A n u í L I Blaj, 1 Februarie 1941 Numărul 5

«l i

2; n "m,

%

p BOPRIfîTAR-DIRECTOR

AUGUSTiN P O P A

R - d ^ ţ i a ş i a d m i n i s t r a ţ i a BLAJ, J U » . T Â R N A V A MICA

I N S E R A T E

conform regulamen. de a-plicare a tarifului comer­

cial, categoria V.

REDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul do publicaţii al Trib. Târnava- Mic*

sub Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe uu an . . . 200 Le i Pe 6 l u n i . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Le •

j a s c a —

'OH;'

loti' m e r e m e i A d e v ă r n (ch.) „Dumnezeule, fii milostiv mie pă-

" ^ 1 j o su lu i " . — Se ştie că sufletele alese se lfSl! complac să stea ascunse în tainele smereniei. l}>Acolo află ele adevăru l : Aşternând înaintea

lui Dumnezeu fiinţa şi ştiinţa, puterea şi a-verea lor, află că toate acestea sunt numai ignoranţă, slăbiciune şi lipsă, însăşi golătatea,

vil înaintea Lui: aşa află omul adevărul. In trâi-pet r e a acestui adevăr apoi, se roagă ca vameşul:

?*. „Doamne, fii milostiv mie păcătosului", iar 61 * din trăirea şi din rugăciunea aceasta se nasc j . ' ^ sfinţii, cari transformă generaţii şi neamuri ' [întregi.

—.•' — In zilele durerii noastre de azi ne ;|aj reapare însă o altă arătare: „Nu sunt ca cei--™ laţi oameni". In locul vameşului se arată

mereu omul plin de sine. II afli pe stradă, îl ^ afli în biserică şi-l poţi afla şi la altar, îl

afli în cele mai înalte diregătorii şi în fruntea pisco; popoarelor.

Priveşte la schimbarea scenarului neo­

fit, teoli

„'.'malul nostru în cei douăzeci de ani trecuţi:

în i i »

Mulţi împărţiţi în facţiuni şi partide am venit ml după val în numele poporului, în numele patriei, în numele lui Dumnezeu şt al lui

] Hristos, şi care cum am venit, am repetat cu '"""mândrie cuvântul omului plin de sine: Noi ^ * m suntem ca cetalalţi oameni", ca cei cari au !trecut: Jefuitori; nedrepţi, desfrânaţi", etc,

j j n o i vom raface toate din temelii... Şi- totuşi, m':cums'au dus, cum ne-au desamâgit!

Aşa cei împărţiţi. Iar cei neîmpărţiîil Am aia; l t a ;.s f £rt de-oparte şi i-am hulit pe toţi. In felul c 0

(«cesta joţi ne-am abătut, împreună netrebnici s'! ne-am făcut".

Noi nu acuzăm, ci ne doare adânc. Ne jdoare mai întâia nereuşita celor sinceri şi de-

* [Votaţi unui ideal curat, de cari — mulţi-pu-J | P ' m — au fost peste tot, dar pe cari i-aaco-

^eri[ valul adesea pornit de ei. Ne mai doare \^4°Poi, şi mai ales, că nu ne-am aflat ogaşia

<Ca neam în acea încreştinare a creştinului din l i 'noi, care să ne transforme sufletele prin trăirea \8t{ Pâ Poruncile lui Dumnezeu şl în folosirea

i mil°acelor lăsate de El — învăţătură şt taine, — Pyr!1 c a M e î a P t să nu jefuiască nimeni nici ijfafti, de fapt să nu fie nedrepţi, de fapt să

fie desfrânaţi. Aceasta ne lipseşte, dar aceasta nu ne

^Poate lipsi: Dar până când vom aştepta? ^Conducătorii ţărilor şi ai mişcărilor, ai fa-

' lllor şi societăţiler şt toţi ceiee ascultăm 9tim cu toţii că nu este scăimbare în noi

Până n a luăm contact cu Hristos prin Bise-i'ohi/1 a ş a c u m zi™ Biserica, pe care o vrem *<kauna afară de politică.

ş l

Ce<*sul acesta e mare şi greu. Fraţi Preoţi ih P ° p \ credincios, să îngenunchem cu toţii

% Mrrrrbât°area v a m e ? u l u i & s ă r o s t i m d i n

iPom r U g ă c i u n e a lui> ca vrednici să ne facă ^0tUra

tlS' d e a °fla calecf sfinţeniei prin învă-^ \ u Bisericii.

( = ) . Ara fost la un pas de p ie rzare . . . Graţie cerului, armatei şi Conducătorului Sta­tului, am scăpat, relativ, uşor. Ne bucurăm. Ne stăpâneşte un sentiment de uşurare şi de linişte nouă. E firesc,

f . Nu e bine totuşi să înotăm în beatitu­dine. Ordinea s'a restabilit, d a r . . . primejdiile n'au trecut. Peste graniţă, la duşmanii noştri seculari, încercările prin care am trecut au aprins noui speranţe de pradă uşoară. Iar acasă, sufletul neamului este încă răvăşit de dureri, de mânii, de uri. Umblăm încă „pe margini de prăpăstii*.

Totuşi, a fost bună şi nenorocirea la ceva. Cutremurul sufletesc prin care am trecut ne-a trezit definitiv. Vedem limpede unde am a-juns şi ne-a făcut să vrem cu toată tăria ceeace trebue să facem de aci înainte. S'a transformat în crez arzător şi general dorinţa de împăcare, de unire, de^ înfrăţire a tuturor; Simţim în acest suflu irezistibil; care a cuprins sufletul neamului, o poruncă pornită din tră-fundurile fiinţei noastre etnice. De împlinirea ei depinde viaţa ori moartea neamului.

întrebarea e numai: cum s'o realizăm mai repede şi mai trainic ? Ce e de făcut pentru a transforma energia întregului neam într'o putere conştientă şi perfect ordonată spre ţ in tă?

Se înţelege de sine că, înainte de toate, t rebue să încheem capitolul numit: trecut. Nu să-1 uităm. Nici să renunţăm la sancţiunile poruncite de inexorabila lege a dreptăţii, care pretinde reabilitarea ordinei morale adânc turburate. — Dar să nu facem din această scormonire în gunoaie preocupare dominantă şi program de viaţă. Ci, simplu, o datorie dureroasă pe care au s'o împlinească orga­nele competente. Atât si nimic mai mult. — Noi toţi ceilalţi, conducători şi conduşi, avem altă t reabă de făcut. Noi trebue să privim viitorul, şt numai viitorul. învăţând din trecut, să ne concentrăm, cu ultimul efort şi cu toată dârzenia, întreaga energie, nu spre bă­beşti lamentări, nici spre abjecte răfueli ver­bale cu umbrele trecutului, ci spre zidirea energică şi mândră a unui viitor mai bun.

Această hotărîtă şi vastă orientare spre mâne v a avea darul să aprindă focul sacru al marelui ideal naţional, care singur va fi în stare să topească sufletele sbuciumate în­tr'o unitate oonştientă şi indestructibilă a conştiinţelor. Fără această ordine internă res­tabilită, orice altă ordine dinafară este înşe­lătoare şi plină de ameninţări.

încercările prin care am trecut au avut darul s ă ne pună, în brutală lumină, acest ideal naţional superior, înţeles acum de toţi,

| dela cei mai mici până la cei mai mari, în acelaş fel. De asemenea voinţele tuturor s'au limpezit şi spiritul neamului stă gata de jertfă. De toate jertfele, până la cea din urmă.

Un singur element mai trebue pentruca pornirea la drumul biruinţei de mâne să se facă cu toţi sorţii de i sbândă : organizarea, coordonarea, armonizarea energiilor naţionale. Aceasta e menirea Statului. El însuşi t rebue să-şi înţeleagă în acest chip, şi nu altfel, rostul şi să se organizeze în chipul cel mai potrivit acestui scop. Aşa cum e acuma ti­cluit Statul român, nu corespunde. Eveni­mentele au dovedit-o în chip dureros şi inape-labil.

Conducătorul Statului, d. gen. Antonescui a înţeles acest lucru. De aceea, în recentul său apel către ţară a declarat că este ferm hotărît să dea ţării o nouă aşezare politică, una care să poată aduna „pe toţi, din toa te generaţiile şi toate clasele" la înfăptuirea marei chemări a istoriei noastre.

Aşteptăm cu toa tă încrederea aceas ta nouă constituţie, care t rebue să ne dea o ţară cu adevărat nouă, în organizare, în instituţii şi suflet. Nu ne simţim chemaţi să dăm, în vederea ei, sfaturi care ar fi, de sigur, inutile: Ne permitem, totuşi, a exprima câteva do­rinţe, de care suntem siguri că tălmăcesc sentimentul general al neamului şi răspunsul unui imperativ naţional de importanţă cu totul esenţială.

Să fie noua ţa ră cu adevărat şi inte­gral românească. Să lăsăm imitaţiile. Am pă­timit destul pe urma lor. Ne-am schilodit nea­mul, sufleteşte şi t rupeşte , îmbrăcându-I cu încăpăţinată prostie, în haine streine. N 'avem nevoe nici de cămăşi, nici de saluturi de contrabandă. Nu ne trebue ţară nici liberală, nici legionară, nici fascistă, nici comunistă, ci simplu şi frumos: ţară românească I — Este de sine înţeles, că zicând românească, înţe­legem şi creştină; altfel n'ar mai putea fi românească.

Aceasta însă să fie a tuturor Românilor. Nu a unei secte, nici â unui partid, nu a unuî front ori frăţii ascunse, ci a noastră a tutu­ror. Să avem cu toţii datoria de a munci şi dreptul de a trăi în ea în bună frăţietate. Să fie utilizate, în ea, toa te capacităţile şi puse la treabă toate energiile cinstite. In idealul naţional suprem, în slujba către naţiune, sim­ţim cu toţii la fel, indiferent de concepţiile mărunte ale programelor politice în ere care -dem şi care în chip fatal vor fi var ia te .

In urmă, este o cerinţă fundamentală ca noua aşezare polit ică, să împace nu numai diferitele clase şi generaţi i de cetăţeni, ci să

P a g . 2 U N I R E A

realizeze mai ales unirea organică a naţiunii cu Statul, a poporului cu conducerea ţării. Iar aceasta nu se poate face, în chip trainic şi sănătos, prin nici un fel de artificiu ori seducţie, ci singur numai ascultând cinstit porunca ce se desprinde din firea omului şi din natura societăţilor omeneşti. Adecă: prin, şi pe temeiul libertăţilor cetăţeneşti. Fără li­bertate, nu există contopire sufletească în Stat; nu există colaborarea constructivă cu autoritatea, care va părea mereu încătuşare şi constrângere; nu există sentiment de răs­pundere pentru bunul ori răul mers al trebu­rilor publice. De aceea, în propriul interes, Statul are menirea de a îi organizatorul li­bertăţilor, nu distrugătorul lor. înţelegem, mai ales în vremuri excepţionale ca cele de azi, nevoia manei tari, a Statului autoritar: dorim însă autoritatea liber consimţită şi cucerită prin merit, nu impusă din afară fără putinţa unei reale selecţiuni a valorilor.

Am mai adaogă doar a t â t a : numai a-ceastă cale a libertăţilor fereşte ţara de o primejdie care toteauna şi pretutindenea s'a dovedit fatală. E vorba de acţiunile şi orga­nizaţiile oculte, care lucrează în ascuns şi se feresc de lumină. Cine n'are dreptul de a vorbi pe faţă, e nevoit să se ascundă. Iar întunerecul e plin de primejdii

Incheem. Nu avem pretenţia cu rându­rile de mai sus, de a fi descoperit America. Ne place chiar să credem că am făcut lucru de prisos şi batem la porţi deschise. Dea Dumnezeu să fie aşa. Noi vom fi cei dintâi cari, împreună cu un neam întreg, ne vom bu­cura din toată inima!

Felicitări Conducătorului. Ţara r e s ­piră uşurată: Primejdia, poate cea din urmă, a trecut. De-acum putem nădăjdui o îndrep­tare a sorţii, o viaţă şi o Românie mai bună. Aceasta: prin fapta bărbătească a Conducă­torului Statului şi prin vrednicia armatei. — Mii de telegrame şi scrisori trimise dlui gen. Ion Antonescu, din toate unghiurile ţării, dela

a F O I Ţ A „ U N I R I I " • u o j i i i i i i i u f i i i n a u i H i u • M I I I I M I I l I l l l K I u i K l f

oameni din toate clasele şi toate straturile sociale, tălmăcesc acest sentiment gene­ral de uşurare şi de speranţă noua. Intre cele dintâi, dată în ziua de 24 Ianuarie a fost telegrama 1. P. S. mitropolitului nostru ALEXANDRU, care exprimă simţirea loiala şi adânc patriotică a întregei noastre Biserici.

Iată textul e i : „In ziua comemorăriii tuturor unirilor

romaneşti, mulţumind lui Dumnezeu în Cate­drala Noastră Mitropolitană din Blaj, Ne-am amintit cu emoţie de Cela ce în aceste zile cu bărbătească hotărâre a restabilit ordinea şi buna rânduialâ în Ţară. Biserica română unită trăind în cultul dragostei de neam, al ordinei şi autorităţii, ţine să Vă asigure de întregul său devotament, şi în lupta pentru binele a-cestui neam şi al acestei ţări va fi alături de Domnia Voastră în tot "ce veţi face pentru realizarea idealului românesc. Dumnezeu Vă aibă în paza sa totdeauna. Trăiască România".

« 4 %

Ape lu l Conducă to ru lu i . îndată după restabilirea ordinei, d. gen. Ion Antonescu a adresat ţării un apel deosebit de impresionant şi de mare importanţă pentru viitor. Regretând că spaţiul restrâns al gazetei nu ne permite ră'l reproducem în întregime — el este de altfel cunoscut cititorilor noştri — vom rezuma pe scurt ideile călăuzitoare a acestui docu­ment, care pecetlueşte un moment din cele mal dureroase ale istoriei româneşti.

La început, d. gen. Antonescu arată rău­tatea şi urîţenia morală a faptei de trădare şi de nerecunoştinţa pe care au săvârşit-o rebelii: au voit să-l omoare pe el, care le-a fost părinte, care le-a pus înmâna cârmuirea ţării, luând asupra sa cinci luni de zile răs­punderea pentru atâtea greşeli pe care le-a pricinuit lipsa de pregătire şi de omenie a multora din ei; — şi au încercat să doboare ordinea legal constituită, fie şi cu prăbuşirea Statului. Au făcut această mişelie fără seamăn în duh de anarhie, de batjocorire a armatei, cu gând de prădăciune şi jaf. Toate încercă­rile de a-i opri pe răsvrătiţi au fost zadarnice.

„Valuri de ură şi de asuprire străzi". — In faţa acestei situaţii'af

pus în funcţiune aparatul de online ^ ranţâ a ţârii, care este armata. ^ funcţionat fără greş. Merită întreaga £ ştinţă a naţiunii. î;

Pentru viitor, s'au luat aspre mă$r

păstrarea ordinei. „Tineretul a fost un drum greşit". Vinovăţia celor C(W(

dus în rătăcire este imensă. Cei buni $ ştiţi să-şi recunoască greşala şi S ( j . ? ( . ^ rascâ nou drum de viaţă. Să isgoneasa. suflete ura sectară şi să se umplă fa ^ şi dărzâ putere.

In urmă, Conducătorul Statului că va „pregăti noua aşezare politică a S tului", pe care o va supune ţârii „pentn, judeca şi primi". „Vă voiu chema pe toţi, toate generaţiile şi din toa te clasele, % înfăptuim — alături de tineret — măreai mare a istoriei noastre. Nimic pe lume na va abate..." Incheerea, care trebue subki cu tărie deosebită: „Regele şi Statulaşk$ dela toţi împlinirea datoriei" !

P a c e a d r e p t ă ţ i i In iureşul de frământare şi groază care

încleştează astăzi în jocul său sinistru aproape toate neamurile lumii, se desprinde tot mai luminoasă şi mai imperioasă setea sfântă după pace şi dreptate. Omenirea, saturată de rătă­cirile raţionalismului ridicat la rangul de dogmă până mai ieri, şi încătuşată in concepţiile ma­terialiste de astăzi — simte în adâncurile fiinţei şale o nouă foame şi o nouă sete. Nici raţio­nalismul, nici materialismul n!au puut -o mul­ţumi. Sufletul a rămas gol. Mereu flămând şi mereu însetat. Căci nu i-s'a dat, şi nu i-se dă încă nici astăzi de toţi, şi p e toată lmia, singura realitate care-i poate linişti foamea şi alina se tea : Dumnezeu.

Da: Dumnezeu. Dar nu un Dumnezeu creiat apriori după chipul şi asemănarea ra­ţionalismului şi materialismului. Şi nici un Dumnezeu naţional, creiat după chipul şi do tinţaunor aberaţii moderne; ori un Dumnezeu Străin şi olimpic, care nu are nimic cu pre­ocupările şi durerile pământenilor. Nici un Dumnezeu sistem panteist care se identifică cu materia forţa ort sângele. Ci Dumnezeul cel adevărat şi cel viu, care e Spirit nemărginit, i veşnic, transcendent.-Dumnezeul cel viu, care ! e puterea ce-a creiat totul şi guvernează totul

Care e Adevărul ce luminează, şi cauza primă şi necesară a tot ce e creiat, dela masivii Hi­malaiei şi până la electronii ce scapă ochilor Omeneşti; Dumnezeul cel viu, care e părintele Universal al tuturor pământenilor indiferent de rasă, neam şi coloare. El singur poate dărui vieţii pământeşti armonia, dreptatea şi pacea pe care o căutăm.

Când? Atunci când adevărul lui, bună­tatea şi iubirea lui, evanghelia şi legea lui va pătrunde în complexul şi intimitatea vieţii individuale şi sociale. Când. minţile, inimile şi Sufletele, viaţa socială, economică, politică, culturală, artistică, literară, cu toate anexele lor, vor fi păt runse şi dirijate de evanghelia, dreptatea şi voinţa legilor lui. Când deci, El va fi s tăpânul nu numai de drept, ci şi de fapt, a întregii şi universalei vieţi omeneşti. Atunci se va restabili dreptatea care cere în

j mod logic, ca roadele multilaterale ale vieţii omeneşti să fie îndreptate spre acela şi pen­tru acela care a creiat şi conservă această viaţă. Din această dreptate va rezulta pacea. „Pacea şi dreptatea ş 'au îmbrăţişat^ (Ps. 83).

Şi pentrucă entitatea primordială a vieţii părinteşti este omul, sufletul omenesc, micro­cosmosul, va trebui ca acestui suflet sări dăm pe Dumnezeu, să-l umplem da Dumnezeu. Să convertim şi să transformăm suflet de suflet la viaţa harului care e viaţa divină. Nu este nimic mai actual şi mai necesar,pentru greu­tatea zilelor prin cari trecem, decât agîqdruma

La chestia manualelor deni i Citesc totdeauna cu mult interes tot

se scrie la noi în materie de cateheză, I nosc desvoltarea discuţiilor de prin anii 1! de când s'a pus chestiunea. Ca toţi cari ceva rol la îndrumarea cauzei, în special dela Comisia Catehetică, sunt dornic şi cerut să-şi spună toată lumea părerea. Ba am stăruit mai mult că să se admită mani

de mai mulţi autori — nu numai unul ofici

— ca lumea să aibă din ce alege. Ca dovadă , că am citit cu toată at

ţ iunea cele publicate de păr. loan Bont nr. 50 din 14 Dec. 1940 al „Unirei", servea următoarele rânduri, cu cari voiu întregit scrise cu a tâ t a convingere de Sf. Sa.

— Când v a fi de tot b ine? Păr. Borza pune chest iunea numon

prea mare de manuale. Şapte manuali

pe tcate căile, şi a striga prin toate m'î cele ce ne stau la îndemână : Gustaţi şi deţi ce bun este Domnul (Ps. 33).

Biserica trebuie să apară pentru sa tele însetate şi apăsate ale zilelor noastre, ca o cetate medievală şi arhaică, în dosul reia necredincioşii şi ignoranţii nu bănu altceva decât o sumă de dogme pe cari DI cunosc, de tradiţii şi prescrieri rituale p»1

le confundă cu formele cabalistice ale vei lor religii perimate — ci ca o cetate l01

noasă pe munte. Viaţa liturgică trebue dei surată larg, bine cunoscută şi intens tri Glasul preotului trebue să răsune viu şH de mana dreptăţii şi păcii lui Isus.

Pe lângă adevărurile cari trezesc ?' săvârşesc credinţa, se va stărui mult ast păcii şi .fericirii atât de dorite astăzi ŞÎ!

de străine celor mulţi cari t răesc depart« Isus — şi care numai trăirea integrală şieti

a evangheliei lui Isus li-o poate procura, tarul, euharistia, iubirea Dumnezeului c i

viu ia tă de noi, vor forma subiectele de? dilecţie, cari formează şi sunt pentru c«:

le cunosc şi le trăesc — oaza păcii §i* eirii — în deşertul semănat cu s u f e r i t

Lacrimi ale,yietii actuale. Sf. Erancisc 'fcW condamnă mult pe unii preoţi cari *>* mereu rigorile dreptăţii divine şi mânia P aului deasupra păcătoşilor, d a r n u a u c

marea blândă a păstorului celui bun, învită şi chiamă fiii i a p a c e a şi fericirea^

l i U N î R E A 3

ea, c l a s e ! Ce bine era mai demult, cu un %5aP ® g l p > c i . 1-2, o Biblie pentru ci. 3-4, un

' i ţ i n T h i s m ' p e n t r u c L 4 ' 6 , ° L i t u r S i c ă Pentru %-l «, o Istorie bis, pentru cl. 6. Deci aveam %cl 5 manuale pentru 6 clase. Căci

° rama" analitică din 1922 era pentru 6 ^ e după aceea a venit şcoala primară cu ^ lase, noi pentru cl. 7 n 'am dat nimic, de-f ' U t că am tipărit pe Catehism: pentru clasele ş i £ 7 , î n ioc de 4-6), dar text nou nu am dat •k • ic Şi n a m d a t m a t e r ' e specială, cum era «^"cl. 's Liturgica şi la cl. 6 Istorie bis. k Rămânând cursul supraprimar cu trei

• ^ 1 întreg învăţământul primar cu 7 oiHase, a trebuit să ne acomdăm şi noi, schim-asj â n d 'programa din 1922 şi lărgindu-o pentru toi¡7 clase. S'a luat ca materie nouă Pericopele *evangelice, cu cari se ilustrează partea de «Morală din Catehism (şi probabil se face

JQtidestul de uşor), şi cum o au şi alte religii. »0 mai mare familiarizare a poporului nostru

ilinitcu s. Scriptură e în nota vremii (contra sec­etelor!).

Catehismul s'a tipărit aparte pentru cl.-4 (etapa mijlocie) şi apar te pentru clasele 5-7 (etapa superioară), fiindcă în aceste clase

filils'a renunţat la metoda concentrică, iar de 1

altă parte erau plângeri grozave împotriva tot manualului comun, la care materia diferitelor â. (clase o deosebeau literele mai mari sau mai i Mmici. Se spunea că e o imposibilitate peda-;arigogică! ;iah Eu cred câ pentru cateheţi destoinici, şucapăr. Borza, nu era problemă manualul co-Bamun; dar marea majoritate a cateheţilor anifcerea altceva. 3Îia Şi ca să vedeţi , cât de mult ţine lumea

Ia manuale distincte, pe clase, voiu descoperi, i atică eu, contrar prevederilor Programei Ana-ralitice, hotărîsem tipărirea manualului pentru vesslasele 1-2 la una. Aşa s'a şi anunţat apariţia jictţiii; aşa am scos şi cel pentru cateheţi . Câţi , credeţi că au comandat manualul unificat?

aproape nimeni! Mi-se cerea tot manuale jârfdistincte pentru cl. 1 şi pentru cl. 2, încât a jafctrebuit (la ediţia 1) să tipăresc invelitoare

aparte şi să broşez separat cele de cl. 1 şi separat cele de cl. 2, cu toate că la acestea din urmă paginarea era în continuare dela cl. 1: începea cu pag. 33.

Dacă nu s'ar. fi divizat acest manual, am avea la 7 clase 6 manuale, cum am avut la 6 clase, 5 . . . Dar chiar dacă ar fi la una Catehismul claselor 4-7, nu s'ar câştiga nimic, pentrucă-tot ar trebui dat Pericopele, Litur­gica şi Istoria în manuale distincte. '

Sau ar fi posibil să se dea pentru cla­sele 4-7 un manual care să-le cuprindă pe toate aces tea? Nouă, autorilor de manuale, ne este indiferent, în ce formă le redactăm; cu toţii căutăm ceeace e mai ducător la scop.

După cele observate de mine, mulţimea manualelor — câte unul pentru fiecare clasă — nu se ia prea tragic. Dar pot asigura pe oricine, că prin noile manuale nu s'a înmulţit materia decât cu cele strict necesare; în schimb se spune că prin metoda activă, în care sunt redactate, este mult uşurată munca catehetului şi a elevilor. Dar munca rămâne, şi încă o muncă destul de amară, o ştim din experienţă. „Quem dii odere", se referă şi la cateheţi . Decât că ei au mângâierea de a săvârşi o operă supranaturală: ducerea co­piilor la Hristos!

N. B r î n z e u

R e c u n o ş t i n ţ a n e a m u l u i . Apărându-şi ţara de prăpastia războiului civil, au căzut In Capitală 17 ostaşi din rândurile armatei noa­stre. Iată numele acestor eroi, nume care se vor scrie cu slove de aur în cartea neamului:

Maior Dănescu Constantin, căpitan dr. Marin Ionescu, din reg. 4 Dorobanţi; plut. Tr. Anghel Marinescu, din reg. 4 Dorobanţi; sergent major Ion V. Dumitru, din reg. 21 infanterie; sergent llie Dogaru, din bat. I. infanterie uşoară; sergent Barcea Ştefan, din reg. 4 Dorobanţi; caporal Gh. Mărgineanu, din reg. 2 grăniceri; fruntaş Ştefan Dinescu, din reg. 4 Dorobanţ»; fruntaş Ion Oprea, din reg. 4 Dorobanţi; fruntaş Constantin Crigorescu, bar. I inf. uşoară; soldat Ştefânica Costache,

reg. 2 grăniceri; soldat Ştefan Vasile, reg. 2 grăniceri; soldat Sandu Voicu din reg. 2 gră­n icer i ; soldat Dumitru Tăruatu, reg. 2 g ăni-cer i ; soldat Ion Grancel, reg. 4 Dorobanţi; soldat llie Soare, reg. 4 Dorobanţi şi soldat Nicolae Grecu, reg. 4 Dorobanţi.

Ţara întreagă s'a plecat, cu pioasă du­rere , în faţa sicrielor lor, pe care le-a petrecut la groapă Luni în 27 Ianuarie. Pompa fune­raliilor naţionale, precum şi decorarea lor „post mortem", cu „Virtutea militară" şi „Steaua României eu spade", n'au fost decât un mic semn al marei recunoştinţe pe care o păstrează neamul eroismului lor pilduitor.

Această recunoştinţă îmbrăţişează, în chip firesc, şi pe cei dragi ai lor, din aeeastă viaţă. Fără nici un apel din partea cuiva, în­dată după vestea sfârşitului lor glorios au început a curge danii din toate părţile pentru ajutorarea familiilor care i-au pierdut pentru totdeauna. In fruntea donatorilor se înscrie însuşi M. S. Regele M hai, cu suma de 500.000 iar Conducătorul Statului, d. g^n. Ion Anto-nescu, cu 200 000 lei. Aceste gesturi pildui­toare au făcut ca, în abia câteva zile, suma adunată spre nobilul scop să t reacl peste noua milioane lei. Şi ea va creşte mul: încă. Se cade să se asigure larg viaţa familiilor cari au dat comunităţii în ceasuri grele tot ce puteau d a : vieţi salvatoare de ţarăt

Noul g u v e r n . Du-eroasa încercare de rebeliune, pe care energia Conducătorului Sta­tului şi spiritul sănătos al armatei a ştiut-o înăbuşi Ia vreme, a făcut necesară schim­barea guvernului. Aceasta cu atât mai vârtos, că urzitorii răsvrătirii neisbutite au fost toc­mai unii din cei mai importanţi membri ai Cabinetului de a tunci : vicepreşedintele Con­siliului de miniştri, şi generalul chemat să păzească ordinea şi bunul mers al afacerilor interne.

Cu promptitudinea cerută de împrejurări, d. gen. Ion Antonescu a şi constituit nouţ guvern, în fruntea căruia a rămas d-sa ca preşedinte, luând deodată şi conducerea aîa-

tnifŞt» lui Isus. Cari descriu virtuţile creştine §i ca nişte piscuri colţuroase şi greu de urcat,

Citând de glasul Domnului : jugul meu este jjjOlâad şi sarcina mea uşoară. Sigur după pilda

"°an Vanney, care este patronul păstorilor gulere suflete şi a tuturor preoţilor sfinţi, păsto-iniiî»^ cel bun va sgudui mereu conştiinţele pă-1 j o ş i l o r cu rigorile dreptăţii divine faţă de cei

^Penitenţi — dar cu acelaş glas şi aceeaş vecină va întinde celor căzuţi şi zdrobiţi ra-IoiK?u) d e măslin al iertării , iubirii şi bunătăţii

del 1 V l n

u

e> care nu voeşte moartea păcătosului ci t r i ? â să se întoarcă şi să fie viu. Chiar dacă

}\ pl^cei păcătoşi vor fi cufundaţi şi înămoliţi în . 8 fflai infecte curente ale materialismului,

.^tionalismuiuij seasualismului, aroganţei, ig-

jsufl " * u i e i » §1 celorlalte plăgi mortifere ale zile-? . / 0 r noastre.

rtj' P e ' a teorii va trece la cazuri concrete, er:j 1 1 1

l° t i n d u-Ş» de adagiul lat in: exempla tra-•a^L-i 1.Y a cristaliza înaintea fiilor săi sufle-ftâr ! c °ana vie a atâtor suflete de preoţi, a

el^j ° r „ n u m ă r este 1 giune, în Răsăritul de odi-tf>tjte

ara.Ca 3* în Apus, şi cari şi-au găsit feri-i f ' L * s i Pacea in dreptatea Domnului. Cari au pt% 6 8 n u în mod figurat, ci practic, cuvintele i S j ! ţ i h. ^ P ^ a t 1 8 l u i Dumnezeu este pace aif a c u w e întru Spiritul sfânt (Rom. 14, 17).;

^ktf* . p e n t r u c ă «ni» din fiii zilelor noastre, î rf* ^ e ° K 2 a ^ i C U m t r â e s c » fără nici o noţiune j

ten î a s e n s c r e ? t i n , nn-e» P o t imag'oa ** Percursiuni are această dreptate asupra

chiar a terenurilor de act vitate în cari îşi caută gloria şi fericirea — trebue mereu să evidenţiem acest lucru. Unde va fructifica mai intens mintea omenească decât luminată în farurile fdosofiei creştine, şi dogmelor bise­ricii cari sunt în posesiunea Adevărului des­coperit prin însăşi revelaţia divină? Unde se vor adăpa mai intens arta şi literatura decât sub cupola vastă şi nemărgin.tă a Frumosu­lui divin, care formează şi va forma mereu terenul insondabil şi veşnic de inspiraţii şi creaţii artistice, pentru cele mai geniale minţi şi suflete, însetate după limpezimea şi fru­museţea divinităţii. Câtă depărtare dela aceşti vulturi cari pe urmele lui Dante, Chateaul Criand, Ciaudel, ridică omenirea spre cer, şi până la ramatorii literari pentru cari orizon- I tul de muncă se mârgieşte în terenul infect şi viţios al imoralităţii. Şi cari în loc să cre-ieze dis t rug; cari răspândesc miasmele morţii şi pes t i l en ţ i morale la lumina zilei, umplând librăriile, chioşcurile şi străzile cu otrava morţii. Şi încă sub eticheta de artă şi litera­tură. Cânii in faţa justiţiei şi dreptăţii ade­vărate a Domnului sunt mai vineveţi decât criminalii : dela drumul mare. Deci criminali şi nu artişti.

Dacă e vorba apoi de viaţa economică, socială şi politică, nici aceasta nu-şi va găsi echilibrul înafară de evanghelia şi dreptatea Domnului. Acestea din urmă sunt caşi seva menită să pătrundă în întreg organismul vieţi i , omeneşti. Şi mai sunt condiţia indispensabilă

a progresului, păcii şi armoniei, între părţile constitutive a acestor vremuri de activitate. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, — şi toate celelalte vi-se vor adauge vouă (Luca 17—26). Iăr profetul inspi­ra t ne asigură şi e l : fericit este neamul că­ruia Domnul este Dumnezeul său (Ps. 32). Nefericirea unui popor, afirmă cu multa com­petenţă dominicanul Lacordaire, începe cu zeificarea raţiunii şi domnia pântecelui. E o iluzie periculoasă deci a ne închipui că viaţa socială, economică şi politică, se poate des-volta şi trăi independent de liniile dreptăţii şi evangheliei Domnului. Ori că ne-om afla pacea socială, economică şi politică înafară de comandamentele divine. Cum am consta­tat-o deja în recenta şi trista experienţă.

De aceea şi vedem pe capii Bisericii, în­cepând cu Lepn XIII, Pius Xt şi actualul Ponti­fice, cari au stăruit şi s tărue mereu de-a se clădi întreg edificiul vieţii omeneşti pe drep­tate şi moralitate. Chiar fiind vorba de con: ilictele actuale, cari nu-şi vor găsi soluţie şi alyie temeinică atât timp cât tiu se va lua ca şi criteriu de pace: dreptatea. Şi nu o drep­tate concepută după chipui cuţăruî corifeu, ori popor arogant, ci dreptatea izyorîtă, din legea naturală şi veşnică a justiţiei divine.

Iată, prin urmare, icoana limpede şi ideală a celor două noţiuni de pace şi dreptate,' atât de fluturate azi de toate buzele, dar a tâ t d& m\\frtM\$i$ ~ : p ă t r u n s e şi trăite. '

Pr. Vasi le Lupa

rV. 4 U N I R E A

cerilor externe. Titularii celorlalte portofolii sunt dd. : gen. Iosif Iacobici, ministrul apărării naţ ionale; gen. Popescu I. Dumitru, la in­terne ; gen. Radu Rosetti la educaţia naţio­nală; prof. Mihal A. Antonescu fostul titular al justiţiei rămâne în guvern fără portofoliu; d. gen. Stoenescu Nicolae va conduce finan­ţele; gen. Potopeanu Gheorghe, economia naţională; gen. Grigore Georgescu, departa­mentul lucrărilor publice şi comunicaţiilor; gen. Ion Sichitiu, la agricultură şi domenii; prof. Nichifor Crainic, însărcinat cu propa­ganda ; d. consilier de Casaţie Gh. P. Docan, la justiţie; Lt. col. N. Dragomir, ministrul coordonării şi Statului major economic; prof. univ. P. Tomescu, la muncă, sănătate şi o-crotirii sociale.

Subsecretari de Stat au fost numiţi dd. gen. Gh. Dobre, gen. Const. Pantazişi C-dor Gh. Jienescu, toţi la ministerul apărării n a ­ţionale, întâiul pentru înzestrarea şi admini­straţia armatei, al doilea pentru armata de uscat, iar al treilea pentru aer ; gen. Eugen Zwiedenek, la economia naţională, pentru colonizare şi populaţia evacuată; V. Dimi-triuc, la acelaşi departament, pentru petrol şi exploatări miniere ; Aurelian Pană, la agri­cultură şi domenii; Enric Oteteleşanu, la edu­caţia naţională, culte şi arte; Mircea Vulcă-nescu, la finanţe şi gen. C. G; Voinescu, la departamentul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale.

însuşi Conducătorul Statului a denumit acest guvern : „ostăşesc", menirea lui princi­pală fiind de a „asigura ordinea şi a restabili mersul normal al administraţiei", „impunând tuturor prestigiul autorităţii", şi dovedindu-se ^expresia unităţii şi disciplinei pe care o im­pun împrejurările de azi pe întreg cuprinsul ţării". Este de sine înţeles, că misiunea lui va dura până când se vor împlini aceste prime şi supreme comandamente naţionale. Ceeace, sperăm, se vâ Jntâmpla destul de curând. Atunci se va da ţării — aşa cum a anunţat Conducătorul Statului — o nouă or­ganizare, o nouă constituţie, pe care să poată înflori o nouă viaţă românească, în care să colaboreze frăţeşte toţi bunii români, uitând pentru totdeauna sectarismul şi fanatismul artificialei şi periculoasei „lupte dintre ge­neraţii".

De prisos să adăugăm, că toată suflarea românească cinstită şi conştientă, scăpată de coşmarul răsboiului civil, îşi va da întregul concurs la realizarea cât mai grabnică a acestui suprem imperativ naţional.

m . m ă r u n t e

B ă t ă l i a abonamente lor . Lupta pentru a asi­gura existenţa „Unirii" n'a încetat. Ea nu şi-a atins tncă scopul. Trebue deci continuată. Dovezile ce te primim din toate părţile ne dau credinţa că ea se va solda cu biruinţă deplină. - Iată aci un frag­ment din scrisoarea pe care ni-o trimite păr. V a i e r Pavelomu, protopopul Orăştiei, anunţând gestul pil­duitor al preoţimei noastre din acel district proto-popesc: „Cetind în „Unirea", case intenţionează săr­bătorirea împlinirei alor 50 ani de viaţă a »Unirii", tmpliniţi In slujba Sionului român unit cu Roma, — preoţimea rom. unită din districtul protopopesc al O-răştiei a socotit că se cade să iq parte la acest ju­bileu de jumătate veac de viaţă a „UnireiS Partici­parea noastră la acest jubileu am crezut că trebue să esprime: de-oparte sentimentul de mulţumire şi recunoştinţă pentru activitatea neîntreruptă şi hrana sufletească continuă primită dela „Unirea"; iar de altă parte să constitue un reazim şi o realitate ma­terială şi morală pentru activitatea viitoare a gazetei. In acest scop Vă rugăm să primiţi Lei 2000 dela Preoţii districtului, prin mijlocirea ţondului proto-

popesc, drept donaţie pe seama fondului de susţi nere a gazetei, iar Lei 3500 va loarea abonamente lor vechi §i nouă, a preotihir districtuali.

P i u s X î î s i p r e s a m o n d i a l ă . D e Crăciun Si. Părinte Pius Xl l 'a t i n u t u n important discurs, asu­pra situaţiei internaţionale. Presa m o n

ţ

d i a l ă s e 0

cupă intens de ace l discurs. Aşa La Libe td Courrier de Geneve , Natzional Zeitung, La Tribune de Geneve, e t c , cari toate convin în a afirma că singura cale de a ' s e ajunge la o pace durabilă e cea propusă de Pius XII.

P o c ă i ţ i i n u dorm. Volbura even imente lor ne face să- i uităm. Ei însă, sectanţii , n u se la să cu-tropiţi de sbuciumul general, ci î ş i v ă d netulburaţi de prozelitismul lor primeidios. Corespondentul din Târgovişte al z iarului .Timpul' (28-1-41) es te dea-dreptul alarmat de progresele pe care l e iac ad­ventişt i i în urbea sa . „In oraşul nostru - scrie dânsul - aceas tă buruiană streină a prins rădă­cini adânci, z i lnic predicatorii făcând v ic t ime noui. rupte din sânul bisericii ortodoxe. Astfe l casa de rugăciune din str. N. Fi l ipescu 36 a ajuns să deschidă sucursală pe str. Nifon..." Dureros , de si­gur. Mai ales că situaţia va fi asemănătoare şi în multe alte părţi. Totuşi , nu măsura propusă de co­respondentul „Timpului": „imediata închidere a ce ­lor două case de rugăciuni", n e v a feri de primej­die. Ci cu totul altele. Spirituale.

L o c a l e . Dumineca vi i toare, a Vameşu lu i şi Fariseului, va predica în catedrală păr. Augustin Folea, canonic mitropolitan.

E x p o z i ţ i e . La Institutul Oriental din Roma s'a inaugurat o expozi ţ ie foarte importantă pentru cunoaşterea rec iprocă a Răsăritenilor şi a apusenilor pe terenul liturgic. E vorba de un i c o n o s t a s a ve ­stitului pictor P i m e n Sofronoî, lucrat în st i lul ru­sesc din secolul XV, de o mărime de 6 x 5 metri, cu 56 icoane .

M ă i n ă l i g a - i t a l p a ţării . . . In ul t imele decenii era cât pe aci să u i tăm acest adevăr fundamental al existenţei noastre. Vremea cu încercăr i l e ei crân­cene, se îngri ieşte s ă ni-1 aducă aminte . — D i n or­dinul ministerului coordonării , î n c e p â n d c u 1 Fe­bruarie, în toată ţara pâinea v a fi fabricată c u 20°/ 0

mălai, şi nu şe v a pune în vânzare proaspătă , ci a doua zi, după cel p u ţ i n i i ore dela s coa terea din cuptor. In afară de aceas ta , prefecţii judeţelor sunt autori­zaţi ca, la n e v o e să dispună, că o zi d in săptă ­mână, Lunea, să s e consume n u m a i mămăl igă . . . Dar sănătoşi să fim şi să a v e m n u m a i măla i d e s t u l : cu mămăliga s u n t e m fraţi de cruce 1

Corbul , v e v e r i ţ a ş i u l iu l . . . Nu s c r i e m a c i o fabulă, furată din Esop. Ci d ă m o s cur tă ştire, prea adevărată, p e care ni-o aduce , d in patr ia celui­lalt mare fabulist, Lafontaine, z iarul „La Croix" (.'7-1-41): „In ha le le p ieţe i din L y o n ş i -au făcut apa­riţia p i e se de v â n a t care ar îi surprins p e s t e mă­sură pe m e n a g e r e l e anului trecut , care î n s ă n'au provocat la muşter i i i de azi d e c â t o o a r e c a r e mi ş ­care de cur ioz i tate ori de... in teres . E v o r b a d e : corbi, v e v e r i ţ e şi uli . — Deş i prefecţ i i a u uitat să tarifeze a c e s t v â n a t p â n ă a c u m dispreţuit , preţu­rile s 'au fixat de la s i n e în ch ip aproape uniform: corbul 10 frs. b u c a t a , v e v e r i ţ a 12, iar ul iul ceva mai s c u m p . V â n ă t o r i i de păsări , cari le îmbiau , o-îereau cumpărător i lor , pe deasupra , şi o s e a m ă de reţete c a r e g lor i f icau supa de corb, ostropelul de v e v e r i ţ ă ş i u l iu l la tavă . flu şi vândut toate pie­sele." — î n c e p a se arăta din pl in roadele înţelep-ciunei a c e s t u i v e a c , pentru care, până mai ieri, por­cul era prea gras , v i ţe lu l prea bătrân, pieptul de curcan prea s e c etc . D e acum v a cere hrană dela... corbii cerulu i . D a r n u dela ce i pomeniţ i î n Bibl ie!

B i l a n ţ d u r e r o s . Icoana zilelor de groază , care uşor ne -ar îi putut îi fatale, î n c e p e a ni s e înfă­ţişa în l u m i n ă tot m a i deplină. Şi, în aceeaş i mă­sură, m a i tristă, C e e a c e s'a săvârş i t atunci, şi di­recţ ia p e c a r e o apucase rebeLunea, n u se mai poate î n c a d r a în noţ iunea une i „lovituri de stat" şi n ic i chiar a „răsboiului civil." Ci poartă alt nume: pornire la anarhie şi jaf. — Intr'adevăr, rebelii n'au atacat n u m a i instituţii, de stat c i , în demenţa ce i - a

cuprins, au început a împrăştia moartea p e străzi Ru tras în slujbaşi cari îşi făceau datoria. Soldat'" au fost doborîţi de g loanţe trimise de pretutindeni din ferestre şi de sub porţi. N'au lipsit nici a r t ' d e s ă l b ă t ă c i e f i oroasă : s'a turnat benzină n e s ! soldaţi, apoi li s a dat loc - I a t ă rezultatul orori!

a r j ^ v s : ? 7

p m 5 ^ I a n u r r I n c -

reşt i 370 morţ i în sp i ta le şi în p ă d u r e a

444 răni ţ i ; î n restul ţării 3'. morţi ş i 3 2 TS\ ei, şi u n procuror (cel d e l a Alba-Iui i a ) U c i

f t i t i ; în exerc i ţ iu l funcţiunii . — Deosebi t d e ' ^ es te o altă lă ture a c o n s t a t ă r i l o r : prădj ş c a r e a a d e g e n e r a t în jafuri şi sparge' 1" 1 ' 1

proporţii . La diferitele s ed i i legionare </ * s'au găs i t n u n u m a i a d e v ă r a t e depozit c i cant i tăţ i e n o r m e de mărfuri şi valori c a r e au î n c ă r c a t cu vârf n u mai p u ţ j n ^ *k m i o a n e . — La unii dintre legionarii p„ 5 i j " S

de r ă s p u n d e r e (cum era ches toru l Ilie Stâ"'?' găs i t bijuterii şi s u m e de bani ce se <J®' mil ioane . Şi s e pare c ă î n c ă n 'am a j u n s ^ Cine ştie c e vor m a i d e s v ă l i încă cercJ'' curs . — A m dori să n u s e m a i afle nuni,/" compromiţă tor . C e e a c e ş t im e chiar destul * n e r u ş i n ă m ş i să m u l ţ u m i m lui Dumnezen ferit de c e e a c e putea f i ! C':

f A n a P o p a n . D o m n a r i u , soţia P j t i

Ioan P o p a din Alămor , a adormit în Domnul ţ bătă î n 25 Ianuarie 1941; î n anul al 40 lea alî — Fie-i par tea cu drepţ i i !

T s 1« f o n u l „Uni,

A d m i n i s t r a ţ i a „Unir i i" c h i t e a z ă cm m i t ă p r i m i r e a u r m ă t o a r e l o r s u m e în abonai

A b o n a m e n t e d e s u s ţ i n e r e p e 1941: TJ tean, Turda, 500 le i ; — Of. paroh. Vermeş, 40): Dr. P. Pal, Val a seacă lei 400:

C â t e 200 Lei , a b o n a m e n t p e 1941. - ; ( Vaideiu. — Dr. Şt. Pop, Caransebeş; T. Triiii, brăveni. — A. Oţoiu, Bucureşti. — Dr. V. Petei ciu. — Dr. L. Dan, Mociu. — Gh. Meteo, Unirea I. P. S. AI. Cisar, Bucureşti. — I. Radu, fleşifa. Tatu, Reşiţa. — P. Ardeleanu, Reşiţa, — D. Aii Reşiţa. — Dr. E. Pantea, Reşiţa, — Al. Cadar'm,i — Gh. Georgescu, Reşiţa. — L. Cupşa, Reşiţa. Marica, Reşiţa, - N. Laslău, Reşiţa. — L. Ciis Reşiţa. — Şt. Betea, Reşiţa. — I. Chira, Reşiţa Simon, Reşiţa, — M. Tuca, Reşiţa, — V. Borota.i — N. Rubinescu, Reşiţa, — E. Ioanoviciu, Reşiţ V. Coca, Reşiţa, — G. Mărcuş, Deva. — Gh. Si Vintire, — N. Doboş, Vintirc. — A. Mangra, V — I. V. Albini sen. ZIatna. — I. V. Albini jun.2 — P. Stoica, Haţeg. — D. Hancu, • Bucureşti. -Spineanu, Agârbiciu. — Dr. Vescan Braşov.-I Albini, Bucureşti. — I. Teiuşan, Beiuş, — Tr. 1 Beiuş. — Al. Riţiu, Beiuş, — Dr. Şt. Cosma, — Dr. Val. Boeriu, Beiuş, - V. Florean, Bacovi S. Anca, Subpădure.—O. Corodeanu, Tg. Jiu.—0 pede Caransebeş. — Dr. I. Cârje, Făgăraş,— W dor, Aiud; — C. V. Simonetti, Craiova.—E. Buia, 0 — A. Ciaclan, Craiova. — I. Sarea, Craiova, -Ionel Bărnuţiu, Craiova. — P. Muntean, Timişoa Gh. Munteanu, Timişoara, — Dir. Sem. Franc Hălăuceşti. — Dir. Lic. S. Vulcan, Beiuş. - Ofd rohiale următoarele, câte 200 Lei pe 1941: 1 — Lechinţa de M. — Craiova. — Telciu. — Sanov Lissa — Bouţarul de sus.

A l t e s u m e : Of. P. Balinţ, 200 Lei peîŞ Lei 200 pe 1V40 Total 400 L e i ; — Pr. Gr. N Constanţa Lei 100 sem. I. 1941.— Dr. M. CioncaJ 100 Lei sem. I. 1941. — I. Cândea Sânpetru, 8 1937-1940. — Of. P.Jebel Lei 200 pe 1939.-Dir. Beiuş 200 Lei 1937. — Dr. I. Ţenchea, Timişoaţ Lei, achitat până Oct. 1940. — V.Deciu , Lugoj achitat până la 1 Oct. 1940. — Of. P. Pădurenil achitat până la 30 Iunie 1941. — I. Viciu, AiutH-sem. I. 1941. — V . Băcală, Greoni Lei 600 pe 19* Of. P. Semlac 200 Lei achitat până la 30 Iun* — V. Borda. Reşiţa 200 Lei pe 1939. — Of. ?•. 200Lei pe 1 9 3 8 . - D r . I .Pop.HoIod 100 Leisem-l I. Tămaş, Holod 100 Lei sem. I. 1941. — V- » Vintire Lei 100 pe 1941. — S . I. Ionaşiu, Lugoj 2 1938. - Dr. P. fol, Valea seacă 700 Lei pe 1«» Lei 250 (iar Lei 450 pe 1941).—T. Gerasim.Şe" Lei 1939. I. Viciu, Aiud Lei 100 sem. II. 1940.' Cnşan, Turda 100 Lei sem. II. 1940. — Dr. I.J

Buteni 200 Lei 1939. - V. Cloca, Hârseni 1501 l Oct. 1940 — 30 Iunie 1941 .T-LL V. ZăgreaiW, 200 Lei, achitat până la 1 Oct 1941 — T. Mica n°i<i!n l 9 3 x 9 - ~ P - R u s u > Pecica-Română 100.' i ~ JiJSf; FI- Şuluţiu, Braşov 30u Lei, acb* îfa i , ^ A 1 , 9 4 1 ' - 0 Medoia, Comloşul-Mare:* până la 30 Iunie 1940. - N. Şandru, Constanţa « u i m ' J 4 1 - , ~ L Trafaşlu, Ceica 100 l ? w ' ^ ' , M ă c e l a r » u - Arad ¿00 Leipe l937 - % 9m V - B ^ § a n 2 0 0 Leipână la30 Iunie 1 9 4 1 . - ^ 200 Lei 1938. - Păr. P. Olariu, Sibiu Lei 501 numărul festiv.

. C â t e 200 le i , p e 1940: Dr. R. Boilâ, £ A n e ş ; - S . Simonetii, Cârneşti; - Dr. A..f Timişoara ; - M . Simonetti, Sibiu; - V. Ung**? * L H P r e c u m §i dela următoarele Op) tuale: Zorlenţul Mare; Şeitini; Sintea Mare. Rogoz; Bocşa Montană.

r „ r , ^ f C â t e T 4 , î 0 l e i ' P e 1 9 3 8 - Î 9 3 9 : Dr. O- % cureşti; - I Iuga, Mediaş; - Of. parohial lf\ ° i ; l a r u h - ? £ o t i ~ 0 f - P a ^ h . Bârcea Mar*' paroh. Varadia.

„ i f n . Oâte 400 l e i , p e 1 3 4 0 - 1 9 4 1 : Dr. B. Suţ Egara~ P Nevrincea; - I. P. Pal. 1