaŃi să refuzaŃi să vă risipiŃi timpul cu cei care vi-l acaparează fără discernământ” (Scrisoare din 29 decembrie 1923). Dar aceste sfaturi ar fi trebuit să le pună Monseniorul Deploige însuşi în aplicare, căci moare în fapt în mod prematur din cauza unei crize cardiace, pe 19 noiembrie 1927, la 59 de ani.

Scrisoarea lui Simon Deploige adresată lui Vladimir Ghika, la 29.03.1922

Page 12: Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr 1, septembrie 2014

12

Buletinul Arhivei Vladimir Ghika, nr. 1, 2014

Cuprins

Pr. Francisc Ungureanu — De ce un Buletin al Arhivei Vladimir Ghika? ..............

p. 1

Iulia Cojocariu — Reorganizarea Arhivei Vladimir Ghika ……...……………….…

p. 2

Luc Verly — Casa de pe strada Luminii, nr. 16, în care a trăit Vladimir Ghika timp de câŃiva ani a fost dărâmată …………....……

p. 3

Luc Verly — Văr-verişoare. CorespondenŃa Guilland-Rondel ………...……………….

p. 4

Emanuel Cosmovici — Decesul lui Daniel de Briey, strănepot al Monseniorului Ghika …

p. 5

Pr. Ioan Ciobanu — In memoriam Pierre Hayet …...……………………………...

p. 5

Luc Verly — Yvonne Estienne, această necunoscută ………...……………………

p. 6

Luc Verly — François Paris - Vladimir Ghika o prietenie bazată pe iubirea comună faŃă de împărăŃia lui Dumnezeu şi faŃă de suflete …………………………………...

p. 8

Luc Verly — Trei prieteni: Vladimir Ghika şi fraŃii Sixte şi Xavier de Bourbon-Parme…...

p. 9

Luc Verly — Louvain. CorespondenŃa cu Monseniorul Simon Deploige, canonicul Armand Thiéry şi cardinalul Mercier ……….

p. 10

Arhiva Vladimir Ghika este administrată de Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. La acest număr al Buletinului Arhivei Vladimir Ghika, pe lângă cei care au semnat articole, au mai colaborat: Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu. Tehnoredactare şi grafică: Iulia Cojocariu Pentru mai multe informaŃii despre Mons. Vladimir Ghika: www.vladimirghika.ro www.vladimir-ghika.ro www.vladimiri-ghika-amicus.blogspot.com Adresa pentru corespondenŃă: Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika Str. G-ral Berthelot, 19; 010164, Bucureşti, România Tel: 0212015400; 0212015401; Fax: 0213121207 Email: [email protected]

După moartea lui Simon Deploige, colegul şi prietenul acestuia, canonicul Armand Thiéry (1866-1955), doctor în drept şi în ştiinŃe fizice şi matematice, va prelua cumva ştafeta şi va deveni corespondentul lui Vladimir Ghika la Louvain, în particular, şi în Belgia, în general.

Alte personalităŃi se implică în acest joc în patru: Joseph Chaumet, bijutierul parizian la care locuieşte mereu Monseniorul Deploige când vine la Paris, René-Gabriel Van den Hout, director la Revue catholique des idées et des faits, Imbart de la Tour, om politic catolic francez, doamna Dupont, sora canonicului Thiéry, şi soŃul ei, Jacques etc.

Din nefericire, ca de fiecare dată, nu avem răspunsurile lui Vladimir Ghika adresate corespondenŃilor săi. Acum câŃiva ani, l-am contactat pe Guy Deploige, autorul unei biografii (în olandeză) a Monseniorului Deploige, dar nu ştia unde se află arhivele private ale rudei sale îndepărtate (dar poate ar trebui reluată legătura cu el). În ceea ce îl priveşte pe Armand Thiéry, există un fond cu numele său la Universitatea din Louvain, care nu pare totuşi să conŃină corespondenŃa sa privată. Am trimis un e-mail la întâmplare, dar încă nu am primit răspuns… ca de obicei!

Poate că ar fi o pistă dinspre partea familiei Jonnart, nepoŃi ai Monseniorului Deploige. Dar cum să o contactăm?

Luc Verly


Recommended