Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Colegiul Economic Viilor

Proiect de obţinere a certificatului

de calificare profesională

nivel 3

Profesor ȋndrumător: Elev:

Sandru Angela Nume: ?????

Clasa: XII B

2014

1

Modalitati de promovare si

comercializare a serviciilor turistice

inimprejurimile Bucurestiului

2

Continut:

I. Argumentul..........................................................................................................................4

II. Activitatea turistica a zonei Locul si rolul turismului in activitatea economica...............................................5 Factorii care influenteaza activitatea turistica......................................................7 Cadrul legislativ privind desfasurarea activitatii turistice..................................13

III. Potentialul natural si antropic al zonei Caracterizarea potentialului natural si antropic.................................................19 Evidentierea formelor de turism practicate in zona............................................28 Baza tehnico-materiala specifica turismului.......................................................32 Modalitati de protejare si conservare a mediului inconjurator………………….33

IV. Studiu de caz Prigram turistic………………………………………………………………….38 Analiza de pret…………………………………………………………………...40 Chestionarul Aplicat……………………………………………………………..41 Material Promotional……………………………………………………….…....43

V. Concluzii............................................................................................................................44VI. Bibliografie........................................................................................................................45

3

Argumentul

Am ales sa vorbesc zona Bucurestiului pentru ca este capital tarii noastre si pentru ca este orasul in care locuiesc.

In primul capitol am vorbit despre locul si rolul turismului in activitatea economica, factorii care influenteaza activitatea turistica in general, dar si despre baza legislative din Romania.

In cea dea doua parte a lucrarii am vorbit despre potentialul turistic al acestei zone, despre tipuri de turism practicate in Bucuresti si imprejurimi, si mai ales despre ce monumente gasim aici, pentru ca este mai mult o zona culturala.

In ultima parte am selectat o oferta turistica, am facut analiza pretului, am atasat un pliant, si un chestionar, referitor la organizarea unui tur al orasului.

I Activitatea turistica a zonei

4

1.1. Locul si rolul turismului in activitatea economica

a. Pentru a identifica rolul turismului în cadrul economiei naţionale se impune evidenţierea

clasificării ramurilor economiei naţionale.

SECTORUL PRIMAR – include: agricultura (creşterea animalelor, silvicultura), vânătoarea, pescuitul, industria extractivă;

SECTORUL SECUNDAR – industriile de prelucrare (manufacturieră, grea, uşoară, alimentară, producţia şi furnizarea de energie);

SECTORUL TERŢIAR – sectorul serviciilor (comerţ, transporturi, alimentaţie publică, turism, serviciile şi activităţile care nu produc bunuri materiale, inclusiv instituţiile de cultură, învăţământ, asistenţa socială şi medicală, sportul, etc.).

Principalele caracteristici ale serviciilor sunt importante pentru identificarea şi delimitarea lor faţă de celelalte componente ale activităţii economice şi sociale (inclusiv serviciile cu caracter turistic). Acestea se referă la:

- imaterialitate şi intangibilitate: spre deosebire de produs, serviciul în general este impalpabil, intangibil, nu poate fi văzut, încercat, gustat (din acest motiv serviciile sunt catalogate drept “invizibile”, iar comerţul cu servicii denumit “comerţ invizibil”);

- nestocabilitatea (perisabilitatea): neavând în general formă materială, acestea nu pot fi stocate şi păstrate pentru un consum ulterior;

- simultaneitatea producţiei şi consumului serviciului – determină ca orice neconcordanţă de timp sau de loc să se soldeze cu pierderi;

- inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului şi a utilizatorului;

- eterogenitatea sau variabilitatea (variaţie în funcţie de specificul prestatorului, condiţii de mediu etc.).

b. Turismul se constituie ca o ramură distinctă a economiei naţionale.

Locul turismului este evidenţiat de următoarele elemente:

- este o componentă a sectorului terţiar – apartenenţă susţinută de:

• conţinutul său (include activităţi de natura serviciilor: transport, alimentaţie, oferirea de informaţii, tratament) şi de

• caracteristicile sale (nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate, simultaneitatea producţiei şi consumului, consum mare de muncă), comune tuturor componentelor sectorului terţiar;

5

- are caracter de ramură de interferenţă – rezultat a diversităţii activităţilor ce dau conţinut prestaţiilor turistice şi prezenţei unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei: transporturile, alimentaţie publică – comerţ, tratament baleno-medical, ocrotirea sănătăţii ş.a.;

- este o ramură de sinteză – desfăşurarea activităţilor turistice necesită intrări din alte ramuri ca industria construcţiilor (şi indirect: industria materialelor de construcţii, a sticlei, lemnului, construcţii de maşini, chimică, industria energetică), alimentară, textilă, agricultură, transport, telecomunicaţii, gospodărie comunală, cultură şi artă ş.a.;

- dezvoltarea turismului nu se va putea asigura armonios decât într-o strânsă corelare cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale. Aceasta deoarece la obţinerea unui produs turistic participă, direct sau indirect, aproape toate ramurile economiei naţionale.

Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidenţiat faptul că el are un impact considerabil asupra economiei societăţilor şi culturilor diferitelor ţări. Acţiunea sa se manifestă pe multiple planuri: economic, social, cultural, politic; intensitatea acestor acţiuni diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de politica promovată faţă de el.

c. Rolul economic al turismului

c.1. Rolul economic direct al turismului este evidenţiat de:

- contribuţia turismului la creşterea produsului intern brut şi a venitului naţional datorită creşterii volumului încasărilor din turism (realizate atât de prestatorii direcţi

- unităţi de cazare, alimentaţie publică, agrement, transportatori, cât si a agenţiilor de turism), ca urmare a sporului de producţie;

- contribuţia turismului internaţional la reechilibrarea balanţei comerciale de plăţi ca urmare a creşterii volumului încasărilor valutare rezultate din : vânzarea serviciilor turistice pe valută; exportul intern;

- contribuţia lui la valorificarea unor categorii de resurse ca frumuseţea peisajului, condiţii de climă, calităţile curative ale apelor minerale sau termominerale, monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiţia populară ş.a. care găsesc în turism cea mai bună valorificare sau chiar singura;

- contribuţia acestuia la creşterea prosperităţii zonelor în care se dezvoltă turismul (favorizând dezvoltarea infrastructurii în zonă, valorificarea resurselor, a forţei de muncă etc.).

c.2. Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului că:

6

- dezvoltarea turismului determină dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale (acţiunea de stimulare a dezvoltării altor ramuri).

d. Rolul social al turismului:

- contribuţia turismului la crearea de noi locuri de muncă (în turism şi în celelalte ramuri care se dezvoltă datorită dezvoltării turismului) şi la apariţia de noi meserii (de exemplu, animator în turism), şi pe această cale reducerea şomajului;

- contribuţia turismului la refacerea capacităţii fizice şi psihice a oamenilor, cu consecinţe pozitive asupra productivităţii muncii.

e. Rolul cultural-educativ:

- vizitarea unei zone (ţări) îi oferă turistului posibilitatea de a dobândi noi cunoştinţe de geografie, istorie, ştiinţele naturii, artă, literatură etc.;

- contactul turiştilor cu zone sau ţări cu nivel mai ridicat de cultură şi civilizaţie poate avea efecte pozitive asupra acestora.

f. Rolul politic:

- turismul, considerat “mesager al păcii” contribuie la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoare aparţinând diferitelor culturi

Aportul turismului la progresul economico-social, intensitatea acţiunilor sale diferă semnificativ de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de politica promovată faţă de el.

1.2. Factorii care influenteaza activitatea turistica

În literatura de specialitate se regăsesc numeroase modalităţi de clasificare a factorilor de influenţă ai activităţii de turism, având drept suport următoarele criterii:

o după natura sau conţinutul acestora:

- factori economici:

veniturile populaţiei;

7

oferta turistică; preţurile şi tarifele produselor turistice.

- factori tehnici:

performanţele mijloacelor de transport; dotările tehnice existente în unităţile hoteliere, de alimentaţie ş.a.; tehnologiile folosite în construcţii.

- factori sociali:

urbanizarea; timpul liber.

- factori demografici:

evoluţia numerică a populaţiei; structura pe vârste; modificarea duratei medii de viaţă; structura pe sexe, gurpe de vârstă, categorii socio-profesionale.

- factori psihologici, educativi şi de civilizaţie:

nivelul de instruire; setea de cultură; temperamentul; caracterul individual; dorinţa de cunoaştere ş.a.

- factori naturali:

aşezarea geografică; relieful; clima; poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie.

- factori organizatorici şi politici:

formalităţi la frontiere; facilităţi în turismul organizat; conflictele sociale, etnice, religioase; regimul vizelor.

8

o după durata acţiunii lor în timp:

- factori cu acţiune permanentă:

creşterea timpului liber; modificarea veniturilor; mişcarea demografică etc.

- factori sezonieri:

succesiunea anotimpurilor; structura anului şcolar/universitar; activitatea în agricultură.

- factori conjuncturali:

crizele economice, politice; confruntările armate; catastrofele naturale; condiţiile meteorologice etc.

o după importanţa (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:

- factori primari:

veniturile populaţiei, oferta, preţurile, timpul liber, mutaţiile demografice;

- factori secundari:

climatul internaţional, formalităţile de viză sau frontieră, diverse facilităţi.

o în funcţie de direcţia lor de acţiune:

- factori exogeni:

creşterea veniturilor, evoluţia numerică a populaţiei, sporirea gradului de urbanizare ş.a.;

- factori endogeni:

lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite, nivelul tarifelor, facilităţi de preţ, pregătirea personalului ş.a.

9

o dupa profilul de marketing:

- factori ai cererii turistice:

veniturile, urbanizarea, timpul liber.

- factori ai ofertei turistice:

condiţii naturale, baza materială, costul prestaţiilor, diversitatea şi calitatea serviciilor;

- factori ai confruntării cerere-ofertă:

distribuţia agenţiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Aceşti factori sunt dinamici, schimbători şi într-o anumită măsură pot fi dirijaţi în folosul dezvoltării turismului.

Dintre aceştia cea mai mare influenţă asupra cererii turistice o au:

1. Veniturile populaţiei reprezintă principala conditie pentru manifestarea cererii turistice, fiind deci suportul material al dezvoltării turismului. Nivelul lor este influenţat de nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei ţări.

• Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a părţii care rămâne după acoperirea nevoilor fiziologice (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte) influenţează nivelul cheltuielilor pentru turism. • Veniturile influenţează circulaţia turistică atât cantitativ, prin modificarea numărului turiştilor, cât şi calitativ, determinând durata deplasării, intensitatea plecărilor în vacanţă, caracterul organizat sau particular al prestaţiei, distanţa pe care se efectuează călătoria, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor ţării, opţiunea pentru un anumit mijloc de transport etc.

2. Preţurile şi tarifele

• Influenţa preţurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; se poate manifesta în raport cu piaţa internă sau internaţională; poate produce mutaţii cantitative sau calitative.

În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice şi se reflectă mai ales în reducerea numărului de turişti, a duratei sejurului, a distanţelor de călătorie, a

10

frecvenţei plecărilor în vacanţă etc. În acelaşi timp nu sunt excluse reacţiile adverse, în care tarife foarte scăzute pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor determinând, o reducere a solicitărilor pentru serviciile turistice respective.

3. Oferta turistică

– ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic şi anume: resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele turistice, bunurile şi serviciile destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura, condiţiile de comercializare (preţuri, facilităţi etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuţia sa în dezvoltarea turismului. Existenţa unor resurse turistice valoroase, deşi importantă, nu este suficientă pentru atragerea turiştilor în zonă. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea şi diversitatea serviciilor oferite.

4. Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvoltării mijloacelor de transport şi în infrastructura turistică vizibilă şi invizibilă, aferentă folosirii acestora, constituie un alt factor important de influenţă.

El are consecinţe asupra gradului de mobilitate a populaţiei şi acţionează asupra unor fenomene cum ar fi: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului, performanţele dotărilor hoteliere precum şi calitatea serviciilor turistice.

Analizat din punctul de vedere al influenţei exercitate asupra mobilităţii populaţiei, progresul tehnic îşi manifestă rolul în următoarele direcţii: perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun precum şi creşterea gradului de dotare cu automobile. În acest sens se pot asigura condiţii pentru deplasarea unui număr sporit de persoane, creşterea confortului, reducerea duratei călătoriei, ieftinirea costului transportului realizandu-se şi stimulându-se astfel interesul pentru deplasare.

Progresul tehnic influenţează hotărâtor şi calitatea şi diversitatea serviciilor asigurate de unităţile prestatoare de servicii turistice prin integrarea acestora într-un sistem de rezervare computerizată, conectarea lor la sistemele moderne, rapide de comunicaţie, imbunătăţirea sistemului de comunicare, camere, compartiment recepţie (front office) etc.

5. Evolutia demografică corelată cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe vârste, profesiuni, medii etc.

- creşterea numerică a populaţiei influenţează hotărâtor activitatea turistică, această corelaţie realizându-se numai în ţările cu un nivel economic ridicat, capabile să asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare călătoriei;

11

- analizând structura pe vârste a populaţiei şi modificările apărute pe acest plan la un nivel mondial se detaşează distinct două tendinţe: tineretul este şi va reprezenta un segment la populaţiei cu rol desoebit în activitatea turistică fapt stimulat de facilităţile acordate lor de agenţii de turism (facilităţi justificate de exsitenţa unor venituri mai mici şi de importanţa redusă acordată de tineret confortului turistic); o rezervă de lărgire a pieţei turistice o reprezintă categoria de populaţie constituită din “persoanele de vârsta a treia” stimulate să călătorească în interes turistic de un sistem de facilităţi adecvat lor şi beneficiind de timp liber concomitent cu sporirea veniturilor acestora.

- distribuţia populaţiei pe categorii socio-profesionale are un rol important în determinarea circulaţiei turistice (segmentele de populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru consumul turistic comparativ cu interesul modest manifestat de lucrătorii agricoli şi ţărani).

6. Procesul de urbanizare determină mutaţii în structura nevoilor populaţiei precum şi asupra evoluţiei turismului; ca urmare a concentrărilor urbane şi a dezvoltării economice excesive, s-a născut nevoia de evadare spre zone liniştite, nepoluate, pentru odihnă, distracţie, recreere. Această nevoie de evadare stimulează moibilitatea populaţiei contribuind la intensificarea circulaţiei turistice.

7. Timpul liber al sfârşitului de săptămână, al concediilor şi vacanţelor influenţează prin mărimea sa posibilităţile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinatcreşterea valorică a timpului liber s-au realizat pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore şi chiar mai puţin, reducerii săptămânii de lucru, promovării cu succes a sistemelor de lucru cu timp parţial, instituţionalizării, generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit, reducerii timpului total de muncă în cadrul vieţii.

8. Dintre factorii psiho-sociologici care influenţează semnificativ turismul amintim: moda, tradiţiile (serbări populare tradiţionale şi festivaluri), dorinţa de cunoaştere şi instruire (manifestări ştiinţifice, culturale, sportive).

9. Acţiunile guvernamentale şi faciliăţile acordate de organizatorii de turism pot îmbrăca următoarele forme:

- legislaţia în domeniul turismului (care poate îngrădi sau stimula călătoriile);

12

- acordurile internaţionale;

- alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;

- formalităţile la frontieră;

- sistemul de acordare a vizelor;

- organizarea agenţiilor de voiaj.

1.3. Cadrul legislativ privind desfasurarea activitatii turistice

Legislatie turism

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU TURISM - CADRUL LEGAL DE FUNCTIONARE

Hotararea Guvernului nr. 413 din 23 martie 2004 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Turism

CADRUL GENERAL AL DESFASURARII ACTIVITATII DE TURISM

Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

Legea nr. 755/ 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

Ordonanta Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

LICENTIERE/BREVETARE

Hotararea Guvernului nr. 238 / 2001 privind conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism

Ordinul Ministrului Turismului nr. 170 /2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism

Ordinul Ministrului Turismului nr. 910 / 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 170/2001

Ordinul Ministrului Turismului nr. 203 / 2002 privind preschimbarea certificatelor de clasificare si/sau a licentelor de turism

13

CERTIFICATE DE CLASIFICARE Hotararea Guvernului nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice Hotararea Guvernului nr. 1412 / 2002 pentru modificarea si completarea Hotararii

Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/ 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind clasificarea structurilor de primire turistice Ordinul Ministrului Turismului nr. 188 /2003 privind modificarea si completarea

Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 510/2002

Ordinul Ministrului Turismului nr. 911/ 2002 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului turismului nr. 510/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

GHIZI DE TURISM

Hotararea Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism Hotararea Guvernului nr. 631/2003pentru modificarea si completarea Hotararii

Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 637 din 1 aprilie

2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conditiile si criteriile pentru selectionarea, scolarizarea, atestarea si utilizarea ghizilor de turism

PARTII SI TRASEE DE SCHI

Hotararea Guvernului nr. 263/ 2001 privind amenajarea, omologarea, întretinerea si exploatarea partiilor si traseelor de schi pentru agrement

Ordinul Ministrului Turismului nr. 491/ 2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea, întretinerea si exploatarea partiilor si traseelor de schi pentru agrement

AGREMENT

Hotararea Guvernului nr. 511/2001 privind unele masuri de organizare a activitatii de agrement în statiunile turistice

Hotararea Guvernului nr. 452/ 2003 privind desfasurarea activitatii de agrement nautic

14

Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 292 din 12 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfasurarea activitatii de agrement nautic

AUTOCARE

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 254/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international

Ordinul Ministrului Turismului nr. 55 / 1997 Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 167/1997 pentru modificarea Normelor metodologice privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international

CONSTRUCTII ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Hotararea Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii din domeniul turismului

LITORAL

Legea nr. 597/ 2001 privind unele masuri de protectie si autorizare a constructiilor în zona de coasta a Marii Negre

Ordonanta de Urgenta nr. 202/ 2002 privind gospodarirea integrata a zonei costiere

Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 455 din 11 martie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea, clasificarea, avizarea si controlul activitatilor de turism în zona costiera

Ordinul Ministrului Turismului nr. 113 / 2001 privind renovarea exterioarelor constructiilor din statiunile turistice de pe litoral

TURISM RURAL

Ordonanta Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural

15

Legea nr. 187 / 1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural

TURISM BALNEAR

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 152 / 2002 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de turism balnear si de recuperare

Legea nr. 143/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 152/2002 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de turism balnear si de recuperare

PROTECTIA TURISTILOR

SALVAMAR

Hotarare a Guvernului nr. 1021/ 2002 pentru aprobarea Normelor privind organizarea posturilor de salvare si a posturilor de prim ajutor pe plaje si în stranduri

SALVAMONT

Hotararea Guvernului nr. 77 /2003 privind instituirea unor masuri pentru prevenirea accidentelor montane si organizarea activitatii de salvare în munti

ALTE REGLEMENTARI PRIVIND PROTECTIA TURISTILOR

Hotararea Guvernului nr. 559/ 2001 privind unele masuri de comercializare a produselor alimentare si nealimentare în statiunile turistice

Hotararea Guvernului nr. 237 /2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidenta si protectia turistilor în structuri de primire turistice

Hotararea Guvernului nr. 306/ 2001 privind practicarea de catre agentii economici din turism si de catre institutiile de cultura de tarife si taxe nediscriminatorii pentru turistii si vizitatorii romani si straini

Hotararea Guvernului nr. 805 / 2001 privind unele masuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu functiuni de cazare turistica la turismul neorganizat

16

Hotararea Guvernului nr. 1185 / 2001 privind majorarea limitelor amenzilor contraventionale prevazute în unele acte normative din domeniul turismului

COMERCIALIZAREA PACHETELOR DE SERVICII TURISTICE

Ordonanta Guvernului nr. 107/ 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Ordinul Ministrului Turismului nr. 69/ 2003 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001 privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism

PROGRAME NATIONALE

SUPERCHI ÎN CARPATI

Legea nr. 526/2003pentru aprobarea Programului national de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpati"

PROGRAMUL BLUE FLAG

Hotararea Guvernului nr. 335/2002 privind unele masuri de implementare în Romania a programului "Steagul Albastru - Blue Flag"

MARCA Q

Hotararea Guvernului nr. 668 din 5 iunie 2003 privind aprobarea Programului national de crestere a calitatii serviciilor hoteliere si de lansare a marcii "Q"

17

STATIUNI TURISTICE

Hotararea Guvernului nr. 1122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitati ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

Hotararea Guvernului nr. 432/ 2003 privind completarea Hotararii Guvernului nr. 1.122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitati ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

ALTE ACTE NORMATIVE

Ordinul Ministrului Turismului nr. 1/ 2001 privind posibilitatea acordarii unor facilitati pentru ziaristi si reporteri de radio si televiziune

Ordinul Ministrului Turismului nr. 320 / 2001 privind instituirea premiilor de excelenta în turism

II Potentialul natural si antropic al zonei

18

2.1. Caracterizarea potentialului natural si antropic

Potenţialul turistic are două componente: a.componenta naturală b.componenta antropică (social-culturală)

a. Componentele cadrului natural sunt: 1.substratul geologic 2.relieful 3.hidrografia 4.vegetaţia 5.fauna 6.clima

a.1. Substratul geologic

Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.

Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia.

Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste 50% din suprafața sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80–100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2

a.2. Relieful

Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud: Câmpul Băneasa (sau Otopeni), situat la nord de Valea Colentinei, are altitudini de 90–95 m și densitatea fragmentării mai mare în sectorul sudic, de 0,5–1 km/km2. La contactul cu versantul Văii Colentina, pantele pot depăși 5o.Valea Colentinei este asimetrică (datorită versantului drept mai abrupt) și puternic meandrată. La intrarea în București are lățimea de 0,5 km, iar la ieșire, de 1,5 km. În lungul ei apar două terase joase (de 2–3 m și de 4–6 m) și martori desprinși din câmpuri sau din terase. Lunca este largă și bine dezvoltată pe ambele maluri, însă din cauza lucrărilor de regularizare a fost acoperită de apele lacurilor de acumulare. Se mai păstrează doar câteva popine sub forma unor insule: Plumbuita, Ostrov, Dobroești și Pantelimon.

19

Câmpul Colentinei (sau Giulești-Floreasca), cuprins între râul omonim și Dâmbovița, acoperă circa 36% din teritoriul Municipiului, având o înclinare ușoară pe direcța NV-SE (între 80 și 60 m altitudine). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 și 1 km/km2.Valea Dâmboviței este săpată în loess, având malul drept mai abrupt și înalt (aproximativ 10–15 m), iar cel stâng mai coborât (între 4–5 m în amonte și 7–8 m în aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stângă a râului și sunt în număr de patru. Până la amenajarea cursului, în luncă se găseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave și maluri abrupte. În prezent se mai păstrează o serie de piscuri (Uranus-Mihai Vodă) și popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Vodă, Movila Mare).Câmpul Cotroceni-Berceni (sau Cotroceni-Văcărești) se desfășoară între Valea Dâmboviței, la nord, și de râul Sabar, la sud. Scade în altitudine de la vest (90 m) spre est (60 m), predominând treptele hipsometrice de 70–80 m și 80–90 m, iar densitatea fragmentării ajunge până la 0,5–1 km/km2 .

a.3.Hidrografia

1.4.1 Ape de suprafata

Apele care dreneaza arealul municipiului Bucuresti, inclusiv al judetului Ilfov, apartin bazinelor hidrografice ale Argesului (cursul inferior) si Ialomitei (cursul mediu).

Afluentii Argesului au o orientare generala nord-vest-;sud-est, din randul lor facand parte: a) Dambovita, in care se varsa raul Pasarea, cu afluentul sau, raul Sindrilita; b) Colentina, cu afluentul sau pe stanga, valea Saulei; c) Ciorogarla; d) Sabarul; e) Argesul, pe o distanta de cativa kilometri. Raportate la municipiul Bucuresti, Dambovita, Colentina, Argesul, Sabarul, Ciorogarla sunt ape alohtone, in timp ce Pasarea si Sindrilita sunt rauri autohtone.

Dambovita este artera hidrografica principala a teritoriului, strabatand Bucurestiul pe o distanta de 25 km indeplineste functii multiple in dezvoltarea orasului, printre care cel mai important este alimentarea cu apa a orasului. Debitul sau mediu anual, la Contesti, in amonte de Bucuresti este 11,4 mc/s. Inundatiile si inmlastinirea au impus o serie de amenajari, astfel intregul sau curs inferior este canalizat; pe de alta parte, datorita necesitatilor de apa ale capitalei, pentru marirea debitului Dambovitei, a fost construit canalul Joita, apeductul Rosu-Grozavesti si conducta de refulare Crivina-Arcuda.

Colentina are o lungime de 98 km, dintre care 34,7 km se afla pe teritoriul municipiului Bucuresti. Albia sa este slab inclinata, meandrata, situatie ce a favorizat transformarea ei intr-o salba de lacuri, in mare parte amenajate. Debitul Colentinei este relativ mic: 0,61 mc/s, insa este suplimentat de apele Ialomitei. Amenajarile au transformat regimul hidrologic al lacurilor Mogosoaia, Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca si Tei. In aval de lacul Tei, albia Colentinei se ingusteaza, apoi in meandrele apar lacurile Fundeni, Pantelimon I, Pantelimon II si Cernica. In total pe valea Colentinei sunt amenajate 17 lacuri cu o suprafata totala de 20.000 ha si un volum de apa de circa 52 milioane mc.

Pasarea, afluentul Colentinei are curs meandrat, tipic unui rau de campie cu debit inconstant. Are o lungime de 35 km, pe parcursul careia au fost amenajate lacuri de baraj antropic cu functii complexe (piscicultura, agrement etc.). Are un curs permanent, regularizat.

Ciorogarla este o apa cu reduse fluctuatii de nivel, fara fenomene de revarsare.

20

Sabarul, rau tipic de campie, este alimentat predominal pluvial. Inainte de amenajare era supus unor puternice fluctuatii.

Argesul curge pe la limita sud-vestica a judetului Ilfov. Are curs permanent, meandre, ostroave, maluri subsapate, despletiri etc. caracteristice raurilor de campie. Valea este asimetrica; flancul stang este terasat si evazat, cel drept este subsapat.

Afluentii Ialomitei sunt autohtoni, au obarsia in partea nordica a Campiei Vlasiei, cunoscuta sub denumirea de Campia Snagovului. Orientarea lor generala este sud-vest-;nord-est, iar alimentarea pluvio-nivala. Dinspre sud spre nord intalnim urmatorii afluenti pe dreapta Ialomitei: Cociovalistea, Vlasia, Valea Snagovului si Valea Sticlariei.

Cociovalistea isi are obarsia spre nord de Darza, drenand o zona cu numeroase crovuri. In lungul raului intalnim lacuri de baraj antropic (iazuri) si lunci largi, mlastinoase: Corbeanca, Balotesti, Caciulati, Moara Vlasiei. Lacul Caldarusani si lacul Snagov sunt lacuri de baraj natural.

Raul Vlasia izvoraste din padurea Ghiocel, avand in cursul superior si mediu un caracter temporar. Pe fundul vaii inguste apar lacuri antropice: Vlasia, Pascani.

Valea Snagovului isi are obarsia din zona Cojasca. In zona Butimanu prezinta un extins lac antropic cu functie agro-piscicola si recreativa. Pana la est de Peris are caracterul unui rau de campie, de aici, pe o lungime de 16 km, se desfasoara lacul Snagov, un liman fluviatil extins cu functie predominant recreativa.

Valea Sticlariei izvoraste din zona Ciocanari, intre Balteni si Ciolpani prezinta lacul de baraj natural (limanul Ialomitei), cunoscut sub denumirea de lacul Balteni.

1.4.2 Apele subterane

Apele subterane existente in cadrul perimetrului capitalei si in zona acesteia sunt in relatie directa cu caracteristicile morfologice si constitutia geologica a subsolului. Sunt delimitate trei complexe acvifere subterane: a) stratul acvifer de mica adancime, localizat in „pietrisurile de Colentina”; b) stratul de adancime medie (20-30 m) situat intr-un orizont gros de nisipuri, care furnizeaza apa de buna calitate; c) stratul acvifer de mare adancime, desfasurat la baza complexului marnos, dispunand de cantitati insemnate de ape calitativ superioare.

In judetul Ilfov si in perimetrul orasului panza freatica se afla la baza depunerilor de loess si loessoide (-;20, -;30 m). Practic, adancimea panzei freatice pe teritoriul Bucurestiului variaza mult: in lunca Dambovitei se situeaza intre zero si minus 3 m, iar pe interfluvii (Dambovita - Colentina, Dambovita - Sabar) este plasata la minus 7-30 m.

1.4.3 Lacurile

Pe langa lacurile mentionate (limane fluviatile si iazuri), desfasurate de-a lungul vailor afluente Argesului ori Ialomitei, pe teritoriul municipiului Bucuresti mai sunt amenajate lacuri, cu functie de agrement, dintre care cele mai importante sunt: Cismigiu, Libertatii, Titan, Drumul Taberei, lacul din parcul Tineretului.

Voi reveni asupra acestei teme (lacurile) la capitolul calitatea mediului si la analizarea obiectivelor turistice ale cadrului natural, deoarece este vorba de o resursa turistica foarte importanta care necesita studierea aprofundata a aspectelor referitoare la amenajarea, intretinerea si valorificarea lor.

21

a.4. Vegetatia

Flora este alcătuită în principal de arbori din categoria foioaselor (stejar, fag, castan, tei, salcie în lunca râurilor), pomi fructiferi (pruni, caişi, meri, peri, cireşi, etc) şi arbuşti (prunul sălbatic, măceşul, porumbarul, măceşul pitic), flori viu colorate şi bogate (muşeţel, mac, trandafiri, albăstrele, margarete). În parcurile amenajate din interiorul oraşului pot fi întâlnite şi specii aclimatizate, care nu sunt specifice câmpiei.

a.5. Fauna

Fauna este formată mai ales din animale domestice. Vegetaţia s-a restrâns treptat şi multe din animalele sălbatice au dispărut (bizonii). În zilele noastre au rămas păsări şi rozătoare mici, ca veveriţele, în insulele de pădure care mai există.

În culturile de cereale trăiesc păsări, rozătoare şi insecte.

Unele vietăţi s-au adaptat vieţii de oraş. De pildă, rozătoarele, păsările şi insectele sălăşluiesc acum printre case şi alte clădiri.

a.6. Clima

Clima municipiului Bucuresti este moderat-continentala, cu o temperatura medie anuala de 10-11°C; influentele vestice si sudice explica prezenta toamnelor lungi si calduroase, a unor zile de iarna blande sau a unor primaveri timpurii. Acest climat moderat-continental prezinta unele diferentieri ale temperaturii aerului, specifice oraselor mari, cauzate de incalzirea suplimentara a retelei stradale, de arderile de combustibil, de radiatia exercitata de zidurile cladirilor etc. In general iernile sunt reci, cu zapezi abundente, insotite deseori de viscole. Temperatura medie lunara cea mai scazuta se inregistreaza in luna ianuarie, cu o valoare medie de -3°C. Vara este foarte cald, in iulie temperatura medie este de 23°C, uneori atinge chiar 35-40°C. Pe fondul variatiilor climatice generale, specifice regiunii, putem vorbi de o serie de modificari termice locale, generate de structura si functionalitatea orasului, punand in evidenta unele diferentieri intre climatul specific teritoriului construit si cel al zonelor sale exterioare. O prima constatare, in acest sens, se refera la oscilatiile termice diurne: dimineata, temperaturile medii orare cele mai scazute apar in oras la Filaret cu o ora mai tarziu decat la Baneasa. De asemenea se pot observa diferentieri si la valorile temperaturii extreme absolute. Astfel reiese in mod clar rolul de „insula termica” pe care il joaca Bucurestiul in raport cu imprejurimile. In cea ce priveste inghetul, data medie a aparitiei primului inghet se situeaza la 1 noiembrie, iar a ultimului inghet la 3 aprilie, durata medie fiind de 90-100 zile. In schimb vara se inregistreaza in medie anual circa 46 zile tropicale, cu temperaturi maxime de peste 30°C.

b.1

b. Mediul antropic

Curtea Veche (sec. XVI)

22

Curtea Veche este unul dintre cele mai romantice locuri ale Bucureştiului, ce domină centrul istoric al Capitalei. Aici se află vestigiile curţii ridicate în timpul domniei lui Vlad Ţepeş Dracula (sec XV), domnitorul Ţării Româneşti. De la începutul secolului XVI, palatul a devenit reşedinţa oficială a domnitorilor valahi. Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi Ştefan Cantacuzino (1714-1715) au înnobilat construcţia, adăugându-i coloane de piatră, scări de marmură şi decoraţiuni foarte valoroase.

Documente din acea perioadă descriu holurile boltite, grădina în stil italian care înconjura palatul, precum şi petrecerile fastuoase care adunau mulţimi de oameni. În secolul al XVII-lea, în timpul lui Matei Basarab, suprafaţa Curţii Domneşti atinsese 25.000 mp. De-a lungul anilor, Curtea Veche a fost măcinată de incendii şi cutremure, iar singurele care mai amintesc astăzi de splendoarea vremurilor de altădată sunt vestigiile descoperite în 1958.

Hanul lui Manuc (1808)

În 1806, Manuc ajunge în capitala Ţării Româneşti, şi este silit să se stabilească aici pe termen lung din pricini legate de războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiaşi an începe construcţia hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea ca hanul său să nu aibă alura de fortăreaţă a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a aparţinut, până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Curţii domneşti. Odată cu acest teren Manuc Bei mai cumpără şi alte moşii: Dragomireştii din Vale, Dragomireştii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Trămudeasca, Giuleşti, Popeşti, Mudurgan, Brobodeţ, Hagi-Gheorghe, Cuhneşti, şi altele, pomenite în testamentul său din 1815. Arhitectura exactă a hanului în configuraţia sa iniţială nu se cunoaşte, însă, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivniţe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării şi un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeţi. În curtea interioară exista o cafenea şi o mică grădină cu fântână arteziană. Între faţada dinspre Dâmboviţa şi râu se costruise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după ce Dâmboviţa a fost canalizată pentru deschiderea Halei de Carne, lângă această faţadă s-au mai adăugat câteva prăvălii.

Palatul Parlamentului (sec. XIX)

23

Palatul Parlamentului din Bucureşti, România (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de revoluţie), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane.

Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureştiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest şi nord-vest, Bulevardul Naţiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertăţii la est şi Calea 13 Septembrie la sud. Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creaţie a naturii, având o înălţime iniţială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertăţii este înălţată în mod artificial.

Ateneul Român (sec. XIX)

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei în Piaţa Revoluţiei (fostă Piaţa Palatului). Tot aici se află sediul Filarmonicii "George Enescu".

Locul unde s-a ridicat Ateneul aparţinea familiei Văcăreştilor. În 1886 a început construcţia actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripţie publică, la îndemnul Daţi un leu pentru Ateneu. Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron astfel încât să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de "Societatea Equestra Română".

Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Construcţia se termină cu o cupolă bogat decorată.

În interior, sala de concerte are 600 de locuri la partere şi 52 de loji. Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena, se desfăşoară o frescă lată de 3 metri şi lungă de 70 de metri, operă a pictorului Costin Petrescu. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

1. Împăratul Traian intră în Dacia

2. Legionarii romani colonizează Dacia

3. Formarea poporului daco-roman

4. Straja romană

5. Invazia barbarilor

6. Începuturile poporului român

24

7. Statornicirea

8. Descălecarea

9. Statul militar

10. Statul administrativ - împărţirea dregătoriilor

11. Cruciada romînească

12. Ştefan cel Mare

13. Epoca de pace şi credinţă

14. Mihai Viteazul

15. Începuturile culturii româneşti

16. Horia, Cloşca şi Crişan

17. 1821 - Revolta lui Tudor Vladimirescu

18. Anul 1848 în Transilvania

19. Anul 1848 în Principate

20. Al.I. Cuza

21. Anul 1859 - Unirea Principatelor

22. Carol I - Războiul de Independenţă

23. Războiul întregirii naţionale 1916-1918

24. Ferdinand I Întregitorul

25. Epoca de consolidare

Altădată, în Ateneul Român se afla şi Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de actualul Muzeu Naţional de Artă al României.

Universitatea din Bucureşti (sec. XIX)

25

Universitatea din Bucureşti (fondată în 1864) este o instituţie de invăţământ superior de stat din Bucureşti, România, o parte din facultăţile universităţii sunt amplaste în Palatul Universităţii din Piaţa Universităţii.

Universitatea din Bucureşti oferă numeroase programe de studii, la toate nivelurile şi formele de pregătire universitară: 22 programe de scurtă durată, peste 75 de programe de lungă durată, 12 programe în forma de învăţământ deschis şi la distanţă, peste 120 programe de masterat, peste 50 programe de doctorat, programe de înalte studii postuniversitare, programe de reconversie profesională şi de perfecţionare. Toate programele oferite sunt acreditate sau autorizate. Diplomele acordate de Universitatea din Bucureşti sunt recunoscute în majoritate ţărilor lumii.

Muzeul Naţional de Istorie a României (sec. XIX)

Muzeul Naţional de Istorie a României (fostul Palat al Poştelor) este situat pe Calea Victoriei nr. 12, în Bucureşti. Deţine obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României din timpuri preistorice şi până în perioada contemporană.

Monumentala clădire în care care se află în prezent muzeul a fost iniţial destinată să găzduiască Palatul Poştelor. Construcţia sa a început în 1894, ajungând să fie inaugurată în anul 1900.

Planurile palatului au fost realizate de arh. Al. Săvulescu, în stil neoclasic. Faţada principală are trepte pe toată lungimea ei şi un portic susţinut de 10 coloane dorice. Extremităţile, formate din două volume proeminente, sunt înălţate şi acoperite de câte o cupolă.

Ca instituţie, muzeul a fost înfiinţat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluţiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spaţiul geografic al României de azi.

Este cel mai important muzeu de istorie şi arheologie din România, atât prin mărime (suprafaţă desfăşurată) cât şi prin patrimoniu; este, de asemenea, unul dintre cei mai importanţi actori ai arheologiei româneşti contemporane şi lider al arheologiei preventive (noţiune care se referă la săpăturile arheologice asociate unor investiţii, pentru prevenirea distrugerii de patrimoniu istoric). Instituţia are un site cuprinzător (mnir.ro), inclusiv o scurtă fişă a istoriei proprii, descrierea structurii organizatorice (inclusiv scurte prezentări ale personalului de specialitate), pagini descriind evenimente, expoziţii, etc.

Palatul Sutu (sec. XIX)

In inima Capitalei, peste drum de Universitate, o cladire deosebita de toate cele din jur adaposteste Muzeul Municipiului Bucuresti. Dar bucurestenii o cunosc mai bine ca "Palatul

26

Sutu". Locul facea odinioara parte din intinsa proprietate cantacuzina, danie a lui Matei Basarab catre Elina, fiica lui Radu Serban si sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.

Ridicat intre 1833 si 1835, Palatul Sutu e opera postelnicului Costache, deosebindu-se vadit de toate cladirile Bucurestilor din acea vreme. Planurile au apartinut arhitectilor vienezi Conrad Schwink si Johann Veit. Stilul este apusean, neogotic, cu un etaj si multe incaperi, cu patru turnulete poligonale, de o parte si de alta a cladirii. Intrarea majestuosa, inalta si larga, precum si ferestrele mari contrastau cu intrarile si ferestrele inguste ale vechilor case romanesti. Spatele si fatada principala au fiecare un balcon cat lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator, realizeaza scara monumentala din hol, care se desparte in doua in fata imensei oglinzi de pe insula Murano. Deasupra, un medalion sculptat in lemn arata chipul Irinei Sutu, nora postelnicului.

Palatul era inconjurat de o vasta gradina, cu flori si iarba din belsug, in care se iteau pitici de portelan ori se plimbau paunii. In fata, clipocea vesel un havuz, iar in spate, pe o consola de marmura, se afla un ceasornic solar, cu un tun al carui praf de pusca lua foc sub actiunea soarelui, vestind miezul zilei. Portile mari, de fier tineau doi lei si un soare de metal galben, stralucitor. In acele vremuri, langa gradina Sutu se aflau case taranesti, la poarta carora torceau femeile. Gainile scurmau pamantul, iar alaturi, pe campul din fata Universitatii, pastea o bivolita.

Waterpark Otopeni

Atunci când căldura din oraş devine insuportabilă, iar adrenalina îţi cere să evadezi, singura opţiune este parcul acvatic Waterpark. Aici poţi să aluneci prin cele 27 de tobogane, să te relaxezi în cele 9 piscine sau să prinzi bronzul pe care ţi-l doreşti. Din acest an, ai un motiv în plus să vii la Waterpark: îţi vei consuma energia jucând fotbal şi volei pe nisip.

Şezlongurile şi umbrelele sunt gratuite pe toată perioada programului, deci reţeta este completă.

Waterpark este principalul punct de atracţie al verii pentru Bucureşti, dar atrage vizitatori şi din judeţele apropiate. Distracţia este garantată de numărul mare de vizitatori pe sezon – 250 000 de persoane care ne-au vizitat şi au decis să se întoarcă.

Palatul Mogosoaia

Palatul Mogoşoaia se situează la circa 10 km de Bucureşti, în cadrul comunei omonime. A fost construit între 1698-1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit. Palatul a fost renovat în anii 1920 de către Martha Bibescu. Aceasta l-a primit cadou de la soţul

27

său George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Mai târziu palatul a devenit un loc de întâlnire pentru politicienii şi lumea bună din anii 1930. În prezent Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi este un important punct de atracţie turistică.

La vreo 11 km de Bucureşti se află Palatul Mogoşoaia, în comuna cu acelaşi nume, denumită după soţia boierului Mogoş, căruia îi aparţinuseră domeniile cumpărate la sfârşitul secolului 17 de Constantin Brâncoveanu. În 1702 se termina construcţia palatului domnesc de pe malul lacului Mogoşoaia. Clădirea iniţială era destul de diferită de ceea ce se vede acum, însă stilul ei arhitectural, compus din diverse surse de inspiraţie arhitectonică, se încadrează în aşa numitul stil brâncovenesc (un fel de baroc românesc): o combinaţie de elemente veneţiene şi otomane, renaştere italiană amestecată cu bizantin.

Una din caracteristici este pridvorul larg, deschis, cu arcade. Decoraţiunile aplicate sau sculptate în piatră reprezintă motive florale, de inspiraţie orientală.

Pe vremea aceea, curtea era plină de acareturi (cuhnia - bucătăria şi gheţăria erau în clădiri separate) şi casele servitorilor, iar apartamentele domneşti se aflau doar la etaj. După executarea lui Brâncoveanu (împreună cu cei cinci fii ai săi) la Stambul, pentru că refuzaseră să treacă la mahomedanism, palatul devine o scurtă perioadă han turcesc şi arhitectura sa suferă mult în urma raidurilor otomane din secolul 18.

În secolul 19 domeniul este cumpărat de familia de boieri Bibescu, descendenţi ai Brâncovenilor. Sub îngrijirea lor şi lucrul meşterilor francezi şi germani palatul îşi recapătă forma şi faima În 1912 prinţul George Valentin Bibescu (1880-1941) dăruieşte palatul soţiei sale, Martha Bibescu, poetă şi scriitoare, care îl găseşte în paragină şi îl transformă (cu ajutorul arhitectului şef al Veneţiei, Domenico Rupolo) în loc de întâlnire pentru cercurile ei culturale.

În 1945 ea îl donează statului cu scopul de a fi inclus pe lista monumentelor istorice şi din anii 50 în el a existat secţia feudală a Muzeului de Artă (colecţii de artă feudală se găsesc şi azi înăuntru). Nu doar palatul este o deosebită realizare, ci şi parcul care îl înconjoară. Plasat la marginea lacului Mogoşoaia, faţada dinspre lac dă într-o loggia terasată tip veneţian, cu arcade, coloane şi un mic labirint de gard viu.

Când este cald şi soare parcul învie. Turiştii vin atât pentru terasele-restaurant şi plimbări pe marginea lacului, cat şi pentru picnicuri în crâng, citit sub copac sau jucat badminton pe alei. Zefirul de primăvară adie alene printre grătarele cu mici de la ştrandul amenajat alături, pe marginea lacului. Intrarea 1,5 lei.

Parcul Carol din Bucuresti

28

Parcul Carol are deja o poveste ce se deapana de-a lungul unui veac. Creatie a arhitectului francez Eduard Redont, parcul Carol a fost proiectat in anul 1900 si inaugurat in anul 1906 pe Dealul Filaretului, pe o suprafata initiala de 36 ha. Cu alei serpuite, peste care se apleaca arbori vanjosi, parcul este un loc pitoresc, in care te poti relaxa in voie.

Principalele atractii ale parcului sunt:

- Fantana Cantacuzino, realizata in stil neoclasic in anul 1870;

- Statuile Gigantii realizate de sculptorii Dumitru Paciurea si Stork;

- Monumentul Eroilor (1962), opera arhitectilor Horia Maicu si Vasile Cucu;

- Monumentul Eroului Necunoscut, readus de la Marasesti in 1991 (a fost in parcul Carol pana in 1959) ;

- Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat in anul 1909;

- Fantana cu Zodiac;

- Institutul Astronomic al Academiei Romane;

- Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri, loc unde se desfasoara concursurile de box si de lupte

- Lacul cu o suprafata de 2 hectare

Parcul Carol este inscris pe Lista monumentelor istorice din 2004.

Muzeul Taranului Roman din Bucuresti

Situat intr-una dintre cele mai frumoase zone ale Bucurestiului, pe Soseaua Kiseleff, la intrarea in Piata Victoriei, Muzeul Taranului Roman este o institutie noua, cu o istorie veche. In 1875 la propunerea lui Titu Maiorescu, se va constitui, pe langa Muzeul National de Antichitati, cea dintai sectiune de arta textila, cu lucrari facute la tara, de la care colectiile-tezaur ale muzeului pastreza pana azi mai multe exponate. Fondat in 1906, sub titulatura de Muzeul de Arta Nationala si sub directoratul lui Alexandru Tzigara-Samurcas (pina in 1948), unit, adica practic desfiintat, in 1978 cu Muzeul Satului, Muzeul Taranului Roman (Muzeu de Arte si Traditii Populare) a renascut in februarie 1990, sub ministeriatul lui Andrei Plesu la Cultura, si a fost inaugurat oficial in 1993, a doua zi de Pasti. Construit, la initiativa lui Tzigara-Samurcas, in stil neoromanesc in 1912 s-a pus piatra de temelie a cladirii.

Muzeul adaposteste peste 90 000 de obiecte, reprezentative pentru arta si civilizatia taraneasca: colectii de port, ceramica, mobilier, icoane pe lemn si sticla, xilogravuri, obiecte religioase,

29

tesaturi, covoare, unelte, precum si o importanta colectie de arta populara straina, constituita datorita stradaniei etnografului Tancred Banateanu. Totalitatea colectiilor numara circa 65. 000 de piese. Dupa 1990 au fost achizitionate sase biserici de lemn din judetele Arad si Hunedoara, patru conservate in situ, iar doua, in incinta muzeului. Muzeul detine in administrare si expozitia deschisa in incinta Casei de piatra de la Heresti.

Modul in care este conceput spatiul muzeal reflecta cel putin patru atitudini muzeografice, succint comentate de Horia Bernea in ghidul Muzeului: dezvaluirea unei realitati patrimoniale fara criterii antropologice, selectia si prezentarea unui fond comun emotional si operativ, ce are ca efect imediat o solidaritate evidenta a obiectelor si a spatiului in care ele sint prezentate, expunerea scenografica, evidenta in ciclurile Reculegere si Puterea crucii si, ultima, dar nu cea din urma, expunerea de tip relicvariu, unde nimic nu se arunca, totul are valoare, in care nu exista criterii estetice, etnografice sau antropologice (sala Moaste, expozitiile de colectie s. a. ).

Muzeul Taranului Roman constituie o provocare la adresa prejudecatilor noastre despre menirea unui muzeu si, in egala masura, despre civilizatia populara. Prin modul in care este conceput, prin actiunile pe care le initiaza, ca si prin echipa care lucreaza aici, Muzeul Taranului Roman este o institutie vie, care te invita sa o descoperi permanent...

2.2 Evidentierea formelor de turism practicate in zona

Turismul urban

Cunoscut sub numele de "Micul Paris", Bucuresti este cel mai important centru urban al Romaniei cu o populatie de aproape doua milioane de locuitori, nu este doar un loc ce atrage turisti, dar si punctul de plecare pentru multe din zonele turistice din tara.

Bucuresti este capitala Romaniei, oras cu rang de municipiu din 17 februarie 1968, principalul centru politic, administrativ, economic, financiar, bancar, educational, stiintific si cultural din Romania, cu vestigii materiale din Paleolitic, si atestat documentar din 20 septembrie 1459.

Turism cultural

Palatul Parlamentului În Bucureşti îşi au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul şi Preşedinţia României. De asemenea, îşi au sediul numeroase instituţii de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învăţământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; BibliotecaNaţională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluţiei din1989), ş.a.m.d. Parcurile

30

mai importante din oraş sunt Herăstrău (187 ha), Cişmigiu (13 ha, inaugurat în 1860), Tineretului (200 ha) şi Parcul Carol (36 ha, inaugurat în 1906). În oraş se găsesc mai multe lacuri: Cişmigiu, Floreasca, Tei, Colentina, Herăstrău.

Turismul rural atrage îndeosebi familiile cu copii, care caută relaxarea într-un mediu liniștit și sănătos. Pe lângă turiștii din România, de această formă de turism sunt atrași și turiștii străini interesați de cultura românească, aceasta fiind un mijloc direct de cunoaștere a civilizației tradiționale autentice. Turismul rural a înregistrat o dinamică spectaculoasă în ultimii 20 ani, numărul pensiunilor turistice și agroturistice din Regiunea Centru depășind 800, iar cel al locurilor de cazare oferite ajungând la aproape 13 000.

Turismul de afaceri s-a dezvoltat cu precădere în marile orașe și în câteva stațiuni ce oferă un înalt confort de cazare și dispun de facilitățile tehnice necesare.

2.3 Baza tehnico-materială specifica turismului

– este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate, în acest domeniu, în scopul obţinerii de bunuri şi servicii specifice, destinate consumului turistic.

• În corelaţie cu sfera largă de cuprindere a turismului, cu rolul său complex şi de ramură de sinteză, baza tehnico-materială a acestuia include atât mijloace comune altor ramuri, cât şi echipamente specifice.

• În raport cu modul particular în care se consumă şi se înlocuiesc, resursele materiale (capitalul tehnic) se împart în capital fix și capital circulant.

• Între baza tehnico-materială şi activitatea turistică există o relaţie strânsă, de intercondiţionare:

– pe de o parte, turismul nu poate fi conceput în afara unei echipări tehnice corespunzătoare a zonelor de atracţie, iar, pe de altă parte, dimensiunile, structura, calitatea resurselor materiale trebuie să se adapteze permanent evoluţiilor turismului.

Dacă atracţiile constituie factorul fundamental al activităţii turistice, baza tehnico-materială şi infrastructura turistică reprezintă factorul decisiv, iar infrastructura generală, factorul permisiv.

Baza tehnico materială specific turistică cuprinde:

• Unităţi de cazare

– Reţeaua unităţilor de cazare este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale. Această reţea este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conţinut, funcţia îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcţionare, forma de proprietate.

• Unităţi de alimentaţie

31

– Facilităţile de alimentaţie se referă la alimentaţia intra şi extrasezonieră, la catering puse la dispoziţie turiştilor pe toată perioada sejurului.

• Mijloace de transport

– Este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiştilor şi/sau se află în propietatea/administrarea unor societăţi comerciale aparţinând sferei turismului.

• Mijloace (instalaţii) de transport pe cablu

– servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudini înalte, spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijoace de agrement.

• Mijloacele de agrement

– au ca obiectiv crearea condiţiilor pentru distracţie şi recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber.

• Instalaţiile de tratament

– sunt destinate unei forme particulare a turismului, şi anume a celui balneo-medical. Aceste mijloace au un conţinut eterogen, determinat de specificitatea afecţiunilor, natura resurselor şi profilul staţiunilor.

• Satele turistice

– sunt localităţi rurale situate într-un cadru nepoluat, dispunând de elemente atrcative posibil de valorificat: arhitectură locală, tradiţii, meşteşuguri, amenajate astfel încât să ofere permanent sau temporar găzduire, alimentaţie şi activităţi recreativ-distractive.

– Satele de vacanţă

– sunt ansambluri mari ce cuprind unităţi de cazare individuală sau familială grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă, distracţie şi sport. Caracteristica fundamentală a acestor mijloace o constituie desfăşurarea în comun, în formula club, a activităţilor recreative, ceea ce conduce la crearea unei atmosfere specifice.

2.4. Modalitati de protejare si conservare a mediului inconjurator

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca

32

urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.

La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta. Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator. In tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.

“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator.

O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem” care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational – omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.

Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.

Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de “component” al mediului si de “consumator”, de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de “mediu inconjurator” are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate in toata complexitatea lor.

Prin “resurse naturale” se intelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana:

resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili; resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica; resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

In intreaga activitate a mediului inconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de

33

poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Astfel notiunea de “mediu inconjurator” cuprinde de fapt, toate activitatile umane in relatia om-natura, in cadrul planetei Terra.

Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, in termenii cei mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci intre toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o stransa interdependenta.

In toate civilizatiile care s.au dezvoltat pana in secolul al XVII-lea, de natura predominant agricola,”pamantul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii”, viata era organizata in jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar. Energia chieltuita corespundea in esenta lucrului fortei musculare, umana sau animala, rezervelor de energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei hidrauliuce a raurilor sau mareelor, fortei eoliene.

Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate, vantul care unfla velele, raurile care puneau in miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile.

Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, in special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, incercarea omului de a domina in lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse, incepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.

Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza in majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre in fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante, in ultima instanta, de necesitati crescande ale unei populatii aflate in stare de explozie demografica si indeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul inconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul interferentelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, clima, biosfera – cu elemente create prin

34

activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput in afara mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa in parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.

Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc intre om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii in ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atat continutul activitatii cat si crearea conditiilor de existenta umana.

In concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica mediului.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravietuirii si progresului – reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala. In acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile in cantitati si ritmuri ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Acest lucru a impus infiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului in ansamblu.

Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:

· cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de economicitate

· prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate unor cauze naturale

· armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii in ansamblu sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.

In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

35

crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze respectarea legilor in vigoare.

evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a acestora.

elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor la protejarea mediului.

In ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aceste sunt suportate se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna identificati factorii poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.

Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.

Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane este din ce in ce mai vast. Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.

Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.

Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera

36

III Studiu de caz

3.1. Program turistic

Sejur in Bucuresti la Hotel Ramada Parc - 7 nopti Hotelul Ramada Parc este amplasat la 10 minute de centrul capitalei, aflându-se în proximitatea parcului Herăstrău şi a Arcului de Triumf.

Hotelul este foarte potrivit atât clienţilor în interes de afaceri, având în apropiere centrul expoziţional Romexpo şi World Trade Center, cât şi turiştilor dornici să viziteze Bucureştiul şi să aibă parte de relaxare.

Cele 267 de spaţii de cazare sunt decorate modern şi totodată elegante, asigurând toate facilităţile necesare oaspeţilor.

Hotelul pune la dispoziţie 8 apartamente, cu mobilier clasic, perfecte pentru cei în interes de afaceri. Acestea oferă un living foarte mare, ideal pentru întâniri.

Camerele business class sunt clasificate în 39 camere single şi 14 camere duble, acestea situându-se la ultimele etaje și oferind o privelişte frumoasă şi relaxantă.

37

Pret pe sejur de persoana in tip camera cu mic dejun inclus 1205 ron

3.2. Analiza de pret

-durata sejur 8 zile 7 nopti

-distanta: 250 km

-servicii incluse: cazare, mic dejun

- cheltuieli culturale: 600 ron/pers

-numar personae: 2

- comision 20%

-tva:24%

-cost/ km : 5 ron

38

Nr.crt.

Elemente de

cheltuieli

Elemente de

calcul

Valoare pe

persoana

Valoare

totala

1 Cazare 100*7n 700 14000

2 Masa 60*7 420 840

3 Transport 250km*5ron 1250 2500

4 Cheltuieli cu ghidul gratuit 0 0

5 Cheltuieli cu soferul gratuit 0 0

6 Cheltuieli culturale 600 600 1200

7 Total cheltuieli directe - 2970 5940

8 Comision 20% 594 1188

9 TVA 24% 713 1426

10 Total cheltuieli indirecte - 1307 2614

11 Total pret de vanzare - 4277 8554

3.3. Chestionarul aplicat

Conducerea hotelului Ramada, doreste organizeze un tur al Bucurestiului.

Pentru luarea acestei decizii ne-ar fii utile parerile dumneavoastra exprimate prin raspunsurile la intrebarile din prezentul chestionar.

Va rugam sa incercuiti variantele de raspuns pe care le considerati in concordanta cu parerile dumneavoastra.

Va multumim,

Hotel Ramada

A.1. a. Ati mai bizitat Bucurestiul?

39

DA/NU

b. Doriti sa vizitati Bucurestul?

DA/NU

A.2. a.Exista persoane apropiate care sunt din Bucuresti sau din imprejurimi?

□Nimeni □Sotul/Sotia □Alte rude

b. Cu cine v-ar placea sa vizitati Bucurestiul?

□Nimeni □Familia □Prietenii

B.1. a.V-ar placea sa locuiti in Bucuresti?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur nu

b.Credeti ca Bucurestiul este o capital potrivita pentru Romania?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur nu

c. Veti mai viita Bucurestiul?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur n

3.4 Material promotional

40

Concluzii

41

Bucurestiul este un oras plin de monumente si de atractii turistice, fiind capital tarii este si cel mai vizitat oras de la noi din tara.

Desi nu dispune de foarte multe resurse naturale, ramane un oras plin de monumente, de muzee, de locuri de vizitat.

Pe langa turistii care vin doar ca sa viziteze Bucurestiu, se mai practica si turismul de afaceri aici,

Putem merge sa sa vizitam imprejurimile Bucurestiului, padurile, dar si foarte multe locuri in Bucuresti, desi este o zona foarte urbanizata, inca gasim mici rezervatii natural, pe care le numim parcuri.

Bibliografie

42

Organizarea agentiei de turism, Mihai Stefanie,Capota Valentina. Manual cls. A-IX-A, A-X-A Domeniul Turism si Alimentatie. Editura CD PRESS, Bucuresti 2007, Editura CD PRESS, Bucuresti 2010

Economia turismului, Neacsu Nicolae. Editura Uranus, Bucuresti 2005 Tehnologia turismului,Stanciulescu Gabriela,Capota Valentina. Editura

Niculescu,Bucuresti 2002 Managementul Agentiei de Turism,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Ghid turistic al Romaniei,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Materiale auxiliare,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Materiale auxiliare

43