+ All Categories
Home > Documents > Black TRIBUNA · Dante - ““Infernul ... direcþia lui Marius Ianuº. De fapt, primul proiect...

Black TRIBUNA · Dante - ““Infernul ... direcþia lui Marius Ianuº. De fapt, primul proiect...

Date post: 02-Mar-2020
Category:
Upload: others
View: 13 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
36
TRIBUNA 115 Pantone Pantone roºu Pantone Pantone roºu 1 Black Black Revistã de culturã serie nouã anul VI 16 - 30 iunie 2007 1,5 lei Cornel Ungureanu ºi Vasile Bogdan Prim plan: Holender, altfel Judeþul Cluj Cristian Bors - Himera Andrei Marga: Joseph Ratzinger Benedikt XVI interviu Vladislav Piavko Laszlo Alexandru Dante - “Infernul” Sibiu 2007 Culorile unei avangarde “rescrise”
Transcript

TRIBUNA115

Pantone PPantone rroºu

Pantone PPantone rroºu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 0 ii u n i e 2 0 0 7 1,5 lei

Cornel U

ngureanu ºi Vasile B

ogdan

Prim pplan: HH

olender, aaltfel

Judeþul Cluj

Cristian Bors - Himera

Andrei MMarga: Joseph RRatzinger BBenedikt XXVI

interviuVladislav PPiavko

Laszlo AAlexandruDante - ““Infernul”

Sibiu 2007Culorile uunei aavangarde ““rescrise”

Cea de-a ºasea ediþie a FestivaluluiInternaþional de Film Transilvania,desfãºuratã în paralel la Cluj-Napoca (1-10

iunie) ºi la Sibiu (4-10 iunie), s-a remarcat princalitatea filmelor prezentate (cu minime, inevitabile,excepþii), îndeosebi în secþiunea competitivã. Încadrul zilelor filmului românesc, am avut privilegiulvizionãrii în premierã a trei filme excepþionale:Restul e tãcere (r. Nae Caranfil), 4 luni, 3sãptãmâni ºi 2 zile – Amintiri din epoca de aur (r.Cristian Mungiu) ºi Arizona Driming’ (r. CristianNemescu). Dacã la aceasta adãugãm ºi afluneþapublicului, cel mai mare numãr de spectatoriînregistrat pânã acum la o ediþie TIFF (ºi mã referdoar la Cluj), putem spune cã aceastã ediþie a fostcea mai reuºitã.

Juriul TIFF 2007 – format din: ClaudiaLandsberger (Olanda), preºedinte ºi membrufondator al European Film Promotion, organizaþiece a lucrat îndeaproape cu numeroase festivaluri defilm pentru a promova imaginea cinematografieieuropene; Vibeke Windeløv (Danemarca),producãtor de film de la jumãtatea anilor ’70 pânãîn prezent, colaboratoare de bazã a regizorului LarsVon Trier; Christine Bardsley (Anglia), FilmProgramme Manager în departamentul Arte de laBritish Council; Vivi Drãgan Vasile (România),director de imagine a cãrui filmografie cuprindeaproximativ 50 de titluri din 1976 pânã în prezent(din 1992 este directorul artistic/ executiv al FAV,Fundaþia Arte Vizuale); Rãzvan Vasilescu(România), actor renumit de teatru ºi film care adebutat în cinematografie în 1978 ºi a cãruibiografie personalã cuprinde nenumãrate mariproducþii de film ºi piese de teatru – a acordaturmãtoarele premii:

Trofeul ““Transilvania” (10.000 EURO, oferit deVodafone) pentru cel mai bun film aflat înCompetiþie: La SSagrada FFamilia // FFamilia ssfântã(Chile, regia Sebastian Campos);

Premiul dde rregie (5.000 EURO, oferit de CentrulNaþional al Cinematografiei): RRagnar BBragasson,pentru filmul Börn / Copii (Islanda);

Premiul ppentru ccea mmai bbunã iinterpretare (2000EURO, oferit de Vitrina Advertising): Luca LLionello,pentru rolul din Cover-Boy – L’ultima rivoluzione /Fotomodelul (Italia, regia Carmine Amoroso);

Premiul ppentru iimagine (oferit de KodakCinelabs Romania): Crisstian CCottet, pentruimaginea filmului La Antena / Antena (Argentina,regia Esteban Sapir);

Menþiune sspecialã: AAzul OOsscuro CCassi NNegro //AAlbasstru îînchiss aaproape nnegru (Spania, regia DanielSánchez Arévalo).

Alte ppremii:Premiul sspecial TTIFF 22007 (oferit de

organizatorii Festivalului Internaþional de FilmTransilvania): echipa filmului 4 lluni,, 33 ssãptãmâni ººi2 zzile (România, regia Cristian Mungiu);

Premiul FFIPRESCI (oferit de Asociaþia Presei deFilm Strãine): DDincolo dde ppãdure / Einsst ssüheHHeimat (Austria, regia Gerlad Igor Hauzenberger);

Premiul ppublicului (prin vot, oferit deRe:publik): AAzul oosscuro ccassi nnegro // AAlbasstru îînchissaproape nnegru (Spania, regia Daniel SánchezArévalo);

Premiul JJAMESON pentru cel mai bunscurtmetraj prezentat în secþiunea „Umbre”:DDroomtijjd // ÎÎn vviss (Belgia, regia Tom VanAvermaet);

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã (oferit de BancaTransilvania): Irina PPetrescu ºi Ioana BBulcã(România);

Premiul ppentru îîntreaga ccariera ooferit uuneipersonalitãþi ddin ccinematografia eeuropeanã: FFrancoNero (Italia);

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã: regizorulbritanic Nicolas RRoeg;

Premiu pentru scenariu de scurtmetraj (1000USD, ooferit dde HHBO RRomânia): Doru Lupeanu,pentru scenariul Fata ggalbenã ccare rrâde;

Premiu ppentru sscenariu dde llungmetraj (2000USD, oferit de HBO România): Mircea JJacan,pentru scenariul Missiunea;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentrusecþiunea scurtmetraj (un pachet de editare AvidMedia Composer, oferit de Marcotec Bucharest):Radu JJude, pentru filmul Lampa ccu ccãciulã;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentrusecþiunea lungmetraj (2000 EURO, oferit deCinemax ): Cristian MMungiu pentru filmul 4 lluni,, 33ssãptãmâni ººi 22 zzile;

Premiul ppentru oo ttânãrã ssperanþã aacinematografului rromânesc (1500 EURO, oferit deTomi): AAnamaria MMarinca (pentru rolul din filmul 4luni,, 33 ssãptãmâni ººi 22 zzile).

În numãrul urmãtor al revistei noastre vomreveni cu un amplu grupaj despre ediþia a ºasea aFestivalului Internaþional de Film Transilvania.

actualitate

Premiile TIFF 2007Ioan-Pavel Azap

22 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Regizorul Sebastian Campos cu Trofeul Transilvaniapentru cel mai bun film din competiþie: Familia sfântã(La sagrada familia, Chile)

Vã mai amintiþi de Micul Ftiriadi? Nu, nu lapersonajul caragialian mã refer, ci la foaiavolantã cu acelaºi nume produsã &

promovatã pe holurile Literelor bucureºtene deUn Cristian (Cristi Cosma). În fiecare numãr alliliputanei reviste, scoase la xerox, Cristi – pe-atunci studinte în biblioteconomie – a promovatcîte un (foarte) tînãr scriitor: luînd-o cu ani buniînaintea epocii, vedea în autor o posibilã„afacere”, iar în manageriatul literaturii actuale oposibilã sursã de „venit”. Entuziasmul cronic, veþivedea, nu l-a pãrãsit nici azi.

Cam în aceeaºi vreme (pe 1 ianuarie 2002)apãrea primul numãr al revistei Fracturi subdirecþia lui Marius Ianuº. De fapt, primul proiectcoerent, ambiþios ºi valoros al generaþiei 2000.Fracturi-le au propus un numãr de tineri poeþi ºiprozatori de real talent, avînd în comun, pe lîngãapetitul pentru frondã & scandal, cultulautenticitãþii, al imediateþii, al hiperrealismului,noþiuni rudimentare de hipertext, de marketingliterar. Revista conserva, de asemenea, ceva dinprofilul psihologic al directorului ei: tipãritã pehîrtie de ziar ºi împestriþatã cu desenele lui SilviuGherman îmi aduce aminte de vechiul Jurnal SF,avînd ca ºi acela mistica tehnologiei ºi a unuionirism uºor demodat – oare cîþi puºti aucumpãrat JSF la începutul anilor ’90?; promovarubrici distincte dedicate bãºcãliei, umoruluiterestru asemenea Academiei Caþavencu saurevistelor ºcolãreºti manufacturate; încurajasponsorii generoºi – sublimi, dar absenþi cudesãvîrºire în acei ani – sã-ºi facã reclamã înpaginile sale vii & deºtepte. Evident cã, fãrã aavea „spatele financiar” asigurat, falimentul aaºteptat-o la colþ. Nu îndeajuns de repede însãpentru ca tinerii autori sã rãmînã ºi obscuri, eifiind de-a dreptul luaþi în braþe de edituri caVinea (poeþii) sau Polirom (prozatorii). Primii paºifuseserã fãcuþi, restul e istorie (literarã). Mã întrebºi azi ce s-ar fi întîmplat dacã proiectul Fracturi arfi fost sprijinit la timp de uniunea Bãtrînilor,condusã la acea datã de dl. Uricaru, dacã revistaar fi gãsit propria niºã pe piaþã: elaboratã extremde ºmecheros, cu lipici la adolescenþi, probabil cãar fi adus mai multe servicii literaturii românedecît obositele programe ºcolare.

Spiritul ludic & literatura „deschisã”,dezinhibatã a tinerei generaþii aveau sã loveascãdin nou, de data aceasta la Arad. Grupaþi subumbrela „Celebrului Animal”, junii scriitori Leac,Lazurca, Mãduþa ºi Khasis au reuºit sã tipãreascãnumerele savuroase ale revistei Ca ºi cum pe contpropriu, culegînd admiraþia ºi invidia confraþilor.

Am amintit aici Micul Ftiriadi, Fracturi ºi Caºi cum, poate singurele reviste literare din ultimiiani care – realmente ºi ce iresponsabil cuvînt – m-au încîntat. Am vãzut în ele prea puþin dincabalele, socotelile, grija pentru imagine alescriitorilor consacraþi ºi mult mai multã literaturãscrisã de dragul literaturii, pentru prieteni, pentrucititorii cei mai tineri. Ceva din filonulefemeridelor avangardiste – de la urmuz la alge ºide la unu la pula – s-a conservat ºi distilat laînceput de mileniu în publicaþiile „neoavangar-diºtilor” (aºa cum, peiorativ, i-au numit unii pe2000iºti).

Asumîndu-ºi uneori, inevitabil, ºi ridicolul ºiamatorismul (pentru cã nimeni nu s-a nãscutînvãþat), consider cã cele trei reviste au deschis obreºã în mentalitatea jurnalisticã ºi în publicisticaliterarã de la noi. O anume lejeritate a discursuluia pãtruns pînã ºi în cel mai scorþos sãptãmînal(România literarã), altele au învãþat de lafracturiºti tehnica scandalului, a polemicii cuarmamentul greu – al criticii – din dotare (Culturaa format cea mai redutabilã echipã de critici dinultimul val de scriitori), altele duc mai departeprincipiul hedonist al literaturii calde, de plãcere,însã nicidecum frivole (Versus-m, Noua literaturã,Pana mea). Cu o formulã redacþionalã întineritã,Cuvântul are de dus mai departe proiectul elitist,performant propus de profesorul Mircea Martinºi, totodatã, campania de a deschide gustul pentrulecturã cititorilor celor mai tineri (aºa cumredacþia condusã de Rãzvan Þupa încearcã încadrul Premiilor revistei Cuvântul pentru liceeni).

La Cluj, am aºteptat dupã 2000 (de cînddirectoratul a fost preluat de Horea Poenar) orevigorare a proiectului echinoxist. RevistaEchinox a reuºit sã provoace o vie polemicã înmediul universitar local, a realizat un Dicþionar cerecontureazã o paradigmã ºi reconfigureazã criticistoria grupãrii, de la finele anilor `60 pînã înprezent. Cîteva din vocile strãlucite ale ultimeigeneraþii, ce activeazã în domeniul eseisticii,cronicii literare, poeziei etc. s-au lansat petrambulina echinoxistã. Subfinanþarea,permanentul conflict cu Universitatea fac însã cavocea noului Echinox sã nu se audã cît ºi cum artrebui.

Un destin în oglindã, asemãnãtor cu allongevivului Echinox, pîndeºte ºi mai recentaVerso, revista giratã de optzecistul Ion Mureºan,ce promitea o radicalizare a discursului critic înpublicistica clujeanã.

Am lãsat mai la urmã Tribuna dar, oricît îi voideranja pe unii, o voi prezenta în acelaºi context.Cu echipa întineritã (din 2003), aproapedublîndu-ºi numãrul de pagini, îmbogãþindu-ºirubricatura ºi atrãgînd, anual, noi colaboratori,

Tribuna reuºeºte sã fie cea mai substanþialã ºi ceamai cititã revistã a Clujului. Sub patronajulacesteia se desfãºoarã ºedinþele "Clubului deLecturã", unde au citit cei mai valoroºi scriitoritineri ai Clujului, publicaþi ulterior în revistã.Cîteva din numerele tematice, ingenios gîndite deOana Pughineanu au atras mînia proletarã amarilor oameni din judeþ.

În redacþia ultimei sosite pe piaþã, a revisteiPana mea, îi reîntîlnim pe Micul domn Ftiriadi(alias un Cristian, alias Cristi Cosma), iar ladepartamentul „graficã, efecte speciale” peanarhistul îmburghezit Ianuº. Editorul, pesemnecu dare de mînã & molipsit de entuziasmul celordoi, este tînãrul poet SGB (pseudonimul luiBogdan G. Stoian). Cum revista a reuºit sã-ºiapropie încã de la primul numãr nume curezonanþã din literatura actualã (de la OctavianSoviany la Ruxandra Cesereanu, de la Alex Mateila Dan Lungu, de la Bogdan Creþu la CosminCiotloº, de la Domnica Drumea la ClaudiuKomartin) nu putem decît sã-i urãm succes ºiaceeaºi selecþie riguroasã a colaboratorilor ºi peviitor. Iar dacã va ajunge pe tarabe, la chioºcuri,dacã va ºti sã-ºi identifice targetul printre studenþiºi liceeni, va avea cu siguranþã ºi viitor.

Altfel ne va rãmîne fixat în memorie încã unmic moment plãcut al marelui – ºi niciodatãîndeajuns istoricizat – Avangardism. Micul Ftiriadiprobabil cã acum mustãceºte ºi are de ce.

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007 33

editorial

Pe urmele venerabilului domn Ftiriadi

ªtefan Manasia

Ledniczky Tamas Mâna

Marius Mureºan Trecere

Olga ªtefanToate ceasurileBucureºti, Editura Vinea, 2006

Debuturile feminine în poezia româneascã aultimilor ani au creat un spaþiu ce tinde sãdevinã din ce în ce mai puternic unul de

referinþã pentru viitoarele poetese, un loc comun almotivelor ºi exploatãrilor de imagini excesivfeminine. Mai toate debutantele de la noi au citit-ope Sylvia Plath, mai toate scriu despre frumuseþeainterioarã – un fel de tejghea din piaþa de carne,plinã cu maþe, viscere tenebroase, spermã, menstrãºi multã durere organicã greu de explicat. O poeziecare-ºi revendicã identitatea din propriilemalformaþii tematice, o poezie frustã, învãlmãºitãde amestecul confuz dintre sex, dragoste ºicelãlaltul din spaþiul suferinþei.

Volumul de debut al Olgãi ªtefan – Toateceasurile, apãrut la Vinea în 2006, distins cupremiul „ion vinea” în acelaºi an, e o carte ce nuface abstracþie de zona în care se înscrie poeziafemininã actualã, dar nici nu o confirmã. Volumgros, aproape 140 de pagini, ce te întâmpinã dinstart cu o copertã de culoare verde – bolnav, Toateceasurile e biografia unei maturizãri, a uneiaºteptãri continue a Celuilalt – el, masculul tânãr,dezvirginator, blazat ºi puþin boem. O carte (aºacum mãrturiseºte autoarea) – „este vorba aicidespre mine”, o carte în care „zonele olga” sunttot atâtea posibilitãþi de a te înþelege pe tine prinºocul produs de Celãlalt.

Olga ªtefan nu scrie o poezie despre Celãlaltulmasculin ca ºi congenerele ei, nu o intereseazãiubirile extreme, sexualitatea exhibatã la maxim.Mai degrabã o poezie naivã, ce vine dinspre„aºternuturile cu ursuleþi” înspre „port între picioareun mormânt sigilat ºi gol”. Poemele, lungi ºivulcanice ca izbucnire, se coaguleazã în jurulaceleiaºi cãlãtorii spre celãlalt, o cãlãtorie vãzutãîncã prin ochii unei adolescenþe maturiza(n)te, darcu pozã de femeie deja dezabuzatã: „trag dupãmine dragostea asta ca pe o geantã cu roþi”.Celãlalt – fie el Demian/ Dem sau Louis, e încãnecunoscut, încã departe de a deveni bãrbatulnazist din poemele Sylviei Plath: „cãldurile de maite înlãnþuie ca niºte jucãrii sexuale”, „drumul sprecasa de marcat. drumul spre casa de toleranþã.drumul spre casa/ de copii. paºii tãi au învãþat sã ledistingã rãceala.” Evident, nici Olga nu scapã deplaylistul vremii. Pe lângã senzualitatea unoranumite experienþe de maturizare sexualã, apar ºiversuri brutale prin neconcordanþa cu întregul: „sã-þimulþumesc pentru cã-mi desfaci coapsele ºi pentrucã-mi întrerupi gesturile.” Nu cred în acea Olgavãzutã ca o feminitate traumatizatã. O astfel deimagine dã bine în poezia de azi, dar în volumulacesta aratã fals, fad, fãrã credibilitate – sentimentderanjant când îl citeºti, creeazã impresia de faþadã,de mascã plimbatã de ici pânã colo de dragulreceptãrii („poþi sã spui cã niciodatã n-am sã fiusuficient de/ coaptã pentru emoþii ca astea desprecare-þi scriu”).

Dacã tematic, volumul e unitar - gafeazã destulde puþin faþã de altele apãrute recent, la nivelulconstrucþiei, apar probleme mari. De unde tragconcluziile, ipotetice, evident, cã debutul acesta eîncã prematur. Olga ªtefan are imaginaþie de poet,dar nu ºtie cum sã o aºeze în paginã. Scrie mult,

versuri lungi, poeme de câteva pagini, dar segrãbeºte. Nu lucreazã poezia, impresia persistentã ede idei geniale sufocate de mult balast. Existã ograbã în a scrie, în a pune totul pe hârtie, în aspune totul dintr-o rãsuflare (gest pe care-l înþelegdatoritã vârstei autoarei), dar se greºeºte când evorba de pauze de respiraþie, ritm, material poeticincoerent aºezat în logica textului. Sã exemplificãm.Olga ªtefan are uneori intuiþii grozave, dar leîngroapã din cauza explicaþiilor. Prea preocupatã sãnu fie înþeleasã greºit, nu se mulþumeºte cujumãtãþi de mãsurã, cu sugestii, apropouri. Tinde sãle explice, sã le detalieze – fapt ce duce inevitabil lasufocarea textului. Un vers ca „la sfârºitul ierniiploaia ne va rãni pereþii tapetaþi” e urmat de otrimitere puerilã: „cu mucegaiul fotografiilor dinaltã viaþã”. Un altul în care spune cã „hunedoaracreºte în visele mele ca o tumoare malignã” –imagine superbã, sã recunoaºtem, e urmat deexplicaþia „pe esofagul fumãtorilor pasivi”. De parcãaveam nevoie de jocul acesta facil. Balast mult.Versuri ca – „tu ºi cu mine ne vom dezvãþa repedede spãlarea picioarelor amputate din corpurile/acestor soldaþi de plumb rãniþi în rãzboaie ºi-ndragoste”, „de-aici l-ar mai putea scoate/ doar oechipã de descarcerare/ ca pe victima unui accidentcu maºini fãcute zob” (mã întreb unde maiintervine descarcerarea dacã nu la accidente, ºi nula alea cu maºini fãcute zob!?), „acum strãzile pecare te plimbi miros exact ca mine/ a transpiraþiediluatã cu spray...” sau imagini redundante ca:„urina hepaticilor cu ochi portocalii”, „agorafobie.spaima de mers singurã prin pieþele deschise...”, „caun capsator muºcând dintr-o foaie”, „tahicardie. (oinimã care bate prea repede...)” – nu fac decât sãumbreascã imaginile poetice reuºite. E imposibil sãscrii un poem bun în care sã serveºti imagini de-agata, sã le caracterizezi, sã le inventariezi, ca ºi cumcelui care citeºte îi laºi doar ºansa de a te confirmape tine: „demian ar fi zis cã-i seamãn unei felii depâine/ întoarsã ºi-ntinsã obsscen [subl. mea] pe plitafierbinte.” Sau: „îºi întinde lassciv [subl. mea] braþeleînnegrite.” Nu mã intereseazã caracterizãrilepoetului, vreau sã îmi dau singur seama delascivitatea unei imagini!

Astfel de greºeli reduc puternic din forþaversurilor. ªi creeazã, în mod evident, impresia destângãcie, de atelier, de texte de sertar. Dacã Olgaªtefan ar reuºi sã dozeze imaginile mai bine, sã dearitm poeziei ºi nu doar lungime, sã lucreze textul,sã-l ºlefuiascã dupã „curele de inspiraþie”, sunt sigurcã ar ieºi un volum net superior. Deocamdatã,molozul ºi construcþia deficitarã a multor poeziidau impresia unui volum scris pe fugã, neglijent cucititorii. ªi cu imaginea poetului, bineînþeles.

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

44 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

cartea

Valentin Derevlean

better times

Où est le Parisd’antan?...

Ioana Cistelecan

Gheorghe MocuþaCãlãtorie.exilTimiºoara, Editura Brumar, 2007

Parisul ingrat, Parisul infernal, Parisulcrepuscular – acestea sunt variaþiile unui unicspaþiu babilonian, agresivizat, contorsionînd

experienþa tatãlui, ca brav-îndurerat însoþitor alfiului, navigînd onest ºi brut pe strãzile scuturate

de misterios ale metropolei (odatã fascinante!),asemenea unui Charon ce tenteazã, de data asta,strategiile amînãrii sfîrºitului implacabil ºi-ºiconglomereazã lirico-diaristic trãirile. Recentulvolum de poeme al lui Gheorghe Mocuþaexorcizeazã un sine suferind, prizonier culpabil aldurerii, exersînd decenþa supravieþuirii marginale.Dincolo de paradoxuri, scufundat ºi amprentat demalefic, oraºul se leapãdã, rînd pe rînd, ca-ntr-unobstinant exerciþiu al demistificãrii, dar ºi alasumãrii suferinþei absolute, de toate atributelesale legendar-prietenoase, încãrcîndu-se pas cu pas,zi de zi, cu peceþile golului ºi ale hãului intrinsec.Celãlalt Paris e ºi el o cetate bine închegatã, o hartãa proximitãþii materializînd violenþe, hiperbolizîndun negativ agresivizat: astfel, Montparnasse-ul numai articuleazã dulceagul refren „bienvenue!”, ci îºicrispeazã poarta într-una a iadului, ca posibilãexpandare a interiorului tensionat; spitalulAvicenne magnetizeazã energiile pervertite,maladive ale infernalului Paris, dozînd speranþeleauctoriale camuflate, obiectivate ºi persiflate – înjurul acestui axis mundi graviteazã un cotidian alîntunericului, respingînd familiarul sau, cel mult,degustîndu-l la adãpostul non-animatului, alaparatului foto, ori distanþîndu-l ca perspectivã,dincolo de palpabil („privesc parisul – straniu dans(...) // ascult parisul – un suspans/ între abis ºiunivers/ între declin ºi renaissance”; „stãteam petrunchiul unui platan din parcul spitaluluiavicenne/ ºi aºteptam revelaþia (...)/ stomacul meuera o colivie imensã/ în care intrau stoluri de pãsãrinegre”; „rup cu dinþii din culorile psihedelice alecheiului/ caut ceva cum ar fi pãmîntul promis/ oimagine pe care s-o imortalizez/ nu cu sufletul/ cicu aparatul meu de fotografiat/ dar acolo curge unrîu o apã tulbure/ care îmi duce la vale trupul ºinu se mai opreºte”; „la ora amiezii montparnassul/e o imensã cabinã telefonicã/ în care toþi snobii secalcã în picioare/ pe mîini pe sex pe cap ºi pegurã”; „de pe ºosea parisul pare învelit într-o clãtitãparfumatã/ unsã cu finetti cum îi place lui lucian”).Ochiul tatãlui se dedicã pare-se-n exclusivitatecoordonatelor metropolei ostile, care empatizeazã,în cotidianul sãu, cu golul ºi durerea actantuluiuman ce-ºi apropriazã condiþia de strãin, de exilat,cu bunã-ºtiinþã, pentru a nãdãjdui într-un irepetabilmiracol curativ al fiului. Dintr-un presupus tãrîm alpromisiunilor cu final fericit, Parisul e consumat

Eugen Gocan Mamã cu copil

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

55TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

traumatic, rãsturnat, refuzîndu-i-se aura familiarã.Experienþa trecerii ºi implicit a evitãrii arderii ei semãsoarã temporal în repere ale unui real convulsivimediat ºi-n repere ale unui real familial îndepãrtat,redus la stadiul de nostalgizare, rememorare, fie eaºi benefic-halucinogenã; imago-ul solar seoximoronizeazã ºi el, brutalizînd a mia oarã unminimal confort atmosferic-intrinsec; spectaculosule ºi el rutinat ºi abandonat în paradigma Parisuluiinhibitor; senzualitatea, erotismul neconcordînddefel cu suferinþa auctorialã nu face decît sã oamplifice, chiar dacã scapã pervertirii sau dacãeºueazã în moarte. O metropolã interioarã de-a-ndoaselea contorizeazã prin moarte anotimpurile ºiritmicitatea vitalitãþii superflue ºi reitereazã naºtereasîngerîndã ca incipit blestemat al tranzitãrii decisiveînspre moarte: „dimineaþa cînd mã trezesc/ hotelulde imigranþi scîrþîie ca o corabie beatã (...)/ afarã ecald soarele mã plesneºte pe faþa proaspãtbãrbieritã”; „la fiecare refren repetã cuvîntulmaºinist ºi votki/ se leagãnã ca o balerinãgesticuleazã euforic/ printre cãlãtorii indiferenþi”; „otipã sexy/ cu pãrul castaniu ºi ochi albaºtri/ (...)mã fixeazã pervers”; „apoi în toiul halucinaþiilorlecþia insolitã a fiului meu:/ sã ne întoarcem acasãla dulceaþa cãminului/ (...) la ronþãitul ºoriceluluidin borcan în cãmarã”; „între soldurile de iarnã ºicele de varã/ s-au mai stins trei copii/ (...) de nouãluni port fãtul angoasei în cap/ (...) mi-a provocat omicã hemoragie”.

Drumul tatãlui e pretextat de drumul chinuit alfiului. Ambele agonizeazã maladivul ºi speranþa întãmãduire, cultivînd tertipul aºteptãrii similar uneipauze de respiraþie, unei autosuspendãri înlãuntruldurerii, a însingurãrii. Însoþirea fiului bolnavmarcheazã definitiv identitatea absolutizatã atatãlui, încrustînd abisul intrinsec împovãrat alacestuia din urmã într-o asemenea proporþie încîtpînã ºi ludismul lexical ºi imagistic eºueazã-nfrustrare, iar jocul intertextualitãþii se rãsfrînge înamar, într-un haz de necaz vidat de potenþadefulatoare ºi catharticã, desemnînd însã, fãrã doarºi poate, un lirism franc ºi direct, veritabil ºiverosimil, al durerii pure.

AvataruriIoan Negru

Lucia SavSuwannaphumi – AvataruriCluj-Napoca, IDC Press, 2006

Unii percep moartea celuilalt ca pe o mare,fundamentalã, ultimã infidelitate. Cu atâtmai mare este aceasta cu cât „Prinþul

iubit” este cel care te înºealã, te pãrãseºte, teabandoneazã lumii în care existenþa ta eraîmpreunã cu el, nu cu lumea. Mai ales nu culumea exterioarã. A celorlalþi. Infidelitateasupremã, moartea, este întotdeauna albã,imaculatã. Albã, imaculatã rãmâne „prinþesa”dupã moartea „prinþului”. Uºa marii infidelitãþi nise deschide, ne-o deschidem, ca sã putem pãºiimaculaþi în noi înºine.

Numai cã infidelitatea poate fi înþeleasã ºiinvers. Infidel este cel ce rãmâne. Aceasta esteînsã o gândire de Zeu, iar, pe pãmânt, o gândirede Rege. De Prinþ. Trebuie sã crezi în nemurireafizicã, într-o viaþã aievea dupã moarte, ca sã-lînsoþeºti acolo pe cel iubit, murind odatã cu el.Altfel la ce bun în mormânt armurile ºi

veºmintele cele de preþ, aurul, iubita ºi þiitoarele;ºi mâncarea, ºi vinul, ºi sclavii. ªi armata, ºicãlãreþii, ºi caii. Sunt fapte care stau mãrturie, fieîn pãmânt, dezgropate de cãtre arheologi, fie înliteraturã, în mituri. În poezie.

Artificiu poetic sau nu, ultimul volum aldoamnei Lucia Sav de aici pleacã. Unii i-ar spuneartificiu, alþii existenþã realã. În carne ºi oase.Faptul ambiguu cã totul s-ar putea sã fie doar omascã, ori ca totul sã fie sângeros de real, naºtepoezia. Poezia în sens clasic, sã-i zicem. A gândiiubirea ºi moartea în sens european, dar, înacelaºi timp, ºi viaþa ca avatar, deci ca suferinþãeste o altã mare tensiune, ºi poate chiar ocoincidentia oppositorum, care deschide spre noipoezia. Dar totul poate fi un joc fãrã mizã, cuparteneri egali, reali sau fictivi, morþi sau vii,deopotrivã. Adicã un text „decadent”, decipostmodern.

În cazul de faþã trebuie plecat de la titlu:Suwannaphumi – Avataruri. Am putea spune cãsufletul reîncarnat este al actualei Lucia Sav, alautoarei. Care, citind ºi traducând chiar istoriavieþii ei anterioare petrecute în Thailanda, istoriescrisã în versuri de Prinþul Tammatibes (1715-1755) în cartea sa Cântecele bãrcilor regale,cãlãtoreºte, la modul real, în locurile în care atrãit unul dintre avatarurile sale. Avatar sau nu,aceastã cãlãtorie a avut loc cu câþiva ani în urmã,cartea sa consemnând locurile despre carevorbeºte „Prinþul poet” în Cântecele amintite maisus. În acest sens, poeta calcã pe urmele„Prinþului poet”, familiarizatã fiind cu textulpoeziilor sale. Numai cã pânã la urmã nu destrictã biografie e vorba. Cãci, iatã, prinþul amurit împreunã cu iubita sa, condamnat fiind lamoarte pentru revoltã împotriva regelui ºi pentruadulter sãvârºit cu logodnica sa, devenitã întretimp una dintre concubinele tatãlui. Regelui sãu.Au fost condamnaþi la moarte prin biciuire.Aºadar o moarte împreunã.

Un alt avatar este acela al iubirii. Pentru cã încarte sunt alte texte care ne vorbesc despre Elena,Didona, Cleopatra, Isolda, Salomeea etc. Poate cãcele mai reuºite. Iat-o pe Salomeea: 29. ªi ºarpeleîºi petrecu inelele/în jurul gâtului, /pieptului,/taliei /ºi coapselor ei, /ºi ea începu sã danseze.//Smaraldele, /topazele, /safirele, /rubinelestrãfulgerarã, /o îmbrãcarã în mreje de raze. //Întransã, ea îºi roti braþele, /îºi legãnã ºoldurile,/ îºiundui coapsele, /ºi brãþãrile, colierele/ inelele/ºivertebrele ºarpelui zornãirã. //Surâsul îi înflori,dinþii-i sclipirã, /neagrã felinã.// Sub diadema-i deaur, printre gene,/ urzea priviri languroase. //Îlprinserã ca într-o vrajã./ ªi ochii lui strãlucirã,/strãfulgerarã, /buzele i se-nvãpãiarã,/ nãrilefremãtarã, /pulsul îi porni în galop.// Învins, seprãbuºi în delir. Dansul acesta a fãcut sã cadãcapul „Prinþului botezãtor”, dar tot atât de binepoate fi dansul oricãrei femei îndrãgostite. El neaduce aminte cã ea, iubirea, are un ritual anume,care trebuie sãvârºit. Dansul acesta, plin devizual, de senzual cum e, poate fi dansat pedinãuntru. Poate fi purã interioritate. Entuziasmpur. Sau beþie, delir divin. ªi-atunci este, fãrãîndoialã, avatar al iubirii. Al poeziei. Avatarul,feminin sã-i zicem, al iubirii ne este sugerat defaptul cã în textele din volum poeta este aceeacare, îndrãgostitã, îl aºteaptã pe „Prinþ”: M-amîmbrãcat în solzi de jad, /spuma mãrii mi s-aîncolãcit, /salbã, în jurul gâtului. /Mi-am pusinele ºi brãþãri de ambrã/ ºi m-am înfãºurat însabaiul de purpurã. /În aºteptarea ta, am arstãmâie ºi smirnã/ în aurul potirelor. //Învãluitã-narabescul de-arome, /am sorbit din cupa iubirii...Cãci ea este chiar iubita care va muri alãturi deel. Împreunã. Valuri destrãmate/ îþi estompeazã/lumina astralã./ Pe altarul nopþii,/ mireasã palã/te rãsfrângi indistinct./ Trena finã/ þi-o rãsfirã/acele de pin,/ centura castã/ li-o deznoadã/violetul spin.

Cã poezia îºi are ºi ea avatarul sãu, deºi acestfapt þine la om de suferinþã, ar trebui sã nebucure. În volum sunt mai multe poeme carepreiau înãuntrul lor o parte din versurile scrise dePrinþul Thammatibes ºi, dupã cum am mai spus,traduse de Lucia Sav. De poetã. De avatar. Deiubitã. De poezie. Sunt douã fiinþe care se unesc,sexual ºi textual se unesc, redevin una singurã, casã dea naºtere alteia ºi care sã le moºteneascã. ªicare sã-ºi aibã propriul destin. Propriu-i avatar.

Acest ultim volum publicat de Lucia Sav estemult mai elaborat decât celelalte. Pare a fi, ºi înbunã mãsurã chiar este, o stupa, un loc consacrat,care are drept ritual iubirea împreunã, moarteaîmpreunã. Sau, mai omenesc, poezia împreunã.Prinþul se-nchide în sine/ precum o scoicã-n abis./Apele-ºi leagãnã braþele-n transã,/ din înalt,/cheamã Luna-n adânc./ Ea se surpã,/ îl descântã,/îl încântã./ El iese din sine./ Ea-ºi rotunjeºtechipul scindat. Un volum care nu are ca forþãverbul, cavaler cruciat, ci fineþea meandrului, atuºei care vibreazã, dã viaþã sau crepuscul. Stins,rugul ninge/ cu fluturi albi,/ cenuºã.

Acesta a fost, pentru o clipã, Suwannaphumi,tãrâm de aur,/ lotus celest,/ trecere ºi avatar.

Alexandru Pasat Vestitor

Mircea PopaSub semnul Franþei Cluj-Napoca, Editura Eurograph, 2006

Personalitate de marcã a culturii clujene, om alcetãþii prin excelenþã, profesorul universitar dr.Mircea Popa a intrat în conºtiinþa publicã prin

competenþa ºi probitatea de critic ºi istoric literar,de profesor universitar ºi cercetãtor. Spirit laborios,Mircea Popa este ºi un comentator atent al actua-litãþii literare, criticul manifestându-se cu o ironieacidã, ce impune deopotrivã teamã ºi respect. Înbuna tradiþie a marilor noºtri foiletoniºti, istoricul înposturã de recenzent nu ezitã sã scrie ºi despreautori de toate calibrele, folosindu-ºi cu parcimonierezerva de laude. Mai rar, criticul adoptã o posturãde judecãtor inclement, ce mânuieºte cudezinvolturã biciuºca ironiei sau scalpelul, cu ovãditã plãcere a execuþiei. Ghilotina sa cade cupredilecþie pe gâtul grafomanilor de ultimã orã,specie din ce în ce mai agresivã ºi insistentã. E olãudabilã activitate de “sanitar”, extrem de utilã înatmosfera de haos ºi devãlmãºie ce dominãproducþia editorialã a ultimilor ani.

Dupã dispariþia regretatului Mircea Zaciu,Mircea Popa a rãmas în peisajul clujean ca figuracea mai proeminentã a istoriei literare. Indiscutabil,criticul a crescut sub fascinaþia marilor modele spiri-tuale ale Clujului universitar, cãrora le-a dedicat oincitantã carte. Pentru cei tineri, amintim cã MirceaPopa s-a nãscut la 29 ianuarie 1939, în comunaLazuri de Beiuº, din judeþul Bihor, în familia unuipreot ortodox. Criticul a absolvit Facultatea deFilologie din Cluj ca ºef de promoþie. În ciudaînzestrãrii puþin obiºnuite, nu va ocupa o catedrãuniversitarã, cum s-ar fi cuvenit, ci va funcþiona înposturi dintre cele mai obscure. A trecut prin expe-rienþa de umil profesor la liceele din Sãcuieni ºiAleºd sau cea de muzeograf la Muzeul Regional alBanatului din Timiºoara. Tenace, ca orice bihorean,va deveni, în cele din urmã, cercetãtor la Institutulde Lingvisticã ºi Istorie Literarã “Sextil Puºcariu” dinCluj, fiind numit, din 1982, ca ºef al colectivului deistorie literarã. Doctor în filologie din 1970, titluobþinut cu teza Ilarie Chendi, este în prezent con-ducãtor de doctorat, profesor titular la catedra deIstoria Literaturii Române a Universitãþii ”1 Decembrie” din Alba Iulia. Ca ºi în alte cazuri,Clujul a dat dovadã cã are funesta vocaþie de a-ºiîndepãrta valorile, când nu le marginalizeazã sau nule umileºte. Exemple s-ar putea da cu duiumul.

Cu cerbicie, Mircea Popa a înfruntat feloniiledestinului printr-o operã de o impresionantã masivi-tate ºi consistenþã. Ca mulþi din generaþia sa, criti-cul a încercat sã “recupereze” dupã 1990 pierderileîn ordine profesionalã printr-o febrilã activitate dedascãl, navetând, înaintea fixãrii la Alba Iulia, întremai multe universitãþi. Mai norocos decât dascãlul,criticul ºi-a recuperat o parte din textele nepublicateînainte de 1989, texte care n-au putut trece de bari-era cenzurii comuniste. Nu am fãcut un bilanþ com-plet al cãrþilor personale ale lui Mircea Popa, darsunt, cu siguranþã, peste treizeci. Criticul a îngrijitzeci de ediþii, fiind coautor la alte cãrþi ºi volume decriticã ºi istorie literarã. Studiile ºi lucrãrile ºtiinþificei-au apãrut în Franþa, Germania, Israel, Bulgaria,Ungaria, Iugoslavia etc. Mircea Popa a dedicat cãrþide referinþã unor personalitãþi ce-au ilustrat culturaromânã: Ilarie Chendi (1973), Ioan Molnar Piuariu(1976), Octavian Goga între colectivitate ºi solitu-

dine (1981), Introducere în opera lui IonAgârbiceanu (1982), Timotei Cipariu – ipostazeleenciclopedistului (1994), Mihai Eminescu – contex-tul receptãrii (1999), Eminescu în Transilvania(2000, în colaborare). A studiat cu competenþã isto-ria presei, iluminismul, creaþia scriitorilor românidin exil (Reîntoarcerea la Ithaca, 1999), realizândediþii din opera lui Apunake, Vintilã Horia, a altorreprezentanþi ai exilului. A redactat, printre altele,douã studii fundamentale referitoare la relaþiile din-tre români ºi maghiari: Apropieri literare ºi culturaleromâno-maghiare (1999), Andrei Veress – un bibli-ograf maghiar, prieten al românilor (2006).

Recent, Mircea Popa ºi-a adunat într-un volumarticolele dedicate culturii franceze ºi relaþiilor noas-tre cu marea sorã din Apus. Sub semnul Franþei(Editura Eurograph, Cluj-Napoca, 2006) conþine arti-cole ce pun în luminã nu numai atracþia românilorpentru frecventarea unei culturi ce a avut o mare,beneficã influenþã asupra spiritualitãþii autohtone.Criticul constatã cã încã din zorii deºteptãrii noastrenaþionale, Franþa ºi Parisul au reprezentat pentruintelectualitatea româneascã o atracþie, un model,adeseori un sprijin eficient. Dupã cum subliniazãcercetãtorul, în articolul Visul de Paris al românilor,imaginea oraºului-luminã vãzut ca o “cartedeschisã”, ca o capitalã a lumii, e foarte veche ºipersistentã. Parisul, imaginat ca “un oraº alchemãrilor stranii ºi repetate” e prezent, mai alesdupã 1840, în presã, în romane ºi în paginile primi-lor noºtri memorialiºti ºi cãlãtori. Pentru CodruDrãguºanu, de pildã, Parisul apare ca un soi de“centru al universului“. Dacã pentru autorulPeregrinului transilvan, Franþa ºi Parisul rãmân înmemorie ca o chintesenþã a civilizaþiei (“miezullumii ºi lamura umanitãþii”), imaginea Parisului senuanþeazã la scriitorii sfârºitului de secol, la sim-boliºti sau la scriitorii secolului XX. Imaginea deBabilon modern, de oraº al contrastelor, esteprezentã la Eminescu, dar ºi la ªt.O. Iosif sauOctavian Goga.

Ca obstinat cercetãtor al jurnalisticii, MirceaPopa subliniazã un amãnunt prea puþin cunoscut,anume cã “primul ziar apãrut pe teritoriul þãriinoastre a fost în limba francezã”. De la Courier dela Moldavie, apãrut în 1790, tradiþia presei în limbafrancezã va rãmâne o constantã a presei româneºti.În articolul din care am citat, Francezi cântândRomânia, români elogiind Franþa, istoricul preseisemnaleazã nu numai multitudinea de titluriapãrute, ci ºi numãrul mare de ziariºti franceziprezenþi la noi, veniþi în misiuni culturale, politicesau activând la diverse publicaþii apãrute pe teritori-ul României. Extinzându-ºi aria cercetãrilor, MirceaPopa pune în luminã prezenþa unor personalitãþi aleliterelor franceze în România, cum ar fi AndréMaurois, Paul Morand sau Jules Romain. Unul dincele mai interesante articole prezente în carte estecel intitulat André Gide ºi gidismul. Criticul anali-zeazã cu fineþe, cu lux de amãnunte, cauzele recep-tãrii contradictorii a gidismului la noi. Influenþascriitorului francez e mult mai puternicã decât s-arputea bãnui, în critica literarã, în poezie dar maiales în prozã. Modalitãþi ºi procedee gidiene suntdepistate la Ion Cãlugãru, Cezar Petrescu, M. Celarianu, Ion Vinea, Camil Petrescu, dar maiales la scriitorii generaþiei lui Mircea Eliade.

Studiile lui Mircea Popa relevã nu numai omasivã prezenþã a scriitorilor sau ziariºtilor franceziîn România, ci ºi a unor români în Franþa. Dora

d’Istria sau Radu Baltag (mai cunoscut subpseudonimul sãu franþuzesc, Adrien Le Corbeau)sunt printre cei care s-au afirmat în limba francezã.Ultimul, nãscut în jurul anilor 1880, la TurnuSeverin, într-o familie de evrei scãpãtaþi, va deveniîn Franþa unul din cei mai fervenþi propagatori aiculturii române în Franþa.

Nu mai puþin interesant devine cazul unor scri-itori francezi împãmânteniþi la noi, cum e cazul luiJules Brun, intrat “în istoria literaturii noastre nunumai ca folclorist, dar ºi ca romancier.” MirceaPopa reia în discuþie ºi mitologia, extrem de stu-foasã, a presupusei origini româneºti a lui PierreRonsard. Cu o pasiune detectivisticã, istoricul anali-zeazã toate probele dosarului strãlucitului poetPierre Ronsard, care s-ar trage, dupã unii cercetãtori,dintr-un anume Mãrãcine, fost ban al Craiovei.Meticulozitatea cu care sorteazã ºi pune sub lupaanalizei diverse documente, de la cele mai credibilepânã la cele mai fanteziste, e tipicã lui Mircea Popa,unul din puþinii noºtri cercetãtori ce nu-ºi limiteazãaria curiozitãþii la raftul bibliotecilor. El cerceteazãcu seriozitate arhive de stat sau private, scotoceºteîn corespondenþa scriitorilor sau în paginile unorpublicaþii ignorate. Aceastã voluptate documentaris-ticã îl duce pe Mircea Popa în locurile cele maineaºteptate. Toamna anului 1997 îl gãseºte laBritish Library din Londa, unde va transcrie, cupasiunea unui copist medieval, documente semnatede Dimitrie Cantemir, Ion Ghica, D. Poerescu,Barbu ªtirbei, Carol I, Carmen Sylva, Raoul Bossyetc. Dupã epuizarea fondului românesc, va petrececâteva zile în bogata arhivã al lui Miron Grindea,descoperind acolo “O operã necunoscutã a luiEugen Ionescu”, dupã cum aflãm încã din titlul arti-colului.

Analizând relaþiile noastre culturale cu Franþa,Mircea Popa e interesat nu doar de aspectele litera-re. Prezenþa Institutului Francez de Înalte Studii înRomânia face obiectul unui consistent articol.Pornind de la un studiu al lui André Godin dedicatacestui subiect, Mircea Popa dezvoltã tema referi-toare la politica dusã de marele stat apusean, sub-liniind cã, prin tradiþie, “cultura francezã era princi-palul element de dialog cu strãinãtatea ºi cu mareaculturã universalã”. Ideea va fi dezvoltatã într-o altãsecþiune a cãrþii, Reviste interbelice de propagandãpentru strãinãtate. Autorul constatã cã, în perioadainterbelicã, numãrul acestor publicaþii a fost impre-sionant, acest tip de presã îndeplinind un rol impor-tant, de cunoaºtere reciprocã, de mesagerã a unoridei de apropiere faþã de þãrile vecine, de combaterea ideilor fasciste în ascensiune, “de promovare con-stantã a unei politici de pace ºi conlucrare euro-peanã”.

Nu sunt singurele puncte de interes ale vasteilucrãri a lui Mircea Popa, ce analizeazã multipleaspecte ale relaþiilor culturale cu Franþa. Avem de aface cu o lucrare bogatã în informaþii, seducãtoareprin rigurozitate, prin patosul temperat al argumen-taþiei ºi fineþea analizei. Încã o datã, criticul ºiistoricul clujean probeazã seriozitatea unui cercetã-tor polivalent, ale cãrui preocupãri au depãºit limi-tele culturii naþionale, surprinsã, aici, în dialog cualte culturi europene.

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

66 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Ion Cristofor

Sub semnul Franþeicomentarii

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

77TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

La unul dintre nivelurile naraþiunii din Putereanevãzutã (Bucureºti, Ed. IdeeaContemporanã, 2006, 614 p.), volumul terþ

al tetralogiei Ziua ºi noaptea, de Nicolae Breban,pariul pare sã fie balzacian. S-ar spune cã autorulîncearcã, nici mai mult, nici mai puþin, decât sãsurprindã câteva dintre tipurile umane aletranziþiei postcomuniste: universitarul caremigreazã spre politicã, noul îmbogãþit ce seafirmã ca ziarist, preotul greco-catolic ieºit dincatacombele istoriei în plinã luminã, tineriifascistoizi, naþionaliºtii ardeleni de stil nou...Observarea lor în mediul asigurat de Cluj, ometropolã regionalã, îi permite scriitorului sãobserve mai bine aceste siluete pe care capitala le-ar fi proiectat altminteri, mai puþin precis ºidecantat. Ritmurile de acolo ºi calitatea de "primãþintã" a tuturor transformãrilor, investiþiilor etc.accelereazã ºi transformãrile umane într-un felcare le accentueazã mobilitatea ºi pare sã lereducã din coerenþã. Provincia oferã, din acestpunct de vedere, un mediu mai favorabilobservãrii moravurilor ºi caracterelor, iar dintretoate regiunile româneºti Ardealul este socotit,cum se ºtie, una dintre zonele de locuireromâneascã dintre cele mai tradiþionaliste, maiconservatoare. În plus, Clujul - cunoscut deBreban foarte bine încã din perioada studenþieisale -, a înregistrat, din 1989 încoace, câtevadintre aventurile care au marcat lumea economicãºi politicã româneascã, precum afacerea joculuipiramidal "de într-ajutorare" Caritas, profilarea ºiapoi alimentarea primei bãnci româneºtipostcomuniste private al cãrei sediu nu era înBucureºti (Banca "Dacia Felix"), leagãnul unuiadintre partidele ultranaþionaliste româneºti(PUNR). Se mai pot, desigur, adãuga ºi altelucruri - prezenþa pentru circa un deceniu, laconducerea oraºului, a unui primarultranaþionalist, renaºterea Bisericii Greco-Catoliceºi reorganizarea episcopiei de Cluj-Gherla, iar mairecent proclamarea Arhiepiscopiei Ortodoxe deFeleac drept Mitropolie.

Breban nu este interesat de redarea acesteirealitãþi complexe cu mijloacele reporterului.Clujul sãu urmeazã, în parte, dinamica înregis-tratã aici ºi þine seama de unele dintre direcþiilespecifice dezvoltãrii oraºului, dar selecþia liniilorde construcþie epicã rãmâne, totuºi, în esenþã,privilegiul unui autor interesat doar de anumitefenomene. Mai vechile teorii brebaniene - dez-voltate în publicistica, în interviurile ºi chiar îndiscuþiile sale private - cu privire la naºtereapoliticului ºi modalitãþile lui de funcþionare îºiprimesc acum carnaþia epicã necesarã, într-otramã în care personajele întruchipeazã nu atâtcãutãri, cât opþiuni de facturã temperamentalã,caracterialã ori din interes (acesta din urmã nunecesarmente într-o accepþiune uzualã, trivialã). ÎnPuterea nevãzutã, gazetarii de la cotidianulArdealul - altul decât cel ce apãrea la începutulanilor ’90 sub tutela lui Adrian Marino, un"geamãn fictiv" al aceluia - pun bazele unui partidnaþionalist ardelenesc, interesat în descentralizare.Într-un fel, tema nu reprezintã decât reluarea uneipreocupãri a prozatorului Buneivestiri, unde pro-tagonistul, Traian-Liviu Grobei, sfârºea prin a înfi-inþa o miºcare pusã în slujba ideilor filosofice pro-fesate de Mihai Farca ("Mihi-bacsi"). Spre deose-bire de paginile de acum treizeci de ani, cele de

faþã nu impun o figurã magneticã, aptã sãstârneascã empatia cititorului ºi sã îl facã sãfuzioneze.

Personajele - multe dintre ele, în orice caz -profeseazã idei politice dintre cele mai puþinfrecvente pe piaþa noastrã, cu un ciudat aer inac-tual. "Misia", "apostolii Ardealului", despotismulluminat populeazã activitatea fantasmaticã a luiMârzea, a universitarului-politician Dumitraºcu,venind dinspre mentorul decedat Mãriuþan sau,emanând, pur ºi simplu, din propria lor gândirefebrilã. Ne aflãm, dupã toate aparenþele, într-unimaginar politic desuet, caracteristic PartiduluiNaþional Român ardelenesc dinainte de MareaUnire, poate chiar manismului interbelic, dar fãrãprea mare atingere cu gândirea actualã, modelatãde globalizare ºi de internet, de cãderea ideologi-ilor clasice ºi de joncþiunea cu Europa.

Un exemplu: problema federalismului ardele-nesc postdecembrist este vãzutã ca un "extre-mism" (autorul îºi scrie romanul între ianuarie2001 - februarie 2004, fiind la curent nu doar cuisteria provocatã de Memorandumul GrupuluiProvincia, ci ºi cu eforturile clasei politice de aintegra þara în structura... federalã a UniuniiEuropene!). "Dumitraºcu, în programul partidului,îºi rezerva latura mai concretã - ºi, credea el, maiactualã, mai necesarã! - a descentralizãrii. Odescentralizare care prindea multiple aspecte:financiar, economic, administrativ, dar ºi moral ºiprofesional, atingându-se în unele puncte cu pro-gramul - încã vag ºi ezitant! - al unor tineri inte-lectuali care preconizau federalizarea României.Nu, bineînþeles cã Amedeu Dumitraºcu era preaprudent pentru a-ºi însuºi astfel de puncte devedere extreme, dar luã ºi legãtura cu unii dintreaceºti "tineri" - care nu erau tineri decât prin lipsade experienþã politicã ºi printr-un anume teribil-ism literar ºi politic, altfel, foarte "la modã" înîntreaga þarã, când unor promoþii literare ce fus-

eserã cu deosebire vitregite în ultima parte a dic-taturii li se pãrea drept ºi "interesant" de a demolavalori mai vechi, în numele unei "integritãþimorale" ºi a unei neapãrat necesare radicalitãþiprofesionale" (p. 133). Se reþin de aici opiniileemise de vocea auctorialã cã opiniile federalistesunt extremiste, cã aceia care le profeseazã sunttineri cu ghilimele (altfel spus, imaturi civic oripolitic, teribiliºti datoritã frustrãrilor suportate învremea dictaturii), ºi cã o astfel de atitudineînseamnã demolarea valorilor mai vechi. Nu estegreu sã se recunoascã în acest tip de discurs oconsonanþã cu cel oficial, profesat de Ion Iliescuºi de PSD - ba chiar ºi de România Mare - la vre-mea propunerilor de regionalizare din decembrie2001 care, oricum, pânã în prezent, rãmân singu-ra tentativã de regândire a organizãrii administra-tiv politice a statului ceauºist (dacã se pune înparantezã tentativa lui A. Nãstase de a teoretiza"regionalizarea" ca proces de numire a "baronilor"PSD ca guvernatori). Valorile mai vechi, la careNicolae Breban pare sã se refere expres, sunt ide-alismul politic ardelenesc, un anume mesianismconex, ºi chiar atitudinea retrogradã, trufaºasumatã ºi teoretizatã de un personaj. Într-un altloc, un tânãr student, Dan-Mihai, parcã, pentrucare autorul pare sã pregãteascã o evoluþie spec-tacularã încã din primul volum al romanului, sedeclarã cu onestitate fascist, rezervându-ºi dreptulde a reveni cu explicaþii atunci când va intra înpoliticã, în faþa unui auditoriu pe care singur îl vaalege, pe criteriile elitismului etc.

Recunosc, asemenea reflecþii de tip monta-niard nu sunt de naturã sã mã captiveze ºi nicinu mi se impun cu necesitate ca fiind actuale.Cum însã ºtim cã nu tot ce e actual e ºi peren, s-ar putea ca lumea îmbâcsitã de prejudecãþipolitice, de sloganuri reziduale ºi de atitudini încare anti-progresismul este teoretizat ca o virtutede seamã sã fie ceea ce oferã astãzi vederii cuivadinafarã Ardealul, Clujul încã marcat deprezenþele ultra ale adepþilor lui Gh. Funar.

imprimatur

Un roman politic al tranziþieiOvidiu Pecican

Radu Morar Oglinda (detaliu)

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

88 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Eoare moda un meºteºug sau o „artã”? Unconsumism sau un elitism? Poate fi ºi una ºialta, depinde ce laturã a sa o accedem. Îl

avel pe Pierre Cardin, cu urechea ciulitã sprecerinþele pieþii, ºi pe Ives Saint-Laurent carepropune, el, pieþii gustul ºi ingeniozitãþile sale, totaºa cum în literaturã ºi artã avem nume ce „vinîn întâmpinarea publicului” ºi altele care îºipermit a-l provoca prin manifestãrile neîngrãdite alepersonalitãþii. Cu toate cã-n realitate se producinterferenþe ºi compromisuri...

*Câte zile amare, câþi ani amari nu mi-a produs

secretarul (general) de redacþie, de odinioarã, alrevistei Familia, Stelian Vasilescu! (Expliceliminarea, la un moment dat, a cuvântului pus înparantezã, deoarece paranoia ceauºistã socotea cãîn þarã e loc doar pentru un singur „secretargeneral”!) Veleitar foarte înfipt, n-a prea reuºitîntr-ale creaþiei literare, cu toate cã a abordat, lanimerealã, cam toate genurile. În schimb a reuºitsã intre pe sub pielea lui Al. Andriþoiu, redactorulºef, care, în timpul îndelungatelor(cvasipermanentelor) sale absenþe de la Oradea, l-a fãcut un fel de vãtaf peste revistã. Vasilescutãia ºi spânzura. Dacã recomandam spre publicareun text, acesta era aproape invariabil respins.Cam 80 la sutã din suma destinatã întregiiredacþii pentru deplasãri era cheltuitã deîntreprinzãtorul „Stelicã”. Secretarul de redacþienu ezita sã afirme cã el ºi numai el „face revista”,chiar într-o vreme când în echipa redacþionalã semai aflau Ovidiu Cotruº, Nicolae Balotã, FrançoisPamfil, ulterior, fireºte, concediaþi ori siliþi a seretrage. Nu-i stãteau ei oare în drumatotputernicului „Stelicã”? Defel întâmplãtor,samavolnicul ins, alãturi de încã un coleg,petreceau mult mai mult timp în anticamerele„organelor” de partid, unde þeseau diverse intrigiºi puneau în circulaþie bârfe la adresaindezirabililor, decât la masa de scris. StelianVasilescu nu mai ºtia ce sã inventeze pentru a mãºicana. Într-o bunã zi, când, având un abces lamaxilar, m-am dus la dentist, m-a penalizat dinsalariu pentru... absenþã nemotivatã, cu toate cãn-aveam orar fix de activitate la redacþie. Tocmaicând a avut loc o reuniune importantã amembrilor Cercului literar de la Sibiu, în oraºul

studenþiei lor, la care am fost invitat ºi la carenãdãjduiam sã particip, m-a pus intempestiv deserviciu la corectura revistei ca sã nu pot pleca. Sãmai adaug cã se declara un înfocat admirator allui Eugen Barbu ºi al lui Adrian Pãunescu? Înorice caz, când am fost scos din serviciu în modabuziv (sunt convins cã n-a fost strãin delucrãturã, ba poate chiar a fost autorul eiprincipal), nu s-a codit a mã acuza cã n-am scrisnimic despre „tovarãºul Ceauºescu” ºi despre„politica partidului nostru”. Morile Domnuluimacinã încet, dar sigur! Dupã 1989, þigãnosulpersonaj (la propriu ca ºi la figurat) n-a mai fostluat în seamã de revista al cãrei stãpân se-mpãunaa fi, nevoit fiind a-ºi muta cortul mãruntelor saletrebãluiri oportuniste – cum altfel? – în tabãranoilor potentaþi politici.

*Fetiºul postmodernismului. Postmodernismul

cotat ca un criteriu de valoare în sine. Scriitoriigrãbiþi sã îmbrace uniforma, vai, atât de laxului,relativului, controversabilului postmodernism.Cãrtãrescu stabileºte gramajul postmodernist alpoeþilor contemporani, cu subînþelesul cã s-ar aflaîn chestiune o superioritate esteticã. Însuºiegolatrul, circumspectul Breban se aratãsurprinzãtor de mândru de inserþia cu pricina:„Eu numai în Bunavestire am 15 pagini(Cãrtãrescu a observat) de postmodernism.

*Cu privire la psihologia creatorului: „Thomas

Mann era egocentric ca un copil, sensibil ca oprimadonã ºi vanitos ca un tenor. Dar el socoteacã egocentrismul ar fi premisa productivitãþii sale:chinul creaþiei devine productiv numai lascriitorul care-ºi dã importanþã. N-a ezitat sãafirme cã tot ce «pare bun ºi nobil, spiritul, arta,morala» se trage de la «importanþa pe care ºi-o dãomul». Fiindcã scriitorii resimt totul mai puternicºi mai intens decât alþii, de aceea se ºi chinuiemai mult. Necontenita lor nevoie de autoafirmaree legatã de asta. Pare plauzibil, dar un lucrurãmâne surprinzãtor: anume cã succesul, ba chiarsuccesul mondial al unui scriitor, nu-i diminueazãcu nimic aceastã nevoie de autoafirmare” (MarcelReich-Ranicki). Altfel zis, succesul care e oconvenþie tinde spre absolutul substanþeispirituale.

*

Fireºte, orice poet e întrucâtva ºi actor. Dar unactor care se produce doar pentru sine, pe oscenã care e propriul sãu suflet (a nu se avea învedere teatralitatea exterioarã, trucurile retoriceale discursului care prejudiciazã poezia).

*„Nu s-ar putea închipui ca vreun gând, oricât

ar fi el de pasager sau nemãrturisit, sã treacã fãrãsã lase urmã în lume. Aceasta este în mod siguradevãrat pentru orice individ luat în parte. Ar fiinteresant de ºtiut fãrã îndoialã dacã rãmâne vreourmã pe lucruri, nu numai în mãsura în careindividul, modificat de-acel gând oarecare,opereazã asupra lor în mod divers, ci ºi asupralucrurilor în sine – în cazul, de exemplu, cândindividul ar muri de îndatã ce l-a gândit. Ceea ceeste un mod de a crede în sufletul lumii ºi încã înceva” (Cesare Pavese).

*Justiþia, socotea Diderot, ar fi un amestec al

excesului de severitate cu excesul de clemenþã. Deobicei însã rezultatul e dezechilibrat, cãcipredominã când un element, când altul.

*„Jumãtate dintre ruºi au o pãrere pozitivã

despre fostul dictator sovietic, Iosif Stalin, indicãun sondaj de opinie realizat de agenþia VT ºiIOM. Dintre persoanele chestionate, 50 la sutã auafirmat cã rolul lui Stalin (1879-1953) în istoriaRusiei a fost fãrã îndoialã sau probabil pozitiv. Întimp ce 37 la sutã au o opinie contrarã, iar 13 lasutã erau indeciºi. Potrivit sondajului, 42 la sutãdintre ruºi au afirmat cã doresc sau cã nu s-aropune sã aibã în prezent un lider ca Stalin înfruntea þãrii, în timp ce 52 la sutã sunt împotrivaunei astfel de idei. Sondajul de opinie a fostrealizat pe un eºantion de 1600 de persoane ºi areo marjã de eroare de 3, 4 la sutã” (Adevãrul,2005).

*Am observat cã la C., capitala falnicã a

provinciei în care trãiesc, e puternicã tendinþaunor relaþii nostime: oamenii, fie ºi „simpatici”,uitã ce þi-au promis (odatã, de douã ori, de treiori etc.), reluând relaþiile cu tine în puncteconvenabile lor, ca ºi cum nimic nu s-ar fiîntâmplat. Proaspeþi ºi sereni, nu se simtîndatoraþi la nicio scuzã, la nicio explicaþie.Memoria pare a nu exista pentru asemeneafericiþi muritori. Vreo trei-patru cazuri susþinprezenta consemnare...

*De corijat din parte-mi un exces de

bunãvoinþã (cu un pãgubos substrattemperamental) faþã de persoanele care n-omeritã. O mixturã de intenþie «bunã»,sentimentalizantã, de politeþe ºi de timiditate m-afãcut nu o datã sã cedez stãruinþelor mai mult orimai puþin suspecte ale unor inºi fie insuficientcunoscuþi, fie înfãþiºând deja unele fisuri decomportament pe care din slãbiciune le-amneglijat. Rezultatul? Dezamãgiri, dezamãgiri,dezamãgiri...

*Sã reprezinte scepticismul o abstragere, o

renunþare sacrificialã, o ascezã fie ºi demonicã?Ori e un libertinaj? Nietzsche nu ezitã a-l socotiun „desfrâu”, însã – atenþie! – un „desfrâu” permisnumai atunci când omul are „o credinþãputernicã”. Deci un fel de supapã a credinþei,împiedicând-o sã devinã prea „puternicã”!

telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

Ion Ristea Tors

“Cu ce judecatã judecaþi, veþi fi judecaþi;ºi cu ce mãsurã mãsuraþi, veþi fi mãsuraþi.”(Matei, VII, 2)

Le mulþumesc d-nei Flavia Teoc ºi CentruluiCultural Italian pentru amabilitatea de a mã fiinvitat sã conferenþiez despre Dante Alighieri.

Activãm de ceva vreme pe linia italienisticii, aici, laCluj, ºi mã bucur cã a apãrut ºi momentul dejoncþiune efectivã a iniþiativelor noastre. Aº vreaacum sã vorbesc despre Infernul lui Dante, urmîndsã abordez succesiv, poate în alte condiþii, în alteîmprejurãri, de asemeni Purgatoriul ºi Paradisul.Prezentarea mea se vrea o expunere a structucturiiInfernului. Va fi vorba despre o interpretare dar,înainte de aceasta, e nevoie de o sistematizare asubiectului nostru.

Pentru început aº vrea sã subliniez joncþiunea atrei paliere distincte, contopite de Dante în edifi-carea universului sãu fictiv. De obicei cînd vorbimdespre Infern, Purgatoriu sau Paradis, ºtim cã elesînt spaþii imaginare, desprinse din credinþã. Religiaeste cea care statueazã existenþa acestor zone dedupã moarte, unde vor merge sufletele. Este loculunde sîntem rãsplãtiþi sau sîntem pedepsiþi pentrufelul în care ne-am trãit viaþa. Dar e vorba de uni-versuri ale imaginarului, destul de abstracte, cu oconsistenþã mai degrabã generalã ºi variatã.Imaginaþia diferã de la om la om, de la popor lapopor, de la o perioadã istoricã la alta. Aºadar ºiimaginea Infernului sau a Paradisului a fost foartediferitã. Autorul italian vine spre aceste tãrîmuri alefanteziei cu raþiunea: iatã paradoxul sãu specific.Infernul, Purgatoriul sau Paradisul erau þinuturi alecredinþei ºi ale imaginaþiei. Ei bine, Dante le confi-gureazã cu ajutorul minþii. Ele se constituie la inter-secþia a trei zone, a trei discipline, a trei ºtiinþe:mitologia, geografia ºi morala. În ce sens mitologia(adicã ºtiinþa despre zei ºi închipuirea începuturilorlumii)? A fost intens revalorificat momentul mito-logic de dupã Genezã, cînd un grup de îngeri, subconducerea lui Lucifer, s-a rãzvrãtit împotriva luiDumnezeu. Ce soartã au avut ei, în viziunea luiDante? Au fost izgoniþi, tocmai pentru cã nu i semai supuneau lui Dumnezeu, îi contestau autori-tatea. Lucifer, cãzut pe Pãmînt, s-a scufundat ºi asãpat în prãbuºire un fel de pîlnie. A sfîrºit prin ase înþepeni în centrul Terrei. Infernul s-a constituitefectiv ca urmare a cantitãþii de pãmînt dislocateprin cãderea lui Lucifer. Iatã cum un mit apocrif, algenezei, a fost refolosit ºi transpus în contextgeografic, pe al doilea palier de configurare.

Dar Dante este cel mai ilustru scriitor al EvuluiMediu. Pe atunci lumea nu ºtia cã Pãmîntul esterotund, aºa cum o ºtim noi azi ºi cum este deja obanalitate. Scriitorul italian a luat, pe de o parte,povestea lui Lucifer izgonit din Paradis ºi a combi-nat-o cu teoria ptolomeicã a Pãmîntului plat. I-aadãugat, însã, ºi al treilea aspect, cel moral. Nudoar spaþiul infernal apare în mod concret, modelatca atare, ci existã într-însul chiar o ierarhie apãcatelor. Infernul fusese mai înainte perceput oare-cum “la grãmadã”: gãlãgie, suferinþe, durere, fum,foc, lacrimi. Dante, cu spiritul sãu foarte raþional,lucid, a luat toate acestea ºi a construit cu ele ostructurã precisã, a clasificat pãcatele (aºa cum sepoate observa în desenul alãturat).

Dupã ce ajungem în Infern, întîlnim o succe-siune de cercuri. Situaþia poate fi uºor explicatã,dacã ne închipuim cã, în viaþa de toate zilele, amavea de urcat sau de coborît un deal foarte abrupt.Cum procedãm? Maºina sau bicicleta noastrã eobligatã sã înainteze în cercuri, pe serpentine, pen-tru cã efortul ar fi prea mare sã urce sau sã coboarede-a dreptul. Ar fi oarecum împotriva legilormecanicii, sau ale fizicii. Intuind aceastã particulari-tate, Dante însuºi a închipuit un ºir de cercuri, într-un fel de spiralã succesivã. Avem nouã cercuri cudiverse pãcate: laºii, nebotezaþii, desfrînaþii, mîncãii,zgîrciþii ºi risipitorii, furioºii, ereticii, ucigaºii, sinuci-gaºii, pustiitorii, defãimãtorii, sodomiþii, cãmãtarii,avem o prãpastie, apoi sînt proxeneþii ºi seducãtorii,linguºitorii, simoniacii (adicã cei care vînd cuvîntuldivin, preoþii care cer platã pentru a te ierta depãcate; se pare cã era un nãrav foarte rãspîndit înEvul Mediu), ghicitorii, delapidatorii, ipocriþii, hoþii,sfãtuitorii de înºelãciune, semãnãtorii de vrajbã, fal-sificatorii, alchimiºtii, vine un alt obstacol: puþulgiganþilor, ºi pe urmã trãdãtorii, dispuºi ierarhic, înfuncþie de gravitatea faptelor: trãdãtorii de rude înzona Caina, trãdãtorii de patrie în zona Antenora,trãdãtorii de oaspeþi în zona Tolomea ºi trãdãtoriide binefãcãtori în zona Giudecca.

Ce e interesant de observat? Nu numai cãDante nu i-a aruncat pe toþi de-a valma, claie pestegrãmadã, dar dispunerea sa reflectã ºi o ierarhie apãcatelor. În viziunea autorului, cu cît cobori maimult ºi te apropii de Lucifer, cu atît eºti mai pãcã-tos. Cu cît stai mai departe de Lucifer, cu atît vinape care ai comis-o e consideratã mai puþin gravã.Mulþi oameni sînt pãcãtoºi, dar greºelile lor nu sîntidentice ºi nu sînt la fel de condamnabile.Dispunerea sufletelor în Infern exprimã o ierarhie apãcatelor. Putem judeca aºadar schema Infernului ºica pe o reflectare a mentalului medieval. Ce anumeera considerat un lucru grav, în Evul Mediu, ºi ceanume era socotit pe-atunci mai puþin grav? Repet,cu cît se coboarã, pãcatul este mai greu, pedeapsaeste mai crîncenã, mai dureroasã, cercul se strîm-toreazã. (Aº vrea sã subliniez de asemeni cã nu mãrefer aici la aspecte ale expresiei artistice din Divina

Comedie, nu vorbesc absolut deloc despre versuri,despre rimã, despre terþine, despre figuri de stil etc.Abordez acum exclusiv conþinutul ideatic alInfernului.)

Cum de s-a gîndit Dante sã ne expunã aceastãrealitate imaginarã, sub o aparenþã atît de concretã?Trebuie adãugat – înainte de a da un rãspuns laaceastã întrebare – cã scopul principal al autoruluinu a fost de a crea neapãrat o operã de artã, pecare noi s-o admirãm pur ºi simplu. El a vrut sãofere întîi de toate un instrument de învãþãturã, sãne facã – citindu-i cartea – sã ne gîndim la noiînºine ºi, poate, sã ne situãm fiecare acolo unde amconsidera cã meritãm. Transpunîndu-ne în acelesituaþii, sã încercãm sã ne corectãm viaþa, pentru aevita cercurile infernale. Înainte de a fi o operã deartã, care sã ne impresioneze, este o operã deînvãþãturã, care sã ne îndrepte paºii. Acest aspecteste important de subliniat. Ei bine, pentru a obþineimpactul, pentru a fi mai convingãtor, ce a imaginatel? S-a pus pe sine însuºi în centrul acþiunii! Dantee nu numai scriitorul care gîndeºte structura respec-tivã, ci este de asemeni personajul care parcurgeInfernul. Merge acolo deoarece, la un moment dat,s-a rãtãcit. Ne putem identifica ºi noi cu el, pentrucã ºi noi putem cîndva pierde calea cea dreaptã.Cãutînd sã iasã de-acolo, îi vine în întîmpinareVirgiliu, marele poet din lumea anticã, maestrul sãuîn ale iscusinþei artistice, acel Virgiliu care murisedeja ºi, sub formã spiritualã, era condamnat laInfern (întrucît toþi nebotezaþii ajung acolo). Dante,surprins într-un moment de rãtãcire – nu ºtim dacãviseazã, nu ºtim dacã fabuleazã, nu ºtim dacã esteun voiaj real, avînd în vedere elementele geografice,foarte concrete, cu care avem de-a face, gãsim aici oacumulare, o pluristratificare de sensuri – se lasãpreluat ºi condus de Virgiliu. Parcurge în spiralã, înjos, tot Infernul, fiind spectator – ºi uneori chiaractor – în toate aventurile ce vor urma.

Ce poate fi mai convingãtor, pentru un cititor,decît sã vii ºi sã-i spui “stai sã-þi explic ce-am vãzuteu!”? Dacã-i zici: “ºtii, eu mi-am închipuit cã ar ficam aºa”, eºti mai puþin credibil. Dar dacã-i spui cãai umblat pe-acolo ºi-i relatezi ce-ai vãzut cu ochiitãi, forþa de impact a mesajului tãu este incontesta-bilã ºi de neînlãturat. Dante coboarã în spiralã,mereu spre stînga. (E o simbolisticã importantã ºiaici: mîna stîngã e simbolul pãcatului. Mîna dreap-tã, partea dreaptã – simbolul mîntuirii, al purificãrii.De altminteri, în Purgatoriu se va urca pe parteadreaptã. Purgatoriul va fi un munte, iar Paradisul vafi o succesiune de ceruri. Dar e vorba de alte douãcãrþi ºi nu vreau sã insist acum asupra lor. Ajungesã adaug doar atît: metodele de locomoþie prin celetrei tãrîmuri sînt diferite. În Infern se coboarã, înPurgatoriu se urcã, în Paradis se zboarã. Cele treiþinuturi seamãnã între ele doar ca structurã extremde precisã, de clarã ºi de raþionalã a constituþiei, astructurii lor.). Dante, cãlãuzit de Virgiliu, coboarãpe rînd în aceste cercuri, roatã, ºi asistã la diverseaventuri, întîlniri existenþiale ºi revelaþii personale.Ceremonialul este cam acelaºi peste tot: se intrã încercul respectiv, cei doi constatã ce anume se întîm-plã acolo, ce pãcate sînt pedepsite, care e torturaaplicatã ºi pe urmã se întîlnesc cu unul-douã per-sonaje reprezentative, din lumea anticã sau din ceacontemporanã lui Dante, din realitatea medievalã,florentinã, italianã. De pildã cînd ajunge printremîncãi, va gãsi un mare mîncãu, care-i va povestide ce se aflã acolo ºi cine mai e pe lîngã el. Atuncicînd ajunge printre simoniaci, va gãsi un maresimoniac, care-i va povesti pe cine mai aºteaptã alã-turi de el. ªi tot aºa mai departe. “Martorul” princi-

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

99TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

(continuare în pagina 22)

conferinþã

Dante – “Infernul” O interpretare (I)

Laszlo Alexandru

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1100 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

incidenþe

Reprezentative pentru viziunea teologicã ºifilosoficã a lui Joseph Ratzinger rãmân,desigur, doctoratul despre Augustin ºi

habilitarea despre Bonaventura, cartea consacratãteologiei fundamentale (TheologischePrinzipienlehre ...., 1982), reflecþia neobiºnuit deexpresivã asupra morþii (Eschatologie –– TTod uundewiges LLeben, 1977), profunda analizã a Europei(care-l plaseazã pe autor în succesiunea Kant, Hegel,Nietzsche, Husserl), enciclica Deus ccaritas eest(2006). Pentru cei interesaþi de opera scrisã aprofesorului, cardinalului ºi, desigur, a actualuluiPontifex Maximus, la aceste lucrãri reprezentative seadaugã însã, de acum, masiva (prin proiect ºi prinrealizare) Jesus vvon NNazareth, al cãrei prim volum,intitulat Von dder TTaufe iim JJordan bbis zzurVerklärung (Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2007,438 p.), se aflã de câteva zile în librãriile lumii. Cuaceastã carte – „de care multã vreme am fostlãuntric legat (lange innerlich unterwegs gewesen)”,dupã cum mãrturiseºte – Joseph Ratzinger a adus lasintezã vederile sale din perspectiva lãmuririibazelor cristologiei ºi, în fond, a elucidãrii încã odatã, pentru timpul nostru, a inepuizabileipersonalitãþi a lui Iisus din Nazaret. Analizeleextraordinarului profesor de teologie ºi aleclarvãzãtorului cardinal capãtã acum din noucontur puternic printr-o cercetare în terenulcristologiei. Iar odatã cu aceastã cercetare, nu doarcristologia dobândeºte o nouã luminã clarificatoare,ci înseºi societãþile zilelor noastre, aflate vizibil încrizã de orientare, câºtigã un reper impunãtor. Iisusdin NNazareth se profileazã, de la început, casavantã cercetare a unei teme capitale pentrucultura lumii civilizate – relaþia dintre „Iisus istoric”ºi „Iisus al eschatologiei Evangheliilor” – ºi, înacelaºi timp, ca una dintre cele mai profundeasumãri ale dilemelor actuale ale vieþii ºi societãþii.Nu numai discursul teologiei, ci discursul culturalîn sensul cuprinzãtor câºtigã, prin cartea lui JosephRatzinger, un moment de cotiturã.

Nu voi evoca aici ramificaþiile extrem de bogateale cercetãrii din Iisus din Nazareth. Citind întinsamonografie a lui Joseph Ratzinger, se dobândeºte,de pildã, o imagine despre asumarea actualuluiPontificat, chiar dacã autorul mãrturiseºte cã„aceastã carte nu este în nici un fel un act oficial(lehramtlicher), ci doar expresia cãutãrii melepersonale” (p. 22), ce lasã loc argumentãrilordiferite. Începutã în 2003, cartea a fost elaboratã„în fiecare moment liber” de dupã alegerea nouluiPontif, la Conclavul din aprilie 2005. Lãmurireaunicitãþii mesajului salvific al lui Iisus, pe fondulconotãrii mai exacte a religiei („nici religiile nu suntsubordonate numai întrebãrii de unde; toate religiileîncearcã oarecum sã ridice vãlul ce acoperãviitorul... De aceea toate religiile au dezvoltatpractic forme de privire a viitorului”, p.26) – mesajaxat pe „fiinþarea ca Dumnezeu a lui Dumnezeu”(„das Gottseins Gottes-Gott als das wahre Gut desMenschen”, p. 74), pe universalitate („Iisus a adusDumnezeul lui Israel popoarelor... El a dãruituniversalitatea, care este o mãreaþã ºi impunãtoarefãgãduinþã adresatã Israelului ºi lumii”, p. 149), peIisus ca mântuitor („Der lehrende Jesus ist zugleichder heilende Jesus”, p. 94), pe „iubire” ca moralã(„numai pe calea iubirii... se deschide bogãþia vieþii,mãreþia chemãrii umane”, p. 130) ºi pe respingerea„amestecului credinþei ºi puterii politice” („cãcipreþul pentru amestec... constã în cele din urmã,totdeauna, în aceea cã credinþa intrã în serviciul

puterii ºi se înclinã în faþa criteriilor acesteia”, p.69) – este linia ce înainteazã mereu în profunzime acãrþii Jesus vvon NNazareth. Relaþia dintre creºtinismºi iudaism, apartenenþa lui Iisus la tradiþia VechiuluiTestament capãtã, de asemenea, contururiîmprospãtate („Iisus a trãit din întregul Legii ºiprofeþilor, aºa cum el a spus mereu discipolilor. Elºi-a privit esenþa ºi acþiunea ca unificare ºisemnificare a acestui întreg”, p. 383). Iisus nu anegat iudaismul, nu l-a depãºit (aufgehoben), ci, ca„adevãrat Israelit”, a trecut dincoace (überschritten),„în sensul dinamicii lãuntrice a fãgãduinþelor sale”(p. 87, p. 95).

Societatea contemporanã are, la rândul ei, înJesus vvon NNazareth, una din diagnozele dereferinþã. Este vorba acum, se argumenteazã încarte, de o lume dominatã de „mentalitatetehnicistã”, ce se aplicã „în gol” din moment cevalorile de bazã ale vieþii sunt „înlãturate” (p. 62).„Dumnezeu a dispãrut, este vorba acum doar deom. Respectul pentru <<tradiþiile>> religioase estenumai aparent... Credinþa, religiile suntinstrumentate în scopuri politice” (p. 84). Soluþiilede ieºire din crizã cunosc o reevaluare prin carteaPapei Benedict al XVI-lea, care scrie: „Karl Marx adescris drastic <<înstrãinarea>> omului; chiar dacãnu a dat seama de adâncimea propriu-zisã aînstrãinãrii, cãci a gândit numai în termenimateriali, el a oferit, totuºi, un tablou intuitivpentru oameni, ce a cãzut sub uzurpatori (Räuber)”(p. 240). O nouã filosofie articulatã a istoriei seînalþã din paginile lui Joseph Ratzinger („Istoria nupoate fi reglatã fãrã Dumnezeu, doar prin structurimateriale. Dacã inima omului nu este bunã, nimicnu poate fi fãcut bun”, p. 62). În faþa creºtinãtãþii,Suveranul Pontif pune întrebarea crucialã „îlcunoaºtem noi pe Iisus?” (p. 70), recomandând, înacelaºi timp, reafirmarea credinþei în Dumnezeu –în condiþiile în care „împletirea dintre Vechiul ºiNoul TTestament a fost ºi este constitutivã pentruBisericã” (p. 154) – ºi centralitatea lui Iisus în viaþacreºtinului.

Nu stãrui, însã, asupra acestor ramificaþii, cerãmân de acum sã fie exploatate de oficianþi,teologi, filosofi, oameni de ºtiinþã, istorici, deoricare cititor. Mã opresc aici doar asuprametodologiei concepute de Joseph Ratzinger.

Dupã anii ºaptezeci metodologia a cãzut înumbrã, în ºtiinþe ºi în filosofie. Teologii au dat ºi eipuþinã importanþã explicitã domeniului. Intrat însã,cu o culturã solidã, în cãutãrile de înnoire a BisericiiCatolice, ce au culminat cu declaraþiile ConciliuluiVatican II (1965), angajat pe direcþia unei opereteologico-filosofice de cea mai mare anvergurã, înmediul problemelor puse de expansiunea fãrãprecedent a cercetãrii lui „Iisus istoric” ºi descientizarea mentalitãþii contemporane, având pestedouã decenii rãspunderea doctrinei la Vatican,Joseph Ratzinger a contribuit major (împreunã cuHabermas, Topitsch a profilat, de fapt, un momentnou în istoria disciplinei, în linia majorã a luiDilthey ºi Max Weber) la reconstrucþiametodologiei. În Introducere îîn ccreºtinism (1968),tânãrul profesor de teologie fundamentalã vedea în„metoda istorico-criticã”, ce-ºi fãcuse loc în teologie,o ºansã, dar atrãgea atenþia cã aceastã metodãpermite preluarea lui Iisus istoric, dar eºueazã în ada seama de Christosul din el. Argumentul avea sãfie dezvoltat pe larg în Biblical IInterpretation iinCrisis (1988), celebra conferinþã susþinutã în faþa

lutheranilor din New York, în care Joseph Ratzingerargumenta, de asemenea, cã „metoda istorico-criticã”, ca orice metodã ºtiinþificã, nu poate daseama decât de regularitãþi ale istoriei, nu ºi deexcepþia, de „minunea”, ce poate interveni înordinea lumii. În Jesus vvon NNazareth avem, înaintede orice, o fundamentalã lãmurire metodologicã, dedata aceasta în raport cu metodologiilecontemporane, mai cu seamã în raport cu „metodaistorico-criticã” originatã în scrierile lui Adolf vonHarnack ºi Rudolf Bultmann, rãmaºi înãuntrulcurentului hegeliano-maxweberian al „desfermecãriilumii” prin extinderea abordãrilor ºtiinþificeconsacrate.

Prin Jesus vvon NNazareth nu se adaugã o nouãexegezã istoricã mulþimii celor care au fostelaborate de la David Strauss ºi Ernst Renan,trecând prin Schillebeeckx, David Flusser ºi KlausBerger, încoace. Pe bunã dreptate, Joseph Ratzingerîºi asumã sã dea o nouã interpretare rezultatelorînnoitoare ale cercetãrii istorice, pe care, la rândulsãu, le cunoaºte profund. Interpretarea vine în liniascrierilor sale anterioare, dar este articulatã într-osituaþie nouã: tot mai mult, prin cercetarea istoricã,autorii îºi promoveazã pânã la urmã, în monografiijesusologice, propriile „fotografii” ºi „idealuri”, încâts-a produs „neîncrederea faþã de aceste imagini alelui Iisus, iar figura lui Iisus însuºi doar s-aîndepãrtat mai departe de noi” (p. 11). Relativismula inundat ºi aceastã imagine. Joseph Ratzinger aobservat cã, dupã cercetarea entuziastã a lui Iisuspe baza Evangheliilor, ce a mai marcat anii dedinaintea celui de al Doilea Rãzboi Mondial (cuKarl Adam, Romano Guardini, de pildã), au urmatanii cincizeci, când „Iisus istoric” a fost profilat prindelimitarea „straturilor tradiþiei”. Ca rezultat,legãtura cu Evangheliile a slãbit, iar „credinþa” aintrat într-o situaþie „dramaticã”. RudolfSchnackenburg, cu Die PPerson JJesus CChristi iimSpiegel dder vvier EEvangelien (1993), ºi-a dat seama deruptura care s-a produs între redarea istoricã ºicredinþã ºi a deschis întrebarea: în ce mãsurã„temeiul istoric” ajunge pentru a susþine credinþa?Joseph Ratzinger ancoreazã cercetarea din Jesus vvonNazareth în acest punct ºi pune întrebarea: „îlcunoaºtem, în general, pe Iisus? Îl înþelegem?” (p.70).

Este de observat cã Joseph Ratzinger a fostmereu ataºat „metodei istorico-critice” ºi a participatîn diferite momente la apãrarea ei. ªi în Jesus vvon

Andrei Marga

O carte de cotiturã

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1111TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Nazareth argumentarea sa este univocã: „metodaistorico-criticã – o repetãm – rãmâne, chiar în raportcu structura credinþei creºtine, indispensabilã” (p.14-15). Aceastã metodã constituie „una dintredimensiunile fundamentale ale interpretãrii(Auslegung)”, dar nu o epuizeazã. Joseph Ratzingerformuleazã însã trei puternice argumente critice laadresa „metodei istorico-critice”: „metoda istorico-criticã” cerceteazã trecutul dar, împotriva tendinþeide „actualizare”, imanentã metodei, trecutul trebuiepreluat ca acel trecut; aceastã metodã îºi asumã cãevenimentele istoriei se supun anumitor regularitãþi,încât cuvântul scripturilor este redus, prin procedeu,la un cuvânt uman, fãrã ceva în plus; în sfârºit,aceastã metodã nu poate da seama de „unitatea”scripturilor ca Biblie, chiar dacã lãmureºteconstituirea „tradiþiilor”. Aºa stând lucrurile,„metoda istorico-criticã” nu este de pãrãsit, daradepþii ei trebuie sã accepte cã aceastã metodãatrage ea însãºi în discuþie, prin limitele ei, alte„metode, întregitoare” (p. 16).

Joseph Ratzinger este unul dintre teologii ceimai reflexivi, îngrijiþi sã expliciteze metodologiapusã în lucru. Cu noua carte, eminentul teolog esteºi autorul celei mai profunde critici a celebrei„metode istorico-critice”. În plus, Jesus vvonNazareth este o scriere monumentalã inclusiv subaspectul construcþiei metodologice, nu numai subcel al cuprinderii materialelor ºi al interpretãrii. Deaceea, scrierea aceasta se citeºte cu profit enorm deorice teolog, de orice specialist în ºtiinþele sociale ºi,în fapt, de orice savant. Aici aº vrea sã rezum câtmai strâns ce rezultã din metodã pentru stabilirea„centrului” creºtinismului.

Joseph Ratzinger a arãtat, cu argumentecovârºitoare, cã ºi cea mai riguroasã „ºtiinþificitate(Wissenschaftlichkeit)” poate greºi. Informateloranalize ale lui Rudolf Bultmann, care voia sãacrediteze teza caracterului gnostic al Evanghelieiioanice, Jesus vvon NNazareth le opune argumentul cãnu exista la acea datã o abordare gnosticã amântuirii (p. 262). Joseph Ratzinger argumenteazãconcludent, în peisajul cristologiei dintotdeauna,poziþia dupã care Iisus Christos se înþelege plecândde la „întregul” viziunii, acþiunii ºi personalitãþiisale. „El trãieºte în raport cu Dumnezeu, nu doarca prieten, ci ca fiu; el trãieºte în cea mai intimãunitate cu Dumnezeu” (p. 31). Nu rezistãnicidecum distincþia pe care unii cercetãtori ai„creºtinismului iniþial” au propus-o – cea dintreforme „verbale” ºi forme „substantiviste” deprofesiune de credinþã, toate formele fiind, în fapt,în Evanghelii, „substantiviste”. De aceea,interpretarea Bibliei poate fi fãrã ezitare ºi în modefectiv „ontologicã”. Aºa stând lucrurile, îºi pierdesuportul, în viziunea lui Joseph Ratzinger,considerarea Evangheliilor sinoptice în opoziþie cuEvanghelia ddupã IIoan. „Iisus se înþelege pe sine caTora – drept cuvântul lui Dumnezeu în persoanã.Energicul prolog al Evangheliei ddupã IIoan, <Laînceput era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeuºi Cuvântul era Dumnezeu>, nu spune altcevadecât a spus Iisus al Predicii dde ppe mmunte ºi Iisus alEvangheliilor sinoptice. Iisus al Evangheliei a patraºi Iisus al Evangheliilor sinoptice este unul ºiacelaºi: adevãrat Iisus <<istoric>> (p. 143). Acestaeste în fapt miezul interpretãrii datorate lui JosephRatzinger, pe care cartea Jesus vvon NNazareth îletaleazã cu enormã culturã, inconfundabilãstrãlucire argumentativã ºi frumuseþe stilisticã.

ªtiinþã ºi istorieMihaela Mudure

John Gribbin.The Fellowship. The Story of a Revolution[Frãþia. Povestea unei revoluþii]Londra: Penguin, [2005] 2006.

Frãþia, cea mai recentã lucrare, a lui JohnGribbin, ziarist la Sunday Times ºi renumitautor de science fiction preocupat ºi de

popularizarea ºtiinþei, reconstituie istoria unuiadintre cele mai selecte comunitãþi de oameni deºtiinþã din istoria lumii. Este vorba de renumitaRoyal Society (Societatea Regalã) de la Londra,printre ai cãrei membri s-au numãrat WilliamHarvey, Isaac Newton, Robert Boyle, ChristopherWren, Lordul Ruthford.

Întemeiatã în 1660, Societatea Regalã s-a bucu-rat de la început de sprijinul moral al regelui Carolal II-lea proaspãt restaurat pe tronul pãtat de sân-gele pãrintelui sãu decapitat de revoluþionarii puri-tani în 1649. Faptul cã sprijinul regal a fost doarmoral îºi va avea însemnãtatea sa în istoria ilustreiFrãþii. Carol al II-lea ºi-a petrecut mare parte a exilu-lui sãu politic, dupã execuþia tatãlui, în Franþa.Inspirat de exemplul lui Ludovic al XIV-lea, Carol aconsiderat cã existenþa unui corp select de oamenide ºtiinþã ai þãrii care sã se întâlneascã periodic pen-tru a discuta, a se informa ºi a informa publicul cuprivire la rezultatele activitãþii lor ºtiinþifice con-tribuia la creºterea prestigiului unui monarh modern. Spre deosebire de Academia Francezã care eraplãtitã de stat ºi, deci, subordonatã exigenþelorstatului, Societatea Regalã a funcþionat întotdeaunaca un organism public, independent de putere.Cheltuielile ºi le acoperea singurã prin cotizaþii, cuajutorul sponsorilor ºi prin publicarea rezultateloractivitãþii ºtiinþifice a membrilor ei. Ca structurãorganizatoricã, Societatea Regalã a fost mai apropi-atã de cluburile secolului al XVII-lea, acele spaþiipublice în care bãrbaþii epocii de la o anumitãcondiþie socialã în sus (aºa numiþii gentle-men) seputeau întâlni pentru a discuta pe baze egale, ei ºinumai ei, probleme de interes politic, social, dar ºiºtiinþific. Istoria Frãþiei regale se împleteºte, deci, celpuþin la începuturile ei cu istoria constituirii soci-etãþii civile britanice. Deºi Societatea Regalã a fostîntemeiatã în 1660, încã din 1640, oameni deºtiinþã de la Universitatea Oxford se întâlneau încasa doctorului John Wilkes de la ColegiulWadham unde discutau liber despre cercetãrile lor.Spiritul novator al acestei Frãþii, preocuparea pentruexperiment ºi legarea cercetãrii, nu de speculaþie, cide existenþa realã, concretã din jur, acestea vor fielementele care vor face din Societatea Regalã cen-trul vieþii ºtiinþifice europene ºi vor contribui laînscrierea culturii britanice pe o coordonatã centralãa Europei. Membrii Frãþiei erau preocupaþi atât derezolvarea unor probleme concrete, cum ar fi noilemetode de cultivare a pãmântului sau mãsurareatimpului pe mare, chestiune fundamentalã pentrunavigatorii britanici, dar se complãceau ºi în discuþiide tip brain-storming, aparent total inutile pentruvremea acea, despre posibilitatea ca omul sã ajungãsã zboare vreodatã spre Lunã. Influenþat de spiritulmaºinist de tip mecanicist al epocii, Gribbin descrieFrãþia aceasta de oameni de ºtiinþã ca o uriaºãmaºinãrie ale cãrei rotiþe trebuiau ºi trebuie unse înpermanenþã cu idei noi ºi spirit întreprinzãtor.

De remarcat este ºi faptul cã Societatea seîmpãrtãºeºte din spiritul ecumenic atât de influentîn viaþa universitarã de la Oxford în secolul al XVII-lea. Bãrbaþii de ºtiinþã din toatã creºtinãtatea suntîncurajaþi sã devinã membrii Societãþii, este o

dovadã de toleranþã deosebitã în raport cu stan-dardele vremii. Spiritul Masonic (mulþi dintre mem-bri erau ºi masoni) a contribuit de asemenea laaceastã atmosferã tolerantã ºi inclusivã pentru toþicreºtinii, dar ºi la misoginismul acestei structuri,problemã pe care Gribbin evitã cu tenacitate sã oabordeze. Deoarece femeile nu aveau acces la cul-tura înaltã distribuitã exclusiv bãrbaþilor prin canaleselecte, de tipul prestigioasei Universitãþi Oxford,noul domeniu al ºtiinþei experimentale devine undomeniu strict masculin. Organizaþia exclusiv mas-culinã a masonilor a contribuit apoi la întãrireaacestui spirit. Cã au existat ºi în acea epocã femeiinteresate de ºtiinþã este un fapt cert. Un exemplueste celebra ducesã de Newcastle, MargaretCavendish, care a ºi scris o poezie dedicatã atomu-lui. Dar ele nu vor fi încurajate, ba chiar vor fietichetate drept excentrice, nebune, lunatice ºi cemai vreþi Dumneavoastrã. Aceasta este, însã, o altãchestiune despre care Gribbin nu vorbeºte delocconsiderând interesul exclusiv masculin pentruºtiinþã o chestiune “naturalã”.

Autorul insistã în mod deosebit asupra moduluiîn care filozofii naturali, aºa erau numiþi oameniide ºtiinþã în secolul al XVII-lea, trec de la contem-plare la observare ºi experiment, adicã la metodaºtiinþificã. Epistemologia aceasta nouã în care totule supus filtrului îndoielii ºi orice ipotezã trebuiedoveditã prin experimente va duce la o adevãratãrevoluþie în gândirea ºtiinþificã. Aceastã schimbaremajorã se va petrece pe fondul dezvoltãriieconomiei de piaþã ºi ea va asigura supremaþiamondialã a Occidentului. Aceastã nouã strategie deatacare a adevãrului pornind de la identificareaproblemei, exprimarea unei ipoteze, trecând apoi latestarea ei prin experimente riguroase, s-a consoli-dat în timp. William Gilbert, Francis Bacon ºiWilliam Harvey au fost cei care au contribuit deci-siv la configurarea acestei noi epistemologii.William Gilbert (1544-1603) este cel mai puþincunoscut din aceastã treime a spiritului modern înistoria ºtiinþelor aºa cum este ea conturatã deGribbin. William Gilbert a fãcut cercetãri în dome-niul magnetismului ºi a electricitãþii statice (cunos-cutã în epocã sub numele de “efectul ambrei”deoarece era efectul frecãrii chihlimbarului). Gribbinleagã cercetãrile lui Gilbert de ideile exprimate deGiordano Bruno, cel care a afirmat existenþa maimultor lumi în univers, ºi de englezul ThomasDigges, astronom englez din secolul al XVI-lea alcãrui tatã, Leonard Digges ar fi inventat telescopul.Potrivit lui Gribbin, Digges tatãl a þinut secretinstrumentul care a fost re-inventat apoi în secolulal XVII de cãtre olandezul Hans Lippershey (p. 36).Privind Caleea Lactee prin instrumentul inventat detatãl sãu, tânãrul Digges a afirmat ºi el ideea unuiunivers infinit cu un numãr infinit de stele. Dincolode insistenþele cu iz naþionalist despre cine a avutprimul o anume idée ºi cine a preluat-o doar, estelimpede cã cercetarea ºtiinþificã a fost ºi continuã sãfie un process continuu în care individualitãþile degeniu nu existã în afara muncii a generaþii întregide cercetãtori care pregãtesc drumul pentrudescoperirile sau invenþiile epocale ºi care îºi adaugãºi ei mãrunta lor importantã contribuþie la cursulistoric al procesului de sporire a cunoºtinþelorºtiinþifice.

Cartea lui John Gribbin face un extrem deinteresant inventar al membrilor acestei Frãþii ºtiinþi-fice ºi filozofice. Este interesant cã aceste spiritenovatoare au fost oamenii regelui, dar nu au fostniciodatã în solda regelui. Printre personalitãþile cele

(continuare în pagina 27)

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1122 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Motto: ”Dacã privim lumea dinspre Holender, Europa Centralã începe la Timiºoara”.C. W. Jenkins

Aprilie 2007. Zileletimiºorene ale lui I.H.

Devoratoare, Opera, intituleazã SimonaDonici, o excelentã jurnalistã dinTimiºoara, un articol de pagina întâi într-

un cotidian local care l-a rãsfãþat pe IoanHolender cu întâmpinãri pe mãsurã. Introducerea,împãnatã frumos cu superlative, meritã a fitranscrisã: „Cu Aida începea, la 27 aprilie 1947,fascinanta, inefabila, pasionanta istorie a Opereitimiºorene. "Era un mare vis al lui TraianGrozãvescu ºi el a fost cel care i-a spus doamneiAca de Barbu: Trebuie, Doamnã, sã existe laTimiºoara o Operã de sine stãtãtoare, ºi-a începutasearã Ioan Holender discursul aniversar cu uncuvânt plin de miez ºi greutate". Dintre vedeteleaplaudate în urmã cu 50 de ani nu mai era în lojãdecât una singurã: Adriana Ciuciu. Ilustruldirector, scrie cu avânt jurnalista, era acum cincidecenii, în teribila Aida, sclav etiopian. („Dedeparte vin bravi eroi ce-au învins pe duºman”)

Aprilie a fost mereu luna eroicã a lui IoanHolender. Anul acesta a fãcut naveta întreTimiºoara ºi Viena, între Viena ºi Sibiu (capitalãeuropeanã a culturii, nu-i aºa), între Viena ºiBucureºti. A mai fost la Timiºoara câteva zile

pentru a inaugura (la 12 aprilie), noul sediu alFilarmonicii de Stat Banatul. Mai exact: pentru aparticipa, cu aceeaºi energie, la inaugurarea nouluisediu. Dupã „Vinerea Regalã” a Filarmonicii a fostoaspetele nostru. Am adãugat dialogurilor maivechi unul care a urmat „zilei de 13”. ªi pe urmãun altul, sâmbãtã, 28 aprilie, în care am vorbitdin nou despre opera din Timiºoara, despreViena, despre Wagner, despre formidabila sa forþãde muncã. Despre capitalele reale ºi posibile aleculturii europene. ªi despre discursurile sale pecare, desigur, le vom transcrie în cartea noastrã.Sunt texte memorabile despre prietenii sãi dedemult ºi de azi, dar ºi despre fraþii sãi genialiplecaþi dincolo. Duminecã, 29 aprilie l-a evocat laOpera din Timiºoara pe Rostropovici: ar fi trebuitsã vorbeascã la înmormântarea ilustrului laMoscova. A ales Timiºoara.

Prin pieþele ºi restauranteleoraºului

Ioan Holender: Ce am fãcut astãzi, cã tot estedomnul Bogdan curios de asta, am fost în piaþaIosefin ºi am gãsit zgardã de câine de piele deoaie, douã zgarde… Zice dânsul: „42 de mii delei”. Zic eu: „35”. Zice acela: „Nu facemÞiganiada aicea”. „Pãi, zic, dar cât de cât netocmim, nu?” „Nu ne tocmim deloc, zice, cã euvând pentru alþii”. „Bine, zic, 40 sau nu iau”.„Bine, 40. Dau eu 2000 din buzunar”. Dã el 2000

din buzunar. Le-am luat cu 40, fericit ºi fericit m-am dus la tenis, unde am jucat foarte bine,mult mai bine decât la Viena, unde joc groaznic,este o ruºine. Dupã aceea am fost la mitropolitulNicolae Corneanu. Am intrat pe uºa falsã, a douauºã ºi mitropolitul a aºteptat pe prima, am vorbito orã cu el, dupã aceea am fost aici, pe stradaPacha, l-am întâlnit pe contele Bardo. Contelemã duce la masã la un restaurant lângã SpitalulJudeþean, „Valery” sau aºa ceva cred cã îi spune,zice cã se stã ºi afarã. Foarte bine, mergem acolo.În fine, cu chiu cu vai, gãseºte o parcare, intrãm,vine o chelneriþã: „Aici nu puteþi intra cã nu maie loc!” Zic: „Bravo, domniºoarã, dar e închisrestaurantul?” „Nu, dar înãuntru e un botez ºiafarã nu am loc”. Zic: „ªtii, acesta e preºedinteleCamerei de Comerþ de la Viena, omul aduceoaspeþi… Eu sunt un troglodit, dar mãcar domnulconte”… Nimic. Vine proprietãreasa care zice:„Pãi, dacã nu se poate, nu se poate!” „Da, zic, daratunci scrieþi ºi voi acolo cã trebuie rezervat sau…parcã musafirii sunt niºte oameni care deranjeazã”… ºi dupã aia am ajuns ºi la hotelul „Lido” ºiacolo am mâncat. ªi acum am dormit ºi suntprezent. Ieri mi-a fost rãu, rãu, rãu ºi am luat cãr-bune ºi de aici m-am dus la tenis, am vorbit cualþii ºi sã mã duc la concert. Am vrut sã mã ducla „Carmina burana” ºi au anunþat cã înainte suntniºte coruri ºi dupã aia „Carmina burana”.

La deschiderea filarmoniciitimiºorene. Mici incidente

Ioan Holender: M-am dus cam la jumãtate de orãdupã început ºi era deja în mijlocul „Carmineiburana”. Au schimbat programul, ºi asta este ochestie pe care trebuie sã o învãþãm: sã nu schim-bãm mereu programul, cã, totuºi, spectatorul tre-buie luat în serios, zic eu. Au schimbat programulºi au început cu „Carmina burana”, ºi dupã„Carmina burana”, totuºi o lucrare de Orff, desecolul XX, modernã, fãrã pauzã, iar dupã pauzãfac „Vânzãtorul de pãsãri”. Asta a fost o loviturã,zic, aºa parcã în primãvara asta deodatã începe sãningã. Deci dupã „Carmina burana” „Vânzãtorulde pãsãri”, „Dunãrea albastrã” cu corul copiilor,toatã lumea în feerie, eu am ieºit cã nu am mai

Holender, altfel Cornel Ungureanu ºi Vasile Bogdan

prim plan

Anisoara Blejdea Catedrala

Ioan Holender

suportat. M-am uitat la acele extraordinare afiºe,care sunt acolo expuse, cu cine a cântat în oraºulacesta în anii ’30, ’37, ’40, Piatigorski, Brahms cuJoachim, foarte multe concerte la Cercul Militar,nu am ºtiut asta, în Cazinoul Militar ºi în PalatulBaroc. Aud aplauze, în fine, Regele iar, „Imnulregal”. Domnule, ºi cu imnurile astea… Au fosttrei imnuri: „Imnul Europei”, la care eu m-amaºezat pe un scaun ºi cineva mi-a spus: „Sunteþicontra Europei, domnule Holender?” Zic: „Nusunt contra Europei, dar acesta nu este un imn,este a IX-a de Beethoven”…

ªi zic: „Eu nu mã scol la un imn de acesta, altuturora”. Apoi imnul regal. Pe oriunde se duceregele acum privat se face imnul. Curioasãchestie. ªi îi spun lui Gârboni, zic: „Bine mãGârboni (dl. Gârboni este directorul Filarmonicii,organizatorul-ºef al manifestãrilor timiºorene din12, 13, 14 aprilie n.n.), trebuie sã aveþi ºi voi aiciun nivel, faceþi „Carmina burana” ºi dupã aia„Vânzãtorul de pãsãri”, chiar aºa?” „A, maestre,ºtiþi cã Alteþei Sale îi place…” „Hai, mã, acumaface Casa Regalã ºi program de concert simfonic?Asta nici mãcar Ceauºescu nu a fãcut. ”… ºi m-am gândit cã nu au o conºtiinþã de sine, sau unnivel sau un curaj ca sã spunã: „Uite, domnule,eu fac asta, asta consider cã e bine, nu o sã placãtuturor, dar trebuie sã am ºi eu o pãrere ca sã ofac”. Nu, Alteþa Sa vrea „Vânzãtorul de pãsãri”,ãlalalt vrea nu ºtiu ce ºi eu fac de toate. A fost un bufet extraordinar. Am vrut sã mãnânccinci cartofi fierþi în apã. Atât. ªi distinsa doamnãMãrculescu, cu distinsa doamnã Pia Brânzeu ºiîncã douã doamne între douã vârste, mai multaproape de vârsta a doua decât în prima, mi-audat un loc ºi am stat acolo puþin. ªi v-am lãudatacolo, ºi una zice: „Vai, dar Ungureanu estegroaznic, nu a fãcut acel jurnal de la teatru...îngrozitor” Zic: „L-am citit ºi l-am savurat cã eextraordinar”… „Dar nu se poate. Dacã dumneav-oastrã aþi face aºa, aþi intra în toate intrigile…”„Nu, a scris extraordinar. A scris ºi de mine, cãîntâi m-am dus la frigider sã duc caºul cu bãiatulmeu, când am venit la hotel „Internaþional”…, ºi escrisã foarte bine, ºi e scrisã în sensul cã se vedecâte frâne ºi câte piedici sunt pentru a face artã ºipovestea cu Horea Popescu ºi aºa mai departe”. ªi dupã ce v-am lãudat acolo douã minute auînceput ºi doamnele sã vã laude, aºa cã pânã laurmã…

Cornel Ungureanu: Ieri am primit patru telefoaneale prietenilor mei muzicologi, de veghe larestaurarea filarmonicã. Primul telefon, care a fostde la un cetãþean fericit, zice: „Vai, ºtii ce s-aîntâmplat?” „Ce s-a întâmplat” Zice: „I-au þinutloc lui Holender lângã rege ºi Holender a întârziatjumãtate de orã ºi s-a aºezat pe urmã în altãparte, ºi toatã Casa Regalã ”. …

Ioan Holender: Mi-a spus Gârboni (directorulFilarmonicii timiºorene, n.n.): „Dar aþi fi avutloc”… Zic: „Dragã, dar eu am venit ºi fãrã cravatã,am venit de aici, am fost la tenis, am venit sã audpuþin „Carmina burana”… „Da, dar regele…” „Ei,regele… Pe mine mã cunoaºte… Cum sã se supereregele..” Asta a fost ieri, dar azi a fost bine ºiacum mã duc la teatru pe rãspunderea dumneav-oastrã. ºi cam acesta este programul meu. Mâinedimineaþã mã duc la cimitir, pânã la 10 e deschis,cicã, ºi pe urmã mã duc la tenis ºi cam asta e.

Vasile Bogdan: Înseamnã cã astã noapte scrieþi ocronicã la „Krum”…

Ioan Holender (râde): Nu mai scriu. (N.n.: Ar trebui un post scriptum lãmuritor: cu oarece

vreme în urmã domnul Holender s-a dus la unspectacol realizat de Hausvater la Timiºoara ºi nui-a plãcut deloc. ªi a scris ºi o cronicã surprinzã-toare pentru fanii regizorului).

Opera, artiºtii ºi politica. Undialog lãsat în suspensie

Cornel Ungureanu: Aþi început ieri sã vorbiþidespre Stanislavski ºi despre o culturã care estelegatã de un program politic. Despre o culturãcare nu se implicã într-un program politic cuslugãrnicie. Exista o ºcoalã de teatru, de balet, deoperã în Uniunea Sovieticã care creeazã o artã decea mai bunã calitate.

Ioan Holender: A creat, la trecut. Da, doar cu unsingur lucru nu sunt de acord, aþi spus cã existãun teatru nepolitic. Practic nu existã un teatrunepolitic, eu cred cã teatrul este prin esenþa lui ºipolitic. Da, sunt bineînþeles piese de comedienepolitice, puþine, în general nu foarte valoroase,dar, mã rog, distractive. Dar toþi scriitorii, de lavechii greci pânã la cei de astãzi cred cã au scrisºi dintr-o convingere politicã, hai sã spunem aºa,chiar dacã nu sunt piese propriu zis politice, pre-cum bine ºtiþi asta ºi ºtiþi mai bine ca mine, auîncercat sã corupã scriitori ºi sã le prezinte într-unmod politic. ªi noi am învãþat cã în fond ºiSchiller ºi Shakespeare au fost scriitori revoluþio-nari, care au scris în sensul socialismului ºi aºamai departe. Pânã la Gorki, Maiakovski ºi pe carese poate gândi aºa, se poate gândi ºi altfel,cunoscând viaþa lui ºi sinuciderea lui ºi aºa maideparte, dar în special în vremea de astãzi, zic eu,ºi în timpul interbelic, despre toatã literatura aºazisã literatura modernã, de la Thomas Mann,peste Romain Rolland pânã la Handke... AcumHandke este un iubitor de sârbi ºi a devenit unscriitor politic, nu în sensul cã este un adept al luiMilosevici, cum unii cautã sã-l facã, dar are anu-mite convingeri care unora le plac ºi altora nu leplac.

Cornel Ungureanu: Aþi simþit „presiuni politice”la Viena?

Ioan Holender: Nu. Nu am simþi presiuni politiceîn aceºti 15 ani de directorat. Dar pentru a vãrãspunde foarte sincer ºi foarte corect ar trebui sãclarificãm noþiunea de presiune politicã, unde

începe ºi unde se terminã. E cam relativã. Existã opresiune politicã faþã de care noi reacþionãmdintr-un sentiment de subordonare instinctivã,care la austrieci este foarte, foarte accentuat: acelade a face lucrurile pe placul superiorilor, fãrã casã o cearã aceºtia, de a depãºi…

Cornel Ungureanu: Asta se întâmplã peste tot.

Ioan Holender: Asta este peste tot, da, la unii maimult, la alþii mai puþin. La unii cred cã determinãºi un efect de contra: dacã ãia sunt pentru, noisuntem contra. În Austria este foarte dezvoltat ºianumite lucruri nu se spun, poate nici eu nu lespun, nu le fac ºtiind cã nu o sã le placã. Daranumite lucruri cu siguranþã le-am fãcut ºtiind cãnu o sã le placã ºi ºtiind voi fi ºi criticat de unii.Ultima apariþie foarte politicã în acest sens a fostla 5 noiembrie anul trecut (de fapt în 2005, acumdoi ani, n.n.), când s-au aniversat 50 de ani de laredeschiderea Operei dupã bombardamente ºidupã al Doilea Rãzboi Mondial, când s-a fãcut unprogram foarte legat de aceste evenimente, ºi încare eu am þinut discursul festiv, preºedintele þãrii,primul ministru, ºi dupã aceea eu. ªi bineînþelescã am amintit de anumite lucruri, cã nu poþi sãnu aminteºti la 50 de ani, la jumãtate de secol, sãspui numai toate realizãrile extraordinare care s-aufãcut în 50 de ani, sunt cunoscute, despre asta nutrebuie sã vorbim. Dar de perioada ’45 - ’55, caree o perioadã foarte tipic austriacã, perioada detrecere, de tranzit lin, nu schimbãm nimic cã ºiaºa nu a fost nimic, anii aceºtia ’38 - ’45 austrieciicel mai mult ar dori sã fie aºa parcã nici nu ar fifost niciodatã. ªi în orice caz „noi am fost vic-time”. Austria a fost o victimã. Povestea asta, cuvictimã sau aliatã este o discuþie veºnicã. ªi acoloam spus anumite lucruri, ºi am spus: hai sãspunem încã o datã, cã nu o putem spune dedestule ori, cã ultimul director a acestei instituþii,într-o perioadã în care statul austriac nu a existatfiind anexat la Germania, a fost identic cu primuldirector zece ani dupã renaºterea Austriei, primuldirector al acestei instituþii dupã ce s-a reclãditOpera ºi acesta a fost doctor Karl Bohm. Cuzumzete de la galerie, ºi cã acest dr. Karl Bohmeste un dirijor foarte, foarte important ºi foartebun ºi foarte celebru ºi nu le place lor deloc dacãcineva, în special unul care vine de pe altemeleaguri dã în el. ªi primul ministru îmi spune,din partea aºa zisului Partid Popular, deci dreapta– mijloc, pe acolo: „Da, aþi vorbit aºa de frumosºi aºa de important ºi tot ce aþi spus domnuledirector, dar nu trebuia sã spuneþi aicea chiar, laaºa o ocazie festivã, ºi la televiziune transmis îndirect, poate cã nu a fost locul just”. ªi i-am spus:„Dar domnule prim ministru, dacã aici nu e loculjust unde sã o spun? Cã dacã o spun la un birt,acolo unde stau trei oameni”… ºi vãdit nu i-a plã-cut. Alþii m-au felicitat… A doua zi mã cheamã, ºieu nu am relaþii apropiate cu primul ministru, mãcheamã ºi îmi spune: „Eu trebuie sã vã spun cãfoarte multã lume din parlament ºi din partidulmeu ºi din alte partide au discutat ceea ce amspus ieri seara ºi cred cã aveþi dreptate ºi e binecã aþi spus ceea ce aþi spus”. Pe mine m-a impre-sionat faptul acesta, cã omul, totuºi, nu arenevoie acela e director de teatru, celãlalt primministru cã a spus… uite cã… Mi-a plãcut, m-aimpresionat.Politicã este ºi cu piesele pe care le alegem.Piesele… acum nu poþi sã faci un repertoriupolitic, astea iarãºi sunt exagerãri, cã directorul deteatru nu ºtiu care face un repertoriu absolutpolitic. Nu poþi, cã sunt ºi lucruri importante. ÎnOperã este foarte greu ºi foarte tras de pãr dacã

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1133TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Gergely Istvan Semne pe tema timpului

1144

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1144 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

un regizor îþi face din „Boema”... Mã rog, poþi sãfaci din „Boema” ºi operã socialã cã ãia fac foameºi nu au bani, dar nu acesta e sensul lucrãrii. Dar„Moses ºi Aaron” de Schoenberg nu trebuie fãcutîn felul în care s-a înscenat „Othello”, problemaacestui om de altã culoare, a acestui om care estealtfel decât alþii, acest Othello... Shakespeare l-afãcut un maur, ºi forþa asta animalicã e expresivãpe o anumitã direcþie… Adicã se poate face ºi unteatru gândit.... hai sã zicem social, politic…

Cazul Wagner

Cornel Ungureanu: Uimirea unora a fost cã aþiavut curajul sã puneþi de douã ori tetralogia luiWagner. Au fost reacþii vizavi de asta?

Ioan Holender: Poate vor veni, fiindcã „a douaoarã” e doar în stagiunea viitoare…

Cornel Ungureanu: Dar pânã acum nu au fostsupãrãri?

Ioan Holender: Nu. Eu am spus aºa cã avemînscenãri foarte vechi, avem înscenãri de peste 40de ani. „Butterfly”-ul e din ’48, luat din Theateran der Wien, ºi eu nu l-am fãcut nou ºi nici alþiinu l-au fãcut nou, dar eu consider cã sunt anu-mite lucrãri care necesitã o esteticã a timpuluirespectiv ºi nu poþi sã o duci sub formã demuzeu. Acum problema este ºi pentru Opera dinBucureºti, dar ºi pentru asta din Timiºoara, existãînscenãri artistic foarte bune în opere realiste,care, dupã pãrerea mea, nu se depãºesc, suntaltele care chiar dacã tehnic mai rezistã suntdepãºite estetic. O discuþie care în viaþa operetis-ticã din România nu existã. Cã dacã eu aici, laTimiºoara vorbesc despre o esteticã scenicã laOperã toþi se uitã la mine ºi zic cã nu ºtiu desprece vorbesc. Pentru cã aici se terminã totul prin acânta. Ieri, o fatã, de aici, de la Operã, talentatã,pe care o cunosc de câþiva ani, Narcisa Brumaru,care s-a dezvoltat ºi a vrut sã-mi cânte, ºi îmicântã „Boema” foarte frumos, dar idee nu aredespre ce spune. ªi i-am spus: „Narcisa, tu o cânþifrumos, rotund, acut, totul în ordine, dar eu mãplictisesc dupã zece secunde nu te mai ascult, ºinu te ascultã nimeni, pentru cã tu nu ºtii cespui”. Asta e problema crucialã. Acuma am luat-opuþin de pe temã, dar asta este o problemãesenþialã a teatrului muzical, ºi de aia îmi placemie sã spun câteodatã teatru muzical ºi nu operãpentru cã prin cuvântul teatru poate eºti maiaproape de ideea lui.

Cornel Ungureanu: Existã o specializare a dum-neavoastrã - rarisimã între oamenii de operã - spe-cializare în teatru. Aþi vãzut sute de spectacole deteatru, sunteþi apropiat al unor mari dramaturgi,aþi comentat ca un cronicar dramatic profesionistspectacole de teatru. Aveþi mereu un ochi atent la actor ºi la performanþa actoriceascã: adicã laperformanþa scenicã a personalitãþii...

Ioan Holender: Cântatul, vocea, muzicalitatea,stãpânirea tehnicii este o condiþie esenþialã, darnu suficientã, necesarã dar nu absolut suficientã.Asta încã nu este artã, este ceva care trebuie sãfie, este încã partea de meserie pe care trebuie são stãpâneºti. Dar din asta trebuie sã faci artã…

Cornel Ungureanu: Am pus întrebarea cu Wagnerfiindcã simpatiile lui Hitler, ale lui Goebbels ºi aîntregii propagande naziste pentru Bayreuth au

creat un tip de distanþare a politicii repertorialevizavi de Wagner. La un moment dat era chiar unact de curaj sã discuþi despre Wagner. Nu v-auintimidat întâmplãrile de acest fel?

Ioan Holender: Absolut deloc ºi eu consider cã ºidiscuþia asta cu Wagner este absurdã. Omul aces-ta a murit cu mult înainte de a se întâmplalucrurile care nici mãcar nu au fost în faºã când amurit Wagner. Pe un geniu al universului nu poþisã îl pedepseºti sau sã nu îl joci pentru cã unii s-au servit de el. Pe de altã parte, cu „Fidelio” deBeethoven s-au fãcut de toate… la Viena totdeau-na când s-au schimbat condiþiile politice, specta-colele de galã, când a venit Goering în vizitã s-afãcut „Fidelio”, când a cãzut sistemul nazist s-afãcut „Fidelio”, când s-a redeschis Opera s-a fãcut„Fidelio”… Dar în Beethoven nu dã nimeni, pe elîl lasã toatã lumea în pace. Dar în Wagner daupentru cã urmaºii lui, printre care ºi WolfgangWagner, care mai trãieºte ºi pe care îl cunosc ºiavem legãturi personale foarte bune ºi apropiate,el are acum 86 de ani, a stat ºi el pe genunchii luiHitler, împreunã cu fratele sãu, Wieland, care amurit, prin mama lor. Ãstuia nu poþi sã îi impuþinimic, acesta avea 12 ani pe vremea aceea. CãHitler s-a identificat cu Bayreuth, cã doamnaCosima Wagner a fost o luptãtoare încã din ilegal-itate pentru ideea naþional-socialistã, asta nu arede-a face cu autorul ºi compozitorul. Eu nu suntde acord cã în Israel este interzis. Acum eu vãîntreb ºi la ce este bunã interdicþia asta, cã dacã odiscuþi cu jurnaliºtii israelieni ei spun: nu, e vol-untarã, alþii spun: nu, statul plãteºte bani pentruOpera din Tel Aviv care nu a fãcut o operã deWagner niciodatã. ªi Strauss se mai face, cã ºiStrauss este considerat, personal, ºi acolo existã ºiun adevãr faptic, a fost un simpatizant o vremecu regimul pentru cã a avut avantaje. Dar a trãitîn acea perioadã. Dar eu zic altfel: de ce pedep-siþi, am spus la conferinþa de presã când noi amfost la Tel Aviv cu Opera, de ce pedepsiþi voitineretul ºi oamenii din Israel nedându-le posibili-tatea sã audã una din muzicile cele mai impor-tante ºi cele mai frumoase. Este foarte nedrept cefaceþi voi cu oamenii voºtri. S-a spus cã atâtavreme cât mai sunt supravieþuitori ai lagãrelor deconcentrare în care sunt muzica din „Maeºtriicântãreþi” au intrat în camerele de gazare, lerenaºte amintiri personale ºi familiale aceastãmuzicã ºi din considerente pentru aceºtia nu seface. Bun, asta e acceptabil, zic eu, deºi e puþinexagerat. Dar mã rog… Listele de interdicþie le-au

inventat întotdeauna naziºti, le-au continuatcomuniºtii, vã amintiþi, Arghezi nu, Arghezi da,dacã vreþi Gorki nu, nu ºi nu, dupã aia Gorki afost cel mai revoluþionar ºi cel mai ajuns scriitor.Eu cred cã…

Cornel Ungureanu: Despre ce aþi discutat cuultimul Wagner? O evocã pe mama lui? Familia?Sau doar probleme profesionale?

Ioan Holender: Cântãreþi, înscenãri… BãtrânulWagner… ºi asta este o chestie ºi cu postul acestape viaþã. Tot Bayreuthul este foarte discutat ºi rãs-discutat ºi bineînþeles cã este ºi astãzi un loc deîntâlnire. Eu am fost la „Maeºtrii cântãreþi”,ultimul spectacol din festival... În final au fostniºte scandãri ºi niºte bãtãi în picioare acolo…Am simþit asta în stomac. Am fost cu bãiatulmeu… ºi poþi interpreta ºi muzica lui Wagner ºiaºa ºi aºa. Poþi sã o interpretezi ºi analitic, maistrãveziu, sau mai militant, sau, hai sã zic aºa,mai nemþeºte. În special lucrarea asta, „Maeºtricântãreþi”, care poate cã da, poate cã nu cãBeckmesser cã poate este caricatura unui evreuvãzut de Wagner. Unii spun cã este aºa, pânã ºifamilia sa, bãiatul lui Wolfgang Wagner, Godfried,este absolut contra, scrie articole, naºte discuþii.Eu cunosc ºi fetele lui, care au interdicþie de acãlca în Bayreuth. ªi politicienii probabil cautã casã, sã nu spun „sã naþionalizeze Bayreuth-ul”,pentru cã au ºi subvenþii statale, pe de altã partecât Bayreuth-ul este pe mâna familiei Wagnerînseamnã ceva absolut unic în lume, adicã sevinde mai uºor, e ceva… Bayreuth-ul este încã alurmaºilor lui Wagner, Acum este nepotul luiRichard Wagner. Când vorbesc cu Wagner, care ºiseamãnã compozitorului, vorbesc cu nepotul luiRichard Wagner. E ceva…

Cornel Ungureanu: S-a scris mult în ultimavreme despre Winifred Wagner. Cartea lui BrigitteHamann e o biografie atent fãcutã…

Ioan Holender: Relativ atent. O cunosc pe BrigitteHamann personal ºi am avut cu ea ºi o discuþie latelevizor foarte contradictorie. I-am spus:„Doamnã Hamann, dar de ce spuneþi dumnea-voastrã ºi scrieþi atâtea despre Hitler ºi lumea vãcrede, dar dumneavoastrã ºtiþi - nu ºtie lumea, dardumneavoastrã ºtiþi - cã toate poveºtile asteadespre Hitler „cã a fost un profund cunoscãtor alartei lui Wagner” nu sunt adevãrate. El ºi-a datimportanþã ºi s-a fãcut important prin faptul cã a

Alexandru Lupu Globetrotter

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1155TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

spus cã este aºa ºi în operele de Wagner nu aumai avut curajul nimeni sã se facã tãieturi pentrucã le-a fost fricã sã se taie ceva contra voinþei luiHitler. Asta a fost exact aºa ca la Timiºoara, înanii ’49, ’50 operele ruseºti care s-au fãcut aicea,„Dama de picã”, „Oneghin”, „Aleko”, mai ºtiu eu,nu s-a tãiat un fa de frica sã nu fie o acþiune anti-sovieticã. Care a fost lucrarea preferatã a luiHitler, doamnã Hamann, cã o ºtiþi?” Zice: „Da,Vãduva veselã” „Ei, zic, vedeþi, „Vãduva veselã”.De câte ori a fost la „Vãduva veselã”? Cã scrie elînsuºi cã a fost de 17 ori în viaþa lui la „Vãduvaveselã”. În casã, în cinematograful pe care l-a avutacolo el a ascultat de 17 ori „Vãduva veselã” .Acesta a fost nivelul lui ºi asta i-a plãcut. Nu enicio ruºine. ªi nu Tetralogia. A fost la Bayreuthpentru cã a gândit, sau în instinctul lui a simþit cãîn Tetralogia ºi Wagner este curat german, cutradiþie ºi aºa mai departe. A fost cu siguranþãinfluenþat de muzicã ºi a fost un om care a avuto tangenþã cu muzica. ªi Bayreuth-ul de astãzimai mult cautã sã îl demistifice. Eu am fost laBayreuth de douã ori, sau de trei ori, eu nu mãmai duc pentru cã nu vãd de ce trebuie sã sufãr…Vara nu este nimic la Bayreuth decât teatrul aces-ta, fãrã aerisire, o cãldurã infernalã totdeauna,nici o brizã de aer, aceste scaune de lemn careasigurã acustica bunã... mici... ºi când m-am pus odatã aºa, în faþã, imediat unul din spatele meumi-a spus sã stau ca lumea, trebuie sã stai drepþiacolo ºi sã asculþi, eu pot sã dorm în toate poziþi-ile, eu pot sã dorm ºi aºa. ªi stai ºase ore, cupauzele alea de o orã între acte, este un ritual ºibãiatului meu i-am spus: „O datã trebuie sã vezi”,ºi el a fost adânc impresionat, din pãcate a fostadânc impresionat de tot ºi în pauza a doua avenit cineva ºi ne-a spus: „Domnul Wagner vãroagã sã veniþi în camera lui de primire cu bãiatul”. ªi acolo este o uºã secretã pe care sãintri, cam ca asta, ºi cu astea pe pereþi, foarteîntunecatã, unde se aflau cam 20 - 25 de per-soane, cu el în frunte, ºi se mânca, ºi se servea.Domnule, eu nu ºtiu cine au fost ceilalþi, mi-aufost prezentaþi, dar toþi erau nemþi, cu pielearoºie, cineva ar fi putut bãnui cã ãºtia sunt toþicriminali de rãzboi…

Cornel Ungureanu: Discuþia cu Brigitte Hamann,înþeleg, a avut replici teribile. Ce v-a reproºat?

Ioan Holender: A spus cã sunt foarte ofensiv ºi cãsunt foarte necrescut, da, pentru cã a fost ºi livela televiziune. Cã ea a tot spus: „Trebuie cititãcartea mea”. Am spus: „Dar staþi, doamnã, cãacum nu poate toatã lumea sã citeascã carteadumneavoastrã ca sã ºtie .... Iar biografiile astea…, E aºa, dar mai e ºi altfel”. Dar scriitoarea cautã cusucces temele care au o actualitate fierbinte. Pevremea aceea cu Bayreuth-ul era foarte actual,acum este doar actual cât mai þine bãtrânul.Wagner este numit ca director al Festivalului de laBayreuth pe viaþã. Aºa sunt legile acolo.

Cornel Ungureanu: Atunci când aþi fost acoloorganizarea era ieºitã din comun – era vorba deperformanþe organizatorice excepþionale?

Ioan Holender: Bayreuth este foarte bine organi-zat ºi foarte bine condus. Biletele sunt relativ ief-tine, ºi, într-adevãr, asta nu este exagerat, unmuritor de rând dacã cere un bilet la Bayreuthaºteaptã pânã la opt ani pânã îl primeºte. ªi cumnemþii sunt foarte ordonaþi, acolo intrã la coadãºi poate sã dureze pânã la opt ani pânã primescbilete. Ei nu fac o afacere din asta. ªi în lumeaasta în care o caracteristicã clarã a unei instituþiide artã, mai este ºi Salzburgul, cã Mozart ºi

Strauss, cã ºi aceia fac de toate, cam toþi fac detoate, Bayreuth-ul ºi-a menþinut aceastã linie cã eifac aceste zece opere de Wagner, nu toate,primele trei nu s-au fãcut niciodatã, nici „Rienzi”,deci de la „Olandezul zburãtor” pânã la„Parsifal”…

Cornel Ungureanu: „Rienzi” nu a plãcut dincauza lui Hitler sau nu a plãcut fiindcã nu faceparte dintre operele majore…

Ioan Holender: De la început nu l-au fãcut ºi niciWagner nu a vrut. El …, el nici „Olandezul zburã-tor” nu l-a vrut, Bayreuth în fond s-a construitpentru „Parsifal”. Dar, dacã s-ar fi mers dupã el,„Parsifal” acesta s-ar fi fãcut numai la Bayreuth odatã ºi niciunde altundeva. A vrut sã facã cevaspecial ºi ieºit din comun. Dar celelalte trei nu s-au fãcut. Dacã vin alþii la cârmuire, s-ar putea sãse facã. Discuþii sunt multe, unii spun cã trebuiefãcut ºi Schoenberg, dacã s-ar face Schoenberg laBayreuth tot acest gust, tot acest iz aºa, mai dis-cutabil, ar dispãrea. Cã a cântat aici primanegresã, bineînþeles, a dirijat Barenboim, zece ani,evreu cunoscut, o legendã evreiascã acestBarenboim, prieten foarte apropiat de bãtrânulWagner. Acum nu poþi sã spui cã este un locnazist, dar…

Cornel Ungureanu: Deci prietenia lui Barenboimcu bãtrânul Wagner nu e o poveste?

Ioan Holender: Da. Absolut. Nu poþi sã lereproºezi nimic, chiar dacã este unul din puþinelelocuri unde încã aceºti, cum se spune înromâneºte la ãºtia care…

Cornel Ungureanu: Supravieþuitori…

Ioan Holender: Deci care încã mai au admiraþiepentru ce a fost acolo, încã se duc acolo ºi spun:„Uite, în loja aceea a stat Hitler”.

Vasile Bogdan: Nostalgici

Ioan Holender: Nostalgici, da, nostagicilor nu lepoþi scoate Bayreuth-ul din cap. Pentru ei o sãrãmânã un loc… ºi poate îi sãrutã scaunul ãlacare... probabil e acelaºi scaun care a fost ºi în ’42sau ’43 acolo.

Cornel Ungureanu: Cum vã explicaþi cã a stat osãptãmânã acolo?…Ioan Holender: Pentru cã trebuia sã stea o sãp-tãmânã, pentru cã tetralogia dureazã exact ºasezile. „Aurul Rinului”, „Walkiria”, o zi nimic,„Siegfird”, o zi nimic, ºi „Crepusculul”. Se maispune cã a fost ºi o simpatie eroticã întreWinifried Wagner ºi el, ºi Winifried pânã în ’64,pânã a murit, a fost absolut pozitivã pentruHitler. Niciodatã nu a spus ceva rãu contra lui,pânã în ’64, 20 de ani dupã rãzboi. Dacã o fi, nuo fi, ea nu ºtie, ea nu a fost la Auschwitz cã nu etreaba ei, dar…

Cornel Ungureanu: Ea era englezoaicã.

Ioan Holender. Da, aºa este. útia sunt cei mairãi (Râde).

Cornel Ungureanu: (mai dã câteva exemple deenglezi „rãi”)....

Ioan Holender: ... cu Winifried, se spune, cã spredeosebire de toþi alþii Hitler s-a purtat foarte bineºi foarte cuviincios ºi fãrã apucãturi ºi fãrãobiºnuitele lui ieºiri care pe fiecare l-a mai atins

câteodatã.

Cornel Ungureanu: La un moment dat era în jur-nalul lui Goebbels un soi de fidelitate muzicalã,un fel de admiraþie…

Ioan Holender: Domnule Ungureanu, ca sã intreîn simpatiile lui Hitler s-au dus la Bayreuth ºi auvrut sã arate cât sunt ei de impresionaþi de ce audacolo, cã le-a plãcut, cã nu le-a plãcut…, este aºacum a fost ºi pe timpul nostru, Ceauºescu ºi ceºtiu eu cine…

Cornel Ungureanu: ºi nu avea scorniceºteanulînclinãri muzicale?

Ioan Holender: Ceauºescu? I-o fi plãcut ºi luiceva, eu nu ºtiu ce i-a plãcut. Lui i-au plãcutpuþine lucruri, asta e problema. Poate pãunii i-auplãcut care au stat în casa asta a lui, unde amstat ºi eu, probabil cã ºi alþii…

Cornel Ungureanu: Aþi început odatã sã nepovestiþi cum aþi stat în casa lui Ceauºescu.Ioan Holender: În casa lui Ceauºescu e un fel dea spune casa lui Ceauºescu. Vedeþi, astea suntadevãrurile cu douã feþe. Da, e corect, este o casãde protocol ºi acum opt – nouã ani, când am fostla Bucureºti odatã, am fost cazat în casa de proto-col de pe Primãverii. Eu nici nu am ºtiut cã estecasa în care a locuit familia Ceauºescu, darfemeile care curãþau acolo erau încã de pe timpulacela angajate, ºi mi-am dat seama dupã aia ime-diat ºi l-am întrebat ºi pe Opaschi, zice: „Da”. ºi afost interesant, dar o singurã reþinere… o stinghe-realã am avut, zic: „Dar patul lui? Unde a dor-mit?” „Pãi, aici, unde dormiþi dumneavoastrã”…„Asta nu!” „Dar, domnu, nu se poate, asta a fostpregãtit” Zic: „Eu nu pot sã dorm în patul acesta,ºi în afarã de asta e prea mic patul”. ºi era ºi maimici toate celelalte. Dupã aceea mi-au arãtat:„Dar astea erau pentru copii”. Zic: „Lãsaþi cã ebun acesta”. „Dar acela a fost pentru dumneav-oastrã. A spus domnul Opaschi sã staþi acolo”.„Lasã dragã, eu stau aici ºi e în ordine”! M-amplimbat acolo prin grãdinã…

Cornel Ungureanu: Acolo erau pãunii?

Ioan Holender: Da, pãunii mai erau. Ceea ce nu amai fost ºi ce nu a mai funcþionat a fost toatãpartea aceea… a fost ca ºi un spital acolo pentruel. M-am uitat la toate astea, dar nici bazinul deînot, nici sãlile de gimnasticã nu mai funcþionau,doar partea locuibilã. ºi acum nu daþi în mine cãºi regele a fost acolo, regele a fost acolo … cã aufost conferinþe… Au fost niºte sãli enorme jos, sãlide pânã la o sutã de persoane, foarte elegante,pentru consfãtuiri. Cicã nu s-au fãcut niciodatã.Femeile care lucrau în casã mi-au spus. Le-amîntrebat: „A venit multã lume aici?” „Nu, aproapenimeni. Vizite nu s-au fãcut aici”. „Dar chefuri?”„Nu s-au fãcut, aici nu”. ºi el nici nu a fost unmare chefliu.

pisica ºi punga cu lapte. pre-ludiu la o comedie a caluluitroian

aºezat în plastic îndulcit de zile recistã peste norii care agaþã pãsãrile în zbor ºi peºtii în cuptoare

un singur punct apare orb din canapeaua aburitã

de pe care priveam lumile de celuloid cântând Bunicuþa lu Pandele

se scurge încet pe perete ºi se freacã de polistirenul alb

picurã pe podelele însumate în puncte ºi linii linii ºi cercuri cercuri ºi sferealunecã prin canale multiplicându-ºi esenþa îndulcit de zile recipânã când zboarã prin pereþii de metal…

a ajuns în sfârºit pe calea de sârmã a celor opt picioare…

actul unu

masa de lemn curgede fapt curge laptele cãzut din punga ca un anacronism aºezatã pe ea…curge pânã pe podele ºi se transformã în sperma calului troiandin ea ies mii de cai întinzând aripi albespãrgând geamul de termopan al casei în careprimul cal troian ºi-a ucis tinereþea

actul doi

calul troian are falusul legat cu sârmã a fost violat într-un trabant de cãtre principesele altei lumi…astãzi coloanele întinse orizontal transportãsângele falusului sãuîl muºcã guvizii îl bat pe umãr lanþuri contorsionate bineînþeles cã nu are nici un rãspuns pentru nicio întrebare…de obicei mintedar acum ºi-a vãzut sângele curgând peste lumileoamenilor ºi a început sã scoatã din sine scuipându-i pe soldaþii care aduc poezia…

actul trei

trei cai troieni fugeau odatã dupã un copacpe care începuse sã creascãmuºchi…dintre cei trei s-a ridicatunul cu opt picioarecare urla mai tare decât toþi cã numai el…el ºi numai el…va aduce pe pãmânturi fibrele de luminã

cu trei picioare amputate zãcea spânzurat de balustradã venerându-se pesinepentru a obþineregele care nu poate fi vreodatã decapitat

epilog unu

caii troieni suntnenumãraþi ºipoate cel mai important este cãei nu mor niciodatãîi mai vezi adunaþi pe la colþurile ºantierelorpe sub coloanepe dupã gunoaiele pe care le aruncã dumitru pestradãprin nisipurile plajelor cãutând sã mãnânce scoiciuscatedar ei… caii troieni…ei nu mor niciodatãºi chiar dacã ar muri existã alþii care sã îiînlocuiascãdeoarececaii troieni suntnenumãraþi ºinu mor niciodatãcaii troieni nu sunt doar niºte cai ei sunt cei mai comuni dintre caitocmai pentru cã întreaga lume îi poate vedeaadunaþi

de aceea caii troieni nu sunt ai cuiva ei aparþin întregii lumiºi dacã vreodatã toþi caii troieni din lume se voraduna într-un singur punct din universatuncivom vedea cã ei caii troieni nu mor niciodatã ºi chiar dacã unii ar muripe aceia nu i-ar plânge nimeni

epilog doi

comedia calului troian nu a fost scrisã de mine ea a fost scrisã de albul cu opt picioare de la caream furat-o împreunã cu un bursuc binevoitor

epilog zero

dar atenþieregele care nu poate fi vreodatã decapitat este unfel dedumitrucare îºi ascunde într-o casã albã întrebãrile ºi rãspunsurile tocmai pentru cã nu are nici unele

dumitru nu mai are loc de muncã pe el l-au datafarã cu un ºut în cur dupã treizeci de ani ºiacum zace undeva beat mort dumitru n-a fost celmai bun la învãþãturã din ºcoalã ºi la facultate adat ºpagã ca sã înveþe sã fie sudor…n-a sudatnimic în viaþa lui dar nu asta este important…e important cã el dumitru se închide în fiecarenoapte în casã ºi se uitã la meciuri pentru a uitacã neºtiut de nimeni face evaziune fiscalã în detri-

mentul unor furnici cãrora le furã sistematicouãle cu care prinde guvizi ºi îi vinde pe submânã unei alte mâini dotate cu bani… el pe aceiaºi-i doreºte ca sã poatã sã mai dea altã ºpagã laaltã facultate ca sã mai fie încã o datã sudorn-a sudat nimic în viaþa lui dar nu asta esteimportant…de fapt nimic din ceea ce ar avea legãturã cudumitru nu e important dar el într-un fel pe caredoar soarta îl înþelege el dumitru este ceea ce-aulãsat în urma lor caii troieni

anexa unu: încã ceva despredumitru

dumitru merge în fiecare zi dar în fiecare zi cãtregarajul în care creºte broaºte þestoase în mijloculiernii dar în fiecare mijloc de iarnã exact lamijlocul ei ºi cautã sã vadã dacã poate sã leînmulþeascã sistematic prin metode numai de elºtiute … dumitru nu e mare comerciant însã este propri-etar mare de imobile în care creºte broaºteþestoase dar în fiecare imobil face asta sistematicpentru a le înmulþi ºi a-ºi mobila cu ele lumeaepistemicã… scopul este acela de a ajunge lacunoaºterea alfabetului dar ceea ce lui dumitru îieste necunoscut este cã dacã nu are trei picioarepe care sã i le amputeze nevastã-sa ºi sã sespânzure singur de balustradã nu are nici o ºansãla iluminarea pe care o cautã…

anexa unu prim: dumitru fãrãbroaºte þestoase

dacã dumitru ºi-ar pierde broaºtele þestoasela diverse jocuri de noroc de prin cazemataatunci nimic nu l-ar mai putea salvade o depresie în care ºi-ar scrie tot timpul scrisori sieºiiar în care nevastã-sa ar deveni un fel de broascãþestoasãfãrã carapace

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1166 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

poezia

Calul troianDaniel Clinci

un fel de appendix: cazemata

cazemata nu-i un loc obiºnuiteste locul în care primul cal troian l-a cunoscut pedumitruºi în care dincolo de frunze de viþãamândoi puneau la cale evadarea din real

cum planul nu a mers unul creºte reptile ºi celãlaltumple lumea cu progeniturile sale cazemata nu-i un loc obiºnuit deloceste locul în care dumitru se refugiazã constantdeoarece nu mai are un loc de muncã ºi unde împreunã cu vodcalistu îºi îneacã fericirea

cazemata nu-i un loc obiºnuittoate cazematele din lume nu vor valora câtaceastaunde se întâmplã metodic nimic interesantunde dumitru cu vodcalistu mãnâncã caraºi prãjiþiîn fiecare dimineaþã

vodcalistu în schimb îi ascunde ca un hamster înfãlci pentru a-i dona bisericii misionare pentruevanghelizarea cazematelor ºi a frunzelor de viþã

sumar ºi bibliografie: iarna cu troiene

vodcalistu este un exemplar simpatic de casetofoncare merge întotdeauna în recording deoarece afost o bunã perioadã complet mut ºi a lucrat caturnãtor la miliþia bisericii misionare pentruevanghelizarea cazematelor ºi a frunzelor deviþã... datoritã carierei sale profesionale ºi-a pier-dut credibilitatea ºi alunecã încet cãtre demascaretotalã... însã îl cunoaºte personal pe van gogh...problema vodcalistului este cã nu are suficienteoglinzi în care sã se priveascã... însã îl cunoaºte

personal pe amos oz...bineînþeles cã citeºte asiduu din cãrtãrescu ºi chiarel este acela care neºtiut de nimeni l-a asasinat pecelebrul poet s-a ascuns în siajul sãu ºi i-a înfipt olamã de ras în spate... însã îl cunoaºte personalpe heidegger...ºi poate cã vodcalistu îl cunoaºte personal ºi petournier ºi pe gadamer ºi pe einstein ºi pe mulþialþii... dar cel mai important este cã toþi caiitroieni din lume îi sunt completamentenecunoscuþi...

postfaþa plagiatorului

despre cele scrise aici ºi despre multe altelenu spun decât cãau fost scrise de albul cu opt picioare în timp ce se cãznea sã atingã coroana ºi regatul simultan

dumitru ca educator

dumitru viseazã broaºte þestoase în fiecare noapteîncearcã sã le înveþe sã sarã dupã vrãbii ºi sãplaneze fãrã sã atingã solul deloc asemenea unordeltaplane dar deocamdatã ele pot doar sã îisuporte cruzimile cu dificultate

definiþie de dicþionar

vodcalistu s m (fãrã formã de pl) nu se manifestãniciodatã în public exceptând o oarecare preþiozi-tate pe care ºi-o permite numai ºi numai cudumitru relaþia dintre cei doi fluctueazã de la iubire crono-logicã la împãrtãºirea aceloraºi idealuri de ilu-minare dar prin metode diferite unul creºte reptileiar celãlalt surprinde cauzele prime asupra faptului

cai însemnaþi

rândurile se strângasta înseamnã cã dumitru se urcã pe primul caltroian cu care a pus la cale toate acele meschinãriicu scopuri detectate de noi în fine se urcã ºirãmâne aºa deoarece a uitat-o pe nevastã-sa carepânã mai ieri hrãnea broaºtele þestoase doar sun-tem în miezu iernii ce mama naibii cum sã moarãsãracele de foame dar azi se ascunde de planurilenounãscute de dumitru ºi de calul acela nebunare impresia cã dumitru s-a cam þicnit cubroaºtele n-avea nimic împotrivã dar sã vinã calulãsta ºi sã le mãnânce lor salata asta chiar n-o maipoate înþelegedacã vrea cai atunci dumitru n-are decât sã facãce-l taie pe el capu dar fãrã ea cã doar nu-i oblig-atã sã þinã doi lãndrãi ºi câteva imobile pline debroaºte þestoase mai ales cã este ilegal

epistolã din casa albã

semneazã vodcalistu ºi dumitru cuplu absolutcolosal în mãrime naturalã aºteptând vara sã vinãºi sã strãmute toate þestoasele undeva la þarã sã n-o mai deranjeze pe nevastã-sa când vine vara seapucã bineînþeles de înot dar pânã atunci se joacãla cazemata table pe întrebãri ºi rãspunsuri n-arputea nici unul din ei sã rateze aºa ceva e preatentantã liniºtea de a nu spune ºi de a nu credenimic decât zarul ºi piesele

rãspunsul epistolei

deºi aceastã epistolã era fãcutã sã fie fãrã replicãun rãspuns tot trebuie sã existe el este de gãsit încalea celor opt picioare pe care dumitru ar vrea sãle consume în fiecare dimineaþã pe masa de lemneste vorba despre opt picioare preparate a lafransez de nevastãsa care astfel ajunge sãpotoleascã foamea lui dumitru ºi a vodcalistuluisimultantablele din cazemata nu sunt niºte table obiºnuiteele þin ºi de foame ºi de sete ºi de somn fiindfoarte recomandate vodcalistului care astfel ºi-arputea printr-un artificiu matematic trãda fosteleîndeletniciri de la miliþia bisericii pentru evanghe-lizarea cazematelor

imobile

lui dumitru i se prãbuºeºte casa broaºtele þestoasevor afarã concluzia este cã dupã ce l-au dat afarãpe dumitru dupã treizeci de ani de muncã ºi cuun ºut în cur pe deasupra acum începe sã i se dis-trugã ºi domiciliul asta n-ar fi o mare problemãdupã cum ºtim dumitru este mare proprietar deimobile ºi se pricepe perfect la economie însã osingurã greutate are el dar una singurã ºi numaiuna broaºtele þestoase ce o sã se facã el cu ele înstradã le-a þinut ascunse în secret neºtiut denimeni ºi acum toþi îl vor acuza de sistematicãcreºtere de broaºte þestoase fãrã autorizaþielui dumitru i se prãbuºesc toate visele se ºi vedefãcând ºapte ani de pârnaie unde va fi emasculatde unii care au vândut la viaþa lor mai mulþiguvizi ºi care chiar au sudat ceva vreodatã

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1177TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Florin Marin Fashion victim

1188

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1188 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Claudiu GGroza: - Maestre Vladislav Piavko, v-amvãzut într-o fotografie purtând un numãrimpresionant de medalii ºi decoraþii. Cum le-aþidobândit?

Vladislav PPiavko: - Unele dintre ele le-am primitpe când eram în Armata Roºie, pentru cã amabsolvit o ºcoalã militarã, iar pe altele le-am primitca recunoaºtere artisticã. N-am lucrat în structurileartistice ale armatei, dar am studiat la o ºcoalã derachete.

- Aþi lucrat mulþi ani la Teatrul Balºoi dinMoscova. Spuneþi-ne câte ceva despre aceaperioadã, despre rolurile pe care le-aþi avut acolo.

- Mi-am fãcut debutul la Balºoi, la un an dupãabsolvirea facultãþii, cu rolul Pinkerton din MadamaButterfly de Puccini. În primii 5-6 ani de activitateam cântat aproape toate partiturile principale detenor din repertoriul teatrului. Am jucat Radamesîn Aida, Jose în Carmen, Falsul Dimitrie în BorisGodunov, iar mai târziu am interpretat ºi rolurimai complexe, ca Griºka Kuterima în Legendaoraºului nevãzut Kitej de Rimski-Korsakov, opartiturã foarte grea. Am cântat ºi în operecontemporane, ca Suflete moarte de Rodion ªcedrinsau Lady Macbeth din Mtsensk de ªostakovici. În1984 am interpretat rolul lui Guglielmo Radcliffe,într-o operã a lui Mascagni, aproape necunoscutãdin cauza gradului sãu de dificultate. Am fost alpatrulea solist din istorie care a cântat versiuneaintegralã ºi am primit pentru acest rol douãimportante distincþii italiene.

Anul trecut, în august, am înregistrat Othello deVerdi, iar în 26 noiembrie, la exact 40 de ani de ladebutul meu, am debutat în rolul lui Othello într-un concert la Conservatorul din Moscova.

Acum o sãptãmânã am jucat pentru prima datãºi într-o operã rock, Parfumul dupã Patrick Suskind,la invitaþia compozitorului Igor Demarin.

- Aþi lucrat ºi la Scala din Milano ºi laStaatsoper din Berlin. Cum a fost colaborarea cuorchestre la fel de mari ca ºi cea de la Balºoi, dardiferite?

- Cred cã nu existã o diferenþã în lucrul cuorchestra, ci în relaþia cu dirijorii. Aceºtia sunt dediverse naþii ºi au viziuni diferite, mentalitãþidiferite. „Specificul naþional” joacã un anumit rol înactivitatea dirijorilor. Cu unii am lucrat foarte bine,

pentru cã aveam emoþii similare, iar cu alþii amlucrat mai greu, pentru cã trebuia sã iau ceva dinviziunea lor, dar sã pãstrez ceva ºi din perspectivamea asupra rolului. Am încercat sã ajungem la uncompromis.

La opera Legenda oraºului nevãzut Kitej deRimski-Korsakov, pe care am jucat-o la Florenþa,dirijor era Miun Vung Chun, un muzician celebru.El a ales aceastã lucrare pentru cã o auzise ºi-iplãcuse foarte mult. Opera dureazã cam patru ore,aºa cã dirijorul a scurtat-o, mai ales din partiturapersonajului meu. Din aceastã cauzã nu se înþelegeacine e Griºka Kuterima, personajul pe care-l jucam.I-am transmis cã aº vrea sã interpretez întreagapartiturã. Chun a spus cã ar fi prea plictisitor, prinlungime, dar i-am replicat cã e responsabilitateamea sã evit acest lucru. ªi am dovedit lucrul ãsta întimpul repetiþiilor, iar dirijorul a acceptat pânã laurmã propunerea mea. Dupã aceea mi-a spus cãrareori se întâmplã ca un solist sã-ºi cunoascã atâtde bine rolul ºi sã þinã la integritatea lui. De atuncisuntem buni prieteni.

Acelaºi Chun m-a invitat la Opera de Bastille sãjoc în Boris Godunov, dar nu în Falsul Dimitrie, rolpe care-l interpretasem, ci într-un alt rol. I-am spuscã e o propunere ciudatã, dar m-a rugat sã accept.Mi-am dat seama cã am nevoie de o astfel deprovocare, aºa cã am fost de acord.

- Povestiþi-ne despre personalitãþile muzicale cucare aþi lucrat. Cum e sã fii celebru, chiar dacã nude nivel „comercial”, ca Pavarotti, mai ales cã operaeste o artã cu mare prizã în Vest?

- Am fost prieten cu celebrul Mario de Monacoºi am lucrat cu mari artiºti, ca Zinaida Pali, ElenaCernâi, Anna Tomova-Sinteva, Nikolai Ghiaurov,Mirella Freni, Nikola Ghiuzelev, Giuseppe diStefano. Marea primadonã Maria Callas ºi TitoGobi au fost membri ai juriului la a patra ediþie aConcursului Ceaikovski de la Moscova, când amluat Medalia de Argint.

- Aþi venit la Cluj împreunã cu alþi ºapte tinerimuzicieni. Este un demers „pedagogic”, vreþi sã-ifaceþi ºi pe alþii celebri, aºa cum sunteþidumneavoastrã?

- Cred cã orice cântãreþ, spre finalul carierei,trebuie sã se gândeascã ºi la alþii, la cei tineri. Dacãnu ai împrejur tineri, dacã nu susþii cursuri demãiestrie, repetiþii, dacã nu dai mãcar niºte sfaturi,

nu poþi spune cã ai o carierã de succes. A-þiîmpãrtãºi experienþa altor generaþii face parte dincarierã. Dintre muzicienii cu care am venit aici,fiecare are caracterul sãu propriu, nu doar la nivelulvocilor, care merg dinspre timbrul liric cãtre celputernic, ci ºi din punct de vedere uman.

- Aþi mai cântat cu ei? Unde?

- Am cântat în multe oraºe din Rusia, în Cipru.Am fost ºi în România, în februarie, la Timiºoara,în aceeaºi formaþie.

Eu am cântat în România de multe ori, înmulte oraºe, chiar ºi în Cluj, acum 30 de ani. Amjucat Carmen de Bizet, cu Irina Arhipova.

- O mare problemã a spectacolelor de operã seaflã în partea de actorie. E foarte greu pentruregizori sã lucreze cu interpreþii. Dumneavoastrãsunteþi renumit ca un foarte bun actor de operã.Cum combinaþi muzica ºi actoria?

- Eu am absolvit Institutul de Teatru dinMoscova, nu Conservatorul. Am avut foarte buniprofesori de actorie, de dicþie, de miºcare scenicã.Pe de altã parte, firea mea m-a ajutat sã pot aplicaceea ce am învãþat la Institut. ªi legat de asta vreausã vã mai spun ceva. La Opera Comicã din Berlin aexistat un mare regizor, Walter Felzenstein, care afost întrebat o datã de ce nu lucreazã cu staruri caMario del Monaco sau Maria Callas. Iar el arãspuns cã n-are ce face cu ei, pentru cã vocile lorcuprind totul, nu trebuie decât sã fie vãzuþi pescenã. La un nivel mai scãzut, te gândeºti ºi laaltceva. Însã în cazul lor, energia vocalã capturapublicul.

- Care este activitatea dumneavoastrã de acum?

- Sunt profesor la Conservatorul din Moscova.Unul din studenþii mei, proaspãt absolvent, SergheiSpiridonov, este aici, cu noi. Am lucrat foarte multla înregistrarea ºi concertul cu Othello de anultrecut, ºi am susþinut un concert de muzicã vocalãde camerã, cu aºa-numitele „lieduri ruseºti” deCeaikovski sau Rahmaninov. Fireºte, continui sãcânt, dar sunt ºi vicepreºedintele Uniunii Mondialea Muzicienilor ºi prim-vicepreºedinte al Fundaþiei„Irina Arhipova”, aºa cã organizez concerte pentrutineri interpreþi, promovez tinerii soliºti ruºi, facparte din jurii internaþionale.

Timp de trei ani am organizat la Moscova unproiect de muzicã de camerã, interpretatã de tinerisoliºti, pentru a le da posibilitatea sã studieze acestgen de muzicã, sã-ºi dovedeascã abilitãþile vocale ºisã se afirme public.

Interviu realizat de Claudiu GGroza

interviu

„A-þi împãrtãºi experienþa altorgeneraþii face parte din carierã”

de vorbã cu Vladislav Piavko

Tenorul Vladislav Piavko este socotit, la ora actualã, drept unul dintre cei mai mari soliºti de operã ailumii. Numit de melomani „Legendarul Piavko”, muzicianul desfãºoarã ºi o activitate susþinutã depedagog, prin intermediul unor master-classes cu tineri soliºti, instrumentiºti sau dirijori. O astfel de

echipã, de tenori de aceastã datã, a fost prezentã ºi la Cluj, în 29 mai, pe scena Operei, într-un concertremarcabil, „pus în scenã”, aproape la modul propriu, de Vladislav Piavko, al cãrui talent actoricesc ºiregizoral e incontestabil.

Piavko are o carierã profesionalã impresionantã. A studiat la Moscova, dar a urmat cursuri deperfecþionare la „Scala” din Milano. Din 1965 pânã în 1989 a fost solist al faimosului teatru „Balºoi” dinMoscova, iar apoi, pânã în 1996, a cântat la „Staatsoper” din Berlin, una dintre cele mai bine cotate operedin lume. Din 2001 este vicepreºedinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor.

Interpretul rus este considerat de critici nu doar drept un foarte bun solist de operã, ci ºi un actorextrem de talentat. La pretenþiosul teatru „Balºoi”, Vladislav Piavko a cucerit publicul de-a lungul vremii curoluri memorabile, ca Herman în Dama de picã de Ceaikovski, Falsul Dimitrie în Boris Godunov deMusorgski sau Radames în Aida de Verdi. Cu prilejul prezenþei sale la Cluj, în preziua concertului, mareletenor ºi-a amintit câte ceva din cariera sa.

Vladislav Piavko în Othello

1199

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1199TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Eveniment european major, expoziþia Culorileavangardei. Arta în România 1910-1950 estedeschisã între 15 mai ºi 25 iunie 2007, la

Muzeul de Istorie din cadrul Complexului MuzealBrukenthal din Sibiu. Expoziþia, una dintre celemai importante retrospective asupa avangardeiromâneºti, dupã aceea din 1994, de la Bucureºti(Bucureºti, anii 1920-1940: între avangardã ºimodernism), îºi datoreazã interesul faptului cãproblematizeazã pictura avangardei autohtone prinraportare atât la pictura modernistã naþionalã, îngeneral, cât ºi, mai ales, prin raportare la direcþiatradiþionalistã din prima jumãtate a secoluluitrecut. De aceea, expoziþia Culorile avangardei sedeschide în egalã mãsurã partizanilor nucleuluidur al modernismului pictural, precum ºi poziþiilormai reticente faþã de acest fenomen artistic.

Culorile avangardei (Curator coordonator:Erwin Kessler; Curator adjunct: Ioana Vlasiu;Curatori: Gheorghe Vida, Ruxandra Dreptu,Mariana Vida; Curator asistent: Silviu Dancu)reprezintã nucleul unui proiect iniþiat de cãtreInstitutul Cultural Român, în vedereaevenimentului Sibiu, capitalã culturalã europeanã.Principalele mize ale acestei expoziþii vizeazã„culorile ideologice”, politice ºi estetice, aledihotomiei tradiþie - avangardã în perioada 1910-1950. Tablourile unor autori consacraþi precumCamil Ressu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady,Max Herman Maxy, Victor Brauner, CorneliuMihãilescu, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch ºialþii (în total, peste 18 nume însemnate ale picturiiromâneºti) au fost aduse din importante muzeedin þarã: MNAR (Bucureºti), Muzeul NaþionalBrukenthal (Sibiu), Muzeul de Artã Constanþa,Muzeul de Artã Craiova, Muzeul de Artã Braºov,Muzeul Þãrii Criºurilor Oradea, Muzeul Porþilor-de-Fier Drobeta-Turnu-Severin ºi Institutul deCercetãri Eco-Muzeale Tulcea.

Acest proiect al Institutului Cultural Românmai cuprinde ºi activitãþi exegetice ºi publicisticeîn directã conexiune cu tematica expoziþiei. Lavernisajul acesteia, din 15 mai, a fost lansatexcelentul album-catalog (286 de pagini), Culorileavangardei. Arta în România 1910-1950, carecuprinde texte de criticã ºi de istoria artei semnatede Erwin Kessler, Ioana Vlasiu, Gheorghe Vida,Ruxandra Dreptu ºi Mariana Vida, precum ºireproducerile color ale majoritãþii lucrãrilor expuse.Aºa cum reiese din acest album-catalog, expoziþiacuprinde patru secþiuni complementare, carereflectã tot atâtea contexte generatoare importanteîn pictura româneascã dintre 1910-1950: 1. Patosulpoetic al socialului (prezintã artiºti care auprofesat credinþe tipice de stânga); 2. Utopiiidentitare (schiþeazã câteva particularitãþi naþionaleale artei moderniste din România, începând culucrãrile unor artiºti maghiari ai ªcolii de la BaiaMare ºi continuând cu lucrãrile unor pictorigermani); 3. Reverii ºi angoase citadine (surprindealienarea ºi mirajul urbanismului industrialdevenite teme ale artei); 4. Capãtul drumului,ultima secþiune, reflecteazã asupra închistãriipoeticii avangardiste dupã 1945, dar ºi asupradezvoltãrii artei româneºti dupã era realist-socialistã.

De asemenea, în zilele de 15 ºi 16 mai, auavut loc ºi lucrãrile Simpozionului InternaþionalTextIImage dedicat în mare mãsurã publicaþiilor deavangardã, la care au participat Horia-RomanPatapievici, Erwin Kessler, Krisztina Passuth,

Philippe Sers, Ruxandra Demetrescu, DidierOttinger, Ioana Vlasiu, Roland Prügel, BrigitteHermann º. a.

Încã de la intrarea în expoziþie te întâmpinã,de pe cele douã feþe ale unui panou, Muncitorul(1930) lui Alexandru Phoebus, de un modernismcuminte, care trateazã aproape tradiþional o temãpredilectã a realismului socialist, ºi un tablou deVictor Brauner, Cap ºi boxer (1925-1929), carecontrastezã cu primul tocmai print-o mult maihotãrâtã asimilare de facturã integralistã acubismului, constructivismului, futurismului ºiexpresionismului. Într-adevãr, principala temã dereflecþie pe care þi-o oferã expoziþia pare sã fieraportul tradiþie/avangardã: cât ºi ce le desparte,dar ºi cât ºi ce îºi datoreazã una alteia ºi,împreunã, contextelor cultural-istorice care lemodeleazã pe amândouã.

Unul dintre aceste contexte a fost dezideratul”întoarcerii la ordine”din cel de-al treilea deceniual secolului trecut, care a fãcut ca atât mentalitãþileconservatoare ale picturii româneºti, cât ºi spiriteleavangardiste sã dea o mai mare consistenþãnoþiunii de maestru al unei tradiþii culte locale,într-o artã eminamente popularã pânã dupãjumãtatea secolului XIX. Pentru aceasta, pe de oparte, avangarda a trebuit sã îºi tempereze tonuliconoclast (spre exemplu, la puþinã vreme de laîntoarcerea în þarã, însuºi dadaistul Marcel Iancuvorbea despre instituirea unei noi ordini clasice),iar, pe de altã parte, tradiþia a trebuit, la rându-i,sã adopte tonul iconoclast al avangardei, dar pusîn serviciul unei adevãrate tradiþii locale, detaºatede toate avatarurile sfârºitului de secol XIX, deplein-air-ism, ca ºi de lungul post-impresionismromânesc cu note idilice. Avangarda se confruntaºi ea cu aceiaºi inamici, dar o parte din potenþialulsãu distructiv s-a cheltuit în epopeea aclimatizãriilocale, iar altã parte a trecut în gestiuneaamintitului revival tradiþionalist.

De aceea, indiferent care ar fi fost mobilurile eiiniþiale, avangarda a trebuit sã joace un rol istoric:acela de întemeietor; ea devenea vectorulreontologizãrii ºi al refundamentãrii unui chip noual picturii româneºti interbelice. De aici rezultã ºiumanismul paradoxal al avangardei româneºti. Înorice caz, înnoirea care se cerea în acel moment aadus în scenã douã „personaje”: maestrul unei arteculte ºi, simultan, iconoclastul unei unei artedemolatoare. Dacã unuia îi era propriu estetismul,pe celãlalt îl caracteriza antiestetismul. Or, încazul nostru, era nevoie de ambele personaje.Însã, întrucât acestea nu ºi-au trãit vârstelediacronic, ele au fuzionat într-un singur personaj,care ºi-a trãit contradicþiile sincronic.

Unele contradicþii erau moºtenite: spreexemplu, condiþia avangardistului burghez, care sedetaºeazã ºi luptã cu etica îndoielnicã, cu esteticarevolut-academicã ºi consumismul propriei clase,respectiv autodistrugerea ca principiuautogenerator (se ºtie cã premisele apariþiei uneimiºcãri de avangardã se aflã în negarea radicalã acelei precedente, însã la noi, principiul a fostreformulat: vina tuturor avangardelor a fost cãfiecare în sine era incompletã, în vreme ce nouaavangardã era, paradoxal, una “totalã” ºi deciconcluzivã, aºa cum ne dovedesc integralismul,varianta localã a constructivismului, ºi vocaþiasintetizatoare a avangardei româneºti în general).Alte contradicþii, aºa cum ne demonstreazã ºi

expoziþia, erau abia create: maestrul-estet coexistãcu iconoclastul - blasfemiator, iar preceptuldistrugerii bibliotecilor este simultan cunecesitatea creãrii lor.

Aceste contradicþii au generat paradoxurispecifice: am avut esteþi - blasfemiatori, dar ºimaeºtri - iconoclaºti, tot astfel dupã cum am avutºi bibliotecari - incendiatori de profesie, careanunþau primii fericitele dezastre. Aºa s-ar puteaexplica obsesia avangardei româneºti pentrusintezã ºi fuziune, adicã prin necesitatea acestuipersonaj care ºi-a trãit contradicþiile sincronic,obligat de dubla sau de multipla sa„personalitate”. Tocmai de aceea, la noi, „maºinaavangardistã”, a cãrei metodã ºi - simultan - alcãrei obiect era ruptura, nu funcþiona cu „cãrþi”arse, cât mai degrabã cu „cãrþi” adnotate sau chiarrescrise. Aceastã „maºinã” era asemenea unuiperpetuum mobile, al cãrui mecanism defuncþionare era mai puþin ruptura ºi mai multgenerarea perpetuã. Astfel cã, pentru noi,avangarda pare a fi fost, în primul rând,mecanismul regenerator al unei culturi vizuale încrizã.

Cu alte cuvinte, arta de avangardã în România,recontextualizatã, s-a „rescris” pe baza motivaþiilorlocale ale unei modernizãri obsedante, darincomplete. Aºadar, atacul subversiv-critic alavangardei a fost mai degrabã declarativ, astfelîncât operele de artã mergeau tot timpul cu unpas înapoi faþã de manifestele ºi texteleprogramatice. Momentul istoric în care acesteopere de artã au apãrut le impuneadiscernãmântul finalitãþii lor regeneratoare ºiamenda, în schimb, haosul travaliului artistic lipsitde o operã exemplarã.

În aceeaºi ordine de idei, dupã cum remarcamanterior, expoziþia Culorile avangardei reuºeºte sãsublinieze într-un mod exemplar faþetelecomplementar-antagonice care compuneaupersonajul contradictoriu al picturii noastreinterbelice. Astfel, printre aºa-numiþii esteþi-blasfemiatori, îi amintim pe Marcel Iancu, MaxHerman Maxy, Victor Brauner ºi Hans Mattis-Teutsch. Preocuparea lor pentru experimentarea ºisinteza interavangardistã îi recomandã ca esteþi,însã demersul lor violenta cutumele artisticelocale, ceea ce îi desemneazã ºi ca blasfemiatori.Exceptându-l pe Mattis-Teutsch, care filtreazãaspectele naturale printr-o abstracþie formalãputernic marcatã de multiple forme deexpresionism, ceilalþi trei au adus un elogiu ereiindustralizãrii ºi evoluþiei tehnologice prin sintezalor integralistã.

Cu toþii se simþeau însã cenzuraþi de maeºtrii-esteþi. Aceºtia (Dumitru Ghiaþã, Ion Theodorescu-Sion, Francisc ªirato sau Camil Ressu), la rândullor, aveau sentimentul unei conºtiinþe naþionaleultragiate. Prin urmare, ei încercau, în contextuldezbaterilor din deceniul al treilea privindidentitatea naþionalã, s-o defineascã prin recursulla tradiþia localã, dar asimilând-o asemenea unormaeºtri-culþi. În acelaºi timp, tradiþia localã eraînþeleasã ca un avanpost al luptei împotrivaamintitei radicalitãþi avangardiste, în care se intuiaun mare potenþial alienant. Ideologia avangardistãera trasã la rãspundere pentru rãspândirea uneiideologii subversive, care tindea sã înstrãinezeindividul de propria individualitate, prindeturnarea eticii sale înspre coruperea experienþeiontologice þãrãneºti. De aceea, în perioadapostbelicã, þãranul a început sã joace pe pânzãrolul unui justiþiar având un aer din ce în ce mai

sibiu 2007

(Continuare în pagina 26)

Culorile unei avangarde “rescrise”Dan Octavian Breaz

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2200 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

În urmã cu aproape treizeci de ani, René Girard(nãscut la Avignon, pe 25 decembrie 1923),intelectual francez dar universitar american (a

fost profesor de literaturã comparatã laUniversitãþile John Hopkins, Buffalo, Standford ºiDuke - SUA), îºi publicase deja cea de-a treia carte,Des choses chachées depuis la fondation dumonde, Paris, Grasset, 1978. Cartea (Despre lucruriascunse de la întemeierea lumii) este destul destufoasã, are 492 de pagini. Sub forma unui dialogcu doi prieteni medici psihiatri (iluºtriinecunoscuþi), gânditorul francez reia vechi idei dindouã publicaþii precedente, care-l fãcuserã celebru:Mensonge romantique et vérité romanesque, 1961(Minciunã romanticã ºi adevãr romanesc) ºi Laviolence et le sacré, 1972 (Violenþa ºi sacrul),apãrutã la aceeaºi editurã parizianã Grasset, acolounde ºi-a publicat aproape toate cãrþile.

Scrierile acestui faimos "filosof" (o listãbibliograficã de 14 opere, multe sub formã deconvorbiri!) încep sã revinã în actualitate din maimulte motive: în primul rând pentru cã RenéGirard este la apogeul carierei universitare (a ocupatdestul de recent, în 2005, un loc la Academiafrancezã, fotoliul n°37); deci este necesarã o privirede ansamblu asupra activitãþii lui filosofice; în aldoilea rând, importanþa ideilor acestui gânditor semanifestã prin marginalitatea lor, prin tendinþaconstantã, sistematicã de ocultare, prin absenþa lorexplicitã din spaþiul universitar francez; acest fapt arfi mai degrabã un semn bun, în favoarea lui,deoarece gânditorii prea populari nu sunt veritabilifilosofi; în fine, ceea ce mã determinã pe mine sãprezint aceastã carte din secolul trecut, este unmotiv de ordin personal, o problemã de care vreau

sã mã debarasez o datã pentru totdeauna: RenéGirard face parte din aceastã pletorã de intelectualifrancezi contemporani, anarhiºti de inspiraþieleninistã (Jacques Lacan, Louis Althuser, Jean-PaulSartre, Jacques Derrida, Roland Barthes, MichelFoucault, Gilles Deleuze, Pierre Bourdieu, MichelSerres etc.), pe care i-am ocolit în mod constant,într-un demers permanent de selecþionare avalorilor, de apãrare în faþa poluãrii pseudo-filosofice excesive, a falselor idei, a locurilorcomune, a ideologiilor extremiste. Majoritatea celorcitaþi i-au fost prieteni ºi colaboratori apropiaþi; nunumai prietenia dar ºi colaborarea lor esteparadoxalã, deci suspectã. Cum sã pui în aceiaºioalã atei, materialiºti, psihnaliºti plus un aºa-ziscreºtin (R. G.)? Ce-i poate lega atât de strâns? Doarobþinerea premiilor literare, acapararea posturiloruniversitare ºi ocuparea locurilor la Academie? Iatãdeci suficiente motive pentru a-l executa aici, cumspunea Cioran, "pour tuer le sujet", ºi astfel sã numai discutãm despre el dupã aceea.

1 O concepþie originalã, o tematicã vastãRené Girard reia, în aceastã carte, vechea lui tezãdespre niºte fapte care existã de când lumea ºi pecare nimeni nu a putut sã le identifice, sã lerecunoascã pânã acum, în afarã de el; fapteoriginare care ne-ar permite sã înþelegem totul, unfel de piatrã filosofalã! Poziþia sa este decicaptivantã din punct de vedere formal, adicã lanivelul stilului, al tupeului. Limba de lemn (ba nu,chiar ºi aici a inovat fãrã sã ºtie, este vorba delimba de cauciuc - mult mai elasticã, mai suplã)reprezintã instrumentul principal în expunereaideilor. În ceea ce priveºte conþinutul, concepþia sa

este la fel de interesantã: gestul originar alumanitãþii constã în rivalitatea mimeticã. Noþiuneexplicativã? Concept filosofic? Cheie hermeneuticã?Sintagmã ºtiinþificã? Nimic din toate acestea; estevorba pur ºi simplu de o gândire originalã,profundã, atât de extraordinarã cã nimãnui nu i-arfi trecut prin minte sã o aºeze pe piedestalulconceptual. Aº traduce aceastã formã de gândireprin teribilismul genial balcanic, dacã n-aº fiprevenit cã autorul este francez.Opera foarte prolificã, Des choses cachées…, esteorganizatã în trei pãrþi, numite "cãrþi" ca la antici ºiscolastici: cartea întâi este de "Antropologiefundamentalã", conþine cinci capitole, p. 11-162;cartea a doua este intitulatã "Scriere iudeo-creºtinã",organizatã în patru capitole, p. 163-304 ; în fine,cartea a treia este de " Psihologie interindividualã ",cinci capitole, p. 305-470; urmeazã notele ºi cincipagini ºi jumãtate de bibliografie. Prin urmareautorul, foarte ambiþios, discutã într-o perspectivãvoit ºi explicit eclecticã probleme de antropologie,de teologie ºi de psihologie. În realitate, câmpultematic este mult mai larg, mult mai pretenþios:mitul, riturile religioase, puterea ºi instituþiile,animalitatea ºi vânãtoarea ritualã, tabuurile sexualeºi funeraliile, formarea umanitãþii, transcendenþa,þapul ispãºitor, violenþa ºi persecuþia, miturile bibli-ce, revelaþiile evanghelice, crima fondatoare, patimi-le, ºtiinþa, apocalipsa, logosul, dorinþa mimeticã,dublul, hipnoza, mimesis-ul ºi sexualitatea, sado-ma-sochismul, homosexualitatea, psihanaliza, narcisis-mul, Freud, Oedip, Proust, Marx, Nietzsche, Lacan,Foucault, Deleuze, Derrida etc. Ordinea nuconteazã!

Iatã deci suficiente motive pentru a suscitacuriozitatea chiar ºi a celor mai sceptici intelectuali.Nu poþi sã nu te întrebi cum va reuºi cineva sãorganizeze toate aceste subiecte, toate acesteprobleme într-o singurã carte! Cum va putea sãrezolve dificultatea coerenþei operei, aceastãproblemã atât de gravã la care nimeni nu a rãspunsdeocamdatã, altfel decât intuitiv. Într-adevãr, nu amdescoperit încã o carte de metodologie în care sã searate cum trebuiesc organizate pãrþile, capitolele,paragrafele unei cãrþi de cercetare. Aº avea unrãspuns în acest sens, însã îl pãstrez secret. Dar iatãcã acolo unde eu nu am decât o idee destul degeneralã ºi ocultã de cum ar trebui scrisã o carte defilosofie, de cum ar trebui construitã, René Girardcu o dezinvolturã demnã de admirat reuºeºte sãscrie trei cãrþi într-una singurã. Cum este posibil?De ce a luat o astfel de decizie autorul franco-american? Este vorba despre eclectism, despreerudiþie, sau pur ºi simplu despre un stil heteroclit,confuz, un fel de sincretism pseudo-intelectual?

Mai întâi, din punct de vedere strategic, carteaeste conceputã pentru "marele public" cultivat, caun remediu prin vulgarizare împotriva insuccesuluiprovocat de opera precedentã La violence et lesacré, care a fost primitã cu multã "neînþelegere" despecialiºti. În al doilea rând, teza sa miraculoasã,acestã idee uimitoare de "rivalitate mimeticã" saumimetism rival (cum vreþi, tot aia e), pe care-oafirmã cu îndârjire încã de la pagina 15 ºi dupãaceea o fluturã ca pe un drapel, practic în toateocaziile, la toate nivelele, poate deasemeni justificapropria sa dorinþã mimeticã de autor. Ce este decirivalitatea mimeticã? Sã începem cu prima parte:antropologia fundamentalã.

17 mai 2007, Vizille

Secrete originare (I)Jean-Loup d'Autrecourt

remarci filosofice

dezbateri & idei

Ciprian Mureºan Mâna

Utilizarea dureroasã a limbii române, înîncercarea unora de a pãrea ceva mai mult,este foarte prezentã, cunoscând în ultima

perioadã adevãrate momente de glorie. Aºa cã, dinciclul „de la lume adunate ºi-napoi la lume date”,iatã câteva exemple de tentative, mai mult sau maipuþin reuºite, de evidenþiere cu orice preþ a„calitãþilor” intelectuale. Mã refer la discursurile încare se simte dorinþa de îmbunãtãþire a imaginii,adoptând o atitudine de “intelectual”.

Acest, îndrãznesc sã îl numesc, fenomen nuînseamnã mare lucru, decât poate faptul cã subidealul bogãtaºului se ascunde, bine camuflat, cel alintelectualului. Din aceastã camuflare se naºte ourmã imperceptibilã de culturã care are rolul de a–ioferi individului atitudinea potrivitã, cãci,bineînþeles, atitudinea conteazã!

Aceastã atitudine se manifestã diferit ºirezultatul este diferit, trecând de la un discurs greuinteligibil, presãrat, mai mult decât des, cuajutãtoarele: deci, ãsta, cutare ºi cutare, la fâstâcireaºi înroºirea vorbitorului sau/ºi a ascultãtorului.Dacã ar fi sã fac o clasificare, cred cã aº începe cutipul de inteligentia de birt, prezentã, bineînþeles, înbirturile de toate soiurile în care, cum spunereclama, “bãrbaþii au ceva de spus”.

Eu am privilegiul amintirii agasante, dar, de-ovreme, dãtãtoare de nostalgii, a barului în care tantiNiþa vindea pâine, macaroane, ulei ºi de toate.Alãturi de tejghea se afla o masã de plastic la carecâte un unchieº stãtea uitat în faþa unui paharciobit, golit mereu cu promtitudine de conþinutulsãu de Tanita. Acel unchieº o enerva la culme pe

tanti Niþa cu teoriile lui privind viaþa socialã,americanii, ruºii, hoþii de politicieni, dar era oprezenþã ºi mai neplãcutã pentru copiii doritori depufuleþi sau ciocolatã de la bold, pe care îi supuneaunor teste de culturã generalã.

“De-a cui eºti? În ce clasã eºti?”“A cincea,” spune copilul speriat de perspectiva

binecunoscutã a testului. “No, ia sã vãd eu ce vã învaþã domnii de la

ºcoalã! Spune-mi cât e radical din 49?“ Siguranþa de sine ºi totala dezinhibare sunt

caracteristice acestor personaje, pe care nimic nu leimpresioneazã ºi pentru care nimic nu se aflãdincolo de puterile lor. Aceste trãsãturi nu seregãsesc la alt tip de “amatori de atitudineintelectualã”, care sunt mult mai sfioºi, ºovãielniciºi, trebuie sã o spun, mult mai simpatici. Ca sãmerg mai departe cu exemplificarea, aº vrea sãamintesc un reportaj care prezenta vizita unorreprezentanþi ai unei minoritãþi etnice din România(persoane importante, nu spui cine) la ParlamentulEuropean. Unul dintre domnii prezenþi, fiindîntrebat de un reporter român cum i se pareParlamentul European, a rãspuns, fâstâcindu-se,alegându-ºi cu mare grijã cuvintele, emanând onepotrivire ontologicã ºi arãtându-se foarteimpresionat de pardoseala de marmurã, cã, dupãpãrerea lui, aceastã “unitate” este foarte frumoasã.

O altã persoanã importantã din grupulrespectiv, este etalonul unui alt tip de “intelectual”:este vorba de tipul dur, care nu dã doi bani peeducaþie sau pe culturã, dar care vrea sã sugereze cãînainte de a fi dur ºi dispreþuitor faþã de culturã,

este... cult. Stând lãbãrþat pe douã scaune, domnulrespectiv spune cu enervare: “Ce vreþi, noi facemfacultãþi, avem diplome”, ºi dupã o foarte scurtãpauzã, “de diplomaþi…”.

Cu siguranþã trebuie amintiþi aici ºi cei pentrucare aerul intelectual este strâns legat de situarea lorîn tabãra trendy. A fi sau mãcar a pãrea cult adevenit o condiþie sine qua non pentru intrarea înlumea bunã. Poate mai mult decât în celelaltecazuri, aici se manifestã nefirescul, nepotrivirea ºijenantul.

Aducerea în discuþie a vedetelor versatile ºiefemere, mã duce cu gândul la ceea ce ZygmuntBauman, analizând comunitãþile viselor,caracteristice postmodernitãþii, spune cu privire laidolii în jurul cãrora se construiesc acestecomunitãþi. Celebritãþile, spune Bauman, realizeazãun mic miracol: rolul lor nu este atât acela de aoferi securitate ºi stabilitate într-o lumeschimbãtoare, cât acela de a face “deneconceputul”sã se întâmple, adicã sã invoce experienþacomunitãþii ºi securitatea oferitã de aceasta, fãrã a fiparte efectiv dintr-o comunitate ºi fãrã a simþidisconfortul legãrii presupuse de apartenenþa lacomunitate.

Mã întreb dacã aceºti idoli nu realizeazã încãun mic miracol, acela cã poþi sã fii intelectual fãrãsã aparþii, prin formaþie, unei anumite comunitãþiintelectuale. Sau, poate, se creeazã o „comunitateintelectualã” unde (doar) „atitudinea conteazã” ºiunde, fãrã a depune prea mare efort, poþi sã deviibogat, celebru, deºtept ºi cult, într-un cuvânt, „sãajungi acolo, sus”.

2211

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2211TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Studenþilor anului III Filosofie

Încrâncenarea în culturã pare a fi primul dezvãþde învãþat. Ar trebui predate cursuri despre cumsã nu iei în serios actele culturale, despre cum sã

râzi de Hegel ºi Kant, despre cum sã-l persiflezi peEco, la rândul lui un uriaº persiflator, despre cumsã te amuzi pe seama lui Aristotel (nu cred cãAristotel devenea Aristotel fãrã sã se fi râs înhohote de teoria ideilor platoniciene, ºi nu degeabaîn prea celebra frescã a lui Rafael, Aristotel îlcalmeazã pe Platon arãtându-i pãmântul). În fine,un curs (un soi de propedeuticã) filosofic de istoriea amuzamentului metafizic, mitologic, teologic,postmodern; ironia ca emblemã a cunoaºterii (pare-se cã Socrate ºi-a ratat pe deplin mesajul; oamenii,desigur filosofi, l-au luat prea în serios; nu cunoscvreo ironie de calitate la adresa sa).

Nietzsche ne povesteºte despre necesitateaaruncãrii balastului apolinic cu ajutorul lopeþiidionisiace. Aºezaþi prost, „în aceiaºi barcã” carepluteºte prea lin pe apele normalitãþii, ar trebui sãaruncãm, peste bord, toate uneltele necesareoricãrei supravieþuiri cumsecade. Cotrobãind adânc,la auzul acestor vorbe, în interiorul propriei meleapolinicitãþi, cuminte aºezat în propria-mi barcã, nuputeam decide: pe cine, ce ºi cât ar trebui sãazvârlu peste bord. Sloterdijk afirmând „Oedip –old motherfucker” îmi dã un prim bagaj: complexulfreudiean trebuie cu necesitate azvârlit. Perfect, însãnu ar trebui oare sã apelez la un psihanalist care sã-mi ofere ajutorul necesar? Un Dionysos al

psihanalizei trebuie gãsit! Îl las la o parte pe Jung,nu vreau ca Freud sã leºine din nou, ºi mã gândesccã Ricoeur poate sã ocupe cu brio acest postvacant. Ricoeur explicã foarte evident cum povesteacomplexului Oedip nu funcþioneazã, cã, veziDoamne, Freud nu a vãzut iubirea care seinstaleazã între fraþi, adicã pactul neucideriipatricide. Bun, îmi zic, deci complexul de aruncatpeste bord e înlocuit de iubirea iudeo-creºtinã.

Atunci citesc (nu enorm) teologie sã vãd ºi eucum e cu iubirea, pãcatul, ºi alte asemenea.Întâmplãtor îmi iese în cale Isidor Todoran cu a saTransmisibilitatea rãului. Teoria genericã a cãderiioriginare. Acolo, cu ardoare teologicã, ni se explicãdiferenþa dintre individ ºi om, omenire ºi existenþaindividualã etc. pentru a dovedi/arãta/demonstracine poartã responsabilitatea pãcatului originar.Astfel cã, omenirea din noi, genul uman din preaumanul om este „vinovat”, mai exact poartãpecetea pãcatului. Bineînþeles, vãzând ce seîntâmplã cu pãcatul, nu mai am timp sã trec ºi laiubire (a rãstãlmãci ironic cuvintele unui teolog nueste o povarã cu adevãrat înfricoºãtoare însã, maimult ca oricând, ºi aici balastul pãcatului originartrebuie cu necesitate aruncat). Deci, din nou,dionisiacul din mine zvâcneºte, oare iubirea iudeo-creºtinã nu-i ºi ea un bagaj prea evident apolinic?Desigur... astfel cã o curã de laicism mi-ar face bine.

Îl citesc cu ardoare pe Rorty ºi înþeleg lipsa unuivocabular final (cu acuitate legat de limbajulteologiei creºtine), cã metafizica e o platitudine, cãadevãrul nu existã etc. Iatã astfel în faþa mea ceea

ce trebuie sã arunc: vocabularul final (oricum demult mã hotãrâsem cã vocabularul final e îndeplinã legãturã cu limba universalã, ºi nu vreau sãpãþesc ºi eu precum cei doi copii ai regelui Fredericcel Mare al Prusiei), metafizica (fixitãþi inutile),adevãrul (probabil cã dacã existã Adevãrul Absolutexistã ºi Falsul Absolut). Nicio problemã, oricum nuam înþeles prea bine lucrurile astea prea fixe,fluiditatea îmi ordoneazã mai degrabã gândirea. Nuaºtept nici un minut... ºi la gunoi (gunoiul istoriei,evident) ºi cu acestea. Sã merg mai departe; totuºi,trebuie cã existã înãuntrul meu o infinitã serie delucruri apolinice, încã nu am terminat.

Recapitulare: complexul lui Oedip, iubireaiudeo-creºtinã, pãcatul originar, limbajul final,metafizica, adevãrul ºi falsul trebuie evacuate.Dionysos la treabã, Apollo sã stea cuminte în barcalui. Însã toate acestea nu sunt oare elemente,factori, particularitãþi ale existenþei mele, nu suntoare bucãþi dintr-un întreg? Desigur, aºa cã purcedsã gãsesc întregul, totalul, ceea ce le uneºte pe toateacestea. Rãspunsul, foarte la îndemânã, stã în ceeace s-ar numi istoria. Sã eludez propria-mi istorie,aºadar? Povestea propriei mele istorii, tocmai dinacest motiv, pentru cã este o poveste, o fabulã,trebuie eliminatã, aruncatã peste bord º.a.m.d.

Dragã Nietzsche, deºi supraomul e o aspiraþie,ceva mai degrabã de fãcut decât ceva care existã,am învãþat de la Sloterdijk care a învãþat la rândulsãu de nu ºtiu unde, cã pot sã afirm nestingherit,pe cele douã paliere ale cinismului (mai ales pepalierul lui Diogene) cã eu mai degrabã caut omulºi nu supraomul, aºa cã...Ubermensch – oldmotherfuker

Cãtãlin Bobb

pharmakon

Ironii eºuate

Atitudinea conteazã!?Iulia Grad

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2222 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

insomniile globalizãrii

Ia forma unui scenariu dupã “Jocul dragostei ºi-al întâmplãrii”. Iar “ecranizarea” a fost vizibilãcu ocazia alegerilor prezidenþiale. Ceea ce lumii

pare cumva firesc – instalarea la Elysée a unui lidercare are în agendã reformarea nici mai mult nicimai puþin decât a economiei suferinde ºi a statului-providenþã – este vãzut în interior ca un momentde “excepþionalism” de la obiºnuita agendãpoziþionatã oarecum mai la stânga, printr-ovenerabilã tradiþie filozoficã ºi istoricã. Sarkozy estefãþiº de dreapta. Fireºte, dreapta în Hexagon nueste echivalentã cu dreapta în Europa. Fireºte,programul electoral al actualului preºedinte alRepublicii nu a fost unul eminamente liberal. La felcum nici programul Ségolenei Royal nu a pututmarºa exclusiv pe teme socialiste. S-a comentatfoarte mult despre caracterul eminamente tehnic alacestei campanii, care s-a soldat cu o participare lavot record pentru o democraþie consolidatã: peste80% în ambele tururi. Claude Karnoouh discutadespre “campania a doi premieri, mai degrabã decâtviitori preºedinþi ai þãrii”. Iar Jean d’Ormesson scriaîntr-un editorial din Le Figaro despre Sarkozy, celcare, apãrut providenþial, are în raniþa sa depreºedinte puterea de a readuce dreapta lademnitatea pe care o merita, de a o legitima înconfruntarea cu orientãrile de stânga, ce s-aubucurat pânã în prezent de o popularitate infinitmai mare.

De ce “Jocul dragostei ºi-al întâmplãrii”? Pentrucã, de la scenariul estetic al comportamentuluipolitic francez, pânã la iradierile pe planinternaþional, Franþa ºi-a stabilit o reputaþie ajocului în joc, a surprizei, a luãrilor de poziþiecumva derutante pentru restul actorilor ºiobservatorilor implicaþi. Franþa are o agendã aparte,pentru cã o mare putere colonialã care a trebuit sãconcureze istoric cu “adversarii” anglosaxoni,împãrþind ºi stabilind graniþe, are nevoie de operioadã mare de recul în care sã accepte o nouãstare de fapt. ªi de ce ar accepta-o, se întreabãfrancezii? De ce e mai atractiv McDonald’s decâtMolière? De ce ghidurile turistice internaþionalepun echivalenþe între Disneyland ºi Valea Loarei?De ce în Paris e bine totuºi sã te adresezi unuifrancez în limba lui ºi nu în englezã?

Ceea ce face Franþa cu adevãrat excepþionalãdupã 6 mai constã în faptul cã noul preºedinte pareperfect conºtient de ceea ce trebuie sã menþinã viu

ºi de ceea ce trebuie sã schimbe radical. “Franþa mi-a dat tot, este momentul ca ºi eu sã-I înapoieztot ce mi-a dat ea”, a rostit Sarko în mijloculsimpatizanþilor sãi, în Place de la Concorde, dupãanunþarea rezultatelor turului 2. Cine l-a studiatpuþin pe noul lider de la Elysée a observat cã ºi-afãcut un blazon din a nu rosti ceea ce I se poateimputa peste 5 ani. Noul preºedinte este conºtientºi de irepetabila tradiþie a culturii ºi a stilului deviaþã francez, este conºtient ºi de faptul cã þara sanu mai este puterea colonialã de acum o jumãtatede secol, este conºtient ºi de faptul cã generosulsistem de asigurãri sociale are zilele numãrate dacãreformele economice nu vor funcþiona, esteconºtient de milioanele de emigranþi care îºiaºteaptã încã actele de cetãþenie, cu dosarele depusede foarte mulþi ani de zile, este conºtient cã nu aluptat în nici un rãzboi – ºi poate cã se felicitã însinea sa pentru acest privilegiu al generaþiilor careîn 1968 aveau doar 14-15 ani – este conºtient cãFranþa trebuie “lecturatã” diferit de cãtre parteneriiei europeni ºi internaþionali, este conºtient cãHexagonul a devenit o þarã în care frustrarea ºi “LeNon!” sunt atitudini care au intrat în repetabilitateafirescului, “à la française”. Cu consecinþe serioase,atât pe plan intern cât ºi extern. Multe voci au emisimediat verdicte sumbre despre “speranþa de viaþãpoliticã” a unui preºedinte francez pro-american,susþinãtor al reformelor economice ºi al ºanseloregale, dar al retribuþiei dupã criteriul cantitativ înmaterie de ore de muncã. În þara egalitãþii, e greusã faci oamenii sã accepte cã unii meritã mai multdacã muncesc mai mult. E o problemã de eticãprotestantã, iar francezii l-au preferat în aceastãprivinþa mai degrabã pe Sfântul Bartolomeu, decâtpe Luther. Originile fiindu-I însã mai spre est,actualul preºedinte a înþeles mult mai repede olecþie fudamentalã de supravieþuire încontemporaneitate: pentru a-ºi pãstra mai departeun cuvânt de spus, Franþa trebuie sã renunþe lamodelul monadic, auto-suficient, chiar dacã posedã,prin istorie ºi tradiþie un stil de viaþã ce s-ar putealipsi lejer de restul lumi. Este pariul sãu, deproporþii uriaºe, cu posteritatea. Iar preferinþapentru Washington trãdeazã o linie de politicãexternã construitã pe criterii pragmatice. Într-o lumeîn care China ºi India se prefigureazã ca prezenþegreu de cuantificat, la nivel de evoluþie ºi de

distribuire a resurselor globale, fãrã a neglija pantaascendentã a influenþei lor în economiainternaþionalã, Franþa, prin atitudinea noului sãulider, alege sã joace de partea celor cu rãdãciniculturale ºi politice identificabile în filieraeuropeanã, totodatã încã “puternicii zilei”. Deºi acolonizat o parte din ea, Asia rãmâne pentruEuropa, implicit pentru Franþa, o surprizã, unMekong în care ºi-au gãsit sfârºitul visurile colonialeale Imperiului, dar care pãstreazã cronici dedinainte de grecii antici sau de latini, carefuncþioneazã eficient, indiferent de orânduirepoliticã ºi care însumeazã aproape jumãtate dinpopulaþia planetei. Nu întâmplãtor, Africa a fostmenþionatã în timpul campaniei, pe lângãconsiderentele nostalgice ºi “afective”, ca zonã deinteres pentru politica externã francezã. Iar aceastadeoarece Mandarinii au investit deja suficienþi baniîn continentul negru pentru ca pânã ºi Franþa sãînceapã sã se îngrijoreze.

Delia Zahareanu

Excepþionalismul francez

pal, protagonistul-narator, întîlneºte succesiv oîntreagã serie de “martori” secundari, care nerelateazã la persoana întîi, cu maximã credibilitate,ce se petrece efectiv.

Încã un lucru extrem de important mai trebuiesã precizez, legat de principiul dupã care se con-duce “viaþa” din Infern. Pãcatele sînt pedepsitedupã regula echivalenþei (ceea ce în italianã s-anumit “la legge del contrappasso”). Fiecare tip depãcat este sancþionat într-un mod echivalent. Depildã desfrînaþii, cei care au înºelat în iubire, ºi-autrãdat perechea, vor zbura sub formã de pãsãri ºivor fi izbiþi de stînci, fãrã nici o secundã de repaos.

Care a fost vina lor, în timpul vieþii? Nu au rãmasfideli, alãturi de partenerul destinat, ci au cutreieratîn cãutarea altor aventuri amoroase, s-au zbãtut sã-ºi gãseascã noi plãceri carnale. Nu li se permiteacum nici un moment de oprire, de odihnã, desfrî-naþii nu au nici o posibilitate de a-ºi atenua suferin-þa ori de a scãpa. (Vã reamintesc cã Infernul e pen-tru totdeauna, nu existã cale de întoarcere, “Lasciateogni speranza, voi ch’entrate” scrie pe poartã.) Sau,de exemplu, ghicitorii cu ce anume au greºit? ºi-auaruncat privirile în viitor. Aceasta îl jigneºte peDumnezeu, pentru cã El e cel care þine cheile tim-pului. Doar El are voie sã ºtie ce ni se va întîmpla.Aceia, însã, au sfidat, au încãlcat voinþa ºi legea luiDumnezeu. Cum vor fi pedepsiþi, conform reguliiechivalenþei? Ghicitorii se vor învîrti plîngînd, vorbîntui prin cerc, în eternitate, numai cã vor aveacapetele rãsucite diametral încît – spune foarte plas-tic ºi izbitor Dante – lacrimile de durere care lecurg, li se prãvãlesc pe umeri ºi le ºiroiesc pe fese.

Poetul medieval ºtie sã fie extrem de dur ºi areimagini de o mare percutanþã realistã.

Aºadar legea echivalenþei guverneazã în Infern.Fiecare cu ce anume a pãcãtuit, cu aceea este ºipedepsit. Iatã motivul pentru care am consideratpotrivit ca motto al prezentãrii mele de azi un citatdin Biblie (Evanghelia dupã Matei, VII, 2): “Cu cejudecatã judecaþi, veþi fi judecaþi; ºi cu ce mãsurãmãsuraþi, veþi fi mãsuraþi”. Este punctul de sprijinetic, pilastrul pe care s-a bazat Dante însuºi, atuncicînd ºi-a construit acest imperiu imaginar, dar atîtde raþional: a fost împins de nevoia de a nu fi niciexcesiv, dar nici prea blînd în judecatã.

(va urma)

(urmare din pagina 9)

Dante – “Infernul” O interpretare (I)

Fazakas Emese Compoziþie

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2233TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

dialog

Folk for ever!de vorbã cu Florin Sãsãrman

Graþian CCormoº: – Ce rol a jucat în viaþa dvs.întâlnirea cu Adrian Pãunescu ºi posibilitatea de aparticipa la Cenaclul “Flacãra”?

Florin SSãsãrman: – Adrian Pãunescu mi-a fãcutun foarte mare bine în momentul în care m-aremarcat pe o scenã de spectacole. Câþiva anidupã aceea, m-am raportat mereu la momentul încare m-a cooptat în Cenaclul “Flacãra” ºi îi suntrecunoscãtor. Ca o parantezã trebuie sã vã spuncã, dupã ’90, nu am mai înþeles implicarea lui înpoliticã ºi nu am mai þinut în niciun fel legãturacu el, din acest motiv.

– Care era atmosfera de la Cenaclul “Flacãra”?O simþeaþi politizatã, încãrcatã de reverberaþiilepropagandei naþional-comuniste?

– Atmosfera? Noi înþelegeam necesitatea de ainterpreta cântece “patriotice” într-un spectacol deacest gen. Era un tribut plãtit de sufletul tânãr alfiecãruia, dar am înþeles cã, altfel, nu puteamcânta pe o scenã pentru un public aºa numeros,cã nu am fi avut nicio ºansã sã apãrem în faþa a10-20, uneori chiar 40 de mii de oameni. Dupãanii ’90, unii au insistat doar asupra acelor

momente acelea ale Cenaclului “Flacãra”, dar eucred cã au vãzut doar partea goalã a paharului.

– Ce modele aveþi din muzica internaþionalã?

– În muzica folk, desigur am iubit-o ºi oiubesc pe Joan Baez, iar din alte genuri peVangelis, Yanni ºi Lorena McKennit.

– Se poate trãi din folk în România?

– Se trãieºte din folk în România. Sunt celpuþin zece folkiºti care au ales o cale profesionistãîn acest gen ºi care câºtigã câteva mii de euro pelunã din cântat. Majoritatea cântãreþilor de folkau ales o cale mixtã, adicã sã mai facã ºi altcevape lângã muzicã.

– Cum aþi defini publicul care vine la con-certele dvs.?

– Oameni cu suflet mare, care au rezistatabrutizãrii din societatea ºi vremea în care trãim.Cine mai are rãbdare sã asculte un cântec de fac-turã folk ºi sã fie atent la versurile lui este un omviu.

– Cum vã raportaþi la alte genuri muzicale?Dar la manele?

– Folkul ca gen muzical se trage dintr-o familiemai mare, aºa-zisa familie folk-pop-rock, iarorchestraþiile de astãzi ale cântecelor folk împru-mutã elemente din celelalte genuri ºi invers. Pealbumul “The Wall” al lui Pink Floyd existã piesecare utilizeazã instrumente ºi tehnica folkului.Manele? Nu cunosc acest gen ºi fug ca de oploaie acidã de maºinile care au geamul lãsat ºidin casetofonul cãrora rãzbat manele. S-a întâm-plat chiar sã cobor dintr-un taxi al cãrui ºofermanelist nu a vrut sã-ºi opreascã casetofonul.

– Mai ascultã tinerii de azi folk?

– E o întrebare stângace. Uitã-te aici, nu sunttineri cei care înfuntã ploaia pentru a ascultafolk? Ei fac chiar mai mult, cântã folk împreunãcu artiºtii de pe scenã.

– Ce piese noi aþi pregãtit publicului român?

– Am promis în urmã cu 2 ani mai multor pri-eteni de-ai mei, poeþi (Vasile Muste, AdrianAluigheorghe, Cassian Maria Spiridon, Ioan Es.Pop, Vasile Gogea º.a.) cã voi face un album peversurile lor. Nu am uitat acea promisiune !

– Care este filosofia dvs. de viaþã?

– Sã nu mã tem de greºeli (ºi am greºit destulde mult în viaþã!), dar sã înfrunt cu pieptuldeschis repercusiunile lor. Nu este asta o formãde cunoaºtere?

– Vã mulþumesc pentru timpul acordat!

Interviu realizat deGraþian CCormoº

Cunoscutul cântãreþ de muzicã folk, Florin Sãsãrman s-a nãscut în Beclean, pe data de 24 decem-brie 1961. A început sã cânte la chitarã în timpul liceului, iar în 1984 am fost cooptat de cãtre AdrianPãunescu în vestitul Cenaclu “Flacãra”, unde a activat pânã la desfiinþarea acestuia, în 1985. Dupã ’90,Florin Sãsãrman a editat mai multe albume, trei dintre ele pe CD: Locul inimii noastre, pe versuri deVasile Voiculescu (1997, Star Music Production, Seara Craciunului nost’, colinde, (2004, Electrecord) ºiBuchetul (2005, Electrecord).

În prezent, Florin Sãsãrman locuieºte la Bistriþa, unde organizeazã anual festivalul “Bistriþa-Folk”,eveniment la care se reunesc artiºti de renume din toatã þara precum: Victor Socaciu, Ducu Bertzi,Mircea Baniciu, Mircea Vintilã, Vasile ªeicaru sau Marcela Saftiuc. Folkistul bistriþean activeazã ºi caredactor la Radio Cluj, gazdã a emisiunii “Diligenþa de Bizanþ”.

În seara zilei de sâmbãtã, 19 mai, în curtea interioarã a Muzeului de Artã din Cluj, FlorinSãsãrman a încântat încã o datã publicul iubitor de folk – format în mare parte din studenþi – cu câte-va piese din repertoriul sãu de success: Nu regret, nu mã jelesc, nu strig…, Noapte la mare, Floare larever, O, Mãicuþa Sfântã!. Concertul a fost organizat în cadrul manifestãrilor UrbanFest ºi i-a mai avutca invitaþi pe folkiºtii: Heidi Schmidt ºi Mircea Vintilã.

Dupã 1990 se afirmã în Cluj o consistentãgeneraþie de soliste de muzicã popularã,care creºte în tradiþia ºi prestigiul unor

nume explozive în celãlalt regim: Ana PopCorondan, Maria Peter, Maria Marcu, Sava NegreanBrudaºcu, Mia Dan, Iustina Dejeu, AmaliaCodorean. Noua generaþie e mai completã, prinvîrstele destul de apropiate ale reprezentantelor ei,dar ºi printr-o anume mentalitate în promovareaimaginii lor publice ºi, în genere, a folcloruluimuzical. Ana Ilca Mureºan aparþine acestei generaþiidin care s-au mai remarcat, atît prin voce, cit ºi prindensitatea repertoriilor, Marilena Zegrean Istici,Maria Leºe, Mariana Morcan, Maria Lobonþ, MariaMateº, Adriana Hagãu ori mai tinerele AmaliaChiper ºi Andreea Faur. Ele au cel puþin educaþiamuzicalã satisfãcutã prin ºcoala Popularã de Artã,au CD-uri înregistrate ºi, evident experienþacolaborãrii cu orchestre profesioniste. Ana IlcaMureºan nu face excepþie, dar ea a beneficiat ovreme ºi de colaborarea la unele spectacole cuGrigore Leºe, cel care a schimbat semnificativmodul de interpretare a muzicii tradiþionale,proiectînd spectacolul folcloric în contexte ritualicede un vibrant simbolism arhaic. Amprenta acestuinou orizont interpretativ e prezentã în recentul CDal Anei Ilca Mureºan, Mie cetera mi-i dragã. Nu-ivorba despre vreo imitaþie, ci pur ºi simplu deintuirea corectã a autenticitãþii melosului popular,de situarea într-un spaþiu de sensibilitate arhaicã încare cîntecul se actualizeazã ca artã, rãmînînd,totodatã, impregnant de substanþa sa originarã.Dincolo de o necesarã familiarizare cu codurileculturii tradiþionale ºi cu stilistica cîntecului popular,existã voci predestinate care conservã memoriaoniricã a melosului arhetipal. Altfel spus, avem de-aface cu un talent special, dezvoltat pe o sensibilitatede naturã miticã, predispusã reveriilor nostalgice aleoriginilor. Majoritatea interpreþilor cîntã cumvamecanic ºi decorativ, urmînd o linie melodicãdevenitã stereotip. Ana Ilca Mureºan se aflã încategoria celor puþini, care au intuiþia tradiþieisubstanþiale. Existã în cîntecele sale o anumitãculoare localã someºanã, cu indicii, ºi stilistici,sesizanþi, cu acompaniamentul specific zonei, darsînt tulburãtoare în principal prin opulenþamelodioasã a unei voci în care subliniazãmisterioase energii afective. E o voce profundã, deo abundenþã fragedã ºi în acelaºi timp melancolicã,aptã de modulaþii rafinat-poetice ºi de o expresivãforþã improvizatoricã. Exceleazã îndeosebi în

cântecele de ritual ºi în cele doinite, deºioriginalitatea ei vine din debordanþa teluricã ahorelor cu strigãturi. Un soi de exuberanþã semanifestã chiar ºi în gravitate. Cîntecul e mereuexpresia unei vitalitãþi melodice expansive, însã liricconcentratã. Totul este, de fapt, efectul intensitãþiinaturale a vocii, avînd ca marcã afectivã o foarteparticularã vehemenþã. CD-ul de faþã conþine unrepertoriu original ºi de o amplã diversitate,relevînd toate calitãþile interpretative ale solistei, înacompaniamentul acelui trio atît de expresivspecific cîntecului din zonã: vioarã (Emil Mihai),braci (Kalman Urszui) ºi contrabas (Zenu Zanc).Într-un text de prezentare, poetul Ion Mureºandescrie extrem de percutant universul tematic alacestui repertoriu, în care melodia ºi versurilecristalizeazã în veritabile bijuterii: “Ana Mureºancîntã, cum se spune, “din suflet”, vocea ei vinedinãuntru, e una cu melodia, cu versul ºi cu stareasufleteascã. Cîntecele ei sînt cînd dulci ca mierea,cînd iuþi ca poprica, sînt cînd certãreþe, cînd tandre,cînd mîngîie, cînd drãcuie, cînd nu-ºi mai încap înportativ de bucurie, cînd cad în melodii amare ºinostalgii dupã paradisul pierdut al tinereþii. Aci epornitã sã dea foc lumii, chiar ºi “în fundul apei”,aci e gata sã o protejeze ca pe un lucru fragil ºidrag, fãcîndu-i “casã în oiagã“, aci aprindecîrciumile, aci îi ard cãlcîiele cînd aude cetera, aciblesteamã sã “ardã pãdurea” ºi sã sece apele, aci eîn stare sã coasã cu acul frunzele de crengi în toatãpãdurea, ca sã nu se scuture toamna, aci e gata sãfacã iubirii “casã în rai”, aci îºi trimite iubitul ‘ladracu’, aci îi face “leagãn pe piept”.

*Mariana Morcan o existenþã discretã ºi seninã în

lumea, de o vreme foarte zgomotoasã ºi agitatã, asoliºtilor de muzicã popularã. Este mai curînd osolitarã care ºi-a construit succesul pe cont propriu,printr-un talent fãrã dubii, cumva implacabil, acãrui marcã definitivã o constituie precocitatea. Înclasa a VI-a cînta deja la emisiunea de televiziune“Lumea copiilor”, iar din 1985, de la vîrsta de 14ani, începe fecunda aventurã a concursurilor deinterpretare de la diverse festivaluri din întreagaþarã. Într-un interval de 12 ani e premiatã de 10 ori(Cluj, Tîrgu Jiu, Slatina, Herculane, Gheorgheni,Sibiu, Corabia, Alba Iulia). În 1990 este cîºtigã-toarea concursului “Unu din trei” al TeleviziuniiRomâne. Dar acest potop de lauri n-o sminteºtenicidecum, astfel cã, responsabilã ºi conºtiincioasã,face studii de vioarã ºi canto la ªcoala de Arte dinCluj, pentru ca din 1990 sã devinã solistã aorchestrei de muzicã popularã a Filarmonicii clujene(în prezent a Centrului Judeþean pentru Conservareºi Valorificare a Culturii Tradiþionale). A cules ºiinterpreteazã zeci de cîntece din spaþiul muzicalmoþesc, fiind, în contemporaneitate, mesagerul celmai prestigios ºi mai consistent al acestuia. GrigoreLeºe, a cãrui exigenþã în elogii e proverbialã, nuezitã sã-i remarce “calitãþile vocale”, sensibilitatea ºidisponibilitatea pentru o mare diversitate a speciilorde la doinã ºi þarinã, pînã la baladã, cîntecul de ritu-al sau “melodii cu o ritmicã dificilã“. A înregistrat osingurã casetã sub titlul “Greu mi-i mãicuþã mie”, în2000, cu 14 piese: doine, þarine ºi învîrtite. Lipsescde aici douã cîntece de excepþie, aparþinînd istorieisacralizate a moþilor: doina “Pe dealu Feleacului”(evocare a lui Avram Iancu) ºi “Balada lui Horea”,

ultimul dînd dovada unei vocaþii mai puþinobiºnuite a solistei pentru o specie dificilã, foartesolicitantã vocal. Ceea ce surprinde imediat laMariana Morcan este densitatea aproape materialãºi luminoasã a vocii. Fraza muzicalã, în momenteleei de plenitudine, are o vehemenþã concentratã,extrem de vibrantã liric, o intensitate melodioasãpurã, fãrã nimic decorativ. Abia dacã ritmul sacadatºi antrenant al þarinelor bate întrucîtva spre divertis-ment, altfel melodia se reculege mereu în gravitate,compensînd chiar, în unele cazuri, o anume precari-tate imagisticã a textului. Existã în special în cînte-cele de joc un fel de exuberanþã mineralã, cu o fer-mitate diamantinã a timbrului, un posibil corespon-dent sonor al unui peisaj montan condensat ºi enig-matic. Senzaþia e de rusticitate frustã ºi rafinatãdeopotrivã. Dar mãsura integralã a vocii interpreteise dezvãluie în cîntecul doinit, unde lirismul vag ºiuºor melancolic din învîrtite capãtã profunzime ºi ovibraþie elegiacã extrem de expresivã. Modulaþiilevocii sînt surprinzãtor de imaginative, cu trecerisubtile ºi de un efect tulburãtor de la tonalitateajoasã la cea înaltã. Transpare în doinele interpretatede Mariana Morcan acea sentimentalitate plinã,deloc afectatã, a dorului fãrã obiect” despre carevorbeºte Lucian Blaga în spaþiul mioritic, poeziaînsãºi concentrîndu-se asupra propriilor melancolii,precum în piesa de excepþie “Doina ce mi-o zispãdurea”: “Doina-i frunzã de mesteacãn/ Codru-micîntã, eu mã leagãn/ Mã leagãn cu dorurile/ Doina-mi seacã inimile./ ªi-aº doini, doina doina.// ªi iarverde mãr rotat,/ Vers cu dor amestecat,/ Dorudupã frunza rarã/ Sã-mi cînt doina pînã-n searã/ ªi-aº doini, doina doina”. În mai toate cîntecele,imagistica textelor este în genere sumarã, esenþialnaturistã, dar ºi intarsiatã cu elemente din viaþacotidianã a universului rural. Repertoriul solistei e,în schimb, de o mare diversitate tematicã, însãstilistic unitar. Predominante sînt cîntecele dedragoste, de înstrãinare ºi cele eroice, mai rar fiindcultivate cîntecele de ritual. Oricum, pentru zonaApusenilor, respectiv pentru cîntecul moþesc, voceaMarianei Morcan rãmîne deocamdatã inegalabilã.Solista are o bunã culturã muzicalã, o originalitateaproape ostentativã, precum ºi intuiþia artisticã acîntecului tradiþional, refuzînd cu orgoliu pastiºa ºiimitaþia.

*Mariana Morcan ºi Ana Ilca Mureºan reprezin-

tã, aºadar, douã subzone distincte ale folcloruluimuzical clujean. Prin originalitatea ºi expresivitateavocilor, ele conservã douã stiluri cu identitatea lorinconfundabilã. Apropiate ca vîrstã, din generaþialor sînt cele mai pure melodic ºi cu o sensibilitatepregnantã a “peisajului” originar. Astfel, ele con-sacrã definitiv locurile apartenenþei, configurîndniºte universuri plastic muzicale de o impresionantãintensitate.

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2244 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Petru Poantã

Cîntecul tradiþional: Mariana Morcan ºi Ana Ilca Mureºan

tradiþii

Mariana Morcan

Ana Ilca Mureºan

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2255TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Stimate domnule preºedinte,

Nu ºtiu de ce mi-a venit taman acum, întimp ce vã scriu, în minte o zicere caresunã aºa: ce-am avut ºi ce-am pierdut. Nu

ºtiu cu ce se potriveºte, cãrei situaþii sau cãreipersoane, poate mie, poate neamului din care facparte deoarece eu sînt cetãþean român de origineromânã, ceva mai autentic nici cã se poate. Parcãacum cînd scriu cea de a douãsprezecea scrisoaree ca ºi cum m-aº (ne-am) afla în cel de aldoisprezecelea ceas, cînd orice om normal cadepuþin pe gînduri ºi devine puþin filosof, mediteazã(asta înseamnã cã gîndeºte, nu?) asupra sorþii saleºi uneori, culmea, asupra sorþii neamului din careface parte, fie el chiar un neam de proºti.

Marea gîlceavã, adicã marea gãlãgie provocatãde politicieni, s-a fîsîit, chiar dacã ea continuã subformã aparent mai blînduþã. Gura cãscatã apoporului a primit un dumicat pe care sã-lrumege. Sã aibã la ce medita. Speranþele de maibine li s-au înecat aproape toate dar nu toþi sîntconºtienþi de asta.

Am vãzut (am auzit!) cum s-au dat în bãrcimarile noastre figuri politice, cum se ºtiu bãlãcãri,ce limbaj mizerabil folosesc, mai ceva decît bãieþiide cartier. Totul, pînã la urmã, se învîrte într-uncerc vicios ºi jegos în aceeaºi mãsurã. Amobservat cum folosesc aceleaºi ºmecherii populisterostite patriotard, fac aceleaºi promisiuni: încep

cu pensionarii, trec rapid la tineretul studios apoila sãnãtate, la bolnavii de cancer ºi diabet apoi sarîn agriculturã... Sînt convins cã aceleaºipromisiuni se fãceau ºi în epoca de piatrã, cîndmarii duºmani ai neamului erau dinozaurii ºi altedihanii fioroase cu dinþi. Iar de atuncipromisiunile se tot þin lanþ, formînd ºiraguripentru gîtul gros al poporului ºi pentru mintea saîngustã. Nu toþi, unii o au largã, dar sîntîmprãºtiaþi prin lume ori se pregãtesc sã plece...

Am un prieten turc, pe nume Arif, care ºi-adeschis cîteva magazine în Maramureº. Un turcmaramureºan, adicã. El îmi explica mie, cît sepoate de serios, de grav, cã turcii au fost, pevremuri, doar în vizitã în þara noastrã, nu ca niºtecuceritori ci ca niºte adevãraþi prieteni. Fu o vizitãde cîteva sute de ani, ce-i drept, dar tot vizitãîntre prieteni se cheamã, nimic altceva. În aceastãvizitã s-au fãcut schimb de idei, de obiceiuri, deproverbe, de femei, de bani, de daruri, decunoºtinþe, de culturã, de bãuturi, aºa, ca întreamici. ªi turcul maramureºan mi-a povestit despretînãrul ºi mãgarul sãu. Ce au fãcut ei într-un mareoraº turcesc. Cam asta ar putea face ºi tineriinoºtri studioºi care-ºi înroºesc coatele ºi ochii deatîta studiu, adunînd diplome. Tinerii care aurãmas, încã, în patrie copleºiþi de promisiunilegreþos de zemoase ºi de lipicioase. Tînãrul turc aabsolvit liceul (diplomã), ºi-a luat licenþa(diplomã), apoi masteratul (diplomã), apoi ºi

doctoratul (diplomã). ªi... nimeni nu-l bãga înseamã. Într-o zi a cumpãrat un mãgar, costeliv ºicam rãspciugos dar cu rãget mîndru. ªi-a lipittoate diplomele de coada mãgarului, începînd dela noada curului. Apoi a ieºit cu mãgarul la oplimbare lentã prin tot oraºul. Poate aºa, vãzîndu-i-se teancul de diplome, va atrage atenþia asuprasa ºi atunci cineva, undeva... Ce credeþi cã s-aîntîmplat, pînã la urmã, cu multidiplomatul tînãrturc? Întrebarea rãmîne deschisã... Vecinii auînceput sã batã în calorifer, semn cã mã aud cescriu. Închei, nu cumva sã-nceapã ãºtia sã... rage,precum mãgarii cu diplome-n coadã, ºi mãsemnez: un om din þarã.

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a douãsprezeceaRadu Þuculescu

Subþire, delicatã, fragilã. O boare de vânt înlacrima unei dimineþi de iunie. Un irisflamand sub pleoapele câmpiei toscane. Un

lujer de cânepã visând cãmaºa lui Dumnezeu.Alfel spus Mariana Bojan; Mobi, spriduºul rãsfãþatal primãverii echinoxiste.

Un fel de Peter Pan evadat din grãdina delici-ilor ºi rãtãcit într-o istorie ieroglificã. Veriºoarãdulce a lui maître Arcimboldo, ar pune de-oîncuscrire cu cumãtrul Bosch dacã fantasticonul eide zestre nu s-ar lepãda de întunecata teratologienordicã pentru a înveli straniul amestec de regnuriºi specii zãmislit de neastâmpãratul ei penel custrãvezimile ºi serenitãþile visului.

Când închide poarta fantasmelor, se bucurã sãafle cât ne-a mai rãmas în trup din livezile raiuluiºi sã scuture peste pomi ºi ierburi zãpada înge-rilor.

Când nu logodeºte uleiurile ºi acuarelele culuminile cerului de la Bologa, umblã prinbesacteaua cuvintelor cu aceeaºi naivã bucurie cucare amestecã copiii culorile curcubeului.

Când se umileºte printre tãceri ºi cuvinte, seîmbracã cu burã de lacrimi ºi cu nevindecate tris-teþi.

Suflet de samaritean ºi inimã de melancoliiruseºti, cunoaºte preþul zilelor de cenuºã ºi alnopþilor albite de nesomn ºi e în stare sã þinã pe

umãru-i fragil întunecate disperãri ºi surpatemuþenii, pe care nu le-ar putea sprijini nicicupolele de la Vasili Blajenîi ºi nici înnoptãrileboreale ale fãgãdaelor transilvane.

Stihurile ei au bunãcuviinþa tragicã a zilei celeide toate zilele ºi mireasma þãrânii ºi-a ierburilor

de dupã ploaie ºi bãnuiesc cã poemului îi spunecu sfialã, între patru ochi, Dumneata, precummoldovenii.

Invãluitã în cãmaºa ei de cânepã ºi de vedenii,Mobi, cãreia aº fi tentat sã-i spun Crãiasa Mabdacã n-ar fi lovitã de cumsecãdenie, urcã, încãruþa orficã ticluitã de Vasile cel Mare, dealurileTransilvaniei celeste numitã poezia.

ferestre

MobiHorea Bãdescu

Ilarion Voinea Tâlcul miezului

Marius Ritiu Cutie muzicalã

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2266 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

De curând (5-12 iunie, a.c.), în Agendaclujeanã, Graþian Cormoº a realizat ungrupaj pe tema revistelor culturale care ar

merge pe „contrasens”. Or face bine, or face rãu?Depinde de unde priveºti. Din umila meaexperienþã, cred cã într-un anume sens rostulculturii a fost întotdeauna sã meargã pe„contrasens”. Extind, cu unele rezerve, la întreagaculturã ceea ce Nietzsche considera ca ºicaracteristicã esenþialã a filosofiei: aceea de a supãra(dacã nu superi pe nimeni înseamnã cã nu eºtifilosof, ºi, aº spune eu, nici om de culturã). Privinddin altã perspectivã, cea care se impune în modplicticos ºi sufocant în toate discuþiile,„contrasensul” acesta face rãu culturii… ea ar firuptã de public, nu poate sã-l „atragã” ºi alteasemenea. Lucia Dãrãmuº considerã cã datoritãacestui dezastru revistele de culturã n-ar rezista nici„ºase luni” fãrã „bani publici”. Ce pot sã spun?

1. Are dreptate. Atâta doar cã revistele care„rezistã” (inclusiv cele glossy), o fac datoritãpublicitãþii ºi nu datoritã vânzãrii, chiar dacã rezistãla proba aºa-zisului conþinut atractiv, care înseamnã:reþete de slãbit, ponturi pentru îmbunãtãþirea vieþiisexuale, sport, cadouri gen ruj în ambalaj. A seevidenþia contradicþia dintre „atractiv” ºi „a supãra”.Acum e drept cã revistele sunt dupã cum spune,din nou Lucia Dãrãmuº, „provinciale”, citite doarîntre cunoscuþi, ºi în cazul acesta ºi de-ar lansa„supãrãri” superinteligente la adresa societãþii sau amai ºtiu eu ce, tot n-ar face mare brânzã pentru cãgenul acesta a fost acaparat demult de cotidiene ºide talk-show-uri. Ceea ce nu înþeleg eu e aceastãincredibilã imposibilitate a intelectualului român dea accepta propria marginalitate: e clar cã revistelede culturã nu-ºi au rostul, e clar cã nu o sã aibãniciodatã tirajul ºi atractivitatea de la Tv Mania. ªice-i cu asta? Nu înþeleg care-i „ºpilu”. Mi-ar place sãcred cã cine a ales drumul culturii este suficient delucid sã înþeleagã cã s-ar putea sã nu devinã „star”,cã s-ar putea ca nimeni niciodatã sã nu-i citeascãvreo carte sau sã-l invite pe postul naþional, cã s-arputea ca doar câþiva prieteni sã-i cearã „autograful”din complezenþã. S-ar putea ºi sã i se întâmplemulte minunate lucruri (premii, posturi, ovaþii lascenã deschisã), dar dacã nu, ce? E mai puþinintelectual? E bizarã aceastã incapacitate a celorcare se dau „lucizi” de a-ºi duce crucea pe caresinguri ºi-au ales-o. ªi în plus, m-am sãturat de totbla-bla-ul acesta cu obligativitatea „prizei lapublic”… cã mai nou aºa i se spune, în modcultural, la „vânzare”. La toate acuzele astea cu „nu

vindeþi!”, n-am decât un rãspuns, cu care cei dingeneraþia mea cel puþin, sunt familiarizaþi: I’m aloser baby! So why don’t you kill me?

Unii ar putea deduce cã am o atitudine elitistãvis-a-vis de culturã. Dimpotrivã, chiar nu cred în aºaceva. Am mai spus-o cu mii de ocazii: nu cred cãare mai multe drepturi decât maneaua… ba osuspectez, cã de fapt nici nu se deosebeºte prea tarede ea… atâta doar cã are un ambalaj neatractiv,nevandabil. Dar nu înþeleg de unde tendinþa astageneralizatoare de a echivala numãrul de copiivândute cu numãrul de „riduri” de pe creier.

2. O altã obiecþie a Luciei Dãrãmuº era legatãde faptul cã revistele de culturã nu existã decâtpentru cã sunt susþinute de diferite „instituþiioficiale ºi oficioase”. Îmi ºi trece prin faþa ochilormai vechiul ºi ineptul scandal care s-a fãcut pe temaaºa-zisei „gãuri” pe care revistele o fac în bugetulpublic. Nu mai insist asupra faptului cã sumelesunt derizorii ºi nu ating nici pe de parte procentul(de fapt nici nu ºtiu dacã ating vreun procent)alocat puºcãriaºilor, care sunt mai mari decât celealocate bolnavilor sau studenþilor (nu mai vorbescde cele alocate pentru sport)… asta ca sã dau unexemplu. În plus cam peste tot în lume, revistele deculturã, sunt legate de mari instituþii (în principiude edituri) sau sunt reduse la aºa-zisele pagini de„culturã” în marile cotidiene. ªi în principiu, în atâtde doritul capitalism, nu existã „independenþã”. Aavea fonduri înseamnã a avea o direcþie. A draculuichestie, dar aºa s-au aranjat lucrurile cã numai pe„gratis” poþi spune ce-þi trece prin cap. ªi pe lângãasta nu înþeleg de ce se agitã spiritele atât de tarecând vine vorba de diferenþa dintre bugetul de statºi bugetul „privat”, adicã al firmelor care îºi permitsã-ºi facã publicitate în revistele care se susþin cuasta. Ambele bugete se extrag din acelaºi buzunar,atâta doar cã în cazul celor „private” plãteºti de maimulte ori ca sã le întreþii. Trebuie sã bei, tu ºi toþiamicii tãi, plus amicii amicilor tãi, o considerabilãcantitate de bere (sau de apã mineralã pentru cei„conformiºti”) ca firma respectivã sã îºi poatã facereclamã într-o revistã pe care o cumperi – surprizã –tot tu! Revistele de culturã au acest mare deficit: nupot sã-þi vândã ceva ce ai cumpãrat deja. Ele pot sã-þi vândã eventual „vechituri”, aliniate pe stand la felca bãtrânii care-ºi vând resturile sâmbãta ºiduminica în spatele pieþei Mihai Viteazul. A le ceresã aibã prizã la public, înseamnã a juca roluljustiþiar-lamentabil al nu ºtiu cãrei poliþii care-iobligã pe toþi nenorociþii mai sus amintiþi sã-ºi

strângã catrafusele pentru cã nu au „autorizaþie”.Autorizaþie pe ce? Pe viaþã? Mie una îmi repugnãorice extincþie pe motiv de „buget”. Ca ºi bãtrâniifaliþi ºi ca orice handicapaþi, revistele de culturã auºi ele dreptul sã trãiascã.

3. Cea mai ciudatã a fost însã observaþia luiAdrian Dohotaru, dupã care „unii dintre redactoriirevistelor de culturã sunt invidiaþi pentru cãprimesc un salariu pentru care nu muncesc lamodul serios, aºa cum se întâmplã în mediulprivat.” Asta vine ca o completare la un altcomentariu al Luciei Dãrãmuº: revistele de culturã„oferã locuri de muncã celor care nu sunt capabilisã obþinã un loc de muncã decât prin aranjamente”.În privinþa salariului, ce sã zic? M-aº mira extremde tare, aproape filosofic, sã aflu cã cineva îlinvidiazã. Cunosc oameni din „mediul privat” carenici nu s-ar trezi pentru el, darmite sã sã-ºi maischimbe pijamalele sau sã meargã la birou. Iardespre incompetenþi… nu pot sã-mi dau seama decine e vorba: de Aurel Rãu, Adrian Popescu,Ruxandra Cesereanu, Horea Poenar, Marta Petreu,Ion Mureºan? Noi, cei de la Tribuna, nu putem fipentru cã am fost lãudaþi în articol. (La o a douaprivire nu mi se mai par „ciudate” comentariile: cãdoar cine poate sã priveascã cu drag la capra unuiom de culturã, decât alt om de culturã? Doarsuntem cerc închis, noi între noi… ).

4. No offence, dar ambii combatanþi, atât LuciaDãrãmuº, cât ºi Adrian Dohotaru publicã în celpuþin douã dintre revistele „conformiste” ºi pline de„incompetenþi” ale Clujului.

5. Comentariul Elenei Abrudan, dupã care „nuavem curajul sã ne promovãm valorile sau sã dãmla o parte non-valorile” mi se pare conform curealitatea… însã fie-mi permisã o întrebare retoricãºi glumeaþã: dacã s-ar publica numai valori cu ce s-ar mai umple revistele? Din moment ce trebuie sãdevinã „atractive” trebuie sã se confrunte ºi ele(revistele) cu eterna dilemã capitalistã: sã gãseascãîndeajuns de multã calitate încât sã umple/îndeseatâta explozivã cantitate. Pe lângã asta rãmâne, dinnou, nietzscheana întrebare: cine stabileºte valorile?E cel mai dificil rãspuns, cãci în asta constãgreutatea oricãrei interpretãri: într-o confruntare, fieea ºi a valorilor culturale, nu poþi ºti niciodatã (celpuþin nu pe moment) dacã a câºtigat „sclavul” sau„stãpânul”.

Cultura are dreptul la existenþã,ca orice alt handicapat

subcooltura

Oana Pughineanu

sever. Figura þãranului devenea tot maiasemãnãtoare unui fel de „haiduc antiavangardist”,antiburghez, preluând din ideologia specificãavangardei paradoxul opoziþiei faþã de anumitemoravuri socio-culturale ale unei clase sociale încãîn constituire. Probabil cã aceasta este una dintrecauzele pentru care avangarda româneascã, înnevoia ei de sincronizare cu Occidentul, a scãpatdin vedere faptul cã avangardele însele erauinstanþele unei critici adresate unei bune pãrþi a

valorilor occidentale.Pe de altã parte, în expoziþie, este bine

reprezentat ºi segmentul maeºtrilor-iconoclaºti. Îlincludem aici din nou pe Victor Brauner, care,împreunã cu Hans Eder ºi Corneliu Mihãilescu,fac dovada unei tehnici compoziþionale excelentstãpânite. Demersul inedit care-i particularizeazãeste cã deturneazã datinile picturii locale înspre osemanticã avangardistã a imaginii. Mai alesCorneliu Mihãilescu se conformeazã acestuiportret, la el regãsindu-se o neaºteptatã iconografiecreºtinã ºi un fior mistic cu totul particular.Asemenea lor, Alexandru Phoebus ºi TheodorPallady împãrtãºesc aceeaºi abordare destinsã anoilor valori, filtrate de o sensibilitate localã, dar

privirea lor (mai ales a lui Pallady) este parcã maimult îndreptatã spre tradiþie. Aceºtia par sã fieartiºtii care intermediazã comunicarea dintreesteþii-blasfemiatori ºi maeºtrii-esteþi.

În cele din urmã, o mai bogatã reprezentare avarietãþii artistice specifice avangardei istoriceromâneºti, în pofida contradicþiilor sale esteticeconstitutive, ar fi desãvârºit proiectul expoziþional.Cu toate acestea, Culorile aavangardei sunt uºoridentificabile într-o expoziþie atât de coerentã înefortul ei de contextualizare istoricã ºi ideologicã.

(Urmare din pagina 19)

Culorile unei avan-garde “rescrise”

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2277TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Saltul lui Bogdan în neant ne introduce abruptîn bezna haosului feminin într-un mod maiconcludent decât ar putea sã o facã lectura

unui documentat tratat de psihologie, burduºit cuexemplare studii de caz. Prefigurarea eminescianã acâmpului enigmatic-vulnerabil întreþinut defeminitatea în ardere eruptivã “mai nu vrea ºi maise lasã” primeºte dimensiuni halucinante, diabolice.A spus-o chiar soacra Corinei, mama soþului înºelat:“La mijloc e ceva necurat. Corina e diabolicã!”Sincerã sau diabolicã, inconºtientã sau numai sclavãa plãcerii, îndrãgostitã lulea sau numai profitoare aderutei sentimentale post-adolescentine, ea a comiso crimã. Sã-i zicem moralã, din moment ce nupoate fi pedepsitã. Desigur, nu una cu premeditare,ar fi monstruos sã fie aºa, dar crimã.

Cazul Corinei e tipic. S-a lãsat ademenitã deînflãcãrarea unui bãietan, fãrã sã se gândeascã laurmãri. Femeia intrã în iubire ca într-o piscinã îmbi-etoare. Aceasta i se iveºte în drum ºi se aruncã înea nerãbdãtoare, cu senzorii voluptãþii fixaþi lamaxim, ca sã se rãcoreascã. Înoatã în iubire, sejoacã în iubire, se rãsfaþã în iubire. Când se saturãde bãlãcealã, considerã cã e dreptul ei – ºi numai alei – sã iasã la soare, sã se ºteargã de apa prelinsã pepiele ºi, eventual, sã viseze la altã piscinã. Ce-i defãcut? Vrea sã iasã la fel de nevinovatã cum intrase

ºi dacã vede cã nu mai poate ieºi, începe sã dea dincolþ în colþ. Adicã dintr-un colþ în altul al bazinuluidevenit brusc prea strâmt, nesuferit chiar. Continuãcu amãgeala partenerului în exterior, cãutând însecret, perseverent, portiþa de salvare. Abia atunciîncepe sã gândeascã, fireºte tot subliminal, adicãsubacvatic, acolo unde înoatã mereu. Va vedea eace e de fãcut pe moment ca sã dreagã busuiocul.Sperã cã va gãsi soluþii rezonabile pentru a ieºibasma curatã, dar mai întâi trebuie sã iasã, nu-i aºa,la suprafaþã ca sã nu se înece.

Cum am citit undeva în Octavian Paler, proba-bil cã o femeie a spus cã iubirea nu se ºtie cândvine, cât stã ºi când pleacã. Adicã nãucealã cumplitãde la un capãt la altul. Profesoara îndrãgostitã nu s-a gândit, e drept, la felul tragic în care aceastapoate pleca. Nu s-a gândit nici cã e profesoara luiBogdan. Cazul Bogdan, zis Ralph, ºi Corina, zisãAdulterina, a inflamat media româneascã stârnindindignare, stupoare, compasiune. Compasiune pen-tru Bogdan, cel care a sãrit de la etajul nouã, dupãce iubita l-a dus la spectacolul cu Jocul ielelor ca sãînveþe de la Gelu Ruscanu ce înseamnã dreptateaabsolutã direct aplicatã în dragoste, lãsându-i apoiuºa deschisã spre balcon, dar, mai nou ºi compasi-une pentru Corina, cea cãzutã în greºeala cea fãrã

de voie. Colegii o protejeazã, mulþimea o huiduieunde se aratã, ba îi vandalizeazã maºina, cum s-aîntâmplat la Târgoviºte, unde s-a retras dupã înmor-mântare, la pãrinþii ei, alãturi de soþul în continuareiubitor. Din anchetele întreprinse de OTV sautabloidul Cancan am ajuns sã înþelegem treptatcum stau lucrurile. Corina a mãrturisit cã nu afãcut altceva decât sã încerce sã-l aducã pe elevulBogdan Costache cu picioarele pe pãmânt. O per-soanã mai îndreptãþitã sã facã acest lucru nici cã seputea. Directorul liceului unde lucreazã Corinaaprecia faptul cã aceasta are “lipici” la elevi. Nu elipiciul ãsta prea puternic? Nu e cazul sã terminãmcu aceastã calitate a cadrului didactic îndrãgit deelevi? Cum va intra în clasã de acum înainte, cu“lipiciul” ãsta pe ea, profesoara Corina Vasile? Cume posibil ca o asemenea persoanã sã-ºi continuenestingheritã cariera didacticã? Cum va fi inter-pelatã de elevii ei pe coridor în viitor? La acestaspect trebuie sã închidem ochii sau sã-i deschidemcu responsabilitate pentru a înfiera fapta eiincluzând-o la secþiunea unui mal praxis con-damnabil?

Bogdan a fost prins sub tãvãlugul iubirii devas-tatoare ºi ghilotinat de destin. În locul nunþiianunþate prin invitaþia tipãritã de “Ralph ºi Corina”– “cerul meu” ºi “soþul meu”, toate astea ca sã-ifacã pe plac tânãrului exaltat? – avem o sinucidere.O altã Corinã – e vorba despre Corina Dãnilã –poate prelua subiectul la Euforia TV, cã numai îneuforii nerealiste trãim, pentru a arãta ce se întâm-plã atunci când femeia conduce.

Ralph ºi Corina sau tãvãlugulºi ghilotina

zapp-media

Adrian Þion

mai interesante ale Societãþii în aceastã perioadã aînceputurilor se numãrã William Petty (1623-1687).El a aplicat statistica la studiul economiei ºi popu-laþiei, a avut ideea unui sistem zecimal de mãsuri ºigreutãþi ºi a propus un sistem naþional de sãnãtate.Robert Boyle, un alt ilustru membru al Frãþiei,inventeazã termenul de “colegiu invizibil” ajuns azila mare preþ în diferitele încercãri contemporane dea inova procesul educaþional. Colegiul invizibil allui Robert Boyle cuprindea oameni de ºtiinþã careîntreþineau relaþii de corespondenþã ºi din când încând se întâlneau la Londra pentru a-ºi confruntaopiniile ºi prin contact direct. Un alt membru alFrãþiei, fizicianul Robert Hooke, coleg de ºcoalã ºiprieten de o viaþã a lui John Locke, foloseºte pentruprima datã termenul de “celulã”. Tot el descoperã ºilegea elasticitãþii care îi poartã numele. Alãturi deChristopher Wren, Hooke a contribuit de asemeneala construirea unor binecunoscute edificii lon-doneze dupã marele incendiu din 1666. Un spaþiuimportant este rezervat în carte disputei Hooke-Newton. Este astãzi un fapt acceptat de istoricii deºtiinþã cã Hooke a fost cel care a descoperit legeagravitaþiei ºi i-a pomenit despre ea într-o scrisoarelui Newton. Acesta a demonstrat-o matematic, dara refuzat ulterior sã recunoascã meritele ºi con-tribuþia lui Hooke. Tot numele lui Newton a fostatribuit fenomenului optic de interferenþã a luminiiîntre douã suprafeþe sferice, deºi el a fost descrispentru prima datã de Hooke. Din nou, Newton i-adat doar expresia matematicã. Cabalele, încercãrilede izgonire din istorie se pare cã nu sunt apanajulartiºtilor ºi al scriitorilor. Oamenii de ºtiinþã nu staunici ei rãu la capitolul pizmã ºi invidie. Gribbininsistã asupra omului ºi savantului Sir IsaacNewton cãruia îi datorãm ideea, atât de evidentã,azi cã universul se supune unor legi inteligibile ºi cã

interacþiunea acestor legi produce complexitatealumii în care trãim. Aceastã evidenþã, precum ºimetoda experimentalã, sunt fundamentele ºtiinþeimoderne. Ca element de noutate cu iz de micãbârfã istoricã, Gribbin avanseazã ideea cã Newtonar fi fost cel puþin un homosexual latent, dacã nu s-a ºi manifestat/exprimat ca atare. Ipoteza sebazeazã pe studiul vieþii ºi al corespondenþei luiNewton ºi a amicilor lui. Toatã viaþa, marele Isaaca fost un om retras care a avut legãturi doar cu bãr-baþi. Nu este, însã, clar dacã aceastã rezervã sedatora presupusei înclinaþii sexuale a lui Newtonsau ideilor sale religioase. Marele fizician era arian,adicã respingea natura divinã a lui Iisus Christos pecare îl considera doar un om cu totul excepþional.Ori arianismul era condamnat în Anglia luiNewton ºi o exprimare deschisã a unor asemeneaidei ar fi putut sã îi pricinuiascã multe neplãcerisavantului. John Gribbin mai insistã ºi asupra altuiimportant detaliu identitar din viaþa mareluifizician. Notorietatea l-a ucis pe Isaac Newton,omul de ºtiinþã creativ. Toate descoperirile luiNewton sunt din perioada anonimatului sãu social,iar faima nu a constituit un ferment pentru noidescoperiri. Cine are urechi de auzit, sã audã!

Ultimul capitol al cãrþii este dedicat mareluiastronom Edmond Halley care a dovedit justeþeademonstraþiei matematice a lui Newton prin studi-ile sale astronomice.

Dupã cercetãri laborioase prezentate cu talentulunui romancier, Gribbin ajunge la concluzia cãmarea revoluþie ºtiinþificã a secolului al XVII-lea afost înfãptuitã de o frãþie a unor spirite curioase ºiîntreprinzãtoare, ceea ce nu înseamnã cã între eleau existat întotdeauna relaþii frãþeºti.

Din punct de vedere literar este interesant cãautorul, cercetãtor pasionat al istoriei ºtiinþei, nelãmureºte ºi o serie de detalii de istorie literarã. Separe cã renumita scriitoare Rose Tremain s-a inspi-rat, pentru un celebru episod din romanul ei

Restoration, din lucrarea lui William Harvey DeGeneratione Animalium. Aproximativ prin 1640,Harvey a avut ocazia sã examineze un tânãr nobilirlandez, Hugh Montgomery, care avea aproximativnouãsprezece ani în acel moment. Tânãrul suferiseun accident în copilãrie ºi avea o gaurã în pieptprin care Harvey are posibilitatea sã vadã o inimãvie în funcþiune. Fãrã îndoialã, acest episod a avutimportanþa lui în descoperirea lui Harvey cã inimafuncþioneazã ca un soi de pompã ºi cã acelaºi sângeeste reciclat în interiorul trupului. Tot un detaliuimportant pentru istoria literarã este contribuþiacelebrului diarist Samuel Pepys la dezvoltareaFrãþiei al cãrei preºedinte a ºi fost între 1684-1686.În aceastã perioadã Societatea publicã fundamentalalucrare a lui Newton: Principia mathematica, nume-le lui Pepys fiind legat pentru totdeauna de acestmoment epocal din istoria ºtiinþei. Pe lângã intere-sul pentru ºtiinþã, Pepys a fost ºi un excelent admi-nistrator introducând spiritul metodic, ordinea ºirigoarea în treburile publice. Nu încape nicio îndo-ialã cã el ºi-a folosit aceste însuºiri ºi pentru admi-nistrarea Societãþii Regale. În sfârºit, influenþa aces-tui club ºtiinþific ºi cultural se extinde ºi în câmpulexpresiei literare. Predilecþia unor scriitori de marcãai vremii, precum Defoe, pentru exactitudine, pre-cizie, pentru observaþia atentã, construirea person-ajelor pe baza verosimilitãþii ceea ce presupunelansarea unor ipoteze, predicþii privind naturaumanã, în general, ºi apoi duce la adevãrate teoriimorale cu impact asupra cititorilor ºi societãþii,toate aceste elemente nu sunt fãrã legãturã cu spirit-ul Frãþiei. Interesantã, provocatoare, chiar dacã per-fectibilã ºi parþialã faþã de în ce priveºte legãturafemeilor cu istoria ºtiinþei, cartea lui John Gribbinne ajutã sã înþelegem mai bine perioada în care aînceput epoca modernã în Europa.

(Urmare din pagina 11)

ªtiinþã ºi istorie

Scund, brunet, cu ochi negri ºi jucãuºi domnulIosif este deratizator, meserie din care câºtigãdestul de bine, dupã cum recunoaºte de fiecare

datã când mai stã la un pahar cu clienþii, totdeaunadupã ce a încheiat munca. Majoritatea socoteºtederatizarea o muncã ,,de jos”, deloc nobilã, cu totulneatractivã; nu-i nicio problemã, numai sã plãteascãºi sã se poarte cu el civilizat! Habar n-au respectiviicât ºtie el, domnul Iosif cunoaºte toate cotloaneledin casele vip-urilor, colþuri ºi dedesupturi care nuîncap pe micul ecran! Câte ciudãþenii a vãzutdomnul Iosif în 25 de ani de deratizare continuã!Aºa, cu bidonul în spate, cu filtrul pe nas ºi gurã,cu furtunul-stropitoare în mânã, el trebuie sã ajungãîn toate cotloanele caselor, locuri mai ferite, darunde ai ce vedea, cã ºi cotloanele sunt, concluzialui bazatã pe experienþã îndelungatã, precumstãpânii, poþi avea surprize dintre cele mai mari.Uite ºi ultima, la vila domnului Ambrozie! O ºtia,de la televizor, pe doamna Ambrozie, ceva ºefã,

mai mult prin capitalã decât pe-acasã! A ajunsdestul de greu la vilã, una cu etaj, cu mult teren înjur, de fapt o pajiºte întinsã între marginea uneipãduri ºi niºte blocuri mari; a sunat mult pânã aapãrut stãpânul casei, Ambrozie, o ciudãþenie deom, dupã înfãþiºare: ºi el mai scund, ºaten, dar cuun chip umflat ca ºi cu pompa, cu ochelari desoare în casã! L-a primit destul de nervos,spunându-i cã l-a tras curentul ºi de-aia e aºaumflat, cã e dezordine mare, are o perioadã destulde aglomeratã, tot felul de treburi îi înghit tottimpul ºi energia, nu mai ajunge sã facã ordine, cãe mai mult singur ºi foarte stresat; l-a pus sãînceapã cu etajul, cã acolo petrece mai tot timpul.Prima datã au intrat în biroul lui Ambrozie, oîncãpere cu de toate, bibliotecã, televizor, calculatorºi combinã muzicalã, ziare ºi reviste, o canapea ºimulte sticle risipite peste tot; chiar pe birou era ocarte groasã, o sticlã fumurie de vodkã ºi un paharîn care mai era ceva vodkã; Ambrozie, cãutând un

pahar, sã-l serveascã ºi pe el, îi spunea cã tocmairepeta ceva din Shakespeare, cã el e la bazã actorºi, când e trist, reciteºte din marele dramaturg; agãsit un pahar, i-a turnat destul de multã vodkã, auciocnit, i-a spus cã se bucurã cã are cu cine bea unpãhãrel, sã-ºi mai potoleascã agitaþia ºi amarul, cãse simte înconjurat numai de proºti ºi cretini carenu-ºi dau seama de valoarea proiectelor lui. L-achemat în dreptul ferestrei, sã vadã ºi el ce peisajare la dispoziþie în fiecare dimineaþã însoritã: într-adevãr, pe pajiºtea de un verde intens, se lãfãiau lasoare mai multe tinere, fãceau plajã în diferitepoziþii, unele chiar fãrã sutien; domnul Iosifînghiþea în sec, Ambrozie i-a mãrturisit cã le mai ºifotografia, le-a dus fotografiile ºi, uite-aºa!, s-a alescu trei bucãþi excelente, toate studente. DomnulIosif a sorbit toatã vodka, ºi-a luat ustensilele ºi s-apus pe deratizat, vreme ce Ambrozie sta la fereastrãºi contempla nudurile aflate pe pajiºte; mai ºipovestea, cum urmeazã sã facã un set de fotografiicu una din cele mai atrãgãtoare fete, vrea sã ocunoascã, poate o convinge sã serveascã cu elcâteva lecþii de actorie profesionistã.

Cluj, 29 mai 2007

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2288 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

epiderma de bazalt

Deratizatorul, actorul ºifetele în iarbã

Mihai Dragolea

De câteva luni încoace tot ezit sã scriu cevadespre acest loc, despre acest perimetruaflat în jurul Catedralei Sfântul Mihail

(construitã între 1350 ºi 1487). Nu cã nu l-aºcunoaºte! Dimpotrivã: ar fi prea multe de spus.Mult prea multe. (De pildã, prin 1960, s-a zvonit cãse cautã “flãcãi tari” care sã cureþe crucea – zisã deaur. A fost curãþatã, dar nu de cãtre mine, deoarecenu m-a lãsat tata).

Cugetând la rândurile acestea, mã gândeam sãoptez pentru titlul Ocolul Corvinului în 80 deminute. Dar, pe de-o parte, 80 de minute ar puteafi plictisitoare pentru cine nu are chef sã ia seama,iar, pe de-altã parte, deloc suficiente. Atâtea ar fi devãzut, de analizat (ca sã nu spun de studiat) înacest perimetru (tot aºa îl numesc) încât, cinstit,chiar mã tem sã încep. Totuºi ... aºa, încet, încerc são iau cumva, începând de la fosta Primãrie (acolounde, ºi acum, se înregistreazã cãsãtoriile). Nu multmai spre Conti este o cofetãrie, la parterul uneiclãdiri, pe acoperiºul cãreia se aflã o îngrãmãdealãde bare metalice pe care nu le vede nimeni ºi, dacãcineva le vede, mi se pare foarte firesc sã se întrebece cautã alea acolo. Ei bine: acolo a fost un ecranpe care, vara, noaptea, se proiectau filme de vãzutpe gratis, de pe bãncile din jurul “Calului”. (ªi, dacãtot a venit vorba de cinema, de filme, îmi aducaminte cum se numeau cinematografele din Cluj:Timpuri Noi, Muncitoresc, Progresul, Victoria, 23August, Republica, Maxim Gorki ... Ei, ºi sã vezi cepozne: Muncitorescul a devenit un hotel cu stelecât Carul Mare, Maxim Gorki este Arta, Progresulnu mai este, 23 August este un Festival închis ... ...)

Vizavi, adicã pe partea cealaltã, era cât pe-aci sã

se întâmple niºte “chestii”. Adicã, fostul nostruprimar ( “Gyüri”, cum îi zicea lumea) a sãpat, cubâlci ºi degeaba dar pe bani, niºte gropi care, tot cubâlci ºi tot cu bani, au fost astupate; o treabãpricopsitã. Tot Domnia-sa a pus pe margineatrotuarului un “mugurel de Columnã” care … s-auscat, s-a veºtejit, s-a dus. Altã pricopsealã! Passons!

Passons mai încolo, tot spre Vest, spre Vest, cãtreConti, trecem pe lângã celebra librãrie aUniversitãþii (în care nu prea intrãm deoarece nuavem bani destui ºi nici nu vrem ca faptul acesta sãne oftice), traversãm, cotim spre dreapta ºitraversãm din nou. Între timp, la colþ, poate i-amîntâlnit pe Bill, pe Dragolea, pe Sandu Vlad, peMuri, pe Bãdescu ... Poate cã nu. Într-o vreme,puteai sã juri cã spre amiazã acolo îi întâlneºti peprofesorul Zaciu ºi pe amicii/discipolii/învãþãceiisãi.

Fie cum o fi, treci strada spre Conti, apoi dinnou, spre dreapta, spre fosta Agenþie de Voiaj. Aicitrebuie sã iei seama: tot pe dreapta, cãtre drum,spre fosta staþie de taxiuri, acolo este ceea eunumesc “Monumentul de stâlpi”, adicã ... ceva ... otreabã ... o chestie ... Sã n-o mai lungim: vã duceþiºi vedeþi! OK? Totuºi, sã fiþi atenþi la douã lucrurimult diferite între ele: 1. Undeva, în preajma«stâlpilor» cu pricina, este o placã oarecum, deh,explicativã; 2. Mai încolo, înspre, cãtre farmacie,sunt niºte coloane – Colonadele, le ziceam noi – pesub care, ca student, nicicum, pe atunci, nu aveaivoie sã treci deoarece consecinþa inevitabilã erabuctarea examenului ce urma. Oare legenda astamai e valabilã? Dacã mica/ticu’ pot scoate cevaeuroi, se mai pune oare o asemenea problemã?

(Sper, din suflet sper, cã da) Deci: cum e cuColonadele? Astãzi... Cum e pentru mulþimea destudenþi care ne bucurã oraºul ºi ne întristeazãvacanþele, atunci când ei se duc prin þarã/prin þãri,pe la neamuri, lãsând strãzile Clujului aproapepustii? κi mai bat capul cu Colonadele, cuexamenele? Cu examenele – poate cã da (în ce fel,cu ce scop, de ce, cum?). Sã nu confundãmcoloanele acestea cu cele din dreptul Muzeuluifarmaciei! (Taman fix pe diagonalã, cãtre garã;apropo, în muzeul acela aþi fost vreodatã? Nu?Duceþi-vã!)

De fapt, întrebam ºi eu, de-a mulea, ca sã nutac.

Dacã prin piaþã (fiica mea zice cã ei, tinerii, îispun “Matei” – bine ºi aºa) o iau mai spre nord –unii ar zice “mai la vale” – vãd o îmbinare denecrezut: cea dintre barul Diesel ºi Episcopatulromano-catolic! Necunoscute, incredibile ºi,oarecum totuºi explicabile sunt cãile Domnului. Totpe-acolo, un pic “mai jos”, a fost ºi un anticariat(Marika ...). Multã lume intra, rãsfoia, citea,cumpãra, vindea ... Era un lloc. Nu mai e. “E” altele:bãnci, bãnci, tot felul de shop-uri, de baruri ... Aºatrebuie sã arate secolul XXI în Clujul nostru? Numã supãr, zãu, nu fac mutre – doar întreb. Dar mãmai ºi bucur, chiar mã bucur cã mai existã acolounde a fost ºi este de mãcar cincicizeci de ani,magazinul Filatelia. N-aº fi crezut! Cum, naiba, detotuºi? Atât de bine te simþi intrând acolo: nutrebuie sã cumperi nimic, poþi întreba una-alta, tepoþi uita la orice ... E bine, adicã te simþi bine,adicã eu mã simt bine. Dacã ºi alþii ... Sã meargã sãvadã.

Ah, de tot a venit vorba despre vãzut, ce ar maifi de vãzut prin piaþa Libertãþii-Unirii-Matei vomvedea altãdatã. M-am oprit la Filatelia, vreau sã-micumpãr un timbru din Insulele Mauritzius (de-aleacomandate de nevasta guvernatorului).

Pe zile mai bune! Doamne-dã!

Piaþa... mare? Din centru? AUnirii, a Libertãþii? (cea cu calul!)

Tudor Ionescu

remember

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2299TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

David Suchet, actorul din serialul deteleviziune Poirot, va interpreta rolulmagnatului de presã Robert Maxwell într-o

nouã dramã a canalului BBC2, scrie publicaþiaLondon Lite. Suchet surprinde caracterul fostuluiproprietar al grupului de presã Mirror Newspapers,decedat în condiþii misterioase în 1991. Dramatelevizivã se ocupã de ultimele zile ale lui Maxwell,concentrându-se asupra scandalului celor 440 demilioane de lire sterline subtilizate de cãtre magnatdin fondul de pensii al Grupului Mirror.

Citim în Libération cã a încetat din viaþã, la 74de ani, Jean-Claude Brialy, actor impus de “laNouvelle Vague”, realizator, om de teatru ºiprezenþã mondenã. Un nume care spune multiubitorilor filmului francez de altã datã. Nãscut înAlgeria în 1933, fiul unui colonel, Brialy a urmatConservatorul de Artã Dramaticã din Strasbourg ºi,în timpul serviciului militar, a fost detaºat pe lângãunitatea cinematograficã a armatei franceze deocupaþie din Germania (la Baden Baden). Revenit laParis în 1954, începe sã frecventeze “banda de laCahiers du Cinéma”. Încurajat de Jean Marais,primeºte roluri în filme ca Ascenseur pourl’échafaud de Louis Malle, dar se remarcã îndeosebiîn douã realizãri ale lui Claude Chabrol, Le BeauSerge ºi Les Cousins. Lucreazã cu Jean-Luc Godard(Une femme est une femme), François Truffaut (LaMariée etait en noir), Eric Rohmer (Le Genou deClaire). În 1971, realizeazã primul film propriu,Eglantine, o evocare nostalgicã a copilãriei, care arulat ºi la noi. Ca realizator, Jean-Claude Brialy aturnat circa o duzinã de filme pentru marele ºimicul ecran, ultima sa producþie pentru televiziune,Monsieur Max, fiind produsã în 2006. A scris ºicâteva cãrþi de memorii care s-au bucurat de succes,precum J’ai oublié de vous dire (2004).

James Meek, nãscut în 1962 la Londra dintr-untatã scoþian ºi o mamã evreicã unguroaicã, însuratcu o ucraineancã, a petrecut mult timp în Rusia ºi acitit Ana Karenina în original. Cel de al treilearoman al sãu, The People’s Act of Love, recenttradus în franþuzeºte cu titlul Un acte d’amour ºicomentat în revista L’Express, se petrece în Siberia,în anul revoluþionar 1919. Romanul exploreazãdiferenþa dintre iubirea personalã, pentru familie ºicei dragi, ºi dragostea sau patima pentru chestiunile

mai importante, ghidându-se dupã ideea cã unadevãrat revoluþionar e dator sã-ºi sacrificesentimentele proprii de dragul idealurilor comune.Urmãrit de un co-deþinut canibal, un evadat dintr-un lagãr de muncã de dincolo de Cercul Polar serefugiazã într-un sat locuit de o sectã ºi controlat deun ofiþer megaloman. Aici se îndrãgosteºte deAnna, o vãduvã care-ºi creºte unicul bãiat într-oatmosferã tensionatã. Asupra satului converg atâtun detaºament expediþionar ceh, cât ºi o unitate aArmatei Roºii. Refugiaþii de aici – printre care ovãduvã tânãrã, un terorist, un intelectual evreu –reprezintã câteva dintre concepþiile care s-auînfruntat în timpul Rãzboiului Civil, iar intriga estepresãratã cu grozãvii ºi violenþã, caracterizându-seprintr-o savantã mânuire a suspansului. Autorul s-afolosit mult de experienþa proprie – printre altele, aasistat la asediul capitalei cecene Groznâi ºi angoasapalpabilã trãitã atunci a inspirat atmosfera unorscene din roman. Meek a lucrat zece ani la carteasa, consideratã un adevãrat “eastern”, pentru caredrepturile de ecranizare au fost cumpãrate deJohnny Depp. Înainte de The People’s Act of Love,James Meek a publicat douã romane, McFarlaneBoils the Sea (McFarlane fierbe marea, 1989) ºiDrivetime (1995), precum ºi douã culegeri depovestiri, Last Orders (1992) ºi The Museum ofDoubt (Muzeul îndoielii, 2000). Romanul lui JamesMeek penduleazã între experimentul suprarealist ºimarile desfãºurãri epice istorice. Autorul însuºisusþine cã se aflã sub dubla influenþã a lui JamesKelman (un romancier naturalist scoþian) ºi a luiMarcel Proust, dar cã, în mare mãsurã, proza sa edependentã de deprinderile achiziþionate într-oactivitate ziaristicã de douãzeci de ani. Dintreautorii ruºi, îºi scoate pãlãria în faþa lui Andrei Belâiºi a lui Platonov. Un nou roman, We Are NowBeginning Our Descent (Acum începem sãcoborâm) va fi publicat în 2007. James Meek – unnume care trebuie urmãrit (în englezã, meekînseamnã blajin, blând). The meek shall inherit!

Marc Levy, unul dintre cei mai cunoscuþi autorifrancezi, tradus în treizeci ºi ºapte de limbi (incusivîn româneºte, cu câteva titluri, la Editura Trei), apublicat cea de a ºaptea carte a sa, un roman-anchetã intitulat Les enfants de la liberté, ale cãruipersonaje sunt membrii unui mic grup alRezistenþei care a acþionat în regiunea Toulouse.Din grup a fãcut parte ºi tatãl sãu, Raymond Levy,decorat ulterior, la 65 de ani, cu Legiunea deOnoare pentru acþiunile împotriva ocupanþilorgermani. Erou modest, Raymond Levy a preferat sãnu povesteascã fiilor sãi nimic despre ceea ce fãcuseîn tinereþe; aceºtia au aflat despre curajul sãu abiacu ocazia decorãrii. Pentru realizarea acestui“romanquête”, cum, îl numeºte, Marc Levy a datde urma supravieþuitorilor brigadei Marcel-Langercare, rememorând faptele lor de arme, au insistatmult asupra ideii de solidaritate umanã, cerându-isã transpunã în carte starea de spirit a tineriloridealiºti care, înainte de a fi pe deplin maturi, auînfruntat ororile rãzboiului. Povestea adevãratã acurajului în vreme de rãzboi este, deci, un prilejpentru autor sã-ºi expunã pãrerile despre politicã,tinereþe, idealismul indestructibil care rezistã tuturorîncercãrilor. Într-un interviu acordathebdomadarului Paris Match, Marc Levy deplânge,totodatã, antisemitismul latent, referindu-se înparticular la succesul pe care l-a avut în Franþa

romanul (premiat cu Goncourt) lui Jonathan Littell,Les Bienveillantes, o carte care, dupã el, glorificãviolenþa ºi încearcã sã-ºi convingã cititorii desprebanalitatea rãului.

Elegantã ºi sobrã, Juliette Binoche este mai multdecât un star – este neîndoielnic un brand alFranþei. La recent-încheiatul Festival de la Cannes,în secþiunea Un certain regard, ea a participat cufilmul Le voyage du balon rouge, realizat de HouHsiao Hsien. Se pare cã 2007 va fi un an fastpentru actriþa apreciatã în toatã lumea, îndeosebidupã cucerirea Oscarului pentru cea mai bunãactriþã în rol secundar cu filmul Pacientul englez. La43 de ani, Binoche este actriþa francezã cea maicurtatã de studiourile americane, dar nu numai. Înanul acesta va juca în cinci filme, printre care primaproducþie realizatã în strãinãtate de medaliatulregizor iranian Abbas Kiarostami, The CertifiedCopy (Copie autentificatã), în care va fi directoareaunei galerii de artã, antrenatã într-o ciudatãaventurã italianã. Pe piaþa francezã, va apãrea, dupãParis Match, în filmul Souvenirs du Valois deOliver Assays. Cinefilii români cunoscãtori au avutprilejul s-o revadã recent pe Juliette Binoche într-unfoarte bun polar internaþional (cu John Turturro,Nick Nolte), intitulat Quelques jours en septembre.La Cluj, filmul a rulat la “Victoria”, pentru doar omânã de spectatori.

Vorbind despre filmul francez, dacã Hollywood-ul exportã mai ales blockbustere, în toatã lumea,Franþa mizeazã pe diversitate, ne comunicã o notiþãdin acelaºi hebdomadar. Documentarul La sciencedes rêves a fost lung-metrajul cel mai vizionat înStatele Unite (cu 694.184 de intrãri). În Germania,desenul animat franco-danez Asterix et les Vikings avândut 607.00 de bilete. Spania a preferat Bandidas,westernul franco-americano-mexican cu SalmaHayek ºi Penelope Cruz, co-scris de Luc Besson(655.000 de spectatori). Englezii au avut oslãbiciune pentru pinguini, La marche del’empereur totalizând 308.000 intrãri în U. K.Japonezii au fost seduºi de filmul lui Luc BessonAngel A. (120.000 bilete vândute).

flash-meridian

Un act de iubire al poporuluiIng. Licu Stavri

Jean-Claude Brialy

Juliette Binoche

Pictoriþa Maria Truþa s-a format ºi ºi-a începutcariera artisticã în anii ‘60, într-o perioadã de„liberalizare culturalã”, permisã în grade

diferite în toate þãrile comuniste est-europene, undes-a manifestat în domeniul artelor vizuale prinînlocuirea realismului socialist anterior „mai întâiprintr-un realism nondistructiv, mai degrabãinterpretativ, care prin intermediul unui lirism deinspiraþie fie urbanã, fie domesticã, oricum poeticã,sau vag suprarealistã, a încercat sã regãseascãtradiþia <clasicã> a modernismului”1. Având camodel imediat referenþial pictura maestrului sãu,Aurel Ciupe, continuator de marcã al unei direcþiilirice, de „modernitate temperatã” propriecolorismului românesc interbelic ºi beneficiind deo educaþie îngrijitã, datoratã unei familii cultivate,adânc respectuoasã faþã de marile realizãri ale arteiromâneºti din perioada dintre cele Douã RãzboaieMondiale, Maria Truþã ºi-a asumat cu entuziasmacest tip de „modernitate temperatã”, cu oprestigioasã tradiþie în spaþiul culturii moderneromâneºti ºi l-a cultivat cu obstinaþie de-a lungulîntregii sale activitãþi creatoare. Animatã de o viecuriozitate intelectualã ºi profesionalã, artista s-ainformat în permanenþã asupra domeniului artisticactual, fiind la curent de-a lungul anilor cu noiletendinþe ale artelor vizuale din þarã ºi dinafara þãrii,dar a pãstrat totdeauna o rezervã retractilã în faþaasaltului experimentalismului neoavangardistpracticat cu succes de unii dintre colegii sãi degeneraþie, dupã cum nu a fost tentatã nici sãdobândeascã un statut social sau un confortmaterial privilegiat prin plata tributului anual delucrãri cu tematicã politicã ºi socialã comandatã,destinate (dacã nu în exclusivitate, în orice caz,prioritar) achiziþiei de cãtre stat, pentru nevoilepropagandei. A ales sã-ºi pãstreze integritateamoralã câºtigându-ºi corect existenþa ca profesoarãºi izolându-se în spaþiul privat al unei practiciartistice oneste, desfãºuratã cu probitateprofesionalã, sub semnul aspiraþiei de a se înscriecu demnitate, la un nivel artistic elevat, filonuluide aur al artei româneºti dintre cele Douã Rãzboa-ie Mondiale. Demersul sãu artistic, conceput (chiardacã fãrã o teoretizare programaticã) ºi desfãºuratcu remarcabilã consecvenþã timp de aproape patrudecenii în aceste coordonate esenþiale, estesubsumabil postmodernismului, în accepþiunea pecare Charles Jenks, teoretician ºi apãrãtor al„postmodernismului neoclasic” o conferã acestuitermen plurisemantic ºi controversat. În aceastãaccepþiune, în cadrul pluralismului ºi ecletismuluipostmodern, creaþia Mariei Truþa poate fi înscrisãdirecþiei „care privilegiazã continuitãþile ºi apelul latradiþii”. Despre opþiunea, intuitivã, a artisteipentru acest tip de esteticã postmodernãmãrturiseºte ºi interesul sãu constant pentrugenurile tradiþionale - portret, peisaj ºi naturãstaticã, pe care le abordeazã concomitent în toateetapele evoluþiei sale, ca ºi refuzul sãu sistematicde a experimenta alte medii decât acelea „clasice”,ale picturii ºi desenului practicate cu strãlucire demarii sãi predecesori. Predilecþia specialã pentrupastel, care se potriveºte desãvârºit cutemperamentul sãu ºi cu sufletul sãu blând ºiduios, dar plin de înflãcãrare, se regãseºte într-obogatã tradiþie artisticã naþionalã, care, traversândîntreaga perioadã interbelicã se revendicã dincreaþia maestrului inegalabil al acestei tehnici desuavitãþi ºi transparenþe, care este ªtefan Luchian.Asumându-ºi cu orgolioasã modestie condiþia demoºtenitoare a unui întreg filon modern, al picturii

ºi desenului românesc, artista se ataºeazã fãrãcomplexe unui tip de exprimare consecventfigurativã, în care spectacolul realitãþii rãmânepermanent, deliberat, recognoscibil, dar însubstartul imaginilor se desluºeºte stãruitorsentimentul unei neliniºti expresioniste. Verismulsãu nu este rezultatul adoptãrii mecanice a unorformule academice (sau academizate prin tradiþie),ºi nu este vorba nici despre o simplã comunitatelexicalã sau de o relativã asemãnare a mijloacelorde limbaj cu acelea ale înaintaºilor, cãci imaginileîncorporeazã deopotrivã cu rezultatele studiuluiatent al realului obiectiv ºi cu continua referireculturalã, experienþele unor intense emoþiipersonale.

O teribilã lãcomie a ochilor o face sãprospecteze nesfârºit realitatea, pe care o iubeºtecu pasiune, fie ea figurã umanã (chipuri ale celorapropiaþi: membri ai familiei, prieteni – intelectualirafinaþi, literaþi ºi mai cu seamã colegi de breaslã),fie ea priveliºte din naturã (spaþii mirifice, dinDelta Dunãrii, ori din Maramureº, dar ºi locurimodeste, de o calmã intimitate, ocrotite între case-le vechi ale unor bãtrâne rubedenii), fie ea flori –ale tuturor anotimpurilor ori „obiecte umile”, cucare în atelierul sãu artista împarte lungi ceasuri desingurãtate.

Prioritarã rãmâne, însã, bucuria „în act”,transpunerea spontanã, cu o particularã vervã ener-geticã a motivului în imagine: „act” de libertate,fãcut, însã, cu disciplinã, în interiorul unor fermeprincipii plastice ordonatoare. Precizia ºi siguranþatransferului grafic ºi coloristic al motivelor dinrealitatea imediatã în imagine, mãiestria expresieiluminoase ºi mai ales capacitatea de sugestie aatmosferei proprii figurilor ºi lucrurilor care alcãtu-iesc „subiectul” fãrã naraþiune al imaginilor este,desigur, rezultatul unei practici artistice susþinute,al unui travaliu diurn neobosit în faþa ºevaletului,dar fãrã ca imaginile sã poarte urmele unei stãruin-þe istovitoare ºi nici semnele unei cãutãri ostenta-tive a originalitãtii. Recuperarea – ºi construcþiaautenticitãþii este asiguratã de vibraþia intensã, saudiscretã, a efluviilor unor trãiri de aleasã substanþãpoeticã: poezie arareori veselã ºi zâmbitoare, celmai adesea melancolicã – surâs suspendat într-unregistru major - nu al sentimentalismului, ci algravitãþii mãrturisirii de sine. Cãci adânc mãrturisi-toare despre eul adevãrat al artistei sunt nu numaidrasticele sale autoportrete pictate la vârsa înþeleap-tã a maturitãþii, ci ºi portretele prietenilor sãi:artiºtii din grupul „calicanilor” – împãtimiþi aiDeltei, colegii dascãli de la Liceul de Artã, ori alþiprieteni ºi confraþi pãrtaºi la pasionantele aventuricolocviale în lumea artelor petrecute adesea în ate-lierul deschis al Mariei Truþa. Chipurile acestormodele apropiate inimii generoase a artistei suntpictate ºi desenate cu vervã scãpãrãtoare, fãrã falsãcomplezenþã, dar cu o simpatie nedisimulatã, cãci,în ciuda vicisitudinilor vieþii, pictoriþa a ºtiut sã-ºipãstreze, nu numai þinuta moralã demnã, ci ºi can-doarea ºi ingenuitatea încrezãtoare în calitãþileumane ale semenilor sãi. Despre ardenþa metabolis-mului poetic al spiritului sãu artistic vorbesc fãrãretoricã ºi fascinantele, fremãtãtoarele sale peisajepictate în Deltã, la Calica sau la Portiþa.

Descoperind acele locuri de o stranie, tulburã-toare frumuseþe, ºi acea minune revãrsatã luminosasupra lor, numitã poezie, pictoriþa s-a descoperitpe sine ºi eliberându-ºi în sonoritatea abruptã aacordurilor cromatice fove ºi în fervoarea gestului

pictural o mare încãrcãturã de energie sufleteascãpânã atunci latentã, a scris, cu limpezime ºi custrãlucire proaspãtã de verde ºi albastru, unemoþionat ºi emoþionant poem de dragoste. Dupãcum, despre alte, discrete ºi învãluitoare trãiripoetice, din clipe de nostalgicã reverie mãrturiseºte,de astã datã abia ºoptit, seria (de coerenþã contro-latã) a pastelurilor nãscute în vara anului trecut laAlba Iulia, ca ipostaze visãtoare ale unui unicmotiv poetic: timpul suspendat. Aici gestul pictural,devenit o suavã mângâiere susþinutã de o grafieprecisã dar flexibilã ºi unduioasã gradeazã cu sub-tilitate lumina într-un cromatism menþinut cufineþe în armonii melodice de pãmânturi arse ºiocruri ºi griuri rafinate, pentru a sugera împreunãcu taina unor vieþi de odinioarã trãite în tihnã ºitrecute pe nesimþite, iminenþa unui miracol ce vasã se întâmple... Emanã din aceste pasteluri, pânãacum inedite, care dau mãsura talentului ºimãiestriei artistice a Mariei Truþa, o cãldurã umanãºi o impresie de autentic, de necontrafãcut, trãsã-turi emanate ºi din fãptura înreagã a acestei artistesensibile, care, simþindu-se rãtãcitã în cotidian, seregãseºte cu emoþie doar în faþa ºevaletului sãu,gata sã-ºi deschidã sufletul celor mai secrete ºi tul-burãtoare mãrturisiri colorate. Dacã acest tip decomportament uman ºi artistic este desuet – ºidacã, parafrazând cuvintele lui Andrei Pleºu despreNicolae Dãrãscu2 „aceastã formulã stilisticã saualta e anacronicã, iatã o întrebare tipicã de teoreti-cian modern, isterizat de prestigiul noutãþii obliga-torii. Pentru pictor, lucrurile sunt mai simple. El seaºeazã, pur ºi simplu, la ºevalet ºi picteazã... Cândexistã, inteligenþa meºteºugului ºi strategia talentu-lui funcþioneazã de la sine, aºa cum trebuie. Restul... restul e criticã de artã”...

Note:

1 Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989,Bucureºti, Ed. Meridiane, 2000, p. 123-1242 Andrei Pleºu, Ochiul ºi lucrurile, Bucureºti, Ed. Meridiane,1986, p. 141

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3300 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

retrospectivã

Maria TruþãLivia Drãgoi

Maria Truþã Portret

3311

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3311TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Existã drumuri absolut uluitoare prinmeandrele vieþii. Ajungi, dupã o muncãtitanicã, pe culmile împlinirii, cum foarte

puþini reuºesc, ai parte de multe bucurii, ca de lao zi la alta sã þi se schimbe soarta coborîndvijelios pînã în strãfundurile cele mai negre alesuferinþei. Sigur, fiecare trebuie sã ne ducemCrucea, unii o duc cu revoltã alþii cu resemnare ºicu demnitate.

Rãsfoind cronicile dintre cele douã rãzboaie,am descoperit un caz cu totul aparte. Un artistcomparat adesea cu Dinu Lipatti, care a fostprintre noi fãrã sã-l cunoaºte atît cît ar fi meritat,este pianistul George Ciolac.

Nãscut pe plaiuri moldave, se înscrie în 1922la Facultatea de Drept din Bucureºti, dar atracþiaºi pasiunea sa pentru muzicã îl determinã sã seînscrie ºi la Conservatorul de Muzicãbucureºtean. Este admis la clasa prof. AureliaCionca Pipoº, reputatã profesoarã ºi pianistãconcertistã celebrã, direct în anul III de studiu,caz unic în istoria instituþiei din Bucureºti. Laabsolvire, în 1925, obþine diploma cu notamaximã, dar ºi premiile “Paul Ciontu” ºi “PoenaruCãplescu”, ceea ce-i dã posibilitatea de a se înscriela cea mai înaltã ºcoalã pianisticã din Paris, laclasa renumitului pianist ºi pedagog AlfredCortot. Cu o dîrzenie ºi o perseverenþã ieºitã dincomun, obþine diploma de pianist concertist îndoar doi ani. Exigentul Alfred Cortot declara înrevista “Le monde musical” cã George Ciolac estecel mai talentat elev al sãu din acea epocã ºiinsistã sã mai rãmînã la Paris încã doi ani. Pînã în1929 va lucra intens cu Alfred Cortot ºi totodatãdã concerte la Paris, în sala Gavesu, dar ºi înmulte alte oraºe ale Franþei, unde impresioneazãprintr-o tehnicã ireproºabilã, supleþe, dar mai alesprintr-o exprimare muzicalã care face furori înrîndul ascultãtorilor, dar ºi a profesioniºtilor.

Înarmat cu diploma de la “Ecole normale demusique” din Paris ºi cu o experienþã concertisticãpilduitoare, George Ciolac se va întoarce la Clujunde cîºtigã concursul pentru ocuparea postuluide profesor la catedra de pian principal laConservatorul de Muzicã ºi Artã Dramaticã. În

anii ce au urmat, George Ciolac s-a afirmat ca unpianist concertist de prim rang. Sã vedem cîtevaexemple din cronicile vremii.

Extras din ziarul “Il Brennero”, datat 19 aprilie1940, dupã concertul de la Trento: “Pianistulromân a depãºit cu uºurinþã nu puþineledificultãþi ale repertoriului, oferind o strãlucitãdovadã despre calitãþile sale tehnice ºiinterpretative. Publicul numeros a aplaudat înmod convingãtor dupã fiecare parte ºi a rechematde mai multe ori pe solist, care a oferit pesteprogram grandioasa Ciaconã de G.F. Händel.Acest numãr nou a fost o surprizã care a datspectatorilor o nouã emoþie, ce ºi-au manifestat-oprin alte noi aplauze, consistente ºi insistente.”

Ziarul “Il Gazettino” din 20 aprilie 1940 scriadespre acelaºi concert: ”Tînãrul pianist românGeorge Ciolac a închis asearã Stagiunea concerte-lor Filarmonicii noastre, cu un program ales cumult gust ºi magistral interpretat. Prezentarea ºi-afãcut-o solistul în mod triumfal cu Fantezia op.17 de R. Schumann, ce a dezvãluit bogãþiaresurselor de care dispune, atît în ceea ce priveºtetehnica sa, cît mai ales talentul interpretativ,tãlmãcind într-o sãrbãtoreascã povestire cele treiepisoade, reproduse cu un elan cert ºi un coloritplin de fantezie. Cele douã sonate de Scarlatti ºiadmirabilele Variaþiuni în Sol major de W.A.Mozart au relevat puritatea cristalinã a tuºeuluisãu ºi respectul sãu riguros faþã de exigenþelestilistice ale clasicismului pianului, dãruindu-seapoi cu mult sentiment ºi cu un avînt just redãriiSonatei clarului de lunã de Ludwig vanBeethoven. Partea a doua a programului eradedicatã celor moderni. Ne-a fãcu-o cunoscut omicã serie de pagini compuse de contemporanulsãu A. Alexandrescu, destul de slabe ca inspiraþie,excepþie fãcînd Dorul de þarã, care prin suneteleca de clopot, îndepãrtate ºi persistente, ajunge laun grad descriptiv destul de plãcut. Reflexe în apãde Cl. Debussy, Ondine de M. Ravel ºi în modspecial Navarra de I. Albeniz, au dovedit intimaasimilare de cãtre tînãrul concertist în redareavalorilor armonice ºi coloristice ale fiecãrui autor,dînd o nouã dovadã despre experienþa sa artisticã.

A fost aplaudat la fiecare pauzã a acestuiimpunãtor program, pe care publicul numeros îlasculta cu plãcere din ce în ce mai mare. Artistula avut bunãvoinþa de a adãuga programului încão piesã, ce a fost mult savuratã, Ciacona de G.F.Händel, primitã cu un viu entuziasm.”

Alt articol apare în “La Stampa” din Torino,dupã concertul ce a avut loc în acel oraº la 19aprilie 1940: „Prietenii muzicii – cei ce au umplutasearã sala cea mare a Conservatorului „G.Verdi”, au ascultat pentru prima oarã pe pianistulromân George Ciolac, pe care publicul celor maiimportante oraºe din Europa l-a cunoscut ºi l-aaplaudat. Programul nu a prezentat noutãþi, ciopere cunoscute din sec. XVII-XVIII, de laDomenico Scarlatti la Mozart, de la Beethoven laSchumann, ce a dat posibilitatea valorosuluipianist de a-ºi arãta experienþa sa temeinicã, atîtîn domeniul tehnicii, cît ºi în interpretareaoricãrui cãrui gen de muzicã. Parte a doua aprogramului a prezentat piese scurte de diferiþiautori moderni ºi contemporani, de calitate ºiplini de viaþã, cîntate ºi acestea cu relieful cerutde piese. Concertistul, care a fost pretutindenimult aplaudat, în încheierea serii s-a bucurat deovaþii, de o adevãratã sãrbãtoare.“

Ziarele din þarã comenteazã de asemeneaturneul artistului român în Italia. Asfel, “Tribuna”din Cluj (Nr. 98 din 29 aprilie 1940), comenteazã:“George Ciolac, pianistul clujean de poeticãpersonalitate, profesor la Academia de Muzicã ºiArtã Dramaticã, al cãrui ultim recital de laColegiul Academic a vãdit o maturitate artisticãdesãvîrºitã, a fost invitat de Institutul de CulturãItalian în România sã dea o serie de recitaluri înoraºele Italiei. Dl. George Ciolac a pãrãsit þarasãptãmîna trecutã, ducînd cu sine un programfrumos alcãtuit. Ecourile din presã ce ne-au sositde atunci din Italia vorbesc despre un neobiºnuitde cald succes, pe care pianistul român l-arepurtat cu arta-i finã ºi coloratã.”

Aceeaºi “Tribuna” (Nr. 103 din 8 mai 1940),în articolul intitulat “Turneul pianistului GeorgeCiolac în Italia”, citeazã din ziarele “La Stampa”din Torino ºi “Il Brennario” din Bolzano, încheindarticolul cu fraza: “Toatã presa italianã subliniazãîn aceiaºi termeni turneul D-lui prof. GeorgeCiolac în Italia, manifestînd bucuria apropiateirevederi, maestrul român fiind angajat pentru onouã serie de concerte la Milano ºi Roma ºicelelalte oraºe mari ale peninsulei, cu remarcadespre cinstirea ce se rãsfrînge ºi asupra urbeinoastre ºi a þãrii peste hotare, prin strãlucitulsucces al pianistului George Ciolac”.

ªi-a continuat cîþiva ani activitatea concertisti-cã cu un talent ºi o dãruire exemplarã. Apoi aintervenit implacabil destinul. În 1950 s-aînbolnãvit de cea mai teribilã boalã, Parkinson.Un tremur al mîinilor i-a furat acest nepreþuit dar,fericirea de a putea împãrtãºi prin claviaturapianului bucurii ºi experienþe neasemuite, ºi de peculmile sublime ale succesului a trecut pe alteculmi, cele ale suferinþei umane, pe care custoicism le-a urcat încã 27 de ani.

Revista „Tribuna” închide un cerc cu acestarticol, dupã cele din 1940. Academia de Muzicã“Gh. Dima” din Cluj-Napoca nu l-a uitat, pe 2iunie a.c. în Sala Studio avînd loc un concertcomemorativ George Ciolac.

muzica

Remember George CiolacCiprian Rusu

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3322 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Incredibil ce poate sã facã provincia când vrea ºipoate dovedi cã e în stare a se sãlta dinprovincialism! De pildã, poate proceda asemenea

Teatrului de Nord din Satu Mare, organizând unfestival multicultural internaþional, cum a fost celintitulat „Fãrã bariere” desfãºurat între 4-20 mai încochetul oraº de pe Someº. Desigur, pentrurealizarea unui asemenea proiect e necesarãînþelegerea ºi susþinerea primite din parteaautoritãþilor locale – Primãria Municipiului SatuMare, Consiliul Judeþean Satu Mare, Consiliul Localal Municipiului Satu Mare – la care se adaugãgenerozitatea sponsorilor interesaþi sã promovezeactul cultural autentic. Directorul artistic alTeatrului de Nord, regizorul Andrei Mihalache, agãsit înþelegerea necesarã ºi proiectul a devenitrealitate. O realitate copleºitoare aº spune, având învedere numãrul participanþilor, calitateareprezentaþiilor ºi a faptelor teatrale derulate în cele17 zile de festival.

Deviza „Fãrã bariere” îmi permite sã-miformulez opiniile în limitele unui fragmentarismparticipativ care se reduce la ultimele trei zile alefestivalului, înlãturând din start posibilitatea de apropune un bilanþ sau de a emite pãreri deansamblu asupra manifestãrii. Din pãcate, ritmulvieþii actuale impune rupturi, fragmentãri nedorite,de unde ºi dificultatea cronicarului teatral de acuprinde întregul. Cele trei zile au fost însãedificatoare sub aspectul aportului valoric înregistratde trupele participante, eliminând suspiciunea cãdemersul lor artistic s-ar fi situat mult substandardul unor teatre de prestigiu recunoscut,conturând astfel ideea unei raportãri echilibrate înraport cu prestaþiile anterioare. Au fost prezente laSatu Mare personalitãþi ale scenei româneºtiprecum Dan Puric, Mariana Mihuþ, Ion Caramitruºi Mihai Mãlaimare, au prezentat spectacole desucces teatre de notorietate, de la Teatrul NaþionalBucureºti sau Teatrul Naþional „Illyes Gyula” dinBeregovo, Ucraina, la Teatrul „Andrei Mureºanu”din Sfântu Gheorghe sau Teatrul Thalia din Kosice,Slovacia. Trupe de studenþi de la facultãþi de profilau adus limbajul înnoitor deprins în anii de studiu(Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj, secþiileromânã ºi maghiarã). S-au lansat cãrþi de teatru(Cornel Udrea), au avut loc dezbateri, colocvii peteme de actualitate teatralã, vernisaje de fotografii(Împreunã în noua Europã), concerte ale unortrupe (Hot Jazz Band, Ungaria sau Pozeon,Marghita, Bihor). Dupã cum se vede, nimic nu alipsit din acest veritabil maraton teatral, desfãºuratfiresc ºi semnificativ sub auspiciul fast al afirmãriiºi cunoaºterii prin artã. Festivalul a contribuitefectiv la dãrâmarea unor bariere lingvistice sau dealtã naturã, prejudecãþi neproductive pentru secolulîn care trãim. „Fãrã bariere” deschide calea comuni-cãrii dintre culturi ºi instituþii de profil angajate înexperimente teatrale îndrãzneþe. Oraºul e un spaþiucultural propice colaborãrii pe care organizatoriiproiectului au ºtiut sã-l valorifice cu succes. E unspaþiu al apropierii ºi armonizãrii multiculturaledorite, promovate acum deliberat, aducând prinacest festival un aer proaspãt, european, în vechiuloraº din nordul geografic ºi spiritual al þãrii.

Feerie ddansantãCa problematicã, cele trei zile de spectacole au

adus pe scenã subiecte cu îngeri diafani sau

electrici, îndrãgostiþi delicaþi, petrecãreþi cãzuþi înapatie, sinucigaºi drogaþi sau hiperlucizi, adicã„oglinda lumii în care trãim”.

Vecinii de peste graniþã, dansatorii de la Teatrul„Móricz Zsigmond” din Nyiregyháza, Ungaria, auadus feeria dansantã Îngerul grafitti/Grafittiangyala, un spectacol extrem de bine închegat,situat între teatru ºi dans, bazat pe un limbajvizual, non-verbal, strãlucind prin imagini sugestive,miºcare ºi muzicã. Împrumutând elemente dindansul stradal, coregrafia pusã la punct de LadányiAndrea ºi Bánki Zsolt exprimã ipostazele creaþieiplastice vãzute prin prisma nonconformiºtilor artiºtide grafitti. Dansatorii au evoluat cu o dãruire ºi opasiune ieºite din comun. Numele lor meritã toatãatenþia: Marcsinák Anikó, Bálint Zsolt, HollóArnold, Hegymegi Máté, Spaits Rita, Válmosi Judit,Válmosi Máté, Domokos Péter, Tóth Boglárka ºiKertész Zsolt.

Aceºti artiºti marginalizaþi ai timpurilor noastreau un înger al lor, îngerul strãzii, cel care-iprotejeazã ºi-i apãrã de poliþie, le inspirã încredereîn forþele proprii, danseazã cu ei, se contopeºte cuopera lor din zid. Nu sunt neglijate rãfuielile cufata-înger, zvârcolirile ºi refulãrile artiºtilor în luptalor de a rãzbate în lumea din afarã, rãnireaîngerului, regãsirea în muncã, aluziile erotice casemn al depravãrii, al decãderii din har, muzicadeseori agresivã, în stare sã exteriorizeze ridicãrile ºicãderile succesive ale celor prinºi în acest dansepuizant al vieþii ºi al creaþiei. Toate aceste zbateriau loc sub ochii unui simbolic Moº Crãciun devenitsimplu manechin publicitar. El se leagãnã impasibil,neputând sã-i ajute, neputând sã le alungedisperarea. Simbolistica avanseazã spre epic,sugerând imposibilitatea purificãrii (zgomot de ape)ºi justeþea actului punitiv când moºul cu un pistolîn mânã se îndreaptã înspre ei. Dar este împuºcatchiar îngerul din zid de unul dintre ei, cãci însãºicreaþia de pe zidurile suburbiilor moare o datã cudistrugerea acestuia. O reflecþie asuprametamorfozelor ºi zãdãrniciei creaþiei, aconfruntãrii artistului cu lumea în spaþiul public, alegãturii dintre vocaþia creatorului ºi duhul pus înoperã prilejuieºte acest sublim discurs desprefenomenul grafitti. Dansatorii din Nyiregyháza audovedit cã pot concura cu orice trupe axate pestructura limbajului vizual, câºtigând, de pildã,confruntarea cu „disco fantezia” Teatrului deComedie Bucureºti O staþie, prezentatã în ziuaurmãtoare. Spectacolul mi-a amintit de mai vechearealizare a lui Horaþiu Mihaiu de la Cluj cu 17 actecu Piet Mondrian.

Agresarea sspectatoruluiReversul medaliei unui înger liric l-a constituit

Îngerul electric, un text bine motivat dramaturgic,aparþinând lui Radu Macrinici ºi prezentat destudenþii clujeni Ioan Fiscuteanu-jr., Romina Merei,Anca Doczi ºi Ionuþ Oprea. Un spectacolbulversant, de o violenþã extremã, desprins dinformula unui teatru al cruzimii ºi al disperãrii.

Când în 1967 Andrei Bãleanu prezentadramaturgia americanã ºi englezã în volumulTeatrul furiei ºi al violenþei, pe scenele nostre erauprezenþi activiºti de partid, muncitori în salopetesau mici gãinari ca în teatrul lui Mazilu. Acum sevede cã am trecut în avangarda furiei, preluând cuasupra de mãsurã tarele „lumii ieºite din minþi”

care dau mãsura lipsei de orizont cu care seconfruntã adolescenþii de azi. Eroii piesei (de faptanti-eroi) sunt trei tineri în luptã cu lumea adulþilor,cãlãuziþi de „îngerul electric” sau malefic aldisperaþilor de pretutindeni. Singura soluþie gãsitãde ei pentru aceastã confruntare este sinuciderea,neacceptarea convenþiilor ºi obtuzitãþilor la care artrebui sã se înroleze urmând cursul firesc al vieþii.Ei au de ales între glonþ ºi cianurã. Atât le-a mairãmas. Nevroza acutã, iminenþa actului final, crimapremeditatã ºi liber consimþitã, îi determinã sãmurdãreascã universul familial, sã nege vehementformele edulcorante ale existenþei. Peste acest spaþiual rãvãºirilor interioare, al tulburãrilor psihiceplaneazã simbolul fluturelui cãzut în apa din baie,fluture care apare pe scenã sub forma unor proiecþiivideo prelinse peste trupurile nãclãite în sânge aleprotagoniºtilor. Aceste sugestive proiecþii videoaparþin lui Marius Mureºan iar regia lui RãzvanMureºan. Jocul actorilor este bine orchestrat, bazatpe tot felul de ºocuri (electrice) vizuale, dar laduritatea exageratã a mesajului nu subscriu, oricâtde corect ar fi construit scenariul.

În ccompensaþieDupã turbulenþele inoculate agresiv de Îngerul

electric, organizatorii ne-au oferit o relaxare laCentrul multicultural „Poesis”: un concert rocksusþinut de formaþia The Art Gallery din Marghitacu piese din repertoriul Pink Floyd ºi Eric Clapton.O încântare cu efluvii nostalgice pânã târziu înnoapte, în faþa unui pahar cu vin ºi o dovadã cãforþe competitive, vocale ºi instrumentale îndomeniu, existã ºi în aceastã zonã.

Inocenþa jjoculuiTeatrul de Comedie Bucureºti a prezentat „un

spectacol-jucãrie” de o mare delicateþe, propus dePeca ªtefan, realizat de Carmen Lidia Vidu ºiinterpretat de Irina Duþa ºi Toma Cuzin. O staþieare structura unui filmuleþ de pe Internet cuimaginile interpreþilor pe scenã ºi replicile virtualeproiectate pe deasupra capetelor lor. Apeºi pe mausºi ele se schimbã ca ºi jocul mimat al celor doi (unEl ºi o Ea, eternii) atinºi de sãgeata vrãjitã a luiCupidon în timp ce aºteaptã autobuzul. Pe liniaaceluiaºi filon suav expresiv se apeleazã la imaginidin „Micul Prinþ”. Neajunsul acestei formule eriscul de a aluneca imperceptibil spre dulcegãria detip kitsch.

Sobrietate ººi rrigoareCei trei absolvenþi ai Facultãþii de Teatru ºi Tele-

viziune din Cluj, Farkas Lóránd, Benedek Botond ºiGábos Albin, au adus în Petrecere de SlavomirMrozek tensiunea glacialã a teatrului absurd promo-vat de dramaturgul polonez. În viziunea lui AlbuIstván, actul lui Mrozek se încarcã de intensitateaaºteptãrii, aproape beckettiene, în vederea gãsiriiresurselor exterioare ºi interioare pentru intrarea întrãirea plinã de voluptate întrezãritã a vieþii. Cei treisunt niºte marginali respinºi de la ospãþul plenitudi-nar spre care se îndreaptã constant, consecvent,hrãnindu-ºi iluziile cu tertipuri puerile, în stare sã lealuge angoasele. Se comparã mereu cu ceilalþi, cucei de dincolo, nevãzuþii consideraþi mai buni ca ei.E o formã de amânare în care cei trei virtuali chefliise complac melodramatic, oscilând între înfruntareadirectã cu adevãrul ºi înãbuºirea tacitã a insuccese-lor. Simulacrul sinuciderii, subterfugiul utilizãriimãºtilor fac parte tot din decepþia de a fi descoperitprea devreme vidul existenþial, insinuat în sufletefragile, flãmânde de veselie, joc, voie bunã. Suntastea soluþii, mijloace de a surghiuni definitivtristeþea? Iatã o întrebare gravã, profundã, câtuºi depuþin retoricã, de a cãrei valabilitate nu se îndoiescprotagoniºtii acestei spoieli ce se vrea petrecere,distracþie. Un spectacol strãluminat de o luciditate

teatru

Trei zile dintr-un maratonteatral

Adrian Þion

Dupã Purificare, spectacol mult discutat ºicontroversat, regizorul Andrei ªerban arevenit pe scenele teatrale cu un alt text

extrem-contemporan, Don Juan în Soho dePatrick Marber, jucat în premierã la Naþionalulclujean în 5 iunie. Piesa a fost scrisã anul trecut,iar temeritatea lui ªerban de a prezenta înRomânia un scenariu dramatic frust, „tare”, estelãudabilã.

În actuala sa versiune, Don Juan în Soho esteun spectacol de mare public, o comedie cuinflexiuni parodice ºi un pan-sexism bine marcat.Aceastã calitate – unica, din pãcate – a sa esteumbritã de nenumãrate imperfecþiuni ºi artificii,dovezi ale unei suspectabile inabilitãþi regizoralede a administra oferta textului dramatic, ceea ceduce la un efect de montare ºarjatã, redundantã,îngroºatã supãrãtor pe alocuri, în carecontrapunctul este aproape îngropat în derizoriu,pierzându-ºi astfel orice greutate.

Rezumatã succint, acþiunea îl are în centru peDon Juan Cornel Rãileanu), numit ºi DJ, o„proiecþie” contemporanã a „bãtrânului” tizmolieresc. Excesele sale erotice, consumate încartiere periferice ale Londrei de azi, îi aduc ºisfârºitul, prevestit de aceeaºi statuie precum înpiesa lui Moliere. Don Juan va fi ucis de cei dinjurul sãu, pedepsit de fapt pentru cã i-a trãdat petoþi, pentru a-ºi satisface propriul orgoliu.

Piesa, foarte bine construitã din punct devedere dramaturgic, are o mulþime de scene carecontureazã atât personalitatea eroului principalcât ºi „confruntarea” sa ori jocurile crude cu ceidin jur. DJ este un cabotin de mare clasã, carejoacã teatru chiar ºi în clipele când pare sã fiemarcat de un puseu de conºtiinþã. El îºi trãdeazãnevasta, pe Elvira (Anca Hanu), imediat dupãcãsãtorie. De altfel, recunoaºte senin sã s-a însuratdoar pentru a se culca cu aceastã femeievirtuoasã, pusã pe campanii umanitare. DJflirteazã precum un aparat de sex cu oricine, dela o proaspãtã mireasã (Patricia Boaru), pe care o„vâneazã” pe iahtul tamisez unde are locpetrecerea de nuntã, pânã la periferica amantã(Lottie – Ramona Dumitrean) a celui care l-asalvat din naufragiul de pe fluviu. El provoacãastfel furia fraþilor Elvirei (Ionuþ Caras ºi DanChiorean), ca ºi a „salvatorului”, Pete (AdrianCucu). DJ îºi bate joc de toþi, sfidându-i superiorºi pãstrându-ºi cinismul cumplit în ciuda micilor„avertismente” ale servitorului Stan (gândit,inspirat, ca dublet – Cristian Grosu ºi SilviusIorga), copleºit la un moment dat de superbiateribilã ºi primejdioasã a stãpânului sãu.

Dincolo de orizontul textului, la care publicula reacþionat cu mare plãcere, dincolo ºi deanumite secvenþe care contureazã apropriatdinamica acþiunii, rãmân neajunsurile care fac dinacest spectacol abia un crochiu. Andrei ªerbanpare sã fi rezolvat cam pe fugã majoritateasituaþiilor dramatice, sub-evaluând ºi sub-exploatând actorii la care þine atât de mult, ceeace îi pune pe aceºtia în situaþii ingrate.

Rizibilul în prag de ridicol, surplusul ºiredundanþa dominã în spectacol. Începând de laintonaþia replicilor, care e adeseori neverosimilã,cu accentul acut pe finalul frazei, precum laactorii amatori (se simte supãrãtor acest lucru laSilvius Iorga), pânã la mimica ºi gestica maituturor actorilor, care dubleazã-tripleazã sensul

replicii, ca pentru un public de retardaþi ori deiliteraþi într-ale scenei, se edificã un spectacol încare abia textul salveazã ansamblul. Iar textul, demulte ori, este de ajuns pentru spectatoriinepretenþioºi, obiºnuiþi cu „sitcomurile” TV, unde„fineþurile” sunt excluse ºi se joacã la minimarezistenþã, doar pentru divertisment.

Aceastã îngroºare stridentã apare ºi la niveluldecorului de fundal, alcãtuit din panouri carereproduc replici ale piesei, precum „Eu sunt KofiAnnan-ul copulaþiei” sau „cel mai înfricoºãtorcuvânt din dicþionar: nevastã”, ca ºi în ecleraj, cuschimbãri prea bruºte ºi haotice ale luminilor,adesea fãrã schimbarea situaþiei dramatice. (E-adevãrat, Andrei ªerban este renumit pentruampla structurã de ecleraj pe care o foloseºte, aºacã acest aspect se va remedia, probabil, pe mãsurarulãrii spectacolului.)

Gestica ºi mimica sunt neplãcut-ostentative înmulte scene, precum în cea dintre Elvira ºi DJ oricea a discuþiei lui DJ cu cerºetorul arab – în ceadin urmã intervine un soi de moralism politicallycorrect ce nu-ºi are locul defel aici. O senzaþie deralanti îngãlat însoþeºte alte secvenþe, îngroºândnota rizibilã – vezi chiar ultimul moment, aluciderii lui DJ, desfãºuratã într-o cheie „hieraticã”de tot râsul. În fine, scena în care statuia îl„anunþã” pe DJ de apropiata sa moarte cade înderizoriu prin reacþia „victimei” ºi a lui Stan, carese scãlâmbãie fãrã sens în jurul acesteia.

Actorii au suferit, fãrã vina lor, consecinþelenesiguranþei regizorale. Majoritatea au jucat maisincopat decât la repetiþia generalã din 29 mai,ceea ce înseamnã cã ªerban a modificat pe ultimasutã de metri multe elemente de joc. Lucru carese ºi vede, de altfel, într-unul din cele mai bunemomente ale spectacolului, cel al discursului luiDJ având drept tribunã un… coº de gunoi. Acestmoment, încãrcat grav, bine marcat printr-oeconomie de mijloace scenice la repetiþia generalã,a fost kitsch-aglomerat la premierã de un discursîn þiplã aflat pe „tribunã” ºi niºte ochelari ce-isunt aduºi lui DJ, ca ºi de buchetul de flori dincoº. În loc sã primeneascã surplusul ce prisoseaspectacolului, Andrei ªerban a încãrcat ºi maimult întregul, pe toate palierele, actoricesc ºiscenic.

Efectul? Ramona Dumitrean a tins sã ºarjezeAdrian Cucu a jucat ca în stand-up comedy,Silvius Iorga a acutizat vocal replicile, DanChiorean a jucat ca în altã piesã, Patricia Boaru afost stângace uneori, ca ºi Cristian Grosu sauIonuþ Caras, Cornel Rãileanu a pãrut vãditincomodat de postura în care se afla. Toþi aujucat, dupã cum scriam mai sus, sincopat, iargreºelile pe care le-au fãcut sunt rezultatul uneireacþii de apãrare faþã de o vizibilã lipsã acoerenþei regizorale. Toþi sunt actori de mare forþãºi talent, iar scãderile de aici sunt accidentale, dardeloc scuzabile.

În mod paradoxal, ceea ce era justificat,acceptabil ºi excelent dozat în Purificare devinegrosier în Don Juan în Soho. Ceea ce mã face sãcred cã Andrei ªerban a montat aceastã piesãînainte de a ºi-o limpezi interior. Don Juan înSoho trebuie – ºi poate fi – refãcut. Deocamdatã,e doar un spectacol uºurel, de divertisment fãrãpretenþii, care cutremurã, dar numai de râs.

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3333TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Claudiu Groza

Un spectacol neterminat. Sau ne-început

rece, în ton cu atmosfera specificã teatrului luiMrozek.

Complexitatea mmascaradeiAmbiþioasa punere în scenã de la Teatrul

Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroºani aSinucigaºului, piesã scrisã acum 79 de ani deNikolai Erdman, a lãsat o puternicã impresie înultima zi a festivalului. Regizorul Andrei Mihalacheîºi motiveazã demersul prin „cutremurãtoareaactualitate” a textului ºi pentru a cuprindedimensiunile fabuloase ale acestei lumi „zãpãcite denesiguranþã, în care nimeni nu mai înþelege penimeni; o lume în care cele sfinte au din ce în cemai puþinã sfinþenie, în care bãºcãlia a ajuns sportnaþional” etc., artistul apeleazã la construcþiaamplã, bazatã pe cromatica pregnant carnavalescã areprezentãrii socialului ºi pe intruziuneafantasticului þintind efecte groteºti, moralizatoare.

Piesa lui Erdman a trezit interesul luiStanislavski, dar puterea sovieticã nu a permisreprezentarea ei pe scenã atunci. Mai mult chiar,adevãrurile tranºante dezvãluite în piesã i-au adusautorului deportarea în Siberia. Dupã cum se vede,piesa a avut destinul ei în perioada în care, înspaþiul sovietic ºi mai apoi în întreg Estul european,omul a ajuns „degradat la rang de masã”, aºa cumse considerã ºi Semion, eroul piesei. Dorinþaregizorului Andrei Mihalache realizând acestspectacol a fost ca „noi (spectatorii de azi) sã nurãmânem o masã de minþi ºi suflete second-hand”.În treacãt fie spus, spectacolul a avut loc în primazi dupã referendum, deci cu rol de conectaredirectã la deschiderea minþilor.

Fãrã îndoialã, printre cele ºapte montãriromâneºti cu Sinucigaºul – în caietul program suntamintite numai ºase, omiþându-se spectacolul sibiande acum câþiva ani cu Mihai Bica în rolul luiSemion, prestaþie mediocrã, ce-i drept – actualaversiune se situeazã pe un loc fruntaº prin viziunecoerentã, convingãtoare ºi realizare de înaltã þinutãartisticã. Nicolae Vicol în Semion, ºomerul,cântãreþul la tubã, aduce un plus de profunzimetrãirilor personajului, demascând ºi condamnândmascarada din jurul sãu într-o atitudine ce-isubliniazã puterea de a-ºi impune prezenþa pescenã. Nicoleta Bolcã (soþia), cu vocea ei gravã ºifizionomia potrivitã, Ioana Gajdo (soacra), stridentmâþãitã uneori, ºi Izabela Badovics (vecina),implicatã în acþiuni de întrajutorare ca o puternicãfemeie sovieticã, sunt trei rusoaice convingãtoare,inimoase ºi altruiste, îngrijorate peste poate desoarta bietului Semion, vizitat de gândulsinuciderii. Un simbol bine vehiculat de acestefemei, ilustrativ prin excelenþã, este icoanapravoslavnicã, îngrijit camuflatã de chipul lui Stalinlipit în exterior. Interiorul religiozitãþii slave ºiexteriorul socializãrii comuniste sunt ºi cele douãextreme între care se zbat ca sã supravieþuiascãpersonajele piesei. S-au remarcat cu partituripitoreºti Valentin Ioniþã, Dragoº Spahiu, CiprianAlmãºan, Mihai Sima, Gheorghe Stoica.

Per ansamblu, Andrei Mihalache ni sedezvãluie ca un subtil manipulant de efecte tragi-comice, reuºind sã stãpâneascã ºi sã nuanþezecomplexele straturi conotative ale problematiciitextului. Raportul individ – mase, palierulintereselor celor grupaþi în jurul „sinucigaºului”,tenta strunit politicã, latura socio-umanã au fostumplute cu rezolvãri scenice sugestive, memorabilechiar unele dintre ele.

Ultimul ccuvântFestivalul sãtmãrean „Fãrã bariere – 2007” a

dãrâmat unele prejudecãþi legate de provincie ºiprovincialism în teatrul actual, dupã cum rãmânesã ridice punþi de comunicare pentru tinerii dornicide afirmare în viitor. Sã vedem ce va urma.Prezenta ediþie impune!

Capcana vviitorului (Next, SUA, 2007; sc.:Gary Goldman, Jonathan Hensleight, PaulBernbaum – adaptare dupã „The Golden

Man” de Phillip K. Dick; r. Lee Tamahori; cu:Nicolas Cage, Julianne Moore, Jessica Biel, PeterFalk) este un SF banal, în ciuda distribuþiei ºi asubiectului, inspirat din proza unui maestru al SF-ului american, ºi l-am numit pe Phillip K. Dick,unul dintre romanele acestuia stând la bazacelebrului film al lui Ridley Scott Vânãtorul derecompense (Blade Runner, SUA, 1985). Despre ceeste vorba de fapt în Capcana viitorului? CrisJohnson, personajul interpretat de Nicolas Cage,este un iluzionist de bâlci, care ascunde un maresecret: faptul cã poate prevedea, viziona – nici nuºtiu cum sã zic – ceea ce se va întâmpla înurmãtoarele douã minute, dar numai dacã estevorba despre evenimente legate de propriapersoanã. Aºa cã, previzibil, secretul lui nu estechiar atât de secret iar Cris este contactat de cãtreFBI pentru o misiune delicatã, respectiv detectareaunei rachete nucleare care urmeazã sã fie detonatãîn Statele Unite. Toatã acþiunea filmului seconcentreazã pe aceastã vânãtoare, ca sã-i spunaºa, dar finalul rãstoarnã premisele. Ca idee însine, trama filmului este funcþionalã, atrãgãtoare,dar, din pãcate, regizorul Lee Tamahori nu

reuºeºte sã fie convingãtor, nu reuºeºte sãconstruiascã suspansul necesar unui bun film deacþiune. Aºa cã, dacã riscãm sã intrãm în sala decinema, o sã vedem un film banal, plat, lipsit denerv, absolut neinteresant, care ºi sub aspectulinterpretãrii actoriceºti nu depãºeºte nivelul unuicãmin cultural – nu de comunã, nu de sat, ci decãtun. Reuºitã apariþia lui Peter Falk într-un rolsecundar, din nefericire prea puþin exploatat.

Un film greu de suportat este Fântâna (TheFountain, SUA, 2006; sc. ºi r.: Darren Aronofsky;cu: Hugh Jackman, Rachel Weisz, Ellen Burstyn,Mark Margolis). Abscons, preþios ºi pretenþios,lipsit de noimã, ezitând între fantastic, SF, oniric,ezoteric ºi încã vreo câteva „genuri”, Fântâna parea fi rezultatul unei imaginaþii infantile – niciinocentã, nici idilicã, nici amuzantã, nici naivã,nici mãcar perversã, pur ºi simplu incoerentã.Subiectul nu are nicio importanþã, de noimã nicinu poate fi vorba!, (de altfel, pelicula a fostcomentatã pe larg într-un numãr anterior alTribunei de cãtre colegul meu Lucian Maier),vreau sã spun doar cã filmul reuºeºte performanþade a nu spune nimic, fãrã a fi însã un film desprenimic. ªi mai reuºeºte Fântâna o performanþãuluitoare (consecinþã a celei amintite anterior): nu-

þi creeazã nici mãcar senzaþia cã tu, spectatorul,eºti un tâmpit, cã nu pricepi nimic din culmile ºiabisurile gândirii novatoare a regizorului-scenaristDarren Aronofsky – ceea ce, sã recunoaºtem, ereconfortant. Nici cel mai snob spectator sau criticnu se poate „lãuda” cum cã ar pricepe ceva. Deaici ºi un paradox: spectatorul poate ieºi din salã„fericit”. Aºa cã îi felicit, dar îi ºi compãtimesc!, pespectatorii care au rezistat pânã la final.

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3344 TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

Nina Berberova a debutat la 84 de ani (în1985), dupã ºase decenii de exil. Primulsãu roman, Acompaniatoarea, regãseºte

suflul prozei ruseºti din secolul al XIX-lea. Ca laCehov, iubirile nu se împlinesc, melancoliacuprinde sufletele, stepa ruseascã modeleazã aprigcugetele rãtãcitoare.

Maria Nikolaevna e cântãreaþã, iar Sonia, pia-nistã. Naraþiunea e condusã de Sonia, la persoanaîntâi. Ne povesteºte cum ºi-a terminat studiile laConservator, dar ºi cum cãuta de lucru (nu eranici inteligentã ºi nici frumoasã) în Petersburgulanului 1919, cu troiene de zãpadã, frig, foame,picioare nespãlate, ferestre înfundate cu cârpe. Eava colabora cu Maria Nikolaevna, înþelegând cã„ea era cântãreaþã, iar eu acompaniatoarea, cãacest concert era concertul ei ºi nu, aºa cumspunea ea, al nostru, cã gloria era a ei, cã fericireaera a ei ºi cã pe mine cineva mã înºelase, cã eramtrasã pe sfoarã ºi cã fusesem luatã drept o proastãde bunul Dumnezeu ºi de soartã.” (p. 33).

Deodatã un mecanism ingrat rãsuceºte gându-rile Soniei. Prin comparaþie, ea nu are nimic,trãieºte degeaba pe lume. Maria are carierã, glorie,frumuseþe, soþ, dar ºi amant. Peste tot, în jurulSoniei, era gloria alteia, frumuseþea alteia, fericireaalteia. Atunci s-a nãscut un vis necinstit: „sã gãsescpunctul slab al acestei fiinþe puternice ºi sã capãtputerea de a fi stãpânã pe viaþa ei, atunci când nuvoi mai putea îndura sã fiu doar umbra ei.” (p.38). Prin comparaþie cu Maria, Sonia se simþea totmai ºtearsã. Mãiestria de cântãreaþã a Marieisporea întruna. Ea se apropia, deci, de un apogeual vieþii sale. Relaþia ei cu Ber nu reprezenta oaventurã, ci era „o iubire de lungã duratã,

chinuitoare ºi poate fãrã ieºire.” (p. 61). NinaBerberova a fost tradusã de Irina Mavrodin în1996, la Ed. Humanitas. Autoarea a emigrat înFranþa, apoi în Statele Unite. DupãAcompaniatoarea a mai scris Boala neagrã, Trestiarevoltatã, Învierea lui Mozart, Ceaikovski etc.

Claude Miller (a se vedea articolul nostrudespre Micuþa Lili) a ecranizat Acompaniatoareaîn 1992, cu urmãtoarea distribuþie: RomaneBohringer (Sophie), Elena Safonova (Irène),Richard Bohringer (Brice), Samuel Labarthe(Jacques). Sophie o admirã pe Irène, dar einvidioasã pe succesul ei. Ea este doar necesarã,însã reprezintã planul doi anonim. Asistãm la ovariantã originalã a problematicii „Mozart ºiSalieri”.

Banda sonorã a filmului e superbã. Muzica deoperã naºte prim-planuri, imagini percutante.Romane Bohringer e uluitoare: fragilitate de copil,neputinþã, curiozitate. Viaþa ei e subordonatã fericirii altora. ªi atunci apare gustul neclar alrãzbunãrii. Ca în Raþa sãlbaticã de Ibsen: sã spargiechilibrul uman, dezvãluind jocul de mãºti într-unmod brutal. Sonia, însã, nu va avea nici de dataaceasta ºansa sã acþioneze, sã intre în prim-plan.Soþul Mariei s-a sinucis. ªtia totul, n-ar fi avutnevoie de dezvãluirile Soniei. „Oamenii ºi pasiu-nile lor trecuserã prin faþa mea; îi vãzusem dincolþul meu, aspirasem sã-i întâlnesc ca sã-l împie-dic pe unul sã facã ceva... sã mã afirm, dar amfost evitatã ºi n-am fost prinsã în jocul ce se termi-nase cu sinuciderea lui Pavel Fedorovici.” (p. 74).

De ce Maria rãmâne mereu fericitã? Ea credecã însãºi existenþa o face aºa, poate simplul fapt cãrespirã, cã trãieºte, cã este cântãreaþã. Maria e

convinsã cã o fiinþã fericitã trãieºte deasupratuturor celorlalþi oameni. „ªi n-are nicio vinã,pentru cã ea are acest sentiment aºa cum aisãnãtate sau frumuseþe.” (p. 77).

Un tren, un peron, un trecut „ce-mi scãpaseprintre degete, lipsitã de prezent ºi cu un viitorobscur ºi vid.” (p. 79). Poate cã însãºi scriitura asalvat-o pe Sonia de la anonimat: „Încã mai esteceva ce-þi este datorat ºi pe care-l vei recãpãta într-o bunã zi... dacã Dumnezeu existã.” (p. 81).

Muzica, pianul, focul, pistolul cehovian –elemente care înalþã filmul lui Miller spre valoarearomanului. Dacã în Micuþa Lili Miller a fostmodest, aici, în Acompaniatoarea, el stã cudemnitate la nivelul literaturii.

Gloria alteiaAlexandru Jurcan

colaþionãri

Ioan-Pavel Azap

Fântâna secatã

Romane Bohringer

Nicolas Cage

film

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3355TRIBUNA • NR. 115 • 16-30 iunie 2007

(Continuare din numãrul trecut)

Strãlucit actor de teatru, mai ales decomedie1, Vittorio De Sica a ºtiut încã de laprimele sale apropieri de cinema sã

descopere omul, sã descopere problemele saleintime, lipsurile, bucuriile, necazurile în aºa felîncât la finalul explorãrii vizuale noi, spectatoriidin sala de cinematograf, sã deþinem odimensiune complexã a lumii din care facemparte. Poate cã nici un alt curent din istoriafilmului nu a vorbit atât de mult precumneorealismul despre acea lume a contemporanei-tãþii cineastului, despre acea lume în care artistulse nãºtea, creºtea, se forma pentru a o privi maipe urmã cu o maximã ºi, uneori, dureroasãluciditate. Spune De Sica: „Poate cã este o purãprezumþie, dar mi-e foarte greu sã renunþ laconvingerea cã sunt capabil sã înþeleg oamenii,sentimentele lor, suferinþele lor, dramele lor.Aceastã convingere se sprijinã pe o lungã ºi durãexperienþã. ªi eu am suferit mult ºi greu. Dintinereþe am cunoscut decepþia, amãrãciunea,renunþarea. E o experienþã de neuitat care neînsoþeºte o viaþã întreagã ºi care se perpetueazã înacea nevoie peremptorie ºi misterioasã de a priviîn jurul nostru cu ochi înþelegãtori ºi generoºi, dea discerne sub aparenþe ºi ficþiune drama ascunsãa fiecãrui om. Ne amintim marile principii alerevoluþiei franceze: Libertate, Egalitate,Fraternitate. Credem în ele, avem nevoie sãcredem în ele chiar ºi atunci când noile atrocitãþicare se comit în lume ar trebui sã ne facã sã neîndoim de umanitatea oamenilor. Dar suferinþeleconþin în acelaºi timp o otravã ºi un antidot.Suferind, oamenii se întorc la bazele uitate aleculturii noastre, ale credinþei noastre, ale naturiinoastre. [...] ºi odatã cu ei arta al cãrei limbaj esteprin esenþã uman. În consecinþã, acelaºi lucru seîntâmplã ºi cu arta cinematograficã.Cinematograful pare un lucru simplu, aproape unjoc. Dar acest joc se transformã de la sine în artãcând este vorba de Charles Chaplin, Rene Clair,Jean Renoir, Roberto Rossellini, Pietro Germi saude mine. Noi am fãcut ca acest joc sã fie adevãr,un mesaj care merge drept la inima oamenilor deastãzi ºi care mâine va rãmâne valabil. [...] Deaceea am coborât aparatele în stradã, ºi amdezgolit chipul mizeriei ºi al suferinþei din Italiapostbelicã...”2

Am insistat pe acest citat pentru a descopericeea ce se întâmplã, cum se gândeºte ºi mai alescum se crede cu sinceritate în spatele unei creaþiicinematografice monumentale, precum în cazullui Vittorio De Sica. Desigur cã astãzi un astfel decitat, un astfel de crez, o astfel de implicare acineastului în mijlocul mizeriei ºi suferinþei socialear putea sã ne dea o anumitã cheie de înþelegereºi receptare a filmului uºor stângistã dar nutrebuie sã uitãm realitatea socialã a acelor ani nunumai în Italia dar ºi în întreaga Europã.3

Departe de a fi un formalist în gândire ºi execuþieDe Sica ºtie mai bine decât nimeni altul sã-ºiorchestreze realitatea în aºa fel încât la capãtulsimfoniei senzaþia de împlinire, senzaþia decãutare ºi sondare socialã sã se împlineascã totaldin punct de vedere estetic. Filmele lui De Sica,desigur cele majore, sunt filme care respirãfrumosul chiar în detrimentul lumii pe carecineastul o aratã. El ºtie cã odatã coborât în

mijlocul strãzii, acolo unde observã suferinþa ºisãrãcia, nu poate sã rãmânã prizonierulmarginalului, pauperitãþii, pubelelor ºi maidanelormurdare. De Sica se ridicã peste toate acestea înpersonale ºi unice acolade poetice. Astfel filmelesale emoþioneazã. Arta poeticã a regizorului stãîntr-o simplã ºi elocventã declaraþie: „Adevãratulsens al filmelor mele este cãutarea solidaritãþiiumane, lupta împotriva egoismului ºiindiferenþei”.

Pentru a înþelege mãreþia intimitãþii acesteipelicule vom analiza câteva secvenþe din filmulHoþi de biciclete, analizã bazatã pe raportul deadecvare care se naºte dintre conþinutulsecvenþelor ºi limbajul cinematografic folosit decineast.

Prima secvenþã a filmului începe cu un plangeneral al unor blocuri paupere de la margineaRomei. Austeritatea acestora vine oarecum încontradicþie cu lumina albã, blândã a unei zileînsorite. Pe o scarã4 exterioarã a unei clãdiri –casa de ºomaj a cartierului – se aflã un funcþionar-sindicalist care mestecã de zor un trabuc întredinþi. Jos, la baza scãrii, stau câteva zeci deºomeri privind în sus cu speranþã. Se audenumele: „Ricci... Ricci... unde este Ricci?” Unbãrbat pãrãseºte mulþimea în cãutarea lui Ricci.Într-un nou plan general bãrbatul trece o stradã ºi-l gãseºte pe Ricci afundat în gânduri stândlângã o fântânã publicã. Cuvintele muncitorului îl trezesc pe bãrbat: „Hei, Ricci... eºti surd? Techeamã... hai, vino repede”. Printr-o panoramareRicci trece strada ºi se apropie de cel care l-astrigat. În câteva cadre vom afla cã acesta aprimit o slujbã. Dar ea este condiþionatã deposesia unei biciclete. Funcþionarul ameninþã,atunci când realizeazã cã Ricci ezitã cu aerul cã s-ar putea sã nu aibã o bicicletã: „Sã fie clar Ricci.Ai sau nu ai bicicletã? Dacã nu ai trebuie sã daipostul altuia...” Ricci va pleca cu gândul sã-ºi facãrost de o bicicletã cât mai grabnic.

Dincolo de plotul acestui debut de film, DeSica, cu aerul unei simplitãþi desãvârºite, ne spunefoarte multe. În teatru De Sica a fost îndrãgostitde commedia de’ll Arte. A înþeles ºi a învãþat pede rost toate mecanismele muncii actorului cusine însuºi lãsate de sistemul lui Stanislawski. ªi,dincolo de improvizaþie, dincolo de structurilefixe ale teatrului realist, ºtia cum sã-ºi plaseze ºi,mai ales, cum sã-ºi descopere personajeleimportante dincolo de cuvinte. Prin gesturi,atitudini sau anumite poziþionãri în locaþiilegãsite. Astfel, Ricci nu face parte din mulþime.Este undeva în afara ei. Citirea de cãtre sindicalista foii cu noile slujbe pare cã nu îl intereseazã. El,dincolo de mulþimea agitatã de ºomeri, pare a seafla în acel loc ca din întâmplare. Sau ca ºi cumar fi trecut pe acolo ºi atât. Este singur ºi trebuiestrigat de mai multe ori pentru ca sã realizeze cã,în sfârºit, se aflã pe lista norocoºilor. Astfel, Ricciva traversa strada ºi va urca pe acea scarãexterioarã a imobilului pânã în dreptulfuncþionarului. Sã nu uitãm cã acþiunea filmuluiare loc în 1946-1947, la câþiva ani de la sfârºitulrãzboiului. Bãnuim cã Ricci a mai avut o altãslujbã, tot sezonierã. Bãnuim, dupã numãrul deºomeri strânºi în faþa Casei pentru ºomaj, cã oslujbã, indiferent de natura ei, este rarã. Din ce înce mai rarã. Figura lui Ricci, uºor indiferentã,postarea acestuia dincolo de mulþimea agitatã ne

duce cu gândul la o anumitã stare de renunþare,de blazare a personajului. Aproape ca o mascã.Cu alte cuvinte ºi el a fãcut parte cândva – luniletrecute?, anul trecut? – din mulþimea care spera.Dar de fiecare datã i s-a întors spatele. Este ca ºicum ai juca la loterie. La un moment dat tesaturi. Renunþi, nu mai vrei, dar dai târcoale peacolo pe unde norocul ar putea totuºi sã aparã.Ricci nu este un luptãtor. În secvenþa a doua,atunci când îi spune soþiei sale cã este angajatdoar dacã va avea o bicicletã, deznãdejdeaacestuia este vecinã cu disperarea. Aproape cã arvrea sã renunþe. Cea care gãseºte soluþia este soþiasa. Ea va amaneta lenjeria de pat pentru a puteacumpãra bicicleta. Ajunºi aici putem spune cãRicci este prezent în prima secvenþã tocmai dinpricina soþiei lui. A gurii acesteia. El este bãrbat ºi ca atare trebuie sã munceascã. Prin urmare, înfiecare zi trebuie sã stea acolo, în stradã, în faþanorocului. Adicã a slujbei care într-o zi va veni. ªi iatã cã este strigat. Slujba apare. Dar Ricci pareabsent. Trebuie sã fie strigat ºi scos din letargiasa. Pentru câteva clipe forþa speranþei punestãpânire pe Ricci. Va avea o slujbã... dar nu arebicicletã. Nu spune asta funcþionarului dar, dinnou, deznãdejdea pune stãpânire pe el. Aproapeca un blestem. Totul se amplificã deoarece ochiilui sunt pândiþi de alte zeci de priviri. Dacã nuare bicicletã aproape sigur cã toþi cei din jurul sãuau o bicicletã. Altfel spus aceºtia, ºomerii, îi vorlua slujba. Aºa cã tace. Va coborî scãrile, din noucu un aer absent. Dar altul decât cel de acumcâteva clipe. Este convins cã mâine se va gãsilângã aceeaºi fântânã. În acelaºi loc. ªi din nou va fi prezent ºi absent în faþa norocului... Deunde Dumnezeu ºi mai ales cu ce sã-ºi cumpereel o bicicletã?...

(Urmare în numãrul viitor)

Note:

1 Încã din anii copilãriei îºi descoperã vocaþia cãtreteatru. Începe cu mici spectacole improvizate date pen-tru prietenii sãi din cartier (se naºte în frumosul ºimicul orãºel Sora, provincia Frosinone), pentru ca înanii Primului Rãzboi Mondial sã distreze rãniþii derãzboi din spitalele Italiei. La 21 de ani este angajat încunoscuta companie teatralã a Tatianei Pavlova. În1935 fondeazã propria sa companie unde îºi formeazãun stil comic ºmecheresc, uºor sentimental ºi cu aer depuºlama tomnaticã. Devine celebru iar în cinema vaintra la vârsta de 17 ani ºi în anii celui de-al DoileaRãzboi Mondial ajunge una dintre cele mai cunoscuteºi apreciate vedete de film italiene. Primul rol care îiaduce celebritatea va fi în filmulu lui Mario Camerini –al cãrui stil îl va marca ºi urmãri toatã viaþa – Bãrbaþii,ce hoþomani! De asemenea, întâlnirea cu scenaristulCezare Zavattini va fi una decisivã, acesta devenindcolaborator apropiat la aproape toate filme sale.2 Caiet de documentare cinematograficã, nr. 2-3/1975,p. 95.3 Interesant este cã filmul de care ne ocupãm a fostcatalogat în multe þãri, uneori a fost chiar interzis, filmde inspiraþie comunistã în timp ce în America a cunos-cut un uriaº succes.4 Scara în filmul lui De Sica are valoare de metaforã.Când va primi slujba Ricci va urca pe acea scarã. Cândºi-o va pierde (momentul când i se furã bicicleta) Riccise va gãsi pe o altã scarã. Iar când îºi va da seama cãnu bãiatul sãu este cel înecat în apele râului îl va vedeape Bruno – fiul sãu – sus, la capãtul altor scãri.

40. De SicaMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Ne-am obiºnuit, vinovat, de o vreme încoace,sã asistãm impasibili la un fenomendeconcertant: sub umbrela mult prea laxã a

postmodernismului, a virtuþilor experimentaliste,apar adesea, grupate aleatoriu, "produse" ºi"manifestãri de artã" care nu au în comun cuaceastã nobilã vocaþie decât faptul de a fiinþa înmuzee, galerii sau diverse spaþii alternative ce par,astfel, a le legitima ca atare. Ne-am "acomodat" curiscul de a fi mereu surprinºi de expoziþii de artãcontemporanã cu aspect de bazar sau de bâlci,unde confuzia, efemerul, trivialul ºi chiar abjecþia nise livreazã cu eticheta inviolabilã de "operã de artã".Absenþa meºteºugului ºi a harului autorului estecamuflatã, în astfel de cazuri, de aserþiuni de tipul"aºa a vrut artistul!", alteori, pur ºi simplu dispreþulfaþã de spectator reprezintã adevãratul motiv alalegerii suporturilor derizorii, a deºeurilor de totfelul drept materie primã a revelaþiei de tip artistic.Dreptul la diferenþã, la libertatea de expresie aartistului nu credem cã intrã în contradicþie cu celal publicului amator de artã de a avea acces larepere artistice/culturale valide, de a fi ferit deinvazia kitsch-ului, a pseudo ºi non-artei.

Expoziþia Vârsta de bronz readuce înactualitatea imediatã calea regalã a bronzului, - atâtca suport material al exponatelor, cât, mai ales caparte a mesajului lor subsecvent - dovadã concretãa faptului cã nu se poate vorbi de uzura moralã avreunui material considerat "definitiv" - deci,automat, vetust, expirat, incapabil de a in-forma unconþinut ideatic/expresiv nou - ci, mai degrabã de oangoasantã ºi prelungitã crizã a spiritualitãþiimoderne ºi contemporane. Nevoia acutã de a pãrãsiaceastã stare de colaps începe sã prindã contur încercurile de iradiere ale artei internaþionale, nu doarprin febrile investigaþii plastice, ci ºi prin necesarereconsiderãri ale moºtenirii artistice universale, prinample decantãri de fineþe ºi noi re-poziþionãriestetice, ceea ce lasã din ce în ce mai puþin locimposturii în artã. Este - se pare - ºi mesajultransmis de cãtre dascãlii de la Catedra desculpturã, studenþilor de la arte. Deºi alcãtuitã subsemnul unei extreme diversitãþi, a deplinei libertãþitematice ºi stilistice, Vârsta de bronz propunevizitatorului, în spiritul curentului unificator deadâncime, recunoaºterea legitimitãþii efortuluipresupus de emergenþa unei noi atitudini, raportateatãt la practica expoziþionalã cãt ºi la"consumatorul" de artã. Limitãrile impuse privinddimensiunea ºi materialul (sculpturã micã, înbronz) au fost inspirat exploatate în beneficiulcoerenþei discursului vizual general printr-opanotare profesionistã ale cãrei merite revininiþiatorului acestui proiect, Radu Moraru, ºefulcatedrei, sculptorului Alexandru Pãsat ºi, nu înultimul rând, gazdei din partea Muzeului de Artãclujean, doamnei dr. Alexandra Rus. Reunireaeforturilor celor douã Filiale clujene a UAP, alãturide UAD ºi de Muzeul de Artã- o reuºitã în sine- aconferit un important spor de imagine ºi devizibilitate evenimentului.

Tentativa de a stabili linii de demarcaþie întreatât de diferitele "entitãþi" plastice prezente aici arnecesita un adevãrat excurs plastic privind variimedii de referinþã ale artei moderne ºi

contemporane. Totuºi, fiecare dintre "literele"aceastei încântãtoare expoziþii tinde sã-ºi defineascãºi sã-ºi afirme personalitatea în contextul "frazei"expoziþionale, menþinându-ºi disponibiltatea pentrudialog în cadrul vecinãtãþilor aferente, printr-oatmosferã surprinzãtor de destinsã. Nu doarmateria comunã din care au luat fiinþã le facposibilã convieþuirea, ci ºi un anume spirit deconcordie ce pluteºte în aerul rarefiat dintre ele,neostentativa aplecare spre sine a gânduluistrãluminat lãuntric, propria problemã identitarã.Tonul general e dat de lucrãri aparþinând tinerilor,majoritari în expoziþie. Detaºarea ludicã, nu lipsitãde graþie ºi umor, în care formele plasticeconcerteazã spre a aduce sub ochiul spectatoruluifapte, ecuaþii existenþiale asupra cãrora acesta nuare timp sã se aplece în iureºul vieþii cotidiene,degajã senzaþia de dreaptã cumpãnire, proprielucrului bine fãcut. Ne gândim aici la lucrãriprecum Fashion victim de Florin Marin, la Himerade Cristian Borº - a cãrei pregnantã caricaturalitateexprimã cu infinitã delicateþe ºi lumea inocentã aunui personaj de plastilinã din repertoriul vârsteipreºcolare. Compoziþie de Fazakas Emese este ostranie îmbinare între un tors de Venerã steatopigãcu o Amoeba Proteus care îºi trimite veselã câtevapseudopode în spaþiu. Totuºi, din expoziþie nulipsesc nuanþele grave, meditative sau poetico-filosofice aduse de lucrãri precum misteriosulPersonaj al lui Adrian Golban, Mâna de LedniczkyTamas, Catedrala de Aniºoara Blejdea; o undã dearhaic ºi de lirism învãluitor iradiazã dincompoziþia Mamã cu copil de Eugen Gocan, cât ºiun anume hieratism discret ºi sobru ce emanã dinfigura Reginei în-chipuitã de Radu Constantinescu;Oglinda de Radu Moraru exultã potenþialulsensibilitãþii pentru valorile grafice ºi picturaleinstrumentate în ritmul bronzului. Existã însã ºicâteva - puþine la numãr - excepþii în care acestechilibru este tulburat: o vibraþie aparte, încãrcatãparcã de o nelãmuritã revoltã de facturã cvasi-neo-expresionistã iradiazã din "nucleul dur" al lucrãriiRecrut semnatã Kolozsi Tibor, o anumitã tensiune,creatã de ambiguitatea mesajului virtual alVestitorului - autor Alexandru Pãsat -, induce ostare de inchietudine privitorului, ca ºi decupajulatipic amplificat de echilibrul aparent fragil alTorsului realizat de Ion Ristea.

Potenþialul ºcolii de sculpturã clujene actualeconfirmã astfel generoasele sale mituri fondatoare ºichiar dacã Vârsta de bronz nu aduce elemente denoutate absolutã - lucru extrem de dificil în contextcontemporan - ea are însã marele merit de a susþineo abordare profesionistã a actului de creaþie plasticãºi în cazul reprezentanþilor tinerei generaþii.

Lipsindu-i acel aer sfidãtor de încropealã,dominant în multe din expoziþiile ultimuluideceniu, ºi regãsind forþa de atractivitate generatãde o tradiþie pierdutã sau ignoratã acum îninstituþiile europene de profil, visul Vârstei debronz se poate transforma, prin atentã gestionarelocalã, într-o ingenioasã strategie de succes privindintegrarea.

3366

Black Pantone PPantone rroºu

Black Pantone PPantone rroºu

plasticaactualitateIoan-Pavel Azap Premiile TIFF 2007 2

editorialªtefan Manasia Pe urmele venerabilului domn Ftiriadi 3

cartea Valentin Derevlean better times 4

Ioana Cistelecan Où est le Paris d'antan?... 4

Ioan Negru Avataruri 5

comentarii Ion CristoforSub semnul Franþei 6

imprimatur Ovidiu Pecican Un roman politic al tranziþiei 7

telecarnetGheorghe Grigurcu Pagini de jurnal 8

conferinþãLaszlo Alexandru Dante - "Infernul" - O interpretare (I) 9

incidenþe Andrei MargaO carte de cotiturã 10

ªtiinþã ºi istorieMihaela Mudure 11

prim plan Cornel Ungureanu ºi Vasile BogdanHolender, altfel 12

poeziaDaniel Clinci Calul troian 16

interviude vorbã cu Vladislav Piavko "A-þi împãrtãºi experienþa altor generaþii face parte din carierã" 18

sibiu 2007Dan Octavian Breaz Culorile unei avangarde "rescrise" 19

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’Autrecourt Secrete originare (I) 20

pharmakonCãtãlin Bobb Ironii eºuate 21

Iulia Grad Atitudinea conteazã!? 21

insomniile globalizãriiDelia ZahareanuExcepþionalismul francez 22

dialogde vorbã cu Florin Sãsãrman Folk for ever! 23

tradiþiiPetru Poantã Cîntecul tradiþional: Mariana Morcan ºi Ana Ilca Mureºan 24

ferestreHoria Bãdescu Mobi 25

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a douãsprezecea 25

subcoolturaOana Pughineanu Cultura are dreptul la existenþã, ca orice alt handicapat 26

zapp-mediaAdrian ÞionRalph ºi Corina sau tãvãlugul ºi ghilotina 27

epiderma de bazaltMihai DragoleaDeratizatorul, actorul ºi fetele în iarbã 28

rememberTudor Ionescu Piaþa... mare? Din centru? A Unirii, a Libertãþii? (cea cu calul!) 28

flash-meridianIng. Licu StavriUn act de iubire al poporului 29

retrospectivãLivia DrãgoiMaria Truþã 30

muzicaCiprian RusuRemember George Ciolac 31

teatruAdrian ÞionTrei zzile ddintr-uun mmaraton tteatral 32

Claudiu GrozaUn sspectacol nneterminat. SSau nne-îînceput 33

filmIoan-Pavel Azap Fântâna secatã 34

colaþionãriAlexandru Jurcan Gloria alteia 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 40. De Sica 35

plasticaLivius George IleaVârsta de bronz 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Vârsta de bronzLivius George Ilea


Recommended