+ All Categories
Home > Documents > Botanica II

Botanica II

Date post: 22-Oct-2015
Category:
Upload: babuin-st
View: 193 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
148
Elena SǍVULESCU BOTANICĂ SISTEMATICĂ - 2010 -
Transcript

Elena SǍVULESCU

BOTANICĂ

SISTEMATICĂ

- 2010 -

Botanică sistematică

- 2 -

Botanică sistematică

- 3 -

C U P R I N S

1. NOłIUNI DE SISTEMATICĂ .......................................................................................................7 1.1. UnităŃi sistematice (taxoni) .....................................................................................................7 1.2. Nomenclatura plantelor ..........................................................................................................8 1.3. Sisteme de clasificare a plantelor ...........................................................................................8

2. REGNUL MONERA .....................................................................................................................11 2.1. ÎNCRENGǍTURA ARCHAEBACTERIOPHYTA ..................................................................11 2.2. ÎNCRENGǍTURA EUBACTERIOPHYTA ............................................................................11

2.2.1. CLASA EUBACTERIAE.................................................................................................11 2.2.2. CLASA CYANOBACTERIAE .........................................................................................13

3. REGNUL PROTISTA....................................................................................................................15 3.1. ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA (ALGE VERZI) .........................................................15

3.1.1. CLASA CHLOROPHYCEAE .........................................................................................15 ORDINUL VOLVOCALES ................................................................................................15 ORDINUL CHLOROCOCCALES .....................................................................................16 ORDINUL ULOTHRICHALES .........................................................................................16 ORDINUL SIPHONOCHLADALES..................................................................................16 ORDINUL BRYOPSIDALES (SIPHONALES) ..................................................................17

3.1.2. CLASA ZYGNEMATOPHYCEAE (CONJUGATOPHYCEAE) .....................................17 3.1.3. CLASA CHAROPHYCEAE ............................................................................................17

3.2. ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE) ..........................................................18 3.3. ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA (ALGE ROŞII) ............................................................18

4. REGNUL FUNGI ..........................................................................................................................20 4.1. ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (CIUPERCI) ...................................................................20

4.1.1. CLASA ARCHIMYCETAE .............................................................................................21 ORDINUL PLASMODIOPHORALES...............................................................................21 ORDINUL CHYTRIDIALES..............................................................................................21

4.1.2. CLASA PHYCOMYCETAE ............................................................................................21 ORDINUL PERONOSPORALES ......................................................................................21

4.1.3. CLASA ASCOMYCETAE ...............................................................................................22 ORDINUL ENDOMYCETALES ........................................................................................22 ORDINUL PLECTASCALES (EUROTIALES)..................................................................22 ORDINUL SPHAERIALES................................................................................................22

4.1.4. CLASA BASIDIOMYCETAE..........................................................................................22 ORDINUL APHYLLOPHORALES....................................................................................23 ORDINUL AGARICALES..................................................................................................23

4.2. ÎNCRENGĂTURA LICHENOPHYTA ...................................................................................24 4.2.1. CLASA ASCOLICHENOMYCETES ..............................................................................25

ORDINUL DISCOLICHENES ..........................................................................................25 5. REGNUL PLANTAE ....................................................................................................................27

5.1. ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (MUŞCHI).......................................................................27 5.1.1 CLASA BRYOPSIDA.......................................................................................................27

ORDINUL SPHAGNALES ................................................................................................27 ORDINUL BRYALES.........................................................................................................28

5.2. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (FERIGILE) ..............................................................28 5.2.1. CLASA LYCOPODIOPSIDA .........................................................................................29

ORDINUL LYCOPODIALES ............................................................................................29 5.2.2. CLASA EQUISETOPSIDA.............................................................................................29

ORDINUL EQUISETALES................................................................................................29 5.2.3. CLASA POLYPODIOPSIDA (POLYPODIATAE).........................................................30

ORDINUL POLYPODIALES ............................................................................................30

Botanică sistematică

- 4 -

5.3. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA ................................................................................33 5.3.1. Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae) ..............................................................33

5.3.1.1. CLASA CYCADOPSIDA (CYCADATAE)...................................................................33 ORDINUL CYCADALES ...................................................................................................34

5.3.1.2. CLASA GINKGOPSIDA .............................................................................................34 ORDINUL GINKGOALES ................................................................................................34

5.3.1.3. CLASA PINOPSIDA (PINATAE)................................................................................34 ORDINUL PINALES .........................................................................................................34 ORDINUL TAXALES.........................................................................................................39

5.3.1.4. CLASA GNETOPSIDA................................................................................................39 ORDINUL EPHEDRALES ................................................................................................40

5.3.2. Subîncrengătura Magnoliophytina (Angiospermae) ........................................................42 5.3.2.1. CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE) ...............................................42 I. SUBCLASA MAGNOLIIDAE...............................................................................................42

ORDINUL MAGNOLIALES ..............................................................................................42 ORDINUL BERBERIDALES .............................................................................................43 ORDINUL NYMPHAEALES .............................................................................................44 ORDINUL RANUNCULALES ...........................................................................................44 ORDINUL PAPAVERALES...............................................................................................48

II. SUBCLASA HAMAMELIDAE ............................................................................................51 ORDINUL HAMAMELIDALES ........................................................................................51 ORDINUL URTICALES ....................................................................................................51 ORDINUL JUGLANDALES ..............................................................................................54 ORDINUL FAGALES ........................................................................................................54

III. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE .....................................................................................58 ORDINUL CARYOPHYLLALES .......................................................................................58 ORDINUL CACTALES......................................................................................................63 ORDINUL POLYGONALES..............................................................................................63

IV. SUBCLASA ROSIDAE ......................................................................................................66 ORDINUL SAXIFRAGALES .............................................................................................66 ORDINUL ROSALES ........................................................................................................68 ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES) .....................................................................74 ORDINUL ELAEAGNALES ..............................................................................................79 ORDINUL CORNALES .....................................................................................................80 ORDINUL CELASTRALES ...............................................................................................80 ORDINUL EUPHORBIALES ............................................................................................81 ORDINUL RHAMNALES ..................................................................................................82 ORDINUL SAPINDALES ..................................................................................................83 ORDINUL RUTALES ........................................................................................................85 ORDINUL GERANIALES..................................................................................................86 ORDINUL LINALES..........................................................................................................87 ORDINUL APIALES (UMBELLALES) .............................................................................87

V. SUBCLASA DILLENIIDAE ................................................................................................92 ORDINUL PAEONIALES..................................................................................................92 ORDINUL THEALES ........................................................................................................92 ORDINUL MALVALES .....................................................................................................93 ORDINUL SARRACENIALES (NEPENTHALES) ............................................................94 ORDINUL VIOLALES .......................................................................................................95 ORDINUL BEGONIALES .................................................................................................95 ORDINUL CAPPARALES (CRUCIFERALES).................................................................95 ORDINUL SALICALES .....................................................................................................99 ORDINUL CUCURBITALES ..........................................................................................100

Botanică sistematică

- 5 -

ORDINUL ERICALES .....................................................................................................101 ORDINUL PRIMULALES ...............................................................................................102

VI. SUBCLASA ASTERIDAE ................................................................................................104 ORDINUL GENTIANALES .............................................................................................104 ORDINUL OLEALES ......................................................................................................104 ORDINUL SOLANALES..................................................................................................106 ORDINUL LAMIALES ....................................................................................................109 ORDINUL PLANTAGINALES ........................................................................................112 ORDINUL SCROPHULARIALES ...................................................................................113 ORDINUL CAMPANULALES.........................................................................................115 ORDINUL RUBIALES.....................................................................................................115 ORDINUL DIPSACALES ................................................................................................115 ORDINUL ASTERALES (COMPOSITALES)..................................................................117

5.3.2.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE).................................................125 I. SUBCLASA LILIIDAE .......................................................................................................125

ORDINUL LILIALES.......................................................................................................125 ORDINUL ORCHIDALES...............................................................................................131 ORDINUL BROMELIALES.............................................................................................132 ORDINUL ZINGIBERALES ............................................................................................132 ORDINUL COMMELINALES .........................................................................................133 ORDINUL POALES (GRAMINALES).............................................................................134 ORDINUL TYPHALES ....................................................................................................140

II. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE)..................................................................142 ORDINUL ARECALES....................................................................................................142 ORDINUL ARALES .........................................................................................................142

Specii de plante ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii: ....................................144 INDEXUL DENUMIRILOR ŞTIINłIFICE ...................................................................................145

Botanică sistematică

- 6 -

Botanică sistematică

- 7 -

1. NOłIUNI DE SISTEMATICĂ Cuvinte cheie: taxoni, nomenclatura ştiinŃifică, sisteme de clasificare. Obiective: Cunoaşterea unităŃilor sistematice, a denumirii ştiinŃifice şi a sistemelor de

clasificare a plantelor. Sistematica este ştiinŃa care se ocupă cu recunoaşterea, denumirea şi clasificarea plantelor în

grupuri, categorii sau unităŃi sistematice de diferite valori, numite taxoni. Aceste unităŃi sunt orânduite ierarhic, după gradul de organizare şi înrudire dintre diferitele grupe, într-un sistem de clasificare natural, numit filogenetic.

Metodele de lucru utilizate pentru această clasificare se bazează pe cunoştinŃele de morfologie şi anatomie, pe cunoaşterea evoluŃiei şi adaptării plantelor la mediu, dar şi pe studierea fosilelor, care permit stabilirea unor legături filogenetice între grupele de plante.

Principalele obiective ale sistematicii sunt legate de: stabilirea unităŃilor sistematice (a taxonilor), nomenclatura plantelor (denumirea ştiinŃifică) şi de sistemele de clasificare folosite în etapa actuală de dezvoltare a ştiinŃei.

1.1. UnităŃi sistematice (taxoni)

În funcŃie de asemănări şi deosebiri, respectiv de gradul de înrudire, plantele sunt grupate în unităŃi sistematice, numite taxoni. Taxonul de bază în clasificarea plantelor este specia.

O specie este reprezentată de una sau mai multe populaŃii de indivizi asemănători între ei. Aceasta se caracterizează prin: capacitate de autoreproducere, ocuparea unui anumit areal, răspândire şi evoluŃie proprie.

Există taxoni supraspecifici (mai mari decât specia) şi infraspecifici (mai mici decât specia). Taxonii supraspecifici Taxonii superiori speciei, în ordine ierarhică sunt: genul, familia, ordinul, clasa,

încrengătura şi regnul. Genul cuprinde una sau mai multe specii strâns înrudite între ele, cu câteva caractere

comune importante, cum ar fi tipul de fruct, exemplu la genul Prunus. Familia cuprinde unul sau mai multe genuri înrudite, cu unele caractere asemănătoare, cum

ar fi organizarea florii. Pentru familie se foloseşte terminaŃia aceae, ex. Fabaceae, exceptând unele familii care au terminaŃia ae, al căror nume se păstrează (Nomen conservandum), datorită folosinŃei îndelungate, fapt reglementat de Codul Botanic şi care circulă în paralel cu denumirile actuale, cum ar fi: Leguminosae = Fabaceae; Umbelliferae = Apiaceae; Cruciferae = Brassicaceae; Labiatae = Lamiaceae; Compositae = Asteraceae; Gramineae = Poaceae.

Ordinul încadrează una sau mai multe familii înrudite, cu un număr mic de caractere comune. TerminaŃia pentru denumirea ordinului este ales, exemplu Fabales.

Clasa cuprinde mai multe ordine, cu puŃine caractere comune, dar cu valoare sistematică mare. TerminaŃia pentru denumirea clasei, la plantele superioare, este opsida sau atae, de exemplu Magnoliopsida = Dicotyledonatae.

Încrengătura este taxonul cu valoare sistematică foarte mare, include mai multe clase, cu puŃine caractere comune. TerminaŃia pentru încrengătură este phyta, exemplu Spermatophyta.

Regnul încadrează toate încrengăturile care s-au desprins dintr-un strămoş comun, având valoare sistematică cea mai mare, exemplu Regnul Plantae.

Pe lângă aceste unităŃi sistematice principale, uneori se mai folosesc unităŃi sistematice intermediare, cum ar fi: subregnul, subîncrengătura, subclasa, subfamilia, tribul.

Taxonii infraspecifici În cazul plantelor spontane, se întâlnesc următorii taxoni infraspecifici: subspecia,

varietatea, forma. Subspecia se caracterizează printr-o serie de însuşiri morfologice proprii, ereditare şi printr-

un areal distinct.

Botanică sistematică

- 8 -

Varietatea prezintă câteva caractere morfologice proprii, ereditare. Forma are 1-2 caractere morfologice de mică importanŃă. În cazul plantelor cultivate, întâlnim: subspecia, convarietatea, varietatea, cultivarul (soiul).

1.2. Nomenclatura plantelor

Primele nume care s-au dat la plante au fost denumirile populare. Acestea au mai multe dezavantaje:

- au valoare regională; - nu toate speciile au nume popular, uneori numele popular se adresează unui gen întreg, de

exemplu, mărul, ne referim la genul Malus, nu la specie; - specii, genuri sau chiar familii diferite pot avea acelaşi nume popular, ex. Lathyrus

tuberosus şi Nigritella nigra se numesc popular - Sângele voinicului. Prima este o buruiană, iar a doua o orhidee.

Nomenclatura ştiinŃifică (denumirea ştiinŃifică) îşi are originea în latină, suferind un proces de uniformizare în timp, proces impus de necesitatea unei denumiri precise şi stabile a plantelor, universal valabilă.

Meritul cel mai mare îi revine botanistului suedez, Carl von Linné, părintele sistematicii, care în 1753 foloseşte nomenclatura binară, în limba latină.

Fiecare specie este denumită prin două cuvinte, exemplu: Prunus domestica - prunul. Primul nume, Prunus, reprezintă genul şi se scrie cu literă mare, iar al doilea nume, domestica, reprezintă epitetul specific, se scrie cu literă mică şi are valoare numai împreună cu genul.

După denumirea speciei se trece numele autorului prescurtat, ex. - Prunus domestica L. Litera L. reprezintă prescurtarea numelui lui Linné. Dacă unei specii i se schimbă valoarea, fiind ridicată la nivel de gen sau coborâtă la varietate, primul autor care a descris taxonul respectiv se trece în paranteză, iar în afara parantezei se trece autorul care a făcut noua combinaŃie. De exemplu, cireşul, Cerasus avium (L.) Moench, a fost denumit iniŃial de Linné, Prunus avium.

Speciile de origine hibridă se notează cu semnul x, care nu se citeşte. La speciile hibride care aparŃin aceluiaşi gen, semnul x se pune între numele generic şi epitetul specific, iar în paranteză se trec părinŃii, de exemplu: Fragaria x ananassa (F. virginiana x F. chiloensis) - căpşunul. Dacă o specie hibridă a rezultat din încrucişarea a două specii aparŃinând la genuri diferite, semnul x se pune în faŃa numelui generic, cum ar fi: x Triticosecale rimpaui (Triticum aestivum x Secale cereale) - triticale.

În cazul plantelor cultivate, după denumirea speciei se trece şi numele cultivarului între ghilimele simple, exemplu Malus domestica cv. `Golden delicious`.

1.3. Sisteme de clasificare a plantelor

Cunoaşterea plantelor începe odată cu istoria omenirii. Omul primitiv era interesat să cunoască plantele utile de cele toxice, pentru a le folosi ca hrană sau ca materii prime pentru medicamente, confecŃii, construcŃii. O perioadă mare de timp, din antichitate şi până în evul mediu, nu a existat un sistem de clasificare, predominând sistemele utilitariste. Cel care a încercat pentru prima dată o clasificare a plantelor în arbori, arbuşti, subarbuşti, ierburi, plante veşnic verzi şi plante cu frunze căzătoare a fost Teophrast (382-287 î.Ch.), fiind numit de Linné părintele botanicii.

Sisteme artificiale Primele sisteme de clasificare se bazau pe un număr mic sau chiar pe un singur caracter

morfologic, indiferent de importanŃa lui. Cel mai cunoscut sistem de clasificare artificial a fost al lui Carl von Linné (părintele

sistematicii). Linné foloseşte pentru alcătuirea sistemului său floarea şi în special tipul de androceu, care puteau satisface anumite necesităŃi practice, dar nu reflecta ordinea naturală a plantelor,

Botanică sistematică

- 9 -

originea lor, gradul de înrudire, ajungând să grupeze în clasa Diandria, plante cu două stamine, dar specii complet diferite, cum ar fi liliacul şi unele graminee.

Sisteme naturale Acestea grupează plantele după gradul de înrudire, fiind numite sisteme filogenetice. Pentru

realizarea unui astfel de sistem trebuie să se ia în considerare caracterele plantelor: morfologice, anatomice, embriologice, biochimice, biogeografice ş.a.

Sistemele naturale de clasificare au fost perfecŃionate prin contribuŃia multor botanişti, scopul fiind acela de alcătuire a unui sistem unic, acceptat de toŃi botaniştii, care să reflecte înrudirea şi legăturile de descendenŃă dintre plante.

P. Magnol (1689) este autorul care a definit familia, folosită în clasificarea plantelor. Prima lucrare, în ceea ce priveşte sistemul natural de clasificare, îi aparŃine botanistului M.

Adanson (1763), intitulată: Famillies des plantes, în care acesta denumeşte şi descrie 58 de familii de plante, cu genurile corespunzătoare.

A.P. Candolle (1778-1841), în lucrarea pe care a elaborat-o Theorie elementaire de la botanique, propune împărŃirea speciilor în două grupe mari: Plante vasculare şi Plante nonvasculare.

În anul 1883 a fost publicat sistemul lui A.W. Eichler, care împarte lumea vegetală în două grupe mari: Cryptogamae (plante fără flori) şi Phanerogamae (plante cu flori).

Cel mai cunoscut şi folosit sistem natural este cel a lui A. Engler (1887-1909), fiind superior tuturor sistemelor anterioare, deoarece stabileşte detalii, mergând cu prelucrarea sistematică a lumii vegetale până la nivel de specie.

Cronquist, Takhtajan, Zimmerman şi Ehrendorfer (1960) au elaborat un sistem de clasificare, în care plantele sunt grupate în două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) şi Liliopsida (Monocotyledonatae).

Dintre botaniştii români care au elaborat şi perfecŃionat mai multe sisteme naturale de clasificare, îi amintim pe: Dimitrie Brândză (1887-1971), ctitorul Grădinii Botanice din Bucureşti şi autorul lucrărilor: Prodomul Florei României, unde sunt enumerate 2.100 specii de plante şi Flora Dobrogei; Anastasie Fătu (1816-1896), întemeietorul Grădinii Botanice din Iaşi, a publicat în 1877 primul Tratat de Botanică românesc; Alexandru Borza (1887-1971), întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj, a publicat lucrarea Starea de azi a cunoştinŃelor despre filogenia plantelor; Iuliu Prodan (1875-1959) cu lucrarea Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor care cresc în România; Alexandru Beldie cu lucrarea Flora României (1977-1979); Traian Săvulescu (ed.) cu opera Flora R.P.Române (R.S.R), vol. I-XIII, editată de Academia Română (1952-1976), Vasile Ciocârlan, cu Flora Ilustrată a României (2009).

Unii biologi au împărŃit lumea vie în 3, 4 sau 5 regnuri, legate printr-un trunchi filogenetic ancestral comun.

Cel mai apreciat sistem natural este cel realizat de Whittaker (1969), care a împărŃit organismele vegetale în 4 regnuri: Monera, Protista, Fungi, Plantae. La alcătuirea acestui sistem s-a Ńinut cont de nivelul organizării celulare (procariot, eucariot), tipul de nutriŃie (autotrof, heterotrof) şi modalităŃile de înmulŃire ale organismelor vii.

Botanică sistematică

- 10 -

Schema de clasificare generală a lumii vegetale, prezentată în această lucrare:

Regnul Monera

Încrengătura: - Archaebacteriophyta

- Eubacteriophyta (Eubacteriae, Cyanobacteriae)

Regnul Protista Încrengătura: - Chlorophyta (alge verzi) - Phaeophyta ( alge brune) - Rhodophyta (alge roşii)

Regnul Fungi Încrengătura: - Mycophyta (ciuperci) - Lichenophyta (licheni)

Regnul Plantae Încrengătura: - Bryophyta (muşchi); - Pteridophyta (ferigi); - Spermatophyta, cu două subîncrengături:

- Pinophytina (Gymnospermae) - Magnoliophytina (Angiospermae)

Rezumat În funcŃie de asemănări şi deosebiri, respectiv de gradul de înrudire, plantele sunt grupate

în unităŃi sistematice, numite taxoni. Taxonul de bază în clasificarea plantelor este specia. Există taxoni supraspecifici (mai mari decât specia) şi taxoni infraspecifici (mai mici decât

specia). Taxonii supraspecifici, în ordine ierarhică sunt: genul, familia, ordinul, clasa, încrengătura

şi regnul. Taxonii infraspecifici, în cazul plantelor spontane, sunt: subspecia, varietatea, forma, iar în

cazul plantelor cultivate: subspecia, convarietatea, varietatea, cultivarul (soiul). Denumirea ştiinŃifică a plantelor îşi are originea în latină. Botanistul suedez, Carl von

Linné, foloeşte pentru prima dată nomenclatura binară în limba latină, compusă din două cuvinte.

Intrebări: 1. Care sunt taxonii supraspecifici şi infraspecifici? 2. ExplicaŃi nomenclatura ştiinŃifică a plantelor. 3. Care sunt sistemele de clasificare a plantelor?

Bibliografie

1. Botnariuc N., 1999. EvoluŃia sistemelor biologice supraindividuale, Edit.UnversitǎŃii din Bucureşti.

2. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia şi macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S. România, Bucureşti.

3. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică, Edit. Printech. 4. Turenschi E. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta-LuminiŃa, 1999. Curs Botanică, Taxonomie,

Lito., Univ. Iaşi.

Botanică sistematică

- 11 -

2. REGNUL MONERA

Cuvinte cheie: Regnul Monera, Archaebacteriophyta, Eubacteriophyta. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale Regnului Monera;Clasificare şi importanŃa organismelor care îl alcătuiesc. Regnul Monera cuprinde organisme procariote, unicelulare, care trăiesc în colonii sau

cenobii, fiind cel mai vechi grup de vieŃuitoare (au apărut în urmă cu cca. 3,5 miliarde de ani, în Precambrian). Celula acestora nu prezintă nucleu individualizat, substanŃa nucleară are o formă difuză şi este concentrată în centrul celulei. Se înmulŃesc prin diviziune directă, de obicei prin sciziparitate (despicarea celulei în două). Prezintă nutriŃie de tip heterotrofă sau autotrofă. Acest regn cuprinde 2 încrengături: Archaebacteriophyta şi Eubacteriophyta.

2.1. ÎNCRENGǍTURA ARCHAEBACTERIOPHYTA

Arhebacteriile sunt cele mai primitive organisme procariote, care populează în prezent pământul. Acestea trăiesc în medii extreme, cum ar fi: apele foarte fierbinŃi şi acide (peste 800C), apele foarte sărate, în medii bogate cu sulf sau CO2, mlaştini, abisurile oceanelor etc.

Sunt organisme autotrofe chemosintetizante (foarte rar fotosintetizante) sau heterotrofe. După mediul în care trăiesc şi modul de nutriŃie, arhebacteriile sunt de 3 tipuri:

- metanogene sunt organisme anaerobe, care obŃin energia necesară vieŃii prin sinteza metanului pornind de la CO2 şi H2, cum ar fi Methanobacterium. Acestea trăiesc în mlaştini, mine, intestinele animalelor;

- termoacidofile sunt organisme heterotrofe sau chemosintetizante, care folosesc ca surse de viaŃă substanŃele minerale (sulfurile), de exemplu Thermoplasma. Trăiesc în apele foarte fierbinŃi şi acide;

- halofile extreme trăiesc în apele foarte sărate (Marea Moartă), de exemplu Halobacterium. Aceste organisme realizează o fotosinteză primitivă, cu ajutorul unui pigment roşietic numit bacteriorodopsină.

2.2. ÎNCRENGǍTURA EUBACTERIOPHYTA

Cuprinde organisme unicelulare, solitare sau grupate în colonii, fără nucleu individualizat, cu sistem enzimatic propriu şi nutriŃie heterotrofă, mai rar autotrofă. Din această încrengătură sunt prezentate două clase: Eubacteriae şi Cyanobacteriae.

2.2.1. CLASA EUBACTERIAE

Aceastǎ clasǎ încadrează bacteriile propriu-zise. Dimensiunile bacteriilor sunt cuprinse între 0,5-5µ, dar există şi bacterii foarte mici 0,12 µ

şi unele mari, numite gigantice, care ating lungimea de 500 µ. Forma bacteriilor este variabilă, poate fi sfericǎ şi se numesc coci, de bastonaş, purtând

numele de bacili, de virgulă, numiŃi vibrioni sau de spirală şi se numesc spirili. În urma diviziunii pot rămâne alăturate mai multe celule, rezultând: diplococi (două celule); tetracoci (4 celule); streptococi (celulele pot forma lanŃuri sau şiraguri); stafilococi (celulele sunt grupate în formă de ciorchine); sarcina (grupate în formă de cub - fig. 1).

Structura celulei bacteriene (fig. 2) Bacteriile prezintă la exterior peretele celular de natură hemicelulozică, sub care se află o

membrană plasmatică. La unele specii, peretele celular este acoperit la exterior de un înveliş gelatinos numit capsulă. În citoplasmă se găsesc ribozomi, vacuole, incluziuni (lipide, glicogen, zaharină ş.a.), substanŃe nucleare.

Botanică sistematică

- 12 -

Unele celule bacteriene formează cili (prelungiri citoplasmatice), care au rol în mişcarea bacteriei. Cilii pot fi dispuşi de jur împrejurul celulei – peritrich, la ambele capete – amfitrich, cu un smoc de cili la unul dintre capete – lofotrich sau există bacterii cu un singur cil şi se numesc monotrich (fig. 3).

SubstanŃa nucleară este reprezentată de un singur cromozom, format dintr-o macromoleculă de ADN.

După mediul în care trăiesc, bacteriile pot fi aerobe şi anaerobe.

NutriŃia bacteriilor este heterotrofă saprofită sau parazită, rar autotrofă.

Bacteriile heterotrofe saprofite trăiesc pe substanŃe organice moarte, unele acŃionează cu ajutorul unor enzime, rezultând numeroase procese de fermentaŃie, cu degajare de energie. Această energie este utilizată apoi pentru sinteza substanŃelor celulare proprii.

Bacteriile heterotrofe parazite trăiesc şi se hrănesc cu substanŃe organice vii. Acestea sunt numeroase şi produc boli numite bacterioze la plante, animale, oameni.

Bacteriile autotrofe sunt rar întâlnite, ele sunt de două feluri: chimiosintetizante, care obŃin energia necesară pentru sinteză prin reacŃii chimice şi fotosintetizante, care conŃin pigmenŃi asimilatori, ce pot sintetiza substanŃa organică din dioxid de carbon şi apă cu ajutorul luminii solare, fără a elibera oxigen.

Un număr mic de specii îl reprezintă bacteriile fixatoare de azot, care trăiesc în simbioză cu rădăcinile leguminoaselor, formând nodozităŃi, cu rol în fixarea azotului atmosferic în sol, cum ar fi specii din genurile: Rhizobium, Bradyrhizobium (fig. 4) sau cu rădăcinile speciilor de arin, cum ar fi Actinomyces. Alte bacterii, trăiesc în simbioză cu animalele sau cu omul (Escherichia coli).

ÎnmulŃirea bacteriilor se realizează în mod obişnuit prin sciziparitate.

ImportanŃa bacteriilor Bacteriile au un rol foarte important, atât pentru

plante şi animale, cât şi pentru om. Fixează azotul atmosferic. Descompune materia organică în substanŃe

simple (NH3, NO3) şi transformarea acestora în săruri asimilabile.

Fig. 1. Forme de bacterii

Fig. 4. Rhizobium leguminosarum a. rǎdǎcina unei plante leguminoase cu nodozitǎŃi; b. nodozitǎŃi mǎrite; c. secŃiune într-o nodozitate; d. celulǎ cu bacterii; e. bacterii în formǎ de bastonaş (după Wettstein)

Fig. 3. Dispunerea cililor Fig. 2. Structura celulei bacteriene (dupǎ Wikipedia encyclopedia)

Botanică sistematică

- 13 -

Sunt ultimile verigi în circuitul azotului, carbonului, sulfului şi al altor elemente din natură. Prin descompunerea cadavrelor şi a resturilor vegetale, au un rol foarte important în

purificarea mediului ambiant. Bacteriile saprofite contribuie la fermentarea bălegarului, obŃinerea nutreŃurilor de calitate

sau produc diferite fermentaŃii cu importanŃă alimentară şi industrială, cum ar fi: - FermentaŃia lactică, determinatǎ de Bacterium acetilactici, produce covăsirea laptelui

(acrirea). Lactobacillus bulgaricus se foloseşte la prepararea iaurtului. Alte bacterii produc muratul legumelor şi al furajelor însilozate;

- FermentaŃia butirică este produsă de bacterii anaerobe, cum ar fi Bacillus amylobacter, care degradează substanŃele pectice, cu degajarea acidului butiric, urât mirositor, fenomen întâlnit în cazul topirii inului şi cânepei;

- FermentaŃia acetică, realizatǎ de bacteriile aerobe, acŃionează asupra alcoolului transformându-l în acid acetic, ca de exemplu Acetobacter aceti produce oŃeŃirea vinului;

- FermentaŃia proteică, realizatǎ de bacteriile saprogene – Proteus vulgaris, produce descompunerea substanŃelor albuminoide din resturile de origine animală;

- FermentaŃia celulozică, produsă de bacteria anaerobă Bacillus celulozae, descompune celuloza din resturile vegetale, cauza fiind încingerea fânului. Bacteriile patogene produc o serie de boli la plante, animale şi om. La plante acestea

provoacă boli sub numele de bacterioze, de exemplu, Agrobacterium radiobacter – Cancerul pomilor, Pseudomonas syringae – Arsura bacteriană a mărului şi părului etc.

Unele bacterii au importanŃă în obŃinerea vitaminelor, în special vitamina B12, cum ar fi Bacillus megaterium, D2, K, a antibioticelor.

Cel care s-a ocupat de studiul bacteriilor şi combaterea lor, la noi în Ńară, a fost dr. Victor Babeş.

2.2.2. CLASA CYANOBACTERIAE

Clasa Cyanobacteriae cuprinde alge albastre unicelulare, solitare sau grupate în colonii, de culoare albastră-verzuie, datorită pigmentului ficocianină.

Structura algelor albastre este primitivǎ. Celula lor nu are nucleu individualizat. Prezintă un perete celular de natură pectocelulozică, care este învelit la exterior de un manşon gelatinos. În citoplasmă se află clorofila, ficocianina şi pigmentul roşu numit ficoeritrină. Citoplasma este diferenŃiată în cromoplasmă, la exterior (în care se găsesc pigmenŃii fotosintetici) şi centroplasmă, la interior (în care este dispersată substanŃa nucleară). Cromoplasma are culoarea albastră, datorită pigmentului ficocianină.

NutriŃia celor mai multe alge albastre este autotrofǎ. Ele sintetizează cu ajutorul pigmentului clorofilă, care este mascat parŃial de ficocianină. Produsul de asimilaŃie rezultat în urma fotosintezei este amidonul de cianoficee, asemănător glicogenului. Unele se hrănesc pe cale chemosintetică, rar heterotrof, iar multe trăiesc în simbioză cu ciupercile formând lichenii.

ÎnmulŃirea se realizează de regulă prin sciziparitate sau diviziune directă. Majoritatea algelor albastre se întâlnesc în apele dulci,

bogate în materie organică, mai puŃin în cele sărate. Unele trăiesc şi pe soluri uscate sau umede, ziduri, peşteri.

Algele albastre sunt adaptate să suporte condiŃii vitrege de viaŃă, trăiesc în apele termale de 70-900C, cum ar fi Aphanocapsa thermalis, fiind prezentă şi la noi în izvoarele termale de la Băile Herculane şi Băile 1Mai de lângă Oradea sau în apele foarte sărate.

Nostoc commune (fig. 5) este grupatǎ în colonii, formate din două tipuri de celule sferice: izociste, mai mici şi heterociste, mai mari, înlănŃuite în şiraguri şi înglobate într-o masă gelatinoasă, care în condiŃii de uscăciune se prezintă ca o crustă. Trăieşte pe soluri umede. Fig. 5. Nostoc commune

Botanică sistematică

- 14 -

Oscillatoria princeps (fig. 6) trăieşte în colonii, formate din celule suprapuse (ca monezile într-un fişic), învelite într-o membrană comună. Se întâlneşte în apă sau sol umed, efectuând 3 tipuri de mişcări: îndoire, pendulare, rotire.

Spirulina jenneri se prezintă sub forma unor şiraguri de celule, dispuse în formă spiralată, fără teacă gelatinoasă. Trăieşte în mediul acvatic efectuând mişcări în spirală.

ImportanŃa algelor albastre Algele albastre, acvatice, participă la purificarea apelor,

îmbogăŃind apa în oxigen şi constituie sursă de hrană pentru animalele mici.

Cele din sol, contribuie la formarea humusului şi la fixarea azotului atmosferic.

Unele specii de alge albastre, cum ar fi spirulina - Spirulina maxima constituie surse de proteine şi sunt luate în cultură, fiind comestibile.

Altele, trăiesc în simbioză cu unele ciuperci, formând lichenii. Specii ale genului Oscillatoria sunt întâlnite ca buruieni în orezării, iar cele din genul

Nostoc produc boli la plante.

Rezumat Regnul Monera cuprinde organisme procariote, unicelulare, fiind cel mai vechi grup de

vieŃuitoare. Celula acestora nu prezintă nucleu individualizat, substanŃa nucleară are o formă difuză şi este concentrată în centrul celulei. Se înmulŃesc prin diviziune directă, prin sciziparitate. Prezintă nutriŃie de tip heterotrofă sau autotrofă. Acest regn cuprinde două încrengături: Archaebacteriophyta şi Eubacteriophyta.

Increngătura Archaebacteriophyta cuprinde bacteriile cele mai primitive, care populează în prezent pământul, fiind prezente în medii extreme.

Increngătura Eubacteriophyta cuprinde bacteriile propriu-zise şi algele albastre. Bacteriile au un rol foarte important, atât pentru plante şi animale, cât şi pentru om.

Intrebări: 1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Monera. 2. Ce organisme fac parte din regnul Monera şi ce importanŃă au ele? Bibliografie 1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucureşti. 2. Botnariuc N., 1999. EvoluŃia sistemelor biologice supraindividuale, Edit. UnversitǎŃii din

Bucureşti. 3. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia şi macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S.

România, Bucureşti. 4. Mihăiescu G., Gavrilă L., 1989. Biologia microorganismelor fixatoare de azot. Edit.

Ceres, Bucureşti. 5. Peterfi St. Ionescu Al. (red.), 1976, 1977, 1979. - Tratat de algologie (I,II,III) Edit. Acad.

R.S.România, Bucureşti. 6. Petrescu I., 1990. Perioadele glaciare ale Pământului. Edit. Tehnică, Bucureşti. 7. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică, Edit. Printech.

Fig. 6. Oscillatoria princeps

Botanică sistematică

- 15 -

3. REGNUL PROTISTA Cuvinte cheie: Regnul Protista, Chlorophyta, Phaeophyta, Rhodophyta. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale Regnului Protista, clasificarea acestuia şi importanŃa organismelor care îl alcătuiesc. Regnul Protista cuprinde organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, cu nucleu

individualizat. Corpul vegetativ este un tal, care nu este diferenŃiat în organe, fiind alcătuit din celule asemănătoare, fără vase conducătoare. În ciclul de viaŃă predomină generaŃia gametofitică (haploidă). NutriŃia este autotrofă .

Acestea au apărut în Cambrian, cu cca. 1-1,5 miliarde de ani în urmă. Din acest regn sunt prezentate următoarele încrengături: Chlorophyta, Phaeophyta şi

Rhodophyta.

3.1. ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA (ALGE VERZI)

Cuprinde alge verzi unicelulare şi pluricelulare, solitare sau grupate în colonii (cenobii), cu talul de diferite forme: filamentos, lamelar sau tridimensional. Sunt imobile, rar mobile cu 2-4 flageli de lungime egală.

Structura Algele verzi au perete celular de natură celulozică. În citoplasmă se găsesc unul sau mai

mulŃi cromatofori (plastide verzi) în care predomină pigmenŃii clorofilieni. Produsul de asimilaŃie este amidonul. Prezintă nucleu bine diferenŃiat.

ÎnmulŃirea se poate face vegetativ, prin fragmentare de tal; asexuat, prin spori mobili (zoospori), imobili (aplanospori) sau sexuat prin: izogamie (gameŃi asemănători), anizogamie (gameŃi diferiŃi), oogamie (gameŃi specializaŃi, cum ar fi oosfera, gametul femel şi anterozoidul, gametul mascul) şi conjugare (gameŃi proveniŃi din celule nespecializate ale talului). Din unirea gameŃilor se formează zigotul.

În ciclul de viaŃă al algelor verzi se disting două generaŃii: generaŃia sporofitică (diploidă, asexuată) şi cea gametofitică (haploidă, sexuată). GeneraŃia gametofitică este de lungă durată.

Încrengătura Chlorophyta cuprinde trei clase: Chlorophyceae, Zygnematophyceae şi Charophyceae.

3.1.1. CLASA CHLOROPHYCEAE

Cuprinde majoritatea algelor verzi. Sunt alge unicelulare sau pluricelulare, cu talul filamentos, lamelar sau tridimensional. Se înmulŃesc sexuat prin izogamie, anizogamie şi oogamie. Trăiesc în ape, pe uscat, pe ziduri, scoarŃa copacilor, unele fiind buruieni în orezării. Din această clasă se vor prezenta următoarele ordine: Volvocales, Chlorococcales, Ulothrichales, Siphonochladales, Bryopsidales.

ORDINUL VOLVOCALES

Sunt alge unicelulare sau pluricelulare mobile, care trăiesc în mediul acvatic. Dintre speciile unicelulare, care se întâlnesc în apele stătătoare dulci, amintim:

Chlamydomonas angulata, Ch. braunii şi Ch. nivalis. Sunt alge ovoidale, biflagelate şi au un cromatofor în formǎ de clopot.

În lacurile sărate din jurul Mării Negre se întâlneşte specia Dunaliella salina. Speciile din genul Volvox trăiesc în colonii sferice, multicelulare (30-40 mii), legate între

ele prin intermediul plasmodesmelor (fig. 7). Prezintǎ o diferenŃiere a celulelor, unele au rol în nutriŃie, altele în deplasare sau reproducere.

Botanică sistematică

- 16 -

Fig. 7. Volvox aureus (după Wettstein)

Fig. 8. Hydrodictyon reticulatum (H.C. Bold; Nashville, TN-USA)

Fig.9. Ulothrix zonata; a-zoospor; b-gameŃi şi copularea lor (dupǎ Wettstein)

Fg. 10. Ulva sp. Fig. 11. Cladophora glomerata

(după Wettstein)

ORDINUL CHLOROCOCCALES

Sunt alge unicelulare imobile (fără flageli), care trăiesc în colonii, ducând o viaŃă liberă sau fixate de substrat. Majoritatea trăiesc în ape, dar unele s-au adaptat şi la condiŃii de semiuscat.

Hydrodictyon reticulatum - ReŃeaua apelor (fig. 8). Este alcătuită din celule dreptunghiulare, dispuse într-o reŃea, cu ochiuri hexagonale.

Frecvent întâlnită în apele dulci, lin-curgătoare.

ORDINUL ULOTHRICHALES

Cuprinde alge pluricelulare, cu talul filamentos sau lamelar, neramificat, care se fixează de

substrat prin intermediul unei celule bazale rizoidală, incoloră. Se întâlnesc în apele dulci sau sărate, dar şi în mediul terestru pe sol, stânci, scoarŃa

copacilor. Ulothrix zonata (fig. 9) Este o algă filamentoasă, întâlnită în apele dulci

curgătoare. Ulva lactuca, U. latissima - Salata mării (fig. 10). Sunt alge marine lamelare, frecvente şi în Marea

Neagră.

ORDINUL SIPHONOCHLADALES

Cuprinde alge pluricelulare, filamentoase, ramificate, fixate de substrat prin celule plurinucleate (cu mai mulŃi nuclei).

Cladophora glomerata (fig. 11) Algă cu tal filamentos, ramificat în formǎ de tufǎ.

Este întâlnită în apele dulci, stătătoare, dar şi ca buruiană în orezării. În cantitate prea mare reduce temperatura şi luminozitatea apei.

Botanică sistematică

- 17 -

ORDINUL BRYOPSIDALES (SIPHONALES)

Sunt alge cu tal de tip sifonal, plurinucleat. Talul este foarte diferenŃiat, din punct de vedere morfologic, luând forme variate. Un astfel de aparat vegetativ se mai numeşte cenoblast.

Caulerpa prolifera (fig. 12) Are talul diferenŃiat în rizoizi, cu aspect de rădăciniŃe, care se

fixează de substrat, cauloid, cu aspect de tulpină târâtoare şi filoid, cu aspect de frunză. Se întâlneşte în Marea Mediterană.

3.1.2. CLASA ZYGNEMATOPHYCEAE

(CONJUGATOPHYCEAE)

Sunt alge unicelulare (libere sau grupate în colonii) sau pluricelulare, filamentoase, neramificate şi lipsite de flageli în toate stadiile de viaŃă. ConŃin unul sau mai mulŃi cromatofori care au pe suprafaŃa lor pirenoizi (corpusculi de natură proteică) acoperiŃi de amidonul rezultat în procesul de fotosinteză. Se înmulŃesc vegetativ prin fragmentare de tal şi diviziune şi sexuat prin conjugare, gameŃii se unesc formând zigotul.

Spirogyra communis - Mătasea broaştei (fig. 13) Este o algă pluricelulară, filamentoasă, înglobată într-o teacă

gelatinoasă. Celulele au un cromatofor, în forma unei panglici spiralate, de culoare verde. Se întâlneşte în apele stătătoare dulci. Are rol în oxigenarea apei, dar în cantităŃi mari, alături de alte alge, constituie buruiană în orezării, împiedicând dezvoltarea plantelor de orez în primele faze de vegetaŃie.

3.1.3. CLASA CHAROPHYCEAE

Include cele mai evoluate alge verzi, cu talul pluricelular, articulat, tridimensional, alcătuit dintr-un ax vertical cu ramificaŃii în verticil. Sunt întâlnite în apele dulci, puŃin adânci (cca. 1 m), fixate de substrat cu ajutorul rizoizilor. Au dimensiuni de câŃiva centimetri.

Se înmulŃesc vegetativ prin fragmentare de tal şi sexuat prin oogamie. Din contopirea gameŃilor rezultă zigotul.

Sunt răspândite în apele dulci, formând tufe dese pe fundul pâraielor, lacurilor.

Chara fragilis, Ch. vulgaris, Ch. foetida - Brădişor (fig. 14) Plantele au aspect de brădişor. Celulele sunt impregnate cu CaCO3,

ca urmare talul are o consistenŃǎ rigidǎ. ImportanŃa algelor verzi

- oxigenează şi depoluează apele; - fixează azotul atmosferic în sol; - sunt sursă de hrană pentru peşti; - datorită conŃinutului bogat în proteină sunt folosite în furajarea animalelor, alimentaŃia omului; - participă la formarea solului, unele specii sunt folosite ca îngrăşământ organic. - în cazul dezvoltării excesive sunt dăunătoare, constituind buruieni

problemă în orezării.

Fig. 13. Spirogyra communis 1-tal filamentos: c-cromatofor; n-nucleu; p-pirenoizi; 2-conjugarea: z-zigot (dupǎ V. Tieghem)

Fig. 14. Chara sp. (dupǎ Wikipedia.com)

Fig.12. Caulerpa prolifera (după Wettstein)

Botanică sistematică

- 18 -

3.2. ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE)

Încrengătura Phaeophyta cuprinde alge brune, pluricelulare, de dimensiuni foarte mari (400 m). Culoarea algelor este dată de pigmentul fucoxantină, care maschează clorofila. Talul este filamentos, lamelar sau tridimensional, diferenŃiat în rizoid, care fixează alga, cauloid, cu aspect de tulpină şi în filoid, cu aspect de frunză. În structura talului se află celule specializate în înmagazinarea substanŃelor de rezervă, asimilaŃie, susŃinere.

NutriŃia algelor brune este autotrofă, datorită pigmenŃilor asimilatori, iar produsul de asimilaŃie este laminarina (un polizaharid specific), la care se mai adaugă manitol, picături de ulei.

ÎnmulŃirea se realizează vegetativ, prin fragmentarea talului, asexuat prin zoospori şi sexuat prin izogamie, heterogamie şi oogamie.

Cele mai multe alge brune sunt specii marine, fiind frecvent întâlnite în apele reci şi temperate, mai ales în apropierea Ńărmurilor.

Au o importanŃă foarte mare pentru locuitori, fiind folosite ca hrană atât pentru animale, cât şi pentru om. Sunt mai sărace în proteine decât algele verzi, dar mai bogate în vitamine (B,C,D,E), precum şi în unele elemente, cum ar fi: Ca, I, K ş.a.

Cele mai importante specii întâlnite sunt: Laminaria saccharina (fig. 15.a) are talul în formă de panglică, cu

marginile ondulate, cu lungimea de peste 1 m. Este folosită în alimentaŃie, fiind întâlnită în apa mărilor reci.

Fucus vesiculosus (fig. 15.b) cu talul ramificat dihotomic, prevǎzut cu vezicule plutitoare, lung de 50 m. Este întâlnită în apele reci.

Cystoseira barbata (fig. 15.c) are talul cilindric, ramificat monopodial, frecvent întâlnită în Marea Neagră.

3.3. ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA (ALGE

ROŞII)

Încrengătura Rhodophyta cuprinde alge roşii, evoluate, pluricelulare. Culoarea este dată de pigmentul ficoeritrina, care maschează clorofila şi ceilalŃi pigmenŃi.

Talul este diferenŃiat în rizoid, cauloid şi filoid. Sunt de dimensiuni mai mici decât algele brune, ajungând până la 1 m. De regulă sunt plante autotrofe. Produsul de asimilaŃie este amidonul de floridee.

ÎnmulŃirea se realizează pe cale vegetativă (fragmentare de tal), asexuată (spori) sau sexuată (prin oogamie).

Sunt frecvent întâlnite în apele marine calde din apropierea Ńărmurilor. Majoritatea algelor roşii sunt furajere, dar sunt consumate şi de om. Din membranele bogate în gelatină ale unor specii se extrage agar-agarul, folosit la prepararea mediilor de cultură în microbiologie.

Cele mai cunoscute specii sunt: Batrachospermum moniliforme (fig. 16) are talul filamentos, cu

numeroase ramuscule dispuse verticilat la noduri. Este frecvent întâlnită în apele dulci din MunŃii Apuseni.

Ceramium rubrum (fig. 17) algă filamentoasă fixată de stânci. Este ramificată sub forma unor tufe roşietice, cu terminaŃiile răsucite în formă de cleşte. Este întâlnită şi în Marea Neagră. Din aceasta rezultă un agar de calitate superioară.

Fig. 15. c. Cystoseira barbata

(dupǎ A. Zin et Kalug)

Fig. 15. a. Laminaria saccharina

(dupǎ L.I. Kursanov);

Fig. 15. b. Fucus vesiculosus

Botanică sistematică

- 19 -

Rezumat

Regnul Protista cuprinde organisme eucariote, unicelulare şi pluricelulare, cu nucleu individualizat. Corpul vegetativ este un tal, care nu este diferenŃiat în organe, fiind alcătuit din celule asemănătoare, fără vase conducătoare. În ciclul de viaŃă predomină generaŃia gametofitică (haploidă). NutriŃia este autotrofă. Din acest regn fac parte următoarele încrengături: Chlorophyta, Phaeophyta şi Rhodophyta.

Increngătura Chlorophyta cuprinde algele verzi, unicelulare şi pluricelulare, cu talul de diferite forme: filamentos, lamelar sau tridimensional. Din această încrengătură sunt prezentate 3 clase: Chlorophyceae, Zygnematophyceae şi Charophyceae.

Increngătura Phaeophyta cuprinde alge brune, pluricelulare, cu talul diferenŃiat în rizoid, cauloid şi filoid.

Increngătura Rhodophyta sunt alge roşii, pluricelulare, evoluate, cu talul diferenŃiat în rizoid, cauloid şi filoid.

Algele au o importanŃă foarte mare pentru plante, animale şi om.

Intrebări:

1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Protista. 2. Ce organisme fac parte din regnul Protista şi ce importanŃă au ele?

Bibliografie

1. Ghişa E., 1964. Botanică sistematică. Plante inferioare (Thallophyta). Edit. Did. şi Ped.,

Bucureşti. 2. Peterfi Şt., Ionescu Al., 1976, 1977, 1979. Tratat de algologie (I,II,III). Edit. Acad.

R.S.România, Bucureşti. 3. Petrescu I., 1990. Perioadele glaciare ale Pământului. Edit. Tehnică, Bucureşti 4. Pop I., Hodişan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică

sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti. 5. RăvăruŃ M. Turenschi E., 1973. Botanică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 6. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucureşti . 7. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta-LuminiŃa, 2005. Botanică sistematică. Edit. Ion Ionescu de

la Brad, Iaşi.

Fig. 16. Batrachospermum moniliforme 1. aspect general; 2. douǎ verticile de ramuscule cu cistocarpii (c) (dupǎ L.I. Kursanov)

Fig. 17. Ceramium rubrum (http:/www.vattenkikaren.gu.se)

Botanică sistematică

- 20 -

4. REGNUL FUNGI

Cuvinte cheie: Regnul Fungi, Mycophyta, Lichenophyta. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale Regnului Fungi; Clasificarea şi importanŃa organismelor care îl alcătuiesc.

Regnul Fungi cuprinde organisme eucariote, unicelulare şi pluricelulare, cu corpul un tal, nediferenŃiat în organe, cu nutriŃie heterotrofă sau simbiontă. Acest regn cuprinde două încrengături: Mycophyta şi Lichenophyta.

4.1. ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (CIUPERCI)

Cuprinde ciuperci, organisme heterotrofe (lipsite de clorofilă), saprofite sau parazite. Majoritatea speciilor au talul un miceliu unicelular sau pluricelular, format din filamente ramificate, numite hife (fig. 18).

Ciupercile inferioare sunt unicelulare. Celula poate fi lipsită de perete celular şi se numeşte gimnoplast (celulă uninucleată cu un singur nucleu) sau plasmodiu (celulă plurinucleată cu mai mulŃi nuclei).

Celula poate să prezinte perete celular şi se numeşte dermatoplast (celulă uninucleată).

Ciupercile mai evoluate (Phycomycetae) au corpul vegetativ un sifonoplast (celulă uriaşă, plurinucleată, la care peretele celular prezintă numeroase ramificaŃii tubulare). Ciupercile superioare (Basidiomycetae) au miceliul pluricelular, alcătuit din celule aşezate una în continuarea celeilalte, formând un tal masiv.

Miceliul poate fi: primar (monocariotic), când celulele au un singur nucleu; secundar (dicariotic), când celulele au doi nuclei şi terŃiar (dicariotic), cu talul masiv.

NutriŃia ciupercilor este heterotrofă. Ele preiau substanŃele organice necesare metabolismului din Ńesuturile vii sau moarte, ducând o viaŃă parazită sau saprofită.

Ciupercile parazite se hrănesc din Ńesuturile vii şi pot fi: parazite facultative, într-unul din stadiile de viaŃă sau parazite obligatorii, pe tot parcursul ontogenezei.

Ele se pot dezvolta în interiorul organismului atacat, fiind numite endoparazite (Plasmopara viticola - mana viŃei de vie, Claviceps purpurea - cornul secarei) şi la suprafaŃa organismului, fiind numite ectoparazite (Erysiphe graminis - făinarea gramineelor).

Ciupercile saprofite reprezintă marea majoritate a ciupercilor, ele se hrănesc cu materie organică moartă intrată în descompunere. Acestea se clasifică în saprofite obligatorii, hrănindu-se cu materie organică moartă şi saprofite facultative, când trăiesc atât ca parazite, cât şi ca saprofite (Phytophthora infestans - mana cartofului).

ÎnmulŃirea ciupercilor se realizează vegetativ, asexuat şi sexuat. ÎnmulŃirea vegetativă se realizează prin fragmentare de miceliu, prin înmugurire, la drojdia

de bere, prin scleroŃi, la cornul secarei.

Fig. 18. Aparatul vegetativ la ciuperci: 1. gimnoplast la Archimycetae; 2. plasmodiu la Plasmodiophoraceae; 3. dermatoplast la Saccharomycetaceae; 4. sifonoplast la Phycomycetae; 5.a,b. tal filamentos la Ascomycetae (dupǎ Olga Sǎvulescu)

Botanică sistematică

- 21 -

ÎnmulŃirea asexuată se realizeză prin spori, care pot fi: mobili, prevăzuŃi cu flageli (zoospori), la ciupercile primitive şi imobili (aplanospori), la ciupercile cele mai evoluate. Aceştia se pot forma la exteriorul organelor sporifere (conidiospori, bazidiospori) şi în interiorul acestora (ascospori, sporangiospori).

ÎnmulŃirea sexuată are loc prin unirea a două celule specializate, numite gameŃi, care pot fi asemănători sau diferiŃi ca formă şi mărime.

Din încrengătura Mycophyta se vor prezenta 4 clase: Archimycetae, Phycomycetae, Ascomycetae şi Basidiomycetae.

4.1.1. CLASA ARCHIMYCETAE

Cuprinde ciuperci primitive, cu talul un gimnoplast (celulǎ fără perete şi cu un singur nucleu). Sunt endoparazite, producând boli grave la plante.

ORDINUL PLASMODIOPHORALES

Familia Plasmodiophoraceae

Plasmodiophora brassicae produce boala numită hernia rădăcinilor de varză. Ciuperca atacă coletul răsadurilor de varză.

ORDINUL CHYTRIDIALES

Familia Synchytriaceae

Synchytrium endobioticum parazitează tuberculii şi stolonii la cartof, producând boala numită râia neagră a cartofului.

4.1.2. CLASA PHYCOMYCETAE

Cuprinde ciuperci unicelulare, cu talul un miceliu plurinucleat, numit sifonoplast.

ORDINUL PERONOSPORALES

Familia Peronosporaceae

Peronospora destructor - ciuperca produce mana la ceapă.

Plasmopara viticola - produce mana viŃei de vie (fig. 19) Ciuperca atacă toate organele aeriene ale plantei, mai

ales frunzele. Produce pagube însemnate în anii cu temperaturi ridicate şi precipitaŃii abundente.

Se înmulŃeşte asexuat şi sexuat. Asexuat se realizează prin conidii ovoidale, care se formează pe conidiofori ramificaŃi. Prin germinarea conidiilor, rezultă zoospori biflagelaŃi. ÎnmulŃirea sexuată se realizează prin oogamie.

Familia Phythiaceae

Phytophthora infestans - ciuperca produce boala numită mana cartofului (fig. 20).

Se formează pe frunze şi tuberculi la cartof. Aparatul

Fig. 19. Plasmopara viticola 1. frunzǎ atacatǎ; 2. conidiofori şi conidii (dupǎ O. Sǎvulescu)

Fig. 20. Phytophthora infestans secŃiune transversalǎ prin frunza atacatǎ; a. conidiofor; b. conidie; 1a,b. germinarea conidiei; 1c. zoospor (dupǎ O. Sǎvulescu)

Botanică sistematică

- 22 -

vegetativ este un sifonoplast, care se dezvoltă intercelular, absorbind hrana din celule cu ajutorul haustorilor. Se înmulŃeşte asexuat prin conidii, care se formează pe conidiofori. Prin germinarea conidiilor se formează zoospori biflagelaŃi. Sexuat se înmulŃeşte prin oogamie, din care rezultă oosporii formaŃi în interiorul Ńesuturilor atacate, care germinează primăvara producând zoospori.

4.1.3. CLASA ASCOMYCETAE

Cuprinde ciuperci mai evoluate, cu talul unicelular sau pluricelular, cu perete celular (dermatoplast).

ORDINUL ENDOMYCETALES

Familia Saccharomycetaceae

Saccharomyces cerevisiae - Drojdia de bere (fig. 21) Este o ciupercă unicelularǎ, cu celule de formă ovală sau sferică. Se înmulŃeşte vegetativ

prin înmugurire şi sexuat prin hologamie. Prin hologamie, două celule vegetative, cu potenŃe sexuale diferite, copulează şi formează un zigot diploid. Are întrebuinŃări multiple, la fabricarea berii, dospirea pâinii, ca furaj proteic.

ORDINUL PLECTASCALES (EUROTIALES)

Familia Aspergillaceae (Eurotiaceae) Penicillium notatum şi P. chrysogenum Sunt ciuperci cu conidiofori pluricelulari,

ramificaŃi digitat în partea superioară, pe care se află conidii sferice.

Aceste specii produc mucegaiurile verzi cu importanŃă practică deosebită în industria farmaceutică, la fabricarea unor antibiotice, cum ar fi penicilina.

ORDINUL SPHAERIALES

Familia Clavicipitaceae

Claviceps purpurea - parazitează specii din Poaceae, dar mai ales secara, producând boala numită cornul secarei (fig. 22)

Miceliul atacă ovarul florilor de secară, din care rezultă un sclerot de 1-2 cm lungime, de culoare neagră-violacee, care conŃine substanŃe hemostatice, fiind utilizate în medicină.

4.1.4. CLASA BASIDIOMYCETAE

Încadrează cele mai evoluate ciuperci, cu miceliul pluricelular, filamentos sau masiv. Miceliul secundar este de lungă durată, pe care se formează miceliul terŃiar (piciorul şi pălăria).

Se înmulŃesc asexuat prin bazidiospori, iar sexuat prin somatogamie, din care se formează bazidiile cu bazidiospori. La ciupercile cu pălărie, acestea se formează pe partea internă a pălăriei şi se numesc zone himeniale.

Fig. 21. Saccharomyces cerevisiae: a. celulǎ izolatǎ; b. celulǎ în proces de înmugurire; c. colonie; d. celulǎ ascǎ cu 4 ascospori (dupǎ Wettstein)

Fig. 22. Claviceps purpurea (original)

Botanică sistematică

- 23 -

Ciuperci comestibile

ORDINUL APHYLLOPHORALES

Familia Cantharellaceae Cantharellus cibarius - BureŃi gălbiori (fig. 23) Sunt galben-portocalii, cu aspect de pâlnie. Zona

himenială este lamelară şi porneşte aproape de la baza piciorului până la marginea pălăriei. Creşte în păduri de foioase şi conifere, din iunie până în septembrie.

ORDINUL AGARICALES

Familia Agaricaceae

Agaricus campestris (Psaliota campestris) - Ciuperca de bălegar (fig. 24)

Prezintă o pălărie globuloasă, alb-murdară, cu zona himenială lamelară, roză la început, mai târziu devine neagră. Piciorul este cilindric, neted, cu un inel (velum) în treimea superioară. Creşte din primăvară până toamna, în pajişti, păşuni, bogate în resturi organice. Are valoare nutritivă mare, se cultivǎ pe scară largă.

Familia Pleurotaceae

Pleurotus ostreatus - Păstrăv de fag (fig. 25) De la bază pornesc mai mulŃi indivizi, cu lungimea

piciorului diferită. Pălăria este mare, de culoare cenuşiu-maronie. Se formează pe trunchiul copacilor bătrâni.

Familia Boletaceae

Boletus edulis - Mănătarcă, Hrib (fig. 26) Prezintă o pălărie brună, bombată, cărnoasă, cu zona

himenială tubulară, gălbuie. Piciorul este gros, brun-deschis. Creşte în păduri de foioase şi conifere, având valoare alimentară mare.

Familia Lepiotaceae

Lepiota procera - Pălăria şarpelui (fig. 27) Este o ciupercă mare, cu picior înalt, solzos şi bulbiform

la bază. Pălăria este mare, cu o mică ridicătură brunie în partea centrală, iar în rest numeroase scvame mici, brun-roşcate pe un fond albicios. Sub pălărie prezintă un inel alb-gălbui.

Apare în august-septembrie, în păduri de foioase şi conifere.

Ciuperci otrăvitoare

Familia Amanitaceae Amanita muscaria - MuscăriŃă (fig. 28) Are pălăria roşie cu pete albe, iar zona himenială este lamelară,

albă. Piciorul este alb, dilatat la bază şi îmbrăcat într-un manşon numit volvă. Apare din vară până în toamnă, prin luminişurile pădurilor de

Fig. 24. Agaricus campestris

Fig. 25. Pleurotus ostreatus

Fig. 26. Boletus edulis

Fig. 23. Cantharellus cibarius

Fig. 27. Lepiota procera

Botanică sistematică

- 24 -

conifere. Provoacă tulburări gastro-intestinale. Nu este letală. Amanita phalloides - Buretele viperei (fig. 29) Prezintă o pălărie galben-verzuie. Zona himenială este lamelarǎ, albă. Piciorul este alb,

bulbiform la bază şi acoperit de un manşon. Este cea mai toxică ciupercă, întâlnită pe soluri umede în pădurile de foioase şi conifere, fiind letală.

Familia Boletaceae

Boletus satanas - Hrib Ńigănesc (fig. 30) Pălăria este alb-cenuşie, cu pete galbene. Piciorul este bombat, aproape sferic, galben sau

roşietic. Zona himenială este albă, iar la atingere se colorează în albastru. Provoacă tulburări gastro-intestinale. Creşte în pădurile de foioase în lunile septembrie-octombrie.

ImportanŃa ciupercilor

- Ciupercile saprofite au un rol important în natură. Alături de bacterii, participă la descompunerea substanŃei organice moarte, îmbogăŃind solul în materie anorganicǎ folosită de plante.

- Unele ciuperci trǎiesc în simbioză cu alte plante, de exemplu trăiesc pe rădăcinile unor arbori sau ale unor graminee, formând micorize, care îndeplinesc rolul perişorilor absorbanŃi, iar cu algele formeazǎ lichenii.

- Ciupercile fitopatogene produc boli grave la plante, diminuând producŃia, cantitativ, dar şi calitativ. Multe ciuperci produc de asemenea boli grave la om şi animale (micoze) sau intoxicaŃii.

- Unele ciuperci sunt comestibile, altele medicinale pentru obŃinerea antibioticelor, iar unele sunt foarte toxice, letale.

4.2. ÎNCRENGĂTURA LICHENOPHYTA

Cuprinde licheni, care reprezintă o simbioză între o algă şi o ciupercă. Astfel, ciuperca aprovizionează alga cu apă şi substanŃe minerale, iar substanŃele organice sintetizate de algă sunt folosite de ciupercă.

Talul lichenilor este variabil ca formă şi mărime. După formă, întâlnim licheni: crustoşi, frunzoşi şi fruticuloşi (filamentoşi). Licheni crustoşi, când talul aderă puternic de substrat, având formă de crustă; Licheni frunzoşi, cu talul foliaceu, lamelar, fixat uşor de substrat cu ajutorul unor hife,

numite rizine; Licheni fruticuloşi sau filamentoşi, cu talul ramificat, pendul. Mărimea talului variază de la câŃiva milimetri (la lichenii crustoşi), până la câŃiva

centimetri (la lichenii frunzoşi şi fruticuloşi).

Fig. 30. Boletus satanas Fig. 28. Amanita Fig. 29. Amanita

Botanică sistematică

- 25 -

Lichenii sunt plante autotrofe, produşii rezultaŃi prin metabolism, lichenina, manoza, acizi organici sunt depozitaŃi în zona medulară.

ÎnmulŃirea se realizează în special vegetativ, prin fragmente de tal şi asexuat. ÎnmulŃirea asexuată a algei are loc prin mitoză, iar a ciupercii prin spori, care se formează în

corpuri sporifere situate pe suprafaŃa talului, cum ar fi: apotecii, cu aspect de cupă sau în peritecii, cu aspect măciucat, care prezintă o deschidere mică. Sporii puşi în libertate germinează, dând naştere la hife de ciuperci, care dacă întâlnesc alga sau cianobacteria corespunzătoare formează un nou lichen.

Majoritatea lichenilor trăiesc în mediul terestru. După substratul pe care cresc, se întâlnesc următoarele tipuri de lichenii: saxicoli (pe

stânci); tericoli (pe sol); corticoli (pe scoarŃa copacilor) etc.

4.2.1. CLASA ASCOLICHENOMYCETES

ORDINUL DISCOLICHENES

Fam. Theloschistaceae Xanthoria parietina - Lichenul galben (fig. 31) Are talul foliaceu, cu lobii rotunjiŃi, de culoare galben-

portocaliu. Se întâlneşte de la câmpie până la munte, pe scoarŃa copacilor sau ziduri. Este dăunător pentru pomii fructiferi, adăpostind insecte dăunătoare şi îngreunează schimbul de gaze la nivelul scoarŃei.

Usnea barbata - MătreaŃa brazilor (fig. 32) Are talul filamentos, cenuşiu-verzui, care atârnă pe ramurile

coniferelor. La vârful ramificaŃiilor se formează apotecii mari. Este dăunător arborilor, acoperǎ ramurile pe care le sufocă.

ImportanŃa lichenilor - Prin rizinele şi substanŃele pe care le elimină, contribuie la

descompunerea şi dezagregarea rocilor, care asociindu-se cu humusul rezultat prin descompunerea lichenilor morŃi, formează o pătură subŃire de sol care permite instalarea unor plante;

- Unele specii sunt utilizate în industria coloranŃilor (Rocella tinctoria), farmaceutică, a parfumurilor şi săpunurilor fine;

- Cele din regiunile arctice şi deşerturile arabe sunt comestibile, fiind folosite ca furaj pentru animale;

- Sunt indicatori foarte buni ai poluării, fiind foarte sensibili la cantităŃi mici de SO2;

Unii licheni sunt dǎunǎtori, trăiesc pe scoarŃa ramurilor tinere sufocându-le. De asemenea, multe insecte dăunătoare se adăpostesc în crusta formată de licheni, fiind necesare măsuri de combatere a lor.

Fig. 31. Xanthoria parietina (dupǎ Wikipedia encyclopedia)

Fig. 32. Usnea barbata

Botanică sistematică

- 26 -

Rezumat Regnul Fungi cuprinde organisme eucariote, unicelulare şi pluricelulare, cu corpul un tal,

nediferenŃiat în organe, cu nutriŃie heterotrofă sau simbiontă. Acest regn cuprinde două încrengături: Mycophyta şi Lichenophyta.

Increngătura Mycophyta cuprinde ciuperci, organisme heterotrofe (lipsite de clorofilă), saprofite sau parazite. Majoritatea speciilor au talul un miceliu unicelular sau pluricelular, format din filamente ramificate, numite hife. Din această încrengătură sunt caracterizate 4 clase: Archimycetae, Phycomycetae, Ascomycetae şi Basidiomycetae, cu familiile şi speciile cele mai reprezentative.

Increngătura Lichenophyta cuprinde licheni, plante autotrofe, care reprezintă o simbioză între o algă şi o ciupercă.

Talul lichenilor este variabil. După formă, întâlnim licheni: crustoşi, frunzoşi şi fruticuloşi. După substratul pe care cresc, lichenii sunt: saxicoli (pe stânci); tericoli (pe sol) şi corticoli

(pe scoarŃa copacilor). Din această încrengătură sunt prezentate specii din clasa Ascolichenomycetes.

Intrebări: 1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Fungi. 2. Ce organisme fac parte din regnul Fungi şi ce importanŃă au ele?

Bibliografie 1. Bontea Vera, 1985, 1986. – Ciuperci parazite şi saprofite din România (I, II), Edit. Acad.

R.S. România, Bucureşti. 2. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia şi macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S.

România, Bucureşti. 3. Costea M, Georgescu Mihaela, Iorgu Mădălina, Mihaela Narcisa Georgescu, 1996.

Îndrumător de lucrări practice Botanică sistematică, Lito, A.M.C.. Bucureşti. 4. Ghişa E., 1964. Botanică sistematică. Plantele inferioare (Thallophyta). Edit. Did. Ped.,

Bucureşti. 5. Hodişan I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 6. Mititiuc M., 1995. Micologie. Edit. Univ. Al.I.Cuza, Iaşi.

Botanică sistematică

- 27 -

5. REGNUL PLANTAE

Cuvinte cheie: Regnul Plantae, Bryophyta, Pteridophyta, Spermatophyta. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale Regnului Plantae; Clasificare şi importanŃa

speciilor. Regnul Plantae încadrează organisme eucariote pluricelulare, fotosintetizante, cu corpul

bine diferenŃiat, în care alternează două faze în ciclul biologic: gametofitică (haploidă) şi sporofitică (diploidă). ÎnmulŃirea acestora se realizează pe cale vegetativă, asexuată şi sexuată.

Acest regn cuprinde 3 încrengături: Bryophyta, Pteridophyta şi Spermatophyta.

5.1. ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (MUŞCHI)

Increngătura Bryophyta cuprinde muşchi, plante autotrofe, de talie mică (10-30 cm). Aceştia sunt mai evoluaŃi decât algele, deoarece au corpul diferenŃiat în rizoizi, tulpiniŃă şi frunzuliŃe, fǎrǎ vase conducătoare. CirculaŃia substanŃelor nutritive fiind asigurată de nişte celule alungite din centrul tulpiniŃei.

În ciclul de dezvoltare al muşchilor, generaŃia gametofitică (haploidă) este de lungă durată, fiind reprezentată de muşchiul propriu-zis.

ÎnmulŃirea se realizează prin spori, numiŃi briospori. Briosporii în condiŃii optime de temperatură şi umiditate, germinează şi dau naştere unui filament pluricelular, verde, numit protonemă. Protonema generează muguraşi, din care se formează plante noi de muşchi. La plantele dioice, pe unele tulpiniŃe se formează anteridia cu anterozoizii, organul reproducător bărbătesc, iar pe altele, arhegonul cu oosfera, organul femeiesc.

GeneraŃia sporofitică (diploidă) este de scurtă durată. Din zigotul format, în urma fecundării se dezvoltă sporogonul. Acesta este format din

haustor, setă şi capsulă. Haustorul este partea bazală a setei şi are rolul de a extrage hrana din gametofit. Seta este subŃire şi susŃine capsula. Capsula are formă cilindrică, formată dintr-o urnă şi un căpăcel numit opercul. În interiorul capsulei, prin diviziuni repetate, iau naştere celulele mame ale sporilor, încheindu-se generaŃia sporofitică.

Schema ciclului evolutiv:

5.1.1 CLASA BRYOPSIDA

Încadrează muşchi frunzoşi, cu corpul vegetativ diferenŃiat în rizoizi, cauloid şi filoid. Sporii formează protoneme dezvoltate şi ramificate. Sporogonul este alcătuit la majoritatea speciilor din setă şi capsulă, care se formează în partea apicală. Din această clasă se prezintă 2 ordine: Sphagnales şi Bryales.

ORDINUL SPHAGNALES

Familia Sphagnaceae

Sphagnum acutifolium L. - Muşchi de turbă (fig. 33) Plantă perenă, cu tulpiniŃa ramificată, cu 3-4 ramuri dispuse în verticil. TulpiniŃa creşte

continuu prin celula iniŃială apicală. Partea bazală a tulpiniŃei, în condiŃii de anaerobioză şi aciditate, se carbonifică foarte lent, transformându-se în turbă. AbsorbŃia apei se face prin celule specializate ale frunzuliŃelor numite hialocite. Pe tulpiniŃe, în partea apicalǎ, se formeazǎ sporogoanele, mici,

spor protonema arhegon anteridie

oosfera anterozoid

zigotul (2n) sporogon spori

Sporofit (2n) F R Gametofit (n)

muşchi

F = fecundaŃie; R = diviziune reducŃionalǎ;

Botanică sistematică

- 28 -

globuloase, brune, însoŃite de caliptrǎ, lipsite de setǎ. Arhegoanele şi anteridiile se formeazǎ pe aceeaşi tulpiniŃǎ. Creşte în locuri mlăştinoase, acide şi reci numite tinoave. Turba obŃinută se foloseşte drept combustibil sau în amestecurile de pământ pentru flori sau legume.

ORDINUL BRYALES

Familia Polytrichaceae

Polytrichum commune Hedw. - Muşchi de pământ (fig. 34) Plantă perenă, dioicǎ, cu

tulpiniŃa simplǎ sau ramificată, fixată în sol prin rizoizi. FrunzuliŃele sunt alterne, lanceolate, prezintă pe faŃa superioară, în lungul nervurii mediane, un Ńesut asimilator special, format din lamele perpendiculare, pluricelulare, între care se acumuleazǎ apa.

În vârful tulpiniŃei sau al ramificaŃiilor se formează sporogoanele, formate din setă şi capsulă. Capsula este acoperită de o caliptră păroasă.

Frecvent întâlnit în păduri şi pajişti montane, pe soluri umede, formând turbării. În pajişti favorizează acŃiunea bacteriilor anaerobe, determinând acidifierea solului şi înlocuirea pajiştilor cu plante mai puŃin valoroase.

5.2. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (FERIGILE)

Cuprinde ferigile, plante terestre sau acvatice, care au apărut în Cambrian şi s-au dezvoltat în Carbonifer.

În ciclul de viaŃă al ferigilor predomină generaŃia sporofitică (diploidă), căreia îi aparŃine planta verde (feriga), gametofitul (haploid) este de scurtă durată, puŃin dezvoltat, fiind redus la un protal, cu gameŃi, de obicei nevascularizat.

Ferigile sunt plante erbacee perene, cu rizomi (tulpini subterane care asigură înmulŃirea vegetativă).

In structura anatomică, Ńesutul conducător lemnos este format din traheide (vase imperfecte).

Frunzele ferigilor, după dimensiunea lor, pot fi microfile (mici) sau macrofile (mari). După rolul pe care îl îndeplinesc, frunzele pot fi: trofofile (cu rol asimilator); sporofile

(producǎtoare de sporangi) şi trofosporofile (îndeplinesc ambele funcŃii). Ferigile nu prezintă flori şi seminŃe. Ele se înmulŃesc prin spori, care se formează în

sporangi sau vegetativ prin rizomi. Sporii pot fi izospori (asemănători) sau heterospori (diferiŃi ca mărime şi sex), cum ar fi: microspori, spori mici, numeroşi (masculi) şi macrospori, de dimensiuni mari, în număr redus, 4-1 (femeli).

Din germinarea sporilor rezultă un protal pluricelular, foliaceu, autotrof. Pe protal se dezvoltă anteridii cu anterozoizi şi arhegoane cu oosfere. Protalul reprezintă gametofitul, care este

Fig. 33. Sphagnum acutifolium 1-plantǎ: r-ramuri, t-tulpiniŃǎ; 2-sporogon: o-opercul; c-capsula 3-structura frunzei: h-hialocitǎ, c-clorocite, p-por; (dupǎ Wettstein)

Fig. 34. Polytrichum commune rz-rizoizi, t-tulpiniŃǎ, f-frunzuliŃe, s-setǎ; c-caliptrǎ; u-urnǎ, o-opercul; S-sporofit; G-gametofit (dupǎ Komarov)

Botanică sistematică

- 29 -

haploid. În urma fecundării rezultă zigotul diploid, din care se dezvoltă un embrion, care va da naştere la o nouă plantă, reprezentând sporofitul, pe care se formează sporangi cu spori.

Schema ciclului evolutiv:

După gradul de evoluŃie, modul de înmulŃire şi poziŃia sporangilor, pteridofitele se împart în mai multe clase, din care se vor prezenta: Lycopodiopsida, Equisetopsida şi Polypodiopsida.

5.2.1. CLASA LYCOPODIOPSIDA

Sunt ferigi cu frunze mici, care nu depăşesc 1 cm lungime, grupate spiralat sau dispuse opus şi au la subsuară câte un sporangi.

ORDINUL LYCOPODIALES

Familia Lycopodiaceae

Familia Lycopodiaceae cuprinde cca. 400 specii terestre, cele mai multe trăiesc în simbioză cu unele ciuperci.

Au tulpini ascendente sau târâtoare, ramificate dihotomic. Frunzele sunt mici, rigide, cu sporangi solitari, reniformi, aşezaŃi la baza frunzelor. Sporii sunt izospori, din care rezultă protale monoice, cu anteridii şi arhegoane. În Ńara noastră există un singur gen Lycopodium, din care face parte specia:

Lycopodium clavatum L. - PedicuŃa (fig. 35) Este o plantă perenă, cu tulpina târâtoare de până la 1 m

lungime, ramificată dihotomic. Frunzele trofofile sunt

liniar-lanceolate, alterne şi au în vârf o aristă lungă, incoloră. De asemenea şi sporofilele sunt aristate.

În vârful ramurilor se află 1-3 spice de sporofile, lung pedunculate. Sporofilele au la bază, pe partea superioară, câte un sporange reniform. Creşte prin păduri şi păşuni umede din regiunea montană, pe soluri acide, oligotrofe. Planta are multiple întrebuinŃări, în industrie, medicină, cosmetică, tinctorială.

5.2.2. CLASA EQUISETOPSIDA

ORDINUL EQUISETALES

Familia Equisetaceae Cuprinde un singur gen – Equisetum. Equisetum arvense L. - Coada calului (fig. 36) Plantă perenă cu rizom, de pe care se dezvoltă două tipuri

de tulpini aeriene: fertile şi sterile. Primăvara se formează tulpinile fertile, care sunt brune, articulate, neramificate, lipsite de clorofilă, au la noduri frunze solzoase, concrescute într-o teacă comună.

spor protal arhegon

anteridie

oosfera

anterozoid zigotul (2n) embrion planta sporange spori

Sporofit (2n) F R Gametofit (n)

F = fecundaŃie; R = diviziune reducŃională

Fig. 35. Lycopodium clavatum: tf-trofofile, hf-hipsofile, sf-sporofile cu sporange, s-spori, z-zigot; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 36. Equisetum arvense 1-tulpina sterilǎ; 2-tulpina fertilǎ; t-tuberculi; r-rǎdǎcini adventive; fr-frunze reduse, concrescute în teacǎ; ss-spic sporifer; a-sporofilǎ cu sporangi; b,c-izospori cu elatere (dupǎ Strasburger)

Botanică sistematică

- 30 -

Tulpina fertilǎ prezintă în vârf un spic de sporofile peltate, care au pe faŃa internă 5-8 sporangi. Sporii sunt izospori şi dau naştere la protale dioice. După eliberarea sporilor, tulpinile fertile se usucă şi sunt înlocuite de tulpini sterile, care apar la începutul verii. Acestea sunt verzi, asimilatoare, rigide, cu ramuri dispuse în verticil, care au la noduri frunze reduse, brune, uninervate, reunite în teci. Creşte pe terenuri umede, nisipoase, în fâneŃe, culturi, de la câmpie până la munte, fiind o buruiană greu de combătut.

Tulpinile sterile au proprietăŃi medicinale, fiind folosite ca diuretic (Herba equiseti).

5.2.3. CLASA POLYPODIOPSIDA (POLYPODIATAE)

ORDINUL POLYPODIALES Din ordinul Polypodiales fac parte mai multe familii, ale căror specii întâlnite şi în flora României, sunt reunite în familia Polypodiaceae, în sens larg.

Familia Polypodiaceae (s.l.) Cuprinde ferigile cele mai cunoscute. Sunt plante perene cu

rizomi. Frunzele sunt mari, cu prefoliaŃie circinată (vârful frunzei este răsucit în formă de spirală), trofosporofile (cu dublu rol). Sporangii sunt grupaŃi în sori, pe faŃa inferioară a frunzelor. Sporii sunt izospori, iar protalele sunt monoice.

Polypodium vulgare L. - FeriguŃă (fig. 37) Plantă perenă cu rizom, înaltă de 10-30 cm. Frunzele sunt

penat-partite până la sectate, lung peŃiolate, cu sori rotunzi şi golaşi, dispuşi pe partea inferioară a lobilor, deoparte şi de alta a nervurii. Frecvent întâlnită în păduri de stejar până în etajul molidului, în

locuri umbroase, pe stâncării. Pteridium aquilinum (L.)

Kuhn - Feriga de câmp (fig. 38) Plantă perenă de talie înaltă,

50-150 cm. Frunzele sunt de 2-4 ori penat-sectate. Sorii sunt liniari, dispuşi pe partea inferioară a lobilor, pe margine, fiind protejaŃi atât de induzie, cât şi de marginea răsfrântă a lobilor.

Buruianǎ toxică. Creşte în pajiştile din regiunile colinare şi montane, fiind greu de combătut.

Dryopteris filix-mas (L.) Schott - Ferigǎ (fig. 39).

Plantă perenă cu rizom gros, înaltă de cca. 150 cm. Frunzele sunt mari, lung peŃiolate, de două ori penat-sectate, cu peŃiolul acoperit de scvame brun-roşcate. Pe partea inferioară a lobilor se găsesc sori reniformi, dispuşi în două şiruri paralele, deoparte şi de alta a

nervurii şi protejaŃi de o induzie. Creşte în pădurile de stejar până în etajul boreal, în păduri, tufărişuri. Planta este toxică, dar rizomul are şi proprietăŃi medicinale, conŃine filicină cu calităŃi antihelmintice (elimină viermii intestinali).

Fig. 37. Polypodium vulgare 1. aparat vegetativ; 2. sori; 3. sporange cu spori; 4. protal; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 39. Dryopteris filix-mas 1. plantǎ; 2. sor reniform;

3. sporange cu spori (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 38. Pteridium aquilinum 1. frunzǎ; 2. rizom; 3. faŃa inf. a unui lob; 4. sori protejaŃi de marginea rǎsfrântǎ a frunzei şi induzie; 5. sporange cu spori. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 31 -

Fig. 41. Nephrolepis exaltata Frunze cu sori liniari, protejaŃi

de induzie reniformǎ

Asplenium scolopendrium L. (Phyllitis scolopendrium (L.) Newman) - Limba cerbului, Nǎvalnic (fig. 40)

Plantă perenă de 20-60 cm înălŃime. Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, cu baza cordiformă. Pe partea inferioară a frunzelor, de o parte şi de alta a nervurii principale, sunt dispuşi sori liniari, paraleli între ei şi oblici faŃă de nervură, acoperiŃi de o induzie (membrană). Creşte în pădurile din etajul gorunului şi fagului.

Nephrolepis exaltata Schott. - Feriga de apartament (fig. 41)

Plantă perenă cu rizom şi stoloni filiformi la suprafaŃa solului. Frunzele sunt imparipenat-compuse. Foliolele au baza asimetrică, cu marginea serată şi prezintă pe partea inferioară, pe marginea lor, sori liniari, protejaŃi de o induzie reniformă.

Este o plantă termofilă, fiind cultivată în spaŃii protejate (seră, apartament), în scop decorativ. Ca plante de apartament, sunt cunoscute numeroase cultivaruri cu foliole penat-sectate - Elegantissima, dublu penat-sectate - Fluffy ruffles sau cu marginile ondulate - Verona.

Platycerium alcicorne Desv. - Ferigă coarne de cerb (fig. 42)

Este o epifită tropicală, cultivată ca plantă de apartament. Prezintă frunze groase, cărnoase, bifurcate ca nişte coarne. La noi în Ńarǎ nu produce spori.

Rezumat Regnul Plantae încadrează organisme eucariote pluricelulare, fotosintetizante, cu corpul

bine diferenŃiat. Acest regn cuprinde 3 încrengături: Bryophyta, Pteridophyta şi Spermatophyta. Increngătura Bryophyta cuprinde muşchi, plante autotrofe, de talie mică. Aceştia au corpul

diferenŃiat în rizoizi, tulpiniŃă şi frunzuliŃe, fǎrǎ vase conducătoare. ÎnmulŃirea se realizează prin spori, numiŃi briospori.

In ciclul de viaŃă al muşchilor predomină generaŃia gametofitică, reprezentată de muşchiul propriu-zis. Din această încrengătură sunt caracterizate două specii de muşchi din clasa Bryopsida.

Increngătura Pteridophyta cuprinde ferigile, cu corpul diferenŃiat în organe vegetative, cu vase conducătoare în structura lor, plante fără flori şi seminŃe. Ferigile se înmulŃesc prin spori, sau vegetativ prin rizomi.

În ciclul de viaŃă al ferigilor predomină generaŃia sporofitică (diploidă), căreia îi aparŃine planta verde (feriga). Din această încrengătură sunt prezentate şi caracterizate specii din următoarele clase: Lycopodiopsida, Equisetopsida şi Polypodiopsida.

Increngătura Spermatophyta cuprinde plante evoluate, având ca organe caracteristice floarea şi sămânŃa. În urma fecundării din ovul se formează sămânŃa.

Această încrengătură cuprinde două subîncrengături: Pinophytina (Gymnospermae) şi Magnoliophytina (Angiospermae).

Fig. 42. Platycerium alcicorne

Fig. 40. Asplenium scolopendrium (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 32 -

Intrebări: 1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Plantae. 2. Care sunt încrengăturile regnului Plantae şi ce caracteristici esenŃiale prezintă?. 3. Increngătura Bryophyta: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 4. Increngătura Pteridophyta: caracterizare, exemple de specii, importanŃă;

Bibliografie 1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucureşti. 2. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit.

Ceres, Bucureşti. 3. Hodişan I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 4. Morariu I., Todor I., 1966. Botanica sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 5. Pop I., Hodişan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică

sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti. 6. Săvulescu T., 1952-1976. Flora R.P. Române (R.S.România). Vol. I-XIII. Edit. Acad.

R.P.Române (R.S. România), Bucureşti.

Botanică sistematică

- 33 -

5.3. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA

Încrengătura Spermatophyta cuprinde plante evoluate, adaptate la viaŃa terestră, având ca organe caracteristice floarea şi sămânŃa. Floarea adăposteşte organele de reproducere sexuată.

În urma fecundării din ovul se formează sămânŃa. Această încrengătură cuprinde două subîncrengături: Pinophytina (Gymnospermae) şi

Magnoliophytina (Angiospermae).

5.3.1. Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae)

Cuvinte cheie: Pinophytina, Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida, Gnetopsida. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale subîncrengăturii Pinophytina şi familiilor

din această subîncrengătură, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Gimnospermele îşi au originea din cele mai străvechi ferigi, fiind frecvente în Carbonifer şi au atins apogeul în Mezozoic.

Sunt plante lemnoase, cu rădăcina rămuroasă, la unele cu micoriză (Pinus) sau pneumatofori (Taxodium).

Tulpina este ramificată de regulă monopodial, cu ramuri lungi (macroblaste) şi ramuri scurte (microblaste).

Din punct de vedere anatomic, gimnospermele prezintă fascicule conducătoare colateral-deschise, la care lemnul este constituit din traheide (vase imperfecte, cu punctuaŃii areolate). Creşterea în grosime a rădăcinii şi tulpinii se realizează prin activitatea meristemelor secundare (cambiul şi felogenul).

În toate organele plantei sunt prezente canale rezinifere, excepŃie la genul Taxus. Frunzele sunt aciculare, solzoase, rar bilobate, dispuse altern, opus sau verticilat şi de regulă

sunt persistente. Florile sunt lipsite de înveliş floral, sunt unisexuate, repartizate monoic sau dioic. Florile bărbăteşti sunt alcătuite din numeroase stamine aşezate spiralat pe un ax comun.

Staminele prezintǎ saci polenici, cu grǎunciori de polen. Florile femeieşti sunt reprezentate de solzi carpelari plani, grupate în inflorescenŃă de tip

con. Solzii carpelari sunt însoŃiŃi de bractee şi poartă pe partea superioară ovule descoperite. Polenizarea este anemofilă, polenul ajunge direct pe ovul prin intermediul vântului.

La gimnosperme fecundaŃia este simplă. Ovulele după fecundare se transformă în seminŃe golaşe, de unde şi numele subîncrengăturii. Embrionul are mai multe cotiledoane (2-20).

Deoarece carpelele sunt plane şi nu formează o cavitate ovariană, gimnospermele nu prezintă fruct.

Gimnospermele sunt răspândite pe tot globul, în special, în regiunile cu climă răcoroasă. În America de Nord şi Asia formează păduri întinse numite taiga.

Acestea se clasifică în 4 clase: Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida şi Gnetopsida.

5.3.1.1. CLASA CYCADOPSIDA (CYCADATAE)

Sunt plante tropicale asemănătoare cu palmierii, cu tulpina scurtă de tip stipes (neramificată), care poartă în vârf un buchet de frunze mari, penat-sectate. Florile sunt unisexuat-dioice. SeminŃele sunt îmbrăcate într-un înveliş cărnos, colorate în roz, roşu sau portocaliu. Plantele au canale secretoare de gome şi mucilagii, conŃinând glicozide toxice, care le protejează împotriva bacteriilor şi ciupercilor.

În această clasă sunt incluse specii fosile, dar şi plante actuale.

Botanică sistematică

- 34 -

ORDINUL CYCADALES

Familia Cycadaceae Cycas revoluta Thunb. - Cicas (fig. 43). Este un arbore cu tulpina stipes, acoperită de resturi de teci ale

frunzelor, înaltă de 2-3 m. Frunzele sunt mari, rigide, reunite în buchet terminal, penat-sectate, de cca. 5 mm lăŃime, revolute (rǎsucite în afarǎ). Se cultivă în scop decorativ, în spaŃii protejate, fiind o specie tropicală. Originar din China, Japonia.

5.3.1.2. CLASA GINKGOPSIDA

Cuprinde arbori cu frunze semicirculare, în formă de evantai (bilobate), căzătoare. Florile sunt unisexuate, repartizate dioic. Florile bărbăteşti au aspectul unor filamente, care poartă în vârf câte doi saci polenici, reunite pe un ax amentiform. Florile femeieşti au formă de cupă, sunt lung pedicelate şi au în vârf două ovule ortotrope (drepte). Partea externă a tegumentului seminal devine cărnoasă, iar cea internă se sclerifică, sămânŃa având aspect de drupă.

ORDINUL GINKGOALES

Familia Ginkgoaceae

Este reprezentată de un singur gen Ginkgo, cu o singură specie: Ginkgo biloba L. - Ginco (fig. 44) Arbore dioic de cca. 20 m înălŃime. Frunzele sunt bilobate, în

formă de evantai, cu nervaŃiune dihotomică, căzătoare. Înfloreşte în V-VI. SămânŃa este acoperită de un înveliş cărnos, gălbui, urât mirositor, comestibil. Se cultivă în parcuri şi grădini ca specie ornamentală. Frunzele sunt folosite în medicină pentru circulaŃia cerebrală (se obŃine medicamentul Tanacan). Este relict (supravieŃuitor) de la sfârşitul Paleozoicului. Originar din China.

5.3.1.3. CLASA PINOPSIDA (PINATAE)

Din această clasă sunt prezentate două ordine: Pinales şi Taxales.

ORDINUL PINALES Cuprinde 3 familii: Pinaceae, Taxodiaceae şi Cupressaceae.

Familia Pinaceae Cuprinde 10 genuri, cu cca. 300 de specii, răspândite în climatul boreal. Sunt arbori şi arbuşti răşinoşi, cu canale rezinifere. Tulpina este ramificată monopodial.

Frunzele sunt aciculare, solitare sau grupate în fascicule, persistente sau căzătoare. Florile sunt unisexuat-monoice. Florile bărbăteşti au forma unor conuri mici, fiind formate din numeroase stamine, dispuse în spirală pe un ax. Cele femeieşti sunt reprezentate de solzi carpelari, grupate în inflorescenŃă de tip con. Solzii carpelari sunt plani şi poartă pe partea superioară două ovule descoperite. Fiecare solz carpelar este însoŃit la bază de o bractee. Polenizarea este anemofilă. După fecundare din ovule rezultă seminŃele, care sunt de regulǎ aripate. Speciile din această familie au o mare importanŃă economică, ornamentală şi ecologică.

Genul Abies cuprinde specii de brad, cu frunze aciculare, persistente, orientate distih, turtite dorso-ventral, cu vârful emarginat şi baza lăŃită disciform, care lasă după cădere o cicatrice netedă.

Fig. 43. Cycas revoluta

Fig. 44. Ginkgo biloba: 1. ramurǎ cu flori bărbăteşti; 2. ramurǎ cu flori femeieşti; 3. floare femeiască 4. sǎmânŃǎ (dupǎ Wettstein)

Botanică sistematică

- 35 -

Conurile femeieşti sunt verticale pe ramuri, iar la maturitate se dezarticulează, solzii carpelari cad câte unul, rămânând pe ramuri doar axul inflorescenŃei. Bracteea este liniară, egală sau mai mare decât solzul carpelar.

Abies alba Miller - Brad (fig. 45) Arbore înalt până la 50 m. Frunzele sunt

aciculare, orientate distih, cu două dungi albe de stomate pe partea inferioară. Înfloreşte în V-VI. Creşte între 800-1700 m altitudine, pe soluri acide. Lemnul este valoros, fiind folosit în construcŃii, industria mobilei, iar din răşină se obŃine o terebentină de calitate. Este melifer şi medicinal, mugurii sunt folosiŃi pentru tratarea afecŃiunilor pulmonare, bolilor nervoase, diuretic. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental, având creştere înceată.

Abies concolor (Gord. et Glend.) Lindley ex Hildebr. - Brad argintiu

Arbore cu frunze aciculare, uşor curbate în sus, cu dungi de stomate prezente pe ambele feŃe. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din America de Nord.

Genul Picea cuprinde specii de molid, cu frunze aciculare, persistente, orientate spiralat, patru-muchiate, cu vârful ascuŃit, dispuse pe proeminenŃe lemnoase. Conurile femeieşti sunt pendule pe ramuri, iar la maturitate cad în întregime. Bracteea este mică, triunghiulară.

Picea abies (L.) Karsten - Molid (fig. 46) Arbore cu înălŃimea de până la 50 m. Înfloreşte în V-VI.

Frecvent întâlnit în etajul boreal (1200-1700 m altitudine), formând molidişuri sau în amestec cu fagul, bradul lariŃa. Prezintă aceeaşi importanŃă ca şi bradul. Cultivat în parcuri şi grădini în scop ornamental, fiind mai rezistent la poluare.

Picea pungens Engelm. cv. ‚Argentea’ - Molid argintiu Este un arbore cu frunze aciculare, înŃepătoare, de culoare

verde-albăstruie sau verde-argintie. Înfloreşte în V-VI. Cultivat în parcuri şi grădini ca specie ornamentală. Originar din America de Nord.

Genul Pseudotsuga prezintă bractee trilobată şi exsertă de solzii carpelari (bracteele ies în afara solzilor carpelari).

Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco - Duglas Arbore înalt până la 80 m. Frunzele sunt aciculare,

persistente, moi, scurt peŃiolate, orientate distih, turtite dorso-ventral, cu două dungi de stomate alburii pe partea inferioară, prin strivire degajă un miros de citrice. Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti sunt ovoidale, pendule şi cad în întregime la maturitate. Cultivat în scop ornamental, în parcuri şi grădini. Rezistent la ger, poluare, are creştere mult mai rapidă decât bradul. Este originar din America de Nord (Canada).

Genul Larix cu frunze căzătoare, grupate în fascicule. Larix decidua Miller - Larice, Zadă (fig. 47) Este un arbore înalt până la 50 de m. Frunzele sunt aciculare, moi, grupate câte 30-40 pe

microblast, căzătoare. Înfloreşte în IV-VI. Creşte din etajul fagului până în cel boreal (700-1700 m altitudine), în amestec cu fagul, molidul, bradul. Cultivat în parcuri şi grădini ca specie ornamentală.

Fig. 45. Abies alba 1. fragment de ramurǎ cu conuri femele; 2. frunzǎ; 3. solz carpelar (vedere ventralǎ), s. sǎmânŃǎ, a. aripǎ; 4. solz carpelar (vedere dorsalǎ), b. bractee, c. carpelǎ (dupǎ Strasburger)

Fig. 46. Picea abies 1. fragment de ramurǎ; 2. con femel; 3, 4. solz carpelar (vedere ventralǎ, vedere dorsalǎ), s. sǎmânŃǎ; sc solz carpelar, br.bractee (dupǎ Strasburger)

Botanică sistematică

- 36 -

Genul Cedrus cu frunze grupate în fascicule. Cedrus atlantica (Endl.) Carrière - Cedru algerian (fig. 48) Arbore cu înălŃimea de până la 40 m. În primele faze de

vegetaŃie lăstarii sunt foarte păroşi, mai târziu devin glabri. Frunzele sunt aciculare, persistente, rigide, verzi-albăstrui, grupate câte 25 pe microblast. Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti au 4-7 cm lung. şi cca. 4 cm diam., sunt verticale pe ramuri, iar la maturitate se dezarticulează. Este cultivat în scop ornamental. Originar din Algeria, Maroc.

Genul Pinus cuprinde specii de pin, cu două tipuri de ramuri: ramuri lungi (macroblaste) şi ramuri scurte (microblaste). Frunzele sunt aciculare, persistente, grupate câte 2-5 pe microblast. Solzii carpelari sunt lignificaŃi şi concrescuŃi cu bracteele.

Specii cu 2 frunze pe microblast: Pinus nigra Arnold - Pin negru Este un arbore cu ritidomul negru-cenuşiu, înalt de cca. 40 m.

Frunzele sunt aciculare, rigide, de 10-14 cm lungime. Înfloreşte în IV-VI. Conurile femeieşti sunt ovoidale, 4-8 cm lung., cu solzii carpelari lignificaŃi, cu vârful lǎŃit, romboidal, prevǎzuŃi cu o proeminenŃǎ centralǎ, se maturează în anul al 2-lea. Se cultivă în scop ornamental, subsp. nigra - pinul negru austriac, la care lăstarii şi conurile sunt cenuşii. În Banat se întâlneşte ca endemit subsp. banatica - pinul de Banat, cu lăstarii şi conurile galben-verzui.

Pinus sylvestris L. - Pin roşu (fig. 49) Arbore cu ritidomul roşu-cărămiziu, care se exfoliază în fâşii

longitudinale. Frunzele sunt aciculare, lungi de 4-7 cm. Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti sunt ovoidale, cca. 3 cm lung., cu solzii carpelari lignificaŃi. Creşte din etajul gorunului până în cel boreal (600-1700 m altitudine). Este cultivat în scop ornamental în parcuri, grădini, fiind rezistent la poluare. Lemnul este utilizat în industria mobilei, construcŃii, industria celulozei şi hârtiei. Mugurii sunt folosiŃi în tratarea afecŃiunilor căilor respiratorii.

Pinus mugo Turra - Jneapăn Este un arbust, înalt de cca. 3 m, cu tulpini târâtoare, cu vârful

ascendent. Frunzele sunt aciculare, de 3-7 cm lungime, îngrǎmǎdite spre vârful ramurilor. Înfloreşte în VI-VII. Conurile femeieşti sunt aproape sferice. Creşte în etajul subalpin şi alpin inferior (1800-2000 m altitudine), formând adesea pâlcuri întinse şi compacte. Este antierozional, fixează pantele abrupte. Din răşină se extrage o terebentină superioară, fiind numită balsam de CarpaŃi.

Specii cu 3 frunze pe microblast: Pinus ponderosa Douglas ex P. et C. Lawson - Pin galben (fig. 50). Arbore cu înălŃimea de până la 50 de m, cu ritidomul galben, adânc crăpat. Frunzele sunt

aciculare, rigide, curbate, de cca. 20 cm lungime. Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti au 8-15 cm lungime. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Fig. 48. Cedrus atlantica Ramurǎ cu con femeiesc

Fig. 47. Larix decidua

Fig.49. Pinus sylvestris 1. ramurǎ cu conuri; 2. frunze; 3. con femeiesc (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 37 -

Specii cu 5 frunze pe microblast: Pinus cembra L. - Zâmbru Arbore înalt până la 25 m. Frunzele sunt aciculare, rigide, 5-8

cm lung., cu marginile fin serate. Înfloreşte în V-VI. SeminŃele sunt mari, brun-roşcate, nearipate, numite coconari, comestibile. Creşte în etajul subalpin, alături de jneapăn. Specie ocrotită de lege, declarată monument al naturii.

Pinus wallichiana A.B. Jackson (P. excelsa Wallich) - Pin de Himalaia

Arbore înalt până la 50 m. Frunzele sunt aciculare, lungi de 10-18 cm, brumării. Înfloreşte în V. Conurile femeieşti sunt cilindrice, de cca. 25-30 cm lungime. Cultivat în scop ornamental. Originar din Himalaia.

Pinus strobus L. - Pin moale (fig. 51) Arbore până la 40 m înălŃime. Frunzele sunt aciculare, moi,

subŃiri, lungi de cca. 10 cm. Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti sunt scurt pedunculate, cilindrice, uşor încovoiate, brun-roşcate, lungi de 8-15 cm, se maturează în anul al 3-lea. Se cultivă în scop ornamental şi în plantaŃii forestiere. Originar din America de Nord.

Familia Taxodiaceae

Cuprinde plante asemănătoare cu cele din familia Pinaceae, cu deosebirea că solzii carpelari poartă câte 2-12 ovule, bracteele sunt concrescute parŃial sau total cu solzii carpelari.

Genul Taxodium are frunze căzătoare. Taxodium distichum (L.) L.C.M. Rich. - Chiparos de baltă

(fig. 52) Este un arbore înalt până la

40 de m, creşte în soluri mlăştinoase. Pe rădăcini se formează pneumatofori (rădăcini respiratoare), care ies la suprafaŃa apei asigurând respiraŃia. Frunzele sunt liniare, moi, căzătoare, cad împreună cu lăstarii. Înfloreşte în V.

Specie higrofită (iubitoare de apă), se cultivă în parcuri, pe marginea lacurilor, în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Genul Sequoiadendron cu frunze persistente Sequoiadendron giganteum (Lindl.) Buch. (Sequoia

gigantea (Lindl.) Dcne.) - Secvoia, Arborele mamut (fig. 53) Arbore cu înălŃimea de până la 100 m şi diametru de cca.

11 m. Frunzele sunt mici, subulate (îngust cilindrice, cu vârful atenuat), persistente, aşezate pe 3 rânduri, alipite de lăstari. Înfloreşte în V. Conurile femeieşti sunt ovoidale, de 5-8 cm lungime. Există exemplare care au 5000 de ani şi ajung până la 150 m înălŃime, cu circumferinŃa tulpinii depăşind 40 m. La noi se găsesc câteva exemplare cultivate la Băile Herculane, Cluj, GurahonŃ, Ploieşti. Este cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord (California).

Fig. 52. Taxodium distichum Fragment de ramurǎ cu con (dupǎ Flora of North America)

Fig. 53. Sequoiadendron giganteum 1. ramurǎ cu frunze şi conuri femele (dupǎ Watson, Frank D.)

Fig. 50. Pinus ponderosa 1. frunze; 2. con femeiesc; dupǎ Encyclopedia of Stanford Trees)

Fig. 51. Pinus strobus 1. frunze; 2. con femeiesc (dupǎ Flora R.P.R)

Botanică sistematică

- 38 -

Genul Cryptomeria cu specia Cryptomeria japonica (L. fil.) D. Don. - Criptomeria (fig. 54) Arbore cu înălŃimea de până la 50 m. Frunzele sunt

aciculare, rigide, persistente, aşezate pe 5 rânduri, aproape patente (perpendiculare pe lăstar). Înfloreşte în V-VI. Conurile femeieşti sunt globuloase, de 2-3 cm. Cultivat în scop ornamental. Este originar din Japonia.

Familia Cupressaceae

Cuprinde arbori şi arbuşti cu frunze persistente, solzoase, dispuse opus, rar aciculare şi grupate în verticil, cum ar fi la Juniperus. Florile sunt unisexuat-monoice, cu excepŃia genului Juniperus, la care sunt dioice. Staminele au 3-5 saci polenici, iar carpelele 2-20 ovule. Solzii carpelari sunt concrescuŃi complet cu bracteele.

Genul Chamaecyparis cu solzii carpelari cu vârful lăŃit. Chamaecyparis lawsoniana (A. Murray) Parl. - Chiparos

de California (fig. 55)

Arbore cu înălŃimea de până la 60 m, cu vârful nutant (aplecat). Frunzele sunt solzoase, opus şi decusat. Înfloreşte în V. Florile bărbăteşti sunt roşietice. Conurile femeieşti sunt mici (8mm diam.), globuloase, cu 6-8 solzi carpelari, cu vârful în formă de scut (lăŃit). Se cultivă în scop ornamental şi în plantaŃii forestiere. Este originar din America de Nord.

Genul Thuja are conurile femeieşti ovoidale, cu 3-6 perechi de solzi carpelari.

Thuja orientalis L. - Tuia, Arborele vieŃii (fig. 56). Este un arbore sau arbust înalt de cca. 10 m. Ramurile

sunt dispuse în planuri verticale. Frunzele sunt solzoase, opus şi decusat, concolore. Frunzele de pe feŃele turtite ale lăstarilor prezintă glande rezinifere sub forma unor adâncituri alungite. Înfloreşte în IV-V. Conurile femeieşti au solzii capelari cu vârful recurbat, la început sunt cărnoase, verzi-albăstrui, mai târziu se lignifică şi devin brune. SeminŃele sunt nearipate. Se cultivă în parcuri şi grădini ca specie ornamentală sau pentru gard viu. Este rezistent la secetă. Originar din China.

Thuja occidentalis L. - Tuia de Canada Arbore sau arbust asemănător cu specia precedentă. Spre

deosebire de aceasta, ramurile sunt dispuse în planuri orizontale. Frunzele sunt discolore, cele de pe feŃele turtite au glande rezinifere proeminente, sub forma unor ridicǎturi. Înfloreşte în IV-V. Solzii carpelari au vârful ascuŃit. SeminŃele sunt aripate. Specie cultivatǎ în scop ornamental sau pentru gard viu. Este rezistent la îngheŃ. Este originar din America de Nord.

Genul Juniperus cuprinde specii cu frunze aciculare, grupate în verticil sau solzoase, dispuse opus. Florile sunt unisexuat-dioice. Conurile femeieşti sunt sferice şi cărnoase.

Juniperus communis L. - Ienupăr (fig. 57) Arbust dioic de cca. 3 m înălŃime, cu lăstarii anuali trimuchiaŃi. Frunzele sunt aciculare,

mici, rigide, înŃepătoare, dispuse câte 3 în verticil. Înfloreşte în IV-V. Florile femeieşti sunt grupate în conuri mici, care prezintă în vârf 3 solzi carpelari cu câte un ovul. După fecundare, solzii

Fig. 54. Cryptomeria japonica ramurǎ cu frunze şi conuri (dupǎ Handbuch der Nadelholzkunde)

Fig 55. Chamaecyparis lawsoniana Ramurǎ cu frunze şi conuri femele

(original)

Fig. 56. Thuja orientalis Ramurǎ cu frunze şi conuri femele

(original)

Botanică sistematică

- 39 -

carpelari concresc, devin cărnoşi şi închid complet seminŃele, rezultând nişte formaŃiuni globuloase, negre-albăstrui, brumate. SeminŃele se maturează în anul al 2-lea sau al 3-lea.

Creşte în etajul boreal (1300-1800 m altitudine), în rarişti, margini de păduri, pajişti, pe solurile slab-acide. Conurile femeieşti au proprietăŃi diuretice, dar pot fi folosite la aromatizarea unor băuturi.

Juniperus sabina L. - Cetină de negi Arbust cu tulpini târâtoare şi ramuri ascendente, cu miros

neplăcut. Frunzele sunt solzoase, dar şi aciculare. Înfloreşte în IV-V. Conurile femeieşti sunt albăstrui-brumate, pendule. Creşte sporadic din etajul fagului până în cel boreal, preferând solurile calcaroase. Este toxic, din care se extrage oleum sabine, antihelmintic şi avortiv.

În scop ornamental se mai cultivă J. horizontalis, cu ramuri târâtoare, cu miros plăcut. Conurile femeieşti nu sunt brumate şi au pedunculul recurbat.

Juniperus virginiana L. - Ienupăr de Virginia Este un arbore înalt până la 30 m. Frunzele sunt solzoase, cu

vârful înŃepător, dar şi aciculare pe ramurile mai groase. Înfloreşte în IV-V. Cultivat în scop ornamental şi forestier. Originar din America de Nord.

ORDINUL TAXALES

Familia Taxaceae

Cuprinde arbori fără canale rezinifere. Florile sunt unisexuat-dioice, cele bărbăteşti sunt formate din 6-14 stamine, cu 4-8 saci polenici, iar cele femeieşti sunt reduse la o singură carpelă cu un ovul. SămânŃa este acoperită incomplet de aril (anexă cărnoasă a tegumentului). Familia cuprinde un singur gen Taxus, cu o singură specie:

Taxus baccata L. - Tisa (fig. 58) Arbore sau arbust dioic, înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt

liniare, moi, scurt peŃiolate, turtite dorso-ventral, discolore, verde închis pe partea superioară şi verde-deschis pe cea inferioară. Înfloreşte în IV-V. SămânŃa este înconjurată incomplet de aril, de culoare roşie. Întreaga plantă, în afară de aril, este toxică, datorită alcaloidului pe care îl conŃine, numit taxină. În Ńara noastră creşte sporadic în regiunea montană. Este o specie rarǎ, fiind ocrotită de lege, declarată monument al naturii. Se cultivǎ în scop ornamental, creşte foarte greu, dar suportă bine tunsul.

5.3.1.4. CLASA GNETOPSIDA

Sunt gimnosperme evoluate. Lemnul prezintǎ în structura internǎ, pe lângǎ traheide şi trahee (vase perfecte). Florile au un început de înveliş floral de tip perigon, redus la bractee.

Sunt arbuşti scunzi, puternic ramificaŃi.

Fig. 58. Taxus baccata 1. ramurǎ cu conuri ♂; 2. ramurǎ cu seminŃe acoperite de aril; 3. con ♂; 4. con ♀; 5. sǎmânŃa. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 57. Juniperus communis 1. ramurǎ cu conuri femele; 2. ramurǎ cu conuri mascule 3. con femel; 4. con mascul (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 40 -

ORDINUL EPHEDRALES

Familia Ephedraceae Cuprinde arbuşti scunzi, puternic ramificaŃi, cu frunze

dispuse opus, solzoase, concrescute, verzi la început, apoi devin alburii, brune.

Genul Ephedra Ephedra distachya L. - Cârcel (fig. 59) Este un arbust dioic, foarte ramificat, înalt de cca. 50 cm, cu

ramuri verzi, asimilatoare. Frunzele sunt reduse la teci, membranoase. Înfloreşte în VI-VII. Florile bărbăteşti sunt grupate în inflorescenŃe formate din câte o staminǎ, cu 2-8 antere. La baza florilor bărbăteşti se aflǎ douǎ bracteole concrescute care alcǎtuiesc un fel de perigon. Florile femeieşti sunt grupate câte 2 şi sunt protejate de un involucru care devine cărnos, de culoare portocaliu-roşietic, care închide cele două seminŃe.

Specie rar întâlnită în zona de stepă până în etajul gorunului, pe solurile nisipoase de pe litoralul Mării Negre, dar şi în judeŃele: Caraş-Severin, MehedinŃi, Buzău, ConstanŃa, Tulcea, Vaslui.

Planta conŃine alcaloidul efedrină utilizat în terapeutică. Din ramurile înflorite se preparǎ un ceai antibronşitic.

Rezumat Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae) cuprinde plante lemnoase, cu rădăcina

rămuroasă, la unele cu micoriză (Pinus) sau pneumatofori (Taxodium). Tulpina este ramificată de regulă monopodial, cu ramuri lungi (macroblaste) şi ramuri

scurte (microblaste). În toate organele plantei sunt prezente canale rezinifere, cu excepŃia genului Taxus. Frunzele sunt aciculare, solzoase, rar bilobate, dispuse altern, opus sau verticilat şi de

regulă sunt persistente. Florile sunt lipsite de înveliş floral, sunt unisexuate, repartizate monoic sau dioic. Florile bărbăteşti sunt formate din numeroase stamine, iar cele femeieşti sunt reprezentate

de solzi carpelari plani, grupate în inflorescenŃă de tip con. Solzii carpelari poartă pe partea superioară ovule descoperite. Polenizarea este anemofilă, polenul ajunge direct pe ovul prin intermediul vântului.

La gimnosperme fecundaŃia este simplă. Ovulele după fecundare se transformă în seminŃe golaşe. Embrionul seminŃei are 2-20 cotiledoane.

Deoarece carpelele sunt plane şi nu formează o cavitate ovariană, gimnospermele nu prezintă fruct.

Această subîncrengătură cuprinde 4 clase: Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida şi Gnetopsida. La fiecare clasă sunt prezentate caracteristicile de bază, insistându-se în mod special asupra clasei Pinopsida, cu următoarele familii: Pinaceae, Taxodiaceae, Cupressaceae şi Taxaceae. Sunt prezentate de asemenea caracterele generale ale familiilor şi genurilor, cu exemple de specii, cultivate în scop ornamental.

Fig. 59. Ephedra distachya 1. ramurǎ cu inflorescenŃe ♀; 2. ramurǎ cu inflorescenŃe ♂; 3. inflorescenŃǎ ♂; 4. secŃiune prin sămânŃă; 5. sǎmânŃǎ (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 41 -

Intrebări:

1. Care sunt caracterele esenŃiale ale subîncrengăturii Pinophytina? 2. Familia Pinaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 3. DiferenŃe între genul Abies şi genul Picea. Exemple de specii. 4. Familia Taxodiaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 5. Familia Cupressaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 6. Familia Taxaceae: caracterizare, exemple, importanŃă.

Bibliografie 1. Anghel Gh., Chirilă C., Baciu Eugenia, Turcu Gh., 1979. Botanică II. I.A.N.B.,

Bucureşti. 2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.

Edit. Agro-Silvică, Bucureşti. 3. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit. Ceres,

Bucureşti. 4. GrinŃescu I., 1985. Botanică ed. a II-a. Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 5. Morariu I., Todor I., 1966. Botanica sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,

Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti.

Botanică sistematică

- 42 -

5.3.2. Subîncrengătura Magnoliophytina (Angiospermae)

Cuvinte cheie: Magnoliophytina, Magnoliopsida (Dicotyledonatae), Liliopsida (Monocotyledonatae).

Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale subîncrengăturii Magnoliophytina şi a celor două clase: Magnoliopsida şi Liliopsida.

Subîncrengătura Magnoliophytina cuprinde cele mai evoluate plante, care au apărut în

Jurasic, dar au realizat o mare dezvoltare în Cretacic. Sunt plante lemnoase şi erbacee, cu rădăcina rămuroasă, pivotantă sau fasciculată.

Frunzele pot fi simple sau compuse, căzătoare sau persistente, dispuse altern, opus sau verticilat. Din punct de vedere anatomic, lemnul este reprezentat de trahee (vase perfecte), numai la

cele primitive există şi traheide (vase imperfecte). Florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu înveliş floral (periant sau perigon), excepŃie la

genul Salix, la care florile sunt nude. Carpelele sunt sudate prin marginile lor formând o cavitate ovariană, care închide ovulele. La angiosperme fecundaŃia este dublă. În urma fecundaŃiei, din ovul se formează sămânŃa, iar din ovar rezultă fructul. Apare pentru

prima dată fructul, care închide seminŃele, fiind organul caracteristic angiospermelor. Această subîncrengătură cuprinde două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) şi

Liliopsida (Monocotyledonatae).

5.3.2.1. CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)

Cuprinde cel mai mare număr de specii de plante, răspândite pe întreg globul, cca. 190.000. Se caracterizează prin aceea că embrionul are două cotiledoane. Rădăcina embrionară se

dezvoltă din radicula embrionului. Limbul frunzei prezintă nervaŃiune penată sau palmată, foarte rar arcuată (Cornus). Florile sunt pe tipul 5 sau 4, foarte rar pe tipul 3 (Berberis). Plantele lemnoase şi unele perene prezintă îngroşări secundare, rezultate din activitatea cambiului şi felogenului. Această clasă este împărŃită în 6 subclase: Magnoliidae, Hamamelidae, Caryophyllidae, Rosidae, Dilleniidae şi Asteridae.

I. SUBCLASA MAGNOLIIDAE

Cuvinte cheie: Magnoliales, Berberidales, Nymphaeales, Ranunculales, Papaverales. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Magnoliidae cuprinde plante erbacee şi lemnoase, cu flori hermafrodite. Din punct

de vedere biochimic, plantele conŃin uleiuri eterice, alcaloizi s.a. Din subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Magnoliales, Berberidales, Nymphaeales, Ranunculales şi Papaverales.

ORDINUL MAGNOLIALES

Familia Magnoliaceae

Familia Magnoliaceae cuprinde cca. 230 de specii de arbori şi arbuşti, răspândiŃi în zonele tropicale şi subtropicale. Din punct de vedere anatomic, Ńesutul conducător lemnos prezintă traheide. Frunzele sunt dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, solitare, cu înveliş floral perigon petaloid. Perigonul, androceul şi gineceul sunt formate din numeroase elemente libere, dispuse spirociclic. Ovarul este superior. Fructele sunt multiple.

Formula floralǎ: * P∞ A∞ G∞

La noi în Ńară se cultivă ca specii ornamentale.

Botanică sistematică

- 43 -

Genul Magnolia cuprinde specii de magnolii, cu frunze întregi. Fructul este polifoliculă, cu 1-2 seminŃe acoperite de aril roşu-portocaliu. SeminŃele pentru a germina li se îndepărtează arilul.

Magnolia hypoleuca Sieb. et Zucc. (M. obovata Thunb.) Arbust sau arbore cu ramuri roşcate, glabre. Frunzele sunt

obovate. Florile sunt alb-gălbui, mari, puternic odorante, apar după înfrunzire. Înfloreşte în V-VI. Este originar din Japonia.

Magnolia x soulangeana Soulange-Bodin (M. liliiflora x M. Denudata - fig. 60).

Este un arbore cu lăstari păroşi. Florile sunt mari, roz-purpurii, apar odată cu frunzele. Înfloreşte în IV.

Magnolia kobus DC. Arbore cu lăstari păroşi. Florile sunt albe cu 6 tepale, cele

externe sunt mai mici decât cele interne, cu înflorire protantă (apar înainte de înfrunzire). Înfloreşte în IV-V. Originar din Japonia.

Magnolia stellata (Sieb. et Zucc.) Maxim. Este un arbore cu lăstari păroşi. Frunzele au forme

diferite, sunt obovate şi eliptice. Florile sunt albe, cu 9-18 tepale egale, extinse în stea, apar înainte de înfrunzire. Înfloreşte în III-IV. Originar din Japonia.

Genul Liriodendron se caracterizează prin frunze tetralobate, fruct polisamară.

Liriodendron tulipifera L. - Arbore lalea (fig. 61) Este un arbore înalt de până la 30 m. Florile sunt

mari, galben-verzui, cu striuri portocalii. Frunzele şi florile sunt asemănătoare lalelelor. Înfloreşte în VI-VII. Fructul este polisamară, cu seminŃe fără aril. Cultivat în parcuri şi grădini ca specie ornamentală. Originar din America de Nord.

ORDINUL BERBERIDALES

Familia Berberidaceae

Cuprinde arbuşti, rar plante erbacee. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt pe tipul 3, cu învelişul floral periant, grupate de regulă în inflorescenŃă de tip racem. Androceul are 6 stamine cu filamente sensibile la atingere, iar gineceul este unicarpelar, superior. Fructul este bacă.

Formula florală: * K3+3 C3+3 A3+3 G1

Genul Berberis cuprinde arbuşti spinoşi, cu frunze simple. Berberis vulgaris L. - Dracilă (fig. 62) Arbust de cca. 3 m înălŃime. Frunzele sunt eliptice până la

obovate, serat-spinoase, unele transformate în spini, căzătoare. Florile sunt galbene, grupate în raceme pendule. Fructele sunt bace roşii, bogate în vitamina C. Înfloreşte în V-VI. Creşte de la câmpie până în etajul gorunului, în locuri însorite, tufărişuri. Este gazdă intermediară pentru rugina grâului (Puccinia graminis). Se cultivă în scop ornamental cv. Atropurpurea, cu frunze purpurii. Specia are şi proprietăŃi tinctoriale (pentru obŃinerea de coloranŃi).

Berberis julianae C.K. Schneider - Dracilǎ Arbust de cca. 2 m înǎlŃime. Frunzele sunt persistente,

eliptic-lanceolate, serat-spinoase. Florile sunt galbene, grupate în

Fig. 62. Berberis vulgaris 1. ramurǎ cu inflorescenŃǎ; 2. floare; 3. ramurǎ cu fructe (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 61. Liriodendron tulipifera 1. ramurǎ cu flori; 2. fruct polisamarǎ

Fig. 60. Magnolia x soulangeana 1. ramurǎ cu flori; 2. secŃiune long. prin floare; 3. fruct polifoliculǎ

Botanică sistematică

- 44 -

raceme. Înfloreşte în V-VI. Bacele sunt negre-albăstrui, acoperite de pruină. Cultivat în scop ornamental în parcuri şi grădini. Este originar din China.

Berberis thunbergii DC.- Dracilă japoneză Arbust de 1,5 m înălŃime. Frunzele sunt obovate, cu

marginea întreagă, căzătoare. Florile sunt galbene, solitare sau grupate câte 2-4 în raceme scurte. Înfloreşte în VI. Bacele sunt roşii şi persistente mult timp. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din Japonia.

Genul Mahonia sunt arbuşti fără spini, cu frunze compuse.

Mahonia aquifolium (Pursh) Nutt. - Mahonie (fig. 63) Arbust de cca. 1 m înălŃime. Frunzele sunt persistente,

imparipenat-compuse, cu foliole spinos-dinŃate, lucioase. Florile sunt galbene, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-V. Bacele sunt neagre-albăstrui, brumate. Se cultivă în scop ornamental. Originar din America de Nord.

ORDINUL NYMPHAEALES

Familia Nymphaeaceae

Cuprinde plante acvatice perene, cu rizomi şi rǎdǎcini adventive. Frunzele sunt alterne, ovate până la subrotunde, cu sinusul bazal profund, lung peŃiolate, natante (plutitoare) sau submerse. Florile sunt mari, solitare, cu învelişul floral periant, cu elemente libere. Fructul este capsulă sau bacă. SeminŃele conŃin pe lângă endosperm şi perisperm.

Formula florală: * K6-3 C∞-6 A∞ G(∞)

Nymphaea alba L. - Nufăr alb (fig. 64)

Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt mari, pieloase, orbiculare (circulare), întregi, natante. Florile sunt mari, albe, cu sepalele mai mici decât petalele, căzătoare. Înfloreşte în VI-IX. Capsula este sferică, pe ea se observă urmele staminelor. Rizomii sunt bogaŃi în amidon şi tanin, au proprietăŃi medicinale şi tinctoriale. Creşte în apele stagnate sau lin curgătoare, dar se şi cultivă în bazine ca plantă ornamentală.

Nymphaea lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzs. - Floare de Tău Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt orbiculare, cu marginea sinuat-dinŃată. Florile sunt

mari, (10-14 cm), alb-gălbui. Înfloreşte în VII-IX. Specie rară, creşte în apele termale de lângă Oradea, în pârâul PeŃea şi Cordău. Este relict tropical, fiind ocrotită de lege.

Victoria regia - Lindl. Plantă perenă, cu frunze circulare mari, cca. 2 m în diametru. Florile sunt mari, albe-

roşietice, odorante. La noi în Ńară se cultivă în spaŃii protejate, serele grădinilor botanice din Bucureşti, Cluj. Este originară din bazinul Amazonului.

ORDINUL RANUNCULALES

Familia Ranunculaceae

Cuprinde peste 1.500 de plante erbacee, rar lemnoase (Clematis) cu frunze alterne, rar opuse (Clematis), simple, rar compuse (Clematis), divizate sau întregi. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe. Învelişul floral poate fi periant sau perigon, cu elemente aşezate ciclic. Staminele şi carpelele sunt numeroase, dispuse spirociclic. Între învelişul floral şi androceu se găsesc glande nectarifere. Fructul este multiplu, dar poate fi şi simplu de tip capsulă (Nigella).

Fig. 64. Nymphaea alba a. dispoziŃia componentelor florale; b. fruct; (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 63. Mahonia aquifolium

Botanică sistematică

- 45 -

Majoritatea speciilor din această familie sunt toxice, din punct de vedere biochimic conŃin alcaloizi, glicozizi.

Pentru că familia este neomogenă se împărte în 2 subfamilii: Helleboroideae şi Ranunculoideae.

Subfamilia Helleboroideae

Cuprinde specii cu flori actinomorfe sau zigomorfe, cu învelişul floral perigon, cu nectarii evidente. Fructul este polifoliculă, rar foliculă (Consolida) sau capsulǎ (Nigella).

Formula florală: *; .|. P5-10 A ∞ G 5-1

Specii cu flori actinomorfe:

Helleborus purpurascens Waldst. et Kit. - Spânz (fig. 65) Este o plantă perenă cu rizom, de cca. 30 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat-sectate, dispuse

altern. Florile sunt mari, cu 5 tepale purpurii-violete pe faŃa externă şi verzui pe cea internă. Nectariile au formă de cornet. Înfloreşte în II-IV. Fructul este polifoliculă. Creşte în pădurile din etajul fagului până în cel montan (700-1300 m altitudine)

Planta este toxică, conŃine heleboreină şi heleborină, cu proprietăŃi medicinale, fiind folosită în industria farmaceutică pentru prepararea unor medicamente cu efecte cardiotonice şi antireumatice (Boicil).

Aquilegia vulgaris L. - Căldăruşă (fig. 66). Plantă perenă, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt de 2-3 ori ternate (compuse din 3 părŃi),

dispuse altern. Florile sunt nutante, de regulă albastre-liliachii, roze sau albe, cu 5 nectarii pintenate, cu vârful uşor curbat în jos. Înfloreşte în VI-VII. Fructul este polifoliculă. Este o specie europeană, cultivată ca plantă ornamentală.

Caltha palustris L. - Calcea calului Plantă perenă, de 15-30 cm înǎlŃime. Frunzele sunt reniforme, cu marginea crenată. Florile

sunt galbene, fără nectarii. Înfloreşte în IV-VII. Fructul este polifoliculă. Plantă toxică, higrofită, întâlnită de la câmpie până la munte, pe soluri mlăştinoase.

Fig. 67. Trollius europaeus 1. planta; 2. fruct; 3. folicula (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig 65. Helleborus purpurascens (dupǎ Flora R.P.R.)

Fig. 66. Aquilegia vulgaris (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 46 -

Trollius europaeus L. - Bulbuci (fig. 67) Plantă perenă de cca. 60 cm. Frunzele sunt palmat-sectate. Florile sunt solitare, globuloase,

cu numeroase tepale galbene curbate spre interior. Înfloreşte în VI-VII. Plantǎ rarǎ, toxică, creşte în pajiştile din etajul fagului pânǎ în cel subalpin.

Specii cu flori zigomorfe: Aconitum tauricum Wulf. - Omag (fig. 68) Plantă perenă cu rizom, înaltă până la 60 cm. Frunzele

sunt palmat-partite, dispuse altern. Florile sunt violete, grupate într-un racem terminal dens. Tepala superioară are formă de cască (coif). Înfloreşte în VIII-IX. Creşte în etajul boreal până în cel subalpin (1300-2000 m altitudine). Este foarte toxică (în special rizomii şi seminŃele), datorită conŃinutului în alcaloizi aconitină, napelină ş.a., cu proprietǎŃi medicinale, folosiŃi pentru obŃinerea unor medicamente (Tusomag, Sirogal etc). Doza letalǎ de aconitinǎ pentru un adult este de 5mg.

Delphinium cultorum Voss - NemŃişor cultivat Este o plantă perenă, de talie înaltă, până la 150 cm.

Frunzele sunt palmat-divizate. Florile sunt albastre, grupate în raceme terminale, cu tepala superioară prevăzută cu un pinten uşor curbat şi încreŃit. Înfloreşte în VI-IX. Foliculele sunt glabre (fără perişori). Se cultivă în scop ornamental.

Consolida regalis S.F. Gray - NemŃişor de câmp (fig. 69)

Plantă anuală de cca. 40 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt albastre, grupate în raceme. Perigonul este format din 5 tepale, tepala superioară se prelungeşte într-un pinten lung de cca. 2 cm, cu două nectarii concrescute. Înfloreşte în VI-VIII. Fructul este foliculă. Buruiană toxică în culturile de cereale.

Subfamilia Ranunculoideae

Încadrează specii cu flori actinomorfe, învelişul floral poate fi periant sau perigon. Fructul este poliachenă.

Formula florală: * K5 C5 A∞ G∞

Specii cu periant: Genul Ranunculus cuprinde plante erbacee, cu petale

galbene, care au la bază, câte o gropiŃă nectariferă (foveolă), acoperită de un solzişor. În Ńara noastră se întâlnesc 35 de specii, dintre care amintim:

Ranunculus arvensis L. - Piciorul cocoşului de semănături. Plantă anuală, de 20-30 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat-sectate, cu segmente liniar-

lanceolate, dispuse altern. Florile sunt galbene, cu sepale alipite de corolă, grupate în cime. Înfloreşte în V-VII.

Achenele sunt comprimate, prevăzute cu un rostru curbat şi au pe suprafaŃa lor spinişori. Buruiană segetală şi ruderală.

Fig. 69. Consolida regalis 1. plantǎ; 2. secŃiune prin floare; 3. pinten nectarifer; 4. folicule (dupǎ Flora R.P.R.)

Fig. 68. Aconitum tauricum (dupǎ Missouri Botanical Garden)

Botanică sistematică

- 47 -

Ranunculus repens L. - Piciorul cocoşului (fig. 70) Plantă perenă cu stoloni târâtori de cca. 40 cm înǎlŃime.

Frunzele bazale sunt lung-peŃiolate, trisectate, iar cele superioare sesile, trifidate sau întregi. Florile sunt galben-aurii grupate în cime. Înfloreşte în V-VIII.

Creşte prin locuri umede şi mlăştinoase.

Ranunculus ficaria L. - Untişor, Grâuşor (fig.71)

Este o plantă perenă, cu rǎdǎcini adventive tuberizate, înaltǎ de cca. 15 cm. Frunzele sunt lucioase, cărnoase, triunghiular-cordate. În axila acestora se formează bulbili, prin care planta se înmulŃeşte vegetativ. Florile sunt solitare, cu 3 sepale şi 8-12 petale galben-aurii. Înfloreşte în IV-V. Creşte prin păduri şi tufărişuri, pe soluri umede. Frunzele tinere (până la înflorire) pot fi consumate ca salată, mai târziu planta este toxică.

Genul Adonis Adonis vernalis L. - RuscuŃa de primăvară (fig. 72). Este o plantă perenă cu rizom gros, lemnos, înaltă până la 40

cm. Frunzele sunt de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt mari, solitare, cu 10-20 petale galben-aurii. Înfloreşte în III-V. Creşte în pajiştile însorite din zona de stepă până în etajul gorunului. Planta conŃine adonidină, alcaloid toxic, cu utilizări medicinale pentru bolile de inimă.

Specii cu perigon:

Anemone ranunculoides L. - PăştiŃa Plantă perenǎ, cu rizom orizontal, de cca. 20 cm înălŃime.

Prezintǎ o frunză lung peŃiolată, trisectată. Florile sunt galbene, solitare, cu 5 tepale, au la bază un involucru din 3 frunze trisectate. Înfloreşte în III-V. Creşte în pădurile de foioase.

Anemone nemorosa L. - Floarea Paştelui Plantă perenă cu rizom. Florile sunt albe, cu 6-12 tepale.

Înfloreşte în III-V. Creşte în pădurile de foioase. Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb. - DediŃei de munte (fig. 73) Plantă perenă, păroasă, cu tulpina de tip scap, de cca. 15

cm înălŃime. Frunzele sunt sectate, dispuse bazal. Florile sunt solitare, mari (4-5 cm), nutante (aplecate), de

culoare violet-închis. Înfloreşte în III-IV. Poliachenele sunt însoŃite de stilele alungite, alb-păroase, persistente. Creşte în zona de deal şi munte, pe coastele însorite. Planta este toxică în stare verde.

Clematis vitalba L. - Curpen de pădure Este o liană cu frunze dispuse opus, imparipenat-

compuse, care se agaŃă de suport prin peŃiolurile transformate în

Fig. 71. Ranunculus ficaria (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 72. Adonis vernalis 1. rizom; 2. planta cu flori; 3. fruct. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 73. Pulsatilla montana

Fig. 70. Ranunculus repens 1. plantǎ cu stoloni; 2. petalǎ cu foveolǎ nectariferǎ 3. achenǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 48 -

cârcei. Florile sunt albe, grupate în cime. Înfloreşte în VI-IX. Poliachenele sunt însoŃite de stilele persistente, păroase. Creşte prin păduri şi tufărişuri. Este toxic, datoritǎ alcaloidului clematinǎ. Poate fi cultivat în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor.

Clematis x jackmanii Moore (C. lanuginosa x viticella), fig. 74. Liană cu frunze imparipenat-compuse, opuse. Florile sunt

solitare, mari (5-7 cm), violete, albe, roze. Cultivată în scop ornamental. Înfloreşte în V.

ORDINUL PAPAVERALES

Din cadrul acestui ordin sunt descrise două familii: Papaveraceae şi Fumariaceae.

Familia Papaveraceae

Familia Papaveraceae cuprinde plante erbacee cu latex sau cu suc apos. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse altern, fǎrǎ stipele. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, cu 2 sepale cǎzǎtoare şi 4 petale. Fructul este capsulă. Formula florală: * K2 C2+2 A∞-4 G(∞-2)

Genul Papaver cuprinde specii de mac cu latex alb, fruct capsulă poricidă.

Papaver rhoeas L. - Mac roşu (fig. 75) Este o plantă anuală, cu tulpina înaltă de cca. 90 cm,

prevăzută cu peri patenŃi. Frunzele sunt penat-partite până la sectate. Florile sunt solitare, cu petale roşii, care au o pată neagră la bază. Înfloreşte în V-VII. Capsula este poricidă cu stigmat stelat, sesil, persistent. SeminŃele sunt brune, reniforme, cu tegumentul seminal reticulat. Buruiană toxicǎ întâlnitǎ în culturile de păioase, dar şi în locuri ruderale.

Papaver somniferum L. - Mac cultivat Plantă anuală glaucă (acoperită de pruină). Frunzele bazale

sunt peŃiolate, penat-divizate, iar cele superioare sunt sesile, amplexicaule (înconjoară tulpina prin baza lor), inegal-serate. Florile sunt solitare, alb-roze sau liliachii. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivǎ ca plantǎ medicinalǎ. Prin inciziile făcute în capsulele verzi, din latex se obŃine opiumul brut, din care se extrag numeroşi alcaloizi, cum ar fi: morfina, papaverina, codeina, narcotina, substanŃe cu proprietăŃi calmante, fiind utilizate în medicină sub control strict. SeminŃele sunt bogate în ulei, folosite în patiserie, iar uleiul în industria vopselelor.

Papaver orientale L. - Mac turcesc Este o plantă perenă de talie înaltă, cca. 90 cm. Florile sunt

mari (10-15 cm), roşii-cărămizii, cu sepale persistente (excepŃie). Înfloreşte în VI-VIII. Cultivată în scop ornamental. Originară din Asia de Sud-Vest.

Genul Chelidonium cuprinde plante cu latex portocaliu, flori grupate umbeliform, fruct capsulă unilocularǎ.

Chelidonium majus L. - Rostopască, Iarbă de negi (fig. 76) Este o plantă perenă, de cca. 60 cm înǎlŃime. Frunzele sunt imparipenat-compuse, alterne. Florile sunt galbene, grupate umbeliform. Înfloreşte în V-IX. Capsula este silicviformǎ, de

3-5 cm lungime. Creşte prin tufărişuri, locuri ruderale, pe soluri nitrofile. Planta are proprietăŃi medicinale, din flori se prepară un ceai pentru bolile de ficat. Latexul portocaliu este toxic, conŃine numeroşi alcaloizi, folosit în medicina populară la vindecarea negilor.

Fig. 74. Clematis x jackmanii (original)

Fig. 75. Papaver rhoeas 1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ (dupǎ Koehler's Medicinal-Plants)

Botanică sistematică

- 49 -

Genul Eschscholzia cuprinde plante cu suc apos. Sepalele sunt unite în formă de glugă. Fructul este capsulă valvicidă, cilindrică.

Eschscholzia californica Cham. - Mac californian Plantă anuală, de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele sunt verzi,

glauce, penat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt mari, galben-portocalii. Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este originară din America de Nord.

Familia Fumariaceae

Familia Fumariaceae cuprinde plante erbacee cu suc apos. Frunzele pot fi simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, puternic zigomorfe, cu 2 sepale libere. Corola prezintă 4 petale, cele două externe sunt dilatate la bază saciform sau petala superioară este pintenată. Fructul este capsulă sau achenă.

Dicentra spectabilis (L.) Lem. - Cerceii doamnei (fig. 77)

Este o plantă perenă, de cca. 40 cm înălŃime. Frunzele sunt peŃiolate, de 2-3 ori ternate. Florile sunt roşii-roze, albe, pendule, grupate în raceme unilaterale. Acestea au 4 petale, cele 2 externe sunt dilatate saciform la bază şi au vârful recurbat.

Înfloreşte în V-VII. Fructul este capsulă. Cultivată ca plantă decorativă în grădini şi parcuri. Originară din Asia de Est.

Fumaria schleicheri Soy. Willem. - FumăriŃă (fig. 78) Plantă anuală, de cca. 30 cm înǎlŃime. Frunzele sunt penat-sectate, cu segmente filiforme.

Florile sunt roze, grupate în raceme. Înfloreşte în V-IX. Fructul este o achenă. Buruiană întâlnită în culturi.

Corydalis solida (L.) Clairv. - Brebenei (fig. 79) Plantă perenă cu tubercul globulos, de cca. 20 cm înălŃime. Florile sunt albe sau violacee,

grupate în raceme terminale. Înfloreşte în III-IV. Fructul este capsulă. Frecvent întâlnită în păduri şi tufărişuri din zona de silvostepă, până în etajul boreal.

Fig. 78. Fumaria schleicheri (original)

Fig. 79. Corydalis solida (dupǎ Dave's Garden)

Fig 77. Dicentra spectabilis

Fig. 76. Chelidonium majus 1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 50 -

Rezumat

Subîncrengătura Magnoliophytina cuprinde cele mai evoluate plante, care prezintă următoarele caracteristici: florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu înveliş floral (periant sau perigon); carpelele sunt sudate prin marginile lor formând o cavitate ovariană, care închide ovulele. La angiosperme fecundaŃia este dublă. În urma fecundaŃiei, din ovul se formează sămânŃa, iar din ovar rezultă fructul. Apare pentru prima dată fructul, care închide seminŃele, fiind organul caracteristic angiospermelor.

Această subîncrengătură cuprinde două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) şi Liliopsida (Monocotyledonatae).

Clasa Magnoliopsida este împărŃită în 6 subclase: Magnoliidae, Hamamelidae, Caryophyllidae, Rosidae, Dilleniidae şi Asteridae.

Din subclasa Magnoliidae sunt prezentate 5 ordine: Magnoliales, Berberidales, Nymphaeales, Ranunculales şi Papaverales, cu familiile: Magnoliaceae, Berberidaceae, Nymphaeaceae, Ranunculaceae, iar din ordinul Papaverales sunt prezentate două familii: Papaveraceae şi Fumariaceae. In cadrul fiecărei familii sunt prezentate caracterele generale, cu speciile cele mai reprezentative şi importanŃa lor.

Intrebări: 1. Familia Magnoliaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 2. Familia Berberidaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 3. Familia Nymphaeaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă 4. Familia Ranunculaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 5. Familia Papaveraceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 6. Familia Fumariaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie 1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucureşti. 2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.

Edit. Agro-Silvică, Bucureşti. 3. Gleason H. et Cronquist A., 1993. Manual of Vascular Plants of Northeastern United

States and Adjacent Canada. New York. 4. Gorenflot R., 1980. - Biologie vègètale. Paris, New York, Barcelona, Milan. 5. Pârvu C., 2005. Enciclopedia plantelor, Vol.IV. Edit. Tehnică, Bucureşti. 6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,

Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 7. Pop I., Hodişan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică

sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti. 8. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucureşti. 9. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria.

Botanică sistematică

- 51 -

II. SUBCLASA HAMAMELIDAE

Cuvinte cheie: Hamamelidae, Hamamelidales, Urticales, Juglandales, Fagales. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă,

cu exemple de specii şi importanŃa lor. Subclasa Hamamelidae cuprinde plante lemnoase (rar erbacee), cu frunze de regulă simple,

dispuse altern. Florile sunt unisexuate, rar hermafrodite, cu învelişul floral perigon sepaloid. La majoritatea speciilor, florile sunt grupate în amenŃi. Polenizarea este anemofilă. Fructele sunt simple: achenă, samară, rar drupă sau capsulă, uneori sunt compuse cu participarea întregii inflorescenŃe.

Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Hamamelidales, Urticales, Juglandales şi Fagales.

ORDINUL HAMAMELIDALES

Familia Platanaceae

Cuprinde un singur gen Platanus, din care se prezintă o singură specie:

Platanus x acerifolia (Ait.) Willd. (P.orientalis x P.occidentalis) - Platan (fig. 80)

Este un arbore înalt până la 30 m, cu ritidomul alb, care se exfoliază în fâşii longitudinale. Frunzele sunt palmat-lobate până la fidate, dispuse altern. Florile sunt unisexuat-monoice, grupate în capitule sferice. Capitulele femele sunt de regulă câte două pe un peduncul comun.

Înfloreşte în V. Fructele sunt poliachene, reunite în capitule sferice. Cultivat în scop ornamental.

ORDINUL URTICALES

Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Ulmaceae,

Moraceae, Cannabaceae şi Urticaceae.

Familia Ulmaceae Cuprinde plante lemnoase, cu frunze asimetrice la bazǎ,

dispuse altern. Florile sunt hermafrodite sau hermafrodite şi unisexuate (mascule), cu învelişul floral perigon sepaloid. Fructul poate fi samară sau drupă.

Genul Ulmus cu fructul samară Ulmus glabra Hudson (U. montana Stokes) - Ulm de munte

(fig. 81) Arbore înalt până la 30 m. Frunzele sunt scurt peŃiolate,

obovate, dublu serate. Florile sunt grupate în cime. Înfloreşte în IV-V. Fructul este samară cu achena situată central, înconjurată de o aripă. Frecvent întâlnit în etajul gorunului şi fagului. Se cultivă în scop ornamental cv ‚Pendula’ - Ulm pletos, cu ramuri pendule.

Ulmus minor Miller - Ulm de câmp Spre deosebire de specia precedentă, frunzele sunt lung

peŃiolate, samara este obovată cu achena aşezată excentric. Creşte frecvent în pădurile de silvostepă. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Fig. 81. Ulmus glabra (dupǎ Wikipedia encyclopedia)

Fig. 80. Platanus x acerifolia

Botanică sistematică

- 52 -

Genul Celtis cu fructul drupă. Celtis occidentalis L. - Sâmbovinǎ Arbore înalt de până la 20 de m. Frunzele sunt ovate, cu marginea serată. Fructul este drupă

de culoare brună. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Familia Moraceae Familia Moraceae cuprinde specii lemnoase cu latex. Frunzele sunt alterne, stipelate. Florile

sunt unisexuat-monoice, de regulǎ pe tipul 4, cu perigon sepaloid, grupate în inflorescenŃe dense sau închise într-o cavitate piriformă cărnoasă (axa inflorescenŃei). Fructul este compus, soroză sau siconă, rezultat din inflorescenŃă, prin concreşterea învelişurilor florale.

Genul Morus cuprinde specii de dud, cu fructul soroză. Morus alba L.- Dud alb (fig. 82) Arbore înalt de cca. 15 m. Frunze sunt ovate, glabre. Florile

sunt unisexuat-monoice, grupate în inflorescenŃă spiciformă. Soroza este pedunculată, de culoare alb-roză. Se cultivă pentru fructele comestibile; frunzele utilizate în sericicultură (creşterea viermilor de mătase); pentru lemnul folosit la confecŃionarea butoaielor, dar şi în scop ornamental. Este originar din China.

Morus nigra L. - Dud negru Arbore înalt de cca. 10 m. Spre deosebire de specia

precedentă, frunzele sunt pubescente pe partea inferioară, soroza este neagră şi aproape sesilă. Cultivat în scop alimentar, tinctorial. Specie mediteraneană.

Genul Ficus are fructul siconă. Ficus carica L. - Smochin (fig. 83) Este un arbust sau arbore înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt

palmat-fidate, căzătoare. Florile sunt unisexuat-monoice, situate în interiorul unei cupe piriforme (axa inflorescenŃei) cărnoase, care se deschide printr-un por aflat la partea superioară. Florile bărbăteşti sunt situate spre partea superioară a cupei, iar cele femeieşti la baza cupei. Înfloreşte în III-VIII. Fructele sunt achene care concresc cu receptaculul cărnos, formând un fruct compus, numit siconă. Plantă termofilă, se cultivă sporadic în sudul Ńării pentru fructele comestibile. Pe timpul iernii trebuie protejat împotriva îngheŃului. Specie mediteraneană.

Din acest gen, se cultivă ca plante decorative prin frunze, în seră şi apartament, următoarele specii:

Ficus elastica Roxb.- Ficus Arbust sau arbore cu frunze mari, eliptice, întregi, lucioase,

persistente. Este originar din India. Ficus lirata Warb. - Ficusul vioarǎ Arbust cu frunze mari, obovate, persistente. Originar din

Africa tropicală. Ficus benjamina - Ficusul mesteacǎn Arbore sau arbust ramificat, cu ramuri pendule. Frunzele

sunt eliptice, acuminate (cu vârful lung ascuŃit), cu marginile întregi sau sinuate (ondulate), persistente, concolore sau maculate (verde cu alb-gǎlbui).

Fig. 82. Morus alba (dupǎ N. L Britton & A. Brown)

Fig. 83. Ficus carica (dupǎ A. Masclef)

Botanică sistematică

- 53 -

Familia Cannabaceae Familia Cannabaceae cuprinde plante erbacee sau lemnoase, cu flori unisexuat-dioice, cu

învelişul floral perigon sepaloid. Florile bărbăteşti sunt pedicelate, formate din 5 tepale şi 5 stamine. Cele femeieşti sunt sesile, nude (fără perigon sau cu perigon redus), însoŃite de o bractee. Fructul este achenă.

Formula florală: ♂ * P5 A5; ♀ * P(5); 0 G(2)

Cannabis sativa L. - Cânepa (fig. 84) Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă, de cca. 2 m înălŃime, cu miros caracteristic, datorită

substanŃelor secretate de numeroşi peri glandulari, care se găsesc pe frunze, bracteele florilor şi fructe.

Frunzele sunt palmat-sectate până la compuse, dispuse altern, cu excepŃia primelor frunze bazale care sunt opuse. Florile bărbăteşti sunt dispuse în cime racemiforme axilare, iar cele femeieşti sunt grupate în cime dense axilare, dispuse spre vârful tulpinii. Înfloreşte în VII-VIII. Achena este însoŃită de o bractee.

Indivizii bărbăteşti reprezintă cânepa de vară, cultivaŃi pentru fibrele textile, iar cei femeieşti cânepa de toamnă, pentru obŃinerea de sămânŃă. Se cultivă pentru fibrele textile obŃinute din tulpină şi pentru uleiul extras din seminŃe, folosit în industrie, fiind un ulei sicativ.

Specia prezintă două subspecii: sativa (cânepa cultivată) şi spontanea (cânepa sălbatică), la care floarea femeiască are un perigon bine dezvoltat şi fructele se detaşează uşor de plantă.

Pentru industria farmaceutică se cultivă specia Cannabis sativa var. indica - cânepa indiană. De la aceasta se utilizează vârfurile tulpinilor femeieşti, recoltate la înflorire, folosite ca narcotic, sedativ, diuretic. Planta conŃine substanŃe, cum ar fi: canabinolul, canabidiol, tetrahidrocanabiol, din care se prepară haşişul, folosit ca stupefiant. Este originară din Asia de Sud-Vest.

Humulus lupulus L. - Hamei (fig. 85) Este o liană cu tulpina volubilă. Frunzele sunt palmat-lobate până la partite, dispuse opus.

Florile sunt unisexuat-dioice, cele bărbăteşti sunt grupate în cime racemiforme axilare, iar cele femeieşti sunt grupate câte două la baza unei bractei, formând inflorescenŃe cu aspect de conuri. Bracteele conŃin glande secretoare, care secretă lupulina, o substanŃă aromatică, cu gust amar. Înfloreşte în VII-VIII.

Creşte prin tufărişuri, zăvoaie, lunci. Se cultivă pentru conurile femeieşti, care se folosesc la aromatizarea berii. Este o specie euro-asiatică.

Fig. 84. Cannabis sativa 1. plantǎ femeiască; 2. plantǎ bărbătească; 3 floare femeiască; br. bractee, st. stigmate; 4. fruct; 5. floare bărbătească, dupǎ Flora R.P.R)

Fig. 85. Humulus lupulus 1. lǎstar cu flori femeieşti; 2. floare femeiască; 3. lǎstar cu flori bărbăteşti; 4. floare bărbătească (dupǎ Koehler's Medicinal-Plants)

Botanică sistematică

- 54 -

Familia Urticaceae Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple. Florile pot fi

unisexuate sau hermafrodite şi unisexuate, grupate în cime axilare, globuloase sau amentiforme. Fructul este achenă.

Urtica dioica L. - Urzica (fig. 86) Plantă perenă cu tulpina patru-muchiată, înaltă de până la 1,5

m, acoperită de peri urticanŃi. Frunzele sunt opuse, ovat-eliptice, serate, cu peri urticanŃi. Florile sunt unisexuat-dioice, grupate în cime amentiforme, axilare. Înfloreşte în VI-IX. Frecventă în zonele de stepă până în etajul stejarului, în locuri ruderale, pe soluri bogate în materii organice. Frunzele tinere sunt folosite în alimentaŃie, datorită conŃinutului ridicat în vitamine: A, B2, C, K, săruri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfaŃi ş.a. Planta are şi proprietăŃi medicinale.

ORDINUL JUGLANDALES

Familia Juglandaceae

Cuprinde 6 genuri, cu aproximativ 60 de specii rǎspândite pe tot globul. Sunt plante lemnoase cu frunze dispuse altern, imparipenat-compuse. Florile sunt unisexuat-monoice, cu învelişul floral perigon sepaloid. Cele bărbăteşti sunt grupate în amenŃi cilindrici, groşi. Florile femeieşti sunt grupate câte 2-3. Ovarul se termină cu două stigmate răsfrânte şi franjurate, de culoare galben-purpuriu. Fructul este drupă.

Genul Juglans Juglans regia L. - Nuc (fig. 87) Arbore înalt de cca. 30 m. Lăstarii au măduva lamelar

întreruptă. Frunzele sunt aromatice, imparipenat-compuse, formate din 5-7 foliole eliptice, cu marginea întreagă. Înfloreşte în V. Drupa este parŃial dehiscentă (epicarpul şi mezocarpul crapă la maturitate, endocarpul este lignificat). SămânŃa este exalbuminată, cu cotiledoane mari, cerebriforme, bogate în ulei. Se cultivă în scop alimentar (seminŃele şi fructele tinere), tinctorial (frunzele şi fructele) şi pentru lemnul foarte valoros, folosit în industria mobilei. Se întâlneşte şi subspontan (sălbăticit, scăpat din cultură) în Banat şi Oltenia.

Juglans nigra L. - Nuc negru, Nuc american Arbore înalt de până la 50 m. Frunzele sunt imparipenat-

compuse, formate din 11-23 foliole lanceolate, cu marginea serată. Înfloreşte în V. Drupa este indehiscentă. SeminŃele nu sunt comestibile. Se cultivă ca arbore ornamental în

parcuri şi în culturi forestiere. Lemnul este folosit în construcŃii navale. Este originar din America de Nord.

ORDINUL FAGALES

Cuprinde următoarele familii: Fagaceae, Betulaceae şi Corylaceae.

Familia Fagaceae Cuprinde cca. 600 de specii. Sunt plante lemnoase, cu frunze simple, dispuse altern. Florile sunt unisexuat-monoice, cu

învelişul floral perigon sepaloid. Cele bărbăteşti sunt grupate în amenŃi, iar cele femeieşti sunt grupate în cime dihaziale sau în inflorescenŃe spiciforme.

Fig. 87. Juglans regia 1. lǎstar cu frunzǎ şi flori femele; 2. ramurǎ cu flori mascule; 3. floare femelǎ: b+bl. bractee cu bracteole, p. perigon, stg. stigmat (dupǎ Flora R.P.R.)

Fig. 86. Urtica dioica (dupǎ David E. Boufford)

Botanică sistematică

- 55 -

Fructul este achenă, protejată parŃial sau total de o cupă lemnoasă.

La noi în Ńară, familia este reprezentată de 3 genuri: Fagus, Castanea şi Quercus.

Genul Fagus se caracterizează prin aceea că florile

bărbăteşti sunt grupate în amenŃi globuloşi, lung pedunculaŃi, iar cele femeieşti sunt grupate câte două şi înconjurate la bază de numeroase hipsofile, care concresc formând o cupă. Achenele sunt trimuchiate.

Fagus sylvatica L. - Fag (fig. 88) Arbore înalt de până la 40 m, cu ritidomul neted.

Mugurii sunt ascuŃiŃi fusiform. Frunzele sunt eliptice, cu marginea întreagă sau fin ciliată (cu peri). Înfloreşte în IV-V. Cele două achene trimuchiate (popular jir) sunt protejate de o cupă spinoasă, care la maturitate se desface în 4 valve. Formează păduri întinse, numite făgete, între 700-900 (1200) m altitudine. Lemnul de fag este folosit în construcŃii. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Genul Castanea cu florile bărbăteşti grupate în amenŃi cilindrici şi verticali pe ramuri. Florile femeieşti sunt grupate câte 3 şi protejate complet de un involucru spinos.

Castanea sativa Miller - Castan comestibil (fig. 89) Este un arbore înalt de cca. 30 m. Frunzele sunt

lanceolate, serat-dinŃate. Înfloreşte în V-VI. Achenele sunt protejate în totalitate de o cupă spinoasă, care la maturitate se deschide în 2-4 valve.

Cultivat şi subspontan în judeŃele Maramureş, Gorj, MehedinŃi, pentru seminŃele bogate în amidon, fiind apreciate în alimentaŃie. Specie mediteraneană.

Genul Quercus cuprinde specii de stejar, cu amenŃii bărbăteşti cilindrici, penduli, iar florile femeieşti grupate câte 2-5 şi protejate parŃial de un involucru în formă de cupă. Fructul este achenă (popular ghindă), înconjuratǎ parŃial de o cupă solzoasă.

Quercus robur L. - Stejarul (fig. 90) Arbore înalt de până la 40 m, cu ritidomul adânc

brăzdat. Mugurii sunt lipsiŃi de stipele filamentoase la bază. Frunzele sunt scurt peŃiolate, obovate, penat-lobate, cu lobii rotunjiŃi. Înfloreşte în V. Achenele sunt grupate pe un peduncul lung şi sunt protejate la bază de o cupă solzoasă, cu solzii alipiŃi. Achena se maturează în primul an. Frecvent întâlnit în zona pădurilor de stejar, unde formează păduri pure sau în amestec. Lemnul este folosit în construcŃii grele, traverse de cale ferată, parchet, mobilă. Din galele de pe frunze, rezultate din înŃepătura viespi Cynips se extrage un tanin folosit în tăbăcărie. Poate fi cultivat şi în scop ornamental.

Quercus cerris L. - Cer Este un arbore înalt de cca. 30 m. Spre deosebire de specia precedentă, mugurii sunt însoŃiŃi

de stipele filamentoase; frunzele sunt eliptice, penat-lobate, cu lobii ascuŃiŃi; achenele sunt grupate

Fig. 88. Fagus sylvatica 1. ramurǎ cu inflorescenŃe mascule; 2. ramurǎ cu achene protejate de cupǎ; 3. floare femelǎ; 4. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 89. Castanea sativa 1. ramurǎ cu frunze, inflorescenŃe mascule şi femele; 2. floare masculǎ; 3. flori femele; 4. achene protejate de cupa spinoasǎ; 5. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 56 -

pe pedunculi scurŃi, iar solzii cupei sunt subulaŃi (ascuŃiŃi) şi recurbaŃi. Creşte în pădurile din sudul şi vestul Ńării. Se cultivă şi în scop ornamental.

Quercus petraea (Matt.) Liebl. - Gorun Arbore cu frunze obovate, penat-lobate, cu peŃiolul de 1-2

cm. Achenele sunt sesile sau subsesile cu solzii cupei plani. Formează masive pure în etajul gorunului.

Quercus rubra L. - Stejar roşu american Arbore înalt până la 30 m, cu ritidomul neted, cu crăpături

subŃiri. Frunzele sunt lung peŃiolate, penat-lobate până la partite, cu lobii prelungiŃi într-un vârf setaceu (ascuŃit, filiform). Frunzele se înroşesc toamna. Achenele sunt scurt pedunculate, protejate la bază de o cupă foarte scurtă, cu solzii plani, strâns imbricaŃi, se maturează în anul al II-lea. Cultivat în scop ornamental şi forestier, rezistent la poluare. Este originar din America de Nord.

Familia Betulaceae

Cuprinde plante lemnoase, cu frunze simple, alterne, fără stipele. Florile sunt unisexuat-monoice. Florile bărbăteşti sunt grupate în amenŃi compuşi, penduli, cu perigon sepaloid, iar cele femeieşti sunt grupate tot în amenŃi compuşi, dar verticali şi fără perigon (nude). Fructul este monosamară aripată.

Betula pendula Roth - Mesteacăn (fig. 91) Este un arbore de cca. 20 m înǎlŃime, cu ritidomul alb, care se exfoliază în fâşii subŃiri.

Ramurile sunt pendule, subŃiri şi acoperite de verucozităŃi (zgrăbunŃoase). Frunzele sunt ovat-romboidale. Înfloreşte în IV-V. Specie oligotrofă, creşte pe coastele însorite din regiunea de dealuri, urcând până în cea montană. Se cultivă în parcuri şi grǎdini ca specie ornamentală.

Familia Corylaceae

Cuprinde plante lemnoase, cu frunze simple, dispuse altern, fără stipele. Florile sunt unisexuat-monoice. Cele bărbăteşti sunt grupate în amenŃi simpli, penduli, lipsite de perigon (nude), iar cele femeieşti sunt grupate în amenŃi compuşi (amenŃi cu cime dihaziale), cu perigon. Fructul este achenă însoŃită de involucru.

Familia cuprinde două genuri: Corylus şi Carpinus. Genul Corylus prezintă involucrul fructifer în formă de cupă. Corylus avellana L.- Alun (fig. 92) Arbust cu înflorire protantă (înainte de înfrunzire). Frunzele sunt obovate, dublu serate.

Involucrul fructifer este aproximativ egal cu lungimea achenei, fiind divizat în segmente. Creşte în zona pădurilor de stejar, margini de păduri, fiind o specie heliosciadofilă, mezotrofă, dar poate fi cultivat pentru seminŃele bogate în ulei. Există şi varietăŃi ornamentale, var. Contorta, cu ramuri răsucite.

Genul Carpinus are involucrul fructifer plan. Carpinus betulus L. - Carpen (fig. 93) Este un arbore înalt de cca. 25 m. Frunzele sunt eliptice, dublu-serate. Involucrul fructifer

este trilobat, cu lobul median mult mai lung decât cei laterali. Înfloreşte în IV-V. Frecvent întâlnit în zona de silvostepă până în etajul fagului, în păduri de amestec. Specie mezotrofă, eutrofă. Cultivat forestier şi ornamental pentru garduri vii înalte (se preteazǎ bine la tuns).

Fig. 90. Quercus robur 1. ramurǎ cu frunze şi fructe; 2. ramurǎ cu amenŃi masculi (dupǎ Flora R.P.R.)

Botanică sistematică

- 57 -

Rezumat

Subclasa Hamamelidae cuprinde plante lemnoase având ca şi caracteristici esenŃiale florile, care sunt de regulă unisexuate, cu învelişul floral perigon sepaloid, grupate în amenŃi.

Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Hamamelidales, Urticales, Juglandales şi Fagales.

Hamamelidales este reprezentat de o singură familie Platanaceae; Din ordinul Urticales sunt descrise următoarele familii: Ulmaceae, Moraceae,

Cannabaceae şi Urticaceae, cu genurile şi speciile cele mai reprezentative şi importanŃa lor; Juglandales este reprezentat de o singură familie - Juglandaceae, din care fac parte două

specii cultivate: Juglans regia şi Juglans nigra. Din ordinul Fagales sunt descrise următoarele familii: Fagaceae, Betulaceae şi

Corylaceae, cu genurile şi speciile cele mai reprezentative şi importanŃa lor. Intrebări: 1. Familia Platanaceae: caracterizare, exemple, importanŃă. 2. CaracterizaŃi familia Ulmaceae. Exemple de specii, importanŃă. 3. Familia Moraceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 4. Familia Juglandaceae: caracterizare, exemple, importanŃă. 5. Familia Fagaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 6. CaracterizaŃi familiile Betulaceae şi Corylaceae. Exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie 1. Anghel Gh., Chirilă C., Ciocârlan V. Ulnici A., 1972. Buruienile din culturile agricole şi

combaterea lor. Edit. Ceres, Bucureşti. 2. Morariu I., Todor I., 1966. Botanică sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 3. Săvulescu Elena, 2007. Batanică sistematică. Ed. Printech, Bucureşti. 4. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta-LuminiŃa, 2005. Botanică sistematică. Edit. Ion Ionescu de

la Brad, Iaşi.

Fig. 91. Betula pendula 1. ramurǎ cu ament femel; 2. ramurǎ cu amenŃi masculi; 3. flori femele; 4. flori mascule; 5. fruct; (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 92. Corylus avellana 1. ramurǎ cu amenŃi masculi şi flori femele; 2. floare femelǎ; 3. achene protejate de involucru; 4. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 93. Carpinus betulus 1. ramurǎ cu fructe; 2. ramurǎ cu amenŃi masculi; 3. floare femelǎ; 4. floare masculǎ; 5 fruct protejat de involucru trilobat; 6. fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 58 -

III. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

Cuvinte cheie: Caryophyllidae, Caryophyllales, Cactales, Polygonales. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă,

cu exemple de specii şi importanŃa lor. Subclasa Caryophyllidae cuprinde plante erbacee (foarte rar lemnoase), cu flori

actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 5 sau 4, cu învelişul floral simplu sau dublu. Fructele sunt simple (achenă, bacă, drupă, caspsulă), rar compuse (la Beta) sau multiple.

Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Caryophyllales, Cactales şi Polygonales.

ORDINUL CARYOPHYLLALES

Din acest ordin sunt caracterizate următoarele familii: Caryophyllaceae, Portulacaceae, Amaranthaceae şi Chenopodiaceae.

Familia Caryophyllaceae

Familia Caryophyllaceae cuprinde cca. 88 de genuri, cu 1.750 de specii răspândite din regiunile reci până în cele tropicale.

Sunt plante erbacee, cu tulpina umflată la noduri. Frunzele sunt sesile (fără peŃiol), dispuse opus. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, foarte rar unisexuate, pe tipul 4 sau 5, grupate în cime dihaziale. Caliciul poate fi dialisepal sau gamosepal. Corola este dialipetală. Fructul este capsulă denticulată.

Formula florală: * K5-4; (5-4) C5-4 A5; 4+4; 5+5 G(2-5)

Specii cu caliciul dialisepal (cu sepale libere):

Genul Stellaria cuprinde specii cu petale adânc divizate

(bifidate). Stellaria media (L.) Vill.- Rocoina (fig. 94) Este o plantă anuală de talie mică (10-40 cm), cu tulpina

cilindrică, târâtoare, păroasă pe o singură latură, alternativ de la un internod la altul. Frunzele sunt mici, ovate cu vârful acut. Petalele sunt albe, bifidate, de lungimea sepalelor. Înfloreşte din III-X. Capsula se deschide prin 6 dinŃi. Buruiană efemeră, cu 3-4 cicluri de viaŃă într-un sezon, întâlnită în culturi, dar şi ruderală, preferând locurile umbroase cu substrat umed.

Genul Cerastium cu petale superficial bifidate. Capsula se deschide prin 6 sau 10 dinŃi.

Cerastium tomentosum - Struna cocoşului (fig. 95) Plantă perenă cu tufe dense, cenuşiu sau argintiu-

tomentoasă. Frunzele sunt liniar-lanceolate. Florile sunt albe, cu petalele de 2 ori mai lungi decât sepalele. Se cultivă în scop ornamental, în locuri însorite, pe substrat pietros.

Specii cu caliciul gamosepal (cu sepale unite):

Genul Dianthus cuprinde specii de garoafă, cu caliciul

gamosepal, tubulos, cu 2-3 perechi de hipsofile la bazǎ. Petalele sunt libere, prezintǎ o parte bazală îngustată, numită unguiculă şi o parte terminală lăŃită numită lamină.

Fig. 94. Stellaria media (dupǎ Flora of China)

Fig. 95. Cerastium tomentosum (original)

Botanică sistematică

- 59 -

Dianthus caryophyllus L. - Garoafa (fig. 96) Plantă perenă glaucă (acoperită de pruină), cu tulpina umflată la noduri, înaltǎ de 30-90 cm.

Frunzele sunt liniar-lanceolate, sesile, dispuse opus. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, solitare sau grupate în cime laxe. Caliciul este tubulos, persistent, la baza căruia se găsesc două perechi de hipsofile ovate, opuse. Corola, la speciile cultivate, este involtă (bătută), formată din numeroase petale libere de diferite culori. Lamina petalelor are marginea superficial dinŃată. Capsula se deschide prin 4 dinŃi şi este închisǎ în caliciul persistent. Specie mediteraneană, cultivată ca plantă ornamentală, cu o gamă largă de cultivaruri.

Dianthus barbatus L. - GarofiŃe (fig. 97) Plantă perenă, cu numeroase flori grupate într-o inflorescenŃǎ densǎ, capituliformǎ, cu petale

viu colorate, uneori mai deschis colorate pe margini. Hipsofilele sunt setiforme, aproape de lungimea caliciului. Înfloreşte în VI-VIII. Cultivată în scop ornamental. Specie mediteraneană.

Dianthus chinensis L. - Cuişoare Plantă perenă cu flori mici, odorante, grupate câte 2-3. Hipsofilele sunt îngustate spre vârf şi

aproape de lungimea caliciului. Lamina petalelor este adânc divizată. Cultivată în scop ornamental. Dianthus callizonus Schott et Kotschy - GarofiŃa Pietrei Craiului. Este o plantă perenă, de talie mică, 5-15 cm. Frunzele sunt liniar-lanceolate, cu baza lăŃită.

Hipsofilele involucrale sunt negre-purpurii, aristate. Florile sunt solitare, cu petale roşii. Lamina este uşor dinŃată şi maculată în partea superioarǎ (alburiu şi purpuriu-catifelată). Înfloreşte în VII-VIII. Specie endemică, întâlnită în MunŃii Piatra Craiului, pe stâncăriile calcaroase. Plantă ocrotită de lege.

Genul Saponaria Saponaria officinalis L. - SăpunariŃă (fig. 98) Plantă perenă, înaltă până la 70 cm, glabră. Frunzele sunt eliptic-lanceolate, 3-nervate.

Florile sunt albe sau roze, grupate în inflorescenŃǎ umbeliformǎ. Caliciul este cilindric, lung de cca. 2 cm. Înfloreşte înVI-IX. Creşte pe malul râurilor, marginea drumurilor, fiind cultivată şi ca plantă decorativă. Rădăcinile plantei au proprietăŃi sudorifice, conŃin saponine, fiind folosite uneori la spălarea rufelor. Plantă toxică, dar şi medicinalǎ, de la care se folosesc frunzele şi rădăcinile cu proprietǎŃi sudorifice, depurative.

Fig. 96. Dianthus caryophyllus k. caliciul tubulos; p. petalǎ (dupǎ Flora of China)

Fig. 97. Dianthus barbatus 1. planta; 2. floare; 3.caliciul (dupǎ Flora of China)

Fig. 98. Saponaria officinalis 1. plantǎ; 2. floare; 3. caliciul;

(dupǎ Flora of China)

Botanică sistematică

- 60 -

Genul Silene cu petale bifidate. Silene pendula L. (fig. 99) Plantă anuală, păroasă, înaltă de 15-40 cm. Frunzele sunt

oblong-lanceolate, pubescente. Florile sunt roze, grupate în dihazii. Caliciul este glandulos, umflat. Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este o specie mediteraneană.

Genul Gypsophila Gypsophila paniculata L. - Ipcărige Plantă perenă cu tulpina puternic ramificată, înaltă până la

90 cm. Frunzele sunt lanceolate, 1-nervate. Florile sunt mici, albe sau palid roze, grupate în dihazii compuse. Înfloreşte în VI-IX. Plantă xerofilă, sporadic întâlnită pe solurile nisipoase sau pietroase, din zona de stepă până în etajul gorunului. Este cultivată ca plantă ornamentală, folosită în special la aranjamentele florale.

Familia Portulacaceae

Cuprinde cca. 580 de specii, răspândite în zonele temperate şi tropicale.

Sunt plante erbacee, cu frunze simple, întregi, cărnoase, suculente. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, cu 2 sepale şi 4-6 petale libere. Fructul este pixidă (capsulă cu căpăcel).

Portulaca oleracea L. - GraşiŃă, Iarbă grasă (fig. 100) Plantă anuală, cu tulpina târâtoare, suculentǎ, verde-roşieticǎ.

Frunzele sunt obovate, întregi, cărnoase, dispuse opus. Florile sunt mici, galbene, apar în lunile VI-IX. Buruiană în culturi şi locuri ruderale.

Portulaca grandiflora Hooker - Flori de piatră, Agurijoară

Este o plantă anuală, cu frunze cilindrice. Florile sunt mari (4-5 cm), albe, galbene, roşii, roze. Înfloreşte în VI-IX. Se cultivă în scop ornamental pe soluri uscate, nisipoase. Originarǎ din America de Sud.

Familia Amaranthaceae

Cuprinde plante erbacee cu frunze simple, întregi, alterne, rar opuse, nestipelate. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu bractee evidente, persistente. Învelişul floral este perigon sepaloid. Fructul este pixidă.

Formula florală:

* P3-5 A5-3 G(3-2)

♂* P3-5 A2-5

♀* P3-5 G(2-3)

Genul Celosia se caracterizează prin flori hermafrodite, pixida cu numeroase seminŃe.

Celosia argentea var. cristata (L) O. Kuntze (C. cristata L.) - Creasta cocoşului (fig. 101)

Plantă anuală, înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt ovate, alterne. InflorescenŃa este sesilă, spiciformă, densă şi dilatată la vârf, de culoare roşie, galbenă. Înfloreşte în VIII-IX. Plantă tropicală cultivată în scop ornamental.

Fig. 99. Silene pendula (original)

Fig. 100. Portulaca oleracea

Fig. 101. Celosia argentea

Botanică sistematică

- 61 -

Genul Amaranthus cuprinde specii de ştir, cu flori unisexuat-monoice, cu bractee spinescentă. Pixida are o singură sămânŃă.

Amaranthus retroflexus L. - Ştir porcesc (fig. 102) Plantă anuală cu tulpina dens-păroasă în partea superioară,

înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt alterne, ovate, de culoare verde-deschis. InflorescenŃa este situată în vârful tulpinii, fiind spiciformă, densă, cu ramificaŃii laterale scurte şi groase. Înfloreşte în VII-X. Buruiană în culturi de prăşitoare, dar şi ruderală. O plantă produce cca. 1 mil. de seminŃe, care îşi păstrează capacitatea de germinaŃie până la 40 de ani. Specie nitrofilă, eutrofă (creşte pe soluri bogate). Originară din America de Nord.

Amaranthus powellii S. Watson (A. chlorostachys Willd.) - Ştir

Plantǎ anuală cu tulpina roşcată şi glabră. Frunzele sunt eliptice sau romboidale, lucioase, verzi-închis pe partea superioară. InflorescenŃa terminală este laxă, cu ramificaŃii laterale lungi şi subŃiri. Înfloreşte în VII-X. Buruiană în culturi şi locuri ruderale. Originară din America de Nord.

Amaranthus caudatus L. - MoŃul curcanului (fig. 103) Plantă anuală, înaltă până la 2m. Frunzele sunt ovat-

eliptice, alterne. InflorescenŃa este cilindricǎ, groasă de 2-3 cm, pendulă, de regulă roşie-închis sau albă-verzuie. Înfloreşte în VII-X. Cultivatǎ în scop ornamental. Este originară din America de Sud.

Alte plante ornamentale din fam. Amaranthaceae: Alternanthera amoena (Lem.) Voss Plantă perenă, înaltă până la 10 cm. Frunzele sunt ovate,

verzi cu pete roşii sau portocalii, dispuse opus. Este cultivată în parcuri pentru mozaicuri şi covoare vegetale. Originară din Brazilia.

Iresine herbstii Hooker Este un subarbust cu frunze opuse, obovate sau rotunjite,

colorate în roşu-carmin, cu luciu metalic. Originar din Brazilia. Iresine lindenii Van Houtte Subarbust asemǎnǎtor cu specia precedentǎ, dar cu frunze

ovat-lanceolate, roşu-închis. Originar din Ecuador. Ambele specii sunt cultivate în parcuri pentru mozaicuri sau covoare vegetale.

Familia Chenopodiaceae

Cuprinde cca. 1.400 de specii răspândite în zonele temperate şi tropicale. Sunt plante erbacee (rar lemnoase), cu frunze alterne sau opuse, fǎrǎ stipele. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, grupate în cime dense. Învelişul floral este perigon sepaloid, uneori acesta lipseşte. Perigonul este persistent pe fruct. Fructul este achenă, rar compus.

Specii cu flori hermafrodite:

Beta vulgaris L. - Sfecla (fig. 104)

Este o plantă bienală cu rădăcina tuberizată. Rădăcina şi frunzele se formează în anul I, frunzele fiind mari, ovate, lucioase, dispuse în rozetă. În anul al doilea apar florile, care sunt grupate

Fig. 102. Amaranthus retroflexus 1. inflorescenŃǎ; 2. fruct; (dupǎ Flora of North America)

Fig. 103. Amaranthus caudatus

Botanică sistematică

- 62 -

în cime dense. Fructul este glomerul, rezultat din inflorescenŃă prin concreşterea învelişurilor florale.

La noi în Ńarǎ se cultivă subsp. vulgaris, cu următoarele varietăŃi: - var. vulgaris - sfecla pentru frunze; - var. flavescens - sfecla pentru peŃioli. - var. crassa - sfecla furajeră; - var. altissima - sfecla de zahăr; - var. lutea - sfecla galbenă de masă; - var. conditiva - sfecla roşie de masă. Chenopodium album L. - Lobodă porcească, Spanac

sǎlbatic (fig. 105). Plantă erbacee anuală, alb-făinoasă, înaltă până la 150

cm. Frunzele sunt dispuse altern, ovat-romboidale până la lanceolate, inegal sinuat-dinŃate sau lobate. Florile sunt grupate în cime spiciforme. Înfloreşte în VII-X. Fructul este achenǎ, însoŃitǎ de perigonul persistent. SǎmânŃa este lenticularǎ, neagrǎ, aproape netedǎ. Buruiană eutrofǎ, indicatoare de soluri bogate în azot, întâlnită în culturi, locuri ruderale, din zona de stepă până în etajul fagului.

Specii cu flori unisexuate:

Atriplex hortensis L - Loboda de grădină Este o plantă anuală de pânǎ la 150 cm înălŃime. Frunzele sunt mari, ovat-triunghiulare cu

baza cordată sau hastată (în formă de cazma), verzi sau roşietice. Florile sunt unisexuat-monoice, grupate în cime. Cele femeieşti sunt protejate de două bracteole ovate, dispuse opus, care închid fructul la maturitate. Înfloreşte în VII-VIII. Fructul este achenă. Se cultivă pentru frunzele bogate în elemente nutritive.

Atriplex tatarica L. - Lobodǎ sǎlbaticǎ, CăpriŃă

Plantă anuală, alb-fǎinoasǎ, cu tulpina târâtoare sau ascendentǎ. Frunzele sunt romboidal-triunghiulare, inegal sinuat-lobate. Florile sunt protejate de două bracteole rombice, concrescute până la jumătate. Înfloreşte în VII-X. Este o buruiană eutrofǎ, nitrofilǎ, întâlnitǎ în locuri ruderale, pajişti, din zona de stepă până în etajul gorunului, preferând solurile nisipoase, uşor-sărăturate.

Spinacia oleracea L.- Spanacul (fig. 106)

Este o plantă anuală. Frunzele sunt ovate până la triunghiulare, cu baza hastată. Florile sunt unisexuat-dioice. Florile femeieşti sunt dispuse în glomerule capituliforme la subsuara frunzelor, iar cele bărbăteşti în glomerule racemiforme axilare, pe ramificaŃiile terminale. Achena este colŃuroasǎ

Fig. 106. Spinacia oleracea 1. plantǎ masculǎ; 2 plantǎ femelǎ; 3. floare masculǎ; 4. floare femelǎ; 5. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 105. Chenopodium album 1. fragment de plantǎ; 2. floare; 3. fruct; 4. sǎmânŃǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 104. Beta vulgaris 1. rǎdǎcinǎ; 2. frunzǎ; 3. inflorescenŃǎ; 4. floare; 5. floare secŃionatǎ long; 6. fruct. (dupǎ Engler-Prantl)

Botanică sistematică

- 63 -

sau spinoasǎ însoŃitǎ de perigonul persistent. Înfloreşte în V-VIII. Se cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în vitamine. Originară din Asia Mică.

ORDINUL CACTALES

Familia Cactaceae Cuprinde specii de cactuşi, cca. 2000, care trăiesc în Ńinuturile

aride ale globului, în special în America. Sunt plante perene, cu tulpini cărnoase, suculente, asimilatoare

(cu rol în fotosinteză), cu frunze reduse la spini, uneori lipsesc. Florile sunt sesile, solitare. Fructul este bacă.

Opuntia vulgaris P. Mill. - Limba soacrei (fig. 107) Arbust cu ramuri comprimate, articulate, obovate sau rotunde,

cu numeroşi spini şi peri iritanŃi. Florile sunt galbene, iar bacele sunt roşii, comestibile. Cultivată ca plantă decorativă de apartament şi seră.

Cereus flagelliformis P.Mill. Prezintă tulpini cilindrice, pendule, nearticulate, lungi de cca. 1

m şi groase de cca. 1,5 cm, cu coaste prevǎzute cu numeroşi spini mici. Specie ornamentală de seră şi apartament.

Mammillaria sp. Haw.(fig. 108) Sunt specii cu tulpini sferice, cu numeroşi spini. Florile sunt

roşii, roze sau galbene, cu aspect de steluŃe, situate în partea superioară a tulpinii, de jur, împrejur. Înfloreşte din primăvară până în vară. Plantă decorativă de apartament şi seră.

Echinocactus grussoni Prezintă tulpini sferice, cu coaste proeminente, prevăzute cu

spini. Înfloreşte vara. Plantă de apartament. Schlumbergera truncata (Haw.) Moran (Zygocactus truncatus

(Haw.) K. Schum.) - CrăciuniŃă Specie cu tulpina articulată, cu articulaŃii mici, comprimate,

asemănătoare frunzelor. De regulă spinii sunt absenŃi sau reduşi. Florile sunt roşii, bilabiate. Înfloreşte în XI-I. Plantă decorativă de apartament.

ORDINUL POLYGONALES

Familia Polygonaceae

Este reprezentată de cca. 45 de genuri, cu 800 de specii răspândite din regiunile reci până în cele calde.

Cuprinde de regulă plante erbacee (rar arbuşti sau liane), cu frunze alterne, simple, cu stipele concrescute în formă de cornet, numite ohree. Florile au învelişul floral perigon sepaloid sau petaloid. Fructul este achenă trimuchiată.

Genul Polygonum sunt plante erbacee, cu flori pe tipul 5, grupate în cime axilare, spice sau panicule. Achena este trimuchiată şi închisă în perigonul persistent.

Polygonum aviculare L. - Troscot (fig. 109) Este o plantă anuală, cu tulpini târâtoare de 10-50 cm

lungime. Frunzele sunt eliptic-lanceolate. Florile sunt mici, albe sau roze, grupate în cime axilare. Înfloreşte în VI-X. Buruiană întâlnită în locuri ruderale, bătătorite, uneori şi în culturi de pǎioase. Planta are proprietăŃi medicinale pentru tratarea ulcerului, hemoragii intestinale etc.

Fig. 108. Mammillaria sp.

Fig. 109 Polygonum aviculare 1. plantǎ; 2. fruct (dupǎ Flora of China)

Fig. 107. Opuntia vulgaris 1. ramurǎ cu flori; 2. floare (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 64 -

Polygonum lapathifolium L. - Iarbǎ roşie (fig. 110) Plantă anuală cu înălŃimea de până la 80 cm. Frunzele sunt

eliptic-lanceolate, acuminate, cu o pată neagră-roşietică pe partea superioară. Florile sunt roşietice, grupate în spice terminale sau axilare. Frecvent întâlnită ca buruiană ruderală şi segetală în locuri umede.

Polygonum convolvulus L. (Fagopyrum convolvulus (L.) H. Gross.) - Hrişcǎ urcătoare (fig. 111)

Plantă anuală cu tulpina volubilă (se înfăşoară în jurul unui suport), de cca. 100 cm. Frunzele sunt ovat-sagitate, dispuse altern. Florile sunt verzui, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în VI-IX. Este o buruiană întâlnită în culturile din zona de stepă până în etajul fagului.

Polygonum aubertii Louis Henri (Bulderdykia aubertii) Este o liană cu tulpina volubilă. Frunzele sunt ovat-cordate

sau hastate. Florile sunt mici, albe, grupate în panicule axilare. Înfloreşte în V-IX. Este cultivată ca specie ornamentală pentru acoperirea gardurilor, zidurilor. Originarǎ din China

Genul Rumex se caracterizeazǎ prin flori pe tipul 3, grupate în panicule sau spice terminale, cu tepalele interne mai mari decât cele externe. Achena este învelitǎ în tepalele interne.

Rumex patientia L., subsp. patientia - Ştevia de grădină Este o plantă perenă, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt lat-

lanceolate, glabre. Florile sunt grupate în panicul dens, vertical, cu tepalele interne întregi, la maturitate brunii, una dintre ele cu o granulă caloasă (îngroşări). Înfloreşte în VI-VII. Creşte spontan în locuri ruderale, dar se şi cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în vitamine.

Rumex crispus L. - Dragavei Plantǎ perenă asemănătoare cu specia precedentă, cu

deosebirea că frunzele au marginea ondulată sau încreŃită, iar florile au tepalele interne, toate cu granule caloase. Înfloreşte în VII-VIII. Frecvent întâlnită în pajişti şi locuri ruderale.

Fig. 110. A. Polygonum lapathifolium B. Polygonum persicaria 1, 2. ohree (dupǎ Flora of China)

Fig. 111. Polygonum convolvulus 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct (dupǎ M. Jaume Saint-Hilaire)

Botanică sistematică

- 65 -

Rezumat

Din subclasa Caryophyllidae sunt prezentate următoarele ordine: Caryophyllales, Cactales şi Polygonales.

Din ordinul Caryophyllales sunt caracterizate următoarele familii: Caryophyllaceae, Portulacaceae, Amaranthaceae şi Chenopodiaceae, cu genurile şi speciile cele mai reprezentative.

Ordinul Cactales prezintă o singură familie: Cactaceae, cu cele mai cunoscute specii de cactuşi.

Ordinul Polygonales cu o singură familie: Polygonaceae, din care sunt prezentate caracterele generale cu exemple de specii.

Intrebări: 1. CaracterizaŃi familia Caryophyllaceae. Exemple de specii, importanŃă. 2. IncadraŃi sistematic şi descrieŃi genul Dianthus, cu exemple de specii. 3. CaracterizaŃi familia Portulacaceae. Exemple de specii, importanŃă. 4. Familia Amaranthaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 5. Familia Chenopodiaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 6. Familia Cactaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 7. Familia Polygonaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie: 1. Belide Al., 1977-1979. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare (I,II).

Edit. Acad. R.S. Română, Bucureşti. 2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.

Edit. Agro-Silvică, Bucureşti. 3. Chirilă C., Ciocârlan V., Berca M., 2002. Atlasul principalelor buruieni din România.

Edit. Ceres, Bucureşti. 4. Ciocârlan V., Berca M., Chirilă C., Coste I., Popescu Gh., 2004. Flora segetală a

României. Edit. Ceres, Bucureşti. 5. Costea M, Georgescu Mihaela, Iorgu Mădălina, Mihaela Narcisa Georgescu, 1996.

Îndrumător de lucrări practice Botanică sistematică. Bucureşti. 6. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome II,

Masson et C. Edit. Paris. 7. Fischer Eugen, 1999. DicŃionarul plantelor medicinale. Edit. Gemma Pres, Bucureşti. 8. Săvulescu Elena, 2007. Batanică sistematică. Ed. Printech, Bucureşti.

Botanică sistematică

- 66 -

IV. SUBCLASA ROSIDAE

Cuvinte cheie: Saxifragales, Rosales, Fabales, Elaeagnales, Cornales, Celastrales, Euphorbiales, Rhamnales, Sapindales, Rutales, Geraniales, Linales şi Apiales.

Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Rosidae cuprinde un număr mare de plante lemnoase şi erbacee. Florile sunt

actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar 4, cu învelişul floral periant (diferenŃiat în caliciu şi corolă), cu elemente libere, dispuse ciclic. Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Saxifragales, Rosales, Fabales, Elaeagnales, Cornales, Celastrales, Euphorbiales, Rhamnales, Sapindales, Rutales, Geraniales, Linales şi Apiales.

ORDINUL SAXIFRAGALES

Cu următoarele familii: Hydrangeaceae, Grossulariaceae, Crassulaceae.

Familia Hydrangeaceae Familia Hydrangeaceae cuprinde arbuşti cu frunze simple, fără stipele, dispuse opus. Florile

sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4 sau 5. Fructul este capsulă. Formula florală: * K5-4 C5-4 A5+5; 4+4; ∞G(3-5); (2)

Genul Hydrangea cuprinde specii cu flori pe tipul 4 (5), grupate în inflorescenŃe mari, globuloase, cu florile marginale mari şi sterile.

Hydrangea arborescens L. - Hortensie Arbust înalt până la 3 m. Frunzele sunt ovat-cordiforme.

Florile sunt albe, grupate corimbiform. Înfloreşte în VI-VII. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Hydrangea macrophylla (Thunb.) Ser. in DC. - Hortensie (fig. 112).

Arbust de cca. 1,5 m înǎlŃime. Frunzele sunt eliptice. Florile sunt roze sau albastre, rar albe, grupate în cime globuloase terminale. Culoarea florilor este influenŃată de pH-ul solului: roz-roşu, pe soluri neutre-alcaline şi albastră, pe soluri acide. La varietǎŃile cu flori albe, culoarea nu este influenŃatǎ de pH. Se cultivă în parcuri şi grădini ca specie ornamentală. Originară din Japonia.

Genul Deutzia cuprinde specii cu flori pe tipul 5 şi frunze cu peri stelaŃi.

Deutzia scabra Thunb. (D. crenata Sieb. et Zucc.) Arbust înalt de cca. 3 m. Frunzele sunt ovate, cu marginea

crenată, cu peri stelaŃi pe ambele feŃe. Florile sunt albe sau roze, grupate în raceme.

Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Este originar din Asia.

Genul Philadelphus cuprinde specii cu flori pe tipul 4, frunze fără peri stelaŃi.

Philadelphus coronarius L. - LămâiŃă, Iasomie (fig. 113)

Este un arbust de cca. 3 m înălŃime. Frunzele sunt ovate, cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt albe, plǎcut odorante, grupate în raceme. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă ca specie ornamentală în parcuri şi grǎdini. Originară din Italia, Austria, Caucaz.

Fig. 112. Hydrangea macrophylla (The Society of Botanical Artists)

Fig. 113. Philadelphus coronarius (dupǎ The botanical magazine)

Botanică sistematică

- 67 -

Familia Grossulariaceae Cuprinde arbuşti, cu frunze dispuse altern, palmate, nestipelate.

Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃe racemoase, axilare. Fructul este bacă.

Formula florală: * K5 C5 A5 G(2)

Ribes uva-crispa L.- Agrişul (fig. 114) Arbust cu spini, uneori trifurcaŃi, înalt de cca. 1,5 m. Frunzele

sunt palmat-lobate. Florile sunt verzi-roşietice, solitare sau grupate câte 2-3 axilar. Înfloreşte în IV-V. Baca este verzuie, galbenă sau roşietică. Creşte spontan la munte pe locuri cu substrat calcaros, pe coaste însorite, tufărişuri, margini de păduri. Cultivat pentru fructele bogate în vitamina C.

Ribes nigrum L. - Coacăz negru (fig. 115) Arbust fără spini, cu înălŃimea de până la 2 m. Frunzele sunt

palmat-lobate, prevăzute pe partea inferioară cu glande secretoare punctiforme, galbene-strălucitoare. Florile sunt galbene, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-V. Bacele sunt negre, sferice. Creşte prin păduri şi tufărişuri în etajul montan, fiind o specie heliosciadofilă. Se cultivă pentru fructele cu un conŃinut ridicat în vitamina C.

Ribes rubrum L. - Coacăz roşu Arbust nespinos cu frunze palmat-lobate, lipsite de glande

secretoare. Florile sunt verzui, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-V. Bacele sunt roşii. Creşte la munte prin locuri stâncoase, dar poate fi cultivat pentru fructele comestibile, bogate în vitamina C.

Ribes aureum Pursh - Cuişor Arbust fără spini, de cca. 2 m înălŃime. Frunzele sunt trilobate,

lipsite de glande. Florile sunt galben-aurii, plăcut mirositoare, grupate câte 1-3 axilar. Înfloreşte în IV-V. Bacele sunt negre. Se cultivă ca specie decorativă. Originar din America de Nord.

Familia Crassulaceae

Cuprinde plante erbacee (cca. 1.500 specii pe glob), cu frunze, simple, cărnoase, suculente, fǎrǎ stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, grupate în inflorescenŃe cimoase. Fructul este polifoliculă.

Sempervivum tectorum L. - UrechelniŃă (fig. 116). Plantă perenă de cca. 50 cm înălŃime. Frunzele sunt cărnoase,

cele bazale formează o rozetă densă. Florile sunt purpurii sau roze, grupate corimbiform. Înfloreşte în VII-IX. Se cultivă ca plantă ornamentală, întâlnită şi subspontan pe stâncăriile calcaroase.

Bergenia crassifolia (L.) Fritsch - Badan (fig. 117)

Plantă perenă cu tulpina de tip scap, înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt mari, ovat-eliptice, lucioase, cu

glande punctiforme, peŃiolate, dispuse în rozetă bazală. Florile sunt roşii-liliachii, grupate în cime corimbiforme. Înfloreşte în IV-V. Specie ornamentală cultivatǎ prin grădini şi parcuri. Originară din Asia Centrală.

Fig. 114. Ribes uva-crispa 1. ramurǎ; 2. secŃiune prin floare; 3. fruct; (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 115. Ribes nigrum 1. ramurǎ; 2. glande punctiforme; 3. floare; 4. fructe; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig.117. Bergenia crassifolia

Fig. 116. Sempervivum tectorum

1.plantǎ; 2. floare; 3. foliculǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 68 -

ORDINUL ROSALES

Familia Rosaceae Familia Rosaceae încadrează un număr mare de plante lemnoase, dar şi erbacee, cca. 3.500

de specii. Frunzele sunt de regulă dispuse altern, simple sau compuse, stipelate. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃă de tip: cimă, racem sau umbelă. Învelişul floral este diferenŃiat în caliciu şi corolă, cu elemente libere. Androceul este format din numeroase stamine libere, iar gineceul este variabil, de la numeroase carpele libere sau concrescute cu receptaculul, până la 1. Receptaculul are diferite forme: disciform, conic, concav, cupă, urceolat. În funcŃie de forma receptaculului, ovarul poate fi superior sau inferior. Acesta uneori concreşte cu receptaculul, participând la formarea fructului. Polenizarea, la cele mai multe specii, este entomofilă.

În funcŃie de tipul de gineceu şi forma receptaculului, fructele pot fi: poliachenă, polifoliculă, polidrupă, poamă sau drupă.

Din punct de vedere biochimic, plantele din această familie conŃin compuşi cianogeni, alcaloizii lipsesc. Familia cuprinde pomii fructiferi, un număr mare de plante ornamentale şi nectarifere. Datorită faptului cǎ familia este neomogenă este împărŃită în 4 subfamilii: Spiraeoideae, Rosoideae, Maloideae şi Prunoideae.

Subfamilia Spiraeoideae

Cuprinde arbuşti cu următoarele caracteristici: receptaculul este plan, gineceul fiind superior. Fructul este polifoliculă.

Formula florală: * K5 C5 A10+10+10 G3-8

Genul Spiraea cu speciile: Spiraea x bumalda Burv. (Spiraea japonica x albiflora) -

Taulă Este un arbust înalt până la 75 cm. Frunzele sunt ovat-

lanceolate, glauce (verzi-albăstrui) pe partea inferioară. Florile sunt roşietice, grupate în corimbe. Înfloreşte în V-VII. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental.

Spiraea salicifolia L. (fig. 118) Arbust înalt de 1-2 m. Frunzele sunt lanceolate. InflorescenŃa

este un panicul cilindric, cu flori roze. Înfloreşte în VI-VIII. Este sporadic întâlnit în zona pădurilor de stejar până în etajul boreal, în tufărişuri, mlaştini, turbării, din jud. Satu Mare, Harghita, Suceava, Covasna. Poate fi cultivat ca specie ornamentală.

Spiraea x vanhouttei (Briot) Zabel (S. cantoniensis x trilobata) - Taulă, CununiŃă (fig. 119)

Arbust cu ramuri pendule până la 2 m lungime. Frunzele sunt ovat-romboidale, spre vârf serate. Florile sunt albe, grupate în corimbe axilare. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Este originar din America de Nord.

Subfamilia Rosoideae

Cuprinde plante erbacee şi lemnoase, cu frunze simple sau compuse, cu stipele persistente, uneori concresc cu peŃiolul. Receptaculul este convex sau concav, gineceul fiind superior sau inferior. Caliciul, la unele specii, este dublu. Fructele pot fi: poliachenă sau polidrupă.

Formula florală: * K5; 5+5 C5 A5-∞ G∞

Fig. 118. Spiraea salicifolia 1. plantǎ cu inflorescenŃǎ; 2. floare; 3. gineceu (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 119. Spiraea vanhouttei (original)

Botanică sistematică

- 69 -

Genul Rosa cuprinde arbuşti cu ghimpi, frunze imparipenat-compuse, cu două stipele lanceolate concrescute cu peŃiolul. Receptaculul este urceolat, gineceul fiind inferior. Fructul este poliachenă, achenele, galbene, sunt închise în receptaculul cărnos şi roşu la maturitate.

Rosa canina L. - Măceş (fig. 120) Arbust cu ghimpi, înalt de cca. 3 m. Florile sunt roze, solitare

sau grupate în cime laxe. Înfloreşte în VI-VII. Achenele sunt galbene, păroase, închise în receptaculul roşu la maturitate.

Creşte frecvent de la câmpie până la munte, în pajişti, tufărişuri, păduri.

Receptaculul este comestibil, din el se prepară sirop, vin, dar are şi proprietăŃi medicinale. Datorită conŃinutului bogat în vitamina C, receptaculul este recomandat pentru tratarea avitaminozelor, enterocolite, calculoză renală, diskineziei biliare. PuieŃii sunt folosiŃi ca portaltoi pentru diferite specii de trandafir.

Genul Rosa cuprinde un număr mare de specii de trandafir, cultivate în scop ornamental, dintre care amintim:

Rosa chinensis Jacq. subsp. semperflorens (Curtis) C. Koch - Trandafir de lună

Arbust de talie mică, până la 1 m, fără ghimpi. Florile sunt solitare, mari. Înfloreşte în V-X.

Rosa multiflora Thunb. - Trandafir urcător Arbust cu tulpini urcătoare. Florile sunt mici (1-2 cm

diametru), albe, roşii, involte (bătute). Genul Rubus cuprinde arbuşti cu ghimpi şi frunze compuse.

Florile au receptaculul conic, gineceul fiind superior, iar fructele sunt polidrupe.

Rubus idaeus L.- Zmeur (fig. 121)

Arbust cu rǎdǎcini drajonante, înalt de cca. 2 m. Tulpinile sunt bienale, prevăzute cu ghimpi în partea inferioară. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 3 sau 5 foliole, argintii păroase pe partea inferioară. Florile sunt albe, grupate în inflorescenŃă de tip cimă. Înfloreşte în V-VII. Polidrupele sunt roşii-roze, se desprind uşor la maturitate de receptacul. Creşte prin pădurile din etajul fagului până în etajul molidului. Cultivat în scop alimentar şi medicinal.

Rubus caesius L. - Mur de mirişte Arbust spinos cu tulpini târâtoare de cca. 80 cm. Frunzele sunt

trifoliate. Florile sunt albe, apar în V-VI. Polidrupele sunt negre-albăstrui, nu se desprind de receptacul la maturitate. Este întâlnit de la câmpie până la munte, în pajişti, păduri, uneori în culturi ca buruiană. Fructele sunt comestibile.

Genul Kerria prezintă flori cu receptaculul plan, gineceul fiind superior. Fructul este poliachenă.

Kerria japonica (L.) DC. (fig. 122) Este un arbust înalt până la 2 m. Frunzele sunt ovat-lanceolate,

dublu-serate. Florile sunt galben-portocalii, solitare, involte. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în scop ornamental. Originar din China.

Genul Fragaria cuprinde plante erbacee perene, cu stoloni la suprafaŃa solului, care se înrădăcinează la noduri asigurând înmulŃirea vegetativă. Tulpina este de tip scap. Frunzele sunt trifoliate, lung peŃiolate, concrescute la bază cu două stipele lanceolate. Florile au

Fig. 120. Rosa canina 1. ramurǎ cu frunze şi floare; 2. frunzǎ; 3. secŃiune prin floare; 4. fruct (adaptare dupǎ Flora R.P.R)

Fig. 121. Rubus idaeus 1. tulpinǎ floriferǎ; 2. frunzǎ; 3. floare; 4. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 122. Kerria japonica

Botanică sistematică

- 70 -

caliciul dublu. Receptaculul este convex şi participă la fructificare, gineceul fiind superior. Fructul este poliachenă, achenele sunt mici, gălbui, prinse pe receptaculul roşu, cărnos, comestibil.

Fragaria x ananassa Decne. (F. chiloensis x F. virginiana) - Căpşun Plantă perenă cu rizom şi tulpină de tip scap. Frunzele sunt

trifoliate, dispuse la baza tulpinii. Florile sunt albe, mari, solitare sau grupate în cime laxe. Înfloreşte în V-VI. Receptaculul este mare, cca. 3 cm la maturitate.

Se cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă sau sub formă de dulceaŃă, jeleuri, sirop etc.

Fragaria vesca L. - Fragul de pădure (fig. 123) Plantă perenă cu stoloni subŃiri şi lungi. Florile sunt albe, cu

sepalele reflecte (curbate în afară). Receptaculul este conic (până la 1 cm diam.), plăcut mirositor, la maturitate se desprinde uşor de pedicel. Înfloreşte în V-VI. Frecvent întâlnitǎ în zona pădurilor de stejar până în etajul boreal, în pajişti, rarişti de păduri.

Fragaria viridis Weston - Fragi de câmp Spre deosebire de specia precedentă, prezintă stoloni mai scurŃi;

frunze păroase; sepale alipite de receptacul; receptaculul nu se desprinde de pedicel. Creşte în zona de stepă până în etajul fagului, în pajişti însorite.

Subfamilia Maloideae

Cuprinde plante lemnoase. Florile au receptaculul concav (urceolat), care concreşte cu ovarul inferior.

Fructul este poamă, la care partea cărnoasă se formează din receptacul.

Formula florală: * K5 C5 A10+5+5 G(5-1)

Genul Mespilus cu specia: Mespilus germanica L. - Moşmon (fig. 124) Este un arbore sau arbust, înalt de 2-3 m. Frunzele sunt

eliptice, păroase. Florile sunt albe, solitare, cu sepalele mai lungi decât petalele, apar în V-VI. Poamele sunt mici (2-3 cm), cu cavitatea calicială mare, acestea sunt comestibile după o lungă păstrare. Se cultivă pentru fructe, dar poate fi întâlnit şi subspontan. Specie mediteraneană.

Genul Cydonia cu specia: Cydonia oblonga Miller - Gutui (fig. 125) Arbore sau arbust, înalt până la 6 m. Frunzele sunt ovat-

eliptice, tomentoase pe partea inferioară (păroase). Florile sunt mari, roze, solitare, apar în luna V. Poamele sunt mari, netede sau costate, galbene, păroase, cu un conŃinut bogat în sclereide (celule pietroase). Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie. Poate fi întâlnit şi subspontan. Este originar din Asia.

Genul Chaenomeles cu speciile: Chaenomeles japonica (Thunb.) Spach - Gutui japonez (fig.

126) Arbust spinos cu înălŃimea de cca. 1 m. Frunzele sunt ovate

până la obovate, cu marginea serată. Florile sunt roşii-cărămizii (cca. 2 cm), grupate câte 2-3 axilar. Înfloreşte în IV-V. Poamele sunt galbene, de cca. 3 cm diam., necomestibile. Se cultivă în parcuri şi grădini ca specie ornamentală. Originar din Japonia.

Fig.125. Cydonia oblonga (original)

Fig. 123. Fragaria vesca 1. plantǎ; 2 fruct (dupǎ N. L Britton & A. Brown)

Fig. 124. Mespilus germanica (după Wikipedia ecnciclopedy)

Botanică sistematică

- 71 -

Chaenomeles speciosa (Sweet) Nakai (C. lagenaria (Loisel.) Koidz.)

Arbust spinos de cca. 2 m înălŃime, asemănător cu specia precedentă, cu deosebirea că florile sunt roşu-aprins, mai mari (5 cm).

Este originar din China. Genul Cotoneaster cu speciile: Cotoneaster horizontalis Decne. - Bârcoace (fig. 127) Este un arbust cu ramuri târâtoare, de cca. 50 cm

lungime. Frunzele sunt mici, lat-eliptice, orbiculare (aproape circulare), cu marginea întreagă, căzătoare, toamna se înroşesc. Florile sunt aproape sesile, roze, grupate câte 1-2 axilar. Înfloreşte în V. Poamele sunt mici, roşii, lucioase, cu 3 seminŃe. Se cultivă în scop ornamental. Originar din China.

Cotoneaster simonsii Baker - Bârcoace Spre deosebire de specia precedentă ramurile sunt drepte,

mai lungi, de 1m. Florile sunt albe, pedicelate, grupate în inflorescenŃe scurte. Înfloreşte în VI-VII. Originar din India.

Genul Crataegus cu speciile: Crataegus monogyna Jacq. - Păducel, Gherghinar (fig.

128) Arbust sau arbore de cca. 5 m înălŃime, cu ramuri

spinoase. Frunzele sunt penat-lobate până la fidate. Florile sunt mici, albe, grupate în corimbe. Înfloreşte în V-VI. Fructele sunt poame mici, roşii, comestibile, cu carpela lignificată. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase. InflorescenŃele şi fructele au proprietăŃi medicinale pentru tratarea afecŃiunilor cardiace.

Crataegus laevigata (Poiret) DC. (C. oxiacantha auct. non L.)

Arbore sau arbust cu frunze 3-5 lobate. Florile sunt roze, involte (bătute). Înfloreşte în V-VI. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Genul Malus cuprinde specii de măr, cu prefoliaŃie convolută. Florile sunt plăcut mirositoare, grupate în cime. Receptaculul este urceolat. Ovarul este inferior, cu 5 stile unite la bază şi păroase. Staminele au antere galbene. Fructul este poamă cu două cavităŃi: pedicelară şi calicială.

Malus domestica Borkh. - Măr (fig. 129) Este un arbore de cca. 10 m înălŃime. Frunzele sunt ovat-

eliptice, serate, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt alb-roze, grupate în cime. Receptaculul şi sepalele sunt tomentoase (păroase). Înfloreşte în IV-V. Prin selecŃie şi hibridare s-au realizat numeroase soiuri cultivate pentru fructele comestibile, consumate în stare proaspătă sau preparate.

Malus niedzwetzkyana Dieck - Măr roşu Arbore cu lăstari, frunze, flori şi fructe roşii. Înfloreşte în IV-V. Cultivat în scop ornamental.

Este originar din Caucaz.

Fig. 126. Chaenomeles japonica

Fig. 129. Malus domestica 1. ramură cu inflorescenŃe; 2. secŃiune longitudinalǎ prin floare; 3. ramură cu fructe; 4. secŃiune transversalǎ prin fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig 127. Cotoneaster horizontalis 1. ramurǎ cu frunze; 2. flori; 3. ramurǎ cu fructe (original)

Fig. 128. Crataegus monogyna (dupǎ Pierre-Joseph Buchoz)

Botanică sistematică

- 72 -

Malus sylvestris (L.) Miller - Măr pădureŃ Arbore viguros cu ramuri spinoase. Poamele sunt mici (cca.

2 cm) şi astringente. Creşte spontan în pădurile de foioase, tufărişuri. Poate fi utilizat ca portaltoi pentru mărul cultivat. Înfloreşte în IV-V.

Genul Pyrus cuprinde specii de păr, cu prefoliaŃie involută. Florile sunt albe, urât mirositoare, grupate în inflorescenŃă de tip corimb. Staminele au antere roşii, iar stilele sunt libere la bază. Poama este bogată în sclereide şi prezintă o singură cavitate, cea calicială.

Pyrus communis L.- Păr (fig. 130) Este un arbore de până la 20 m înălŃime. Frunzele sunt ovat-

eliptice, glabre. Florile sunt albe, grupate în corimbe. Înfloreşte în IV-V. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie.

Pyrus pyraster (L.) Burgsd. - Păr pădureŃ Arbore cu ramuri spinoase, frunze orbiculare (aproape

circulare), glabre, flori albe. Înfloreşte în IV-V. Poamele sunt mici, astringente. Creşte spontan în pădurile de foioase. Fiind rezistent la secetă şi ger, este folosit ca portaltoi pentru soiurile de păr.

Subfamilia Prunoideae

Încadrează plante lemnoase cu frunze simple. Receptaculul are formă de cupă (concav) şi este căptuşit de un Ńesut nectarifer, iar la maturitate se usucă şi cade. Fructul este drupă.

Formula florală: * K5 C5 A10+10+10 G1

Genul Prunus se caracterizează prin frunze cu prefoliaŃie convolută. Florile sunt solitare sau grupate câte două, scurt pedicelate. Drupele sunt acoperite de pruină.

Prunus domestica L. - Prun (fig. 131) Arbore cu rădăcini drajonante. Frunzele sunt eliptice sau

obovate, cu marginea serat-crenată. Florile sunt albe cu înflorire protantă (apar înainte de înfrunzire). Înfloreşte în IV-V. Drupa este acoperită de pruină (ceară), cu endocarpul lignificat, comprimat. Este cel mai răspândit pom fructifer din Ńara noastră, cultivat pentru fructele comestibile, în stare proaspătă, conservate sau distilate.

Prunus cerasifera Ehrh. – Corcoduş Arbust sau arbore, uneori cu spini. Frunzele sunt eliptice,

glabre. Florile sunt albe sau roze, solitare. Înfloreşte în IV-V. Drupele sunt sferice, cu endocarpul globulos. Este originar din sud-estul Europei. Se cultivă ca portaltoi pentru prun sau cais sub diferite varietăŃi:

var.cerasifera - Corcoduşul cu flori albe Prezintă frunze verzi, lucioase, flori albe, fructe galbene sau

roşii. Cultivat şi subspontan pentru fructe sau portaltoi. var. myrobalana - Mirobolan Are frunze verzi, lucioase, flori albe şi muguri cleioşi.

Cultivat ca portaltoi sau pentru fructe. var. pissardii - Corcoduşul roşu Arbust sau arbore cu frunze roşii, flori roze, fructe roşii. Se

cultivă în scop ornamental, dar şi alimentar. Genul Cerasus se caracterizează prin ritidom exfoliat în fâşii circulare. PrefoliaŃia este

conduplicată. Florile sunt lung pedicelate, grupate în inflorescenŃă de tip umbelă, corimb sau racem- corimbiform. Drupele sunt lipsite de pruină, cu endocarpul globulos şi neted.

Fig. 130. Pyrus communis 1. ramură cu inflorescenŃă; 2. secŃiune longitudinalǎ prin floare; 3. stamină; 4. ramură cu fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 131. Prunus domestica 1. secŃiune longitudinalǎ prin floare: r. receptacul; Ńn. Ńesut nectarifer; k. caliciul; c. corola; a. androceu; o. ovar; s. stil (dupǎ Flora R.S.R); 2. ramurǎ cu fructe (dupǎ M. Grieve)

Botanică sistematică

- 73 -

Cerasus avium (L.) Moench (Prunus avium L.) - Cireş Este un arbore înalt de 10-20 m. Frunzele sunt eliptice, cu

marginea serată. Florile sunt albe, cu sepale reflecte, cu marginea întreagă, grupate în umbelă. Umbela nu prezintă la bază frunze. Înfloreşte în IV-V. Drupele sunt globuloase, roşii sau galbene, dulci. Se cultivă pentru fructele folosite în alimentaŃie în stare proaspătă sau conservate. Specie submediteraneană.

Cerasus vulgaris Miller (Prunus cerasus L.)-Vişin (fig. 132) Arbore de talie mai mică decât cireşul. Spre deosebire de acesta,

umbela prezintă la bază 1-3 frunzuliŃe; sepalele sunt glandulos serate; drupele au gust acrişor şi sunt roşii. Înfloreşte în IV-V. Cultivat pentru fructele comestibile. Originar din Sud-Estul Europei şi Vestul Asiei.

Cerasus serrulata (Lindley) G. Don - Cireş japonez (fig. 133) Arbore cu înălŃimea de până la 10 m. Frunzele sunt eliptice, cu

marginea dublu-serată. Florile sunt roze, albe, involte, grupate în corimbe. Înfloreşte în IV-V. Drupele sunt mici, negre, necomestibile. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din Asia de Est.

Genul Armeniaca cu specia: Armeniaca vulgaris Lam. (Prunus armeniaca L.) - Cais (fig.

134) Arbore de talie mică (5-6 m). Frunzele sunt lat-ovate, cu vârful

acuminat (brus îngustat) şi prefoliaŃie convolută. Florile sunt aproape sesile, alb-roze, solitare sau grupate câte două, cu sepale roşii. Inflorirea este protantă, în III-IV. Drupele sunt galben-portocalii, cu epicarpul păros şi endocarpul neted, comprimat, care se desprinde de mezocarp. Se cultivă pentru fructe, în zona de sud a Ńǎrii, fiind sensibil la ger. Este originar din Asia de Vest.

Genul Persica cu specia: Persica vulgaris Miller (Prunus persica L.) - Piersic (fig. 135) Arbore de talie mică (6 m). Frunzele sunt lanceolate, cu

peŃiolii mai scurŃi decât jumătatea lăŃimii limbului, cu prefoliaŃie conduplicată. Florile sunt roze, solitare, rar grupate câte două, aproape sesile, cu înflorire protantă. Înfloreşte în III-IV. Drupele sunt globuloase, mari, cu epicarpul pubescent, rar glabru (la nectarine) şi endocarpul brăzdat. Se cultivă în sudul Ńării pentru fructele comestibile. Specie termofilă, sensibilă la ger. Este originar din China.

Genul Amygdalus cu speciile: Amygdalus communis L. (Prunus amygdalus) - Migdal (fig. 136)

Arbore scund, cca. 8 m înălŃime. Frunzele sunt oblong-lanceolate, cu peŃiolii mai lungi decât jumătatea lăŃimii limbului. Florile sunt roze sau albe, cu înflorire protantă (III-IV). Drupa este parŃial dehiscentă, epicarpul şi mezocarpul se usucă şi crapă la maturitate, endocarpul prezintă adâncituri punctiforme. Specie termofilă, rezistentă la secetă, se cultivă pentru seminŃele dulci sau amare, folosite în cofetărie sau în cosmetică. SeminŃele sunt amare la convar. communis, fiind bogate în amigdalină şi dulci la convar. sativa. Este originar din Asia Centrală şi de Vest.

Amygdalus triloba (Lindl.) Ricker Arbust cu înălŃimea de cca. 4 m. Frunzele sunt eliptice, dublu serate, uşor trilobate la vârf.

Florile sunt roze, involte. Înfloreşte în IV-V. Cultivat în scop ornamental. Este originar din Extremul Orient.

Fig. 132 Cerasus vulgaris 1. ramurǎ cu inflorescenŃe; 2. floare; 3. sepalǎ; 4. ramurǎ cu fructe; 5. secŃiune prin fruct;

(dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 133. Cerasus serrulata

Botanică sistematică

- 74 -

ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES)

Acest ordin cuprinde 3 familii: Mimosaceae, Caesalpiniaceae şi Fabaceae.

Familia Mimosaceae Cuprinde plante lemnoase din zonele tropicale, cu frunze dublu

paripenat-compuse, dispuse altern. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4-5, grupate în inflorescenŃe globuloase. Fructul este păstaie.

Formula florală: * K5-4; (5-4) C5-4; (5-4) A 8-∞ G1

Mimosa pudica L. - Mimoză (fig. 137) Subarbust cu frunze dublu paripenat-compuse, cu stipele adesea

transformate în spini. Frunzele sunt sensibile, la atingere se apleacă de la baza peŃiolului, iar foliolele se lipesc între ele. Florile sunt roz-violete, pe tipul 4, grupate în capitule globuloase. Înfloreşte în VII-X. Păstaia este păroasă, liniară. Se cultivă în seră ca plantă ornamentală. Originară din Brazilia.

Albizia julibrissin Durazz. - AlbiŃia (fig. 138) Arbust sau arbore cu înălŃimea de până la 12 m. Frunzele sunt

dublu paripenat-compuse, nu sunt sensibile la atingere. Florile sunt roze, cu numeroase stamine lungi, grupate în capitule globuloase. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Este originar din Asia de Sud-Vest.

Familia Caesalpiniaceae

Cuprinde plante lemnoase din zonele tropicale sau subtropicale, cu frunze simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, pe tipul 5, cu prefloraŃie cohlear-ascendentă (carenată). Fructul este păstaie.

Formula florală: .↑. K(5) C5 A5+5 G1

Fig. 136 Amygdalus communis 1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare secŃionatǎ; 3. ramurǎ cu frunze şi fructe; 4. endocarp; (dupǎ A. Masclef)

Fig. 135 Persica vulgaris 1. ramurǎ cu flori; 2. floare; 3. ramurǎ cu frunze şi fruct; 4. endocarp (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 134 Armeniaca vulgaris 1. ramurǎ cu flori; 2. ramurǎ cu frunze şi fruct; 3. endocarp; (dupǎ M. Grieve)

Fig. 137 Mimosa pudica

Fig. 138 Albizia julibrissin

Botanică sistematică

- 75 -

Cercis siliquastrum L. - Arborele lui Iuda (fig. 139). Este un arbore sau arbust cu înălŃimea de cca. 8 m. Frunzele sunt reniforme. Florile sunt

roze, prinse direct pe tulpină sau pe ramuri (cauliflorie). Înfloreşte în IV-V. Păstaia este mică, dehiscentă. Cultivat în parcuri şi grădini în scop decorativ. Specie mediteraneană.

Gleditsia triacanthos L. - GlădiŃă (fig. 140) Arbore înalt de cca. 20 m, cu spini trifurcaŃi. Frunzele sunt

simplu şi dublu paripenat-compuse. Florile sunt alb-verzui, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în VI-VII. Păstaia este mare, maronie, indehiscentă. Se cultivă în scop ornamental, pentru gard viu, în perdele de protecŃie. Este originar din America de Nord.

Familia Fabaceae (Leguminosae)

Este o familie numeroasă, cu peste 10.000 de specii, răspândite pe tot globul, din care cca. 200 plante cultivate şi spontane se întâlnesc la noi în Ńară.

Cuprinde plante lemnoase şi erbacee cu rădăcina pivotantă cu nodozităŃi (rădăcinile trăiesc în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot). Frunzele sunt compuse, foarte rar simple, dispuse altern, cu stipele persistente la bază.

Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃe de tip racem, capitul sau umbelă. Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), corola este papilionată (în formă de fluturaş) cu 5 petale libere, diferite ca formă şi mărime: petala superioară este cea mai mare, poartă numele de vexil sau stindard, acoperă două petale laterale mai mici, numite aripioare, care la rândul lor acoperă două petale inferioare mici, concrescute spre vârf, formând carena sau luntriŃa. PrefloraŃia este cohlear-descendentă (vexilară). Androceul este format din 10 stamine. Acesta poate fi: diadelf (staminele sunt unite în două grupe), 9 stamine unite prin filamentele lor, a 10-a fiind liberă; monadelf, cu toate staminele unite într-un mănunchi sau dialistemon, cu toate staminele libere. Gineceul este monocarpelar, cu poziŃie superioară.

Formula florală: .↓. K(5) C5 A(5+4)1 G1; .↓. K(5) C5 A(5+5) G1 .↓. K(5) C5 A5+5 G1

Fructul este păstaie dehiscentă (se deschide la maturitate) sau indehiscentă (nu se deschide), rar lomentă (păstaie strangulată între seminŃe). SeminŃele sunt exalbuminate (fără albumen sau endosperm). Din punct de vedere biochimic, fabaceele conŃin taninuri, saponine, alcaloizi, glicozizi. După tipul de androceu, familia este împărŃită în 3 subfamilii: Sophoroideae, Galegoideae şi Phaseoloideae.

Subfamilia Sophoroideae

Cuprinde plante lemnoase cu androceul dialistemon. Sophora japonica L. - Salcâm japonez Este un arbore înalt de cca. 20 m. Frunzele sunt imparipenat-compuse. Florile sunt galben-

verzui, grupate în panicule verticale. Înfloreşte în VI-VII. Fructul este o lomentă cărnoasă, indehiscentă. Cultivat în parcuri şi grădini în scop ornamental. Originar din Japonia, China.

Fig.139. Cercis siliquastrum 1. ramurǎ cu flori; 2. lǎstar cu frunze; 3. pǎstaie. (dupǎ Johan Carl Krauss)

Fig. 140. Gleditsia triacanthos 1. ramurǎ cu frunze; 2. spini trifurcaŃi; 3. pǎstaie. (dupǎ W. C. Grimm & J. T. Kartesz)

Botanică sistematică

- 76 -

Subfamilia Galegoideae Cuprinde specii erbacee şi lemnoase cu androceul monadelf. Lupinus angustifolius L. - Lupin, CafeluŃă (fig. 141) Plantă anuală de cca. 80 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat-

compuse, cu 5-9 foliole, liniar-spatulate. Florile sunt albastre, grupate în raceme terminale. Înfloreşte în V-VII. Se cultivă ca îngrăşământ verde, furaj, iar din seminŃe se prepară un surogat de cafea. Este o specie mediteraneană.

Lupinus albus L. - Lupin alb Este o plantă anuală, înaltă până la 120 cm, asemănătoare cu

specia precedentă, dar foliolele sunt obovate, iar florile sunt albe cu vârful albăstrui. Se cultivă în acelaşi scop ca şi specia precedentă.

Lupinus polyphyllus - Lindley (fig. 142) Plantă perenă de 50-150 cm

înălŃime, cu frunze palmat-compuse, cu un număr mai mare de foliole (9-17), lungi de cca. 15 cm. Florile sunt albastre, albe, roze, grupate în racem terminal. Înfloreşte în VI-IX. Se cultivă în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Laburnum anagyroides L. - Salcâmul galben

Arbust sau arbore de cca. 7 m înălŃime. Frunzele sunt trifoliate. Florile sunt galbene, grupate în raceme pendule. Înfloreşte în V-VII. Rar întâlnit, în tufărişuri, margini de păduri, din jud MehedinŃi. Se cultivă în scop ornamental. Datoritǎ conŃinutului în citizinǎ, un alcaloid, specia este toxicǎ.

Sarothamnus scoparius (L.) Wimmer (Cytisus scoparius (L.) Link) - Mături, Drob (fig. 143)

Arbust de cca. 2 m înălŃime. Frunzele dinspre vârful lăstarilor sunt simple, restul sunt trifoliate, toate cad de timpuriu. Florile sunt galbene, solitare sau grupate câte două, dispuse axilar. Înfloreşte în V-VI. Sporadic întâlnit în tufărişuri, rarişti şi margini de păduri, din zona pădurilor de stejar până în etajul fagului. Se cultivă în scop ornamental, are şi proprietăŃi medicinale.

Glycine max (L.) Merr.- Soia (fig. 144)

Plantă anuală de cca. 60 cm înălŃime, hirsută (acoperită de peri lungi, dinŃaŃi). Frunzele sunt trifoliate, cu stipele la baza peŃiolului şi stipelule la baza foliolelor. Florile sunt violete sau albe, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în VI-VIII. Păstaia este păroasă, mică, cu 2-3 seminŃe sferice. SeminŃele au un conŃinut ridicat în ulei (18 %) şi

Fig. 144. Glycine max

Fig. 141. Lupinus angustifolius

1. rǎdǎcinǎ; 2. plantǎ cu frunze şi inflorescenŃǎ; 3. plantǎ cu pǎstǎi. (dupǎ Ludmily Jiřincové)

Fig. 142. Lupinus polyphyllus (original)

Fig. 143. Sarothamnus scoparius

1. lǎstar cu frunze simple; 2. lǎstar florifer; 3. pǎstaie; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 145. Arachis hypogaea 1. plantǎ; 2. floare; 3. pǎstaie; 4. sǎmânŃa (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 77 -

proteină (35%), fapt pentru care acestea au multiple întrebuinŃări, fiind folosite la prepararea diferitelor produse alimentare: ulei, lapte, margarină, salam, carne, ciocolată, biscuiŃi ş.a. Se cultivă în sudul Ńării ca plantă alimentară, oleaginoasă şi furajeră. Originară din China.

Arachis hypogaea L. - Alune de pământ, Arahide (fig. 145) Plantă anuală cu frunze paripenat-compuse, formate din 2 perechi de foliole. Florile sunt

galbene, axilare, cleistogame, (fructifică în slodupă fecundare, ginoforul se alungeşte, se îndoaie, intră în sol, unde se formează păstaia. Înfloreşte în VII-VIII. Păstaia este indehiscentă, cilindrică, alveolat-reticulată, cu 1-2 seminŃe bogate în ulei (40-60%). Se cultivă pe solurile cu texturǎ uşoarǎ, ca plantă alimentară şi oleaginoasă. Este originară din America de Sud.

Subfamilia Phaseoloideae

Încadrează specii cu androceul diadelf. Genul Medicago cuprinde specii de lucernă, caracterizate prin frunze trifoliate, cu foliolele

serat-dinŃate în treimea superioară, cu peŃiolulii inegali, la foliola din mijloc fiind mai lung şi geniculat (îndoit). Florile sunt grupate în inflorescenŃă de tip racem. Păstaia este indehiscentă.

Medicago sativa L.- Lucerna albastră (fig. 146) Plantă perenă cu tulpina lignificată

la bază, de cca. 80 cm înălŃime. Florile sunt albastre-violete, grupate în raceme. Înfloreşte în V-X. Păstaia este spiralată, cu seminŃe reniforme, galben-brunii. Se cultivă, fiind o foarte bună plantă furajeră, dar este întâlnită şi subspontan. Planta produce meteorizaŃie (umflarea animalelor), consumată în stare verde. Este originară din Asia Centrală.

Medicago falcata L. - Lucerna galbenă

Plantă perenă cu flori galbene, grupate în raceme scurte. Înfloreşte în V-IX. Păstaia este falcată (uşor curbată, în formă de seceră). Creşte prin păşuni şi fâneŃe, fiind foarte bună plantă furajeră.

Genul Melilotus cuprinde specii de sulfină, cu frunze trifoliate, cu foliolele serat-dinŃate pe toată marginea şi peŃiolulii inegali (mai lung şi geniculat la foliola din mijloc). Păstaia este monospermă, indehiscentă, însoŃită de caliciu.

Melilotus officinalis Lam. - Sulfina galbenă (fig. 147)

Este o plantă perenă de cca. 100 cm înălŃime. Florile sunt galbene, mici, grupate, în raceme. Înfloreşte în VI-IX. Păstaia este ovoidală, cu încreŃituri transversale, indehiscentă. Creşte prin pajişti, tufărişuri, locuri ruderale, fiind o bună plantă furajeră, medicinală şi meliferă.

Melilotus albus Medik. - Sulfina albă Plantă perenă cu flori albe, grupate în raceme. Înfloreşte în VI-IX.

Fig. 147. Melilotus officinalis 1. frunza şi inflorescenŃa; 2. pǎstaie; (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 146. Medicago sativa 1. frunza şi inflorescenŃa; 2. floare; 3. pǎstaie; 4 sǎmânŃa (dupǎ O. W. Thomé)

Fig.148. Trifolium pratense (dupǎ Flore Virtuelle

d'Orsay)

Fig.149. Trifolium repens 1. plantǎ; 2. floare; 3. pǎstaie. (dupǎ Flore Virtuelle d'Orsay)

Botanică sistematică

- 78 -

Genul Trifolium cuprinde specii de trifoi, cu frunze trifoliate. Foliolele au marginea întreagă, cu peŃiolulii mici şi egali şi prezintă de regulă pe partea superioară o pată albă în forma literei V. Florile sunt grupate în inflorescenŃă de tip capitul. Păstaia este mică, închisă în caliciu, indehiscentă.

Trifolium pratense L. - Trifoi roşu (fig. 148) Plantă perenă cu tulpina lignificată la bază, de până la 70 cm

înălŃime. Florile sunt roze, grupate în capitule sesile. Înfloreşte în V-IX. Păstaia este monospermă, închisă în caliciu şi corolă. Creşte prin păşuni, tufărişuri, dar se şi cultivă, fiind o foarte bună plantă furajeră. Produce meteorizaŃie, consumată în stare verde.

Trifolium repens L. - Trifoi alb târâtor (fig. 149) Plantă perenă cu tulpina târâtoare şi radicantă la noduri (care se

înrădăcinează). Frunzele sunt trifoliate, lung peŃiolate, cu foliole obovate, cu vârful uşor emarginat. Florile sunt albe, grupate în capitule lung pedunculate. Înfloreşte în V-IX. Păstaia este mică, cu 3-4 seminŃe reniforme, galbene sau brun-deschis. Este o foarte bună plantă furajeră, întâlnită în pajişti de la câmpie până la munte.

Genul Lotus cu specia: Lotus corniculatus L.- Ghizdei (fig. 150) Este o plantă perenă, înaltă de cca. 30 cm. Frunzele sunt

imparipenat-compuse, formate din 5 foliole. Perechea de foliole de la bază este distanŃată de cele 3 foliole din vârf. Florile sunt galbene, grupate în umbele. Înfloreşte în V-IX. Păstaia este polispermă, dehiscentă, valvele, la maturitate se răsucesc. Creşte în pajişti de la câmpie până la munte, fiind o bună plantă furajeră.

Genul Wisteria cu specia: Wisteria sinensis (Sims) Sweet - Glicină (fig. 151) Liană cu frunze imparipenat-compuse. Florile sunt albastre-

violete, grupate în raceme pendule. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în scop ornamental. Originară din Asia de Est.

Genul Robinia cu speciile: Robinia pseudoacacia L. - Salcâm (fig. 152) Arbore cu rădăcini drajonante, de cca. 25 m înălŃime. Frunzele

sunt imparipenat-compuse, cu stipele transformate în spini. Florile sunt albe, bogate în nectar, grupate în raceme pendule. Înfloreşte în V-VI. Creşte spontan, dar se şi cultivă în plantaŃii forestiere, este antierozional, bun fixator, fiind şi o foarte bună specie meliferă. Originar din America de Nord.

Robinia hispida L. - Salcâm roşu Arbust stolonifer de până la 3 m înălŃime. Lăstarii sunt acoperiŃi

de sete roşii (peri dinŃaŃi), căzătoare, care lasă cicatrici roşietice. Florile sunt roşietice, grupate câte 3-5 în raceme scurte. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Genul Cicer cu specia: Cicer arietinum L. - Năut (fig. 153) Plantă anuală, glandulos păroasă, de cca. 50 cm înălŃime.

Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu foliolele serate. Florile sunt albastre sau albe, solitare, situate axilar. Înfloreşte în VI-VII. Păstăile sunt veziculos-umflate, păroase, cu două seminŃe piriforme. Se cultivă în scop alimentar. Este originarǎ din Asia de SV.

Fig. 151. Wisteria sinensis (original)

Fig. 152. Robinia pseudoacacia

Fig. 150. Lotus corniculatus 1. plantǎ; 2. petale (dupǎ James Edward Smith)

Botanică sistematică

- 79 -

Genul Vicia cu specia: Vicia faba L. - Bob Plantă anuală de talie mare, până la 1 m înălŃime. Frunzele sunt

paripenat-compuse, prezintă în vârf o setă. Florile sunt albe, pătate cu negru pe aripi, solitare sau grupate axilar. Înfloreşte în V-VII. Păstăile sunt negre la maturitate şi au seminŃe mari, de culoare brună. Se cultivă pentru seminŃele utilizate în alimentaŃie sau în scop furajer. Este originară din Nordul Africii.

Genul Lens cu specia: Lens culinaris Medik. - Linte Plantă anuală cu tulpina păroasă de cca. 50 cm înălŃime.

Frunzele sunt paripenat-compuse, cu foliole liniare, cu cârcei. Florile sunt liliachii, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în V-VII. Păstăile sunt mici, cu 1-2 seminŃe lenticulare (formă de lentilă). Se cultivă pentru seminŃele bogate în proteinǎ şi amidon, folosite în alimentaŃie. Este originară din Asia de Vest.

Genul Lathyrus cu specia: Lathyrus odoratus L. - Sângele voinicului Plantă anuală cu tulpina aripată, de până la 150 cm înălŃime.

Frunzele sunt paripenat-compuse, cu cârcei. Florile sunt mari, roşii, violete, albe, odorante, grupate câte 2-3 în raceme axilare. Înfloreşte în VI-VIII. Păstăile sunt aspru păroase. Cultivată în scop ornamental. Specie mediteraneană.

Genul Pisum cu specia: Pisum sativum L. - Mazăre (fig. 154) Plantă anuală de cca. 100 cm înălŃime. Frunzele sunt paripenat-

compuse (cu 1-2 perechi de foliole), prezintă în vârf un cârcel ramificat, iar la bază două stipele mari, mai mari decât foliolele, cu rol asimilator (în fotosintezǎ). Florile pot fi albe (la mazărea comestibilă) sau violete (la cea furajeră), grupate în raceme axilare. Înfloreşte în V-VII. Păstaia are seminŃe sferice, galbene, verzi, brune sau albe. Se cultivă ca legumă pentru seminŃe sau pentru furaj.

Genul Phaseolus cu specia: Phaseolus vulgaris L. - Fasole (fig. 155) Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă sau volubilă (se

răsuceşte în jurul unui suport). Frunzele sunt trifoliate, aspru păroase, cu stipele la baza peŃiolului şi stipelule la baza foliolelor. Foliolele sunt ovate, cu vârful acuminat (brusc îngustat). Florile sunt albe sau violete, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în VI-IX.

Păstaia este verde sau galbenă, cu seminŃe reniforme, bogate în proteină. Se cultivă ca legumă, pentru păstăile verzi şi seminŃele utilizate în alimentaŃie, în două varietăŃi: var. communis - fasolea de arac, cu tulpina volubilă şi var. nanus - fasolea oloagă, cu tulpina dreaptă. Originară din America de Sud.

ORDINUL ELAEAGNALES

Familia Elaeagnaceae

Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse altern, cu marginea întreagă, acoperite de peri stelaŃi sau solzoşi, care dau un aspect argintiu. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, dispuse în axila frunzelor, cu învelişul floral perigon, format din 4-2 tepale libere.

Fig. 153. Cicer arietinum (dupǎ FAO.org)

Fig. 154. Pisum sativum 1. plantǎ; 2. floare (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 155. Phaseolus vulgaris 1. plantǎ; 2. pǎstaie (dupǎ Charles Lemaire)

Botanică sistematică

- 80 -

Receptaculul are forma unui tub, participă la formarea fructului, iar la maturitate devine cărnos, având aspect de drupă.

Genul Elaeagnus cuprinde specii cu flori hermafrodite, cu perigonul format din 4 tepale.

Elaeagnus angustifolia L.- Salcie mirositoare, RăchiŃică Arbore sau arbust înalt de cca. 7 m. Frunzele sunt lanceolate,

argintii păroase. Florile sunt galbene, plăcut mirositoare, grupate câte 1-3 axilar. Înfloreşte în VI. Fruct drupiform, argintiu. Se cultivă în scop ornamental sau în perdele de protecŃie, dar întâlnit şi subspontan. Este originar din Asia Centrală şi sudul Europei.

Genul Hippophaë cuprinde specii cu flori unisexuat-dioice, cu perigonul format din 2 tepale.

Hippophaë rhamnoides L.- Cătină albă, Cătină de râu (fig. 156)

Este un arbust cu spini, de 4-6 m înălŃime. Frunzele sunt liniar-lanceolate, argintii, mai ales pe partea inferioară. Florile sunt mici, verzui, grupate axilar, cu înflorire protantă. Înfloreşte în IV-V. Fructul este baciform, de culoare portocalie. Creşte spontan pe marginea apelor, pe coastele erodate. Poate fi cultivat ca specie ornamentală, medicinală sau pentru fixarea terenurilor erodate. Fructele au un conŃinut ridicat în vitamina C, fiind folosite pentru tratarea multor afecŃiuni, cum ar fi hepatită cronică, nevroze, anemie etc.

ORDINUL CORNALES

Familia Cornaceae

Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse opus, cu marginea întreagă, cu nervaŃiune arcuată, fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4, grupate în umbele axilare.

Formula floralǎ: * K4 C4 A4 G(2)

Fructul este drupă. Cornus mas L. - Corn (fig. 157) Arbust sau arbore cu înălŃimea de cca. 5 m. Frunzele sunt

eliptice, cu nervaŃiune arcuată. Florile sunt galbene, grupate în umbele axilare, cu înflorire protantă. Înfloreşte primăvara devreme, la începutul lunii martie. Drupa este roşie, cu gust acru, bogată în vitamina C, comestibilă. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase. Poate fi cultivat în scop ornamental, pentru gard viu.

Cornus sanguinea L. - Sânger Spre deosebire de specia precedentă, lăstarii sunt roşietici,

florile sunt albe, apar după înfrunzire. Înfloreşte în V-VI. Drupele sunt negre, necomestibile. Creşte în pădurile de foioase. Cultivat în scop ornamental, pentru gard viu.

ORDINUL CELASTRALES

Cuprinde două familii: Celastraceae şi Aquifoliaceae.

Familia Celastraceae Încadrează plante lemnoase cu frunze simple, dispuse de regulă

opus. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4 sau 5. Formula florală: * K-4 -5 C4 -5 A4 -5 G(2 -5)

Fig. 157. Cornus mas 1. ramurǎ cu flori; 2. floare; 3. ramurǎ cu frunze şi fructe. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 158. Euonymus europaeus 1. ramurǎ cu flori; 2. floare; 3. fructe. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 156. Hippophaë rhamnoides

Botanică sistematică

- 81 -

Fructul este capsulă, cu seminŃe acoperite de aril cărnos, portocaliu sau roz. Euonymus europaeus L. - Salbă moale (fig. 158) Este un arbust de cca. 5 m înălŃime cu ramuri patru-muchiate. Frunzele sunt eliptice. Florile

sunt verzi-gălbui, pe tipul 4, grupate în cime corimbiforme, situate axilar. Înfloreşte în V-VI. Capsula este roşie sau roză, se deschide în 4 valve. SeminŃele sunt înconjurate de aril portocaliu. Frecvent întâlnit în păduri şi tufărişuri. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Euonymus fortunei (Turcz.) Hand.- Mazz. ( E. radicans Sieb. ex Miq.) - Salbă târâtoare

Arbust târâtor sau căŃărător cu frunze eliptice, persistente. Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă în scop ornamental, uneori ca înlocuitoare de gazon, în locuri umbroase. Originară din Japonia, China.

Familia Aquifoliaceae

Cuprinde un singur gen cu o singură specie: Ilex aquifolium L. - Laur (fig. 159) Arbust înalt de cca. 2 m. Frunzele sunt persistente, rigide,

lucioase, ovat-eliptice, cu marginile ondulate şi spinos-dinŃate, dispuse altern. Florile sunt unisexuat-dioice, pe tipul 4, albe, odorante, grupate în inflorescenŃe cimoase, axilare. Fructul este o drupă roşie. Specie rar întâlnită în jud. Arad, în pădurea Zimbru, fiind ocrotită de lege şi declarată monument al naturii. Se cultivǎ ca plantǎ decorativǎ.

ORDINUL EUPHORBIALES

Este reprezentat de două familii: Buxaceae şi Euphorbiaceae.

Familia Buxaceae Cuprinde plante lemnoase cu frunze simple, dispuse opus, persistente. Florile sunt

actinomorfe, unisexuat- monoice, cu învelişul floral perigon, cu 4 tepale la florile mascule şi 6 tepale la cele femele. Fructul este capsulă, se deschide prin 3 valve.

Buxus sempervirens L. - Merişor, Cimişir (fig. 160) Este un arbust cu tulpina foarte ramificată, de cca. 4 m înălŃime.

Frunzele sunt eliptice, sempervirescente (mereu verzi). Florile sunt mici, alb-verzui, grupate în cime axilare. Înfloreşte în IV-VI. Se cultivă în scop ornamental sau pentru gard viu, fiind decorativ prin frunze. Frunzele conŃin buxină, o substanŃă toxică. Specie de origine mediteraneană.

Familia Euphorbiaceae

Cuprinde plante erbacee sau lemnoase, majoritatea cu latex. Frunzele sunt simple, alterne sau opuse. Florile sunt actinomorfe, unisexuate, cu înveliş floral perigon sau lipsite de înveliş floral (nude), grupate în inflorescenŃe de tip racem, ciaŃiu sau spic. Fructul este capsulă.

Formula floralǎ: ♂*P5-6; (12); 0 A1-∞

♀*P5-6; (12); 0 G(3)

Genul Euphorbia cuprinde specii cu latex alb, flori unisexuat-monoice, lipsite de înveliş floral, grupate în inflorescenŃǎ caracteristicǎ, numitǎ ciaŃiu.

Fig. 159. Ilex aquifolium 1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare femelǎ; 3. floare masculǎ; 4. fruct (dupǎ A. Masclef)

Fig. 160. Buxus sempervirens 1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare femelǎ; 3. floare masculǎ; 4. fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 82 -

Euphorbia pulcherrima Willd. ex Koltsch. (Poinsettia pulcherrima Graham) - Stea de Crăciun, PoanseŃie (fig. 161)

Arbust cu înǎlŃimea de pânǎ la 1m (în culturǎ). Frunzele sunt alterne, ovate, întregi sau sinuat-lobate, lung peŃiolate. Planta este decorativă prin hipsofilele (frunze de protecŃie) mari, roşii, roze, galbene, albe, de la baza inflorescenŃelor. Se cultivă ca plantă ornamentală de seră sau apartament. Originară din Mexic.

Euphorbia milii var. splendens Bojer. - Spinii lui Cristos Arbust spinos cu frunze obovate. La baza ciaŃiilor se găsesc

două bractee mari, roşii-purpurii. Se cultivă ca plantă ornamentală de apartament. Originară din Madagascar.

Genul Ricinus cuprinde plante fără latex, cu frunze palmate, flori unisexuat-monoice, cu înveliş floral.

Ricinus communis L. - Ricin (fig. 162) Plantă anuală, înaltă până la 2 m, cu tulpina fistuloasă

(goală). Frunzele sunt alterne, palmat-fidate până la partite, peltate (peŃiolul se prinde de mijlocul limbului). Florile sunt unisexuat-monoice, grupate în raceme. Cele bărbăteşti sunt situate spre baza inflorescenŃei, iar cele femeieşti în vârful inflorescenŃei. Înfloreşte în VIII-IX. Fructul este o capsulă spinoasă, valvicidă (se deschide în valve).

SeminŃele sunt lucioase, marmorate, bogate în ulei, toxice, conŃin ricinină. Plantă termofilă, toxică, se cultivă pentru uleiul folosit în farmacie, cosmetică, industrie. Frunzele unor soiuri se folosesc în creşterea viermilor de mătase. Unele varietăŃi se cultivă şi în scop ornamental. Originar din Africa.

ORDINUL RHAMNALES

Din care sunt caracterizate două familii: Rhamnaceae şi Vitaceae.

Familia Rhamnaceae Sunt plante lemnoase cu frunze simple, stipelate, alterne sau opuse. Florile sunt

actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 4-5, cu învelişul floral periant. Fructul este drupǎ sau achenǎ.

Ziziphus jujuba Miller - Măslin dobrogean, Finap Arbust de talie mică (1-8 m). Frunzele sunt ovat-eliptice, dispuse altern, cu stipele

transformate în spini. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, mici, galbene, grupate în cime axilare. Înfloreşte în IV-V. Fructul este drupă roşietică, comestibilă. Rar întâlnit în zona de stepă (Dobrogea). Poate fi cultivat pentru fructe.

Frangula alnus Miller (Rhamnus frangula L.) - Cruşân Arbust sau arbore fără spini cu muguri golaşi. Frunzele sunt alterne, eliptice, cu marginea

întreagǎ. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, alb-verzui, situate axilar. Înfloreşte în V-VII. Fructul este drupă roşie sau neagră-purpurie. Frecvent întâlnit în păduri, zăvoaie, lunci, mlaştini. Specie tinctorială şi medicinală. ScoarŃa are proprietǎŃi purgative şi antihelmintice.

Familia Vitaceae

Cuprinde 15 genuri cu cca. 700 de specii, răspândite în zonele temperate, până în cele tropicale. Sunt plante lemnoase, adesea liane agăŃătoare prin cârcei.

Frunzele sunt dispuse altern, stipelate, cu nervaŃiune palmată. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5 (4), grupate în cime, reunite în racem sau corimb. Fructul este bacă.

Fig. 161. Euphorbia pulcherrima

Fig. 162. Ricinus communis 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ; 3. floare femela; 4. floare masculǎ; 5. staminǎ (dupǎ L. Emberger)

Botanică sistematică

- 83 -

Formula florală: *K5-4; C5-4; (4-5) A5-4 G(2)

Genul Vitis se caracterizeazǎ prin corolǎ cu petale unite la vârf şi cǎzǎtoare la înflorire. La baza ovarului se gǎsesc 5 glande nectarifere.

Vitis vinifera L. - ViŃa de vie (fig. 163) Este o liană agăŃătoare prin cârcei ramificaŃi, intermitenŃi (douǎ

noduri succesive cu cârcei, al 3-lea fǎrǎ), opuşi frunzelor. Ritidomul se exfoliază în fâşii longitudinale. Frunzele sunt palmat-lobate, dispuse altern. Florile sunt alb-verzui, reunite în raceme cu dihazii. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă pe solurile calcaroase din zona de deal, pentru strugurii utilizaŃi în alimentaŃie, vinificaŃie. Originarǎ din Asia de Sud-Vest şi regiunea mediteraneanǎ.

Vitis sylvestris C.C.Gmelin - ViŃa sǎlbaticǎ. Liană viguroasă, cu flori unisexuat-dioice, cu bace mici,

astringente. Este întâlnită în sud-vestul şi sud-estul Ńării, în tufărişuri. Genul Parthenocissus se deosebeşte de genul Vitis prin aceea

că petalele sunt libere la vârf şi nu cad la înflorire; iar la baza ovarului se află un disc nectarifer, unit cu acesta.

Parthenocissus tricuspidata (Sieb. et Zucc) Planchon - ViŃă japoneză

Liană cu lăstarii prevăzuŃi cu lenticele (formaŃiuni suberoase adâncite, care asigură schimbul de gaze). Frunzele sunt simple, palmat-lobate, cu 3 lobi acuminaŃi, cu marginea serată. Florile sunt alburii, cu petalele extinse în formă de stea, dispuse în cime. Înfloreşte în VII-VIII. Bacele sunt mici, sferice, negre, brumate, necomestibile. Se cultivă în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor. Originară din China, Japonia.

Parthenocissus quinquefolia (L.) Planchon - ViŃa de Canada (fig. 164)

Liană cu cârceii scurŃi, prevǎzuŃi cu discuri adezive. Frunzele sunt palmat-compuse, cu foliolele serate, se coloreazǎ toamna în roşu-purpuriu. Înfloreşte în VII-VIII. Bacele sunt sferice, vinete-negricioase, necomestibile. Este originară din America de Nord.

Se cultivă în scop ornamental pentru acoperirea zidurilor, gardurilor, stâlpilor. Originară din America de Nord.

ORDINUL SAPINDALES

Din care sunt descrise două familii: Aceraceae şi Hippocastanaceae.

Familia Aceraceae Încadrează plante lemnoase, cu frunze dispuse opus, cu nervaŃiune palmată sau penată, fără

stipele. Florile sunt actinomorfe, pe tipul 4-5, hermafrodite, unisexuate sau poligame, grupate în inflorescenŃe corimbiforme sau racemiforme. Fructul este disamară.

Specii cu frunze cu nervaŃiune penată:

Acer tataricum L. - ArŃar tătărăsc (fig. 165) Arbore sau arbust înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt ovate, cu marginea inegal-serată. Florile

sunt alb-gălbui, grupate în panicule verticale, apar dupǎ înfrunzire. Înfloreşte în V-VI. Disamarele formează un unghi ascuŃit şi sunt roşietice la maturitate. Frecvent întâlnit prin păduri de foioase. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Fig. 163. Vitis vinifera 1. lǎstar cu frunze şi fructe; 2. floare (dupǎ Kursanov şi Jukovschi)

Fig. 164. Parthenocissus quinquefolia

1. lǎstar cu frunze şi fructe; 2. floare (dupǎ N. L Britton & A. Brown)

Botanică sistematică

- 84 -

Acer negundo L. - ArŃar american (fig. 166) Arbore cu înălŃimea de până la 20 m. Frunzele sunt imparipenat-compuse. Florile sunt

unisexuat-dioice, lipsite de înveliş floral, cu înflorire protantǎ. Înfloreşte în IV-V. Aripile disamarei formează un unghi ascuŃit şi au vârful încovoiat spre interior. Cultivat în scop ornamental, adeseori sub diferite forme, cu frunze alb-variegate. Este originar din America de Nord.

Specii cu frunze cu nervaŃiune palmată:

Acer platanoides L. - ArŃar, Paltin de câmp (fig. 167) Este un arbore înalt de cca. 25 m. Frunzele sunt palmat-fidate, cu lobii ascuŃiŃi filiform şi

sinusurile dintre lobi rotunjite. PeŃiolii au latex alb. Florile sunt galben-verzui, cu înflorire protantă, grupate în corimbe. Înfloreşte în IV-V. Disamara formează un unghi obtuz. Creşte în păduri de foioase, lemnul este folosit în construcŃii. Cultivat în parcuri în scop ornamental.

Acer pseudoplatanus L. - Paltin de munte Arbore cu frunze palmat-fidate, cu lobii ascuŃiŃi şi sinusurile dintre lobi de asemenea

ascuŃite. PeŃiolii nu au latex. Florile sunt verzui, apar după înfrunzire şi sunt grupate în raceme pendule. Înfloreşte în V. Aripile disamarelor formează un unghi aproape drept. Frecvent întâlnit în pădurile montane, dar poate fi cultivat în scop ornamental. Lemnul este folosit pentru mobilă, parchet, instrumente muzicale.

Familia Hippocastanaceae

Cuprinde plante lemnoase cu frunze palmat-compuse, fără stipele, dispuse opus. Florile sunt zigomorfe, poligame, pe tipul 4-5, cu înveliş floral periant, grupate în cime, reunite la rândul lor în panicule piramidale, verticale. Fructul este capsulă valvicid-loculicidă (se deschide în 3 valve, pe linia nervurii mediane), cu seminŃe fără endosperm, bogate în amidon.

Aesculus hippocastanum L. - Castan ornamental, Castan porcesc (fig. 168)

Este un arbore de până la 25 m înălŃime, cu muguri cleioşi. Frunzele sunt palmat-compuse, cu 5-9 foliole obovate, cu marginea serată. Florile sunt albe, pătate cu roşu, grupate în panicule verticale. Înfloreşte în V-VI. Capsulele au ghimpi, cu seminŃe mari. Frecvent cultivat în scop ornamental. Originar din Peninsula Balcanică.

Fig. 166. Acer negundo 1. frunzǎ; 2. disamarǎ (dupǎ Frère Marie-Victorin)

Fig. 165. Acer tataricum 1. ramurǎ cu frunze; 2. nervaŃiune penatǎ; 3. disamarǎ (original)

Fig. 167. Acer platanoides 1. frunza; 2. disamara (original)

Fig. 168. Aesculus hippocastanum 1. frunze şi inflorescenŃa; 2. fruct; 3. sǎmânŃa (original)

Botanică sistematică

- 85 -

Aesculus carnea Hayne - Castan roşu Arbore cu înălŃimea de până la 15 m. Florile sunt roşii, grupate în panicule piramidale

verticale. Înfloreşte în V-VI. Capsula prezintă ghimpi puŃini şi mici. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din America de Nord.

ORDINUL RUTALES

Din acest ordin sunt descrise două familii: Anacardiaceae şi Rutaceae.

Familia Anacardiaceae Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse altern, fără stipele, cu canale rezinifere. Florile

sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu înveliş floral periant. Fructul este drupă. Cotinus coggygria Scop. - Scumpie Arbore sau arbust, înalt de cca. 5 m. Frunzele sunt obovate, cu

marginea întreagă, toamna se înroşesc. Florile sunt mici, verzui, grupate în panicule laxe, cu peri lungi, perpendiculari pe pedicelii florilor sterile. Înfloreşte în V-VI. Drupa este mică. Are proprietăŃi tinctoriale şi adesea se cultivă ca specie ornamentală. Specie mediteraneană, frecvent întâlnită pe stâncăriile însorite din sud, sud-estul Ńării.

Rhus hirta (L.) Sudworth ( R. typhina L.) - OŃetar (fig. 169) Arbore sau arbust de cca. 10 m înălŃime. Frunzele sunt

imparipenat-compuse, cu numeroase foliole lanceolate, cu marginea serată. Lăstarii sunt dens-pubescenŃi. Florile sunt mici, verzui, grupate într-un panicul dens, păros, conic, cu lungimea de cca. 20 cm. Înfloreşte în VI-VII. Drupele sunt mici, acoperite de peri roşii-purpurii. Se cultivă în scop ornamental în parcuri şi grădini. Este originar din America de Nord.

Familia Rutaceae

Cuprinde plante erbacee şi lemnoase. Frunzele sunt de regulǎ alterne, simple sau compuse, nestipelate, cu pungi secretoare de uleiuri eterice, sub formă de puncte transparente. Florile sunt de regulă hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 4 sau 5.

Fructul este variabil, în funcŃie de gen, poate fi: hesperidă, drupă, samară, capsulă. Formula florală: *K4 -5 C4 -5 A5+5; 4+4 G(4-5)

Genul Ruta prezintă fruct capsulă. Ruta graveolens L. - VirnanŃ Este un subarbust, înalt de cca. 60 cm. Frunzele sunt de 2-3 ori

penat-sectate, alterne. Uleiul din frunze este iritant. Florile sunt pe tipul 4, cu petale galbene, grupate în inflorescenŃe corimbiforme. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă prin grădini ca plantă medicinală sau ornamentală. Planta are un miros neplăcut din cauza uleiurilor secretoare. Poate fi întâlnit şi subspontan. Specie mediteraneană.

Genul Citrus cuprinde specii originare din Asia sau Europa de Sud, cu frunze persistente, fruct hesperidă. La noi în Ńară se cultivă în spaŃii protejate.

Citrus limon (L.) Burm. fil. - Lămâi (fig. 170) Este un arbust spinos. Frunzele sunt eliptice, cu peŃiolul turtit

până la aripat, alterne. Florile sunt solitare, albe, purpurii la exterior, odorante. Hesperida este ascuŃită la capete, de culoare galben-deschis, cu endocarpul (pulpa) acru, acid, bogat în vitamina C.

Fig. 170. Citrus limon 1. ramurǎ cu flori; 2. fruct; 3. fruct secŃionat transversal (dupǎ Koehler's Medicinal-Plants)

Fig. 169. Rhus hirta (original)

Botanică sistematică

- 86 -

Citrus aurantium L. - Portocal de Sevilia Arbore sau arbust spinos. Frunzele sunt eliptice, cu peŃiolii aripaŃi. Florile sunt albe, solitare.

Hesperida este globuloasă, portocalie, cu endocarpul amărui-acid. Citrus sinensis (L.) Osbeck - Portocal Asemǎnǎtor cu specia anterioară, spre deosebire de aceasta, hesperidele sunt mari,

globuloase, galben-portocalii, cu endocarpul dulce. Citrus nobilis Lour. - Mandarin Este un arbust fǎrǎ spini. Frunzele sunt lanceolate, cu peŃiolii nearipaŃi. Florile sunt albe,

solitare. Fructele sunt globuloase, uşor turtite, cu endocarpul dulce. Epicarpul, împreună cu mezocarpul (coaja), se desprinde uşor de endocarp.

Citrus x paradisi Macfad. (C. maxima x C. sinensis) - Grapefruit Arbust sau arbore cu peŃiolii frunzelor lat-aripaŃi. Florile sunt grupate în raceme.

Hesperidele sunt mari, globuloase, galbene sau purpurii, cu endocarpul acru-amărui. Genul Ptelea prezintă fruct samară. Ptelea trifoliata L. Arbust de cca. 8 m înălŃime, cu frunze trifoliate, alterne. Florile sunt albe, grupate în

corimbe. Înfloreşte în VI-VII. Monosamara este aripatǎ circular. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Genul Phellodendron are fruct drupă. Phellodendron amurense Rupr. - Arbore de plută Arbore înalt de cca. 15 m, cu ritidomul adânc crǎpat. Frunzele sunt imparipenat-compuse,

alterne. Florile sunt verzui, grupate în panicule. Înfloreşte în VI-VII. Cultivat în scop ornamental. Originar din N-E Asiei.

ORDINUL GERANIALES

Familia Geraniaceae

Cuprinde plante erbacee, cu peri glandulari (secretǎ uleiuri eterice). Frunzele sunt variate, divizate, prevăzute cu stipele. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul 5, cu elemente libere. Fructul este mericarpic, se desface în 5 mericarpii monosperme, prevăzute cu un rostru lung (cioc).

Pelargonium zonale (L.) Aiton - Muşcată (fig. 171) Plantă perenă, glandulos-păroasă, cu frunze palmat-lobate,

cu baza cordată. Florile sunt simple sau involte, albe, roze, roşii, cu petalele aproape egale, grupate în umbelă. Înfloreşte în IV-X. Se cultivă în scop ornamental, la ghiveci. Este originară din Africa de Sud.

Pelargonium radens H.E. Moore - Muşcată Este o plantă perenă, cu peri glandulari. Frunzele sunt

bipenat-partite până la sectate. Florile sunt mici, roze. Se cultivă ca plantă ornamentală de apartament.

Pelargonium peltatum (L.) Aiton- Muşcată Plantă perenă cu tulpina târâtoare sau urcătoare. Frunzele sunt palmat-lobate pânǎ la partite, peltate (peŃiolul se prinde de mijlocul limbului). Florile sunt mari, albe, roze, purpurii. Cultivată la ghiveci.

Pelargonium grandiflorum (Andz.) Willd. - Muşcată mare Plantă perenă cu frunze palmat-partite. Petalele sunt evident inegale, mari (3,5 cm),

maculate. Cele două petale superioare sunt mai mari, albicioase, cu câte o pată roşie-violetă, iar cele 3 petale inferioare sunt mai mici şi albe. Înfloreşte în IV-X.

Fig. 171. Pelargonium zonale (Revue de l’horticulture belge)

Botanică sistematică

- 87 -

ORDINUL LINALES

Familia Linaceae Pe glob se întâlnesc cca. 90 de specii, răspândite din zonele reci

până în cele tropicale, iar la noi în Ńară sunt 15 specii, care aparŃin genului Linum. Sunt plante erbacee, cu frunze simple, nestipelate, alterne sau opuse. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar 4, grupate în inflorescenŃă de tip cimă. Fructul este capsulă.

Formula florală: *K5 C5 A(5+5; 5+0) G(5)

Linum usitatissimum L. - In (fig. 172) Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Tulpina este mai înaltă, la

soiurile pentru fuior (100 cm), mai scundă şi ramificată la soiurile pentru ulei (70 cm). Frunzele sunt sesile, liniar-lanceolate, 3-nervate, de 2-3 cm lungime şi late de 2-3 mm. Caliciul este persistent, iar petalele sunt căzătoare la înflorire, albastre, la inul pentru ulei şi albe, la inul pentru fuior. Florile sunt grupate în cime corimbiforme. Înfloreşte în VI-VII. Capsula este însoŃită de caliciu, la maturitate cele 5 loje ovariene sunt împǎrŃite în 10 loje, prin apariŃia unui perete incomplet în cadrul fiecărei loje. Într-o capsulă se formeazǎ 8-10 seminŃe, care rămân închise în capsula matură. SeminŃele sunt cafenii, lucioase, cu tegumentul bogat în substanŃe pectice (se gelifică în prezenŃa apei), iar endospermul în ulei. Se cultivă pentru fibrele textile din tulpină şi pentru uleiul obŃinut din seminŃe, folosit în industrie şi farmacie. SeminŃele au şi proprietăŃi medicinale pentru tratarea inflamaŃiilor tubului digestiv. Originar din S-V Europei.

ORDINUL APIALES (UMBELLALES)

Cuprinde două familii: Apiaceae (Umbelliferae) şi Araliaceae.

Familia Apiaceae (Umbelliferae) Cuprinde cca. 2.900 de specii, răspândite mai ales în regiunea mediteraneană. Sunt plante erbacee, cu rădăcina pivotantă. Frunzele sunt alterne, divizate, cu teaca bine

dezvoltată, nestipelate. Florile sunt pe tipul 5, hermafrodite, actinomorfe, cu excepŃia celor marginale, care sunt zigomorfe, grupate în inflorescenŃă de tip umbelă compusă, cu involucru şi involucel (frunzuliŃe de protecŃie), la unele specii, mai rar sunt grupate în umbelă simplă sau capitul.

Formula florală: *; .|. K5 C5 A5 G(2)

Fructul este mericarpic dicariopsă, cele două mericarpii se prind de o axă centrală, numită carpofor. Fiecare mericarp prezintă o faŃă ventrală (internă) plană şi o faŃă dorsală (externă) convexă, prevăzută cu 5 coaste longitudinale, între care se aflǎ şanŃuri, numite valecule. Sub coaste se găsesc fasciculele conducătoare, iar sub valecule canalele secretoare de uleiuri eterice. SămânŃa prezintă endosperm, bogat în aleuronă şi ulei.

Din punct de vedere biochimic, speciile din această familie se caracterizează prin prezenŃa uleiurilor eterice.

ImportanŃa economică a familiei este mare, multe specii sunt cultivate ca legume: Apium graveolens - Ńelina, Daucus carota subsp. sativus - morcovul, Pastinaca sativa - păstârnacul; altele sunt condimentare prin frunze: Anethum graveolens - mărar, Petroselinum crispum - pătrunjel, Levisticum officinale - leuştean sau condimentare prin fructe: Coriandrum sativum - coriandru, Pimpinella anisum - anasonul. Unele sunt plante medicinale, dar şi buruieni toxice.

Fig. 172. Linum usitatissimum 1. planta; 2. capsulǎ; 3. capsulǎ secŃionatǎ transversal; 4 sǎmânŃǎ. (dupǎ Koehler's Medicinal-Plants)

Botanică sistematică

- 88 -

Specii cultivate ca legume, condimentare şi aromatice, cu flori galbene: Pastinaca sativa L. - Păstârnac (fig. 173) Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ, albicioasǎ, de 30-100 cm înălŃime. Frunzele sunt

penat-sectate, cu segmente late. InflorescenŃa fără involucru şi involucel. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt eliptice şi turtite dorso-ventral, cu coastele principale aripate. Se cultivă pentru rădăcini. Originarǎ din centrul şi sudul Europei.

Petroselinum crispum (Miller) A. W. Hill. (P.hortense auct.) - Pătrunjel (fig. 174) Este o plantă bienală cu rǎdǎcina uşor tuberizatǎ de culoare albǎ. Frunzele sunt de 2-3 ori

penat-sectate, lucioase. Florile sunt verzui-gălbui, fǎrǎ involucru, cu involucel reflect. Înfloreşte în VI-VII. Fructele sunt mici, ovoidale. Se cultivă pentru frunze şi rădăcină.

Origine mediteraneanǎ. Anethum graveolens L. - Mărar (fig. 175) Plantă anuală cu frunze de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente

filiforme, pruinoase. InflorescenŃa fără involucru şi involucel. Înfloreşte în VII-VIII. Are fructe mici, ovoidal-elipsoidale, cu mericarpii aripate. Se cultivă pentru frunzele aromatice. Are şi proprietăŃi medicinale pentru indigestii, colici intestinale etc. Originar din Asia de SV, India.

Foeniculum vulgare Miller - Fenicul Plantă bienală de talie mare (până la 2,5 m), cu frunze de 3-4

ori penat-sectate, cu segmente filiforme. InflorescenŃa fără involucru şi involucel.

Înfloreşte în VII-IX. Fructele sunt ovoidal-cilindrice de până la 10 mm lungime, cu coaste principale evidente. Se cultivă ca plantă aromatică şi condimentară pentru fructele folosite la aromatizarea băuturilor. Este de origine mediteraneanǎ.

Levisticum officinale Koch - Leuştean (fig. 176) Plantă perenă cu frunze de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente

late. InflorescenŃa prezintă involucru şi involucel. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt lat-eliptice, comprimate dorso-ventral, cu coastele laterale aripate. Se cultivă pentru frunze, ca plantă aromaticǎ. Originar din Iran.

Fig. 173. Pastinaca sativa 1. rǎdǎcinǎ; 2. frunzǎ şi inflorescenŃǎ; 3. fruct; 4. fruct secŃionat longitudinal (dupǎ Johann Georg Sturm)

Fig. 174. Petroselinum crispum 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct; 4. fruct secŃionat transversal (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 175. Anethum graveolens 1. frunze şi inflorescenŃe; 2. floare; 3. fruct; 4. secŃiune transversalǎ prin fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 176. Levisticum officinale 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct; 4. secŃiune transversalǎ prin fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 89 -

Specii cultivate ca legume, condimentare şi aromatice, cu flori albe:

Daucus carota L. subsp. sativus - Morcov cultivat. (fig. 177) Plantă bienală cu rădăcina tuberizată, portocalie, comestibilă. Întreaga plantǎ este aspru

pǎroasǎ, cu frunze de 2-3 ori penat-sectate. InflorescenŃa cu involucru şi involucel. În centrul inflorescenŃei se aflǎ o floare purpurie, sterilǎ. Mericarpiile prezintă 5 coaste principale, prevăzute cu peri şi 4 coaste secundare, prevăzute cu spini lungi, cu vârful în formă de ancoră. Se cultivă ca legumă pentru rădăcinile comestibile, bogate în vitamine.

Apium graveolens L. - łelina (fig. 178) Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ globulos. Frunzele sunt

lucioase, penat-sectate, cu segmente romboidale. InflorescenŃa fără involucru şi involucel. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt mici, cu 5 coaste longitudinale. Se cultivă pentru frunzele şi rădăcinile utilizate în alimentaŃie.

Carum carvi L. - Chimen (fig. 179). Plantă bienală până la perenă, înaltă de 30-50 cm. Frunzele

sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente liniare. InflorescenŃa fără involucru şi involucel. Înfloreşte în V-VII. Fructele sunt ovoidale, 4-5 mm lungime. Se cultivă ca plantă condimentară şi aromatică pentru fructele utilizate la aromatizarea unor produse alimentare, dar se întâlneşte şi spontan în pajiştile de deal şi munte.

Coriandrum sativum L. - Coriandru (fig. 180) Plantă anuală de 30-60 cm înălŃime, cu miros neplăcut (de

ploşniŃă), cu excepŃia fructelor. Frunzele sunt heterofile (diferite ca formă), cele de la bază sunt trilobate, iar cele din partea superioară de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente liniare. Florile sunt alb-roze, inflorescenŃa fără involucru, dar cu involucel. Înfloreşte în VI-VII. Fructele sunt globuloase şi nu se desfac la maturitate în mericarpii. Se cultivă ca plantă condimentară şi aromatică, pentru fructele folosite la aromatizarea băuturilor, alimentelor etc. Este originar din Africa de Nord şi Asia de Vest.

Fig. 179. Carum carvi 1. frunze şi inflorescenŃǎ; 2. floare; 3. fruct; 4. fruct secŃionat trans. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 178. Apium graveolens 1. rǎdǎcini; 2. frunze şi inflorescenŃe; 3. floare; 4. fruct; 5. fruct sect. trans. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 177. Daucus carota subsp. sativus: 1. rǎdǎcinǎ; 2. frunzǎ şi inflorescenŃǎ; 3. fruct. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 180. Coriandrum sativum 1. frunze bazale; 2. inflorescenŃǎ; 3. floare: a. exterioarǎ, b. interioarǎ; 4. fruct; 5. fruct secŃionat trans. (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 90 -

Pimpinella anisum L. - Anason (fig. 181) Este o plantă anuală de 15-50 cm înălŃime. Frunzele

bazale sunt întregi, cele tulpinale trilobate, iar cele superioare de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente liniare. InflorescenŃa fără involucru şi involucel. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt ovoidale şi păroase. Se cultivă ca plantă aromatică pentru fructe. Plantǎ mediteraneanǎ.

Specii întâlnite ca buruieni:

Daucus carota L. subsp. carota - Morcov sălbatic Plantă anuală, asemǎnǎtoare cu morcovul cultivat, dar cu

rădăcina subŃire, de culoare albă, necomestibilă. Buruiană în pajişti, locuri ruderale şi culturi.

Conium maculatum L. - Cucută Plantă anuală sau bienală cu tulpina fistuloasǎ, pătată

bruniu, înaltă de până la 2 m. Florile sunt albe, inflorescenŃa cu involucru şi involucel. Fructele sunt globuloase, cu coaste ondulate şi miros neplăcut. Buruiană foarte toxică, conŃine alcaloizii coniină, coniceină, întâlnită în locuri ruderale.

Familia Araliaceae

Cuprinde plante lemnoase cu canale secretoare în toate organele plantei. Frunzele sunt alterne, simple, nestipelate, persistente. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în umbele. Fructul este bacă. Familia prezintă un singur gen Hedera cu o singură specie:

Hedera helix L. - Iederă (fig. 182) Liană agăŃătoare cu ajutorul rădăcinilor fixatoare

(adventive), formate pe tulpini. Prezintă tulpini fructifere şi tulpini vegetative. Frunzele sunt persistente, alterne, dimorfe (de două forme diferite). Pe tulpinile vegetative, frunzele sunt palmat-lobate, iar pe cele fructifere sunt ovate, cu marginea întreagă. Florile sunt alb-verzui, grupate în umbele simple. Înfloreşte în IX-X. Fructul este bacă sferică, negricioasă. Creşte spontan în păduri, locuri umbroase. Se cultivǎ ca plantă decorativǎ prin frunze, pentru acoperirea gardurilor. Specie mediteraneană.

Fig. 182. Hedera helix

Fig. 181 Pimpinella anisum 1. frunze bazale şi inflorescenŃe; 2. floare; 3. fruct; 4. fruct secŃ. long. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 91 -

Rezumat Subclasa Rosidae cuprinde un număr mare de plante lemnoase şi erbacee, cu flori

actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar 4, cu învelişul floral periant, cu elemente libere. Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine şi familii:

Saxifragales cu 3 familii: Hydrangeaceae, Grossulariaceae şi Crassulaceae; Rosales cuprinde o singură familie - Rosaceae, care este împărŃită în 4 subfamilii: Spiraeoideae, Rosoideae, Maloideae şi Prunoideae; Fabales (Leguminosales) cu 3 familii: Mimosaceae, Caesalpiniaceae şi Fabaceae; Elaeagnales cuprinde o singură familia – Elaeagnaceae; Cornales cuprinde o singură familie – Cornaceae; Celastrales, din care sunt caracterizate două familii: Celastraceae şi Aquifoliaceae; Euphorbiales cuprinde două familii: Buxaceae şi Euphorbiaceae; Rhamnales, din care sunt caracterizate două familii: Rhamnaceae şi Vitaceae; Sapindales, din care sunt caracterizate două familii: Aceraceae şi Hippocastanaceae; Rutales, din care sunt descrise două familii: Anacardiaceae şi Rutaceae; Geraniales cu o singură familie – Geraniaceae; Linales cuprinde o singură familie – Linaceae; Apiales (Umbellales) cuprinde două familii: Apiaceae (Umbelliferae) şi Araliaceae. Intrebări: 1. Caracterele generale pentru familiile prezentate, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Bibliografie 1. Pârvu C., 2005. Enciclopedia plantelor, Vol.IV. Edit. Tehnică, Bucureşti. 2. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,

Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 3. Pop I., Hodişan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983.

Botanică sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti. 4. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucureşti. 5. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria.

Botanică sistematică

- 92 -

V. SUBCLASA DILLENIIDAE

Cuvinte cheie: Paeoniales, Theales, Malvales, Sarraceniales, Violales, Begnoniales, Capparales, Salicales, Cucurbitales, Ericales, Primulales.

Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Dilleniidae cuprinde plante lemnoase şi erbacee, cu frunze simple, de regulă,

dispuse altern, rar opuse sau verticilate. Florile sunt actinomorfe, rar zigomorfe (Violaceae, Begoniaceae), hermafrodite, rar unisexuate (Salicaceae, Cucurbitaceae), cu învelişul floral, de regulă, periant, cu elemente libere sau unite.

Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Paeoniales, Theales, Malvales, Sarraceniales, Violales, Begnoniales, Capparales, Salicales, Cucurbitales, Ericales şi Primulales.

ORDINUL PAEONIALES

Familia Paeoniaceae

Cuprinde plante perene, cu rădăcini tuberizate. Frunzele sunt dispuse altern, fără stipele. Florile sunt solitare, actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Fructul este polifoliculă.

Formula florală: *K5 C5-10 A∞ G2-8

Paeonia officinalis L. - Bujor (fig. 183) Plantă perenă de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele sunt de 2-3 ori

penat-sectate. Florile sunt mari, roşii, roze sau albe, involte (bătute). Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în grădini şi parcuri ca specie ornamentală. Este de origine mediteraneană.

Paeonia peregrina Miller - Bujor românesc Plantă perenă, cu flori roşii. Înfloreşte în V-VI. Creşte spontan

în zona de stepă şi a pădurilor de stejar, în poeni, margini de păduri. Paeonia suffruticosa Andrews (P. arborea Donn.) - Bujor Arbust de cca. 1 m înălŃime. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente late. Florile

sunt roze. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în parcuri ca specie ornamentală. Originar din Asia de Est.

ORDINUL THEALES

Familia Hypericaceae Cuprinde plante erbacee şi lemnoase, cu frunze simple,

dispuse opus, fără stipele. Majoritatea speciilor prezintă frunze cu glande secretoare translucide. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃe cimoase. Fructul este capsulă septicidă.

Hypericum perforatum L. - Sunătoare, PojarniŃă (fig. 184)

Este o plantă perenă, înaltă de cca. 60 cm. Frunzele sunt eliptice, bogate în pungi secretoare translucide. Florile sunt galbene, grupate în cime corimbiforme. Înfloreşte în VI-IX. Frecvent întâlnită în fâneŃe şi păduri. Planta are proprietăŃi medicinale pentru tratarea bolilor gastrice şi hepatice.

Hypericum calycinum L. Subarbust de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele nu prezintă

glande translucide. Florile sunt mari (6-8 cm), solitare, situate terminal. Înfloreşte în VI-IX. Se cultivă în scop ornamental. Este de origine mediteraneană.

Fig. 183. Paeonia officinalis

Fig. 184. Hypericum perforatum 1. plantǎ cu flori; 2. fragment de frunzǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 93 -

ORDINUL MALVALES Din acest ordin sunt caracterizate două familii: Tiliaceae şi Malvaceae.

Familia Tiliaceae Cuprinde cca. 450 de specii, răspândite în zonele temperate şi tropicale. Sunt plante lemnoase, cu frunze dispuse altern, simple, cu stipele. Florile sunt actinomorfe,

hermafrodite, pe tipul 5, grupate în cime. Fructul este achenă. Genul Tilia cuprinde specii de tei, cu inflorescenŃa cimă.

Pedunculul inflorescenŃei concreşte parŃial cu o hipsofilă alungită, care serveşte la diseminarea fructelor cu ajutorul vântului.

Tilia tomentosa Moench - Tei argintiu, Tei alb (fig. 185) Arbore înalt de cca. 30 m. Frunzele sunt ovat-cordiforme,

argintii-tomentoase pe partea inferioară, cu peri stelaŃi. Florile sunt alb-gălbui, puternic odorante, grupate în cime corimbiforme. Înfloreşte în VI. Creşte frecvent în pădurile din câmpie şi deal. Este o foarte bunǎ plantǎ medicinalǎ, meliferǎ, adeseori cultivat în scop ornamental. Lemnul moale are multiple întrebuinŃǎri industriale, iar fibrele liberiene sunt folosite pentru confecŃionarea frânghiilor şi rogojinelor.

Familia Malvaceae

Cuprinde plante lemnoase şi erbacee, cca. 1.000 de specii, răspândite din regiunile reci până în cele tropicale. Frunzele sunt dispuse altern, simple, cu nervaŃiune palmată, stipelate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Caliciul de regulă este dublu, caliciul extern (calicul) este alcătuit din 3-13 sepale libere sau unite, iar cel intern este gamosepal, provenit din unirea a 5 sepale. Corola este dialipetalǎ. Androceul este monadelf, cu numeroase stamine unite într-o coloană.

Formula florală: * k3-13; (3-13) K (5) C5 A(∞) G(5-∞ ) Fructul este capsulă sau mericarpic. SeminŃele sunt albuminate,

cu tegumentul seminal adeseori prevǎzut cu peri. În Ńesuturile plantei se găsesc celule mucilaginoase.

Malva sylvestris L. - Nalbă (fig. 186) Este o plantă bienală până la perenă, de cca. 100 cm înălŃime.

Frunzele sunt palmat-lobate, păroase. Florile sunt roz-violacee, grupate în cime axilare, cu caliciul extern format din 3 sepale libere. Înfloreşte în VI-IX. Fructul este mericarpic, disciform. Specie eutrofă, nitrofilă, frecvent întâlnită în locuri ruderale, pajişti şi tufǎrişuri. Planta are proprietăŃi medicinale pentru tratarea tusei, bronşitei.

Althaea rosea (L.) Cav. (Alcea rosea L.) - Nalbă de grădină (fig. 187) Este o plantă perenă cu tulpina înaltă până la 3 m, tomentoasǎ. Frunzele sunt palmat-lobate.

Florile sunt mari, roşii, albe, involte, cu caliciul extern format din 6-9 sepale unite la bază. Înfloreşte în VI-IX. Fructul este mericarpic disciform, cu achene în formǎ de colǎcel. Cultivată prin grǎdini ca plantă ornamentală.

Gossypium hirsutum L.- Bumbac (fig. 188) Plantă anuală cu tulpina acoperitǎ de peri patenŃi, ramificată mixt. Axul principal şi ramurile

inferioare se ramifică monopodial (vegetativ), iar cele superioare simpodial (fructifer). Frunzele sunt palmat-lobate. Florile sunt solitare, galbene, cu caliciul extern format din 3 sepale mari, ovate, dinŃate. Înfloreşte în VII-IX. Fructul este capsulă, cu seminŃe prevăzute cu peri unicelulari, care

Fig 185. Tilia tomentosa 1. ramurǎ cu flori; 2. ramurǎ cu fructe

Fig. 186. Malva sylvestris 1. plantǎ; 2. androceul; 3. fruct. (dupǎ Köhler's Medicinal Plants)

Botanică sistematică

- 94 -

constituie fibra de bumbac. Specie termofilă, la noi în Ńarǎ poate fi cultivatǎ, în sudul Ńării, ca plantă textilă şi oleaginoasă. Uleiul este folosit în industrie. Originar din Peru.

Hibiscus syriacus L. - ZămoşiŃa de Siria (fig. 189) Arbust înalt de cca. 3 m, cu frunze trilobate. Florile sunt solitare, axilare, mari purpurii,

liliachii sau albe, cu caliciul extern format din 6-13 sepale liniare, libere. Înfloreşte în VII-IX. Fructul este capsulă. Cultivat în scop ornamental sau pentru gard viu. Originar din Asia de Sud-Est.

Hibiscus trionum L. - ZămoşiŃă Plantă anuală pǎroasǎ de cca. 50 cm înǎlŃime. Frunzele sunt palmat-sectate. Florile sunt

solitare, galbene cu o pată purpurie la bază. Caliciul extern este format din 6-13 sepale liniare, libere, iar cel intern este gamosepal, veziculos, persistent. Înfloreşte în VI-VIII. Buruiană întâlnită în culturi. Fructul este capsulǎ.

ORDINUL SARRACENIALES (NEPENTHALES)

Cu următoarele familii: Sarraceniaceae şi Droseraceae.

Familia Sarraceniaceae Cuprinde plante carnivore, cu frunze cu capcane în formă de

urnă, pentru capturarea insectelor în vederea completării necesarului de azot. Florile sunt hermafrodite, cu înveliş floral periant. Fructul este capsulă. (Sarracenia purpurea L.).

Familia Droseraceae

Cuprinde plante carnivore, perene, cu flori actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu înveliş floral periant. Fructul este capsulă. Capturarea insectelor se face cu ajutorul perilor glandulari prezenŃi pe frunze.

Drosera rotundifolia L. - Roua cerului Plantă perenă de mlaştini, turbării. Frunzele sunt dispuse în

rozetă bazalǎ, rotunde, prevăzute cu peri glandulari pe margine, cu rol în capturarea insectelor. Florile sunt grupate în inflorescenŃă cimoasă, situată terminal. Înfloreşte în VI-VIII. Capsula este netedă. Creşte pe solurile acide.

Dionaea muscipula Ellis (fig. 190) Plantǎ perenǎ asemǎnǎtoare cu specia precedentǎ, prezintă pe marginea frunzelor peri

glandulari, la atingerea acestora are loc plierea bruscă a limbului de-a lungul nervurii mediane.

Fig. 190. Dionaea muscipula (The Families of Flowering Plants)

Fig. 187. Althaea rosea 1. fragment de plantǎ; 2. fruct. (dupǎ Köhler's Medicinal Plants)

Fig. 188. Gossypium hirsutum 1. plantǎ cu frunze şi flori; 2. fruct. (dupǎ Köhler's Medicinal Plants)

Fig. 189. Hibiscus syriacus (original)

Botanică sistematică

- 95 -

ORDINUL VIOLALES

Familia Violaceae Cuprinde cca. 21 de genuri cu 900 de specii, rǎspândite pe tot globul. La noi în Ńarǎ se întâlneşte un singur gen Viola, cu cca. 28 de specii. Sunt plante erbacee perene, cu frunze dispuse altern, simple, stipelate. Florile sunt solitare,

zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Caliciul prezintă 5 sepale persistente, cu apendici la bază (proeminenŃe accesorii). Corola este formată din 5 petale inegale, cea inferioară este mai mare şi prezintă un pinten nectarifer.

Formula floralǎ: .|. K5 C5 A5 G(3) Fructul este capsulă loculicidǎ, cu seminŃe prevǎzute cu un

apendice uleios, numit elaiosom. Viola x wittrockiana Gams (V. altaica x lutea x tricolor) -

PanseluŃe (fig. 191) Plantă anuală de cca. 15 cm înǎlŃime. Frunzele sunt ovat-

eliptice, cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt mari (4-6 cm diam.), violete, galbene, albe. Înfloreşte în III-IV. Cultivată ca plantă ornamentală în rabate.

Viola odorata L. - Toporaşi Plantă perenă, cu tulpina de tip scap de cca. 10 cm înǎlŃime.

Frunzele sunt ovat-cordiforme, dispuse în rozetă bazală. Florile sunt violete, albastre, odorante. Înfloreşte în III-IV. Întâlnită prin tufărişuri, poieni.

ORDINUL BEGONIALES

Familia Begoniaceae

La noi în Ńară se află în cultură un singur gen Begonia, cu peste 400 de specii cultivate în scop ornamental, majoritatea de apartament. Sunt plante erbacee suculente, cu frunze asimetrice, alterne, stipelate. Florile sunt unisexuat-monoice, zigomorfe, cu înveliş floral perigon petaloid, cu 2-6 tepale inegale, dispuse în cime axilare. Fructul este capsulă aripată.

Begonia rex Putz. - Begonie Plantă perenă cu rizom gros. Tulpina este de tip scap, cu

frunzele dispuse bazal, lung peŃiolate, cu peri perpendiculari pe peŃioli, cu limbul mare, asimetric, cu nervaŃiune palmată, cu o bandă argintie circularǎ, situatǎ între margine şi centru. Florile sunt roze, albe, roşii, grupate în cime lung pedunculate. Cultivată ca plantă de apartament la ghiveci. Este originară din India.

Begonia semperflorens Link et Otto - Begonie, GhiaŃă (fig. 192) Este o plantă perenă, dar în câmp se comportă ca anuală. Tulpina este scundă şi cărnoasă,

30-40 cm înǎlŃime. Frunzele sunt cărnoase, lucioase, ovate, asimetrice, verzi sau roşietice. Florile sunt roşii, roze, rar albe, grupate în cime axilare. Înfloreşte continuu. Se cultivă în rabate, ca plantă ornamentală. Originară din Brazilia.

ORDINUL CAPPARALES (CRUCIFERALES)

Familia Brassicaceae (Cruciferae)

Cuprinde cca. 350 de genuri cu 3.200 de specii, răspândite din regiunile reci până în cele tropicale. Sunt plante erbacee, cu frunze dispuse altern, fără stipele. Florile sunt bisimetrice, hermafrodite, pe tipul 4, grupate în inflorescenŃă de tip racem.

Fig. 191. Viola x wittrockiana (original)

Fig. 192. Begonia semperflorens (original)

Botanică sistematică

- 96 -

Formula florală: ⊕ K2+2; C4 A2+4 G(4) Fructul poate fi silicvă, atunci când lungimea depăşeşte de 3-4 ori lăŃimea (Brassica) sau

siliculă, când lăŃimea este aproximativ egală cu lungimea (Capsella). Familia are o importanŃă economică mare, deoarece multe plante sunt alimentare,

condimentare, decorative, medicinale, dar şi buruieni în culturi.

Specii cu fruct silicvă:

Genul Brassica cuprinde plante glabre sau cu peri simpli. Stigmatul este globulos; silicva cu rostru mic, prezintă pe valve o singură nervură longitudinală.

Brassica oleracea L. - Varza (fig. 193)

Este o plantă bienală. Tulpina floriferă apare în anul II, este înaltă, cu frunzele bazale mari, peŃiolate, întregi sau divizate, iar cele tulpinale sesile, cu baza îngustată, acoperite de pruină (ceară). Înfloreşte în V-IX.

În cultură se întâlnesc mai multe convarietăŃi şi varietăŃi:

1. Brassica oleracea convar. capitata - Varza de căpăŃână (fig. 193 A).

Prezintă în primul an o tulpină scurtă, din care se formează mugurele terminal, „căpăŃâna”, utilizată în alimentaŃie. Aceasta prezintă două varietăŃi:

- var. capitata – cu căpăŃâna densă, cu frunze plane, care se acoperă unele pe altele, prezintă două forme:

f. alba - varza albă, cu frunze albe; f. rubra - varza roşie, cu frunze roşii; - var. sabauda - Varza creaŃă (fig.

193 B). CăpăŃâna este moale, cu frunze creŃe,

uneori policrome. 2. Brassica oleracea convar.

gemmifera - Varza de Bruxelles (fig. 193 C).

Tulpina este înaltă, cu muguri axilari mici, comestibili. 3. Brassica oleracea convar. botrytis Tulpina este scurtă şi prezintă în vârf o inflorescenŃă densă, cărnoasă, albicioasǎ, înconjurată

de frunze mari. Aceasta prezintă două varietăŃi: - var. botrytis - Conopida (fig. 193 D) RamificaŃiile inflorescenŃei sunt puternic îngroşate, albicioase, formează o „căpăŃână” densă,

comestibilă. - var. italica - Brocoli RamificaŃiile inflorescenŃei sunt laxe, parŃial libere, comestibile. 4. Brassica oleracea convar. gongylodes - Gulia (fig. 193 E). Tulpina este scurtă, globulos-tuberizată, cu cicatrice mari (provenite de la frunzele lung

peŃiolate, penat-divizate), comestibilă.

Fig. 193. Brassica oleracea: a. floare; b. silicva; A. var. capitata; B. var. sabauda; C. var. gemmifera; D. var. botrytis; E. var. gongylodes; F. var. acephala

A

D C

F

B

E

Botanică sistematică

- 97 -

5. Brassica oleracea convar. acephala Se caracterizează prin aceea că tulpina este înaltă, fără muguri laterali şi terminali îngroşaŃi,

având importanŃă furajeră. Prezintă următoarele varietăŃi: - var. acephala - Varza furajeră (fig. 193 F) - var. palmifolia - Varza ornamentală Tulpina este înaltă de cca. 2 m, cu o coroană de frunze în vârf. Brassica rapa L. subsp. oleifera – RapiŃa navetă Plantă anuală cu tulpina înaltă până la 100 cm. Frunzele bazale sunt peŃiolate, lirate (penat-

sectate, cu lobul median mai mare şi distanŃat de cei inferiori, care sunt mici), iar cele superioare sunt sesile, cu baza cordat-amplexicaulă (înconjoară tulpina). InflorescenŃa este densă, scurtă, cu flori galbene, care depăşesc bobocii florali. Înfloreşte în IV-VIII. Cultivată ca plantă oleaginoasă, pentru seminŃele bogate în ulei.

Brassica napus L. subsp. oleifera - RapiŃa coltza (194)

Se deosebeşte de specia precedentă, prin inflorescenŃă alungită; florile nu depăşesc bobocii florali. Înfloreşte în IV-VIII. Se cultivă pentru seminŃele bogate în ulei.

Brassica nigra (L.) Koch - Muştar negru (fig. 195)

Plantă anuală de talie mare (cca. 150 cm). Toate frunzele sunt peŃiolate, lirate. Florile sunt galbene, iar silicvele sunt mici (2 cm lung.), cu rostru scurt, alipite de axul inflorescenŃei. Înfloreşte în VI-VIII. SeminŃele conŃin cca. 30% ulei, utilizat în special în industrie, dar şi alimentar. Este o plantă condimentară, făina obŃinută din seminŃe se foloseşte pentru prepararea muştarului alimentar.

Genul Sinapis spre deosebire de genul Brassica, plantele sunt păroase, stigmatul este bilobat, iar silicva prezintă rostru lung, cu 3-4 nervuri longitudinale pe valve.

Sinapis alba L. - Muştar alb (fig. 196)

Plantă anuală de cca. 60 cm înălŃime, păroasă. Frunzele sunt peŃiolate, lirate. Florile sunt galbene, înfloresc în V-VII. Silicva este alb-păroasă, cu rostrul lung, egal sau mai mare decât aceasta, turtit. Are aceleaşi întrebuinŃări ca şi muştarul negru.

Sinapis arvensis L. - Muştar de câmp (fig. 197)

Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că frunzele superioare sunt sesile, întregi sau lobate; silicva fără peri albi pe valve, cu rostrul mai scurt, o treime din lungimea acesteia. Buruiană toxică, produce intoxicaŃii la cai, întâlnită în culturi, locuri ruderale.

Fig. 196. Sinapis alba 1. frunze şi inflorescenŃe; 2-3. silicve; 4. sǎmânŃǎ (dupǎ Wurzer Walter)

Fig.197. Sinapis arvensis 1. frunze bazale; 2.fragment superior de plantǎ; 3. silicvǎ (dupǎ Jeanne Mary)

Fig. 194. Brassica napus 1. frunzǎ bazalǎ; 2. frunzǎ superioarǎ şi inflorescenŃǎ 3. androceul; 4. silicve; 5. sǎmânŃǎ. (dupǎ Köhler's Medicinal Plants)

Fig. 195. Brassica nigra 1. frunză bazală; 2. frunză superioară şi inflorescenŃe; 3-floare; 4. silicve; 5. samânŃa. (dupǎ Köhler's Medicinal Plants)

Botanică sistematică

- 98 -

Genul Raphanus cu silicva indehiscentă. Raphanus sativus L. - Ridiche cultivată Plantă anuală sau bienală, cu rădăcina şi axa hipocotilului tuberizate. Frunzele bazale sunt

lirate, iar cele superioare sunt lanceolate. Florile sunt albe sau violete, grupate în raceme. Înfloreşte în V-VI. Silicva este polispermă, indehiscentă, cu un conŃinut spongios.

Se cultivă ca plantǎ alimentarǎ, cu urmǎtoarele convarietǎŃi: - convar. sativus - Ridiche de lună, cu rǎdǎcina şi hipocotilul

îngroşate până la 3 cm diam., de culoare roşu, roz, alb, cu perioadă scurtă de vegetaŃie;

- convar. niger - Ridiche de iarnă, la care rădăcina şi hipocotilul sunt tuberizate până la 10-15 cm diam., având o perioadă mai lungă de vegetaŃie.

Genul Cheiranthus cu specia: Cheiranthus cheiri L. - Micşunele (fig. 198) Este o plantă perenă de cca. 60 cm înǎlŃime, alipit păroasă, cu

peri bifurcaŃi şi fixaŃi la mijloc ca acul busolei. Frunzele sunt lanceolate. Florile sunt galben-aurii sau brune, odorante, grupate în raceme. Înfloreşte în V-VII. Se cultivă în scop ornamental. Specie mediteraneană.

Genul Matthiola cu specia: Matthiola incana (L.) R. Br. - Micsandre Plantǎ perenă, alipit păroasă, cu peri glanduloşi, ramificaŃi.

Frunzele sunt lanceolate. Florile sunt violete, roşii sau albe, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-X. Se cultivă ca plantă ornamentală. Are origine mediteraneanǎ.

Specii cu fruct siliculă:

Thlaspi arvense L.- PunguliŃă (fig. 199) Plantă anuală de cca. 40 cm înălŃime, cu miros de usturoi. Frunzele

sunt sesile, lanceolat-sagitate, cu marginea dinŃată. Florile sunt albe, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-VI. Silicula este eliptică, aripată circular. Buruiană segetală sau ruderală.

Capsella bursa-pastoris (L.) Medik. - Traista ciobanului (fig. 200)

Plantă anuală sau bienală, cu frunzele bazale peŃiolate, dispuse în rozetă, penat-partite până la sectate, iar cele superioare sesile, alterne, sagitate. Florile sunt albe, grupate în raceme. Înfloreşte în IV-VII. Silicula este triunghiular-obcordatǎ. Buruiană întâlnită în culturi sau locuri ruderale, având şi proprietăŃi medicinale.

Cardaria draba (L.) Desv. (Lepidium draba L.) - Urda vacii (fig.201)

Plantă perenă, cu rădăcini drajonante, de cca. 50 cm înǎlŃime. Frunzele sunt sesile, ovat-lanceolate,

dinŃate. Florile sunt albe, grupate în raceme corimbiforme. Înfloreşte în V-VI. Silicula este invers cordată, umflată, indehiscentă. Buruiană ruderală şi segetală.

Fig. 198. Cheiranthus cheiri 1. plantǎ; 2. silicvǎ; 3. sǎmânŃǎ. (dupǎ A. Masclef)

Fig. 199. Thlaspi arvense 1. plantǎ; 2. floare; 3. siliculǎ; 4. sǎmânŃǎ (dupǎ C. A. M. Lindman) Fig. 200. Capsella bursa- pastoris

1. frunze bazale; 2. frunze superioare şi inflorescenŃa; 3. floare; 4. siliculǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 99 -

Armoracia rusticana P. Gaertn., B. Mayer et Scherb. - Hrean (fig. 202) Plantǎ perenă, cu rădăcinile groase, cărnoase, albe. Frunzele sunt diferite ca formă, cele

bazale sunt lung peŃiolate, mari, lat-lanceolate, cu marginea inegal-dinŃată, iar cele tulpinale sunt scurt peŃiolate sau sesile (în partea superioarǎ), penat-lobate, lanceolate, cu marginea crenată sau întreagǎ. Florile sunt albe, grupate în raceme. Înfloreşte în V-VII. Silicula este globuloasă, lung pedunculată. Plantă condimentară cultivată pentru rădăcinile cu miros şi gust arzător, datorită conŃinutului ridicat în ulei de muştar (senevol). Sucul proaspăt al plantei are proprietăŃi antiscorbutice. Intâlnitǎ şi subspontan. Originarǎ din Sud-Estul Europei şi Asia de Vest.

Lunaria annua L. subsp. annua - Pana zburătorului, LopǎŃea (fig. 203) Plantă anualǎ-bienalǎ de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele bazale sunt peŃiolate, ovat-

triunghiulare, dinŃate, iar cele superioare sunt sesile. Florile sunt roşii-violete, grupate în raceme, apar în IV-VI. Silicula este mare, eliptică, turtită. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este originară din Europa de Sud-Est.

ORDINUL SALICALES

Familia Salicaceae

Cuprinde plante lemnoase, cu frunze alterne, simple, cu stipele. Florile sunt unisexuat-dioice, lipsite de înveliş floral, grupate în amenŃi.

Formula florală: ♂*P 0 A 2-∞ ; ♀*P 0 G(2)

Fructul este capsulă valvicidă. SeminŃele au peri, care ajută la diseminarea lor prin intermediul vântului.

Genul Salix cuprinde specii cu muguri acoperiŃi de 1 solz. Florile sunt protejate de bractee întregi şi au la bază 1-2 glande nectarifere. AmenŃii de regulă sunt verticali.

Salix alba L. - Salcie albă, Răchită albă (fig. 204) Este un arbore de cca. 20 m înălŃime, cu lǎstarii flexibili, brun-

gǎlbui, galbeni sau cenuşii. Frunzele sunt lanceolate, albăstrui sau argintii păroase pe partea inferioară. Înfloreşte în IV-V. Capsula se deschide prin 2 valve care se rǎsucesc în afarǎ. Creşte pe malul apelor. Lemnul este moale, folosit în industria celulozei, iar nuielele pentru

Fig. 204. Salix alba 1. ramurǎ cu frunze; 2. ramurǎ cu ament femel; 3. ramurǎ cu amenŃi masculi; 4. floare femelǎ; 5. floare masculǎ; 6. fruct.

Fig. 201. Cardaria draba (dupǎ Western Weeds)

Fig. 202. Armoracia rusticana 1. rǎdǎcinǎ şi frunze bazale; 2. frunze tulpinale şi inflorescenŃa; 3. siliculǎ. (adaptare dupǎ Wurzer Walter)

Fig. 203. Lunaria annua 1. plantǎ cu frunze, inflorescenŃǎ şi silicule; 2. seminŃe (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 100 -

împletituri (coşuri). ScoarŃa are proprietăŃi medicinale, conŃine glucosidul salicina, cu efect antifebril şi antireumatic. Poate fi cultivatǎ în scop ornamental.

Salix babylonica L. - Salcie pletoasă Arbore cu lăstari gǎlbui, lungi şi penduli. Frunzele sunt

liniar-lanceolate, lung-acuminate, pe partea inferioară cenuşii-verzui. Înfloreşte în IV. Capsula este glabrǎ. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Originară din Asia de Est. Ca specie ornamentală, se mai cultivă, Salix matsudana var. tortuosa, cu ramurile ondulate, torsionate.

Genul Populus cuprinde specii cu mugurii acoperiŃi de cel puŃin 3 solzi. Florile sunt protejate de bractee dinŃate. AmenŃii sunt penduli.

Populus nigra L. - Plop negru (fig. 205) Arbore cu ritidomul negru-cenuşiu, de cca. 30 m înălŃime.

Frunzele sunt ovat-triunghiulare, serate. Înfloreşte în III-V. Creşte în lunci, zăvoaie, depresiuni. Se cultivă în scop

ornamental, cum ar fi cv. ‚Italica’ - plop piramidal, cu coroana columnară, ramurile fiind verticale.

ORDINUL CUCURBITALES

Familia Cucurbitaceae

Cuprinde cca. 640 de specii, răspândite din regiunile temperate până în cele tropicale.

Sunt plante erbacee, cu tulpina fistuloasă (goală), târâtoare sau agăŃătoare prin cârcei, care au origine caulinară (se formează din tulpină). Frunzele sunt alterne, întregi sau divizate, cu nervaŃiune palmată sau penată. Florile sunt unisexuat-monoice, rar dioice, actinomorfe, pe tipul 5, solitare sau grupate în cime laxe, axilare. Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), corola este gamopetală, campanulată (în formă de clopoŃel). Androceul este triadelf (reunit în 3 mǎnunchiuri). Staminele au anterele încovoiate în forma literei S. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior, cu 3 stigmate bilobate.

Formula florală: ♂*K(5) C(5) A(2)(2)1;

♀*K(5) C(5) G(3)

Fructul este melonidă sau peponidă, cu Ńesutul placentar bine dezvoltat.

Genul Cucurbita se caracterizează prin frunze palmat-lobate, cârcei ramificaŃi.

Cucurbita pepo L. - Bostan, Dovleac (fig. 206) Este o plantă anuală cu tulpina acoperită de peri rigizi,

agăŃătoare prin cârcei ramificaŃi. Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii ascuŃiŃi, acoperite de peri rigizi. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă pentru fructele folosite în furajarea animalelor, alimentaŃia omului, dar şi ca plantǎ oleaginoasǎ, seminŃele conŃin ulei, fiind comestibile. Originară din America Centrală.

Cucurbita maxima Duchesne - Dovleac turcesc Plantă anuală cu frunze palmat-lobate, cu lobii rotunjiŃi.

Înfloreşte în VI-IX. Fructele sunt mari, globuloase, turtite, alburii (acoperite de pruină), cu Ńesutul placentar portocaliu şi dulce. Se cultivă în scop alimentar, furajer. Originar din America Centrală.

Genul Cucumis prezintă frunze palmat-lobate şi cârcei simpli.

Fig. 205. Populus nigra 1. ramurǎ cu frunze; 2. amenŃi ♂; 3. amenŃi ♀; 4. floare masculǎ; 5. floare femelǎ; 6. fruct. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 206. Cucurbita pepo 1. tulpinǎ cu frunze şi flori; 2. frunzǎ; 3. floare bărbătească; 4. floare femeiască (dupǎ Flora R.P.R.)

Botanică sistematică

- 101 -

Cucumis sativus L. - Castravete (fig. 207) Plantă anuală cu tulpina agăŃătoare prin intermediul cârceilor

simpli (neramificaŃi). Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii acuminaŃi (brusc îngustaŃi, filiform). Florile sunt galbene, cele bărbăteşti apar înaintea celor femeieşti. Înfloreşte în VI-VIII. Melonidele sunt cilindrice, netede sau rugoase. Se cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă sau conservate. Este o specie termofilă, originară din India.

Cucumis melo L. - Pepene galben (fig. 208) Plantă anuală, cu frunze palmat-lobate până la fidate, cu lobii

rotunjiŃi. Florile sunt galbene, apar în VI-VIII. Melonidele sunt sferice, turtite sau alungite, netede, costate sau reticulate, cu Ńesutul placentar de culoare galbenă sau verzuie, aromat. Fiind o specie termofilă, se cultivă în sudul Ńării pentru fructe. Este originar din Asia şi Africa tropicalǎ.

Genul Citrullus se caracterizează prin frunze penat-sectate şi cârcei ramificaŃi.

Citrullus lanatus (Thunb.) Matsumura et Nakai - Pepene verde, LubeniŃă, Harbuz (fig. 209)

Este o plantă anuală, cu frunze penat-sectate, flori galbene. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt mari, sferice sau alungite, cu Ńesutul

placentar roşu, suculent şi dulce. Plantă termofilă, se cultivă în sudul Ńării pentru fructele folosite în alimentaŃie. Originar din Africa de Nord-Vest.

Genul Lagenaria prezintă frunze palmate şi cârcei ramificaŃi.

Lagenaria siceraria (Molina) Standley - Tigvă

Plantă anuală, cu frunze palmat-lobate. Florile sunt albe, cu corolă rotată. Înfloreşte în VII-VIII. Fructele sunt alungite, adesea prezintă două umflături, separate de o zonă îngustă. Cultivată ornamental şi pentru fructele folosite în scop gospodăresc. Originară din Africa, India.

ORDINUL ERICALES

Familia Ericaceae

Cuprinde arbuşti, subarbuşti de talie mică, cu frunze alterne, simple, întregi, nestipelate, de regulă persistente. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul 4 sau 5, cu corola gamopetală, rar dalipetalǎ. Fructul poate fi capsulă, bacă sau drupă.

Genul Rhododendron cuprinde specii cu flori zigomorfe, fruct capsulă. Rhododendron myrtifolium Schott et Kotschy (R.kotschyi) - Smirdar Este un arbust de talie mică (cca. 50 cm). Frunzele sunt persistente, mici, eliptice, pieloase,

pe dos cu glande solzoase, ruginii. Florile sunt roşii, grupate în umbele terminale. Înfloreşte în VI-VII. Specie oligotrofă, frecvent întâlnitǎ în etajul subalpin, în pajişti pe soluri acide, scheletice, formând tufărişuri pitice.

Ca plante ornamentale de apartament, la ghiveci, se cultivă următoarele specii:

Fig. 208. Cucumis melo (dupǎ boil.uni.wroc.pl)

Fig. 209. Citrullus lanatus 1. fragment de plantǎ cu frunze; 2. floare

Fig. 207. Cucumis sativus (dupǎ flora R.P.R)

Botanică sistematică

- 102 -

Fig. 211. Primula veris 1. plantǎ; 2. floare longistilǎ; 3. floare brahistilǎ; 4. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 212. Cyclamen persicum

Rhododendron indicum (L) Sweet - Azalee Arbust cu flori roz-purpurii, solitare. Originar din Japonia. Rhododendron simsii Planchon - Azalee Arbust cu flori grupate câte 2-6, umbeliform. Originar din

China. Genul Vaccinium cuprinde specii cu flori actinomorfe, corola

campanulat-urceolată, fruct bacă. Vaccinium myrtillus L. Afin, Afin negru (fig. 210) Subarbust cu înălŃimea de 15-50 cm, cu ramuri muchiate.

Frunzele sunt ovate, cu marginea serată, căzătoare. Florile sunt verzui, cu nuanŃe de roz, dispuse axilar. Înfloreşte în V-VI.

Baca este neagră-albăstruie, pruinoasă. Frecvent întâlnit în etajul fagului până în cel subalpin, în pajişti, tufărişuri, pe soluri acide, fiind oligotrof. Fructele se consumă proaspete sau preparate (dulceaŃă, afinată). Planta are şi proprietăŃi medicinale.

ORDINUL PRIMULALES

Familia Primulaceae

Cuprinde cca. 1.000 de specii, răspândite în regiunile reci şi calde. În Ńara noastră sunt prezente 12 genuri cu cca. 30 de specii.

Sunt plante erbacee, cu frunze simple, fără stipele. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 5, solitare sau grupate în inflorescenŃe de tip racem sau umbelă. Caliciul este gamosepal, corola gamopetală. Fructul este capsulă sau pixidă.

Formula florală: *K(5) [C(5) A5] G(5)

Primula veris L. (P. officinalis Hill) - CiuboŃica cucului (fig. 211)

Plantă perenă cu rizom şi tulpină de tip scap, înaltă de cca. 20 cm. Frunzele sunt ovate, cu peŃiolul aripat, dispuse în rozetă bazală. Florile sunt galbene, grupate în umbelă. Înfloreşte în IV-V. Fructul este

capsulă. Creşte în zona pădurilor de stejar până în etajul boreal, în pajişti, poieni, rarişti de păduri. Planta are utilizări medicinale, pentru tratarea tusei, bronşitei, de la care se folosesc inflorescenŃele. Rizomii conŃin saponine, pot fi folosiŃi pentru tratarea durerilor de cap, măsele.

Cyclamen persicum Miller - Ciclamen (fig. 212) Plantă perenă cu tuberculi şi frunze ovat-reniforme. Florile sunt

solitare, lung pedicelate, roşii, roze, rar albe, cu lacinii mari, până la 4 cm lungime, reflecte. Se cultivă ca plantă ornamentală de apartament, la ghiveci.

Fig. 210. Vaccinium myrtillus 1. floare; 2. fruct

(dupǎ L. Emberger)

Botanică sistematică

- 103 -

Rezumat Din subclasa Dilleniidae sunt prezentate următoarele ordine şi familii: Paeoniales cu o singură familie – Paeoniaceae; Theales din care este caracterizată familia – Hypericaceae; Malvales cu două familii: Tiliaceae şi Malvaceae; Sarraceniales cu familiile: Sarraceniaceae şi Droseraceae; Violales cu familia – Violaceae; Begoniales cu familia – Begoniaceae; Capparales (Cruciferales) cu familia - Brassicaceae (Cruciferae); Salicales cu familia – Salicaceae; Cucurbitales cu familia – Cucurbitaceae; Ericales cu familia – Ericaceae; Primulales cu familia – Primulaceae.

Intrebări: 1. CaracterizaŃi familiile prezentate mai sus, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Bibliografie 1. Adler W., Oswald K., und Fischer R., 1994. Exkursionsflora von Österreich, Stuttdart

und Wien. 2. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome II,

Masson et C. Edit. Paris. 3. Gorenflot R., 1975. Precis de Botaniq, Paris, Doin. 4. Hodişan I.,Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti. 5. Lambinon J. Et coll., 1992. Nouvelle Flore de la Belgique, du Grand-Duché de

Luxembourg, du Nord de la France et des Regionsvoisines Meise. 6. Morariu I., Todor I., 1966. Botanică sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 7. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,

Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică, Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 8. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucureşti.

Botanică sistematică

- 104 -

VI. SUBCLASA ASTERIDAE

Cuvinte cheie: Gentianales, Oleales, Solanales, Lamiales, Plantaginales, Scrophulariales, Campanulales, Rubiales, Dipsacales, Asterales.

Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Asteridae cuprinde plante lemnoase şi erbacee, cu frunze simple, rar compuse,

dispuse opus, altern, rar verticilat (Rubiaceae), de regulă fără stipele. Florile au înveliş floral periant, cu caliciul gamosepal (sepale unite) şi corolă gamopetală (petale unite). Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Gentianales, Oleales, Solanales, Lamiales, Plantaginales, Scrophulariales, Campanulales, Rubiales, Dipsacales şi Asterales.

ORDINUL GENTIANALES

Familia Apocynaceae

Cuprinde plante lemnoase şi erbacee cu latex. Frunzele sunt simple, nestipelate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal, corolă gamopetală. Fruct cu 2 folicule. SeminŃele prezintǎ adeseori peri.

Nerium oleander L. - Leandru Arbust sau arbore de cca. 5 m înălŃime. Frunzele sunt

persistente, lanceolate, dispuse verticilat. Florile sunt roşii, albe, odorante, grupate în inflorescenŃe racemoase, terminale. Înfloreşte în VII-IX. Se cultivă în scop ornamental. Frunzele şi scoarŃa sunt otrăvitoare, conŃin glicozizi toxici. Este o specie mediteraneană.

Vinca minor L. - Saschiu (fig. 213) Subarbust cu tulpini târâtoare. Frunzele sunt eliptice, opuse,

persistente, coriacee (lucioase). Florile sunt solitare, albastre, lung pedicelate, axilare. Înfloreşte în IV-VI. Planta are proprietăŃi medicinale, pentru tratarea hemoragiilor, cicatrizarea rănilor, digestiv. Specie sciadofilă, întâlnitǎ în pădurile din zona de silvostepă până în etajul fagului. Se cultivă şi în scop ornamental, în locurile umbroase. Are origine mediteraneană.

ORDINUL OLEALES

Familia Oleaceae

Cuprinde cca. 25 de genuri cu 900 de specii, răspândite din regiunile temperate până în cele tropicale. Sunt plante lemnoase, cu frunze dispuse opus, fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4, solitare sau grupate în panicule. Caliciul este gamosepal, corola gamopetală, de tip hipocrateriformă (cu tubul corolei lung şi îngust terminat într-un disc brusc lărgit) sau campanulată (în formă de clopoŃel), foarte rar lipseşte.

Formula florală: *K(4) [C(4) A2] G(2) Fructul este variabil, samară, capsulă, bacă sau drupă.

Specii cu fruct samară:

Fraxinus excelsior L. - Frasin (fig. 214) Este un arbore cu înălŃimea de până la 40 m, cu muguri negri.

Frunzele sunt imparipenat-compuse. Florile sunt nude (fără înveliş floral), grupate în panicule axilare, cu înflorire protantă. Înfloreşte în V.

Fig. 214. Fraxinus excelsior 1. fragment de ramurǎ; 2. floare hermafroditǎ; 3. floare bărbătească; 4. floare femeiască; 5. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 213. Vinca minor (original)

Botanică sistematică

- 105 -

Fig. 215. Syringa vulgaris 1. fragment de ramurǎ; 2. floare; 3. fruct (dupǎ Bent Johnsen)

Fig. 216. Forsythia x intermedia

(original)

Creşte în păduri, lunci, zăvoaie, adeseori se cultivă în scop ornamental. Fraxinus ornus L. - Mojdrean Arbore înalt de cca. 10 m, cu muguri cenuşii. Frunzele sunt

imparipenat-compuse. Florile sunt albe, apar după înfrunzire. Înfloreşte în IV-V. Se întâlneşte spontan în pădurile de stejar până în etajul fagului, pe substrat pietros, calcaros. Se cultivă şi în scop ornamental.

Specii cu fruct capsulă:

Syringa vulgaris L. - Liliac (fig. 215) Arbust de cca. 4 m înălŃime. Frunzele

sunt ovat-cordiforme, cu marginea întreagă. Florile pot fi liliachii sau albe, odorante, cu corola hipocrateriformă, grupate în panicule. Înfloreşte în IV-V. Cultivat în scop ornamental. Sporadic întâlnit în zona de stepă, până în etajul fagului, în tufărişuri, pe stâncării, coaste pietroase.

Forsythia x intermedia Zabel (F. suspensa x viridissima) - ForsiŃie, Ploaie de aur (fig. 216)

Arbust de cca. 3 m înălŃime, cu măduva la noduri întreagă, iar la internoduri întreruptă lamelar. Frunzele sunt ovat-lanceolate, cu marginea serată. Florile sunt galbene, axilare, solitare sau grupate, cu înflorire protantă, apar în IV-V. Se cultivă în scop ornamental.

Specii cu fruct bacă:

Ligustrum vulgare L. - Lemn câinesc (fig. 217) Arbust de cca. 5 m înălŃime. Frunzele sunt eliptic-lanceolate,

căzătoare. Florile sunt albe, grupate în panicule terminale. Înfloreşte în VI-VII. Bacele sunt negre, lucioase. Creşte în pădurile de câmpie şi deal. Se cultivă în scop ornamental, pentru gard viu, iar bacele sunt folosite la vopsitul fibrelor textile. Specie submediteraneană.

Ligustrum ovalifolium Hassk. - Lemn câinesc Arbust cu frunze eliptice, pieloase, persistente, flori albe.

Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din Japonia.

Jasminum officinale L.- Iasomie Este un arbust cu înălŃimea de cca. 5 m. Frunzele sunt

imparipenat-compuse, cu 7 foliole, căzătoare. Florile sunt albe, grupate axilar, apar în V-VIII. Baca este albă. Se cultivă în scop ornamental. Originar din Asia de Sud-Vest.

Specii cu fruct drupă:

Olea europaea L. - Măslin (fig. 218) Arbust sau arbore de cca. 15 m înălŃime. Frunzele sunt

persistente, lanceolate, argintii păroase pe partea inferioară, cu peri solzoşi. Florile sunt albe, mici, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în V. Drupa este verde sau neagră. Fructele sunt comestibile numai conservate. Gustul foarte amar şi astringent al fructelor proaspete se îndepărtează lăsându-le într-o soluŃie alcalină, timp de câteva ore.

Fig. 217. Ligustrum vulgare 1. ramurǎ cu inflorescenŃǎ; 2. floare; 3. ramurǎ cu fructe. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 106 -

Mezocarpul conŃine până la 50 % ulei, foarte nutritiv, cu valoare energeticǎ de cca. 900 calorii/100 g, utilizat în alimentaŃia omului. Specie cultivatǎ în regiunile mediteraneene, pentru fructele cu valoare alimentară ridicată.

ORDINUL SOLANALES

Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Solanaceae, Convolvulaceae, Cuscutaceae.

Familia Solanaceae

Cuprinde cca. 95 de genuri cu peste 2.000 de specii, răspândite în climatul tropical şi temperat.

Sunt plante erbacee, rar arbuşti, cu frunze simple sau compuse, dispuse altern, nestipelate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, solitare sau grupate în inflorescenŃe cimoase. Caliciul este gamosepal, corola gamopetală: rotată (în formă de roată, disc, cu tubul corolei scurt, lacinii mari) sau infundibuliformă (în formă de pâlnie). Fructul poate fi bacă sau capsulă.

Formula florală: *K(5) [C(5) A5] G(2-8)

Specii cu fruct bacă: Lycium barbarum L. (L. halimifolium Miller) - Cătină de garduri Arbust spinos de cca. 2 m înălŃime. Frunzele sunt lanceolate, scurt-peŃiolate. Florile sunt

roşii-purpurii, solitare sau grupate în cime axilare. Înfloreşte în VII-IX. Bacele sunt roşii. Se cultivă în scop ornamental pentru gard viu, dar şi subspontan. Originar din China.

Genul Solanum cuprinde specii cu corola rotată, anterele staminelor au dehiscenŃă poricidă (se deschid prin doi pori apicali).

Solanum tuberosum L. - Cartof (fig. 219) Plantă anuală cu tulpini subterane (metamorfozate): stoloni şi tuberculi. Tuberculii se

formează din mugurii terminali ai stolonilor. Frunzele sunt întrerupt imparipenat-compuse. Florile sunt alb-violete, grupate în cime. Înfloreşte în VII-VIII. Bacele sunt verzi, la maturitate violet-verzui, toxice. Se cultivă pentru tuberculii folosiŃi în alimentaŃia omului, furajarea animalelor, în industrie pentru obŃinerea spirtului, amidonului etc. PărŃile aeriene ale plantei sunt toxice, datorită conŃinutului în solanină. Este originar din America de Sud.

Solanum melongena L. - Vânăta, Pătlăgele vinete (fig. 220)

Plantă anuală cu frunze mari, ovate, uneori sinuat-lobate, acoperite de peri stelaŃi. Florile sunt violete, solitare sau grupate câte 2-5, axilar. Înfloreşte în VI-VIII. Bacele sunt mari, piriforme sau alungite, de culoare violet- închis. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃia omului. Este o specie termofilă, originară din India.

Solanum nigrum L. - Zârna (fig. 221) Este o plantă anuală de cca. 50 cm înălŃime. Frunzele sunt

ovate, cu marginea sinuat-dinŃată până la lobată. Florile sunt albe,

Fig. 219. Solanum tuberosum 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct (dupǎ Flore Virtuelle d'Orsay)

Fig. 220. Solanum melongena 1. plantǎ; 2. fruct (dupǎ Doreen Hamilton)

Fig. 218. Olea europaea 1. ramurǎ cu frunze şi inflorescenŃe; 2. pǎr; 3. floare; 4. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 107 -

grupate în cime. Înfloreşte în VI-X. Bacele sunt mici, negre, lucioase, toxice. Buruiană în culturi de prăşitoare, frecvent întâlnită în cultura de soia.

Genul Lycopersicon cuprinde specii cu corola rotată, anterele staminelor se deschid prin crăpături longitudinale.

Lycopersicon esculentum Miller (Solanum lycopersicon L.)- Tomate, Roşii (fig. 222)

Plantă anuală cu tulpina dreaptă sau prostrată (culcată la pământ). Frunzele sunt întrerupt imparipenat-compuse, acoperite de peri glandulari cu miros caracteristic. Florile sunt galbene, grupate în cime axilare. Înfloreşte în VII-VIII. Bacele sunt roşii, galbene, portocalii. Se cultivă în câmp sau spaŃii protejate (seră, solarii) pentru fructele comestibile, în stare proaspătă sau conservate. Este originară din America de Sud.

Genul Capsicum prezintă frunză simplă.

Capsicum annuum L. - Ardei (fig. 223)

Plantă anuală, cu frunze ovate cu marginea întreagă sau sinuată. Florile sunt albe, solitare sau grupate câte două axilar. Înfloreşte în VI-IX. Bacele sunt mari, puŃin suculente, goale la interior, de diferite forme şi culori. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie sau la condimentarea alimentelor, urmǎtoarele convarietǎŃi:

- convar. longum - Cornul caprei, cu fructe alungite, 4-20 cm lungime;

- convar. grossum - Ardei gras, Gogoşar, cu fructe ovoidale, cu coaste longitudinale proeminente.

- convar. annuum (microcarpum) – Ardei cireaşă, cu fruct globulos-alungit (până la 7 cm lungime şi 4 cm grosime), condimentar, datorită capsaicinei prezentă în Ńesuturile placentare, cu gust iute-arzător. Fructele de ardei au un conŃinut ridicat în vitamine, în special vitamina C şi pigmenŃi carotenoidici (capsantina).

Genul Atropa cu frunze simple. Atropa belladonna L. -

Mătrăguna (fig. 224) Este o plantă perenă cu rizom gros,

înaltă până la 2 m. Frunzele sunt ovat-eliptice, cu marginea întreagă. Florile sunt brun-violete, campanulate, solitare sau grupate câte două, axilar. Înfloreşte în VI-VIII. Bacele sunt sferice, puŃin turtite, de

1,5 cm diam., negre, lucioase, foarte toxice. Creşte prin pădurile din etajul montan. Întreaga plantă este toxică, rizomul şi rădăcinile conŃin numeroşi alcaloizi (atropină, scopolamină, beladonină ş.a.), cu proprietăŃi terapeutice, utilizaŃi în medicină.

Fig. 221. Solanum nigrum 1. plantǎ; 2. floare; 3. staminǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 222. Lycopersicon esculentum

(dupǎ Red Apples from the New World)

Fig. 223. Capsicum annuum 1. plantǎ; 2. floare; 3. staminǎ; 4. fruct; 5. fruct secŃionat transversal (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 224. Atropa belladonna 1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ (Köhler's Medicinal Plants)

Botanică sistematică

- 108 -

Fig. 226. Petunia x atkinsiana (dupǎ Doreen Hamilton)

Fig. 227. Nicotiana tabacum 1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ (dupǎ David Culbreth)

Specii cu fruct capsulă: Datura stramonium L. - Ciumăfaie (fig. 225) Plantă anuală de talie mare, 120 cm. Frunzele sunt ovate, cu

marginea inegal-dinŃată până la lobată. Florile sunt mari, albe, cu corolă infundibuliformă, cu lacinii acuminate. Înfloreşte în VI-IX.

Capsula este acoperită cu spini. SeminŃele sunt negre, reniforme, reticulate. Frunzele şi seminŃele sunt bogate în alcaloizi toxici. Buruiană toxicǎ, frecvent întâlnită în zona de silvostepă până în etajul gorunului, în locuri ruderale şi culturi. Unele specii înrudite, ex. Datura tatula, sunt cultivate ca plante medicinale, iar Datura arborea este un arbust cultivat în scop ornamental, ca plantă de apartament sau

seră. Este originară din America de Nord.

Petunia x atkinsiana D. Don (Petunia hybrida Vilm - Petunie (fig. 226)

Plantă anuală de cca. 50 cm înǎlŃime, glandulos păroasă. Frunzele sunt ovat-eliptice. Florile sunt albe, violete, cu corola infundibuliformă, situate axilar. Înfloreşte în VI-IX. Capsula are numeroase seminŃe mici. Se cultivă ca plantă decorativă, în parcuri

şi grădini. Originarǎ din America de Sud. Nicotiana tabacum L. - Tutun (fig. 227) Plantă anuală de talie mare, 1-3 m, glandulos păroasă. Frunzele

sunt mari, sesile, ovat-eliptice, păroase. Florile sunt roze-roşii, dispuse în raceme sau panicule terminale. Înfloreşte în VI-IX. Capsulele cu numeroase seminŃe foarte mici (10.000/gram), cu tegumentul seminal reticulat-punctat. Se cultivă pentru frunzele bogate în nicotină, folosite la fabricarea Ńigaretelor. Din resturile rămase de la fabricarea tutunului se prepară diferite insecticide utilizate în protecŃia plantelor. Plantă termofilă, se cultivă în sud-vestul Ńării. Originară din America de Sud.

Nicotiana alata Link et Otto - Regina nopŃii Plantă anuală, glandulos păroasă, cu frunze ovat-lanceolate.

Florile sunt mari, albe-gălbui cu nuanŃe violete, infundibuliforme, puternic odorante, se deschid noaptea. Înfloreşte în VII-X. Se cultivă în scop ornamental. Este originară din America de Sud.

Familia Convolvulaceae

Cuprinde cca. 55 de genuri cu 1.650 de specii, răspândite în regiunile temperate şi tropicale. Sunt plante erbacee, cu tulpina volubilă sau târâtoare. Frunzele sunt dispuse altern, simple,

fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, solitare sau grupate în cime. Caliciul prezintă sepale libere, corola este gamopetală: campanulat-infundibuliformă.

Fructul este capsulă. Formula floralǎ: *K5 [C(5) A5] G(2-5) Convolvulus arvensis L. - Volbură (fig. 228) Plantă perenă cu rădăcini drajonante şi tulpinǎ volubilă. Frunzele sunt hastate până la

sagitate, peŃiolate. Florile sunt albe sau roze, infundibuliforme, solitare, axilare, însoŃite de bracteole. Înfloreşte în V-IX. Buruiană frecvent întâlnită în culturi şi locuri ruderale.

Fig. 225. Datura stramonium 1. fragment de plantǎ; 2. floare secŃionatǎ; 3. fruct; 4. sǎmânŃǎ (Köhler's Medicinal Plants)

Botanică sistematică

- 109 -

Calystegia sepium (L.) R.Br. - Cupa vacii Plantă perenă cu tulpina volubilă.

Frunzele sunt mari, peŃiolate, ovat-sagitate. Florile sunt mari, albe, infundibuliforme, cu caliciul acoperit de două bracteole mari, ovate. Înfloreşte în VI-IX. Buruiană întâlnită în zona de stepă până în etajul boreal, în locuri umede, mlăştinoase.

Ipomoea purpurea (L.) Roth (Pharbitis purpurea (L.) Voigt) - Zorele, Bună-dimineaŃa (fig. 229)

Plantă anuală cu tulpina volubilă. Frunzele sunt peŃiolate, ovat-cordiforme, cu marginea întreagă. Florile sunt mari (6 cm diam.), roşii-violete, grupate câte 2-3 axilar. Florile se deschid dimineaŃa. Înfloreşte în VI-IX. Se cultivă în scop ornamental. Originară din America tropicală.

Familia Cuscutaceae

Cuprinde plante parazite, lipsite de clorofilă. Tulpina este filiformă, volubilă, de culoare galben-roşieticǎ, cu haustori (rădăcini metamorfozate), prin care se realizează absorbŃia sevei elaborate din tulpinile şi frunzele plantelor gazdă. Frunzele sunt reduse la scvame (solzişori galbeni). Florile sunt mici, actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în cime aglomerate. Caliciul este gamosepal, corola este gamopetală, prevăzută pe partea internă cu coronulă (paracorolă). Ovarul prezintă 1-2 stile. Fructul este capsulă.

Cuscuta campestris Yuncker- Cuscută, TorŃel Plantă anuală, parazitǎ pe tulpinile şi frunzele plantei gazdă. Tulpina este filiformă, galben-

portocalie. Ovarul prezintă două stile, care se termină cu două stigmate globuloase. Înfloreşte în VII-IX. Capsula are dehiscenŃă interstilară. Buruiană de carantină foarte dăunătoare, pentru aceasta se iau măsuri preventive cu scopul de a opri răspândirea torŃelului prin seminŃe şi de distrugere a focarului prin ardere. Este o specie polifagă, parazitează legume, furaje, plante ornamentale ş.a. Originarǎ din America de Nord.

ORDINUL LAMIALES

Din care sunt caracterizate următoarele familii: Boraginaceae, Verbenaceae şi Lamiaceae (Labiatae).

Familia Boraginaceae

Cuprinde cca. 120 de genuri cu 2.000 de specii, răspândite în regiunile temperate şi tropicale. La noi în Ńară se întâlnesc cca. 70 de specii. Sunt de regulă plante erbacee, acoperite de peri aspri. Frunzele sunt dispuse altern, simple, nestipelate. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe (Echium), pe tipul 5, grupate în cime scorpioide. Caliciul este gamosepal, corola gamopetală: tubuloasă sau hipocrateriformă. Gâtul corolei este închis de formaŃiuni solzoase, păroase, numite fornice. Fructele sunt mericarpice: tetraachenă, rar diachenă, însoŃite de caliciul persistent. Formula floralǎ: *K(5) [C(5) A5] G(2)

Myosotis sylvatica L. - Nu-mă-uita (fig. 230) Plantă bienală de cca. 40 cm înălŃime, cu tulpina acoperită de peri. Frunzele sunt sesile,

lanceolate. Florile sunt albastre, grupate în cime scorpioide compuse. Înfloreşte în IV-VIII. Fructul este tetraachenǎ, cu achenele ovoidale, netede. Creşte în păduri, tufărişuri, pajişti, din etajul fagului până în cel boreal. Se cultivă şi ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini, sub diverse cultivaruri.

Fig. 229. Ipomoea purpurea (original)

Fig. 228. Convolvulus arvensis 1. plantǎ; 2. floare secŃionatǎ longitudinal; 3. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 110 -

Symphytum officinale L. - Tătăneasă (fig. 231)

Plantǎ perenă cu rizom gros, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt păroase, lat-lanceolate, cele bazale peŃiolate, iar cele tulpinale decurente, cu nervuri secundare proeminente. Florile sunt roşii-violacee, campanulate, grupate în cime scorpioide, terminale. Înfloreşte în V-VIII. Tetraachenele sunt negre. Creşte în pajişti umede, zăvoaie, semănături, din zona de silvostepă până în etajul fagului. Planta este medicinală, pentru tratarea gastritei, ulcerului duodenal, afecŃiunilor renale, bronşitei, de la care se folosesc rădăcinile şi rizomii.

Familia Verbenaceae

Este reprezentată de cca. 3.000 de specii, raspândite în regiunile tropicale şi subtropicale.

Cuprinde plante erbacee, cu frunze opuse, divizate, nestipelate. Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, cu corola slab bilabiată. Fructul este tetraachenă.

Formula florală: .|. K(5) [C(5) A2+2] G(2); (5-4) Verbena officinalis L. - Sporici Plantă perenă, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt penat-lobate

până la sectate. Florile sunt mici, roze sau violete, grupate în inflorescenŃe spiciforme terminale. Înfloreşte în VI-VIII. Buruiană frecvent întâlnită în locuri ruderale. Planta are proprietăŃi medicinale.

Specii ornamentale:

Verbena canadensis (L.) Britt. (V.aubletia Jacq.) - Verbenă

(fig.232) Plantă perenă (în cultură anuală), înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt scurt-peŃiolate, penat-

fidate până la partite, cu 3 lobi. Florile sunt roşii, roze, cu tubul corolei egal sau puŃin mai lung decât caliciul, grupate corimbiform. Înfloreşte în VI-IX. Este originară din America de Nord.

Verbena peruviana (L.) Druce (V. chamaedryfolia Juss.) - Verbenă Plantă perenă (anuală în cultură) de talie mai mică, 15-30 cm. Frunzele sunt alipit-păroase,

penat-divizate. Florile sunt roşii, cu tubul albicios, grupate în corimbe dense. Înfloreşte în VI-IX. Originară din Brazilia şi Argentina.

Verbena hybrida Voss (V. hortensis) - Verbenă Plantă perenă (anuală în cultură) cenuşie, cu peri rigizi. InflorescenŃele se alungesc mult la

fructificare. Florile sunt de diferite culori, cu bractee mai lungi decât caliciul.

Familia Lamiaceae (Labiatae) Cuprinde cca. 210 genuri cu 3.500 specii, răspândite din regiunile reci până în cele tropicale.

La noi în Ńară se întâlnesc 32 de genuri, cu cca. 123 de specii. Sunt plante erbacee (rar lemnoase), cu tulpina patru-muchiată. Frunzele sunt dispuse opus

şi decusat (în cruce), simple, nestipelate. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în cime dihaziale, reunite în verticile. Caliciul este gamosepal, uneori petaloid (Salvia splendens).

Fig. 230. Myosotis sylvatica 1. plantǎ; 2. fragment de tulpinǎ; 3. floare (dupǎ yukyuk.com)

Fig. 231. Symphytum officinale 1. fragment de plantǎ; 2. floare; 3. fruct. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 232. Verbena canadensis

Botanică sistematică

- 111 -

Corola este bilabiată, cu două labii (buze). Androceul este didinam (2 stamine cu filamente lungi, 2 cu filamente scurte), rar 2 stamine (Salvia, Rosmarinus) sau 4 stamine cu filamente egale (Mentha). Gineceul este bicarpelar, gamocarpelar, superior.

Formula florală: .|. K(5) [C(5) A2+2; 2; 4] G(2) Fructul este tetraachenă, însoŃită de caliciul persistent. Majoritatea plantelor din această familie au peri secretori de

uleiuri eterice, fiind cultivate ca plante aromatice, condimentare, ornamentale.

Lavandula angustifolia L. - LevănŃica (fig. 233) Este un subarbust ramificat de talie mică, 20-50 cm. Frunzele

sunt liniare, cu marginile revolute (recurbate), cenuşiu-tomentoase pe ambele feŃe. Florile sunt albastre-violete, grupate în dihazii verticilate, distanŃate. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă ca plantă ornamentală, medicinală, cât şi în industria parfumeriei. Din inflorescenŃe se extrage esenŃa sau uleiul de levănŃică cu miros plăcut. Specie de origine mediteraneană.

Rosmarinus officinalis L. - Rozmarin Subarbust sempervirescent de 60-130 cm înălŃime. Frunzele

sunt liniare, cu margini revolute, tomentoase pe partea inferioară, plăcut mirositoare. Florile sunt albastre sau albe, cu labiul superior adânc bifidat, iar cel inferior trilobat, grupate în dihazii, axilare. Înfloreşte în IV-V. Se cultivă ca plantă medicinală, ornamentală. Este de origine mediteraneană.

Thymus vulgaris L. - Cimbru, Lămâioară (fig. 234) Subarbust cu miros plăcut. Frunzele sunt eliptic-lanceolate, cu

margini revolute, scurt tomentoase pe partea inferioarǎ. Florile sunt mici, roze, grupate în verticile distanŃate. Înfloreşte în VII-VIII. Se cultivă ca plantă medicinală, condimentară şi aromatică. Specie mediteraneană.

Salvia officinalis L. - Jaleş de grădină Subarbust alipit-pubescent, dens, înalt de 30-70 cm. Frunzele

sunt peŃiolate, eliptic-lanceolate, alb-pubescente. Florile sunt violete, grupate în verticile laxe, distanŃate. Înfloreşte în V-VII. Se cultivă ca plantă medicinală, aromatică, decorativă. Este o specie mediteraneană.

Salvia splendens Selow - Jaleş de grădină, Salvie (fig. 235) Plantă anuală, glabră, cu tulpina ramificatǎ, înaltă pânǎ la 100 cm. Frunzele sunt peŃiolate, ovate, cu marginea serată. Florile sunt mari, grupate în dihazii dense, reunite în verticile. Caliciul este bilabiat, roşu, persistent. Corola este bilabiată, roşie, căzătoare, cu tubul mai lung decât caliciul.

Înfloreşte în VII-IX. Se cultivă ca plantǎ decorativǎ pentru rabate. Este originară din Brazilia.

Mentha x piperita L. (M. aquatica x spicata ) - Izma bună, Mentă (fig. 236)

Plantă perenă cu drajoni, înaltă de cca. 100 cm., cu ramificaŃii roşietice. Frunzele sunt peŃiolate, lanceolate, cu marginea serată. Florile sunt roze, cu corolă slab bilabiată, grupate în spice terminale, dense, globuloase. Înfloreşte în VI-IX. Se cultivă ca plantă medicinală şi aromatică, datorită uleiului eteric secretat, bogat în mentol.

Fig. 233. Lavandula angustifolia

1. plantǎ; 2. floare; (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 234. Thymus vulgaris 1. plantǎ; 2. floare (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 235. Salvia splendens (original)

Botanică sistematică

- 112 -

Ocimum basilicum L. - Busuioc Plantă anuală cu miros specific,

tulpina ramificată de la bază, înaltă de cca. 60 cm. Frunzele sunt peŃiolate, ovate. Florile sunt albe, grupate spiciform. Înfloreşte în V-IX. Se cultivă ca plantă aromatică, medicinală, în special în grădinile Ńărăneşti.

Lamium purpureum L. - Sugel puturos

Plantă anuală de 15-30 cm înălŃime, cu miros neplăcut. Tulpina are internodurile bazale şi superioare scurte, iar cel mijlociu lung. Frunzele bazale sunt lung peŃiolate, ovat-cordiforme, cu marginea crenată, iar cele superioare scurt peŃiolate. Florile sunt roşii, reunite în verticile axilare. Corola este bilabiată, cu labiul superior boltit şi păros, iar cel inferior trilobat, cu lobul median lung şi bilobat, iar

cei laterali reduşi la 2 dinŃi. Înfloreşte în III-IX. Buruiană frecvent întâlnită în culturi şi locuri ruderale.

Lamium amplexicaule L. - Sugel, Urzicǎ moartǎ (fig. 237) Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că

frunzele superioare sunt sesile, amplexicaule. Florile sunt roşii-roze, cu tubul corolei alungit şi subŃire. Înfloreşte în III-V. Buruiană în culturi şi locuri ruderale.

Coleus blumei Bentham - UrzicuŃă, Mireasă (fig. 238) Plantă perenă, înaltă până la 80 cm. Frunzele sunt peŃiolate, ovat-

cordiforme, crenate, roşii-grena, pe margini verde-deschis. Florile sunt albastre, cu labiul superior alb, grupate spiciform. Înfloreşte în VII-IX. Se cultivă la ghiveci, fiind decorativă prin frunze. Originară din insula Iava.

ORDINUL PLANTAGINALES

Familia Plantaginaceae

Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple, nestipelate, dispuse în rozetă bazală, rar opuse. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4, cu caliciul gamosepal persistent, corolă gamopetală. Fructul este achenă sau pixidă.

Plantago major L. - Pătlagină mare (fig. 239). Plantă perenă cu tulpina de tip scap, cca. 30 cm înălŃime.

Frunzele sunt ovate, grupate în rozetă bazală. Florile sunt alburii, dispuse în spice cilindrice. Înfloreşte în VI-VIII. Fructul este pixidă. Frecvent întâlnită în locuri ruderale, pajişti. Plantă medicinală pentru tratarea tusei, bronşitei.

Plantago media L. - Pătlagină Plantă perenă cu frunze eliptice, păroase pe ambele feŃe. Creşte în pajiştile uscate. Plantă medicinală. Plantago lanceolata L. - Pătlagină îngustă Plantă perenă cu frunze lanceolate. Florile sunt grupate în spic

scurt, ovoidal. Creşte în pajiştile uscate, locuri ruderale, fiind medicinală.

Fig. 236. Mentha x piperita 1. plantǎ; 2. floare (dupǎ M. Grieve)

Fig. 237. Lamium amplexicaule

(dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 238. Coleus blumei (original)

Fig. 239. Plantago major 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 113 -

Fig. 240. Antirrhinum majus 1. plantǎ; 2. floare secŃionatǎ long.; 3. labiul superior; 4. fruct; 5. sǎmânŃǎ. (dupǎ O. W. Thomé)

ORDINUL SCROPHULARIALES Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Scrophulariaceae, Bignoniaceae,

Gesneriaceae şi Orobanchaceae.

Familia Scrophulariaceae Cuprinde pe glob cca. 280 de genuri cu 3.000 de specii. În Ńara

noastră se întâlnesc 22 genuri cu cca. 119 specii. Este o familie neomogenă, din punct de vedere al alcătuirii

corolei şi androceului, dar omogenă în ceea ce priveşte alcătuirea gineceului şi tipul de fruct.

Sunt plante erbacee, rar lemnoase (Paulownia), unele semiparazite sau chiar parazite. Frunzele sunt alterne sau opuse, simple, întregi sau divizate, fără stipele. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 4 sau 5, grupate în raceme, panicule, spice. Caliciul este gamosepal. Corola este gamopetală: bilabiată, personată (cele două labii sunt apropiate, tubul corolei fiind închis de o proeminenŃă a labiului inferior) sau campanulată. Androceul este de regulă didinam, rar 2 stamine sau 5, concrescute cu tubul corolei. Gineceul bicarpelar, gamocarpelar, superior.

Formula floralǎ: .|. K(5); (4) [C(5); (4) A 5; 2+2; 2] G(2) Fructul este capsulă valvicidă sau poricidă.

Specii cu androceul didinam: Antirrhinum majus L. - Gura

leului (fig. 240) Plantă perenă, înaltă până la 70 cm,

cu tulpina glandulos-pǎroasǎ în partea superioarǎ. Frunzele sunt liniar-lanceolate, cu marginea întreagă, cele inferioare sunt dispuse opus, iar cele superioare altern. Florile sunt de diferite culori: roşii, galbene, albe, roze, grupate în racem terminal, cu corola personată. Înfloreşte în VI-III. Capsula este poricidă, glandulos pubescentă, se deschide prin 3 pori apicali. Cultivată ca plantǎ decorativǎ. Este o specie mediteraneană.

Digitalis purpurea L. - DegeŃel roşu Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm, cenuşiu tomentoasă.

Frunzele sunt eliptic-lanceolate, fin dinŃate, dispuse altern. Florile sunt purpurii, roze, rar albe, cu corola tubulos-umflată sau urceolat-campanulată, grupate în racem terminal, unilateral. Înfloreşte în

VI-VIII. Cultivată în scop decorativ şi medicinal. Planta conŃine digitalină, digitoxină, cu efect cardiotonic.

Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud. (fig. 241) Arbore, înalt până la 15 m. Frunzele sunt mari, ovat-cordiforme,

dispuse opus. Florile sunt mari, violete, campanulate, uşor bilabiate, grupate în panicule, cu înflorire protantă. Înfloreşte în IV-V. Capsula se deschide în douǎ valve. Se cultivă în scop ornamental. Originar din Japonia.

Specii cu androceul cu 2 stamine:

Veronica hederifolia L. - Doritoare, ŞopârliŃǎ (fig. 242) Plantă anuală cu tulpina târâtoare de cca. 30 cm lungime.

Frunzele sunt 3 (5) lobate, peŃiolate, dispuse opus. Florile sunt pe tipul

Fig. 241. Paulownia tomentosa 1. fruct. (original)

Fig. 242. Veronica hederifolia 1. plantǎ; 2. floare (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 114 -

4, albastre-violete, lung pedicelate, solitare, situate axilar. Corola este rotatǎ. Înfloreşte în III-VIII. Buruiană frecvent întâlnită în culturi sau locuri ruderale.

Familia Bignoniaceae

Cuprinde plante lemnoase, cu frunze dispuse opus, fără stipele. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal, corola gamopetală. Fructul este capsulă alungită, cu seminŃe aripate.

Catalpa bignonioides Walter - Catalpă Arbore înalt până la 15 m. Frunzele sunt ovat-cordiforme, prin

strivire degajă un miros neplăcut. Florile sunt albe, bilabiate, grupate în panicule. Înfloreşte în VI-VII. Capsula este cilindrică, subŃire, de 20-40 cm lungime. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Este originar din America de Nord.

Campsis radicans (L.) Seemann (Tecoma radicans Juss.) - Trompetă, TrâmbiŃă (fig. 243)

Liană cu frunze imparipenat-compuse, cu foliole serate. Florile sunt mari, portocalii-roşietice, infundibuliforme. Înfloreşte în VII-VIII. Capsula este cilindrică, de cca. 10 cm lungime. Se cultivă în scop ornamental. Originară din America de Nord.

Familia Gesneriaceae

Cuprinde plante tropicale, la noi în Ńarǎ se cultivă numai în spaŃii protejate, ca ornamentale la ghiveci. Tulpina este de tip scap, cu frunze bazale simple, dispuse în rozetă. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Fructul este capsulă.

Saintpaulia ionantha Wendl. - Violete africane (fig. 244)

Plantă perenă cu tulpina de tip scap. Frunzele sunt ovate, pǎroase, dispuse în rozetǎ bazalǎ. Florile sunt slab zigomorfe,

lung pedicelate, de diferite culori, grupate în cime laxe. Înfloreşte aproape tot anul. Originară din Africa de Est.

Sinningia speciosa Bentham et Hooker - Gloxinie Plantă perenă cu frunze mari, eliptice. Florile sunt solitare, mari,

roşii-violacee, cu corola tubulos-campanulată, cu lacinii scurte, rotunjite. Este originară din Brazilia.

Familia Orobanchaceae

Cuprinde plante parazite pe rădăcinile unor plante erbacee sau lemnoase. Rădăcinile sunt metamorfozate, numite haustori. Aceştia pătrund în rădăcinile plantei gazdă până la vasele liberiene de unde extrag seva elaborată. Frunzele sunt alterne, reduse la solzi, lipsite de clorofilă. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, grupate în spice sau raceme spiciforme terminale. Caliciul este gamosepal, corola este bilabiată. Fructul este capsulă, însoŃită de caliciu, cu seminŃe foarte mici.

Orobanche ramosa L. - Lupoaia tutunului (fig. 245) Plantă anuală cu tulpina ramificată, de 10-30 cm înălŃime, galben-maronie, glandulos

păroasă şi îngroşată bulbiform la bază. Florile sunt grupate în raceme spiciforme terminale. Corola este alb-gălbuie la bază şi albastră-violacee spre vârf. Înfloreşte în VI-IX. Buruiană de carantină dăunătoare, polifagă pe rădăcinile plantelor de tomate, floarea-soarelui, cânepă, varză, petunii ş.a.

Fig. 243. Campsis radicans 1. fragment de plantǎ; 2. fruct

Fig. 244. Saintpaulia ionantha (original)

Fig. 245. Orobanche ramosa 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct

Botanică sistematică

- 115 -

ORDINUL CAMPANULALES

Familia Campanulaceae Cuprinde plante erbacee, cu canale laticifere (secretă suc lăptos). Frunzele sunt alterne,

simple, fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal persistent, corolă gamopetală: campanulată, infundibuliformă sau tubuloasă. Fructul este capsulă.

Formula florală: *K(5) [C(5) A5; (5) ] G(5-3) Campanula medium L. - ClopoŃei de grădină Plantă bienală, înaltă până la 80 cm, cu frunze lanceolate. Florile sunt albastre, roze sau albe, grupate în racem dens. Corola este campanulat-

tubuloasă. Înfloreşte în VI-VIII. Capsula se deschide prin 5 pori bazali. Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Este de origine mediteraneană.

Platycodon grandiflorum (Jacq.) A.DC. Plantă perenă, înaltă de 30-50 cm. Frunzele sunt sesile, lanceolate, cu marginea adânc serată.

Florile sunt mari (5 cm), solitare, albastre sau albe, infundibuliforme, situate terminal. Înfloreşte în VII-VIII. Capsula se deschide prin valve. Se cultivă în parcuri şi grădini în scop ornamental. Originară din Asia de Est.

ORDINUL RUBIALES

Familia Rubiaceae

Cuprinde plante erbacee, adeseori cu tulpina 4 muchiată. Frunzele sunt opuse, simple, întregi, cu stipele asemǎnǎtoare frunzelor, dispuse în verticile. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 4 (5), grupate în cime.

Formula floralǎ: *K4-5; 0 [C(4-5); (8-10) A4-5] G(2)

Fructul este dicariopsă, rar drupă. Rubia tinctorum L. - Roibă Plantă perenă cu rizomi şi tulpini târâtoare, de cca. 80 cm.

Frunzele sunt eliptic-lanceolate, dispuse în verticil. Atât tulpina, cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri rigizi. Florile sunt galben-deschis, cu 5 petale unite la bază (corolǎ rotatǎ). Înfloreşte în VI-VIII. Fructul este drupă. Plantă tinctorială, din rizomi se extrag substanŃe colorante (alizarina şi purpurina), care dau culori roşcate. Se cultivă, dar este întâlnită şi subspontan. Specie mediteraneanǎ.

Galium aparine L. - TuriŃă, Lipicioasă (fig. 246) Plantă anuală cu peri uncinaŃi (cu vârful recurbat în jos) pe

muchiile tulpinii. Frunzele şi stipelele sunt liniare, grupate câte 6-9 în verticil, prevăzute pe nervură şi pe margini cu peri, asemănători cu cei de pe tulpină. Florile sunt albe, grupate în cime axilare. Înfloreşte în V-IX. Fructul este mericarpic o dicariopsă. Mericarpiile sunt globuloase, acoperite de peri recurbaŃi. Buruiană ruderală, segetală, mai ales în culturile de păioase.

ORDINUL DIPSACALES

Familia Caprifoliaceae

Cuprinde 12 genuri cu cca. 300 de specii rǎspândite pe tot globul. Sunt plante lemnoase, rar erbacee, cu frunze simple, foarte rar compuse (Sambucus), dispuse opus, nestipelate. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe (Lonicera), pe tipul 5. Caliciul este gamosepal, corola gamopetală: tubuloasă, campanulată sau bilabiată. Fructul poate fi: bacă, drupă, capsulă.

Formula floralǎ: *; .|. K(5) [C(5) A5] G(2)

Fig. 246. Galium aparine 1. plantǎ; 2. fragment de tulpinǎ; 3. floare; 4. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 116 -

Genul Sambucus cuprinde specii cu frunze compuse, fruct bacă. Sambucus nigra L. - Soc (fig. 247) Arbust sau arbore înalt până la 7 m. Frunzele sunt imparipenat-

compuse. Florile sunt mici, albe, grupate în cime corimbiforme. Înfloreşte în V-VII. Bacele sunt negre. Creşte frecvent în zona pădurilor de stejar până în etajul fagului, la margini de păduri, tufărişuri, malul râurilor. De la plantă se folosesc inflorescenŃele, care au proprietăŃi medicinale.

Genul Viburnum cuprinde specii cu fruct drupă. Viburnum opulus L.- Călin Arbust înalt până la 4 m. Frunzele sunt palmat-lobate,

căzătoare. Florile sunt albe, grupate în cime umbeliforme. Înfloreşte în V-VI. Drupele sunt roşii, comestibile, cu gust acrişor. Creşte în zona pădurilor de foioase, în tufărişuri, margini de păduri, zăvoaie, având proprietǎŃi medicinale. În scop ornamental se cultivă cv. ‚Roseum’ - Bulgăre de zăpadă, cu inflorescenŃă mare, globuloasǎ.

Genul Lonicera cuprinde specii cu flori zigomorfe, corolă bilabiată, fruct bacă.

Lonicera tatarica L. - Caprifoi tătărăsc Arbust de până la 3 m înǎlŃime, cu ramuri fistuloase. Frunzele

sunt ovat-lanceolate, discolore. Florile sunt roze, dispuse câte două pe un peduncul axilar. Corola este bilabiată (labiul superior cu 4 lacinii, iar cel inferior cu o lacinie). Fiecare floare este însoŃită de o bractee liniară, mai lungă decât ovarul şi două bracteole ovate, mici. Înfloreşte în V-VI. Baca este roşie-portocalie. Se cultivă în scop ornamental. Originar din Asia de Vest.

Lonicera japonica Thunb. - Caprifoi, Mâna Maicii Domnului (fig. 248)

Este o liană cu frunze semipersistente, ovate, scurt peŃiolate. Florile sunt alb-gălbui, odorante, dispuse câte două. Înfloreşte în VI-VIII. Bacele sunt negre. Cultivată în scop ornamental. Originară din Asia de Est.

Lonicera caprifolium L. - Caprifoi Liană, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că

frunzele sunt căzătoare, cele superioare, de la baza florilor, sunt concrescute la bazǎ (conate). Florile sunt puternic odorante, grupate în verticile terminale. Bacele sunt roşii-portocalii.

Genul Symphoricarpos cuprinde specii cu fruct drupă. Symphoricarpos albus (L.) S.F. Blake (S. rivularis Suksd.) -

Hurmuz (fig. 249) Arbust de până la 2 m înălŃime cu frunze ovate, sinuat-lobate.

Florile sunt mici, roze, grupate în raceme axilare. Înfloreşte în VI-VIII. Drupele sunt albe, persistente. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Genul Weigela are fructul capsulă. Weigela florida (Bunge) A.DC. (Diervilla florida) Arbust înalt până la 3 m. Frunzele sunt ovat-eliptice, cu

marginea serată. Florile sunt mari (3 cm), roşii, roze, campanulate, grupate în cime axilare. Înfloreşte în V-VII. Cultivat în scop ornamental. Originar din China.

Fig. 249. Symphoricarpos albus (original)

Fig. 247. Sambucus nigra 1. frunzǎ şi inflorescenŃǎ; 2. floare; 3. fructe. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 248. Lonicera japonica (itmonline.org)

Botanică sistematică

- 117 -

ORDINUL ASTERALES (COMPOSITALES) Prezintă o singură familie Asteraceae, cu un număr mare de genuri şi specii răspândite pe

glob, cca. 1.300 de genuri cu peste 20.000 de specii. La noi în Ńară se întâlnesc cca. 53 de genuri cu 320 de specii.

Familia Asteraceae (Compositae)

Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple sau compuse, fără stipele, dispuse altern sau opus. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃă, numită calatidiu (antodiu), cu receptaculul disciform sau conic, însoŃit pe partea inferioară de hipsofile involucrale (frunzuliŃe de protecŃie). Caliciul prezintă de cele mai multe ori papus (peri persistenŃi) sau este redus la solzi. Corola este gamopetală. Aceasta poate fi tubuloasă (formată din 5 petale unite sub forma unui tub), cu simetrie radiară sau ligulată (cu 5 petale unite la bază într-un tub scurt, care se continuă cu o parte lăŃită, numită ligulă), cu simetrie zigomorfă, foarte rar corolă bilabiată. În calatidiu pot fi prezente numai flori tubuloase sau numai flori ligulate, dar pot fi prezente şi ambele flori: tubuloase în interior şi ligulate la exterior. Androceul este sinanter, format din 5 stamine unite prin anterele lor, cu excepŃia genului Xanthium, la care anterele sunt libere. Ovarul este bicarpelar, gamocarpelar, inferior, cu două stigmate. Fructul este achenă.

Formula floralǎ: *; .|. K5-2 [C(5) A(5)] G(2) Din punct de vedere anatomic, la unele specii sunt prezente laticifere articulate. Plantele din această familie conŃin polizaharidul inulină, uleiuri eterice, alcaloizi ş.a. Multe specii sunt cultivate în scop decorativ, altele sunt buruieni în culturi, iar unele sunt

medicinale, industriale. Familia este împărŃită în două subfamilii: Asteroideae

(Tubuliflorae) şi Cichorioideae (Liguliflorae).

Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae) Cuprinde plante lipsite de canale laticifere. Calatidiile sunt

formate numai din flori tubuloase sau cu flori mixte: ligulate pe margine (de regulǎ sterile, femele) şi tubuloase în centru (de regulǎ fertile, hermafrodite).

Specii numai cu flori tubuloase în calatidiu:

Cirsium arvense (L.) Scop. - Pălămida (fig. 250) Este o plantă perenă cu rădăcini drajonante etajate. Frunzele

sunt alterne, sesile, eliptic-lanceolate sau lobate până la sectate, cu lobii prevăzuŃi cu spini, alb tomentoase pe partea inferioară. InflorescenŃa este mixtă: corimb cu calatidii. Pe partea inferioară a calatidiilor se află numeroase hipsofile imbricate (acoperite parŃial), cu vârful ascuŃit.

Florile sunt liliachii, structural sunt hermafrodite, dar funcŃional sunt unisexuate, repartizate dioic. Înfloreşte în VI-VIII.

Achena este însoŃită de papus plumos (caliciul persistent, cu peri ramificaŃi). Buruiană greu de combătut, întâlnită în culturi, dar şi în locuri ruderale, de la câmpie până la munte.

Ageratum houstonianum Miller - PufuleŃi (fig. 251) Plantă anuală, înaltă de cca. 40 cm, cu tulpina ramificată de

la bază, patent-păroasă. Frunzele sunt dispuse opus, ovat-cordate, cu marginea crenată sau dinŃată, păroase. Florile sunt mici, albastre, grupate în corimb cu calatidii. Înfloreşte în VII-IX. Cultivată ornamental pentru mozaicuri şi borduri. Originară din Mexic.

Fig. 250. Cirsium arvense 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct

(dupǎ Flora R.P.R)

Fig. 251. Ageratum houstonianum (original)

Botanică sistematică

- 118 -

Artemisia absinthium L. - Pelin Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, aromatică, cu gust amar şi miros specific. Frunzele

sunt de 2-3 ori penat-sectate, verzi-argintii, alterne. Calatidiile sunt mici, cu flori galbene, grupate în raceme sau panicule. Înfloreşte în VII-IX. Achenele sunt lipsite de papus. Creşte în pajişti, locuri ruderale, tufărişuri. Este o plantă aromatică, folosită la prepararea unor băuturi alcoolice, dar şi medicinală pentru stimularea poftei de mâncare, eliminarea unor substanŃe toxice, hipertensiune.

Xanthium spinosum L. - Holeră Plantă anuală, înaltă de cca. 80 cm. Frunzele sunt alterne, penat-lobate sau partite cu lobul

din mijloc mai lung, alb-tomentoase pe partea inferioară. Acestea au la bază spini trifurcaŃi, galbeni, de 2-3 cm lungime. Florile sunt unisexuat-monoice, cele bărbăteşti sunt grupate în calatidii terminale, iar cele femeieşti sunt grupate câte două în calatidii axilare. Involucrul fructifer este mare, acoperă florile şi fructul la maturitate, fiind prevăzut cu spini uncinaŃi, rezultând o fructificaŃie elipsoidală (12 mm lung.), galben-brunie, care se agaŃă de blana animalelor. Înfloreşte în VII-X. Buruiană frecvent întâlnită în păşuni, locuri ruderale, dar şi în culturi. Originară din America de Sud.

Xanthium strumarium L. - CornuŃi, Scaietele popii (fig. 252)

Plantă anuală cu frunze alterne, peŃiolate, palmat-lobate sau ovat-triunghiulare, cu marginea serată, aspru pǎroase, fără spini la bazǎ. Involucrul fructifer este ovoidal de 12-15 mm lungime, verde-cenuşiu, cu spini denşi, subŃiri şi uncinaŃi. Înfloreşte în VII-X. Buruiană ruderală şi segetală. Este originară din Eurasia.

Carthamus tinctorius L. - Şofrănel Plantă anuală, înaltă de cca. 50 cm. Frunzele sunt alterne,

sesile, eliptic-lanceolate, spinos-dinŃate. Florile sunt portocalii-roşietice, grupate în calatidii ovate (cca. 3 cm diam.), solitare, înconjurate de hipsofile foliacee, spinoase pe margini. Înfloreşte în VII-VIII. Achena este lipsită de papus. SeminŃele au un conŃinut ridicat în ulei (30%), fiind semisicativ este folosit în industria vopselelor, lacurilor, dar şi în alimentaŃie. Planta are proprietăŃi tinctoriale, colorantul extras din flori este folosit la vopsitul fibrelor, în industria alimentară, farmaceutică. Se cultivă ca plantă oleaginoasă şi tinctorială. Este originară din Asia de Vest.

Centaurea cyanus L. - Albăstrea, VineŃea (fig. 253) Plantă anuală, înaltă de cca. 70 cm. Frunzele sunt alterne, cele

inferioare sunt penat-fidate, iar cele superioare liniar-lanceolate, alb-tomentoase. Calatidiile au pe margine flori mai mari, albastre, iar în centru flori mici, violacee şi prezintǎ pe partea inferioarǎ numeroase hipsofile imbricate. Înfloreşte în VI-VIII. Achenele sunt însoŃite de papus. Frecvent întâlnită ca buruiană în culturile de păioase, dar şi în locuri ruderale. Planta are şi proprietăŃi medicinale, din inflorescenŃe se prepară un ceai cu efect astringent, diuretic, calmant. Există şi forme horticole ornamentale cu calatidii mai mari.

Leontopodium alpinum Cass. - AlbumiŃă, Floare de colŃ, Floarea reginei

Plantă perenă de talie mică, până la 20 cm înălŃime, alb-tomentoasă. Frunzele sunt lanceolate, suriu-păroase, cele bazale sunt dispuse în rozetă. InflorescenŃa este compusă, formată din mai multe calatidii sesile, însoŃită la bază de frunze bracteante, stelate, mari, alb-dens tomentoase. Înfloreşte în VII-VIII. Creşte pe stâncăriile calcaroase din etajul boreal şi subalpin. Este o plantă rară, ocrotită de lege, declarată monument al naturii.

Fig. 252. Xanthium strumarium 1. plantǎ; 2. fruct (dupǎ Kittie F. Parker)

Fig. 253. Centaurea cyanus 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ secŃionatǎ longitudinal; 3. floare marginalǎ; 4. floare centralǎ; 5. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 119 -

Specii cu flori ligulate pe marginea calatidiului şi tubuloase în centru: Helianthus annuus L. - Floarea-soarelui (fig. 254) Plantă anuală, cu rădăcina pivotantă. Tulpina este înaltă până

la 3 m, plină cu măduvă, glandulos păroasă. Frunzele sunt mari, ovat-cordiforme, aspru-păroase, dispuse altern. InflorescenŃa este un calatidiu mare, disciform, cu flori ligulate galben-aurii, mari, sterile, dispuse pe margine şi flori tubuloase galben-brunii, mici, fertile, dispuse central. Înfloreşte în VII-IX. Achena este netedă, fără papus. SeminŃele sunt bogate în ulei (până la 50%). Se cultivă ca plantă oleaginoasă, fiind şi o foarte bună plantă meliferă (se obŃine miere). Originară din America de Nord.

Zinnia elegans Jacq. - Cârciumărese (fig. 255) Plantă anuală cu tulpina cilindrică de cca. 80 cm înǎlŃime,

păroasă. Frunzele sunt sesile, ovate, dispuse opus. Calatidiile sunt solitare, mari, cu flori ligulate multiseriate, de regulă roşii şi tubuloase - galbene. Înfloreşte în VII-IX. Achena prezintă un papus redus la doi dinŃi aristiformi. Se cultivă în grădinile Ńǎrǎneşti ca plantă ornamentală. Originară din Mexic.

Callistephus chinensis (L.) Ness - Ochiul boului Este o plantă anuală, patent-păroasă, înaltă de 80 cm.

Frunzele sunt ovat-eliptice, cu marginea inegal dinŃată, dispuse altern. Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate de diferite culori: albe, roze, albastre, violete, iar cele tubuloase - galbene. Înfloreşte în VIII-X. Achena este prevăzută cu papus. Cultivată în grădini în scop ornamental. Originară din Asia de Est.

Gerbera jamesonii Bolus - Gerbera Plantă perenă de 40-60 cm înălŃime. Frunzele sunt lanceolate,

lobate până la fidate, dispuse în rozetă bazală. Calatidiile sunt solitare, mari (cca. 10 cm diam.). În calatidiu sunt prezente şi flori bilabiate, situate spre centru. Florile ligulate şi bilabiate sunt portocalii, roşietice, iar cele tubuloase galben-brunii. Achenele sunt însoŃite de papus. Se cultivă în seră pentru flori tăiate. Este originară din Africa de Sud.

Gazania rigens (L.) Gaertner - Gazanie Este o plantă perenă (anuală în cultură) de 20-40 cm înălŃime,

cu latex (excepŃie în subfamilie). Frunzele pot fi lanceolate sau penat-lobate până la sectate, alb-tomentoase pe faŃa inferioară, dispuse în rozetǎ bazalǎ. Calatidiile sunt solitare, cu flori ligulate - albe, galbene sau portocalii, uneori cu o pată neagră la bază şi flori tubuloase - galbene. Înfloreşte în VII-VIII. Achena prevăzută cu papus. Plantă ornamentală cultivată în rabate. Originară din Africa de Sud.

Dahlia variabilis (Willd.) Desf. (D. pinnata) - Dalie, Gherghină Plantă perenă cu rădăcini tuberizate. Tulpina este înaltă până la 1 m, fără pruină. Frunzele

sunt penat-sectate, dispuse opus. Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate - roz-violete şi tubuloase-galbene. Există varietăŃi cu flori ligulate şi în centrul calatidiului. Înfloreşte în VII-IX. Achena este fără papus. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Este originară din America Centrală.

Dahalia coccinea Cav. - Gherghină Spre deosebire de specia precedentă, tulpina şi frunzele sunt albăstrui-brumate, florile

ligulate sunt galbene sau roşii-deschis. Bellis perennis L. - BănuŃei, PărăluŃe (fig. 256) Plantă perenă cu tulpina de tip scap de cca. 15 cm înălŃime. Frunzele sunt obovat-spatulate,

dispuse în rozetă bazală. În vârful tulpinii se află un singur calatidiu, cu flori ligulate - albe, roze, iar

Fig. 254. Helianthus annuus 1. plantǎ; 2. antodiu secŃionat long; 3. floare ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ; 5. fruct (dupǎ Flora R.P.R)

Fig. 255. Zinnia elegans (original)

Botanică sistematică

- 120 -

cele tubuloase - galbene. Înfloreşte în III-X. Achena nu prezintă papus. Se cultivă ca plantă ornamentală, var. hortensis. Creşte spontan în pajişti, de la câmpie până la munte.

Tagetes erecta L. - CrăiŃe Plantă anuală cu miros specific. Tulpina este înaltǎ de până la

80 cm, ramificată, cu ramificaŃii verzi. Frunzele sunt penat-sectate, dispuse opus. Florile sunt portocalii, grupate în calatidii mari (4-7 cm diam.), cu pedunculul sub calatidiu îngroşat. Înfloreşte în VII-X. Este cultivată ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Mexic.

Tagetes patula L. - CrǎiŃe (fig. 257) Spre deosebire de specia

precedentă, este de talie mai mică, cca. 40 cm, cu ramificaŃii violete. Calatidiile sunt mai mici, cu pedunculul puŃin îngroşat. Înfloreşte în VII-IX.

Cosmos bipinnatus Cav. - Cosmos (fig 258)

Plantă anuală de talie mare, până la 1-2 m înălŃime, cu tulpina ramificată. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu

segmente filiforme, dispuse opus. Calatidiile au 5-7 cm diametru, cu flori ligulate - roze, albe, iar cele tubuloase - galbene. Înfloreşte în VII-IX. Achenele sunt negre, prevăzute cu rostru şi papus din 2-3 sete rigide. La noi în Ńarǎ se mai cultivă şi C. sulphureus, cu flori ligulate – portocalii. Ambele specii sunt cultivate în scop ornamental. Originare din Mexic.

Tanacetum indicum (L.) Schultz Bip. (Chrysanthemum indicum L.) - Tufănică

Plantǎ perenă cu tulpina ramificată şi lignificată la bază, înaltă de cca. 90 cm. Frunzele sunt ovate, penat-lobate, dispuse alterne. Florile sunt grupate în calatidii mici (3 cm diam.), grupate corimbiform. Calatidiile sunt scurt pedunculate, de regulă involte (bătute), cu flori ligulate galben-ruginii, iar cele tubuloase- galbene. Înfloreşte în IX-XI. Se cultivă ca plantă ornamentală, în grădini. Originară din Asia de Est.

Tanacetum morifolium (Ramat.) Kitam. (Chrysanthemum morifolium Ramat) - Crizantemă

Plantă perenă, înaltă până la 150 cm. Calatidiile sunt mari, lung pedunculate, cu numeroase flori ligulate, variat colorate, la unele soiuri cu flori ligulate şi în centru. Înfloreşte în IX-XI. Cultivatǎ pentru flori tăiate.

Leucanthemum vulgare Lam. - Margarete Plantă perenă cu tulpina până la 1 m înălŃime. Frunzele sunt

alterne, oblanceolate, cu marginea dinŃată. Florile sunt grupate în calatidii mici (2 cm diam.), cu flori ligulate - albe şi tubuloase - galbene. Înfloreşte în V-X. Frecvent întâlnită în pajişti.

Leucanthemum maximum (Ramond) DC. (Chrysanthemum maximum) - Margarete Plantă perenă, înaltă până la 130 cm, asemǎnǎtoare cu specia precedentǎ, dar calatidiile sunt

mari (7-9 cm). Înfloreşte în V-IX. Cultivată în scop ornamental. Gaillardia pulchella Foug.- Fluturaşi Plantă anuală cu tulpina de cca. 50 cm înălŃime, ramificatǎ şi pǎroasǎ. Frunzele sunt alterne,

lanceolate, întregi până la penat-fidate. Calatidiile sunt solitare, lung pedunculate, cu flori ligulate

Fig. 256. Bellis perennis 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ secŃionatǎ long. 3. floare ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ; 5. fruct (A. Masclef)

Fig. 257. Tagetes patula (original)

Fig. 258. Cosmos bipinnatus (original)

Botanică sistematică

- 121 -

maculate: galbene spre vârf şi roşii-purpurii la bază, cu vârful tri-dinŃat, iar cele tubuloase - galben-portocalii, la maturitate, negre-purpurii. Înfloreşte în VIII-IX. Achenele sunt prevăzute cu papus format din 5-10 scvame aristate. Se cultivă în scop ornamental. Este originară din America de Nord.

Aster novae-angliae L. - SteliŃă Plantă perenă cu tulpina păroasă, ramificată, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt alterne,

lanceolate, cu marginea întreagă, aspru-pubescente. Cele inferioare sunt peŃiolate, iar cele superioare sesile, cu baza cordatǎ şi amplexicaule (înconjoară tulpina cu baza). Florile sunt grupate în calatidii mici (2-3 cm), dispuse racemiform sau corimbiform. Cele ligulate sunt albastre-roşietice, iar cele tubuloase - galbene. Înfloreşte în VII-IX.

Achena este prevăzută cu papus. Cultivată în grădini şi parcuri în scop ornamental. Este originară din America de Nord.

Aster novi-belgii L. Spre deosebire de specia precedentă, tulpina este glabră sau slab pubescentă, frunzele sunt

semiamplexicaule, iar florile ligulate sunt albastre-violete. Înfloreşte în VIII-IX. Senecio cruentus (Mass.) DC. - Cinerarie Plantă perenă, cultivată la ghiveci, cu frunze mari,

subrotunde, cu baza cordiformă şi nervaŃiune palmată. Calatidiile sunt mari, grupate în raceme corimbiforme. Florile ligulate sunt purpurii, albastre, violete, iar cele tubuloase - galbene. Înfloreşte în IV-X. Originară din insulele Canare.

Senecio cineraria DC. subsp. bicolor - Cinerarie (fig. 259) Plantă perenă, argintiu-tomentoasă, înaltă de cca. 60 cm.

Frunzele sunt dens alb-tomentoase, penat-lobate până la sectate, dispuse altern. Florile sunt galbene, grupate în calatidii mici, corimbiforme. Înfloreşte în VII-IX. Se cultivă ca plantă decorativă prin frunze. Specie mediteraneană.

Tussilago farfara L.- Podbal Plantă perenă cu rizom, înaltă de 20 cm. Frunzele bazale sunt lung peŃiolate, ovat-

triunghiulare, cu baza cordată, pe partea inferioară suriu-păroase, apar dupǎ înflorire. Tulpina floriferă este neramificată şi prezintǎ frunze mici, membranoase, roşcate, antodii mici (1 cm), cu flori ligulate şi tubuloase galbene. Florile ligulate sunt femeieşti-fertile, iar cele tubuloase bărbăteşti-sterile. Înfloreşte în III-V. Achenele sunt prevăzute cu papus. Frecvent întâlnită pe terenurile umede, abrupte, marginea apelor. Planta are proprietăŃi medicinale, pentru tratarea tusei, astmului bronşic. Frunzele tinere sunt comestibile, fierte.

Calendula officinalis L. - Gălbenele, Filimică (fig. 260) Plantă anuală de cca. 50 cm înǎlŃime, cu miros caracteristic.

Frunzele sunt dispuse altern, cele inferioare sunt spatulate, iar cele superioare eliptic-lanceolate, cu marginea întreagă. Calatidiile (cca. 4 cm) sunt lung pedunculate, cu flori ligulate - portocalii, biseriate, fertile (femeieşti), iar cele tubuloase - galben-brunii, sterile (bărbăteşti), adesea înlocuite de cele ligulate. Înfloreşte în VI-IX. Achenele sunt curbate spre interior, pe dos spinoase. Există fenomenul de heterocarpie (achene diferite ca formǎ în acelaşi calatidiu), achenele externe sunt mai mari, falcate şi prevăzute cu rostru, iar cele interne sunt mai mici, curbate inelar, cu spini. Se cultivă în grădini ca plantă decorativă, medicinală şi tinctorială. Este o specie mediteraneană.

Achillea millefolium L. - Coada şoricelului ( fig. 261) Plantă perenă cu frunze de 2-3 ori penat-sectate, dispuse altern.

Calatidiile sunt mici, grupate în corimbe, cu flori ligulate mici, alb-roze şi tubuloase albe. Înfloreşte în VI-VIII. Achenele sunt lipsite de papus. Creşte în pajişti, locuri ruderale. Plantă medicinală pentru

Fig. 259. Senecio cineraria (original)

Fig. 260. Calendula officinalis 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ secŃionatǎ long. 3. floare ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ; 5. antodiu la fructificare; 6a, b, c. Fructe (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 122 -

stimularea poftei de mâncare, bronşite, gastrite etc. Matricaria recutita L. (M.

chamomilla L. p.p.) - MuşeŃel (fig. 262) Plantă anuală înaltă de 50 cm, cu

miros intens, plăcut, din cauza uleiurilor eterice pe care le secretă. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente filiforme, alterne. Receptaculul este conic, gol în interior, cu flori ligulate – albe, până la 12 şi flori tubuloase - galbene. Înfloreşte în V-VI. Creşte în locuri ruderale, păşuni. Este o valoroasă plantă medicinală de la care se folosesc inflorescenŃele pentru tratarea multor afecŃiuni: gastrite, ulcer gastric, enterocolite, colici abdominale, stimularea funcŃiei hepatice etc.

Matricaria perforata Mérat (M. inodora L. nom. illegit) - RomaniŃǎ nemirositoare

Spre deosebire de specia precedentǎ, planta nu are miros specific,

receptaculul este globulos şi plin, florile ligulate sunt mai numeroase, până la 25. Înfloreşte în VI-IX. Buruiană în culturile de păioase, locuri ruderale.

Galinsoga parviflora Cav. - Busuioc sălbatic (fig. 263) Plantă anuală înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt opuse, ovat-

acuminate, cu marginea serată. Calatidiile sunt mici, cu 5 flori ligulate - albe şi numeroase flori tubuloase - galbene. Înfloreşte în VI-X. Achenele sunt mici cu papus redus. Buruiană în culturile de prăşitoare, locuri ruderale. Originară din America de Sud şi Mexic.

Helichrysum bracteatum (Vent.) Andrews - Flori de paie, Imortele

Plantă anuală cu tulpina ramificată, înaltă până la 120 cm. Frunzele sunt alterne, liniar-lanceolate, întregi, îngustate spre vârf şi bază. Calatidiile sunt solitare (2-5 cm), lung pedunculate, cu flori ligulate variat colorate: galbene, roze, purpurii, alb-lucioase. Înfloreşte în VII-IX. Achenele sunt prevăzute cu papus. Cultivată ca plantă ornamentală. Florile îşi păstrează culoarea şi după uscare. Este originară din Australia.

Subfamilia Cichorioideae (Liguliflorae)

Se caracterizează prin aceea că plantele au în structura lor canale laticifere (secretă latex, suc alb), iar în calatidiu sunt prezente numai flori ligulate, hermafrodite, cu simetrie zigomorfă.

Cichorium intybus L. - Cicoare (fig. 264) Plantă perenă cu rădăcinǎ pivotantă îngroşată, înaltă de cca.100 cm. Frunzele bazale sunt

peŃiolate, dispuse în rozetǎ, runcinate (penat-sectate, cu segmente triunghiulare inegale), aspru pǎroase pe dos, iar cele superioare alterne, sesile, lanceolate, cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt albastre, lipsite de bractee, dispuse în calatidii sesile, solitare sau grupate axilar câte 2-3. Înfloreşte în VII-IX. Achena are papus scurt, format din numeroşi solzişori. Creşte de la câmpie până la munte în pajişti, păşuni, locuri ruderale. Planta are proprietăŃi medicinale pentru tratarea bolilor de ficat, febră, dureri reumatice. Frunzele crude pot fi consumate ca salată, iar rădăcinile sunt utilizate pentru surogatul de cafea. În Ńările din vestul Europei, se cultivă specia C. endivia pentru frunzele etiolate consumate ca salată. Este de origine mediteraneană.

Fig. 261. Achillea millefolium 1. plantǎ; 2. antodiu; 3. floare ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 262. Matricaria recutita 1. plantǎ; 2. antodiu secŃionat longitudinal. 3. floare ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ; (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 263. Galinsoga parviflora

Botanică sistematică

- 123 -

Taraxacum officinale Weber ex Wiggers - Păpădie Plantă perenă cu tulpina de tip scap, înaltă de cca. 40 cm. Frunzele sunt runcinate, situate în

rozetă bazală. În vârful tulpinii se află un singur calatidiu, cu flori ligulate galbene. Înfloreşte în IV-VII. Achena este însoŃită de papus simplu, susŃinut de un rostru filiform, de 3 ori mai lung decât achena. Creşte în pajişti, locuri ruderale, dar şi buruiană în culturi. Frunzele tinere se folosesc ca salată. Are proprietăŃi medicinale, ceaiul obŃinut din frunze este folosit în tratarea bolilor de ficat.

Lactuca sativa L. - Salată (fig. 265) Este o plantă anuală sau bienală cu frunzele bazale obovate, peŃiolate, dispuse în rozetă, din

mijlocul cărora se dezvoltă o tulpină floriferă, înaltă până la 100 cm, ramificatǎ în partea superioarǎ, cu frunze eliptice, sesile şi amplexicaule. Florile sunt galbene, lipsite de bractee, grupate în calatidii corimbiforme. Înfloreşte în VII-VIII. Achena este însoŃită de papus simplu, susŃinut de un rostru filiform, mai lung decât achena. Se cultivă ca legumă, cum ar fi var. capitata, la care frunzele formează o „căpăŃână” densă.

Sonchus arvensis L. - Susai (fig. 266) Plantă perenă cu rădăcini drajonante. Tulpina este fistuloasǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm.

Frunzele sunt alterne, sesile, pot fi lanceolate, runcinate, spinulos-dinŃate, cu auricule rotunjite. Florile sunt galbene, grupate în calatidii corimbiforme. Înfloreşte în VII-VIII. Achena prezintă pe ambele feŃe 5 coaste longitudinale şi este însoŃită de papus cu peri simpli. Buruiană segetală şi ruderală.

Fig. 264. Cichorium intybus 1. planta; 2. floare ligulatǎ; 3. fruct. (dupǎ A. Masclef)

Fig. 265. Lactuca sativa 1. plantǎ; 2. floare

Fig. 266. Sonchus arvensis 1. plantǎ; 2. fruct (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 124 -

Rezumat Subclasa Asteridae cuprinde plante lemnoase şi erbacee, cu învelişul floral periant, cu

caliciul gamosepal (sepale unite) şi corolă gamopetală (petale unite). Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine şi familii:

Gentianales, din care este caracterizată o singură familie – Apocynaceae; Oleales cu familia – Oleaceae; Solanales din care sunt caracterizate următoarele familii: Solanaceae, Convolvulaceae şi

Cuscutaceae; Lamiales din care sunt caracterizate următoarele familii: Boraginaceae, Verbenaceae şi

Lamiaceae (Labiatae); Plantaginales cu familia Plantaginaceae; Scrophulariales cu următoarele familii: Scrophulariaceae, Bignoniaceae, Gesneriaceae şi

Orobanchaceae; Campanulales cu familia Campanulaceae; Rubiales cuprinde o singură familia – Rubiaceae; Dipsacales, din care este descrisă familia – Caprifoliaceae; Asterales cuprinde o singură familie – Asteraceae cu două subfamilii: Asteroideae şi

Cichorioideae.

Intrebări: 1. CaracterizaŃi familiile enumerate mai sus, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Bibliografie 1. Belide Al., 1977-1979. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare (I,II).

Edit. Acad. R.S. Română, Bucureşti. 2. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit.

Ceres, Bucureşti. 3. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu Ursula, 1993. Plante medicinale. Fitochimie şi

Fitoterapie (I, II), Edit. Medicală, Bucureşti. 4. Fischer Eugen, 1999. DicŃionarul plantelor medicinale. Edit. Gemma Pres, Bucureşti. 5. Gleason H. et Cronquist A., 1993. Manual of Vascular Plants of Northeastern United

States and Adjacent Canada, New York. 6. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucureşti. 7. Tutin T. et al. (ed.)1964-1980. Flora Europaea (I-V), Cambridge.

Botanică sistematică

- 125 -

5.3.2.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE)

Cuprinde de regulă plante erbacee, caracterizate prin aceea cǎ embrionul şi plantula prezintǎ un singur cotiledon.

Rădăcina embrionară (principalǎ) este de scurtă durată şi înlocuită de rădăcini adventive, care sunt fasciculate.

Tulpina nu prezintă structură secundară, deoarece fasciculele conducătoare sunt de tip colateral-închis, fără cambiu.

Frunzele sunt alterne sau distihe, sesile, cu teaca bine dezvoltatǎ, cu nervaŃiune paralelă sau arcuată.

Florile sunt pe tipul 3, rareori pe tipul 4. Din această clasă se vor prezenta 2 subclase: Liliidae şi Arecidae

I. SUBCLASA LILIIDAE

Cuvinte cheie: Liliales, Orchidales, Bromeliales, Zingiberales, Commelinales, Poales. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor şi genurilor din această subclasă,

cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Liliidae cuprinde de regulă plante erbacee perene, cu rizomi, bulbi, bulbo-tuberculi. Frunzele sunt simple, alterne sau distihe, sesile, cu teci dezvoltate. Florile sunt actinomorfe sau zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 3, cu învelişul floral simplu, de tip perigon, în anumite situaŃii acesta poate să lipsească. Fructele sunt capsule sau bace, iar seminŃele au endosperm (excepŃie, la Orchidaceae lipseşte).

Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Liliales, Orchidales Bromeliales, Zingiberales, Commelinales şi Poales.

ORDINUL LILIALES

Din care sunt caracterizate următoarele familii: Liliaceae, Alliaceae, Amaryllidaceae, Agavaceae şi Iridaceae.

Familia Liliaceae

Cuprinde cca. 250 de genuri cu 4.000 de specii, răspândite pe tot globul.

Sunt plante erbacee perene, cu rizomi, bulbi, bulbo-tuberculi. Frunzele sunt sesile, alterne, tulpinale sau bazale, rar în verticil. Florile sunt pe tipul 3, actinomorfe, rar zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, solitare sau grupate în raceme, umbele, spice. Învelişul floral este perigon petaloid, cu tepale libere sau unite. Fructul este capsulă, rar bacă. Formula floralǎ: *P3+3; (3+3) A3+3 G(3)

Specii cu fruct capsulă: Colchicum autumnale L. - Brânduşa de toamnă (fig. 267). Plantă perenă cu bulbo-tubercul, înaltǎ de cca. 30 cm. Frunzele

sunt liniar-lanceolate, apar de pe bulbo-tubercul primăvara. Florile sunt roz-violete, cu tepalele unite la bază într-un tub lung. Înfloreşte toamna (IX-X). După fecundare, ovarul rămâne în sol până în primăvara anului următor, când tulpina străbate solul, purtând în vârf fructul, protejat de câteva frunze. Capsula este brună, înconjurată de frunze, se formează în luna mai. Creşte în pajiştile de deal şi munte. Planta este toxică, mai ales seminŃele, datorită alcaloidului colchicină, folosit în cercetările de genetică şi în medicină.

Fig. 267. Colchicum autumnale

1. plantǎ la înflorire; 2. plantǎ la fructificare (dupǎ Flora R.P.R)

Botanică sistematică

- 126 -

Hemerocallis fulva (L.) L. - Crin roşietic (fig. 268) Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt liniare, dispuse la bază. Florile sunt roşii-portocalii,

nemirositoare, grupate în raceme, cu tepale unite la bază. Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini, preferând locuri însorite. În Japonia, bobocii florali sunt consumaŃi ca salată. Originară din China.

Lilium candidum L.- Crin alb Plantă perenă, cu bulb solzos albicios. Tulpina este înaltă de cca. 100 cm, cu frunze liniar-

lanceolate, dispuse altern. Florile sunt albe, mari, puternic odorante, grupate în racem terminal, dialitepale. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Asia de Sud-Vest.

Lilium regale Wils. - Crin regal Plantă perenă de cca. 150 cm înălŃime, cu bulb solzos roşietic. Florile sunt mai mari decât la

specia precedentǎ (10-15 cm lung.), albe, cu nuanŃe roz-violete la exterior. Înfloreşte în VII-VIII. Plantă ornamentală, originară din China.

Tulipa gesneriana L. - Lalea (fig. 269)) Plantă perenă cu bulb tunicat. Frunzele sunt lanceolate, dispuse altern. Florile sunt solitare,

de diferite culori, cu tepale libere. Înfloreşte în IV-V. Cultivatǎ în scop ornamental. Originară din Asia de Sud- Vest.

Scilla bifolia L. - Viorele Plantă perenă de 15 cm înǎlŃime, cu bulb tunicat. Tulpina este de tip scap cu două frunze

liniare situate la bază. Florile sunt albastre-violete, dialitepale, grupate în racem terminal. Înfloreşte în III-IV. Frecvent întâlnită în păduri, tufărişuri, pajişti, din zona de silvostepă până în etajul boreal. Poate fi cultivată ca plantă ornamentală.

Hyacinthus orientalis L.- Zambilă (fig. 270) Plantă perenă cu bulb tunicat, globulos. Tulpina este de tip scap, înaltă de cca. 30 cm, de la

baza căreia pornesc frunze liniare. Florile sunt de diferite culori: albe, albastre, violete, roze, galbene, roşii, puternic odorante, gamotepale, cu lacinii reflecte (recurbate), grupate în racem terminal. Înfloreşte în III-IV. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Originară din Asia Centrală.

Specii cu fruct bacă:

Asparagus sprengeri Rgl. Plantă perenă cu rizom şi tulpini culcate sau agǎŃǎtoare. Frunzele sunt reduse la scvame,

membranoase. Prezintǎ ramificaŃii liniare, numite filocladii, asemănătoare frunzelor, late de 2 mm,

Fig. 268. Hemerocallis fulva 1. plantǎ; 2. floare; (dupǎ O. W. Thomé) Fig. 270. Hyacinthus orientalis

Fig. 269. Tulipa gesneriana

Botanică sistematică

- 127 -

cu rol asimilator. Florile sunt hermafrodite, albe, grupate în raceme axilare. Bacele sunt roşii. Se cultivă ca plantă ornamentală de apartament, la ghiveci. Originară din Africa de Sud.

Asparagus officinalis L. - Sparanghel (fig. 271) Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, cu filocladii filiforme,

dispuse în verticil. Florile sunt unisexuat-dioice, galben-palide, solitare, situate axilar, gamotepale. Înfloreşte în VI-VIII. Creşte sporadic din zona de stepă până în etajul gorunului, în tufărişuri, pajişti, pe nisipuri. Se cultivă ca legumă pentru lăstarii tineri, cǎrnoşi, etiolaŃi. Specie submediteraneană.

Ruscus aculeatus L. - Ghimpe (fig. 272) Este un subarbust sempervirescent,

cu rizom gros, orizontal. Filocladiile sunt eliptice, spinoase la vârf, susŃin în zona centralǎ 1-5 flori mici, albe, dialitepale, situate în axila unei bractei. Înfloreşte în II-IV. Bacele sunt roşii. Creşte sporadic în pădurile din sudul şi vestul Ńării. Fiind o specie rară este ocrotit de lege, declarat monument al naturii.

Convallaria majalis L. - Lăcrămioare, Mărgăritar (fig. 273)

Plantă perenă cu rizom subŃire, orizontal, înaltǎ de 20 cm. La baza tulpinii se găsesc două frunze mari, eliptic-lanceolate, cu nervaŃiune arcuată. Florile sunt albe, nutante, gamotepale, puternic odorante, grupate în racem unilateral, terminal. Înfloreşte în V-VI. Baca este roşie, globuloasă. Este o plantă toxică,

conŃine glicozidul convallarina, cu proprietăŃi medicinale, pentru tratarea afecŃiunilor cardiace. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase. Poate fi cultivat în scop ornamental.

Familia Alliaceae

Cuprinde plante erbacee cu bulbi tunicaŃi. Tulpina este de tip scap, cu frunzele dispuse la bază. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 3, cu învelişul floral perigon, grupate umbeliform. InflorescenŃa este învelită la început de 2 hipsofile membranoase, numite spată.

Fructul este capsulă loculicidă (se deschide pe linia nervurii mediane a carpelelor), cu seminŃe negre. Din punct de vedere biochimic, plantele din această familie conŃin uleiuri eterice cu sulf, care dau un miros caracteristic.

Allium cepa L. - Ceapa (fig. 274) Este o plantă bienală sau trienală cu bulb tunicat, mare, globulos sau disciform, care se

formează în primul an la ceapa de apă şi în anul al doilea la ceapa de arpagic. Tulpina este cilindrică, protejată la bază de teci care se suprapun, rezultând o tulpină falsă scurtă. Frunzele sunt cilindrice, fistuloase, acoperite de pruină. Tulpina floriferă se formează în anul II sau III şi poartă în vârf o inflorescenŃă globuloasă (umbelă cu cime elicoidale), cu flori albe, protejată la început de 2 hipsofile membranoase, care mai târziu se sfâşie. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă ca legumă. Originară din Asia Centrală.

Fig. 271. Asparagus officinalis 1. rizom cu lǎstar; 2. tulpinǎ floriferǎ şi fructiferǎ; 3. floare bărbătească; 4. floare femeiască (dupǎ O. W. Thomé)

Fig 272. Ruscus aculeatus 1. rizom; 2. tulpinǎ cu filocladii; 3. floare; 4.fructe (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 273. Convallaria majalis 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 128 -

Allium sativum L. - Usturoi (fig. 275) Plantă cu bulb compus, format din bulbili (popular căŃei), grupaŃi pe un disc comun, înveliŃi

în tunici albicioase. Frunzele sunt liniare. În vârful tulpinii se află inflorescenŃa globuloasă, acoperită de o spată mare. Florile sunt alb-verzui, roşietice, unele formând bulbili, care asigură înmulŃirea vegetativă. Înfloreşte în VI-VIII. Este o plantă condimentară, sucul bulbului are acŃiune bacteriostatică şi micşorează tensiunea arterială. Se cultivă ca plantă alimentară şi condimentară. Originară din Asia Centrală.

Allium porrum L.- Praz (fig. 276) Plantă bienală cu bulb cilindric, lung, albicios. Frunzele sunt liniare, late de 2-3 cm, distihe.

Florile sunt albe, grupate în inflorescenŃǎ mare, globuloasǎ. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă ca plantă alimentară, în sudul Ńării (Oltenia) şi în Moldova.

Familia Amaryllidaceae Cuprinde cca. 60 de genuri cu 800 de specii, întâlnite mai ales în regiunile tropicale. Sunt plante erbacee perene, cu bulbi tunicaŃi şi tulpină de tip scap. Frunzele sunt liniare,

situate la baza tulpinii. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3, protejate la bază de spată. Învelişul floral este perigon petaloid, uneori prezintă coronulă (paracorolă), cu tepale libere sau unite. Androceul este format din 6 stamine libere, iar gineceul tricarpelar, gamocarpelar, inferior. Fructul este capsulă.

Formula floralǎ: *P3-+3; (3+3) A3+3 G(3) Galanthus nivalis L. - Ghiocel (fig. 277) Plantă perenă cu bulb tunicat. Tulpina este scap, înaltă de 10-20 cm, cu 2 frunze bazale,

liniare. În partea apicală a tulpinii se află o floare nutantă (aplecată), cu tepale albe, libere, protejată de o spată. Tepalele interne sunt mult mai scurte decât cele externe, au vârful emarginat, cu o pată verde. Înfloreşte primăvara devreme, II-III. Creşte în păduri şi tufărişuri, din zona de silvostepă până în etajul boreal. Se cultivă şi în grădini ca plantă ornamentală.

Narcissus pseudonarcissus L - Narcisa galbenă Plantă perenă cu bulb tunicat. Tulpină de tip scap, înaltă de cca. 25 cm. Frunzele sunt

liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt galbene, solitare, gamotepale, cu lacinii patente, protejate de o spată membranoasǎ, care se observǎ pe pedicelul floral. În interiorul perigonului se află o coronulă infundibuliformǎ, mare, egală sau mai mare decât laciniile perigonului, galbenă. Înfloreşte în IV-V. Se cultivă în grădini şi parcuri în scop ornamental.

Fig. 274. Allium cepa 1. plantǎ; 2. bulb secŃionat longitudinal

Fig. 275. Allium sativum 1. plantǎ cu bulb; 2. bulb; 3. bulbil; 4. inflorescenŃǎ (Meredith Sayles Hughes)

Fig. 276. Allium porrum 1. plantǎ cu bulb; 2. inflorescenŃǎ; 3. bulb;

Botanică sistematică

- 129 -

Narcissus poeticus L. - Narcisa albă (fig. 278) Plantă perenă cu flori albe, solitare,

gamotepale, cu coronulă scurtă, gălbuie, cu marginea roşietică. Înfloreşte în IV-V. Cultivată ca plantă ornamentală, dar creşte şi în flora spontană. Este o specie mediteraneană.

Familia Iridaceae

Este reprezentată de cca. 92 de genuri cu 1.800 de specii.

Cuprinde plante erbacee perene, cu rizomi sau bulbo-tuberculi, rar cu bulbi. Frunzele sunt ensiforme (în formă de teacă de sabie) sau liniare, dispuse altern sau bazal. Florile sunt solitare sau grupate în cime monohaziale, hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3, cu perigon adesea gamotepal, protejate de spatǎ, asemănătoare cu cele din fam. Amaryllidaceae, cu deosebirea că androceul este format din 3 stamine. Fructul este capsulă. Formula floralǎ: *; .|. P3+3; (3+3) A3G(3)

Iris germanica L. - Stânjenel (fig. 279) Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 90 cm, cu tulpina

cilindricǎ, foliatǎ. Frunzele sunt ensiforme, verzi-albǎstrui. Florile sunt actinomorfe, mari, violete, grupate în ripidiu (cimǎ evantai). Tepalele sunt unite la bazǎ într-un tub scurt, cele externe sunt reflecte, prevăzute cu peri gălbui în zona mediană, iar cele interne sunt drepte şi arcuite spre interior. Staminele sunt acoperite de lobii stigmatului, care sunt petaloizi (de aceeaşi culoare cu tepalele). Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în grădini ca plantă ornamentală. Originară din sudul Europei.

Iris pseudacorus L. - Stânjenel de baltă Plantă perenă, higrofilă, cu flori galbene. Înfloreşte în V-VII.

Creşte în locuri mlăştinoase, pe malul apelor. Crocus vernus (L.) Hill (C. heuffelianus Herbert) - Brânduşa

de primăvară Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Tulpina de tip scap, cu frunze

liniare, situate la bază. Florile sunt violete, actinomorfe, cu tepale unite la bază. Înfloreşte în III-IV. Creşte în pajişti, tufărişuri, din etajul gorunului până în etajul boreal.

Crocus flavus Vest (C. aureus Sibth. et Sm.) - Brânduşă galbenă Plantă perenă cu flori galbene. Înfloreşte în II-IV. Freesia refracta (Jacq.) Ecklon ex Klatt - Frezie (fig. 280) Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Tulpina este înaltă până la 30-40 cm, cu frunze alterne,

liniar-ensiforme. Florile sunt zigomorfe, galben-verzui până la galben-intens, rar albe, gamotepale, grupate în cime. Axul inflorescenŃei este curbat orizontal, în zig-zag. Înfloreşte în XI-III.

Freesia armstrongii W. Wats. - Frezie Plantă perenă de talie mai înaltă, cca. 50 cm. Florile sunt roşii-purpurii pe marginile

laciniilor, tubul perigonului alb cu baza oranj. Înfloreşte în IX-III. Ambele specii sunt cultivate în seră pentru flori tăiate. Originare din Africa de Sud.

Gladiolus communis L.- Gladiole (fig. 281)

Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Frunzele sunt liniar-ensiforme, dispuse altern. Florile sunt mari, roşii, gamotepale, zigomorfe, cu lacinii inegale, grupate în racem unilateral, cu axul

Fig. 277. Galanthus nivalis

Fig. 278. Narcissus poeticus (original)

Fig. 279. Iris germanica (dupǎ O. W. Thomé)

Botanică sistematică

- 130 -

inflorescenŃei drept. Înfloreşte în V-VII. Se cultivă în scop ornamental. Este originară din Africa de Nord-Vest.

Gladiolus x colvillii Sweet - Gladiole Este un hibrid cu flori variat-colorate.

Cultivat pentru flori tăiate. Înfloreşte în V-VI.

Familia Agavaceae

Cuprinde plante din regiunile tropicale, cca. 9 genuri cu 400 de specii. Sunt plante erbacee perene sau lemnoase cu rizomi sau bulbo-tuberculi. Tulpina este de tip scap. Frunzele sunt persistente, liniare, fibroase, rigide, cărnoase, situate la baza tulpinii, uneori şi tulpinale, alterne. Florile sunt pe tipul 3, hermafrodite, actinomorfe, slab zigomorfe, cu învelişul floral perigon petaloid, gamotepal s(www.rosegathering.com)au dialitepal, grupate în inflorescenŃe terminale. Fructul este capsulă loculicidă sau bacă.

Agave americana L. Plantă perenă cu rizom, viguroasă. Frunzele sunt suculente, lanceolate, cu marginea

spinoasă, dispuse în rozetă bazală, lungi până la 150 cm. Este o specie monocarpică, înfloreşte şi fructifică o singură dată în viaŃǎ (dupǎ 10-20 ani). Tulpina apare dupǎ mulŃi ani, este înaltă (10 m) şi poartă în vârf o inflorescenŃă mare, în formǎ de candelabru, cu numeroase flori mici, gamotepale. Înfloreşte în VI-VII. Fructul este capsulă. În Ńara noastră se cultivă ca plantă ornamentală în seră. Originară din Mexic.

Polianthes tuberosa L.- Tuberoze Plantă perenă cu bulbo-tubercul, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt liniare, cele bazale

sunt dispuse în rozetă, iar cele tulpinale sunt alterne, amplexicaule. Florile sunt zigomorfe, alburii, gamotepale, odorante, grupate câte două în racem spiciform, apical. Înfloreşte în VII-VIII. Capsula este cărnoasă. Se cultivă ca plantă ornamentală pentru flori tăiate. Originară din Mexic.

Sansevieria zeylanica Willd. Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt

verticale, lungi până la 90 cm şi late de 3-5 cm, cu benzi transversale diferit colorate. Florile sunt mici, albe, gamotepale, grupate în raceme terminale. Fructul este bacă. Se cultivă la ghiveci, fiind decorativă prin frunze. Există specii cu frunze dispuse în rozetă, altele cu o dungă galbenă pe margini (S. trifascinata). Originară din Ceylon.

Yucca filamentosa L. (Y. smalliana Fernald), fig. 282 Plantă perenă cu rizom. Tulpina este de tip scap, lignificată,

înaltă până la 2 m. Frunzele sunt liniar-lanceolate, dispuse în rozetă bazală, rigide, cu vârful ascuŃit, iar marginea se destramă în fibre încreŃite. Florile sunt alb-gălbui, mari, nutante, dialitepale, grupate în panicul mare, situat în vârful tulpinii. Înfloreşte în VII-VIII. Fructul este capsulă. Se cultivă ca plantă ornamentală în parcuri şi grǎdini. Este originară din America de Nord.

Fig. 282. Yucca filamentosa

Fig. 280. Freesia refracta

Fig. 281. Gladiolus communis

Botanică sistematică

- 131 -

ORDINUL ORCHIDALES

Familia Orchidaceae Este o familie foarte numeroasă, cuprinde cca. 600 de genuri cu peste 17.000 de specii,

răspândite mai ales în regiunile tropicale. La noi în Ńară se întâlnesc în păduri şi pajişti, 25 de genuri cu 54 de specii.

Sunt plante erbacee terestre, epifite (care folosesc ca suport trunchiul copacilor) sau liane din Ńinuturile tropicale. Unele sunt saprofite şi lipsite de rǎdǎcini. Cele terestre prezintă doi tuberculi sau rizomi, iar cele epifite au rădăcini aeriene cu velamen (rizoderma prezintă mai multe straturi de celule cu rol în absorbŃia apei). Orhideele trăiesc în simbioză cu ciupercile din genul Rhizoctonia, formând micoriză endotrofă la nivelul tuberculilor şi rizomilor. Pe tulpinile aeriene se prind frunzele care sunt sesile sau scurt peŃiolate, dispuse distih, cu nervaŃiune paralelă sau arcuată. La speciile saprofite frunzele lipsesc sau sunt reduse la teci scvamiforme.

Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, grupate în inflorescenŃe racemoase, rar sunt solitare. Învelişul floral este perigon petaloid, format din 6 tepale dispuse pe două verticile. Tepala superioarǎ de pe cercul intern este mai mare şi diferită ca formǎ faŃă de celelalte, poartǎ numele de label, iar în timpul înfloririi (în urma rǎsucirii ovarului cu 180 0 ) are poziŃie inferioară şi adesea se continuă cu un pinten nectarifer sau o dilatare saciformǎ la bază. Androceul este format din 3 stamine, dar numai 1 staminǎ este fertilǎ (foarte rar 2 fertile), restul sunt transformate în staminodii (stamine sterile). Stamina fertilǎ este sesilǎ, cu antera bilocularǎ, care concreşte cu stilul, rezultând o coloană numită ginostemiu. Polenul este reunit printr-o substanŃă cleioasă într-o formaŃiune în formă de măciucă numită polinie. Antera prezintǎ 2 polinii. Fiecare polinie este alcătuită dintr-un pedicel (caudicul), la baza căruia se află o glandă vâscoasă numită retinacul, care în timpul procesului de polenizare se fixează pe stigmat. Ovarul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior.

Fructul este capsulă valvicidă. SeminŃele sunt numeroase, foarte mici, lipsite de endosperm şi cu embrion rudimentar, fără radiculă.

Formula florală: .|. P3+3 A 1+2; 3+3 G(3) Cypripedium calceolus L. - Papucul doamnei (fig. 283) Plantă perenă cu rizom orizontal. Tulpina este înaltă până la 50

cm. Frunzele sunt alterne, eliptic-lanceolate cu teaca bine dezvoltată. Florile sunt mari, solitare sau grupate câte două pe o singură parte, galben-brunii, pubescente, cu labelul mare, galben-deschis, cu puncte şi vinişoare purpurii, veziculos, umflat în formă de papuc. Înfloreşte în V-VI. Creşte sporadic în pădurile din etajul gorunului până în etajul boreal, pe solurile calcaroase. Specie rară, ocrotită de lege, declarată monument al naturii.

Nigritella nigra (L.) Reichenb. fil. - Sângele voinicului Plantă perenă de cca. 15 cm înălŃime. Florile sunt purpurii

negricioase, cu miros de vanilie, grupate în inflorescenŃă densă. Înfloreşte în VI-IX. Sporadic întâlnită în etajul subalpin şi alpin, în pajişti, pe substrat calcaros, fiind o specie oligotrofă. Plantă ocrotită de lege, declarată monument al naturii.

Dintre speciile tropicale cultivate ca ornamentale în serǎ, amintim: Cattleya, Stanhopea, Vanda, Cymbidium.

Vanilia planifolia B.D. Jackson. - Vanilie Este o liană originară din Mexic. Frunzele sunt ovat-eliptice,

cărnoase. Florile sunt albe, odorante. Plantă aromaticǎ de la care se folosesc fructele alungite, cǎrnoase, recoltate înainte de maturare, care sunt supuse unui proces special de fermentare, fiind folosite la aromatizarea produselor de cofetărie.

Fig. 283. Cypripedium calceolus (dupǎ C. A. M. Lindman)

Botanică sistematică

- 132 -

ORDINUL BROMELIALES

Familia Bromeliaceae Cuprinde cca. 1.500 de specii, răpândite în America tropicală. Sunt plante erbacee, de

regulă suculente, cele mai multe epifite, cu frunzele dispuse în rozetă bazală sau apicală, care reŃin apa. Frunzele au marginea întreagă sau spinos-dinŃate. Pe frunze se găsesc peri solziformi, cu rol în absorbŃia apei. Florile sunt hermafrodite, de regulǎ actinomorfe, pe tipul 3, cu înveliş floral periant, grupate în raceme, spice sau capitule, însoŃite de bractei, adeseori colorate. Fructul poate fi bacă, capsulă sau compus (la ananas).

Ananas sativus Schult. - Ananas (fig. 284) Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm. Tulpina este scurtă,

înconjurată la bază de frunze lanceolate, spinos-dinŃate, dispuse în rozetǎ, care se continuă cu o inflorescenŃă densǎ, spiciformă. Fiecare floare are la bază o bractee. Sepalele sunt mici, iar petalele sunt mari, albastru-purpurii. În vârful inflorescenŃei se aflǎ o rozetă mică de frunze, cu marginea spinos-dinŃată, care la maturitate se lignifică. Fructul este compus, cu numeroase bace sesile, învelite în caliciul persistent, strâns aglomerate în jurul unei axe cǎrnoase şi poartǎ în vârf un buchet mic de frunze. Este de origine sud-americanǎ, se cultivă la tropice, între 25 grade latitudine nordică şi 30 latitudine sudică, pentru fructele comestibile în stare proaspătă, compot, suc. Există şi cultivaruri cu frunze maculate, ornamentale.

Ca plante ornamentale de apartament, din aceastǎ familie, se cultivă specii ale următoarelor genuri: Aechmea, Billbergia, Bromelia, Guzmania.

ORDINUL ZINGIBERALES

Din care sunt descrise următoarele familii: Musaceae, Strelitziaceae şi Cannaceae.

Familia Musaceae Cuprinde plante tropicale cu latex şi rizomi groşi. Frunzele sunt mari, lanceolate, cu

nervaŃiune penată, cu tecile bine dezvoltate, se acoperă unele pe altele, concentric, dând naştere unei formaŃiuni asemănătoare cu tulpina. Florile sunt unisexuate, zigomorfe, pe tipul 3, cu înveliş floral perigon, grupate în inflorescenŃe spiciforme terminale, pendule. Fructul este bacă.

Musa x paradisiaca L. (M. sapientum L.) - Bananier Plantă perenă cu rizom gros, de cca. 8 m înălŃime. Frunzele sunt

eliptic-lanceolate, mari de 2 m lungime şi late de cca. 60 cm. Florile sunt unisexuat-monoice, cu tepale alb-crem, grupate într-o inflorescenŃǎ spiciformă mare, pendulă, cu flori femeieşti la bazǎ, iar în vârf cu flori bărbăteşti, cu bractei mari, roşii-purpurii. Bacele sunt cilindrice, uşor curbate, galbene, partenocarpice (fără seminŃe), neparfumate. Se consumă fierte sau prăjite în ulei de palmier.

Musa acuminata - Bananierul dulce (fig. 285) Asemănătoare cu specia precedentă, dar cu frunze mai mari,

cca. 3 m, adesea pătate cu roşu pe partea inferioară. Bracteele sunt galbene sau roşii. Fructele sunt parfumate şi au o valoare nutritivă mare, 100 cal./100 g fructe, conŃin vitamine A, B, B2; microelemente: fosfor, magneziu, potasiu, fier, zinc, cu rol în echilibrarea sistemului nervos. Ambele specii sunt cultivate în regiunile tropicale pentru fructe.

Fig. 284. Ananas sativus (Missouri Botanical Garden)

Fig. 285. Musa acuminata

Botanică sistematică

- 133 -

Familia Strelitziaceae Sunt plante erbacee, asemănătoare cu Musaceele. Spre deosebire de acestea nu prezintă

canale laticifere; florile sunt hermafrodite, asimetrice, cu înveliş floral periant; fructul este capsulă. Strelitzia reginae Banks. - Pasărea paradisului (fig. 286) Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Frunzele sunt lung

peŃiolate, lanceolate, rigide. Florile sunt hermafrodite, asimetrice, închise câte 2-6 într-o bractee rigidǎ, ascuŃitǎ, care secretă nectar. Sepalele florilor sunt petaloide, portocalii şi drepte. Petalele sunt albastre-violete, formeazǎ un rostru (cioc), care închid staminele şi stilul. Aspectul general al inflorescenŃei aminteşte de capul unei pǎsǎri exotice. Se cultivă în toată lumea ca plantă ornamentală în serǎ, pentru flori tăiate. Originară din Africa, unde creşte spontan, fiind o buruiană foarte dăunătoare şi greu de combǎtut, din cauza rizomului.

Familia Cannaceae

Cuprinde plante perene cu rizomi. Frunzele sunt alterne, cu tecile mari şi limbul ovat-lanceolat sau eliptic, cu nervaŃiune penată. Florile sunt hermafrodite, asimetrice, pe tipul 3, cu înveliş floral periant, cu caliciul dialisepal, persistent, corola gamopetală la bază. Fructul este capsulă.

Canna indica L. (fig. 287) Plantă perenă cu rizom gros, bogat în amidon, înaltă până la 1 m.

Frunzele sunt sesile, ovat-eliptice, verzi sau roşcate. Florile sunt asimetrice, mari, roşii, grupate câte două la subsuara unei bractei, în spice terminale. Înfloreşte în VII-IX. Este cultivată ca plantă ornamentală în parcuri. Amidonul din rizomi este utilizat în scop alimentar. Originarǎ din America tropicalǎ.

ORDINUL COMMELINALES

Familia Commelinaceae

Cuprinde cca. 500 de specii de plante erbacee, anuale sau perene, mai ales din regiunile tropicale. Tulpina prezintă noduri evidente. Frunzele sunt alterne, sesile, cu teaca dezvoltată şi limbul întreg, cu nervaŃiune paralelă. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3, grupate în cime terminale sau axilare, cu înveliş floral periant. Fructul este capsulă.

Zebrina pendula Schnizl. - Telegraf Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele prezintǎ douǎ benzi

longitudinale, alb-argintii, pe partea superioarǎ. Florile sunt actinomorfe, gamopetale, cu lobii roz-purpurii şi tubul albicios. Înfloreşte în VII-VIII. Plantă de apartament, ornamentală prin frunze. Originară din Mexic.

Tradescantia virginiana L. (fig. 288) Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Frunzele sunt liniar-lanceolate.

Florile sunt actinomorfe, albastre-liliachii, dialipetale. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă ca plantă ornamentală, în parcuri. Originară din America de Nord.

Tradescantia fluminensis Vell. - Telegraf Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele sunt ovate, cărnoase, purpurii pe dos. Florile sunt

albe sau liliachii. Înfloreşte în VI-VIII. Plantă de apartament, decorativă prin frunze. Originarǎ din America de Sud.

Fig. 286. Strelitzia reginae

Fig. 287. Canna indica

Fig. 288. Tradescantia virginiana

(dupǎ Samual Curtis)

Botanică sistematică

- 134 -

ORDINUL POALES (GRAMINALES)

Familia Poaceae (Gramineae) Este foarte numeroasă, cuprinde peste 700 de genuri cu cca. 10.000 de specii, cu rǎspândire

cosmopolitǎ. La noi în Ńară se întâlnesc 86 de genuri cu cca. 300 de specii. Sunt plante erbacee anuale sau perene, cu rădăcina fasciculată. Tulpina este de tip culm

(pai), cu noduri evidente (pline cu mǎduvǎ) şi internoduri goale, excepŃie la porumb (Zea) şi sorg (Sorghum). Speciile perene prezintă tulpini subterane, cum ar fi rizomi, stoloni, care asigură înmulŃirea vegetativă. Tulpina gramineelor se ramifică de la bază (de la nodurile bazale), fenomen cunoscut sub numele de înfrăŃire. Atunci când fraŃii rămân între teacă şi tulpină, rezultă o tufă deasă (Nardus stricta - Ńepoşica); când fraŃii străpung teaca, rezultă o tufă rară (Lolium perenne - iarba de gazon) sau tufe rare legate între ele prin stoloni scurŃi dau naştere la tufǎ mixtă (Poa pratensis - firuŃa).

Frunzele sunt sesile (excepŃie bambusoideele au peŃiol), formate numai din teacă şi limb. Teaca este mare, înconjoară tulpina şi este despicată. Limbul este liniar, cu nervaŃiune paralelă. La baza limbului foliar se găsesc anexele foliare: ligula şi urechiuşele. Acestea sunt de mărimi diferite sau lipsesc. PrefoliaŃia este convolută sau conduplicată.

La graminee se întâlnesc 3 inflorescenŃe de bază: spic compus, când spiculeŃele se prind sesil de axul central, numit rahis (Triticum aestivum - grâu); panicul, când spiculeŃele se prind pe ramificaŃii lungi (Avena sativa - ovăz); panicul spiciform, când spiculeŃele sunt scurt pedunculate (Setaria sp - mohor). În afară de aceste inflorescenŃe, mai întâlnim: racem cu panicul spiciform (Echinochloa crus-galli - mohor lat); spadice cu spiculeŃe (Zea mays - porumb), umbelă cu spice compuse (Cynodon dactylon - pir gros) ş.a.

SpiculeŃul este inflorescenŃa elementară la graminee, fiind format dintr-un ax al spiculeŃului pe care se prind sesil una sau mai multe flori (fig. 289). SpiculeŃul este protejat la bază de două frunze modificate, numite glume, excepŃie la unele specii, glumele lipsesc (la Ńepoşică) sau prezintă o singură glumă, la iarba de gazon. Fiecare floare este protejată de două palee: inferioară, numită şi lemă, care este aristată sau nu şi superioară. Florile sunt hermafrodite, rar unisexuate (Zea mays). Androceul este format din 3 stamine cu antere oscilante (adaptare la polenizarea anemofilă). Există şi excepŃii, cum ar fi la orez - Oryza sativa, androceul are 6 stamine. Gineceul este bi carpelar, gamocarpelar, cu două stigmate păroase.

Fructul este cariopsă. Aceasta poate fi golaşă (Zea mays); îmbrăcată în palee (Hordeum vulgare); învelită în palee (Avena sativa) sau învelită în palee şi glume (Setaria sp ).

SămânŃa este bogată în endosperm (albumen), cu embrionul situat la bazǎ, lateral şi oblic.

Familia are o importanŃă deosebită, deoarece cuprinde cereale (Triticum, Zea, Oryza, Secale, Hordeum ş.a); plante

furajere cultivate şi spontane (Festuca, Poa, Lolium, Dactylis, Avena ş.a) şi un număr mare de buruieni (Sorghum, Echinochloa, Setaria, Elymus ş.a).

Această familie se împarte în 2 subfamilii: Bambusoideae şi Pooideae.

Subfamilia Bambusoideae Cuprinde plante lemnoase, cunoscute sub numele de bambuşi. Tulpina este ramificatǎ, înaltă

până la 30 m şi groasă de până la 30 cm, cu internodurile goale. Frunzele sunt lanceolate, scurt peŃiolate. SpiculeŃele sunt protejate de două glume inegale şi au una sau mai multe flori. InflorescenŃa este un panicul terminal. Fructul este cariopsă, uneori drupaceu sau baciform.

Fig. 289. Schema spiculeŃului la Poaceae ax. ax spiculeŃ; gi. glumǎ inferioarǎ; gs. glumǎ superioarǎ; pi. palee inferioarǎ; ps. palee superioarǎ; l. lodicule; a. androceu; g. gineceu (dupǎ V. Ciocârlan)

Botanică sistematică

- 135 -

Speciile din această subfamilie sunt plante tropicale, care cresc mai ales în Asia de Sud-Est. La noi în Ńară se cultivă ca plante ornamentale, cum ar fi specii din genurile Phyllostachys, Sasa.

Subfamilia Pooideae

Cuprinde plante erbacee cu spiculeŃe uniflore sau multiflore, însoŃite la majoritatea speciilor de două glume. După tipul de inflorescenŃă, această subfamilie se împarte în triburi:

Tribul Triticeae (Hordeae)

Încadrează plante cu inflorescenŃa spic compus. SpiculeŃele sunt uniflore sau multiflore, dispuse câte unul sau mai multe la călcâiul rahisului.

Genul Triticum se caracterizează prin aceea că, la fiecare călcâi al rahisului se prinde un spiculeŃ, cu 2-5 flori, din care 2-3 sunt fertile. SpiculeŃul este protejat de două glume ovate. Paleea inferioară (lema) este aristată sau nearistată. Cariopsa este golaşǎ.

Triticum aestivum L. - Grâul comun (fig. 290) Este o plantă anuală de toamnă sau de primăvară, de pânǎ la 150 cm înălŃime, cu

internodurile fistuloase. Ligula şi urechiuşele sunt de mărimi medii. InflorescenŃa este spic compus. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este golaşă, de culoare cărămizie. Făina obŃinută este folosită în panificaŃie, iar paiele în zootehnie şi în industria celulozei.

Genul Secale prezintă la fiecare călcâi al rahisului un spiculeŃ cu 2 flori fertile. Rahisul este fragil şi cu peri la călcâi. Glumele sunt înguste, uninervate. Paleea inferioară este aristată.

Secale cereale L. - Secara (fig. 291) Plantă anuală de toamnă sau de primǎvarǎ, cu tulpina înaltă până la 180 cm. Frunzele sunt

verzi-albăstrui, cu ligula şi urechiuşele mici. InflorescenŃa este spic compus patru-muchiat. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este golaşă, alungită, de culoare cenuşiu-maronie. Se cultivă pe soluri mai sărace, având aceeaşi importanŃă ca şi grâul.

Genul Hordeum se caracterizeazǎ prin aceea cǎ ligula este de mărime medie, iar urechiuşele sunt mari, înconjoară tulpina. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3 spiculeŃe uniflore. Glumele sunt mici şi înguste. Paleea inferioară are o aristă lungă şi aspră. Cariopsa este îmbrăcată în palei.

Hordeum vulgare L. - Orzul Cuprinde douǎ convarietǎŃi: hexastichon, orzul cu 6 rânduri şi distichon, orzul cu 2 rânduri

(orzoaica).

Fig. 290. Triticum aestivum 1. plantǎ; 2. rahis; 3. spiculeŃ; 4. floare; 5. ovar; 6. cariopsǎ (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 291. Secale cereale 1. plantǎ; 2. anexe foliare; 3. spiculeŃe; 4. cariopsǎ (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 292. Hordeum vulgare A. convar. hexastichon: 1. plantǎ cu frunze; 2. spic compus; 3. spiculeŃe la cǎlcâi; 4. cariopsa. B. convar. distichon: 1. spic compus; 2. schema distribuŃiei spiculeŃelor la cǎlcâi

Botanică sistematică

- 136 -

Hordeum vulgare convar. hexastichon - orzul (fig. 292A)

Plantă anuală de toamnă, înaltă până la 150 cm. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3 spiculeŃe uniflore, toate 3 sunt fertile. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în zonele umede şi mai reci ale Ńării, pentru furaj, dar şi în alimentaŃia omului.

Hordeum vulgare convar. distichon - Orzoaica (fig. 292B)

Plantă anuală cu soiuri de primăvară şi toamnă. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3 spiculeŃe, dar numai spiculeŃul din mijloc este fertil. Se cultivă pentru cariopsele utilizate la fabricarea berii.

Genul Elymus prezintǎ la fiecare cǎlcâi al rahisului un spiculeŃ multiflor, aşezat cu partea latǎ spre rahis şi protejat de două glume lanceolate.

Elymus repens (L.) Gould (Agropyron repens) - Pir târâtor (fig. 293)

Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaŃie convolutǎ. Urechiuşele sunt mari, înconjoară tulpina. InflorescenŃa este spic compus, cu spiculeŃe multiflore. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este învelitǎ în palei. Buruiană segetală, dar şi ruderală, greu de combătut.

Genul Lolium cuprinde specii cu spiculeŃe multiflore, aşezate câte unul la călcâi, cu partea îngustă spre rahis, protejate de o singură glumă (gluma inferioară), cu excepŃia spiculeŃului terminal, care are 2 glume.

Lolium perenne L. - Iarba de gazon (fig. 294) Plantă perenă cu tufă rară. Baza lăstarilor este roşie violacee. Frunzele sunt mate pe partea

superioară şi lucioase pe partea inferioară, cu prefoliaŃie conduplicată. Paleele sunt nearistate. Înfloreşte în V-IX. Cariopsa este învelitǎ în palei. Foarte bună plantă furajeră, întâlnită în pajiştile din zona de stepă până în etajul fagului. Cultivată ca plantă furajeră şi pentru gazon. Necesitǎ irigare.

Tribul Nardeae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa spic compus. SpiculeŃele sunt uniflore, aşezate pe o singură parte a rahisului, lipsite de glume.

Nardus stricta L. - łepoşica Plantă perenă cu tufă deasă, de cca. 30 cm înălŃime. Frunzele sunt rigide, setacee. Înfloreşte

în V-VII. Cariopsa este învelitǎ în palei. Specie oligotrofă, întâlnită pe solurile acide în pajiştile montane, formând asociaŃii întinse, numite nardete. Planta nu are valoare furajeră.

Tribul Chlorideae

Cuprinde specii cu inflorescenŃa umbelă cu spice compuse sau racemiformǎ. SpiculeŃele sunt uniflore.

Cynodon dactylon (L.) Pers. - Pir gros (fig. 295). Plantă perenă cu rizom. Tulpina este dreaptă sau cu baza geniculată. Ligula lipseşte şi este

înlocuită de peri. InflorescenŃa este umbelă cu spice compuse. SpiculeŃele sunt uniflore, aşezate pe o

Fig. 293. Elymus repens 1. plantǎ; 2. anexe foliare; 3. spiculeŃ; 4. cariopsa

Fig. 294. Lolium perenne 1. plantǎ; 2. anexe foliare; 3. fragment de inflorescenŃǎ; 4. cariopsa; gi. glumǎ inferioarǎ; gs. glumǎ superioarǎ

Botanică sistematică

- 137 -

singură parte a rahisului, pe două şiruri. Rahisul este trimuchiat. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este concrescutǎ cu paleile. Frecvent întâlnită în pajişti, locuri nisipoase, ruderale şi segetale. Buruiană foarte greu de combătut.

Tribul Festuceae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃe sunt multiflore, protejate de două glume mai scurte decât spiculeŃul. Paleea inferioară de obicei nearistată.

Genul Festuca cuprinde specii cu inflorescenŃa un panicul, cu spiculeŃe multiflore.

Festuca pratensis Hudson - Păiuşul de livadă Plantă perenă cu tufă rară, înaltă până la 100 cm. Baza

lăstarilor este roşie-violacee. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaŃie convolută. InflorescenŃa este un panicul, de la nodurile căruia pornesc 1-2 ramificaŃii inegale. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este învelită în palei. Plantă eutrofă, întâlnită în pajiştile din zona de deal şi munte, fiind o foarte bună plantă furajeră.

Genul Poa cuprinde specii cu inflorescenŃa panicul, cu spiculeŃe multiflore, mici, comprimate lateral. Paleea inferioară este nearistată, prevăzută la bază cu peri lânoşi, mătăsoşi.

Poa pratensis L. - FiruŃa (fig. 296) Plantă perenă cu tufă mixtă, înaltǎ de cca. 50 cm. Limbul are

vârful în formă de jgheab. InflorescenŃa este panicul, de la nodurile căruia pornesc 3-5 ramificaŃii inegale. Cariopsa este învelită în palei. Înfloreşte în V-VI. Creşte în pajiştile din etajul stejarului, fiind o foarte bună plantă furajeră. Poate fi cultivată ca înlocuitoare de gazon, deoarece este mai rezistentă la secetă decât Lolium perenne.

Genul Dactylis cu specia: Dactylis glomerata L. - GolomăŃ (fig. 297) Plantă perenă cu tufă rară. Baza lăstarilor este albicioasă şi

comprimată. Frunzele sunt liniare, verzi-albăstrui, cu prefoliaŃie conduplicată. Ligula este mare şi franjurată. InflorescenŃa este un panicul, cu spiculeŃe multiflore, aglomerate în grupuri compacte, de unde şi numele speciei. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este învelită în palei. Specie mezofilă şi eutrofă, întâlnită în pajişti, livezi, păduri. Poate fi şi cultivată, singură sau în amestec, fiind o foarte bună plantă furajeră.

Tribul Aveneae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt mari, cu 2-5 flori, protejate de glume mari. Paleea inferioară este de regulǎ aristată.

Genul Avena se caracterizeazǎ prin ligulǎ scurtă, iar urechiuşele lipsesc. SpiculeŃele sunt mari, cu 2 (3) flori. Paleea inferioară este aristată, cu arista geniculată şi inserată în treimea superioară.

Avena sativa L. - Ovăz (fig. 298) Plantă anuală de primăvară cu înălŃimea de până la 150 cm.

PrefoliaŃia este convolutǎ. InflorescenŃa este panicul, cu spiculeŃe mari,

Fig. 296. Poa pratensis 1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeŃ. 4. cariopsa (dupǎ C. A. M. Lindman)

Fig. 297. Dactylis glomerata 1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeŃ; 4. achenǎ

Fig. 295. Cynodon dactylon 1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeŃe

Botanică sistematică

- 138 -

protejate de glume mari. Cariopsa este aderentǎ la palei. Este foarte bună plantă furajeră, în special pentru creşterea cabalinelor. Se cultivă în zonele umede şi reci ale Ńării ca plantă furajeră, dar şi în alimentaŃia omului (fulgi de ovăz).

Tribul Arundineae

Cuprinde specii cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt multiflore, hermafrodite şi unisexuate (mascule).

Phragmites australis (Cav.) Steudel - Stuf, Trestie (fig. 299)

Plantă perenă cu rizom lung, ramificat. Tulpina este înaltă de 1-4 m. Frunzele sunt rigide, late (2-4 cm), cu ligula înlocuită de peri rigizi, albicioşi. InflorescenŃa este un panicul mare, 20-50 cm, piramidal. Specie higrofilă, întâlnită pe malul apelor, mlaştini, pajişti umede, dar şi ca buruiană în culturi, pe terenuri cu apa freatică la suprafaŃă. Creşte în Delta Dunării, ocupând o suprafaŃă foarte mare, formând stufărişuri. Este folosită ca materie primă în industria celulozei şi hârtiei, la împletituri, garduri, acoperişuri.

Arundo donax L.- Trestia italiană Plantă perenă cu rizom gros, înaltă până la 4 m. Frunzele sunt

aspru păroase. InflorescenŃa este un panicul mare, cca. 70 cm. Înfloreşte în X-XI. A fost introdusă şi în Delta Dunării. Se cultivă ca plantă decorativă, fiind mai puŃin pretenŃioasă la umiditate. Este originară din Asia de Sud-Est.

Tribul Oryzeae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt triflore, din care numai floarea superioară este fertilă şi hermafrodită, iar cele două, de la baza spiculeŃului, sunt sterile, reduse la palee. Glumele sunt rudimentare.

Oryza sativa L.- Orezul (fig. 300) Plantă anuală de primǎvarǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm. Rădăcina

este fasciculată cu aerenchimuri (prezintă în scoarŃă canale aerifere). Ligula este mare, despicată triunghiular. InflorescenŃa este un panicul de 15-30 cm lungime. Cariopsa este concrescută cu paleele. Pentru folosirea cariopselor în alimentaŃie, se îndepǎrteazǎ paleele prin decorticare. Plantǎ higrofilă şi termofilă, se seamănă în parcele special amenajate, numite orezării. Originarǎ din Asia de Sud. La noi în Ńarǎ se poate cultiva în sudul Ńării, de-a lungul Dunǎrii.

Tribul Paniceae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul sau panicul spiciform. SpiculeŃele sunt biflore, cu o floare sterilă, redusă la palee şi una fertilă hermafrodită. Cariopsa este învelită în palei şi glume.

Echinochloa crus-galli (L.) Beauv. - Mohor lat (fig. 301) Plantă anuală cu tulpina comprimată la bază şi geniculată de cca. 100 cm înǎlŃime. Frunzele

sunt late de 10-15 mm, aspru păroase. Ligula lipseşte, în locul ei se aflǎ un inel brun. InflorescenŃa

Fig. 298. Avena sativa 1. plantǎ; 2. baza limbului 3. spiculeŃ; 4. floare; 5. cariopsǎ; Avena fatua: 6. spiculeŃ; 7. cariopsǎ; (adaptare dupǎ Flora R.S.R)

Fig. 299. Phragmites australis 1. plantǎ; 2. spiculeŃe

Fig. 300. Oryza sativa 1. plantǎ; 2. floare; 3. panicul; 4. cariopsǎ (dupǎ M. Grieve)

Botanică sistematică

- 139 -

este un racem cu spice compuse sau racem cu panicul spiciform. Înfloreşte în VII-IX. Cariopsa este învelită în palei şi glume. Buruiană frecvent întâlnită în culturile de legume şi prăşitoare.

Setaria pumila (Poiret) Schultes (S. glauca auct. non (L.) Beauv. - Mohor roşu

Plantă anuală cu tulpinile drepte sau geniculate la bază, înaltǎ de cca. 40 cm. Frunzele sunt aspru-păroase. Ligula lipseşte şi este înlocuită de peri. InflorescenŃa este un panicul spiciform. La baza fiecărui spiculeŃ se găsesc 5-7 sete involucrale (peri rigizi), de culoare brună, mai lungi decât spiculeŃul. Paleea inferioară, a florii fertile, are vârful rotunjit şi prezintă încreŃituri transversale. Înfloreşte în VI-X. Cariopsa este învelită în palei şi glume. Buruiană întâlnită în culturile din regiunile de câmpie şi deal.

Setaria viridis (L.) Beauv. - Mohor verde Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu

deosebirea că frunzele sunt glabre; la baza spiculeŃelor se găsesc mai puŃine sete involucrale (2-3), verzi. Paleea inferioară este fin punctată transversal. Înfloreşte în VII-X. Buruiană eutrofă, întâlnită în culturi şi locuri ruderale, pe soluri bogate în humus.

Tribul Andropogoneae

Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul sau spic digitat. SpiculeŃele sunt biflore, dispuse câte 2-3, din care unul este sesil şi hermafrodit, iar celălalt (celelalte) este pedunculat şi unisexuat, bărbătesc.

Genul Sorghum cuprinde specii anuale şi perene cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt grupate de regulă câte două, unul sesil (hermafrodit) şi celălalt pedunculat, unisexuat (bărbătesc). Cariopsa este învelită în palei.

Sorghum halepense (L.) Pers. - Costrei (fig. 302) Plantă perenă cu rizom lung, gros şi roşietic. Tulpina este

plină cu măduvă, înaltă până la 150 cm. Frunzele au limbul lat de 1-2 cm, fără ligulă, înlocuită de peri brunii. InflorescenŃa este un panicul mare, piramidal. Buruiană greu de combătut, datorită rizomului dezvoltat. Frecvent întâlnitǎ în zona de stepǎ pânǎ în zona pǎdurilor de stejar, în special în culturi de prǎşitoare, dar şi în locuri ruderale. Originar din Africa.

Sorghum bicolor (L.) Moench - Mături, Sorg Plantă anuală de talie înaltă, peste 2 m. Frunzele sunt late (3-

4 cm), aspru-păroase. InflorescenŃa este un panicul lax sau compact, cu ramificaŃiile aspru-pǎroase. Cariopsa este aproape sferică, îmbrăcată în palei lucioase, albe, negre sau roşii. Se cultivă ca plantă furajeră şi cerealieră în regiunile mai calde, sub diferite varietăŃi: tehnicum - pentru mături, cu paniculul lax (cu ramuri laterale lungi); cernuum - pentru sămânŃă, cu panicul dens (ramuri laterale scurte), cultivat mai ales în Africa, India ca cereală; saccharatum - sorgul zaharat, cu tulpina suculentă, din care se obŃine un sirop cu un conŃinut în zahăr de 50-60%. Este originar din Africa, India, unde se cultivă ca plantă cerealieră sau furajeră.

Plantele acestor specii, consumate de animale în primele faze de vegetaŃie produc intoxicaŃii, datorită unor compuşi cianogeni.

Fig. 302. Sorghum halepense 1. baza plantei; 2. inflorescenŃǎ; 3. grup de douǎ spiculeŃe; 4. grup de trei spiculeŃe

Fig. 301. Echinochloa crus-galli 1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeŃ; 4. cariopsǎ. (Flora R.S.R)

Botanică sistematică

- 140 -

Tribul Maydeae Cuprinde plante cu flori unisexuat-monoice. Zea mays - Porumb (fig. 303) Plantă anuală de primăvară, cu rădăcini adventive coronare.

Tulpina este înaltă (1-3 m), plină cu măduvă. Frunzele sunt late (4-5 cm), cu marginea ondulată. Florile sunt unisexuat-monoice. InflorescenŃa bărbătească se află în vârful tulpinii, fiind un racem cu panicul spiciform. InflorescenŃa femeiască este un spadice cu spiculeŃe (popular ştiulete), care se prinde de tulpină printr-un peduncul. Spadicele este protejat de numeroase hipsofile, numite pănuşi. Axul inflorescenŃei este cilindric, îngroşat, pe care se găsesc 8-16 rânduri de alveole, în care se aflǎ spiculeŃele femeieşti. Totalitatea stigmatelor formează mătasea porumbului. Înfloreşte în VI-VIII. Cariopsa este golaşă de culoare galben-portocalie. Se cultivă în toată Ńara, fiind o importantă cereală alimentară, industrială şi furajeră. Originar din America Centrală.

ORDINUL TYPHALES

Familia Typhaceae

Cuprinde plante higrofile, perene cu rizomi. Din genul Typha, în Ńara noastră este comună: Typha latifolia L. - Papura (fig. 304) Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Tulpina este înaltă până

la 2 m cu frunze bazale alterne, liniare, late de cca. 2 cm, aspru păroase. Florile sunt unisexuat-monoice, lipsite de înveliş floral, însoŃite

de peri sau sete, grupate în inflorescenŃe spiciforme, cilindrice, dense. InflorescenŃa masculǎ este situată terminal, de culoare galben-verzuie, sub ea se află cea femelǎ, mai groasă, bruniu-coloratǎ. Florile mascule sunt formate din 3 (5) stamine cu filamente adesea unite, înconjurate de peri. Florile femele au la bazǎ peri, cu gineceul unicarpelar, superior, pedicelat, iar stigmatul mai lung decât perii. Fructul este achenă. Frecvent întâlnită pe malul apelor, mai ales în Delta Dunării. Frunzele sunt folosite în industria celulozei, la împletituri, acoperişuri.

Fig. 303. Zea mays 1. plantǎ; 2. spiculeŃ mascul; 3. spiculeŃ femel; 4, ştiulete. (dupǎ O. W. Thomé)

Fig. 304. Typha latifolia 1. plantǎ; 2. floare masculǎ; 3. floare femelǎ.

Botanică sistematică

- 141 -

Rezumat Subclasa Liliidae cuprinde de regulă plante erbacee cu rizomi, bulbi, bulbo-tuberculi.

Frunzele sunt simple, sesile, cu teci dezvoltate. Florile sunt actinomorfe sau zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 3, cu învelişul floral de tip perigon. Fructele sunt de regulă capsule sau bace. Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine şi familii:

Liliales, din care sunt descrise familiile: Liliaceae, Alliaceae, Amaryllidaceae, Agavaceae şi Iridaceae;

Orchidales cuprinde o singură familie – Orchidaceae; Bromeliales cuprinde o singură familie - Bromeliaceae; Zingiberales, din care sunt descrise familiile: Musaceae, Strelitziaceae şi Cannaceae; Commelinales cu o singură familie – Commelinaceae; Poales (Graminales) cuprinde o singură familie - Poaceae (Gramineae). Typhales cu familia Typhaceae.

Intrebări: CaracterizaŃi familiile enumerate mai sus, cu exemple de specii şi importanŃa lor.

Bibliografie 1. Ciocârlan V., Berca M., Chirilă C., Coste I., Popescu Gh., 2004. Flora segetală a

României. Edit. Ceres, Bucureşti. 2. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome

II, Masson et C. Edit. Paris. 3. GrinŃescu I., 1985. Botanică ed. a II-a. Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 4. Hodişan I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti. 5. Morlova Irina, Chirilă C., Ursu Teodora, Baciu Eugenia, Ciocârlan V., Cosmin

Silvia, Oprea ConstanŃa, Turcu Gh, Dobre Florica, Ungurean Livia, 1966. Botanică. Lucrări practice. Edit. Did. Ped., Bucureşti.

6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D., Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti.

7. Tzvelev N., 1976. Poaceae. U. R.S.S. Leningrad 8. Vaczy K., 1980. DicŃionar botanic poliglot. Edit. StiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 9. Zanoschi V. Turenschi E., Toma M., 1981. Plante toxice din România. Edit.Ceres,

Bucureşti.

Botanică sistematică

- 142 -

II. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE)

Cuvinte cheie: Arecales, Arales, Arecaceae, Araceae. Obiective: Cunoaşterea caracterelor generale ale familiilor din această subclasă, cu exemple

de specii şi importanŃa lor.

Subclasa Arecidae cuprinde plante lemnoase şi erbacee, având caracter comun inflorescenŃele de tip panicul sau spadice, protejate de o hipsofilă, numită spată. Din această subclasă sunt descrise 2 ordine: Arecales şi Arales.

ORDINUL ARECALES

Familia Arecaceae

Cuprinde specii de palmieri, plante lemnoase, cu tulpina neramificatǎ, columnarǎ, de tip stip, acoperită de resturi de teci ale frunzelor. Frunzele sunt persistente, penate sau palmate, cu teci evidente, situate în vârful tulpinii, formând buchete mari. InflorescenŃa este panicul, situat la baza unui spat protector. Florile sunt pe tipul 3, actinomorfe, în general unisexuate, repartizate monoic sau dioic, cu înveliş floral de tip perigon sau periant. Fructul este bacă sau drupă, de diferite consistenŃe. SeminŃele au endosperm oleaginos, uneori şi perisperm. Sunt plante din zonele tropicale şi subtropicale, cu valoare economică mare. La noi în Ńară se cultivǎ în scop decorativ, în spaŃii protejate.

Cocos nucifera L. - Cocotierul, Nuca de cocos Plantǎ cu frunze penat-compuse. Florile sunt unisexuat-

monoice. Fructul este drupă mare, cu mezocarpul fibros, endocarpul

lignificat şi endospermul la început este lichid (laptele de cocos), apoi se solidifică. Este originar din Polinezia.

Phoenix dactylifera L. - Curmal (fig. 305) Specie cu tulpina înaltă, cca. 20 m. Frunzele sunt penat-sectate.

Florile sunt unisexuat-dioice, grupate în panicule, situate la subsuara frunzelor. Fructul este bacă monospermă. Originar din Nordul Africii.

ORDINUL ARALES

Familia Araceae

Cuprinde plante erbacee perene, cu rizomi sau tuberculi. Frunzele sunt peŃiolate, situate bazal, cu nervaŃiune reticulatǎ. Florile sunt unisexuat-monoice, actinomorfe, pe tipul 3, mici, lipsite de înveliş floral, grupate dens pe un ax cǎrnos numit spadice. Spadicele, cu flori bărbăteşti în partea superioarǎ şi flori femeieşti în partea inferioarǎ, este învelit parŃial de o hipsofilă, adesea colorată, numită spată, care constitue partea decorativă a plantei. Fructul este bacă.

Zantedeschia aethiopica (L.) Spreng. - Cală (fig. 306) Plantă perenă, înaltă până la 1 m. Frunzele sunt ovat-cordate.

Spadicele (galben) este însoŃit de o spată mare, albă, în formă de cornet. Cultivată pentru flori tăiate. Este originară din Africa ecuatorială.

Anthurium andreanum Lindl. - Floarea Flamingo (fig. 307)

Plantă perenă de cca. 80 cm înălŃime. Frunzele sunt ovat-cordate, cu sinusul profund şi îngust. Spadicele este drept, cu spata de culoare portocaliu-roşietică, planǎ, ovat-cordată, pieloasă, cerată.

Fig. 305. Phoenix dactylifera 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ; 3. fructe

Fig. 306. Zantedeschia aethiopica 1. spadice

Botanică sistematică

- 143 -

Cultivată pentru flori tăiate. Originară din Columbia. Anthurium scherzerianum Schott - Floarea Flamingo Plantă perenă cu frunze eliptic-lanceolate. Spadicele este curbat sau răsucit, cu spata roşie-

intens, strălucitoare. Originară din America Centrală .

Plante ornamentale de apartament:

Monstera deliciosa Liebm. - Filodendron (fig. 308) Plantă perenă urcătoare, cu rădăcini adventive prevăzute cu velamen. Frunzele sunt mari,

lucioase, perforate, penat-lobate până la sectate. Ornamentală prin frunze. Este originară din Mexic. Colocasia esculenta (L.) Schott - Colocazie (fig. 309) Plantă perenă cu rǎdǎcini tuberizate, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt mari, lung peŃiolate,

ovat-cordate, cu marginea întreagă. Ornamentală prin frunze. Originară din Asia de Sud-Est.

Rezumat

Subclasa Arecidae cuprinde plante lemnoase şi erbacee, având caracter comun inflorescenŃele de tip panicul sau spadice, protejate de o hipsofilă, numită spată. Din această subclasă sunt prezentate 2 ordine: Arecales şi Arales, din care sunt descrise două familii: Arecaceae şi Araceae, cu exemple de specii tropicale şi plante ornamentale de apartament.

Intrebări:

1. Familia Arecaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă. 2. Familia Araceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie

1. Kruger Ursula, 1999. Plante decorative de interior. Editura Aquila, Oradea. 2. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucureşti. 3. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria 4. Wettstein R., 1935. Handbuch der Systematischen Botanik, Franz Deuticke, Leipzig, Wien. 5. Zanoschi V. Turenschi E., Toma M., 1981. Plante toxice din România. Edit.Ceres,

Bucureşti.

Fig. 307. Anthurium andreanum Fig. 308. Monstera deliciosa Fig. 309. Colocasia esculenta

Botanică sistematică

- 144 -

Specii de plante ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii:

Leontopodium alpinum - Floare de colŃ, AlbumiŃă; Paeonia peregrina - Bujor românesc; Nigritella nigra - Sângele voinicului; Nigritella rubra - Sângele voinicului; Fritillaria meleagris - Bibilică; Cypripedium calceolous - Papucul doamnei; Ruscus aculeatus - Ghimpe; Taxus baccata - Tisa; Pinus cembra - Zâmbru; Gentiana lutea - GhinŃură galbenă; Trollius europaeus - Bulbuci; Daphne blagayana - Iederă albă Daphne cneorum - TămâiŃă Tulipa hungarica - Lalea galbenă; Ilex aquifolium - Laur Angelica archangelica - Angelica Nitraria schoberii se află într-un singur loc şi anume la Pâclele Mari şi Mici, jud. Buzău.

Botanică sistematică

- 145 -

INDEXUL DENUMIRILOR ŞTIINłIFICE Abies alba Miller - Brad 35 Abies concolor - Brad argintiu 35 Acer negundo - ArŃar american 84 Acer platanoides - ArŃar 84 Acer pseudoplatanus - Paltin de munte 84 Acer tataricum - ArŃar tătărăsc 83 Acetobacter aceti 13 Achillea millefolium - Coada şoricelului 121 Aconitum tauricum - Omag 46 Adonis vernalis - RuscuŃa de primăvară 47 Aesculus carnea - Castan roşu 85 Aesculus hippocastanum - Castan porcesc 84 Agaricus campestris - Ciuperca de bălegar 23 Agave americana 130 Ageratum houstonianum - PufuleŃi 117 Agrobacterium radiobacter - Cancerul pomilor 13 Albizia julibrissin - AlbiŃia 74 Allium cepa - Ceapa 127 Allium porrum - Praz 128 Allium sativum - Usturoi 128 Alternanthera amoena 61 Althaea rosea - Nalba de grădină 93 Amanita muscaria - MuscăriŃă 23 Amanita phalloides - Buretele viperei 24 Amaranthus caudatus - MoŃul curcanului 61 Amaranthus powellii - Ştir 61 Amaranthus retroflexus - Ştir 61 Amygdalus communis - Migdal 73 Amygdalus triloba 73 Ananas sativus - Ananas 132 Anemone nemorosa - Floarea Paştelui 47 Anemone ranunculoides - PăştiŃa 47 Anethum graveolens - Mărar 88 Anthurium andreanum 142 Anthurium scherzerianum 143 Antirrhinum majus - Gura leului 113 Aphanocapsa thermalis 13 Apium graveolens - łelina 89 Aquilegia vulgaris - Căldăruşă 45 Arachis hypogaea - Arahide 77 Armeniaca vulgaris - Cais 73 Armoracia rusticana - Hrean 99 Artemisia absinthium - Pelin 118 Arundo donax - Trestia italiană 138 Asparagus officinalis - Sparanghel 127 Asparagus sprengeri 126 Asplenium scolopendrium - Limba cerbului 31 Aster novae-angliae - SteliŃă 121 Aster novi-belgii - SteliŃă 121 Atriplex hortensis - Loboda de grădină 62 Atriplex tatarica - Lobodǎ sǎlbaticǎ 62 Atropa belladonna - Mătrăgună 107 Avena sativa - Ovăz 137 Bacillus amylobacter 13 Bacillus celulozae 13 Bacillus megaterium 13 Bacterium acetilactici 13 Batrachospermum moniliforme 18 Begonia rex - Begonie 95 Begonia semperflorens - Begonie 95 Bellis perennis - BănuŃei, PărăluŃe 119 Berberis thunbergii - Dracilă japoneză 44 Berberis julianae 43 Berberis vulgaris - Dracilă 43 Bergenia crassifolia - Badan 67 Beta vulgaris - Sfecla 61

Betula pendula - Mesteacăn 56 Boletus satanas - Hrib Ńigănesc 24 Boletus edulis - Mănătarcă, Hrib 23 Brassica napus - RapiŃa 97 Brassica nigra - Muştar negru 97 Brassica oleracea - Varza 96 Brassica rapa - RapiŃa 97 Buxus sempervirens - Meişor, Cimişir 81 Calendula officinalis - Gălbenele 121 Callistephus chinensis - Ochiul boului 119 Caltha palustris - Calcea calului 45 Calystegia sepium - Cupa vacii 109 Campanula medium - ClopoŃei de grădină 115 Campsis radicans - Trompetă 114 Canna indica 133 Cannabis sativa - Cânepa 53 Cantharellus cibarius - BureŃi gălbiori 23 Capsella bursa-pastoris - Traista ciobanului 98 Capsicum annuum - Ardei 107 Cardaria draba - Urda vacii 98 Carpinus betulus - Carpen 56 Carthamus tinctorius - Şofrănel 118 Carum carvi - Chimen 89 Castanea sativa - Castan comestibil 55 Catalpa bignonioides - Catalpă 114 Caulerpa prolifera 17 Cedrus atlantica - Cedru algerian 36 Celosia argentea - Creasta cocoşului 60 Celtis occidentalis - Sâmbovinǎ 52 Centaurea cyanus - Albăstrea, VineŃea 118 Ceramium rubrum 18 Cerastium tomentosum - Struna cocoşului 58 Cerasus avium - Cireş 73 Cerasus serrulata - Cireş japonez 73 Cerasus vulgaris - Vişin 73 Cercis siliquastrum - Arborele de Iudeea 75 Cereus flagelliformis 63 Chaenomeles japonica - Gutui japonez 70 Chaenomeles speciosa 71 Chamaecyparis lawsoniana - Chiparos de California

38

Chara foetida - Brădişor 17 Chara fragilis 17 Chara vulgaris 17 Cheiranthus cheiri - Micşunele 98 Chelidonium majus - Rostopască, iarbă de negi 48 Chenopodium album - Lobodă porcească 62 Chlamydomonas angulata 15 Chlamydomonas braunii 15 Chlamydomonas nivalis 15 Cicer arietinum - Năut 78 Cichorium endivia 122 Cichorium intybus - Cicoare 122 Cirsium arvense - Pălămida 117 Citrullus lanatus - Pepenele verde 101 Citrus aurantium - Portocal de Sevilia 86 Citrus limon - Lămâi 85 Citrus nobilis - Mandarin 86 Citrus sinensis - Portocal 86 Citrus x paradisi - Grapefruit 86 Cladophora glomerata 16 Claviceps purpurea - Cornul secarei 22 Clematis vitalba - Curpen de pădure 47 Clematis x jackmanii 48 Cocos nucifera - Nuca de cocos 142 Colchicum autumnale - Brânduşa de toamnă 125

Botanică sistematică

- 146 -

Coleus blumei - UrzicuŃă, Mireasă 112 Colocasia esculenta 143 Conium maculatum - Cucută 90 Consolida regalis - NemŃişor de câmp 46 Convallaria majalis - Mărgăritar 127 Convolvulus arvensis - Volbură 108 Coriandrum sativum - Coriandru 89 Cornus mas - Corn 80 Cornus sanguinea - Sânger 80 Corydalis solida - Brebenei 49 Corylus avellana - Alun 56 Cosmos bipinnatus - Cosmos 120 Cosmos sulphureus - Cosmos 120 Cotinus coggygria - Scumpie 85 Cotoneaster horizontalis - Bârcoace 71 Cotoneaster simonsii 71 Crataegus laevigata 71 Crataegus monogyna - Păducel 71 Crocus flavus - Brânduşă galbenă 129 Crocus vernus - Brânduşa de primăvară 129 Cryptomeria japonica - Criptomeria 38 Cucumis melo - Pepenele galben 101 Cucumis sativus - Castravetele 101 Cucurbita maxima - Dovleac turcesc 100 Cucurbita pepo - Bostan, Dovleac 100 Cuscuta campestris - Cuscută, TorŃel 109 Cycas revoluta - Cicas 34 Cyclamen persicum 102 Cydonia oblonga - Gutui 70 Cynodon dactylon - Pir gros 136 Cypripedium calceolus - Papucul doamnei 131 Cystoseira barbata 18 Dactylis glomerata. - GolomăŃ 137 Dahalia coccinea - Gherghină 119 Dahlia variabilis - Dalie, Gherghină 119 Datura arborea 108 Datura stramonium - Ciumăfaie 108 Datura tatula 108 Daucus carota ssp carota - Morcov salbatic 90 Daucus carota ssp sativus - Morcov 89 Delphinium cultorum - NemŃişor cultivat 46 Deutzia scabra 66 Dianthus barbatus - GarofiŃe 59 Dianthus callizonus - GarofiŃa Pietrei Craiului 59 Dianthus caryophyllus - Garoafa 59 Dianthus chinensis - Cuişoare 59 Dicentra spectabilis - Cerceii doamnei 49 Digitalis purpurea - DegeŃel roşu 113 Dionaea muscipula 94 Drosera rotundifolia - Roua cerului 94 Dryopteris filix-mas - Feriga 30 Dunaliella salina 15 Echinocactus grussoni 63 Echinochloa crus-galli - Mohor lat 138 Elaeagnus angustifolia - Salcie mirositoare 80 Elymus repens - Pir târâtor 136 Ephedra distachya - Cârcel 40 Equisetum arvense - Coada calului 29 Erysiphe graminis - Făinarea gramineelor 20 Escherichia coli 12 Eschscholzia californica - Mac californian 49 Euonymus europaeus - Salbă moale 81 Euonymus fortunei - Salbă târâtoare 81 Euphorbia milii - Spinii lui Cristos 82 Euphorbia pulcherrima - Stea de Crăciun 82 Fagus sylvatica - Fag 55 Festuca pratensis - Păiuşul de livadă 137 Ficus benjamina - Ficusul mesteacǎn 52 Ficus carica - Smochin 52

Ficus elastica - Ficus 52 Ficus lirata - Ficusul vioarǎ 52 Foeniculum vulgare - Fenicul 88 Forsythia x intermedia - Ploaie de aur 105 Fragaria vesca - Fragul de pădure 70 Fragaria x ananassa - Căpşun 70 Frangula alnus - Cruşân 82 Fraxinus excelsior - Frasin 104 Fraxinus ornus - Mojdrean 105 Freesia armstrongii 129 Freesia refracta - Frezie 129 Fucus vesiculosus 18 Fumaria schleicheri - FumăriŃă 49 Gaillardia pulchella - Fluturaşi 120 Galanthus nivalis - Ghiocel 128 Galinsoga parviflora - Busuioc sălbatic 122 Galium aparine - TuriŃă, lipicioasă 115 Gazania rigens 119 Gerbera jamesonii - Gerbera 119 Ginkgo biloba - Ginco 34 Gladiolus communis - Gladiole 129 Gladiolus x colvillii 130 Gleditsia triacanthos - GlădiŃă 75 Glycine max - Soia 76 Gossypium hirsutum - Bumbac 93 Gypsophila paniculata - Ipcărige 60 Hedera helix - Iederă 90 Helianthus annuus - Floarea-soarelui 119 Helichrysum bracteatum - Flori de paie 122 Helleborus purpurascens - Spânz 45 Hemerocallis fulva - Crin roşietic 126 Hibiscus syriacus - ZămoşiŃa de Siria 94 Hibiscus trionum - ZămoşiŃa 94 Hippophaë rhamnoides - Cătină albă 80 Hordeum distichon - Orzoaica 136 Hordeum vulgare - Orzul 136 Humulus lupulus - Hamei 53 Hyacinthus orientalis - Zambilă 126 Hydrangea arborescens - Hortensie 66 Hydrangea macrophylla - Hortensie 66 Hydrodictyon reticulatum - ReŃeaua apelor 16 Hypericum calycinum 92 Hypericum perforatum - Sunătoare 92 Ilex aquifolium - Laur 81 Ipomoea purpurea - Zorele 109 Iresine herbstii 61 Iresine lindenii 61 Iris germanica - Stânjenel 129 Iris pseudacorus - Stânjenel de baltă 129 Jasminum officinale - Iasomie 105 Juglans nigra - Nuc negru 54 Juglans regia - Nuc 54 Juniperus sabina - Cetină de negi 39 Juniperus communis - Ienupăr 38 Juniperus horizontalis 39 Juniperus virginiana - Ienupăr de Virginia 39 Kerria japonica 69 Laburnum anagyroides - Salcâmul galben 76 Lactobacillus bulgaricus 13 Lactuca sativa - Salată 123 Lagenaria siceraria - Tigvă 101 Laminaria saccharina 18 Lamium amplexicaule - Sugel 112 Lamium purpureum - Sugel puturos 112 Larix decidua - LariŃă, Zadă 35 Lathyrus odoratus - Sângele voinicului 79 Lavandula angustifolia - LevănŃica 111 Lens culinaris - Linte 79 Leontopodium alpinum - Floare de colŃ 118

Botanică sistematică

- 147 -

Lepiota procera - Pălăria şarpelui 23 Leucanthemum maximum - Margarete 120 Leucanthemum vulgare - Margarete 120 Levisticum officinale - Leuştean 88 Ligustrum ovalifolium 105 Ligustrum vulgare - Lemn câinesc 105 Lilium candidum - Crin alb 126 Lilium regale - Crin regal 126 Linum usitatissimum - In 87 Liriodendron tulipifera - Arborele cu lalele 43 Lolium perenne - Iarba de gazon 136 Lonicera caprifolium - Caprifoi 116 Lonicera japonica - Mâna Maicii Domnului 116 Lonicera tatarica - Caprifoi tǎtǎrǎsc 116 Lotus corniculatus - Ghizdei 78 Lunaria annua - Pana zburătorului 99 Lupinus albus - Lupin alb 76 Lupinus polyphyllus 76 Lupinus angustifolius - Lupin, cafeluŃă 76 Lycium barbarum - Cătină de gard 106 Lycopersicon esculentum - Tomate 107 Lycopodium clavatum - PedicuŃa 29 Magnolia kobus - Magnolie 43 Magnolia x soulangeana - Magnolie 43 Magnolia hypoleuca - Magnolie 43 Magnolia stellata - Magnolie 43 Mahonia aquifolium - Mahonie 44 Malus domestica - Măr 71 Malus niedzwetzkyana - Măr roşu 71 Malus sylvestris - Măr pădureŃ 72 Malva sylvestris - Nalbă 93 Mammillaria sp 63 Matricaria perforata - MuşeŃel nemirositor 122 Matricaria recutita - MuşeŃel mirositor 122 Matthiola incana - Micsandre 98 Medicago falcata - Lucerna galbenă 77 Medicago sativa - Lucerna albastră 77 Melilotus albus - Sulfina albă 77 Melilotus officinalis - Sulfina galbenă 77 Mentha x piperita - Izma bună, mentă 111 Mespilus germanica - Moşmon 70 Mimosa pudica - Mimoză 74 Monstera deliciosa 143 Morus alba - Dud alb 52 Morus nigra - Dud negru 52 Musa acuminata - Bananierul dulce 132 Musa x paradisiaca - Bananier 132 Myosotis sylvatica - Nu-mă-uita 109 Narcissus poeticus - Narcise 129 Narcissus pseudonarcissus 128 Nardus stricta - łepoşica 136 Nephrolepis exaltata - Feriga de apartament 31 Nerium oleander - Leandru 104 Nicotiana alata - Regina nopŃii 108 Nicotiana tabacum - Tutun 108 Nigritella nigra - Sângele voinicului 131 Nostoc commune 13 Nymphaea alba - Nufăr alb 44 Nymphaea lotus - Floare de Tău 44 Ocimum basilicum - Busuioc 112 Olea europaea - Măslin 105 Opuntia vulgaris - Limba soacrei 63 Orobanche ramosa - Lupoaia tutunului 114 Oryza sativa - Orezul 138 Oscillatoria princeps 14 Paeonia officinalis - Bujor 92 Paeonia peregrina - Bujor românesc 92 Paeonia suffruticosa - Bujor 92 Papaver orientale - Mac turcesc 48

Papaver rhoeas - Mac roşu 48 Papaver somniferum - Mac cultivat 48 Parthenocissus quinquefolia -ViŃa de Canada 83 Parthenocissus tricuspidata -ViŃă japoneză 83 Pastinaca sativa - Păstârnac 88 Paulownia tomentosa 113 Pelargonium grandiflorum - Muşcată mare 86 Pelargonium peltatum - Muşcată 86 Pelargonium radens - Muşcată 86 Pelargonium zonale - Muşcată 86 Penicillium chrysogenum 22 Penicillium notatum 22 Peronospora destructor - Mana la cepei 21 Persica vulgaris - Piersic 73 Petroselinum crispum - Pătrunjel 88 Petunia x atkinsiana - Petunie 108 Phaseolus vulgaris - Fasolea 79 Phellodendron amurense - Arbore de plută 86 Philadelphus coronarius - LămâiŃă 66 Phoenix dactylifera - Curmal 142 Phragmites australis - Stuf, Trestie 138 Phytophthora infestans Mana la cartof 21 Picea pungens - Molid argintiu 35 Picea abies - Molid 35 Pimpinella anisum - Anason 90 Pinus cembra - Zâmbru, Tisar 37 Pinus mugo - Jneapăn 36 Pinus nigra - Pin negru 36 Pinus ponderosa - Pin galben 36 Pinus strobus - Pin moale 37 Pinus sylvestris - Pin roşu 36 Pinus wallichiana - Pin de Himalaia 37 Pisum sativum - Mazăre 79 Plantago lanceolata -Pătlagină îngustă 112 Plantago major - Pătlagină mare 112 Plantago media - Pătlagină 112 Plasmodiophora brassicae - Hernia rǎdǎcinilor de varză

21

Plasmopara viticola - Mana viŃei de vie 21 Platanus x acerifolia - Platan 51 Platycerium alcicorne - Ferigă coarne de cerb 31 Platycodon grandiflorum 115 Pleurotus ostreatus - Păstrăv de fag 23 Poa pratensis - FiruŃa 137 Polianthes tuberosa - Tuberoze 130 Polygonum aubertii 64 Polygonum aviculare - Troscot 63 Polygonum convolvulus - Hrişca urcătoare 64 Polygonum lapathifolium - Iarba roşie 64 Polypodium vulgare - FeriguŃă 30 Polytrichum commune - Muşchi de pământ 28 Populus nigra - Plop negru 100 Portulaca grandiflora - Flori de piatră 60 Portulaca oleracea - GraşiŃă 60 Primula veris - CiuboŃica cucului 102 Proteus vulgaris 13 Prunus cerasifera - Corcoduş 72 Prunus domestica - Prun 72 Pseudomonas syringae - Arsura bacteriană 13 Pseudotsuga menziesii - Duglas 35 Ptelea trifoliata 86 Pteridium aquilinum - Feriga de câmp 30 Pulsatilla montana - DediŃei de munte 47 Pyrus pyraster - Păr pădureŃ 72 Pyrus communis - Păr 72 Quercus cerris - Cer 55 Quercus petraea - Gorun 56 Quercus robur - Stejarul 55 Quercus rubra - Stejarul roşu american 56

Botanică sistematică

- 148 -

Ranunculus arvensis - Piciorul cocoşului de semănături

46

Ranunculus ficaria - Untişor, grâuşor 47 Ranunculus repens - Piciorul cocoşului 47 Raphanus sativus - Ridiche cultivată 98 Rhizobium leguminosarum - Bacteria leguminoaselor

12

Rhododendron indicum - Azalee 102 Rhododendron myrtifolium - Smirdar 101 Rhododendron simsii - Azalee 102 Rhus hirta - OŃetar 85 Ribes aureum - Cuişor 67 Ribes nigrum - Coacăz negru 67 Ribes rubrum - Coacăz roşu 67 Ribes uva-crispa - Agrişul 67 Ricinus communis - Ricin 82 Robinia hispida - Salcâm roşu 78 Robinia pseudoacacia - Salcâm 78 Rosa canina - Măceş 69 Rosa chinensis - Trandafir de lună 69 Rosa multiflora - trandafir urcător 69 Rosmarinus officinalis - Rosmarin 111 Rubia tinctorum - Roibă 115 Rubus caesius - Mur de mirişte 69 Rubus idaeus - Zmeur 69 Rumex crispus - Dragavei 64 Rumex patientia - Ştevia de grădină 64 Ruscus aculeatus - Ghimpe 127 Ruta graveolens - VirnanŃ 85 Saccharomyces cerevisiae - Drojdia de bere 22 Saintpaulia ionantha - Violete africane 114 Salix alba - Salcie albă, Răchită albă 99 Salix babylonica - Salcie pletoasă 100 Salix matsudana - salcie 100 Salvia officinalis - Jaleş de grădină 111 Salvia splendens - Jaleş de grădină 111 Sambucus nigra - Soc 116 Sansevieria zeylanica 130 Saponaria officinalis - SăpunariŃă 59 Sarothamnus scoparius - Mături, Drob 76 Sarracenia purpurea 94 Schlumbergera truncata - CrăciuniŃă 63 Scilla bifolia - Viorele 126 Secale cereale - Secara 135 Sempervivum tectorum - UrechelniŃă 67 Senecio cruentus - Cinerarie 121 Senecio cineraria - Cinerarie 121 Sequoiadendron giganteum - Arborele mamut 37 Setaria pumila - Mohor roşu 139 Setaria viridis - Mohor verde 139 Silene pendula 60 Sinapis alba - Muştar alb 97 Sinapis arvensis - Muştar de câmp 97 Sinningia speciosa - Gloxinie 114 Solanum melongena - Vânăta 106 Solanum nigrum - Zârna 106 Solanum tuberosum - Cartof 106 Sonchus arvensis - Susai 123 Sophora japonica - Salcâm japonez 75 Sorghum bicolor - Mături, Sorg 139 Sorghum halepense - Costrei 139 Sphagnum acutifolium - Muşchi de turbă 27 Spinacia oleracea - Spanac 62 Spiraea x vanhouttei - Taulă, cununiŃă 68 Spiraea salicifolia 68

Spiraea x bumalda - Taulă 68 Spirogyra communis - Mătasea broaştei 17 Spirulina jenneri 14 Spirulina maxima 14 Stellaria media - Rocoina 58 Strelitzia reginae - Pasărea paradisului 133 Symphoricarpos albus - Hurmuz 116 Symphytumofficinale - Tătăneasă 110 Synchytrium endobioticum 21 Syringa vulgaris - Liliac 105 Tagetes erecta - CrăiŃe 120 Tagetes patula - CrăiŃe 120 Tanacetum indicum - Tufănică 120 Tanacetum morifolium - Crizantemă 120 Taraxacum officinale - Păpădie 123 Taxodium distichum - Chiparos de baltă 37 Taxus baccata - Tisa 39 Thlaspi arvense - PunguliŃă 98 Thuja occidentalis - Tuia de Canada 38 Thuja orientalis - Tuia, Arborele vieŃii 38 Thymus vulgaris - Cimbru, lămâioară 111 Tilia tomentosa - Teiul alb, argintiu 93 Tradescantia fluminensis Telegraf 133 Tradescantia virginiana 133 Trifolium pratense - Trifoi roşu 78 Trifolium repens - Trifoi alb târâtor 78 Triticum aestivum - Grâul 135 Trollius europaeus - Bulbuci 46 Tulipa gesneriana - Lalea 126 Tussilago farfara - Podbal 121 Typha latifolia - Papura 140 Ulmus glabra - Ulm de munte 51 Ulmus minor - Ulm de câmp 51 Ulothrix zonata 16 Ulva lactuca - Salata mării 16 Ulva latissima - Salata mării 16 Urtica dioica - Urzica 54 Usnea barbata - MătreaŃa brazilor 25 Vaccinium myrtillus - Afin, Afin negru 102 Vanilia planifolia -Vanilie 131 Verbena canadensis 110 Verbena hybrida 110 Verbena officinalis - Sporici 110 Verbena peruviana 110 Veronica hederifolia - Doritoare 113 Viburnum opulus - Călin 116 Vicia faba - Bob 79 Victoria regia 44 Vinca minor - Saschiu 104 Viola odorata - Toporaşi 95 Viola x wittrockiana - PanseluŃe 95 Vitis sylvestris 83 Vitis vinifera - ViŃa de vie 83 Volvox sp. 15 Weigela florida 116 Wisteria sinensis - Glicină 78 Xanthium strumarium - CornuŃi 118 Xanthium spinosum - Holeră 118 Xanthoria parietina - Lichenul galben 25 Yucca filamentosa 130 Zantedeschia aethiopica - Cală 142 Zea mays - Porumb 140 Zebrina pendula - Telegraf 133 Zinnia elegans - Cârciumărese 119 Ziziphus jujuba - Măslin dobrogean 82


Recommended