COMEDIE ÎN TREI ACTE de BOGDAN AMARU www.cimec.ro

P E R S O N A J E L E

U N Ţ Î Ş T I RODICA D O R I N

B E A T R I C E F A R A D A

B R U S T A N C I P R I A N F E T I Ţ A de la florărie UNT L A C H E U A L T L A C H E U

— modistă cu atelier propriu — doctorand în ştiinţe naturale, fără mus­

tăţi, fără barbă — fecioara lui Farada — cerealist, arhimilionar, fost, cinci ani, ofi­

ţer de marină — avocat — preotul bisericii cu cronometru-n turlă

M o t o

Cine nu iubeşte ce a urît şi cine nu se poale despărţi de ceea ce iubeşte nu e un om mare.

u I N I I

Cameră spaţ ioasă , dar modes tă , reprezent înd în acelaş i timp : atelierul unei modi­ste, bucătăria şi dormitorul unor amanţ i săraci şi tineri. Diferite pălării de d a m ă aşezate pe forme. î n fund, fereastră mare, cu cap de manechin care expune o pălărie f lorent ină. Tot la fereastră, o m a s ă dreptungiu lară . I n dreapta camerei, l îngă perete şi fereastră, un divan ; la picioarele divanului, l ingă peretele din dreapta, o etajeră cu diferite cărţi şi jurnale de m o d ă ; l îngă etajeră, aproape de rampă, un dulap drăguţ conţ ine v e s e l ă şi alte obiecte pentru menaj. In s t înga camerei, o uşă . Lîngă peretele din st înga, aproape de rampă, un mic paravan de satin roşu înch ide o porţ iune restr însă de spaţ iu , numi tă în me­najul celor doi : bucătărie. In dosul paravanului, adică în bucătărie, se află primusul de gătit, o l ingură mare de supă, c î teva ceşt i de cafea, o farfurie etc. Toate acestea însă nu se zăresc din cauza paravanului. Cîteva scaune. Pe pereţi , diferite cartoane cu flu­turi, insecte, pă ianjeni . I n mijloc, mult loc liber.

1

Dorin, în pantaloni de frac şi cămaşă cu plastron, încearcă un guler tare; pe cap poartă un fileu confecţionat din ciorapul Rodicăi. Rodica lucrează calota unei pălării.

D O R I N : Cîte ore mai a ra tă cronometrul din turla bisericii de vizavi ?

RODICA (se uită pe geam): Patru fără cinci.

D O R I N : Prin urmare, mai am cinci m i ­nute şi nnebunesc ! Cronometrul ăsta

U N D R A M A T U R G

N E C U N O S C U T : B O G D A N A M A R U www.cimec.ro

e un cioclu aşezat aci să scurteze scumpa mea viaţă !

RODICA : Fumează o ţ igară şi pune de cafea pînă vine fracul.

D O R I N (trecînd in bucătărie): Pun!... dar o fac fără caimac.

RODICA : De la o vreme ai devenit grozav de supărăcios.

D O R I N : Ce vrei ! Sînt amăr î t că tre­buie să mă despart de tine tocmai cînd te pregăteai să-mi cumperi trei cămăşi de mătase şi tocuri la pantofi !

RODICA : Ingratule ! Socru-îău ce treabă are ?

D O R I N : Cum poţi vorbi de socru-meu fără să te cutremuri ?

R O D I C A : De ce? D O R I N : E imposibil să stai cu el de

vorbă şi să nu-ţ i rupă un nasture-doi de la vestă !

RODICA : Şi cînd are în faţă o femeie ? D O R I N : Vezi . . . asta nu ştiu ! Probabil

că femeilor le întoarce geanta pe dos ! RODICA : Vino să probez o calotă.

(Dorin iese de la bucătărie. Rodica îi scoate piasa-ciorap, punîndu-i pe cap un fund de pălărie-tocă.)

D O R I N : Gata? RODICA : N u ! D O R I N : Dă cafeaua-n foc ! adică în

primus... A cui e pălăr ia ? RODICA : A nevestei lu i popa Ciprian.

Gata ! Fugi la bucătărie ! (îi pune iar fileul-ciorap.)

D O R I N : Ciprian, săracul, e un sfînt ! Dumnezeu i-a dat-o pe cămila de ne-vastă-sa, ca să vadă cît poate duce un

sfînt în spinare... (Servind cafeaua.) Eşti cea mai fericită modistă !... Iţi serveşte cafeaua Regele caşcavalurilor !

RODICA : Mulţu mese ! De mîine încolo... ai să faci pe nebunul !

D O R I N : Aşa e viaţa !... î ţi las papucii, pe care cu o îndemînare fantastică m i - i aruncai în fiecare dimineaţă în cap !.. Cronometrul ! Sînt nebun, Rodica ! Pre­simt că voi întîrzia cu patruzeci de mi ­nute ! Ah ! socru-meu, de nerăbdare , şi-o fi rupt şi nasturii de la ghete !

RODICA : N u te agita ! Transpiri şi-ţi mototoleşti cămaşa !

D O R I N : A i dreptate ! Mă resemnez să f iu un nebun liniştit ! în orice caz, în trei ani... de cînd spui că mă iubeşti...

RODICA : N u sughiţi cînd vorbeşti ?... A i uitat să bei cafeaua !

D O R I N (agitat): Tre i ani m-ai intoxicat cu cafea fără caimac şi salam fără muştar !... Şi la Beatrice acasă... cozo­nacii spun galanterii savarinelor... bis­cuiţi rumeni sărută indiene voluptoase, iar şampania cîntă sfintele plăceri ale sticlei înfundate !...

RODICA : Sigur ! Eu sînt bună numai de iubit şi cîrpit ciorapii !

D O R I N : A m întîrziat, Rodica ! A m în-tîrziat ! Croitori i ar trebui călugăriţ i şi băgaţi la puşcărie !... Ce tragedie ! Consolează-mă, Rodica !

RODICA : Mastodontule ! azi nu m-ai sărutat...

D O R I N : Aşa e ! (O sărută.) Gura ta e dulce ca alvaua.

RODICA (uitîndu-se pe geam): U i t e ! vine ţîştiul cu fracul !

î n t o a m n a lu i '36 se s t i n g e a d i n t r - o nespus d e d r a m a t i c ă v i a ţ ă , î n a i n t e d e a î m p l i n i 30 d e a n i , s c r i i t o r u l B o g d a n A m a r u , u n u l d i n t r e c o n d e i e l e cele m a i v i i şi m a i l u c i d e , m a i p r o m i ţ ă t o a r e şi m a i g r e u î n c e r ­c a t e — d e c o n d i ţ i i l e v r e m i i şi d e b o a l ă — p e c a r e le-a cunoscu t g e n e r a ­ţ i a a n i l o r i n t e r b e l i c i . N u v e l i s t r e m a r c a b i l , p u b l i c i s t cu un c o n d e i a c i d , î n d r e p t a t spre p r o b ' e m e l e s o c i a l e a l e v r e m i i , a t e n t cu d e o s e b i r e la des ­t i nu l o m u l u i d e r î n d , B o g d a n A m a r u a cunoscu t î n a l t a a p r e c i e r e a u n o r p e r s o n a l i t ă ţ i d e f r u n t e , ca M i h a i l S a d o v e a n u şi Eugen Lov inescu (a l c ă r u i c e n a c l u „ Z b u r ă t o r u l " l-a f r e c v e n t a t cu s t a t o r n i c i e ) , c a şi p r i e t e n i a p r o t e c t o a r e a lu i G . M . Z a m f i r e s c u , B a r b u L ă z ă r e a n u şi Eugen J e b e l e a n u . „ D i n c o l o d e m o d e s t i a , de s f i a l a lu i d e c o d a n ă d e la ţ a r ă , a i u r i t ă d e c l o c o t u l o r a ş u l u i m a r e — n o t e a z ă d e s p r e el G e m i Z a m f i r e s c u în « M ă r ­t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e » — , e r a o d o r i n ţ ă a p r i g ă d e l u p t ă , o sete a m a r n i c ă d e l i b e r t a t e , un gus t s ă l b a t i c d e p ă l m u i r e a v i e ţ i i p r i n t r - o i z b î n d ă c a r e să- l s a r ă d i n c o l o d e l i psu r i şi p r i g o a n e , o m î n d r i e c a r e l-a f ă c u t să d i s p a r ă t o c m a i a t u n c i c î n d î i e r a î n t i n s ă o m î n ă d e a j u t o r . "

N ă s c u t la 6 a p r i l i e 1907 în satu l Bude le ( „ l a un s t r ă n u t şi o p r a ş ­t ie d e C a r p a ţ i i v î l c e n i " — cum a v e a să c o m u n i c e a u t o b i o g r a f i c lui Eugen

13 www.cimec.ro

D O R I N (sare ca fript şi pune zăvorul la uşă) : Să nu intre, că-1 înghit !

RODICA : Dorine, ce-nseamnă asta ? D O R I N : N u ştiu ! Fă-mi vînt să mă l i ­

niştesc ! Aşa !... Spune-i să zică Ta tă l Nostru 'nainte de a intra ! Sau nu. nu ! Mai bine lasă-1... dacă intră acum, tot îl mănînc pe j umă ta t e !

RODICA : Dorine... D O R I N : Dă-mi ceaşca ! Vreau să sorb

puţ in rom... Asta e nebunie curată ! Rodica. tu ai văzut vreodată nebuni ? U n nebun soarbe puţin rom ?

RODICA (îi dă ceaşca. Dorin soarbe şi o pune pe ?nasă): Dau drumul băia­tului ?

D O R I N : Să intre, dar să nu-1 văd eu !... î i rod urechile ! (Rodica descuie uşa. întră un tîşti cu fracul pe mină.)

2

T Î S T I U L : Săru' mîna î D O R I N (cu spatele spre ţîşti) : Să no mă

săruţi , că te-am şi pocnit ! Stai acolo nemişcat...

RODICA : Sperii copilu', Dorine !... D O R I N (întoreîndu-se): Să nu te sperii,

ţîştiule, că te înghit ! T Î S T I U L (timid): Domnule... (Bîzîie.) D O R I N : N u bîzîi, ţîştiule, fără diapazon. RODICA : Dorine, te rog... D O R I N : Şi coniţa crezi că e directoare

la Maternitate ? Ţ Î Ş T I U L (zăpăcit) : Domnule... coniţă... D O R I N : Eu sînt coniţa, mă ţîştiule ! T Î S T I U L : Mă bate dom' Tache... D O R I N : Ce Tache, monstrule ? Cr imi-

nalule ! mă omori trei ceasuri, şi la

urină îi dai zor cu Tache ! Pune fra­cul frumos pe divan...

R O D I C A : N u acolo ! Dă-mi -1 mie. (Ro­dica ia fracul şi-l pune pe spatele unui scaun.)

T Î S T I U L (vrea să plece). D O R I N : N u pleca, cimpanzeu muieratic,

vino-ncoa ! (îl ia de guler.) Vezi un cronometru acolo... în tur lă ?

Ţ Î Ş T I U L : Văd. D O R I N : Ce oră a ra tă în această zi ble­

stemată ? Ţ Î Ş T I U L : Patru şi douăzeci... D O R I N : Bravo, gorilă eliptică de creier !

La ce oră trebuia să am fracul ? Ţ Î Ş T I U L : La trei şi zece... D O R I N : Canalie ! şi te mai prinde m i ­

rarea c-am înnebunit . Ţ Î Ş T I U L : A zis jup înu l să feriţi fra­

cul... Să nu-1 rupeţi , că nu-1 mai p r i ­meşte îndărăt . . .

D O R I N (înfuriat): Dobitocul tău de patron crede că am închiriat fracul să mă plimb călare pe un măgar ca tine pr in scaieţi ?

Ţ Î Ş T I U L : Dacă-1 rupeţi... vă pretinde chiria îndoită.

D O R I N (scos din răbdări, vrea să-l strîngă de gît): Mă imbecilule!... Ro­dica, dă-mi puţin rom să sorb ! A m transpirat toată cafeaua pe care am băut-o la trei... Trebuie să schimb că­maşa !

RODICA (servind rom lui Dorin) : Ţîştiule, să spui meşterului că e mojic.

D O R I N : Nu , dragă ! Să-i spună că e un rinocer mojic ! Sau mai bine, un porc mojic !... pentru că dobitocul ăla

Lov inescu) , d i n t r - o f a m i l i e d e ţ ă r a n i , A l e x a n d r u P î r î i a n u , ca re -ş i v a l u a p s e u d o n i m u l B o g d a n A m a r u , îş i d e m o n s t r a s e î n c ă d e p e b ă n c i l e şco l i i ( la Liceul d i n R. V î l c e a ) î n c l i n a ţ i i l e l i t e r a r e ; î n a d e v ă r , la t e r m i n a r e a c 'ase i a p a t r a d e l iceu e p r e m i a t la c o n c u r s u l p e ţ a r ă a l „ T i n e r i m i i r o m â n e " , la c a r e p a r t i c i p a s e r ă peste 4.000 d e c a n d i d a ţ i . S i l i t a î m b i n a ş c o a l a cu m u n c a p e n t r u c î ş t i g a r e a ex is ten ţe i ( f u n c ţ i o n a r la c a n c e l a r i a Ep iscop ie i R îmn icu lu i şi N o u l u i Seve r in d i n R. V î l c e a , a p o i , î n Bucureş t i , i m p i e g a t la M i n i s t e r u l C u l t e l o r ) , B o g d a n A m a r u î m b i n ă î n a c e l a ş i t i m p s t u d i i l e la l i te re şi f i l o z o f i e cu ce le d e a r t ă d r a m a t i c ă la C o n s e r v a t o r u l d i n Bucureşt i — s tud i i e r o i c duse la c a p ă t î n l u p t a cu n e v o i l e , c h i n u i t de o g r e a b o a l ă . î n 1933, d u p ă un scur t s t a g i u d e a c t o r i e la T e a t r u l „ V e n -t u r a " , î l î nso ţeş te pe G . M . Z a m f i r e s c u la laş i , u n d e aces ta fusese n u m i t d i r e c t o r d e scenă la T e a t r u l N a ţ i o n a l , şi f a c e m u n c ă d e s e c r e t a r i a t d e r e d a c ţ i e la p u b l i c a ţ i i l e l o c a l e „ T o t " şi „ C a d r a n " , a p o i cu r e c o m a n d a r e a lui M i h a i l S a d o v e a n u , r e v i n e la Bucureşt i c a r e p o r t e r l a z i a r e l e „ D i m i ­n e a ţ a " şi „ A d e v ă r u l " şi c o l a b o r e a z ă a s i d u u la p u b l i c a ţ i i l e p r o g r e s i s t e „ C u v î n t u l l i b e r " , „ R e p o r t e r " , „ U m a n i t a t e a " , „ F a c l a " , „ S o c i e t a t e a d e m î i n e " etc. www.cimec.ro

de mamut habar n-are de clasificarea zoologică a oamenilor !

RODICA : Auzi mamiferul ! I-am plăt i t chiria fracului încă de patru zile, plus bacşişul lucrătorului !...

D O R I N : I -a i dat şi bacşiş ! Poftim !... şi mie n-ai vrut ieri să-mi cumperi o lamă de ras ! Piciule, să spui jup înu-l u i tău că, după ce mă voi însura, din fracul ăsta am să fac oblojeli pentru bătătur i .

Ţ Î Ş T I U L : Da ce... am băut gaz ? (Vrea să plece.) Săru ' mîna !

D O R I N : Stai, caracudă murda ră ! Mi-e milă de tine că eşti elefant ! Dă- i şi lu i o bucăţică de alva, dragă ! Cine ştie... poate, odată, va pr imi şi el un papuc în frunte !

RODICA (îi dă o bucăţică de alva în­velită în hîrtie): Poftim, piciule.

Ţ Î Ş T I U L (bagă alvaua în buzunar ; acesta fiind spart, alvaua cade jos ; o ia şi o bagă în alt buzunar) : M u l ­ţumesc ! Săru ' mîna. La ce oră viu să iau fracul ?

RODICA : F i i fără gr i jă ! A m aranjat totul cu stăpînul tău.

Ţ Î Ş T I U L : Jup înu l nostru e un om tare arţăgos !... pentru asta întreb... Încolo... fracul poate să vi-1 dea şi de po­mană.. . ce-mi pasă mie ?

D O R I N : Auzi, dragă, ce t răncăne gaste­ropodul ăs ta?! Rodica, a jută-mi să-n-cerc fracul. Aşteaptă un pic, mon­strule ! Dacă pleci fără voia mea, puşcăria te mănîncă ! (Rodica ţine fracul şi Dorin încearcă să-l îmbrace. Mîna dreaptă se opreşte în căptuşeala descusută a mînccii fracului.)

RODICA : Uşor, să nu-1 rupi ! D O R I N : Poftim ! banditul, în locul

mînecii a făcut o pungă în care poţi păstra comorile regilor asirieni ! Unde eşti, ţîştiule ? Ce-nseamnă asta ? (îi arată pumnul oprit in căptuşeala mî­necii.)

Ţ Î Ş T I U L (rîde). D O R I N : Dobitocule, rîzi ? Ţ Î Ş T I U L : A m uitat căptuşeala descu­

sută... N u trebuia să băgaţi mîna pe acolo !

D O R I N (dezbrăcîndu-l) : N u cumva tre­buia să bag papucii, nă tă rău le ? Pune mîna şi repară-1 ! A i ac ?

Ţ Î Ş T I U L (cusînd căptuşeala): S-a po­menit meşter fără ac ? Numai să-T feriţi de cuie, că e bucluc cu jupînul !

RODICA : Domnul nu merge la circ... Ţ Î Ş T I U L (strănută). D O R I N : Te-a lovit tîrnafesul ! Deco­

raţ ia nasului tău mai lipsea fracului. RODICA : Prinde căptuşeala peste tot.,

să nu mai rămîie descusut... Ţ Î Ş T I U L : A m un ac vrăjit. . . astupă

toate găurile. Gata ! să-l purtaţ i să­nătos !

D O R I N : Să-ţi crească ciubotele ! Acum-steree-o !

Ţ Î Ş T I U L : Săru' mîna ! (lese.)

3

RODICA : După toate regulile, ţi se-iartă sfertul academic de întîrziere !

D O R I N : Aşa ar f i , dacă domnul Farada ar avea cunoştinţă că există o Aca­demie în ţara asta !

RODICA : Atunci dă-i zor !

Î n r ă s t i m p u l a c e s t o r p u ţ i n i a n i d e a c t i v i t a t e p u b l i c i s t i c ă şi l i t e r a r ă (1933-1936) — c î ţ i i -au fos t h ă r ă z i ţ i — , p u b l i c ă o s e a m ă d e n u v e l e , c r o n i c i l i t e r a r e , r e p o r t a j e . Eugen Lov inescu a v e a să c a r a c t e r i z e z e c r e a ­ţ i a lui a r t i s t i c ă - l i t e r a r ă , s u b l i n i i n d u - i „ s t ă p î n i r e a une i l i m b i p l i n e d e sevă r e g i o n a l ă şi a r t a d e a o r n a " , „ m e ş t e ş u g u l exp res ie i f i g u r a t e , a l p l a s t i -c i z ă r i i şi a l r i t m i c i i s t i l i s t i ce " , „ î n t r - u n cuv în t , t a l e n t u l l i t e r a r i n c o n t e s t a ­b i l ca o l a m ă de o t e l " . (Eugen Lov inescu , M e m o r i i , v o i . I I I , p a g . 10)

• î n u r m a lui B o g d a n A m a r u a r ă m a s i n e d i t ă p î n ă , a s t ă z i — î n a f a r a

unu i r o m a n a l c ă r u i manuscr i s p a r e d e f i n i t i v p i e r d u t — o c o m e d i e . A c u m c î teva lun i n o t a m î n t r - u n a r t i c o l c o n s a c r a t s c r i i t o r u l u i ( „ B o g d a n A m a ­r u , s c r i i t o r m i l i t a n t " , î n „ L u p t a d e c l a s ă " , nr . 11/1966) : „ N u ş t i m n i m i c sau a p r o a p e n i m i c d e s p r e manusc r i su l r o m a n u l u i a p r e c i a t f a v o r a b i l d e c o n t e m p o r a n i . Ce i c a r e a u as is ta t la l ec tu ra p iesei G o a n a d u p ă f l u t u r i a u c o n s i d e r a t - o d r e p t o c o m e d i e s p u m o a s ă , p l i n ă d e nerv . D i n p ă c a t e , aceste manuscr i se s-au p i e r d u t şi e p u ţ i n p r o b a b i l că e le v o r f i g ă s i t e v r e o d a t ă " . C e e a ce la s f î rş i tu l lu i n o i e m b r i e 1966 ni se p ă r e a p u ţ i n p r o ­b a b i l a d e v e n i t , d i n f e r i c i r e , cel p u ţ i n î n ce p r i veş te c o m e d i a ^ o r e a l i -www.cimec.ro

D O R I N : în zadar ! Oricit m-aş grăbi, tot voi întîrzia. Ţine-mi , te rog, fracul. (Rodica îi ajută să îmbrace fracul.)

RODICA : Fă o piruetă să văd cum îţi vine.

D O R I N (se învîrteşte, puntnd mănuşile) : Dragă Rodica, unde ţin coadele fracu­lui cind mă aşez pe scaun ?

RODICA : Ori în batistă... ori le bagi în buzunarul pantalonilor.

D O R I N : Ei ! ce impresie-ţi fac ? RODICA (intimidată) : Uite... n-aş mai

îndrăzni să dau cu papucii după tine... D O R I N (satisfăcut): Prin urmare... îţi

fac o impresie excelentă ! Bun ! Ia tă -mă gata...

RODICA (tandră) : Dorine... D O R I N : Ce vrei ? RODICA (în extaz): Parcă ai f i un d i ­

rector de circ, cînd se ţine de coada cailor pr in arenă !

D O R I N (contrariat): Z ă u ? Poate m-ai văzut numai din profil !

RODICA : Pe ochii mei, Dorine ! D O R I N : Şi ce importă asta ? RODICA : Cum ce importă ? T u nu vezi

nimic ?... Nu simţi nimic ?... D O R I N : Tu ce s imţ i ? RODICA : Ce simt eu !... Simt aşa... am

ameţeală şi-mi vine să mă culc ! Parc' aş f i mireasă...

D O R I N : îţi mirosi a ginere ! Poţi dormi după ce plec eu.

RODICA (dezamăgită) : Degeaba eşti în frac ! Tot idiot ai rămas ! Crezi că mă lovi boala somnului ? (Duios.) De trei ani, în fiecare seară, mă duceai pe hraţe în culcuşul nostru cald... Deseară o să mă ducă Scaraoschi !

D O R I N : B ine... dar deseară viu să te duc iar pe braţe în spuma lenjeriei noastre...

RODICA (cu lacrimi) : A h ! în spuma lenjeriei noastre !... Ce frumos este ! îmi vine să înnebunesc la gîndul că ai să te duci şi în spuma pupezii ălia !

D O R I N : Rodică dulce ! RODICA : N u mieuna pe lîngă mine, că

nu se prinde ! Cu cîtă dragoste îţi - spălam rufele noaptea, să le ai a doua

zi curate! Se ducea dracului toata oja de pe unghii !... T u citeai la în¬

, crengături le regnului animal, iar eu îţi cîrpeam ciorapii... visînd la un voal

: străveziu de mireasă ! Păs t ram prăj i ­turile, ce mi le ofereau clientele, să le mîncăm împreună. Cînd aveai gîlci sau gripă, aprindeam primusul şi pre­găteam ceai de tei. Sînt lucruri mă­runte, peste care tu treci nepăsător. Cum te-ai înţolit... ai prins gust să faci dragoste cu fete bogate. Beatrice te ia de-a gata, în frac... pe cînd eu te-ani cunoscut cu pantalonii sparţi în fund !

D O R I N : N u mai j e l i degeaba nişte pantaloni romantici ! Aveam ventila­toare pentru ideile revoluţionare ce-mi răsăreau în stomacul gol... Atunci...

( în fundul unei pălări i decolorate pur¬. tam un cer întreg de stele.

RODICA (suspinînd): Uite, cu stele de-astea m-ai zăpăcit !

D O R I N : Dar... cu un singur papuc ai dăr îmat toate constelaţiile ridicate cu atî ta t rudă !

t a te . C r i t i cu l V a l e r i u R î p e a n u , c e r c e t â t o r a l c rea ţ i e i lu i G . M . Z a m f i ­rescu, m i - a s e m n a l a t ex is ten ţa p r i n t r e h î r t i i l e a u t o r u l u i D o m n i ş o a r e i N a s -t a s i a a une i c o p i i d a c t i l o g r a f i a t e , c o n ţ i n î n d tex tu l c o m e d i e i lui B o g d a n A m a r u . Aces t tex t — 72 d e p a g i n i — i nc lude c î teva c o r e c t u r i f ă c u t e cu c e r n e a l ă n e a g r ă d e m î n a a u t o r u l u i , şi a s u p r a a u t e n t i c i t ă ţ i i lu i nu p o a t e f i n ic i o î n d o i a l ă . N e b i z u i m î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă şi pe c a r a c t e r i z a r e a e l o g i o a s ă f ă c u t ă d e G . M . Z a m f i r e s c u în p a g i n i l e sa le m e m o r i a l i s t i c e „ M ă r t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e " şi pe c o n f i r m a r e a a v o c a t u l u i N i c o l a e P î r î i a n u , f r a t e l e s c r i i t o r u l u i , care-ş i a m i n t e ş t e sub iec tu l p iese i , ca şi f a p ­tu l că e a a f os t d a c t i l o g r a f i a t ă şi î n c r e d i n ţ a t ă î n c o p i e lui G . M . Z a m f i r e s c u .

M u l ţ u m i m pe a c e a s t ă c a ' e î n c ă .o d a t ă lu i V a l e r i u R î p e a n u , ca şi d -ne i F lo rence Z a m f i r e s c u , c a r e ne -a pus cu a m a b i l i t a t e la d i s p o z i ţ i e t e x t u l . E s ingu ru l tex t d e î n t i n d e r e m a i m a r e , r o t u n j i t , a l lui B o g d a n A m a r u , c a r e ne este cunoscut p î n ă î n p r e z e n t , a l ă t u r i d e ce le c î teva nuve le p u b l i c a t e şi d e n u m e r o a s e l e lu i a r t i c o l e l i t e r a r e şi r e p o r t a j e soc i ­a l e .

16 www.cimec.ro

RODICA : Eu am dat în capul tău ! Dc unde era să ştiu că nimeresc în stele ! Ingratule !

D O R I N : A m făcut din tine o modistă inteligentă...

RODICA : Mă puteam lipsi ! D O R I N : Dator i tă mie ştii că o moluscă

e un animal nevertebrat şi că rino­cerul are un corn în frunte ! P înă aci credeai că puricele nu e animal... ziceai că e muscă !

RODICA : Ce-mi foloseşte mie dacă r i ­nocerul are un corn în frunte ?

D O R I N : Niciodată nu vei confunda un ovipar cu un mamifer ! Eu sînt primul tău amant care ţ i-a spus că elefantul naşte un singur pui, care se numeşte pui de elefant ! T u - i ziceai viţel ! Ce modistă mai cunoaşte zborul nocturn al efemeridelor şi care dintre ele ştie că balena are ţî ţe ca o domnişoară ?

RODICA : Sigur ! la palavre nu te-ntrece nimeni !

D O R I N (mîngîind-o): Rodica mea dragă !

RODICA : Ce frumos eşti. Dorine ! (Plîngînd.) Pune şi ţ i l inderhutu ! (Dorin scoate fileul şi pune jobenul.)

RODICA (bocind): Parcai f i Rudi Valentino la fotograf ! Să ştii că mă sinucid cu mangal !

D O R I N : Să nu faci nebunii ! N u mai plînge ! uite... îmi uzi plastronul cămăşii !

RODICA (înceiind) : S-a isprăvit ! D O R I N : Adu- ţ i aminte de trista soartă

a lu i Napoleon şi a Iosefinei Beau-harnais. Tot aşa plîngea şi biata Iosef ina cînd Bonaparte — ca să mîntuiască

Fran ţa — a divorţat şi s-a căsătorit cu Maria-Luisa. Atunci Iosefina a zis în sinea ei : Eh ! rămîn văduvă.. . şi-mi iau şi eu un amant, doi... numai Fran ţa să fie bine ! Iar Napoleon a dat naş­tere Regelui Romei !

în momentul de faţă, t răim clipe istorice în menajul nostru. T u eşti Iosefina, eu sînt Napoleon. Sacrifică-te spre binele ţârii tale... Nu trebuie să te porţi ca o mahalagioaică. . . să arunci cu v i t r io l în ochii lui Bonaparte... să-i spargi farfuriile în cap... ori să-i rupi coada fracului... Asta ar f i o ade­

văra tă catastrofă pentru mahalaua noastră !... Fii cuminte !...

RODICA (cu regret) : în cine mai dau cu papucii i

D O R I N : Acum, o guri ţă ! RODICA (sărutîndu-l): Sărut pentru

prima dată un mastodont în frac şi ţ i l inderhut. Of ! nu mai săruţi bine... eşti prea scorţos !

D O R I N : Vreau să mănînc ceva la repe­zeală. Caută şi vezi, descoperi ceva comestibil la ora asta ?

RODICA : Dezbracă fracul şi scoate burlanul din cap ! Reverurile astea de mătase se pătează repede.

D O R I N (scoate fracul şi jobenul; pune fileul-ciorap) : A i dreptate ! Cu ocazia asta mă obişnuiesc cu fracul şi j o ­benul acesta, care se chiorăşte la mine de parc'ar vrea să mă-mpungă ! M a i repede, Rodica !

RODICA : A m aici nişte brînză bună. salam... şi puţ ină alva... D i n care vrei ?

D O R I N : Aristotel afirmă că nu există nici o contradicţie în t re brînză şi alva...

G o a n a d u p ă f l u t u r i a fos t scr isă p r o b a b i l î n 1934 c înd a u t o r u l a v e a 27 d e a n i . Re ţ inem î n a i n t e d e t o a t e c a r a c t e r u l d o c u m e n t a r a l l u c r ă r i i , d e ş i , d u p ă c u m se p o a t e v e d e a , s înt su f i c ien te a r g u m e n t e şi p e n t r u p r e ţ u i r e a e i a r t i s t i c ă . D a c ă a r f i s-o c l a s ă m în c o n t e x t u l l i t e r a t u r i i d r a ­m a t i c e a v r e m i i , a m soco t i G o a n a d u p â f l u t u r i ca f ă c î n d p a r t e d i n f a ­m i l i a p i e s e l o r lu i G . M . Z a m f i r e s c u , V. I. P o p a , G . C i p r i a n , T u d o r M u ş a -tescu, M i h a i l S e b a s t i a n . A r e p a r c ă ceva d i n s t i lu l f i e c ă r u i a d i n t r e e i , f ă r ă ca to tuş i o r i g i n a l i t a t e a a u t o r u l u i să se u m b r e a s c ă . î n t î l n i m , î n a d e ­v ă r , p e r s o n a j e c a r e f a c h a z d e n e c a z ca la V. I. P o p a , r îsul a m e s t e c a t cu l a c r i m i d i n c o m e d i i l e a m a r e a l e lui G . M . Z a m f i r e s c u , ceva d i n „ t r ă s n ă i l e " C a p u l u i d e r â t o i şi d i n v e r v a şi i n v e n t i v i t a t e a l i m b a j u l u i lu i T u d o r M u ş a t e s c u , sub c a r e c i r c u l ă c e v a d i n l i r i smu l v i s ă t o r a l pe r ­s o n a j e l o r d e m a i t î r z i u a l e lui M i h a i l S e b a s t i a n . S î n t e m cu t o a t e aces tea în f a ţ a une i l u c r ă r i d e o s t ruc tu ră c o m i c ă f o a r t e p u ţ i n î n t î l n i t ă î n e p o c ă . N - a m g ă s i t n i m i c — î n t e a t r u l nos t ru d i n t r e ce le d o u ă r ă z b o a i e — î n r u d i t cu b u f o n a d a , cu p a n t a l o n a d a d i n a c t u l a l t r e i l e a . A c e a s t a ne d u c e m a i d e g r a b ă cu g î n d u l la p r i m e l e p iese şi s p e c t a c o l e î n l i m b a r o m â n ă . . .

2 - c. 5623 17 www.cimec.ro

iar salamul, f i ind regele mezelurilor, trebuie să-l poftim la masă ! Puţ in rom serveşti ? Foarte puţin ! Trebuie să capăt curaj în t r -un asemenea mo­ment istoric ! (Rodica toarnă rom in două păhărele, unul pentru ea şi altul pentru Dorin.)

RODICA (ciocnind paharul cu Dorin): Noroc ! în sănătatea ta ! Iar pe ca­racati ţa aia... s-o văd pe curînd cu burta la gură !

D O R I N : Noroc ! (După ce a băut, tre­sare.) Rodica, uite-te puţ in la mine !

RODICA : De două ceasuri tot la tine-mi zgîiesc ochii !

D O R I N : Priveşte-mă cu atenţie ! RODICA : Ei, da ! D O R I N : N u te chiori aşa ! RODICA : Tc-am v ă z u t ! Şterge-te la

nas ! D O R I N (cxeculînd): Nu m-am trans­

format cumva în struţ ? RODICA : N u ! Tot idiot eşti ! D O R I N : Nic i nu am mutra lu i Alexan­

dru Macedon, bolnav de fr iguri pa­lustre ?

RODICA : Da de unde ! A i mutră de viţel înţărcat !

D O R I N : Mintea mea refuză să mai judece ! Şi numai tu eşti vinovată !

RODICA : Că nu te mai ajută mintea ? D O R I N (disperat): Că florăreasa nu

mi^a trimis buchetul... buchetul... bu­cheţelul... cu floricele, spăla-te-ai pe cap cu ele !

RODICA (serioasă): Asta e culmea! D O R I N : Spune... ce prezint lu i Beatrice ?

RODICA : îi prezinţi regrete eterne... pentru bunică-sa, care a murit acum douăzeci de ani !

D O R I N : Da !... dacă i-ar muri azi cel puţin un pisic !... Dar nu ! toată lumea trăieşte şi numai eu mor ! Dă-mi o idee ! Fără buchet de f lor i nu mă pot prezenta !

RODICA : N-am nici una ! D O R I N : Caută ! î n loc de idei... poate

dai peste niscaiva bani ! RODICA : Nic i o năde jde ! Mai bea

un păhăre l de rom şi aşază-te la masă.

D O R I N : Iată două idei demne de un Pitagora, într-o singură frază ! (Bea şi stă la fnasă.) Romul e băutura ginţii latine. Etimologia cuvîntului stă măr ­turie : Rom-Roma-Român-Tra ian şi Decebal-Franţa-Sarmisegetuza !... Nu pot mînca ! Chiar un purcel la tavă sînt sigur că n-ar avea succes ! Abia dacă i-aş zîmbi cu subînţelesuri... A i plăti t buchetul ?

RODICA : Cu ce ? L-am luat pe cîrî-ială...

D O R I N (îngrozit) : L-a i comandat pe cîriială ? A h ! cîrîiala asta mă usucă din picioare !... Sînt sigur că va aduce un buchet cu toate florile ofilite !

RODICA : Banii se cîştigă anevoie ! D O R I N : Ştiu că banul e un animal

sălbatic... şi se vînează mai greu decît iepurii ! Dar un t înăr care merge — fără un superb buchet — să ceară în căsătorie o mînă e ca un general plecat la luptă fără oaste...

D i n c o l o d e e l e m e n t e l e d e f a r s â şi de l ipsa d e p r e t e n ţ i e a t e m e i mi

se p a r e necesar să s u b l i n i e z î n a c ţ i u n e a G o a n e i d u p â f l u t u r i (care ne

r e f l e c t ă ceva d i n Bucureşt i i d e c e n i u l u i a l p a t r u l e a a l seco lu lu i nost ru)

su f lu l c a l d d e o m e n i e şi g e n e r o z i t a t e ce se d e s p r i n d e d i n e a , g i n g ă ş i a

s e n t i m e n t e l o r ascunse d u p ă p a r a v a n u l l i m b a j u l u i f rus t şi a l a t i t u d i n i l o r

v o i t c a r i c a t u r a l e a l e e r o i l o r . Poate i s -ar p u t e a r e p r o ş a lu i A m a r u , î n

m u l t a s p u m ă v e r b i g e r a n t ă pe c a r e o r ă s p î n d e ş t e a b u z u l d e m e t a f o r e ,

o o a r e c a r e î n c l i n a r e s p r e s tu fos şi ins is tenţa pe a n u m i t e m o t i v e c o m i c e .

C r e d însă că a p r e c i e r e a lu i G . M . Z a m f i r e s c u p r i v i n d meşteşugu l d r a ­

m a t i c şi l ipsa d e c o n v e n ţ i o n a l i s m r ă m î n e şi as tăz i pe d e - a - n t r e g u l v a ­

l a b i l ă : „ S i t u a ţ i i l e s în t g r o t e ş t i , i a r o a m e n i i t ră iesc d i n c o l o d e a p a r e n ­

ţe le r e a l i t ă ţ i i , r e a c ţ i o n e a z ă a n a p o d a şi to tuş i f ă r ă să se f a l s i f i c e un

m o m e n t . S imţ i că a u t o r u l nu v r e a să- i lase un m o m e n t să f i e c o m u n i ,

l a c r i m o g e n i , c o n v e n ţ i o n a l i . A i i m p r e s i a că- i vez i răs f r î n ţ i r î n d pe r î n d

î n t r - o a l i n i e r e de o g l i n z i c o n c a v e şi c o n v e x e . S i t ua ţ i i l e s în t des tu l d e

t r a g i c e u n e o r i , d a r e r o i i lu i B o g d a n A m a r u nu v o r să p l î n g ă . A u t ă r i a

18 www.cimec.ro

(Intră Florăreasa.)

4

F L O R Ă R E A S A : Bună ziua ! RODICA : A sosit oştirea ! D O R I N : Bravo ! (Ia pe jetiţă în braţe.) F L O R Ă R E A S A (ţipă): A u ! RODICA : Ce faci ?

D O R I N : Nimic ! Iau buchetul ! (Io buchetul şi-l pune pe dulap.) Superb ! d ivin ! Cinste ţie, fetiţo ! Parfumul acestui buchet nemuritor ar seduce chiar pe Domnişoara Virtute !

F L O R Ă R E A S A : Doamna a zis că do­reşte să-i lucraţi o pălăr ie . Să tre­ceţi pe acolo azi cu jurnalu l de mode.

D O R I N : îi lucrăm zece pălări i , nu una ! Lucrăm şi scufiţe, t ichi i , potcapuri ! Casă renumită în toată mahalaua ! Acele şi aţa ne v in chiar de la Paris !

F L O R Ă R E A S A (vrea să plece): Bună ziua !

D O R I N : Pardon ! în casa mea nu intră nici un picior de femeie fără sâ-1 ridic la cinstea cuvenită ! Rodica, umple două degetare ! Eu sînt român neaoş : cînd sînt necăjit , mai mult beau decît mănînc !

F L O R Ă R E A S A : N u beau... D O R I N : Fără mofturi ! un degetar de

rom nu e mult ! RODICA (umplînd paharele): Dacă nu-i

face plăcere, de ce-o sileşti ? D O R I N : îmi face plăcere mie şi totuna

e ! N-a i mai băut niciodată ? F L O R Ă R E A S A : Ba da... însă cu sila !

Mişu m-a îmbătat de două ori ! D O R I N : Mişu... de două ori ? şi eu...

te credeam vestală !

F L O R Ă R E A S A : Dar a treia oară nu se mai înghite ! îi retez porţ ia !

R O D I C A : Mişu al tău se pricepe la botanică ?

F L O R Ă R E A S A : îmi pingeleşte pantofii gratis cîteodată !

D O R I N (ciocnind cu Florăreasa): Bravo! o să te pingelească bine ! Noroc !

F k O R Ă R E A S A : Noroc dă-1 mare (bea). D O R I N : Eşti o gînganic fermecătoare.

Meriţ i să f i i trecută în r îndul păsă­ri lor sfinte ce prevesteau victoria osta­şilor romani !

F L O R Ă R E A S A (dă Rodicăi paharul): Mulţumesc !

R O D I C A : Mai vrei unul? F L O R Ă R E A S A : N u ! nu vreau să mi

se mai înt împle ! Tot aşa-mi dădea şi Mişu !... cîte unu... cîte unu !... pînă m-am făcut tur tă ! După asta m-a transportat cu birja la domiciliu... şi gata ! A ia mi-a fost ! Acum vă zic bună ziua.

D O R I N : Bună ziua, fetiţo ! F L O R Ă R E A S A : Bună ziua şi... mai tre­

ceţi pe la noi !

(Florăreasa iese.)

5

RODICA : în sfîrşit, acum îţi t ihneşte mîncarea !

D O R I N : Acum nu mai mănînc deloc. RODICA : Barem o înghi ţ i tură ! D O R I N : înt î i ţ ine-mi fracul. RODICA : N u vreau ! D O R I N : Te rog.

să r î d â d e p r o p r i a lo r d u r e r e . C î n d v r e u n u l d i n e i s p u n e un a d e v ă r

d e z o l a n t , a r e g r i j ă să d e b i t e z e i m e d i a t o g l u m ă , o r i c î t a r f i e a d e s tu ­

p i d ă , ca şi c u m i -ar f i f r i c ă să t r e z e a s c ă î n c e i l a l ţ i f a n t o ş e l e s e r i o z i ­

t ă ţ i i — a l e a c e l e i s e r i o z i t ă ţ i pe c a r e şi B o g d a n A m a r u a c o n s i d e r a t - o

î n t o t d e a u n a ca pe o resursă i n e p u i z a b i l ă a b a n a l i t ă ţ i i . " ( G . M . Z a m f i ­

rescu, „ M ă r t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e " , p. 214.)

C o n s i d e r ă m că tex tu l recen t d e s c o p e r i t , pe c a r e î l c o m u n i c ă m p u b l i ­

cu lu i (cu n e î n s e m n a t e şi n e s e m n i f i c a t i v e o p e r a ţ i i d e r e d u c ţ i e ) , m e r i t ă p r i ­

v i l e g i u l î n t î r z i a t a l a t e n ţ i e i t e a t r e l o r n o a s t r e .

Mircea Hanăoca

19 www.cimec.ro

R O D I C A : N u ! D O R I N : Ma îmbrac şi singur ! Napo­

leon şi-a pus singur pe cap coroana imperială ! (Merge să ia fracul.)

R O D I C A (impiedicîndu-l): Te văzuşi cu ţucalu' pe cap şi te compari cu Bo­naparte ! Vai de cozonacu' tău !

D O R I N : Rodica, m-apucă năbădă i le ! Lasă -mă să iau fracul !

R O D I C A (păzind fracul) : Nevertebratule ! D O R I N (ameninţînd-o) : Rodica ! R O D I C A : Să nu faci pe nebunul din

dragoste cu mine, că nu se prinde ! I a -mă cu binişorul, dacă vrei s-o scoţi la capăt.

D O R I N (şade amărît pe scaun): Să te ia Sarsailă ! N - a ş regreta deloc de mi-ar cădea în această clipă un bolid în cap, să mă sfărîme !

R O D I C A : Mi t i t e lu ' de el ! Să-i pice soarele-n spinare ! (Pauză mică.) Vino şi te-mbracă ! A i o mut ră plouată.. . ca-ntr-un f i lm cu bandiţ i ! (Dorin se ridică şi îmbracă fracul, ajutat de Rodica.) Ce inimă bună am eu ! Păcat de ea... n-are cine s-o aprecieze ! Aşa sîntem noi modistele... efemeride ! Niş te moluşte romanţioase, care mănîncă puţin,

> visează mult şi fac dragoste mai rau ca pisicile !

(Intră Ciprian.)

6

C I P R I A N : Pace vouă, f i i lor ! RODICA : Bună ziua, tată păr in te ! D O R I N : Pacea noastră , taică păr inte , o

ţinem sub pat să clocească. Rareori o scoatem de acolo... şi cînd se-nt împlă asta... ne dăm cu ea-n cap ! Unde se-mbracă şi se dezbracă o femeie, sînt şi doi draci care-o p iap tănă !

R O D I C A : Monstrule ! femeia la casa omului este icoană !

D O R I N : Icoană cu iadul zugrăvit pe ea ! R O D I C A : Păr in te , uite... ăsta nu vede

raiul ! D O R I N : Parcă tu ai să-l mai vezi decît

pictat pr in biserici ! C I P R I A N : Nu-mi place, f i i lor , cearta

voastră. RODICA : în via ţa lu i , n-a aprins o

luminare în biserică... D O R I N : Ce scofală că aprinzi tu..^,

dar te linguşeşti pe l îngă sfinţi să mă trăsnească pe mine !

C I P R I A N (rîzind cu bunătate) : Amîndoi sînteţi t ineri, f i i lor . Vă lipseşte înţe­lepciunea bâtrîneţii . . . Amîndoi aveţi fagurii bunătăţ i i în suflet... Dar nu uitaţ i că ce avem, din mila Domnu­lui avem.

RODICA : Auzi ce spune păr inte le ? D O R I N : Numai de mine n-a avut milă

Dumnezeu... cînd te-a aruncat în spi­narea mea !

C I P R I A N : N u păcătui împotr iva în ţe­lepciunii celui Atotputernic... şi să nu defaimi creaturile lu i , făcute cu multă chibzuinţă !

RODICA : At î ţ ia draci ! toată ziua mă defaimă. Cu ce te putem servi, pă ­rinte ?

C I P R I A N : A m venit, din mila Domnu­lu i , să-ntreb de pă lăr ia nevestei mele. Dac-o vrea Dumnezeu, mi ine face o plimbare cu copilaşii... vrea s-o aibă gata !

R O D I C A : Chiar astă-seară e gata. C I P R I A N (închinîndu-sc cu evlavie):

Slavă ţie, Doamne ! Slavă ţie... RODICA : Peste cîteva ceasuri coniţa

poate trimite servitoarea să o ridice. C I P R I A N : Cu mila Domnului, mă reped

s-o ridic tot eu ; servitoarea are t reabă la bucătăr ie , iar paracliserul... cu voia Domnului, s-a îmbăta t azi ! Afară de asta, cu pălăr ia unei cucoane va să umbli cu frica lu i Dumnezeu şi mare băgare de seamă !

RODICA : Cum umbli cu Evanghelia ! Dar colivă din aia fantastică mai este ?

C I P R I A N : Cînd o f i , avem gri jă . Unde mergi aşa gătit , domnule Dor in ?

D O R I N : Sînt invitat la pomană ! C I P R I A N (rîzînd) : E i ! pacea cu voi,

f i i lor !

D O R I N : Pacea sub pat, păr in te !

(Ciprian iese.) 7

RODICA : Acum pleci ? D O R I N : Da. RODICA : La ce oră te-napoiezi ? D O R I N : La ora cînd l icurici i aprind fe­

linarele amorului ! RODICA (jignită) : Aşa mi-ai mîncat

zilele, fripte ! D O R I N (pune mănuşile) : T u mie, nopţile,

la grătar. . . R O D I C A : Mastodontule ! D O R I N : Caracat i ţo ! RODICA : Mistrcţule, batracianule, ru-

mcgătorule ! D O R I N : Rodica, ce e cu tine ? Uite...

îmi vine să-ţi răpesc pieptenele din păr !

RODICA (uimită) : Aşa ? începi cu apro-ponturi ?

D O R I N (înaintînd): Pentru ce tot scan­dalul ăsta de operetă ?

20 www.cimec.ro

RODICA (încordată): Te însori cu cine-ţi place şi pe mine mă laşi cu ofu' la inimă !... Ia tă ce va să zică să f i i fată cinstită..., să te înşele toţi cro­codili i !

D O R I N (răspicat): Vrei să ne lămurim ? RODICA : Da, vreau ! D O R I N : Are să te doară această lă­

murire ! RODICA (curajoasă): N u face n i m i c !

Asta e soarta bietelor femei : să le doară şi dragostea... şi l ămur i rea !...

D O R I N (lămurind) : Cînd ne-am cu­noscut, purtai ciorapi de bumbac, pan­tofi scîlciaţi, o pălăr ie de pai de nici vitele n-ar f i mîncat-o ; rochiţa de stambă trecuse prin toate culorile curcubeului, iar geanta semăna cu o broască ţestoasă. Purtai coade groase pe spate, ca chinezii, n-aveai batistă de nas, nici ruj de buze.

Cînd mi-ai destăinuit că bărbatul patroanei, unde ai fost ucenică, te-a prins în magazia cu lemne şi ţ i-a răpi t trofeul, m-am resemnat g înd indu-mâ că şi Julieta purta coade şi a fost sedusă tot la 14 ani, ca tine !

în rezumat : te-am întîlnit mititică, proastă şi fără trofeu ! Este ?

RODICA : Este ! D O R I N : Bun ! N u ţ i -am jurat niciodată

amor etern. în t r -o seară, ţ i -am vorbit despre broaşte, infuzori şi insecte. în aceeaşi seară, tu cu nasul umed de ruşine, mi-ai propus să mă mut cu domiciliul în atelierul tău, sub cuvînt că tu aveai bec electric şi eu n-aveam. Este ?

RODICA : Este ! D O R I N : Bun ! Ce-am făcut eu pentru

tine : ţ i -am tăiat coadele, ţ i -am îm­brăcat în aur un dinte cîinesc, ţ i -am cumpărat un ruj , o pereche de chiloţi, una pereche de papuci — pe care i-ai învăţat să zboare drept în capul meu — şi una sticlă de odicolon cu parfum de tuberoze ; te-am introdus în regnul animal ; te-am plimbat pr in Cişmigiu, la Şosea ; te-am dus de două ori la muzeu şi o da tă la Moşi ; iar ca omagiu adus Mamei noastre Natura, în fiecare seară îţi sărutam de sute de ori fiecare milimetru din epiderma ta roză şi satinată.. . Este ?

RODICA (la fel): Da ! D O R I N : Bun ! Acum ce-ai făcut tu pen­

tru mine : m-ai intoxicat cu supă cu găluşti , salam, brînză şi alţi monştri gastronomici de aceeaşi teapă ; mi-ai întors un costum de haine pe dos, mi-ai cumpărat lame de ras, una pă­lărie verde, una cutie de scobitori şi

un calendar de buzunar, ca să ţiu minte cînd e ziua ta ! A i plăti t chiria fracului de azi... şi buchetul de f lo r i pe cîrîială !

RODICA (smiorcăind) : Da ! D O R I N : Bun ! Eu sînt liber să m ă - n -

sor azi, precum tu te poţi măr i ta miine ! D i n partea mea ai papucii, iar eu păstrez coadele tale. Despre trofeu... n-am nici o răspundere !

RODICA (cu regret) : Dar epiderma mea ? D O R I N : Epiderma c-ntreagă pe tine. RODICA (izbucnind): Mamut mizerabil î D O R I N : Rodica, martor mi-e cerul că

m-ai scos din pepeni ! RODICA : N u vreau să ştiu de pepenii

tăi, zarzavagiule ! Adormeam seara cu acul în mînă, aş tept îndu-te să v i i la masă...

D O R I N : Puteai să pui acul jos ! RODICA : Individule, coate-goale ! A m

sk ^au cu cenuşă după tine ! DOR."N (înaintînd) : Duhul lu i Othello a

pătruns în mărunta ie le mele ! RODICA : îţi scot ochii, elefantule ! D O R I N : Declar în faţa omenirii că nu

sînt răspunzător de această tragedie ! RODICA : Să nu mai faci un pas ! D O R I N (înaintînd mereu) : A m să te

s tr îng de gît ca pe o potîrniche ! RODICA (ferindu-se): Criminalule ! D O R I N {alcrgînd-o) : Lebădă neagră f

(Rodica se repede la divan, ia un papuc, se întoarce şi-l aruncă în pieptul lui Dorin. Afară se aude claxon de maşină.)

D O R I N : Dai cu papucii în pieptul lu i Othello ? ! (Ia în braţe manechinul din fereastră, cu pălărie cu tot, pre-gătindu-se să-l arunce în capul Ro-dicăi.)

RODICA : A h ! Manechinul !

(In clipa aceasta intră Beatrice. Moment de mare emoţie.)

8

Dorin rămîne o clipă cu manechinul în braţe, împietrit. Neştiind ce face, fredo­nează o arie şi face cîteva piruete cu manechinul în braţe. Rodica s-a retras la bucătărie.

BEATRICE (încremenită): Dorin ! D O R I N (dansînd) : Amorul e un copil

pribeag... beag... bcag ! BEATRICE : Dorine, ce-nseamnă asta ? D O R I N (oprindu-se): U n dans oriental

pe muzică românească. BEATRICE (aiurită): Dorine ! Unde m ă

aflu ?

21 www.cimec.ro

D O R I N : Vrei să ştii punctul cardinal din emisferul nostru ?

BEATRICE : Doamne ! Sînt trează... ori e un coşmar grozav ?

D O R I N : N u e nici un coşmar, d ragă ! BEATRICE (dezmeticindu-se): Va i !

Dorine... ce porţi în braţe ? D O R I N : Nimic !... Ba da !... uite, frate !

asta e nostim !... dacă n-ar avea pălă­rie, aş crede că am în bra ţe chiar bustul Venerei din Mi l lo !

BEATRICE : Dumnezeule ! Ce nebunie !... D O R I N : Fantasmagorie, mistificare ! B E A T R I C E : N - a ş f i crezut... D O R I N (pune manechinul la loc): Du-te

de la mine, fantomă ! RODICA (tuşeşte).

BEATRICE {zărind-o pe Rodica după paravan) : A h ! şi o femeie !

D O R I N : Extraordinar ! O femeie care tuşeşte ! (Răstit.) De ce tuşeşti, femeie ?

BEATRICE : O femeie la tine ? ! D O R I N : Mă crucesc şi eu ca de dracu !

Drept îţi spun, n-am mai pomenit aşa ceva ! Să ştii că a intrat pe gaura cheii !

BEATRICE (revenindu-şi din emoţie, inspectează camera): Vai ! dar astea ce mai sînt ? (Arată spre pălării.)

D O R I N : Care astea ? BEATRICE : Astea ! D O R I N : Astea ? (Tuşeşte năduşind.)

Astea sînt... astea nu sînt... BEATRICE : Ce sînt ? D O R I N (iluminat): Dacă damele au cap,

mă ju r că astea sînt nişte pălăr i i de damă !

B E A T R I C E : T u eşti pălăr ier ? D O R I N : Beatrice, vino-ţi în fire ! RODICA (surprinsă că o are pe Beatrice

in faţă, pe care nu o cunoştea) : Beatrice !

BEATRICE (zăpăcită): Cine mă s t r i g ă ? D O R I N : Eu, draga mea, eu ! M i s-a

schimbat glasul de lericire ! BEATRICE : N u mai pricep nimic ! D O R I N : Nic i eu nu sînt mai deştept la

ora asta decît tine. BEATRICE : H m ! dar acolo ? D O R I N : Pune degetul ! BEATRICE : Pe farfuria asta ! D O R I N (speriat): Cum? există şi o

farfurie ?... Atunci e sfîrşitul lumi i . B E A T R I C E : Ce g rozăv ie ! Priveşte.. . (li

arată salamul din farfurie.) D O R I N : în farfurie, ori sub farfurie ? BEATRICE : în farfurie ! D O R I N : O zei ! al vostru e acest salam ?

Pe toiagul lu i Noe... al meu nu este ! BEATRICE (culminînd): A h ! D O R I N : Scumpă, frumoasă Beatrice ! BEATRICE (urată cu degetul) : Ce văd !

Ce văd !...

D O R I N (uilîndu-se pe pereţi): Unde, cinteza mea ?

BEATRICE (idem): Mi-e groază să mă uit.

D O R I N (idem): Afară de salamul zei­lor pe farfuria asta, nu mai văd nimic !

B E A T R I C E : Pe capul tău ! D O R I N (zăpăcit cu desăvîrşire) : Salamul

zeilor pe capul meu ! Ce cap ? zici că vezi un cap la mine pe cap ? (Smulgînd fileul.) Asta a ieşit din capul meu ? Ce fenomen ! Extraordinar !

BEATRICE : Cum de nu ţi-e scîrbă ! D O R I N : Nemaipomenit ! U n ciorap de

damă ! Să mă tai bucăţi, n-aş ghici din care picior este !

BEATRICE (istovită) : Dorine, Dorine ! D O R I N (viteaz): Păstrez acest monstru,

să-l duc la muzeu ! D in capul lu i Jupiter a ieşit o femeie întreagă ! Ncpă t runsă e viaţa ! Peste puţ in t imp, cu s iguranţă că, şi în capul meu, cio­rapul s-ar l i transformat în zînă.

BEATRICE (ameţită) : Vreau să şed ! D O R I N (sprijinind-o) : Aşază- te încet pe

scaunul acesta şi numără pînă la 20 ! BEATRICE : Dă-mi puţ ină apă de co­

lonie ! D O R I N : Puţ ină apă ? Da apă goală

vrei ? BEATRICE : De colonie ! D O R I N : A m aici apă din toate colo­

niile. Poftim ! (îi dă.) N u prea miroase, pentru că am uitat-o destupată.. .

BEATRICE : N u face nimic ! Mulţumesc. D O R I N (automat): N u face nimic...

mulţumesc ! Na ! mi-am pierdut capul ! Puţ in rom... un păhărel. . . da ?

BEATRICE : N u ! Mai dă-mi colonie ! D O R I N : Cum nu !... cu plăcere ! Asta

e colonie, şi înainte de a o uita des­tupată, mirosea a parfum de tuberoze. Poftim !... ţ ine batista la nas... res­pi ră adînc şi... imaginează-ţ i un cîmp de tuberoze ! Eu aşa fac !

BEATRICE : Destul, destul ! Bietul meu Dorin !

D O R I N (o mîngîie) : Pr in ce clipe fan­tastice ne-a fost dat să trecem !

BEATRICE (zărind-o pe Rodica în col­ţul opus) : Dorine !

D O R I N (tresărind) : A mai răsări t vreun duh necurat ?

B E A T R I C E : Cine e dinsa ? D O R I N : Pare a f i o fată în carne şi

oase. B E A T R I C E : Ce caută la tine o fată

în carne şi oase ? D O R I N : Se pl imbă şi ea ! BEATRICE : Minţi ! Te culci cu ea în

pat ! D O R I N : Vai , d ragă ! Dar ce... sînt satir

ori popă catolic, să mă culc cu femei

22 www.cimec.ro

în pat ? Aşa de imoral mă crezi ? BEATRICE : Uite două perne la capătul

divanului. Vezi ? D O R I N : Văd ! A c u m vrei sa zici ca

mă culc cu perna-n braţe ? BEATRICE (încăpăţînată): Te culci cu

o femeie ! Acolo, două perne... şi din­colo, o fată !...

D O R I N (apurindu-se disperat) : N u văd ce legătură există între una şi alta ! Pernele sînt ale mele... iar fata... nu ştiu a cui e !

B E A T R I C E : Dorine, nu mai tăgădui ! (Merge şi ridică cuvertura.) Te-am prins !

D O R I N : Zău ? B E A T R I C E : Iată un combinezon ! D O R I N : Ei !... şi vezi ceva în combi­

nezon ? Da ! e un combinezon de genul masculin !

BEATRICE : Pariez că fata asta se culcă la pieptul tău !

D O R I N : Dar ce... crezi că sînt doică ? RODICA (înţepat): Şi de ce să nu mă

culc ? Nu cumva sînt rîioasâ ? B E A T R I C E (lui Dorin): Auzi? D O R I N : Lasă-mă, dragă, în pace ! Nu

i -am dat nici ţîţă, nici n -am căutat-o de rîie !

BEATRICE : E concubina ta ! D O R I N : Ce face?!... Fetiţa asta e...

servitoarea mea !... Şi tu-ţi închipui că... m-apuc să fac sex-appeal cu servi­toarele ? (Către Rodica.) Fetiţo, după ce plec, să ai gri jă de apartamente !... Nic i un cuvînt ! Acum, du-te şi-ţi cumpără alviţă ! Să nu te calce au­tobuzele !

RODICA : A m înţeles, conaşule ! Pentru mine alviţă, iar pentru dumneata... rahat. (Iese repede.)

9

D O R I N : Ne otrăvesc sufletul servantele astea !... Pe -vremea lui Horaţ iu , o servitoare făcea poezii.

B E A T R I C E : Abia acum pricep de ce niciodată n-ai primit să te vizitez. Tră ia i cu o femeie, ca orice bărbat de rînd !

D O R I N : Beatrice ! BEATRICE : Mă rog ! Cine e proprie­

tarul acestei expoziţii de pălării.. . şi ce caută asemenea pălării în locuinţa unui t înăr neînsurat ?

D O R I N : Nu mă zăpăci cu două propo-ziţiuni interogative la un singur semn de întrebare ! Dă-mi răgaz şi-ţi voi răspunde pe rînd.

B E A T R I C E : Ascult ! D O R I N (ocolind) : E vorba de aceste

pălării , nu ?

BEATRICE : Da ! D O R I N : Foarte bine ! în vederea lo­

godnei, am comandat pălări i le astea pentru membrii familiei mele : tata, mama, fraţi, surori !... Cît despre bus­tul acela de ipsos, ce poar tă o superbă florentină de pai, reprezintă una din cele trei graţi i în epoca modernă. E o raritate !

BEATRICE : Degeaba ! Tot atelier de mode rămîne camera asta !

D O R I N : Vorbeşti parcă te-ai născut cu Kant în braţe ! Numai el avea mania să contrazică pe toată lumea !

BEATRICE : Dar dineul acela ? D O R I N : Cu dineul ce se vede în far­

furie... prinde servitoarea muşte ! BEATRICE (îl ia de mină şi-l duce la

divan) : Vino să şedem puţin. D O R I N : Să şedem ! BEATRICE : Amîndoi hotărîsem să v i i

mai devreme de ora pe care ţi-a fixat-o papa. întîrzierea ta m-a neli­niştit atît de mult... mai ales că papa nu priveşte cu ochi buni dragostea noastră !

D O R I N : N u se poate ! Să-i punem ochelari !

BEATRICE : Tot t impul mă uitam la ceas, cu inima îngheţată de frică ! Vâzînd că întîrzierea putea deveni periculoasă, am cerut voie lu i papa să ies puţin cu Lincolnul. Bătr înul a înţeles neliniştea şi intenţia mea ascunsă şi n-a vrut să-mi dea voie.

D O R I N : Papaul tău e un placoderm ! BEATRICE : Atunci... m-am furişat b i ­

nişor în garaj... am debraiat brusc şi l-am lăsat mofluz, ui t îndu-se după mine !

D O R I N : Bravo ! Mofluz ! Aşa le stă bine papailor !

BEATRICE : Abia aştept să scap de sub tutela acestui om, care n-a cunoscut niciodată sufletul unei femei, dragostea de viaţă şi de libertate a tinereţii !

D O R I N : Auzi elefantul ! BEATRICE : însă tu mă iubeşti... mă în­

ţelegi... D O R I N : Eu, doar mă uit la tine... şi

te-am înţeles ! BEATRICE : Pricepi mai bine ca oricare

medic pulsul accelerat al in imi i unei fete dornice să trăiască intens, să res­pire profund aerul vieţii mondene...

D O R I N : Sigur !... o să respirăm... mult aer !

BEATRICE : T u eşti inteligent ! D O R I N : Asta aşa e ! BEATRICE : Ştii că visul vieţii mele e

un Huppmobil... Tu nu eşti zgîrcit, ai să mi-1 cumperi ! Lincolnurile nu mai

23 www.cimec.ro

sînt la modă ! Vo i şofa toată ziua !... îmi place aşa de mult ! Vo i f i cea mai frumoasă şi mai cochetă soţie din Bucureşti !... şi asta, numai să te fac pe tine cît mai fericit !...

D O R I N (înduioşat) : Sărăcuţa de ea ! Ce suflet bun !

BEATRICE (îmbrăţişîndu-l): A m să f iu numai a ta... credincioasă ca o vestală ! N ic i nu mă gîndesc să-mi iau şi un amant, aşa cum se obişnuieşte în căsni­ciile şic !... în pr ivinţa asta... rămîn cam demodată ! Dar nu face nimic.

D O R I N : Ca să f iu cel mai fericit ani­mal din univers, nu-mi trebuie decît să crape papaul tău în clipa asta !

BEATRICE (luîndu-şi seama): Te aran­jează de minune fracul !

D O R I N : Exagerezi ! BEATRICE : Deloc ! îţi dă un aer dis­

tins. D O R I N : Da !... aer îmi dă din belşug î BEATRICE (uitîndu-sc la ceasornicul ce-l

poartă la mînă): Ora potr ivi tă ! N u m-ai văzut niciodată la volan ?

D O R I N : N u te-am prea văzut. BEATRICE (ridieîndu-se): î n faţa lu i

papa să f i i cît se poate de mîndru, de rece şi degajat ! Trebuie să-l i n ­timidezi cu vorba şi ţ inuta.

D O R I N (plimbîndu-se) : V o i f i ţanţoş, ca un general bolnav de reumatism !

BEATRICE : Şi acum, să mergem ! D O R I N : M i - a venit o idee !... Posed

o lulea de mare preţ. A fumat cu ea sultanul Mahomed al treilea. Vreau s-o dăruiesc dîrzului tău papa.

B E A T R I C E : Minunat ! N u se putea un cadou mai nimerit.

D O R I N (ia de pe etajeră o cutiuţă cu luleaua): Ia tă o lulea din care ar f i tras bucuros însuşi Mahomed profetul !

BEATRICE : Va i ce nostimă e !

(Intră Rodica.)

10

BEATRICE (repede) : Servitoarea ! D O R I N : Ce servitoare ? ! RODICA : I a t â -mă şi pe mine ! Cum

mai merge treaba ? D O R I N : A i cumpărat alviţă ? Să-ţi fie

de bine ! Poţi să te mai plimbi.. . RODICA : Năduşesc ! U f !... e tare cald

afară ! Umblă cîinii cu limba scoasă de un metru.

BEATRICE (cu dezgust): A h ! Dorine... D O R I N : Formidabil, d ragă ! Ia tă nişte

cîini care ar trebui fotografiaţi pe loc. RODICA : Păi ! o plesnişi ca I r imia cu

oiştea-n gard ! BEATRICE : Nu mai pot asculta ase­

menea vulgari tăţ i .

RODICA : Zău ? N u ştiam că ai nasul de ceară !

D O R I N : N u f i obraznică ! T u nu vezi că domnişoara are un nas ca toate nasurile ?

RODICA : Văd . D O R I N : Dacă vezi, ce te mi r i ca oaia

de cojoc ? ! N u te mai angajez doică la copiii pe care-i va naşte dumneaei cu ajutorul meu ! Scurt !

BEATRICE : Să-mi aduci o asemenea pacoste ? Niciodată !

D O R I N : Tocmai ! Niciodată ! B E A T R I C E : Te rog s-o concediezi

numaidecît ! D O R I N (grozav): O concediez numai­

decît ! O dau afară şi nu-i plătesc nici leafa ! Prea s-a obrăznicit.

RODICA (turbînd) ; Mă concediezi ? D O R I N (repede): N u vorbi ! Ştiu că

vrei să spui o prostie. RODICA : Bine ! tac !... tac, dar numai

eu ştiu ce zic în gînd ! D O R I N : Aşa, vezi ! F i i şi tu constitu­

ţ ională ! Cugetarea e liberă ! B E A T R I C E : N u ştiu ce servicii ţ i -a pu­

tut aduce o astfel de creatură. RODICA : Noi , efemeridele... D O R I N (îngrozit): Păzea ! Acum începe

ou zoologia ! RODICA : A m fost blestemată să clocesc

ouă de cuc ! D O R I N : Destul, mai poftim afară ! RODICA : Uşor, că ies ! Dar şi cînd

mi-o cădea cucul în gheară.. . am să-l frec pînă i-o puţi pielea a usturoi ! (Iese.)

11

D O R I N (răsuflîîid): Dragă , ce-o f i avînd cu bieţii cuci... nu ştiu ! Toa tă ziua îi bîrfeşte !

BEATRICE : Dorine, vreau să te văd cît mai curînd t ră ind ordonat ! Scena cu servitoarea m-a îngrozit ! Trebuie să ai mai multă demnitate.

D O R I N : Aş vrea, Beatrice, ca la razele fericir i i noastre să se încălzească toţi cei care îngheaţă suflînd în tăciunii i l u ­ziilor! î n momentul acesta... mi-e inima plină de generozitate... Vino să te pup, că nu mai pot ! (O sărută.)

BEATRICE : Să mergem ! D O R I N (luînd jobenul, mănuşile şi lu­

leaua) : Să mergem ! (In uşă întîlnesc pe Rodica.)

12

BEATRICE (cu scîrbă): Ah ! D O R I N : Să ai gr i jă de apartamente î

(Beatrice, Dorin ies la braţ.)

24 www.cimec.ro

13 dar oricît ai f i tu de gîscă, nu pr i -

RODIGA : Asta e scorpie pe lîngă pa­pucii mei ! (Vede buchetul de flori pe dulap.) A uitat buchetul ! (Aleargă să-l ia. Intră Dorin repede.)

14

D O R I N : Unde e buchetul de f lo r i ? RODICA (mică); Dorine ! D O R I N : Ce vrei ? R O D I C A (suspinînd): Dorine... sînt o

gîscă ! D O R I N : Foarte bine ! R O D I C A : Dar o gîscă proastă, nu aşa ! D O R I N : Cea mai proastă ! Atî t ? R O D I C A : N u încă ! D O R I N : Spune repede, că mă grăbesc ! R O D I C A : Există păsări fără creieri ? D O R I N : Nu . RODICA : Ba da !... eu sînt o pasăre

fără creieri! Ţ i - a m făcut at î tea mizerii azi !... pentru că te iubesc prea mult !... Eşti supărat pe mine ?

D O R I N : N u ! RODICA (chestie de încredere): Să fie-al

dracului mincinosul ? D O R I N (învins) : Să fie ! RODICA (veselă): Atunci.. . uite, ia banii

ăştia la tine ! Să ai pentru cheltuieli ne­prevăzute.. .

D O R I N (mişcat, înecîndu-se): Rodica ! Dacă mă insulţi, mă supăr...

RODICA : M a i faci mofturi ? D O R I N (încurcat): Eşti foarte d răgu ţă ! . . .

R O D I C A : Fă ră f i ţ ă r a i e ! D O R I N (hotărît): N u ! Trebuie să^ am

demnitate ! (Se aude claxonul chemînd.) RODICA : Te cheamă ! Ia banii şi

cară- te ! D O R I N : N u se poate! Nu... nu pot

pr imi bani de la un înger !... RODICA : Trebuie ! Dacă Beatrice ar şti

că tu n-ai în buzunar nici un gologan, ar f i capabilă să te debarce din ma­şină la pr imul colţ de s tradă. N u vreau să te umilească ea, pricepi ? Ehe ! am ascultat la uşă !

D O R I N (uimit): Acum... pr icep! RODICA : Atunci, pune mîna pe bani ! D O R I N : Bine !... îi primesc ! Uite, îi

bag în buzunar... dar nu mă uit la ei ! Primesc aşa... să nu mă debarce la colţ !... altfel, nu !

RODICA (îl sărută şi-i dă buchetul) : Gata ! deseară te-napoiezi ?

D O R I N : Da ! RODICA : Atunci... ai să mă duci iar

pe bra ţe în spuma lenjeriei noastre? (Claxon.)

D O R I N (ieşind) : Sigur !... aşa... numai... la colţ !

15

RODICA (rîzînd cu lacrimi): Mă duce încă o dată în spuma albă... spălată şi cîrpită de mine !

C O R T I N A

www.cimec.ro

A C T U L A L D O I L E A

Salon în casele lui Farada. I n îund , uşi mari cu draperii dau într-un antreu. Uşi în ambele părţi laterale ale salonului. Masă rotundă la mijloc. I n avanscena st ingă, un birou-miniaturâ, cu telefon. Pe perete, deasupra telefonului, atîrnă un tablou cu poza lui Farada în costum de marinar. Candelabru cubist. Fotolii, o canapea etc.

1

F A R A D A : Alo ! da. da !... am nevoie de părintele. Mă rog... dacă întîrzie, tr imiteţi imediat după sfinţia-sa şi spuneţi-i că-1 aştept. Alo !... nu, frate !... N u sînt bolnav. Nic i vorbă... fără patrafir. A lo ! da, bun. Bună ziua, doamnă. (Închide receptorul.) Mă întreabă dacă e caz grav în familie.

B R U S T A N : Meseria. F A R A D A {se plimbă agitat): Mă rog,

am dreptate ? B R U S T A N : A i . F A R A D A : Păi , te cred ! T o a t ă v ia ţa

mea am avut dreptate. Nu-mi place să mă contrazică cineva, am părer i le mele asupra cutărui şi cutărui lucru, păreri pe care le confrunt zilnic cu cele din gazete. A m încredere în gazete atîta timp cît acestea respectă opinia publică, adică părerea mea, a dumi-tale, a lu i Ies şi a lu i Igrec. Dacă vine domnul gazetar şi zice : pardon ! In* chestiunea asta, noi gazetarii, că aşa şi pe dincolo..., af i rmăm sus şi tare... cu alte cuvinte, dacă îndrugă baliverne de-astea, zvîrl gazeta şi zic : „Mă rog. n-ai dreptate, domnule ! Deosebirea între părerea dumitale şi a mea este : — a dumitale e o prostie gogonată.. . pe cînd a mea nu e !" Mă rog, am dreptate ?

B R U S T A N : A i , cum să n-ai. F A R A D A : Păi , te cred ! Merg mai de­

parte. Sînt singurul cerealist mare, fără decoraţ ie! De şapte ani aştept decoraţia pentru serviciile aduse agriculturii , în calitatea mea de mare exportator de .erîne. Şi decoraţia nu vine. De ce ? Pentru că gazetarii spun că problema griului aşa, problema griului pe din­colo. Mă rog... de ce crezi c-am plecat din mar ină ?

B R U S T A N : De ce ? F A R A D A : Pentru că la fel strigau gaze­

tele : vapoarele în sus, oceanele în jos. Adică, eu am fost vinovatul incendie­r i i celor două vapoare încărcate cu porumb şi nuci. Auzi gogomănie ! Poftim, ce zici ?

B R U S T A N : Foarte bine. F A R A D A : Ba nu ! Foarte rău ! că...

o gazetă care se pretinde a f i expresia

opiniei publice trebuie să înjure pe cine doresc eu, dumneata, Ies şi Igrec. Pentru că, prinde bine logica... eu dau creiţari pe gazetă... Şi pentru ce cum­păr gazeta ? Să capăt palpi taţ ie , să-mi fac sînge rău ? Pentru asta dau go­logani pe ea ? De ce să nu iau de păr lacheii, să mă cert cu bucătăreasa, ori şoferul ? Asta nu mă costă parale ! Şi atunci ?

B R U S T A N : Atunci ? F A R A D A : Atunci.. . Mă rog, am drep­

tate ? B R U S T A N : Nic i vorbă că ai ! F A R A D A : Dacă am dreptate, pentru ce

nu am decoraţie ? Pentru ce capăt palpi ta ţ ie ? Pentru ce mi se ridică nervii la cap ? Pentru ce ?

B R U S T A N : Vezi, asta e! F A R A D A : Păi , te cred ! A ia e ! Uite,

mă găsesc dracii chiar cînd discut l i ­niştit cu dumneata. (îl trage de nasture.)

B R U S T A N : Gazetarii sînt nişte pungaşi . F A R A D A : Concluzia este că gazetarii

sînt nişte ticăloşi, nişte escroci cum nu s-a mai pomenit !

B R U S T A N : S-a mîntuit.. . ai dreptate ! F A R A D A (fericit, lasă nasturele): Păi ,

te cred ! (Şed pe cîte un fotoliu; Farada se uită la ceas.) A r trebui să cam vină.

B R U S T A N : Cine ? F A R A D A : Beatrice şi pezevenghiul de

doctorand. B R U S T A N (se uită la ceas): Da. A i

dreptate. F A R A D A : Pariez că s-a dus după el.

A u ceva de pus la cale împreună. îmi cere Lincolnul să ia puţ in aer... N u - i dau voie. Atunci o şterge^ frumuşel pe scara de serviciu, şi pînă să bag de seamă, dumneaei mînca aer cu maxi­mum de viteză ! A i să vezi cum vine cu individul la braţ şi ^ cum caută să-mi demonstreze că l-a întî lnit aşa... din înt împlare .

B R U S T A N : Beatrice îl cunoaşte de mult ?

F A R A D A : La trei august se împlineşte anul. Mă rog... e un roman întreg.

B R U S T A N : Ei ! N u mă înnebuni .

26 www.cimec.ro

F A R A D A : Şi încă ce roman !... Senza­ţional, domnule !

B R U S T A N : Uite... mă înnebuneşti . F A R A D A : Făcea plajă la ş t randul

Kiseleff. Beatrice, cum e neastâmpă­rată , sare de pe t rambul ină în mijlocul ş t randului . Cum a sărit, a leşinat şi a-nceput să înghită apă... Atunci un t înăr a sărit după ea şi a salvat-o de la moarte sigură. Eu fumam, in t impul acesta, liniştit, colea pe terasă. Văd un taxi stopînd brusc dinaintea casei... Mă ridic... şi... în faţa mea cine apare ?

B R U S T A N : Cine apare? F A R A D A : U n t înăr ducînd pe braţe

pe Beatrice... amîndoi în pielea goală. B R U S T A N (îngrozit): Ce spui, domnule ! F A R A D A : Adică în costum de baie...

şi un şofer cu îmbrăcămintea lor pe urmă.

B R U S T A N : Va să zică... Beatrice mai era acoperită pe ici — pe colo !

F A R A D A : Cînd îşi mai vine în fire, îi zic : „Bine, Beatrice, goală în faţa unui bărbat străin ?" M ă rog... ştii ce răspunde ?

B R U S T A N : Nu. F A R A D A : Răspunde : „Lasă, papa !

Adam şi Eva au fost fericiţi în rai numai cît au trăi t în pielea goală." E i , acum imaginează-ţ i pe deasupra du­rerea mea de ta tă .

B R U S T A N : Romanul s-a isprăvit aci, cu durerea de tată ?

F A R A D A : De unde ! Mizerabilul vrea s-o ia de nevastă.

B R U S T A N : Atunci e roman cu tendinţe . F A R A D A : Cu tendinţe de pungăşie. B R U S T A N : M-a i făcut paf, coane Bar-

bule. F A R A D A : Trebuie să facem pe individ

să renunţe la căsătorie, iar pe Bea­trice să pr iceapă că nu e onorabil să moară în braţele unui terchea-berchea.

B R U S T A N : Să facem! F A R A D A : Păre rea mea ar f i să începi

dumneata. B R U S T A N : Ba nu, dumneata să începi,

pentru că a dumitale e fata. F A R A D A : A mea e fata ! Dar dum­

neata eşti avocat, vorbeşti mai multe prostii... te poţi băga mai uşor unde nu- ţ i fierbe oala.

B R U S T A N : Pardon !... Cum îl cheamă pe indiv id ?

F A R A D A : Dorin. B R U S T A N : Bun ! — eu zic aşa : i n ­

dividul intră pe uşă... şi zice : bună ziua !

F A R A D A : Bună ziua să spună slugilor lui ! Mie să-mi zică : A m onoarea...

sau, cu toată stima !... Mă rog, mă înţelegi !

B R U S T A N (nervos): Da, foarte bine... F A R A D A : Să nu complicăm chestia. N u

vreau să nenorocim fata. B R U S T A N (ofensat); Pardon ! Eu n-am

nenorocit nici o fată în viaţa mea. Dacă nu prezint încredere, mă retrag.

F A R A D A : Stai, domnule, nu te şifona ! Să facem...

B R U S T A N : Uite... iar n-ai dreptate. F A R A D A (violent): Ba a m ! Durerea

mea de tată... adică Beatrice... mă rog, să nu-mi vie cu Adam şi Eva, cu romane şi istorii bune pentru chel­neri şi frizeri. Nu-mi trebuie peze­venghi, indivizi , mie... care am un

t înăr — doctor adevărat , medic ; in te l i ­gent, bogat... politicos. Vreau să dau pe Beatrice după medicul de boli ner­voase ! Băiat bun, cîştigă mult... are sanatoriu propriu, p l in de nebuni.

B R U S T A N : Cu descreieraţi ? (Claxon afară.)

F A R A D A (zăpăcit): A u veni t ! M ă rog, Beatrice trebuie salvată prin orice mijloace ! Scurt !

B R U S T A N (mîndru) : Coane Barbule... F A R A D A : Vreau să văd : eşti avocat,

or i vax ! B R U S T A N : Dacă vrei, îl leg, îl omor

şi ţi-1 bag şi în puşcărie. (Claxon prelungit.)

F A R A D A : Să trecem în birou. (Farada-Brustan ies in stbiga salonului.)

2

Doi lachei vin şi se postează la uşile din fund. Apar Beatrice şi Dorin la braţ. Lacheii se înclină, apoi, cu mişcări sigure, iau jobenul de pe capul lui Dorin, buchetul de flori, mănuşile şi cutia în care poartă luleaua. Dorin, zăpăcit, vrea să le dea şi fracul. Revcnindu-şi, fluieră în urma lacheului care vrea să plece cu luleaua ; ambii lachei ies în stînga anlreului.

D O R I N (fluierînd): Pst ! Hei ! Luleaua nu merge la garderobă.

L A C H E U L (ofensat): N u puteam şti că în această cutie există o lulea.

D O R I N (luînd cutia şi arătind lacheului) : Ştii să citeşti ? Ce scrie aici ? — una lulea istorică ! Eşti liber ! (Lacheul îl măsoară cu dispreţ, apoi pleacă încet, cu multă aroganţă în ţinută. Dorin se uită buimac după el. Nu ştie unde să pună cutia, mutînd-o dintr-o mină

27 www.cimec.ro

in alta.) Lacheii tăi, dacă ar f i înar­maţi , ar măcelări o groază de lume nevinovată !

BEATRICE (sărindu-i de gît): Dorine ! D O R I N (o cuprinde de mijloc, o sărută,

iar cu mina liberă fereşte luleaua): Beatrice, scumpa mea Beatrice ! (Se­rios.) Să nu vină vreun lacheu să mă taie i

BEATRICE : A i c i eu sînt stăpîna. Vino să ne odihnim pe sofa. (Şed.)

D O R I N : Mai bine aş vrea să f iu cu tine în rai , la umbra unui smochin... să aruncăm cu pietre în rîul ce mur­mură la picioarele noastre şi să te apă r de muşte cu foi de palmier. Să citim din psalmii lui David... şi pe urmă să deschidem Biblia unde poves­teşte cum a dat Eva mere din sîn lu i Adam.

B E A T R I C E : Aş vrea să deschizi acum la pagina cu mere...

D O R I N (îngrozit) : A i c i ! Unde ne pîn-desc lachei... unde papaul tău ne-ar pu­tea lua numaidecît mărul din g u r ă ? !

BEATRICE (ridicîndu-se) : î ţ i place aici? D O R I N (se ridică): Salonul acesta nu

l-am vizitat. Foarte frumos ! (Pune lu­leaua pe masă.)

BEATRICE : Avem telefon automat... D O R I N : Lipseşte o ghilotină pentru la­

chei şi papau ! B E A T R I C E : De ce? Papa în fond nu

e chiar rău. D O R I N : în formă însă, e grozav de an­

tipatic. Mă uit la tine, Beatrice ! A i siluetă, cap de expresie, graţ ie în miş­cări şi fineţe în atitudini... Ce farmec

misterios ai căpăta... dacă ai fi orfană ! BEATRICE : Mai tîrziu... tot ce vezi va

fi al nostru. D O R I N : Mai tîrziu ! N u pricep, dragă,

ce politică duce Dumnezeu. Pe bătrînii care dintr-un talant au făcut zeci dt milioane ar trebui să-i ridice mai re­pede la cer, să-i facă îngeri ! N u gă­seşti că e o glumă proastă ca, în loc de îngeri, să-i facă socri ?

BEATRICE : N u mai glumi ! Ţ i - a plăcut cum şofez ?

D O R I N : în adevăr eşti Viteza în per­soană !

BEATRICE : Dar cc-o f i cu papa de nu mai apare ? M ă duc să-l chem.

D O R I N (speriat) : Lasă, dragă. Nenoro­cirea vine şi nechemată peste om.

BEATRICE : Probabil are ceva de lucru în birou.

D O R I N : Cînd văd pe papa al tău... îmi piere tot curajul.

BEATRICE : Să f i i cît se poate de calm. Sînge rece !

D O R I N : A m să fiu.. . crocodil. (Farada tuşeşte la uşa din stînga.)

B E A T R I C E : Vine papa! D O R I N : Nu ţ i-am spus că nenorocirea

vine şi s i n g u r ă ? (Farada intră singur prin stînga. Dorin caută să fie cît mai impunător.)

3

BEATRICE : Bonjur, papa ! Vezi ce re­pede am venit ?

D O R I N : Iar mie, daţ i -mi voie, să vă prezint omagiile mele.

F A R A D A (contrariat): Mă rog... ce-ai zis ?

D O R I N : A m zis că sînt nespus de feri­cit să recunosc în dumneavoastră pe nobilul meu socru.

F A R A D A : Nobil , te cred — dar socru, nu !

B E A T R I C E : Papa... F A R A D A : Cum ? D O R I N : A m priceput afecţiunea dum­

neavoastră de socru nobil. F A R A D A : Ce socru, domnule ? D O R I N : A m zis : socru nobil. F A R A D A : După cît văd, dumneata faci

confuzie între nobil şi socru. D O R I N : Deloc ! Vă voi demonstra în­

dată. F A R A D A : Slăbeşte-mă cu chiţibuşurile

dumitale, că n-ai găsit fraierul. B E A T R I C E : Lasă -1, papa ! Să vezi ce

bine demonstrează. F A R A D A : Domnule ! Eu sînt... adică eu

n-am fustă. D O R I N (repede): Orice nobil poate să

fie socru, dar nu orice socru poate f i nobil. Dumneavoast ră o iubiţi pe Bea­trice ; şi eu o iubesc pe Beatrice. Dat f i ind că două cantităţi egale cu o a treia sînt egale între ele — amîndoi iubind pe Beatrice — ne iubim şi noi... reciproc...

F A R A D A (zăpăcit): Stai, domnule ! De unde mai scornişi drăcia asta ?

D O R I N : A m demonstrat matematic. B E A T R I C E : Sigur, papa ! T u n-ai în­

văţat că matematica e sfîntă. F A R A D A : Sfînt e numai Papa de la

Roma. D O R I N (se plimbă, oprindu-se în faţa ta­

bloului) : Minunat tablou ! BEATRICE (repede): N u - i aşa. Dorine ? D O R I N : Da ! Pictat în ulei veritabil...

un ulei în care s-ar putea prăj i chiar fleici.

F A R A D A (competinte): Doar n-o să fie pictat în untdelemn !

2 * www.cimec.ro

D O R I N : Cinste ţie, pictor nemuritor ! M ă prind că zece muze i-au ţinut pa­leta.

F A R A D A : Te cred ! Zece mi i de lei m-a costat.

D O R I N : în uniforma asta de marinar, parc-a ţ i f i o regină deghizată în cenu­şăreasă.

BEATRICE : Ce zici de zîmbet ? D O R I N : Minunat ! Juri că e Gioconda

în uniformă de amiral. BEATRICE : Papa, să vie un lacheu. D O R I N (pălind): Beatrice! Vrei să mă

asasinezi ? F A R A D A : Ce-ai zis ? D O R I N : Vreau să spun că, de azi îna­

inte, am onoarea să mă numesc scumpul dumneavoast ră fiu.

F A R A D A : P înă acum n-ai nici o onoare. Mai întîi să discutăm... să cumpănim.

D O R I N : Asta vrem şi noi. F A R A D A : Care noi ? D O R I N : Eu şi scumpa mea Beatrice. F A R A D A : Pardon ! O f i scumpă, dar

nu e a dumitale. BEATRICE : Ba da, papa ! Sînt scumpa

lu i Beatrice. F A R A D A (îngrozii): Cum? Ce vrei să

spui ? Pezevenghiul... individul. . . a... te-a maltratat... mă rog, cu rochie cu tot ?

B E A T R I C E : Numai inima... F A R A D A (liniştit): Aşa, da ! Toţ i t i ­

nerii răpesc întîi ce e mai rău la fete: inima !

D O R I N : Pardon ! Inima lu i Beatrice e de aur.

F A R A D A : Păi , te cred ! Numai că au­rul e în buzunar la mine deocamdată .

B E A T R I C E : De ce eşti aspru, papa ? D O R I N : Ce vrei, dragă.. . simte că are

să fie socru. F A R A D A : Mă rog... D O R I N : U n moment ! Uitasem cadoul. B E A T R I C E : Da, da, cadoul ! D O R I N (luminează lui Farada luleaua) :

A m deosebita plăcere să vă ofer una lulea istorică şi vă rog să credeţi că patru muzee mi-au declarat că ar f i fe­ricite s-o numere printre rar i tă ţ i le lor.

F A R A D A (examinînd-o): Da ! Intere­santă.

D O R I N : Cu această lulea a fumat sul­tanul Mohamed al I I I - Iea , dăru ind-o

mai tîrziu lui paşa Sinan. în renumita luptă dintre români şi turci de la Va­dul Călugăreni , acestui paşă Sinan i-au sărit dinţii , şi odată cu ei şi l u ­leaua. Istoria nu pomeneşte nimic des­pre soarta dinţilor, dar luleaua a luat-o

un strămoş al meu, martor la acea luptă şi căpitan de oaste.

F A R A D A : Foarte interesantă, domnule ! D O R I N : Lucra tă din sicomor, trandafir

şi chihlimbar, are incrustate în fildeş fesul şi semiluna.

F A R A D A : Da, da. Parcă e mai mult turban decît fes.

D O R I N : Tocmai ! Forma arhaică a fe­sului dovedeşte originea glorioasă a obiectului.

F A R A D A : Şi... zici că -mi-o dai mie ? D O R I N : Da. F A R A D A (o pune pe masă): Mulţumesc ! BEATRICE : în sfîrşit... nu luaţi loc ? F A R A D A : M ă rog... pe mine mă iertaţ i

un moment. Mai am ceva de lucru în birou cu avocatul.

D O R I N (speriat) : Aveţi şi avocaţi ? F A R A D A : Da, un proces cu... cu pă­

durile statului. (Trece în birou.)

4

D O R I N : Ei , am fost bine ? BEATRICE : L -a i luat repede. S-a in ­

timidat. D O R I N : Acum... nu ştiu cum să pun

chestia căsătoriei. Să te cer dintr- o dată... ori să mai ocolim ?

BEATRICE : în definitiv, ştie că azi avem de lămuri t această chestiune.

D O R I N : Dar nu vezi ? Cum aude cu­vîntul socru, se str îmbă de parc-ar înghiţi în sec.

BEATRICE : Să nu pierdem curajul. D O R I N : Cu luleaua l-am făcut pilaf ! BEATRICE : în cele din urmă, tot noi

vom birui . D O R I N Tot noi ! (O strînge la piept

şi o sărută. Intră Farada şi Brustan.)

5

F A R A D A (îl prezintă pe Dorin) : Dom­nul Dorin...

D O R I N (completează): ...doctorand în ştiinţe naturale.

F A R A D A : Şi domnul Brustan... B R U S T A N (completează): ...doctor în

ştiinţe juridice, din Bordeaux. F A R A D A : Şi eu, doctor în cereale !

(Prezentînd-o pe Beatrice lui Brustan.) Şi fiică-mea.

B R U S T A N (revcren(ios) : Ne cunoaştem. BEATRICE : Luaţ i loc. F A R A D A (vrea să spună ceva, dar, ne­

găsind, face semn tuturor să şadă. Toţi s-au aşezat. Tăcere penibilă. Do­rin tuşeşte graţios, Brustan la fel, aşe-

29 www.cimec.ro

zîndu-se mai bine ; Beatrice tuşeşte sub­ţire şi romantic; Farada, nervos, rîgîic scuipatul, ca şi cum ar vrea să-l scuipe, apoi îl înghite.)

D O R I N : Prin urmare... (Nici unul nu is¬prăveşte vorba.)

F A R A D A : Mă rog, va să zică... B R U S T A N (lui Dorin): Dumneata... eşti

mai mult doctor decît doctorand ? D O R I N : Ca şi dumneata. Mai mult Bor­

deaux decît doctor. (Consternare pe toată linia.)

F A R A D A (rîde) : Păi , te cred! în capul doctorului e numai spumă de Bordeaux.

B R U S T A N (glumind): Pardon, pardon... drojdie ! (Pauză.)

D O R I N (negăsind subiect): Regnul ani­mal e foarte curios.

F A R A D A (ofensat): 0 f i ! D O R I N (la fel): Struţul.. . mascul cloceşte

ouăle conjugale... iar scrumbiile fac ouă de scrumbii...

B E A T R I C E (îneîntată) : Foarte nostim ! B R U S T A N : Ce zici, coane Barbule ? F A R A D A : N u pricep că e cu ouăle con­

jugale. B E A T R I C E : Se poate, papa ? F A R A D A : Nu-mi trebuie mie scrumbii,

ouă de struţ... potlogări i şi... BEATRICE : T u niciodată n-ai înţeles ce

ascunde o inimă de femeie. F A R A D A : Ce lucru mare ascunde ? B R U S T A N (filozofic): Inima femeilor c

o traistă goală, pe care o umplu peze­venghii cu tot felul de gogoşi.

F A R A D A (ii strînge mîna) : Bravo, doc­tore !

BEATRICE : N u - i adevăra t ! D O R I N : Inima unei femei, domnilor, e

o medalie cu care nu orice nă tă rău tre­buie decorat. (Beatrice, recunoscătoare, sare şi-l sărută.)

F A R A D A (împietrii): Mă rog... ce-n-seamnă asta ?

D O R I N : Medalia ! F A R A D A (înecat de furie) : Domnule !

în casa mea... în ochii mei... în nasul meu... o maltratezi ?... Ne maltratezi... aşa... ca pe niştre struţi ? Beatrice... mie nu-mi place !

BEATRICE : Mie-mi place aşa de mult, papa.

F A R A D A (către Dorin): Domnule... eu am fost ofiţer de marină. . . şi... să nu faci pe struţul cu mine... să-mi răsco­leşti durerea mea de tată, că eu am trecut de zece ori Gibraltarul !

D O R I N : Fantastic ! Visul mamei a fost totdeauna să am socru un ofiţer de mar ină .

F A R A D A : Mama dumitale o f i visat multe prostii !

B R U S T A N (împăciuitor): Pardon ! Vă rog, luaţi loc ! (Toţi se aşază. Tuşeşte.) Domnilor şi do... pardon ! adică, scumpă Beatrice şi domnilor ! Va să zică, ve­dem în mijlocul nostru o masă rotundă, acolo un telefon automat ; dincolo, un tablou cu figura domnului Farada în ulei ; nişte fotoli i confortabile... şi... ce mai vedem ? (Toţi se uită împrejur.)

F A R A D A : U n candelabru. BEATRICE : U n covor persan. D O R I N : Una lulea istorică. F A R A D A : Uşi, pereţi... B R U S T A N (grav): Adică, vedem un sa­

lon aristocrat... Dacă am ieşi puţ in a¬fară, am vedea...

D O R I N : A m vedea tot Bucureştiul. B R U S T A N (foarte grav) : < Pardon ! A m

vedea o terasă, un garaj, boschete de trandafiri... şi alte multe obiecte. A m zis : dacă am ieşi !..., dar nu ieşim !

F A R A D A : N u ieşim ! B R U S T A N : Prin urmare, vedem un sa­

lon aristocrat. D O R I N : Mai e lungă conferinţa asta ? B R U S T A N : Pardon ! U n avocat are a¬

numite principi i după care se conduce... M a i departe...

F A R A D A : M a i departe... mă rog... BEATRICE : ...Să continuăm discuţia. F A R A D A : Beatrice... uite, afară apune

soarele. E ceva grozav ! Du-te cu doc­torul pe terasă, să vadă şi el grozăvia asta.

D O R I N (curtenilor): Vo i f i grozav de fericit cînd voi contempla în fiecare seară această minune solară.

F A R A D A : Se stinge soarele pînă să te lovească fericirea asta ! (Beatrice şi Do­rin — în dreapta antrcului — ies.)

6

B R U S T A N : Coane Barbule, nu te p r i ­cep.

F A R A D A : Bine, doctore, eşti perceptor, agent fiscal ? Faci inventarierea mobi­lelor, să le vinzi cu toba? Aşa ne-a fost vorba ?

B R U S T A N : Te-ai băgat peste principii le mele şi le-ai făcut varză ! Aveam de gînd să înt ind o cursă individului şi sari dumneata în ea !

F A R A D A : N u c bună cursa... A i văzut cum o pupa fără nici o ruşine ?

B R U S T A N : Da, domnule. Cu gura toată, ca la cinematograf..

F A R A D A : Dar ce e mai grozav... e câ-1 pupă şi ea tot ca la cinematograf.

30 www.cimec.ro

B R U S T A N : Să mă laşi pe mine ! A m pledat mi i de procese în cariera mea de avocat, şi dacă n-am cîştigat majo­ritatea, în orice caz nu le-am pierdut pe toate.

F A R A D A : Bun ! Dar... mai fac şi eu cîte o mică presupunere. N u vreau să creadă doctoraşul că, dacă n-am deco­raţ ie , sînt un sac de paie.

B R U S T A N : S-a făcut ! F A R A D A : Bun ! (Merge în antreu şi-i

strigă.) Beatrice ! Destul cu soarele, poftiţi încoa ! (Intră Beatrice şi Dorin.)

1

Farada şi Brustan şed la masa rotundă. Beatrice şi Dorin intră tăcuţi, aşezîndu-se alături pe canapea. Brustan, tuşind, în­cepe să scoată din geantă volume, rîn-duindu-le pe masă. Dorin se uită dez­nădăjduit la cărţi.

D O R I N (timid) : Ce scrie acolo ? B R U S T A N : A i c i spune de drepturi şi

obligaţii ce nasc din căsătorie... F A R A D A (direct): M ă rog... dumnealui

cere mîna dumneaei. D O R I N (galeş): Mîna.. . cu toate depen­

dinţele... B R U S T A N : A m zis : memoria nu mă

a ju tă ! Napoleon a dat omenirii un cod penal... şi un cod comercial şi un cod civi l . Pentru că Bonaparte a zis : F ran ţ a şi familia ! Dar marele general n-a cunoscut pe industriaşii de azi : Ford, Krueger, David Golder, Stan-Bran ; de aceea, mă ridic împotr iva lu i Bonaparte, nu în calitate de avocat, ci ca ta tă de familie.

F A R A D A : Şi eu ! B R U S T A N : Familia mea numără nouă

fete, un băiat , plus spiritul încă viu ai nevestei mele, decedată la 24 ianuarie.

F A R A D A : Plus durerea dumitale de tată.

B R U S T A N (vehement) : N u face nimic ! U n avocat... adică eu, zic aşa (scoate din buzunar un carnet şi-l răsfoieşte): Azi , un vis hipnotic zdruncină viaţa,

t Toţ i pezevenghii, toţi potlogarii nu vi¬* sează decît dansul milioanelor. Atunci...

f mă ridic împreună cu Voltaire şi zic pezevenghiului (citeşte din carnet) : „Agnosco veteria vestigia flamae !" Adică, să nu vinzi castraveţi la g răd i ­nar, că i s-a acrit inima de mură­turi .

F A R A D A : Bravo, doctore ! Bravo şi l u i Voltaire.

B R U S T A N : Pentru că un avocat are anumite principii . . . şi... mă rog, prin­

cipiile mele sînt : Jos Bonaparte şi Dc-mostene ! Sus furnica !

F A R A D A : Te cred ! Adică, pe româ­neşte : sus ai noştri , jos ai voştri !

D O R I N : Pe chestia furnicilor sînt şi eu de acord.

F A R A D A : N-avem nevoie. B R U S T A N : Va să zică... Vine pezeven-

ghiul şi zice : mie-mi place fata dumi­tale... şi... că sucită, că-nvîr t i tă , mă su­foc, pe onoarea mea... Atunci, zic : domnule, nu-mi plac tragediile cu săbii şi pistoale cu dopuri de plută. Vrei să iei fata ? Poftim, ia-o ! Dar fata mea are metehne : mănîncă prepeli ţe, se-m-bracă după ul t imul jurnal , se duce la teatru cu maşina... Mă rog... ia-o. Dar, ai birjă la scară ? Or i vrei s-o duci în spinare pînă la cocioaba dumitale ?

F A R A D A (către Dorin): Păi , te cred! A i bir jă ?

D O R I N : Această teorie neroniană sea­mănă mai mult cu un bulin purgativ decît cu un discurs de recepţie în sînul unei famil i i .

B E A T R I C E : Dorin are dreptate. F A R A D A : Dreptate am numai eu, doc­

torul şi Voltaire. BEATRICE : Papa, în locul teoriilor, sun

să ne aducă puţ ină şampanie. F A R A D A : Mai tîrziu. Z i - i , doctore.

B R U S T A N : Dumneata domnule docto­rand, ai bir jă? A i prepeli ţe? A i rochii? A i cozonaci ?

F A R A D A : A i prepeliţe, domnule? Dacă n-ai prepeli ţe, de ce umbli să te-nsori?

D O R I N (patetic): Domnilor, sînt un tî­năr căruia vi i torul îi surîde în culori de trandafiri şi crizanteme. Cu aceste culori vreau să împodobesc viaţa lu i Beatrice... să-i pun pe frunte un spec­tru de fericire...

BEATRICE : Sigur, papa ! Dorin, pe lîngă spectru, îmi cumpără şi Huppmo-bi lu l .

D O R I N : A m să-i cumpăr şi un avion, numai de ambiţie.

F A R A D A : Mă rog... D O R I N (grav) : îmi dai fata, ori nu ? F A R A D A : S-o vopseşti dumneata cu

toate culorile ? B R U S T A N (caută în cărţi) : Pardon ! U n

moment... F A R A D A : Nic i un pardon ! A i făcut pe

dracu' ! A i întins zece curse şi am că­zut amîndoi în ele.

B R U S T A N : U n moment ! Să facem o mică presupunere...

F A R A D A (îl ia de nasture): Mă rog, ce presupunere vrei să mai faci ?

B R U S T A N (apărîndu-se) : N u trebuie să ne pierdem cumpătul , coane Barbule ! Să zicem...

31 www.cimec.ro

F A R A D A : Ce sâ mai zicem ? B R U S T A N : Pardon ! Vreau să spun că

am şi eu durerea mea de tată. Iar dumneata, domnule doctorand (la ace­ste cuvinte, Farada părăseşte nasturele lui Brustan, îndreptîndu-se spre Dorin). care nu eşti tată de familie... să nu v i i dumneata aici, să umbli cu fofîrlica...

F A R A D A : Să faci pe gazetaru' cu noi... B R U S T A N : Lasă-mă pe mine ! Să um­

bl i cu fofîrlica... pe la fetele noastre. F A R A D A (gata să-l prindă de nasture) :

Pe la fata noastră. B R U S T A N : Pentru că dumnealui a tre­

cut de zece ori Bosforul, iar eu... am principiile mele, fetele mele. Iar dum­neata care studiezi muşte, purici şi alte gîngănii sâ nu v i i în salonul aristocrat ai dumnealui... să umbli cu goange... cu scamatorii... cu fofîrlica...

F A R A D A (primind pe Dorin de nasture): Pe la fata mea ! Mă rog... să nu faci pe gazetaru' cu mine... pentru că mi se urcă nervii la cap!!!. A m palpita­ţie... şi... va să zică, nu-mi trebuie broaşte, caracati ţe şi alte spurcăciuni în apartamente. Vreau să am ginere pe medicul de boli nervoase... care... cîş-tigă mult...

B R U S T A N (vehement): Şi e nebun ! F A R A D A (lasă nasturele) : Pardon ! Şi

are un sanatoriu pl in de nebuni. BEATRICE : Papa, am şi eu cuvîntul în

această chestiune. F A R A D A : A i cuvîntul, dar n-ai drep­

tate. D O R I N : în casa aceasta, unde şi nasturii

sînt în primejdie, mă declar sub pro­tecţia constituţiei şi a legilor.

BEATRICE (lui Farada): Să ştii că nu pot trăi fără Dorin.

D O R I N : Şi eu nu mai pot trăi fără aju­torul poliţiei.

B E A T R I C E : Papa, du-te şi tu pe te­rasă... să vezi grozăvia ceea cu soarele.

F A R A D A (demn): Mergem, dar nu ne ui tăm la soare.

B R U S T A N : Noi nu sîntem chiori. (Fa­rada şi Brustan trec pe terasă.)

8

(înserează treptat.)

B E A T R I C E : A i văzut ? D O R I N : Da. Mergeau ca doi cocostîrci

după ce au înghiţi t o baltă de peşte. BEATRICE : N u e vorba de felul cum

mergeau.

D O R I N : Dar ? BEATRICE : De inima noastră. D O R I N (mirat): Inima noastră ? Inima

ta, poate ! A mea... de trei sferturi de ceas plînge în genunchi lîngă amorul nostru asasinat.

B E A T R I C E : N u vorbi aşa. D O R I N : Simt că se dăr îmă ceva in

mine... ceva care se transformă în pla­nete, sateliţi, comete... Grozav lucru e să asişti neputincios la dezastrul in imi i tale.

BEATRICE : A m o idee, cu care-1 vom da gata !

D O R I N : Foarte greu ! Ne-ar trebui zece gloanţe de carabină pentru asta.

BEATRICE : A i să vezi. D O R I N : Mica mea Beatrice ! Dacă ai

avea doică şi paisprezece ani, aş re­peta cu tine drama amoroasă din Ve­neţia.

BEATRICE : N u e nevoie de drame. Sint hotăr î tă să fug cu tine.

D O R I N (uimit): Să mă răpeş t i ? BEATRICE : N u ! T u să mă răpeşti ! D O R I N : Uite !... m-ai dat gata întîi pe

mine. BEATRICE : N u glumi ! Spune şi tu

ceva. D O R I N : N u mă pricep... N u cunosc de­

cît fuga în Egipt a Mîntuitorului . BEATRICE : Dacă te pierd, înseamnă

că pierd visul vieţii mele... micul meu Huppmobil !

(A înserat. Penumbră. Apare Ciprian. însoţit de un lacheu. Lacheul îi face semn să intre, apoi se retrage. Ciprian rămine în obscurul antreului.)

D O R I N (speriat) : Beatrice ! BEATRICE : Ce e ? D O R I N : T u ai văzut vreodată răsăr ind

popă din pămînt ? BEATRICE : Ce ai, frate ? D O R I N : Popă e ?... ori umbra somnam­

bulă de pe terasa din Elsinore ? BEATRICE : Sâ aprindem lumina.

(Aprinde lumina, îl vede pe Ciprian.) * Părintele Ciprian ? D O R I N (încremenit) : A auzit de moar-^ tea dragostei noastre şi vine s-o în-

mormînteze. BEATRICE : Poftim, păr inte Ciprian !

[Intră Ciprian.)

9

C I P R I A N (călcînd cu sfinţenie) : N u vă faceţi supărare cu mine.

BEATRICE (făcind prezentările) : Pă r in ­tele Ciprian, parohul nostru. Domnu' doctorand Dorin..

32 www.cimec.ro

D O R I N (repede): A m deosebită stimă pentru cinul preoţesc !

C I P R I A N : M i se pare că... D O R I N (repede): Exact ! U n clopot

de plumb e mai sonor decît unul dc aramă.

B E A T R I C E : U n moment ! Mă duc să-l chem pe papa.

D O R I N : Merg şi eu cu tine. BEATRICE : Rămîi şi ţine de urît pă­

rintelui. (Beatrice merge pe terasă.)

10

(Tăcere grea.)

«CIPRIAN : Dar... ce faci aici, fiule ? D O R I N : Uite, părinte.. . mă căsnesc să

fac pe dracu' ghem. - C I P R I A N : N u vorbi aşa, fiule ! D O R I N (disperat): Ma i lasă-mă, pă­

rinte, cu fiule-n sus, fiule-n jos. Domnii de aci sînt foarte curioşi. A u să creadă că ai fost amantul mamei, iar eu sînt copilul dumitale din f lor i .

C I P R I A N (înspăimîntat, se. închină): Doamne, mari sînt puterile tale !

D O R I N : Dacă ar auzi tata, te-ar îm­puşca pe loc. E grozav de gelos.

11

(Intră Farada, Brustan, Beatrice.)

F A R A D A : î ţ i prezint, doctore, un sfînt ! Părintele Ciprian.

B R U S T A N : încîntat . F A R A D A : A i venit la timp, părinte !

Doctore, du-1 imediat să vadă apu­sul de soare ! O grozăvie ! Să meargă şi domnul Dorin.

•CIPRIAN : A înnoptat.. . F A R A D A : N-are importanţă. De pe

terasa mea, apusul de soare... se vede toată noaptea !

(Brustan, luînd la braţ pe Ciprian şi Dorin, îi duce pe terasă.)

12

F A R A D A : Sînt emoţionat, Beatrice ! BEATRICE : De ce, papa ? F A R A D A (încurcat) : Pentru că : sînt ta­

tăl tău... şi... mă rog, de şapte ani aş­tept decoraţia.

BEATRICE : Vrei să te decorez eu ? F A R A D A (cu lacrimi şi durere de tată):

Beatrice... mă uit la tine şi zic să-l

ia draou' pe pezevenghi. Eu n-am dus măgari i de coadă la apă ! Mă rog... dacă renunţi la Dorin, mîine îţi cum- ^ păr Huppmobilul.

BEATRICE (sărindu-i de gît) : Bravo, papa ! Să trăieşti, papa !

F A R A D A (fericit) : Primeşti ? O, scumpa f mea Beatrice ! Imaginează-ţ i acum, pe deasupra, bucuria mea de tată !

BEATRICE (şireată) : Papa, te rog să-mi ^ cumperi... şi pe Dorin... E mult mai ieftin decît Huppmobilul. Vreau aceste -f două jucării. . . una fără alta n-are nici un farmec.

F A R A D A (dezorientat): Rîzi de mine ? Prefer să-ţi cumpăr întreg pămîntul.. . dar pe individ, nu !

BEATRICE (hotărîtă): Dacă nu vrei... Dorin e gata să mi-1 cumpere.

F A R A D A : Adică... n-ai milă nici de Huppmobil... nici de mine ? Cheamă-1 pe doctor.

BEATRICE : Papa, nu lua hotărîri p r i ­pite.

F A R A D A : A m zis ! Du-te şi cheamă-1 pe doctor. (Beatrice se duce pe terasă.)

13

F A R A D A : Domnule... merge ca o re­gină... dar e proastă ca noaptea.

(Intră în monom : Brustan, Dorin, Bea­trice şi Ciprian.)

14

F A R A D A : Ei ! Ce părere ai, părinte C i ­prian ?

C I P R I A N : Minunat e tot ce vine de la Domnul !

B R U S T A N : Ceva supranatural ! F A R A D A : Auzi, Beatrice. Aşa crepuscul

mai rar. Domnule doctorand, ia pe Beatrice... şi du-te şi mai vezi o dată grozăvia asta.

BEATRICE : Dar ! papa... D O R I N : La ora asta, soarele sforăie cu

pă tura -n cap. F A R A D A (răstit): Du-te, domnule, şi

vezi soarele. Lună, soare... acum ce-o f i !

D O R I N : în noaptea asta mă fac astro­nom.

B R U S T A N : în ochii lu i Beatrice ar tre­bui să priveşti cu luneta...

a - c. 5628 33 www.cimec.ro

F A R A D A : Bravo, doctore ! M ă rog... rămîi cu gura căscată la artificii le ce-ţi fulgeră pr in cap.

B E A T R I C E : Haidem, Dor ine ! (Beatrice şi Dorin trec pe terasă.)

15

B R U S T A N (scoate un carnet din buzu­nar) : U n fleac, pe l îngă ce am în car­neţelul ăsta. A mers discursul ?

F A R A D A : Păi , te cred ! Nişte fraze bune de t ipăr i t la gazetă. M ă rog, Demo-stene e rahat cu apă rece pe l îngă dumneata.

B R U S T A N : Ascultă fraze (citeşte din carnet): U n vis hipnotic zdruncină

4 viaţa.. . sau... toţi potlogarii nu visează decît dansul milioanelor... şi altele.

/Toate astea le-am spicuit din discu­ţiile la legea contra cametei... Nic io­dată nu mă aventurez în primejdia unei discuţii fără să pipăi în buzunar

micul meu carnet enciclopedic. Ţ i -1 pot împrumuta la nevoie. (Bagă carnetul în buzunar.)

F A R A D A : Păr in te Ciprian, sînt la o răs­cruce foarte mare.

C I P R I A N : în tor tocheate sînt căile Sata­nei şi afurisite mîinile lu i .

F A R A D A (către Ciprian): A m zis că sînt la o răscruce foarte mare.

C I P R I A N : Ară ta ţ i pricina pentru care vă osteniţi... şi... poate harul de sus ne va lumina pe toţi.

B R U S T A N : Haru l e aici, în enciclope­dia mea.

C I P R I A N : Amint i ţ i -vă de v ia ţa împă­ratului Solomon...

B R U S T A N : S-auzim ce zice... Unu i avo­cat adesea îi place să se consulte cu împăraţ i i .

C I P R I A N : Solomon a cerut l u i Iehova un singur lucru : înţelepciune.. . să-şi

poată cîrmui supuşii. Văzînd Iehova smerenia acestuia, pe l îngă înţelep­ciune, i-a dărui t herghelii de cai, turme de oi... lapte, miere şi aur.

B R U S T A N : Foarte frumos ! însă... unde e pilda ?

C I P R I A N : Vai de smochinul cel fără rod ! Stăpînul va da ordin slugilor să-l sape din rădăcină .

F A R A D A (mişcat): Vezi? Păr in te le n-are bob de neghină în suflet.

C I P R I A N : Care c pricina ? F A R A D A : Păr in te , ai văzut un peze­

venghi aici ? Individul acesta vrea să se-nsoare cu Beatrice.

C I P R I A N : Şi duduia Beatrice? F A R A D A : Vrea şi ea, arde-o-ar focul ?

Mă rog... n-ai vreun vicleşug să-i dez-. infectăm inima ? C I P R I A N (cinstit): Domnule Farada, ca

slujitor al Atotputernicului, am che­marea să binecuvîntez dragostea, iar nu să o distrug.

F A R A D A (sărind în sus ca fript) : î i tur­t i răm fesul ! Cum, păr in te ? U n popa are har, are binecuvîntări şi... pentru un pezevenghi... pentru un gazetar... care face să am palpi taţ i i , să mi se ridice nervii la cap ?

C I P R I A N : Solomon... F A R A D A : Ce Solomon, păr in te ? S-a is­

p răv i t ! N u mai avem popi... nu mai avem grijanie... nu mai avem anafura... nu mai avem sfinţi... nu mai avem n i ­mic ! Eu cer fum de tămîie să gonim

pe dracu', şi... păr in te le îi dă zor cu laptele, cu caprele lu i Solomon...

C I P R I A N : Domnule Farada... F A R A D A : Fugi ! Să nu m-atingi ! Te-a

cumpăra t spurcatul de doctorand. B R U S T A N : Şi acum v i i cu fofîrlica d u p ă

noi ! F A R A D A (lui Brustan): Doctore, cheamă

imediat pe individ . (Brustan iese pe te¬rasă.)

16

C I P R I A N : Să mă bată Dumnezeu d a c ă pricep ceva.

F A R A D A : Să te mai ba tă şi pe sf inţ ia-ta, că destul m-a bătut pe mine. (Intră-

Brustan, Beatrice, Dorin.)

17

F A R A D A (cu diplomaţie, către Brustan).-

M ă rog... şi zi... aşa cu Solomon. B R U S T A N (cu dedesubturi) : Solomon ca

Solomon... Dar să vezi buclucul cu fata. lu i Solomon...

F A R A D A : E i , nu mă înnebuni ! (Rîzînd' grozav de fals.) Cum vine asta ?

B R U S T A N : Să vez i ! Vine a ş a : peze-venghiul începe să umble...

F A R A D A : Pe la fata lu i Solomon... B R U S T A N : Aşteaptă ! Solomon zice:

bun ! Şi ha ţ ! îl prinde pe pezevenghi în cursă.

F A R A D A : Te cred. Ha ţ , şi gata ! la pu­tina cu mură tur i ! Pe urmă, i-a t ă i a t nasul ?

34 www.cimec.ro

B R U S T A N : Să vezi ! După ce Solomon face : ha ţ !, l-a tocat bucături şi l-a dat la cîini.

F A R A D A : Ei , nu mă înnebuni chiar de tot ! Aşa, păr inte Ciprian ?

C I P R I A N : Ceasul acesta multă bucurie aduce lui Belzebut.

D O R I N : Şi multă amărăciune mie ! F A R A D A (lui Dorin): Mă rog... adică...

eu şi doctorul sîntem Belzebut ? BEATRICE : Papa, respectă ospitalitatea. F A R A D A : Beatrice, nu uita ce ţ i -a fă­

găduit Solomon adineauri... BEATRICE : A i înnebunit , papa ! (Iese

pe uşa din dreapta salonului, furioasă.)

18

F A R A D A : Poftim ! « Imagina ţ i -vă acum durerea mea de tată.

B R U S T A N : Curaj, coane Barbule ! D O R I N : Domnilor, vă pur ta ţ i bir jăreşte

cu fericirea lu i Beatrice... Nu-mi iau răspunderea dezastrelor sentimentale ce vor urma.

B R U S T A N : Pardon, pardon ! F A R A D A (agresiv) ; Mă rog... dumneata,

care faci cinematograf în nasul meu... D O R I N : Vă rog ! O singură întrebare. . . F A R A D A : Cum ? Ia scoate enciclopedi­

cul, doctore ! Să-mi dai şi mie o copie de pe el !

B R U S T A N (dîndu-i carnetul): Arde-1, coane Barbule !

F A R A D A (deschide la întimplare şi ci­teşte furios): Domnule, cască urechile.

Omul cînd îmbătrîneşte Pune-i paie şi-l pîrleşte, Că de geaba mai trăieşte !

(Ciprian şi Dorin rîd.)

F A R A D A (în culmea zăpăcelii): Ce e asta ? Pe cine pîrleşti, doctore ? Ce prăpăst i i îmi dai să citesc, domnule ? (Dă cu carnetul de pămînt.) F i - ţ i -ar pomelnicul al dracului !

B R U S T A N (se repede şi-l ridică): Par­don ! A i nimerit la capitolul proverbe­lor.

F A R A D A (turbină): A m nimerit la dracu' să te ia ! Ce proverbe, dom­nule ? Se prăbuşeşte pardoseala sub p i ­

cioare... M-a i făcut de ocară, domnule... pe mine... care am trecut de zece ori Gibraltarul ! Iadul să te-nghită cu ca­tastiful dumitale cu tot !

B R U S T A N (către Dorin): Domnule... după cele petrecute

F A R A D A (indreplîndu-şi furia asupra lui Dorin): Dumneata, care umbli cu fo­fîrlica...

D O R I N : Domnilor... (Merge la sonerie şi sună prelung.)

F A R A D A (vrînd să-l prindă de nasture): Te dăm pe mîna poliţiei.

B R U S T A N : Fă ră catastrofe, coane Bar­bule ! (Apare un lacheu.)

D O R I N (lacheului) : Dă-mi jobenul şi mănuşile. (Lacheul iese.)

F A R A D A : Aha-ha-ha ! Păi , te cred ! B R U S T A N : H a ţ : şi la putina cu mură­

turi ! (Lacheul îi dă lui Dorin jobenul şi mănuşile, apoi rămîne în antreu.)

D O R I N : Domnilor catîri, măgarul a ple­cat. (Iese.)

19

B R U S T A N , F A R A D A (se privesc uluiţi). F A R A D A : Ce a zis ? B R U S T A N : Mai nimic... ceva din zoolo­

gie.

F A R A D A : Aşa ? (Intră Beatrice.)

20 BEATRICE (nevăzînd pe Dorin): Unde

e Dorin ? F A R A D A (minte): A spus că nu-i place

şampania.. . şi a plecat ! BEATRICE : Minţi , catîr încăpăţ înat !

(Iese glonţ în fund.)

2 1

C I P R I A N (îşi face cruce). F A R A D A : Ce-a zis? B R U S T A N : Tot ceva din zoologie. F A R A D A : Eee ! Atî ta zoologie nu-mi

place ! Asta e ! B R U S T A N : Sigur ! Aia e ! (Pune punct

cu degetul în aer.)

C O R T I N A www.cimec.ro

A C T U L A L T R E I L E A

Aceeaş i cameră modestă , în care lucrează Rodica şi învaţă studentul Dorin.

1

RODICA (smgură, cînlă şi lucrează. Răs­foieşte un jurnal de mode, apoi, lăsîn-du-l brusc, imithid pe Beatrice): Va i , ce vocabular ! A h , ce vulgari tă ţ i ! (Na­tural.) N - o i f i avînd eu vocabular, dar am ochi albaştri !

(Intră Tîştiul.)

2

Ţ Î Ş T I U L : Săru ' mîna ! RODICA (întinzîndu-i mîna): Sărut-o,

ţîştiule, că meri tă ! Ţ Î Ş T I U L (intimidat, vrea să prindă mîna

oferită, dar revocă gestul imediat). RODICA (reluînd lucrul) ; Eşti prost,

puştiule ! Niciodată n-ai sărutat o mînă ?

Ţ Î Ş T I U L : Ba de cîte ori ! A m făcut bă­tătur i la buze pupînd laba lu i jup înu ' !

(Intră Beatrice.)

3

BEATRICE : Dor in n-a venit încă ? RODICA : N u ! BEATRICE (ezitînd): Dacă vine... te rog

să-i comunici că mă întorc numaidecît. . . să mă aştepte aici !

RODICA : Cu plăcere ! BEATRICE : Mulţumesc ! (Beatrice iese

repede.)

4

RODICA : Ce s-o fi-ntîmplat ? (întrebîn-du-l mai mult din ochi.) Ei ?

Ţ Î Ş T I U L : A m venit să iau fracul. R O D I C A : Eşti nebun? Ţ Î Ş T I U L : Da ! Jupînul zice că v-a în ­

chiriat fracul numai pe trei ceasuri. RODICA : Jup înu l tău e un dobitoc !

Ţ Î Ş T I U L : Dobitoc cu tîrnafes !... aşa-i zice cucoana dumnealui ! N o i l-am bo­tezat mai scurt: zdîrnafeţul !

RODICA : Du-te şi spune-i să mai aş­tepte !

Ţ Î Ş T I U L : M a i bine aştept eu aici ! RODICA : Ia şi tu un scaun. (Ţiştiul

şade.) Cînd ieşi calfă ? Ţ Î Ş T I U L : Oho-oho ! Croitoria e meserie

grea, zice zdîrnafeţu' . P înă acum abia am învăţa t să mătur , să mestec în oale... şi să cos cîte un nasture. Partea asta a croitoriei se numeşte tăvăleală .

RODICA : După asta ce urmează ? Ţ Î Ş T I U L : După tăvăleală, scăldăm

broscoii... copiii zdîrnafiţei... numai bur tă şi cap... le spălăm scutecele... (Oftează.) Croitoria e meserie grea ! (Se ridică.)

R O D I C A : Pleci? Ţ Î Ş T I U L : Da !... mi-e frică de cotono­

geală... V i u mai tîrziu. Săru' mîna.

(Jiştiid iese. Rodica lucrează mai de­parte.)

5

Pe neaşteptate, uşa se deschide brusc şi apar două capele — Farada şi Brustan.

B R U S T A N } : V " a m P " n s !

RODICA (speriată, dă un ţipăt, Bru­stan şi Farada apar întregi în casă).

F A R A D A (întreabă pe Brustan): I-am prins ?

B R U S T A N (ferm): I -am prins ! (Ambii cercetează atelierul cu privirea.)

F A R A D A : M ă rog, unde i-am prins ? B R U S T A N : A i c i e un mister ! Parc-am

trăi în catacombele pungaşi lor i ta­lieni !

F A R A D A : Misterul e în buzunar la mine, scris cu creionul pe cutie !

B R U S T A N : Cum asta?

36 www.cimec.ro

F A R A D A : Adresa pezevenghiului, scrisă pe cutia lulelei, ori e greşită, ori e veche ! N u văzuşi ? E şi mîzgăli tă !

B R U S T A N : N u se poate, coane Bar­bule !

F A R A D A : Dar nu vezi, doctore, că aici se fabrică pălări i de damă ?

B R U S T A N (Kodicăi): Stimată domni­şoară, vă rog, daţ i -mi voie să fac o mică teorie domnului...

RODICA : Cu plăcere ! Mă înnebunesc după teorii şi antricoate de viţel !

B R U S T A N : Va să z i c ă : b u n ! RODICA : Foarte drăguţă teorie ! B R U S T A N : Pardon, pardon ! A m zis :

bun ! RODICA (rîde şi aplaudă) : A h ! ce mult

îmi place !... De ce nu vrei s-o cînţi la patefon ?

B R U S T A N (lui Farada): Vezi, domnule, că-i place ? M a i departe !

F A R A D A : Mai departe: o gogomănie nemaipomenită ! Asta e !

B R U S T A N : Ne pare foarte rău, st imată domnişoară.. .

F A R A D A (care a văzut planşele cu flu­turi pe pereţi) : Uite-1, domnule !

B R U S T A N (răsucindu-se): Unde e ? H a ţ ! — şi cu el la put ină !

F A R A D A : L-am prins ! B R U S T A N (zăpăcit): Ce ai prins, dom­

nule ? F A R A D A : Goangele individului ! B R U S T A N : Goange ? Pune mîna pe ele! F A R A D A (arătînd fluturii): Vezi acolo? B R U S T A N : Gîngănii le alea uscate, în­

fipte în scobitori ? F A R A D A : Da ! sînt gărgăunii pezeven­

ghiului ! Animalele pe care dorea să le transporte în casa mea ! Să-mi spurce mie casa cu lighioane !

B R U S T A N : Bun ! A m pus mîna pe goange ! Ne mai trebuie pezeven-ghiul !...

F A R A D A (zărind geanta Rodicăi pe di­van) : Uite o geantă, doctore ! Fac prinsoare că e pl ină cu mister^, cu asta... cu arhivă ! Pune mîna pe ea !

RODICA (iluminată, descoperă enigma) : Aaa ! Stai ! Acum ştiu ! Dumneata eşti ăla care întoarce genţile femeilor pe dos ! Să nu te atingi de geanta mea, că zbori m pielea goală pe fereastră ! (Ascunde geanta.) Uite cine să-mi în­toarcă geanta pe dos ! U n animal ne-placentar ca dumneata !

F A R A D A : Mă rog... eu nu vînd plă­cinte !...

RODICA : Lasă că te cunosc ! Eşti hipo­potam, ornitorinc, girafă ! Te cunosc ca pe iapa albă !

B R U S T A N (rîde prosteşte). RODICA (lui Brustan) : Iar dumneata ce

rîzi ca proasta-n bîlci ? F A R A D A (rîde zgomotos). RODICA : Uite, mastodonţii dracului ! F A R A D A : Stimată domnişoară.. . RODICA : Hai ! — scurteaz-o ! Dumneata

rupi nasturii de la pantalonii vecinilor, îţi rozi unghiile, mănînci sîrmă ghim­pată, înghiţi ace... şi umbli cu izmenele pe b ă ţ !

B R U S T A N : Pardon, pardon ! Dumnealui este...

RODICA : Dumnealui este un catîr şi dumneata o vacă !

F A R A D A (scos din fire): Scoate enciclo­pedia, doctore !

RODICA : Ce-ai zis ? Ce să scoată ? După ce atentaţ i la nasturii unei fete, acum atentaţ i şi la onoarea ei ? (Se repede, ia papucii şi aruncă unul în capul lui Brustan, altid în capul lui Farada.) Na ! M a i scoate pe Scara-oschi, dacă te ţin curelele ! Derbedei­lor !

F A R A D A : Vezi, doctore, dacă te bagi orbeşte în catacombe ?

B R U S T A N : Stimată domnişoară, eu zic : bun !

RODICA : Z ic i pe dracu' să te pieptene ! F A R A D A (fricos): M ă rog... fiţi gen­

tilă... şi... să zicem : bun ! RODICA : T u să nu deschizi botul ! Ba­

lenă libidinoasă ! B R U S T A N : Lasă-mă pe mine, coane

Barbule ! RODICA : Lasă-1 pe ăsta, să vedem ce

brînză face ! B R U S T A N : Pardon ! N o i căutăm adresa

individului , adică a doctorandului Do­r in . I-am luat adresa de pe un docu­ment istoric, ce se află în buzunar la conu' Barbu !

RODICA : Căutaţ i pe domnul Dor in ? F A R A D A 1 n | B R U S T A N 1 : u a • RODICA : Şi credeţi că e pitulat în

geanta mea ? Of ! caracati ţe idealiste! O femeie îşi poar tă iubitul în inimă, nu în geantă ! N ic i nu-1 cunosc pe acest domn.

F A R A D A : Dar... cu lighioanele astea cum rămîne ?

RODICA : După cum vedeţi , eu sînt mo­distă. A i c i am diferite specii de lepi­doptere care-mi servesc la... garnituri

37 www.cimec.ro

fanteziste pentru ultimele modele de pălăr i i !

B R U S T A N : Bun ! Dar etichetele cu cla­sificarea acestor animale ? Păi vezi ?! Asta miroase a mister... a muzeu... a doctorand !

F A R A D A : A catacombe ! RODICA : Miroase ! Vo i aţi plecat să

mirosiţi locuinţele oamenilor ? B R U S T A N (lui Farada): S-o luăm cu

diplomaţie, că spune tot ! (Rodicăi.) Pă... păpuşă adora tă ! N o i vrem... adică te rugăm... nu ! N u e bine !

RODICA (amuzată) : Ce fals miaună co­toiul dracului !

F A R A D A : Mă rog... pă... păpuşă foarte adora tă ! N u vrei să tr imitem papucii ăia la pingelit ? Eu plătesc !

RODICA : Ce bufniţă intel igentă ! B R U S T A N : Scumpă dudui ţă ! N o i sîn-

tem aşa... sîntem foarte... foarte crai cu fetele ! (Tot timpul acestor demon­straţii. Farada şi Brustan fac exhibiţii plastice cu degetele prin aer.)

F A R A D A : Te cred ! Doi crai de la Ră­sărit...

RODICA : A trecut Crăciunul ! Vo i co­lindaţi cu steaua in mij locul veri i ?

B R U S T A N : No i sîntem nişte crai... fără stea... care caută un pezevenghi. Scumpă stea... N u ! scumpă păpuşă.. . foarte adorată. . . cu stea în frunte ! (Energic, arătînd divanul.) Aşa e că în ieslea asta doarme doctorandul Do­r in ?

RODICA : Monstrule ! Acolo e un altar pe care ard în fiecare noapte două inimi în spuma... cusută şi cîrpitâ de mine ! Idiotule !

F A R A D A : Păzea, doctore, că te arde cu papucu' !

RODICA : Casa asta e sfîntă, rinocer cu două coarne în frunte !

F A R A D A : Să ştii că am nimerit în t r -o biserică de adventişt i ! Numai descreie­raţii ăia se închină în pat, sub pat !

B R U S T A N : Fetiţă... copilă foarte... foarte fascinantă !

F A R A D A : Copiliţă foarte... f... B R U S T A N (supărat): Coane Barbule !

N u poate să înt indă creştinul o cursă că, zdranc !, ai şi sărit în ea ! (Rodi­

căi.) Mă ridic împreună cu... cu ăsta..., z i - i pe nume !

F A R A D A : Scoate, domnule enci... (A şi primit o palmă de la Rodica.)

B R U S T A N : Ce a fost ? F A R A D A : Steaua asta e foarte scăpără­

toare !

RODICA (lui Brustan) : Zbiară , domnule ! Te ridici . . .

B R U S T A N : Şi zic : fetiţă foarte... (com­pletează cu gestul)... ai nişte ochi foarte... (gest)... care mă fac foarte... (gest).

F A R A D A : Şi nişte papuci foarte... (gest) şi o pa lmă foarte... (gest) care aş dori să-l facă şi pe avocat foarte... (gest).

RODICA : Mai am nişte scaune şi far­fur i i foarte... (Gest.) Sînt bune pentru spinarea voastră !

B R U S T A N : Dacă ne spui adevărul. . . uite... îţi cumpăr un ciorap !

F A R A D A (rîde): Eee ! Doctore! U n p i ­cior i-1 laşi gol !

B R U S T A N : U n ciorap şi o j a r t i e ră ! RODICA : Zgîrci t mai eşti ! Pe nevastă-

ta o îmbracă pe j umă ta t e ? F A R A D A : Apăi , doctore, asta nu mai e

cursă ! ăsta e amor ! Dacă e vorba, eu îi cumpăr trei ciorapi !

RODICA (amuzîndu-se): Ştii că eşti nostim, coane Barbule ?

F A R A D A : Dacă vrei, îţi cumpăr nişte cercei... foarte... foarte mari şi roşii !

B R U S T A N : Pardon ! Dumneata corupi minorele, coane Barbule ! (Către Ro­dica). Copilă foarte adorată. . . Dacă vrei... îţi cumpăr... un pantof şi o minuşă gr i ! Foarte gr i !

F A R A D A : Asta nu se poate ! Doctore ! Faci pe filfizonu'... pe monstru'..., umbli cu fofîrlica pe la catacombe !

RODICA : Domnilor, sînteţi nişte animale foarte cumsecade ! N u vă pot f i însă de nici un folos. Aşadar , căra ţ i -vă ! Spăla ţ i putina ! Ha i ! Dacă vă găseşte bărbatu-meu aici... vă jupoaie de v i i şi vă bagă la sa ramură ! (Bătaie în uşă.)

B R U S T A N : Păzea, coane Barbule ! F A R A D A : Să nu deschizi ! B R U S T A N (răstit): Ce... vrei să int răm

sub pat ? Să facem deranj ? RODICA : Staţi frumos ! Văd eu acum

cine e ! (îşi aranjează părid, apoi merge spre uşă.)

F A R A D A : N-am decît o scobitoare asupra mea !

B R U S T A N : Dar eu ! A m uitat briceagul cu trei l imbi şi un burghiu la bucă­tăr ie !

RODICA (la uşă): Cine e? C I P R I A N (afară): Eu ! RODICA (recunoaşte glasul): A ! De ce

mai aştepţi ? In t ră ! (Intră Ciprian cu o farfurie acoperită cu o basma. Stupe­facţie la cei doi.)

38 www.cimec.ro

C I P R I A N (intimidat) : Pacea Domnului... F A R A D A 1 B R U S T A N I ( t u $ e s c semnificativ, dîndu-şi

cu coatele). C I P R I A N : Vă deranjez poate ! F A R A D A ! / , , , • ) m i B R U S T A N f <af*cţ*fi): N u ! C I P R I A N : Cu mila Domnului, iar ne-am

întîlnit ! F A R A D A (lovind pe Ciprian cu palma

peste pîntec): Eee ! M ă rog... umbli cu fofîrlica !

B R U S T A N (mîngîindu-i barba): ...pe la catacombe !

C I P R I A N (pierdut): Nu... nu pricep ! F A R A D A (ridică şervetul şi vede coliva

in farfurie): S-a isprăvit ! Eşti per­vers, părinte, umbli cu coliva pe la fete !

C I P R I A N : A m adus puţ ină colivă pen­tru domnişoara !

RODICA (ia farfuria şi o pune în dulap) : Mulţumesc, păr inte !

B R U S T A N : S-a isprăvit ! Dumneata co­rupi minorele cu obiecte bisericeşti !

RODICA : Domnilor, părintele e un sfînt !

C I P R I A N (se închină): Doamne, mari sînt puterile tale !

RODICA : Păr inte , pălăr ia încă nu e gata ! A m avut foarte multe comenzi şi probe. Peste un ceas o aduc eu !

C I P R I A N : N u vă osteniţi ! Cu mila Domnului, mă reped tot eu !

RODICA : Bine, păr inte ! C I P R I A N : Pacea Domnului ! (Iese.)

F A R A D A : Ce şnapan de popă, domnule ! Iată unde merge coliva credincioşilor !

B R U S T A N (a ochit cărţile lui Dorin pe etajeră) : Coane Barbule !

F A R A D A : Ce e, doctore ? B R U S T A N : A m pus mîna pe mister ! F A R A D A (gata să leşine): întî i pune

mîna pe papuci ! B R U S T A N : Pe etajera ceea sînt cărţile

pezevcnghiului ! F A R A D A : Pune mîna pe ele ! RODICA : Ce face ? Monstrule ! Vrei

să seduci pînă şi o etajeră cu cărţi ? Bestie nevertebrată ! Să nu te apropii. că pleci cu nasu-n buzunar şi măselele în batistă !

B R U S T A N (împinge pe Farada): Păpu-şică...

F A R A D A (la fel): ...foarte mică !... B R U S T A N (la fel): Să ştii că nu ne e

frică ! RODICA : Aşa ? F A R A D A 1 - .

BRUSTA.NJ (vmpingmdu-se reciproc in faţă) : Foarte aşa !

RODICA : Bine ! (Caută ceva.) B R U S T A N : No i nu sîntem terchea-

berchea, doi lei perechea ! No i stri­ga ui...

RODICA (a găsit băţul de scuturat pre­şurile) : Vă ară t eu ce să strigaţi ! Afară !

F A R A D A 1 c - , . , / J ? . B R U S T A N I : 1 1 1 1 (tiecare se re­

trage spre uşă, împingînd pe celălalt în faţă.)

F A R A D A : Să nu dai, că te scuip ! RODICA (croindu-i pe fiecare): N a !

Na, şi pentru acasă ! Acum strigaţi ! B R U S T A N (vrea să iasă, dar Farada îl

opreşte, vrînd să fugă întîi el): La-să-mă, domnule, să ies ! N u vezi că sînt grăbit ?

F A R A D A : Mă rog... eu sînt foarte grăbi t !

RODICA (îi croieşte pînă-i dă pe uşă afară. Din prag) : Aşa !

B R U S T A N (afară): Dă- i drumul, şofer ! (Farada şi Brustan pleacă, în claxoane teribile de maşină.)

S

RODICA (singură) : Elefanţii dracului ! Le scuturai hainele pe gratis ! (Face ordine în casă, apoi şade iar la lucru. Pauză mică. Claxon afară. Intră Bea~ trice.)

9

BEATRICE (rămîne o clipă în prag, apoi înaintează): Tot n-a venit ?

RODICA : Abia au plecat ! BEATRICE : Cine ? RODICA : Două pupeze cu moţ ! Ştiu

că le-am făcut poftă de mîncare ! BEATRICE : Credeam că Dorin... RODICA : Dorin... domnul doctorand n-a

venit încă ! Dar trebuie să pice din-tr-un moment într-al tul . Luaţi loc !

BEATRICE (şade) : Mulţumesc ! (Pauză.)

39 www.cimec.ro

RODICA (cu ochii pe lucru): Aţi luat loc ?

BEATRICE : Da ! RODICA : îmi pare bine ! (Pauză.) BEATRICE (îţi face vînt cu evantaiul). RODICA : Aveţi evantai ? BEATRICE : Da ! RODICA : îmi pare bine ! (Pauză.) BEATRICE (tuşeşte). RODICA : Aveţi guturai ? B E A T R I C E : P u ţ i n ! RODICA : îmi pare foarte bine ! (Tu­

şeşte.) BEATRICE (schimbînd vorba): E foarte

plictisitor să aştepţi pe cineva ! RODICA : A i dreptate ! Parcă te rîcîie

la ficaţi ! Dumneata ai noroc... Şezi la adăpost ! Pe cînd eu... de cîte or i n-am îngheţat in fr ig şi ploaie la umbra unui colţ de s t radă ! — fără umbrelă.. . fără galoşi... fără multe, multe, multe !

BEATRICE : Prostie . curată ! RODICA : Aşa ziceam şi eu, al tădată. . .

cînd nu cunoşteam dragostea ! Dar de cînd o cunosc... mi s-au răs turnat principiile !

BEATRICE : Ştii să lucrezi pălări i ? RODICA : Da ! A m metoda mea, în t r -o

pălăr ie bag foarte multe idei şi foarte puţ ină aţă... Recurg la şmecheria asta pentru că n-am maşină proprie... dau la maşina unei vecine !

BEATRICE : Frumos ! O servitoare harnică !

RODICA (resemnată): Ce vrei? Trebuie să trăim şi noi... foraminiferii !

BEATRICE : Dumneata... eşti o fetiţă inteligentă... însă n-ai educaţie !

RODICA : N - o i f i avînd educaţie... madam !. N u ştiu să citesc franţu­zeşte !... am în schimb alfabetul dra­gostei în sînge ! Aşa sînt eu !

B E A T R I C E : Nimic de zis ! Totuşi.. . vo­cabularul dumitale...

RODICA : Vocabularul meu e în inimă... cu inima ; dacă vreau, traduc un bărbat în toate limbile !

BEATRICE (schimbă vorba): Dor in ci­teşte mult pentru doctorat ?

RODICA : Ehe ! Paşte, murgule, iarbă verde !

BEATRICE : Cum ? RODICA : Abia e înscris în primul an... BEATRICE (surprinsă): N u trece exa­

menul de doctorat acum ? RODICA : Da' ce crezi dumneata, că

doctoratul e floare la ureche ? A i idee de ce va să zică regnul animal, ve­getal, cu toate încrengături le şi atî tea alte drăcii din univers ? Ehei ! E grea botanica şi zoologia !

B E A T R I C E : Ştii că ai haz? Cine te-a informat că Dor in nu ia doctoratul în toamnă ?

RODICA : Cum cine ? ! Degeaba crezi că vînez eu dumineca lăcuste şi d i ­ferite coleoptere pe la Băneasa ? Dum­neata ai văzut un infuzor sau un fora-minifer ?

BEATRICE : N u ! RODICA : A i auzit de diatomee, madre-

pore, corali, actinii ? B E A T R I C E (rece): N u ! R O D I C A (disperată): Atunci dumneata

la ce mai trăieşti , dacă nici de actinii n-ai auzit ?

B E A T R I C E : Tră iesc foarte bine şi fă ră actinii !

RODICA : Act ini i le trăiesc şi mai bine fără dumneata. (Cu avînt.) O ! D a c ă ai cunoaşte romanele, crimele, aven­turile din adîncul măr i lor ! Acolo e o lume mult mai zbuciumată şi mai fermecătoare decît a noastră ! Infuzori i , foraminiferii , actiniile sînt un fel de modiste ale oceanelor, nişte fetiţe care trăiesc din dragoste şi muncă ! î n d e ­plinesc şi ele un scop universal !... După moarte, cu micuţele lor t rupuri , r idică stînci uriaşe... din care sînt t ă i a t e palatele şi templele de azi ! D i n trupurile lor moarte în supreme îm­brăţişări , se cioplesc lespezi de mar­mură şi statui glorioase !... Aceşti să r ­mani foraminiferi iubesc şi ei... şi mor neplînşi, necunoscuţi şi uitaţi acolo jos ! N-au cimitire, nici preoţi , nici candele... Ce soartă amară ! Şi eu sînt o actinie... care coase pălăr i i şi cîrpeşte ciorapi !

BEATRICE : Prostii ! RODICA : Te rog să nu mă insulţi î n

zoologie... că, de ! BEATRICE (ironic) : N u mai spune ! RODICA (imitînd-o): Uite că spun l

(Natural.) Miorlăi ca o pisică în pos­tul mare !

BEATRICE (întorcmdu-i spatele): Obraz-nico !

RODICA : Repede întorci contrapunctul î Parc-ai f i sfîrlează !

BEATRICE : N u meriţ i altceva ! RODICA : Domnişoară Beatrice ! (Bea­

trice tace.) Duduie Beatrice ! BEATRICE : N u isprăveşti odată ? R O D I C A : H o ! N u te repezi a ş a j

Amîndouă sîntem femei... şi sper s â ne înţelegem frumos !

BEATRICE : Eu nu sînt femeie ! RODICA : Scîrţ ! Da' ce dracu' eşti ? BEATRICE : N-am să dau socoteală unei

cenuşărese ! Scurt !

40 www.cimec.ro

RODICA : Păi ! Pupă-mă, Mia i , că te tai ! Ţi s-au aprins şi dumitale căl-cîieJe după... (Beatrice tace.) Nespa, marmazel fîrlinfus ?

B E A T R I C E (izbucnind): Idioato ! RODICA (imitînd-o): Vai , ce vocabular! B E A T R I C E : Dobitoaco ! (Se plimbă ner­

voasă, şade iar.) RODICA (serioasă): Domnişoară Bea­

trice ! B E A T R I C E : N - a i isprăvit cu bădă ră ­

nii le ? RODICA : Tocmai — voiam să schim­

băm subiectul... B E A T R I C E : N u eşti capabilă să vor­

beşti altfel ! R O D I C A : Ba da ! Să mă auzi noaptea !

M ă exprim numai cu lacrimi şi sus­pine ! Dar am o greşeală de ortografie: . . . întotdeauna pun punct cu papucul !

BEATRICE : Mă mir că nu plesneşti cînd pronunţ i cuvîntul ortografie!

RODICA : N-ar trebuie să te m i r i ! Domnul Dor in pretinde unei servitoare trei lucruri : să ştie că în univers

există punct şi virgulă ;că toţi croitorii , şi băcanii sînt nişte porci nevertebraţ i şi, în sfîrşit, să cunoască ouăle clocite fără să le spargă !

BEATRICE : Eşti de mult în serviciul lu i Dor in ?

R O D I C A : De trei ani ! B E A T R I C E : Da ? Trebuie să te plă­

tească bine ! R O D I C A : Foarte bine ! A m o leafă...

cît pomana ţigănească ! BEATRICE : Are bani mulţi , Dor in ? RODICA : Ca la turci ! Mă mir că nu

l-au strîns hoţii de gît ! BEATRICE : Serios ? E cheltuitor ? RODICA : Nemaipomenit ! înghi te banii

cu lingura... BEATRICE : De unde are averea asta

formidabilă ? R O D I C A : Cum de unde ? D i n America !

Orice zgîrî ie-brînză are un unchi în America, putred de bogat şi sterp !

B E A T R I C E : Dar femei... femei are, Dor in ?

R O D I C A : Femei ? Ca frunza şi ca iarba ! în fiecare noapte se petrec orgii groaznice aici !... V i n milioane de femei şi domnul Dor in le dezbracă pe toate..., pe urmă... le-mbracă la loc ! Ui te aşa le face pînă dimineaţa. . . cînd încep sinuciderile ! Sute de femei se sinucid din cauza lui ! înghi t sco­bitori simple, fără pic de salam ; mănîncă farfuri i , goange, şervete, sacîz !... unele se otrăvesc cu mucuri

de ţ igări !... iar altele ori se s t r îng de gît, ori nu se mai strîng !

B E A T R I C E : A d e v ă r a t ? RODICA : N u mai pun la socoteală fe­

meile ţ inute de bărbaţ i în lanţ ca sâ nu dea fuga aici !

BEATRICE : Extraordinar ! RODICA : Dumneata îl iubeşti mult pe

domnul Dor in ? B E A T R I C E : De ce î n t r e b i ? RODICA : Pentru că eu îl iubesc foarte

mult... B E A T R I C E : Dar e l? RODICA : Dînsul mă admiră. . . din punct

de vedere botanic ! BEATRICE : Astea sînt palavre ! RODICA (revoltată): Palavre numeşt i

dumneata sentimentele mele zoologice ? Atunci n-ai idee de botanică !

B E A T R I C E : De cîţi ani e ş t i ? RODICA (pornindu-se pe plîns): A b i a

nouăsprezece ! B E A T R I C E : De ce plîngi ? RODICA : Cum să nu pl îng dacă am

numai nouăsprezece primăveri . . . u n vagon de inimă... şi nici un pic de noroc ! Pe cînd dumneata... primeşti norocul de-a gata... în frac ! Pe mine şi pe biata Iosefina mai bine nu ne mai făcea mama ! Ştiu : v ia ţa are ne- ^ voie de victime... de foraminiferi şi efemeride... are nevoie de in imi sfîşiate ca să poată scrie o pagină de istorie universală ! Pentru asta... noi infuzori i pl îngem în tăcere... pl îng şi cos ! Sîntem mici... fără apărare. . . şi t ică­

losul de univers scrie istorie cu inimile noastre !... Soarta mea e şi mai crudă !... Eu şi Julieta am fost seduse de la paisprezece ani... purtam coade pe atunci ! De la paisprezece ani scriu istorie universală.. . zi şi noapte... cu acul şi cu inima !

BEATRICE (vrea s-o mingile): N u mai plînge !

RODICA : Să nu m-atingi ! N u te b ă g a dumneata în istoria mea !

BEATRICE : Vreau să te consolez ! Te-ai liniştit ?

RODICA : în sfîrşit !... ce-a făcut Iose­fina, Berezina... oi face şi eu !

B E A T R I C E : Sigur că da ! RODICA : Pr in urmare... te măriţ i cu

doctorandul ? ! Dacă vrei să te faci cît mai plăcută în ochii doctorandului, să-i menajezi capriciile !

BEATRICE : Zău ? ! RODICA : Are anumite curiozităţi.. .

anumite atavisme... superstiţii ! D e pildă... iubeşte alvaua !

B E A T R I C E : Cum asta?

41 www.cimec.ro

RODICA : N u ţi-am spus ? — supersti­ţii ! Crede că alvaua e regina hare­mului de coloniale şi delicatese... şi are darul miraculos de a potoli foamea muritorilor cînd e întrebuinţată cu pîine !

BEATRICE : U n obicei cît se poate de urît !

RODICA : încă să vezi ! E nebun după salamul de Sibiu !

BEATRICE : Da ? RODICA : Cum îl zăreşte în vitr ina

vreunei băcănii, numaidecît se desco­pere : zice că e regele mezelurilor !

BEATRICE : Astea sînt deprinderi păgîne !

RODICA : Sigur ! E un păgîn şi j umă­tate ! Brînză de burduf... o înghite cu burduf cu tot !... iar pe cea de pu­tină... e în stare să mănînce întîi putina şi pe urmă brînză !

BEATRICE : Vai ! Dar e îngrozitor ! RODICA : Cît despre lichide... nu mai

vorbim ! A citit într-o carte că toate lichidele, supranumite licori sau spir­toase, numai în stomacul omului se află în stare de echilibru. Şi el... cum vede un lichid... numaidecît îl toarnă la echilibru !

B E A T R I C E : Prin urmare... bea? RODICA : Niciodată apă ! Zice că apa

n-are echilibru şi e făcută de Dum­nezeu pentru pompieri şi aghiasmâ !

B E A T R I C E : Destul ! N u mai vorbi ! Ce spui dumneata sînt lucruri imposibile !

RODICA : Te rog să-l iubeşti mult... să-l îngrijeşti bine ! Vreau să-l ştiu fe­ricit.. . îmi dai voie să-ţi văd picioa­rele ? L u i îi plac picioare fine şi nervoase... aşa ca ale mele !

BEATRICE : Şi asta ştii ? RODICA : Ascultă bine ! Dacă l-oi

vedea slab, jigărit . . . te distrug din univers !

B E A T R I C E : Iar încep i? RODICA : De trei ani de zile eu sînt

mama lui . . . doar că nu i-am dat să sugă ! A i înţeles ? Ce te chiorăşti aşa la mine ? N-a i mai văzut mamifere ? Acum te las un moment singură. Mă duc să trag nişte tighele la maşină... aici vizavi. Pune zăvorul şi să nu dai drumul decît doctorandului ! (lese.)

10

BEATRICE : Bine c-a plecat ! (Răsfo­ieşte cîteva cărţi de pe etajeră, pe

urmă şade pe divan. Intră Ţîştiul.)

11

Ţ Î Ş T I U L (văzînd că nu e Rodica, rămîne timid lîngă uşă): Săru' mîna !

BEATRICE : Pe cine cauţi ? Ţ Î Ş T I U L : Pe domnul Dorin. BEATRICE : Lipseşte. Ţ Î Ş T I U L (oftează): Vai de ciolanele

mele ! B E A T R I C E : Ce treabă ai cu dînsul ? Ţ Î Ş T I U L : Să-mi dea un frac. B E A T R I C E : Ce frac? Ţ Î Ş T I U L : Păi... a închiriat de la j u -

pînu' un frac pe trei ceasuri... zicea că merge să se-nsoare cu o damă extrafaină ! Vezi dumneata... trei cea­suri au trecut de mult !

BEATRICE (pălind): Aiurezi, băiatule ! Dorin are zece fracuri !

Ţ Î Ş T I U L : Poate în spinarea oilor... prin mărăcini ! Domnişoara Rodica unde s-a dus ?

BEATRICE : Care Rodica ? Ţ Î Ş T I U L : Amureaza dumnealui. Fata

care lucrează pălări i de muieri ! B E A T R I C E : Ce ai zis? Ţ Î Ş T I U L : Domnul Dorin trăieşte în

concobinaj cu domnişoara asta... BEATRICE : A h ! Mor ! (Cade leşinată

pe divan.) Ţ Î Ş T I U L (speriat): Doamne, ia-mă, _ ce

făcui ! (Caută apă... găseşte o sticlă de colonie. O stropeşte, apoi îi scoate pantofii şi-i face respiraţie artificială.) D o m n i ş o a r ă ! (Beatrice respiră greu.) Domnişoară, vă dezbrac ? (Beatrice îşi revine încet.) Uite... nu ştiu pe unde să-i scot rochia ! (Vrea să-i ridice rochia.)

BEATRICE (şi-a revenit): Vai ! Ce faci ?

Ţ Î Ş T I U L : Păi.. . să vă scot marafeturile ! BEATRICE (şezînd comod pe divan) :

A i î nnebun i t ? (Observînd picioarele.) A h ! Pantof i i ! Idiotule ! Ce-ai f ăcu t? Dă-mi pantofii ! ('Ţîştiul o încalţă.) Sînt pal idă rău ?

Ţ Î Ş T I U L (nepricepînd): Aşa... o ţ îră, pe la ochi !

BEATRICE : Acum te rog să-mi spui tot ce ştii despre Dorin !

Ţ Î Ş T I U L (rîzînd): Ehee ! Iar vă daţi peste cap !

BEATRICE : Domnul acesta e bogat ? Ţ Î Ş T I U L : Daa ! Are o pungă... în care

şi-au făcut cuib toţi şoarecii din ma­hala !

BEATRICE : Vorbeşti serios ?

42 www.cimec.ro

Ţ Î Ş T I U L : N u mint ! De altfel... e tare cumsecade ! în to tdeauna mă cin­steşte... dacă n-are gologani, îmi dă nasturi sau covrigi !

BEATRICE : Are bani mulţi ? Ţ Î Ş T I U L : Oho ! Cînd vede parale... ia

sare ca să nu-1 spurce ! BEATRICE : Haine are multe ? Ţ Î Ş T I U L : Are un costum foarte frumos,

lucrat de jupînu ' ! — îl îmhracă numai cînd are întî lniri cu dameza extrafaină. încolo... un costum întors... nişte pantaloni bazonaţi... toate pe cirîială !

BEATRICE : Atunci, rabdă şi de foame ! Ţ Î Ş T I U L : N u prea ! în ziua de Paşti,

cînd i-am adus hainele, mi-a. tr înti t un cozonac în cap, strigînd : „înghite-1, monstrule, că te-mpuşc !" Coniţa Ro­dica se prăpădea de rîs. Aşa viaţă mai zic şi eu ! Cu cozonacul şi mi ­reasa lîngă tine !

B E A T R I C E : Pe Rodica asta... o iubeşte mult ?

Ţ Î Ş T I U L (fluierînd) : Fiuuu ! Măiculiţă, Doamne ! O pupă, de crezi c-o înghite nerumegată !

B E A T R I C E : Z ă u ? Ţ Î Ş T I U L : Cînd are chef să-l vezi ! O

ia în cîrcă... cu picioarele aici, pe umeri... şi sare cu dumneaei ca ucigă-1 toaca ! Iar coniţa îi dă pinteni.

B E A T R I C E : Dezgustător ! Mulţumesc, băiatule ! Poftim pentru informaţii ! (îi dă o monedă.)

Ţ Î Ş T I U L : Săru' mîna ! Mai trag o fugă pînă la atelier... şi viu numaidecît ! (Tîşliul iese repede.)

12

B E A T R I C E : Toa tă povestea asta e de necrezut ! Nenorocitul !... cu ce are să-mi cumpere Huppmobilul ? Vom vedea !

13

întră Dorin ca o furtună, extrem de •dispus. în cuhnea nedumeririi, se opreşte la uşă.

D O R I N : Beatrice ! A i venit să mă ră­peşti ?

BEATRICE (tace). D O R I N (vrînd s-o îmbrăţişeze, Beatrice

fuge): Ce-nseamnă asta ? BEATRICE (tace). D O R I N : Şi-a pierdut graiul de feri­

cire ! Beatrice, în numele amanţi lor sinucişi, te conjur să vorbeşti !

BEATRICE : N u vreau ! D O R I N : Dragă, ce ai ? Ce vînt a

răsturnat rozeta dragostei noastre ? BEATRICE : U n uragan ! D O R I N : Atunci a smuls-o din rădăcini î BEATRICE : Poate ! D O R I N : Te-ai supărat ca Hamlet pe

Danemarca ! BEATRICE : Dorine, nu rîde ! D O R I N (între timp a pus jobenul şi mă­

nuşile pe etajeră): Beatrice, presimt că aici s-a petrecut o crimă !... Cineva mi-a asasinat memoria ! N u - i aşa, Beatrice ?

BEATRICE (tace). D O R I N (ii ia mîna): Beatrice, să nu

faci din mine un Dante şi din viaţa mea un Infern !

BEATRICE : Unde ai fost pînă acum ? D O R I N : A m dat telegramă acasă că la

noapte voi f i răpit ! BEATRICE : Şi de la telegramă ai prins

miros de v in ? D O R I N : Te iubesc, Beatrice ! — şi

dacă te iubesc... Wein, Weib und Gesang ! La nenorocire sînt neamţ sadea !... sardea, dar nu sughit !

BEATRICE : Să-ţi fie ruşine ! D O R I N : Cum ? N u vezi ce ruşinos

sînt ? Juri că sînt o elevă cu şorţ. ghiozdan la spinare şi poza lui George Vraca în sugativă !

BEATRICE : Dorine, vreu să ne lămurim !

D O R I N : Şi tu vrei să ne lămurim ! Fantastic ! Azi toată lumea se lă­mureşte ! Bine ! Dar te asigur că şi pe tine are să te doară...

BEATRICE : Vezi efectele destrăbălări i ? D O R I N : Văd : efecte-n sus, efecte-n jos !

Numai... efectele de bancă lipsesc cu desăvîrşire !

BEATRICE (ezitînd): N u ştiu cum sâ încep !

D O R I N : Te rog, ia loc ! Poate şezînd. vom începe prin a sfîrşi... (arată di­vanul) culcîndu-ne !

BEATRICE : Vai ! (S-au aşezat separat.) D O R I N : Ce vrei, Beatrice ? ! Numai

durerea ne învaţă să r îdem ! N u te înspăimîntă profunzimea acestei cuge­tări ?

BEATRICE : A m aflat lucruri monstruoase despre tine !

D O R I N : Cu siguranţă, numai o femeie m-a încondeiat aşa !

BEATRICE : Dimpotr ivă ! DORIN : Imposibil ! Numai femeile po­

sedă la perfecţie arta de a încondeia ouă de Paşti ! Totuşi, vorbeşte !

43 www.cimec.ro

BEATRICE : N ic i n-ai să crezi ce ţi-oi spune !

D O R I N : N u cred la mitropolie, dar aici ! Fantastic ! Ia să notez în t r -un carnet spiritele astea... poate-mi mai trebuie şi altă dată . Uite... nu întot­deauna le potriveşti aşa de bine din păhărele !

BEATRICE : Asculţi ? D O R I N : P înă acum ce făcui ? BEATRICE : E adevăra t că fracul Je

pe tine l-ai închiriat numai pe trei ceasuri ?

D O R I N (lovit în plin, şovăie. Ride pros­teşte... se ridică, apoi şade iar): P ă -mîntul se mişcă... şi eu mă uit la el ! (Ride amar.) Şi tu, Beatrice, te uiţi la mine !... Dă-mi voie să mai torn ceva la echilibru ! (Merge, scoate o sticlă din dulap şi bea.) Aşa ! Adio spirite ! Dar să ştii : dacă se prăbuşeşte pă-mîntul, eu în orice caz voi rămîne în picioare !

B E A T R I C E : Ce zici de frac? D O R I N (scos din fire): Fracul e ,al meu

şi numai al meu ! Noaptea dorm cu el in braţe, iar d imineaţa îl t r imi t cu coşul la pia ţă !

B E A T R I C E : Să-ţi aducă legume pe cirîială ?

D O R I N (împietrit): Ce? Şi tu cîrîi ? BEATRICE (revărsîndu-se): Ţ i -a i bătut

joc de mine ! Umbl i cu pantaloni ba-zonaţi, pe cîrîială, bei, mănînci brînză cu put ină cu tot... eşti un păgîn, un covrigar care aleargă după picioare fine şi nervoase !

D O R I N (zăpăcit): Ce e asta ? Put ină bazonată, picioare cu brînză pe cîrîială, păgîn, pantaloni cu covrigi !...

BEATRICE : Mănînci alva, salam, con­tese !... o duci în cîrcă cu picioarele pe umeri !

D O R I N (se clatină): Ce face ? Mănînc umeri de contese ? Duc picioare de salam în cîrcă ?... Beatrice ! să rmană Beatrice ! ţ i-ai pierdut alvaua... asta... minţile !

BEATRICE : Aşa ? D O R I N : A i c i miroase a tragedie ! A i

înghiţit vreun hap ? Te doare sufletul, stomacul ?

BEATRICE : Eşti nebun ! D O R I N (dezolat): S-a isprăvit ! E

nebună, şi pace ! Beatrice, mă recu­noşti ? Z i Franţa , să vedem poţi ?

BEATRICE : Idiotule ! D O R I N (disperat): Poftim ! — nu poate

să zică Fran ţa ! Trebuie in ternată ! Beatrice, ai făcut d in mine un Dante !

Vre i un păhăre l de rom ? Ştii ce e aia rom ! E un lichid...

B E A T R I C E : Care se găseşte în stare de echilibru numai în stomacul omului !

D O R I N (uşurat): Slavă Domnului ! mai are un pic de judeca tă ! Vrei tu un păhăre l mititel. . . un degetar... să-l punem colea (pune degetul pe stomacid ei), la echilibrul tău de damă ?

B E A T R I C E : Pe deasupra, trăieşti de trei ani cu Rodica !

D O R I N (se dă înapoi, ameţit) : Asta nu mai e nebunie ! Ţ i -a spus ea...

B E A T R I C E : Da. D O R I N : Extraordinar ! B E A T R I C E : Ce zici? D O R I N : Ce să mai zic ! Şi cînd ţ i -a

spus asta... nu se strîmba... nu lătra. . . nu scotea limba ?

B E A T R I C E : De ce? D O R I N : Trebuie să f i înnebunit subit !

(Intră Ţîştiul.)

14

Ţ Î Ş T I U L (sărind în sus de bucurie). H ă ă ă ! Bravo ! V-aţ i întors ! Scap de pră j ină !... repede fracul !

BEATRICE (lui Dorin): Vezi? D O R I N (apărîndu-se): Marş ! Marş ,

Grivei ! (Aleargă la bucătărie, ia pu­ţină pîine şi i-o aruncă lîngă uşă.) Cuţu. cuţu ! Na !

Ţ Î Ş T I U L : Eee ! N-am timp de goange i A m venit de trei ori după frac !

BEATRICE : Vezi, Dorine ? D O R I N : Da, dragă ! ăsta e un feno­

men !... un monstru ! A scăpat din borcan de la muzeu ! Uite ce ochi are !

Ţ Î Ş T I U L : Fracul... D O R I N (îl apucă de guler şi-l îm­

pinge afară): Taci, monstrule ! î n ­grozeşti universul cu zbieretele tale !

Ţ Î Ş T I U L (împotrivindu-se, plînge): M ă bate zdîrnafeţu !

D O R I N (îl aruncă afară): Afară , stîr-pi tură ! înapoi la borcan ! (Tîştiul a plecat.)

15

BEATRICE : Dorine ! Ce-nseamnă toată mascarada asta ?

D O R I N : închină- te , d ragă ! Bazaconia naibii, putea să-mi înghi tă jobenul !

BEATRICE : Te încăpăţînezi mereu ? D O R I N : Ce sînt eu de vină, dragă,

dacă fuge un monstru din borcan şi sare să-mi rupă fracul ?!

44 www.cimec.ro

BEATRICE (vrînd să plece): N - a ş f i crezut asta !

D O R I N (oprind-o): Vrei să pleci? BEATRICE : Da. D O R I N : Fără nici o remuşcare ? B E A T R I C E : Şi acum rîzi ? D O R I N : Şi mîine ! Cînd oamenii vor

învăţa să rîdă, v ia ţa va f i mai f ru­moasă pe pămînt ! (Rîde caraghios.) Na ! Iar le-am potrivit din păhăre le ! (Serios.) M - a i nenorocit ! M-a i făcut filozof ! A u să-mi facă proces de con­travenţ ie !... Legea-ţ i dă dreptul să bei cît de mult, dar să nu cugeţi mai adine de patru mil imetri !

BEATRICE : Aşadar. . . adio ! D O R I N (de aici pînă la sfîrşit, păzeşte

evadarea, stînd mereu în apropierea uşii): Adio del passato ? Nic iodată ! Să nu mă confunzi cu Werther sau Paul al Virginicăi ! (Răstit.) A i în ţe­les ?

BEATRICE (neliniştită) : Dorine ! D O R I N (gesticulînd grozav): Să nu faci

din mine un Othello... că te omor, mă omor, vă omor, îi omor, nu-i omor. treaba mea ! A m zis ! Pentru cine crezi tu că inima asta varsă foc şi pe nas şi pe gură ? Răspunde la această în­trebare, şi eşti tigru !

BEATRICE : N u mă interesează ! D O R I N : N u răspunzi ? BEATRICE : N u ! D O R I N : Ei bine, nu eşti t i g r u ! Eşti

doar o mîţă rîioasă ! BEATRICE : Vreau să plec ! D O R I N : Cum ? După ce m-ai făcut f i ­

lozof, vrei să pleci ? Niciodată ! Ja-mais! pe franţuzeşte!... Fără mine te-ar f i mîncat peştii !

BEATRICE : Vrei să vorbim frumos ? D O R I N : Cum să vorbesc frumos dacă

sînt f i lozof?! Pentru tine însă... uite, încerc ! începi tu... să merg şi eu b i ­nişor după tine !

B E A T R I C E : Tu... eşti să rac! . . . abia te-ai înscris la doctorat... duci o via ţă scandaloasă!.. . în sfîrşit... de la un băr ­bat ca tine nu mai pot aştepta nimic ! T u nu mă poţi face fericită !

D O R I N : Ba te fac dintr-un condei ! BEATRICE : Huppmobilul, visul vieţii

mele, a rămas o iluzie spulberată.. . D O R I N : Beatrice !... dacă n-ai bate

cîmpii cu Huppmobilul... aş crede că inima ta începe sâ rimeze cu a mea !

BEATRICE : A m un singur vis... un vis nevinovat !...

D O R I N : Huppmobilul ! Vezi ?... aici nu rimează ! (Luîndu-i mîinile.) Beatrice ! Eu n-am dăruit amantelor mele cercei,

inele, rochii, pantofi... sau limuzine ! Bijuterii le se pierd, rochiile se rup, l i ­muzinele se uzează ! Pe cînd inima... inima desculţă poate da mai multă fe­ricire decît cel mai elegant pantof! Eu... am lustruit pantofii amantelor cu su­flet şi scuipat... iar în sticluţa cu par­fum le-am strecurat iluzia supremei fericiri ! Beatrice !... părăseşte visurile nevinovate... şi-ţi voi cînta în fiecare noapte romanţa dragostei pe ţărmul înflorit al t i ne re ţ i i ! (O strînge la piept, Beatrice îl respinge şi scapă.)

BEATRICE (liberîndu-şi mîinile) : La-să-mă ! Să nu crezi că nu am şi eu suflet, dar...

D O R I N (bea). B E A T R I C E : Iar bei? D O R I N : Beau pînă ţi-oi vedea prin sti­

clă sufletul nevinovat ! A h ! Dacă fe­meia n-ar avea suflet, ar f i un animal perfect ! Na ! Iar alunec pe gheaţa f i ­lozofiei ! A m întrebuinţat at î ta vervă... încît aş f i sedus o br igadă de croito-rese ! Dar tu eşti inviolabilă ! Parc-ai f i Constituţia în persoană ! Numai cu nuntă şi protopopi ţi se modifică ar t i ­colele !

BEATRICE (revoltată): Mojicule ! Beţiv ordinar !

D O R I N : Uite... şi tu faci din mine un Othello ! Culcă-te pe divan să te strîng de beregăţi !

BEATRICE (cu frică) : Dorine, f i i cu­minte !

D O R I N : Bine ! Atunci... faci din mine un Werther ! T u vei trăi.. . iar eu mă sinucid !

BEATRICE : Prostii ! D O R I N : Aşteaptă ! (Caută prin casă.)

Ori cu ce s-a sinucis elefantul ăla ? A, da, cu pistolul ! Ei drăcie ! Uite că n-am pistol ! N u e nimic ! A m să trag cu tunul !

BEATRICE : O să mori nesinucis ! D O R I N : F i i pe pace ! Are Rodica nişte

salam stricat ! îl voi mînca pe tot, să crăp intoxicat, ca un şobolan ! Scopul scuză mijloacele! (Caută la bucătărie.) N u mai e salamul ! Nemaipomenit ! Dar n-ai să scapi de groaznicul spec­tacol !

B E A T R I C E : Dorine, dă-mi voie să plec! D O R I N : Să nu pleci, că se înt împlă

tragedie mare ! N u pot trăi filozof şi fără tine !

B E A T R I C E : Strig sergentul de s t r a d ă ! D O R I N : Aşa ? Dacă strigi, mă fac Ham­

let ! — măcelăresc o lume întreagă.. . şi pe urmă plec la mînăst i re ! (Venin-

45 www.cimec.ro

du-i o idee.) Evrica ! A m să te fac de rîs ! Mă sinucid în modul cel mai or ibi l ! (Se repede la bucătărie şi ia o lingură marc de supă.) Uite, înghit această lingură.. . care va intra în bie­tul meu apendice... şi astfel, în chinuri fioroase, voi muri de apendici tă galo­pantă !

B E A T R I C E (vrea să plece cu orice preţ): Beţivule ! Plec ! Dă- t e laoparte ! (Do­rin se aşază cu spatele în uşă, cu lin­gura în mînă.)

16

Pe cînd Dorin stă cu spatele în uşă, intră brusc Farada şi Brustan. Dorin se întoarce, speriat, cu ţaţa spre ei. Brustan şi Farada, inti?nidaţi, rămîn la uşă. D O R I N : Ce urangutani sînt ăştia ? F A R A D A (curtenitor): M ă rog... dă-ne

nouă lingura. B R U S T A N : Da, da ! Dă -ne nouă l ingu­

ri ţa ! D O R I N : Ce l inguri ţă ? F A R A D A : Lingura din mîna dumitale... D O R I N : N u ! Dumitale ţ i -am mai dat

o lulea î B R U S T A N : Atunci.. . dă -mi-o mie ! D O R I N : Pentru dumneata am nişte pa­

puci zburători ! F A R A D A (lui Brustan): Doctore, fă

cumva şi pune-i piedică să cadă jos ! B R U S T A N : Imposibil ! A m nouă fete

şi-un principiu ! D O R I N (către Farada): Domnule coco-

stîrc, fata dumitale rămîne în aparta­mentele mele ! (îi arată uşa şi-i fluieră să plece.)

F A R A D A (lui Brustan): Apucă- i lingura, domnule !

B R U S T A N : N o u ă fete şi-un principiu, coane Barbule !

D O R I N (apucă pe Farada de nasture, Farada nu mai răsuflă) : D ragă papa ! Te ador ! îmi vine să te bag de pâr în sîn !

F A R A D A (grozav de politicos): Mă rog.. :

vrei să-ţi ofer acest nasture ? (Arată nasturele de care ţine Dorin.)

D O R I N (lăsîndu-l, speriat): Vrei să mă sinucid ? Aşa ? Atentezi la viaţa mea ? U n moment...

F A R A D A : Doctore, strigă poli ţ ia ! B R U S T A N : Fără catastrofe, coane Bar­

bule ! Să-i confiscăm lingura ! D O R I N (lui Brustan): Ce face?! Vreţi

să-mi şterpeliţi puşca ? Culcaţi ! B R U S T A N (zăpăcit): Păpuşică foarte

mică...

D O R I N : Păzea, Beatrice ! Şi mamelucul ăsta a fugit din borcan !

B R U S T A N : Pardon ! Sâ zicem : bun ! F A R A D A : Z i , domnule, ce-ai zice ! —

dar mai repede ! D O R I N (şade pe un scaun în mijlocul

odăii): Acum, juca ţ i -mi chilabaua ! Haide !

BEATRICE : Dorine, încetează cu obrăz ­niciile !

D O R I N : Beatrice ! Ce cînţi tu nu e ch i -laba ! Vreau ceva ca la uşa cortului !

F A R A D A (lui Brustan) : Z i , domnule ! B R U S T A N ^Chi labaua? D O R I N (invîrtind lingura, către cei doi):

Voi n-a ţ i iubit, catîrilor ! V o i nu cu­noaşteţi taina nopţi lor petrecute cu ochii roşi, gîtul uscat şi pantofii iub i ­tei în bra ţe ! N u ştiţi cît rom trebuie să pui în echilibru ca să nu crâpi î n a ­inte de a cînta cocoşii ! Mastodonţ i de cîlţi, veniţi să vă pup ! Pupa ţ i -mă , fra­ţilor ! Pupa ţ i -mă , că prea vorbesc f r u ­mos !

B E A T R I C E : Papa! D O R I N : Beatrice ! P u p ă - m ă şi tu ! B E A T R I C E : Papa ! Dor in e un beţiv !...

e beat mort ! E un pungaş, un păgîn , un ticălos ! Scăpa ţ i -mă de aici !

F A R A D A (lui Dorin care se ridică): M ă rog... eşti beat ?

D O R I N : Sînt amorezat... şi pe deasupra, filozof !

B E A T R I C E : Scăpaţ i -mă de aici !

(Dorin se găseşte la mijloc, Beatrice Ungă etajeră, iar ceilalţi doi, in partea opusă, lîngă uşă.)

F A R A D A : în t inde mîna, Beatrice ta tă ! B R U S T A N : Şi haţ ! te scoatem din ca­

tacombe ! D O R I N : Mamelucilor ! D i n filozofie

m-aţ i trecut în poezie ! îmi iese inima pe gură... aşa... ca un porumbel ! V ă - m -puşc ! (întinde lingura spre ei.)

B R U S T A N : Pardon, pardon ! D O R I N (în culmea necazului): Cînd oi

ajunge să scriu şi poezii, vă măcelă­resc ! Auzi , domnule ! Să iubesc mai mult luna decît un ciorap de fetiţă l Vă-mpuşc ! (întinde lingura.)

F A R A D A (lui Brustan): Apucă- i , dom­nule, lingura !

B R U S T A N : N o u ă şi-un principiu, coane ! D O R I N : Vă-mpuşc de vă curăţ ! Staţi

aşa... să vă nimeresc pe amîndoi odată! B R U S T A N (îl împinge pe Farada): N o i

avem foarte mult curaj ! F A R A D A (la fel): Păi te cred ! Foarte

mult ! — murim de curaj ! B R U S T A N (la fel): Dacă nu crezi... pune

degetul pe noi !

46 www.cimec.ro

D O R I N (dindu-le cîte un bobîrnac peste Tias) : Bîz ! Bîz !

B R U S T A N : Păi vezi? F A R A D A : Păi te cred ! Vezi c-avem

curaj ?

(întră Ciprian.)

17

C I P R I A N : Pacea Domnului ! BEATRICE (prinzînd inimă): Să mer­

gem, papa ! D O R I N : Beatrice ! — de ce eşti pasăre

călătoare ! F A R A D A (scorţos): De pamplezir !

(Beatrice pleacă înainte. Farada după ea şi Brustan pe urmă.)

D O R I N : Şi se duc ca clipele, scuturînd aripele ! Na ! S-a ales prafu' de mine ! (Beatrice a ieşit. De afară, două ca­pete — unul deasupra altuia — şi două mîini dau cu tifla lui Dorin, prin des­chizătura uşii.)

F A R A D A : Bîz ! B R U S T A N : Bîz ! (Apoi capetele dispar,

uşa se închide.)

18

D O R I N (duce lingura la bucătărie): Bîz, balegă de mînz !

C I P R I A N : Ce s-a petrecut aici, domnule Dor in ?

D O R I N : N - a i văzut ? Bîz ! Cu ce te pot servi ?

C I P R I A N : Cu mila Domnului, am venit să iau pă lăr ia preotesei.

D O R I N : Imediat, (la o florentină de pai şi o pune frumos în pungă.) Pof­t im !

C I P R I A N : Pentru plată , să poftească domnişoara Rodica la preoteasă...

D O R I N (absent) : Da, da ! C I P R I A N : Pacea Domnulu i ! (Se în­

dreaptă spre ieşire. Dorin, cu gest spontan, îl sărută. Cipria?i, uimit). Ce e asta ?

D O R I N (simplu): Pacea Domnului ! (Ciprian iese, făcîndu-şi cruce.)

19

Dorin ia mănuşile, îşi pune jobenul şi vrea să plece. în uşă înlîlneşte pe Rodica.

R O D I C A : T u aici? -D O R I N : A i c i ! RODICA (pune lucrul pe masă): Gum ai

petrecut ? D O R I N : Monstruos de bine !

RODICA : A i mîncat mult ? D O R I N : N u credeam că gura mea face

minuni ! RODICA : Cîte feluri de mîncări au fost?

D O R I N : N u se puteau număra ! R O D I C A : Spune-mi şi mie ce a fost. D O R I N : Ne-am ospătat culcaţi pe brînci,

în costume de baie ! Veneau purceii fripţi dansînd, cu cărţi de vizită în urechi ! Fazani rumeniţ i , cu scrisori de recomandaţ ie în cioc, te rugau să-i de­vorezi ! Iar l imbile de privighetori, în­tr-un sos dumnezeiesc, declamau cuplete din Romeo şi Julieta !

RODICA : A h ! bine că n-ai crăpat ! D O R I N : Să f i văzut pră j i tur i le !... Sava­

rinele te salutau 'nainte de a-ţi sări în gură, iar indienele — cu şoapte de amor — te invitau să le guşti crema !... Dar şampania ! Şampania , voluptoasă şi cochetă, cînd o turnai pe gît, îţi murmura-n urechi istoria Franţe i ! Fete goale, cu frunze de vi ţă la frunte şi glezne, te ştergeau la gură cu versuri din cei mai renumiţ i poeţi ai lumi i !

RODICA (înghiţind în sec) : Bravo! Bine că nu ţi-ai pierdut minţi le în faţa at î-tor bunătă ţ i !

D O R I N : De trei ori mi-am pierdut gra­iul , o da tă memoria şi niciodată văzul!

RODICA : M a i pleci undeva ? D O R I N : N u ! RODICA : Atunci dezbracă-te ! D O R I N : Rodica !... sînt obosit... moale

ca o cîrpă... doar ţ i l indrul mai stă bă­ţos, ca un jandarm !

RODICA (neliniştită): Dacă te-aj î n d o ­pat ca un clapon ! A i să mori de l ăco­mie ! Simţi junghiuri pr in stomac ?

D O R I N (filozofic) : Pr in inimă ! RODICA : Să-ţi dau o curăţenie ! D O R I N : M a i bine dă-mi nişte br înză

cu mură tur i ! RODICA : Eşti nebun ? D O R I N : Deloc ! RODICA : Atunci ? D O R I N : Stomacul meu e-n post şi r u ­

găciune, iar intestinele cîntă : „La arme !"

RODICA : Va să zică... n-ai mîncat n i ­mic ?

D O R I N : Nimic ! RODICA : N u te-au poftit la masă ? D O R I N : M-au poftit a fară ! RODICA (fericită) : A u zis că eşti masto­

dont... şi te-au dat afară ? D O R I N : Da ! RODICA (veselă): Bine ţ i -au făcut !

Şi... nu te mai însori cu ea ? D O R I N : N u !

4 7 www.cimec.ro

R O D I C A (stăpînindu-şi cu greu bucuria): Şi... nici cu al tă contesă ?

D O R I N : N ic i ! R O D I C A (înflorind, îl ia în braţe): Do­

rine ! Rămîi la efemerida ta!. . . D O R I N : Rodica ! Eşti fermecătoare ca

un basm oriental povestit în asfinţitul soarelui pe munţi i Libanului ! Aş vrea să f iu un maharadjah, să fumez cu narghileaua, iar tu să-mi îngrijeşt i de fes şi să-mi cîrpeşti şalvarii !

R O D I C A (rîzind) : A h ! Numai un mas­todont ca tine poate vorbi aşa !

D O R I N : Miroase încă a p r imăvară în odăi ţa asta ! T u eşti t inereţea mea !... eşti pingelele visurilor mele... bazonul idealului meu !

R O D I C A (copleşită de fericire, rîde cu lacrimi, in neştire): Da, da ! De azi nu te mai bat cu papucii !... iar la sa­lam în to tdeauna vei avea muştar ! (li smulge jobenul, îl aruncă jos şi-i dă

c o

cu piciorul; îi scoate fracul, îl aruncă pe jos şi-l joacă cu picioarele.) N u tre­buie cîrpe, nu trebuie nimic. Aşa ! (Sărindu-i de gît.) Vreau să te iubesc pîrl i t şi golan, cum te-am cunoscut acum trei ani !

D O R I N : Da, Rodica ! Şi eu te vreau la fel ! — t înâră şi arzătoare , ca supa ta

nemuritoare cu găluşti ! Numai tu ştii ce e dragostea !...

R O D I C A : Du-mă iar pe bra ţe în spuma albă... spăla tă şi cîrpită de mînuşi ţele astea !...

D O R I N (sărutîndu-i mwiile cu pasiune) : O ! Sfintele tale mîini, care cu sfintele degete apucă sfîntul ac şi brodează sfinte pălări i , pentru nişte sfinte păcă­toase !

R O D I C A (sărutîndu-l şi rîzînd nebuneşte): Mastodontul meu drag !

D O R I N (ducînd-o pe braţe): Efemeridă scumpă !

R T I N A

Ilustraţia: Benedict Gânescu

www.cimec.ro