Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/076.pdf · contemporane. Dar în prima...

TRIBUNA 76

Pantone 3341 UU

Pantone 3341 UU11

Black

Black

REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 1-15 noiembrie 2005 15 000 1,50 lei

b u n e l e m a n i e r e . . .

Lorin GhimanMihail VakulovskiValentina Bumbaº-Vorobiov

m o m e n t a n i v e r s a r

Alexandru Zub

Avangarda

româneascã ºi politicã

Ion Pop

A V-a Bienalã

Internaþionalã de

Graficã Micã

Cluj 2005Tomiyuki Sakuta (Japonia) Premiu Ex Aequo

AAºteptat ºi pronosticat ca rezultatul unuiderbi fotbalistic, premiul Nobel pentruliteraturã reuºeºte sã surprindã în fiecare

toamnã, mai mult decât sã mulþumeascã. Aºa seîntâmplã de cele mai multe ori pânã când nume,premiu ºi prestigiu reuºesc sã se asocieze într-opermanenþã valoricã indestructibilã. Primelereacþii sunt cam aceleaºi. Când laureatulcorespunde ca valoare esteticã, faimã, notorietate,surprinde etnia: „Iar un englez-evreu?” Când suntluate în calcul coordonate geo-politice evidente,dezamãgirea sporeºte direct proporþional cu cvasi-anonimatul creatorului transformat peste noapteîn nouã stea a literaturii mondiale. Când, însfârºit, cei mai sumbri negativiºti îºi dau acordul,auzi pe la colþuri: „Merita, dar trebuia sã-lprimeascã acum zece sau douãzeci de ani.”

E limpede, calculele celor interesaþi cât de câtde fenomenul decernãrii celebrului premiu nucoincid întotdeauna cu decizia juriului suedezspecializat. Nici subiectivismele unora nu ajung sãfie anulate de pretinsa obiectivitate a alegeriicandidatului favorit ºi rãsplãtit în cele din urmãcu înalta distincþie. De aceea, în jurul decernãrii,au fost ºi vor mai fi cârcoteli, contestaþii dinpartea unor chibiþi impulsivi de pe margine, camine. Ba mai mult, unul dintre laureaþi – e vorbade J.P. Sartre – a devenit celebru prin refuzareapremiului. Dar asta, e drept, se întâmpla în 1964.În actuala perioadã de recesiune economicã nuºtiu dacã imboldul conºtiinþei sau al orgoliuluirãnit l-ar aduce pe vreun mânuitor de condei(vorba vine) în situaþia de a face astfel de gesturinecugetate. Motivul refuzului – spun gurile rele(ºi noi n-avem decât sã le credem) – era, înprincipal, întârzierea cu care Academia Suedezãl-a recompensat pe teoreticianul de facto alexistenþialismului francez. Cu ºapte ani maidevreme fusese premiat cu Nobel Albert Camus,prietenul sãu. Sartre considera cã lui i se cuveneapremiul ºi evenimentul din 1957 a dus la rupturadefinitivã dintre cei doi. Când l-a primit el, eradeja prea târziu.

Cred cã tot despre o întârziere e vorba ºi îndecernarea premiului Nobel pentru literaturã dinacest an. O întârziere fãrã consecinþe nefastepentru Harold Pinter, evident. Distincþie maimare pentru un scriitor nu existã. Întârzierea deacum aruncã o umbrã peste modul de evaluarepromovat de Academia Suedezã. Harold Pinter,dramaturg, scenarist, poet, actor modest ºiregizor, fiul unui croitor evreu din Londra, azi învârstã de 75 de ani, este noul favorit al juriuluidesemnat sã acorde înalta distincþie. Dininformaþiile ce-au irupt în presã cu aceastã ocaziecitim: „Perceput mai întâi ca reprezentant alteatrului absurd, el a evoluat spre un gencaracterizat de critici drept comedia pericolului”.Apartenenþa la acest teatru al absurduluiînseamnã deja fixarea într-un anumit timp istoricbine determinat. Evoluþia despre care se spunemai sus e destul de vagã din moment ce elrãmâne ancorat în acest spaþiu ca dramaturg. Unspaþiu al stereotipiilor verbale care pun în

evidenþã imposibilitatea comunicãrii, un spaþiu alinerþiilor, al periferiei fizice ºi morale, al alienãrii,al violenþei. Trãsãturi ce aparþin deopotrivãcelorlalþi reprezentanþi ai avangardei teatrale dinanii ’50-’60: Fernando Arrabal, Jean Genet, ArturAdamov, John Osborne. Simpla lor enumerareevocã o epocã demult apusã. Mergând pe firulunei logici a înnobilaþilor cu Nobel (dar ºi arespinºilor) ce aparþin de aceastã laturã a teatruluicontemporan numitã „absurd”, constatãm cã în1969 Samuel Beckett ia Nobelul. De atunci ºipânã în 1994, când a survenit moartea lui EugenIonescu, am tot sperat ca marele dramaturgnãscut în România, cel care a revigorat ca nimenialtul teatrul secolului XX, sã fie ºi el recompensatcu marele premiu. N-a fost sã fie. Mai mult chiar,se rãspândise zvonul conform cãruia prin SamuelBeckett a fost cuprinsã întreaga miºcareavangardistã din teatrul contemporan, deci teatrulabsurd în întregime. Cu alte cuvinte, nu mai eranici o ºansã pentru Eugen Ionescu ºi m-amîmpãcat cu gândul încetãrii rãsplãþilor pentrureprezentanþii teatrului absurd per ansamblu, deºinu mã puteam pune nicicum de acord cu Beckettca vârf al acestei miºcãri, cu toate cã nu-i potnega importanþa. Dar valoarea literarã nu poate fimãsuratã la metru... aºa cã am tras concluzia,fireascã ºi normalã, cã ºi pentru AcademiaSuedezã fenomenul e încheiat. Ca sã constatacum cã nu e aºa. Iatã vine vestea cã un altreprezentant al acestui gen de teatru, (a cãruiefervescenþã a intrat într-un vizibil con de umbrã),cu mult mai obscur ca Eugen Ionescu pe atunci,primeºte distincþia la care avea tot dreptul autorulCântãreþei chele.

Nu vreau ºi nu pot, chiar dacã aº vrea, sãdiminuez cu nimic valoarea recentului laureatHarold Pinter, a cãrui influenþã asupra formãriitinerilor actori ºi regizori (de la noi ºi de aiurea)nu poate fi contestatã. Piesele lui, traduse ºitipãrite în România, se joacã ºi se bucurã desucces. Scenariile lui sunt de notorietateinternaþionalã. Luarea în consideraþie a scrierilorscenaristice ale lui Harold Pinter e un semn dedeschidere apreciabil pentru Academia Suedezã cemeritã aplaudat. Memorabil rãmâne spectacoluldin 1992 în sala studio de la etaj (atunci) aNaþionalului clujean cu Îngrijitorul în regia luiRadu David ºi în interpretarea tinerilor DianaCozma, Adrian Matioc ºi Eugen Titu.Problematica piesei lui Harold Pinter a fostexcelent pusã în valoare atunci. Pentru mine, pelinia celor expuse mai sus, acordarea premiuluiNobel din acest an exprimã, deocamdatã, onedumerire, o inadvertenþã, o întârziere. Vorurma, cum se întâmplã de obicei ca directãconsecinþã a premierii, alte traduceri din opera luiHarold Pinter în anii care vin. Cu siguranþã cã,treptat, între nume, premiu ºi operã se va stabiliacea omogenizare de substanþã, obþinutã ºi prinsporirea informaþiei, în stare sã solidifice staturavaloricã a scriitorului premiat.

22 TRIBUNA • NR. 76 • 1-15 NOIEMBRIE 2005

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

opinii

Un Nobel întârziatAdrian Þion

22

Black Pantone 2253 UU


Orice cãlãtorie are doza sa de parcursiniþiatic. Cu atât mai mult una departede mediul familiar, în care asemãnãrile

tind sã se estompeze – ca fiind, într-un fel, de lasine înþelese –, pentru a face loc în memoriediferenþelor, lucrurilor neobiºnuite, dimensiuniisurprinzãtoare a întâmplãrilor ºi oamenilor.

O cãlãtorie te face mai atent, mai sensibil, maipregãtit pentru a înregistra detalii care scapãcelorlalþi. Cel puþin eu aºa m-am simþit în primulmeu voiaj/sejur francez, „consumat” timp de zecezile, la Limoges, la Festivalul Internaþional alFrancofoniei, ºi la Paris, pe bulevarde, prin muzeeºi biserici.

Prima experienþã parizianã este anecdoticã.Fusesem informat, ºi în þarã, ºi pe aeroportulCharles de Gaulle, cã trenul spre Limoges se iadin Gara Montparnasse, una din multele gãri alecapitalei franceze. Cei care-mi spuseserã asta erauoameni absolut credibili, fie români familiari aiParisului, fie angajaþi ai liniei de autocare AirFrance. Doar cã, ajuns la gara cu pricina, am aflatsiderat cã trenul meu pleacã din Gara Austerlitz,pe lângã care trecusem în drumul dinspreaeroport. Subit, m-am simþit ca la Bucureºti,unde, cu vreo 15 ani în urmã, mi se întâmplaseceva similar.

Tot „ca acasã” m-am simþit în hotelul limogez„L’Etap”, un hotel ieftin, „studenþesc”, destul decomod, dar fãrã... drenaj la baie. Orice duºsemãna cu un mic uragan care lãsa o bãltoacã pepardoseala încãperii ºi cerea multã precauþie înmiºcãri. Am aflat apoi, întâmplãtor, cã toatehotelurile din marea reþea Etap sunt construite lafel...

Limoges e un oraº de vreo 150.000 delocuitori, dar care gãzduieºte – ºi finanþeazã –cinci teatre, cu repertorii din cele mai diverse.Numãrul companiilor teatrale independente, fãrãsedii sau repertoriu permanent, este de 15.

În stagiunea 2005-2006, la Grand ThéatreMunicipal de Limoges, denumit ºi Opera Théatre,se vor juca Antigona de Sofocle sau o dramatizaredupã Rabelais, „fantezia muzicalã” Frumoasa ºiBestia, baletul Pasãrea de foc, opere „clasice” caRãpirea din serai, Werther, Trubadurul, dar ºi unspectacol de dans hip-hop pe muzica din Flautulfermecat. La Théatre de l’Union sunt prezentate,pe lângã piesele din repertoriul instituþiei,spectacole produse de diverse companiiindependente, în general dramatizãri dupã creaþiicontemporane. Dar în prima parte a lui 2006,programul include ºi Omul cu valizele de Ionescosau Avarul lui Moliere. Théatre de l’Uniondezvoltã ºi un proiect destinat tinerilor regizori.

Expoziþiile de artã plasticã sunt extrem defrecvente în Limoges, ca ºi spaþiile expoziþionale,o parte aflate în vechi hale ale fabricilor deporþelan care au fãcut faima oraºului. De altfel,sediul „comandamentului” FestivaluluiFrancofoniei, restaurantul unde se hrãneauparticipanþii ºi cafeneaua care gãzduia concertelemuzicale de searã erau în douã hale de acest fel.Întâlnirile noastre, ale tinerilor critici de teatru

invitaþi la Limoges, aveau loc într-unul din fostelecuptoare ale fabricii.

În ciuda acestei efervescenþe culturale,Limoges este totuºi un oraº de provincie.Magazinele, chiar ºi super-marketul din centru seînchid cel mai târziu pe la 7 seara, iarrestaurantele ºi barurile frecventabile tragobloanele pe la zece ºi jumãtate. Astfel cã „LaZèbre”, cafeneaua festivalului, deschisã pânã launu dimineaþa, era mereu ticsitã de tineriistudenþi ºi amatori de muzicã ºi bere bunã aicapitalei limouzine.

Limoges e un oraº cochet. Are, dupã pãrereamea, cea mai frumoasã garã din câte am vãzutvreodatã, case de cuceritoare frumuseþe, bisericigotice masive, impunãtoare ºi totuºi calde, cuvitralii izbitor de frumoase. Din pãcate, ultima zide sejur limogez a adus ºi o veste teribilã: înnoaptea dinainte, cîþiva tineri inconºtienþi auprodus explozia unui tub de oxigen folosit înlucrãrile de restaurare a catedralei oraºului.Deflagraþia a distrus iremediabil o mare parte avitraliilor medievale.

O figurã aparte în peisajul urban face CapelaSf. Aurelian, protectorul mãcelarilor, breasla ceamai importantã, pe vremuri, în Limoges. Ocapelã, micã, discretã, ascunsã într-o piaþetã avechiului cartier al mãcelarilor, cu strãduþe îngusteºi case ce te transpun în alte vremuri. Capela nu eun simplu monument religios. La momentulvizitei noastre, ea gãzduia întâlnirea unui grup dedoamne vârstnice, care pregãteau tot felul deproiecte cu þintã comunitarã.

Un alt punct de atracþie al Limoges-ului esteMuzeul Naþional al Porþelanului, cu exponate dintoate colþurile lumii ºi din toate epocile. Unmuzeu în care, alãturi de adevãrate capodopere,figureazã ºi obiecte-kitsch care, am realizat cusurprizã, au apãrut cu mult înaintea inventãriicuvântului în cauzã. Cel mai reprezentativ astfelde obiect era o tavã ornamentalã, din porþelanglazurat, fireºte, de mãrimea unei mese normalede patru persoane. Tava era decoratã cu ºerpi,þipari, frunze, într-o aglomerare sufocant-barocã,cu glazurã în culori reci – verde aspru saumaroniu-lucios – dar dureros-stridente.

Încã o picanterie limogezã: la unelespectacole, desfãºurate în afara oraºului, eramtransportaþi de autocare, a cãror staþie eramarcatã de o tãbliþã pe care scria „Navette”. Într-onoapte, întorcându-mã spre hotel, am constatat cãstaþia cu pricina era „cartierul general” alprostituatelor din Limoges!

Ce surprinde, în meniurile franþuzeºti, eabsenþa supelor, uºor supãrãtoare pentru unromân „ciorbar”. Restaurantele se întrec în ofertecopioase pentru prânz, dar toate includ doarantreuri ºi „plateau chaud”, adicã un soi de „feluldoi”, pe înþelesul nostru. Supe am vãzut doar laautomatele din aeroportul parizian, unde costauun euro, cât o cafea sau un ceai. Dincolo de acestinconvenient, în Franþa se mãnâncã bine ºi nufoarte scump. Un prânz decent la un restaurantparizian costã cam 15-20 de euro, la un salariumediu de 1200.

Una din greºelile mele pariziene a fost cã amvizitat Luvrul înaintea altor muzee pe care mi letrecusem în programul alert al scurtei vizite încapitalã. Prin urmare, mi-am petrecut întreaga ziîn „combinatul muzeal” uriaº ºi mereu supra-aglomerat. O experienþã culturalã inegalabilã, darºi una sociologicã – sau „fiziologicã”, pentru a fiîn ton cu titlul acestui text – pe mãsurã. Douãsecvenþe mi-au rãmas întipãrite, acut, pe retinã. Înfaþa celebrei statui a lui Venus din Milo, un grupde japonezi stãteau la o coadã perfect aliniatã.Când ajungea în faþa statuii, fiecare turist se aºezacu faþa cãtre ceilalþi, arborând un zâmbettriumfal. Aparatele foto clãnþãneau ritmic,imortalizându-l pe fericitul asiatic împreunã cufrumoasa Venus, dupã care turistul se dãdeadeoparte, fãcând loc urmãtorului membru alcozii. A doua secvenþã s-a consumat lângãmasivul bloc de piatrã ce reprezintã Victoria dinSamotrake, în faþa cãreia s-a aºezat, dichisit, unalt japonez. Dupã ce i-a potolit, prin semneferme, pe companionii sãi, prea grãbiþi sã apesepe declanºatoare, turistul a pãrut cã-ºi compune„portretul” de arãtat vecinilor ºi rudelor.Rezultatul a fost stupefiant: bãrbatul a luat opozã napoleonianã, glorioasã, ºi ºi-a înãlþat douãdegete ale mâinii drepte în „V”. Era doar în faþaVictoriei, nu?

Oricum, Parisul e un oraº irezistibil, de care teîndrãgosteºti pe loc. Un oraº în care te simþi însiguranþã, cãruia-i lipseºte ritmul isteric trepidantal altor metropole-capitale. Un oraº care nutrebuie fotografiat, ci pãstrat în memorie prinmicile secvenþe-senzaþii pe care le trãieºti mergândpe strãzile sale. Cum ar putea fi, de pildã,„captatã” într-o fotografie atmosfera din preajmamicului Teatru de la Huchette, „templul” luiIonesco, pe care l-am vãzut într-o dimineaþãcalmã, rãcoroasã ºi puþin pâcloasã, pe cândpatronii coloratelor restaurante din zonãdeschideau obloanele ºi pregãteau, în vitrinã,apetisanta „ikebanã” gastronomicã a zilei?

N. rred. În numerele urmãtoare ale Tribunei vorapãrea o cronicã-sintezã a celei de-a 22-a ediþii aFestivalului Internaþional al Francofoniei de laLimoges, un interviu cu directorul Festivalului,actorul Patrick Le Mauff, ºi un altul cu editorulEmile Lansmann.

33



33TRIBUNA • NR. 76 • 1-15 NOIEMBRIE 2005

editorial

O cãlãtorie în Franþa- reportaj de „fiziologie” culturalã -

Claudiu Groza

“La Gare des Benedictins” din Limoges

PETRE BARBU

Blazare Ed. Polirom, Iaºi, 2005

OObsesia universului post-revoluþionar,înþesat de tare moºtenite din regimul(nu tocmai îndepãrtat!) comunist,

transpare în Blazare (Ed. Polirom, Iaºi, 2005),proaspãtul roman al lui Petre Barbu, nume dejacu impact în proza întîrziat optzecistã dupã cumîl claseazã Sanda Cordoº în prefaþã:„reprezentant al celui de-al doilea val optzecist”,sau revendicat de controversata generaþie 90. Sîntdetectabile o serie de similaritãþi între Dumnezeubinecuvînteazã America (1995) ºi volumul supusanalizei – ne izbeºte senzaþia cã familieiHerneanu îi este substituitã familia Enoiu;statutul de narator-reflector al domniºoarei Puºae cedat perspectivei implicate subiectiv a luiTache, loser-ul de 41 de ani, iar identitateaorganului este conservatã de Grigore Postolache,care ºi-a lepãdat uniforma de sergent major ºi aadoptat þinuta de comisar, la fel de docil ºi desupus muºamalizãrii; odrasla împlinitã financiarnu mai e tînãrul Marius, bãiatul fugit de acasã înþara tuturor posibilitãþilor, ci Teodora Enoiu,milionara în dolari, ce pãrãsise apartamentul –cutie de chibrituri la 16 ani ºi asupra cãreiaplaneazã bîrfele maliþioase ºi un soi de mister,cultivat ºi înrãdacinat în minþile forþate atîþia anila experimentarea minciunii ºi a secretului ca artãde supravieþuire, ale locuitorilor provinciali.

Boala chint-esenþialã de care suferãpersonajele nu mai este frica, ci isteria. Spaþiulprozei lui Petre Barbu e desemnat de orãºelulinsignifiant, cu o simbolisticã genericã astfelconferitã, ce se axeazã asupra unui cartier fost-proletar, acum habitat de ºomeri, pensionari ºiºmecheraºi; în miezul acestei lumi troneazã

Complexul , din prezervarea intactã a sa fãcîndu-ºi eroul-narator un scop în sine, unicul modusvivendi care-i pseudo-regaleazã sentimentulutilitãþii sale în lume, cãci simbolul stomaculuifomist comunist, aflat în paraginã, se cere apãratde „turbaþi”: „În closetul Bãrbaþi þineam ascunsun furtun lung de 40 de metri, peticit ºi etanºatla mare meserie cu un ºtuþ care arunca jetul dezoaie la aproape 15 metri. (...) Am dat drumul lapompã ºi am reglat presiunea, simþind cu onemãrginitã bucurie cum urcau zoaiele prinfurtun.(...) deºi erau ameþiþi de votcã ºipreocupaþi de distrugeri, turbaþii tresãreau laorice zgomot venit din afara anturajului lor.Singura mea tacticã era sã îi atac prinsurprindere. Eu îi stropeam fãrã milã cu zoaie,iar ei rãspundeau aiurea cu pietre sau cu ce levenea la mînã”. Imaginea de cerc înlãuntrul altuicerc se propagã prin extinderea simbolisticii ºiprin efectul pãpuºilor ruseºti Maruºca –împroºcarea cu zoaie (emblemã a fecalelororaºului ºi materializare a violenþei refulate dintr-o acutã manie a persecuþiei), furtunul ºerpuindpare-se cu o forþã ºi iniþiativã proprii deschidmicrouniversul înspre piesa sa de rezistenþã –frigiderul – nucleul a-tot-îngurgitator, habitatulunde loserul Tache îºi pierde la 41 de anivirginitatea, descotorosindu-se de stigmatulimpotenþei, la rîndul sãu amprentînd frustrãriprelungite nepermis, ca într-o stazã de repaospueril, pe care ºi-o recunoaºte ironic: „mã aflamîn repaus de cînd mã nãscusem”.

Prãpastia comunicãrii se cascã binar, de dataaceasta între lumea celor care au trãitcomunismul ºi „generaþia pro”, echivalenta celeicoca-cola din primul roman; exponenþii lor sîntTache ºi respectiv, „sfrijita”, tînãra Maria,adjuvantul eliberãrii întîrziate a erotismuluiprotagonistului, dar ºi proba ulterioarã afertilitãþii sale. Esenþa maladiei ºi finalmente avindecãrii lui Tache Enoiu graviteazã în jurulaserþiunii „Eu trãisem totul”, ceea ce puncteazãdiscrepanþa între prismele celor douã generaþii:„Este acceleratul de Bucureºti. Tata l-a condusdouzeci de ani” (looser-ul); „Aha, tatãl tãu a fosterou al muncii socialiste. (...) Ce miºto!”(„sfrijita”).

Romanul debuteazã cu o moarte, a tatãluiEnoiu ºi se încheie cu o naºtere, a fetiþei„impotentului fecund” ºi, în speþã, cu trezirea cavariantã a maturizãrii eroului, prin lepãdareaobsesiei: „Nu mai iubeam Complexul ºi toateamintirile mele despre acea vreme mi s-au pãrut,dintr-odatã, niºte rahaturi. (...) Nu pot, doreamsã-i spun Mariei, nu pot sã am grijã de unComplex pe care-l urãsc, nu pot, nu pot sã fiutatãl unui copil care vine prea tîrziu în viaþa mea,nu pot sã trãiesc în lumea care ne aºteaptãdincolo. Nu pot sã te iubesc!” Renunþarea laminciunã ºi asumarea adevãrului în plinãtateasinceritãþii sale se consumã iniþiatic, obstaculat,într-un spectacol fascinant al subzistenþei, în carefiece personaj tipologic îºi joacã rolul de unautentic veritabil, experimentînd trãdãri,compromisuri, invidii, speculaþii, circumscrise deregistrul cliºeelor ºi al limbajului de lemnmoºtenite ºi arzîndu-ºi amintirile cu obstinaþiedeliberatã – elementele cotidianului post-

decembrist („dacã Uniunea Europeanã a trimisajutoare, înseamnã cã le-a trimis ºi pe adresaComplexului nostru!”; „Plantate chiar deasuprauºii din termopan, poftim, termopan!, litereleOBAE erau atît de mari încît se vedeau din capulstrãzii, fiind colorate într-un roºu aprins,strãlucitor”), reacþii instinctual-pavloviene („Cîndcisterna portocalie intra în curtea Complexului,ºtiam cã în acea zi vom mînca peºte proaspãt”,„La ora prînzului simþea un gol în stomac ca odurere palidã, deºi mînca la micul dejun. Durereareprezenta semnalul cã trebuie sã coboare laComplex”), cozi ceauºiste sfîrºindu-se în isteriihormonale („rîndul înainta repede, pomanagiiiprimeau cîte o roatã, atît se stabilise, dar cei dinjurul meu dãdeau semne de nemulþumire (...)bodogãnind: nu apucãm!”), pattern-ul pãcãlelilorcapitaliste autohtonizate („...venise în oraº pentrucolaborarea cu Dura, în urma unui anunþdescoperit pe Internet (...) Se cautã dansatoare ºipatinatoare pentru un spectacol”), tehnicaarhicunoscutã a sensibilizãrii demagogicemioritice („Dragã Tache, tu vrei ca România sãprogreseze, sã ajungã o þarã bogatã ºimodernã?...Vrei, pentru cã eºti român. (...)Trebuie sã muncim!”), kitsch-ul prin nepotrivire(Va fi Procesul Frigiderului, cel mai mare procesdin oraº”), telenovela, rãsturnãri de situaþie –toate arzînd ritmic într-un balans al naivitãþii ºinostalgiei tîmpe, pe de o parte ºi realitatea cãreiaîi este preferat visul halucinogen, acreditat demetafora podului de aer, metaforã înhãþîndtentacular pînã ºi Complexul devenit Arcã, încare – inexplicabil – „Corporaþia este prova ºiAlimentara este pupa”, ce alunecã sute dekilometri, evadînd într-o lume a occidentului ºi alibertãþii, pe care Tache o refuzã, de astã datã îndeplinã maturitate. Întreagã aceastã proiecþieoniricã maladivã pare a fi dirijatã pînã la unpunct de intrusul ab initio, Adrian Dura,chiriaºul instalat confortabil în apartamentulfamiliei Enoiu, în aceeaºi zi în care tatãl esteîngropat, acumulînd imago-ul unui maestru-pãpuºar, stãpînind oarecum vocaþia magicianuluilui Fowles, cu iz de drãcuºor românizat, agentdisturbant, a cãrui identitate e deconspiratã la felde spectaculos, dovedindu-se a fi un „cercetãtorla Institutul Român de Istorie Recentã”, dar ºi„unchiul lui Daniel Dura”, unul din cei 3 tineri –victime atît ale Securitãþii, cît – mai ales – aletrãdãrii Teodorei Enoiu.

Romanul lui Petre Barbu coboarãsenzaþionalul isteroid în derizoriu ºi desuet,cultivã grotescul ºi parabola, pipãie un tratamental „de-tabuizãrii României”, citînd-o pe SandaCordoº, inverseazã ºi rãstoarnã voit percepþiile,ironizeazã ºi amendeazã hilar pãcatele unuiregim încã viu în conºtiinþa noastrã,radiografiindu-ne într-o oglindã halucinantã,sintetic metaforizatã în „Muzeul Tragediei,Disperãrii ºi al Morþii”, plutind cãtre zona 0, nearuncã într-un absurd pervertit ºi ne abandoneazãpe un tãrîm al de-mistificãrilor crude, totalinspirate.


cartea

44



Arca plutitoareIoana Cistelecan

Ayoka Yoshii (Japonia) Premii Ex-aequo

55




MARCEL MUREºEANU

Orbul ppãmântuluiEditura Grinta, Cuj-Napoca, 2005

PP oet inclasificabil, situat în afara oricãrormode sau generaþii literare, MarcelMureºeanu este, indiscutabil, unul din cei

mai originali poeþi contemporani, în ciuda dis-creþiei aristocratice cu care se manifestã. Poetul adebutat în 1965 cu un volum al cãrui titlu con-venþional (Pe adresa copilãriei) nu indica în niciun fel metamorfozele uluitoare ale poeziei sale,mai ales din ultimele douã decenii. “Caligraful dis-cret al sentimentalitãþii predominant bucolice” -cum îi apare poetul pânã la volumul Matineu (din1985) criticului Petru Poantã -- evolueazãspectaculos, în direcþia unui fantezism ironic, ceînlocuieºte reveriile rustice cu un citadinism dezin-volt, în care lirismul capteazã nu atât vocile strãziicât ecourile unui monolog ale unui spirit hamle-tian, retras în turnul sãu de veghe, dincolo derumorile urbei ºi de platitudinile cotidiene, de carenu face totuºi abstracþie. Ironia spumoasã, jocurilelexicale ce alterneazã cu o solemnitate gravã, dardeloc þeapãnã, fac parte constitutivã din formulaacestui lirism singular, ce are totuºi secreteafinitãþi cu poezia unor Emil Botta, MihaiUrsachi, Ion Beldeanu, Ioanid Romanescu sauOvidiu Genaru. Mai ales în ultimele volume, liris-mul se grefeazã pe un schelet epic, mai mult saumai puþin consistent, prin intermediul cãruiaMarcel Mureºeanu introduce în scena mobilã variipersonaje, proiecþii livreºti sau mãºti ale unui egoubicuu, multiplicându-se cu o stranie capacitatemetamorfoticã.

Toate aceste trãsãturi, semnalate de criticã, potfi regãsite ºi în ultimele douã volume ale poetuluiclujean: Valea Tauris (Societatea Culturalã “LucianBlaga”, Cluj-Napoca, 2004) ºi Orbul pãmântului(Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005). Sunt douãvolume ce-l înfãþiºeazã pe Marcel Mureºeanu înipostaza deplinei maturitãþi creatoare, constituinddouã faþeþe ale unui personaj liric retras în spateleunor mãºti extrem de diverse ºi de colorate.Cuprinzând o poezie a unitãþii contrariilor, celedouã volume îl caracterizeazã extrem de exact.Dacã primul conþine poeme în care dominã gustulpentru fantezie ºi parodic, cel de-al doilea conþineterþine în genul haiku-ului, de o maximã concen-trare a expresiei.

Întreaga sa poezie din ultima perioadã sehrãneºte din solul bogat al neliniºtilor vârstei.Dacã Valea Tauris mizeazã pe o formulã în carevorbirea ermeticã, oracularã, se articuleazã pe unsâmbure epic, Orbul pãmântului utilizeazã o scri-iturã asceticã, redusã la economia verbalã a unorterþine. Veritabile haiku-uri, chiar dacã poetul nule considerã ca atare, ele sunt noduri poetice iradi-ante, concentrate verbale în care detaliulfuzioneazã cu inscripþia lapidarã, într-o artã debijutier, mizând pe forþa sugestiei fine ºi a notaþieiimplozive. Sunt mici fulguraþii, fragmente lucratecu o migalã de poeta artifex, ce ºlefuieºte veri-tabile chihlimbare, în care sunt pietrificate, aseme-nea insectelor din vechime, spaime, angoase, sem-nale ale unei lumi neliniºtitoare ºi misterioase.Iatã doar un exemplu de poem transcris cu ocernealã simpaticã, o veritabilã chinezerie liricã:“Umbra pãsãrii / Peste pieliþa apei, / Peºtiipândind-o.” Sau un tablou înmuiat în sângeleproaspãt al sugestiei terifiantului:”Miel ºi ucigaº /Cãzuþi în iarba rece…/Corbii deasupra.”

Caligrafia elegantã a acestor micropoemeatenueazã, într-o oarecare mãsurã, agresivitatearealului, suflul rece al coºmarescului. Poet al fuziu-nii contrariilor, al contrapunctului, MarcelMureºeanu este un maestru al coºmarelor exis-

Sub semnul lui HermesIon Cristofor

tenþiale montate într-o secvenþã simbolicã dincare nu lipsesc accentele ludice, ironia finã sauzâmbetul înþelept al insului ce ºtie sã surâdã depe treptele eºafodului. Poemele din volumulValea Tauris sunt mici scenarii în care apar vocidiscordante, unde afirmaþia se învecineazã cunegaþia, într-o pendulare voitã între opoziþii ire-ductibile în aparenþã. Aceastã poezie a limitelorºi interferenþelor, a fuziunii extremelor exceleazãprin rafinata scriiturã ce imprimã dramatismuluiun indice de jovialã bonomie. Poetul are ºtiinþade a vira spre ludic teme dintre cele mai grave.Nu întâmplãtor zeul sãu tutelar este un zeuludic, Hermes, mesagerul forþelor cereºti, zeu alcomerþului ºi schimbului de idei, patron al disci-plinelor oculte ºi al scrisului, prin tradiþie inven-tator al lirei lui Apolo:”Stãpânul destinului meueste Hermes! / Este Hermes stãpânul destinuluimeu? / Mã podidesc lacrimile când mã gândesc/ cã am un stãpân atât de hoinar, / însoþitorulmorþilor, purtãtorul de veºti, / misterul însuºi! /Mã podideºte râsul când mã gândesc / cât demult mã pot îndoi / de folosul de a avea unstãpân! / În mâna zeului strãluceºte TabulaSmaragdina / ºi nici o supãrare pe faþa lui / pen-tru necuviinþele mele / alcãtuite dinsunete.”(Verde smarald). Indiscutabil, lirismul

constituie pentru Marcel Mureºeanu o formã deexorcizare, de taifas cu demonii. În aceste poemegrave, panica existenþialã se revarsã în unde con-centrice, finalul aducând de cele mai multe ori ocalmare a tensiunilor epicizate.

Îmblânzind spaimele vârstei prin eleganþacaligrafiei, poetul se supune la “ încercãrilemetaforei” vãzute ca veritabile probe iniþiatice,ca în poemul cu acest titlu: “E frig în ultimacelulã / de unde strig, / cu greþosul meu strigãt/de fiarã pe moarte, / cãtre temnicerii pedepsiþi/sã-ºi împartã viaþa cu mine, / atât de frig încâtîmi pare cã pe aici trece / însuºi aerul rece careface / ca osia lumii sã se aprindã.”

Arta veritabilã nu poate fiinþa decât în prox-imitatea morþii. Lirica lui Marcel Mureºeanudevine o lecþie a acestei inefabile ºtiinþe a morþii,desprinsã, desigur, din linia pe care a imprimat-omarele romantic în nemuritoare sa Odã în metruantic. Între frisonul neantului ºi suflul pur ºi sim-plu al vieþii, poezia lui Marcel Mureºeanu seimpune prin eleganþa scriiturii, prin modul sãusingular de a articula drama, dar ºi de a se mi-nuna în faþa miracolelor existenþei.

NICOLAE TURTUREANU

JJurnalul pposst-mmortemEditura TipoMoldova, Iaºi, 2004

C itit cu multã bunãvoinþã, Jurnalul post-mortem semnat de Nicolae Turtureanupoate pãrea la o primã vedere o scriere

compozitã ºi cel puþin ciudatã. Contextul în careapare, poate justifica acestã impresie momentanã:„Jurnal post-mortem a fost scris sub starea deºoc, disperare ºi derutã pe care mi le-au provocatsuferinþa ºi apoi moartea soþiei mele cãreia, dealtfel, îi ºi este dedicat. Jurnalul, conceput ca undialog continuu ºi o mãrturisire, recompunetraseele unei existenþe, ambianþa unei convieþuiri,liniile unei biografii”.

Primele zeci de pagini pãstreazã încã registrulnormalitãþii: rememorãri ale vieþii de cuplu,petreceri de Revelion, feste jucate de prieteni,descrieri ale propriilor atitudini imediat dupãmoartea soþiei, reflecþii filosofice cu conþinutgeneral asupra vieþii ºi morþii, asupra spitalelornoastre rudimentare etc. Permanenta nevoie decelãlalt, de soþia dispãrutã alimenteazã substanþanarativã a acestor pagini. Totul se construieºte înjurul femeii iubite, evenimentele trecute se cernºi se reaºazã din perspectiva unei relaþii afectiveatemporale.

Din spatele diaristului se dezvãluie poetul.Jurnalul post-mortem este presãrat cu poeziievocatoare care reiau parcã într-un alt registru,mai cald, mai romantic momentele-cheie alefirului epic. Evocarea soþului îndurerat cuprindeºi întâmplãri comice: ca dispariþia genþii cu rasapreoþeascã ºi alte obiecte personale aleproaspãtului absolvent de Seminar teologic sauipostaza unui angajat al bãncii care duce îndiplomat pui morþi de rãcealã pe care îi depuneîmpachetaþi câte doi-trei la coºul de gunoi de pestradã.

Treptat diaristul începe sã sarã peste cal,dezvãluind aspecte intime ale relaþiei de cuplu, cade exemplu, la pagina 77: „Erai fecioarã. Nici numã aºteptam sã nu fii. Ceea ce nu ºtiai, nici nubãnuiai (þi-am spus-o atunci) este cã ºi eu eramneînfruptat. Ne-am inaugurat amândoi, ca Adam

ºi Eva. Era Anul Nou, primul nostru an”. Îl„admir” pe autorul jurnalului pentru câteindiscreþii, ca sã nu zic vulgaritãþi, a pututconcentra într-un singur paragraf.

În alte pasaje „povestaºul” moldovean neoferã deliciile împerechierii la animale, dezvãluiecu nonºalanþã absenþa talentului sportiv al soþieisale pe când era elevã sau ca în fragmentulintitulat Recviem pentru sora mea ridicãperdeaua – pe pagini întregi – povestind, înregistrul bârfei viaþa de coºmar a surorii,consideratã „oaia neagrã” a familiei. Dupã ce oevocã insistând asupra defectelor ei, frateleiubitor sperã sã o întâlneascã în ceruri.

Într-un delir al sinceritãþii care nu se poatecenzura, autorul jurnalului publicã fragmente dinAlbumul de amintiri al Rodicãi, scrise de colegela terminarea liceului. Cu acest prilej NicolaeTurtureanu probeazã în faþa potenþialilor cititoricalitãþile defunctei sale soþii.

Nimeni nu îi poate contesta diaristuluidreptul de a dori sã ne facã pãrtaºi laevenimentele marcante ale devenirii sale:frustrãri, deziluzii, iubiri pierdute, disputele cusemenii sãi neînþelegãtori etc., însã el nu trebuiesã-ºi permitã a aduce în prim-plan intimitãþilealtora care nu ºi-au dat consimþãmântul. Lãsândîn urmã orice presupuse „ipocrizii” pudibonde nupot sã nu remarc faptul cã etalarea intimitãþilordin Jurnalul post-mortem rãmâne una gratuitã,futilã, lipsitã de orice finalitate esteticã. Asta facedin multiple pasaje o colecþie de vulgaritãþi, debârfe, fãrã valenþe literare, nicidecum cathartice.Numai durerea nu e de ajuns pentru a faceliteraturã, îþi mai trebuie talent ºi bun-simþ.

O altã gafã a diaristului o reprezintã tipãrireade douã ori în cuprinsul cãrþii a poeziilor Rodie,Zodie ºi Sonet – între paginile 35-47 ºi reluateidentic spre final (p. 191-197) – decizieinexplicabilã.

Nu ºtim dacã aceastã cronicã îl va determinape autor sã ne serveascã ceva mai bun învolumul al doilea al Jurnalului post-mortem. Înorice caz, apariþia unui astfel de textdemonstreazã cã în România se poate publicaorice, fãrã ca materialul cu pricina sãîndeplineascã ºi anumite exigenþe estetice. Nuexistã nici autocenzurã din partea celui care scrie,nici principii deontologice ale editurii care îlpublicã.

Critica unui jurnal ratat

Graþian Cormoº

LIVIU C. ÞÞÂRÃU

ÎÎntre WWasshington ººi MMosscova: RRomânia,, 11945-11965

Cluj, Editura Tribuna, 2005

Am crezut pânã nu demult cã istoriografiaromânã de dupã 1990 se îndreaptã preaevident ºi cu apetit spre vulgarizare ºi

improvizaþie, mai ales în problematica complexã arecompunerii deja apusului regim comunist. Maitotul ne îndreptãþea la o atare constatare, devreme ce în câmpul scrisului istoric s-au înghesuitsã se afirme o serie de neprofesioniºti aidomeniului, dar cu condei ºi cu intuiþia cãsubiectul este de actualitate.

Aºa se face cã, în pofida cantitãþii, arestituþiilor de tot felul, cu titluri percutante ºicoperte de reclamã comercialã, prea puþine lucrãrirezistã prin metodã, deschidere, noutate ºiinovaþie conceptualã. De la o paginã la altaregãseºti idei ºi concluzii vechi, infestate încã deideologiile naþionalismului ºi comunismului,împãnate pe ici ºi colo cu trimiteri de subsol lasurse – este drept – inedite, dar care cel maiadesea confirmau ceea ce se ºtia deja. Pentru cãsintagme precum „vânzarea” de la Yalta, „soarelede la rãsãrit” º. a., toate fãceau parte mai demultdin „istoriile” noastre sincere. Lipseau însãanalizele, pe lungã duratã (pentru a sesizacontinuitãþile ºi fracturile) ºi din varii perspective,de parcã ni s-ar dovedi din nou ºi din nou cã nusuntem capabili de încheieri, de sinteze, de adiscerne esenþialul de nesemnificativ.

Numai cã scepticismul pe care-l credeamîndreptãþit cândva a început deja sã cadã într-uncon de umbrã, câteva reuºite istoriografice dinultima vreme impunându-se pe o scalã cedepãºeºte simplele bucurii ºi realizãrii „naþionale”.Din acestea, lucrarea lui Liviu C. Þârãu, ÎntreWashington ºi Moscova: România, 1945-1965(apãrutã la Cluj, Editura Tribuna, 2005, 555 p.) sedetaºeazã aproape de la sine, prin conþinut,

manierã de abordare, argumentaþie ºidocumentare.

Mãrturisesc cã iniþial am fost atras nu atât detitlu, cât de autor, aflat pe la finele anului 1999 încentrul unui „scandal” pedagogico-istoriograficabil instrumentat de „scenografii” deveniþi pestenoapte ºi istorici calificaþi. (O aducere aminteasupra evenimentelor, în excelenta lucrare aMirelei Luminiþa Murgescu, Istoria din ghiozdan.Memorie ºi manuale ºcolare în România anilor1990, Bucureºti, Ed. Domino, 2004). Pe atunci,mai nimeni nu le-a venit în apãrare, dar poate cãnici nu era prea multã nevoie, cei incriminaþiatunci (Sorin Mitu, Lucia Copoeru, OvidiuPecican, Liviu Þârãu ºi Virgiliu Þârãu) fiind multmai abilitaþi prin profesionalism s-o facã. Au fostînsã, în primul rând, victimele mass-mediei, alpropriului lor bun simþ, dar mai ales alnaþionalismului ce bântuia România. Cei careatunci pãreau perdanþii în confruntarea cuvulgarizatorii trecutului ºi-au vãzut liniºtiþi depreocupãri – poate unii nu fãrã traume interioare,Sorin Mitu devenind mult mai cunoscut în afaragraniþelor prin suita lui de cãrþi publicate încâteva limbi de circulaþie ºi edituri de renume,Ovidiu Pecican, tipãrind încã un metru liniar devolume pe care, personal, le apreciez în moddeosebit, umanizând o epocã pe care mulþi o mainumesc încã „ev mediu”, iar Virgiliu Þârãupublicând nu demult un impresionant tomintitulat Alegeri fãrã opþiune. Primele scrutinuriparlamentare din Centrul ºi Estul Europei dupãcel de-al doilea rãzboi mondial (Cluj, Ed. Eikon,2005, 600 p.), unicul în istoriografia românã prindimensiunea lui comparatistã ºi interpretativã.

Aºadar, este explicabilã curiozitatea de a vedeacum blamatul de atunci (din 1999), Liviu C.Þârãu, se încumetã sã recidiveze într-un subiectatât de complex, delicat, saturat de stereotipii ºicare pãrea mai curând apanajul istoriografiiloroccidentale. Iar efortul a meritat!

Spun „efort”, pentru cã lucrarea oferitã acumde Liviu C. Þârãu cu adevãrat solicitã, nu doar

prin dimensiunea analizei, cât mai ales prinacribia travaliului. Anevoie îþi mai poþi imaginaacum oameni dispuºi sã reia subiecte de oasemenea facturã, în care doar bibliografia în sinear putea cuprinde câteva volume, iar în plus sãaibã nebunia de a mai crede cã arhivele – oricarear fi ele, româneºti, americane, britanice,franceze, sovietice – îi sunt accesibile mai multdecât lui J.L. Gaddis, R. Nisbet, M.P. Leffler, J.R.Maddox, Mihály Fülöp º.a. Dar el a reuºit ºi înStatele Unite, ºi în Marea Britanie, dar mai alesacolo unde doar românii au prea puþin acces: înArhivele Naþionale ale României.

Avem astfel la îndemânã, printr-un echilibratefort de analizã ºi sintezã, un cuprinzãtor volumce trateazã în fapt originile ºi evoluþia „rãzboiuluirece” pe fundalul antagonismului sovieto-american, iar în acest context se articuleazãprocesul de sovietizare a României, dar ºi alspaþiului central ºi sud-est european. Între aceºtiparametri sunt urmãrite o varietate de aspecte, dela viziunile strategice ale URSS ºi SUA, etapele ºimodalitãþile sovietizãrii, pânã la atitudinealiderilor români faþã de colosul rãsãritean, gradulde obedienþã, dar ºi limitele autonomiei, multinvocatã de prin anii ’60.

Este o analizã complexã, antrenant desfãºuratãde autor, cu multe dileme la care Liviu Þârãuoferã rãspunsuri ºi soluþii de interpretare, prinimplicarea actorilor de prim rang, dar ºi a celordin eºaloanele executive, care au lãsat de-a lungulvremii fragmente jurnaliere, pagini dememorialisticã, ori au elaborat rapoarte pentruuzul cancelariilor occidentale. De altfel, ar fi oimpietate – dar mai ales o imposibilitate – de aîncerca acum sã reducem la doar câteva rânduriproblematica volumului invocat acum. Carteatrebuie cititã, cu convingerea cã va constituipentru viitor un reper de prim rang înistoriografia tematicii abordate, anevoie de ocolitîn abordãrile ulteriore ce vor analiza instaurarea ºievoluþia comunismului din România. Pentru cãsubiectul este generos doar cu aceia înarmaþi curãbdare în investigaþie, care nu se bucurã degloriile dobândite prin rapide încropiriscriitoriceºti, au gustul lecturilor de calitate, darmai ales pasiune de a interoga arhivele. Este cazullui Liviu C. Þârãu!


66



comentarii

Tentaþiile „rãzboiului rece”Lucian Nastasã

Gilline Tran (Canada) Diplomã de onoare

77




C a ºi-n cazul precedentului, substanþa celuide-al doilea volum al Ninei Cassian, dinseria Memoria ca zestre, se situeazã între

doi poli. Unul cinic, altul, sã zicem, sentimental.Cinismul consistã în “credinþa” comunistã, care,depãºind anii de “ilegalitate” ai adolescenþei, încare, eventual, ar încãpea niscaiva scuze alecredulitãþii, n-ar putea fi înterpretatã decît ca oasumare responsabilã a unei teribile anomalii.Într-o tentativã de disculpare, poeta încearcã a seataºa ºirului de “personalitãþi marcante”, care,dupã ce au aderat o vreme la comunism, s-audespãrþit de acesta, înfãþiºate într-o carte intitulatãDumnezeu care a dat greº: Arthur Köstler,Ignazio Silone, Richard Wright, André Gide, LouisFischer, Stephen Spender. “E uimitor cît deasemãnãtoare sînt experienþele noastre, susþineNina Cassian, chiar dacã la decenii distanþã ºi pemeridiane diferite ºi pe raþiuni deosebite(intelectuale, de clasã etc.). E de asemeni uimitorcum ne-am despãrþit de acea “sectã”, de acel“cult”, pe mãsura unor cunoaºteri acumulatetreptat, a unei maturizãri mai rapide sau maiîncete… ”. Ni se pare ºi nouã, chiar dacã sub altunghi, “uimitor”! Întrucît autoarea noastrã a mersani îndelungaþi pe drumul “cultului” scelerat,rãstimp în care era cu neputinþã a nu-i constata,inclusiv în proximitate, impostura, dramaticulclivaj între promisiunea demagogicã ºi odioasarealitate. Nu era nevoie, în situaþia d-sale, de-o“cunoaºtere acumulatã treptat”, de-o “maturizare”pentru a-ºi da seama de ceea ce ºtia, simþea, trãiaorice om de bun-simþ din þarã, dupã 1944 ºi maicu seamã dupã 1947, cînd în calea puhoiuluicomunizãrii forþate n-a mai existat nici unobstacol. Iatã ce scria Gide, referindu-se doar ladomeniul culturii: “Cînd am ajuns în UniuneaSovieticã, publicul general încã nu rezolvasespinoasa problemã a “formalismului”. Amîncercat sã înþeleg ce înseamnã aceastã expresie ºisã descopãr cã operele acuzate de formalismaparþineau acelor artiºti care puneau accentul maimult pe formã decît pe conþinut. Trebuie, totuºi,sã adaug cã numai acel conþinut era luat înconsideraþie – de fapt, tolerat – care era “just” ºicã orice operã care nu þinea cont de aceastãdirecþie era socotitã “formalistã” (…). Cultura va fiîntotdeauna în pericol dacã critica nu va fi liberpracticatã. În Rusia, o operã care nu e pe liniaPartidului e condamnatã iar frumuseþea econsideratã o aberaþie burghezã”. Dar NinaCassian nu trebuia sã facã o cãlãtorie în UniuneaSovieticã, precum scriitorul francez, pentru aconºtientiza ceea ce se petrecea sub ochii sãi, înpropria-i þarã, cu atît mai vîrtos cu cît “organele”ideologice nu ezitau a-i face ºicane, adesea chiarsub pretextul aceluiaºi “formalism”! În chip realistse impune o unicã explicaþie. ªi anume aceea cãpoeta trecea, în perfectã cunoºtinþã de cauzã, dela “criza misticã”, de la iniþiala “adeziunenecondiþionatã” la o adaptare defel lipsitã deinteres, închidea ochii cu abilitate la ceea ce I-ar fiputut contraria nu doar condiþia de intelectual ciºi pur ºi simplu simþul moral elementar. Era unoportunism inclusiv în raport cu propria-iconºtiinþã, cãreia se sfia a-I oferi o dublurã falsã,indiscutabil din dorinþa tot mai impurã a unei“afirmãri” ºi a dobîndirii unor privilegii, delocneglijabile pînã-n anii crepusculari ai “epocii de

aur“. Cînd n-a mai rentat slujirea ideologiei,fireºte cã autoarea s-a “trezit”. Pînã atunci însã, peo perioadã de cîteva decenii bune, n-a încetat a seînvîrti într-un vesel carusel care asocia faptele“angajãrii” cu amuzamentul îngãduit uneiprotipendate (cãci sã reamintim cã, potrivitparadigmei sovietice, scriitorii, artiºtii, oamenii deºtiinþã alcãtuiau o categorie privilegiatã, o“pãturã” socialã între nomenclaturã ºi restulpopulaþiei, pînã cînd, degradîndu-se în fazaagonicã a naþional-comunismului, regimul le-apretins servicii… pe gratis; cum ar veni, o artã cutendinþã ºi, concomitent… gratuitã!).Consemnãrile privitoare la “viaþa intelectualã”, dealtminteri cu o alurã de “clandestinitate” (lecturadin anumiþi autori, exponenþi ai “putredei” culturi“burghezo-moºiereºti”, ºi, în sporitã mãsurã,întîlnirile cu ei – nu fusese oare subsemnatul datafarã din ºcoala de literaturã fiindcã îndrãznise a-iface o vizitã, la Mãrþiºor, lui Tudor Arghezi? –deveniserã nu mai puþin riscante decît era, înaintede 1944, colportarea textelor partidului interzis),alterneazã în mod pitoresc cu cele ale prestaþieipolitice nemijlocite: “Ieri am condus ºedinþagrupei de Partid. (…) Un mic chef la MihneaGheorghiu. (…) Lecturã cu Marin din Kafka. (…)Ieri am împlinit douãzeci ºi nouã de ani. Fãrãsãrbãtorire deocamdatã din cauzã cã tot ieriMihnea ºi Anda s-au cãsãtorit ºi au fãcut unchefuleþ la ei. (…) Situaþia la Uniune va rãmîneneschimbatã pînã la Congres. Aºa a hotãrît Ioºka.Ciudat … Dar nu sînt prea demoralizatã. (…) Amfost cooptatã în Comitet. (…) S-ar pãrea cã Monyo sã plece în Albania. Mi-o ia, cum s-ar zice,înainte. nu-i nimic. Mãcar el. (…) L-am revãzut peArghezi la o sãrbãtorire a Editurii Tineretului. Eîmbãtrînit dar m-a recunoscut”.

În ce ar consta polul pe care l-am numitsentimental, id est mai firesc, uman al scrierii? Înprimul rînd în relatarea vieþii erotice a autoarei,bogatã, chiar freneticã, însã – atenþie! – avînd cafundament nu o deschidere afectivã generoasã, cio structurã egoticã. Nina Cassian se confeseazãastfel: “E adevãrat, nu prea mai am elanuriafective faþã de nimeni (cu excepþia tatei ºi a luiAli) – ºi nici nu e rolul meu pe lume sã-i scald petoþi în devotament, cãldurã ºi atenþie”. ªi atunci?Pe de o parte, credem a putea desluºi aci osenzualitate anafectivã, o “dezangajare” moralã,de tip nimfoman, ce marcheazã pletoraexperienþelor din aceastã categorie, multiple,interferenþe ºi suprapuse într-un vîrtej alinfidelitãþilor, iar, pe de altã parte, avem impresiacã tocmai “angajarea” propagandisticã, mãcar peundeva frustrantã, ca orice oportunism ce seoglindeºte pe sine într-o instanþã acut cerebralã, afavorizat o “dezlãnþuire” compensatoare. E, separe, dincolo de propensiunile temperamentale,þîºnirea deviatã a unei presiuni nefireºti. Poetaconsiderã cã iubirile d-sale posedau totdeauna “oaurã de puritate” (ceea ce bãnuim cã n-ar fidispusã a pretinde cu privire la producþiile d-saleliterare!) Asistãm la un spectacol hetairic careîndeplineºte poate, funcþia unei reechilibrãri: “Îliubeam pe Ali, fierbinte ºi total. Mã umplea defericire”. Dar ºi: “Pe Kindy l-am pierdut definitiv.Ce de dezastre! Oare sã-l poatã înlocui FãnicãMangoianu?”. Dar ºi: “ A apãrut Adrian Hamzea,un bãiat frumos, blond cu ochi albaºtri, deºtept ºi

cultivat, nefericit, poate farsor, în orice caztulburãtor ºi care pretinde cã mã va iubi ºi seîngrozeºte de pe acum”. Dar ºi: “Lui L.B. îi voipurta întotdeauna un tip de recunoºtinþã ºi chiarde dragoste aparte pentru fantastica lui capacitatede a mã fi iubit ºi perceput”. Dar ºi: “În viaþamea s-a ivit Bruno. (…) Foarte prezent – Bruno.(…) dimineþile mã trezesc fãrã Bruno”. Altfel spus(de însãºi Nina Cassian), “sentimente de sezon”.Pentru ca lucrurile sã n-aibã un aspect linear(“inteligenþa” poetei, pe care aceasta nu uitã a omenþiona mereu, se pune pe lucru), intervinmeandrele unor dubii, contrarietãþi, tensiunileunei dialectici amoroase (contrapondere a celeimarxist-leniniste!): “Mã intereseazã Mihai, sîntataºatã de el, deºi e slab, foarte slab, complexat,stîngaci, deºi mi-aº fi dorit atît de mult sã dau deun om puternic ºi chiar dominator de la care sãînvãþ ºi altfel decît “intelectual”. Sigur, îmi faceplãcere cã mi-a spus: “batã-te Dumnezeu, Nina, teiubesc”, dar frica, viaþa marginalã, toate tarele luivizibile ºi, aº zice, sonore, atrag asupra noastrãtot felul de nenorociri. Sentimentele mele devingreoaie ºi jenante”. Sau: “Uneori gîndesc cã mãport iresponsabil faþã de L. al cãrui ataºament iaastfel de proporþii (ºi cu participarea mea)”. Sau:“Îmi amintesc de sãptãmîna încîntatã – laSemaine Sainte – petrecutã cu Miro, atunci cîndse pãrea cã nimic nu ne poate clinti alianþa ºicînd “multilateralitatea” mea îl “ameþea” (îlobosea, probabil, se depãrta de mine lent, în mai,iunie, aproape cã n-am mai fost împreunã). Iareu, în orbirea mea sau în nonºalanþa mea sau înîncrederea necontrolatã pe care o trãiam cubucurie, nedîndu-mi seama, într-o deplinã lipsã devigilenþã, de catastrofa posibilã – decît o clipã!”.Ni se atrage atenþia, nu fãrã cochetãrie, asupraîmprejurãrii cã poeta nu “pãrãseºte”, ci, cueleganþã, aºteaptã sã fie pãrãsitã: “Cu puþineexcepþii (Jany Colin, A.D., poate alþii mai puþinsemnificativi), am aºteptat ca ei sã mã“pãrãseascã”. Chiar în cazul spectaculosului L.D.,dar, mai ales, în cazul lui Marin sau al luiSlavomir, eu n-am plecat pînã n-au apucat ei sãplece”. Iar concluzia e de-o paradoxalã inocenþã adezamãgirii: “Am plãtit pentru dezinvoltura mea,pentru ceea ce am primit ºi am dat, pentruextazul resimþit – dar oare ce speram?! De vremece eu eram cãsãtoritã ºi în dregoste cu iubitulmeu Ali”. Într-adevãr toate acuplãrile menþionate(precum, cutezãm a adãuga, ºi altele pe care lecunoaºtem din mãrturisirea partenerilorocazionali, netrecute în analele “zestrei”!) au avutloc pe fundalul acestei iubiri conjugale, absorbiteîntr-însa ca un burete ori – cine ºtie? –reprezentînd dejecþiile, “purificãrile” ei ceînsumau un numãr impresionant de “acte”…lustrale.

Dar sã mai observãm ceva. Dacã erosulexuberant al Ninei Cassian poate semnifica omiºcare de contrabalansare a onerosului artificiupropagandistic, a ipostazei ideologice antivitale,acesta se întoarce la un moment dat cu 180 degrade spre a cuprinde chiar factorul oprimãrii,izvorul frustrãrii mai mult ori mai puþin secretechiar faþã de subiectul auctorial. Poeta se aratãîndrãgostitã de partid. Þinînd seama de mãrturiad-sale cã avem a face cu o “crizã misticã” sau cuun “cult” sinucigaº, ne gîndim la acele femeiultrapioase, de felul Sfintei Tereza de Avilla, care-liubeau pe Cristos. Momentele în care se producdefecþiuni în raporturile scriitoarei cu fiinþa

telecarnet

Eros cu delicatese de partidGheorghe Grigurcu


88



partidului i se par catastrofale: “Noua loviturã demãciucã. Joi, la alegerile pentru BiroulOrganizaþiei de Bazã, am fost propusã ºi susþinutãcu cãldurã (datoritã “atitudinii mele curajoase”),dar secretarul Comitetului Orãºenesc, ªtefanCruceru, s-a ridicat declarînd cã are obiecþii lacandidatura mea din cauza “manifestãrilor” mele“din ultimul timp”. Stupoare la mine ºi la cei dinsalã. I se cer explicaþii. Zice: “Nu discutãm acum,voi discuta cu alt prilej”. Sideratã, nu reuºesc sãspun nici un cuvînt“. Ca ºi: “ Un nor de stronþiupluteºte asupra mea. Ce urmeazã? Sã mã excludãdin Partid? Pentru ce? Pentru ce vinã imaginarã ºiinventatã? Cu moralul scãzut, am hotãrît sã plecpentru douã luni la Sinaia”. Tribulaþiile de partiddor la fel ori poate mai mult decît cele ale iubiriitrãdate. “Misticismul” deturnat al Ninei Cassian,altoit pe trunchiul hetairismului d-sale funciar, l-aconstituit aceastã pasionalã abordare a partidului.E aici o îndoitã substituþie: amanþilor le ia locul(intermitent!) partidul, iar acesta joacã rolulreligiei abhorate. Oricum, o performanþã!

Nu putem a nu ne opri la încã un aspectinteresant al cãrþii de care ne ocupãm: raporturile“trilateralei” Nina Cassian-Marin Preda-AuroraCornu. Declarat drept una din iubirile“importante“ale poetei, autorul Moromeþilor esupus unei analize din imediata apropiere, scrutatde un ochi care i-a sesizat fãrã greº “adîncimile”firii mobile, contradictorii, torturate, deinadaptabil eºuat, ºi el, în compromis: “În Marin,coexistau sublimul ºi josnicia, puritatea ºisordidul, forþa ºi neputinþa, cu demarcaþii mai

nete decît am cunoscut la alþii. (…) Meschinãrie,ciudã sterilã, parvenitism – au ieºit din Marin caniºte paianjeni ºi au început sã-I circule prinviaþã“. În existenþa lui s-a ivit “turburãtor defrumoasa” nimfã Aurora Cornu (am avut prilejula o contempla ºi noi, la Casa Scriitorilor, în zilelemaximei sale înfloriri, în 1954). Meritã a-ireproduce porteretul în aqua forte ce i-l consacrãemula sa. Inclementã în impulsurile-i incisive,imaginea are cu toate acestea o densitatematerialã, o carnaþie romanescã: “Aurora Cornu eo fatã înaltã, brunã, turburãtor de frumoasã, cucearcãne viorii sub ochii irezistibili, cu membrelungi, dolente, personalitate fizicã insinuantã, cuo anumitã morgã, cu un anumit mister, paralel cudetalii proaspete, fruste (roºeºte foarte uºor), cu osimplitate afectatã alteori. La prima vedere, tesolicitã prin ceea ce pare a fi extrema eisensibilitate, candoarea ºi un gen de grosolãnie nulipsitã de spirit care te face sã-i acorzi credit.Curînd, prezenþa ei se precizeazã, devine vorace ºiameninþãtoare. Are un rîs cu dinþi mãrunþi ºigingii aparente care, foarte rar, reuºeºte sã parã ogaroafã albã, proaspãtã în ovalul umbros al feþei,dar, mult mai des, aminteºte de indiscreþia avidãa unei rozãtoare uriaºã. La fatala ei frumuseþe deplantã mare ºi grea, se adaugã un creier atent,mimetic ºi o undã de talent poetic bine hrãnit cuambiþii. Orgoliul uriaº (“douã genii nu încap într-o casã”, obiºnuia sã spunã), acut, egolatrietiranicã. Dar peste toate astea farmec, farmeculunei distincþii vestimentare suprapuse pe gesturineeducate, farmec ºi, poate, fascinaþie: fascinaþiarãutãþii!” Autorul Vieþii ca o pradã s-ar fi doveditpentru Aurora “o pradã uºoarã”. Nescutit de

slãbiciuni, nefericit, ambiþios, romancierul oatrãgea totuºi prin “promisiunea unei intrãritriumfale în societate ºi în cadrele unei vieþiînlesnite”.

Cîtã iubire realã i-ar fi putut purta rãmîne unfactor incognoscibil. Ea l-ar fi preferat pe PetruDumitriu, etalon al succesului din perioada închestiune, “bãrbat superb ºi scriitor tot atît demare, dezinvolt, puternic, erudit, aristocrat,cunoscãtor de limbi strãine ºi om de lume”.Travaliul aplicat asupra naturii psihice a lui Predas-ar fi dovedit nefast. Aurora i-ar fi stimulat osumã de trãsãturi negative, împingîndu-l pe acestom “slab”, “nehotãrît”, “bîntuit de spaime” înlupta pentru cucerirea unei supremaþiiconjuncturale, ca ºi, inevitabilã consecinþã, însfera unor “minore dispute mondeno-literare”:“Dar, vai, Marin n-a corespuns. S-a îmbolnãvit deconcurenþã, invidie, neîncredere, lehamite,neputinþã ºi cred cã s-a îmbolnãvit mai cu seamãpentru cã a pierdut din greutatea lui specificãpuritatea, liniºtea gravã a creaþiei, ordinea pe care,cînd l-am cunoscut, ºi-o impunea”. Epilogul nuera greu de prevãzut. “Vãzîndu-ºi partenerul deaºternut ºi de afaceri cam prãpãdit, riscînd ºi peviitor astfel de eclipse, vãzînd, pe de altã parte, cãMarin scrie greu ºi rar ºi cã nici beneficiile bãneºtinu sunt considerabile”, splendida Aurora adivorþat

Dar oare Nina Cassian, vãzîndu-ºi la rîndu-i,de la un timp istoric, partenerul “cam prãpãdit”,predispus la “eclipse”, nemaifiind în stare a-iasigura beneficii bãneºti notabile, n-a divorþat deprincipalul d-sale partener, partidul?

UUna din preocupãrile societãþii noastre,dupã decembrie 1989, a fost redobîndireapropriei identitãþi, prin analiza ºi con-

damnarea mãcar moralã a regimurilor dictatoriale.Mult invocatul proces al comunismului nu s-aînfãptuit concret, în sfera politicã sau juridicã,deoarece la guvernarea þãrii parvenise garnitura adoua de nomenclaturiºti. Fruntaºii ceauºismuluinu s-au recules în anii ‘90 prea îndelung dupãgratii. Dar nimeni n-a mai avut autoritatea sãîmpiedice discuþiile din presa liberã. Cîþiva intelec-tuali angajaþi ºi-au fãcut un program dindezvãluirea abuzurilor ºi a crimelor comise în tre-cutul apropiat.

Au apãrut însã diverse reacþii la eforturileanaliºtilor de a-ºi recuceri spaþiul public. Dacãpumnul ºi palma nu mai puteau fi vîrîte ºirãsucite în gura care rostea adevãrul, afirmaþiiletrebuiau mãcar rãstãlmãcite. Argumentele trebuiaumãcar diluate. Diferite grupuri de interese s-auprecipitat sã relativizeze dorinþa de transparenþã.Foºtii ºefi comuniºti au acceptat cu greu sã li sespunã verde-n faþã cã ne-au condus la dezastru.Ideologul Dumitru Popescu (zis ºi “Dumnezeu”) acoborît în arenã, la jumãtatea anilor ‘90, pentru acondamna… “Realismul socialist” anticomunist.Fostul scriitor al discursurilor lui Ceauºescu venea

sã ne explice cã toþi cei care nu acceptãm cu blîn-deþe efectele criminale ale trecutului dictatorialsîntem lipsiþi de spirit democratic. Neo-stalinistulîºi acuza obraznic victimele de stalinism.

Altã grupare dilematicã, pescuitoare în ape tul-buri, s-a simþit datoare sã conturbe apoi analizatrecutului comunist. Alde Mircea Iorgulescu sauAndrei Pleºu au scos din dulap recuzita de zilemari: relativizarea savantã, bãºcãlia rafinatã, sofis-mul manierat. Cînd adevãrul e incomod, el tre-buie persiflat. Ni se povestea aºadar de sus despre“umorile acre ale noilor activiºti, care se afereazãspectral [sic!] pe «tãrîmul» culturii ºi artelor. […]La orizont îºi face din nou apariþia un conceptclasic al propagandei culturale de tip stalinist:vinovãþia. Nu existã scriitori buni ºi proºti, talen-taþi ºi netalentaþi. Existã scriitori juºti ºi nejuºti.Nu existã cãrþi reuºite ºi cãrþi ratate. Existã cãrþipericuloase ºi cãrþi recomandabile”. Iatã cumînsãºi baza eticã a discuþiei era retezatã, înnumele “nobilei inutilitãþi” a esteticii evanescente.Ciudat ºir de sofisme prin care frumosul era invi-tat sã-i dea în cap adevãrului! De parcã propagan-diºtii comuniºti pãcãtuiserã prin lipsã de gustestetic, ºi nu prin neadevãr etic. De parcã minciu-na trebuia combãtutã fiindcã era inelegantã, ºi nupentru chiar faptul cã era minciunã. De parcã

adversarii comunismului puteau cumva sã fiecomparaþi cu… tipologia stalinistã.

Dupã douã ºarje mincinoase pe acest subiect –dinspre foºtii comuniºti care-ºi apãrau pielea ºidinspre dilematicii care-ºi vînau ascensiuneasocialã –, am sperat cã vom fi scutiþi de noi antre-namente de echilibristicã. Iatã cã nu e tocmai aºa.Un reprezentant gãlãgios al tinerei generaþii îºicautã cu insistenþã discreditul. Ciprian ªiulea vinesã ne spunã poveºti din Bucureºti ºi sã atace subochii noºtri Anticomunismul (vezi Observator cul-tural, nr. 281-282/aug. 2005). “În România, anti-comunismul pare sã reuºeascã performanþa de a fio pãcãlealã aproape la fel de sinistrã ca ºi comu-nismul însuºi”, ne declarã cu aplomb temerarulsofist. Cu o prestidigitaþie de zile ploioase,valenþa profund eticã a dezbaterii este escamo-tatã: victima ºi cãlãul se pomenesc pe aceeaºitreaptã. Cancerul ºi lupta împotriva canceruluisînt în ochii opinionistului nostru întîmplãri la felde amuzante. Junele dã furtunos cu bota-n baltãatunci cînd vorbeºte despre “pãcãleala sinistrã” acomunismului ºi a anticomunismului, probabilfãrã a cunoaºte sutele de mãrturii tragice despreGulag (inclusiv acelea legate de experimentulPiteºti). Cu aºa o “pãcãlealã”, dacã i-ar fi cãzutvictimã, Ciprian ªiuleaar fi rãmas fãrã zîmbet pebuze.

Dar nu gîndirea logicã reprezintã punctul forteal comentatorului. Aflãm cu mirare de la el cã“din 1990 ºi pînã astãzi, România oferã specta-colul grotesc al unei «societãþi civile» predominantºi violent anticomuniste, într-o þarã în caredepãºirea comunismului s-a fãcut ºi se face nu

Lupta împotriva anticomunismului?!

Laszlo Alexandru

sare-n ochi

99




numai cu imensã greutate, dar aproape dingreºealã”. Sublimã incoerenþã! Numai creierul luiC. ªiuleapoate sã deplîngã, pe de-o parte, faptulcã depãºirea comunismului se face cu greutate, iarpe de altã parte sã persifleze eforturile pe caresocietatea civilã le depune în direcþia depãºiriicomunismului. E ca ºi cum îl îndemni pe omulbolnav sã se însãnãtoºeascã, dar îl iei la palme pemedicul care îi vine la cãpãtîi. Curat… “spectacolgrotesc”.

“Anticomuniºtii noºtri aveau datoria sã ela-boreze un proiect politic de democratizare aRomâniei” – îi admonesteazã de undeva (foartede sus) nervosul povestitor pe puþinii intelectualimilitanþi de azi. Ei da, trecutul sunã bine. Numaicã viziunea autorului e flagrant reductivã ºi falsifi-catoare. Tot aºa cum comunismul n-a fost numaiun simplu proiect politic, nici anticomunismul nuse poate reduce doar la atît. Acþiunea antitotali-tarã îmbracã în mod simultan parametri civici,morali, sociali, artistici, mentali, comportamentalietc. Activitatea anticomunistã reprezintã unfenomen mult mai complex decît o simplãmiºcare politicã. Eseistul reduce polimorfismulmaladiei, dupã care persifleazã cu suficienþã efor-turile de depãºire a ei.

Dar nu e deloc lipsit de sens sã ne întrebãmunde se plaseazã Ciprian ªiulea în toatã aceastãdezbatere? Dacã este el însuºi anticomunist, atuncireproºul (cã n-a elaborat un proiect politic valid) îlpoate formula chiar la sine acasã, în faþa oglinzii.Inutil sã mai oboseascã paginile unei reviste cen-trale. Dacã însã nu e – cãci incoerenþa sa ideaticãºi identitarã nu ne ajutã s-o pricepem –, atuncimãcar s-o spunã rãspicat, sã-l cunoaºtem ºi noi. Înorice caz, mã întreb ºi îl întreb: a fi anti-antico-munist echivaleazã cumva (prin negarea negaþiei)cu a fi comunist?

“La noi însã – continuã imperturbabil cãlcã-torul în strãchini – unii dintre cei mai aprigi anti-comuniºti, precum Ana Blandiana, GabrielLiiceanu, Octavian Paler, Emil Constantinescu sauGheorghe Ciuhandu, nu provin din rînduriledisidenþilor reali, anticomunismul lor fiind foarteproaspãt. De aceea anticomunismul este înRomânia o pãcãlealã sinistrã, pentru cã el a sãritîn cîteva zile de la cvasiinexistenþã la o amploarecosmicã.” De parcã opiniile jugulate de cenzuracomunistã nu mai pot fi exprimate nici mãcardupã cãderea acesteia. De parcã atitudinile civiceºi etice au azi drept de cuvînt doar cu aprobarede la Ciprian ªiulea. De parcã numai disidenþiireali, dinainte de 1989, se bucurã de autorizaþiaexclusivã de a fi anticomuniºti. Ce neghioabã pre-tenþie ca legile prohibitive ale dictaturii sã se per-petueze ºi în condiþiile democraþiei! ªi cegrosolanã aberaþie de a interzice dreptul larãzgîndire!

Ceea ce pînã aici pãrea o simplã bizarerie teo-reticã se reveleazã a fi, dupã cum ne dãm seamadeja tot mai limpede, o rãsunãtoare dovadã deautism social-politic. Analistul îºi face impresia –ºi ar vrea sã ne convingã ºi pe noi – cã înRomânia “discursul anticomunist ca atare adevenit anacronic încã din momentul în carecomunismul a cãzut ca regim politic, partidul ºiideologia lui evaporîndu-se la fel de brusc”. Pentrueseistul halucinat, reminiscenþele comuniste pecare noi toþi le suportãm gîfîind, de-a lungul aces-tei tranziþii interminabile cãtre democraþie, sînt,ele, pur ºi simplu inexistente. Ce om fericit!Asemeni daltonistului, Ciprian ªiulea nu se maiistoveºte sã facã distincþia între culori.

“Fiind clar cã nu mai existã comunism, a fostgãsit neocomunismul ca obiect pe care sã seexercite virtuþile civice neconsumate înainte de1989, deºi e evident cã un neocomunism propriu-zis nu a existat în timpul tranziþiei” – continuã cunoutãþile uluitoare prestidigitatorul nostru decartier. Inexistenþa neocomunismului, dupã 1989,reprezintã o minciunã la fel de flagrantã ca ºievaporarea instantanee a comunismului, cu ocaziarevoluþiei. E surprinzãtor cum cineva are convin-gerea cã e suficient sã proclame cu voce tare abe-raþia, pentru ca ea sã devinã peste noapte plauzi-bilã. Virtuþile civice biciuite aici cu suspectãindignare exprimã de fapt miºcãrile spontane alesocietãþii civile. Ele n-au fost fabricate la comandãºi nu s-ar fi putut menþine decît în prezenþa obiec-tului lor de activitate, adicã numai întrucît viaþasocialã le-a recunoscut necesitatea. Mai pe ºleauvorbind, nu ar fi apãrut miºcãrile anticomuniste,în lipsa remanenþelor comuniste înseºi. Funcþiacreeazã organul.

Realitãþile paralele construite de Ciprian ªiuleazburdã nestingherite pe paginã, în dispreþuloricãrei logici.“Faptul cã foºti nomenclaturiºti ºisecuriºti au continuat sã domine România nu esteun simptom al neocomunismului, ci al prãbuºiriigenerale a societãþii ºi, mai departe, al lipsei unorstructuri instituþionale, morale, economice capa-bile sã susþinã o practicã politicã mãcar vag demo-craticã, mãcar vag civilizatã.” Ne frecãm la ochi ºiîncercãm, prin eforturi disproporþionate, sã recom-punem piesã cu piesã elementele unui universmental halucinatoriu. Va sã zicã în România n-aexistat neocomunism, deºi nomenclaturiºtii aucontinuat, folosind vechile nãravuri, sã domineþara ºi dupã 1989. N-au existat structuri insti-tuþionale mãcar vag democratice, mãcar vag civi-lizate, dar membrii societãþii civile care tocmai îndirecþia aceasta s-au cãznit sînt acum trataþi cudispreþ de imberbul scriitor. Înþeleagã cine poate!

Ciprian ªiulea refuzã sã ia act de polimorfis-mul manifestãrilor democratice ºi se repede cupumnul sã înghesuie ansamblul formelor deexpresie sub o umbrelã unicã: politica.

Anticomunismul ar fi neavenit, întrucît n-a reuºitsã monopolizeze realitatea. Intelectualii români arfi trebuit, dupã decembrie 1989, sã producã“«integrare» nu ca un eufemism la asistenþasocialã, ci pur ºi simplu ca unificare într-un singursistem funcþional a tuturor enclavelor ºi cir-cuitelor paralele sau «gri» din societate”. Am maiauzit de cineva, în trecutul nostru recent, care lepretindea “tutulor” sã stea strîns uniþi în jurulcelui mai iubit fiu, dar acum se odihneºte înGhencea Militari.

Discursul totalitar al lui Ciprian ªiulea devineînsã indigest ºi scandalos prin nemãsurata sa aro-ganþã. Trebuie sã cloceºti o imensã nesimþire per-sonalã pentru ca, deºi contemporan cusupravieþuitorii comunismului ºi avînd posibili-tatea sã le cunoºti rãnile profunde, sã vorbeºtitotuºi cu suficienþã despre “demagogia anticomu-nistã”. A scrie fãrã ezitare: “Ceea ce face din anti-comunismul ºi comunismul româneºti fenomeneesenþial identice este demagogia”, înseamnã adepãºi înfumurat orice limitã a minimei decenþe.

Existã un teritoriu al gîndirii unde negociereanu-ºi mai are nici locul, nici rostul: acolo unde încauzã se aflã vieþile sacrificate ale milioanelor deoameni. Negarea Holocaustului ºi a numãruluiuriaº de victime pe care le-a produs aceastã cata-strofã mondialã este deja pedepsitã cuînchisoarea, iar fanteziile negaþioniºtilor se izbesc,pe bunã dreptate, de retorsiunile administrative.Crima rãmîne însã la fel de monstruoasã ºi decealaltã parte a baricadei. În mod simetric sîntconvins cã se impune o lege asprã, care sã-isancþioneze cu privarea de libertate (inclusiv delibertatea cuvîntului) pe negaþioniºtii ºi persifla-torii Gulagului.

Atunci cînd aceastã lege va fi promulgatã,obrãzniciile anti-anticomuniste ale lui Ciprianªiulea vor trebui dezgropate de la naftalinã.Pentru a fi pedepsite.

Masaharu Seki (Japonia) Diplomã de onoare


1100



AAm promis numãrul trecut o analizãstatisticã ºi vag-sociologicã a listei depremiaþi Nobel pentru literaturã, în

funcþie de rase, continente, naþiuni, vârste,notorietate ºi convingeri politice ale scriitorilor.Desigur, o astfel de analizã e mult preacomplicatã, mai ales pentru ultimele douã criterii,care ar comporta o lungã discuþie, cu adevãratinterminabilã. Scopul propus mi-a luat mai multtimp decât mi-am imaginat ºi nu sunt prea sigurnici dacã a meritat efortul. Sã nu uitãm scopul: osimplã curiozitate asupra tabloului de valori carerezultã din listã ºi asupra distribuþiei luigeografice. De asemenea, în funcþie de rezultat,adicã în funcþie de „cantitãþi” (ar fi trebuit sãlucrez în procente, dar am preferat ierarhizãrilenumerice), putem face un portret-robot alpremiatului Nobel pentru literaturã (în sensul de„cine l-a luat mai frecvent, din ce categorie”?) ºiputem risca previziuni de principiu (încotro vamerge premiul în anii urmãtori). Ne întrebãm,desigur, cât timp se menþine o anumitã logicã aatribuirii premiului; cu alte cuvinte, cât timp semenþin cam aceleaºi criterii? Kjell Espmark,actualul preºedinte al Comitetului Nobel pentruliteraturã (cu o vechime considerabilã, e din 1988în aceastã posturã de decizie ºi coordonare aselecþiilor), apreciazã, în volumul sãu Premiulpentru literaturã. Un secol cu Nobel (EdituraInstitutului Cultural Român, 2003), cã se potindividualiza perioade de 10-15 ani, în carepremiul se acordã aproximativ dupã aceleaºicriterii, în funcþie de stabilitatea membrilor înjuriu. Am arãtat în numãrul trecut cã din 1984 neaflãm în epoca rãspândirii globale a premiului,dupã cum o calificã autorul cãrþii menþionate.

NNoobbeelluull ppee ccoonnttiinneennttee,, nnaaþþiiuunnii ººiivvâârrssttee

Precizez cã analiza mea se bazeazã pe întregintervalul 1901-2004, când premiul a fost atribuitde 97 de ori (o eventualã analizã procentualã artrebui sã porneascã de la aceastã realitate).Nobelul pentru literaturã nu s-a acordat în anii1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, 1943 – deciîn ºapte ani, iar pentru aceºti ani nu s-a acordataltã datã în compensaþie. Pe de altã parte, depatru ori s-a atribuit aºa-zisul premiu împãrþit,adicã pentru doi scriitori, valoarea lui fiindînjumãtãþitã: în 1904 (un francez ºi un spaniol),1917 (doi danezi), 1966 (un israelian ºi oscriitoare germanã naturalizatã în Suedia) ºi 1974(doi suedezi). Din acest motiv, al premiuluiîmpãrþit, va apãrea în câteva locuri, fracþiunea de0,5. Sã dãm cuvântul cifrelor.

Pe continente ºi þãri, premiul Nobel a fostdistribuit pânã în 2004 inclusiv, astfel:

EUROPA, total premii: 69,5, din care, pe þãri(ierarhic, în ordinea numãrului de premii):

Franþa: 11,5; Marea Britanie: 8; Germania: 7,5;Italia: 6; Suedia: 5; Spania: 4,5; Uniunea Sovieticã:

4; Norvegia, Polonia ºi Irlanda: câte 3;Danemarca, Elveþia ºi Grecia: câte 2; numai unpremiu au obþinut: Belgia, Finlanda, Islanda,Iugoslavia, Cehoslovacia, Portugalia, Ungaria ºiAustria.

STATELE UUNITE AALE AAMERICII, totalpremii: 11.

AMERICA CCENTRALÃ ªªI AAMERICA DDESUD, total premii: 5, din care: Chile: 2 (în 1945ºi 1971), iar Guatemala (în 1967), Columbia (în1982) ºi Mexic (în 1990), câte unul.

ASIA, total premii: 4,5 (dacã socotim aici ºiIsraelul), adicã: Japonia : 2 (în 1968 – YasunariKawabata ºi în 1994 – Kenzaburo Oe); India: 1(Rabindranath Tagore în 1913); Israel: 0,5 (în1966, Samuel Agnon, premiu împãrþit cu NellySachs) ºi China: 1 (în 2000, prin Gao Xingjian,stabilit în Franþa). De fapt scriitorii evrei, au luatmult mai multe premii, dar pentru apartenenþalor la alte literaturi.

AFRICA, total premii: 4, din care, pentruNigeria: 1 (în 1986); Egipt: 1 (în 1988), Africa deSud: 2 (în 1991, o scriitoare albã, ºi 2003, unscriitor alb).

INSULE SSAU SSTATE EEXOTICE: 2 premii,adicã 1 premiu pentru Santa Lucia, în 1992, ºiunul pentru Trinidad-Tobago, în 2001.

AUSTRALIA: 1 premiu (în 1973, PatrickWithe, astãzi complet uitat, cel puþin în zonaeuropeanã).

Ierarhia pe continente am evidenþiat-o, prinordinea de mai sus. În ierarhia pe naþiuni intervincâteva modificãri, dacã introducem în ierarhiaeuropeanã dupã Franþa, cu 11,5 premii, StateleUnite cu 11 premii, apoi vin Marea Britanie, cu 8,ºi Germania, cu 7,5 ºi aºa mai departe, celelalteþãri europene. Predominanþa occidentalã ecategoricã, dacã acordãm Occidentului sensul larg,cuprinzând ºi Statele Unite. Toatã Europa ºi SUAadunã împreunã 80,5 premii, din totalul de 97.Premiile europene pot fi împãrþite pe trei zonedistincte: 1. Occidentul european (fãrã þãrilescandinave): 48,5 (distribuþia pe þãri se poateurmãri în bilanþul de mai sus); 2. Þãrilescandinave: 11 premii, din care 10 atribuite pânãîn 1951, iar de atunci încoace numai unul: 5 –Suedia, 3 – Norvegia, 2 – Danemarca ºi 1 -Finlanda; 3. Þãrile din Est (foste comuniste): 10premii (4 - Uniunea Sovieticã, 3 – Polonia, câteunul Iugoslavia, Cehoslovacia ºi Ungaria). Scoruldintre Vest (socotind ºi Scandinavia) ºi Est înEuropa este de 59,5 la 10. Raportul dintreOccident (Europa occidentalã plus SUA) ºi restullumii e de 80,5 la 16,5 premii. Sã remarcãm lacapitolul analizei pe naþiuni cã existã un singurarab premiat, egipteanul Naguib Mahfouz, în1988. Cât despre Salman Rushdie el nu cred cã vafi premiat niciodatã din motivul corectitudiniipolitice sau pentru a nu-i consacra sfidareareligioasã din Versetele satanice, sfidare care aderanjat lumea musulmanã. Cum Israelul aobþinut numai o jumãtate de premiu în 1966,

începând din 2005, în anii urmãtori, Amos Oz vaurca printre marii favoriþi.

O analizã mai delicatã e pe rase. Pe listã existã4 asiatici propriu-ziºi (2 japonezi, un indian ºi unchinez), doar 2 scriitori de culoare (nigerianulWole Soyinka, premiat în 1986, ºi scriitoareaamericanã Toni Morisson, premiatã în 1993),restul sunt albi. Aparþin unor culturi exotice ºiprobabil unui amestec de rase ºi alþi scriitori(puþini), pe care mi-e greu sã-i clasific, cum esteDerek Walcott (premiat în 1992) din Santa Lucia,ºi V.S. Naipaul (premiat în 2001), din Trinidad-Tobago. A sperat multã vreme degeaba poetulsenegalez de culoare Léopold Sédar Senghor laobþinerea premiului Nobel, dar avea o marepiedicã: aceea de a fi fãcut politicã oficialã destat, a fost chiar prim-ministru. Or, premiulNobel nu se acordã celor care s-au implicat înpoliticã la vârf. Existã o singurã mare excepþie:Churchill!

Deci, revenind la problema proporþiilor dintrerase, putem observa cu uºurinþã, recuperãrile lacategoriile scriitori negri, arabi, africani (fie ºialbi), asiatici, scriitori din state minuscule, care s-au fãcut în ultimii douãzeci de ani, adicã tocmaicei definiþi de Kjell Espmark anii rãspândiriiglobale a premiului Nobel pentru literaturã.Politica punerii în valoare a marginalilor eevidentã. Trebuie sã privim aceºti ultimi 20 de aniai premiului Nobel pentru literaturã, dacã vremsã-i judecãm adecvat, ca exemplu de politicãpostmodernã a valorilor, în favoarea marginalilor.E un simptom major al actualitãþii culturaleuniversale.

O analizã pe diferenþierea între scriitori ºiscriitoare îºi are ºi ea mica ei relevanþã. De-alungul celor peste o sutã de ani de premiu Nobel,au fost premiate 10 scriitoare: în 1909, suedezaSelma Lagerlöf; în 1926, italianca Grazia Deledda;în 1928, norvegiana Sigrid Undset; în 1938,scriitoarea americanã Pearl Buck, cãzutã înanonimat; în 1945, chiliana Gabriela Mistral; în1966, Nelly Sachs, scriitoare germanã stabilitã înSuedia; în 1991, scriitoarea albã Nadine Gordimer,din Africa de Sud; în 1993, scriitoarea de culoareToni Morisson, din Statele Unite; în 1996,poloneza Wislawa Szymborska ºi, în sfârºit, în2004, scriitoarea austriacã Elfriede Jelinek, ceamai libertinã în subiecte ºi în limbaj dintre toþipremiaþii Nobel pentru literaturã. Deci scorul ar fide 10 scriitoare la 87 de scriitori premiaþi.Probabil cã în viitor se gândeºte ºi aici orecuperare a diferenþei. În ultimii 15 ani (1991-2004) au fost premiate 4 scriitoare, princomparaþie cu 6 scriitoare premiate într-uninterval de ºase ori mai mare, din 1901 pânã în1990.

O investigaþie mai dificilã (pentru cã necesitãun timp de lucru mai îndelungat) e aceea privindvârsta scriitorilor în momentul acordãriipremiului. Cei care au avut pânã la 55 de anisunt puþini, iar cei sub 50 de ani ºi mai puþini.Iatã câteva exemple ºi curiozitãþi. Cei mai tineripremiaþi Nobel pentru literaturã, la 44 de ani, aufost englezul Rudyard Kipling (premiat în 1907) ºifrancezul Albert Camus (premiat în 1957). La 45de ani a fost premiat americanul Sinclair Lewis(în 1930), la 46 scriitoarele Sigrid Undset (în1928) ºi Pearl Buck (în 1938); la 48, elveþianul

Portretul-robot al premiatuluiNobel pentru literaturã

Ion Simuþ

simptome

1111




Carl Spitteler (în 1920) ºi americanul EugeneO´Neill (în 1936); la 49, Romain Rolland (în1915) ºi Maurice Maeterlinck (în 1911); la 50,Gerhart Hauptmann (în 1912); la 52, Al.Soljeniþîn (în 1970); la 52, Tagore (în 1913); la 54,Thomas Mann (în 1929); la 53, Grazia Deledda(în 1926). Am gãsit 14 scriitori (din 97) care auavut sub 55 de ani în momentul acordãriipremiului Nobel. Cei mai mulþi scriitori sub 55de ani au fost premiaþi în primele decenii dinsecolul XX. Mai aproape de noi, cel mai tânãrpremiat Nobel a fost Gabriel Garcia Marquez,care avea 54 de ani în 1982, când i-a fost atribuitpremiul Nobel. Tendinþa evidentã a devenit capremiul sã se acorde unor scriitori din ce în cemai bãtrâni, pentru a nu se compromite ºi a nucompromite premiul Nobel prin eventuale opþiunipolitice (de dreapta) sau chiar prin orice fel deimplicare politicã de stat, dupã acordareapremiului Nobel. Cazul cel mai compromiþãtordin istoria premiului Nobel a fost alnorvegianului Knut Hamsun, premiat în 1920, lavârsta de 61 de ani, dar care, longeviv (a murit în1952, la vârsta de 93 de ani), a avut timp sã-ºiexprime o atitudine profascistã în preajma celuide-al doilea rãzboi. ªi dintr-o astfel de precauþie,premiul Nobel se acordã la o vârstã cât maiînaintatã. O concluzie care ne va folosi pentrutrasarea portretului-robot decurge de aici:premiatul Nobel e, mai frecvent, un scriitor învârstã, adesea depãºind 65 de ani, dacã nu chiar70.

CCoonnvviinnggeerrii ppoolliittiiccee ººii nnoottoorriieettããþþii În privinþa convingerilor politice ale scriitorilor

premiabili, a devenit notoriu faptul cã juriul s-aîndreptat mai mult spre cei de stânga decât sprecei neutri, dar niciodatã, dupã ºtiinþa mea, nu aales scriitori cu convingeri explicite de dreapta(nici mãcar în forma unui liberalism binearticulat). De aceea, probabil, Mario Vargas Llosanu are nici o ºansã la premiul Nobel, pentru cã acandidat la preºedinþia Peru-ului cu un programliberal. De aceea, Ernst Jünger, fost ofiþer nazist,dar mare scriitor, nu ar fi obþinut niciodatãpremiul Nobel, nici nu e de imaginat cã ar fiputut ajunge în selecþia finalã; probabil cã nici nua fost nominalizat vreodatã (arhivele ultimelor 50de ani sunt secrete). Cum nu e de imaginat sã fifost considerat un candidat demn de luat înseamã marele poet german Gottfried Benn (el atrãit pânã în 1956), trecut ºi el printr-un scurtepisod de simpatie nazistã (participant printr-ofuncþie culturalã la regim doar ºase luni în 1934,dupã care demisioneazã ºi este continuupersecutat ºi marginalizat).

Mi-e greu sã fac o investigaþie statisticã peacest criteriu politic. Ar fi în discuþie douãsituaþii: 1. angajaþii în funcþii politice; 2. scriitoriicu simpatii politice manifeste. Aceºtia nu ar fitrebuit sã fie premiaþi. Scriitorii care fac politicãnu sunt agreaþi de juriul Nobel (cel puþin aºa sespune). Totuºi, câteva exemple ne stau împotrivã.Premierea lui Winston Churchill, în 1953, deºi afost ºeful guvernului englez în timpul celui de-aldoilea rãzboi, dar într-o acþiune anti-fascistã,rãmâne pentru mine (ºi pentru mulþi alþii) oenigmã, argumentul nefiind bazat pe textepalpabile ºi convingãtoare ca literaturã. Ciudatã afost ºi premierea lui Mihail ªolohov în 1965,compensatã în 1970 prin disidenþa recunoscutã alui Soljeniþîn. Exemple sunt nenumãrate pentru

premii Nobel acordate unor scriitori cu convingeride stânga notorii, pânã la tendinþe comuniste saufilocomuniste, de tipul Gide (premiat în 1947),Hemingway (în 1954), Sartre (în 1964, i s-aacordat, dar a refuzat premiul), guatemalezulAsturias (în 1967), chilianul Pablo Neruda (în1971) ºi desigur Marquez, devenit dupã acordareapremiului Nobel în 1982 mare prieten al lui FidelCastro (nu ºtiu dacã nu cumva a fost ºi înainte!).E adevãrat cã în ultimii 20 de ani, deci dupãMarquez, au dispãrut scriitorii filocomuniºti depe lista premiului Nobel pentru literaturã, dartrecutul unor astfel de favorizãri e frapant.

În privinþa notorietãþii scriitorului înmomentul acordãrii premiului Nobel iarãºi încapmulte discuþii, dar nu mã aventurez pe acest tereninstabil. Reamintesc situaþia cã premiul se acordãdin ce în ce mai frecvent în ultimii 20 de aniunor scriitori dacã nu total necunoscuþi, atunciunor scriitori foarte puþin cunoscuþi. De laMarquez încoace singurele excepþii ar fi CamiloJosé Cela ºi Octavio Paz în 1989 ºi 1990, JoséSaramago ºi Günter Grass în 1998 ºi 1999. Înrest, mai nimic notabil în sensul marii literaturi.Aceastã politicã nu mai poate merge multã vremeaºa, fãrã ca premiul sã nu fie ameninþat de opierdere a prestigiului ºi de o dezamãgireconstantã a publicului ºi a specialiºtilor.

Adunând toate aceste constatãri, cum ar arãtaportretul-robot al premiatului Nobel pentruliteraturã, pe baza celor mai frecvente cazuri? Iatãprincipalele trãsãturi dupã care poate firecunoscut: premiatul Nobel pentru literaturã e,cel mai frecvent, un SCRIITOR ALB,OCCIDENTAL, STÂNGIST (sau dintr-oCULTURÃ MARGINALÃ ori DEINTERFERENÞÃ), VÂRSTNIC (peste 65 de ani),DE MICÃ NOTORIETATE (un singuratic, unizolat). Aceasta spune, statistic ºi sociologic,istoria acordãrii premiului Nobel. Practica recentãcontrazice punctual portretul-robot: nu merge peregula absolutã, ci pe mici abateri.

VViiiittoorruull pprreemmiiuulluuii NNoobbeell ppeennttrruu lliitteerraattuurrãã

Prezentul opteazã din ce în ce mai multpentru contrazicerea uneia sau a douã dintreaceste constante, în felul urmãtor:

a) nu un scriitor, ci o scriitoare: din 1991 pânãîn 2004 s-au acordat 4 premii pentru scriitoare,din totalul de 10 premii pentru scriitoare, dintr-unsecol; e o recuperare semnificativã.

b) nu un alb sau un occidental, ci un afro-asiatic: în ultimii 20 de ani Europa pierde teren înstatisticã, pentru a acorda loc unor scriitori dinNigeria (1986), Egipt (1988), Mexic (1990), Africade Sud (1991), Santa Lucia (1992), Japonia(1994); China (2000), Trinidad-Tobago (2001), dinnou Africa de Sud (2003). O micã revanºã faþã deOccident îºi ia ºi Estul european: Cehoslovacia (în1984), Polonia (în 1996), Ungaria (în 2002).Tabloul e total schimbat faþã de cum arãta listapremiilor Nobel în prima jumãtate a secolului XXsau chiar pânã prin 1970-1980, când Occidentulera categoric dominant. În ultimele douã deceniioccidentalul a devenit excepþia de pe listã. Înviitorul apropiat poate avea ºanse japonezulHaruki Murakami sau cineva cu totul neaºteptat,dintr-o zonã-surprizã. Nu ignor, ca ipoteze, nicirevanºa Estului, prin adevãraþi maeºtrirecunoscuþi, cum sunt Ismail Kadare ºi MilanKundera. Dar aceºtia din urmã, au „defectul” de a

fi prea la îndemânã, chiar previzibili. IsraelianulAmos Oz e o variantã bunã la acest capitol.

c) locul stângismului explicit este luat descriitorul provenit dintr-o culturã marginalã sauculturile de interferenþã: un evreu american (caSaul Bellow, în 1976) sau un evreu americanizat,originar din Polonia (Isaac Bashevis Singer în1978) sau un evreu de limbã germanã, nãscut înBulgaria ºi stabilit în Marea Britanie (EliasCanetti, în 1981) sau un chinez stabilit în Franþa(Gao Xingjian în 2000). Mergând pe aceastãlogicã ne putem aºtepta sã fie premiaþi în viitorulapropiat un japonez naturalizat în Anglia (KazuoIshiguro) sau un francez-arab, originar din Liban(Amin Maalouf) sau un rus francofon (AndreiMakine) sau o scriitoare suedezã, originarã dinRomânia (Gabriela Melinescu, cred foarte mult înaceastã posibilitate) sau o scriitoare germanã,originarã din România (Hertha Müller) sau unscriitor evreu, de origine românã, stabilit în SUA(Norman Manea). Cu aceste trei ipoteze dinurmã am anticipat articolul din numãrul viitordespre posibilii noºtri premiaþi Nobel.

d) mai greu va fi de contrazis, din portretul-robot, previziunea de scriitor vârstnic; nu cred cãjuriul Nobel îºi va îndrepta atenþia spre un scriitorsub 50 de ani, ca spre Albert Camus altãdatã; nicinu aº ºti la ce nume sã mã gândesc, din aceastãcategorie; o opþiune de acest fel ar fi cu adevãratceva senzaþional în istoria recentã a acordãriipremiului Nobel pentru literaturã. Sã zic TracyChevalier ar fi prea extravagant pentru premiulNobel acum: nãscutã în 1963, ar fi cea mai tânãrãpremiatã din întreaga istorie a premiului. La fel desenzaþional ºi de neimaginat (cel puþin înurmãtorii zece ani) ar fi un premiu pentru MirceaCãrtãrescu.

e) o ciudãþenie ar fi (într-adevãr, cea maimare) ca premiul Nobel sã nu se acorde unuiscriitor de profesie, ci unui intelectual umanist dealt profil. Nu ar fi o premierã. În 1902, premiulNobel pentru literaturã a fost acordat istoriculuigerman Theodor Mommsen, în 1927 filosofuluifrancez Henri Bergson (pe listele de candidaþi cumari ºanse a figurat o vreme ºi Freud), în 1950filosofului englez Bertrand Russell, în 1953politicianului Winston Churchill. Sunt patruexcepþii, sprijinite de argumentul „umanismuluigeneros”, adesea invocat de juriul Nobel ºi în altecazuri. E adevãrat cã dupã 1953 nu a mairecidivat prin astfel de excepþii descumpãnitoare.Ce aþi zice de premierea lui Bill Clinton sau a luiGorbaciov? Vorbesc de premiul Nobel pentruliteraturã, doar cei doi ºi-au scris autobiografiile ºiau dat dovadã de un „umanism generos” înmisiunea lor politicã epocalã!

f) nu ºtiu când îºi va strica juriul proastatradiþie de mai bine de douã decenii de a acordacel mai frecvent premiul unui scriitor de micãnotorietate; existã singuratici de mare notorietate,maeºtri recunoscuþi, pe care i-am mai pomenit înarticolul din numãrul anterior: J.D. Salinger,Norman Mailer, John Updike, Kurt Vonnegut jr.,Thomas Pynchon, John Fowles, Umberto Eco,Michel Tournier, Cinghiz Aitmatov, ValentinRasputin. La aceºtia l-aº adãuga, fie ºi printreaspiranþii fãrã ºansã, pe mai activul ºi maivizibilul Mario Vargas Llosa. Numai cu o serie demaeºtri recunoscuþi (de felul celor pe care i-amenumerat), premiaþi câþiva ani la rând, s-arreabilita premiul Nobel pentru literaturã. Altfeleste trist în lume, fãrã victoria marilor valori…


1122



ÎÎ n persoana istoricului Alexandru Zub s-auîntrunit calitãþile unui om de culturãcomplex, dintr-o specie mai rarã prin pãrþile

noastre. Alura suplã ºi delicatã a academicianului,vorba calmã ºi, în egalã mãsurã, plinã de cãldurãanunþã un spirit seren, deºi textele publicistului ºiale istoricului dezvãluie amploarea orizontuluiideatic ºi anvergura unui pariu consecvent urmat,etapã cu etapã.

Profesorul poartã pãrul pieptãnat pe spate, iarprivirea îi este directã ºi seninã. Pe coridoarele ºiprin cabinetele de lucru de la Institutul de Istorie„A. D. Xenopol” te conduce ca un amfitriondiscret ºi amabil, invitându-te în cele din urmã sãte instalezi într-un scaun cu speteazã dibuit cugreu printre potecile improvizate între turnurilefragile de cãrþi care acoperã podeaua biroului sãu.Al. Zub se simte acolo acasã. Cafeaua þi-oserveºte în ceºcuþe de porþelan fin ºi între timp îþipovesteºte, indicã locuri pe câte unul dintrepereþii-bibliotecã, ticsiþi cu volume felurite, îþiaratã ºantiere începute ºi lãsate pentru o vreme sãse aºeze, cu mormane de fiºe legate în pachetecompacte.

A ºtiut sã-ºi adune în jur o sumã de excelenþiprofesioniºti, punând la cale împreunã programede cercetare consistente, simpozioaneinternaþionale, queste spirituale felurite. Dintreistoricii români, este unul dintre cei care facºcoalã, dau viaþã ºi credibilitate unor cãutãriaparent îndepãrtate, sprijinã cu coloana lui

vertebralã o viziune generoasã asupra trecutuluiistoriografic românesc.

Frecventând de-a lungul ºi de-a latul scrisulcãrturarilor preocupaþi de retrasarea trecutului ,Al. Zub are, totuºi, preferinþe nete, vãdite de maimulte cãrþi. Prima lui iubire, marcatã de reveniriconcentrice ºi aprofundãri pe mãsurã, pare sã fifost Mihail Kogãlniceanu. Alt maestru de sufletreluat mereu rãmâne Vasile Pârvan. Între istoriculabandonat politicii majore ºi cel repliat îneseistica solemnã ºi oracularã se deschide unspaþiu istoriografic ºi o cronologie a modernitãþiicãrora academicianul Zub le-a conferit o strãlucireºi o densitate unicã.

Una dintre cãrþile dragi mie din vasta producþiea magistrului de la Iaºi este volumul dedicatanului de turnurã 1990. Sã scrii istoria din mers,din goana calului, cu pãrul fluturând în vânt ºicãlimara din mânã ameninþând sã îºi versecerneala în coama bidiviului nu e lucru laîndemânã, ci mai degrabã de mãiestrie. Încropindstudii ºi comunicãri, evaluãri de etapã ºi articolede câteva sute de cuvinte, profesorul ºi le-a adunatfãrã sã ezite, în virtutea vreunei false modestii,punându-le la dispoziþia celui ce s-ar grãbi sãaprofundeze înþelegerea epocii. Astfel, Chemareaistoriei. Un an de rãspântie în Româniapostcomunistã (1997) se constituie într-o pledoariepentru crochiu ºi acuarelã, pentru curajul de areþine efemerul, nuanþa, jerba, explozia, salvând-oîn vederea evaluãrilor ulterioare, la fel cum Gh.Grigurcu practicã acelaºi tip de abordare în spaþiulcriticii ºi polemicii literare.

Când vreo editurã va asuma salutarul proiect,Al. Zub îºi va putea reordona rafturile de cãrþi alcãror autor sau editor este, evidenþiind astfelcontinuitãþile de la un proiect la altul, vizibile,altminteri, numai pentru observatorii maistãruitori. Un asemenea corpus ce þine de istoriaistoriografiei, dar simultan o plaseazã pe aceastaîn ºirul construcþiilor culturale de mare þinutã,poate fi deja descifratã ca una dintre realizãrilecãrturãreºti mari ale unei epoci în multe privinþemodeste.

Al. Zub îmi apare ca unul dintre motivele desperanþã ale României de azi ºi ale celei de mâine.

moment aniversar

Un senior al culturiiOvidiu Pecican

Dintre cei care s-au aflat mai îndelungãvreme în preajma lui Alexandru Zub ºicare au profitat substanþial de întâlnirea

providenþialã cu un intelectual atât de rafinat,poate cã eu am scris cel mai puþin despreDomnia Sa. Poate cã unii s-au grãbit sã mãcalifice de ingrat ºi nerecunoscãtor, alþii deorgolios, iar cei mai binevoitori aproape cã nu auobservat aceastã reþinere din partea mea. A maivenit apoi despãrþirea dintre noi, doar spaþialã,interpretatã de unii ca un abandon al exigenþelorProfesorului, iar de mulþi alþii ca o inevitabilãdespãrþire de traiecte dintre magistru ºi discipol.Însã în toate cazurile s-a exagerat prea mult!

N-am scris despre Alexandru Zub doardintr-un soi de pudoare (deºi sunt ºi douã-treiexcepþii, la care ºi acum mã înfior de plãcere), iarapoi – în modestia sa – el nu are nevoie deasemenea gesturi. Pe când aveam doar douãzeci ºidoi de ani m-a copleºit cu atenþia ºi încrederea decare prea puþini au avut parte, m-a implicat înproiectele sale, a fost stimulul ºi artizanulprimelor mele cãrþi, am petrecut prea mulþi ani înapropierea sa, am discutat prea multe lucruri,mi-a fãcut prea multe destãinuiri, m-a ocrotit preamult de influenþele nefaste ale ideologiei anilor’80 (dar ºi de oamenii acelor vremi, care nu ºtiaudecât sã „porunceascã” ºi sã fie ascultaþi fãrãcârtire), adeseori i-am fost printre primii lectori aivolumelor sale, mi-a cerut exigenþã în tot ceea cefac ºi vorbesc, fãrã sã-mi cearã nimic în schimb:nici obedienþã, nici loialitate, nici linguºire. A fost

un pedagog perfect, generos cu mine ºi cu alþii,însã cumplit de intransigent cu sine.

Or, a vorbi despre Alexandru Zub, fãrã a intraîn intimitatea intransigenþei ºi personalitãþii luicomplexe, însemnã a nu spune mai nimic dinceea ce oferã dimensiunea realã a cãrturarului deexcepþie. De aici reþinerea mea pentru oriceevocare, principiu pe care însã, acum, mi-l reprim,nu fãrã ezitare, la moment aniversar, dar nu ºibilanþier, pentru cã Al. Zub mai are încã multe despus.

Când, în 1994, i-am dedicat Profesorului unvolum intitulat sugestiv Istoria ca lecturã a lumii,înregistrând cu fidelitate întreaga luiimpresionantã producþie istoriograficã, totul pãreala jumãtate de drum, cunoscându-i proiectele ºilaboratorul. Însã numai dupã un deceniu deatunci constat cât de imprevizibil a fost prinprolificitatea scriitoriceascã, aproape triplându-ºiapariþiile editoriale, fãrã egal pânã acum în spaþiulnostru istoriografic, deºi creuzetele lui intelectualeºi documentaristice îmi par încã neatinse. Iar cinenu-l cunoaºte, ar putea crede cã nu face nimicaltceva decât sã scrie (ceea ce este foarteadevãrat), însã prea puþini percep dimensiunea –în fapt, vocaþia – lui organizatoricã, pentru caremereu a avut un veritabil cult.

Institutul pe care îl conduce de un deceniu ºijumãtate la Iaºi a strãlucit în acest interval de celemai elevate iniþiative istoriografice, perfectracordabile la toate progresele din domeniu peplan mondial. Este ºi explicaþia pentru care mai

toþi intelectualii marcanþi din cele mai diversecolþuri ale lumii, aflaþi în trecere prin Iaºi, au caprincipalã aºteptare ºansa de a poposi câteva clipeîn preajma lui Alexandru Zub.

Dar poate ceea ce i se datoreazã cel mai multlui Alexandru Zub este existenþa în perioada post-comunistã a unei pleiade de cãrturari (nu doaristorici) din generaþia anilor optzeci ºi nouãzeci,deloc infestaþi de viciile ideologiei comuniste, apþiacum – dupã cum s-a dovedit deja – a elaboralucrãri perfect racordabile la marile curenteculturale europene, debarasaþi de prejudecãþi ºitare provincialiste. Este un adevãrat creator de„ºcoalã”, în sensul cel mai exact al termenului,displãcându-i profund tot ce înseamnã „coterie”,„grup de influenþã”, „presiune”.

Posesor al unei biblioteci personaleimpresionante (poate unicã în spaþiul românesc),þinutã la zi cu tot ceea ce este peren în sferacreaþiei umaniste, cu un spirit generos în a da ºialtora din agoniseala sa bibliograficã, risipitorpânã la inconºtienþã în ceea ce priveºte rodulcugetãrii proprii ºi din care mulþi ºi-au creat dejaun nume, Alexandru Zub a rãmas cel maicalificat ºi sârguincios artizan al marilorconstrucþii cãrturãreºti ºi modelator de caractere.A refuzat cu obstinaþie orice provocare deascensiune pe filiera carierei politice (cândva,zidurile Universitãþii din Iaºi purtând însemnelegraffiti „Zub preºedinte”), în profitul statutului de„monarh” al literelor ºi ºtiinþei.

Iatã de ce, fidel reþinerilor mele, dar mai alesdin admiraþie nedisimulatã faþã de Magistru, nuvoi tulbura liniºtea lui dintre cãrþi ºi gânduri,rostind abia ºoptit urãrile mele de zi aniversarã,ºtiind cât de dragã îi este discreþia.

Generozitatea cãrturaruluiLucian Nastasã

A l e x a n d r u Z u b

1133




U nul dintre termenii definitorii pentruorice miºcare de avangardã este, cum seºtie, cel de opoziþie sau de rupturã, cum

se exprima Eugène Ionesco, în solidaritate cu toþiinterpreþii fenomenului. Revoltã, insurecþie,revoluþie au fost mereu variantele unei stãrigenerale de nesupunere faþã de ordinea stabilitãprin tradiþie, acceptatã de majoritãþi,“oficializatã”. “L’ennemi a abattre est le systèmedominant dans son ensemble, elevé au rangd’heritage culturel, avec son appareil, sadiscipline, sa hierarchie” – scrie Adrian Marino (v.Les avant-gardes littèraires au XX-e siècle,Akademiai Kiado, Budapest, 1984, p. 634) fãrã sãuite cã, într-o expresie semnificativã, suprarealiºtiise considerau “des specialistes de la révolte”. Îiprecedaserã futuriºtii, expresioniºtii (în”activismul”cãrora componenta socialã era esenþialã), miºcareaDada, pentru care “numai opoziþia ne leagã detrecut”, propunând o versiune anarhicã ºi nihilistãa revoltei. ªi, cum se ºtie, tot ei vor fi cei care vorconsidera la un moment dat cã “revoluþiasuprarealistã” nu e suficientã (ca expresie strictãa revoluþiei spiritului) ºi îºi vor pune miºcarea“au service de la révolution”, marcând o angajarepoliticã de stânga, marxizantã. Starea de“revoluþie permanentã” e afirmatã peste tot încadrul avangardei istorice ºi la toate nivelele vieþiisociale ºi creaþiei. Iar dacã e vorba despre reperulsocial atacat, el e fãrã îndoialã “burghezia” ºispiritul burghez, acesta din urmã numind –trebuie precizat -- dincolo de clasa socialã caatare, o realitate categorialã ce concentreazã ºiactualizeazã emblematic o tipologie a “vechiului”respins programatic, a tot ce sugereazãconvenþionalizarea extremã, conformismul,filistinismul, prozaicul pozitivism, imobilismulsocial ºi estetic resimþite mai mult ca oricând spresfârºitul secolului XIX ºi debutul celui urmãtor.

Asemenea atitudini pot fi regãsite, firesc, ºi înspaþiul miºcãrii româneºti de avangardã, cristaliza-tã, cum ºtim, cu o anumitã întârziere faþã de ceaeuropeanã, în condiþiile specifice, locale, pe carenu le evocãm pentru prima oarã: contextul social-istoric ce încuraja, în preajma marii Uniri din1918, mai curând construcþia ºi reconstrucþiaculturalã decât contestarea unei tradiþii relativrecente, totuºi, a modernitãþii. Societatearomâneascã se afla, în epoca de cristalizare aavangardelor europene, în plin proces de consoli-dare “burghezã”, iar în plan cultural trecutul nuapãsa încã atât de greu încât sã pretindã respin-geri ºi rupturi radicale. Premise nefructificate latimp ale unei modernitãþi insurgente vor trebuisã-ºi gãseascã aiurea terenul mai fertil (ca în cazuldadaismului, cu manifestãri concludente ºi con-secinþe majore în cadrul mai larg, european, ºi nuîn patria de origine a capului miºcãrii), dupã cumprograme iconoclaste lansate peste frontiere, pre-cum futurismul, nu vor avea decât ecouri asimi-late în “sinteza modernã”, oarecum reconciliantã,de facturã “integralistã” dinspre mijlocul anilor’20 ai secolului trecut. Traducãtorul, cu simpatiisocialiste, al manifestului futurist al lui F.T.Marinetti, din 20 februarie 1909, publicat în

aceeaºi zi la Craiova, se arãtase, -- ºtim iarãºi -- nuîntâmplãtor, foarte rezervat în materie de revoltã,deopotrivã artisticã ºi socialã, mãrturisind maicurând o atitudine de simpatie comprehensivã ºicompãtimitoare pentru suferinþele celor oprimaþi,pe linia unui reformism socialist pozitiv, construc-tiv, scutit de zguduiri ºi acþiuni extreme.

Revista “Contimporanul”, care prelua, în1922, moºtenirea publicaþiei socialiste apãruteîntre 1881 ºi 1891 (ce înregistrase prezenþa sub-stanþialã a criticului marxizant ConstantinDobrogeanu-Gherea) ºi în jurul cãreia se încheagãprima grupare de avangardã cu program limpedearticulat, pe fundamente constructiviste, în mai1924, era, desigur, un organ al stângii politice.Autorul Manifestului activist cãtre tinerime, publi-cat aici ca prim program clar avangardist, adicãIon Vinea, avea deja un trecut de jurnalist destânga semnificativ, de marcã social-democratã, iardin textul sãu nu lipseºte nici trimiterea la poli-ticã. Dupã ce debutase cu sloganul radical negativ“Jos Arta, cãci s-a prostituat” ºi gãsise concentratedefiniþii ironice pentru poezie, teatru, literaturã,picturã, muzicã, Manifestul spune cã: “Politica(este) îndeletnicirea cioclilor ºi a samsarilor”, insi-nuând, desigur, eºecul regimurilor burgheze fali-mentare, pentru care totul era, pe de altã parte,de negociat ºi comercializat în vederea unui profitmaterial. În acest moment, rubrica “politicii” este,cum se vede, subordonatã unei atitudini maigeneral antiburgheze (Teatrul fusese definit drept“o reþetã pentru melancolia negustorilor deconserve”, iar ceva mai jos se va cere, “teatrul depurã emotivitate, teatrul ca existenþã nouã, dezbã-ratã de cliºeele ºterse ale vieþii burgheze”), fãrãvreo adresã precisã, la o grupare politicã sau alta.

Situaþia nu se va schimba mult pânã în anii’30. Micile grupuri avangardiste româneºti se vormenþine, în general, în sfera contestãrii “burghe-zului” categorial, evitând angajãrile directe înnumele unui program politic propriu-zis, ºi cuatât mai puþin al unuia radical-revoluþionar.Micul, insignifiantul Partid Comunist, înfiinþat în1921 sub zodie moscovitã, fusese, de altfel repedeinterzis din cauza atitudinilor sale antistatale(pusese, la inspiraþia Cominternului, sub semnulîntrebãrii unirea cu þara a unor provincii istoriceromâneºti, în 1918), iar nonconformismul avan-gardist era oricum, din principiu, suspectat de ile-gitimitate în mediile tradiþionaliste, într-o epocãobligatã, cum spuneam, la o nouã construcþie cul-turalã ºi la reconsiderãri echilibrate ale stãrii delucruri în toate domeniile vieþii sociale ºi culturaleîn anii imediat urmãtori Marii Uniri. Acestegrupãri vor pune, aºadar, accentul pe ceea ce IonVinea numise, într-un mic text din revista“Punct”, Vorbe goale, apãrut în 1925, “revoluþiasensibilitãþii, cea adevãratã”, dincolo de literaunor programe (în cazul în speþã, unul literar, celal futurismului ºi constructivismului, ce foloseauabuziv ºi superficial vocabularul tehnic, de“contramaistru de uzinã”).

Din acest punct de vedere, foarte semnifica-tivã a fost în acei ani ºi poziþia lui Ilarie Voronca,unul dintre militanþii cei mai fervenþi pentru pro-

gramele novatoare, în acord cu “spiritul epocii”.Nu e locul sã reevocãm aici numeroasele ºi expre-sivele lui luãri de poziþie în materie de respingerea formulelor ºi convenþiilor moºtenite, “burgheze”prin excelenþã, marcate de conformism ºi mãrgini-re, grav afectate de preeminenþa intereselor strictmateriale. Ca ºi Vinea, confratele ceva mai tânãravea în vedere tot o transformare, în primul rând,a sensibilitãþii, cu grija de a menþine problematicacreaþiei artistice în spaþiul care îi este specific.Când e vorba s-o punã în relaþie cu mutaþiile deordin social-politic, reticenþa lui e evidentã ºi,oarecum, chiar surprinzãtoare, dacã þinem minteformulãrile iconoclaste proferate abundent în aceiani în care poetul e privit ca sfãrâmând, în dome-niul sãu, “legile cunoscute” ºi aducând noi “tableale legii”, ca pe un alt munte Sinai. Este vorba, înfond, de nuanþãri necesare, care atrag atenþia asu-pra faptului cã orice proces novator se produce peo anumitã bazã preexistentã ºi presupune o anu-mitã evoluþie în timp: ceea ce apare “spectatoru-lui” ca revoluþie, ar fi mai degrabã împlinirea uneievoluþii, a unor stãruitoare, permanente “cercetãride atelier”, experimentale: “Pentru el (spectato-rul), arta nouã e o artã de revoluþie, lipsitã desuportul continuitate în timp. Inexact. De altfel,în artã, ca pretutindeni, în domeniul social depildã, revoluþia este exclusã. Se vorbeºte desprerevoluþia francezã, revoluþia proletarã sau revo-luþia cubistã, neþinându-se seama de însuºiesenþialul proces de dezagregare a unei stãri defapt ºi de cristalizare lentã a unei alteia urmãtoa-re” (v. Cicatrizãri. Poezia nouã, în “Integral”,numãrul 4, 1925). O astfel de propoziþie trebuiecititã, desigur, cum notam mai sus, ºi ca expresiea unei precauþii a poetului de avangardã, conºtientde dificultatea receptãrii, în contextul socio-cultu-ral în genere ostil ºi mai degrabã conservator, aunor atitudini prea radicale. Cãci ºi avangarda are,cum ºtim, complexele ei, dintre care cel al ilegiti-mitãþii nu este cel mai puþin însemnat.

Oricum, în acest moment raportarea la politicnu e foarte directã, ci se menþine într-un fel degeneralitate principialã. Ea va fi mai precisã ºi maifermã în cazul lui Ilarie Voronca, doar ceva maitârziu, mai exact în 1934, când va publicaarticolul cu titlul semnificativ Literaturã saupoliticã?, evocând opþiunea relativ recentã asuprarealiºtilor pentru „ideologia marxistã”. Or,în faþã cu exemplul dezastruos sub raport estetical lui Aragon, care tocmai publicase volumulHoura l’Oural, de strictã obedienþã politicã cusursã sovieticã, el constatã fãrã ezitare cã „pasulodatã fãcut de pe tãrâmul poetic pe acel politic, odebilitare a resurselor poetice avea fãrã întârzieresã se facã simþitã”. Constatarea e valabilã pentruîntregul grup parizian, cãruia îi remarcã„dezagregarea ºi anemierea” datorate aceleiaºiangajãri, chiar dacã contribuþia lui André Breton ºia restului grupãrii „s-a mãrginit la o cochetãriedubioasã, cu formule ºi atitudini disparate”.Rezervele sale mari faþã de o asemeneasubordonare programaticã sunt susþinute ºi derealitãþile sovietice nu prea încurajatoare:„Problema unei arte în slujba unui programpolitic sau a unei clase sociale e din cele maiintersante – scrie el – dar nu e mai puþin adevãratcã abordarea ei, fie teoretic, fie din punctul devedere al creaþiei, comportã riscuri dintre cele maigreu de înlãturat. În Republica sovieticã, temaaceasta a fost, pare-se, amplu dezbãtutã, dar felulîn care a fost parþial soluþionatã nu e în favoarea

Avangarda româneascã ºipolitica

Ion Pop

eseu


1144



susþinãtorului tezei artei ºi poeziei tendenþioase”.Sinuciderile unor mari poeþi ruºi precum Eseninºi Maiakovski, pentru cã „n-au putut suportasupunerea unui program politic”, se adaugãargumentaþiei sale. Chiar dacã, pentruavangardistul român, „poezia poate fi orice”,esenþialã rãmâne totuºi libertatea absolutã apoetului de a-ºi „alege singur cântecul”, urmândunui impuls interior, refuzul oricãrei injoncþiuni„din afara geografiei poetice”. Cât priveºte„problemele legate de proletariat”, Voronca crede,de asemenea, cã „pot forma materialul unui elanpoetic. Dar -- adaugã el imediat -- dacã e vorba depoezie proletarã, ar trebui sã ne înþelegem întâi cee anume poezie proletarã”. Iar la aceastãîntrebare rãspunsurile nu sunt, iarãºi, în favoarea„planului dinainte stabilit” (v. „Adevãrul”,XLVIII, nr. 15494, 18 iulie 1934).

Autorul acestor reflecþii avusese, desigur,ocazia sã citeascã un text cam pe aceeaºi temã,publicat de compatriotul sãu, B. Fundoianu,devenit deja scriitor francez, sub semnãturaBenjamin Fondane, în „revista de sintezãmodernã” Integral (nr. 12, 1927). El se intitulaRevoluþia ºi intelectualii ºi comenta tocmaiadeziunea, din acel moment, suprarealiºtilor laideile marxiste. Aceastã angajare fusese, ºi pentruel, contrariantã. Fondane sesizase acolocontradicþia dintre doctrina poeticã suprarealistã,axatã pe ideea de libertate absolutã a spiritului,pe sustragerea de sub controlul raþiunii treze, perespingerea – zicea el, în linia filosofiei lui Levªestov – a oricãrei subordonãri faþã de„evidenþele” convenþionalizate ale realului ºideterminismul, esenþialmente economic, marxist,ca ºi faþã de o revoluþie socialã a cãrei împlinirear fi „dictatura proletariatului”. Or, scria Fondane,„Dictatura proletariatului prin raþiune, obligatã sãînvingã la fiecare pas arbitrarul, baletul omului ºial dorinþelor sale, omul ºi miturile sale, omul ºipropria sa libertate – cum va accepta ea, oare,iraþionalul pe care-l propunem ca pildã vieþii?Cãci noi vrem, nu-i aºa?, ori atunci nu vremnimic – sã facem sã þâºneascã poezia rãspânditãîn realitate, s-o facem activã, sã facem din ea unmotor, un miracol perpetuu – sã deschidemecluzele unicei realitãþi profunde, în stare sã-i deaomului o semnificaþie acceptabilã, - noi vrem capoezia sã înlocuiascã Raþiunea”. „Reglareaspiritului” îl deranjase ºi pe el, iar exemplulsovietic era departe de a argumenta în favoareaacestei noi ordini impuse, cãci observã, foartelucid, cã „ideile URSS-ului (sunt) tot atât de vechiºi de burgheze pe cât e lumea”. În acest context,singura miºcare de avangardã care se adapteazã,dupã pãrerea sa, unei Europe dominate de„Religia progresului, de morala Vitezei, de politicaconfortului material”, trecând în plan secundarcrizele spiritului ºi înlãturând „orice viaþãcontemplativã”, ar fi futurismul. „Futurismul –continua el – se adapteazã, de altfel, infinit maibine civilizaþiei bolºevice decât celei a Italiei luiMussolini, discipolul sãu; e de remarcat cã le estecomun acest vis al unei voinþe de putere, al uneilumi în care energia se vrea liberã de orice jenã aspiritului, în care riscul, pericolul, saltulprimejdios nu sunt încã îmblânzite, în care vecheaculturã a Europei cu calculul sãu de probabilitãþiºi cu pariurile sale – nu ne invita, oare, Breton, peterenul îndoielii? - n-ar putea decât sã bântuie”.

În acelaºi numãr al revistei „Integral”,Voronca însuºi înregistrase spusele lui TristanTzara, care se exprimase, la fel, în favoarealibertãþii absolute a individului, fie ºi „contrareinteresului general”: în numele lor ar fi „ucis”

voluntar miºcarea Dada ºi tot din aceastã cauzãcondamnã orice angajare politicã sub semnul uneirevoluþii care ar fi alta decât una a spiritului: „Arecunoaºte materialismul istoriei, a-l rosti în frazeclare, chiar într-un scop revoluþionar, nu poate fidecât profesiunea de credinþã a unui abilpolitician; un act de trãdare faþã de Revoluþiapermanentã, revoluþia spiritului, singura pe care opreconizez, singura pentru care aº fi în stare sã-mi dau pielea”... De pe aceastã poziþie, afiliereasuprarealiºtilor la marxism ar fi ºi pentru el ungest de frivolitate ºi de oportunism al unor„voioºi renegaþi ai gândirii individualiste”. Încã odatã, comunismul este sancþionat drastic:„Comunismul este o nouã burghezie pornitã de lazero; revoluþia comunistã este o formã burghezãa revoluþiei. Ea nu este o stare de spirit, ci o„regretabilã necesitate”. Dupã ea, ordinea începedin nou”... (v. Tristan Tzara parle a „Integral”, înnumãrul citat).

Fostul militant dadaist Georges Ribemont-Dessaignes nu gândea altfel. Înregistraterezumativ, tot de Ilarie Voronca, de data aceastaîn paginile revistei „unu”, cu patru ani mai târziu,opiniile sale despre angajarea politicã a scriitoruluise întâlnesc cu cele ale lui Tzara ºi Fondane. Cãci,dacã recunoaºte cã „actuala crizã a spiritului esteîn legãturã cu ritmul miºcãrii sociale”, deºi „nu,însã, în întregime”, poetul francez face, în esenþã,observaþii similare: „Marxiºtii lasã de o parteproblema spiritului. Pentru ei nu existã decât ocauzã socialã (...) Comunismul e, bineînþeles, oconstrângere a colectivitãþii, pe când democraþiaconstituie, dimpotrivã, o destindere, o mãrire alibertãþii”. Deplasarea spre stânga politicã asuprarealiºtilor e, de aceea, comentatã cu orezervã identicã, ce-i pune în cauzã credibilitatea,tocmai pentru cã „vrea sã cuprindã o antinomie:douã elemente contrarii: spiritul-individ ºicolectivitatea. Socotesc cã poezia va fiîntotdeauna revolta individului împotriva lumiiexterioare. Viitorul ei este aºadar legat de maimarea sau mai mica ei înverºunare împotrivaoprimãrii” (v. Georges Ribemont-Dessaignesvorbeºte cu „unu”, în nr. 36, iunie 1931).

Ultima propoziþie a lui Ribemont-Dessaignesa rãmas în memoria altui avangardist notoriu alacelor ani, Geo Bogza, care o relua într-o notã dinnumãrul urmãtor al revistei (iulie 1931). În arti-colul Urmuz premergãtorul, publicat tot în “unu”(nr. 31, noiembrie 1930), declarase cã ºi-lînchipuia pe precursorul avangardist “mai ales înviaþa socialã de mizerabile convenienþe – ca pe uncopil încuiat de pãrinþii lui într-o camerã. Acolo,singura lui acþiune conformã e o rãsturnare aordinei apãsãtoare, o schingiuire ºi o schimbare asensului utilitarist al fiecãrui obiect cu care a fostînchis”. Numita “oprimare” citatã din Ribemont-Dessaignes se va menþine într-un regim de gene-ralitate ºi va fi mereu sintetizatã în formula con-venþiilor lumii burgheze, revolta debordând li-mitele strict identificabile ale vreunui grup socialaltfel determinat decât ca “burghez”. Din textefundamentale pentru definirea stãrii de spiritavangardiste a momentului, precum Exasperareacreatoare ºi Reabilitarea visului, publicate înnumerele 33 ºi, respectiv, 34 ale revistei (februarieºi martie 1931), accentul politic, în sens propriu,lipseºte. Sunt manifeste agitate de un spirit alrevoltei extrapolate spre metafizic, vizând însãºicondiþia umanã, fãrã a se lãsa îngrãditã întrerepere de clasã ori de ideologie. “Scrisul nostrunu e cãutarea de a ajunge într-o lume pe care amnãzui-o, ci trebuinþa implacabilã de a evada dinalta, care ne exaspereazã. Nu exasperarea împotri-va unei lumi, unei þãri, unei categorii oarecare, ci

o exasperare totalã, organicã. O exasperare cos-micã” – se poate citi în primul text. Iar în conti-nuare: “Viaþa noastrã e arsã de conflicte. Dinamulnostru, o luciditate corosivã intentând un drasticºi permanent proces lumii de dinafarã ºi nouãînºine. Exasperarea noastrã e o exasperare purã. Oexasperare împotriva a tot ce existã. O exasperareîmpotriva a tot ce nu existã. O exasperareaîmpotriva noastrã. O exasperare împotriva exas-perãrii (…) Totul cu o intensitate, cu un tumultfãcând ravagii”. Vorbind despre scrisul ca “o ac-þiune în panicã”, autorul ataºeazã acestei stãri despirit dimensiunea angoasei, caracteristicã momen-tului de afirmare al unei viziuni existenþialistedespre lume, foarte puternicã la “tânãra generaþie”a anilor ’30, excedatã de pozitivismul raþionalist ºiobsedatã de “autenticitate”, atât în reflecþiafilosoficã cât ºi în scrisul literar. Este generaþiaunor Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu.

Tot aºa, când propune o “reabilitare a visu-lui”, Bogza porneºte de la constatarea cãdecãderea acestuia ca ºi a altor stãri ºi sentimente,s-a produs odatã cu “traversarea lumii burgheze”,meschin-confortabile, alcãtuitã din indivizi incapa-bili de “a sesiza convulsiv frumosul”.Semnificativã este însã, în ocurenþã, precizareafãcutã cu câteva alineate mai jos, în sensul cãnoþiunii de burghez nu i se opune “câtuºi depuþin noþiunea de proletar, încã mai confuzã ºimai mototolitã cerebraliceºte”, ci “o spiritualitatepurã, eliberatã de alterãrile pe care le producrevendicãrile materialiste” ºi “punctul de vedereriguros ºi aristocratic al unor atitudini pure faþãde tot ce întâlnim în viaþã”.

S-ar putea glosa, desigur – a câta oarã? – asu-pra “elitismului” oarecum paradoxal al avangar-dei (despre care vorbise, de exemplu, RenatoPoggioli, în a sa Teoria dell’arte d’avanguardia,încã în 1962), însã ar fi doar pentru a sublinia odatã mai mult “idealismul” avangardist, neoro-mantic în esenþã, ce se refuzã oricãrui tip de înre-gimentare ideologicã, de “angajare” restrictivã înserviciul vreunei “revoluþii” dubioase din princi-piu, cãci ameninþatã de deformãri ºi manipulãri.Revoluþiei în sens realist-social i se preferã maigenerala ºi indeterminata “revoluþie a spiritului”sau, cum am vãzut mai sus, a “sensibilitãþii”, din-colo de orice interes de grup social-politic. Cãci,la urma urmei, foarte “burghez” poate fi ºi prole-tarul, ba chiar caricaturizând habitudinile burghe-ze marcate de conformism ºi suficienþã intelec-tualã ºi sufleteascã.

Ora acestei angajãri va veni, totuºi, foartecurând, într-un context în care imixtiunile ideolo-gice în doctrina “purã” avangardistã se vor simþi,chiar în cercul grupãrii “unu”, în viaþa ºi scrisulunuia dintre militanþii notorii de pânã atunci aiavangardei româneºti: Gheorghe Dinu, care îºisemna articolele de atitudine cu acest nume,rezervându-ºi pseudonimul – Stephan Roll – pen-tru scrierile poetice. Atras de mediul comunistabia camuflat, acesta dã semne tot mai clare deînregimentare politicã, deopotrivã în poemelesale în prozã, încã stufoase ºi supraîncãrcate de oimagisticã barocã, ºi în ultimele douã poezii publi-cate în revista “unu” în cursul anului 1932, lacare publicaþia îºi va ºi înceta apariþia.

(continuare în numãrul urmãtor)

1155




EE xistenþa conflictelor e o realitate cu caresocietãþile (occidentale) nu s-au putut împãcaniciodatã pe de-a-ntregul. Se poate însã imagina

o istorie fãrã conflicte – ºtiind cã istoria este coloanavertebralã a civilizaþiei? Conflictul face parte dincultura ºi civilizaþia europeanã, mai mult, leorienteazã. Cu toate acestea, ne-am strãduit sã-leliminãm, sau mãcar sã-l disciplinãm – adicã sã ducemconflicte non-violente, dacã e cu putinþã de imaginatasta. Bunele maniere, normele de comportamentcivilizat, cãrora le putem observa atît de adeseaoriginea în regulile nescrise ale polemos-ului, nu suntdecît efortul de a „steriliza“ conflictele, de a le izola ºide a le înscrie în bunul mers al lucrurilor, într-un firescal vieþii sociale. Conflictele îºi cîºtigã dreptul de cetatecîtã vreme nu degenereazã în „scandal“, cîtã vremeviolenþa lor nu transgreseazã graniþe trasate dupãreguli dificil de reconstruit.

Dacã acceptãm sã ne îndepãrtãm de întrebãrileprivind originea conflictului în societate, precum ºiasupra caracteristicilor sale intrinseci, recunoscînd, într-un al doilea rînd, violenþa ca marcã inconfundabilã ºielement constitutiv al acestuia, apar cel puþin douãchestiuni problematice: dacã violenþa domesticitãsfîrºeºte în a deveni non-violenþã ºi dacã am putea sãsperãm astfel la o neutralizare a conflictelor (de pildãprin universalizarea unor „bune maniere“) ºi, încontinuare, care ar putea fi sursa capabilã sã generezeaceste comportamente?

Cu alte cuvinte, întrebarea cãreia vrem sã-i schiþãmimplicaþiile aici este: se poate imagina un spaþiunecontaminat de violenþã?

Existã un rãspuns foarte „violent“ care se poate daîntrebãrii noastre: cã acest loc al non-violenþei arexista, ºi ar fi cel al raþiunii (iar acest rãspuns nu esteun simplu loc comun, dupã cum se va vedea). Atunci,în acest spaþiu vidat de contradicþii am putea sã

reconstruim bucatã cu bucatã relaþiile sociale, pentru ale reda, curãþite, realitãþii.

Desigur, se poate formula obiecþia cã aceastãepurã a relaþiilor sociale nu poate sã devinã factice fãrãun instrument de impunere, care ar fi, el însuºi,violent. Acest instrument ideologic se numeºte destulde adesea „bine comun“, ºi el este opus spectruluianarhiei, al luptei fiecãruia împotriva tuturor, alconflictului generalizat. (E greu de imaginat o originemai nefericitã a atîtor teorii politice cu influenþã pînãîn zilele noastre, alta decît aceasta.)

„În numele” binelui comun se exercitã o violenþãde neînþeles pentru toþi cei angrenaþi în conflicte, cãcicei care se legitimeazã de la acest bine comundeclanºeazã un conflict monstruos, universal, înacelaºi timp fãrã nici o mizã. Nu binele comun esteservit atunci cînd toatã aparatura socialã – de lasistemele etatico-juridice ºi pînã la structurile deprofunzime ale comunitãþii, numite pe la noi „ceiºapte ani de-acasã” – se mobilizeazã împotrivaviolenþei conflictelor particulare, ci însuºi bineleacestor structuri, care se dezvoltã ca mecanisme deautoconservare. În acest fel, toate reflexele ºi tehnicilesociale care sunt puse în miºcare cînd apare unconflict, cãutînd sã-l dezamorseze, creeazã o entitatecare nu a existat niciodatã: un subiect colectiv voitorde pace ºi de liniºte. Acelaºi subiect colectiv, este însãpus, ºi o ºtim prea bine, în numele aceluiaºi binecomun, chiar în cel al umanitãþii, „sã lupte pînã laultima picãturã de sînge” în conflicte de un fel aparte,numite rãzboaie, pe care individul, ca atare, le priveºtela drept vorbind cu indiferenþã, ca pe niºte lucruri carenu-l privesc.

Orice are o limitã. Nu ºi violenþa. ªi nici raþiunea,dacã nu încetãm sã credem cã, într-adevãr, totul sepoate rezolva paºnic, civilizat, raþional. Se vede cã e ochestiune de limitã, sau de lipsã a limitei, de mãsurã ºi

de ne-mãsurã. Dacã raþiunea e mãsura (cum i-amputea reinterpreta – forþind lucrurile – pe antici) eatrebuie sã fie ne-limitatã în puterea ei; iar acest atributnu e unul al mãsurii; de aici rezultã cã aceastãnelimitare trebuie sã-ºi gãseascã o expresie domesticã,comodã, liniºtitoare. Mai multe chiar: încrederea înprogresul umanitãþii, în cunoaºtere, în autoritateastatului sau a legii, º.a.m.d.

Conflictele se vãdesc astfel a fi imposibil de redusprintr-o simplã operaþie de transpunere raþionalã.Totuºi, ele trebuie cumva gestionate, de dragul bineluicomun. Bunele maniere joacã aici un rol dublu: de de-o parte, acela de a asigura zone de non-agresiune reci-procã ºi, pe de alta, de a stabili sfera ºi „regulile” con-flictului. Este însã dificil de gãsit o formulare convena-bilã acestor bune maniere, la fel cum este greu dedeterminat o zonã în care conflictele sã fie absente.Walter Benjamin credea cã poate sã gãseascã „înmãsura în care este total inaccesibilã violenþei, o sferãnonviolentã a acordului uman: sfera propriu-zisã a«înþelegerii», limba.(...) Cel mai profund exemplu estepoate dialogul, considerat drept o tehnicã a acorduluicivil.“1

Am putea începe sã credem cã limbajul ar puteasã joace rolul pe care îl prescriam înainte raþiunii. Ladrept vorbind, raþiunea urmeazã limbajului în calitateasa de liant al unei comunitãþi umane universale, anteb-abelice. Însã caracterul universal al limbajului raþiuniieste violent în sine, dupã cum am arãtat mai sus.Dialogului trebuie sã i se stabileascã þeluri mai mode-ste. Aici este, poate, tensiunea în care stã proiectulhabermasian ºi neînþelegerile care submineazã eforturi-le lui Patapievici, care se strãduia, nu cu mult timp înurmã, în paginile revistei Idei în dialog, sã dea oformã ºi un rol unei etici a dialogului ºi a disputei înspaþiul public. Obiecþiile pe care le-aº putea formulaîmpotriva acestei încercãri, altminteri respectabile, arlua prea mult spaþiu pentru a le da curs aici. Ele pot fiînlocuite cu o singurã nedumerire: ce-i pasã politicianu-lui aflat într-o luptã electoralã de aceastã eticã a dialo-gului, ºi de ce ar trebui sã-i pese? Cînd a fost vreodatãpolitica – raþionalã? ªi de ce ar trebui sã ne-o ima-ginãm astfel?

Limba poate sã constituie un spaþiu al conflictuluinon-violent doar în afara spaþiului raþiunii, ºi nicide-cum printr-o impertinentã intervenþie în dialog a ace-steia din urmã, în calitatea auto-arogatã de legiuitorsau de arbitru. Apelul la raþiunea pãrþilor e una dintrecele mai ridicole încercãri de a aplana un conflict.

Care este atunci originea bunelor maniere, dacã nuo raþionalizare a relaþiilor inter-umane? „Curtoazia,simpatia, iubirea de pace, încrederea ºi altele care maipot fi aici menþionate sînt premisele lor subiective.Însã apariþia lor obiectivã determinã legea (a cãreienormã importanþã nu poate fi discutatã aici), în sen-sul cã mijloacele pure nu sînt niciodatã ale unor soluþiinemijlocite, ci întotdeauna ale unora mijlocite. Prinurmare, ele nu se referã niciodatã nemijlocit la aplana-rea conflictelor interumane, ci numai la modalitãþilereferitoare la lucruri concrete.“2

Cu alte cuvinte, pentru a încheia într-o manierãpoate prea abruptã, bunele maniere pun la dispoziþiaoamenilor capacitatea de a rezolva situaþiile ireductibi-le, unice, în care se aflã de fiecare datã, iar nu un setcomplet de reguli care se aplicã identic. Cãci bunelemaniere sunt mai degrabã de asignat caracterului.Nimic mai departe de bunele maniere înþelese astfeldecât regulile de politeþe pe care trebuie sã le învãþãmºi semnele de bunã creºtere pe care trebuie sã le pur-tãm, dacã e cu putinþã, în carnea noastrã. Bunelemaniere nu se pot deprinde. ªi nimic mai dãunãtordecât a suprapune bunele maniere cu o conduitã raþio-nalã, de parca indivizii ar fi niºte maºini Turing.

mentalitãþi

Comportament ºi bunemaniere în societateImpertinenþa raþiunii. Conflict, violenþã, raþiune ºi bunelemaniere

Lorin Ghiman

Lea Livne (Israel) Diplomã de onoare

Note:1. Walter Benjamin, “Critica violenþei”, în Walter

Benjamin ºi Jacques Derrida Despre violenþã, IdeaDesign&Print, Cluj, 2004.

2. Ibidem.


1166



SScriindu-mi romanul despre un tînãr care-ºiface studiile la Chiºinãu (facultatea) ºi laBucureºti (doctoratul), am ajuns la o fazã

care s-a întîmplat în Hotel Ciºmigiu, „hotel” caree de fapt un cãmin jegos („hrubã” – Vama Veche)ºi cu bulinã (adicã e-n mare pericol de prãbuºirela cutremure) din Bucureºti, în care au fost bãgaþimulþi studenþi basarabeni. Acolo s-a întîmplat uncaz dramatic care din pãcate i-a avut în centru pedoi basarabeni, dar asta n-are nici o relevanþã.Acest caz a ajuns ºi într-un cîntec, fãrã de careprobabil cã ar fi uitat toatã lumea de el, cum seîntîmplã de obicei, cãci, nu-i aºa, orice minuneþine doar trei zile. E vorba de piesa „HotelCiºmigiu” a trupei Vama Veche, o formaþie rockfoarte popularã în România, trupã al cãrei solist eTudor Chirilã, fiul pãrintelui ziaristicii sportive,care - fie vorba între noi - tot basarabean e,maestrul Ioan Chirilã. Iatã ce spune Tudor Chirilãîn introducerea piesei: “De ce cîntãm noi acestcîntec? Deci, eu nu vreau sã ne judece nimeni,înþelegi? Nu vreau sã ne judece greºit, nu, sã nune judece. Vreau sã se ºtie exact ce-a fost. Nuvreau sã zicã lumea cã am fãcut un cover ca sãvindem discul ºi ca sã avem succes. Trebuie sã seºtie ce a fost Hotel Ciºmigiu.

- Nu asta e problema. - Ba da. Trebuie sã se ºtie cã Hotel Ciºmigiu e

fostul cãmin al facultãþii de teatru ºi într-o searã ofatã a cãzut acolo în casa liftului ºi nimeni n-aintervenit timp de trei ore. Tu ºtii asta? Nimeni n-a intervenit.

- Deci nu trebuie sã uitãm asta. E o realitatecrudã.

- Pur ºi simplu e o realitate crudã!”.Ce s-a întîmplat acolo? O fatã a cãzut în casa

liftului, zãcînd jos pînã a decedat. De ce am zis cã nu e relevant cã protagoniºtii

acestei nenorociri sînt/au fost basarabeni? Fiindcã,în primul rînd, ar fi fost posibil ca în locul lor sãfie aproape oricine altcineva. De ce zic „ei”/„lor”,cînd a cãzut „o fatã”? Fiindcã aºa s-a întîmplat: înfaþa liftului erau doi, s-a deschis uºa, bãiatul i-apermis respectuos fetei sã intre ea prima –„Poftim-poftim” - fata, onoratã - „Mersi frumos” -a pãºit, liftul era defect, ea a cãzut ºi a murit. Iatãcum „educaþia” generalã/tradiþionalã este absolutnocivã, în cazul dat chiar tragicã, alteori aceeaºi„educaþie excesivã” fiind comicã, motiv folositexcelent în comedii ale cinematografiei sovieticecu Nikulin & Co, dupã cum putem sã neamintim. N-am nici o îndoialã cã bãiatul (careacum e mare ºef la o universitate din Chiºinãu) aavut intenþii bune ºi a vrut sã parã cît mai educat,cît mai civilizat ºi s-a ºi purtat conform educaþieiprimite în familie ºi-n societatea în care a crescut.Aºa l-ar fi învãþat pãrinþii, asta o fi înþeles el de lacea mai politicoasã zicalã popularã: „Numai dupãdumneavoastrã”. Din pãcate, el n-a avut de undesã ºtie cã existã locuri unde mai întîi intrãbãrbatul ºi apoi femeia, de exemplu în restaurantºi, iatã, în lift, dar ºi în scara blocului sau încabina telefericului º.a.m.d. Vã amintiþi (deºi vi s-aîntîmplat demult...) cîtã bãtaie aþi primit pentrucã în copilãrie arãtaþi cu degetul. Doar cã pãrinþiinoºtri nu ºtiau cã sã arãþi cu degetul e semn debunã purtare ºi de bunã educaþie, ºi nu invers,cum susþin majoritatea mãmicilor, astfel fiind, larîndul lor, educate. Cînd arãþi cu degetul ºtii cevrei, vizezi pe cineva concret, ceva clar, nu laºiloc de dubii. De obicei copiii aratã cu degetul,ceea ce înseamnã cã acest semn e natural ºisincer. Nu pot sã uit cît am pãtimit pînã amînvãþat sã þin furculiþa aºa cum vroia tata, ca sãaflu mai tîrziu cã aºa cum þineam furculiþa încopilãrie (ºi acum!) e corect ºi civilizat, doar cã...

în civilizaþia germanicã, nu francofonã. Îmiamintesc de un bãtrîn cãruia i-am cedat locul întramvai, cum se revoltau tinerii rromi cîndguvernanþii horãrîserã sã le rezerve în universitãþicîteva locuri special pentru ei. Despre cum poþisã-l jigneºti pe-un om cedîndu-i locul întransportul public. Despre discriminarea pozitivã.Despre cum uneori „educaþia” nu este beneficã, cidin contra...

Presa româneascã e supãratã pe basarabeni cãla Eurovision au primit din partea RepubliciiMoldova „doar” 7 puncte, iar România i-a acordatMoldovei 12 puncte, adicã maximum posibil. Pãice faceþi, domnilor ziariºti & doamnelor/domniºoarelorziariste, încurajaþi clientelismul, pilele ºi blaturile?Nu vã ajung cele pe care le aveþi în viaþa de zi cuzi ºi în campionatul românesc de fotbal, de laorigini ºi pînã în prezent? Nu e mai important caoamenii sã fie liberi & sinceri ºi sã judece artadin punct de vedere cultural, ºtiinþa - din punctde vedere ºtiinþific, sportul – din punct de vederesportiv, politica - din punct de vedere social-politicetc.? ªi dacã tot am ajuns la acest concurs dubios– pãi artiºtii români n-au cîntat nici un cuvîntromânesc la aceastã întrecere – de ce atunci artrebui sã-i votãm „româneºte”-frãþeºte? Cu ce aufost ei mai români decît ceilalþi, dacã tot într-olimbã strãinã au cîntat? Sau au bãtut în butoaiemai româneºte ºi mai tare decît bunica din CasaMare? „No hai sã fim serioºi acuma”, vorba unuipersonaj din Ardeal dintr-un roman scris de-untînãr scriitor basarabean. ªi încã ceva: dacã laediþia aceasta a Eurovision-ului, de la Kiev, trupelear fi fost corect judecate ºi apreciate, adicã dinpunct de vedere muzical, nu social-politic,geografic º.a.m.d., atunci noi cu Zdob ºi Zdub amfi fost mult-mult mai sus (mã apucã ameþeala)decît v(n)oi cu Luminiþa Anghel ºi Sistem ºi nuaºa cum s-a întîmplat de fapt. Pãrerea mea...

Despre cum „educaþia” nueste întotdeauna beneficã

Mihail Vakulovski

D. Capobianco (SUA) Diplomã de onoare

Song Ji-Xin (China) Marele Premiu

1177




NNe asaltãm zilnic cu imagini, mirosuri,comportamente, zgomote neplãcute.Lumea contemporanã aratã din ce în ce

mai mult ca o junglã, în ciuda regulilor caredesemneazã un comportament civilizat.

Mi-am petrecut copilãria lângã o bunicãeducatã la pension ºi în compania unui frate (cumult) mai mare. Primele lecþii de bunã purtare m-au învãþat aºadar nu numai cum ar trebui sã sepoarte o tânãrã domniºoarã, ci ºi ce ar trebui sãaºtepte – ºi eventual sã primeascã – de la un bãiat.Totul a mers conform planului, toate situaþiile ºireacþiile la ele se înlãnþuiau oarecum armonic ºifiresc, nimic nu era contradictoriu în micul meuunivers. ªi totuºi…

Lucrurile s-au schimbat brusc odatã cu ieºireadin acest cadru. Ceea ce era de la sine înþelespânã atunci, a fost dintr-odatã repudiat. Am aflatcã diferenþele de gen aveau mult mai multe faþetedecât îmi fuseserã mie arãtate pânã atunci, iarcavalerismul avea de înfruntat în realitateacotidianã un duºman destul de puternic:feminismul, în manifestãrile lui radicale ºi demulte ori prost înþelese ºi practicate.

Diferenþa, spre exemplu, dintre bãiatul caremi-ar fi fãcut loc sã intru înaintea lui ºi cel carenu, dãdea naºtere unei noi probleme: cea aegalitãþii dintre sexe. Dar ºi a apartenenþei la oanumitã paradigmã. Feministele, spun bãrbaþii, numeritã gesturi de politeþe pentru cã încep oîntreagã discuþie cu privire la modul în care suntprivite ºi tratate în societate, ca incapabile sã sedescurce singure. ªi în locul unui simplu zâmbetsau mulþumesc drept rãspuns, acestea încep (saucontinuã) lupta lor pentru obþinerea „egalitãþiidintre sexe” ºi „ieºirea de sub opresiunea claseidominatoare a bãrbaþilor”. Celelalte, în schimb,vor ºti sã aprecieze gestul la adevãrata lui valoare.Dar oare cum ºtiu bãrbaþii de apartenenþa la oideologie? Aici, lecþia bunicii despre „a aºteptasã…” mã tem cã nu ar duce decât la situaþiipenibile.

Am descoperit, cam tot în aceastã perioadã, cãde problema genurilor ºi a galanteriilor nu suntafectate doar femeile. (Dacã tot era sã fim egali…)ºi bãrbaþii se plâng de aceleaºi nedumeriri,desigur, declinate la masculin. Este sau nu este înregulã sã plãteºti consumaþia de la local? Gestuliese din firescul lui, oricare ar fi el, ºi capãtãpentru individ o semnificaþie mult mai complexã,în stare sã îl edifice asupra naturii relaþiei cupartenera.

Gestul aºteptat ºi respectat sau vânat ºirepudiat îºi pierde orice urmã de normal, comun,obiºnuit, dupã ce este cântãrit, analizat pe toatepãrþile ºi catalogat. Indiferent de extinderea spaþio-temporalã a unui obicei sau a unei reguli de bunãpurtare, de semnificaþia mistico-religioasã sauestetico-igienistã a sa, toate societãþile au astfel dereguli. Am întâlnit, nu fãrã uimire, gesturi identicecare cãpãtau conotaþii complet diferite în funcþiede spaþiul ºi nivelul cultural în care operau. Unastfel de exemplu ar fi înmuierea bucãþii de pâineîn sare sau sos. Iniþial repudiat ca fiind analoggestului fãcut de Iuda în timpul Cinei cea deTinã, mi-a fost prezentat ulterior ca fiind „urât”,pentru ca în cele din urmã sã se stabileascã înparadigma igienistã a lui „nu e sãnãtos”. Oricum,toate societãþile au reguli, construite pe diferitefundamente, cu care nu te naºti, ci le înveþi ºi lecultivi.

Manualele de reguli de bunã-purtare îlprezintã pe omul manierat ca pe cel cãruia acestereguli îi sunt indispensabile ºi ca fãcând parte dinchiar personalitatea sa. Ceva care þine mai

degrabã de cine eºti, nu de cum eºti. Bunelemaniere au la bazã ceva cu adevãrat foartedemodat în ziua de azi: altruismul. Discuþiadespre rolul „celuilalt” riscã sã inverseze raportuldintre cine dã ºi cine primeºte. ªi spunem aceastabazându-ne tocmai pe faptul cã asemenea seturide reguli funcþioneazã numai în ºi prin societate.

S-a creat ºi dezvoltat o reconsiderare asensului termenilor prin combinarea„cavalerismului” cu „bunele maniere”, care stã labaza situaþiilor descrise mai înainte. În vreme ceprimul însemna cu precãdere un anumitcomportament faþã de femei, bunele maniere sepracticã fãrã distincþie de gen, vârstã sau ierarhie.O glumiþã care circula într-o vreme ne povesteadespre indignarea unei doamne atunci când i-afost oferit un loc în autobuz. Nu pentru cã ar fifost femeie, ci pentru cã cel care îl oferea era ungentleman. Dincolo de ironia replicii, seîntrezãreºte un adevãr prea puþin luat înconsiderare: gestul are nu doar un adresant careeste vizat, ci ºi un expeditor. De multe ori estegreu sã judeci nedreptatea ºi jignirea suferitã decel cãruia îi este refuzat, mai mult sau mai puþin

ostentativ, gestul. Cãci, dacã cel ofensat va fi ºicel care va protesta, nu se poate spune acelaºilucru ºi despre cel care a fost admonestat pentrugestul sãu ºi care rãmâne de cele mai multe oriperplex ºi înconjurat de reacþiile acuzatorii alecelor din jur. ªi atunci pentru mine se naºteurmãtoarea întrebare: unde este adevãratanepoliteþe? Adevãrata nedreptate? Nu devine celcare nu ºtie sau nu poate primi un semn depoliteþe cel cu adevãrat prost-crescut?

Bineînþeles cã este mult mai uºor sã rãspunzimecanic, cu lozinci. A ºti sã primeºti un gestfrumos este încã o artã pe cale de dispariþie, omoarte mai mult sau mai puþin anunþatã. Esteuºor sã rãspunzi urât, fãrã sã te gândeºti, avândacoperire ºi cãutând scuze tocmai într-o diferenþãpe care încerci sã o aboleºti. Pentru cã, sã fiusincerã, nu am vãzut niciodatã vreun bãrbatofensat de faptul cã cel care a ajuns înaintea lui înfaþa uºii i-a þinut uºa ºi i-a fãcut loc sã intre.

Sã fii politicos este mult mai greu. Ai nevoiede deschidere, de înþelegere pentru ceea ceînseamnã Celãlalt. Însã a le cere oamenilor sã fieflexibili în ceea ce priveºte regulile tradiþionale depoliteþe, nu înseamnã a nu respecta minimadecenþã.

Feminism vs. cavalerismValentina Bumbaº-Vorobiov

AAcum vreo douã sãptãmâni, la RealitateaTV a avut loc o emisiune maraton careavea ca temã speranþele marilor oraºe…

sau aºa ceva. Ziua a fost dedicatã Clujului ºidiferite personalitãþi s-au perindat încercând sãdezvãluie calitãþile ºi metehnele dragului nostruCluj, încercând în acelaºi timp sã aibã grijã deimaginea propriilor instituþii, afaceri etc. Evident,nu putea sã lipseascã din emisiune nici DoinaCornea, care a þinut sã anunþe naþiunea desprestarea deplorabilã a Clujului ºi clujenilor care arconsta printre altele ºi în faptul cã oraºul n-a datun Pleºu, un Liiceanu. E bine cã-i avem, însã,trecând peste faptul cã mai sunt ºi alþii în afarãde aceºtia doi, alþii pe care ea nu-i cunoaºtepentru cã nu este la actualitate cu ce se întâmplã,dupã cum a recunoscut-o, trebuie sã mã întreb:oare ar trebui sã-i clonãm? N-ajunge câte o bucatãdin fiecare? Doina Cornea ºi-a exprimat ºigusturile arhitecturale, fiind o admiratoare aClujului medieval ºi a construcþiilor austro-ungare.Casele superbe din Andrei Mureºanu nu o lasãrece. Desigur blocurile, aceste cutii ceauºisteoribile, Mãnãºturul ºi celelalte cartiere în caretrãiesc sute de mii de oameni îi repugnã. ProbabilDoina Cornea nu a avut ocazia sã mai treacã prinzona „de sub pãdure” din Mãnãºtur, sau prinzona „Lacurilor” sau prin multe alte colþiºoarecare nu de mult erau spaþii verzi. Printre firele deiarbã se înalþã - sã vezi domnule, ce drãcie! – totniºte blocuri, cu adevãrat oribile, dar ce-i dreptparticulare. Aceste construcþii lipsite de oriceimaginaþie, fie ºi de una bolnavã, sunt numite depopor vile, dar eu le vãd tot ca pe niºte blocuri.Oricum, trecând peste dezgust, am ºi eu oîntrebare: dacã blocurile ceauºiste sunt oribile, iarcasele din Andrei Mureºanu superbe, ce-ar trebuisã facã cei care nu-ºi permit o astfel de casã (ºi seînþelege, n-au bani nici pentru o vilã)? Sã se facãservitori la cei din Andrei Mureºanu? Sã intre înpoliticã? Grea alegere… ªi cã tot veni vorba deconstrucþii, nici UBB nu o duce rãu: trecând demai multe ori prin Haºdeu astã-varã am vãzut cu

admiraþie cum douã dintre cãmine (sau poate maimulte?) au întrat în procesul de renovare: li s-audat jos geamurile ºi tencuiala, probabil ca sã fieînlocuite cu termopane ºi pereþi curaþi. Desigur,de câte ori treceam muncitorii tocmai fumau oþigarã, mâncau o slanã ºi altele de acest fel.Problema e cã aceste cãmine (tot oribileconstrucþii ceauºiste) ºi azi, când a dat frigul ºicazãrile s-au fãcut demult sunt în aceeaºi stare.Dar sã facem un calcul. Ce înseamnã asta? Câtecinci studenþi în 20 de camere pe palier: adicã800 de studenþi (cât intrã în douã cãmine) vorîmbogãþi buzunarele clujenilor, care pe orice rahatcer 100 de euroi, minimum! De altfel, într-uncãmin renovat o camerã costã 1.800.000 de cap(adicã 3.600.000, tot cam 100 de euroi). Aragazulnu e inclus în tarif… cã doar nu se lasã UBB-ulmai prejos decât economia de piaþã.

Ce sã-i faci, grea viaþa dacã te hotãrãºti sã facifacultate fãrã sã fii copil de bani gata. Cine vreaculturã, sã mãnânce unturã. Zappând ieri pe Tv.am descoperit - a câta oarã? - de ce studiul epentru fraieri: pe Acasã erau imagini de lapetrecerea unei tinere telenoveliste care e deja laal doilea rol. Tânãra talentatã tocmai împlinea 18ani!!! Hm… Oare ce sã însemne asta? Cã scenelefierbinþi de care au vorbit toate ziarele (apreciindstilul românesc de a face telenovele) au fostfilmate când ea avea 17 ani? CNA, CNA dormi ºitu în plata ta! Important era cã pãrinþii tinereierau deosebit de bucuroºi ºi mulþumiþi. Cred ºieu… Cu aºa o comoarã în casã nu se mai puneproblema debranºãrii. Arta ºi politica la noi auînrâuriri speciale: de cum îþi arãþi dosul în faþanaþiunii începi sã o duci bine tu ºi cu tot neamultãu mult timp de-acum înainte.

La final, un No Comment: Coelho a apãrut înemisiunea Andreei Marin, Surprize! Surprize!.

subcooltura

Cultura ºi unturaOana Pughineanu


1188



PPiiaannuull ddee MMaaggddeebbuurrggNumai în somn suntem egali cu Legea;în rest e ea cu mult mai mare ºi ca o flacãrã deschide ochii din cenuºã, pîndind e r o a r e a – (pe ascuþiºul spadei – pasul – , repercutat în creier.) Nici o miºcare în afara þãrmurilor. Peºtii înnoatã; se înmulþesc ºi n-au intimitãþi cu cei deja captivi. Sunt verzi ºi alungiþi spre zimþii gurii; naivi cu ochi sticloºi sau lacom bulbucaþi; nativi cu smalþuri sidefii pe burþi albastre, de rang înalt; incerþi pioni de-atac, felini, prin spuma magnetizînd o-ntreagã seminþie. Un simplu gest îi face sã se devore, ori, îndreptînd asupra-le o armã – brusc vor schimba oceanul cu-o baltã de petrol … Ce legi sunt încãlcate? – de nu-s probe, nici amprente ºi nimeni vinovat, pentru schimbãrile la faþã (ale vieþii), cînd degetele-i apãsau pe clape, peºti, – la pianul de Magdeburg, înterpretînd – unul din cele douã r e c v i e m u r i.

VViinneerreeaa mmaarreeCãdeau petale din ceruri, în Vinerea Mare, de Crini, albe esenþe de ocru marin, din sertãraºele nimbus… Am fost pescari ºi am tãiat apele-n cercuri egale; am avut bãrci ºi corãbii; de toate-am uitat, cînd unul mai Mare a zis sã facem aºa; … sã fumege un vas cu aur din adîncuri, iar braþele vor susþine apa ce rãmîne deasupra noastrã (lumea veche) – peste care, desculþã, trece o alta … ºi lui, îi cade crucea din mîini (golu-n care-ar trebui sã fie) –

e-o Mare Vinerea, de Crini…

FFaarruull AAlleexxaannddrriieeiiSãrut viaþa cu care EA vine la mine; limbile cereºti din ceasul bun; vînturile prielnice ºi-o nouã, verde mare (– netãgãduit, de toate are corabia noastrã) bine clãditã pe valurile – fierãstraie; sferturi fãcînd jumãtãþile ºi apa-n rouã împãrþind-o, de la Întreg spre Margini cãtre Nimic… Frumoasã, dar muritoare-i lumina pe-o sabie de santal, mirosul de parîme ruginite, plutirea-n derivã pe-o mare crudã. Seri multe s-a rugat sã nu fie aºa; cu ochii spre Peºti ºi Vãrsãtor; douã vieþi sã fi avut; (sã ticsesc bordul cu jurnalele înãlþãrii)

– Farul din Alexandria –unde

eroarea se distingea de Adevãr

SSiinneeaa uunnuuii ttrraannddaaffiirr… cînd am sãdit eu primul trandafir…?mai demult, sau acum în zilele noastre (cît un punct, aroma lui), avînd surori ºi alte rude înalte … cînd am cãzut eu în genunchi (ca-n faþa unei iconiþe), cerîndu-I iertare, cã-l dau vieþii fãrãde voia lui … mai demult, sau acum în zilele noastre; o viaþã am sãrutat þãrîna, ca la naºterea cuiva foarte drag…

... înaintea tuturor l-am vãzut, înaintea luminii l-am atins, a aerului de apã, cu mult; avînd ceva ce nimeni n-are – ( o urechiuºã de melc – purpura crista –) Pocalul bãut de Dumnezeu la recepþia

Raiului; cînd tron era … bobul, boaba de rouã …

PPîîllppîîiirree –– ppîîllppîîiittooaarreeUrsa micã, roºie garoafã ºi crin alb –însereazã drumurile ce duc spre cuvioase pãpãdii, – în globuri calde iluzia toatã-adunatã-ntr-un punct, (fãcîndu-i greu) gata sã cadã.Pe-o astfel de apã cãlcînd, pe roþile-i de fum ºi aur … cu ochii mai întîi … apoi cu talpa … … ºi-n cele din urmã, cu tine pe suflet, ca prin ruinele Paradisului, unde Cineva culege rodul copt; bun pentru pîine ºi vin, la Cina cea Mare.

… Cineva… – pîlpîire – pîlpîitoare –

Romea Cantemir

profil poetic

Andra Oana Rotaru““CCoolleeccþþiiii eexxppuussee îînn ttiimmpp pprriivvaatt””cearºaful are pete de floarea soarelui le întorc cu degetul ºi urmãresc desene mai puþin geometrice decât forma corpului meu aºezat pe canturile de sub forma trupului de sub cei ce strivesc culorile ca ºi cum degetul poate desena o naturã moartã

Am visat o imagine crestatã din douã retine priveam acelaºi ochi fãrã sã ºtiu cu care se sfârºeºte bãrbatul pe care îl visam

douã orã înaintatã îmi spui cum vii ºi îmi adulmeci blana ca pe o cãpiþã de oase cum sângele de la gura mea e îngerul

““iieerrtt aanniimmaalleellee ccee-mmii ttrreessaallttãã ddiinnvviissee””

sunt muscã. am ochi dilataþi de înþelegere în care picurãm degetele

(cu ele îmi sunt iertatepãcatele la spovedanie)

mã simt animal sã mã schingiuiascã

a doua iertare a treia iertare poartã poruncile cu picioare desfãcute de animale mai mici ca noi

se înfig ca o lamã de bãrbat de unde vin ºi eu prinsã în plasã

din vizorul muºtelor nu se vede tot

ne-am apucat unul pe altul de mâini cadre fotografice

ritmuri gestante ne-am fãcut sepii alb negru în somn

ºtim ce se petrece avem gust de cremene fãrã scântei

de-abia mai respir

nu dau drumul la vise mi-e fricã sã nu se întindã pãpuºa de pe noptiera cu douã sertare

desface coajã cu coajã suflul iubitului

vreau un bãiat fãrã respirãri

vreau un bãrbat cu naºteri

din care vin ºi eu

am o patã maro peste centrul vieþii gura mi s-a deschis pentru pãcate

sunt o zaharniþã. îmi port copiii secaþi de-a lungul malului alb îi împroºc cu mizerii îi oblig sã înghitã

sunt mâna curatã a naºterii

Premiul revistei Tribuna la a XXXVII-a ediþiea Concursului Naþional de Poezie “NicolaeLabiº”, Suceava-Mãlini, 8-10 octombrie 2005

You see, Sir, that in this enlightened age I am bold enough toconfess that we are generally men of untaught feelings; we cherish

them to a very considerable degree, and, to take more shame to our-selves, we cherish them because they are prejudices; and the longer

they have lasted, and the more generally they have prevailed, the morewe cherish them.

Edmund Burke (1729-97), Reflections on the Revolution in France

M -am trezit pe la nouã. Am fãcut duº ºim-am grãbit jos, sã iau micul dejun. Aziurma sã îl vizitãm pe Uncle la el acasã,

ºi, sincer, eram nerãbdãtoare sã aflu mai multedespre cel cãruia S., prietena mea de 23 de ani,studentã la medicinã, îi încredinþa toate secretele.

M-a cuprins depresia pe scãri în jos, gândindu-mã la toate lucrurile cu care mã obiºnuisem deacasã ºi care îmi reveneau în minte ºi pe careînvãþam sã le apreciez -- paradoxal -- tocmai cânderam la o distanþã insurmontabilã faþã de pãrinþi,prieteni, rude, locuri iubite. Însãºi cultura diferitãîn care mã integram încet-încet, fie cã purtamshalwaar-kameez ºi duppatta, sau cã salutam cuSalaam Waleikum!, mã scotea din sãrite. Era atâtde monoton sã mânânc acelaºi meniu în fiecarezi, sã îmi petrec dupã-amiezele zãbovind prin casãsau mergând la cumpãrãturi, chiar sã mã prefaccã apreciez gesturile mamei prietenei mele de amã proteja. Panteonul grecesc sau cele treizeci ºitrei de milioane de zei ai religiei hinduse apãreaumult mai veridice în mintea mea decât superstiþiacu care eram “binecuvântatã” de fiecare datã cândieºeam pe poartã: “Ia aceastã rupie învelitã într-unºerveþel, pãstreaz-o cu grijã în buzunar, ºi dã-ounui sãrac în drumul spre casã”. Zakat, oferireade ajutor sãracilor, constituie, de altfel, al treileastâlp de credinþã al religiei musulmane. Urma ce-remonialul pâinii rotunde: mama lui S. aducea ofelie de pâine coaptã în tandoor, ne punea peamândouã sã ne aplecãm ºi desena cu pâinea cer-curi imaginare deasupra capetelor noastre. Sigur,teroriºtii pakistanezi sau cerºetorii leproºi dinBihar nu se vor apropia de noi pentru cã avemrupia în buzunar!

Dupã mâncare ºi ritual, am luat-o cu S. însprestaþia de autobuz. Nu purtam þinuta tradiþionalã,ci niºte blugi Levis 501 Dangerously Low ºi unmaieu roz pe care scria “100% Benetton/100%ME”. Din când în când, trecea câte un bãrbat sauo femeie care îºi întorceau capul dupã mine.Deodatã, m-am speriat, ca ºi cum s-ar fi derulatîn faþa mea momentul culminant al unui film deAlfred Hitchcock. Apãruse o fantomã. Prima oarãcând am vãzut o astfel de persoanã, hoþii mascaþicu cagule ºi mitraliere pregãtite tot timpul pentrua declanºa focul erau singurele personaje cu careo puteam asocia. Dupã mine, femeile care purtauburqua erau la fel de dificil de definit ca traficuldin Agra sau Delhi: “brainless, eyeless, earless...Senseless”, ºi, e cazul sã adaug, “faceless”. Mãîntrebam chiar dacã aceastã femeie din faþa meanu avea cuþite ascunse într-un buzunar secret pen-tru a jefui trecãtorii. Însã ea a dispãrut în timp ceeu meditam astfel. Absorbitã în gânduri, aproapeam trecut cu vederea doi bãieþi pe o motocicletã --fluieratul lor mi-a atras atenþia -- care ºi-au lungitgâturile atât de tare când erau deja la câþiva zecide metri depãrtare de noi, încât am crezut cã sevor rãsturna în praful de pe drumul nepavat. Unbãrbat de vreo patruzeci ºi cinci de ani vine dindirecþia opusã. Se întoarce cu spatele la zid ºiurineazã. Mi-am întors privirea în direcþia diame-tral opusã, ºi m-am scârbit mai tare, poate, decâtdacã nu mi-aº fi întors ochii. Un pârâu mic, latde o jumãtate de metru, murdar ca Gangele, ºi înplus, plin de deºeuri, curgea încet la cealaltã mar-gine a strãzii. Noroc cã ajunsesem deja la staþie.Nu a durat mult pânã am ajuns la Uncle, cu toatecã a trebuit sã schimbãm mijlocul de transport ºisã luãm autoriksha pentru a ajunge în acel colþ delume în care locuia.

Îmi venea sã leºin de cãldurã pe tot parcursuldrumului. Nu era deloc inteligibil pentru minteamea cum femeile îmbrãcate cu burqua treceauprintr-un adevãrat chin pentru a aduce un tributreligiei lor. Sau poate le era fricã de eventualele

priviri deocheate ale trecãtorilor deja preaobiºnuiþi de a nu vedea sãptãmâni, poate luniîntregi, o femeie prin a cãror haine se pot ghiciformele corpului. ªtiam cã ascunderea pãruluireprezintã o formulã de respect la adresa femeiiîn general, ºi în plus, constituie o protecþieîmpotriva bãrbaþilor gata sã flirteze cu oricine,bãrbaþi care nu au în gând o relaþie stabilã atuncicând abordeazã o femeie. Zeul instinctului eraanatemizat în Kashmir. Castitatea sufletului ºiintegritatea erau socotite, în schimb, cele mai depreþ valori la o femeie.

Nu puteam atunci decât sã compar culturamusulmanã cu cea europeanã: în Renaºtere, înEuropa, ridicarea fustei care cãdea pânã la pãmântsau chiar simularea scãpãrii unei batiste erau con-siderate invitaþii indecente din partea unei femei.Astãzi, pentru unele femei musulmane, pânã ºidescoperirea capului constituia un sacrilegiu. Însãîn Europa, narcisismul feminin a atins apogeulprin toaletele scumpe ºi extrem de inconfortabileetalate nu doar la serate sau petreceri, ci chiar ºila cea mai banalã întâlnire în oraº cu vreo pri-etenã. Confruntarea cu aceste femei, umile ºi aus-tere prin vestimentaþia lor, m-a fãcut într-un târz-iu sã realizez, la fel ca Mrs. Dalloway, cã tot ceînsemna glamour ºi exuberanþã în moda femininãoccidentalã nu era nici mãcar o trivialitate, cipurã iluzie. Simþeam totuºi în aceste femei orãzvrãtire a Eros-ului inuman, glorios ºi teribiltotodatã. Probabil fãrã a lua în seamã incompati-bilitatea mea de a da un verdict cu privire la psi-hicul feminin, gãseam cã în fiecare din acestefemei Lilit trãia suprimatã. Pentru mine, ele erauca niºte sclave: uneori nici nu mâncau cu familia,ci îi serveau pe ceilalþi, ºi ele luau masa separat,aveau grijã de copii, ieºeau rareori din casã, nuinteracþionau aproape deloc cu vecinii. Îmiaminteam cuvintele lui Esther Harding: Propriilesentimente, nu contractele sau legile, sunt celecare ar trebui sã ghideze viaþa unei femei, pentruca individuaþia sã se poatã produce. Aveam sã îmidau seama: ceea ce reprezenta pentru mine unjoc între ilar ºi grotesc era o autenticã valoarepentru multe femei musulmane. Flaubert sauFreud eºuaserã în încercarea lor de a mã convinge

1199




Autoetnografie: 25 iulie 2004, Shrinagar

Laura Stana

reportaj

Katarzyna Winczek (Polonia) Premii Ex-equo

Kei Ito (Japonia) Premii Ex-aequo


2200



cã starea de fapt prezentatã de ei are o aplicabili-tate în lumea Orientului. Pe mãsurã ce îmilãrgeam orizontul cultural, vedeam cã civilizaþiamusulmanã este, în fiecare regiune, diferitã: pre-cum sentimentele umane sau marea, religia iaforma malului la care ajunge.

Religia islamicã are aproximativ 1,2 miliardede credincioºi, ceea ce alcãtuieºte 20% din popu-laþia lumii. În jur de ºaptezeci ºi cinci de þãri au opopulaþie musulmanã majoritarã. ªi, totuºi, existãanumite caracteristici tipice femeii musulmane. ÎnIslam, toate dimensiunile vieþii sunt subsumatevoinþei lui Allah. Cuvântul “musulman” înseamnaetimologic “cel care se supune” voinþei luiDumnezeu. Planurile individuale ºi sociale con-verg spre divin, astfel cã “omul nu are altã opþi-une decât sã urmeze religia care este o cale pecare Dumnezeu a aºezat-o în faþa omului aºaîncât pãºind pe ea omul sã ajungã la El”(Coranul). Spre deosebire de alte cãrþi sfinte,Coranul oferã atât reguli de guvernare a unui statcât ºi o serie de credinþe spirituale. Litera de legea femeii musulmane e Coranul, iar alegereapartenerului va reflecta în mod direct legãturafemeii cu ceilalþi membri ai familiei ºi cu divini-tatea. Teologia ºiitã (ramurã a religiei islamice, decare aparþinea ºi S) pune accent pe inteligenþã.Iubirea ocupã un loc privilegiat în ºiism.

Poate cã a fost crescut în spiritul acestei religii,sau poate aceasta era natura sa. Oricum, am fostprimite în casa lui Uncle cu cea mai mare cãl-durã. Copiii lui, care se jucau în curte, ne-auîntâmpinat ºi ne-au condus pe scãri, la etaj, încamera lui Uncle. Soþia lui a venit sã ne serveascãcu suc. Pãrea foarte tânãrã ºi zâmbea tot timpul;nu cred cã avea mai mult de treizeci de ani, întimp ce Uncle avea probabil patruzeci. Uncle afãcut prezentãrile ºi soþia lui a zãmbit ºi ne-aîmbrãþisat pe S. ºi pe mine. Pe urmã, ne-a lãsatsinguri. Atunci am putut sã mã uit în jur fãrã sãpar nepoliticoasã. Camera era mobilatã spartan;era foarte rãcoroasã, lucru neobiºnuit în aceaperioadã a anului în Kashmir. Perdelele erau trase,aºa încât lumina ºi cãldura nu obstrucþionaudeloc pe cei prezenþi. Pe podea era un covor co-lorat, într-un colþ o masã cu niºte poze alemaestrei spirituale a lui Uncle, mai multe poze pepereþi (una a femeii ºi una cu o adunare enormã

de oameni). Pe un dulap care ocupa un pereteîntreg erau aranjate mai multe diplome, probabilcronologic.

Între timp, Uncle începuse sã vorbeascã cu S.Timp de jumãtate de orã, m-am concentrat laceea ce vorbeau, dar, cum nu cunoºteamKashmiri, nu am înþeles decât numele bãiatului cucare S. voia sã se cãsãtoreascã ºi “Pakistani”.ªtiam despre ce discutau; S. îl ruga pe Uncle sã oajute într-o problemã extrem de delicatã. Mi-amþinut în frâu curiozitatea, dar când eram în auto-buz în drum spre casã, am început sã ointeroghez.

“Ce þi-a spus Uncle?”“Mãtuºa mea se va cãsãtori anul viitor, iar

sora mea mai mare peste doi ani.” S. îmi spusesecã în Kashmir, tradiþia cere ca sora cea mai maresã se mãrite prima, cãci altfel întregul oraºbârfeºte ºi considerã cã ceva este în neregulã cuacea familie.

Devenisem destul de interesatã de subiectulcãsãtoriei, ºi am început sã o descos pe prietenamea:

“Existã anumite criterii pentru a-þi alegeviitorul soþ?”

“În general, musulmanii se pot însura ºi cuevrei sau creºtini, dar tatãl nostru vrea ca surorilemele ºi cu mine sã ne cãsãtorim doar cu musul-mani, pentru a perpetua tradiþia religioasãurmaºilor noºtri. În ceea ce îl priveºte pe fratelemeu, tatãl meu ar accepta ca el sã se însoare cucineva de o religie diferitã. Vezi, tatãl meu îl con-siderã pe fratele meu extrem de echilibrat înluarea deciziilor corecte. A cãlãtorit mult, în Indiaºi în Anglia, acum locuieºte ºi studiazã în Londra,ºi a învãþat foarte multe de la veriºorii noºtri dinStatele Unite. A petrecut mult timp cu ei. Toateacestea l-au fãcut foarte matur pentru vârsta sa,ceea ce îi permite sã ia decizii mature”.

“Ceea ce tu spui nu aratã decât faptul cã bãr-baþii sunt un fel de pater familias, cu toate cãaparent toþi membrii unei familii contribuie laluarea de decizii ºi au drepturi egale,” mã gân-deam eu, dar nu am îndrãznit sã spun cu vocetare.

Între timp ajunsesem acasã. S. m-a rugat sã nupomenesc o vorbã despre drumul nostru. Nu amînþeles de ce, însã gândurile mele s-au orientataproape instantaneu în altã direcþie. Unchiul lui S.

din partea mamei era în vizitã, ºi cum acest omavea la rândul sãu copii ºi mai multã experienþãde viaþã decât S., l-am rugat sã îmi explice cumare loc alegerea partenerului pentru o fatã musul-manã în Kashmir.

“Ce rol au pãrinþii în determinarea mariaju-lui?” l-am întrebat pentru început.

“În Kashmir, în general, femeile se mãritã cubãrbaþi “selectaþi” de cãtre pãrinþi; pãrinþii aran-jeazã o întâlnire pentru fatã ºi ea decide dacã îiplace sau nu bãiatul, dacã vrea sã continue relaþiaºi sã se mãrite cu el. Opinia pãrinþilor conteazã90%, iar opinia copilului doar 10%.”

“Care sunt criteriile de alegere a parteneru-lui?”

“Soþul trebuie sã fie din aceeaºi castã, cu toatecã existã unele excepþii. Însã, de obicei, chiar dacãla început pãrinþii unui tânãr dintr-o castã supe-rioarã condamnã cãsãtoria sa cu o femeie dintr-ocastã inferioarã, dupã o vreme, pãrinþii acceptãdecizia lui, se împacã ºi integreazã noul membruîn familie.Tradiþia castelor începe sã piardã dinimportanþã pe mãsurã ce din ce în ce mai mulþitineri din Kashmir se cãsãtoresc cu strãini.”

La restul conversaþiei nu am fost foarte atentã.Unchiul lui S. vorbea atât de mult despre subiectecare mie îmi erau strãine sau care nu mã intere-sau, încât abia aºteptam sã se facã searã ºi sã mãscuz cã îmi e somn ºi sã mã duc la culcare, adicãsã citesc Toni Morrison. Într-un sfârºit, m-amretras în camerã într-o stare de somnolenþã. Amînceput o discuþie cu S., pentru cã nu înþelegeamde ce era atât de secretoasã cu privire la bãiatulpe care îl plãcea.

“Cum v-aþi cunoscut?”“Am fost la fratele meu la Londra ºi... într-o

zi, mi-a fãcut cunoºtinþã cu prietenul lui, H.” Amai construit câteva detalii în poveste pentru casã îi confere autenticitate.

“Chiar aºa? ªi atunci de ce atâta ºuºotealã?”“Nu, de fapt alta e realitatea. Când eram la

fratele meu, iarna trecutã, m-am rãtãcit ºi amcerut ajutorul unui strãin. Am schimbat adreseleºi numerele de telefon. Ne-am dat seama cãaveam multe în comun, iar aceastã relaþie la dis-tanþã a continuat de atunci. El mã suna în aparta-mentul în care locuiam cu prietena mea, iar eu îlsun din oraº când sunt în vizitã la pãrinþi. ªtii...nu pot pomeni nimic despre H. în faþa tatãluimeu, care e o persoanã tradiþionalã ºi de modãveche. Dar mamei i-am povestit totul ºi chiar îicer sfaturi. H. m-a cerut în cãsãtorie.”

“Prin internet... ªi ce i-ai rãspuns?”“I-am spus cã da, dar trebuie sã o întreb pe

mama.”“ªi mama ce a rãspuns?”“Mama a spus cã da, dar trebuie sã îl întrebe

pe Uncle.”Ah, da, Uncle! Uitasem cã în orice decizie care

se ia în aceastã familie, chiar ºi decizia de aplânge, ultimul cuvânt îl are Uncle. M-am gânditcu sarcasm, “Ce ar fi dacã i s-ar întâmpla ceva luiUncle într-o zi ºi nu ar mai fi întotdeauna accesi-bil pentru voi? Probabil v-aþi maturiza...”

Între timp însã, S. se hotãrâse sã mi sedestãinuie.

“Când o prietenã mi-a povestit cã pakistaneziicare intrã în Kashmir sunt arestaþi fãrã nici unmotiv, mi-am dat seama cã aceasta ar putea fi ºisoarta lui H, care locuieºte la Londra, însã e deorigine pakistanezã. Pentru mine aceasta ar fi oadevãratã tragedie: dacã relaþia cu H. va dura ºidacã noi doi vom locui împreunã la Londra, eunu voi putea reveni în Kashmir cu el, pentru cã elar fi imediat persecutat de cãtre poliþie. Pe de altãparte, pãrinþii îmi sunt foarte dragi ºi nu concepo despãrþire de ei. Chiar dacã nu voi mai locui înKashmir dupã ce mã cãsãtoresc, îi voi lua peambii pãrinþi cu mine, pentru cã nu îmi imaginezcã voi trãi fãrã ei.”

Yuki Saito (Japonia) Diplomã de onoare

2211




Crezusem înainte cã dilema lui S. era unalegatã strict de tradiþie: de ideea cã a avea o legã-turã (chiar ºi virtualã) cu cineva fãrã ca familia sãaprobe aceasta în unanimitate este greºit. Era con-sideratã Haram! în religia musulmanã. Mi-am datîncet seama cum politica îºi pune decisiv ºi impla-cabil amprenta asupra vieþii unei comunitãþi,asupra sentimentelor oamenilor, pe care lesuprimã sau le atrage înspre neant. Incapacitatearegimurilor politice ºi a grupãrilor naþionalisteradicale de a controla problemele careobstrucþioneazã calea spre pace sau chiar indepen-denþã, neconcordanþa dintre regulile promovate dereligie ºi realitatea politicã ce pare cã le încalcãnecontenit, nu fac decât sã se îngrãmãdeascã însubconºtientul localnicilor care devin imobili înfaþa a ceea ce este pentru ei o putere incompre-hensibilã a destinului.

Dupã câteva clipe de pauzã, am continuat:“Vrei sã te cãsãtoreºti ºi sã pleci din þara ta?”“Da, vreau.”“Trebuie sã ºtii cã nu îþi va fi uºor sã te

adaptezi la o nouã culturã. În special cu chestiape care o porþi pe cap... lumea te va judeca.”

“La început, da, dar am cunoscut o familie înLondra care m-a apreciat foarte mult odatã ce le-am explicat ce înseamnã pentru mine a purtaeºarfa. Dacã vãd cã nu am o gândire îngustã,strãinii mã vor aprecia.”

“ªi, cum sã îþi spun... nu e doar asta.Conduita ta e incompatibilã cu codurile bunelormaniere din vest. Tu efectiv plângi când crezi, tecerþi cu oamenii în magazine. Nu vreau sã o spunîn nume de rãu, dar mi-e jenã sã merg cu tine înmagazine. Ieri, efectiv ai urlat la vânzãtor.”

“Dar nu voia sã îmi schimbe eºarfa ºi nu se

potrivea cu costumul!”, spuse ea pe un toncopilãresc.

Erau mai multe lucruri pe care doream sã i lespun: europenii nu îºi suflã nasul în mânecahainei, nu râgâie, folosesc hârtie igienicã ºi nuapã, nu spun “pardon” dupã ce îºi suflã nasul, nuîntreaba “Ha?” pe un ton ridicat când nu întelegceva, ci “Poftim?” pe un ton calm, ºi multealtele... Însã m-am oprit.

Îmi dãdeam seama cã salvarea nu consta înemancipare, aºa cum ar vedea-o mulþi europenisau americani, ci în conºtientizarea faptului cãexistã diverse alternative chiar în interiorulaceleiaºi tradiþii; iar a urma o cale tradiþionalã nuînseamnã neapãrat a întoarce spatele imaginaþieiºi invenþiei, ci reinventarea ºi reactualizareatradiþiei care te ajutã sã îþi regãseºti propriul sine.

DDe când preluasem, mulþumitã lui TeofilBuºecan, activist la regionala de partid,sediul Tribunei de la A.R.L.U.S., care se

mutase în altã clãdire, moºtenisem o statuetã ori-bilã a lui Ady Endre, care circula din birou înbirou, ca sperietoare.

Pânã la urmã, statueta cu pricina s-a convenitsã domicilieze la secþia beletristicã, pe care, for-mal, o conduceam eu.

Într-o dimineaþã, ne trezim în redacþie cuNicolae Mãrgeanu, care fusese obligat sã nepãrãseascã din cauza administratorului, fost ofiþer,ºi care avea pe atunci un cuvânt hotãrâtor în pro-blemele de cadre – chiar dacã peste numai un anavea sã emigreze. Spre regretul meu, iatã, domnulGeorge Brainer n-o sã poatã citi aceste rânduri,care cinstesc simbolic pe aceia care ne-au învãþatun anumit tip de “comunism”, dupã care ºi-auluat valea...

George Brainer acela a revenit la vechea luimeserie, aceea de ospãtar, dar numai dupã ce nedãduse tot felul de lecþii, inclusiv în culturã, sã nuuitãm cumva noi, intelectualii, cã partidul adevenit factorul hotãrâtor în societate.

Nicolae Mãrgeanu, care fusese ani în ºir îninima Tribunei, ca secretar general de redacþie, erafoarte bun prieten cu mine ºi cu AlexandruCãprariu.

Dupã ce am discutat noi ba de una, ba de alta,am hotãrât sã ne întâlnim dupã orele de serviciuîn biroul redactorului ºef, sã facem o micã partidãde cãrþi, cã aºa eram noi, timpul liber ni-l con-sacram cãrþilor.

În liniºtea secondatã doar de tovarãºulDumitriu, care fãcea pe administratorul, neamuzam de festele pe care ni le rezerva hazardul.

Deodatã, ciocãneºte cineva la uºã ºi, pânã sãne hotãrâm noi a rãspunde, intrã poetul Ion SofiaManolescu, timid, admirabil poet, ºi om sã-l puipe ranã.

– Haide, domnule Sofia! Ce vânturi te aduc pela noi? îl poftim noi în birou.

Alexandru Cãprariu îl roagã sã punã versurileaduse pe masã ºi sã ne scuze, dar noi trebuie sãne continuãm munca, pentru cã altfel nu se poateface o literaturã serioasã.

Dar Ion Sofia Manolescu s-a dovedit atunci ºiun admirabil chibiþ. Din când în când ne servea,plin de amabilitate, cu câte un foc. ªi, deodatã,îmi veni în minte o idee, pe care o ºi exprim cuglas tare:

– Domnule Ion Sofia Manolescu, aþi fost pre-miat pentru susþinuta dumneavoastrã colaborare la

Tribuna cu premiul “Ady Endre”, o statuetã pecare, profitând de faptul cã sunteþi aici, vã rugãmsã o primiþi, împreunã cu urãrile noastre de bineºi cu îndemnul de a ne trimite ºi de acum încolopoezii cât mai frumoase.

Alexandru Cãprariu ºi Nicolae Mãrgeanu fac ºiei pe statuile un moment, apoi se ridicã ceremoni-os ºi îl felicitã.

Ion Sofia Manolescu rãmâne cu respiraþia tã-iatã. Ne mãrturiseºte cu rãsuflarea întretãiatã cãeste viu emoþionat ºi cã nu se aºteptase caTribuna sã-i aprecieze chiar atât de mult colabo-rarea.

Alexandru Cãprariu, care era ºi o autoritate înredacþie, deþinând funcþia de secretar general deredacþie, îl strigã pe Dumitriu:

– Adã, te rog, statueta lui Ady Endre, cu care afost distins poetul Ion Sofia Manolescu.

– Vã fac cinste, ce beþi? ne întreabã poetul. – Noi, orice, dar nu primim cinste de la cola-

boratori, îi cinstim noi, îi replicã AlexandruCãprariu, scoþând la ivealã o sticlã de coniac.

ªi nu este câtuºi de puþin o exagerare, ci puruladevãr. Nu primeam sã fim cinstiþi de colabora-tori, ci dimpotrivã, dacã era cazul, plãteam noi.

Soseºte Dumitriu cu statueta lui Ady Endre înbraþe, executatã de un sculptor anonim, probabilun debutant ºi, dacã n-ar fi scris pe ea Ady Endre,greu era de identificat. Era un bronz de vreo ºase-ºapte kilograme.

Ion Sofia Manolescu privi aºa-zisa statuetã ºizise:

– Cum s-o duc la Bucureºti? N-am loc, ºi apoinu-i nici ambalatã...

– Se rezolvã, maestre, ºi ambalatul ºi trans-portul. Plecaþi cu acelaºi tren cu care pleacã ºiMãrgeanu. Vã conducem la garã. Dumitriu,ambaleazã, te rog, pe colegul Ady.

Ion Sofia Manolescu, prea delicat ca sã ospunã, nu e prea încântat de realizarea artisticã astatuetei ºi asta se simte. Noi, însã, ne continuãmjocul. Mai sunt douã ceasuri pânã pleacã trenul.Dumitriu a transpirat de atâta muncã, dar se pre-zintã cu statueta ambalatã perfect, în hârtie albã.

Se apropie timpul sã plecãm la garã. NicolaeMãrgeanu se duce la baie, sã se spele.

– Domnule Ion Sofia Manolescu, se hotãrãºteAlexandru Cãprariu, premierea a fost o glumã. Neiertaþi...

– Vai de mine, dar eu înþeleg la glume. – Atunci, e bine. Vã rog sã nu suflaþi nici o

vorbã lui Mãrgeanu. O sã introducem statueta învaliza lui ºi când o sã ajungã la Bucureºti ºi o sãdesfacã valiza, o sã aibã surpriza.

- ªtiþi, nu aº vrea... se scuzã Ion SofiaManolescu cã nu vrea sã participe la o glumã, casã nu se supere domnul Nicolae Mãrgeanu.

În câteva cuvinte l-am convins sã se facã cã nuºtie nimic. Vârâm statueta în geamantanul luiMãrgeanu ºi Al. Cãprariu conchide:

– E grea al dracului. Eu am sã-i car valiza pânãla tren, cã altfel observã, tu o iei înainte cu el ºi-ispui o bârfã, cã doar eºti specialist, nu mai trebuiesã te învãþ eu.

În fine, intrã ºi Nicolae Mãrgeanu.– Hai, Nae, cã pierdeþi trenul. Alexandru Cãprariu ia valiza, fãcând eforturi

lãudabile sã nu se observe cã abia o duce,Mãrgeanu protesteazã, nu vrea sã i-o careCãprariu.

– Lasã-l, îi spun, hamal trebuia sã se facã. Haiodatã...

Râdem ºi pornim la garã. N-avem mult demers, câteva sute de metri pânã la staþia de taxidin faþa catedralei Sfântul Mihail.

Eu cu Mãrgeanu mergem înainte, sã prindemun taximetru.

– Ce l-a apucat pe Sandu, de-i aºa politicos?Auzi, sã-mi ducã el valiza mie!...

– Funcþia l-a schimbat. De când e secretar, ede-o politeþe cu adevãrat demnã de admirat...

Alexandru Cãprariu nu lasã pe nimeni sã punãmâna pe valizã. O aºazã în portbagaj singur-sin-gurel. Sosim la garã, tot el se grãbeºte, nevoind sãcedeze cinstea altora, sã o ia din portbagaj ºi n-olasã din mânã pânã ce nu reuºeºte sã o aºeze înplasa de bagaje a compartimentului în care cãlã-toresc cei doi musafiri ai noºtri.

Ne îmbrãþiºãm, ce mai, tot protocolul ce þinede o despãrþire.

Trenul porneºte, iar eu ºi Alexandru Cãprariuizbucnim în râs.

– Ce mutrã o sã facã Nae când s-o trezi custatueta în valizã, ce sã-þi mai spun, vere...

EpilogAjunºi la Bucureºti, Nicolae Mãrgeanu ºi-a luat

valiza din plasa de bagaje ºi simþindu-i greutateaneverosimilã, mintea i-a scãpat fulgerãtor. Adeschis valiza, a luat statueta în braþe ºi i-a întins-o lui Ion Sofia Manolescu, punându-i-o în braþe:

– Poftiþi, maestre, e a dumneavoastrã. Eu þi-amasigurat transportul pânã la Bucureºti, dar acum,descurcã-te...

Dupã câte am aflat ºi noi ulterior, statueta ºi-agãsit loc în grãdiniþa din faþa casei poetului IonSofia Manolescu.

ªi trebuie sã mai spun cã redacþia, aflând depremierea poetului Ion Sofia Manolescu, n-a infir-mat hotãrârea noastrã.

Premiul Ady Endrearhivã

Grigore Beuran


2222



Letiþia IIlea: Gabriel Stãnescu, eºti editorulrevistei Origini – Romanian Roots, un prestigiosmensual în limba românã distribuit în Statele Unite,Canada, Franþa, Germania, Anglia, Italia, Belgia,Republica Moldova, România. Cui i se adreseazãaceastã publicaþie ºi care e orientarea ei?

Gabriel SStãnescu: Primul numãr al revisteiOrigini a apãrut în vara lui 1997 ºi a fost distribuitîn mare parte gratuit la Câmpul Românesc dinOntario, Canada, un mare eveniment cultural anualal românilor de pretutindeni. Aici am fãcut primeleabonamente ºi am câºtigat câþiva colaboratori.Origini a fost iniþiativa mea ºi a câtorva intelectualiromâni din Statele Unite: ªtefan Stoenescu, SandaGolopentia, Constantin Eretescu, Zahu Panã.

Aventura a început cu un an înainte. M-amtrezit cu un telefon al doamnei Silvia Cinca, careiniþiase cu câtva timp în urmã o asociaþie oarecumfantomaticã cuprinzând 7-8 scriitori, regizori,pictori, jurnaliºti româno-americani care intenþionausã acorde premii în dolari colegilor lor din þarã.Primisem 300 de dolari de la Silvia Cinca,contravaloarea unor cotizaþii la o organizaþieprofesionalã non-profit în stare nãscândã: AsociaþiaInternaþionalã a Scriitorilor ºi Oamenilor de ArtãRomâni, pe scurt LiterArt XXI ºi numelecotizanþilor. Primul lucru pe care l-am fãcut a fostsã înregistrez asociaþia apoi sã dau „sfarã în þarã”aºa cum se procedeazã în cazul apariþiei unei noipublicaþii. Am scris ºi unor foruri din România, darnu am primit nici un rãspuns. În schimb am primitun amplu articol de la ªtefan Augustin Doinaº, pecare l-am publicat în primul numãr al revistei. Celordintâi colaboratori li s-au alãturat alte nume la felde prestigioase: Constantin Virgil Negoiþã, HoriaIon Groza, Mircea Sãndulescu, Mirela Roznoveanu,Liviu Georgescu, ªerban Chelariu, TheodorDamian, ªerban Andronescu, Alexandru Nemoianu,George Alexe. De la Paris mi-au scris, salutândiniþiativa ºi trimiþând contribuþii: Paul Barbã Neagrã,George Astaloº ºi Matei Viºniec, din Germania:Titu Popescu, Nicholas Catanoy, Dan Dãnilã,Traian Pop Traian, Teresia B. Tãtaru, din Canada:Erast Cãlinescu, Dumitru Ichim ºi Corneliu Florea,din Anglia Mariana Zavati Gardner, din ItaliaCaludio Mutti, din Elveþia Svetlana Paleologu-Matta,Georges Dumitresco ºi Baruþu T. Arghezi. Unii aurãmas colaboratori fideli ºi azi, câþiva ºi-au reduscolaborarea, iar nu puþini s-au retras din diversemotive.

Dupã dispariþia Revistei Scriitorilor Români înprimii ani de dupã 1990, cea mai notabilã revistãde culturã a exilului ce apãrea la München, sesimþea nevoia unei noi publicaþii de acelaºi gen.Întâmplarea a fãcut ca ea sã aparã în America, þarãcunoscutã pentru pragmatismul ºi materialismulcetãþenilor ei. Unii considerã aceastã revistã elitistã,alþii legionaroidã. Cert este însã cã, indiferent de oopþiune sau alta am menþionat pe coperta a douaun lucru ce mã scuteºte de orice comentariu: „Nutoate punctele de vedere exprimate în articolelecolaboratorilor corespund opiniilor editorului”.Sigur, peisajul exilului, ideatic vorbind, este nunumai divers, eterogen, ci ºi controversat. Nu existãdoar o istorie a exilului, un manual cu idei clare ºiprecise despre o personalitate sau alta, despre uneveniment sau altul, ci mai multe istorii, mai multeexperienþe de viaþã, mai multe puncte de vedere, fieºi amendabile, nu-i aºa?

Origini a crescut de la numãr la numãr, dar mai

ales a supravieþuit din bruma de abonamente ºi dincotizaþiile membrilor LiterArt XXI, risipiþi în celecinci continente, conºtienþi cã orice dolar contribuiela susþinerea cauzei românismului în lume. Primulnumãr al revistei a debutat... cu 28 de pagini, iarastãzi ea numãrã peste 100.

Fiecare numãr a fost de la început tematic ºi vacontinua sã fie tematic. O revistã nu se face din cegãseºti în „ºpec”, adicã din ceea ce colaboratorii auîn sertar ºi oferã redacþiei spre publicare, cipunându-i pe aceºtia în situaþia paradoxalã de agândi ºi a scrie despre un subiect sau altul,decupând felii de realitate trãitã, filtratã prin propriaexperienþã, tributarã condiþiei de exilat. Originifuncþioneazã ca o punte de legãturã între Þarã ºiExil, iar pe frontispiciul ei scrie clar în limbalocului: revistã de literaturã, arte, idei. De fapt ideilesunt prioritare; ele sunt acelea care ne dau bãtãi decap, care ne provoacã, ne ispitesc, ne incitã lameditaþie ºi dialog. Problematica este una specificã,legatã de condiþia exilului intelectual, dar ºi detentaþiile lumii de azi, de personalitãþile româneºticare, departe fiind de þarã datoritã „terorii istoriei”au contribuit dupã puteri la „creºterea limbeiromâneºti ºi-a patriei cinstire”, în condiþiile în careþara noastrã era sugrumatã politic ºi supusã unuiproces de rusificare. Închipuiþi-vã cã aflându-ne unulde altul la mare distanþã, datoritã internetuluicomunicãm ca ºi cum ne-am afla nu la o masã(altfel decât cea imaginatã de romancierul englezForster, care credea cã toþi scriitorii din toatevremurile scriu în acelaºi timp), ci la una în jurulcãreia înþeleg sã converseze între ei, pe un anumesubiect, colaboratorii revistei Origini. Interesant estecã vorbim toþi în acelaºi timp ºi reuºim sã neînþelegem, indiferent de opiniile fiecãruia.

Eliade remarca, dacã îmi aduc bine aminte, prinanii ‘30 faptul cã, asemenea prototipului sãuintelectual ºi filosofic, profesorul Nae Ionescu,marii scriitori ai vremii sale, Ortega, Unamuno ºialþii s-au remarcat nu doar ca autori de cãrþi desucces, ci ºi ca autori de articole de ziar publicateîn marile cotidiene, implicându-se astfel îneveniment, în imediata realitate culturalã, socialã ºipoliticã.

-- Eºti de asemenea ºi editorul Caietelorinternaþionale de poezie. International Notebook ofPoetry. Cum þi se pare aceastã alegere când poeziadevine o cenuºãreasã a lumii moderne? A edita orevistã de poezie nu e o întreprinderedonquijotescã?

-- Nu doar a edita o revistã de poezie, a scrie ocarte echivaleazã cu o întreprindere donquijotescã,ci însãºi condiþia mea de trãitor între douã lumi:una de esenþã anglo-saxonã, în care timpulînseamnã bani ºi o alta în care comunismul a lãsaturme adânci mai ales la nivelul neutralitãþii omuluide pe stradã, în care, iatã timpul nu e numai ban ciºi petrecere în sensul de uºurãtate ºi mai puþin deardere interioarã, de prefacere spiritualã.

Îmi amintesc cã prin anii ‘80 am primit de laªtefan Baciu din însoritul Honolulu, Hawaii undeîºi gãsise un ultim popas, revista Mele, subintitulatãScrisoare internaþionalã de poezie. Revista lui Baciuapãrea într-un tiraj confidenþial ºi în condiþiimodeste, însã ideea de a publica o revistã de poezieîn toate limbile pãmântului, cu prioritate în limbilede circulaþie, mi s-a pãrut interesantã aºa cã ampreluat ºi continuat acest proiect mai vechi al

românului de la capãtul lumii, începând a facecunoscutã poezia româneascã în traduceri decalitate. Existã prejudecata cã un profesor de limbaenglezã e capabil sã traducã, în afarã de actenotariale, orice. Greºit! Din aceastã cauzãtraducerile din românã în englezã fãcute de românistârnesc cel mai adesea crampe de râs în rândulcititorilor anglo-saxoni. ªtiu asta din relatãrile unoramericani nativi, unii dintre ei universitari, interesaþirealmente de cultura românã. Caietele care aparanual numãrând peste 300 de pagini, se publicã dindorinþa de a face cunoscutã poezia româneascã înlume, iar pe de alta de a familiariza cititorii români,indiferent unde vieþuiesc, cu poezia care se scrie aziºi care probabil, este foarte puþin cunoscutã chiar înþãrile de origine.

-- Ca editor, te-aº întreb, care sunt valorilepromovate de Editura Criterion Publishing?

-- Odatã înfiinþatã cu un plan bine pus la punct,o editurã micã funcþioneazã, existã, „se vede”.Criterion Publishing îºi propune sã publice tot ceînseamnã literatura exilului; nu a „diasporei” ºi nicia „emigraþiei”, termenii fiind incompatibili cunoþiunea de exil intelectual. E singura editurã dinexil (înregistratã ºi în România) care nu-ºi propunedoar publicarea manuscriselor ºi cãrþilor celui care aînfiinþat-o. Dimpotrivã, publicã ceea ce alte edituriignorã. Pãcat cã funcþionãrimea de laDepartamentul pentru românii din strãinãtate nupare interesatã sã sprijine proiectele mele editorialeºi nici Institutul Cultural Român, douã instituþiiinaccesibile care chiar pretind cã promoveazãcultura româneascã în strãinãtate. Dincolo de bineºi rãu trebuie sã remarcãm un fapt esenþial: nelipsesc cãrþile fundamentale, cãrþile de referinþã aleculturii române, antologiile, dicþionarele,compendiile, culegerile de texte pentru uzulstudenþilor. Ar fi cazul sã se instituie ºi la noi unfond cultural naþional care sã includã într-o secþiuneºi operele fundamentale ale exilului, însã ca parteintegrantã a culturii române în ansamblul ei.Academia Românã, Institutul “G. Cãlinescu”,Muzeul Literaturii Române, Uniunea Scriitorilor,editurile ºi publicaþiile culturale lucreazã într-unritm balcanic, specific ca sã zic aºa. Timpul însã nepreseazã din urmã. Presupun cã existã oameni ºiinstituþii cu un program mult mai limpede ºi cuproiecte mult mai mari ºi care nu cer salarii saustipendii pentru a se înhãma la aceastã treabã. Pede altã parte existã unii funcþionari culturali care nufac nimic, ba pun ºi beþe în roate celor care vor sãse implice, sã devinã utili. Dar la noi din pãcate,sunt sacrificaþi tocmai cei care fac ceva ºi suntprotejate nulitãþile cu relaþii.

„La noi, din pãcate, sunt sacrificaþi tocmai cei care fac ceva...”

De vorbã cu Gabriel Stãnescu

interviu

2233




Desigur, proiecte sunt multe, banii ºi sponsoriilipsesc. Din cele 30 de titluri de carte propuseMinisterului Culturii pentru subvenþie mi s-auaprobat anul acesta doar patru, iar sumele alocatetipãriri fiecãrei cãrþi sunt de-a dreptul rizibile. Dupãnouã ani de activitate în America ºi un an înRomânia, fãrã angajaþi, fãrã distribuþie, fãrãpublicitate, Criterion Publishing se confruntã cuinerþia factorilor culturali, cu tendinþa de jecmãnealãa distribuitorilor, cu lipsa fondurilor de achiziþie abibliotecilor.

Cu toate acestea, sunt ºi semne cã ceea ce facintereseazã, place. M-au bucurat recent cuvinteleelogioase aduse mie de distinsul cãrturar Dan C.Mihãilescu în cadrul unei recente emisiuni TV,Omul care aduce cartea cu prilejul noii apariþii laCriterion Publishing a voluminoasei monografiiRãdãcinile româneºti ale lui Mircea Eliade, singurulstudiu nepãrtinitor despre perioada româneascã aistoricului religiilor. Sunt douã volume apãruteiniþial în englezã la Columbia University Press în1988, traduse ºi editate acum pentru prima datã înlimba românã.

-- Ai încercat sã scrii poezie în englezã?

-- Sigur cã am scris poezie în englezã ºi chiaram publicat în câteva reviste americane, fãrã caAdam J. Sorkin sã-mi cearã permisiunea, aºa cumcere el de obicei permisiunea autorilor români carese autotraduc, sã semneze alãturi de autor încalitate de co-traducãtor. Ca sã respect obiceiullocului ºi dorinþa profesorului american, înantologia de poezie editatã împreunã Day AfterNight. Twenty Romanian Poets for the Twenty-One Century am inclus doar poezii scrise de mineîn româneºte, traduse ºi stilizate în manierãsorkinezã aºa cum s-a procedat ºi cu ceilalþiantologaþi: Mircea Dinescu, Traian T. Coºovei,Mircea Cãrtãrescu, Gabriel Chifu, Mariana Marin,Magda Cârneci etc.

Recunosc cã nu am mai scris de câþiva ani bunipoezie în englezã. ªi ºtii de ce? Engleza mi s-apãrut o limbã mult mai puþin poeticã decâtromâna; ºi nu folosesc termenul de poetic în senstradiþional...

-- Cum te simþi într-un dublu exil, geografic ºilingvistic?

-- Resimt acut lipsa de comunicare pe de o partecu americanii nativi, pe de altã parte mã revoltãromânii veniþi în America doar sã se cãpãtuiascã,uitând sau vrând sã uite cu desãvârºire de unde vin,cine sunt. Ce comunicare poate exista între mine ºiaceºti aventurieri? De nouã ani, de când editezrevista Origini am observat la unii dintre eimodificãri ciudate de comportament, în momentulîn care ieºi din rând, încerci sã faci altceva decât sãte conformezi programului unei slujbe obscure la ocompanie obscurã; sunt invidioºi, susceptibili,încãpãþânaþi, rãuvoitori. Chiar ºi cei cu o anumitãstare, care ar putea ajuta, financiar vorbind,mãrturisesc cã nu mai citesc româneºte, cã nu-iintereseazã limba ºi cultura românã, dar nici nu facnici un efort pentru a se integra culturii de adopþie.Nu pot sã spun cã nu am avut ºi surprize plãcuteînsã doar din partea unui segment limitat alcomunitãþii româneºti. Aceºti oameni, princontribuþia lor intelectualã ºi financiarã mi-aususþinut proiectul, înþelegând foarte bine cã ceea cefac nu este altceva decât un act de culturã absolutnecesar care presupune efort, pasiune, sacrificiu,charismã chiar. Din punct de vedere lingvistic numai simt „rãzbunarea” limbii engleze, ca la început.Acum încerc sã mã raportez la ea în cunoºtinþã decauzã. Pentru mine engleza americanã a devenit o adoua limbã. Trãiesc de fapt între douã lumi atâtgeografic, politic cât ºi cultural, diferite una de alta,încercând nu sã le apropii ci sã le celebrez într-omanierã proprie. Altfel spus încerc sã mã situez euînsumi în postura aceluia care trãieºte într-un exil

interior, singurul care conteazã pentru creaþie. Îþiaminteºti cum defineºte Carl Sandburg poezia?„Poezia e jurnalul unui animal marin care trãieºtepe uscat ºi ar vrea sã zboare”.

Nu ºtiu dacã astãzi problema exilului geograficar putea sã mai lase urme, atâta timp cât trecereapeste Atlantic, cel puþin pentru mine a devenit unfapt obiºnuit. Vin ºi plec din România cusentimentul cã la noi mai persistã, dupã 16 ani delibertate, o serie întreagã de mentalitãþi învechite, olipsã totalã de educaþie civicã ºi politicã, ceea ceduce la anumite forme de înstrãinare ale omuluicontemporan în raport cu sistemul politic dar ºi înraport cu civilizaþia contemporanã.

-- Ce diferenþe crezi cã existã între americanuldin clasa de mijloc ºi românul mediu?

-- În timp ce clasa de mijloc americanã începe sãse reducã sub administraþia Bush ca numãr ºiimportanþã, datoritã inflaþiei ºi a unei politicieconomice austere ºi antipopulare, datoritãrãzboiului din Irak, în România nu cred cã se poatevorbi despre o clasã de mijloc, ci mai degrabã de oprãpastie între clasa superîmbogãþitã dupã ’90 ºimarea masã spoliatã în aceºti 16 ani de aºa-zisãdemocraþie. Ceea ce m-a impresionat mai mult elipsa de perspectivã a omului de pe stradã, mai alesa tinerilor deþinãtori de diplome universitare carenu gãsesc de lucru în propria lor þarã ºi care arpleca oriunde bucuroºi sã se realizeze în domeniulîn care s-au pregãtit. Cred cã nu greºesc dacã afirmcã America este þara ce creeazã oportunitãþi pentrufiecare nou-venit, chiar dacã de cele mai multe oriemigranþii lucreazã sub calificare. În România mãuimeºte sã constat, dincolo de mitocãnia omului depe stradã care scuipã seminþe ºi vorbeºte cu glastare rãstindu-se ºi vociferând fãrã motiv, faptul cãdiverse persoane din noua nomenclaturãmonopolizeazã funcþii importante, douã-trei înacelaºi timp, primind salarii exorbitante încomparaþie cu salariu mediu pe cap de locuitor.

-- Ce te leagã de Cluj?

-- Foarte multe amintiri, oameni, întâmplãri. Nupot sã nu evoc prima întâlnire din 1969 ca membrual cenaclului elevilor bucureºteni Sãgetãtorul condusde prof. Tudor Opriº cu colegii clujeni de acelaºileat: Alexandru Vlad, Virgil Mihaiu, Ion Mureºan,Ana Maria Pop. Apoi o alta petrecutã prin 1973-1974 în calitate de membru fondator al CenacluluiCharmides, al studenþilor Universitãþii dinBucureºti, invitat fiind de Cenaclul ºi RevistaEchinox. ªedinþa de cenaclul la care am citit ºi noibucureºtenii ºi clujenii echinoxiºti s-a þinut, fãcându-se o excepþie, în aula Universitãþii clujene,continuând a doua zi, cu câteva ore de discuþii laredacþia revistei Echinox, la vremea respectivã ceamai bunã revistã studenþeascã, dacã nu cumva ceamai bunã revistã de culturã din România. Îmiamintesc cã venisem împreunã cu Stelian Tãnase,Cãlin Vlasie ºi alþi câþiva colegi de cenaclu. Ca sãputem convinge conducerea de atunci a facultãþii cãnu vom citi cine ºtie ce poezii „abracadabrante”, cãsuntem „pe linie”, întrebaþi de profesorul NicolaeTertulian ce vom citi, i-am oferit câteva mostre depoezie patriotardã copiatã din Scânteia ºi din altepublicaþii de acelaºi gen.

Anul trecut am avut o searã de prezentare aEditurii Criterion Publishing la Teatrul de Operã,invitat fiind ºi profesorul Aurel Sasu, cunoscut co-autor al Dicþionarului Scriitorilor Români ºi alDicþionarului Scriitorilor Români din Statele Uniteºi Canada. Voi reveni curând cu prilejul lansãriicãrþii profesorului american Mac Linscott Ricketts,Rãdãcinile româneºti ale lui Mircea Eliade, laLibrãria Humanitas din Cluj.

Mãrturisesc cã mi-ar place, i-am spus-o anultrecut ºi profesorului Aurel Sasu, sã predau un cursde antropologie culturalã ºi unul de creative writing(scriere creativã) la Universitatea din Cluj. Cursurile

de scriere creativã sunt incluse în lista cursurilor nunumai la universitãþi ºi colegii din toatã America,ele fac obiectul unor cursuri speciale în cadrulultimelor clase de liceu, iar profesorii, ei înºiºiscriitori, le concep sub forma unor lecturi de poezieale studenþilor (elevilor) pe anumite subiecteanunþate dinainte, urmate de discuþii ºi comentariiale textelor. Am participat ºi eu la un astfel de cursla Georgia State University unde a fost invitatpoetul Snodgrass, care a citit din poeziile sale,vorbind studenþilor despre mobilul scrierii acestora.Cursul mi s-a pãrut foarte apropiat de ºedinþele decenaclu din România, cu lecturi ºi comentarii laprima vedere. Ceea ce le distinge este faptul cãprofesorul anunþã la sfârºitul fiecãrei clase tematicasau subiectul spre care studentul îºi va orientaatenþia.

Cred cã ar trebui încercat ºi la noi un astfel decurs, mãcar experimental. Cu atât mai mult cu câtaud cã ºi Mircea Cãrtãrescu încercase acum câþivaani la Universitatea din Bucureºti ceva similar.Titularul lui de obicei invitã pe parcurs câþivascriitori contemporani sã recite (de obicei cu platã)câteva din poeziile incluse în cea mai recentã cartede versuri sau sã citeascã un capitol din noul lorroman. Universitatea, de obicei acordã statutul descriitor în rezidenþã unor scriitori tineri, oferindu-leposibilitatea sã stea în campus ºi sã predea acestecursuri studenþilor. Ce ar fi dacã li s-ar putea oferiastfel de posibilitãþi ºi tinerilor scriitori români?

Antropologia culturalã, domeniu în care m-amspecializat, ca sã zic aºa, susþinând ºi o tezã dedoctorat despre valorile native ºi adaptative laromânii americani, este din pãcate la noi puþincunoscutã datoritã, probabil, necunoaºterii unorsurse bibliografice americane clasice, carenecirculând în lumea universitarã autohtonã creeazão serie de confuzii ºi inadvertenþe care dezavueazãacest obiect de studiu. Un singur lucru aº vrea sãsubliniez în argumentarea punctului meu de vedere:termenul de culturã spre exemplu este definit într-un dicþionar american de peste 100 de ori,subliniindu-se astfel multitudinea de sensuri în careapare într-un context sau altul, în timp ce în limbaromânã noþiunea de culturã este înþeleasã într-unsens doar având conotaþii spirituale când de fapt elacoperã o zonã extrem de largã.

-- Ce proiecte ai în viitorul apropiat?

-- Proiectele sunt numeroase ºi datoritã lipsei defonduri încerc sã le tot amân sine die. E vorba deproiectele editoriale, desigur. Cu toate acestea spersã aparã pânã la sfârºitul anului o amplã antologiea poeþilor români din Lumea Nouã având în jur de500 de pagini. O voi edita împreunã cu profesorulªtefan Stoenescu, anglist de mare fineþe ºi probitateintelectualã, care semneazã prefaþa ºi prezintãfiecare autor antologat sine ira et studio. Ea se vadeschide cu un grupaj semnificativ din operapoeticã din perioada americanã a lui Aron Cotruº,continuând cu alte câteva grupaje din opera luiªtefan Baciu, Vasile Posteucã, Zahu Panã etc. ªi seva încheia cu texte aparþinând ultimei generaþiipoetice româno-americane.

Tot pânã la sfârºitul anului voi încerca sã adunîntre filele unei cãrþi o parte din publicistica ºieseistica apãrutã în revista Origini în ultimii 4-5 ani.Volumul se va numi Aventurile culturii româneºtiîn America. Sper sã definitivez crestomaþia E.M.Cioran în conºtiinþa contemporanilor sãi care vacuprinde mãrturii, articole, interviuri, corespondenþedespre filosoful francez de origine românã. Însfârºit voi ieºi în câteva sãptãmâni cu o nouãplachetã de poezii, Pãcatele tinereþii.

-- Îþi mulþumesc.

interviu realizat de Letiþia IIlea


2244



Daniel MMoºoiu: - Domnule Viorel Cacoveanu,aþi ajuns, de curând, la o vârstã frumoasã, vremeîn care s-au adunat numeroase cãrþi ºi o mulþimede piese, jucate sau doar publicate, dar ºi unvolum impresionant de publicisticã... Privindacum în urmã, ce sentimente încercaþi?

Viorel CCacoveanu: - Amestecate. ªi demulþumire ºi de dezamãgire, de bucurie ºi detristeþe. Pe potriva vieþii.

- Le puteþi nuanþa?

- Mulþumire ºi bucurie pentru cã, în cãrþile ºipiesele mele, am depus mãrturie despre lumileprin care am trecut, despre vremurile ce n-au fostºi nu vor fi sub cârma omului de aici, ci a altuia,mai aproape sau mai de departe! Dezamãgirepentru ceea ce n-am putut sã fac ºi tristeþe pentrucãrþile care apar în tiraje simbolice azi ºi pe care,deseori, nu doar cã le scriu, le plãtesc sã aparã,dar le ºi vând ºi dau bani editurii... Ieri publicamromane poliþiste în 100.000 de exemplare ºi celede prozã umoristicã în tiraje de 30.000-40.000 deexemplare; azi, tirajele rar trec de 500 deexemplare. ªi mã întreb: pentru cine scriu?

- Sunteþi cam pesimist...

- Umoriºtii – vedeþi-l pe Caragiale – suntoameni, în fondul lor, triºti. Umorul adevãrat batechiar la poarta tristeþii, a tragicului.

- Vi se joacã acum vreo piesã?

- Nicãieri. Altãdatã mi se scoteau dinrepertoriu sau din scenã cele ce se jucau. Amprogresat: azi nici nu intrã în repertorii...

- De ce? Cum vã explicaþi?

- Bãtrânii, cei în vârstã, trebuie sã disparã, sãlase locul altora. Se taie, ca-n naturã, copaciiputernici fãrã rost ºi pe urmã vin apele, viiturile ºidevasteazã om ºi lume! În scara de valori ateatrului, importanþi sunt doar regizorii. În rest,cum zicea Shakespeare, vorbe, vorbe, vorbe...

- Dar aþi avut succes cu teatrul.

- Trecutul e dus, e mort. Am avut piese cares-au reprezentat de peste 100 de ori, iar la al 40-lea sau 50-lea spectacol se jucau cu casa închisã.Toate astea þin de satisfacþiile de odinioarã.

- În aceastã primãvarã v-a apãrut un roman,Veºnica închinare, amplu, profund, desprevremuri dramatice pentru om ºi pentru þarã.

- E o carte care lumineazã dintr-un unghiaparte cãderea sau, mai exact, vinderea noastrã latalciocul politic comunismului, de cãtre doi mariconducãtori ºi... ai lumii: Roosevelt ºi Churchill. Eviaþa Ardealului cu luptele sale ascunse sau lavedere, dar crâncene, pentru a-l poseda. E, dacãvrei, tranziþia noastrã spre Gulagul sovietic; ocarte de literaturã, de istorie, de viaþã. ªi iarãºiam o dezamãgire: ea a apãrut la Bucureºti încâteva sute de exemplare, dar la Cluj ºi Sibiu,

unde se petrece acþiunea, nu s-a pus în vânzare înlibrãrii nici un exemplar! Lipsit de modestie cumsunt de o vreme, voi spune cã aceastã carte esteacum a literaturii române ºi apoi a mea. Alþii, înalte pãrþi, ar fi lansat aceastã carte ca undocument, în douã limbi europene...

- De ce vã simþiþi un om marginalizat, retras,privit de departe ºi fãrã interes?

- Mi-am ales singur acest destin încã de laprimele pagini scrise ºi de la primele cãrþipublicate. Am vrut sã merg singur, pe puterilemele, pe drumul greu spre literaturã. Un mareprofesor de limba ºi literatura românã, LeontinGherganu, pe care l-am avut la Liceul „Gh. Bariþ”din Cluj, ne spunea mereu: „Bãgaþi de seamã sãnu ajungeþi ca geamantanele în gãri: duse detoartã de cineva!”. Ei, bine, eu m-am ferit degãºtile, cercurile, grupãrile literare ºi, mai târziu,de haitele literare. Ca în junglã, haitele literare auteritorii (edituri, reviste, teatre), au membri cetrebuie apãraþi, impuºi, au de luptat mereuîmpotriva altor haite! Iar haita dominantãdomneºte peste literatura românã, dã note, faceclasamente, inventeazã scriitori, clasici în viaþã ºichiar genii. De unul singur e extrem de greu,haitele te marginalizeazã, te alungã, te doboarã.La fel e ºi în partidele politice; ºi ele sunt tothaite. Pe lista unui partid intri mult mai rapid ºimai uºor în Parlament, decât ca independent!

- De ce s-a ajuns aici?

- Pentru cã în capitalism totul e o afacere. Iarcartea a devenit o afacere din care câºtigã baniimenºi editurile, managerii, impresarii, autorii ceimari. O carte a unui autor e lansatã cu surle ºitrâmbiþe, deodatã, în cinci capitale hispanice.Succesul afacerii e garantat, chiar dacã respectivacarte e mediocrã, modestã sau un rateu. Sigurã eafacerea! Uitaþi-vã la noi, librãriile sunt pline deCoelho; dar sunt niºte povestioare simple, uºoare,vizibil fãcute, care au devorat pãduri întregi ºi auadus bani grei editorilor. Dacã un român scriaacele cãrþi, nu-l bãga nimeni în seamã nici peste osutã de ani. În Coelho e o atmosferã, cevametafore, în Dostoievski, Cehov, Tolstoi e o viaþãtulburãtoare, o lume, ceva divin ºi unic. Priviþipremiile literare! ªi ele sunt o afacere. Ele vin nusã înnobileze o operã, o valoare, ci un interes!Premiile Nobel pentru literaturã din ultima vremese atribuie aleºilor, intereselor, nu unor opere fãrãegal.

- ªi ce e de fãcut?

- Sã-ºi scrie fiecare cãrþile. Istoria ºi urmaºiiîndreaptã deseori nevredniciile înaintaºilor. Avemaceastã firavã ºansã. În rest, om muri ºi omvedea.

- În aceastã ordine a ideilor, critica nu are ºiea o vinã?

- Ar trebui sã aibã, dar asta se întâmplã destulde rar. De ce? Întâi pentru cã ºi critica teîncadreazã, te înroleazã în haitele amintite ºi, devoie, de nevoie, se supune regulilor nescrise din

interiorul lor. Apoi, mai sunt critici care se tempentru statutul lor. Un amic m-a felicitat pentruromanul Veºnica închinare, i-a plãcut ºi s-a angajatsã scrie pentru o revistã. Dupã trei luni mi-a spus,scuzându-se ca un elev de liceu: „Nu te supãra,dar nu pot scrie. Cartea cuprinde unele lucrurisensibile, problematice ºi n-aº vrea sã mã expun”.Deci eu am putut sã scriu despre niºte adevãruritragice, chiar sensibile fiind, dar el se temea de ocronicã... “Înjurã-mã!”, l-am rugat. „Nu pot!Imposibil! Cum sã înjur o asemenea carte?!” Astae viaþa, Dan Moºoiu! O frumoasã ºi durãapreciere a criticii – evident de teatru – a dat-odramaturgul american Tennesee Williams:„Criticii! Criticii sunt ca niºte eunuci în harem.Sunt castraþi. Stau acolo în fiecare noapte, ºtiu cese petrece ºi cum, dar nu pot ei înºiºi acelaºilucru. S-o lãsãm baltã...”

- Aþi scris multã prozã umoristicã, schiþe ºipovestiri. De ce aþi ales genul ºi nu l-aþi maipãrãsit?

- Mã vreau cu sfialã ºi o mãrturisesc cu greu,ca pe un pãcat: sã fiu un ucenic al lui Caragiale.Momentele ºi schiþele lui au conturat, desecat ºistudiat sub lupa umorului conºtiinþa unui popor,a unei societãþi. Lucrurile mici definesc ºicaracterizeazã lumea. Umorul e oglindanecruþãtoare în care lumea de oricând ºi deoriunde îºi vede ridurile, petele, defectele,murdãria... Lumea noastrã de azi, ca ºi cea deodinioarã, a lui nenea Iancu, e de un umor teribil,ce alunecã des ºi pe neobservate în ridicol ºi întragic. Petiþiune, sã iau la întâmplare o schiþã, e ºiazi, ca ºi ieri, C.V.-ul nostru social perfect. Scriaatât de profund profesorul ªtefan Cazimir: „Ceeace spunem noi despre Caragiale este supusrevizuirii neîncetate. Ceea ce a spus Caragialedespre noi rãmâne turnat în bronzul eternitãþii.”

- Câte volume de umor aveþi?

- Vreo opt ºi douã reeditãri.

- Veþi mai scrie?

- Cu siguranþã. Este atât de mult umor în viaþanoastrã... Trebuie doar decantat, turnat în bronzuleternitãþii, dacã se poate.

- Sã ne oprim ºi asupra publicisticii. Ce rol ajucat în scrisul dvs.?

“M-am ferit mereu de gãºtileliterare”

De vorbã cu Viorel Cacoveanu

(continuare în pagina 32)

2255




AAr fi interesant sã se facã un studiu serios,documentat, fie în domeniul filosofiei lim-bajului, fie în domeniul sociologiei sau al

psihologiei mulþimilor despre importanþa «cuvân-tului dat» ºi a «cuvântului þinut». De asemeni ar fiinteresant ca studiul respectiv sã fie comparativ,prin punerea în relaþie a douã culturi, douã civi-lizaþii, a douã epoci sau, de ce nu, a douã comu-nitãþi etnice. Subiectul ar fi suficient de interesantpentru o tezã de doctorat, de exemplu. Nu este înintenþia mea de a proceda astfel în cazul de faþã.Aº dori în rândurile urmãtoare sã fac doar câtevaspeculaþii modeste pe aceastã temã, rezultat alunor experienþe personale care sunt deci destul desubiective, dar care sunt în acelaºi timp filtrate despiritul critic al filosofului.

Intelectualii, care au ºansa sã cãlãtoreascã multºi deci posibilitatea de a cunoaºte comportamenteºi obiceiuri diferite, în cazul unor naþii diferite,fac chiar ºi fãrã sã vrea remarci despre stilul,despre relaþiile interumane, despre raporturile din-tre indivizi, despre modurile convenþionale decomunicare ºi deci de înþelegere reciprocã. Fãrãexcepþie, toate aceste comportamente sunt contro-late ºi regulate de limbaj, adicã de o formã raþio-nalã de exprimare a gândirii, a sentimentelor, avoinþei, dar ºi de adecvare la realitate. Limbajul ºiîn general cuvântul vorbit reprezintã mijlocul celmai utilizat în încercarea de comunicare ºi deadaptare la lumea realã. În ciuda relativismelorcare sunt acum la modã în occident, cu toateambiguitãþile care caracterizeazã orice limbaj, nune putem lipsi de anumite repere ºi reguli fixe,atât în idei, cât ºi în cuvinte. Altfel, ne-am aflaîntr-o stare permanentã de incomunicare, de eºecde gândire, de comportamente anti-sociale ºi decianti-umane. Un relativism extrem ar produce unfel de regresie biologicã de la spiritual cãtre ani-mal, de la cultural cãtre natural. Or, nu acestaeste scopul nostru atunci când trãim ºi comu-nicãm în societate.

«Cuvântul dat» este unul dintre aceste reperede limbaj ºi de comportament, un fel de cheiemiraculoasã care poate deschide toate porþilereuºitei unui individ sau a unei þãri; reuºitã in-telectualã, materialã, spiritualã ºi bineînþelesreuºitã moralã. Faptul pare uimitor! O simplãexpresie metaforicã poate genera atâtea reuºite?Pe cât de incredibil, pe atât de adevãrat. Numaicã, ceea ce este simplu la nivel conceptual, nueste în mod obligatoriu la fel de simplu în prac-ticã. Motivul principal este urmãtorul: cuvântuldat trebuie ºi þinut!

Chestiunea este deci importantã ºi meritã sãfie lãmuritã ºi explicatã, fie ºi în câteva rânduri.Ce se ascunde în spatele acestor expresiimetaforice pe care aparent toatã lumea leînþelege? Cum este posibil sã dai cuvântul, bachiar mai mult, cum este posibil sã-l þii? Suntemobiºnuiþi sã dãm, sã schimbãm, sã þinem sau sãpãstrãm lucruri, obiecte materiale, concrete.Acestea sunt uºor de recunoscut ºi de regãsit. Leputem încredinþa cuiva pentru o perioadã detimp, dupã care le putem recupera. Putem împru-muta unui prieten o carte, o sumã de bani sau ounealtã de care se poate servi ºi pe care, dupã cele-a utilizat, ni le putem reapropria.

Este posibil sã procedãm la fel, aºa cum su-gereazã expresia metaforicã, cu vorbele, cu cuvin-tele, cu ideile? Faptul pare posibil, ºi fiecare dintrenoi a fãcut aceastã experienþã, de fiecare datãcând se gãsesc într-o relaþie umanã cel puþin douãpersoane care dispun de capacitãþi cognitive deexprimare ºi de înþelegere, de inteligenþã, de me-morie, de voinþã ºi de speranþã. Sunt necesaredouã persoane, pentru cã altfel nu am putea sta-bili o relaþie inter-umanã, relaþie de comunicare detip raþional, dar ºi afectivã. Singur cu sine însuºi,în mod absolut, echivaleazã cu starea de alienareextremã, ceea ce filosofii numesc solipsism (în la-tinã, solus; singur). Este o poziþie filosoficã idea-listã care are un anume interes, dar care este difi-cil de apãrat. Aceastã concepþie susþine cã nimicnu existã în afara sinelui propriu: eu singur exist.

Avem, de asemeni, nevoie de capacitãþi cogni-tive de exprimare ºi de înþelegere pentru cã încazul contrar ne-ar fi imposibil sã instaurãm orelaþie inter-lingvisticã, de schimb de idei, deînvãþare, de educaþie, de convieþuire. Pentru aceas-ta, prin limbaj se fixeazã regulile ºi ideile, opiniile,pãrerile, cunoºtinþele etc. Inteligenþa este necesarãpentru distingerea ºi recunoaºterea diferitelor situ-aþii ºi mai ales pentru stabilirea unor raporturisau relaþii între lucruri, idei ºi cuvinte. Memoriaeste importantã la acest nivel pentru stabilizarearaporturilor inter-umane, pentru permanentizarealor de-a lungul timpului. Fãrã memorie nu ar fiposibile relaþiile noastre cu realitatea existentã, culumea înconjurãtoare ºi nici chiar cu noi înºine.În ceea ce priveºte voinþa ºi speranþa, acestea þinde trãirea noastrã interioarã, de viaþa psihologicãºi de atitudinea moralã. În absenþa lor nu putemelabora proiectele de viaþã, profesionale, intelec-tuale, afective etc. Existã experienþe confirmate înneuropsihologie prin care s-a arãtat cã indiviziicare au suferit traumatisme psihologice grave, lip-siþi fiind de capacitãþile afective, se aflã în imposi-bilitatea luãrii unor decizii raþionale. Altfel spus,este greu de conceput o activitate absolut raþio-nalã fãrã o bazã afectivã sãnãtoasã.

Iatã cã limbajul apare ca un suport, cu multmai important decât ne-am fi închipuit la primavedere, cu o dublã dimensiune: pe de o parte,raþionalã ºi psihologicã, iar, pe de altã parte, fizicãºi socialã. În acest context foarte dinamic, deschimb permanent, de miºcare continuã, de relaþiimai mult sau mai puþin fragile, sunt necesarepuncte de reper fixe, stabile. Or, cuvântul «dat» ºi«þinut» este unul dintre reperele cele mai impor-tante în raportul nostru cu ceilalþi, dar ºi cu noiînºine. El face parte din aceeaºi listã de cuvinte ca«promisiune», «angajare», «contract», «jurãmânt»,chiar dacã nu este un sinonim perfect al acestora.Cuvîntul dat corespunde unei promisiuni caredacã nu se realizeazã se transformã într-o înºelãto-rie, într-o minciunã. În acest caz promisiunea estun eºec. Cuvîntul dat corespunde îndepliniriipromisiunii fãcute, realizãrii ei; în acest cazpromisiunea este un succes.

Bineînþeles cã nimic nu ne obligã sã respectãmcuvîntul dat. Câþi dintre concetãþenii noºtrii ofac? Dar nerespectarea angajamentului, al contrac-tului încheiat prin «darea» cuvîntului ne situeazãîntr-o poziþie de eºec. Iar multiplicarea situaþiilor

de eºec, în care ne punem pe noi înºine dar ºi pesemenii noºtri, nu este în avantajul nostru. Aprefera eºecul succesului este o atitudine iraþio-nalã. De unde vine aceastã tendinþã cãtre iraþionalmai degrabã decît cãtre raþional în spaþiul carpato-balcanic? Problema este importantã ºi ar meritasã fie aprofundatã.

Dar dacã nimic ºi nimeni nu ne obligã sãþinem cuvântul dat, propriile interese ar trebuitotuºi sã ne stimuleze în sensul respectãrii angaja-mentelor noastre. Facilitatea cu care facem opromisiune ar trebui sã ne aparã ca fiind suspec-tã, deoarece de aici pleacã o mulþime deneplãceri. Unul dintre cei ºapte înþelepþi dinGrecia anticã, afirma exagerând: «cã nu trebuie sãpromiþi niciodatã nimic». Ideea care se ascunde înspatele acestor cuvinte uimitoare este simplã: odatã ce am promis ceva, trebuie sã facem tot ceeste posibil ca sã respectãm promisiunea fãcutã.Or, cuvântul dat este un angajament pentru viitor,în timp ºi în spaþiu, elemente pe care noi nu leputem stãpâni întotdeauna. Pot interveni tot felulde cicumstanþe care ne pot împiedica înrespectarea cuvântului dat ºi care nu depind devoinþa noastrã. În acest caz, este mai bine sã nufacem nici o promisiune care ar fi susceptibilã sãnu se realizeze.

Dacã dispunem de suficiente informaþii caresã ne permitã sã ºtim cã promisiunea fãcutã nu seva realiza, în acest caz atitudinea noastrã estevãdit nesincerã. Opþiunea noastrã pentru miciunãeste evidentã. Bineînþeles cã atâta timp cât maiexistã ºanse ca sã ne þinem cuvântul dat, pentrucã este vorba despre o promisiune ºi ca oricepromisiune aceasta se poate realiza în viitor, min-ciuna nu este efectivã faþã de interlocutorul nos-tru, minciuna poate eºua deasemeni. Însã în ceeace ne priveºte, cuvîntul dat este o adevãratã farsãatunci când promitem ºtiind dinainte cã nu nevom þine de cuvânt. Ceea ce mi se pare bizar estefaptul cã suntem mai degrabã tentaþi, în spaþiulcarpato-danubian, de reuºita minciunii decât dereuºita adevãrului. Pãcalã este mai mult decât unpersonaj de poveste, el apare ca un arhetip cultu-ral, un simbol social.

O consecinþã importantã a respectãrii cuvîntu-lui este încrederea. Printr-o practicã susþinutã sepoate ajunge la o societate a încrederii. Totul sefondeazã pe încredere. Societatea occidentalã esteo societate a încrederii. Acesta este principalulsecret al forþei occidentului faþã de orient. Pemeleagurile sud-est europene se trãieºte încã într-ostare de banuialã, de neîncredere permanentã.Încrederea conferã stabilitatea sistemului social ºicultural al unei comunitãþi, în timp ce neîncre-derea est factor de instabilitate ºi de dezordine.

În urma acestei analize foarte succinte, impor-tanþa cuvîntului «dat ºi þinut» apare ºi mai bine,deoarece ilustreazã opþiunea moralã ºi raþionalãpentru adevãr în defavoarea minciunii, alegerecare ar trebui sã fie fãrã ezitare a nostrã a tuturor.Acest simplu fapt constituie factorul cel maiimportant de coeziune socialã, de coerenþãmoralã, de dezvoltare intelectualã ºi a persona-litãþilor, de creativitate, ba chiar de productivitateºi de bunãstare materialã. Atâta timp cât se vaneglija valoarea cuvântului dat, toate relaþiile noas-tre interpersonale dar ºi internaþionale vor eºuasistematic.

remarci filosofice

Cuvânt dat, cuvânt þinutJean-Loup d’Autrecourt


2266



NN e întâlnim în Târgu-Jiu, în frumosulparc central ce adãposteºte ansamblulPoarta Sãrutului ºi Masa Tãcerii.

Liniºtea locului contrasteazã cu agitaþia pe care ogãsesc la centrul Brâncuºi: se renoveazã, biroul eplin de planuri ºi machete. Dialogul se înfiripãfiresc, plecând de la alegerea pentru opera ºiadministrarea operei lui Brâncuºi.

Brâncuºi mi-a trezit o curiozitate vie, oarecummetafizicã, încã de când eram în liceu ºi veneamaici în parc. Unii sunt atraºi de aspectul estetic,de frumuseþea acestor forme… la alþii se trezeºtemai degrabã un soi de curiozitate intelectualã, ºiexistã ºi o a treia categorie, cei care „simt ceva”contemplând lucrãrile lui Brâncuºi. Ce au toþi încomun este taina prin care se trezesc pasionaþi deaceste opere sculpturale ºi faptul cã aceastãpasiune îi face pe toþi sã evolueze. Este importantca oamenii sã le priveascã (ideal ar fi sã „se uite”la ele), sã simtã bucurie sau sã îºi punã întrebãrireferitor la semnificaþia lor.

Brâncuºi i-a rãspuns odatã lui NicolaeTitulescu cã nu conteazã ce interpretare dã cinevalucrãrilor sale, doarece în acest fel el intrã pefãgaºul cãutãrilor ºi astfel devine creator ºi „seînfrãþeºte cu el”. Aºa m-am înfrãþit ºi eu cuBrâncuºi.

Din pãcate Centrul de Culturã ºi Artã„Constantin Brâncuºi” nu este doar un centruperfect specializat pe viaþa ºi opera lui Brâncuºi;el este o fostã casã de culturã a oraºului. Tot aiciorganizãm ºi festivalul „Filocalia”, zileleEminescu, spectacole de Dragobete ºi Valentine’sDay, festivalul de folk „Poarta Sãrutului”,festivalul de muzicã cultã etc.

OOppeerraa lluuii BBrrâânnccuuººii dduuppãã rreennoovvããrriiccuu bbuucclluucc

Vã rãspund ceea ce ºtiu. Procesul de renovares-a încheiat în anul 2003, iar cel de amenajare

peisagisticã anul trecut. Este foarte interesant cãtot ceea ce a însemnat renovare ºi amenajare aAnsambului Monumental „Calea Eroilor” a avut opoveste cam „înnoratã”, în sensul cã de fiecaredatã la început s-a dat greº, pentru ca numai adoua oarã sã se facã lucrurile cum trebuie. Aºa afost ºi la Coloana Infinitului, aºa a fost ºi laoperele de piatrã din parcul public, aºa este ºi încazul amenajãrii peisagistice.

În orice caz, operele sunt acum renovate. Aurmat procesul de amenajare peisagisticã, ce asuscitat ºi continuã sã suscite multe discuþii. Ideeade amenajare a cadrului înconjurãtor a plecat dela World Monument Found, ºi a fost finanþatãde acest organism ºi de banca mondialã (parþial ºipe baza unui împrumut fãcut de România). S-adesemnat de cãtre W.M.F. o firmã de arhitecþi dinPhiladelphia (Olin Partenership Inc.), care a fostautorul de concept al lucrãrii. Ea a fostreprezentatã în România de cãtre firma RostradaS.A. Bucureºti, care a devenit proiectantul generalal lucrãrii de amenajare, ºi care a strâns în jurul eialte firme de specialitate. Dupã ce a câºtigatlicitaþia care a avut loc la Ministerul Culturii,firma de construcþii Consmin S.A Petroºani a pusîn practicã amenajarea peisagisticã a celor douãparcuri ce adãpostesc tripticul brâncuºian.

Discuþiile au vizat în primul rând proiectuluigeneral al acestei amenajãri în stil american, însensul cã în Parcul Coloanei nu se mai respectãplanul iniþial al lui Rebhuhn (arhitectul peisagistal lui Carol al II-lea al României) agreat deBrâncuºi, din care acum nu se mai recunoaºtenimic. A fost total schimbat traseul aleilor, s-arealizat un rond mult prea larg în jurul Coloaneiºi s-au pus specii de arbori ºi arbuºti la careBrâncuºi nici nu se gândea.

De asemenea, în Grãdina Publicã s-au pusniºte trepte largi înainte de Masa Tãcerii careînainte nu existau... bine, Brâncuºi nu a zis sã nupunem trepte, dar, în sfârºit, nici sã fie puse...Una peste alta mulþi considerã cã s-a intervenit înopera artistului.

Partea cea mai supãrãtoare este însã legatã depavimentul aleilor. Vreau sã adaug însã cã petimp de varã acesta nu aratã tocmai rãu; chiardupã ce plouã el absoarbe apa meteoricã, deºi laploi puternice se pot forma depresiuni ºi chiarrigole, ceea ce necesitã o îngrijire permanentã aacestuia. Nu vreau sã fiu cârcotaº; aº spune cãeste acceptabil aºa cum este… dã ºi impresia unuidrum simplu de þarã... poate i-ar fi plãcut luiBrâncuºi.

Sub aspect tehnic acest paviment are ogrosime cam de 0,10 m, iar sub el este un sistemde filtrare a apei alcãtuit din nisip ºi pietriºuricare sã permitã filtrarea apei, care este apoidrenatã în Jiu prin douã drenuri subterane, aflatecam la un metru adâncime. Pavimentul esteformat în mod concret din granule graniticeaparþinând la douã sorturi granulometriceapropiate (de 0-4 mm ºi 4-8 mm), aduse dincariera Porceni din Gorj, legate între ele printr-unliant care este un stabilizator ecologic pe bazaunui extract de pãtlaginã. Pãtlagina respectivãtrãieºte în Orientul apropiat, dar extrasul se

realizeazã în Franþa ºi în Statele Unite. Eu credînsã cã fie au greºit dozarea extrasului, fie augreºit pãtlagina (glumesc) pentru cã nu îmi potexplica de ce se transformã pavimentul atât deuºor în noroi, mai ales la ciclurile de îngheþ-dezgheþ de la începutul ºi sfârºitul iernii (ºi maiales în luna martie), cãci aici e problema. Amavut o surprizã colosalã atunci când au venitreprezentanþii firmei Olin Partenership Inc. dinS.U.A. ºi ai firmei din Canada care se ocupa deliant, care au concluzionat cã „pavimentul secomportã normal”. Iar Hervé Saint-Luc,responsabil cu liantul ecologic, a sugerat sãînchidem câteva sãptãmâni parcul pe perioada deîngheþ-dezgheþ, lucru însã inadmisibil în cel maiimportant parc al României, unde s-a încercataceastã amenajare experiment.

De fapt explicaþia nu este chiar aºa decomplicatã în ceea ce priveºte comportamentulproblematic al pavimentului: în aceste perioadepartea superioarã a pavimentului se dezgheþã, iarpartea de jos a acestuia rãmâne mai departeîngheþatã. Apa nemaiputând fi drenatã,pavimentul se transformã la partea sa superioarãîn nãmol (ceea ce, în treacãt fie zis, a fãcut demulte ori deliciul presei ºi a dus la exasperare peunii târgujieni).

Ce-i drept aceastã lucrare este încã în garanþiepânã pe 10 noiembrie a.c., dar mã îndoiesc cã îmivoi pune semnãtura pentru recepþia acesteilucrãri. Ideea mea - ºi voi informa în acest sensMinisterul Culturii ºi Cultelor - este de a amânadata de recepþie a lucrãrii pânã pe 31 martie2006, pentru a observa dacã ºi în aceastã iarnã elva ridica aceleaºi probleme.

Dacã se va pune problema sã schimbãm acestpaviment cu un altul, din câte informaþii amstrâns eu (de fapt mãrturii ale celor care au lucratcu Brâncuºi, aºa cum ar fi de exemplu cioplitorulIoan Alexandru, care l-a ajutat pe Brâncuºi laPoarta Sãrutului), se pare cã una din ideile agreatede sculptor era aceea de a pune între MasaTãcerii ºi Coloana Infinitã plãci din piatrã demunte, neregulate ca formã, iar între ele cam doicentimetri de pãmânt înnierbat, pentru a se daastfel impresia generalã a unui drum de munte.

Brâncuºi revãzut un dialog cu Sorin Lory Buliga, directorul Centrului de Culturã ºi Artã Constantin Brâncuºi

Mihai Guþã

bloc-notes

Sorin Lory Buliga

Ansamblul brâncuºian renovat

2277




DDrruumm ddee þþaarrãã ººii aaeerr rruurraall ppee aalleeeeaassccaauunneelloorr...... DDee ccee nnuu??

Da. Era dorinþa lui Brâncuºi pentru o astfel decale. Ideea acestui tip de paviment nu este rea însine. Problema este cã s-a fãcut un experimentinedit pentru þara noastrã cu acest paviment,experiment efectuat, din nefericire, în cel maiimportant parc din România. De ce? Pãi întrebaþi-l pe domnul Rãzvan Teodorescu, care a fost dealtfel ºi tras la rãspundere de curând, deoarece dela semnãtura lui au plecat toate… De ce nu s-aconsultat cu brâncuºiologii asupra planului deamenajare peisagisticã? De ce primãria nu a fostconsultatã sau mãcar informatã, când se ºtia încãdin 2003 de comportamentul neadecvat alpavimentului (avem date certe în acest sens)...

CCee vveeþþii ffaaccee îînn ccoonnttiinnuuaarree??Voi încerca sã înlocuiesc acest paviment cu

ceea ce am amintit mai devreme. Dar nu înaintede a vedea cum se comportã ºi în aceastã iarnã...

Dacã întrebarea dumneavoastrã se referã însãîn general la activitatea Centrului Brâncuºi, pot sãvã spun cã de când am venit aici (10 octombrie2004) mi-a revenit sarcina foarte dificilã sã fac cacentrul acesta sã se dezvolte. Pânã în acestmoment am pus bazele unei biblioteci ºi ale uneimediateci, editez revista „Brâncuºi” (cu lucrãrilecelor mai reputaþi brâncuºiologi, cu rezumate înenglezã ºi francezã) care va fi trimisã în exteriorla centrele de excelenþã din lumea civilizatãpentru schimb ºi contacte culturale, realizareaprimului pliant serios, în românã, francezã ºienglezã, cu prezentarea capodoperei brâncuºiene,demararea proiectului Brâncuºi on-line, ce constãdin douã camere de luat vederi fixate pe MasaTãcerii ºi Poarta Sãrutului, care prin intermediulunui server trimit imagini în direct prin internetoriunde în lume, organizarea în luna august aacestui an a primului simpozion internaþional desculpturã din România, numit „ConstantinBrâncuºi”, atragerea elevilor din colegiileimportante din Târgu-Jiu spre studiul ºiînþelegerea operei brâncuºiene… ºi lista poatecontinua.

Ideea mea este de a construi o punte culturalãdirect între Târgu-Jiu ºi Europa, mai ales prinintermediul operei brâncuºiene, care este o cheiece poate deschide multe uºi. Este de fapt esenþaofertei mele manageriale, aceea de a înscrie Târgu-Jiul în circuitul turistic european ºi de a-ltransforma într-un oraº cultural de talieeuropeanã. Lucrurile încep sã meargã încet-încet...Chiar acum sunt în legãturã cu un forcultural din Salerno pentru a perfecta un schimbcultural italiano-român, însoþit ºi de înfrãþireaoraºului San Giorgio cu Târgu-Jiul.

AAddeevvããrr ssaauu ssppeeccuullaaþþiiii aassuupprraaîînnllooccuuiirriiii aallee uunnoorr eelleemmeennttee ddiinnAAnnssaammbblluull ssccuullppttuurraall

Gurile rele spun cã domnul Radu Varia doreasã înlocuiascã o bunã parte din elemente, dar nuse ºtie cu precizie acest lucru ºi cu atât mai puþinde ce... Au fost discuþii serioase între el ºi domnulIon Caramitru... dupã ce Ion Caramitru a ajunsMinistrul Culturii Coloana a rãmas în forma eioriginarã. Pot sã garantez cã nu e este nimicînlocuit ºi de fapt este perfect vizibil acest lucru.Sunt tot felul de zgârieturi în material care nu auputut fi îndepãrtate; au rãmas în forma lororiginarã ºi unele pot fi identificate. Toateromboedrele sunt autentice. De fapt nici nu au

fost transportate de aici. ªtiu însã cã s-a luat ocarotã din elementul bazal al Coloanei, care adispãrut ulterior ca prin farmec.

În ceea ce priveºte operele din piatrã dingrãdina publicã, ele au fost restaurate de cãtre ofirmã italianã. ªtiu cã s-au folosit rãºini sinteticepentru remedierea spãrturilor sau umplerea unorcrãpãturi. Travertinul de Banpotoc în care s-aulucrat operele a fost fie spart din cauza unoraccidente, fie distrus în timp din cauzadizolvãrilor pe care le produc apele pluvialebogate în bioxid de carbon.

CCuumm aa ffoosstt aaffeeccttaattãã ffrreeccvveennþþaattuurriiººttiilloorr îînn ppeerriiooaaddaa lluuccrrããrriilloorr??

Destul de puternic… chiar ºi acum resimþimlucrul acesta. Dar totuºi la începutul verii dinacest an a fost un flux de turiºti extraordinar.Pânã la inundaþii.

Am urmãrit aceste lucruri deoarece mã ocupºi de turismul cultural printre altele ºi încercãm sãatragem turiºti aici… suntem in legãturã cudiferite firme din lume care trimit turiºti. Fireºte,problema este cum sã convingi mai ales firmeleromâneºti care au contacte cu firmele strãine sãincludã în traseul turistic ºi Târgu-Jiul. Sunt maimulte atracþii în zonã: pe lângã monumentele luiBrâncuºi din oraº ºi muzeul memorial dinHobiþa, mai sunt ºi alte elemente de atracþie:

mânãstirile Lainici, Polovragi ºi Tismana, peisaje ºitrasee montane extraordinar de frumoase. Eciudat cã nu s-a fãcut mai nimic pânã acum nimicîn acest domeniu. De altfel însã în toatã þara seconstatã aceeaºi crizã. Turismul cultural este opisicã moartã care se paseazã de la MinisterulCulturii la Ministerul Turismului ºi invers.

TTaabbããrraa ddee ssccuullppttuurrãã ddee llaa TTâârrgguu JJiiuuÎntre 1 ºi 31 august 2005 am organizat la

Târgu-Jiu prima tabãrã internaþionalã de sculpturãdin România, gânditã tot ca o punte între Târgu-Jiu ºi lumea civilizatã. Au participat sculptori dinRomânia, Bulgaria, Spania ºi Japonia. Ambeneficiat, în premierã, ºi de sprijinul financiar alMinisterului Culturii ºi Cultelor din România. Afost foarte dificil de realizat aºa ceva în doarpatru luni, dar a meritat. Au rezultat sculpturideosebit de interesante. La vernisajulsimpozionului au participat atât ºi doamnaministru Mona Muscã, cât ºi domnul secretar destat Virgil Niþulescu.

Pentru anul viitor, când aniversãm 130 de anide la naºterea lui Constantin Brâncuºi, pãrintelesculpturii moderne, ne propunem sã realizãm omanifestare de amploare, asemãnãtoareFestivalului Enescu.

Dr. inginer Sorin Lory Buliga s-a nãscut în 1960 la Târgu-Jiu, a absolvit Facultatea de Geologie a Universitãþii din Bucureºti,doctoratul în paleo-botanicã ºi zãcãminte de cãrbuni la Universitatea “Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, inginer geolog laîntreprinderi cu activitate în domeniul explorãrii zãcãmintelor de cãrbune ºi petrol, profesor de geografie la colegii ºi licee dinTimiºoara ºi Târgu-Jiu. Din 2003 este specialist în probleme de poluare a mediului cu produse petrolifere al grupului ºtiinþific“UNICERMED” al Universitãþii “Constantin Brâncuºi” din Târgu-Jiu. Din ianuarie 2003 este custode al Muzeului Memorial„Iosif Keber”, iar din octombrie 2004 este ºeful Centrului de Culturã ºi Artã „Constantin Brâncuºi” din acelaºi oraº. Estecãsãtorit ºi are doi copii.

Cercetãrile ºtiinþifice personale s-au concretizat în realizarea unor studii, publicate în mare mãsurã, în mai multe disciplinegeologice, dar ºi de largã interdisciplinaritate.

Principalele lucrãri publicate în domeniul culturii ºi mai ales asupra operei brâncuºiene sunt:• Evoluþia simbolisticii magico-religioase a mineralelor, metalelor ºi rocilor, de la culturile arhaice ºi pânã în prezent, Caietele“Columna”, nr. 2-3 (35-36), p. 8 ºi 22, 2000, Tg.-Jiu.• Magia fierului ºi fierul-tabu în credinþele oculte ale omenirii, Caietele “Columna”, nr. 4 (37), p. 14, 2001 ºi nr.1 (38), p. 12,2001, Tg.-Jiu.• Sursele filosofiei creatoare la Constantin Brâncuºi, Caietele “Columna”, nr. 4 (37), p. 9-12, 2001, Tg.-Jiu.• “Spirit” ºi “materie” în viziunea unui artist mistic: Constantin Brâncuºi, Caietele “Columna”, nr. 1 (38), p. 8-9, 2001, Tg.-Jiu.• Desacralizarea Occidentului (1), Caietele “Columna”, nr. 4 (37), p. 26, 2001, Tg.-Jiu.• Capodopera nerealizatã a lui Brâncuºi: “Templul Descãtuºãrii” din Indore, Antemeridian & Postmeridian, nr. 1, p. 73-80, Ed.Clusium, 2001.• Istoricul realizãrii “Cãii Sufletelor Eroilor” din Târgu-Jiu, Antemeridian & Postmeridian, nr.2, p.77-82, Ed.Studii Europene,Târgu-Jiu, 2002.• Simbolisticã sacrã indianã în sculptura lui Brâncuºi “Regele Regilor” (“spiritul lui Buddha”), Litua, Studii ºi cercetãri, Ed.Rhabon, v.IX, p. 333-363, Târgu-Jiu, 2002.• Biserica “Sfinþii Apostoli” din Târgu-Jiu ºi credinþa ortodoxã a lui Brâncuºi, Actualitatea Gorjului, Anul III, nr. 606, p.4,Târgu-Jiu, 2002.• Simbolismul mitic al “Coloanei Infinitului”, Moºteniri culturale,p.93-101, Muzeul de Etnografie Reghin, 2002.• Simbolistica sacrã a “Templului eliberãrii” din Indore, Litua, Studii ºi cercetãri, Ed. Rhabon, v.X, p.239-264, Târgu-Jiu, 2004.• Filosofia naturalitãþii strãmoºeºti la Constantin Brâncuºi, Curierul Primãriei, nr. 10 (53), p.1-2, Târgu-Jiu, 2004.

Tabãra internaþionalã de sculpturã


2288



Caracterul afirmativ al mesajului lor,legitimat de la instanþa non-chestionabilãa transcendenþei, comunicatã în

modalitatea specialã a revelaþiei, aºeazã religiile pesoclul unei infailibilitãþi false. Falsã, pe de-o parte,pentru cã, privitã din afara sistemului lor circular-exclusiv, existã pluralitate religioasã, modeleconcurente, contemporane, fondate pe aceeaºipretenþie a revelaþiei unice/ultime, ºi, pe de altãparte, pentru cã le sustrage conºtiinþei critice.Ideea însãºi de revelaþie, fãrã de care n-am aveatipul credinþelor monoteiste indiferent demodalitatea în care s-ar consacra – profeþie, textsacru, trimis al lui Dumnezeu, Mesia – estecontrapusã principial spiritului interogativ-critic.În acest sens tipul de „produs” al mesajuluireligios parvenit prin revelaþie nu este, la modulpropriu consacrat de filozofie ºi ºtiinþã, unadevãr. Totuºi predicatorii lui opereazã cu o tezãnecriticã, hiperbolizatã a adevãrului, deoarece înarta persuasiunii acest concept beneficiazã de celmai înalt prestigiu. Or, nu poþi oferi o doctrinãreligioasã fãrã a insinua cã ea vehiculeazã saudezvãluie adevãrul, ºi asta la modul metafizic,ultim ºi definitiv. Ca atare, suprapus fãrã uncriteriu de interpretare adecvat peste diverselegrile epistemice cu care s-a operat de-a lunguldezvoltãrii culturale a lumii monoteiste, mesajulreligios a putut produce seturi de mutaþii atât dediverse la nivel de teorie a adevãrului, încât înurma acestora sã se iveascã ºcoli, doctrine, secteºi biserici diferite, toate având nota comunã aunei revelaþii, principial postulate ºi generatoare larându-i de adevãruri închise.

EExxiiggeennþþaa mmooddeerrnnãã aa cchheessttiioonnããrriiiiccrriittiiccee..

Întrucât creºtinismul e paradigma în caretradiþia noastrã se înscrie, asumând caracteruldeterminant, formativ al principiului religios caatare, trebuie sã ne interogãm dacã, prin esenþalui revelaþionalã, acesta poate manifesta în raportcu propriul mesaj un tip de interogaþie criticã.Adicã, suspendând în rãstimpul necesar procesuluide fondare caracterul absolut, evident ºi definitival propriilor susþineri, sã încerce a detectaelementele a priori ale acestora, din care derivãulterior practicile efectiv cultice ºi cele social-etice,adicã asumãrile comportamentale. Ar putea facecreºtinismul acest examen critic, ar avea curajulsã-ºi supunã transcendenþa unor chestionãriradicale, ar admite sã capete fondaretranscendentalã?

Trebuie specificat, pentru a nu permiteinterpretãri parazite ºi neconforme cu intenþiilenoastre, cã examenul critic sau, mai precis,criticist, nu vizeazã natura divinã, nici caracterulabsolut al lui Dumnezeu per se, pentru cã nuacestea constituie referenþii direcþi ai limbajuluireligios. Vizatã în mod direct este relaþia dereceptare, asumare ºi transpunere a naturii ºideterminaþiilor divine în comunicarea religioasã.Iar acestea sunt indiscutabil produse de forme apriori, de arhivele tradiþiei, de natura limbii ºi detipul de intenþionalitate cu care transmiþãtorulmesajului religios opereazã. O distincþie de naturãconceptualã se impune, suplimentar la cele spuse

deja în înþelegerea creºtinismului, a modalitãþii luiculturale, despre care în fapt se poate discuta la oprimã încercare disociat între conþinut(transcendent) ºi formã (transcendentalã). ºi astapentru cã existã o singurã revelaþie majorã,întruparea cu scop mesianic a Fiului luiDumnezeu, ºi mai multe forme de practicãreligioasã, bisericile, cultele, sectele, la rândul lorcontrapuse de tensiunea arbitratã neliniºtitor înrelaþia ortodoxie-heterodoxii, catolicitate-caracterlocal.

În istoria creºtinismului, strict cu privire laformele pe care le ocupã în sensibilitateaadepþilor, în cultura ºi comportamentele acestora,perioada modernã aduce o exigenþã nouã –întemeierea criticã. Este vorba de cea maiimportantã schimbare de metodã survenitã de-alungul gândirii europene, care se emancipeazã decaracterul dat, revelat, transcendent al propriilorteze, idei ºi convingeri, expunându-le interogaþiei,somându-le sã se legitimeze. Depãºirea scolasticiinu se produce prin simpla denunþare ainfailibilitãþii dogmelor, nici prin rebeliunea oarbãîmpotriva Bisericii. Revelaþia Subiectului,formalizatã oarecum canonic de cãtre Descartes,este deopotrivã mutaþia majorã a filozofiei, cât ºia sensibilitãþii religioase. Subiectul nu vine sãsubstituie prestigiul ontologic al lui Dumnezeu, cisã-i fundamenteze posibilitatea de-a se revela, de-ase face cunoscut ºi, ca atare, de-a se impune. Maisimplu spus, prestigiul ontologic al transcendenþeidepinde acum de legitimitatea lui transcendentalã.Dacã Dumnezeu existã, ºi încã n-avem de undeºti asta, atunci trebuie sã ne asigurãm pornind dela urmele pe care El, ipotetic, le lasã însensibilitatea noastrã – ca exemplu ideeainfinitului. Iar dacã o astfel de urmã esteevidentã, fapt de care nu ne mai putem îndoi, sepoate infera, parcurgând regresia cauzalã, cã laoriginea ei se aflã fiinþa infinitã, Dumnezeu,animatã de principiul veracitãþii.

Invers actului revelãrii, pretins obiectiv, înfond naiv, descumpãnit critic ºi vulnerabil la oricemodificare, Descartes, ºi dupã el modernitatea –idealismul transcendental, fenomenologia, ºcoalade la Viena, perspectivismul nietzschean,structuralismul – mizeazã pe actul fondãrii.Pasajul de la scolastic la modern, auster formulatar fi, aºadar, trecerea de la caracterul revelat lacaracterul fondat (în termeni fenomenologici,constituit) al lui Dumnezeu, ceea ce implicãînlocuirea treptatã a falsei infailibilitãþi cu overitabilã fundamentare transcendentalã. Nu seschimbã nimic în fiinþa divinã, ci în culturateologicã, în relaþionarea, reprezentarea ºiasumarea lui Dumnezeu. Nu un nihilism radical,nu teza agresivã a morþii lui Dumnezeu, devenitãpur cliºeu retoric în minþile sumar comprehensive,e cea care funcþioneazã în conþinuturile lumiimoderne. Asumarea criticã, constituirea formelorîn care transcendenþa sã fie operabilã,identificarea transcendentaliilor, acestea schimbãcategoric locul lui Dumnezeu în lume. Fãrã aatrage dupã sine o deteriorare a sensibilitãþiireligioase, în modernitate începe sã funcþionezeun Dumnezeu constituit, contra-simetriarezonabilã la umanismul de tip scolastic în carefuncþiona un om creat. Tradiþia creºtinã a impus

o relaþie Dumnezeu creator – om (persoanã)creaturã, pe care modernitatea o modificã îndirecþia Subiect constituant – Dumnezeuconstituit. Transcendenþa ºi caracterul de creatorsunt înlocuite treptat cu transcendentalul ºicaracterul constituant, iar acest proces ar trebuirecunoscut drept schimbarea de paradigmã,epistemã în termenii foucaultieni, adusã demodernitate. Dacã umanismul tradiþional creºtineste întemeiat transcendent, în modernitateteologia este constituitã transcendental. Prin astase deschide calea pluralismului ºi relativismului,coordonate în care se miºcã astãzi culturareligioasã.

CCee ccrreeddeemm ddee ffaapptt ccâânndd ccrreeddeemm îînnDDuummnneezzeeuu??

Putem ºti în cine credem, dacã în prealabil nuavem o noþiune a lui Dumnezeu? Iar dacã avemaceastã noþiune, în ce modalitate a fost eaobþinutã, anterior credinþei, ºi care e valoarereligioasã a conþinutului ei? Orice noþiune eobþinutã printr-un exerciþiu de abstractizare, dinnevoia de a da unitate semanticã unui fenomen,decupat mai precis prin descrieri. Presupunând cãpentru a obþine conceptul lui Dumnezeu saunoþiunea divinului operãm abstractizãri ºidescrieri multiple, aceste procedee nu implicã închip necesar o adeziune propriu-zis religioasã, nupun în practicã o credinþã. Dacã se crede într-unDumnezeu deja definit, înþeles sau descris,credinþa este o confirmare a unei precunoaºteri.Dacã se crede pur ºi simplu în Dumnezeu fãrã aavea nici o noþiune, nici o descriere sau indicaþiesimbolicã asupra lui, în momentul asumãriireferentului credinþei de fapt se întâmplã cãaceasta a rãmas fãrã obiect. Sau, pentru aîmprumuta un motiv kantian, acea credinþã esteoarbã. Necunoscut, nedescris, nedefinit,nedecupat prin determinaþii pozitive sau negative,acel Dumnezeu nu e nimeni, cu toate cã permiteabuzul oricãrui pretins credincios de a serevendica de la el.

Dar dacã avem o precunoaºtere a divinului, celegitimitate are aceasta, câtã vreme a fostdobânditã în absenþa unei nemijlocite participãri alui Dumnezeu, încã nepostulat din nevoia de-a nuasuma nici un idol, la exerciþiul facultãþilormentale? Un rãspuns simplu ºi imediat nu eoptim, pentru cã de fapt nu se poate stabiligradul de participare/neparticipare a ceea ce arputea fi divinul la exerciþiile intelectuale, ce audrept scop posibil, între altele, tocmai stabilireaipotezei divinitãþii. Neºtiind niciodatã suficient demult despre natura ºi modurile acþiunii luiDumnezeu, e imposibil de stabilit în ce momentfiinþa ºi actele noastre sunt autonome sauheteronome. Astfel, somaþi de metoda întemeieriiconvingerilor noastre religioase, putem adoptadoar douã cãi: i) fie îl gândim pe Dumnezeu, înabsenþa convingerii cã el ne acþioneazã dinnecunoscut, cu dorinþa de-a crea un sens pentrucredinþa noastrã ce aºteaptã a se manifestadirecþionat; ii) fie susþinem cã Dumnezeu lucreazãîn noi pentru a ne ajuta sã creãm un limbaj caresã-i facã posibilã comunicarea.

În primul caz ne arogãm autonomie, câtãvreme nu am definit ce este Dumnezeu, pentru aperforma astfel o formã a conþinuturilor obscure,nocturne, amorfe ale credinþei noastre. Credem înceea ce ºtim cã e Dumnezeu. În a doua situaþiene arondãm, printr-un exces de credinþã oarbã,

Creºtinismul în jocul social religie

Vianu Mureºan

2299




unui Dumnezeu despre care nu ºtim nimic,prezumând fãrã temei cã el este adevãratulDumnezeu. Astfel credem într-un Dumnezeuindistinct, purã asumpþie metafizicã, fãrã a eliberaseturi de enunþuri ºi fãrã a-l proteja desuspiciunea falsitãþii. Nici verace, nici falsificabilã,o astfel de instanþã e impropriu consideratã denaturã divinã, aducând mult mai precis cuindicibilul din filosofiile neoplatonice, exploatatmai cu seamã de cãtre Damascius în Despreprincipii. De fapt, în atare manifestare aparentreligioasã ne irosim credinþa, ce voiajeazãfantomatic ºi nedirecþionat cãtre vidul uneidivinitãþi principial admise, dar privatã de oricecaracteristici, ceea ce ar putea fi la fel de bine fieo misticã apofaticã, fie un nihilism radical mascatsub falsa devoþiune. Pe scurt, din situaþiadilematicã ieºim fie crezând într-un Dumnezeuprecunoscut ºi motivaþi de identificarea prealabilãa instanþei divine cu asignaþia ei semanticã, fierisipindu-ne în emulaþie religioasã cu o instanþã acãrei necunoaºtere derogã orice postulat, de underãsare o arbitrarietate teoreticã totalã. De aceastãeclipsã epistemicã e urmãrit atât creºtinismulmistic, cât ºi religiile concurente ce mizeazãexcesiv pe transcendenþa lui Dumnezeu.

Corecþia cu care s-ar putea veni într-unentuziasm precoce, anume ideea cã Dumnezeupoate fi mai degrabã simþit, intuit sau aprehendatîn manierã participativã, performanþe maiadecvate relaþionãrii cu el decât vulgaracunoaºtere, nu are decât caracterul patetic alalternativei goale. În fapt toate experienþeleparticulare, senzoriale sau afective ce pretind a-lformaliza într-un fel sau altul pe Dumnezeu, de aconferi „substanþã” revelãrilor lui, suntintransferabile, n-au caracter intersubiectiv ºi deele nu poate depinde nici o formã socialã areligiei. Ceea ce nu intrã în limbaj ºi nu capãtãsensurile care prin acesta pot fi accesate, nudezvoltã nici idei, nici comportamente religioase.Va trebuie deci sã luãm în discuþie teza joculuisocial, pentru a înþelege constituirea ºimodificãrile faptului religios.

CCrreeººttiinniissmmuull ccaa jjoocc ssoocciiaallÎnþelegem prin joc un sistem de acte, derulate

în funcþie de un set de reguli finite, cunoscute detoþi actorii, care pot performa anumite rezultate.Jocul social aduce specificaþia cã actorii coexistãatât în grupuri formale (biserici, instituþii, cluburi,echipe) cât ºi informale (vorbitorii unei limbi, toþibotezaþii ortodocºi, toþi minoritarii, toþi cei careau votat, toþi dependenþii de insulinã etc.),regulile sunt incomplet cunoscute, însã nu de toþiîn egalã mãsurã, iar participarea oferã cadrul unordiferenþieri specifice dupã gradul deadecvare/inadecvare la acestea. În jocul socialregulile sunt convenþionale, impuse ºi obligatorii.Ele fac posibilã ordinea, mereu relativã, permitidentificarea rolurilor ºi statusurilor, garanteazãcel puþin pe un perimetru restrâns capacitatea de-a prognoza asupra actelor ºi reacþiilor. Existãinstanþe de autoritate – Satul cu instituþiile ºifuncþionarii lui, Biserica, ierarhii ºi funcþionarii ei– care sunt acceptate de cãtre societate ca fiinddrept legitime. Ele creeazã seturi de reguli, lepopularizeazã ºi controleazã modul asumãriisociale a acestora, având în ultimã instanþã ºidreptul de-a amenda sau condamna agenþii rebeli,subversivi ºi anarhici. Nu existã comportamentsocial care sã nu fie reglat de reguli, convenþii,cutume, chiar dacã nu se obþine nici consens totalºi nici o evaluare unitarã a rolului acestora îndefinirea persoanei sociale. Prin urmare, atâtavreme cât practica religioasã se petrece într-un

mediu social, ea devine subsistem al sistemului dereguli sociale, modalitate a jocului social. Pânã ºipracticile cele mai excentrice, precum izolarea,retragerea din lume, ascetismul, asumã sensuri alejocului social, fie cã-i vorba de orizontala umanã,cãreia i se ostenteazã totalitarismul, fie deverticala persoanelor divine, împreunã cu care seîntreþine o oarecare sinergie.

Ce înseamnã acum faptul cã creºtinismul e unjoc social? Câteva indicaþii pot fi probabillãmuritoare. Înseamnã cã: ceva trebuie crezut;ceea ce este crezut trebuie apoi comunicat ºi, înconsecinþã, ceva trebuie fãcut. Ceea ce este crezutnu are caracterul unei convingeri solitare, nu esteo gnozã sub care sã se refugieze reveriile vreunuigeniu privat. Se crede ceva care a fost crezutanterior de alþii, devine tradiþie ºi capãtã caracterimperativ. Nu poþi fi creºtin crezând orice, oricâtde discordant cu crezul altui creºtin. Unitateacredinþei e un element decisiv al jocului socialcreºtin. Apoi, elementele credinþei intrã în limbaj,capãtã circuit intersubiectiv, se rafineazã ºiexprimã din ce în ce mai mult, din ce în ce maiadecvat, compun o doxã popularã, o paradigmã.Comunicarea ºi comunitatea creºtinã seinterconstituie în toate fazele ºi modificãrile pecare le comportã de-a lungul istoriei. Credinþei ºicomunicãrii le este convergentã în modobligatoriu o anume practicã socialã, o eticã arelaþiilor, ºi le sunt divergente altele, de unde ºigrila de evaluare. Pe scurt, pentru cã se crede cevaºi nu altceva, se spune ceva ºi nu altceva, se faceceva ºi nu altceva, iar elementele de credinþã,comunicare ºi practicã sunt reguli ale joculuicreºtin, din aceste pricini e posibil ca o persoanãsau un grup sã poatã fi recunoscute ca aparþinândsau neaparþinând modusului creºtin. Crezul,limbajul teologic ºi etica sunt prea cunoscutepentru a le mai repeta. Trebuie precizat doar cãjocul religios se constituie ca familie de reguli.Acestea pot fi diseminate, alãturi de anumiteexcepþii, în jocuri diferite, fãrã a se alteraprincipiul, dar producând modalitãþi plurale aleaceluiaºi joc – ca ºi în cazul bisericilor tradiþionalecreºtine, alãturi de care, asumând anumiteelemente ale jocului creºtin, prolifereazã sectelemoderne sau, între anumite limite, ceea ce econsiderat erezie. Spre a da un singur exemplu,atât ortodocºi, cât ºi trinitarienii ºi unitarieniirevendicã un Dumnezeu din punct de vedereontologic identic fiinþei absolute. Dar, pe când ceidintâi îl gândesc prin relaþia unitate-fiinþã ºitrinitate de persoane, trinitarienii pierd ideeaunitãþii, în vreme ce unitarienii pierd sensulpersoanelor treimice. Cu toate acestea la modulafirmativ ºi unii ºi ceilalþi aderã la jocul teoretic alcreºtinismului.

Între regulile jocului creºtin gãsim obligatoriutranscendenþa ºi „lumea de dincolo”, indiferent ceo fi însemnând asta în intelectul credincioºilordiverºi. În graba ei de a modifica totul, de-aînlocui venerabilele cliºee, erezia post-modernitãþiiasumã pe orbita proiectelor ei iconoclaste ºireferiri la coordonatele jocului creºtin, redus lamodestul statut de „naraþiune” mitologicã.

DDeezzaaffeeccttaarreeaa „„lluummiiii ddee ddiinnccoolloo””,,aauuttooaaffeeccttaarreeaa ccuu ddiimmeennssiiuunneeaa ttrraann-sscceennddeennþþeeii..

La întrebarea cât de diferitã poate fi lumea dedincolo faþã de cea de aici se poate rãspunde înmulte moduri. Se pot elabora scenarii de ficþiune,ºi se elaboreazã în neºtire, fãrã a se putea depãºipragul asemãnãrilor cu lumea de aici. Principial olume imaginatã nu poate diferi radical decondiþiile de mediu, de topologia celui ce ºi-o

imagineazã. Existã o determinantã a toposuluilumii noastre în toate scenariile mitologice, întoate reveriile profetice ºi în ficþiunile artistice.Acest lucru e suficient pentru a suspecta cãpreocupãrile pentru „lumea de dincolo” extind înmod perfid preocupãrile pentru cea de aici, sefolosesc de jocul translaþiei pentru a-ºi garantamediul derulãrii hiperbolei narcisiste, dorinþa denemurire. Este nevoie de alibi-ul „celeilalte” lumipentru a ne da întâlnire cu noi înºine ºi lumeanoastrã „dincolo”. Este limpede cã dacã nu ne-amregãsi în ea, cu toate fantasmele, angoasele ºiiluziile, presupusa realitate a lumii de dincolo nune-ar interesa, nu ar colecta atâta ardoare dinpartea noastrã.

Acest interes condiþionat probeazã cã esenþapreocupãrilor noastre revine vertiginos cãtre sine,cãpãtând forma autosalvãrii, formalizatã de regulãîn teza nemuririi sufletului, ce declanºeazãautomat tabloul unei topologii a derulãriiacesteia. Întrucât aceastã coalescenþã nu poate firelativizatã, o datã cu criza scepticã, o datã cuabandonul tezei nemuririi practicatã de multefilosofii moderne, este dezafectatã ºi lumea dedincolo (moartea lui Dumnezeu, epurarea ceruluide figurile mitice, denunþarea platonismului,dispariþia substratului, a esenþei, reducerearealitãþii la pura suprafaþã, artefact textual). Iarpentru a nu lãsa sã planeze pe deasupra noastrãpustiul devorator al nimicului, esenþa lumii dedincolo, transcendenþa, este preluatã ºi asumatãdimensiunii mundane, devine o coordonatã acotidianitãþii. Eliminând „cealaltã” lume, asumãmun exces de calitate celei ce ne-a rãmas – aceastãlume, aceastã viaþã, acest timp. Simplu formulat,transcendenþa e altoitã pe condiþiile vieþii noastrede aici, intramundane, luând forma instituþiilor, astatului, a regulilor. În cvasi-totalitatea derulãriilui, jocul social e prins între regulile defuncþionare a instituþiilor, între care biserica ºistatul ocupã încã poziþii de prestigiu.

Integratã totalmente în cadrele instituþionale,viaþa noastrã e obligatã sã se adapteze, sã seînscrie, sã joace dupã reguli, ceea ce revine la ocontinuã autoafectare cu aceastã transcendenþãdevenitã interfaþã instituþionalã. Nu mai existãlume de dincolo, iar noi ne estompãm figurachiar în cea de aici pe mãsurã ce ordineainstituþionalã, ce ne goleºte de libertate ºiintimitate cu propriul destin, se þese împrejurulnostru ca un labirint, devine un sistematotprezent, expunându-ne coerciþiilor înmodalitatea eficace a ordinii transcendente.Instituþia a preluat pentru societãþile actuale ºifuncþia de ritualizare a comportamentului, care,însã, nu mai beneficiazã de miza misticã,euharisticã, ci de una mult mai modestã, ceaprofesionalã, de specializare ºi calificare. Înbinomul instituþie-profesie se regãseºterãstãlmãcitã, contrafãcutã, rãsturnatã relaþiareligioasã cu ordinea transcendentã. Din aceastãpricinã un creºtinism neinstituþional e deneconceput astãzi, iar acest fapt e încãrcat de-ogravitate pe care nu suntem încântaþi s-orecunoaºtem. Problema nu este acum necredinþa,ci tocmai profesionalizarea, instituþionalizareatotalã a criteriilor, emoþiilor, speranþelor ºiangoaselor religioase.


3300



Osuavã doamnã uitase sã mãnânce dinpricina grijilor oarecum amoroase, urmasã se trezeascã pe cap, concomitent, cu

doi amorezi virtuali (pânã la data respectivã, darhotãrâþi sã se întrupeze); mai grãbit a fost cel mairecent cunoscut, el s-a dat peste cap ºi a cheltuito groazã de bani pentru a o cunoaºte în carnefragedã ºi oase delicate de mignonã; dar, surprizãenormã!, amorezul de mai demult, care-o chinuisecu capriciile lui inexplicabile, ºi-a anunþat, ºi el,apariþia în direct; juna doamnã era încurcatã rãu,nu mai ºtia cum sã procedeze, cutreieratã de totfelul de intenþii, dorinþe care aveau dezavantajulde a nu se potrivi în aceeaºi teacã; ba, mai mult,o chinuia ºi foamea, la locul de muncã, printredosare voluminoase care trebuiau rezolvateurgent, sã poatã sã se întâlneascã, în fine!, cuamorezii virtuali. Din amiciþie ºi ca sã-i maidomoleascã chinurile gastro-amoroase, am cãutatsã-i cumpãr ceva de mâncare (cã de diminuatcumplitele dureri pornite de vestea apariþieiconcomitente a celor doi nu putea fi vorba). Aºacã am luat-o pe bulevard, cu ochii pe firme ºivitrine, sã vãd ce ofertã de potolit foamea existã;la o intersecþie prevãzutã cu sens giratoriu, într-ozonã nu cine ºtie ce întinsã, mirosea destul de

îmbietor a plãcintã, chiar am vãzut ºi locul fapteigastronomice, dinspre care veneau douã femei(mamã ºi fiicã, dupã înfãþiºare), vesel tatonândaluatul copt; ºi m-am aºezat la rând; decât sã mãuit la ceafa model bulgãresc din faþa mea, mi-amridicat privirea nu la ceruri, ci la firma dughenei,acolo scria “Plãcinta «Frâna»”; ºoc bogat, nu mi-am dat seama decât când am priceput cã groasaceafã dinaintea mea se depãrtase considerabil. Mi-a venit ºi mie rândul ºi, plãtind una bucatã frânãcu brânzã, am întrebat-o pe vânzãtoare de undevine denumirea plãcintei; surâzãtoare, femeia mi-arãspuns cã e aºa consistentã plãcinta pe care opreparã, încât “stopeazã brusc foamea, ca o frânãbunã”. Turtit de explicaþie am grãbit, sã ajung cu“frâna”caldã la amãrâta amicã; s-a bucurat deplãcintã, aproape a înfulecat-o; mã uitam ladevoratul “frânei” (nu-i spusesem numele), eramcurios sã vãd efectele. N-au fost spectaculoase,totuºi s-a mai luminat puþin la faþã ºi, mãcar cât aîngurgitat “frâna” tânãra doamnã s-a liniºtit, n-amai pomenit de ciudaþii ei curtezani. A fost bine,a fost corect, mi-era ºi mie mai senin. Ceva maitârziu am întâlnit un prieten ºi ne-am hotãrât sãvizitãm o piaþã, mai vedem ce se gãseºte, maicumpãrãm ºi noi câte ceva; cum ne apropiam de

una din intrãrile în piaþa noastrã preferatã, îipovesteam amicului cã, pentru mine, inundaþiilese întind între douã imagini: prima – cetãþenii cupicioarele în apã ºi paharele în mânã, strânºi ºiuniþi la cârciuma satului; a doua – neneaparlamentar cu umbrela deschisã în salaSenatului. ºi pe când îi explicam cã acestea suntdimensiunile nãpastei care s-a abãtut peste þarã,chiar la intrarea în piaþã, am dat peste doicetãþeni care grozav ce se mai certau; unul dintreei, þipând, a înºfãcat sacul cu spanac din dotare ºia pornit, strigându-i bosumflatului cunoscut cã elnu se încurcã cu tot soiul de terchea-berchea, elare de-a face numai cu intelectuali, cu oameni cuºcoalã, universitari, oameni deºtepþi, nu cretini caãia cu care s-a încurcat el, cunoscutul; furiosul cusacul cu spanac în spinare s-a oprit brusc înainteanoastrã ºi, continuând sã strige aceleaºi fraze, ºi-adesfãcut halatul albãstriu, ca sã ne arate un pixprins la un buzunar al vestei pe care o purta;minune, pe agãþãtoarea de plastic alb a pixului eraînsemnat cu litere roºii numele unui lider departid (într-adevãr, universitar, adicã om cuºcoalã); mândru ºi mulþumit, ºi-a luat sacul cuspanac ºi dus a fost. Am mai lãlãit prin piaþã,doar-doar îl mai vãd pe individ, undeva la otarabã, cu pixul de partid la vestã ºi vânzândvesel spanac. Sã cumpãr ºi eu, sã merg acasã ºi sãprepar o plãcintã frânã cu spanac.

aspiratorul de nimicuri

Plãcinta “Frânã”, pixul departid, spanacu

Mihai Dragolea

La Sighetu Marmaþiei, de douãzeci ºi ºaptede ani se petrece o sãrbãtoare a poeziei.Începutã la oraº ºi continuatã „la þarã”, în

Deseºti. De mai multe ori aici, de bunã voie ºinesilit de nimeni, a poposit ºi Nichita Stãnescu.De aceea are el o „odaie comemorativã” laDeseºti. ªi din alte motive care þin de inefabiluldemersului poetic. De nevãzutele sale legãturi,mai mult ori mai puþin periculoase.

Festivalul de poezie (uneori internaþional,precum cel din luna octombrie, anul acesta) de laSighetu Marmaþiei are admiratori ºi contestatari,cum îi stã bine sã aibã orice faptã (manifestare)de culturã fãcutã cu aplicaþiune, din care seeliminã veleitarismul, precum un viermiºorsubþirel. Una peste alta, cea care are de cîºtigateste, pînã la urmã, poezia, fiinþã destul de fragilã,de plãpîndã adesea, necesitînd infuzii de încredereºi optimism, mai ales toamna ºi primãvara...

ªi se întîmplã cel mai adesea ca în zilelefestivalului sã fie o toamnã dodoloaþã,rubensianã, plesnind de sãnãtate, de soare ºi deculori, cu mici frisoane matinale repetate pe lamiezul nopþii, cînd poeþii nu le mai simt, sîngelemustind de versuri ºi de parfumul tare alprunelor stoarse.

Anul acesta au fost mai puþini participanþidecît altã datã. Motive au existat. Din aceeaºi zi(poate chiar ºi de la aceeaºi orã...) au „pornit” ºialte festivaluri prin þarã. Astfel, truditorii într-ale

scrisului s-au „împãrþit” într-un mod aproapealeatoriu iar înghesuiala nu mai fu atît de mare,motiv care nu a provocat, pînã la urmã, prea marisupãrãri organizatorilor, ºi aºa mereu aflaþi îndificultãþi financiare.

Dupã o deschidere mai mult ori mai puþinoficialã, mai mult ori mai puþin sentimentalã(umbrele celor dragi dispãruþi, Ion ºi Laurenþiu ºiRadu ºi... plutind deasupra noastrã) s-a purces lablînde dezbateri pe tema , normal, a poeziei, aexistenþei sale, cui mai foloseºte ea ºi alte„probleme” mai mult ori mai puþin false. S-acontinuat cu lansãri de carte, toate prezentate lamodul apreciativ, fãrã a se recurge la superlativezgomotoase, nu care cumva sã plesneascã feþelepurpurii ale autorilor. Seara, neobositul ºivulcanicul Gheorghe Pârja i-a provocat pe toþi sãrecite din creaþia personalã, într-un cadruneconvenþional, printre farfurii ºi pahare ºiscrumiere pline. Provocarea a prins (ca de fiecaredatã) ºi s-a improvizat un spectacol plin de spumãºi culoare. Aºa au rostit versuri, într-o dezordineordonatã, Daniel Corbu (blînd ºi parcã uimit depropriile cuvinte...), Grigore Chiper, din RepublicaMoldova (cu o fermã delicateþe), Vasile Gogea(concis precum o lamã de brici, din cea mai finãcalitate), Vasile Muste (mereu emoþionat, precumun copil la o serbare ºcolarã), Andreas Saurer, dinElveþia (cu subtilã ironie disecînd o realitate vîrîtãsub lupã), Aron Gaal, din Ungaria (plin de

bonomie, exultînd de-o aproape suspectã bucuriede viaþã), Gavril Ciuban (simþindu-se ca-n rai...),Gelu Dorian (sobru, zîmbind liric în barbã...),Ioan Pintea (senin, serafic, încercînd a evita oriceagresivitate...) ºi iarãºi Gheorghe Pârja,rostogolind versuri peste capetele noastre cubucuria ºi exuberanþa celui încolþit de patimascrisului. Iar recitalul din spaþiul neconvenþionalavea sã se repete a doua zi, în sala cãminuluicultural din Deseºti, în faþa unui public eterogendar ascultãtor, celor amintiþi mai sus alãturîndu-seºi Mircea Petean, veºnic îndrãgostit de Ana dar ºide poezie de care nu v-a scãpa pînã la sfîrºitulvieþii sale, ºi alþii..

Ca de fiecare datã, ne-am adunat în curteacasei lui Pârja (dupã momentele de reculegere dincimitir), lîngã mãicuþa lui, printre mere, struguri,nuci, plãcinte ºi horincã ºi s-a decernat Marelepremiu Nichita Stãnescu al serilor de poezie de laDeseºti lui Mircea Petean, pentru întreaga creaþieºi au mai fost premiaþi Gelu Dorian ºi GrigoreChiper. Iar a treia zi s-au decernat premiilefestivalului: marele premiu lui Gh. Pârja, premiipentru antologie au primit Daniel Corbu ºi GavrilCiuban, pentru volum Gaal Aron iar pentru debutAndreas Saurer. ªi s-au mai fãcut niºte emisiunide radio ºi televiziune, s-au mai vizitat locuri dinzonã ºi... gata. Aºteptãm urmãtoarea ediþie.

Voi încheia, urîndu-i lui Gheorghe Pârja, care aîmplinit 55 de ani, sã mai trãiascã mãcar încã peatît ºi sã nu se mai lase pãcãlit de nimeni, nicimãcar de... propria-i inimã.

ex-abrupto

Printre poeþi...Radu Þuculescu

3311




O intempestivã vizitã la Londra, într-osãptãmânã de-a dreptul palpitantã, ba chiar, amputea spune, glorioasã pentru cultura MariiBritanii, ne face sã ne referim în “Flash”-ul de faþãcu precãdere la evenimente culturale (dar ºimondene) britanice. Asupra câtorva dintre ele vatrebui sã reveni mai pe larg. În primul rând, estevorba de decernarea Premiului Nobel pentruliteraturã unui dramaturg englez care n-a mai scriso piesã de 15 ani: Harold Pinter, scriitor cunoscutdrept reprezentantul din Albion al teatruluiabsurdului, autor al unor piese ca The Room(Camera), The Caretaker (Îngrijitorul) sau TheBirthday Party (Aniversarea), precum ºi a altortexte claustrofobice (majoritatea dramelor sale sepetrec într-o singurã camerã), numite de uniicritici “comedii ameninþãtoare”. Pinter a realizat ºinumeroase scenarii de televiziune ºi de film,acestea din urmã de o oarecare celebritate, fiindfãcute dupã romane cunoscute: The Go-Between(Intermediarul), The Servant (Servitorul), TheFrench Lieutenant’s Woman (Logodnicalocotenentului francez). Literatura britanicã luaseultimul Premiu Nobel în 2001, prin romancierulde origine vest-indianã V. S. Naipaul. Ultimuldramaturg distins cu aceastã onoare a fost SamuelBeckett. În piesele sale ceva mai recente – One forthe Road (Una micã pentru drum), Ashes toAshes (Cenuºã la cenuºã), The New World Order(Noua ordine mondialã), Party Time (E vremea sãpetrecem) – Pinter s-a arãtat obsedat de violenþã,de abuzul de putere, de strivirea inocenþilor. “Amscris 29 de piese”, a declarat el recent, “cred cãam dreptul sã mã opresc.” De altfel, Pinter adevenit în ultima vreme mai puþin un dramaturgºi mai mult un comentator politic, adoptând oatitudine extrem de criticã faþã de participareaAngliei la invazia Irakului. Imediat dupã ce aprimit vestea premierii, el a publicat în TheIndependent un articol virulent, “Am adus torturaºi nefericirea sub numele de libertate”, cuprecizarea publicitarã a ziarului: “By HaroldPinter, who yesterday won the Nobel Prize forLiterature”. Academia Suedezã ºi-a justificatopþiunea spunând cã “Pinter a readus teatrul laelementele sale de bazã: un spaþiu închis ºi undialog imprevizibil, unde oamenii sunt unii lacheremul altora ºi prefãcãtoria se fãrâmiþeazã.”Pinter a fost preferat unor scriitori pe care pariaumass media, ca turcul Orhan Pamuk, americancaJoyce Carol Oates sau suedezul TomasTranstromer. Alegerea sa a fost întrucâtvasurprinzãtoare, dar cel puþin anul acestaAcademia Suedezã nu s-a fãcut de râs, ca anultrecut, când i-a acordat premiul totalnemeritouoasei Elfriede Jelinek.Al doilea eveniment important este câºtigareapremiului Man Booker pentru acelaºi an, 2004, decãtre irlandezul John Banville, pentru romanulThe Sea. Ziarele britanice nu debordeazã deentuziasm faþã de rezultatul votului juriului; bachiar ºi unii juraþi ºi-au exprimat dezamãgirea.Mulþi l-ar fi preferat pe Julian Barnes, al cãruiroman Arthur and George e mult mai complex ºieste ºi serializat în prezent de Radio Four înemisiunea longevivã “A Book at Bedtime”. Bun

stilist, John Banville a scris un roman despretristeþile ºi regretele bãtrâneþii, tematic înrudit cuMarea, marea, al altei irlandeze, Iris Murdoch.Eroul romanului, Max Mordern, un istoric de artã(la Murdoch era un regizor) viziteazã, dupãmoartea soþiei, vila de la mare unde, copil fiind,fusese când alintat, când brutalizat de bãieþi ºifete de bogãtaºi, astfel deºteptându-se în elinstinctul sexual, furia, auto-compãtimirea ºi urade clasã. Profesorul Sutherland, preºedintelejuriului Man Booker, care ºi-a dat votul decisiv înfavoarea lui Banville (Banville a câºtigat ladiferenþa de un singur vot faþã de KazuoIshiguiro), considerã cã romanul este “un studiuminunat al durerii, memoriei ºi iubirii”. Pe de altãparte, Tibor Fischer în The Guardian considerã cãatribuirea premiului lui John Banville nu vacontribui deloc la prestigiului premiului ManBooker. Dupã el, The Sea este “un text nebulos,exagerat de subtil, de citit de cãtre esteþii dinHampstead, nu de cãtre cititorul obiºnuit.” Vomreveni. Iatã ºi fenomenul monden de care, credem,

meritã sã ne ocupãm, chiar dacã nu ne pierdemde obicei vremea cu chit-chat-uri: recepþia oferitãde Lady Margaret Thatcher, cu ocazia împliniriivârstei de optzeci de ani, la hotelul MandarinOriental din Knightsbridge. Printre cei 670 deinvitaþi s-au numãrat membri ai familiei regale,politicieni, aristocraþi, staruri ale ecranului ºiscenei, ba chiar ºi prinþul Mangosuthu Buthelezi,liderul Partidului Inkata al Libertãþii din Africa deSud. Citãm, fãrã a mai traduce, începutul listeioaspeþilor de onoare, publicatã în TheIndependent: “HM The Queen & HRH The Dukeof Edinburgh; HRH The Princess Alexandra; ThePrime Minister & Mrs Tony Blair; The Rt Hon SirJohn Major & Lady Norma Major” etc. BaronessThatcher, “Doamna de Fier”, cum este îndeobºtecunoscutã, este primul ministru al Regatului Unitcu cel mai lung mandat – 12 ani – de dupã rãzboiºi ei i se datoreazã orientarea þãrii spre o politicãpragmaticã de încurajare a iniþiativei capitaliste ºicorporatiste – cu consecinþe sociale uneoridramatice. Deºi pe timpul mandatului ei relaþiile

dintre Margaret Thatcher ºi reginã erau, se spune,glaciale, la acesatã recepþie cele douã maridoamne s-au întreþinut cordial. Deºi a apãrut rarîn public dupã moartea soþului sãu, Denis, în2003, de curând Margaret Thatcher ºi-a fãcutcunoscute unele opinii critice cu privire laparticiparea Marii Britanii la rãzboiul împotrivaIrakului lui Saddam Hussein, deoarece “motivelepentru intrarea în rãzboi nu au fost suficient declare.” Remarcabil comentariu, din partea unuipolitician care a militat neabãtut pentru o alianþãfermã cu Statele Unite! Cel mai recent roman al “reginei crimei”, P. D.

James, se intituleazã The Lighthouse (Farul).Recuzita este cea bine-cunoscutã, scrie The Times:un grup de oameni izolaþi, o serie de crime urâteºi inspectorul Adam Dalgliesh, care, petrecând unweek-end la mare, deºi bolnav de SARS, rezolvã,cu aplomb, totul. P. D. James aparþine vechii ºcolia romanului detectiv: ritmul este lent, personajeledescrise minuþios ºi psihologia lor sondatã înprofunzime, decorul redat realist, logica respectatãcu sfinþenie. “Când baronesa James din HollandPark contemplã Londra, scrisul ei devine maienergic”, scrie Mark Sanderson, cãruia, evident,nu i-a prea plãcut cartea. Dacã vrem sã mergem la film, sã alegem

Domino, de Tony Scott, nu pentru cã ar fi orealizare epocalã, ci pentru cã scenariul pleacã dela un fapt de viaþã real, mai puþin cunoscutcinefililor: fiica actorului Lawrence Harvey(Romeo-ul lui Castellani), numitã Domino, a fostmodel, sorã de caritate ºi în ultimã instanþãvânãtoare de recompense – un fel de rock starînarmat, care-ºi câºtiga traiul aducându-i pe cei rãiîn instanþã. Rolul lui Domino este jucat de KeiraKnightly, Mickey Rourke este un bounty huntercu filosofia sa proprie de viaþã, care devinementorul lui Domino, iar demonicul ChristopherWalken este un producãtor TV care face un“reality show” cu cei doi. Se pare, citim înCamden New Journal, cã Tony Scott a cunoscut-ope Domino în ultimii ei ani de viaþã, dar n-a vrutca filmul acesta sã fie un documentar, ci unamalgam de ficþiune ºi realitate, precum ºi osãrbãtoare vizualã.

flash-meridian

Panoramic britanicIng. Licu Stavri

Yoshizumi (Japonia) Diplomã de onoare


3322



Sunt 550 de ani de când Gutenberg a tipãritprima carte - cu litere mobile – din Europa,Biblia cu 42 de rânduri. Nu ºtiu care i-a fost

tirajul ºi nici câte exemplare (oricum, foartepuþine) se mai pãstreazã astãzi. Bibliotecile,muzeele, seifurile bãncilor care deþin o asemeneararitate ºtiu bine cât valoreazã. Am avut ocazia,cu mulþi ani în urmã, sã vãd un exemplar alBibliei cu 42 de rânduri la Cologny, în margineaGenevei, în celebra Bibliotheca (am putea-o numi,în egalã mãsurã, muzeu) Bodmeriana. Cele maipreþioase manuscrise ºi cãrþi erau pãstrate acoloîntr-un coridor subteran care unea douã corpuride clãdiri. În felul acesta erau mai ferite de praf,de variaþiile de temperaturã ºi luminã, poate ºi dehoþi. N-am mai vãzut de atunci nicãieri un altexemplar.

Dar, de la o vreme încoace, decanatele dinRomânia, senatele universitare, precum ºi ComisiaSuperioarã care confirmã titlurile ºi gradele acade-

mice se îmbogãþesc continuu cu tipãriturirarisime, preþioase precum incunabulele, pentru cãtirajul lor a fost de câteva exemplare, iar uneori –un singur exemplar. Autorii acestor raritãþi bib-liofile sunt conferenþiari ºi profesori universitari inspe. Printre alte condiþii academice, pentru aputea avansa la gradele didactice conferenþiar ºiprofesor, candidaþii trebuie sã fie autori de ocarte-douã, ori chiar mai multe. Editurile tipãresco carte în oricâte exemplare doreºte autorul (pebanii acestuia, evident), chiar ºi în aberantul tirajde… un exemplar. Am vãzut chiar reclame de edi-turi care anunþau cã publicã lucrãri începând dela un singur exemplar în sus. Astfel încât, de maimulþi ani s-a ajuns la situaþia penibilã, de notori-etate ºi toleratã, ca anumiþi conferenþiari ºi profe-sori sã fie autorii unei cãrþi tipãrite în douã-treiexemplare, ori chiar într-unul singur. Motivelesunt diverse: lipsa banilor, criza de timp din preaj-ma concursului, conþinutul modest al opului ºi

gândul cã ulterior va îmbunãtãþi cartea ºi abiaatunci o va tipãri într-un tiraj mai de Doamne-ajutã… Cert este cã nimeni, în afara comisiilor deconcurs, nu vede aceste cãrþi. Ele nu folosescnimãnui, decât candidatului la ocuparea unui postuniversitar superior. Aberaþia este deplinã: deviiprofesor pentru cã ai scris o carte… inexistentã.

Cu diferite prilejuri, profesorilor, cercetãtorilor,tuturor celor din mediul academic, li se cere listapropriilor publicaþii. Mai puþin fireascã este pre-tenþia apãrutã în ultimii ani de a prezenta“citãrile”: cine, unde ºi cum þi-a citat lucrãrile.Când aveam 25 de ani ºi apucasem sã publicdouã-trei articole în reviste de specialitate eram,bineînþeles, foarte mândru, ºi urmãream sã vãddacã bagã cineva de seamã în vreo notã infrapa-ginalã articolele mele. Dar la altã vârstã, cu un altstatut academic, cu o listã bibliograficã mai lun-guþã, a urmãri cu ardoare “citãrile” mi se pareceva între pierdere de vreme ºi infatuare.Infatuarea celor care au inventat ºi susþin acestsistem.

nopþi ºi zile

Noile Biblii cu 42 de rânduriºi alte aberaþii

Mihai Bãrbulescu

- Prin ea mi-am format condeiul, gustul ºiantrenamentul, ochiul pentru a cerceta cu foloslumea din jur. În vremea din urmã, publicisticadecade. Cei ce scriu triºeazã: ocolesc adâncimileomeneºti, sufletul, ºi se rezumã la adunarea aceea ce e senzaþional, a bârfei de mahala.Publicistica m-a învãþat sã caut esenþe ºi sã spunmult în puþin. Acum, enervat sau otrãvit deatitudinile sau de vorbele unor politicieni, simtnevoia sã înjur, sã dau cu barosul, deºi, recunosc,e mai elegant sã lucrezi cu umbreluþa bulgãreascã!

- Ce ar trebui sã fie publicistica?

- O hranã spiritualã zilnicã pentru cel cãruia îie adresatã. Dar deseori e o pierdere de vreme, oaburealã a lui...

- Ce vi s-a întâmplat deosebit, frumos, hazliuîn ultima vreme?

- Într-un articol, Cristina Modreanu, cronicarde teatru, scria cã sunt niºte dinozauri îndramaturgia româneascã ºi-i nominaliza: Everac,D.R. Popescu, Cacoveanu... Mãrturisesc cã mãsimt chiar onorat sã fiu între sau alãturi de ei.Paul Everac a scris o carte subintitulatã:Experimentele ºi obsesiile unui Dinozaur.Subscriu la cartea domniei sale!

- Eterna întrebare de final: la ce lucraþi,domnule Viorel Cacoveanu?

- Nu lucrez pe nimeni, n-am fãcut-o niciodatãºi mã bucur. Scriu un roman memorialistic carese va numi, cred: Spre viitor cu... turma! Dausocotealã ca un martor, cobai ºi om, de agonia ºiextazul lumilor prin care am trecut. Cãci amtrecut prin multe. Încerc sã le încredinþez hârtieiºi cititorului aºa cum le-am vãzut, simþit ºi trãit.În pauze, citesc, mã relaxez însãilând o schiþã saucizelând o epigramã.

- Chiar aºa, ce-ar fi sã încheiem – e total inedit– cu o epigramã acest interviu?

- De acord. Autocritica scriitorului: „Nu ºtiu sãfur, sã mint ºi sã ucid, / Sã fiu corupt sau

membru de partid. / Eu ºtiu sã scriu! Mã iartã,Þarã, / Cã-s pentru tine o povarã”.

- Vã mulþumesc!

Interviu realizat de

Daniel MMoºoiu

interviu

(urmare din pagina 24)

Istoria ºi urmaºii...

3333




DD eºi în vara anului 2005 circulasem dejapeste frontiere mai mult ca oricând – curepercusiuni evidente asupra gradului meu

de extenuare – nu am putut refuza invitaþiuneaprimitã din partea celor doi organizatori aiFestivalului Jazz – muzicã improvizatã de la Kanjiža.Amândoi poartã acelaºi prenume ºi sunt irezistibiliprin perseverenþa cu care urmãresc promovareaartelor de avangardã: Zoltán Bicskei ºi Zoltán Balint.Îi cunoscusem la festivalul Mediawave de la Györ, înurmã cu puþini ani (vezi colecþia Tribuna).Perspectiva unui voiaj de unul singur cu maºina prinlabirintica reþea de ºosele a Banatului Sârbesc nu mise pãrea prea încurajatoare. Însã amabilitatea cu careConsulatul Serbiei ºi Muntenegrului din Timiºoarami-a furnizat viza mult-râvnitã (graþie inestimabileiintermedieri oferite de poetul & teleastul Robertªerban), m’a fãcut sã prind curaj. Aºadar, am reuºitsã ajung cu bine în minusculul dar cochetul oraºsituat pe malul Tisei, în extremitatea nordicã aSerbiei.

De cum vãzui edificiul în care urmau sã aibã locspectacolele, mi-am amintit cã ajunsesem de fapt înlocalitatea natalã a lui Josef Nadj, unul dintre cei mai

influenþi coregrafi contemporani. Acesta ºi-aconsolidat cariera la Paris, dar nu ºi-a uitat delocþinutul copilãriei. Din contra, ediþia 2005 aapreciatului festival kanjižan a coincis cu inaugurareaunui ºantier: acela al Centrului Creativitãþii Artisticece va purta numele lui Nadj! La inaugurare a rostit oalocuþiune ministrul culturii din Serbia-Muntenegru,într’un cadru cât se poate de festiv, apoi am asistatla un mic ritual coregrafic, am fost invitaþi la uncocktail º.a.m.d.

În pofida zonei periferice în care ºi-a consolidattradiþia, festivalul de la Kanjiža reprezintã un punctde referinþã în viaþa culturalã a þãrii vecine. Cred cãmeritul principal îi revine lui Bicskei, el însuºiplastician talentat, cu vechi state de serviciu înpromovarea jazzului. Oricât ar pãrea de neverosimil,în acest orãºel de dimensiunile Marghitei sau aleCareiului au cântat „în bunele timpuri ale lui Tito ºiîn deceniul 1980”, cum mi-a mãrturisit însuºimanagerul artistic al festivalului, muzicieni precumSteve Lacy, Chet Baker, Art Ensemble of Chicago,Louis Sclavis împreunã cu Workshop de Lyon,Anthony Braxton º.a. Dar tradiþia fu continuatã chiarºi în anii din urmã, dupã ce fosta þarã-pivot a culturiiest-europene trecuse prin calvarul dezmembrãrii.

Concertul inaugural i-a aparþinut lui GyörgySzabados, nume de referinþã al jazzului inovativ. Dedata asta, dânsul s’a orientat spre o compoziþie

grandioasã, intitulatã Muzicã ritualã în onoareaSoarelui-rege. Poate pãrea curios, cel puþin pentrucunoscãtorii creaþiei szabadosiene, cã pianistul-compozitor care militase decenii la rând pentru oartã virulent individualistã opteazã acum, la etatea pecare Mathias Rüegg o denumeºte Zeit derAlterswerke (adicã a operelor de bãtrâneþe), pentruun ansamblu de aproape 40 de interpreþi.Instrumentiºtii proveneau în majoritate din Ungariaºi Serbia/Muntenegru. Dintre ei nu pot sã-i trec cuvederea pe violistul Silard Mezei, probabil cel maireprezentativ tânãr muzician din nordul Vojvodinei(ºi, implicit, al Serbiei), sau pe cunoscutul Akosh S.,naturalizat în Franþa. Megaproiectul lui Szabados ainclus ºi un sextet vocal compus doar din baºi, plusun grup de “cordari” de facturã clasicã. Poate cãlocul era prea mic pentru o concepþie atât de ...wagnerianã, oricum momentul va rãmâne unul dereferinþã, îndeosebi în contextul istoriei jazzuluimaghiar.

Cã rezultatele estetice nu depind de anvergura cide profunzimea unei opere au demonstrat-o JosefNadj ºi Vladimir Tarasov, cu al lor Ultim peisaj, unspectacol conceput pentru Festivalul de Teatru de laAvignon, care va fi reluat de asemenea ºi la celebrulBitef din Beograd. E vorba despre o coregrafieinterpretatã de însuºi Nadj pe muzicile lui Tarasov,fãrã îndoialã, unul dintre percuþioniºtii de frunte ailumii. Deºi cei doi artiºti provin din domenii diferite– al sunetului muzical ºi al miºcãrii dansate – ambiimanifestã afinitãþi speciale pentru artele plastice.Amândoi apar din beznã, se apropie de un fel demasã de biliard pe care sunt plasate obiecterezonatoare, îºi pun pe faþã nasuri de clown roºii(chiar luminate din interior când reflectoarele sesting) ºi încep un fel de joc aleatoriu aruncând micisfere peste cinelele ºi clopoþeii plasaþi pe postavulverde. Apoi se despart, Tarasov trece în spatelebateriei, unde se lanseazã într’unul dintreinepuizabilele sale solo-uri (sã nu uitãm cã, de vreodouã decenii el nu înceteazã sã editeze albumuri depercuþie solo, sub titulatura genericã ATTO), în timpce Nadj “traduce” sugestiile sonore în miºcãri de odramaticã austeritate. În numeroase pasaje cei doiapeleazã la mãºti, la actul în sine al pictãrii, la joculde umbre pe ecranul luminat din spate... Felul cumutilizeazã acest din urmã procedeu mi-a reamintitdebutul regisoral, din urmã cu 10 ani, al lui HoraþiuMihaiu, cu spectacolul 17 acte cu Piet Mondrian, dela Teatrul Naþional din Cluj – dovadã cã întreculturile þãrilor central ºi est-europene existã certeafinitãþi elective. La fel ca ºi în proiectele încurajatede Festivalul de la Roccella Jonica, despre carerelatam nu demult în paginile Tribunei, propunereateatral-muzical-coregrafico-plasticã a lui Josef Nadj ºiVladimir Tarasov demonstreazã cã jazzul a devenitastãzi un veritabil liant între arte, capabil sãcatalizeze spectacolul total.

De altfel, aspectul teatral al festivalului a cuprinsîncã douã spectacole, programate în piaþa oraºului ºiîn curtea unei ºcoli. O altã galã ne-a facilitatîntâlnirea cu unul dintre cele mai interesante grupuride ethno-jazz pe care le-am vãzut în ultimii ani. Estevorba despre Ansambul Csaba Tüzkö, care pealbumele discografice funcþioneazã ca septet, dar aicia evoluat în formulã de cvintet. Având în vedereactuala inflaþie de pseudo-jazz cu intenþiifolclorizante, cred cã formaþia budapestanã eîntr’adevãr o prezenþã de mare forþã ºi autenticitate.Meritul îi revine în primul rând liderului, un maestrual instrumentelor cu ancie, capabil sã se înconjoarede câþiva tineri extrem de muzicali ºi de deferenþifaþã de tradiþiile muzicale ale Ungariei ºi ale þãrilorvecine. Îmi face o deosebitã plãcere sã vi-i prezint:Andras Mohay/baterie ºi Matyas Szanda/contrabas

alcãtuiesc o secþie ritmicã de o rarã subtilitate,Miklos Lukacs creeazã surprinzãtoare conexiuniarmonice la þambal, iar Tüzkö ºi Peter Bededesfãºoarã în prim-plan temele melodice – de lacsardas la doinã, sau de la geamparale la horã –splendid remodelate sub semnul swing-ului sau alhard-bop-ului. Cred cã trupa aceasta ar fi o achiziþieidealã pentru puternica reuniune a ethno-jazzuluimondial de la Chiºinãu.

În fine, mult-aºteptatul recital Archie Shepp afost prezentat de cãtre Slobodan Arandjelovi?, pecare mi-am permis sã-l numesc amicalmente knjazjugoslovenkog djazologiji – jazzolog de frunte ºi ex-lider al Cinematecii belgrãdene, ale cãrui eseuridespre jazz ºi cinema le-am publicat în Steaua în adoua jumãtate a deceniului trecut. A fost o searã aamintirilor emoþionante – pe Shepp nu-l maivãzusem de la festivalul braºovean de acum câþivaani (încã o trimitere la cronica mea publicatã atunciîn Tribuna), iar pe Arandjelovi? nu reuºisem sã-lreîntâlnesc din 1998. Marele jazzman american(nãscut în 1937, dar aparent mult mai vârstnic,datoritã cine ºtie cãror maladii ale sistemului motric)s’a dovedit perfect valid în intervenþiile sale, fie lasaxofon tenor, sopran, la pian, sau chiar vocal. Deºicvartetul de mare forþã al lui Mihaly Dresch aveaaceeaºi componenþã instrumentalã ca ºi formaþia dinseara precedentã (cu Lukacs la þambal, Szanday lacontrabas, dar cu experimentatul Istvan Balo labaterie), sound-ul de ansamblu erafundamentalmente diferit. Shepp ºi-a demonstratdisponibilitatea ºi abilitatea de a se plia aºa-numituluiHungarian Bop promovat cu multã consecvenþã decãtre vigurosul Dresch (încã o datã îmi exprimregretul cã acesta face apel prea rar la clarinetul-bas,instrumentul ce-l reprezintã la potenþialul maxim).Angularele solo-uri ºi idei armonice desfãºurate peþambal de cãtre Miklos Lukacs par descinse directdin estetica monkianã, dar dacã e dificil de estimatcum ar fi reacþionat Thelonious ascultându-le, înschimb am vãzut încântarea lejer deconcertatã cucare le-a primit Shepp. O demonstraþie pe viu cãjazzul mondial a ieºit de sub tutela exclusivistã aoriginilor afro-americane ºi s’a transformat într’unlimbaj universal.

Ca încã o dovadã cã jazzul poate fi un mod deviaþã, în scurtul interval petrecut în Vojvodina reuºiisã fac ºi un salt de o zi pânã la Novi Sad. Acolol-am revãzut pe vechiul meu amic Pavel Gãtãianþu,poet autentic ºi realizator de emisiuni la Radio NoviSad/Departamentul Român. Am dat o turã ºi pe lasediul asociaþiei culturale coordonate de cãtre VesnaKaceanski, sub auspiciile cãreia reuºisem amândoi sãorganizãm fulminantul recital al grupului basarabeanTrigon. Asta se petrecea la ediþia 2001 a faimosuluiFestival de Jazz din capitala Vojvodinei. Pe atuncipodurile peste Dunãre zãceau frânte în apelefluviului. Acum, în septembrie 2005, urmelebombardamentelor la care fusese supusã civilizataurbe în 1999 sunt ºterse, iar lumea normalã sperã înrevenirea la... normalitate.

muzicã

Kanjiza: întâmplãri transmuzicaleVirgil Mihaiu

Vladimir Tarasov

Josef Nadj

Sub titlul Mutual Understanding (Înþelegerereciprocã) s-a desfãºurat la Londra, în ziuade 12 oct. a.c., o conferinþã bipartitã,

gãzduitã de prestigioasa instituþie British Library,dedicatã predãrii limbii, civilizaþiei ºi culturiiengleze în România ºi, în contrapartidã, studiilorde limbã românã ºi civilizaþie româneascã dinMarea Britanie. Ambasada României în RegatulUnit, prin consilierul ei cultural, doamnaSânzâiana Dragoº, ºi British Library, prin domnulStephen Bury, ºeful Colecþiilor Europene ºiAmericane, s-au numãrat printre organizatoriiacestui eveniment, menit sã discute probleme deidentitate culturalã ºi aspecte ale dialoguluilingvistic ºi cultural româno-britanic la împlinireaa 125 de ani de la stabilirea legãturilordiplomatice dintre România ºi Regatul Unit alMarii Britanii ºi Irlandei de Nord. În România,pregãtirea conferinþei a fost coordonatã, cu multãabnegaþie ºi mult suflet, de cãtre prof. MihaelaIrimia, din capitalã. În somptuoasa salã deconferinþe a noului sediu al British Library de peEuston Road – sediu a cãrui arhitecturã modernãa fost contestatã de unii, dar apreciatã de alþii –un public numeros a ascultat prezentãrile fãcutede specialiºti în domeniu din cele douã þãri.Conferinþa a fost deschisã de cãtre directorulBritish Library, dupã care lordul Alan Watson ofRichmond, preºedinte al English Speaking Union(Uniunea vorbitorilor de limba englezã), prezentºi în þara noastrã la începutul lunii octombrie,când a organizat, sub auspiciile PreºedinþieiRomâniei, conferinþa “Engleza pentru educaþie ºiintegrarea europeanã”, a vorbit despre importanþadefinirii identitãþilor naþionale prin dialogul inter-

lingvistic ºi inter-cultural. Angliºti români auprezentat în continuare secvenþe importante dinistoria acestor contacte, de la cele de ordin statalºi diplomatic, pânã la chestiuni legate de predareacelor douã limbi, de traducerea reciprocã aliteraturilor respective ºi alte aspecte aleconfluenþelor româno-britanice. Profesorul AdrianNicolescu de la Universitatea din Bucureºti nu aputut cãlãtori la Londra, din motive de sãnãtate,dar prezentarea sa, “Royal Visits to the Court ofRomania and the Court of St. James in the late19th Century” (Vizite regale la Curtea Românieiºi la Curtea Regalã britanicã în ultima parte asecolului XIX) a fost cititã de colega sa decatedrã, prof. Mihaela Irimia. Prof. M. Irimia aabordat subiectul “English Studies at theUniversity of Bucharest since the Foundation ofthe English Department in 1936” (Studiile englezela Universitatea din Bucureºti de la înfiinþareaCatedrei de Englezã în 1936), insistând asuprarolului jucat de unele personalitãþi marcante aleanglisticii româneºti, precum profesorii DragoºProtopopescu, Ana Cartianu, Leon Leviþchi,Andrei Bantaº, Dan Duþescu, Ioan Aurel Preda,Dumitru Chiþoran, precum ºi asupra contribuþiilorspecialiºtilor din generaþiile mai noi. Profesorulclujean Virgil Stanciu a prezentat comunicarea“Transenglish – English in Transylvania”,discutând rolul de pionierat jucat de lectoratul deenglezã înfiinþat la Universitatea “Ferdinand I” dinCluj în 1921, trasând succint istoria evoluþieiCatedrei de Englezã de la UBB, din zilele lui PetreGrimm, trecând prin mandatul prof. dr. doc.Mihail Bogdan, pânã în contemporaneitate.Cuvântarea sa a ridicat ºi problemele legate de

stabilirea de noi “centre de învãþãturã” a limbiiengleze în Transilvania. Profesorul ieºean DumitruDorobãþ s-a referit la “Traditions of TeachingEnglish at the “Al. I. Cuza” University, Iaºi”(Tradiþii ale predãrii limbii engleze laUniversitatea “Al. I. Cuza” din Iaºi), analizândactivitatea didacticã sau cãrturãreascã a unorîntemeietori ca Ion Iancu Botez, VioricaDobrovici, Grigore Vereº, ºi continuând cuactivitatea rodnicã a membrilor de azi ai Catedreide Englezã. În încheiere, profesorul DennisDeletant de la University College, London – binecunoscut ca specialist în istoria Românieicontemporane, doctor honoris causa al UBB – avorbit despre “Romanian Studies in the UK”(Studii de românisticã în Regatul Unit), abordândcu precãdere activitatea SSEES (School of Slavonicand East European Studies), înfiinþatã în 1915 dininiþiativa lui R. Seton-Watson ºi Thomas Masaryk,un centru puternic pentru studierea limbilor ºiculturilor est-europene, unde, pe lângã profesoriibritanici, ºi-au desfãºurat activitatea ºi mulþiuniversitari români, în calitate de lectori. Unpublic numeros, alcãtuit din tineri cercetãtoriaflaþi în Marea Britanie pentru definitivarea unorproiecte masterale sau doctorale, din specialiºti înlingvisticã romanicã (profesorul oxonian MartinMaiden) sau în istoria Europei Rãsãritene ( PeterSiani Davis), din persoane care au lucrat înRomânia pe linie diplomaticã sau culturalã (HelenMeixner, fostã directoare a British Council,Romania), din descendenþi ai specialiºtilorinvocaþi (dl Paul Beza, din familia anglistului-pionier ºi diplomatului Marcu Beza, sau BrianDavis, nepotul profesorului Eric Tappe, primuldeþinãtor al postului de profesor de românã laSSEES) s-a întreþinut în continuare cu vorbitorii larecepþia care a urmat în foaierul British Library.Cele cinci comunicãri au fost deja publicate decãtre editura “Humanitas” într-un elegant volumprefaþat de ministrul român de externe, Mihai-Rãzvan Ungureanu.

Cunoaºtere ºi înþelegere reciprocã


3344



Nu prea vedem mare lucru în jurul nostru,pânã în momentul în care spectrul morþiise face simþit în raza noastrã de acþiune.

Foarte târziu avem dorinþa de a ne cunoaºte penoi înºine. Poate cã de aceea scriitorul PaulGuimard a ales pentru romanul sãu Les choses dela vie (tradus Bunurile vieþii de Matilda Banu ºiGeorge Anania la Editura „Humanitas”, 2005) unmotto din E. Ionescu: „aceastã înverºunare în amã cunoaºte, ar fi trebuit s-o am mai devreme”.

Romanul a fost premiat cu Prix des Libraires,apoi ecranizat. Paris-Match sublinia faptul cã PaulGuimard a scris marea tragedie a „timpului nostrumotorizat”, pornind de la un fapt simplu, divers,banal. Bãrbatul de la volan (cartea e scrisã lapersoana întâi) are întipãrit pe faþã optimismulîngust, pervers al celui care þine în buzunar oscrisoare de despãrþire. I-a scris Helenei cã relaþia

lor s-a plafonat. Cu o ºtiinþã deconcertantã aralentiului ºi a reluãrilor scriitorul descrieacidentul care urmeazã. Curba, stopul, copacul cevine spre victimã („Acest copac, l-am vãzutvenind spre mine, dar nu l-aº putea numi. Mãr?Stejar? Platan?”). Timp scurt, senzaþii prelungite,din cauza mecanismelor creierului speriat.

Cãzut undeva, personajul „vede” mai bine cuochii închiºi. Interiorul sãu se lumineazã. La spitalar vrea sã fumeze, sã ºtie cã mai aparþine acesteilumi. I-ar plãcea sã-l batã pe negustorul de porci,care a condus „ca un porc” ºi a provocataccidentul. În starea de letargie calmã, el audevoci. Corpul nu mai transmite mesaje, conºtiinþae fragilã, fãrã materialitate, cufundatã într-ohipnozã prelungitã. Bãrbatul regretã scrisoarea pecare a conceput-o. ªtie cã nu suntem pregãtiþipentru nimic, nici pentru suferinþã, cã „neatenþia

celor vii este uluitoare; de fapt, nu vedem decâtce se înscrie în câmpul pe care ni-l lasã ochelariide cal al preocupãrilor de moment”. Dacã teocupi de moarte, se ocupã ºi ea de tine. Toþi ceicare îl iubesc vor reveni de la înmormântarea luiºi vor mânca. Vor mânca DUPÃ! Viaþa nu seopreºte din linia-i implacabilã. Scrisoarea rãmâneîn buzunar, el moare, iar în final Helene va intraîn posesia ei, a scrisorii... Cercul se închideperfect: scrisoarea de la început îºi pierderelevanþa, însã devine monstruoasã prinneadevãrul ei, proiectat de dincolo de moarte.

Romanul a fost ecranizat de Claude Sautet.Actori: Romy Schneider ºi Michel Piccoli. Filmulse disperseazã în flash-back-uri, creeazã personaje,situaþii, sacrificând discontinuitatea monologuluiinterior. Umbra privirii celui accidentat devineluminã, dialog. Accidentul devine un leitmotivcare segmenteazã discursul filmic. Claude Sautetîncearcã sã ordoneze fluxurile (atât de reuºite înroman) memoriei involuntare. Drama personajuluinu convinge, rãmânând în imponderabil.

Bunurile vieþii ºi ochelarii de cal

literaturã ºi film

Alexandru Jurcan

Virgil Stanciu

biblioteca britanicã

3355




EExistã personalitãþi cinematografice, precumºi ºcoli sau curente de cinema care apar ºi,pentru o vreme, pun o amprentã majorã

asupra dezvoltãrii, asupra evoluþiei arteicinematografice, pentru ca mai apoi sã se stingãrenãscând, de fiecare datã, cu strãlucire, doar încinematecile, volumele sau cursurile de cinema aleunor iluºtri pedagogi sau cronicari entuziasmaþi aiartei filmului. Aceºtia, cu perseverenþã ºi admiraþiefãrã de sfârºit, analizeazã complexitatea ºiperformanþa unor creaþii ºi cineaºti fãrã de carecinematograful contemporan, în forma în care segãseºte el astãzi, nu ar fi cu putinþã. Arta filmuluieste, în raport cu majoritatea celorlalte arte, alãturide arta spectacolului teatral, o artã a colaborãrii, aconlucrãrii, o artã a reuºitei prin echipã, asemeniplutirii perfecte a unei corãbii aflate într-o tainicã,extraordinarã ºi dãinuitoare cãlãtorie.

În general arta filmului este un loc în careprimeazã strãlucirea starurilor, iar pentru unpublic aflat pe un palier mai înalt de receptareartisticã locul urmãtor este ocupat de regizori. Maipuþin intereseazã directorii de fotografie ºi, mairar, scenariºtii sau producãtorii. Nu este vorba deignoranþã, ci doar de lipsa de timp pe care, uneoridin comoditate sau obosealã, o instaurãm atuncicând suntem supuºi citirii unor generice decinema. Asta în cazul în care mergem la cinema,pentru cã la televizor aceste generice de final,uneori nejustificat – întotdeauna nejustificat! –,sunt tãiate pentru a face loc promo-urilor saureclamelor cel mai adesea de gust îndoielnic.

Istoria filmului universal este locul unorîntâlniri miraculoase, locul în care, providenþial, ºi-au dat mâna mari personalitãþi ale artei filmului:regizori, directori de fotografie, scenariºti,

scenografi sau producãtori. Aceºtia formeazã miciechipe care duc în final la formarea unoraisberguri artistice fãrã de care performanþaesteticã nu ar fi cu putinþã. Unul din primelecazuri – pomenit adesea mai mult sub aspectanecdotic ºi strict informativ – a fost relaþia (primacunoscutã la un asemenea nivel de combustieartisticã) dintre producãtorul Erich Pommer,scenaristul Carl Mayer ºi regizorul WilliamFrederich Murnau, întâlnire datoratã exploziei încinematograful german a expresionismului. Echipaformatã de aceºtia era atât de sudatã, încât, înclipa în care primejdia instaurãrii nazismului eraiminentã au emigrat cu toþii în America.

Erich Pommer abia trecuse de 20 de ani cândhotãrãºte sã plece într-un stagiu de informare laParis în studiourile Gaumont, unde învaþã rigoareaºi disciplina producþiei de film de la însuºi mareleLéon Gaumont, cel care, cu o mânã de fier ºi unochi iscusit, conducea destinele celei mai maricompanii cinematografice din Europa. Pommer eraîncã de atunci un foarte bun organizator ºi nucredea în moda scenariºtilor care doreau sã ajungãregizori. Iar acest curent se întorcea de foartemulte ori împotriva calitãþii filmului. De fapt astaera ºi una din problemele lui Gaumont: lipsascenariºtilor cu idei ºi capacitatea acestora de aconcretiza în imagini vizuale o poveste. Pe atunci,în Franþa – ca ºi în întreaga lume –, scriitorii saugazetarii erau cel mai adesea solicitaþi sã scriepentru ecran iar rezulatele erau îndoielnice. A scrieliterar era una ºi a scrie filmic era cu totul altceva.De cele mai multe ori Gaumont îºi plãteascenariºtii la bucatã (cincizeci de franci) ºi apoi îiconcedia. Plasa lucrarea unui alt scenarist ºi aºamai departe. Întotdeauna era nemulþumit derezultat, iar scenariile, de multe ori, se rãtãceauprin rafturile birourilor sale, fãcându-l pe marelemagnat sã dea din umeri a neputinþã. Pommer,dupã un stagiu de un an, a înþeles ce avea defãcut la întoarcerea în Austria.

În anul 1914, odatã cu naºterea în întreagaEuropã a unei mulþimi de firme de producþiecinematograficã, apare ºi la Viena o sucursalã afirmei franceze Eclair numitã D.E.C.L.A., condusãde Erich Pommer. În ajunul rãzboiului se naºteastfel compania care va fi rãspunzãtoare aproapeîn totalitate de marea explozie a filmului germande facturã expresionistã.

Fiind un mare admirator al teatrului, Pommercolindã sãlile de teatru, mai ales pe cele din Berlin,unde leagã o serie de amiciþii cu personalitãþilevremii. Era tânãr ºi dorea ca firma de producþie pecare o conducea sã aducã lumii altceva decât sevãzuse pânã atunci pe ecrane. Dorea ceva degenul filmului de artã promovat pe la 1907 defraþii Laffitte – curent mai apoi adoptat decompaniile franceze Pathe, Gaumont sau Eclair –,dar cu un impact mai mare la public. În Austria,Germania, Franþa, Italia situaþia scrierii scenariilorera una relativã. Imaginea relatatã de Sadoul, carese referã la anii 1907-1908, se poate extinde pânãdincolo de 1914-1915: „Cinematografului îi lipseaimaginaþia. Un scenariu era plãtit cu câteva piesede cinci franci unor scriitori fãrã glorie, ziariºtifãrã slujbã, foºti actori sau vagi publiciºti. Cumaceºtia plagiau subiecte celebre, era firesc sã serecurgã la repertoriul teatrului ºi literaturii.Cinematograful cerea subiecte nobile, care sã-lscoatã dintr-un cerc vicios ºi care sã atragã în sãliun public mai cu dare de mânã decât publicul de«bâlci»”.

Dincolo de aceasta, ca simplu cetãþean al unuiImperiu, Pommer avea o oarecare aversiune nunumai pentru filmul francez de calitate mediocrãdar, mai ales, pentru invazia filmului american încinematografele vieneze sau berlineze. La acea orãBerlinul cucerea lumea artisticã, încã înainte derãbufnirea expresionismului în plasticã, în primulrând prin teatru. Berlinul, prin personalitateaexcepþionalã a lui Max Reinhardt, domina scenaeuropeanã. Perioada de aur a acestui mare creatorîncepe cu anul 1903 când devine regizor la NeueTheater din Berlin (odatã cu remarcabilul succesrepurtat prin spectacolul Pélléas ºi Mélisande deMaeterlinck), pentru ca anul 1905 sã-l gãseascã

director ºi regizor la Deutsches Theater. Creatortotal al unor grandioase montãri (multe dintre elede sorginte expresionistã) a beneficiat, la aceavreme, de toate avantajele pe care tehnica scenei ile oferea: culoare, luminã, sunet ºi mecanismecomplicate care traversau vertical ºi orizontalscena punând în valoare o imaginaþie regizoralãdebordantã. Spectacolele cele mai importantefãcute sunt Neguþãtorul din Veneþia deShakespeare, Deºteptarea primãverii de Wedekind,Strigoii de Ibsen, Regele Oedip de Sofocle etc.Aceste succese au atras atenþia unei societãþi deproducþie cinematograficã, Pagu, care l-a angajatpe Reinhardt cu un contract de 600.000 de mãrcipentru a intra în lumea cinematografiei. Astfel elrealizeazã câteva pelicule extrem de originale ºiinteresante (Noaptea veneþianã, Insula fericiþilor)dar fãrã nici un ecou la public. Pommer, mareadmirator al lui Reinhardt, a fost martor pe viu altuturor acestor temerare realizãri teatralo-cinematografice care-i vor da încredere ºi îl vordetermina sã plece, aºa cum am arãtat mai sus, laGaumont, pentru a vedea pe viu rigorile creaþieicinematografice. ªtie ce are de fãcut ºi ºtie peunde trebuie sã caute pentru a descoperi virtualiifãcãtori de cinema. Pe Carl Mayer îl descoperãtocmai în teatrul lui Reinhardt. Aici, în agitata ºiprolifica lume a scenei berlineze ºi vieneze, îºidescoperã viitorii colaboratori, viitoarele echipecinematografice. De aici îºi recruteazã cei trei mariscenografi pentru textul scris de Mayer ºiJanowitz, Cabinetul doctorului Caligari. Este vorbade Hermann Warm, Walter Rohring ºi WalterReimann – la acea orã afiliaþi miºcãrii literar-artistice patronate de revista Der Sturm. În 1916Pommer se întâlneºte cu Hans Janowitz, la aceadatã gazetar praghez, ºi-i propune sã adaptezepentru ecran o povestire din cele trei recentpublicate de acesta sub titlul Trei capitole dinHamburg. Janowitz îl contacteazã pe prietenul sãuCarl Mayer, un tânãr total necunoscut, dar harnicsecretar literar a lui Rezidenz Theater din Berlin,un personaj, de altfel, curios de care Pommer îºiaminteºte cã lucrase timp de doi sub bagheta luiReinhardt ºi pe care acesta i-l recomadase cucãldurã înainte de a pleca la Paris. Pe Mayer ºi peErnst Lubitch... De altfel nu numai pe aceºtia îidescoperã în vecinãtatea marelui regizor de teatruaustriac. Tot aici el îl descoperã ºi pe Fritz Langcãruia, încã din 1916, îi propune scenarii pentruDecla Bishop. Tot sub bagheta lui Reinhardtdebuteazã ºi Murnau în 1912, la DeutschesTheatre, în Pasãrea albastrã de Maeterlinck.

(Continuare în numãrul urmãtor)

11. Pommer - Mayer

1001 de filme ºi nopþi

Marius ªopterean

Erich Pommer

Carl Mayer

Doar în fabule broasca este mai iute decîtiepurele. Cine i-ar mai pune azi încompetiþie, aºa cum fãcuserã Esop sau La

Fontaine, decît cei care ar vrea sã ilustrezeprincipiile politicii corecte sau cele alediscriminãrii pozitive. Într-o competiþie realãbroasca va pleca întotdeauna cu handicapul ºtiutiar morala actualizatã ar spune cã o competiþie cumizã ºi rating trebuie sã adune competitori decalibru asemãnãtor.

Cam aºa ar arãta rezumatul gîndurilor meleiscate de prezenþa în juriul celei de-a 5-a Bienalede graficã micã deschisã de curînd la Cluj, înmomentele vizionãrii lucrãrilor trimise de artiºtiijaponezi. Se ºtie, sînt puþine competiþii în artelegrafice în care japonezii sã rãmînã fãrã premii. Otradiþie ºlefuitã în sute de ani de exersare ameºteºugului gravurii în lemn, într-o þarã în caresemnele alfabetului nu se scriu ci se deseneazã, afãcut din artiºtii japonezi performeri aproapeimbatabili.

Modernitatea occidentalã a omologat recursulla formele fundamentale, intuit de Cezanne ºidus mai departe de cubism ºi alte isme, abia laînceputul veacului trecut, imaginarul europeanfiind mult prea legat de cultura logosului dinsecolele în care artele vizuale au fost principalulvector de propagandã al doctrinei creºtine. Înparalel, Orientul îndepãrtat dezvolta o culturãvizualã bazatã pe simbolul redus la componenteleplastice de bazã, formînd treptat un vocabular încare formele vorbesc prin ele însele. Secularizareasocietãþii occidentale a mutat treptat accentul pesemnificaþia formalã dar eliberarea totalã deservituþile mimesis-ului ºi logos-ului nu s-a produsnici pînã acum. De aici fascinaþia unei arteeliberate de narativ în care spiritul este provocatspre contemplaþie purã. Orientalii au reuºit, aºacum în tehnologie au depãºit inovator patentelecumpãrate din Vest, performanþe uluitoare înartele grafice inventate în Occident: aquaforte-ul,aquatinta sau mezzotinta au cãpãtat în mîinile lorsubtilitãþi descoperite doar de ei, duse uneori pînãla rangul de supratemã plasticã. Dar originile arteijaponeze conduc spre China, þarã aflatã acumîntr-o ascensiune artisticã similarã celeieconomice, fulminante. Blocate timp de deceniide rigorile dogmatice maoiste resursele artisticechineze se recupereazã galopant în ultimii ani,fiind larg recunoscute internaþional: premii lafestivalurile de film, un Nobel în literaturã,prezenþe remarcabile la marile expoziþii de artã.Nu am fost surprins sã constat cã majoritateaopþiunilor pentru marele premiu al acestei bienaleau condus spre Song Ji-Xin din China. Tradiþiasecularã îºi spune din nou cuvîntul printr-oimagisticã distilatã în rafinate raporturi de culori,în rezonanþele sofisticate ale liniilor ºi, nu înultimul rînd, printr-o interfaþã comunicaþionalãbazatã pe recursul la simbolistica animalierã, unsoi de esperanto comprehensibil în toate culturile.Senzaþia aparteneþei ºi la exigenþele modernitãþieclectice pe care o trãim, dar care în Orient,repet, vine din tradiþia autonomiei limbajelorvizuale, a atras, cred, votul final în favoarea sa.

A revenit în aceste consideraþii cuvîntul

tradiþie: el nu este este folosit în sensulconservator ci în cel al unei continuitãþi, alexersãrii unei practici în generaþii. Cred cã nuîntîmplãtor am remarcat, ca de altfel ºi alþi colegiiai juriului bienalei, dintre sutele de lucrãri trimisedin peste 50 de þãri, în special lucrãrile proveninddin zone în care artelor grafice le-a fost datãºansa tradiþiei sau afirmãrii: Japonia ºi Chinadupã cum am arãtat, Polonia, organizatoare timpde decenii a bienalei de gravurã de la Cracovia ºia celei de afiº la Varºovia, Cehia, cu celebra sabienalã a artelor grafice de la Brno, þãrile dinfosta Iugoslavie, unde Rijeka sau Ljubljanaadunau periodic vîrfurile graficii mondiale. Întoate aceste þãri, captive ale lagãrului comunist caºi România, expoziþiile de graficã le-au dat ºansaunui contact cu lumea pe care, altfel, nu ºi-lputeau permite. În afara unor colecþii fabuloaserealizate în acei ani, ele au oferit publiculuialternativa unui demers plastic diferit de reþeteledogmatice ale epocii. Artele grafice au adus cu eleaerul de libertate care, în literaturã sau cinema,nu trecea de ºtampila cenzurii. Dar, mai cuseamã, ele au dezvoltat un amplu curent în rîndulartiºtilor, i-a stimulat sã experimenteze, a creatinteres pentru graficã ºi tehnicile ei, consolidîndîn timp adevãrate ºcoli, au creat trasee aleturismului cultural.

La noi, doar într-un deceniu, Bienala de graficãmicã de la Cluj a fãcut România mai cunoscutãdecît naþionala de fotbal. Nu întîmplãtor, acumcîþiva ani, marele premiu al celei mai importantecompetiþii europene de gravurã, cea de laCracovia, a fost cîºtigat de o tînãrã artistãclujeanã formatã în ambianþa primelor ediþii alebienalei. Desigur, aceste performanþe nu conteazãîn discuþiile care se încing sãptãmînal întremicrobiºtii adunaþi în faþa restaurantului Ursus.Pentru aceºtia, universitatea înseamnã doar oechipã ce se cãzneºte sã rãmînã în divizia B.Pentru aceastã mînã de oameni ºi pentru cei careîºi sparg periodic capul la meciurile de pestadionul municipal, niciodatã plin, autoritãþilelocale au hotãrît sã construiascã un supersofisticatstadion. Evident, filarmonica, galeriile de artã ºialte proiecte culturale mai pot aºtepta sau bate laalte uºi. Bienala de graficã, o marcã în formare aurbei noastre a intrat ºi ea sub semnul fatidic alsindromului Meºterul Manole. O tradiþiemeritoriu dar firav construitã doar pe parcursulunui deceniu, cu toate consecinþele sale benefice,se va surpa asemeni mãnãstirii din legenda ce neurmãreºte naþia ca un blestem.

Organizatorul bienalei, artistul Ovidiu Petca,se întreba zilele trecute, cu o preocupare ce-idesena cute adînci pe frunte, care ar fi formulacea mai elegantã de a comunica participanþilor cãnu mai sînt bani pentru trofeele bienalei, pentrucatalog ºi chiar pentru returnarea lucrãrilor.

Ovidiu dragã, scrie-le aºa: la noi, concursurilede fugã le mai cîºtigã încã broscuþele!

3366



plastica

opiniiAdrian Þion: Un Nobel întârziat · 2editorialClaudiu Groza: O cãlãtorie în Franþa · 3carteaIoana Cistelecan: Arca plutitoare · 4Ion Cristofor: Sub semnul lui Hermes · 5Graþian Cormoº: Critica unui jurnal ratat · 5comentariiLucian Nastasã: Tentaþiile „rãzboiului rece” · 6telecarnetGheorghe Grigurcu: Eros cu delicatese departid · 7sare-n ochiLaszlo Alexandru: Lupta împotriva anticomunismului?! · 8simptomeIon Simuþ: Portretul-robot al premiatuluiNobel pentru literaturã · 10moment aniversarOvidiu Pecican: Un senior al culturii · 12Lucian Nastasã: Generozitatea cãrturarului ·12eseuIon Pop: Avangarda româneascã ºi politica · 13mentalitãþiLorin Ghiman: Comportament ºi bunemaniere în societate · 15Mihail Vakulovski: Despre cum „educaþia” nueste întotdeauna beneficã · 16Valentina Bumbaº-Vorobiov: Feminism vs.cavalerism · 17 subcoolturaOana Pughineanu: Cultura ºi untura · 17profil poeticRomea Cantemir · 18Andra Oana Rotaru · 18reportaj Laura Stana: Autoetnografie: 25 iulie 2004,Shrinagar · 19arhivãGrigore Beuran: Premiul Ady Endre · 21interviuDe vorbã cu Gabriel Stãnescu: „La noi, dinpãcate, sunt sacrificaþi tocmai cei care facceva...” · 22De vorbã cu Viorel Cacoveanu: “M-am feritmereu de gãºtile literare” · 24însemnãri filosoficeJean-Loup d’Autrecourt: Cuvânt dat, cuvântþinut · 25bloc-notesMihai-Vlad Guþã: Brâncuºi revãzut · 26religieVianu Mureºan: Creºtinismul în jocul social · 28ex abruptoRadu Þuculescu: Printre poeþi... · 30aspiratorul de nimicuriMihai Dragolea: Plãcinta “Frânã”, pixul de par-tid, spanacu ·30flash-meridianIng. Licu Stavri: Panoramic britanic ·31nopþi ºi zileMihai Bãrbulescu: Noile Biblii cu 42 de rânduriºi alte aberaþii · 32muzicãVirgil Mihaiu: Kanjiža: Întâmplãri trans-muzicale · 33literaturã ºi filmAlexandru Jurcan: Bunurile vieþii ºi ochelarii decal · 34biblioteca britanicaVirgil Stanciu: Cunoaºtere ºi înþelegere reci-procã · 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean: 11. Pommer - Mayer · 35plasticaCãlin Stegerean: Iepurele ºi broscuþele · 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Iepurele ºi broscuþeleCãlin Stegerean

Date post:	22-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Black TRIBUNArevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/076.pdf · contemporane. Dar în prima...

Documents