+ All Categories
Home > Documents > Brosura Educatori

Brosura Educatori

Date post: 13-Dec-2014
Category:
Upload: predunaeva
View: 65 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
32
Proiect PHARE 2006 - ACCELERAREA IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI NAŢIONALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A SITUAŢIEI ROMILOR - Campania Publică de Informare şi Conştientizare
Transcript
Page 1: Brosura Educatori

Proiect PHARE 2006 - ACCELERAREA IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI NAŢIONALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A SITUAŢIEI ROMILOR - Campania Publică de Informare şi Conştientizare

Page 2: Brosura Educatori
Page 3: Brosura Educatori

Laura Surdu

GHID DE BUNE PRACTICI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PREŞCOLAR

Page 4: Brosura Educatori
Page 5: Brosura Educatori

Cuprins

Prefaţă pag 4

Capitolul I Romii din România: diversitatea etnică şi lingvistică pag 5

Capitolul II Educaţia şcolară în cazul populaţiei de romi - acces şi calitate a educaţiei pag 7

Capitolul III Percepţia asupra educaţiei şi încrederea în şcoală pag 9

Capitolul IV Politici educaţionale pentru romi în România după 1989 pag 12

Capitolul V Importanţa educaţiei timpurii în cariera şcolară a elevilor romi pag 14

Capitolul VI Studii de caz pag 16

Studiu de caz 1 Grădiniţe estivale şi interculturale pag 16

Studiu de caz 2 Grădiniţă bilingvă în comunitatea de romi pag 20

Capitolul VII Lecţii învăţate şi idei de lucru pentru educatori pag 24

Page 6: Brosura Educatori

pag 4

PrefaţăO mare parte din percepţia despre ceilalţi şi despre noi înşine se construieşte în copilărie, de aceea Programul guvernamental S.P.E.R. - Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă a ales ca una din direcţiile de acţiune abordarea unui segment foarte relevant pentru educaţia copiilor, şi anume învăţământul preşcolar. În cadrul proiectului am desfăşurat o serie de patru seminarii pentru educatori şi inspectori şcolari despre metode de învăţare inclusivă, am realizat un CD cu basme tradiţionale rome, şi acest ghid de bune pratici.

Ghidul de bune practici reprezintă rezultatul unor colaborări fructuoase cu experţi în educaţia preşcolară, ce şi-au adus o contribuţie valoroasă la propunerile de îmbunătăţire a participării preşcolare în rândul copiilor de etnie romă şi a calităţii învăţământului preşcolar, în general. Într-un context în care principalele probleme ce pot influenţa accesul copiilor romi în sistemul de învăţământ ţin de diferenţe culturale sau etnice, credem că o rezolvare eficientă şi cu efecte de durată poate fi găsită, cel mai bine, la nivel local. Educatorii şi personalul auxiliar din învăţătmântul preşcolar, care intră în contact direct cu copiii din comunităţile de romi, reprezintă actorii cheie în procesul de gestionare a problemelor apărute la acest nivel. Tocmai de aceea credem cu tărie că o informare corectă a acestora reprezintă o premisă necesară, care face posibil orice demers în vederea atingerii scopului propus.

Astfel, prima parte a ghidului propune o viziune globală, atent documentată, asupra situaţiei actuale a participării şcolare în rândul copiilor romi, cu descrierea cauzelor sau problemelor care pot influenţa rata acestei participări.

În partea a doua, plecând de la ilustrarea a două cazuri de succes, ghidul propune exemple de bune practici şi modalităţi de acţiune, prezentate sub forma unui set de instrumente accesibil, foarte util pentru activitatea cadrelor didactice.

Dorim ca personalul activ din învăţământul preşcolar să găsească în acest ghid un sprijin valoros pentru derularea activităţilor zilnice şi dezvoltarea unui învăţământ de calitate, care să ofere şanse egale pentru toţi copiii, indiferent de etnie.

Programul guvernamental S.P.E.R. - Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă, este implementat de Secretariatul General al Guvernului prin fonduri PHARE şi a debutat în mai 2007. S.P.E.R. este prima campanie naţională de informare şi combatere a prejudecăţilor structurale privind romii, iniţiată de Guvernul României. În cadrul campaniei de comunicare se urmărește creșterea gradului de conștientizare asupra situației romilor, a incluziunii lor în societate și diminuarea discriminării etnice.

Medana MihuţaCoordonator Program Multianual Phare 2004 – 2006Secretariatul General al Guvernului

Page 7: Brosura Educatori

pag 5

I. Romii din România: diversitatea etnică şi lingvisticăRecensământul1 din 2002 stabilea un număr de 535.250 de romi dintr-un total de 21.698.181 locuitori. Astfel, cu o reprezentativitate de 2,5% din populaţia totală a României, romii sunt cea de-a doua mare minoritate naţională după cea maghiară (6,6%). Organizaţiile internaţionale, ONG-urile romilor, precum şi comunitatea academică consideră că datele de recensământ subestimează mult numărul real al romilor. Astfel, conform estimării oferită de Gheorghe şi Liegeois2 numărul romilor din România este între un minim de 1.800.000 şi un maxim de 2.500.000. Consiliul Europei utilizează aceeaşi estimare. Institutul de Cercetări pentru Calitatea Vieţii (ICCV)3, pe baza datelor culese în 1998, consideră că 6,7% din totalul populaţiei României ar reprezenta o estimare realistă a procentului de romi obţinut prin heteroidentificare4. Acelaşi institut de cercetări estimează că romii care se autodeclară ca aparţinând acestui grup etnic sunt într-un procent de 4,3% din populaţia totală.Potrivit datelor de cercetare, mărimea medie a familiei de romi era în 1992 de 6,67 persoane pe familie, iar în 1998 de 5,5 persoane pe familie5. Numărul mediu de copii pe familie este de 3-46. Cercetările sociologice arată că populaţia de romi din România este o populaţie tânără din punct de vedere demografic, un procent de 41,4% dintre romi fiind în segmentul de vârstă 0-14 ani7.

Conform cu Helsinki Watch8, romii din România se constituie în aproximativ patruzeci de grupuri diferite, printre care căldărari, fierari, ursari, grăjdari, lăutari etc. Un raport de cercetare9 al organizaţiei Save the Children (2001) arată că numele subgrupurilor de romi au fost folosite de către neromi încă din perioada sclaviei pentru a distinge între diversele categorii de romi (în principal, categorii ocupaţionale). Astfel de subgrupuri sunt următoarele: vătraşi, lăieşi, căldărari, zlătari, gabori, cazangii, pletoşi, corbeni, modorani,

1 Principalii indicatori pe judeţe şi categorii de localităţi. Rezultate preliminare, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 20032 Gheorghe, N., Liegeois, J.P., Roma/Gypsies: A European Minority, Minority Rights Group, UK, 1995, p.73 Zamfir C., Preda M. (coordonatori), Romii în România, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p.13-144 Heteroidentificarea se referă la identificarea etnică realizată de către ceilalţi, nu de către sine. 5 ICCV, Indicatori privind comunităţile de romi din România, Bucureşti, Editura Expert, 2002, p.24 6 Andrey Ivanov (coord.), The Roma in Central and Eastern Europe. Avoiding the Dependency Trap., UNDP, Bratislava, 2002, p.257 Zamfir C., Preda M. (coordonatori), Romii in România, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p.448 Helsinki Watch, Destroying Ethnic Identity: The Persecution of Gypsies in Romania, New York, Human Rights Watch, 1991, p.79 Save the Children, Denied a Future?, vol.1, South eastern Europe, 2001, p.305 - 306

Page 8: Brosura Educatori

pag 6

tismănari, spoitori etc.

Potrivit datelor de recensământ din 200210, dintr-un total de 535.250 persoane care se autodeclară romi, un număr de 241.617 de persoane (45%) vorbesc limba romani ca limbă maternă. Aceste date arată că de-a lungul perioadei comuniste a existat un proces masiv de asimilare lingvistică a romilor. Un mare număr de căldărari, spoitori, gabori, ursari continuă să vorbească limba romani ca limba maternă, în timp ce vătraşii, de exemplu, sunt în majoritate vorbitori de limba română. În Transilvania există un număr mare de romi vorbitori de limba maghiară, iar în Dobrogea de limba turcă. Gaborii din Transilvania, de exemplu, vorbesc româna, maghiara şi romani11. Limba romani nu este utilizată în administraţia publică, deşi legea administraţiei publice permite folosirea limbilor minorităţilor în localităţile în care locuitorii minoritari reprezintă mai mult de 20% din totalul populaţiei localităţii. Singura instituţie publică în care limba romani este folosită este instituţia şcolară.

10 Date de recensământ accesate la adresa: http://www.recensământ.ro/ 11 Save the Children, Denied a Future?, vol.1, South eastern Europe, 2001, p.306

Page 9: Brosura Educatori

pag 7

II. Educaţia şcolară în cazul populaţiei de romi - acces şi calitate a educaţiei Participarea preşcolară a populaţiei de romi este de aproape patru ori mai mică în comparaţie cu participarea preşcolară pe ansamblul populaţiei României12. În ciclul primar de învăţământ, în cazul grupei de vârstă 7-10 ani, participarea şcolară a romilor era în anul şcolar 1997-1998 de aproape 70%, în timp ce pe ansamblul României era de 94,4%. Pentru grupa de vârstă de 11-14 ani, participarea şcolară pe ansamblul României era de 98%, în timp ce pentru populaţia de romi gradul de cuprindere în învăţământ era de 67,5%. În cazul populaţiei cu vârsta între 15 şi 18 ani, gradul de cuprindere în învăţământ pe ansamblul României era de 61,6%, iar pentru populaţia de romi de aceeaşi vârstă era de doar 20,5%. Un procent cuprins între 17 si 27% dintre romi nu a fost înscris niciodată într-o instituţie şcolară13. Potrivit datelor recensământului din 2002, şansa unei persoane de etnie romă de a absolvi învăţământul universitar era de 41 de ori mai redusă decât a unui nerom.

Majoritatea cercetărilor în domeniu identifică drept cauze ale slabei participări şcolare a romilor situaţia socio-economică precară a unui larg segment de populaţie romă. Alte cauze - socio-culturale - ale neparticipării şcolare sunt considerate dificultăţile de adaptare şcolară datorate unei slabe cunoaşteri a limbii române şi migraţia sezonieră a familiilor de romi. Dimensiunile neparticipării şcolare a populaţiei de romi reflectă şi un eşec al sistemului de învăţământ românesc în a compensa constrângerile externe (socio-economice sau culturale), care restrâng accesul la educaţie al populaţiei de romi.

Participarea şcolară (accesul la educaţie) şi calitatea educaţiei sunt aspecte care se intercondiţionează. În şcolile în care calitatea educaţiei este slabă, probabilitatea elevilor de a promova examenele pentru a avea acces în cicluri mai înalte de învăţământ este mai scăzută. Lipsa de atractivitate a şcolilor cu o calitate slabă a educaţiei influenţează negativ participarea şcolară şi implicarea elevilor în activităţile şcolii. Calitatea redusă a educaţiei poate favoriza abandonul şcolar.

12 Surdu, M., Educaţia şcolară a populaţiei de romi în Romii în România, editura Expert, Bucureşti, 2002, p.10613 Ibid., p.109-111

Page 10: Brosura Educatori

pag 8

Aşa cum arată datele de cercetare, în şcolile cu o pondere ridicată de elevi romi (şcoli segregate) calitatea educaţiei este mai scăzută comparativ cu ansamblul sistemului şcolar. În şcolile / clasele formate exclusiv sau preponderant din elevi romi s-a constatat că promovabilitatea la examenul de capacitate este mai scazută, analfabetismul funcţional este mai ridicat, rata repetenţiei este mai ridicată şi prezenţa la concursuri şi olimpiade este mai mică. În şcolile segregate există un nivel mai scăzut al infrastructurii şcolare (absenţa bibliotecii, mobilier sărac, precaritatea sau inexistenţa laboratoarelor, absenţa sălii de sport, a materialelor didactice etc.) precum şi resurse umane mai puţine şi mai slab pregatite (pondere ridicată a personalului necalificat, fluctuaţie ridicată de personal, navetism). Pe de altă parte, aşteptările cadrelor didactice sunt de o considerabilă importanţă pentru performanţele14 elevilor şi pentru traiectoria lor şcolară. Studiile experimentale au demonstrat că aşteptările negative ale profesorilor faţă de elevi conduc la o performanţă slabă elevilor (efectul Pygmalion)15 datorită mecanismului profeţiei care se auto-împlineşte. Etichetarea sau categorizarea elevilor este un proces bazat pe impresii superficiale şi în special pe prima impresie. Definirea unor elevi ca “buni” sau “silitori” şi a altora ca “neadaptaţi”, “greu educabili” va produce în cazul elevilor astfel definiţi comportamente care vor tinde să se conformeze etichetelor atribuite. De exemplu, îmbrăcămintea, starea de curăţenie, manierele, modul de exprimare sunt filtre perceptuale pe baza cărora profesorii tind să-şi formeze impresii asupra copiilor şi să-i catalogheze în consecinţă.

14 Profeţia care se autoîmplineşte este un termen introdus de sociologul R. K. Merton şi se referă la credinţa că o cauză determină un anumit comportament. Altfel spus, oamenii reacţionează nu doar la situaţia în care se află, ci mai ales la percepţiile şi credinţele lor despre situaţia respectivă. 15 Rosenthal R., Jacobson R., Pygmalion in the classroom. Teacher Expectation and Pupils’ Intellectual Development, Holt, Rinehart and Winston Inc., 1968.

Page 11: Brosura Educatori

pag 9

III. Percepţia asupra educaţiei si încrederea în şcoalăLungimea traseului şcolar al elevilor este puternic influenţată de deciziile de mobilitate educaţională luate de părinţi16. În funcţie de diferenţele de resurse economice şi de poziţia lor în ierarhia socială, indivizii apreciază în mod diferit beneficiile aduse de o şcolarizare prelungită şi costurile asociate unei investiţii în şcolarizare. Diferenţele în nivelul de şcolaritate dobândit între indivizii din clasa de jos faţă de cei din clasa de sus, spre exemplu, nu pot fi atribuite unor valori diferite la nivelul acestor clase, ci unor constrângeri care acţionează diferit în funcţie de clasa socială în care indivizii sunt poziţionaţi. Şcoala este deopotrivă valorizată de săraci şi bogaţi, de majoritari şi minoritari, însă lungimea traseului şcolar pe care indivizii îl parcurg este dată de constrângeri diferite în condiţiile unor valori similare. În alegerile educaţionale, oamenii au percepţii diferite asupra costurilor şi beneficiilor asociate opţiunilor lor. În alegerea unui nivel sau altuia de şcolaritate, oamenii se ghidează în funcţie de:

• probabilitatea de succes, • costul asociat eşecului, • resursele diferite ale mediului social din care provin,• costurile implicate de urmarea nivelului de şcolaritate ales (costurile directe ale şcolarizării la care se adaugă costurile de oportunitate - salariul pe care l-ar fi câştigat dacă ar fi fost pe piaţa muncii şi nu în şcoală).

Ca urmare, copiii proveniţi din familiile sărace, chiar dacă au rezultate şcolare bune, este mai puţin probabil să continue nivele superioare de educaţie decât copiii cu un acelaşi nivel de abilităţi din familiile clasei de sus. În alegerile pe care le fac familiile sărace (se înţelege că decizia este luată de familie) de a părăsi sistemul de educaţie mai devreme decât copiii din clasa de sus intervin următorii factori:• Percepţia probabilităţii de succes este mai joasă în cazul copiilor săraci comparativ cu cei din clasa de sus;• Costurile continuării şcolarizării sunt percepute de către părinţii din clasa de jos ca fiind mai ridicate, iar beneficiile întreruperii şcolii şi angajării copiilor apar mai promiţătoare în momentul în care au reuşit să atingă un anumit nivel de şcolarizare care să evite mobilitatea descendentă (un nivel mai scăzut de şcolarizare decât al părinţilor).

16 Acest subcapitol rezumă idei din articolul Probleme ale unor şcoli din rural - un model centrat pe încrederea în şcoală, L. Surdu, M. Surdu, Revista Calitatea Vieţii nr. 3, Editura Academiei Române, 2003

Page 12: Brosura Educatori

pag 10

Cercetări realizate după 1990 arată că, pe lângă resursele economice care influenţează semnificativ lungimea traseului şcolar al indivizilor, există o diminuare generală a încrederii în şcoală ce afectează în mod negativ participarea şcolară.

Încrederea scăzută în şcoală este în primul rând determinată de cauze socio-economice, externe sistemului de învăţământ, printre care menţionăm:• Sărăcia / lipsa resurselor financiare care face dificilă menţinerea copiilor în sistemul de învăţământ;• Nivelul ridicat al şomajului / lipsa locurilor de muncă, chiar şi pentru absolvenţi de liceu şi facultate;• Proiecţia negativă generalizată asupra viitorului individual şi al societăţii pe termen scurt şi mediu;• Nivelul scăzut de şcolarizare al părinţilor.

Unii dintre părinţi (inclusiv romi) nu au posibilităţi materiale să le asigure copiilor un minimum de resurse necesar pentru frecventarea şcolii (rechizite, îmbrăcăminte şi, uneori, chiar alimente) şi cu atât mai puţin au resursele necesare continuării şcolarizării copilului dacă acesta provine din mediul rural (bani de transport, de cazare etc.). În aceste condiţii, şcoala devine o instituţie inaccesibilă şi, deci, inutilă. Din moment ce unii părinţi nu-şi permit să-şi şcolarizeze copiii în oraş pentru a urma liceul, interesul pentru învăţământul obligatoriu este foarte scăzut, mai ales în rural, în mediile sărace. Practic, frecventarea şcolii se datorează inerţiei şi obţinerii alocaţiei pentru copii (din 2007 legea condiţionării alocaţiei pentru copii de prezenţa şcolară a fost abrogată), iar cunoştinţele dobândite în şcoală sunt în unele cazuri considerate inutile pentru traiectul profesional viitor (munca necalificată).

A investi şcoala cu încredere este similar cu a face o investiţie pe termen lung în capital uman. Or, în cazul majorităţii celor care dispun de venituri insuficiente şi nesigure, ideea de investiţie este compromisă în condiţiile unui comportament centrat în unele cazuri pe supravieţuire. Perspectiva imediată, “ziua de mâine”, devine orizontul temporal în jurul căruia se structurează comportamentele, valorile şi planurile de viitor. În aceste condiţii şcoala este “bună” în măsura în care nu consumă din resursele (de bani, de timp, de muncă) necesare supravieţuirii sau este “bună” pentru cine şi-o poate

Page 13: Brosura Educatori

pag 11

permite, adică se poate dispensa de o parte din aceste resurse. Exemplele de nereuşită socială ale unor persoane care au absolvit liceul şi chiar facultatea şi care nu şi-au găsit un loc de muncă slăbesc şi ele încrederea în şcoală. Şcoala nu mai garantează un loc de muncă, deci nu mai garantează un viitor, nu mai reprezintă un potenţial. În plus, societatea românească actuală oferă din abundenţă modele de succes social în care şcoala a jucat un rol limitat, ceea ce contribuie la menţinerea unui nivel redus de aspiraţii educaţionale în cazul unor elevi.

O altă cauză care sporeşte neîncrederea în şcoală este nivelul de şcolarizare scăzut al părinţilor. Copiii tind să valorizeze în primul rând modelele sociale din proximitatea lor, în special pe cele familiale. Or, în cazul părinţilor cu un nivel scăzut de educaţie, este probabil ca nivelul de educaţie al copiilor să nu difere prea mult de cel al adulţilor. Lipsa de educaţie face ca părinţii să proiecteze aşteptări minimale legate de şcoală şi, respectiv, de viitorul copiilor lor.

Aşteptările cadrelor didactice, în special în comunităţile sărace, faţă de viitorul profesional al elevilor sunt de asemenea foarte scăzute, ceea ce contribuie la plafonarea aspiraţiilor educaţionale ale elevilor. Altfel spus, dacă un cadru didactic se aşteaptă în mod explicit ca un elev să termine cel mult o şcoală profesională este probabil ca acel cadru didactic să-şi adecveze comportamentul acestor aşteptări şi rezultatele elevului să fie pe măsura aşteptărilor joase ale profesorului. Gradul scăzut de încredere în şcoală derivă şi din problemele cu care se confruntă unele şcoli (lipsa dotărilor materiale, navetismul, fluctuaţia şi necalificarea cadrelor didactice), în special cele în care ponderea elevilor romi este ridicată.

Page 14: Brosura Educatori

pag 12

IV. Politici educaţionale pentru romi în România după 1989Anii ’90 au consacrat în România politicile educaţionale pentru romi. Preocuparea iniţială a acestor politici a fost creşterea participării şcolare a romilor prin rate mai mari de înscriere în sistemul şcolar şi prin reducerea abandonului şcolar. Una dintre aceste măsuri implicite de creştere a participării şcolare (în sensul că nu vizează în mod explicit romii) este măsura acordării unei gustări gratuite elevilor din ciclul primar. O altă măsură de politică educaţională (introdusă în 1993) a fost cea a condiţionării acordării alocaţiei pentru copii de prezenţa şcolară. Deşi moral criticabilă deoarece privează copiii care nu participă deloc la educaţie de un beneficiu presupus a fi unul universalist, această măsură a condiţionării alocaţiei pentru copii de prezenţa şcolară a produs o creştere relativ consistentă a participării romilor în învăţământul obligatoriu. Această măsură a fost eliminată în 2007 fiind declarată ca neconstituţională de către Curtea Constituţională.

Politicile afirmative de acordare a unor locuri speciale pentru romi în universităţi (iniţiate în 1992 şi extinse ulterior) şi apoi în învăţământul liceal şi profesional (începând cu 1998) reprezintă un alt set de măsuri importante în creşterea participării romilor în învăţământul secundar şi terţiar.

O serie de măsuri de politici educaţionale au vizat stimularea formării de personal didactic cunoscător al limbii romani:• înfiinţarea de clase/grupe în cadrul şcolilor normale şi al colegiilor pedagogice pentru formarea viitorilor învăţători/institutori de etnie romă sau de altă etnie, care vor lucra la clase de romi (sistemul a debutat încă din anul şcolar 1990/1991 şi continuă în prezent;• desfăşurarea de cursuri de iniţiere/perfecţionare a cunoştinţelor de limbă romani destinate cadrelor didactice de etnia romă şi/sau neromă, calificate şi necalificate;• înfiinţarea secţiei de limbă şi literatură romani în cadrul Facultăţii de limbi şi literaturi străine a Universităţii Bucureşti, începând cu anul universitar 1998/1999.

Stimularea studierii limbii romani în şcoli s-a realizat prin măsuri legislative care prevăd posibilitatea de a începe studiul limbii romani ca limbă maternă în orice moment al anului şcolar şi în orice an de studiu, precum şi încurajarea

Page 15: Brosura Educatori

pag 13

şcolilor de a încadra cadre didactice calificate pentru predarea limbii romani sau, în lipsa acestora, absolvenţi de liceu sau de cel puţin 10 clase, de etnia romă.

Din 1999 a fost înfiinţată poziţia de inspector pentru romi, în fiecare inspectorat şcolar judeţean, cu atribuţii în monitorizarea participării la educaţie a copiilor şi tinerilor romi.

Programele PHARE Accesul la educaţie a grupurilor dezavantajate cu focalizare pe romi şi-au propus să stimuleze participarea şcolară a copiilor proveniţi din grupuri defavorizate, în special romi, în vederea finalizării învăţământului obligatoriu. Printre măsurile promovate de programele PHARE se numără grădiniţele estivale, programele de tip “A doua şansă” adresate celor care au părăsit timpuriu sistemul de educaţie, introducerea mediatorilor şcolari romi, măsuri de incluziune socială (inclusiv desegregare şcolară).

Printre schimbarile legislative importante survenite se numără adoptarea ordinului MECT 1540 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor romi, precum şi a ordinului MECT 1529 referitor la dezvoltarea problematicii diversităţii în curiculumul naţional (adoptate în 2007).

Page 16: Brosura Educatori

pag 14

V. Importanţa educaţiei timpurii în cariera şcolară a elevilor romiParticiparea preşcolară a copiilor romi este sensibil mai scăzută în comunităţile compacte de romi, în care predomină un model tradiţional de socializare a copiilor şi în care se vorbeşte limba romani în familie. De asemenea, gradul de sărăcie este mai ridicat, iar distanţele până la grădiniţă sunt mai mari în cazul acestor comunităţi.

Investirea în educaţia timpurie este crucială17, întrucât în acest stadiu se pun bazele pentru învăţarea şi acumulările care vor surveni ulterior. Investirea în calitatea educaţiei timpurii va întrerupe ciclul dezavantajelor pe care le întâmpină în general populaţia de romi. Îmbunătăţirea educaţiei pre-primare şi creşterea accesului la aceasta vor diminua inegalităţile sociale şi vor aduce beneficii economice şi sociale pe termen lung atât pentru individ cât şi pentru societate în general. Educaţia timpurie are impact pozitiv asupra bunăstării copiilor, asupra performanţelor lor educaţionale generale (stimulează dezvoltarea creierului) şi asupra stimei de sine. Educaţia timpurie (acordată între 0 şi 6 ani) care are în vedere dezvoltarea cognitivă, socială, fizică şi emoţională a copiilor este la fel de importantă ca şi şcolarizarea timpurie.

Calitatea educaţiei timpurii înseamnă mult mai multe lucruri decât simpla creştere a numărului de locuri în sistemul preşcolar de învăţământ. Este, de asemenea, de dorit un acces universal la o educaţie preşcolară de calitate, deoarece intervenţiile ţintite pe grupuri vulnerabile ar putea avea efecte nedorite, precum stigmatizarea sau apariţia unor conflicte interetnice. Un important factor în educaţia timpurie de calitate îl reprezintă buna pregătire, buna salarizare, bune condiţii de lucru şi motivaţia ridicată a personalului didactic. Importanţi mai sunt, de asemenea, următorii factori:• conţinutul materialelor furnizate / curriculumul, care să aibă elemente de diversitate şi de personalizare;• raportul echilibrat între numărul de copii şi de cadre didactice;• implicarea părinţilor şi a comunităţii în general;• organizarea educaţiei în termeni de vârstă optimă de intrare în sistem, program full time / part time, participare obligatorie / voluntară;

17 Informaţii accesate la adresa:http://www.eenee.de/portal/page/portal/EENEEView/_generische_page_eenee?content=eenee-symposia-08.htm&language=us

Page 17: Brosura Educatori

pag 15

• existenţa unor structuri guvernamentale de monitorizare şi evaluare cu regularitate a programelor educaţionale şi de asigurare a costurilor şi a calităţii serviciilor furnizate.

Există o largă recunoaştere a faptului că accesul timpuriu la o educaţie de calitate oferă un start bun în viaţă în special copiilor provenind din familii cu venituri modeste şi din grupuri minoritare vorbitoare de o a doua limbă pe lângă limba maternă.

În cele ce urmează, vom prezenta două studii de caz, care ilustrează câteva dintre cele mai importante tipuri de experienţe acumulate în cadrul unor proiecte care au avut ca obiectiv dezvoltarea competenţelor social-emoţionale şi abilităţilor cognitive ale copiilor romi. Aceste proiecte şi-au propus să faciliteze tranziţia către şcoală a copiilor romi şi să pună bazele unei adaptări şcolare reuşite a acestora.

Page 18: Brosura Educatori

pag 16

VI. Studii de caz

Studiu de caz 1Grădiniţe estivale şi interculturale

Proiectul “Nevoie de calitate şi calitatea educaţiei”, realizat în perioada 2006-2008 de către Romani Criss (Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii) în parteneriat cu Centrul Romilor “Amare Romentza” şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a avut ca scop prevenirea abandonului şcolar şi combaterea manifestărilor de segregare şi discriminare18. Grădiniţele estivale s-au dovedit utile ca măsuri de urgenţă pentru prevenirea şi remedierea unor potenţiale probleme de integrare în cazul copiilor care nu au putut fi cuprinşi în programe preşcolare de lung termen.

Prin proiect s-a urmărit dobândirea deprinderilor de bază pentru integrarea ulterioară în sistemul de învăţământ, şi încurajarea motivaţiei copiilor (dar şi a părinţilor acestora) pentru continuarea studiilor.

Grădiniţele estivale au fost organizate în Botoşani, Călăraşi, Ilfov, Cluj, Covasna, Braşov, Giurgiu, Mureş, Tulcea şi Bucureşti. Scopul acestor grădiniţe a fost de a oferi copiilor care nu au frecventat niciodată grădiniţa deprinderi şi abilităţi necesare înscrierii în clasa a I a. Grupurile ţintă au fost constituite din copii romi şi neromi, care provin din familii şi comunităţi defavorizate, cu condiţii materiale precare şi care nu au avut posibilitatea să frecventeze grădiniţa, fiind complet nepregătiţi pentru experienţa şcolară.

În cadrul grădiniţei estivale, cadrele didactice implicate în proiect au avut în vedere dezvoltarea limbajului corect, raţionamente logice specifice vârstei, integrarea în colectiv şi activităţile de grup. În cazul copiilor de vârstă mai mică s-a insistat pe însuşirea modului de prezentare şi pe orientare în spaţiu, iar copiii mai mari au învăţat să facă semnele grafice necesare pentru învăţarea literelor în primul an şcolar. În procesul educativ s-a apelat la cântece, jocuri şi exerciţii de comunicare şi memorare, la exerciţii fizice şi activităţi artistice (muzică, desen, lucru manual). Toţi copiii au fost implicaţi într-un proces intensiv de tip instructiv şi totodată recreativ. Procesul didactic a fost însoţit

18 Datele cuprinse în acest studiu de caz au fost preluate şi adaptate după broşura “Nevoie de calitate şi egalitate în educaţie 2006-2008”, editată de Romani Criss.

Page 19: Brosura Educatori

pag 17

şi de formarea şi consolidarea unor deprinderi elementare de comportare civilizată, precum şi igienico-sanitare. Pentru îmbunătăţirea vocabularului s-au folosit dialogurile (preşcolar-educator, educator-preşcolar, preşcolar-preşcolar), jocurile de rol şi dramatizările.

“Copiii care au frecventat-o [grădiniţa estivală din localitatea Râşnov] au do-bândit aptitudinile elementare pentru încadrarea în învăţământul primar: ţin corect creionul în mână, socializează, răspund la cerinţele educatorului, se implică în activităţile didactice.” (Dan Raea, consilier educaţional, Roma Heart Ilo Rom, Braşov)

“În prima zi de începere a cursurilor grădiniţei estivale, după ce am strigat catalogul, am încercat să îi fac pe copii să îşi cunoască mai întâi colegul de bancă, apoi restul colegilor din colectiv. Încă din prima zi am insistat pe dez-voltarea unui limbaj corect şi pe integrarea în grup a tuturor copiilor. […] Prin intermediul conversaţiei i-am ajutat să înveţe să se prezinte corect. Timp de o lună, copiii au învăţat culorile, rechizitele, au învăţat să construiască mulţimi, au cântat împreună, au învăţat să utilizeze instrumentele necesare clasei a I a (Mariana Botea, institutor, Călăraşi)”

Extrem de utilă a fost şi implicarea voluntară a unor membri ai familiilor copiilor (părinţi, bunici) pe toată durata grădiniţelor estivale. În unele cazuri s-au asigurat gustări pe perioada orelor de participare la programele de grădiniţă. Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor copiilor s-a aplicat permanent şi a inclus totodată şi un sistem de notare, precum şi unul de recompense. Evaluarea iniţială a pus în evidenţă faptul că majoritatea copiilor aveau cunoştinte slabe în următoarele direcţii: comunicare orală, elemente de limbaj şi vocabular, expresivitate şi creativitate, orientare în timp şi spaţiu, cunoaşterea mediului, educaţie moral-civică, educaţie plastică. Ca urmare, în aceste direcţii trebuie să se îndrepte atenţia educatorilor în cazul copiilor proveniţi din comunităţi defavorizate şi / sau lingvistic diferite de populaţia majoritară. Cunoştinţele primare (limbaj, comportament, comunicare, grafică, logică), socializarea şi integrarea în colectiv sunt trei obiective de atins în grădiniţele estivale, care au o perioadă scurtă de timp de desfăşurare (două săptămâni).

Page 20: Brosura Educatori

pag 18

Întreg procesul instructiv-educativ trebuie să includă în principal jocul ca mijloc de schimb între cunoştinţele adultului (educatoare) şi nevoile copilului.

Grădiniţele estivale se adresează în principal copiilor, însă activităţile didactice interactive la care educatorii iau parte sunt şi o modalitate de familiarizare a educatorilor cu copiii, mai precis cu nevoile şi posibilităţile copiilor, cu bagajul de cunoştinţe preluat din familie, cu felul în care copiii gândesc şi trăiesc, cu valorile şi sensibilităţile lor.

“În 2007 a fost prima dată când am participat la o acţiune de acest gen; activităţile didactice interactive (bazate în mod special pe joc) m-au ajutat şi pe mine să înţeleg mai bine necesităţile copiilor, nivelul lor de trai şi, implicit, modul lor de gândire, bagajul informaţional acumulat în familie.” (Ecaterina Mândrilă, institutor, Craiova)

Activităţile desfăşurate pe parcursul grădiniţelor estivale au avut ca scop şi stimularea comunicării, dezvoltarea toleranţei reciproce, cultivarea şi diversificarea canalelor de schimb cultural, toate acestea de la vârste foarte mici ale copiilor. Creşterea nivelului de toleranţă şi acceptarea diversităţii i-a vizat indirect şi pe părinţii copiilor participanţi la programele de tip grădiniţă estivală.

În continuare, redăm o serie de acumulări pe care şi le-au însuşit cei mai mulţi dintre copiii care au frecventat grădiniţele estivale.

A.) În domeniul comportamental:- îmbunătăţirea comportamentului social- îmbunătăţirea deprinderilor de comunicare şi relaţionare- dezvoltarea relaţiilor de prietenie, încredere şi respect- formarea şi îmbunătăţirea aptitudinilor de manipulare a instrumentelor şcolare de lucru - formarea unor deprinderi de igienă personală- respectarea cerinţelor educatorului

Page 21: Brosura Educatori

pag 19

B.) În domeniul cognitiv şi al cunoştinţelor şcolare:- formarea aptitudinilor de desen- recunoaşterea cifrelor şi a unor litere, precum şi a unor semne aritmetice (mai mic, mai mare, adunare, scădere ş.a.)- efectuarea unor operaţii simple de adunare şi scădere- formarea de şiruri numerice crescătoare şi descrescătoare- recunoaşterea unor figuri geometrice- dezvoltarea capacităţii de memorare- reproducerea de poveşti- dezvoltarea vocabularului - pronunţarea corectă a unor sunete sau cuvinte mai dificile- îmbogăţirea cunoştinţelor despre natură etc.

Activităţile desfăşurate într-un cadru prietenos au contribuit şi la creşterea stimei de sine a copiilor, precum şi la ridicarea motivaţiei acestora de a participa în activităţile şcolii în lunile care au urmat.

Page 22: Brosura Educatori

pag 20

Studiu de caz 2Grădiniţă bilingvă în comunitatea de romi

În cadrul proiectului „Grădiniţa bilingvă în comunitatea de romi căldărari din Săruleşti”, susţinut financiar de UNICEF, Centrul romilor „Amare RRomentza” a realizat un exemplu de învăţământ bilingv în sensul predării cu ajutorul metodelor şi activităţilor pedagogice bilingve, scopul fundamental fiind facilitarea accesului copiilor romi în învăţământul primar, prin învăţarea limbii române cu ajutorul limbii romani. Durata proiectului a fost de 4 luni şi s-a adresat unui număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.

Curriculumul elaborat în cadrul proiectului a fost astfel conceput încât copiii să îşi consolideze cunoştinţele pe care le au şi să-şi fundamenteze identitatea romă. În organizarea activităţilor s-au luat în considerare achiziţiile lingvistice predominante ale copiilor (limba romani sau limba română ca limbă maternă), astfel încât transferurile să se producă în mod natural, în cadrul jocului, de exemplu, iar cei care vorbesc predominant una dintre aceste limbi să nu se simtă izolaţi.

În cele ce urmează am selectat din raportul proiectului19 o serie de sfaturi practice pentru educatorii care lucrează în grădiniţe cu copii romi cunoscători ai limbii romani. Sfaturile practice de mai jos se adresează educării comunicării orale şi scrise.

19 Raportul “Educaţie bilingvă în comunităţile de romi” poate fi accesat online la adresa: http://www.amarerromentza.org/publicatii.html Capitolul din care am preluat sfaturile practice pentru educatori a fost elaborat de Firuţa Tacea.

Page 23: Brosura Educatori

pag 21

Sfaturi practice pentru educarea limbajului

1. Educarea comunicării oraleSă participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, organizate bilingv, cu participarea copiilor vorbitori de limba romani, dar şi cu cei vorbitori de limba română, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de auditor.

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să ia parte la discuţii în mici grupuri formale, utilizând atât limba romani, cât şi limba română, în funcţie de nivelul posibilităţilor de exprimare în limba română sau în limba romani- să discute cu colegii şi cu educatoarea, atât în limba romani, cât şi în limba română- să întrebe şi să răspundă la întrebări, utilizând progresiv atât limba romani, cât şi limba română, în funcţie de nivelul posibilităţilor de exprimare- să utilizeze corect saluturile, atât în limba romani, cât şi în limba română- să facă prezentări şi să se prezinte, atât în limba romani, cât şi în limba română- să ia parte la jocurile de grup, organizate cu participarea cadrului didactic, care se adresează atât în limba romani, cât şi în limba română- să ia parte la activităţile de învăţare în grup, să sugereze ce este de făcut mai departe într-un joc, într-o o activitate, continuând secvenţele de acţiuni, formulându-şi ideile atât în limba romani, cât şi în limba română

Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple, atât în limba romani, cât şi în limba română şi să reacţioneze adecvat la acestea

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să transmită un mesaj simplu, în cadrul jocului sau al activităţilor de învăţare, folosind progresiv atât limba romani, cât şi limba română - să îndeplinească sarcini simple, formulate progresiv, atât în limba romani, cât şi în limba română- să răspundă adecvat la mesajele verbale car îi sunt adresate, folosind progresiv atât limba romani, cât şi limba română

Să audieze cu atenţie un text scurt şi simplu, formulat atât în limba romani, cât şi în limba română şi să redea mesajul global al acestuia

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să urmărească succesiunea logică a unei poveşti, relatate atât în limba romani,

Page 24: Brosura Educatori

pag 22

cât şi în limba română, pe baza ilustraţiilor (a materialului intuitiv)- să demonstreze înţelegerea textului audiat atât în limba romani, cât şi în limba română, prin repovestire, dramatizare, desen

Să distingă sunetele ce compun cuvinte simple şi cunoscute, aparţinând atât limbii romani, cât şi limbii române, şi să le pronunţe corect

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să pronunţe corect, progresiv, sunetele limbilor romani şi română- să recunoască sunetele iniţial, final şi pe cele din interiorul cuvintelor din limba romani şi din limba română, receptate auditiv

Să-şi îmbogăţească vocabularul activ, specific limbilor romani şi română, pe baza experienţei, a activităţii personale şi a relaţiilor cu ceilalţi şi să îl utilizeze corect din punct de vedere gramatical, în exprimarea orală

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să folosească adecvat cuvinte noi specifice limbilor romani şi română, în cadrul jocurilor sau al activităţilor de învăţare- să manifeste iniţiativă în comunicarea orală, atât în limba română, cât şi în limba romani- să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate, atât în limba română, cât şi în limba romani, despre obiecte şi fiinţe din mediul apropiat, despre personaje din poveşti, despre aspecte ale vieţii cotidiene etc. - să identifice auditiv cuvintele din structura propoziţiilor şi silabele din structura cuvintelor şi să le reprezinte grafic (Cuvintele şi propoziţiile vor fi formulate în limbile romani şi română.)

Să recepteze mesajul emoţional al unui text care i se citeşte ori i se povesteşte, în limbile romani şi română

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să redea expresiv mesaje receptate auditiv, în limbile romani şi română- să utilizeze calităţile expresive ale limbajului oral specific limbilor romani şi română şi pe cele ale limbajului corporal, în transmiterea mesajelor orale- să realizeze scurte dramatizări sau jocuri de rol, pornind de la texte audiate în limbile romani şi română, utilizând nuanţarea vocii, intonaţia, cu sprijinul cadrului didactic şi al suporturilor intuitive

Page 25: Brosura Educatori

pag 23

Să relateze în limba română şi în limba romani povestiri scurte sau mo-mente ale povestirilor imaginate de ei înşişi, pe baza suportului intuitiv

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- să organizeze jucăriile, pentru a comunica o întâmplare din viaţa proprie, în limbile romani şi română- să imagineze deznodământul unei povestiri scurte, audiate în limbile romani şi română2. Educarea comunicării scrise

Să diferenţieze posibilitatea de a reprezenta obiectele prin imagini concrete, intuitive, de posibilitatea de a le reprezenta prin alte simboluri, precum cuvântul

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- Să indice reprezentările grafice prin cuvânt în mediul apropiat, familiar (cărţi, indicatoare de străzi, numere de maşini etc.), indiferent de limba utilizată - Să îşi recunoască numele propriu scris cu litere de tipar

Să utilizeze instrumentele de scris, exersând deprinderile motrice elementare, necesare folosirii adecvate a acestora

Exemple de comportamente aşteptate de la copii:- Să execute elemente grafice elementare, prin trasare liberă, prin colorare etc.- Să utilizeze hârtia, creioanele, stiloul, creta colorată, în scopul adecvat scrierii, dar şi în scopul dezvoltării creativităţii, dându-le întrebuinţări variate - Să urmărească perceptiv şi motric anumite trasee grafice - Să completeze desene simple, începute, cu părţile care lipsesc- Să adopte postura corectă în timpul scrierii

Să utilizeze desene, simboluri, pentru a transmite semnificaţiiExemple de comportamente aşteptate de la copii:- Să indice direcţii, poziţii ale participanţilor la jocuri etc., cu ajutorul săgeţilor, al cerculeţelor etc.- Să transmită mesaje cu diferite semnificaţii (informare, urare, invitare etc.), cu ajutorul desenelor, al simbolurilor grafice, în general.

Page 26: Brosura Educatori

pag 24

VII. Lecţii învăţate şi idei de lucru pentru educatoriUn rol important în ambele proiecte prezentate în studiile de caz l-a jucat mediatorul (consilierul) şcolar rom. De asemenea, o contribuţie esenţială la succesul celor două intervenţii educaţionale a fost implicarea părinţilor şi a comunităţii. În continuare, vom face o scurtă trecere în revistă a celor mai importante aspecte legate de rolul mediatorului şcolar şi vom prezenta succint câteva modalităţi de implicare a părinţilor20.

Care este rolul mediatorului şcolar?Mediatorul şcolar este de regulă un membru respectat al comunităţii de romi..Rolul mediatorului şcolar este acela de a facilita accesul membrilor comunităţii la şcoală şi de a îmbunătăţi comunicarea dintre aceştia şi personalul şcolii.

• Să colaboreze cu părinţii pentru încurajarea înscrierii copiilor la şcoală;• Să încurajeze părinţii şi comunităţile să se implice în viaţa şcolii.

Mediatorul poate acţiona ca un susţinator al educaţiei în faţa părinţilor şi a comunităţii, încurajând oamenii să participe la activităţile şcolare, la viaţa şcolii, inclusiv la procesul de luare a deciziilor şi la educaţia copiilor.

Rolul mediatorului şcolar- Este purtatorul de cuvânt al şcolii în comunitate;- Informează personalul grădiniţei / şcolii în legătură cu situaţia familiilor, în special cu aspectele care pot influenţa participarea sau rezultatele şcolare ale copiilor;- Informează comunitatea despre rolul şcolii şi despre dreptul tuturor copiilor la învăţământul obligatoriu;- Informează părinţii asupra procedurilor şi actelor necesare înscrierii copiilor la şcoală;

- Dezvoltă şi menţine încrederea şi respectul comunităţii faţă de şcoală şi respectul şcolii faţă de comunitate;- Monitorizează progresul şcolar al copiilor care riscă să abandoneze şcoala şi încurajează participarea acestora la educaţie;- Monitorizează copiii de vârstă preşcolară din cadrul comunităţii care nu sunt înscrişi la grădiniţă;- Monitorizează copiii de vârstă şcolară care nu au fost niciodată înscrişi la şcoală şi, în parteneriat cu

20 Rolul mediatorului şcolar şi modurile în care pot fi implicaţi părinţii sunt preluate şi adaptate din materialele proiectului PHARE 2003, Accesul la educaţie pentru grupuri dezavantajate.

Page 27: Brosura Educatori

pag 25

- Inregistrează problemele care influenţează accesul la educaţie;- Colaborează cu factorii de decizie (inclusiv cu liderul comunităţii de romi) pentru a identifica soluţii la problemele individuale sau cele ale familiilor care influenţeaza accesul la educaţie;- Stabileşte contactul cu familiile care au copii de vârstă preşcolară şi ţine o evidenţă a acestora.

cadrele didactice, identifică soluţii de a-i înscrie şi de a-i reintegra în procesul educaţional;- Identifică şcolile din apropierea comunităţii de romi si informează părinţii despre calitatea educaţiei în diversele şcoli din zonă (dotări materiale, numărul de clase, numărul şi calificarea cadrelor didactice etc.)- Asistă părinţii la completarea actelor necesare înscrierii la şcoală sau transferului copiilor de la o şcoală la alta.

Educatorii trebuie să dezvolte o bună relaţie atât cu mediatorii şcolari, cât şi cu părinţii copiilor. De aceea, în continuare prezentăm câteva sugestii pentru educatori, care au funcţionat bine în unele unităţi de învăţământ.

Cum pot fi implicaţi părinţii?Părinţii şi membrii comunităţii pot fi implicaţi în viaţa şcolii pe căi informale sau formale. Modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în viaţa şcolii pe căi formale este să-i implici mai întâi pe căi informale. Aceasta înseamnă că trebuie create aceste căi pentru părinţi şi pentru membrii comunităţii pentru a participa la activităţile şcolii, situaţie de care vor beneficia în mare măsură elevii. Experienţa dobândită în proiecte educaţionale arată faptul că dacă există mai multe oportunităţi ca oamenii să se implice, succesul participării va fi mai mare.

Participarea formală şi informală la educaţieImplicarea informală

Implicarea informală poate însemna:- Părintele vine la şcoală să discute despre progresul copilului său;- Părintele participă la o activitate organizată de şcoală, cum ar fi o serbare,

Implicarea formală

Implicarea formală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale unui comitet la nivelul căruia se iau decizii care privesc şcoala, cum ar fi:

Page 28: Brosura Educatori

pag 26

un eveniment sportiv sau un concert;- Părintele acţionează ca voluntar în clasă;- Părintele acţionează ca voluntar la organizarea unui eveniment, de tipul concert sau masă festivă

- Consiliul părinţilor;- Consiliul de administraţie;- Grupul de sprijin al proiectului;- Un grup de lucru din şcoală care se ocupă de diverse aspecte, de exemplu întreţinerea clădirii.

Încercaţi să aplicaţi aceste idei care au avut succes în alte grădiniţe sau şcoli:

- Contactaţi şi uraţi bun venit tuturor familiilor rome la şcoală;- Identificaţi părinţii romi care sunt gata să acţioneze ca “părinţi de contact” cu alţi părinţi din comunitatea romă, pentru a construi încredere;- Organizaţi întâlniri lunare ale părinţilor şi un buletin informativ cu apariţie regulată pentru a-i informa şi a-i implica pe părinţi;- Încurajaţi părinţii romi să acţioneze ca voluntari; folosiţi părinţii ca experţi şi resurse la clasă;- O mai bună comunicare cu părinţii despre serile de consultaţii. Planificaţi şi pregătiţi cu grijă întâlnirile cu părinţii şi faceţi-le atractive şi folositoare; consultaţi părinţii despre ce ar trebui să discute la aceste întâlniri;- Evenimente sociale; Festivalul tradiţional de meşteşuguri rome, care oferă tuturor celorlalte comunităţi din zonă oportunitatea de a vinde lucruri; o seară de spus poveşti;- Contactaţi familiile mai rezervate prin vizite la domiciliu, de exemplu împreună cu mediatorul şcolar;- Sustineţi mediatorul în probleme care privesc prezenţa la şcoală;- O “cutie de scrisori” pentru sugestiile părinţilor, care pot fi anonime;- Încurajaţi participarea activă a părinţilor romi la procesele de luare a deciziilor.

Educatorii au o contribuţie majoră la dezvoltarea interesului copiilor pentru şcoală şi pentru acumularea de cunoştinţe în general. Ei trebuie să fie capabili să lucreze cu toate categoriile de copii şi de aceea este nevoie să fie flexibili pentru a se putea adapta nevoilor fiecărui copil în parte. Educatorii contribuie la dezvoltarea intelectuală şi socială a copiilor şi au astfel un rol cheie în viitorul lor ca elevi.

Page 29: Brosura Educatori

pag 27

Educatorii acţionează ca facilitatori, ca antrenori şi ca modele sociale pentru preşcolari. Ei trebuie să-şi planifice din timp lecţiile, să şi le îmbunătăţească permanent, să le susţină în faţa copiilor şi să se autoevalueze. Este important ca educatorii să-şi amintească permanent că principalul mijloc de învăţare pentru copii este jocul. Ca urmare, activităţile interactive sunt cele mai importante căi de desfăşurare a lecţiilor care se adresează preşcolarilor.

În general, educatorii, indiferent de compoziţia etnică şi socială a copiilor din clasele lor, ar trebui să ia în considerare următoarele recomandări: • Să ofere un mediu de lucru similar pentru toţi copiii din clasă;• Să ofere un timp egal şi o atenţie egal distribuită fiecărui copil în parte, pentru a nu induce frustrări;• Să construiască un sistem de recompense şi pedepse care să fie acelaşi pentru toţi copiii şi să fie aplicat cât mai obiectiv cu putinţă (pentru comportamente similare să aplice proceduri similare); să se asigure ca toţi copiii au înţeles motivele care stau în spatele regulilor de administrare a sistemului de recompense şi pedepse şi că acesta nu se aplică discreţionar de către educator;• Să-şi îmbunătăţească permanent metodele de lucru şi să schimbe experienţă profesională cu alţi educatori;• Să furnizeze asistenţă suplimentară copiilor în domeniile în care aceştia au nevoie (vocabular, noţiuni de aritmetică, noţiuni de igienă, comportament ş.a.);• Să evite ironizarea unui copil de către alţii şi comportamentele nedorite de indisciplină prin aplicarea justă a sistemului de pedepse instituit în clasă;• Să furnizeze asistenţă suplimentară copiilor care provin din familii cu probleme sociale prin discuţii cu familia;• Să ţină o evidenţă a evoluţiei fiecărui copil şi să discute periodic pe marginea acesteia cu părinţii sau tutorii copilului;• Să aibă o atitudine înţelegătoare faţă de diferenţele individuale dintre copii;• Să semnaleze părinţilor şi mediatorului sanitar eventualele probleme de sănătate care apar în cazul copiilor din clasă.

Educatorii joacă un rol vital în dezvoltarea oricărui copil, indiferent de posibilităţile cognitive, emoţionale şi fizice ale acestuia, indiferent de etnia sa, de genul său ori de familia / comunitatea de provenienţă. Ceea ce învaţă şi experimentează un copil în mica sa copilărie, cu ajutorul educatorului, va sta la baza succesului sau eşecului său în şcoală, în muncă şi în viaţa personală.

Page 30: Brosura Educatori

pag 28

Bibliografie:

Principalii indicatori pe judeţe şi categorii de localităţi. Rezultate preliminare, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2003

Gheorghe, N., Liegeois, J.P., Roma/Gypsies: A European Minority, Minority Rights Group, UK, 1995

Zamfir C., Preda M. (coordonatori), Romii în România, Editura Expert, Bucureşti, 2002

ICCV, Indicatori privind comunităţile de romi din România, Bucureşti, Editura Expert, 2002 Andrey Ivanov (coord.), The Roma in Central and Eastern Europe. Avoiding the Dependency Trap., UNDP, Bratislava, 2002

Helsinki Watch, Destroying Ethnic Identity: The Persecution of Gypsies in Romania, New York, Human Rights Watch, 1991

Save the Children, Denied a Future?, vol.1-2, South eastern Europe, 2001

Surdu, M., Educaţia şcolară a populaţiei de romi în Romii în România, editura Expert, Bucureşti, 2002

Rosenthal R., Jacobson R., Pygmalion in the classroom. Teacher Expectation and Pupils’ Intellectual Development, Holt, Rinehart and Winston Inc., 1968.

Probleme ale unor şcoli din rural - un model centrat pe încrederea în şcoală, L. Surdu, M. Surdu, Revista Calitatea Vieţii nr.3, Editura Academiei Române, 2003

“Nevoie de calitate şi egalitate în educaţie 2006-2008”, editor Romani Criss

“Educaţie bilingvă în comunităţile de romi” http://www.amarerromentza.org/publicatii.html

Alte resurse:“Basme rome” - basmele pot fi ascultate online la www.sper.org.ro

Page 31: Brosura Educatori
Page 32: Brosura Educatori

Realizat în cadrul proiectului PHARE 2006 “ACCELERAREA IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI NAŢIONALE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A SITUAȚIEI ROMILOR

Campania Publică de Informare și Conștientizare”, o campanie a Guvernului României Editor - Secretariatul General al Guvernului - octombrie 2009

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Pentru eventuale informaţii şi sesizări legate de proiectele Phare, contactaţi

[email protected]


Recommended