+ All Categories
Home > Documents > Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe...

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe...

Date post: 06-Sep-2019
Category:
Upload: others
View: 7 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
36
TRIBUNA 216 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã serie nouã anul X 1 - 15 septembrie 2011 Irina Petraº Ioan Es. Pop - “Biblia” mahmurã sau despre circuitul vieþii în poem Elie Wiesel. Dincolo de limitele identitare Tudoran Ilustraþia numãrului: Ioachim Nica ºi Liviu Vlad cu scriitorul catalan Albert Mestres Maria Ciurchea Mihai Goþiu Ce am câºtigat la Roºia Montanã www.revistatribuna.ro Interviu Liviu Vlad Portal baroc
Transcript
Page 1: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

TRIBUNA 216

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 - 11 5 s e p t e m b r i e 2 0 1 1

Irina Petraº

Ioan E

s. Pop - “B

iblia” mah

mu

rã sau

desp

re circuitu

l vieþii în p

oem

Elie Wiesel.Dincolo de limiteleidentitare

Tudoran

Ilustraþia numãrului: Ioachim Nica ºi Liviu Vlad

cu scriitorul catalan

Albert Mestres

Maria Ciurchea Mihai Goþiu

Ce am câºtigatla Roºia Montanã

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Interviu

Liviu Vlad Portal baroc

Page 2: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

2 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Catedra de Jurnalism a Universitãþii “Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca organizeazã,în perioada 28-29 octombrie 2011, cel de-al

X-lea Simpozion naþional de jurnalism, cuparticipare internaþionalã, cu tema “Cenzura înRomânia - ieri ºi azi”.

Simpozionul, având ºi un caracter jubiliar, va fiorganizat pe trei paliere:

a. studii ºtiinþifice, realizate pe bazadocumentãrii în arhivele judeþene ºi naþionale, alefostelor organe ºi organizaþii comuniste;

b) amintiri ale confruntãrii cu cenzura,aparþinând scriitorilor, jurnaliºtilor, artiºtilor,pictorilor, fotografilor, editorilor etc.;

c) aspecte ale cenzurii în perioadapostdecembristã.

Pot fi investigate cele mai diverse domenii încare s-a manifestat cenzura (literaturã, muzicã, artãplasticã, cinematografie, teatru, activitate editorialã,fotografii, emisiuni radio ºi TV, presã scrisã,jurnalism on-line etc.).

Toþi participanþii la simpozion îºi vor puteaprezenta douã cãrþi, indiferent de profilul lor ºi deanul apariþiei (se recomandã titlurile cele mairecente). Aceste cãrþi vor fi recenzate în revistaStudia Ephemerides, care se difuzeazã, pe bazã deschimburi, în peste o sutã de biblioteci din lume, înspecial la biblioteci cu profil universitar. Revista areºi variantã on-line, ceea ce înseamnã cã se asigurãcelor douã volume o maximã vizibilitate.

Reamintim cã simpozioanele anterioare de

jurnalism de la Cluj-Napoca (toate finalizate prinpublicarea lucrãrilor în volume cu acelaºi titlu,tipãrite la edituri de prestigiu, precum: Polirom,Tribuna, Tritonic, Limes) au fost urmãtoarele:Curente ºi tendinþe în jurnalismul contemporan(2002), Schimbãri în Europa, schimbãri în mass-media (2003), Jurnalismul cultural în actualitate(2004), Presa scrisã româneascã (2005), Stil ºilimbaj în mass-media din România (2006), Formeale manipulãrii opiniei publice (2007), Limba delemn în presã – ieri ºi azi (2008), Jurnalismulromânesc din exil ºi diasporã (2009), Documentareaîn jurnalism (2010).

La aceastã ediþie ºi-au anunþat deja participarea,direct sau cu lucrãri, cadre didactice, jurnaliºti ºiscriitori cunoscuþi din strãinãtate: BrînduºaArmanca (Ungaria), Dan Culcer (Franþa), MariaDanilov (Chiºinãu), Paul Schveiger (Israel),Gheorghe Sãsãrman ºi Renate Nimtz-Köster(Germania), precum ºi din þarã: George Arion,Lavinia Betea, ªtefan Borbély, Viorel Cacoveanu,Mihai Coman, Constantin Cubleºan, Bogdan Hrib,Lucian Ionicã, Aurelia Lãpuºan, Liviu Maliþa,Nicolae Melinescu, Viorel Nistor, Irina Petraº, IonPop, Sorin Preda, Gabriela Rusu-Pãsãrin, MarianPetcu, Marta Petreu, Mircea Popa, Adrian DinuRachieru, Valeriu Râpeanu, Adriana Sãftoiu, RobertTurcescu, Constantin Trofin, Ion Zainea.

Înscrierile se fac pânã la 1 septembrie 2011, laadresa [email protected]

„Cenzura în România - ieri ºi azi”Al X-lea Simpozion naþional de jurnalism, cu participare internaþionalã,Cluj-Napoca, 28-29 octombrie 2011

in memoriam

Inventarul vieþiiClaudiu Groza

Nu mai þin exact minte când l-am cunoscut pePetru Maier-Bianu. Cu siguranþã însã,evenimentul se va fi petrecut la una din

ediþiile Festivalului de Teatru ”Atelier”, în primii ani2000. De altfel, vestea morþii sale, în 23 august, mi-afost datã chiar de fondatorul festivalului la care Petruvenea an de an, indiferent de punctul geografic aldesfãºurãrii acestuia, cu excepþia lui 2011, anulaccelerãrii bolii care l-a ºi rãpus.

Petru Maier-Bianu a fost regizor de film, scriitorºi publicist. S-a nãscut la Sibiu, în 2 septembrie 1947,a studiat la Institutul de Artã Teatralã ºiCinematograficã din Bucureºti, apoi a fãcut filmedocumentare ºi artistice ºi a montat spectacole deteatru. Patima sa pentru artã s-a manifestat ºi înscris. A publicat un volum de versuri – Preludii epice– în 1990, dar ºi-a împlinit vocaþia cu un emoþionantroman autobiografic, Inventarul iernilor, una din celemai calme, oneste ºi convingãtoare confesiuni per-sonale despre lumea româneascã din a doua jumã-tate a veacului trecut. Petru a fost ºi preºedinteleFundaþiei Culturale ACCUMM, organizândnumeroase manifestãri culturale, de la faimoaseleconcerte de la Palatul ªuþu la ”Cel mai mic festivalde teatru” sau acordând premii pentru muzicã descenã la Festivalul ”Atelier”. A fost membru alUniunii Cineaºtilor din România.

Datele seci biografice nu redau însã nici pedeparte personalitatea aparte a lui Petru Maier-Bianu.Aparent ursuz ºi distant – umbla cu relativã dificul-tate, sprijinit într-un baston, ceea ce-i dãdea un aer

rece-seniorial –, vorbind rar ºi fumând melancolic-aris-tocratic, Petru era de fapt un sentimental afectuos, cuun fin simþ al umorului, ironic ºi autoironic, tolerantcu orice exces, nemilos însã cu intoleranþii. Deºi trãiaîn Bucureºti de decenii întregi, rãmãsese atitudinal unardelean, iar asta se vedea în þinuta lui, în lipsa deprecipitare ºi seriozitatea cu care dialoga pe oricesubiect. ªtia însã ºi sã petreacã ºi spunea glume cuun farmec accentuat de figura lui mereu gravã. Eraun om sensibil ºi deschis, rezonant la nou ºi experi-ment, în ciuda aparenþei – evident înºelãtoare – deom conservator, pe care o dãdea.

Nu am despre Petru decât amintiri plãcute; chiardacã ne întâlneam practic o datã pe an, legãturanoastrã de prietenie era destul de sincerã ca sã neînlesneascã imediat comunicarea, ca ºi când am fipovestit ieri. Petru avea talentul de a-i face peoamenii la care þinea sã se simtã în largul lor, fãrãconstrângerile sociale ori ale diferenþei de generaþie.Cred cã acest sentiment l-au avut toþi tinerii care s-auperindat de-a lungul anilor prin preajma lui, tineri cucare-i plãcea sã stea la ºuete, aºa cum s-a întâmplat ºianul trecut, la Baia Mare, când, colegi de pensiunefiind, am petrecut destule dimineþi în curte, la ocafea prelungã, povestind câte-n lunã ºi în stele cuPetru, fãrã sã ºtim cã aceea avea sã fie ultima întâl-nire...

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Page 3: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Afost odatã o cafenea literarã, pe stradaUniversitãþii din Cluj. Un student de acumaproape cincizeci de ani, de la Facultatea

de Filologie, pe nume Virgil Stanciu, adicã Bill,mai târziu profesor de literaturã englezã ºiamericanã la aceeaºi facultate, cunoscut astãzi ºica eminent traducãtor, a botezat-o, muzical,„Arizona”. Cu gândul, poate, la spaþiul unoraventuri de peste Ocean, din vremurile deodinioarã, cu cowboys ºi alþi eroi pe careîncercase, elev la Liceul „Emil Racoviþã”, sã lereinventeze cu imaginaþia unui adolescent dedat,în aridele ore de matematicã ori de fizicã,reveriilor ilegale.

Au mai trecut câþiva ani ºi sub firma maicurând abstractã, cãci niciodatã afiºatã alãturi oripeste cea, cam lemnoasã, „Cofetãria tineretului”,ale cãrei litere de neon se mai ºi defectau dincând în când, pe sãrite, au început sã se adunetineri dintre cei mai vii ºi adevãraþi, careîntemeiaserã în 1968, pentru prima oarã în aceaepocã, o „revistã studenþeascã de culturã”,numitã ºi ea cam în afara regulilor impuse,Echinox. Veneau dinspre clãdirea veche, cu douãcoloane, din apropiere, dintr-o micã odaieredacþionalã cu severe arcuri gotice, ca sã-ºicontinue sporovãiala de zburãtoare în creºtere, înjurul unor ceºti de cafea savuratã cu picãtura,fiindcã nu trebuia sã se ajungã la fundul ceºtiiînainte de încheierea lungilor, adesea aprinsedezbateri ºi puneri la cale ale micii þãri literare.Iar bani în buzunare nu prea aveau. Consumau,în schimb, gratis sutele de „coniace redacþionale”,pur simbolice ºi aeriene, oferite generos de uncoleg ºi prieten al lor, june asistent, în chip derecompensã pentru câte un poem inspirat, câte onoapte albã petrecutã la tipografie, niºte orecheltuite cu vânzarea, în colþul de la LibrãriaUniversitãþii ºi pe la chioºcurile din preajmã, afoilor cu litera aburindã. Planuri din cuþite ºipãharã, vreme de ore, de zile ºi ani, din care s-aconturat totuºi unul dintre cele mai luminoasemomente ale tinerei literaturi române de dupãRãzboi. Promoþii mereu proaspete, cum se spune,perindându-se, transmiþând nevãzute ºtafeteîncrezãtoare, voci amestecate cu sunete de paginirãsfoite, murmure de Bibliotecã, fum de þigarã ºifum de la alte focuri, mai dinãuntru...

Ce de memorie, ºi cât de densã, va fi fostînregistratã de micul vãzduh de palimpsestesonore al „Arizonei”, de nisipul din pereþii cândvamai arãtoºi, apoi tot mai ºterºi, de local în fondmodest, cu mese ºi scaune banale, care înlocuiaumai vechile comode fotolii, dar cu oameni mainiciodatã banali! Erau printre ei redactori de laTribuna, apoi ºi de la Steaua, revistele instalate laprimul etaj al masivei clãdiri de alãturi, oameniîn trecere pe la Asociaþia Scriitorilor Clujeni,poeþi, cronicari literari, pretendenþi la mica orimarea glorie literarã, un mic cerc de oamenibucuroºi sã stea aici la un pahar de vorbã, sã-ºiofere câte un volum nou ieºit de sub tipar, sãcomenteze întâmplãrile zilei ºi ale orei. Însoþiþiadesea de câte o femeie frumoasã, ca de uncuminte, tãcut zeu protector. Pe unii dintre ei,supravieþuitorii, i-am vãzut pânã mai ieriregãsindu-ºi zilnic un loc parcã dintotdeaunarezervat, într-o vârstã de boemã prelungitã, – aicili s-au încreþit frunþile ºi le-au albit pãrul, le-aurãguºit glasurile, dar, multora dintre ei, nu ºi

spiritul. Tot aici se întorc, se întorceau, pentru unpopas mãcar simbolic, nostalgic elegiac, tineriicondeieri de altãdatã rispiþi prin alte pãrþi de þarã,– „la Arizona” a rãmas, vreme multã, un punct dereper al Clujului literar ºi nu numai, un loc derevedere, de regãsire de sine ºi de multã lumeapropiatã. Aici a avut loc ºi ultima mare reuniunede cenaclu echinoxist, dupã patru decenii de laîntemeierea revistei... A avut loc, au coborât, erau– verbe ale trecutului, riscând acum sã rãmânãacolo.

Cãci, de la începutul acestui august, „Arizona”ºi-a închis porþile, ca ale încã unui spaþiu„revendicat” de nu se ºtie exact cine. ªi nu edeloc sigur cã recuperatorii vor þine neapãrat sãperpetueze memoria locului. Un magazin demodã, un birou bancar, cine ºtie ce agenþie a uneialte instituþii mai consistent profitabile, mai înpas, nu-i aºa, cu ritmurile vremii, va ocupa, cums-a mai întâmplat în zisa capitalã culturalã aTransilvaniei, încã un spaþiu marcat spiritual.Numai un hazard fericit ar putea face ca fosta,de-acum, „Arizona” sã rãmânã ceea ce a fost,adicã, dupã frumoasa expresie francezã, „un lieude mémoire”. Mai este, însã, lumea noastrã,atentã la memorie? Mai preþuieºte eaimpalpabilul, etericul, aura fragilã a unor fapte ºilucruri? – Tare mã tem cã nu.

Nu foarte de mult, îngrijorat, ca ºi alþii dinpreajma mea, de ceea ce se întâmplã în jur caacþiune de desfigurare a unor efigii clujene cemeritau o cu totul altã soartã, imaginam ºi pentru„Arizona” un statut cumva privilegiat, dar de faptnormal în orice mediu cultural care se respectã,propunând un fel de renovare, mai exact derestaurare bine gânditã, a acestui spaþiu cu valoaresimbolicã. Cutezam sã-mi închipui cã ediliioraºului vor gãsi, în caz de primejdie, mijloace derãscumpãrare, ºi cã vreun arhitect inspirat, deinterioare, va ºti sã propunã expresiv o ambianþãevocatoare articulatã cu dragoste pentru cuvântulscris sau rostit. Populam pereþii cam golaºi cufotografii de scriitori, reproduceri de manuscrise,instantanee de viaþã culturalã clujeanã de ieri ºide azi, câte-un desen ori o pânzã cu „vedute”locale; înscenam lecturi de poeme ºi de secvenþeromaneºti, de eseuri ºi comentarii critice, lansãri

de cãrþi noi, mici întâlniri de cenaclu, recitaluripentru un public fidel ori recâºtigat pentru carteºi autorii ei. Câte o revistã de culturã, gândeam,ori o carte nouã ar putea aºtepta cititori într-uncolþ anume prevãzut, de „raft liber”... Din cutiaunui aparat de radio ori de pe ecranul unuitelevizor s-ar putea auzi voci ca ale lui Blaga,Agârbiceanu, Baconsky, Felea, Gurghianu, IonAlexandru, Daicoviciu, David Prodan, D. D. Roºca ori Mircea Zaciu, Marian Papahagi,Ioana ºi Liviu Petrescu..., alternând cu altele, cemai sunã în apropierea noastrã, tot de clujenipreþuiþi care au trecut cândva prin acest spaþiu.Muzici discrete, dintre care n-ar lipsi nici jazzul,îndelung comentat, în timp, de adevãraþi experþila mesele cafenelei, ar întreþine o atmosferã încare vocile pasionaþilor cititori de cãrþi ºi de lumen-ar fi acoperite strident... Reverii, desigur, care arfi putut (ar mai putea?) sã devinã realitãþi.

Dar nu e deloc exclus, ba este chiar maiprobabil, ca multã altã lume, inclusiv unii dintreadministratorii locului, sã gândeascã cu totulaltfel, iar noilor întreprinzãtori, comercianþi,bancheri, negustori de toatã mâna, sã nu le pesecâtuºi de puþin de fleacurile de acest gen, caremai pot trece prin mintea unor oameni lipsiþi desimþ practic, idealiºti cu capetele în nori,anacronic hrãniþi cu himere. Nu ar fi prima oarã.N-a dispãrut, cu ani în urmã, marea librãrie dincentrul urbei, „George Coºbuc”, ca sã facã locunei bãnci? Nu s-a instalat în locul cafeneleistudenþeºti zise „Croco”, în miezul CetãþiiAcademice, tot o bancã? Nu e dusã de râpã,iarãºi de ani buni, altã librãrie-reper, ca aceea aUniversitãþii, cãzutã pe mâini nepricepute,nededate cu rãsfoirea cãrþii? N-au fost scoase depe ziduri plãci comemorative, incomode pentruorgoliul noilor proprietari?

Dacã însã Clujul, ca inimã spiritualã aTransilvaniei, tot ambiþioneazã sã devinã ºi„capitalã culturalã europeanã”, ar fi înþelept ca„Arizona” sã fie nu doar salvatã de laînstrãinarea care-o ameninþã, ci reabilitatã tocmaica reper simbolic, ca „loc al memoriei”, redatcircuitului viu al zilei de azi.

În 1974, regretatul Romulus Guga publica unroman remarcabil, cu titlul Adio, Arizona! Era înel multã nostalgie a tinereþii, iar cafeneauaclujeanã frecventatã de autor îºi putea gãsi în ea oemblemã semnificativã. Aºa s-ar cuveni sã ºirãmânã.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011 3

editorial

„Arizona”, un loc al memoriei vii Ion Pop

Liviu Vlad Donjon restaurat ( anguinã 21/30 cm)

Page 4: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

O antologie a Poeziei maramureºenealcãtuitã de Nicolae Pãuna Scheianu, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2010

Þinut istoric ºi legendar, Maramureºul este ocomponentã esenþialã a literaturii române. DeMaramureº sunt legate începuturile scrisului

românesc. Istoriile literare româneºti aici localizeazãprimele texte în limba românã, numite în acesteistorii literare „texte maramureºene”, sau, dupã oparticularitate foneticã a lor, „texte rotacizante”.

Antologia realizatã de poetul Nicolae PãunaScheianu – nume care aminteºte de acele textepomenite, (cãci unul dintre acestea se numeaPsaltirea scheianã) este mai mult decât o antologie;însumând peste 750 de pagini ea este o „panoramãa poeziei maramureºene” – oglindã a stihuitorilordin aceastã parte de þarã – de la poezia popularã ºipânã în zilele noastre. Cel mai original capitol depoezie maramureºeanã îl reprezintã poeziapopularã. S-au realizat colecþii celebre de poeziepopularã maramureºeanã cum sunt cele alcãtuite deTit Bud ºi Ion Bârlea, aºa cum sunt cunoscutecântecele ºi doinele interpretate de soliºti caNicolae Sabãu, Angela Buciu, Fraþii Petreuº, TitianaMihali º.a.

Începuturile poeziei maramureºene suntconsemnate în antologie prin Nicolae Petrova(1650-1723), poet din zorii literaturii române,anterior Vãcãreºtilor ºi lui C. Conachi, deci primilornoºtri poeþi, cu o liricã eroticã ale cãrei acorduri levom regãsi, mai ales la Alecu Vãcãrescu – omagiusentimental la adresa frumuseþii iubitei: „ Fatãdalbineaþã / Inima mã-nvaþã / Cum sã-þi fac viaþa /Sara, dimineaþa”. Nicolae Petrova (1650-1723) ºiDenisa Maria Bãlaj (n. 1996) sunt cei doi policronologici ai antologiei.

Secþiunea cea mai amplã este consacratã„autorilor maramureºeni”, în care dupã NicolaePetrova, - urmeazã un nume cunoscut în literaturapentru copii, Petre Dulfu, autorul savuroaselorsnoave versificate – Isprãvile lui Pãcalã ºi în poeziareligioasã prin versificarea evangheliilor – în IsusMântuitorul. Între cei aproximativ 170 de poeþi dingeneraþii diferite ºi de valoare artisticã diferitã,gãsim aproape în fiecare epocã nume intrate înistoria literaturii române: astfel pentru perioadainterbelicã – Dimitrie Danciu, Ion Siugariu, LucianGeorgiu; pentru poezia de dupã al Doilea RãzboiMondial – avem reprezentanþi pentru toategeneraþiile. Tiberiu Utan – pentru generaþia ce aînceput sã scrie sub rigorile estetice ale realismului

socialist; pentru generaþia 60: Ion Iuga, Petre Got,George Boitor, Ion Pop; generaþia postmodernistã(unii dintre aceºtia de sorginte echinoxistã): RaduUlmeanu, Vasile Igna, Ion Zubaºcu, Vasile Gogea,Ioan Es. Pop. Nedumereºte absenþa din aceastãsecþiune, repet, cea mai amplã a unui poetimportant ca George Vulturescu. Sigur cã sintagma„autori maramureºeni” este folositã de alcãtuitorul

Alexandru JurcanLa capãtul morþiiCluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2011

Autor prolific, Alexandru Jurcan este la a 14-acarte, iar multe dintre ele sunt volume depoeme. Filonul sãu liric este prodigios ºi în

continuã prefacere, accesând o mare diversitate deregistre, uneori de-o complexitate foarte specialã,aºa încât poetul Jurcan este cu acest nou volum –din nou – la un început ºi departe de un capãt dedrum.

Alexandru Jurcan este un caz fericit înargumentarea credinþei mele întru supremaþiaideilor în analiza valorii poetice, credinþã derivatã,desigur, dintr-o fireascã reacþie faþã de abundenþasufocantã a prevalenþei textualitãþii, a dominaþieiteoretice care exaltã ºi reduce poemul la formã ºiexpresie. În modernitatea târzie, totul este text ºi„totul este scriiturã”, cum sunã rezumativ o vorbãde-a lui Mircea Cãrtãrescu. Cu toate acestea eu mãîntorc la ceea ce Goethe spunea cu toatãconvingerea ºi anume la credinþa cã poezia este cutotul traductibilã, cu condiþia sã fie o poezie deidei, sã spunã ceva esenþial, sã fie adevãratã; astfel,ce nu se poate traduce, deºi este textualizat, mi separe cã nu este esenþial, altfel spus, dupã credinþamea, înseamnã cã nu s-a descifrat îndeajuns ideeapoeticã, nici în limba bazã, nici în cea þintã.

Eminescu, ca în atâtea altele, a fost previzionar:„Adevãrat este cum cã poezia nu are sã descifreze,ci din contrã are sã încifreze o idee poeticã însimbolurile ºi hieroglifele imaginilor sensibile [... ]Ideea e sufletul ºi acest suflet poartã în sine cainerentã deja cugetarea corpului sãu [...] astfel cumcauza poartã în sine o urmare neapãratã a ei”1

(s. n.). Într-o viziune foarte nouã asupra figurilor ºi

tropilor, în orientarea ºtiinþei pragmatice, R. Amossy ºi la noi Daniela Rovenþa-Frumuºani, îndimensiunea semanticã a metaforei cognitivul ºiexpresivul coexistã, respectiv înainte de a fiexpresivã metafora are valoare cognitivã, formativã.Figura textualã majorã, metaforã ori analogie,cuprinde în cazul poetului Alexandru Jurcan spaþiulîntreg al poemului, aºa încât sunã identic, ca ideepoeticã, în ambele limbi, ceea ce înseamnã cãimaginile se pot pune în luminã, fãrã pierderiesenþiale, în orice limbã, în cazul lui Jurcan, în celedouã versiuni, românã ºi francezã.

În acest volum poemele lui Al. Jurcan pun înabis un înþeles aparte al morþii, sens personalizat,pe care încerc sã-l aproximez devoalând o regie aîncifrãrii, aºa cum într-o micã carte de cãpãtâi Seiºon Nagun contura tot ceremonialul vieþii de curte.Moartea, în capãtul ei vãzut de Alexandru Jurcaneste o învingere a înþelesului ei ireversibil tragic, oîmblânzire a zbuciumului ei definitoriu (ocurenþeleobsesive ale lexemului sunt de semnalat), o povestedeci despre o viaþã care poate îmblânzi moartea(p. 88), cu toatã recuzita ei terifiantã (nu lipseºte,în registru ironic, poate, scheletul), despre cum poþiface aceastã hipnoticã, curajoasã acþiune cu osimplã privire, este pânã la urmã un triumf asupradramaticei anihilãri a morþii, ºi ceea ce mi se pare afi o specialã performanþã, este faptul cãumanizarea, intimizarea morþii în viaþã, în iubire, seface fãrã a deschide omului gândul vieþii de dupãmoarte, într-o perspectivã salvatoare ori nu. Pe dealtã parte, moartea în proiecþia imaginarã a lui Al. Jurcan este (ºi în poemul ce dã ºi titlulvolumului) o învingere a morþii prin înecarea ei înocean (p. 91), de unde alteori rãsare mereu cãlarepe un rechin (p.77), moartea este acvaticã, cu riduriunduite (ib.), sumbra ei mantie fluturã ca un drapelînvins (p. 91). Victoria aceasta are o vestire aprigã,

suprem vitalã, rãsunet înspumat ºi manifest înnechezatul de cal.

Aºadar, moartea nu este un liman, opromisiune a seninãtãþii viitoare, ea rãmâne oscorpie ce trebuie îmblânzitã, fiindcã chiar dacã aresuflet (p. 67), are unul ciopârþit în ruine, estemereu obositã ºi flãmândã de noapte. Îmblânzireamorþii ca voinþã transfiguratoare (cu gust ºi culoarerãzboinicã), exerciþiul posedãrii ei (p. 106), ca unact eliberator, bãrbãtesc, chiar cavaleresc fiindcã esteo învingere împotriva furiei morþii, o potolire a uneifurtuni devastatoare, o repunere în ordinea fireascãa lumii, în patul etern al îmblânzirilor (p. 106).Topirea în moarte, asemenea cu cea din dragosteare uneori virtuþi înstrãinate de poet, niºte sãrbãtoriale alteritãþii, ale celorlalþi, fiindcã sãrbãtorileesenþiale le petreci doar cu tine însuþi (p. 121).

La celãlalt capãt al morþii – care nu se mai cereîmblânzitã – este frãþia întru moarte, o patrieîntreagã precum poporul neîntrerupt al poeþilor laBlaga, în care reapare caldã, învãluitor de caldã, omoarte precum cea cu care nu te ruºinezi încopilãrie, nostalgia bunicii-moarte, a preoþiloradormiþi, a clopotelor de pucioasã (p. 73). Acest aldoilea sens al Morþii mi se pare cel mai interesantîn arealul ideatic al poemelor lui Alexandru Jurcan,fiindcã pare rãsãrit din structura de adâncime afondului nostru ancestral de gândire. Este, în acestalt terminal al morþii, o parcurgere spre seninãtate,afinã cu muritudinea ca finalitate asumatã, opusãînsã devenirii heideggeriene, nedramaticã, ori chiaralinãtoare, un sens afin cu cel decelat de mine lapoetul Eminescu în acea propensiune spre limanulde liniºte totalã, ca o absenþã a zbuciumului, oîmpãcare seninã, vestitã neelegiac prin sunetulcornului îndulcind cu dor de moarte/ sufletu-minemângâiet.

1 Mihai Eminescu, Strângerea literaturii noastre populare,în M. Eminescu, Literatura popularã, Bucureºti, 1977, p. XX.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

La capãtul morþiiRodica Marian

cãrþi în actualitate

Menestreli din NordIon Buzaºi

Page 5: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Întoarcerea printre francofoni(lecturi în vacanþã)

ªtefan Manasia

acestei antologii într-un sens foarte relativ: fienãscut în Maramureº, fie stabilit în Maramureº, fieinspiraþi de trecutul istoric, de datinile ºi tradiþiileMaramureºului. Una din secþiunile antologiei seintituleazã chiar aºa – “Maramureºeni în fond” ºiînmãnuncheazã poezii de Ioan Alexandru, IonMureºan, Radu Sãplãcan, Gheorghe Pituþ, AurelPantea, Ioan Pintea, ca sã-i citez doar pe cei maireprezentativi. Din Ioan Alexandru se reproduccinci poezii, dintre care trei intitulate chiarMaramureº (poetul are în ciclul sãu de imne, unvolum “Imnele Maramureºului”), o poezie “Fusulmaramureºean”, ºi o foarte frumoasã poeziereligioasã “Luminã linã” (reprodusã din volumulImnele Bucuriei, Cartea Româneascã, 1973). Darinspiraþia maramureºeanã nu este un criteriuexclusiv, din poezia lui Gh. Pituþ, Ioan Pintea, IonMureºan º. a. se reproduc poeziile cele maicunoscute, mai reprezentative. „ E dificil de spuscine e mai maramureºean decât cine, - spuneautorul antologiei -, în contextul în care sunt autoricare s-au nãscut în Maramureº, dar care n-aupãstrat decât vag legãtura cu þinutul natal… sausunt autori care nu s-au nãscut aici, dar care audevenit în timp ai locului, aºa cum a fost, de pildã,poetul ºi pictorul Gheorghe Chivu. Aºa cum existãautori care nu s-au nãscut în Maramureº ºi carenici n-au locuit timp îndelungat în Maramureº, darcare au fãcut mult pentru literaturamaramureºeanã, precum regretatul critic LaurenþiuUlici, regretatul poet ºi critic literar Radu Sãplãcancare a trudit efectiv pentru a face cunoscutã poeziamaramureºeanã în þarã, sau regretatul poettârgoviºtean Mihail I. Vlad, care îºi fãcuse dinMaramureº un stindard ºi o cauzã de nobilitatespiritualã. La fel cum marele poet clujean IonMureºan ºi-a folosit influenþa pentru a-i facecunoscuþi pe mulþi dintre poeþii maramureºeni,pentru cã le-a fost, ori de câte ori a avut ocazia,apropiat, prieten sau critic”. Cu aceastã explicaþie ebine sã observãm totuºi absenþa din capitolul“Maramureºeni”, în fond a unui poet important caNichita Stãnescu, mare iubitor al Maramureºului,cãlãtor adeseori prin acest þinut voievodal ºioaspete al serilor de poezie de la Deseºti, satulnatal al lui Petre Got; iar pentru proprietateatermenilor era preferabil ca al doilea capitol sã fieintitulat “Poeþi maramureºeni” - ºi nu “Autorimaramureºeni”. Ambiþionând sã fie cvasi-exhaustivã, antologia include ºi „poeþi dinMaramureºul din dreapta Tisei, regiuneaTranscarpatia, Ucraina, ºi „Cenaclurimaramureºene” ºi, ca ultim capitol – “Poeþi þãrani”,o sintagmã care nu i-ar fi plãcut lui IoanAlexandru, pentru cã, îmi amintesc cã întrebându-lodatã, la Blaj, ce recomandãri ar face poeþilor-elevi,m-a corectat imediat: „Eu n-am avut sentimentul cãaº fi fost când publicam ca elev, poet-elev sau apoipoet-student. Eºti poet sau nu eºti. M-am simþit cutoatã fiinþa poet, indiferent ce am fost pânã acumca fiu de þãran transilvan ridicat la cuvânt. Mareaproblemã este în ce mãsurã poþi fi expresia sufle-tului poporului tãu, în ce mãsurã patria pe care ovieþuieºti þi-a intrat la inimã, în ce mãsurã ctitoriiacestui neam devin fraþii ºi pãrinþii tãi ºi ctitoriilelor locuri sfinte ale cugetului inimii tale…..”

Antologia impresioneazã prin proporþii deambiþii exhaustive, ce-i dau, repet, caracterul de„panoramã a poeziei maramureºene”. „Multora,spune Augustin Cosmuþa, prefaþatorul antologiei, leplace sã se recunoascã în mãgulitoarea formulãRomânul e nãscut poet! Nãscuþi sau fãcuþi,cunoscuþi sau mai puþin cunoscuþi, Antologia îiadunã pe toþi la un loc, la o agapã spiritualã, la unfestin liric ºi ludic, din care fiecare cititor e liber sãse înfrupte la alegere cu ceea ce îi place!”

cartea strãinã

Pe blogul sãu de librar Valentin Derevleansaluta, la începutul acestui an, apariþia înlimba românã a unui volum semnat de

belgianul William Cliff: În Orient (Casa Cãrþii deªtiinþã, 2010), transpunînd armonios En Orient(Gallimard, 1986). Nãscut la Gembloux, în 1940,pe numele sãu real André Imberechts, autorul eunul din acei rari poeþi contemporani care deschidegustul pentru sonet pînã ºi unui electrician englezsemianalfabet, jucãtor ocazional de cricket ºi whist.Evocat fratern de Houellebecq în Inamici publici,Cliff pare inadaptatul simpatic – obsedat de Villonºi de versul alexandrin – pentru care nu e încã drogmai puternic decît poemul. Nici mãcar celebritateadezertorilor reºapaþi romancieri. Nici torpoareaospiciului conjugal. Asta cînd poemul respectã, maimult sau mai puþin lejer, draconismul unor tezeprecum: „concretul este la fel de metafizic ca tot cepretinde cã ar fi metafizic”; „nu trebuie sã teîndepãrtezi de limbajul obiºnuit al oamenilor.Limbajul omenesc nu are veracitate, validitate decîtîn raport cu viaþa concretã”. Frazele de mai sus sîntpreluate din interviul acordat de William Cliff, în2001, lui Ioan Pop-Curºeu, traducãtorul, promotorul– nu pot sã nu amintesc aici versiunile româneºtiapãrute în revista Echinox cu un deceniu în urmã –ºi prefaþatorul, pasionat ºi informat, al plachetei ÎnOrient. Saturaþi de poezie britamericanã, hispanicã,italianã, infestaþi cu paranoia tinerilor furioºipolonezi, ruºi, sîrbi sau bulgari, nu mai aruncãmnici un ochi la poeþii francofoni, spre revistele ºisiturile lor. Citim, eventual, un (alt) eseu deAlexandru Matei, ca sã suspinãm, lãsîndu-l dinmînã, resemnaþi. Pentru cã doi generatori deanarhie curatã ºi entuziasm – îi numesc aici pe Cliffºi Houellebecq – nu mai pot fi, aºa cum ar merita,privighetori în parcul literar mcdonaldizat. Orientullui William Cliff – cu protuberanþele sale, Lahore,Benares, Katmandu, Alexandria, Cairo, Kars,Belgrad – permite declicul unor notaþii acide, rareoriisterice, ale cuatrogenarului cinic ºi anxios.Cioburile colorate – deloc þipãtor – recompun, încele din urmã, mozaicul cãlãtoriei spre sine, cãtrebietul corp, frontierã ºi semn peste mizeriasplendidã a lumii. Rar am citit poeme – Pasolini,fireºte – în care iluzoria corporalitate e mutilatã cumeºteºug, pînã la (aproape) incandescenþã: corpulde osînzã al turistului european, corpul hirsut,yogic al electronistului american refugiat în Orient,corpurile rahitice ale femeilor ºi copiilor trãind pemunþi de fecale, trupurile hippioþilor devorate deþînþari, corpuri zguduite, recompuse în fosteletrenuri imperiale, corpurile puberilor zîmbind albcãtre apuseanul pederast, corpuri cu genunchii ºibraþele implorînd, în mecanica funebrã, pe rug,corpuri bolnave din care viaþa se scurge ca un rîude urinã... Îmi place versul lui Cliff, sãrac, aseptic,funcþional: „încercam sã citesc ce era scris/ închirilice pe lista cu tarife/ vedeam pe tejgheaiaurturi/ platouri cu prãjituri cafea turceascã/ (amoare memorie bunã?) ºi/ pe mesele rotunde defier/ resturile a ce se mîncase a ce se bãuse kaffemit/ milch? m-a întrebat femeia de la tejghea/ jaam rãspuns vãzuse cã eram/ dintr-o þarã fãrã gustmi-a/ zvîrlit cum þi se scuipã-n faþã/ fierturadezgustãtoare de care ar fi trebuit/ sã mã bucur ºim-am dus sã stau jos la una din mese” (Belgrad, 1).Îþi dã tot atîta Orient cît expediþia duminicalã într-un bazar arãbesc. Exotic numai pentru neofitul

suprem. Blindat însã de adevãrurile de care ne-am(cam) sãturat, nerostite, rulate doar în minteanoastrã continuu. Emoþioneazã, în cele din urmã,descrierea rece, planºele anatomice din poeme cume acesta: „am vãzut camera unde-a murit Kavafis/în mizerie/ fusese obligat sã-ºi vîndã apartamentul/pe care-l avea/ sã nu mai ocupe din el decît osingurã camerã/ cu arabul/ un servitor care a trãitlîngã el/ pînã la moarte// cel care mi-a arãtatcamera/ mi-a spus/ cã poetul a murit de toþi/uitat/ nici unul din compatrioþii lui eleni/ nu l-aajutat/ cînd cancerul i-a ros faringele/ ºi l-aterminat// imaginea pe care unii ne-au dat-o/despre Kavafis/ e cea a unui domn foarte distins/care primea/ literaþi fini ºi le citea/ poemele salefrumoase/ bînd uzo ºi ronþãind/ negre mãsline/ lalumina lumînãrilor pentru ca/ sã nu fie vãzute/ridurile sãpîndu-ºi brazdele/ pe chipul lui” (Partea adoua, 3). În Orient e printre puþinele volume depoezie occidentalã traduse la noi recent, care armerita cunoscute de un public mai larg.

******„Cînd s-a dus în Creuse, la înmormîntarea

bunicii sale, ºi-a dat seama cã densitateaatmosfericã de informaþie scãdea sensibil pe mãsurãce se îndepãrta de capitalã; ºi cã, la modul general,semnele umane îºi pierdeau importanþa, încetul cuîncetul totul dispãrea, cu excepþia plantelor.”(Michel Houellebecq, Harta ºi teritoriul, Polirom,2011, p. 139) La Jupâneºti – satul muscelean undebunica mea nonagenarã e, ºi azi, de-o incredibilãvitalitate – pasajul de mai sus irizeazã, în modevident, aparte. Îþi dã o strîngere de inimãexactitatea cu care romancierul francez (pozitivist,spirit analitic, fan al ultimelor tehnologii etc.)reface, în linii mari, istoria unui loc din Muscel,Creuse sau de aiurea. Îþi comunicã, hai sã-l numim,efectul de pace interioarã, anticamerã adescompunerii anunþate. (Ceea ce vor toþi ºi ceea

Page 6: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

ce nu reuºesc decît marii, extrem de puþinii poeþi.)Dar, de regulã, inserturile descriptive-n capitolele –altminteri pline de thrill – ale romanelor lui MHinduc o anume transã, ca-n preajma unei realitãþiameninþãtoare: încercãri de sociologie, manualtehnic despre calorifere, stadiile dezvoltãrii laMusca Domestica, porcii ºi „bazele aritmeticii”,psihologia bichonilor, toate astea sînt (tran)scrisecu o demenþã impecabilã, deloc respingãtoare.Nimeni nu alimenteazã mai bine decît MHcuriozitatea ºi paranoia cititorului. Personajele iesde-a dreptul din benzile desenate (recunoºtipsihologiile sumare, ironice, caricaturale) ºi numaipixul romancierului le-acoperã cu þesut 3D,omologîndu-le fantasmele ºi personalitatea,profesia, iubirile, disperarea, moartea: în recentlaureatul Harta ºi teritoriul (Premiul Goncourt,2010), pictorul-fotograf Jed Martin are toatãcomplexitatea ºi simplismul fantoºelorhouellebecqiene. Geniu sau idiot, fuck knows.Bune lecturi din filozofia greacã, din clasiciiliteraturii franceze ºi Romantismul german, dinBiblie (ºi încã în vremea cînd colegii de ºcoalã ºtiumai multe despre Spiderman decît despre Iisus),toate astea ca sã fotografieze (neutru, antiartistic)hãrþile rutiere din Ghidul Michellin, serii de obiectedin fier, ori sã picteze în ulei (ca maeºtriiRenaºterii) meclele impozante ale breslelorcontemporane, de la mãcelari ºi cîrciumariparizieni la boºii industriei IT. (Titlurile tablourilorsînt de-un comic nestãvilit, gata sã descleºtezemolarii de lapte ºi placa dentarã: FerdinandDesroches, mãcelar specialist în carne de cal;Claude Vaurilhon, patron de bar-tutungerie; BillGates ºi Steve Jobs discutînd despre viitorulinformaticii, culminînd – nu-i aºa? – cu MichelHouellebecq, scriitor.) Organele steatotice aleintelectualului occidental (überfrancez) sîntinvestigate, calm, maniacal, de MH, aºezat comod(cu o sticlã de vin chilian) la bordul unuinanovehicul medical. Scanarea ºi deconstrucþiapieþei artistice contemporane îþi dau adrenalinã cîto orã de Montaigne Russe. Kundera ºi Rabelais,Cioran ºi, poate, Henry Miller sînt sursele (false,pentru cã lesne identificabile ale) acestui humorcolosal. E singurul roman houellebecqian în carerîsul aproape cã vindecã (citeºte: mîntuieºte)necroza lumii occidentale. Hãrþile (rutiere, turistice,

topografice etc.) nu mai acoperã azi teritoriul:volatil, proteiform, virtual. Aeroportul irlandezShannon e, conform acestei logici, mai aproape dePolonia (printr-o sumã de zboruri low-cost) decîtde principalele metropole apusene. Franþa –scumpã, luxoasã, gastronomicã – nu mai edestinaþie de vacanþã pentru francezi, cît pentruchinezi, indieni, ruºi (noii capitaliºti care îºiconfirmã status-ul prin opulenþã). ªi dacã teoriilenu-i ies, nu þin întodeauna, sofistul Houellebecq necîºtigã de fiecare datã: HARTA este (simbolizeazã,concentreazã, cuantificã) tot mai puþinTERITORIUL.

Închid acum Harta ºi teritoriul: camusian pedracu, nen’to Houellebecq. Îþi transmite ceva-ul ãladinspre umanitatea ultragiatã, chinuitã,încãpãþînîndu-se de fiecare datã sã renascã,asemenea unei buruieni. Chiar dacã „o perdea decenuºã pãrea sã se fi întins peste spirite.” Fraza,oricît de simplã ºi de funcþionalã, oricît deantipaticã i-ar fi prozatorului român, devine adeseapoem, ca la Rulfo, Bolaño sau Hrabal. Unul dintreultimii vizionari (nu pasãre de curte!) ai litereitipãrite, conservator, profund (în ciuda ateismuluialcoolizat afiºat în public) religios.

„Cînd îºi evocase cariera romanescã,Houellebecq îi spusese cã degeaba îþi iei notiþe,degeaba înºirui fraze; ca sã te lansezi în scriereaunui roman, trebuie sã aºtepþi ca totul sã devinãcompact, irefutabil, trebuie sã aºtepþi apariþia unuimiez autentic de necesitate. Niciodatã nu hotãrãºtitu însuþi scrierea unei cãrþi, adãugase el; dupãpãrerea lui, o carte era ca o bucatã mare de betoncare þi se impunea, iar posibilitãþile de acþiune aleautorului se limitau de fapt la a fi acolo ºi aaºtepta, într-o lipsã de acþiune angoasantã, caprocesul sã înceapã de la sine.” (240) Aici ºi ideeaartistului ca intermediar supus, scrib, exprimatãînsã prin vocea lui Jed: „a fi artist, în ochii lui,însemna înainte de toate sã fii supus. Supus unormesaje misterioase, imprevizibile, care, în lipsã deceva mai bun ºi în absenþa oricãrei credinþereligioase, se cuveneau calificate drept intuiþii; niºtemesaje poruncitoare, care se afirmau într-o manierãimperioasã, categoricã, fãrã a-þi lãsa nici cea maimicã posibilitate de a te sustrage – sau doar curiscul de a-þi pierde orice noþiune de integritate ºide respect faþã de tine însuþi.” (98) Plãcerearomancierului – nelimitatã, incontinentã – de a se

juca ni-l aduce, în acest roman, pe MichelHouellebecq-personaj, supus (la fel ca Jed ºi ceilalþi)deriziunii, ridicolului, falsei compãtimiri, umoruluinegru houellebecqian: „Fãcuse burtã de la ultimaîntîlnire, dar gîtul ºi braþele îi erau la fel deuscãþive; semãna cu o þestoasã bãtrînã ºi bolnavã.”(158) ºi „În mijlocul prãbuºirii fizice generale lacare se rezumã bãtrîneþea, vocea ºi privireamãrturisesc într-un mod dureros de categoricpersistenþa caracterului, a aspiraþiilor, a dorinþelor,a tot ceea ce alcãtuieºte personalitatea umanã.”(219) În fine, sînt tentat sã salvez o groazã deasemenea definiþii ºi ricanãri, totdeauna pãstrîndun sîmbure cald: MH deseneazã Harta ºi teritoriuldin perspectiva bunãtãþii întristate. Prilej, ºtiu,pentru unii sã chibiþeze: Franþa se reconciliazãadesea cu ereticii sãi, sub cupola Academiei sau,dacã nu, în faþa ghiºeului pentru depuneri de laSociété Generale.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Liviu Vlad Intrarea in manej (grafit 30/42 cm)

Page 7: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Înainte de a spune câte ceva despre Unelte(Unelte de dormit. Cu 10 desene de DumitruGorzo,, Cartea Româneascã, Bucureºti, 2011, 104

p.), reiau aici secvenþe din comentariile la volumeanterioare, cu sentimentul cã Ioan Es. Pop urmeazãun program de o consecventã cu sine austeritate.Spuneam, aºadar, altãdatã cã poemele lui mi l-auadus în minte pe Jack Kerouac, cu jam-session-urilesale monotone, cu naivitatea refrenelor de jazz,improvizate ºi libere fiindcã nimic din lumea marenu li se supune. În aspra ºi senina mitologiepersonalã a ardeleanului exilat în capitalã,funcþioneazã acelaºi tratament liber al materieiverbale ºi existenþiale, acelaºi ritm legãnat, cu paºimãrunþi, într-un swing care viseazã orizonturinesfârºite ºi rãspunsuri. În Banchetul, de pildã, sedescrie o saga ordonatã ºi implacabilã. Lumea ºiviaþa ca o încãpere cu paturi pe vârste ºi generaþii,fiecare urmându-ºi lin mutarea din unul în imediaturmãtorul. Încetineala, aºteptarea, încleºtarea lungãºi ascunsã oculteazã legea adevãratã a zilei: nenaºtem pe rând ºi murim pe sãrite. „Om singurlângã om singur” improvizeazã în partitura euluiliric descântece de aflat un rost. „Du-te mai depar-te, ins nemiºcat”, cãci „aici viitorul / aproape-atrecut”.

Fiindcã „nu se ºtie niciodatã cine pe cine, cine cu/ cine ºi când ºi la ce” ºi „nu mai conteazã dacãsau dacã nu”, volumul antologic Podul (2000) îmidezvãluia un poet al nominativelor, cãci acuzativelesunt excluse ori se exclud axiomatic din calcululexistenþial. E ºi calea de întâlnire a poeziei sale cuBacovia, poetul nominativului absolut (cum l-amnumit în Declinarea poeziei). Aglomerarea denominative nesigure ºi nãuce, care ºi-au pierdutautoritatea ºi rostul, rãmânându-le doar îngânareamonotonã, în ecou, a numelor lor prime, traducecarenþa de existenþã („Aici viaþa se bea ºi moartease uitã”) ori alergia la excesul (imaginar) al trãirii,vindecate amândouã prin exerciþii de fire în timp ºispaþiu. Ca la Bacovia, totul stã, iar poemeleinventariazã neobosit aceastã stare nesfârºitã într-uncircuit extenuat al vieþii/morþii. Un fel de rânduialã– aºa a fost sã fie – e recapitulatã pe îndelete, cutrãgãnãri de doinã ardeleanã ºi cu speranþa, vagã ºiîncãpãþânatã, a descoperirii unei ieºiri. Poemele suntnaturi statice cu umbre miºcãtoare, descrise(cântate) ca-n picturi naive trecute, în van, prin ºcoliînalte. Lumea/fiinþa stã, pluteºte, este, într-un trecutetern ºi confuz ºi un viitor incert, între careprezentul îºi numãrã alb averile: „este vinerea ºieste searã”, „e un ceas în camerã”, „e ºi un pepeneroºu”, „e trei dimineaþa”, „aia-i fereastrã, uºa-idincoace” (o uºã coºmarescã, desigur, în lumeanominativelor cu verbe zadarnice: „7. batem în uºisã ne deschidã sã ne lase sã ieºim, dar cei dedincolo nu ne aud ºi / bat ºi ei în uºi sã ledeschidem sã iasã / ºi când se deschide dãm totpeste noi / dar nu ne luãm în seamã ºi zicem noivrem sã ieºim / ºi ei zic vrem sã intrãm, nu luaþicu voi uºa, / n-o sã avem ce descuia la ieºire, / o sãrãmânã gol în perete, / n-o sã avem de unde ieºi”).Dialogurile nu pot fi decât sumare ºi cu toatevalenþele libere: „mircea a zis vai ºi lumea a zis vaiam zis / vai”. Numãrãtoarea prin nominative

continuã canonic ºi poate cuprinde orice când„totul este posibil ºi / nimic nu mai are rost”: „12.κi sãrbãtoreºte ziua. e fericit. pe / masã lumânãri,farfurii, pahare. e fericit. are treizeci de ani de /moarte de la naºtere încoace”. Mi-au venit în minteºi cântecele pe care tatãl meu, maramureºeanul, mile cânta în copilãrie, iar eu le percepeam ca pe niºtestranii descântece cu „Mamãle, tatãle”, cu „Batã-tede birãuþ, / Drumul þãrii cel lunguþ”, cu „Peste dealVãsâi…”. Genitivele nu pot fi frecvente într-o poeziecu rãdãcini de Ardeal de Nord – apartenenþa nuintrã în discuþie, posesiunea e mai degrabãinterioarã. Doar atât cã nu i se mai ºtie rostul când„drumul þãrii e lunguþ”. Petrecere de pietoni (2003;excelent titlul cu ambiguitãþile sale bogate ºisumbru-jucãuºe!) îºi asumã moartea intravitalã cuaceeaºi seninãtate neagrã, cu o gureºenie taciturnã,cu despicãri iuþi-încete ale înfãþiºãrilor fiinþei. Ca, depildã, în aceste versuri cu încheierea lor seacã,retezatã: „dacã nu mi s-ar fi repetat tot timpul cãsunt muritor,/ poate cã n-aº fi murit. Poate/ aº fiînfiinþat o altã moarte./ poate o altã credinþã, oricâtde mãruntã,/ mi-ar fi fost destulã pentru a pluti.//dar am crescut, ca orice om îngrozit,/ în religiamorþii./ o moarte care nu vine din eºecurilenoastre/ ci dintr-o proastã deprindere,// dinresemnarea cã dac-ai învãþat sã mori/ e musai sãmori.// numai cã þi-am spus eu, vere,/ e puþinprobabil sã mori când mori:/ o celulã ori poate maimulte/ rãmân sã te frãmânte mult dupã aceea// ºiabia când dispar, dupã cinci mii de ani,/ te veiodihni, ticãlosule”.

Poemele din Unelte de dormit sunt secondateafin de comentariile grafice ale lui Dumitru Gorzo.Fermitatea ambiguã a liniei, precizia vagã avalorãrilor, simbolistica ºuie a situãrilor îngânãstrâns spunerea liricã „ioan-escã”. Sunt desenefremãtânde de ciment ºi piatrã, singurul zbor fiindal cuvintelor-roi, devenite referinþe grafice. Excelentsugeratã rotirea în gol, cu o obosealã („ºi tu eºti atâtde obosit. atât de obosit. atât de obosit“) de alt soidecât cea a „oamenilor obosiþi” ai lui Andrei Bodiu,sã zicem, cãci „instalaþia” sacadatã a morþii huruietoatã înãuntru, iar ironia ºi-a tocit sãgeþile muºcânddin carnea proprie.

Nu voi mãsura cu câte grade e mai sus ori maijos acest volum în geografia fizicã a creaþiei lui I. Es. P. Asemenea judecãþi îmi par pândite denulitate atâta timp cât opera nu e „gata” ºi nu poþidesena graficul întreg ca sã poþi evalua cu mai mariºanse de adevãr locul acestui timp poetic în tabloulfinal. Deocamdatã, am reþinut acutizarea uneiobsesii care informa de la început scrisul lui IoanEs. Pop: monotonia lumii ºi a existenþei. Dincolo deexasperarea repetitivei alternanþe de contrarii, seinsinueazã acum ºi receptarea monotoniei ca ideal,ca aspiraþie ultimã. Poemele se cântã pe dos,precum în Cântec de leagãn, ignorând anumesensul acelor de ceasornic: „Pãi uite cã de data astacâºtig un puhoi de bani, la douãzeci ºi ºapte mãînsor ºi sunt fericit, la douãºcinci devin un profesorca nimeni altul, nici vorbã sã mai rãmân repetent înclasa a ºasea, uite cã la câmp muncesc cu stânga lafel de cu spor ca ºi cu dreapta, în clasa a douadansez ca toþi cei de-o vârstã cu mine, la ºase ani

merg la bisericã ºi mã rog cum nu m-am mai rugatvreodatã, în leagãn sunt fericit ºi cuminte ºi cu încãpuþin efort pot repara toatã aceastã viaþã care apornit atât de prost”. Ca în Return to Innocence alformaþiei Enigma, stãruie în multe dintre poemelevolumului o dorinþã strunit-sfâºietoare de a recuperainocenþa. Nu doar a vârstelor fragede, atât defragede încât moartea devine o vecinãtate bunã, ciºi a unei lumi secrete ºi calde a necuvântãtoarelor,ca în când eram mic, visam sã fiu ºi mai mic –– „câtun cartof, atâta mã visam. / pentru cã primãvarape cartofi îi puneau în pãmânt ºi gata, pânãtoamna nu-i mai necãjeau. // mã visam în cuib,printre ei, / dormind cu dulceaþã-n întuneric, /întorcându-mã pe-o parte ºi pe alta vara / iar apoicãzând din nou în somn. // ºi toamna sã mãtrezesc tot nedormit // […] ºi tot aºa, sã rãmân sãdorm mereu,/ din cuib în pivniþã ºi din pivniþã încuib, ani mulþi, neîntors ºi uitat”. Experiereamonotoniei prin vers („Mai zi-ne o minciunã de-ata cã poate te credem”) descompune gesturi banalepânã la a le scoate la ivealã, deodatã cu misterul,esenþa, aceea a circuitului etern al viului, nepãsãtorla dilemele/întrebãrile omului. Deºi nimeni nurãspunde de Sus, poetul se simte inclus anumeunui proiect distrugãtor, luat în vizor de chiarconºtiinþa muritudinii sale. Uitarea doritã – exilul încondiþia de mãrunt cartof, de pildã – ar însemnasalvarea din implacabila înaintare spre moarte afiinþei gânditoare. Iluzorie, fireºte, cãci uitarea aceeaar fi a condiþiei ne-raþionale (cel puþin în trufaºadescriere umanã). În locul “bibliei” vesele, þineisonul una mahmurã, sperând sã gãseascã în ceaþaindusã salvarea de „legi” ºi „pãcate”. Pãcatul ºiiertarea bântuie poemele, dar „nimeni nu iartã penimeni” fiindcã pãcatul e un construct tare cacimentul, iar iertarea, pe cale de consecinþã, ounealtã slabã, soft. Într-o epocã dezîncântatã ºi fãrãmizã, poetul aproximeazã o ars fidendi sucitã,timid-iconoclastã: „spaima de fericire se instaureazã/ definitiv, mânã-n mânã / cu spaima de pãcat”; „ºi-apoi el ºtie cã, într-un final, / toate se vor plinicum s-a scris/ ºi cei din urmã vor fi cei din urmã.“Povestea disimulatorie funcþioneazã doar înteritoriul copilãriei, adultul concentrat pe cãrareapaºilor sãi ºovãielnici („voi face sãlbatice curse dintr-o camerã-n alta, / tremurând de fricã sã nugreºesc paºii, / voi afla poate de ce nefericirea/ lamine se-ntãreºte ca cimentul, // apoi, dupã atâta

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011 7

Irina Petraº

Ioan Es. Pop „Biblia” mahmurã sau despre circuitul vieþii în poem

comentarii

Page 8: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Sibiul cu împrejurimile sale nu constituie unreper spaþial ca oricare altul în biografia luiLucian Blaga, întrucât desemneazã o realitate a

vieþii ºi a operei marelui scriitor, ce nu poate firedusã la datele finite, limitative ºi separative alesensibilului.1 Mãrturie stã un dens pasaj dememorialisticã poeticã din Hronicul ºi cânteculvârstelor2, în care e evocat orizontul metafizic alSibielului, „un sat de munte, nu departe de Seliºte”,unde tânãrul Blaga are revelaþia participãrii la vatraadâncã a Mumelor, devenitã în timp o constantã aimaginarului sãu: „În dimineaþa zilei, fuseserãm pe-un vârf de mãgurã mai înaltã, deasupra satului.Mijea departe în zare cetatea Sibiului, dar numai înbãtaia soarelui. [...]. Peisajul acesta, cu oamenii, culãcaºurile, cu vetrele, cu vãzduhul, îmi intra însânge asemenea unei încete ºi dulci otrãvi ºiîncepea sã mã lege. Între mine ºi cele vãzute sedezlãnþuia în acele zile un imperceptibil proces deosmozã, în urma cãruia colþul de lume deveneapentru mine un arhetip cu consecinþe ce nu leputeam încã întrezãri”. Blaga ajunge ºi stã la Sibiu,datoritã presiunii externe, în douã momentedefinitorii ale existenþei sale: unul, al formãrii ºi allimpezirii de sine, în anii seminariatului teologic(1914-1917)3, când Opera îºi cautã liniile în bloculde marmurã; altul, al maturitãþii de creaþie, înperioada exilului Universitãþii clujene (1940-1945),când Opera, chiar dacã nu este încheiatã din punct

de vedere material, apare ca o formã închegatã ºiînchisã în desãvârºirea sa de corp perfectdimensionat. De fiecare datã, mutaþia în scriptuldestinului a fost impusã prin aceeaºi modalitate depotrivnicie a istoriei: rãzboiul.

Cei cinci ani ai celui de-al doilea refugiu sibiansunt recunoscuþi ca alcãtuind una din cele maifertile ºi mai efervescente etape ale activitãþii luiBlaga. Cu deosebire, cariera lui didacticã – deºiscurtã – atinge acum momentul de graþie, scriitorul– deja consacrat – fiind recunoscut ca Profesor ºiMagistru de cãtre studenþii lui de seamã – uniidintre ei, prezenþi în presa literarã a epocii.Ilustrativã în acest sens este influenþa omului deculturã asupra membrilor Cercului Literar, scoasã,iatã, la luminã din nou de cãtre Dan Damaschin ºiIoan Milea, care au editat recent o culegere dinscrierile închinate de cerchiºti mentorului lor,Lucian Blaga (Magistrul tãcerii în cercul cuvântului.Memorial ºi exegeze blagiene, ediþie îngrijitã, noteºi bibliografie de Dan Damaschin ºi Ioan Milea,prefaþã de Dan Damaschin, Cluj-Napoca: Ed.Remus, 2011, 556 p.).

Cartea reuneºte, în prima ei secþiune,medalioane, fragmente de jurnal, corespondenþã,interviuri ce configureazã, toate la un loc ºi fiecareîn parte, poate cel mai izbutit portret alcãrturarului român – deopotrivã al omului, alpoetului, al filosofului ºi al profesorului Lucian

Blaga. Textele antologate vorbesc despre un Blaga înreprezentarea unor apropiaþi ai sãi, despreîntrupãrile spiritului blagian în oglinzile ideatice ºiafective ale discipolilor lui – membri ai CerculuiLiterar de la Sibiu (1943-1945).

Deºi relaþia cerchiºtilor cu Magistrul nu a fostmereu identicã, înregistrând ºi tendinþa unorconºtiinþe mai liberale de a ieºi de sub tutelaacestuia, în evocãrile de mai târziu prevaleazã unsentiment de veneraþie. Explicit sau nu, toþicerchiºtii vor recunoaºte, pânã la urmã, faptul cãasupra lor a acþionat magisteriul catalizator al luiLucian Blaga. Modelul ºi-a imprimat profundamprentele. O confirmã ºi evocarea fãcutã deNicolae Balotã (Magistrul tãcerii), ºi urmãtoareamãrturisire a lui ªtefan Aug. Doinaº: „ºi-a înscrisnumele în scoarþa tinerelor noastre trunchiuri: cucât am crescut, cu atât numele lui s-a putut citi înnoi mai mare ºi mai difuz. Noi înºine n-am devenitconºtienþi, decât cu timpul, de altoirile salespirituale” (Modelul Blaga).

De sesizat cã, pânã ºi atunci când ies din sferaculturii, vizându-l pe omul biografic, reflecþiilecerchiºtilor asupra lui Blaga comunicã acele aspectecare devin semnificative în vederea obþinerii uneiimagini revelatoare ºi exponenþiale a scriitorului,inclusiv pentru creaþia sa. Astfel, „orgoliulcreatorului” ºi „tremurul fiinþei eminamentevulnerabile” (Blaga „se simþea dintotdeaunaoarecum ontic expus”) – trãsãturi definitorii aleomului Lucian Blaga, surprinse de Nicolae Balotãîntr-o schiþã de portret în oglindã al Magistrului(Lucian Blaga între demoni ºi muze) – determinã, înmare mãsurã, atât comportamentul social al

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

alergãturã, se va face/ nouã seara, da, ºi voi lua/ unpumn de somnifere, sã scurtez / ziua asta careoricum a fost cea mai lungã,// deºi m-am trezit atâtde târziu, / deºi mã culc atât de devreme“) nu semai poate amãgi: „pânã la doi-trei ani, îngerul tãu /ºade în apropierea ta. / sunteþi cam de aceeaºigreutate. / îl poþi vedea, auzi, pipãi. apoi, însã / el,care e energie purã, se înalþã puþin, / iar ochii tãi,care nu se mai uitã în sus, / îl pierd din vedere.auzul tãu, care se / îngroaºã, nu-l mai poate auzi”.

Filiera etilicã nu atenueazã criza, ci o alunecãînspre coºmar. Ioan Es. Pop gãseºte în metaforaalcoolurilor un interlocutor supus, care sã-i asigure,prin chiar excluderea sa din rândul lumii „lucide”,salvarea nu doar de cãderea, pe nesimþite, spremoarte, ci ºi de angrenajul cutumelor sociale,apãsãtoare ºi reci, cu ceva kafkian în severitatea lorîngheþatã. Singur ºi inocent, suferind de simptomelecondiþiei sale de simplu muritor, I. Es. P. e hãrþuitde vini inventate ori agravate de dogme ºi ideologiistrãine esenþei sale. Alcoolul e, atunci, monedã deschimb ori de schimbat perplexitãþi, nedumeriri,cãderi. El promite ºi „petice de nevãzut”, dar maiales halucinant-abulice soluþii la insolubila condiþiediurnã: „dar ce ochi mai limpede ca al meu vedelumina în sine, / cu venele ei negre gata sãplesneascã, / mai tulbure ca o placentã aruncatã lagunoi“. Epicitatea poemelor lui Ioan Es. Pop eînruditã cu aceea a lui Ion Mureºan prininstrumentarul neoexpresionist, infuzat cu unanume timbru transilvan. Cartea Alcool e, însã, unaa comuniunii, deschisã gureº spre lume ºiprospectând cãi adulte de traversat coºmarul înforfotã de personaje ºi acuzative. Uneltele dedormit sunt retractile, cu ochii întorºi spre sine într-o gesticulaþie infantilizatã stãruitor. Lasimptomul deja contabilizat de sociologi almicºorãrii omului, poetul adaugã o ºi mai drasticãmicºorare, pânã la dispariþia din schemã, pânã laalunecarea din marele Registru civil: „nu mai crezidecât în istorie. / iar istoria vorbeºte doar despredispãruþi.” Situarea în pantã fatalã, vag amelioratã

prin încetiniri trudnice ale înaintãrii, prin repetareade gesturi mãrunte care asigurã o pseudo-eternitate– „o, cât aº dori acum sã mã rog. dar în loc de asta/ stau ºi tremur în faþa unei sticle pe jumãtategoale / ºi mã gândesc deja la urmãtoarea ca lasingura salvare. //nu, nu mã uit în lãturi sau în sus./ mã uit doar la lichidul dinãuntru, / care descreºtemai ceva ca untdelemnul / într-o lampã dupãmiezul nopþii […] pentru ca ãsta în crâºma cãruiabeau / sã supravieþuiascã ºi anul ce tocmai începe,/ altfel eu unde-aº mai bea?” –, pustieºteiremediabil, stârnind scurte grimase ironice: „cudoza înjumãtãþitã cum sã te mai rogi / cu aceeaºiardoare ºi cu ardoarea înjumãtãþitã / cum sã maisperi la mântuire / ºi fãrã mântuire cum sã maicrezi cã-ntr-o zi / duhovnicul va reveni ºi te va luade mânã / ºi te va duce acolo unde / nu-idependenþã, cheltuialã ºi suspin?”; „Dar vai cu câtãfricã mã gândesc deja / la veºnicia însetatã ce vaurma.”

De vreme ce „istoria este poezia învingãtorilor,/ iar poezia – istoria celor învinºi”, din recuzitapoemelor fac parte, firesc, funia, briciul, alcoolul.Obsesia morþii recurge, în text, la imagini ale auto-suprimãrii, voit-stângace semne de bravadã ºi defragil control al condiþionãrilor destinale. Pe bunãdreptate, Nicolae Manolescu citea în poezia lui I. Es. P. „o puritate excepþionalã a tragicului”, iarDan C. Mihãilescu, „o geografie hipnoticã a morþiivii ºi a agoniei ca trãire substanþialã”. Alex Goldiºobservã exact miezul crizei „în siajul micilorevenimente de interior ale personajului central, cuatât mai dramatice cu cât nu vorbesc decât desprebanala (dar cât de coroziva!) singurãtate” („fireºte,cum am sã fiu foarte singur,/ nimeni n-are sã mãderanjeze”).

Bacovian ºi prin deviate scenarii erotice: „te-aº fitrezit totuºi în seara asta / sã vedem împreunã cumcoboarã asfinþitul”, I. Es. P. instituie o logicã albã(„am închis totul ºi m-am tãvãlit în pat / cu gândulsã nu mã mai scol vreodatã / ºi nu m-aº fi sculatdacã a doua zi / nu m-aº fi sculat”), cu cadenþãripe loc, exasperate de perpetua „agonie a unui veac

suspect”: „din fricã în mai fricã ºi din pahar în mai/ pahar, / se face a doua zi”; „voi fi lovit brusc deo spaimã neaºteptatã.// voi începe sã tremur dintoate încheieturile./ o slãbiciune asprã îmi vaîmpinge plãmânii în gâtlej”.

Secþiunea potriviri dupã alecsandri & co. e oexcelentã probã de recitire neagrã, în pastã groasã ºisumbrã, de aºezat aproape de Levantul cãrtãrescian,în contrapunct. „din vãzduh, cumplita iarnã cernenorii de zãpadã./ de acum, legat cu lanþuri de unleagãn în ogradã,/ pe copil or sã tot cadã fulgi cucolþi sticloºi de lup./ va fi trup doar ca sã moarã celce n-a fost nicicând trup.// iar ºezînd în bibliotecã,mult se va mira strãinul./ va lãsa deoparte cartea ºiva da deoparte vinul./ nu de moarte o sã-i pese, cide veºnicia ei./ va fi doar un fel de mâine încheiatla ora trei.// fiara va intra cu jale, melancolicãþintind/ tomurile de pe rafturi, dac-o sã mai fiecând./ vor bea ceaiuri lungi pe prispã, pufãind dinþigaret./ vremea se va toarce moale, timpul vamiºca încet.// ºi când neguri arzãtoare se vorprãbuºi alene,/ s-or acoperi de carne ºi vor aþipi învene,/ unde sângele-i va duce spre întâiul lorstrãmoº./ fioros va bate gândul, sumbri fi-vor ºifrumoºi.// lungi troiene cãlãtoare îi vor clãtinapuþin./ va fi plin de întuneric, iar opaiþul va fiplin“.

Dincolo rotunjeºte în formulã discret parabolicãtema cãrþii, cãci nu despre strãinãtatea de pestehotare e vorba ºi nici despre „ultima casã” din vârfde deal, ci mai ales despre teribilul „zid de întuneric”de pe harta singurãtãþilor: „acum ºtiu cã, dacã îlvom mai dori din rãsputeri, va trebui sã mergemdincolo de dincolo, atât de dincolo, încât acolo sãnu mai rãmânã nici urmã de dincoace. vom puteaajunge cu trenul? nicidecum. cu vaporul? nu, oricâtemãri am strãbate. cu avionul? nici mãcar dac-amcãlãtori o mie de ani fãrã escalã. în mod sigur însãdincolo se aflã pe undeva pe-aproape, foarte pe-aproape. dar nu pe direcþia noastrã de mers”. E deaºteptat cu interes ºi chiar cu o bunã dozã despaimã „cartea rece” a cãrei vorbire, poate, „nu vamai trece prin gurã”.

Lucian Blaga. Arhipelag criticCezar Boghici

Page 9: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

autorului, cât ºi ipostazele interioare ale operei.Anii tulburi ai unui rãzboi ce nu mai contenea,apoi anii nesfârºiþi ai comunismului, percepuþi cumai multã încordare decât anii conflagraþieimondiale, „sporeau propriile sale temericongenitale”, noteazã Balotã. De altfel, frica aceastaînaintea adversitãþilor istoriei, resimþitã acut decreatorul care-ºi simþea viaþa ºi opera expuse unuipericol persistent, e semnalatã ºi de I. D. Sîrbu, înemoþionanta evocare – înregistratã sub formainterviului – ce i-o face aceluia cãruia i-a fost elev ºiasistent („Eu l-am vãzut pe Blaga plângând”).

Dar care a fost mijlocul prin care Blaga a gãsitde cuviinþã sã se punã la adãpost în faþa teroriitimpului? Rãspunsul îl dã ªtefan Aug. Doinaº:„Marea tãcere din el (subl. n.) a fost, cred eu,secretul forþei sale de a îndura cu o uimitoaredemnitate prigoana de care a avut parte” (LucianBlaga). „Hermetismul lui – îºi aminteºte acelaºidiscipol al Magistrului – ni se pãrea ilustrarea uneimetafizici a vidului [...]. Era limpede, pentru noi, cãtaciturnul nostru profesor purta mereu cu sinemomentul acelui schöpferische Nichts din care sedeschid perspectivele spre mit, spre contactul cunuminosul, spre ritualic ºi spre demonic” (ModelulBlaga). Or toatã poezia lui Blaga, ca operã delimbaj, „toate semnificaþiile ascunse, metaforele ºimiturile care abundã în lirica sa ºi prin care îºiconcretiza ideile – toate apar ca un fel de rãzbunarea Cuvântului asupra tãcerii (subl. n.)”, atrageatenþia Doinaº (Lucian Blaga).

Pe aceste coordonate structurante ale fiinþeibiografice se fundamenteazã creaþia literarã aautorului, dupã cum reiese din partea a doua acãrþii în discuþie, ce pune la dispoziþia cititorilor unamplu decupaj de criticã literarã blagianã,cuprinzând cele mai însemnate comentarii ºiinterpretãri pe care membrii Cercului Literar le-auconsacrat operei Magistrului. Orgoliul creatorului,sentimentul vulnerabilitãþii, obsesia misterului ºi,mai cu seamã, „tãcerea grãitoare a lui Lucian Blaga”(ªtefan Aug. Doinaº, loc. cit.), elemente identificateîn paginile memorialului blagian din prima secþiune,devin nuclee configurative ale imaginarului poetic,în jurul cãrora, asimilându-le, se polarizeazã operaºi, odatã cu ea, exegeza. Protocolul critic – fie cã evorba despre demersul interpretativ al lui NicolaeBalotã sau al lui Ovidiu Cotruº, al lui ªtefan Aug.Doinaº sau al lui I. Negoiþescu, al lui CornelRegman sau al lui Eugen Todoran – presupune, înprimul rând, detectarea acestor principii generativeale creaþiei, pe care analiza le urmãreºte apoi, cândpunctual, când în cercuri concentrice, în fireºtile lorextensiuni sau contiguitãþi.

Excelentul eseu al lui Nicolae Balotã, de pildã,intitulat Lucian Blaga, poet orfic (1966), porneºtede la urmãtoarea premisã hermeneuticã: „Tãcereaeste starea primordialã, rãdãcina miticã am puteaspune, din care a luat fiinþã atât creatorul Blaga, câtºi creaþia sa”. Din acest focar misterios ºi etern,care este tãcerea, iradiazã cuvântul poetic, ceea cereprezintã, alãturi de desprinderea luminii dintenebre, un fenomen originar al liricii blagiene,evidenþiat de Nicolae Balotã cu bine-cunoscuta-iacribie analiticã, într-un comentariu substanþial,puternic irigat de sensuri. Fãrã îndoialã, atrageatenþia criticul, existã „o majorã poezie a orgoliului”la acest autor, dar, în egalã mãsurã, existã ºi opoezie a vulnerabilitãþii. Ceea ce apare, în primulcaz, în stãrile de „prea plin”, drept exuberanþã,explozie de vitalitate este de fapt „o încercare de asparge limitele, o expansiune a sufletului posedatde o dorinþã de a cuprinde totul ieºind din sine”.Tot astfel, în al doilea caz, în stãrile de „prea gol”,de sleire, de regresiune, „sufletul cautã de faptevaziunea, pierderea în nesfârºit, alunecarea într-ungol absolut”. Ambele constituie moduri ale „ek-staziei”, ale ieºirii din sine, reprezentate în poezieprin douã „modalitãþi existenþiale” – aceea a„existenþei dionisiace” ºi aceea a „existenþei larvare”

– prin care sufletul se înscrie într-un „orizont almisterului”. Or calea de revelare a misterului este,pentru Blaga, mitul.

Relevarea permanenþelor mitice ale poezieiblagiene formeazã centrul preocupãrii lui OvidiuCotruº – din Lucian Blaga, elemente pentru unportret interior (1966) –, critic recunoscut prinaceastã propensiune interpretativã. Potrivit luiCotruº, „fenomenul originar, sâmburele mitic”, dincare se dezvoltã imaginarul poetic ºi metafizicblagian, este „sensibilitatea runicã”, adicã apetenþapentru mister („oprirea înfioratã în faþa tainelorlumii”) a celui care a fost el însuºi un mister pentrucei din jur: „... aspectele particulare sub care se «arãta» Blaganu epuizau natura ascunsã a fiinþei sale, zãmislitãparcã întruna în adânc, sub pavãza miticã aMumelor”.

Alt comentator sagace al acestei opere, ªtefanAug. Doinaº, într-un consistent Eseu asupra poezieilui Lucian Blaga (publicat sub acest titlu în 1980,dar alcãtuit din texte preexistente), observã cãnoþiunea de mister – „ideea fundamentalã asistemului de gândire blagian”, spune el – îºi facesimþitã prezenþa încã din primul volum de versurial scriitorului, Poemele luminii (1919), în poezia Eunu strivesc corola de minuni a lumii fiindexprimatã sub forma unui adevãrat „program”literar. Mai târziu, ea va fi nuanþatã ºi va deveniceea ce, în termeni blagieni, se numeºte „principiulconservãrii enigmelor”. Originalitatea lui Blaga cafilosof, susþine Doinaº, stã în „postularea misteruluica dat ontologic suprem” (subl. n.), adicã nu casimplã afirmare a vreunei crize gnoseologice, ci camanifestare a statutului creator al omului. Desprereflectarea acestei concepþii filosofice în liricapoetului se poate vorbi însã abia odatã cu volumulLa curþile dorului (1938), pânã atunci raportul euluipoetic cu lumea ºi cu absolutul fiind trãit ca o crizãa cunoaºterii: „Adevãrata influenþã a gândirii luiBlaga asupra poeziei sale începe în momentul încare pesimismul cunoaºterii e transformat înjubilaþie ecstaticã a unui raport ontologic, cuAbsolutul”, scrie Doinaº. În opinia acestuia,„principiul conservãrii enigmelor” constituie „o legea poeticii blagiene”, operantã la niveluri diferite:implicit, prin „invenþia de mituri”, iar explicit, prin„mântuirea” cuvintelor pe care „poetul le întoarceîn sânul Tãcerii dintâi”. A pãtrunde sensurile acesteiMuþenii originare presupune a deþine o înþelegeresuperioarã, însemnând, la Blaga, „a vedea tâlcurilecare stau pe lucruri [...] – în termeni heideggerieni –a asculta deopotrivã tãcerea lor în care se rosteºteFiinþa însãºi”. Constatarea din urmã, realizatã pemarginea poeziei De rerum natura, este evidenþiatãde subtilul ºi profund cultivatul eseist în textulintitulat „Legenda lumii” la Heidegger ºi Blaga(1990), cu prilejul deschiderii unei acolade cãtrefilosofia heideggerianã a limbajului, din perspectivacãreia îl lectureazã acum pe Blaga.

Spre deosebire de ªtefan Aug. Doinaº, a cãruimeditaþie criticã este impersonalã ºiconceptualizatã, I. Negoiþescu, confratele cerchist, adoptã omeditaþie ideatic-subiectivã, disociativã ºi dubitativã.În eseul Blaga ºi artisticul sau de la filosofie ladramã (1967), valorificat ºi în a sa Istorie aliteraturii române (1991), acesta nu ezitã sã seîntrebe, dupã ce a fixat locul lui Blaga în culturaromânã (considerându-l drept „cea mai profundãconºtiinþã teoreticã-artisticã a culturii noastre”):„unde e partea moralã a sistemului [filosoficblagian – n.n.]?”. Sau, ºi mai grav: „îi e cu putinþãoare acestui frumos ºi amãgitor sistem sã aibã omoralã?”. Încercând sã-ºi rãspundã, criticul executão scrutare atentã a textelor teoretice ale scriitorului,îndeosebi a paginilor Cenzurii transcendente, undeaflã „sâmburele din care a crescut opera lui Blaga”,respectiv amoralitatea ºi demonia Marelui Anonim(justificate prin propoziþii precum: „creaþia precede

morala” ºi „valoarea cea mai înaltã e creaþia”).Marele Anonim blagian exclude ideea creºtinã asfinþeniei (gânditorul utilizeazã cuvântul „sacru” însens exclusiv metaforic, de „atribut indiferent ºirece” al Marelui Anonim), precizeazã Negoiþescu,artisticul constituind calitatea determinantã aacþiunii sale: el apare ca „un artist pur, artist caredintr-un spirit de repulsie ºi atracþie deopotrivã, faþãde creaturile sale, ne-a înzestrat cu categorii stilisticeºi cu putere metaforicã”.

Prin afirmarea acestui Dumnezeu indiferent ºianonim (a cãrui absenþã e compensatã de panopliastilisticã a creaþiei culturale), autorul român sedesparte de maestrul sãu german, Goethe, dupãcum remarcã, de aceastã datã, ªtefan Aug. Doinaº,în amintitul sãu Eseu asupra poeziei lui LucianBlaga: „Un Dumnezeu activ ºi oferit cunoaºteriistãtea dincolo de aspectele concrete ale Naturii laGoethe, adicã sub «vestmântul» pe care i-l «þesea»activul Duh al Pãmântului”. Dimpotrivã, la Blaga„un Dumnezeu indiferent ºi anonim se refuzãcunoaºterii; de aceea, Natura nu mai e «haina» lui,ci chiar imaginea indescifrabilã a divinitãþii”. Aºa seface cã viziunea blagianã a Naturii se desprindetreptat de posibilele ei surse livreºti (Paracelsus,Boehme º.a. – citate de obicei în legãturã cuGoethe), „pentru a se închega dintr-o experienþãmai directã, aceea a peisajului românesc”.

O astfel de experienþã a fost trãitã de Blaga într-o primãvarã, prin 1943, dupã câte îºi aminteºteDoinaº, care-l însoþea pe Profesor prin DumbravaSibiului: „Ceea ce s-a petrecut acolo, în acea zi deprimãvarã luxuriantã, a fost un act de participare,prin tãcere, la lumea Tãcerii înseºi: aceea caresuspendã orice cuvânt, ca lucru mãrginit ºimãrginitor, care angajeazã total. Poetul regãseaacolo, în împrejurimile burgului, tãrâmul de mit ºimagie al copilãriei sale, zariºtea satului natal...(subl. n.)” (Modelul Blaga).

Despre Sibiu ca spaþiu matricial vorbescmembrii Cercului Literar ºi atunci când se referã lapropria experienþã. Despãrþirea de Sibiu4, articolpublicat de aceºtia în ultimul numãr al „RevisteiCercului Literar”, este expresia recunoaºteriivalenþelor formative ale spiritului întrupat înarhitectura vechiului burg. „Catalizator subteran” al„sentimentului de solidaritate unanimã”, altrainicelor „prietenii ce s-au închegat sub zidurile luiarse de febre medievale”, al amintirilor „ce s-aunãscut în libaþiile sale gotice”, al comunitãþilor deopinii „ce s-au format în colocviile nocturne, deatâtea ori pretextate numai de farmecul luineîntrecut”, Sibiul a devenit – pentru autoriiarticolului (semnat R.C.L.) – un mediu transmiþãtorde sensuri spre alte lumi: „Cosmopolitismul luiatent, discreþia lui graþioasã, imperturbabila-icomuniune cu trecutul, s-au scurs, toate, ca oleneºã muzicã de camerã, din sipetul luiîntredeschis, în inimile noastre, ce-o vor pãstra”.

Note:

1 O interesantã analizã a raporturilor lui LucianBlaga cu Sibiul ºi cu Cercul Literar e de gãsit în IlieGuþan, „Lucian Blaga în orizontul sibian”, înCaleidoscop. Pagini de criticã ºi istorie literarã, Sibiu:Ed. Alma Mater, 2003, p. 219-243.

2 În Lucian Blaga, Opere, vol. 6: Hronicul ºicântecul vârstelor, ed. criticã de G. Ganã, Bucureºti:Ed. Minerva, 1997, p. 115 ºi 117.

3 În acest rãstimp, Blaga petrece la Sibiu ºi înîmprejurimi, cu intermitenþã, anii 1914-1916. Ultimulan de studiu (1916-1917) îl urmeazã la Oradea, unde sestrãmutã Institutul teologic-pedagogic sibian.

4 În Revista Cercului Literar, nr. 6-8, iun.-aug.,1945, în Ilie Guþan, Cercul Literar de la Sibiu –Semnificaþie ºi destin, Ed. Universitãþii „Lucian Blaga”din Sibiu, 1995, p. 197-198.

Page 10: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Când o poetã socoteºte cã a sosit ceasulunui bilanþ de etapã, adunându-ºi într-unsingur volum întreaga producþie poeticã

deja publicatã, fãrã a elimina mãcar o piesã, acestlucru se cuvine înþeles ca o declaraþie deconsecvenþã ºi de solidaritate cu toatã devenireapoeticã proprie. În Apocalipsa dupã Marta (Iaºi,Ed. Polirom, 2011, 480 p.) – titlu care îl repetã pecel al unei antologii din 1999 -, poeta clujeanãînsumeazã poezia scrisã în ultimii treizeci de ani,începând cu debutul în plachetã de autor, în1981, ºi pânã la cel mai recent, apãrut în 2006.Trei decenii de poezie – iatã un prilej aniversar cenu se cuvine sã scape cititorilor, mãcar pentru cão asemenea întreþinere a fãcliei lirice, precumtorþa olimpicã nelãsatã sã se stingã vreodatã,poate însemna mai multe lucruri deodatã: cãpoezia vorbeºte de mult timp, în mod stabil, prin„mediu[mu]l” care este Marta Petreu, cã muza eiseverã, care someazã, va fi fiind imperativã ºinecruþãtoare, dar nu ºi infidelã, ºi cã rãnile princare fluxul poetic survine nu se închid ºi nici nuseacã, neþinând doar de psihosomaticadimensiunii strict individuale a umanului…

În timp, volumele Martei Petreu s-au adunat:Aduceþi verbele (1981), Dimineaþa tinerelordoamne (1983), Loc psihic (1991), Poemeneruºinate (1993), Cartea mâniei (1997),Apocalipsa dupã Marta (1999), Falanga (2001),Scara lui Iacob (2006) înseamnã, într-o înºiruirecantitativ-cronologicã 2 volume în anii ’80, 4 înanii ’90 (cu antologii cu tot) ºi 2 în primuldeceniu din noul mileniu. Titlurile lor, grãitoare,jaloneazã neindiferent un traseu care includeimperativul infuziei Logosului în existenþã - ºi decial acþiunii (Aduceþi verbele), un topos alintersectãrii sufletului individual cu cel alumanitãþii înþelese ca expresie particularã al uneivieþi cosmice reglatã din vârful piramideitranscendentului (Loc psihic), mânia (Carteamâniei), dezvãluirea ultimativã ºi lipsitã de limite(Poeme neruºinate, Apocalipsa dupã Marta).Altele vorbesc – aidoma frescelor parietale dinbiserici – despre Falanga (conform uneia dintredefiniþiile dicþionarului, „grup compact ºi omogende persoane”, aidoma, de pildã, celui alpãcãtoºilor sortiþi Iadului sau celui format din

dreptcredincioºi, repartizaþi, conform meritelorlor, în Rai) ºi despre Scara lui Iacob, cea pe care,urcând în efortul sãu de a achiziþiona meritelenecesare mântuirii, un om accede la Paradisuletern sau, dimpotrivã, cade în damnarea infernalãperpetuã. Când toate aceste repere pe calea uneimeditaþii febrile, constrângãtoare, se adunã pentrua forma o unitate retrospectivã, ca în volumul dela Polirom, ceea ce rezultã este, din nou – daraltfel, mai cuprinzãtor ºi cumulativ – o nouãApocalipsã dupã Marta. De astã datã nu maiîncape nicio îndoialã: suntem în faþa uneieshatologii personale, a unui program de înscriereîn rãspãr în logica sacrului, de inserare prindezinserare, a unei aventuri existenþiale unice.

Poezia Martei Petreu nu are, deci, nimic dinrãzvrãtirile lui Arthur Rimbaud sau Lautréamont;nimic înafara rãzvrãtirii înseºi. Sensul dinamiciipoetei este contrar celui al „poeþilor blestemaþi”.Ea nu practicã elogiul satanic sau recursul laparadisuri artificiale, dupã cum nici iluminãrile;poate doar „maldororismul”, înþeles într-oaccepþie etimologicã (mal = rãu, în francezã;doror/ dolor = durere; de unde personajulMaldoror, alter ego-ul poetic al lui IsidorDucasse). Ea este o zbatere secantã în raport cusalvarea, constatarea acestui „rãu” existenþial,diagnosticarea lui în domeniile importantissimeale vieþii (iubirea, cel mai adeseori, dar ºi relaþiacu dublul opus, bãrbatul), vorbirea despre aceastãrea aºezare, producãtoare de dureri metafizice,psihice ºi fizice crunte, organizarea logicii ºi adiscursului poetic în funcþie de acesteimpedimente, pentru a le exprima cât mai bine.Cãutarea respectivã merge atât de departe, încât,de la o vreme, poemele vorbesc despre eu cadespre „ea”, marcând o distanþare/ obiectivare/înstrãinare, deopotrivã; cãci, ca în logicahermeneuticii apocaliptice, cheia înþelegerii maiadecvate a textelor se poate inspira din principiiledescifrãrii cãrþii biblice a Apocalipsei: aparabolicului (metoda paralelelor optime), asemnificaþiilor multiple, a analizei tomoscopice(secþionarea transversalã a viitorului privit dinpunctul istoric de vedere al profetului) etc.

Din acest punct de vedere, mi-aº îngãdui oprofeþie: cã ºi cãrþile de versuri pe care Marta

Petreu le va scrie de aici înainte se vor încadra închenarul scenariului apocalipsei personale al cãreimesager se face poeta.

În poezia pe care o scrie Marta Petreu existãun filon existenþial extrem de grav, întrucât eltranscende dimensiunea personalã, introspectivã(„locul psihic”), oricâte experienþe traumatizantear fi actualizate în acest plan, ºi reverbereazã într-un spaþiu saturat de arhetipalul biblic.Medierea între strictul individual, înºurubat înexperienþa cât se poate de personalizatã – din carenu transpar mai niciodatã, netrasfigurate, detaliinesublimate -, ºi existenþialul generic o realizeazãCartea; în primul rând cãrþile sfinte avraamice,comune iudaismului, creºtinismului ºi islamului.Tot ele, ca însemn material, ca urmã a profeþieidivine – sau a fluxului Logos-ului, transmisintermitent prin vocile autorizate, alese chiar deDumnezeu ºi selectate de bisericile menþionate –asigurã rezervorul vibrant din care poezia îºiselecteazã, în destule cazuri, tropii sau mãcaraluziile, trimiþând înapoi, în sus, printranscendenþã, mesajul autoarei cãtre sau despreInstanþa Supremã. Acest lucru se poate realiza, înprincipiu, în douã feluri principale, radicaldiferite, însã pornind, ambele, dintr-o credinþã lafel de profundã: ca rugãciune sau ca imprecaþie/somaþie. Formulele condescendente nu convintemperamentului poetic ºi stãrii de spirit a poeteiºi, la drept vorbind, nici Dumnezeului neconcesivasemãnãtor versiunii veterotestamentare, cu caredialogheazã vocea dindãrãtul poemelor.

S-ar putea crede, în urma afirmaþiilor de maisus, cã poemele Martei Petreu alcãtuiesc uncorpus de poezie religioasã, dar nu este tocmaiaºa. Iconoclasmul ce se afirmã în pagini nu seconformeazã niciuneia dintre dogmele consacrate,retrasând, de fapt, saga plinã de obstacole curezonanþã prelungã dincolo de cotidian a uneisensibilitãþi definitiv ºi violent ultragiate. NormanManea sesiza cu acuitate cã Marta Petreu seadreseazã „Autoritãþii Supreme direct, fãrãintermediari, în maniera Vechiului Testament, darnu ca supusã, ci rãzvrãtitã, renegatã, respinsã”.Unii ar interpreta aceastã situaþie ca pe ocontinuare a filonului byronian al rãzvrãtiriiromantice, dar din scrisul plin de imperative ºi degemete stilizate doar pentru a reda mai bineacuitatea lor animalic-cerebralã numai romantismnu pare sã rezulte. Aceastã trãsãturã, a îmbinãriipregnante, economice stilistic, ºi profundangajante, a dimensiunii ancestral-bestiale aomului cu cea intens cerebralã ºi rece logicã,scoate versul Martei Petreu din stilurile poeticeconsacrate de curente, asigurându-i un statut deunicat ºi prestanþa unei voci inconfundabile.Odatã ieºitã din bolboroseala chinuitoare pe carei-o ghicim la temelie, ºi din care, pe mãsurã ce(re-)sentimentele ºi aspiraþiile disperate devindistincte, dobândesc pregnanþã printr-o violentã ºidrastic exersatã excludere a neesenþialului ºiîntâmplãtorului fãrã localizare în regiuneaesenþialã a fiinþãrii, rostirea poeticã aruncã pestebord stilul înþeles ca recurs la figurile comune -metaforã, comparaþie – care au consacrat genulliric. Stiletul subþire al artistei care se hãcuieºte pesine elibereazã de zorzoane spunerea, lãsând-o înstraiele albe, brutal de directe, ale formulãrilorabrupte („aº vrea sã adorm/ dar facã-se voia ta”),aduse, printr-o scurtã rotire a încheieturii, într-orevoluþie a sintaxei ce regãseºte fãrã greutate unmod ce putea fi întâlnit în Eschil, Sofocle sauEuripide.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

imprimatur

Ovidiu Pecican

Poezia ca eshatologie

Liviu Vlad Aripa neogoticã azi (cãrbune pe hârtie coloratã 21/30 cm)

Page 11: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Dupã ce-a trãit cîteva decenii cu imagineade victimã, cãci a fost lipsit de-undomiciliu adecvat, de-o carierã glorioasã

ºi-o publicaþie pe care s-o coordoneze, GheorgheGrigurcu s-a trezit dintr-odatã la ºefia revistei Columna. Aveagînduri mari ºi ºi-a mobilizat prietenii. Mie ainsistat sã-mi ofere pagina de cronicã literarã. I-am explicat cã nu þin cu tot dinadinsul laaceastã onoare, prefer mai curînd libertatea.Însã el a stãruit cã vrea sã mã clasicizeze. Înprimul numãr, am ales sã comentez un volummemorialistic semnat de Monica Lovinescu. Maimult decît o recenzie convenþionalã, am elaboratun text nuanþat, care lua în discuþie aspecteleadmirabile, dar ºi detaliile contestabile ale cãrþii.Structura dualã a intervenþiei mele era prevestitãîncã din titlu: Grîul ºi neghina.

Bãnuiesc, din depãrtare, consternarea care seva fi produs la Tîrgu-Jiu. Fapt este cã – în modbizar pentru analele presei culturale – cronicamea literarã era urmatã de un amplu comentar-iu ditirambic la adresa Monicãi Lovinescu, sem-nat de o oarecare Elvira Iliescu, cicã pentru“reechilibrarea” perspectivei. Dar ce sã maiechilibrezi dintr-un articol plasat, el însuºi, lajumãtatea balanþei?! ºi întregul grupaj era prece-dat de o prezentare a lui Gh. Grigurcu, undeºeful revistei fãcea plecãciuni adînci cãtre vener-abila parizianã, o asigura de sentimentele salecele mai bune ºi încerca, oarecum, sã diluezecondescendent nesãbuinþa unui comentator prip-it. (Ãsta eram eu.)

Dezgustul meu a fost instantaneu, la vederea“produsului”. Mã întrebam doar cum sãreacþionez mai adecvat. Amicul Ion Solacolu, deobicei ponderat ºi înþelept în sfaturile sale, þinminte cã de data aceea a fost absolut furios. Mi-a spus cã el are o experienþã îndelungatã înpresa liberã occidentalã ºi nu ºi-ar fi permisniciodatã o asemenea manevrã murdarã. În emi-graþia românã din Anglia, îmi povestea el, parcãs-a întîmplat ceva asemãnãtor, cu decenii înurmã, însã cel manipulat ºi-a prezentat instanta-neu demisia. Prin urmare n-ar mai trebui sã staupe gînduri. Dar eu încã ezitam, confruntat custupefacþia cã un Gheorghe Grigurcu, dupã zecide ani de lamentaþii la adresa cenzurii ºi a vic-timizãrii, îndatã ce prinde o felie de Columnã,se comportã ca un Teodor Vârgolici sau ValeriuRâpeanu.

Am ajuns la concluzia cã e vorba de-onemulþumire personalã, nu are sens sã-i dauamploare. Fusesem abuzat, în calitate de colabo-rator al unui periodic cultural, asta este, neînvãþãm minte ºi mergem mai departe. Dar apoia apãrut incidentul legat de Mihail Sebastian.

Cu ocazia centenarului naºterii scriitoruluibrãilean, Gh. Grigurcu a þinut sã se afirme printr-un serial în trei volete, publicat la loc decinste, în România literarã. Acolo îºi dãdea elîntreaga mãsurã a astuþiei, rãsturnînd pe dosceea ce lãudase într-un comentariu precedent.Situaþia mã amuzase, mai întîi, mã iritase maiapoi. Dar mai cu seamã finalul “analizei” salemã indignase de-a binelea. ªi nu atît pentru pro-cesul de intenþii ce-i era intentat, cu toatã sen-inãtatea, scriitorului sãrbãtorit: de-ar mai fi avutzile de trãit, “e foarte cu putinþã sã fi apucat,alãturi de cohorta de confraþi din felurite gener-

aþii, pe drumul ideologizãrii, al colaboraþionis-mului ce a înlocuit «dezmeticirea României» lacare se aºtepta ºi pe care o identificase cumomentul «cînd se va pune serios problemarãspunderilor»”. Pe ce anume se baza Grigurcu,speculînd cã, dacã ar fi trãit, Sebastian s-ar fidat cu comuniºtii?! Pe argumentul cã, în douã-trei zile de activitate la România liberã, dupã 23august ‘44, M. Sebastian s-a scîrbit de ce-a vãzutacolo ºi-a renunþat?! ªi ce fel de reproº era ãsta:de-ar fi trãit, e foarte cu putinþã sã fi fãcutcutare?

Bun, dar Mihail Sebastian n-a trãit. A pieritîntr-un accident rutier nefericit, la nici 38 deani, dupã ce supravieþuise miraculos rãzboiuluiºi pe cînd toate cãile destinului pãreau sã i selumineze. Cum e vãzutã întîmplarea tragicã,prin ochii comentatorului sãu de la centenar?“Diaristului i s-a dat libertatea de a pleca îneternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintrecei mai de seamã oameni de litere din interbe-licul românesc, are ºansa de a rãmîne de-apururi tînãr, strict egal cu propria-i conºtiinþã pecare istoria n-a pus-o la încercare. Referindu-se la scriitoriiromâni care au pãrãsit aceastã lume în preajmainstaurãrii comunismului, G. Cãlinescu apreciacã au murit «prudent»…”. Retezarea ipotezelorde relansare biograficã ºi profesionalã a unuiscriitor în plinã forþã creatoare e consideratã o…eliberare?! Evreul care a scãpat miraculos depogromurile înºirate unul dupã celãlalt ºi-a fostdat afarã (în virtutea legilor antisemite) dintoate ocupaþiile pe care le exercita spre asupravieþui s-a lãfãit cumva într-o seninãtatenebuloasã, cu o “conºtiinþã pe care istoria n-apus-o la încercare”?! Victima care piere îngrozi-tor ºi absurd în tinereþe a avut, dimpotrivã,norocul sã… moarã prudent?!

Aceste rînduri persiflatoare le scria tocmaiGheorghe Grigurcu, acela care, doar cîþiva animai devreme, plîngea înspãimîntat de ipotezapropriului sãu deces iminent. Omul carecunoscuse deja anticamera morþii, la vîrstasenectuþii, ºi gustase toate supliciile angoasei de-a pieri, de unde-ºi luase oare cinismul revoltãtorde-a batjocori moartea unui coleg mai tînãr decondei, cãruia soarta îi retezase aºa devremeviaþa?!

Tot cam pe vremea cînd criticul de la Tîrgu-Jiu se îndeletnicea sã persifleze, în presa literarã,dispariþia prematurã a unui scriitor evreu, fostuldisident Paul Goma se agita sã împrãºtie, înviaþa publicã, argumentele antisemite de odi-nioarã ale mareºalului Ion Antonescu. ÎnRãzboiul Mondial, aparatul de propagandã –pentru a justifica ampla campanie de discri-minare, izgonire ºi asasinare a evreilor de cãtreinstituþiile statului român – plasase acþiunileexterminatoare în relaþie de cauzã-efect.Deoarece evreii i-ar fi atacat, cu un an maidevreme, pe soldaþii români în retragere dinBasarabia, era timpul sã-ºi primeascã pedeapsameritatã. Aceasta este ºi ideea fundamentalã acãrþii lui Paul Goma, Sãptãmîna Roºie, plasatãpe internet în zeci de ediþii ºi rãspînditã prinlibrãrii în versiuni cãrora nimeni nu le mai ºtieºirul. Pe lîngã performanþa de-a azvîrli vina peumerii victimelor (cãci evreii, nu-i aºa, au fostpedepsiþi pentru ce-au fãcut anterior – inclusiv

copiii de doi ani, linºaþi alãturi de pãrinþii lor…),prozatorul parizian mai reuºea ºi performanþade-a nega explicit producerea Holocaustului –faptã sancþionatã de legislaþia în vigoare: “Doarºtim, avem ºi hîrtii[,] ºi þinere-de-minte:«Holocaustul românesc» este o minciunã, unfals, o escrocherie, o ticãloasã ameninþare(«Punga sau viaþa!»)” (vezi Paul Goma,Sãptãmîna Roºie 28 iunie – 3 iulie 1940 sauBasarabia ºi Evreii, Buc., Ed. Vremea XXI, 2004,p. 273).

O sumã de intelectuali, publicaþii culturale ºiinstituþii din România s-au delimitat deipotezele antisemite exprimate de Paul Goma.Reacþia sa? I-a dat în judecatã pe toþi cei care i-au trecutprin minte, pentru a-ºi face niþicã publicitate.Dar se apropiau termenele de judecatã ºi erabinevenitã orice zvîcnire în favoarea nãstruºniceiiniþiative a beletristului de a-ºi impune ideile cuajutorul tribunalului. Aºa a reapãrut în decorinfatigabilul Gheorghe Grigurcu. În Jurnalulnaþional din 5 sept. 2007 a lansat un vibrantomagiu la adresa romancierului aflat în centrulscandalului ºi ne-a asigurat, pe noi toþi, cã“oricîte obiecþii în bunã ori rea credinþã i-amaduce, Goma se cade a fi socotit atît drept unuldin scriitorii noºtri de seamã, cît ºi drept unreper moral de prim ordin”.

Paul Goma a fost un reper moral de primordin, pe vremea miºcãrii sale anticomuniste deprotest, din 1977. Unde era pe vremea aceeaGheorghe Grigurcu, de nu i s-au auzit elogiile laadresa lui Goma? Ei, un’ sã fie, scria neºte ver-suri. Au trecut treizeci de ani, Goma a schimbatmacazul, din promotor al valorilor democraticea devenit propulsor al neghiobiilor extremiste.Hop ºi Grigurcu despre “reperul moral”. ªiunde? În ziarul finanþat de Dan Voiculescu, per-sonaj la gîtul cãruia atîrnã patalamaua de“colaborator al Securitãþii ca poliþie politicã”,fiindcã ºi-a turnat o veriºoarã. Mascarada vieþiipublice româneºti înghite multe. Printre eleinclusiv bizareria de a-l vedea pe ciniculGrigurcu dîndu-i “ceferticat” de moralitate anti-semitului Goma, în gazeta securistuluiVoiculescu. Sã plîngem ar fi prea mult, sã rîdemn-avem putere. Ne mai rãmîne dezgustul.

P. S. Aflu din însemnãrile directorului revis-tei Acolada lu’ Grigurcu (nr. 6/2011, p. 26, 28)cã aº fi un lefegiu dubios, fiindcã mi-am vîndutmarfa proastã – scrisul – pe bani buni: “Observla polemistul nostru absolut manifestarea defelagreabilã, pe ºleau spus pãgubitoare pentru d-sa,a unei concrescenþe cu filosemitismul radical,cel care vîneazã «antisemiþii» oriunde i se parecã ar putea hãlãdui, sau care, fãrã jenã, îiimprovizeazã. (…) O atitudine care, neîndoios,nu aduce nici un serviciu seminþiei lui David, cidimpotrivã, o izoleazã, o face antipaticã.Stratagemele ieftine ale lui Laszlo Alexandrutrãdeazã un partizanat, dupã cum se zvoneºte[,]materialmente profitabil…”.

Pot sã-l asigur pe Gh. Grigurcu de faptul cã,inclusiv în prezent, trãiesc în acelaºi apartamentstrîmt pe care-l cunoaºte prea bine. Pentru publi-caþiile mele care vizeazã corecta cunoaºtere aHolocaustului, am primit din partea OculteiEvreieºti Mondiale aceleaºi sume fabuloase pecare le-am cãpãtat ºi din partea lui GheorgheGrigurcu, pe vremea cînd locuia la mine pentrua se trata de cancer: absolut nimic.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Play back (II)Laszlo Alexandru

sare-n ochi

Page 12: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Ion Cristofor: - Stimate Albert Mestres, sunteþi opersonalitate complexã. V-aþi afirmat deopotrivã cadramaturg, poet, romancier, regizor ºi traducãtor.Care e locul pe care-l deþine poezia în activitateadumneavoastrã literarã?

Albert Mestres: - Poezia este coloana vertebralã ascrierilor mele. Deºi nu separ prea net munca meade creaþie ca poet, romancier, dramaturg,fundamentul acestei munci este dat de înþelegereaprocesului creativ propriu poetului. Încercîntotdeauna sã caut expresivitatea formalã a limbiiatât în romane cât ºi în piesele mele. La urmaurmei, cu o micã bucatã de hârtie ºi cu vârful unuicreion se poate scrie o poezie.

Regia este un pasionant travaliu creator, opusscriiturii, pentru cã aici nu mai eºti singur la tineacasã, ci trebuie sã coordonezi artistic o întreagãechipã pentru a-þi atinge cu succes obiectivul pe careþi l-ai propus. Este nevoie de mare concentrare, ceeace constituie un proces foarte absorbant, dar, care îþidãruieºte, în acelaºi timp, mari satisfacþii. Deci, cumnu e posibil sã trãieºti din propria literaturã, regia eo modalitate mai bunã de a-þi asigura existenþa, fiindîn plus foarte instructivã pentru un dramaturg.

- Aþi iniþiat ºi aþi susþinut un program decunoaºtere a poeziei din alte þãri ºi culturi, intitulat„Voci paralele”. Cum s-a nãscut aceastã frumoasãiniþiativã?

- Cu câþiva ani în urmã, într-o cãlãtorie în Egipt,am cunoscut un arheolog portughez, Sofia Fonseca,care locuia la Barcelona. Întorcându-mã la Barcelona,cum tocmai eram antrenat în traducerea luiFernando Pessoa, m-am întâlnit cu ea pentru alãmuri câteva probleme spinoase ale traducerii. De lareflecþiile fãcute în acea zi, în faþa unei cafele, de laconstatãrile cã cele douã literaturi peninsulare,catalanã ºi portughezã, erau adevãrate necunoscutes-a nãscut proiectul Voci paralele, ajuns deja la ceade-a noua ediþie.

- Care credeþi cã este rolul culturii, al literaturii îngeneral, în aceastã Europã Unitã care vorbeºte acummai mult de capitaluri, de beneficii ºi de crizaeconomicã?

- În opinia mea, cultura este cel mai marebeneficiu pe care o societate îl poate obþine, pentrucã pe de o parte se creeazã obiecte care nu existauînainte, adicã bogãþie purã, pe de altã parte numaicultura poate într-adevãr ameliora calitatea vieþiibãrbatului ºi a femeii. Într-o lume globalizatã, dincare face parte o Uniune Europeanã fãrã frontiere, încare predominã reducþiunea lingvisticã,conºtientizarea valorii unor limbi mici, cusingularitatea lor culturalã, este extrem deimportantã pentru a evita pericolul discursului unic.

- În ce mãsurã credeþi cã scriitorul constituie ovoce exponenþialã a societãþii actuale, care credeþi cãar fi locul sãu într-o societate în care scara valorilors-a perturbat foarte mult?

- În societatea actualã, scriitorul a încetat sã maifie o voce ascultatã, fiind înlocuit de mass media.Nu-i rãmâne decât sã fie o voce criticã ºiinsubordonabilã (cãci nu e posibil sã o faci prinintermediul banului sau al puterii).

-Într-o anumitã perioadã s-a vorbit foarte multde angajarea artistului, a scriitorului. În ce mãsurãcredeþi cã scriitorul trebuie sã fie o voce activã,atentã la problemele presante ale societãþii actuale?

- Angajarea artistului sau a scriitorului s-a dovedit unmare eºec mare în secolul XX, cu excepþia câtorvamari artiºti. Acest angajament politic apasã greuasupra operei majoritãþii artiºtilor care au avutaceastã opþiune. În primul rând, angajamentulasumat de artist trebuie sã fie unul cu opera lui ºi cuarta din vremea lui. Dupã aceea, cu propriaconºtiinþã.

- Trãiþi într-un mare oraº, Barcelona, o metropolãturisticã, una ce are o mare vocaþie culturalã. În cemãsurã aceastã situaþie v-a influenþat scriitura?

- Din moment ce încerc sã fac literaturãuniversalã, vorbind de la mine de acasã, este clar cãfaptul de a trãi în Barcelona este foarte importantpentru scrisul meu. De altfel faptul de a fi încontact cu turiºtii încã din copilãria mea mi-apermis, fãrã îndoialã, sã concep o lume mai deschisã

ºi mai populatã cu limbi ºi culturi diferite. Permiteþi-mi totuºi sã spun cã turismul la Barcelona a devenitacum excesiv.

- Cãrþile dumneavoastrã au fost încununate cucâteva importante premii. Care este rolul unuipremiu literar în viaþa unui scriitor?

- Nu am prezentat niciodatã vreuna din operelemele într-un concurs cu premii ºi nu am câºtigatpremii decât pentru o carte publicatã. Pentru uniiscriitori premiile constituie o modalitate de a seîntreþine. Pentru mine arta este un duºman alcompetitivitãþii. Premiile fac parte din industrie, nudin domeniul artei.

- Care este locul pe care-l deþine traducerea încadrul preocupãrilor dumneavoastrã literare?

- Traducerea face parte din ansamblul opereimele literare. Dar sunt ani buni de când nu maitraduc decât opere care constituie o realã provocareartisticã pentru mine.

- Care credeþi cã este specificul literaturii catalaneîn raport cu literatura scrisã în spaniolã?

-Literatura catalanã este o literaturã naþionalã, însensul cã nu este dependentã de nici o altãliteraturã. Ea s-a nãscut în secolul al doisprezecelea ºieste una dintre cele mai bogate în domeniul poeziei,al naraþiunii, al artei romanului ºi al gândirii pânã ladeclinul politic din secolul al XVI-lea. Dupã o perioadã mai puþin fertilã, cea deînceputul secolului al nouãsprezecelea, ea trãieºte orenaºtere odatã cu romantismul, renaºtere cecontinuã pânã azi. Deºi în unele momente au existatanumite apropieri de literatura spaniolã, cãile lor,modelele ºi scopurile lor sunt diferite ºiindependente.

- Trãim într-o epocã în care asistãm, dinnefericire, la renaºterea unor doctrine teroriste, aneofascismului, a diverselor fundamentalisme. Înacest context, ce importanþã are dialogul întrescriitorii din diverse þãri europene?

- Necunoaºterea celuilalt ºi, ca o consecinþã,dispreþul faþã de el sunt unele din cele mai gravesimptome ale timpului nostru, pentru cã ele suntprincipala sursã a ºovinismului ºifundamentalismului. Tot ce se poate face pentru asparge viziunea monoliticã asupra lumii este esenþial.

Interviu realizat de Ion Cristofor

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

interviu

„Cultura este cel mai marebeneficiu pe care o societateîl poate obþine”

De vorbã cu scriitorul catalan Albert MestresAlbert Mestres este unul din cei mai reprezentativi scriitori de limbã catalanã de azi. S-a nãscut în 1960. Poet,

romancier, povestitor, eseist, traducãtor, scriitorul este în acelaºi timp un renumit profesor la ªcoala Superioarã deArtã Dramaticã din Barcelona. A publicat volumele de poezie O res (Sau nimic, 1991), A sac ( La sac, 1999), Tres(Trei, 2001), Llvm (Luminã, 2007) ºi Comèdia (Comedia, 2008). E autorul unor texte dramatice care au cunoscutnumeroase puneri în scenã, dintre care unele au fost traduse în francezã sau germanã. Romane precum Aripi decearã (1996), A treia persoanã ( 2001) ºi Pacea perpetuã (2006) ºi volumele de povestiri publicate i-au asigurat oexcelentã reputaþie de prozator. Este ºi autorul unui eseu intitulat Istorie ºi tragedie: apropo de evreii catalani (2007).

A tradus din opera lui Sade, Villiers de L’Isle-Adam, Martial, T. Landolfi, C. Nodier, G. Steiner, Fernando Pessoa,A. Baricco, J. Worms, D. Edwards, J. P. Sartre, J. M. Synge, Th. de Quincey, J. Racine ºi J. Ford. Nu în ultimul rând,ilustrul scriitor catalan a iniþiat programul de recitaluri poetice Voci paralele, în cadrul celei de-a noua ediþii fiindinvitaþi sã participe poeþii Ion Cristofor, Letiþia Ilea, Oana Cãtãlina Ninu ºi Aurel Pantea. Recitalul va continua înluna septembrie în patru oraºe din România (Cluj-Napoca, Sibiu, Braºov ºi Bucureºti).

Desfãºurat în perioada 1-11 iulie a. c., turneul a fost organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, alInstitutului Ramon Llull ºi al Institutului de Litere Catalane.Cei patru poeþi români au participat, alãturi de catalanii Miquel Desclot, Christelle Enguix, Maria Antònia Massanetºi Marc Romera, la realizarea unui spectacol în regia lui Albert Mestres, cu participarea actriþei Mireia Chalamanch.Spectacolul conceput ºi coordonat de Albert Mestres ºi Sofia Fonseca a fost itinerat în Barcelona, Tarragona,Vilafranca de Penedes, Valencia, Badalona ºi Palma de Mallorca, bucurându-se de succes. A fost un prilej de a-isolicita lui Albert Mestres un scurt interviu, pentru care îi mulþumim ºi pe aceastã cale.

Albert Mestres

Page 13: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Încep cu Deplasarea spre gri, o poezie, deinspiraþie cvasi-ºahisticã, a mea, publicatã înDilema veche ºi, mai apoi, în Rimelãri (Polirom,

2005): „Nemaiintegru,/ regele negru/ sedezînnegrea,/ în vreme ce, calp,/ omologul sãu alb/se tot înnegrea./ Când dezînnegrirea/ ca ºiînnegrirea/ le-ajunse la gri,/ cei doi renunþarã,/ cu-ntreaga lorþarã,/ la noapte ºi zi./ Cenuºiu-i frumos,/ ziceacraiul din os/ de scump elefant,/ iar cel din eben/zicea, mai monden,/cã e chiar elegant./ La fineleanului,/ clapele pianului/ (adio, Bach!)/ aveau unton sur,/ nici clar, nici obscur,/ ca ºi jocul de ºah,–/ pe care, în fine,/ nu mai avea cine/ sã-l joace ºinu-l/ mai ºtergea nici chiar cârpa/ de praf (tot descârba/ scorului nul)./ Numai regii mulatri/ ajunºiidolatri/ ai griului tern,/ uitându-ºi premisa,/ sejucau de-a remiza,/ de-a patul etern.”

Se instaleazã, oare, în cel ce joacã ºah de unulsingur, aceeaºi confuziune de naturã entropico-aplatizantã, ducând, treptat, la o torpoare, la oapaticã ºi somniferã pâclã?

Sau, dimpotrivã, un scalpel din crom algidtranºeazã, schizoidic, insul în douã jumãtãþihiperlucide, etanºe ºi autonome, – convertindu-itimpul („tãiat cu sãbii reci”) în timpi?

Jucãtor de ºah aproape nul, n-aº putea,bineînþeles, sã joc cu mine însumi o partidã. Mi-efoarte greu, dacã nu imposibil, sã înþeleg cum X sepoate dedubla într-un X’ ºi într-un X’’; ºi sã o facãîn asemenea mãsurã, încât, executând mutarea derigoare, cel dintâi (care-i, de fapt, acelaºi), s-o dea,instantaneu, uitãrii, ºi sã intre fãrã întârziere încreierul unui pseudocompetitor, care bãnui cãanticipase, cu o fracþiune de secundã, baremi,intenþia, planul, gândul celuilalt (care, fireºte, e totel).

În rest, pe lângã ºahul gri-entropic, am ideat unaltul, taºist (ca o picturã de Soulages), tot maidelicvescent ºi mai amorf, – pe care l-ai juca, sãzicem, cu Hermann Rorschach, într-un vis (de undeºi înrâurirea stilisticã a lui Dimov): „E limpede cãori de câte ori ºah/ jucaseºi (tu, cu negrele) cuRorschach,/ acestea-ºi dizolvau culoarea-n albul/gãlbui al cestorlalte,-n timp ce galbul/ distinct alfiecãrei piese: turn,/ nebun, pion, cal, rege (deeburn/sau de eben), se fãcea tot mai vag,/ încât numai puteai, pe murg de pag,/ sã-l osebeºti, regina-þide regina/ rivalului (pe ambele, rugina/mâncându-le), iar tabla, pe-ndelete,/ se preschimba-ntr-o forfotã de pete,/ pe care, ca înregnul fãrã os,/ nici piele, tremuraþi gelatinos/Rorschach ºi tu, citeþi ca o mezuzã,/ însarcoplasma voastrã de meduzã,/ prin care, unulaltuia, sincron,/ vã citeaþi gându-n orice neuron.”

Este, oricum, neîndoielnic cã, jucând ºah cuRorschach (sau, cu Rorschach, ºah – pentru cahomeoteleutonul sã evoce ºi mai hazliu balbismul!),jucându-l într-un vis sau treaz fiind, n-o faci, defapt, decât cu tine însuþi.

Nu asta este, însã, important, în ºahul cuRorschach, nãscocit de mine, ci faptul cã materiadurã, opusã, în principiu, pastifierii, care e lemnulpieselor de ºah, ajunge o vâscoasã gelatinã.Dezincrustarea lemnului rigid (ca limba cu acelaºinume,-n care predominã lignina!), este un fel deatentat la þinuta demnã ºi bãþoasã a pieselor deºah, – strunjite, îndeobºte,-n lemn.

Fapt pentru care,-n deriziune, Nepotul marelui

Rameau (ºi nu doar el) le denumeºte, pur ºisimplu, lemne: „Est-ce que vous perdez aussi votretemps à pousser les bois?...”

Cu care, iatã-ne, în compania lui Diderot(mediocru, altfel, jucãtor de ºah, învins, fãrãexcepþie, de Jean-Jacques, însã chibiþ destoinic aljocului cu „lemne”), la faimoasa cafenea de laRégence:

Loc unde, ne asigurã acesta, „... je m’amuse àvoir jouer aux échecs. Paris est l’endroit du monde,et le café de la Régence est l’endroit de Paris oùl’on joue le mieux à ce jeu; c’est chez Rey quefont assaut le Légal profond, Philidor le subtil, lesolide Mayot; qu’on voit les coups les plussurprenants et qu’on entend les plus mauvaispropos; car si l’on peut être homme d’esprit etgrand joueur d’échecs comme Légal, on peut êtreaussi un grand joueur d’échecs et un sot commeFoubert et Mayot.”

În parantezã fie spus: Diderot nu vede,-n ºah,un sport, în primul rând, „al minþii”. Dovadã,excelenþi ºahiºti, dar tari de cap (ca lemnul!): dlFoubert ºi omologul sãu, Mayot...

Cu care, nu sunt sigur cã Diderot ar da deînþeles, aici, cã ºahul þine de dexteritãþi, ºi doar atât.

Ce-i drept, existã un talent ºahistic (inexplicabilca oricare altul), constând într-un instinct strategic,într-un, mai simplu spus, simþ al anticipãrii, – cucare te naºti (ºi, ulterior, poþi, dacã vrei, sã þi-leduci); altminteri, cum sã-þi explici faptul cã uncopil de 7 ani (încã necopt la minte) poate sã batãun matur (ºahist, însã, netalentat) la ºah?

Problema vârstei nu se pune, îndeobºte, în acestjoc al ingeniozitãþii, – în ciuda faptului cã ºi rutina,studiul, experienþa au un cuvânt de spus în ºah.

În matematicã sau muzicã,-i aºijderi.Pare-se cã muzicieni notorii au fost ºi buni sau

excelenþi ºahiºti; între aceºtia, Philidor le Grand(1726-1795) ºi – de ce nu? – însuºi Jean-JacquesRousseau (pe care cel dintâi l-a ajutat sã-ºi punã lapunct o compoziþie, Muses galantes).

Cât despre domnul Philidor, descendent al uneidinastii ilustre de compozitori „barococo” (cãciharul muzical se moºteneºte ca ºi acela matematic,– precum în cazul stirpei Bernoulli), acesta va fifost nu doar un as al cafenelei la Régence, ci ºi (cuvorbele nu mai ºtiu cui): „un mare filosof alºahului, prea în avans faþã de timpul sãu [trop enavance sur son temps] pentru a fi-nþeles cum secuvine”.

Nu mai insist asupra tratatului sãu faimos,Analiza jocului de ºah, ca ºi a douã-trei mavevre ce-i poartã numele: Défense-Philidor sau Position-de-Philidor.

Sã mai amintesc, aºa-zicând, „reabilitarea”, detip tactic ºi, finalmente, ºi strategic, a bietului pion:infanteristul (sau pifanul) acestui câmp de bãtãlie cee ºahul, – pion devenit, la Philidor, campion (!):„Les pions sont l’âme des échecs, ce sont euxseulement qui forment l’attaque et la défense, et deleur bon ou mauvais arrangement dépendentièrement le gain ou la perte de la partie.”

E ceea ce am constatat ºi eu cândva, pornindde la un paradox al adunãrii ºi al înmulþirii cu cifrapionului, care e 1:

Înmulþirea e, prin definiþie, mai (tautologic spus)înmulþitoare, mai spornicã, mai multiplicativã decâte vara ei primarã, adunarea, adunarea ceazãbavnicã-n exces. Numai cã înmulþirea cu bietul 1

(unu), care bate pasul pe loc cu obstinaþie, e maipuþin înmulþitoare, mai puþin multiplicativã, maipuþin spornicã decât e adunarea cu-aceeaºi cifrã,unu (1), – a cãrei tacticã e ca a pionului de ºah(umilã, oarecum, dar eficientã).

În ceea ce priveºte înmulþirea cu 0 (zero), numaidouã vorbe: în vreme ce aceasta anuleazã, reduce lazero (0) orice numãr, adunarea cu acelaºi 0 (zero) îlconservã, îl menþine-n viaþã.

În parantezã fie spus: nu fac aici, ºi-n nicio altãparte, o pledoarie în favoarea utilitarismuluipra(g)matic, pe care-l ilustreazã, in extremis,pedestrul pion al jocului de ºah.

Cel compatibil totuºi, la rigoare, cu actulsacrificiulului de sine...

Închizând (savanta!) parantezã, mai adaug doarcã Philidor îmi aminteºte de Marcel Duchamp,celebru artist plastic ºi mare jucãtor de ºah,membru al naþionalei Franþei ºi participant la foartemulte turnee internaþionale.

Pe lângã cele câteva lucrãri ale sale cu subiectºahistic, una îmbinã admirabil (ºi nu fãrã o dozã demaliþie, frizând, la limitã, umorul negru) sobrietateajocului de ºah, frigiditatea-i însãºi chiar, cu oobscenitate care... se ignorã!

Domnul Marcel Duchamp, jucând cu albele, încostum negru (precum berbanþii din Dejunul luiManet) ºi cu ochelari de belfer venerabil (cu care,parcã, ar citi o tezã), combate cu o nimfã goalã,piesele cãreia-s, fireºte, negre, în vreme ce alboareadermei nude nu-i sesizabilã decât treptat, graþieochiului transfocator, într-atât de insolitã este scena,fãrã ca, totuºi, sã scandalizeze:

Ca sã închei cu o a treia artã, aceea a literaturii,e clar cã eºicherul n-o poate inspira altfel decâttematic ºi, in extremis, alegoric.

Asemantismul ºahului, în sens lingvistic, nu e,ca ºi al muzicii, sã zicem, compatibil cu literatura, –limbajului cãreia-i e proprie (cu excepþia, poate, aonomatopeei) dubla articulare.

Or, limbajul ºahului e simplu ºi, ca al muziciisau matematicii, unul riguros specializat (în înþelesde univoc, de nonambiguu).

Un veritabil muzician aude muzica privind opartiturã; ºahistul vede eºichierul, pe care nu-l aresub ochi, dacã-l anunþi, sã zicem, cã: „10. C. 3ND”, – riposta celuilalt, „orb” ºi acesta (jucând,adicã, à l’aveugle), putând fi urmãtoarea: „10. D.5D.+”

Astfel dialogheazã, pe vreo trei-patru pagini(autorul având, totuºi, grijã sã tãlmãceascãpãsãreasca asta ºi în cuvinte... omeneºti!), conulCantaraga cu alde cãpitanul Colþ, într-o carte a luiSadoveanu, ºi anume Soarele în baltã sauAventurile ºahului (1933).

Cei doi nu sunt legaþi la ochi, dar cred cã arputea sã fie.

Din volumul, în pregãtire,Eºichier (Lia Faur în dialog cu ªerban Foarþã)

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

ªahªerban Foarþã

emoticon

Page 14: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Poemele Ralucãi Soreanu, o debutantã care meritãtoatã atenþia, par scenarii ale rãsturnãrii idilicului încoºmar. Ritualicul, religiosul, fantasticul, teme repudi-ate constant de literatura românã de la ºaizeciºtiîncoace (de altfel, Ileana Mãlãncioiu e probabil celmai apropiat strãmoº al autoarei), sunt prezente aici,însã doar ca piste de aterizare într-o infrarealitateapãsãtoare. ªi, mai degrabã decât de aterizãri line, evorba aici de prãbuºiri forþate. Cãci, dincolo decãutãrile în limbaj specifice debutantului, imaginile eiau adesea o plasticitate atât de violentã, încât reuºescsã loveascã cititorul direct în moalele conformismu-lui. (Alex Goldiº)

****** de câte ori trec câte un oceanlas sã cadã din mâna dreaptão piatrã netedã rotundãea intrã în apãîºi începe viaþa printre peºtimamele mele cu solzio mângâie o poartã pe braþeo hrãnesc stângacicu lapte subþire ºi mincinospãstrat sub limbãde la ultimul rând de pietre încoace

cãlãtoriile mele mariþin lumea micã ocupatãe mai multã tandreþe în oceanecând mezinii pleacã departecu pumnii plini de pietre

mi-am muiat batista în apãam ºters licorile dumnezeieºticu care îmi era stropitã frunteadegeaba þi-ai cãptuºit urechea internãcu vatãse aude de foarte departecã sunt omcã pietrele mele se scufundãcã mamele mele mint cu laptesubþire sub limbã

poþi sã îþi legi ºireturilesã laºi strãmoºilor un pahar de limfã dingenunchiul stâng o scrisoare-colaj cu cuvinte decupate din ziareºi sã îþi pierzi frumuºel urma

******a venit multã lume la nunta noastrãla metrou oamenii purtau cãmãºi de borangicmamele þeseau þeseaudoar dacã te uitai prea de-aproapecum ai învãþat cã nu se facevedeai cum mânecile cãmãºilor de borangic eraulegate la spatenu mã atingeo sã-þi rãneºti buzele cu care credeamcã o sã mãnânci pâine sub ochii meiviaþa astaºi ceva din viaþa viitoare

de la o vreme am început sã fiu oarbã ºi calmãsã fac figuraþie în borangic

la nunþile altorala metrou ni se leagã întotdeaunamânecile la spatemamele þes þesfac vãluri din pãrul fiicelor lor

þi-am dat ochii mei fãcuþi pulbere finãpentru drumpentru când o sã fii acolo între galaxiinu voiam decât sã fiu carne neagrã lângã carne neagrãom pe omos pe osborangicul ne stã bine

****** cu timpul m-am fãcut bine m-am fãcut cel mai bine cândam numãrat mormintele din mâna stângãºi nu mai erau toate despre tine

sânii întãriþi ai cosânzenelorpicurau mirt pânã la talie la coapse la cãlcâiede bucurieîn frunze mãreþe nebune cu nervuri pline desevãda, în frunze m-am învelitºi le-am întins frunze ºi cosânzenelor„sã fim iele”am greºit prima oarãseva cea groasã curgând de sub unghiinu era deloc bunãfrigea buzele cui sorbeanu tãmãduia rãni micidoar rãni cât canioanele de care nu se mai facde pe vremea când toate morminteledin mâna mea stângãerau ale tale

porumbei mulþi se lipiserãcu piepturilede lãuntrulunui clopot de bisericãcoºul pieptului meu tânjea dupã astacând am venit din ultima mare tãcereeram despletitã ºi înþeleaptãvorbeam numai în versuri aveampântecul bombatde parcã urma sã nasc de douã oriaceeaºi minciunãîntre noi era o tablã de ºah ºi o canã de mirttu ai ales sã pleci fluierând un cântecelam îmbãtrânit atât de mult atâtde frumosnu are cum sã nu îmi fie bine

******am câteva umbre gri în sângese plimbã prin corp caniºte surori bunepe care le dor ochii de la luminãpe una o doare ochiul dreptpe una o doare ochiul stângpe mine mã dor ochii-amândoinisipul fin auriu îmi alunecã pe spatemã uit la mâini

uneori sunt umbrele acolopielea se face un pic mai închisãsã nu ne facem griji copilaºieu zic sã fim pe paceeu zic sã ne îngropãm morþiicu buzele strânse

sã facem colecþie de benzi desenatepentru dimineþile întunecate de iarnãsã ne lipim câteva linguri de argint de piept sãvedem dacã mai suntem zeica lunea trecutãca lumea trecutãtoþi ne spun cu voce mare de tatãcã ar trebui sã fi ales dejasã ºtim dacã ne place vinul alb sau vodcagâturile musculoase sau decolteele primãvãraticenu e nimic de fãcutam învãþat la ºcoalã ce e tundra deºinu o sã trãiesc niciodatã acoloºtiu ºi animalele din tundrãam mai adãugat tundrei(cu mintea proaspãtã ca o dimineaþãde iarnã la New York)o colonie întreagã de ielecu pielea strãvezie râs cristalinmers legãnat biografie zbuciumatã

mi-e fricã de moartea mezinãea duce întotdeauna sarcinile pânã la capãtacolo unde fraþii leneºi ºi morþiºi-au pierdut cumpãtul ºi au fãcut

pariuri greºite

******ºtiam cã toatã partea ta dreaptã vrea sã se mãrite cu minefremãtam în tot corpul meu de lãcustã tânãrã

aveam doar o boalã micã-micuþãcât o alergie de primãvarã la polencorpul mi se mânca din interiorel din elºi lãsa o gaurã mare ºi rotundã la mijloc

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

poezia

Raluca Soreanu

Page 15: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

prin care puteai sã bagi mâna sau sã faci un teatru de pãpuºi pentru copii

****** fii cenuºãreasa mea enormãsã despãrþim organele-balastde organele bune-bunecum am despãrþi grâul de neghinã

drumul spre altar era presãrat cu stomacuriºi mie mi-era la fel de foame de tineca în prima zi

iubito, vino cu minela Foamea cea de Tainãla Uitarea cea de Tainãfraþii pizmuitori îndeasãbucãþi de noi pe sub masã

***era târziuera clar trecut de ora închideriiarmatele tale de fetiþe aliniatetropãiau cadenþat împrejurcu codiþe împletitecu cãrãri drepte pe mijloc cu mânuþe cãrnoase

le-ai crescut la sân ca o mamã bunãnu se ºtie niciodatã când e nevoiede câteva batalioane pentru o cauzãatât de nobilã

viaþa bãtea la uºãera ciufulitã ca naibaîºi bãuse minþile toatã noaptease înecase chiar cu un dop de plutãvomitase pe covoare persane ºi iarfusese datã afarã sã se târâie indecispe trotuare iar tumai puneai câteva fundiþe în pãrul obsesiilorle trimiteai la ºcoalãneapãrat la ºcoalãeducaþie pentru mileniul treisã ignorãm cu tâlc târfa asta beatã

***zgomot de lubeniþã înjunghiatãpârâitpe acolo facem noi vizite la Miezul Lucrurilor

istoria

Preþul libertãþii ºi tentaþiaintegrãriiPreliminarii medievale ºi drame contemporane în istoria Ucrainei

Florian Dumitru Soporan

Destinul spaþiilor-frontierã ºi al oamenilorcare le-au locuit a tentat disponibilitãþilespeculative ale reflecþiei intelectuale ºi

interesele pragmatice ale factorilor de putere încãde la primele consemnãri livreºti ale faptelortrecutului. Însuºi pãrintele prezumat al istoriei,Herodot din Halicarnas, aparþinea unui astfel despaþiu de interferenþã, lumea polisurilor greceºti dinAsia Micã, integratã politic în Imperiul Persan ºiimplicatã în active schimburi economice ºiculturale cu lumea greacã de dincolo de Helespont.Fapt cu valoare premonitorie pentru biografiileindividuale ºi colective ale protagoniºtilor,tangenþele dintre etnii ºi civilizaþii au generat maicurând confruntarea decât cunoaºterea, iar unuldin resorturile esenþiale ale identitãþii etnice a fostraportarea depreciativã la alteritate. Fenomenul arãmas o constantã a istoriei, indiferent dacã avemîn vedere antinomia dintre greci ºi barbari, dintreorbis romanus ºi barbaricum, dintre catolici, ereticisau schismatici, creºtini ºi infideli, popoarecivilizate ºi cele înapoiate. Ecourile unor astfel destereotipii nu s-au stins cu totul nici în atmosferapostmodernã, în care dominaþia paradigmelordemocratice ºi multiculturale are de fãcut faþã unorprovocãri pe care optimismul celor care au fostmartori ai prãbuºirii Cortinei de Fier ºi ai relansãriiproiectului european le-au subestimat. În acestfascinant ºi periculos creuzet de realitãþi, mituri ºisimboluri, munca istoricului a secondat acþiuneaputerii politice ºi s-a circumscris obiectivelor de peagenda economicã, iar încercarea de a decriptamesajele transmise într-o epocã sau alta a datnaºtere unor demersuri culturale de-sine-stãtãtoare,precum istoria mentalitãþilor sau geografiilesimbolice. În directã relaþie cu ideea de Europa carealitate civilizaþionalã, a rãmas în dezbatereproblema limitelor sale teritoriale, în special afrontierelor sale sudice ºi estice. Aceste interogaþiiau alimentat o bogatã producþie livrescã în ultimeledouã secole, subsumatã reflecþiei mai generaledespre tradiþie, modernizare ºi identitate, cuimplicarea activã a exponenþilor naþiunilor a cãrorcapacitate de asimilare a paradigmelor occidentalede civilizaþie este pusã în cauzã. Din acest punctde vedere, prezentul ºi perspectivele Ucraineimeritã un plus de atenþie, chiar în contextenonelectorale ºi în absenþa unor episoade aledisputelor patrimoniale din marea familie est-slavãcare priveazã Europa de aportul caloric siberian.

Mãrginitã de statele recent aderate la UniuneaEuropeanã, Rusia în curs de reconstrucþie ºi MareaNeagrã cu reverberaþiile lumii orientale, þara celormai apuseni dintre slavii de est certificã maicurând validitatea teoriei lui Samuel Huntington cuprivire la identitatea sfâºiatã decât proiecþia unuipol de putere de la Atlantic la Vladivostok.Publicul occidental s-a familiarizat cu motivulPoloniei martire, victimã a meschinelor calcule alemarilor puteri, dar vecinii estici ai acesteia aubeneficiat în mai multe rânduri de aceleaºitratamente. Drama ucraineanã nu se circumscrieunei confruntãri ireductibile între prooccidentali ºifiloruºi, grefatã pe falia dintre vestul agrar ºi

naþionalist ºi estul industrial, rusofon ºi sensibil lamesajul social, oricât ar corespunde o atareimagine simplificãrilor maniheiste cu care opereazãmedia. Revoluþiile ºi conspiraþiile, conducãtoriimesianici ºi solidaritãþile de clan nu sunt realitãþinãscute din dezintegrarea Uniunii Sovietice, deºichiar ºi acest din urmã episod ºi-a avut rolul sãu înacutizarea unor tensiuni preexistente. Originileacestora din urmã pot fi identificate încã dintimpuri în care Ucraina ºi ucrainenii nu intraserãsub aceste denominaþii în conºtiinþa publicã ºi încare unitatea popoarelor slave, cheia de boltã alogicii panslaviste, era o realitate demonstratã destudiile lingvistice comparative.

Naþiunile slave rãsãritene sunt produse alemarilor migraþii de la începutul Evului Mediu, iarzonele fertile din bazinul Niprului au reprezentatbaza de putere pentru prima structurã politicã aacestora, Rusia Kieveanã. Dincolo de mitulasasinatului ritualic sãvârºit de Oleg, analizat îndetaliu de Helene Carrere d’Encausse, sau de teoriaoriginii scandinave a elitei politice ruse, statulkievean este produsul unei Europe în expansiune, arelansãrii schimburilor economice pe artera dintrebizantini ºi varegi. Kievul ºi Novgorodul devincentre intermediare ale comerþului pontic ºi baltic,iar marii cneji sunt profund implicaþi în raporturilede putere de pe continent. Iaroslav cel Înþelept ºiVladimir Monomah încheie alianþe matrimonialecu regii Franþei ºi cu împãraþi ai Sfântului ImperiuRoman de Naþiune Germanã, iar fiicele lor aduc lacurþile apusene elemente ale rafinamentului ºiprotocolului bizantin. Convertirea la creºtinismulde rit grec nu a impietat asupra dialogului cupapalitatea, al cãrei arbitraj este solicitat de uniicneji antrenaþi în dispute succesorale. De acesttimp al începuturilor sunt legate o serie de miturifundamentale pentru identitatea ruºilor, precummãnãstirea Pecerskaia Lavra, Sfinþii Boris ºi Gleb ºimai ales luptele cu duºmanii creºtini sau pãgâni.Caracterul confederativ specific primelor state slavea favorizat afirmarea unor centre de putere înnord-est sau vest, intrate din a doua jumãtate asecolului al XII-lea în lupta pentru supremaþie cuKievul, primatul acestuia fiind asigurat de calitateasa de sediu metropolitan. Invazia mongolã, ultimaameninþare majorã la adresa Europei creºtine venitãdin lumea stepelor, a pus însã capãt existenþeiacestui insolit amestec de fragilitate ºi grandoarecare a fost statul kievean. Capitala sa nu ºi-a mairecâºtigat niciodatã rolul de centru politic al lumiiruse, iar protecþia Marelui Han ºi afluxuldemografic au preliminat ascensiunea cnezatelordin teritoriul care se va numi ulterior Velikorossia.ºocul impactului mongol a succedat radicalizareaconflictului dintre ortodocºi ºi catolici, cu urmãri ºila frontierele nordice ale Rusiei, unde Novgorodulºi Pskovul au avut de înfruntat forþele armate alecruciaþilor germani ºi interesele comercianþilorHansei. Iniþiativa politicã în vest este preluatã decnejii de Halici-Volhinia, care oscileazã întretentaþia reconcilierii cu lumea catolicã pe o

Liviu Vlad Aripa neogoticã ºi donjonul în ruinã

Page 16: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

platformã antimongolã ºi pãstrarea unei tradiþiiortodoxe ºi a autonomiei instituþionale, în curs deîncadrare într-un specific identitar pe cale decristalizare, care mai aminteau de mãreþiatrecutului. Volatilitatea politicã din regiune ainspirat o serie de iniþiative de încorporare a unorteritorii ruse apusene în regatele vecine, prin forþaarmelor sau prin intermediul cãsãtoriilor dinastice,dar fãrã consecinþe durabile. Pe acest fond, are loco relativã detaºare a rutenilor în ansamblul lumiiruse, fapt evidenþiat de diferenþierile semanticeprezente în scrierile medievale. Implicarea acestoraîntr-un nou proiect politic s-a datorat încorporãriilor progresive în Marele Ducat al Lituaniei, forþacare avea sã dispute Moscovei poziþia de centru alunificãrii cnezatelor ruseºti, iar stãpânirea ducilorde la Vilnius a pãrut boierilor ruteni maiacceptabilã decât cea a tãtarilor sau a supuºilormoscoviþi ai acestora. Din a doua jumãtate asecolului al XIV-lea, moscoviþii ºi rutenii suntîncadraþi în structuri statale rivale, dar afinitãþileconfesionale genereazã cãutarea unor cãi deintegrare. Formarea Uniunii Polono-Lituaniene apus în cauzã apartenenþa confesionalã a eliteisociale a rutenilor, zonele care compun în prezentUcraina ºi Belarus fiind guvernate nominal de unsuveran catolic, asistat de un establishment social-politic perceput ca ostil. Loialitatea boierimii,tentatã de implicarea în acte de rebeliune, a pututfi obþinutã graþie emiterii unor documenteprivilegiale care le garantau liberul exerciþiu alcredinþei ortodoxe ºi menþinerea imunitãþiloradministrative. Încadrarea rutenilor încommonwealthul polono-lituanian a preliminat o adoua racordare a regiunii la dinamica europeanã,fãrã a anula afinitãþile cu lumea rusã dinproximitate. Locuitorii ortodocºi ai regatelorapostolice din est, rutenii ºi românii, fac obiectulinteresului Sfântului Scaun, preocupat derestaurarea unitãþii creºtine ca premisã a cruciadeitârzii. Dacã ambiþiosul proiect al unirii religioasede la Florenþa nu s-a concretizat datoritã opoziþieiconcertate a factorilor de putere locali, catolici ºiortodocºi, ºi a implicãrii, mai curând episodice, aputerii de stat, conceptele pe care le-a pus încirculaþie au servit drept incubator al iniþiativelorsimilare, concretizate un secol ºi jumãtate maitârziu prin cunoscuta Uniune de la Brest, deaceastã datã circumscrise cadrului regionalucrainean ºi belarus ºi reformei catoliceposttridentine. Respingerea unirii florentine decãtre Marele Cneaz ºi ierarhia ecleziasticãmoscovitã a amplificat în duratã lungãdimensiunile faliei dintre spaþiul politic ºi culturalde expresie rusã. De acum, identitatea moscovitã ºimai târziu cea velico-rusã se vor fundamenta pediscursul antiuniat, pe afirmarea puritãþii ºiadevãrului credinþei ruse, a cãrei expresie politicãva deveni loialitatea faþã de þar, succesorulautocraþilor bizantini ºi implicit al împãraþilorromani. Elaborarea acestui discurs este un procesde duratã, recognoscibil la nivelul cronisticii ruse ºial simbolisticii puterii. El coincide cu conturareaunei alte identitãþi etnice ºi confesionale, aºa-numita gens sau natio Ruthenica, careamalgameazã fidelitatea faþã de credinþa ortodoxã,ajunsã la slavi prin predicile Sfântului ApostolAndrei, loialitatea faþã de libertãþile tradiþionale aleKievului ºi loialitatea faþã de suveranii Iageloni.Esenþialã în promovarea acestor valori a fosttranslaþia pe care cnezatele din Rusia Roºie aurealizat-o odatã cu Uniunea de la Lublin, cândacestea devin posesiuni ale Coroanei Poloniei.Istoricii polonezi au insistat asupra toleranþei ºirespectului pentru diversitatea etnicã ºi de credinþãcare a guvernat raporturile social-politice din

Polonia medievalã ºi premodernã, în contrast cuconvulsiile din Occidentul divizat de rãzboaielereligioase. Imaginea corespunde doar în parteadevãrului istoric, în sensul cã instituþiile centraleale statului ºi ale bisericii catolice nu au dispus decapacitãþile necesare promovãrii unei politici decentralizare sau asimilare a strãinilor. Ascensiuneala demnitãþile publice, captivantã pentrudescendenþii familiilor princiare de origineruteanã, contactele cotidiene cu omologii lorpolonezi ºi mai ales atracþia exercitatã deparadigmele culturii renascentiste ºi de libertãþileºleahtei erau tot atâþia factori favorizanþi pentruasimilare. Polonizarea a avut efecte mai profundeîn Galiþia, unde au putut fi documentate ºicolonizãri de populaþie alogenã, mai ales în zoneleurbane. Integrarea aproape obiectivã a elitei încadrele societãþii poloneze a coincis cu o epocã derelativã prosperitate, marcatã de dezvoltareacentrelor comerciale ºi revalorificarea unor zonedin vechiul no man’s land al stepelor nord-pontice.Dezvoltarea economicã a alimentat ºi ea clivajulsocial dintre suprastructurã ºi majoritatea pauperã,care perpetua mentalitãþi rurale ºi o fidelitateindestructibilã faþã de riturile bisericii ruse.Circumstanþele politice ºi militare de la finelesecolului al XVI-lea au favorizat individualizarea încadrul acestei majoritãþi a unor categoriiintermediare, susceptibile de a lua locul vechilorelite cneziale, comunitãþile de comercianþi ºiartizani ortodocºi, structurate în paradigmeleprotestantismului polonez, ºi mai ales cazaciizaporojeni. Formarea acestei comunitãþi, amestecde insurgenþã popularã ºi brigandaj, de rudimentedemocratice ºi solidaritãþi militare, s-a aflat laoriginea unei noi crize în istoria Ucrainei, cuacelaºi amestec de grandoare ºi decãdere. Revoltacondusã de Bohdan Hmielniþki, începutã ca unnou episod al conflictelor, endemice în primajumãtate a secolului al XVII-lea, dintre cazaci ºiautoritãþile regale de frontierã, a escaladat la nivelulunui rãzboi civil, catalizând tensiunile sociale ºiconfesionale. Sub steagurile hatmanului zaporojans-au raliat categoriile servile victime ale noilorrelaþii economice, clerici ostili unirii de la Brest,mici nobili ruinaþi. Succesul secesiunii cãzãceºti,lipsitã de obiective politice ºi sociale coerente ºiapelând rând pe rând la inamicii tradiþionali aistatului, relevã în ultimã instanþã vulnerabilitãþileconstrucþiei politice polono-lituaniene, intratã deacum în epoca imortalizatã în plan literar deromanele lui Henryk Sienkiewicz. Din perspectivaucraineanã, succesiunea evenimentelor relevãdeficienþele funcþionale ale propriului modelsocietal edificat pe durata a douã secole. În seriavictimelor violenþelor populare se regãsesc nu doarexponenþi ai ºleahtei poloneze ºi ai clerului catolic,dar ºi populaþia târgurilor, în mare parte de origineevreiascã sau armeanã, împreunã cu elementelemoderate ale cãzãcimii, susceptibile de afinitãþipolonofile, traume cu impact în duratã lungãasupra mentalului colectiv al comunitãþilorimplicate. Marele beneficiar al noii situaþii politicea fost Moscova dinastiei Romanov, care a ºtiut sãprofite de incoerenþa conduitei politice a noiiputeri de la Pragurile Niprului prin activareasolidaritãþii ortodoxe. Tratatul de la Pereiaslav dinianuarie 1654, care proclama unirea Ucrainei cuRusia, sub forma unui parteneriat garantat desuveranul comun, însemna reunificareapãmânturilor ruseºti, dar nu în succesiunea tradiþieicosmopolite ºi aproape libertariene a Kievului, ci întiparele autocraþiei afirmate dupã VremurileTulburi. Stãpânirea rusã a devenit repede mai greude tolerat pentru atamanii obiºnuiþi cu democraþianobiliarã a Poloniei sarmatiste, iar conflictele întrediversele facþiuni au transformat Ucraina în teatrul

unor rãzboaie civile vreme de patru decenii. Eroiibaladelor populare precum Ivan Bohun sau IvanSirko, celebrul ataman decapitat, schimbã frecventtabãra, luptând când de partea Poloniei, cândalãturi de voievozii moscoviþi, iar oameni politiciprecum Ivan Vihovski sau Petro Doroºenko propuncãi de salvare parþialã a vechii autonomii a þãrii, fieprin intrarea rutenilor într-o nouã uniune cuPolonia ºi Lituania, proiect ce a cãpãtat ºi odimensiune juridicã prin Tratatul de la Hadziaci(1658), fie prin transformarea Ucrainei într-o zonãneutrã, sub protectoratul sultanului. Ultimatentativã de redobândire a independenþei, legatã depersonalitatea hatmanului Ivan Mazepa, s-a sfârºitprintr-un nou dezastru, odatã cu înfrângereaaliaþilor sãi suedezi la Poltava. Ucraina dintreNipru ºi Bug prelimina destinul Poloniei ºi sfârºeaprin a fi anexatã de noua putere a Nordului, careva implementa aici propriul sistem social-economic,bazat pe anihilarea oricãrei forme de opoziþie ºi pelegea de fier a ºerbiei. Ecaterina a II-a, Semiramidalui Voltaire, avea sã punã capãt existenþei instituþieihãtmãniei ucrainene, care oricum devenise unoficiu formal în cadrul birocraþiei imperiale ruse.Centralismul administrativ ºi încercãrile derusificare nu au anihilat specificul etnic ºisolidaritãþile comunitare nici în Ucraina, undeentuziasmul pentru tradiþia culturalã ºi istoricãspecifice romantismului ºi-au gãsit expresia înoperele paradigmatice ale lui Taras ªevcenko sauMihailo Hruºevski.

Fãrã a face analogii atemporale impropriispiritului critic, constatãm totuºi persistenþa uneiextraordinare fragmentãri a societãþii ucrainene, denaturã sã perpetueze indecizia cu privire la oriceopþiune majorã. Colapsul puterii dominante,indiferent cã era vorba de Rusia þaristã, deMonarhia Austro-Ungarã sau de Uniunea Sovieticã,a oferit prilejul de manifestare a facþionismuluitradiþional, care a degenerat de cele mai multe oriîn confruntãri violente. Rãzboiul civil începutodatã cu Revoluþia Bolºevicã a însemnat o nouãfazã de interdevorare a forþelor interne în Ucraina,unde unitãþile private ale hatmanilor se confruntãcu naþionaliºtii greco-catolici din Galiþia, dar ºi cuGãrzile Roºii sau cu forþele anarhiste ale lui NestorMahno. Al Doilea Rãzboi Mondial a determinatnoi confruntãri între cei care vedeau în colaborareacu Germania nazistã o cale de eliberare,naþionaliºtii lui Stepan Bandera, opuºi deopotrivãnaziºtilor ºi comuniºtilor ºi susþinãtorii puteriisovietice, care fãcuse de altfel în anii ’30 o durãdemonstraþie de forþã cu ocazia colectivizãriiforþate. Ultimul deceniu a transferat cadruldisputelor de pe câmpul de luptã în arena politicã,deºi tentaþia revoluþionarã ºi apelul la mase maistãruie în mentalul public. Perpetuareaincertitudinilor cu privire la propria identitateinspirã, alãturi de tradiþionalele resentimenteantimoscovite, ºi tendinþe de anihilare aminoritãþilor etnice din vest ºi sud. Ecuaþia politicãucraineanã, rãmasã în captivitatea antinomieidostoievskiene Rusia-Europa, nu va fi tranºatãprobabil nici de frecventele confruntãri electorale,nici de vreo nouã revoluþie de o iarnã. Soluþiapoate rezida ca de atâtea ori în istoria trecutã saumai recentã a regiunii în competiþia economicã ºipoliticã, între proiectul de modernizare a Rusieiiniþiat ºi de aceastã datã de birocraþia de la SanktPetersburg ºi viabilitatea construcþiei europene.

Page 17: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Reºedinþã a unei strãvechi stirpe nobiliare,castelul de la Bonþida a traversat oexistenþã agitatã, cu sincope stilistice, de-

terminate de mari tulburãri, uneori temporare,dar care i-au fragmentat unitatea imaginii. Dintreevenimentele nefaste, poate cel mai grav a fostincendiul din 1944, iscat de pornirea vindicativã atrupelor naziste în retragere, stârnitã departiciparea ultimului proprietar Bánffy Miklós –altminteri personalitate de mare anvergurã, literatnotoriu – care li s-a raliat românilor în tratativelede pace cu puterile aliate.

Iniþiativele de conservare-restaurare alecastelului ruinat au stagnat, chiar ºi dupãtentativa celor douã state vecine, român ºimaghiar, de a întreprinde o acþiune salvatoaresolidarã. Abia recent, proiectul a fost reluat înperspectiva restaurãrii unuia dintre cele maiimportante castele transilvãnene, cu roade ceîncep sã se întrevadã. De altminteri, unitateaartisticã a impunãtoarei zidiri, schimbãtoare de lao perioadã la alta, ca urmare a vicisitudiniloralternate cu imbolduri novatoare, mai ridicã uneleprobleme.

Pelerinajul reiterat la faþa locului al celor doigraficieni clujeni, Ioachim Nica ºi Liviu Vlad,foarte cunoscuþi ºi avizaþi, a constituit prilejuireaunor inedite inspiraþii.

Întotdeauna experimentat ºi subtil, IoachimNica se rezumã la douã variaþiuni pe temã. Darse impune prin fugozitatea unei tratãri eliberatãde rigori liniare, în favoarea unei viziuni pe cât deliberã, pe atât de concisã. Tranºantã linia oblicã aorizontului ascunde privirii o bunã parte dinfaþada principalã. Pune în valoare, în schimb,ritmul egal al ferestrelor, cu sobre coronamentetriangulare, accentuând proporþiile armonioasedintre goluri ºi plinuri. Egala lor anfiladãevolueazã între cei doi plopi ce încadrau centrulfaþadei. O versiune infinit mai picturalã, obturândavanplanul cu învolburãri neguroase, dense,captiveazã ochiul. Imaginea simplificatã a aceleiaºifaþade este, totuºi, învioratã prin ardenþa stinsã a

acoperiºului roºu. Nervos schiþat, cu anumeturbulenþã, aspectul global este bine articulat. Oanumitã economie compoziþionalã ni-lreaminteºte pe artistul disciplinat ºi selectiv, pecare de-a lungul anilor am avut ocazia sã îlcunoaºtem ºi sã îl admirãm ca pe un veteranmereu original al genului grafic.

Captivat de nobleþea istoricã a priveliºtiiarhitectonice, Liviu Vlad ne oferã o suitã mailargã, supusã necontenitei metamorfozãri, cândvitregã, când linã, ce a modelat timp de mai binede douã secole fizionomia monumentului dinetapã în etapã. Aderenþa interpretului grafic lasubiect este una foarte strânsã. Variate caunghiuri perspectivale ºi abordãri tehnice,imaginile evolueazã între doi poli contrari.Inspiratã de destinul necruþãtor ai ruinãrii,viziunea este când fumegoasã ºi melancolicã,când dimpotrivã euforic solarizatã, transmiþândluminozitatea glorioasã a supravieþuirii, dincolode timp ºi vremuri. De la limpezimi laclarobscurul penumbrelor ºi al umbrelor înecateîntr-o dramaticã adâncime, deºi voalate,graficianul trece intenþionat la spaþiile albe alefondului. Un Vlad pasional ni se descoperã încadrul acestei suite, sever condusã, dar nu o datãliric modulatã.

De remarcat, pe de altã parte, fidelitateainterpretãrii fãrã divagaþii, aproape severã,dezvãluind probitatea artisticã ce dominãdemersul tehnic foarte divers. Atribuind defiecare datã o altã trãire în faþa motivului, reluatdin multiple unghiuri perspectivale, fineþuricromatice transmit starea subtilã a creatorului,preocupat de orchestrarea detaliului în coeziuneaneºtirbitã a întregului.

Gândit iniþial ca o cetate în spiritul Renaºteriitârzii, edificiul vetust din secolul al XVII-lea esteopera veneþianului Agostino Serena. Prezenþa luiîn Transilvania se înscrie, de altminteri, într-otradiþie a marilor potentaþi locali care ºi-auadeverit predilecþia pentru arhitecþii ºi pietrarii

(lapicida) nord-italieni. Cel puþin în acea etapã încare ecourile post-renascentiste cunoºteau încã ostãruitoare difuzare spre Estul european.

Planul auster al unui patrulater cu trainiceziduri de incintã ulterior transformate, suntstrãjuite de patru solide bastioane în colþuri. Eracât se poate de potrivit pentru vremurile agitatece impuneau reºedinþelor nobiliare forþa ºiaspectul de inexpugnabilã citadelã. De formãcilindricã, uºor tronconicã ºi acoperiº conic relativînalt, bastioanele recent restaurate sunt mãrturiiconvingãtoare ale îngrijorãrii defensive, stârnitã denu puþine înfruntãri armate care au tulburatepoca.

Câte unul dintre aceste bastioane apare într-unmod aproape obsedant în imaginile grafice,pãrând a-l preocupa în mod deosebit pe artist.Inventivitatea unghiurilor perspectivale pe care leabordeazã este de-a dreptul seducãtoare.Variaþiunile optice se succed ºi se confruntã cu unfarmec pitoresc ce trãdeazã infatigabila curiozitateinvestigatoare a interpretului. Forma genuinã,mereu aceeaºi ºi totuºi schimbãtoare aparenecontenit multiplicatã în succesive ipostaze.Acestea incitã spiritul de observaþie al privitoruluitenace ºi inspirat. El priveºte motivul uneori pringolul unei ferestre a grajdului, ulterior construit,alteori prin ampla deschidere barocã, îngãduind ovedere completã. Ori, în vecinãtatea aripiineogotice ruinatã. Vulnerabilitatea acesteiacontrasteazã cu masivitatea, aparent în stare arezista oricãrui stãruitor asediu, a bastionului decolþ. Vãzul se perindã în imagini diversificate. Depildã campanilul în restaurare, ce îºi regãseºteaerul monumental, este juxtapus volumuluicompact al bastionului pe care îl acoperã parþial.

Prefacerile, atribuind înfãþiºarea în stil baroc-clasicizant ale faþadelor, i se datoreazã mai alesiniþiativei lui Bánffy Dénes ºi se pare cãdebuteazã în 1747. Agreat de curtea vienezã, eldeþinea titlul de conte imperial ºi funcþia de mareintendent al grajdurilor aulice (Hofstallung)construite de Johann Bernhard Fischer von Erlach(1721) pentru a adãposti enorma herghelie de 600cai. Noile sale demnitãþi, cãrora li s-a alãturat ºiaceea de guvernator al Transilvaniei, impuneau înmod firesc amplificarea ºi transformarea zidirilormai vechi, din cetate în castel-reºedinþã. De alt-minteri, într-un rãstimp în care primejdia

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

plastica

Doi graficieni versaþi laBonþida

Viorica Guy Marica

Liviu Vlad Semne de restaurare (conté ºi sanguinã)

Ioachim Nica Pagini de jurnal 1 (creion 35/50 cm)

Page 18: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

18 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

invaziilor tãtare, de asemenea supremaþiaotomanã nu mai grevau asupra Transilvaniei,ideea unui castel seniorial se impune de la sine.

Înrâurit probabil ºi de importanta sa poziþieca mare intendent al grajdurilor împãrãteºti,Bánffy Dénes, care era pasionat de echitaþie, s-adecis sã adauge vechiului perimetru moºtenit, ocurte festivã (cour d’honneur) în formã depotcoavã. Aceasta urma sã adãposteascã într-unspaþiu vast (50x40 m) manejul ºi grajdurilepentru cei 32 de cai (mai modeste deºi numãruleste impresionant pentru un domeniu nobiliarprovincial).

Probabil din 1747, noile iniþiative au prinsviaþã. Curtea cea nouã se deschidea printr-unportal fastuos spre interior cu douã batante(porte cochère). În exterior coronamentul eradecorat cu figura lui Atlas, flancat de doi giganþi,deasupra cãrora dominau armoariile de contesusþinute de grifonii tradiþionali ai stirpei,regãsibili ºi la celelalte frontoane baroce dincurþile interioare.

Amenajarea curþii a fost realizatã dupã toateprobabilitãþile pe temeiul proiectelor senioruluiFischer von Erlach ºi poate ale fiului sãu JosephEmanuel. Un adevãrat panteon mitologic odecora, personificat de numeroasele statui ale luiJohann Nachtigall sculptate între 1748–1755. Oparte, dintre care unele foarte avariate, se aflã laMuzeul de Istorie al Transilvaniei, o alta laInstitutul Francez din Cluj-Napoca.

Liviu Vlad s-a lãsat ispitit de transpunereagraficã, mai curând liberã, dar de mareexpresivitate, a trei dintre exemplele acestuipatrimoniu vãduvit. Comparate cu imaginile lorin situ, de odinioarã, acestea par întregite ºiinoculate cu o forþã dramatic accentuatã.Gigantului atletic îi rãspunde figura îndureratã aunei Euridice, silitã sã se întoarcã în Infern. DoarBacchus, aproape pitic, atât e de scund ºipântecos, aduce o notã evidentã de umor satiric.Încununat cu viþã de vie, el ridicã triumfalpocalul ºi þine în mâna lãsatã ulciorul plin devin. Deºi fidelã modelului, replica este de operfectã virulenþã comicã.

Principalul executor al modificãrilor baroce,menþinute într-un ritm sobru ºi egal, ce leconferã o deosebitã distincþie arhitectonicã, estearhitectul (Maurer und Steinhauer, cum seintituleazã înainte de a deveni Stadtbaumeisterund Bildhauer) Johann Eberhard Blaumann.Nãscut la Böblingen (Würtemberg) germanulimigreazã la Sibiu ºi face în cele din urmã ocarierã memorabilã, gratificat de cãtre MariaTerezia cu titlul de maestru constructor. Denumele sãu se leagã deopotrivã realizareapalatului Bánffy din Cluj (azi Muzeul de Artã )de asemenea transformarea în stil baroc-clasicist afaþadei ºi turnului de la fosta bisericã minoritã(azi catedrala greco-catolicã de pe bulevardulEroilor 7).

Aceastã succintã cronicã de expoziþiemarcheazã interferenþele fructuoase ce potinterveni în dubla contemplare a istoriei înconexiune cu arta. Împletirea lor, atât deinteresantã ºi profund relevantã, ne invitã sãadresãm o sporitã atenþie patrimoniilor ce neaparþin tuturor.

Istoria prin artãLiviu Vlad

În urmã cu aproximativ un sfert de secollucram pe motiv, fãcând desen dupã naturãîmpreunã cu Ioachim Nica. Atmosfera de

atunci era mai calmã, urbea era mai puþinagitatã, erau puþine maºini ºi peisajul urban era„curat” cu motivele arhitecturale la îndemânadesenatorului. Predilecþia pentru arhitecturã ºiurbanism istoric am avut-o de mai multã vreme,iar compania unui artist didact mi-a fost foartebeneficã. Atunci aveam atât apetitul cât ºitimpul necesar pentru asemenea preocupãri.Descinderea noastrã la Bonþida a fost inspiratãmai ales de istorie dar ºi de curiozitatea de avedea ce a mai rãmas din Versailles-ul deodinioarã al Ardealului. Ruinele antice auinspirat întotdeauna artiºtii mai cu seamã pe ceidin perioada romantismului când ele erauomniprezente în peisajele acelei epoci. Desigurnu ne aºteptam sã gãsim la Bonþida „ruine”antice, dar mediul liniºtit al unui spaþiuabandonat a fost propice pentru contemplareaartisticã. Nu eram numai noi artiºtii. Erau cu noiºi familiile noastre dar ºi câþiva studenþi aimaestrului Nica. Din aceea zi foarte plãcutã s-anãscut materialul prezentei expoziþii.Instantaneele atunci surprinse au germinat ºi audeclanºat o curiozitate care progresiv a refãcutfirul istoriei locului. Imprejurãrile ºi timpul aufost prea vitrege acestui castel, foarte puþinevalori artistice ne-au rãmas în zilele noastre. Aurãmas ziduri sterpe, acoperiºuri surpate, ferestregoale, o campanilã ce seamãnã cu turnul dinPisa, proptitã în bârne, mai mai sã se rãstoarne.Cam acestea sunt motivele „plastice” care teputeau inspira atunci. O parte din lucrãrileprezente provin din aceea perioadã.

A urmat o perioadã în care amândoi artiºtiiam avut alte prioritãþi, lumea a luat un cursanterior nebãnuit, iar pentru mine preocupareaartisticã, care a fost din totdeauna un ”violond’Ingres”, a rãmas într-o relativã hibernare.Pasiunea pentru scafandreria istoricã mi-a rãmasînsã vie, am ajuns sã am acces la multiplemateriale documentare privind istoria castelului,iar între timp a demarat ºi o nobilã acþiune derestaurare a castelului.

Îndemnat de nestãvilita mea curiozitate

istoricã am revizitat în urmã cu doi ani Bonþidaanilor ’80 rezultând o nouã suitã de lucrãri cereflectã prezentul. Între timp mi-am diversificatlimbajul plastic, fiind prezente în expoziþie nunumai desene alb negru, dar ºi graficã coloratãºi câteva acuarele. Toate acestea aratã deja o altãatmosferã, mai deschisã, mai respiratã cereprezintã reversul pozitiv al perioadei anterioroglindite. Însã pentru a nu uita cã acest toposeste unul al artei baroce, tripticul din expoziþieredã vizitatorului trei dintre sculpturile ce ornaucastelul în perioada sa de glorie.

Cluj, la 2 august, anno MMXI

Liviu Vlad Donjon (cãrbune 30/21 cm)

Ioachim Nica Pagini de jurnal 2 (creion 35/50 cm)

Page 19: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Timp de peste 9 ani, jurnalistul ºi scriitorulMihai Goþiu a documentat cazul Roºia Montanã.În aceastã perioadã a fãcut zeci de deplasãri laRoºia, a realizat sute de interviuri cu localnici, per-soane implicate - specialiºti în mediu, arheologie,arhitecturã, patrimoniu imaterial, economie -, aparticipat la conferinþe naþionale ºi internaþionale peaceastã temã ºi a documentat alte cazuri similaredin lume. Au rezultat peste 200 de articole (reporta-je, interviuri, analize, comentarii, editoriale), publi-cate în presa din România ºi din strãinãtate, pentrucare a primit premiul ”Veteran de rãzboi” la Galele”Green Awards 2011”. Revista ”Tribuna” publicã,în serial, fragmente din volumul ”Morminte înmiºcare”, la care lucreazã în acest moment MihaiGoþiu, ºi în care îºi propune sã ofere o sintezã acazului Roºia Montanã (redacþia ”Tribuna”).

(...)

Existã sau nu societate civilã realã în România?Rãspunsul e foarte simplu. ªi vine de la RoºiaMontanã. Un festival cultural – ”FânFest 2011”

(12-14 august 2011) – cu dezbateri, conferinþe,teatru-lecturã, proiecþii de filme documentare, tururighidate, poveºti pe lângã foc, pieþe de produseagricole ºi manufacturiere, concerte de jazz, rock,indie, alternativ, electro, care a adunat 1.500 departicipanþi. Totul bazat în exclusivitate pevoluntariat. Mai mult, finanþat în cea mai mareparte a lui din donaþiile persoanelor fizice. Astachiar e societate civilã realã.

Subordonatã zecilor de milioane de euro”investiþi” de RMGC în publicitate, cea mai mareparte a presei autohtone a impus o blocadãîmpotriva evenimentelui ºi a mesajelor organizato-rilor. Mai mult, a promovat mesajele conflictualeale aceleiaºi companii, menite sã sperie eventualiidoritori de un week-end la munte. Faptul cã înciuda blocadei ºi a mesajelor agresive, ”FânFest2011” a reuºit sã adune resursele umane ºi financia-re pentru a se desfãºura este o altã mare victorie asocietãþii civile. ªi o dovadã a faptului cã a reuºit sã-ºi formeze o reþea paralelã ºi exterioarã presei main-stream. O reþea caare nu mai poate fi controlatã.

***FFâânnFFeesstt 22001111 - FFrraaggmmeennttaarriiuumm::MMoonnaa NNiiccooaarrãã,, rreeggiizzoorr ””ªªccooaallaa nnooaassttrrãã”” (ajunsã

pentru prima datã la Roºia Montanã, pe pagina deFacebook a filmului):

”We had an incredible screening last night atFânFest Roºia Montanã. Full house, with folksstanding along the walls and sitting on the floor,shaking the walls with their laughter. WonderfulQ&A. This is an audience interested in socialchange, in using Romania’s human capital andnational wealth responsibly, and in making theright choices for future generations. We weretremendously honored to be there.”

Oana Moisil, voluntar (ajunsã pentru primadatã la Roºia Montanã, pe blog)

”Am avut fân în pãlãrie ºi în cort, am dansatîntre brazi, am bãut cafea cu lapte de vacã roºianãºi am strâns mâini care cunosc bine zidurile crã-pate, munþii tãcuþi ºi drumurile odatã toate de pia-

trã ale Roºiei Montane. Am fost la FânFest.(…)Ce-am câºtigat în 3 zile de FânFest? M-am

molipsit de motivaþie de la oamenii care au prinsrãdãcini în campania “Salvaþi Roºia Montanã!”, amadãugat încã un motiv pe lista ”De ce nu vreau sãemigrez”, am respirat aer curat, m-am încãrcat cuenergie din muzicã de vioarã, am strâns în braþe,am un badge de voluntar ºi un tricou pe care cumândrie îl port.Ce-am pierdut la FânFest? Ziua de cosit ºi plãcintelecu mere din Piaþa Tradiþionalã!.”

ªi, totuºi, nu e demonstraþie. Cei pe care îivedeþi în imagine sunt turiºti. Dacã vã închipuiþi cãparticipã la vreo demonstraþie anti-RMGC ori anti-minerit vã înºelaþi. Sunt oameni care au participatla unul din numeroasele tururi ghidate prin RoºiaMontanã ºi împrejurimi. E unul dintre lucrurile pecare ”nu ºi le permit sã le facã acasã, sub ochiipãrinþilor”.

Ce mai spun cei de la RMGC. Dr. Andrei Jurcã,preºedintele Asociaþiei Pro Roºia Montanã (asociaþiedependentã de RMGC), într-un interviu pentru

”Ziua de Cluj”:”Nu ne-au invitat la absolut nimic ºi nici mãcar

nu au vorbit cu noi” ”Ce înseamnã turism? Acum,oamenii vin din cauza faimei localitãþii. Înainte de aveni RMGC, Roºia Montanã era o localitatenecunoscutã în România. Spuneai cuiva cã eºti deaici, nu te gãsea pe hartã”.

Încã un interviu din seria minciunilor pe bandãrulantã promovate de susþinãtorii RMGC. Prezenþalui Andrei Jurcã la evenimentele festivalului chiar arfi fost de dorit. Doar cã nu l-a exclus nimeni. S-aauto-exclus, refuzând invitaþia adresatã tuturorcetãþenilor români de a participa la ”FânFest 2011”,implicit ºi roºienilor. Iar cât de ”necunoscutã” eraRoºia Montanã în România ºi în lume înainte deRMGC stau mãrturie (cel puþin) nuvelele luiAgârbiceanu ori filmele ”Nunta de piatrã”, în regialui Mircea Veroiu ºi Dan Piþa (premiat la Cannes ºiCiudad de Panama), ºi ”Flãcãri pe comori”, în regialui Nicolae Mãrgineanu.

Tot de la RMGC. ”Îi rugãm însã pe toþi cei carevin la Fân Fest sã se limiteze la distracþie, sãviziteze obiectivele turistice, sã ne cunoascã maibine, dar sã se abþinã de la comentarii împotrivaproiectului minier ºi sã ne respecte decizia de amunci ºi a ne câºtiga cinstit pâinea, la noi acasã”.

Aºadar, aþi reþinut: ”sã se abþinã de la comentariiîmpotriva proiectului minier”. κi mai aminteºtecineva sinistrul slogan al anilor ’90: ”Noi muncim,nu gândim!”.

ªi pentru cã vorbim de mesajele anilor ’90. Ceitrecuþi de 30-35 de ani, nu cred sã fi uitat mesajelepromovate împotriva ”golanilor” din PiaþaUniversitãþii în 1990: ”cã sunt niºte drogaþi”, ”cãsunt alcoolici”, ”cã fac sex în grup ºi sedestrãbãleazã în corturile din piaþã”. Cu ce iese înfaþã Asociaþia Studenþilor din Roºia Montanã (oaltã asociaþie înfiinþatã ºi finanþatã de RMGC, cu 4membri), într-un comunicat de presã? „Cei care vinîn localitatea noastrã sub pretextul unui festival, nufac culturã ci lucruri pe care nu ºi le permit acasã,sub ochii pãrinþilor. Rãmânem înmãrmuriþi înfiecare an în faþa “activitãþilor” din zilele în care seorganizeazã aici Fân Festul.”. Vã sunã cunoscut?

Tot la capitolul mesaje RMGC. ”Cu mineriirezolvãm problema mediului, culturii, socialã”. Mãînfioarã aceleaºi amintiri ale anilor ’90, când tot cuminerii a fost ”rezolvatã” problema PieþeiUniversitãþii, în care, printre bãlþile de sânge, auplantat apoi panseluþe. Banerul ãsta e unul dintrecele mai cinice (ºi ameninþãtoare) mesaje ale propa-gandei RMGC.

Cireaºa de pe tort. ”Vã invitãm la excursii cumaºini de teren în carierele Cârnic ºi Cetate”. Astapentru a nu mai exista niciun dubiu despre cevorbesc cei de la RMGC când afirmã cã turismulpoate coexista cu mineritul. Safari prin peisajele de

dupã al treilea rãzboi atomic, varianta demo. Pentrucã RMGC poate mult mai mult decât atât.

În fine, pentru a nu mai exista niciun dubiu,pentru cine ºi de ce toatã aceastã luptã. ªi cei dinfotografia de mai jos au fost la Roºia Montanã, la”FânFest 2011”. Pentru cã Roºia Montanã e a lor. ªide ei trebuie sã se teamã cel mai mult cei de laRMGC. Pentru ei existã oameni în stare sã þinã

munþii în loc. Sã nu-i lase transformaþi în lacuri decianuri ºi halde de steril.

Roºia Montanã, 15 august 2011(Continuare în numãrul viitor)

19TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

civic media

Ce am câºtigat la RoºiaMontanã. ªi cum a renãscut”Noi muncim, nu gândim!”

Mihai Goþiu

Excursii RMGC foto: Luminiþa Dejeu

Rezolvãm cu minerii foto: Mona Nicoarã

Rosia copiilor foto: Luminiþa Dejeu

Page 20: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Problemele Greciei au adus un prim beneficiuRomâniei: un grec este perceput în multestate din Uniunea Europeanã mai rãu decât

un român. Discriminarea de care mulþi dintreconaþionalii noºtri se plâng când sunt înstrãinãtate a fost parþial transferatã. ªi aici mãrefer la economiile puternice ale UE, nu la þãrilebântuite de probleme financiare din grupul PIIGS(Portugalia, Irlanda, Italia, Spania sau Grecia)unde simpatia pentru colegii de suferinþã estemare. De exemplu, în Germania „infractorii”români ºi bulgari sau limitarea accesului acestorcetãþeni în land-uri sunt subiecte secundare; temazilei este Grecia. Dacã înainte erai întrebat dacãvii din Est (în general) sau dintr-una din cele douãþãri ce au aderat în 2007, în prezent primaîntrebare pe care o primeºti când nu vorbeºtigermana fluent este dacã vii din Grecia. Oameniigândesc simplu: banii din propriile taxe nu maisunt utilizaþi pentru perpetuarea unui stat socialcare a funcþionat foarte bine timp de câtevadecenii. În schimb, sunt oferiþi unei þãri condusãde politicieni care au ascuns adevãrul (în limbajcotidian – au minþit) faþã de toþi partenerii din UEtimp de multã vreme. Concepte precumomogenitatea UE sau principiile ajutoruluireciproc sau siguranþa zonei euro sunt vagi pentrucetãþeanul obiºnuit. Din punct de vederefinanciar, lucrurile sunt simple: banii sãi suntutilizaþi în alte scopuri decât era cazul pânãacum.

Niciun oficial european nu a reuºit ºi nu vareuºi sã explice cetãþenilor statelor UE care ajutãcu bani mulþi Grecia ºi celelalte þãri cu problemeeconomice de ce este necesar sã se întâmple acestlucru. Nici mãcar guvernele statelor care oferãajutor nu reuºesc sã îndeplineascã aceastã sarcinãîntr-o manierã convingãtoare. Una dintre recenteledovezi ale acestei situaþii este reprezentatã desporirea susþinerii pentru partidele de extremãdreapta în multe state vestice le UE. Astfel departide adunã deseori voturile celor nemulþumiþi;sunt aºa-numitele voturi de protest împotrivasituaþiei existente. Circumstanþele actuale au oferitdouã þinte predilecte pentru mesajele unor astfelde partide: criza financiarã ºi modalitatea în careare loc întreaga construcþie europeanã. Succesulelectoral al extremiºtilor înseamnã pe lângãatitudini anti-migraþie sau anti-minoritãþi ºidorinþa unui segment al populaþiei de a puneaccentul pe problemele strict naþionale îndetrimentul celor europene. În contextulajutorului financiar acordat de multe stateGreciei, aceasta din urmã este acuzatã de o partea populaþiei acelor state pentru orice încetinire adezvoltãrii economice naþionale. Situaþia este maidramaticã prin prisma apariþiei altor patru statemembre ale UE cu probleme majore (celelaltemembre ale grupului PIIGS menþionat anterior).

Datoriile Italiei ºi Spaniei au atins un nivelîngrijorãtor tocmai când piaþa europeanã pãrea sãîºi revinã dupã terapia aplicatã Greciei. Ajutorulfinanciar a fost structurat astfel încât sã opreascãapariþia oricãrui efect de domino (erau multe vociîn presa româneascã ce menþionau aceastãposibilitate). Cele douã state membre au fãcutnoi împrumuturi ajungând astfel la nivelul la careGrecia, Irlanda ºi Portugalia au solicitat ajutorul

european. Însã, în vreme ce economiile acestortrei þãri sunt mici, criza financiarã ce sepreconizeazã în cazul Italiei ºi Spaniei poateproduce consecinþe semnificative. Acestea suntdouã dintre cele mai mari economii ale UE, iarfondul creat pentru ajutarea statelor cu problemenu va fi de ajuns dacã aceste economii seprãbuºesc într-un mod asemãnãtor celei greceºti.În aceste condiþii, ajutorul oferit de Franþa ºiGermania nu are cum sã fie suficient.

Revenind la opinia cetãþenilor din statelecontribuitoare (sau ºi mai bine spus salvatoare),sentimentul de frustrare a fost accentuat deimplicarea bãncilor în acest proces. Datoritãfaptului cã resursele financiare acumulate dinbanii proveniþi din taxe ºi impozite nu erausuficienþi, bãncile ce activeazã pe teritoriulFranþei, Germaniei, Olandei sau þãrinlorscandinave din UE au oferit ajutoaresemnificative. Prin urmare, gradul de risc esteunul sporit pentru cetãþenii acestor þãri. Dacãplanul de ajutor economic întâmpinã problemesau nu are rezultatele preconizate, nu doar baniidin impozite dispar, ci ºi cei din economiiledepuse la bãnci (cãci acestea nu au utilizat doarfondurile proprii pentru ajutorul financiar).Cetãþenii olandezi ºi britanici au probabil unsentiment de deja-vu în faþa acestor acþiuni: cumai mult de doi ani în urmã au pierdut sumesemnificative de bani ca urmare a falimentuluiunei bãnci islandeze.

Aceste sentimente de animozitate faþã de altestate membre nu fac decât sã încetineascãprocesul de construire a UE dupã modelulimaginat de pãrinþii sãi fondatori cu mai mult dejumãtate de secol în urmã. Unul dintre statelecare au fost de la început în Uniune, unde s-a ºisemnat Tratatul iniþial, are probleme financiaremajore. Deºi guvernul italian a adoptat unelemãsuri de austeritate pe plan intern, rezultateleacestora vor fi vizibile doar peste patru sau cinci

ani. Între timp, existã dorinþa unor state membrede a ajuta Italia, dar ºi din ce în ce mai multevoci în interiorul acestor state ce se opun unorasemenea gesturi. Dacã atitudinile negative faþãde emigranþii din estul Europei, lumea arabã saunordul Africii s-au estompat treptat, ajutorulfinanciar determinã apariþia unor atitudininegative ale unor cetãþeni ai UE faþã de alþicetãþeni ai UE. Deºi gestul de întrajutorare este înconformitate cu principiile unionale, provocareala adresa omogenitãþii Uniunii vine din parteacetãþenilor. Liderii politici ºi ai guvernelor nu îºipot convinge propriii guvernaþi de necesitateaacestei situaþii ºi astfel riscã o dublã distanþare: aoamenilor faþã de propriul guvern ºi a oamenilorfaþã de semenii lor care întâmpinã dificultãþi (înmare parte din vina guvernelor) în alte þãrieuropene.

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Distanþarea gradualãSergiu Gherghina

dezbateri & idei

Liviu Vlad Campanila in ruinã (cãrbune 30/42 cm)

Liviu Vlad Campanila ºi donjon (acuarelã 40/30 cm)

Page 21: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

I.Preambul: Un Nietzsche ludic

În mai 1882, în studioul fotografului elveþianJules Bonnet din Lucerna, Friedrich Nietzscheorchestreazã scenariul unei fotografii parodice încare apare alãturi de Paul Rée ºi Lou Andreas-Salomé, care le refuzase celor doi în repetate rân-duri cererile în cãsãtorie.

Imaginea, devenitã ulterior emblematicã,reprezintã un document simbolic atât pentru tri-unghiul amoros clasic la care face referinþã, cât ºipentru controversa pe care au oportunat-o consid-eraþiile aparent misogine prezente în opera luiNietzsche.

O analizã pertinentã nu se poate dispensa deasumarea diferenþei semnificative dintre reducþiapozitivistã a operei la faptele „brute” biografice ºidecriptarea acestora prin prisma scrierilor avute învedere, monitorizate cu o vigoare interpretativã înpermanenþã reactualizabilã.

Lou Andreas-Salomé asupra lui FriedrichNietzsche reprezintã un astfel de subiect deschis,datã fiind problematica sa viziune asupra femi-nitãþii, care, pe de o parte, la un prim nivel delecturã al operei sale, vizeazã misoginismul pur,dar care dã seama de o anumitã ambivalenþã.

II. Analiza psihanaliticã

Nietzsche o cunoaºte pe Salomé în aprilie1882, în salonul Malwidei von Meysenbug, ocelebrã gazdã a gânditorilor vremii. Scriitorul PaulRée o menþionase pe Salomé într-o scrisoare ante-rioarã care s-a pierdut, dar din rãspunsul luiNietzsche transpare interesul vãdit pentru aceastãfemeie care-i va deveni confidentã, discipol ºi, nuîn ultimul rând, obiect erotic.

De altfel, Malwida îºi asumase tacit rolul deintermediar al triunghiului amoros, contribuind lasporirea aurei de tabu a necunoscutei în ochii luiNietzsche, cãruia îi relatase cã Salomé ar fi ajunsla aceleaºi „rezultate filosofice”, vizând un„idealism practic”.

Propunerile de mariaj repetate ale luiNietzsche sunt sistematic respinse de cãtreSalomé, astfel cã aceasta devine pentru el acel„obiect supradimensionat”, în acord cu propria saconcepþie asupra dorinþei care determinã valoarealucrului dorit1.

Mai mult, interesul faþã de Salomé seacutizeazã datoritã opoziþiei vehemente a mameiºi surorii lui Nietzsche faþã de o asemenealegãturã amoroasã, fapt ce indicã o prezumtivãdependenþã susþinutã faþã de mamã ca instanþãprohibitivã dublã, dat fiind anti-semitismul pecare aceasta îl manifestã faþã de Rée ºirespingerea xenofobicã a lui Salomé.

În lucrarea autobiograficã Ecce Homo,Nietzsche îºi construieºte o genealogie fantasticãpentru a-ºi releva originea nobilã germanã, patrili-niarã, iar cea maternã este trecutã cu vederea,fiind menþionatã doar ca fiind „oricum cevafoarte german”.

Astfel, distribuþia rolurilor în schema familialã

se petrece în sens freudian, dar rezultanta este oimagine rãsturnatã: fiul vrea sã se disocieze demamã, nu de tatã, care reprezintã ºansa distincþieiaristrocrate, iar aceastã stipulare relevã douãparadoxuri.

Primul constã în faptul cã prin supraestimareatatãlui absent, devenit obiect al unui travaliu dedoliu nefinalizat2, fiul comite un paricid imaginar.

În al doilea rând, violenþa conflictului cumama ºi sora semnaleazã evidenþa unei iubiriinterzise, incestuoase, iar aceastã ambivalenþãradicalã caracterizeazã, dealtfel, multe dintreconsideraþiile teoretice ale lui Nietzsche desprefemei, precum ºi natura bizarã a relaþiei sale cuSalomé.

Triunghiul Nietzsche- Salomé- Rée nu sereducea la o conjuncturã de intenþii amoroase,întrucât Rée ar fi propus ºi iniþiat ideea unei„trinitãþi” spirituale, care a funcþionat dealtfel înmod prolific pânã la configurarea „opþiunilorapetitive” preferenþiale care au avut dreptrezultantã excluderea lui Nietzsche.

Salomé a menþinut relaþia cu Rée chiar ºiatunci când s-a logodit cu profesorul deorientalisticã Friedrich Carl Andreas, iar ceea cepoate fi caracterizat prin sintagma nietzscheean -freudianã de reîntoarcere a identicului/ refulatuluieste faptul cã viitorului soþ îi este adusã lacunoºtinþã idila lui Salomé cu Rée; ba mai mult,Friedrich Carl acceptã compromisul continuãriiacesteia drept condiþie a mariajului.

O a doua „recidivã” survine în momentul încare Rée, gelos ºi lipsit de încredere în sine, opãrãseºte pe Salomé, invocând lipsa deexclusivitate amoroasã.

Date fiind toate ambiguitãþile relaþiei cuSalomé ºi Rée, Nietzsche face figura

masochistului desãvârºit care, neputând actualizaseparaþia identitarã de mamã, transferã fatalismulacesteia în raporturile cu femeia doritã. Prezenþaîn fotografie a biciului reprezintã un simbolexplicit al acestei dorinþe de a fi subordonat ºi alunei compulsiuni cãtre pedeapsã.

Într-o scrisoare datatã august 1882, Nietzscheîºi exprimã printr-o formulã criptatã metaforicãacea condiþie de sclavie la care aspirã:

„În încheiere, draga mea Lou, ºi vechea,cordiala, adânca mea rugãminte: deveniþi ceea cedvs. înºivã sunteþi! La început este greu sã neemancipãm de lanþurile noastre ºi, în cele dinurmã, trebuie sã ne mai ºi emancipãm de aceastãemancipare! Fiecare dintre noi, chiar dacã lamoduri foarte diverse, are de tras la boalaînlãnþuirilor, chiar ºi dupã ce a rupt lanþurile”(Nietzsche, Scrisori. Aforisme. 234-235).

Mai mult, ipostaza de „stãpânã” a Saloméeidin fotografie se va dovedi de o implauzibilãfatalitate, dat fiind cã prima crizã de nebunie alui Nietzsche, din ianuarie 1889, survine cuprilejul asistãrii la o scenã de biciuire ºi agonie aunui cal.

III. Ecouri feministe

Date fiind numeroasele ocurenþe de asumpþiilicenþioase în opera lui Nietzsche adresatefemininului, documentul fotografic, princaracterul sãu foarte explicit, constituie o sursãinepuizabilã pentru vocile eticilor feministe (înprincipal cele ale feminismului radical) care l-autransformat într-un etalon al misoginismuluifilosofic.

Legitimitatea acestora poate fi cu uºurinþãredusã la tãcere în mãsura în care aforistica aºa-zis tendenþioasã nietzscheeanã este practicirelevantã filosofic ºi nici nu se poate confundacu o atitudine, constituind, asemeni fotografieirespective, un efect al umorului aparte al luiNietzsche.

De altfel, în întrepãtrunderea viaþã-operã,destinalã pentru Nietzsche, orice abordarefeministã riscã sã decadã la un banal cerc vicios,supralicitând coincidenþa dintre „rolul” lui

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Avatarurile unei triade:Friedrich Nietzsche Lou Andreas-SaloméPaul Rée

Ana Ionesei

Lou Salomé, Paul Rée ºi Friedrich Nietzsche, 13 / 16 Mai 1882, Studio Jules Bonnet, Lucerna.

Liviu Vlad Triptic I. (tehnicã mixtã)

Page 22: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Nietzsche în fotografie ºi postura echivalentã dinrealitate.

În acest caz, este inevitabil drumul înapoi lainterpretarea psihanaliticã, astfel cã exegetulminuþios al operei nietzscheene va depista, înraportarea sa faþã de feminin, aceeaºi ambivalenþãprezentã ºi în biografia propriu-zisã, ceea ceexclude judecãþi de valoare univoce.

Un tertip al cazuisticii misogine „clasice”rezidã într-o hermeneuticã ce recurge la abrevieriºi decontextualizãri. Astfel, un discurs feministradical va „citi” în imagine eternul femininmalefic, oprimant, cu o coloraturã de brutalitatemedievalã, care percepe femeia ca Rãul prinexcelenþã.

Cu toate acestea, aceeaºi grilã de interpretarefeministã, dacã se raporteazã la profilul ºiparcursul biografic al lui Salomé, va fi obligatã sãsesizeze în acest sens un caz atipic ºi sã îi aprobeexemplaritatea.

Date fiind preocupãrile intelectuale ale luiSalomé, faptul de a fi fost discipola lui Nietzscheºi Freud, nu se poate concretiza un discurs încare Salomé deþine o condiþie obiectualã, iarpostura de subiect al terorii (prin concurenþaeroticã dintre Nietzsche ºi Rée) care este evidentãîn fotografie nu reclamã în mod necesar oextrapolare privind situaþia de oprimare afemininului de cãtre masculin.

IV. Studiu de caz: Nietzsche „deconstruit”

În finalul eseului dedicat lui Nietzsche,Jacques Derrida utilizeazã o propoziþie apocrifãgãsitã în manuscrisele nepublicate („Mi-am uitatumbrela.”), pentru a tematiza limitele interpretãriipe care le suportã acestea ºi impactul asupraoperei în ansamblu.

Relevanþa acestui demers pentru analiza imag-inii pe care am întreprins-o constã tocmai în sem-

nalarea riscurilor inerente oricãrei metodologiicare încearcã sã prevaleze asupra altora, sãepuizeze o totalitate a semnificaþiilor ºi chiar sãmenþinã exclusivitatea postulatelor sale.

Dacã se concentreazã asupra conþinutului uneiscriituri (stil, corp ideatic, context biografic),cititorul compulsiv sau hermeneutul metafizicianmobilizat de o „voinþã de interpretare”corespunzãtoare credinþei într-un sens ultim esteautorizat la o serie de speculaþii, pe baza cãrorapoate formula teorii argumentative.

Însã dacã eforturile sale se îndreaptã cãtre oimagine vizualã, dat fiind specificul acesteia,anume pura denotativitate, pertinenþa ºifinalitatea demersului ideatic, neputând fi decâtconotativã, este mai mult decât echivocã.

Sensul ascuns pe care am dori sã-l depistãm,bunãoarã, în intenþia lui Nietzsche de a înscenafotografia în cauzã, constituie o „urmã”, dupãcum opera sa nu este o totalitate, ci o formaþiunecripticã ºi parodicã totodatã, concomitentpermeabilã ºi închisã interpretãrii.

BBiibblliiooggrraaffiiee::Burgard, Peter J. „Figures of Excess.” Nietzsche

and the Feminine. Virginia: University ofVirginia Press, 1994. 1-35.Derrida, Jacques. Spurs. Nietzsche’s Styles.

Chicago and London: The University of ChicagoPress, 1979.Donovan, Sarah K. „Luce Irigaray.”Internet

Encyclopedia of Philosophy. Last updated: July 2,2005. Originally published: January 22,2003.http://www.iep.utm.edu/irigaray/.

Freud, Sigmund. „Problema economicã amasochismului”. Psihologia inconºtientului. Opere3. Bucureºti: Editura Trei, 2004. 326-337.

Leventhal, Robert. Nietzsche and LouAndreas-Salomé: Chronicle of a Relationship

1882. Last Updated: November 13, 2002 .http://rsleve.people.wm.edu/FNLAS_1882.html.

Nietzsche, Friedrich. Aforisme. Scrisori.Bucureºti: Humanitas, 1992.

Nietzsche, Friedrich. Ecce Homo. How OneBecomes What One Is. New York: RandomHouse, 1968.

Nietzsche, Friedrich. ªtiinþa voioasã. Bucureºti:Humanitas, 1994.

Wunenburger, Jean Jaques. „I.2.2. De la ochila voce: bipolaritatea opticã ºi retoricã” ( 33-44 ) ;

„4.2.2. Statutul intermediar al imaginii” (235-241). Filosofia imaginilor. Iaºi: Polirom, 2004.

NNoottee::1 „Dorinþa supradimensioneazã ceea ce vrem sã

avem; ea creºte chiar ºi prin neîmplinire – cele maimari idei sunt cele rezultate din dorinþa cea maiputernicã ºi mai prelungitã. Acordãm cu atât mai multãvaloare lucrurilor, cu cât dorinþa noastrã de a le aveacreºte.” [Nietzsche, Friedrich. Aforisme. Scrisori.Bucureºti: Humanitas, 1992. 66-67 ].

2 “Norocul existenþei mele, poate singularitatea ei,constã în fatalitatea ei: pentru a folosi o formulã sibil-inã, ca tatã al meu tocmai am murit, ca mamã a meamai sunt în viaþã ºi îmbãtrânesc... Aceastã dublã origi-ne, în acelaºi timp cea mai înaltã ºi cea mai joasã treap-tã de pe scara vieþii, a fi decadent ºi totodatã început -aceasta, dacã poate exista vreo explicaþie lãmureºteacea neutralitate, acea libertate de spirit faþã de prob-lematica vieþii, care poate mã caracterizeazã.” (trad. din: Nietzsche, Friedrich. Ecce Homo. How OneBecomes What One Is. New York: Random House,1968, 4 ).

Liviu Vlad Castelul în 85 II (tuº peniþã 21/30 cm)

Page 23: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Tema depãºirii religiei de cãtre filosofie esteun punct recurent în construcþia sistemuluihegelian. Filosofia desãvârºeºte ºi împlineºte

religia, un act care pentru Hegel nu pãrea impios,dar pentru unii dintre hegelieni, cei de stânga,suna cât un cap de acuzare ºi cât un argumentpentru susþinerea ateismului. Depãºirea religieitrece printr-un moment de resuscitare a raþiunii, aimportanþei doctrinei, ceea ce readuce gândirea laposibilitãþile sale de cunoaºtere, limitate de criticalui Kant, atrãgând critica sentimentalismului ºimoralismului religios.

Hegel era conºtient cã Iluminismul a trimis înumbrã dogmaticul, transformându-l din ceva pro-priu creºtinismului, în ceva nefolositor sau de ogeneralitate lipsitã de importanþã.1 Filosofiahegelianã nu putea fi de acord cu o asemenearenunþare, cãci pentru Hegel adevãrul înseamnãîn primul rând gândire, iar în mãsura în care reli-gia revelatã ºi filosofia se ocupã cu adevãrul, alãsa credinþa doar pe seama sentimentului este oeroare. Atunci când se limiteazã doar la senti-ment, religia renunþã de fapt la adevãr, iar Biseri-ca nu mai are comunitate, ci se disperseazã înatomi, „cãci comunitatea este în doctrinã”, întimp ce sentimentele sunt individuale, nu comu-nitare.2

Eliminã aceastã revenire a gândirii în câmpulcredinþei importanþa sentimentului? Deºi în multepagini criticã reducþia protestantã la sentiment (lafel cum criticã ºi reducþia la raþiunea practicã),Hegel încearcã sã limiteze rolul pe care sentimen-tul îl are pentru unii dintre contemporanii sãiteologi, fãrã a-l anula în întregime. Astfel, el nu ede acord cu Schleiermacher, pentru care sentimen-tul este calea regalã de cunoaºtere religioasã, cisusþine importanþa raþiunii ºi a conceptului,situându-se mai aproape de tradiþia Bisericii, deexemplu, decât de Kant.3 Pentru Hegel sentimen-tul reprezintã o formã limitatã de cunoaºtere, învreme ce pentru Schleiermacher nu.4 Iatã criticalui Hegel: „Sentimentul este […] ceea ce omul arecomun cu animalul, el este forma animalã, senzo-rialã. Deci când se aratã ceea ce este dreptatea,moralitatea, Dumnezeu în sentiment, avem felulcel mai rãu în care poate fi arãtat un astfel deconþinut. Dumnezeu este în chip esenþial îngândire. Bãnuiala cã el este prin gândire, numai îngândire trebuie sã ni se trezeascã deja prin faptulcã numai omul are o religie, nu ºi animalul”.5

Întrucât sentimentul este subiectiv ºi acciden-tal, el nu poate oferi conþinut credinþei, acestlucru revenindu-i raþiunii individuale care trebuiesã ofere sentimentului un conþinut adevãrat. Oteologie doar a sentimentelor „se opreºte înempirie, în istorie ºi-n accidentalitãþile acestora”,fiind lipsitã de consistenþã.6 Chiar dacã sentimen-tul poate precede doctrina7, el e la rândul lui pre-cedat de doctrinã, ceea ce conduce la constatareacã sentimentul nu este alungat – nici din teologie,nici din filosofie: dacã filosofia „gândeºte ceea cesimte subiectul ca atare”, ea îl lasã pe acesta sãfie de acord cu sentimentul sãu, oferind în acelaºitimp sentimentului adevãratul conþinut.8 Spredeosebire de Kant – care era de acord cã raþiuneapurã oferã un conþinut pentru conceptul luiDumnezeu, numai cã era un conþinut fãrã adevãr,tributar iluziei transcendentale – Hegel nu e deacord cu reducþia raþiunii doar la rolul ei critic:„… convingerea cã spiritul are numai o relaþie

negativã cu Dumnezeu ruineazã, nimiceºte senti-mentul, evlavia, atitudinea religioasã, fiindcãgândirea este izvorul, terenul în care este univer-salul în general, în care este Dumnezeu, univer-salul este în gândire ºi pentru gândire. Spiritul înlibertatea sa posedã conþinutul adevãrului divin ºi-l furnizeazã sentimentului; conþinutul sãu esteconþinutul sentimentului în ce priveºte oricecucernicie adevãratã, orice pietate”.9 În con-secinþã, în mãsura în care au de-a face cu adevãrulrevelaþiei, sentimentele se bazeazã pe conceptelelivrate de gândire, opþiune hegelianã foarte orto-doxã, însã pânã în punctul în care gândirea areabilitatea de a cunoaºte (ºi deci livra sentimentu-lui!) întregul conþinut divin, fãrã a mai lãsa locmisterului.

Acest primat al raþiunii este mediat dereprezentãri, importante mai ales pentru cã suntconstitutive, aºa cum am mai spus, religiei.Depãºind câmpul subiectivitãþii, propriu sentimen-tului, ºi referindu-se la ceea ce este obiectiv10,reprezentarea izoleazã obiectul, în timp ce gândi-rea îl ridicã la universal.11 „Forma gândirii îngenere este generalitatea”, care „pãtrunde ºiînãuntrul reprezentãrii”12.

Gândirea, aºadar, dã definiþia omului, consti-tuind „ceea ce are omul mai propriu, ceea cedeosebeºte omul de vitã, pe când simþirea el o areîn comun cu aceasta”13. Credinþa apare ca oformã de certitudine a adevãrului absolut, care sebazeazã pe raþiunea însãºi, pe Spirit, iar nu peautoritãþi exterioare.14 Punând faþã în faþã int-elecþia purã ºi credinþa, Hegel afirmã cã intelecþiapurã este doar esenþã, lipsitã de conþinut, în timpce credinþa reprezintã „conþinutul, fãrã int-elecþie”15. Aceasta nu înseamnã cãderea credinþeiîn iraþionalitate, ci îndepãrtarea ei de formalismulintelecþiei pure. Credinþa are conþinutul „îngândire, nu în concepte, în conºtiinþa purã, nu înpura conºtiinþã-de-sine”16. Hegel realizeazã o legã-turã între gândire ºi credinþã, scoþându-o pe aceas-ta din urmã din domeniul moralitãþii pure, undeo plasase Kant. Credinþa ºi doctrina sunt unite înadevãrata gândire, gândirea conceptualã, care „leuneºte pe amândouã în sine” fãrã nicio excluzi-une.17

În fapt, categoriile de „spirit”, „raþiune” ºi„Dumnezeu” sunt în mod esenþial identice18. Înprimul rând, dacã se pune întrebarea pentru caredintre facultãþile umane existã Dumnezeu, rãspun-sul este, evident, gândirea.19 „Gândirea este loculacestui universal, dar mai întâi acest loc esteabsorbit în acest Unul, în acest Etern fiinþând însine ºi pentru sine.”20 Forma sentimentului sedovedeºte a fi „cea mai joasã pentru conþinutulspiritual”, fiindcã acest conþinut, care e Dumne-zeu însuºi, „este, în adevãrul sãu, numai îngândire ºi ca gândire”. În acest sens, „gândul nu edoar gând, ci este, dimpotrivã, modul cel maiînalt ºi, cercetând cu precizie, unicul mod în carepoate fi prins ceea ce e veºnic ºi existã în sine ºipentru sine”21. Pentru a-l înþelege pe Dumnezeu enevoie de gândire speculativã, sentimentul ºireprezentarea fiind insuficiente: „Dumnezeu poatefi atins numai în pura cunoaºtere speculativã ºieste numai în ea ºi este numai aceastã cunoaºtereînsãºi; cãci el este Spiritul ºi aceastã cunoaºterespeculativã este cunoaºterea religiei revelate.Aceastã cunoaºtere îl cunoaºte pe Dumnezeu cagândire, ca purã esenþã…”, scrie Hegel.22

Gândirea îºi regãseºte astfel locul în filosofiareligiei a lui Hegel, dupã ce fusese limitatã în pre-tenþiile ei de cunoaºtere a divinului, de cãtrefilosofia kantianã. În plus, ea deþine acum o pu-tere de cunoaºtere fãrã precedent, care lasã înurmã atât îndrãznelile filosofilor premoderni, câtºi religia însãºi, fiindcã se declarã a înþelege maiadecvat adevãrul revelaþiei divine. Filosofia devineacum maxima philosophia, oferind o cunoaºtereabsolutã, cãreia nu-i scapã niciun mister ºi pe caren-o umbreºte nicio necunoaºtere, nici chiar anaturii Divine… Sã recunoaºtem cã ambiþia luiHegel este în acest punct, maximalã, dar ea numai are prea mult în comun cu ortodoxiacreºtinã.

NNoottee::

1. G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei(= Paradigme), traducere de D. D. Roºca, Humanitas,Bucureºti, 1995, p. 13.

2. Ibidem, p. 506.3. Cf. Peter C. Hodgson, Hegel and Christian

Theology. A Reading of the Lectures on the Philosophyof Religion, Oxford University Press, Oxford, 2005, p. 46.

4. Cf. ibidem, p. 111.5. G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei,

p. 64.6. Ibidem, p. 65.7. Cf. Peter C. Hodgson, Hegel and Christian

Theology. A Reading of the Lectures on the Philosophyof Religion, p. 188.

8. G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei, p. 507.

9. Ibidem, p. 102.10. Ibidem, p. 72.11. Peter C. Hodgson, Hegel and Christian

Theology. A Reading of the Lectures on the Philosophyof Religion, p. 113.

12. G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei, p. 73.

13. Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Enciclopediaºtiinþelor filozofice: Filozofia spiritului, vol. 3, traducerede Constantin Floru, Humanitas, Bucureºti, 1996, p. 95.

14. Cf. Peter C. Hodgson, Hegel and ChristianTheology. A Reading of the Lectures on the Philosophyof Religion, pp. 186-187.

15. G. W. F. Hegel, Fenomenologia spiritului (=Cogito), traducere de Virgil Bogdan, IRI, Bucureºti,2000, p. 307.

16. Ibidem.17. G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei,

p. 75.18. Cf. Peter C. Hodgson, Hegel and Christian

Theology. A Reading of the Lectures on the Philosophyof Religion, p. 70.

19. G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei, p. 47.

20. Ibidem, p. 48.21. Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Enciclopedia

ªtiinþelor filozofice: Logica, vol. 1, traducere de D. D. Roºca, Virgil Bogdan, Constantin Floru et al.,Humanitas, Bucureºti, 1996, p. 60.

22. G. W. F. Hegel, Fenomenologia spiritului, p.434.

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Maxima philosophia: Hegel, sentimentul religios ºi raþiunea

Nicolae Turcan

Page 24: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Scurtul roman Noaptea al lui Elie Wieselconstruieºte o istorie a damnãrii, a suferinþei, amântuirii în negativ. Urmând istoria salvãrii

evreilor, devenitã istorie a salvãrii întregii umanitãþi,Holocaustul devine un Paºte negativ: Israelul, alessã aducã mântuirea lumii, e acum trimis la moarte,la suferinþã; memoriile lui Elie Wiesel nu sunt doarglasul poporulului condamnat la Auschwitz, cimiza sa este sã dea expresie suferinþei umanitãþii.

Elie Wiesel trebuie înþeles ca un „mesagerpentru evrei ºi creºtini”, mesajul sãu adresându-seîntregii omeniri. Wiesel nu se implicã în simplejocuri de memorie cu scopul de a face reproºuri ci,confruntându-ne cu „ceea ce e mai rãu din trecut”,trebuie sã putem fãuri un viitor în care releletrecutului sã nu mai prindã niciodatã contur1.

Textul se construieºte pe câteva elementerecurente, cu o bogatã ºi semnificantã conotaþie înistoria ºi tradiþia mai întâi iudaicã ºi apoi a lumiicreºtine. Paºtele — simbol al salvãrii, e transformatîntr-un simbol al suferinþei, al mãcelului;înjunghierea mielului s-a transformat în înjunghiereaFiului, iar acum în înjunghierea unui întreg popor.

Recursul la elemente deopotrivã iudaice ºicreºtine nu trebuie sã ne surprindã, în ciudareputaþiei lui Wiesel ca autor evreu. Închiderea spretradiþia iudaicã nu ar fi fãcut altceva decât sãîntãreascã zidurile de despãrþire dintre evrei ºicelelate popoare. Mesajul sãu nu ar fi putut aveamai multã însemnãtate decât o ideologie bazatã perasism, precum cea nazistã, cu singura deosebire cãar favoriza evreii. Alãturarea simbolicã a valorilorevreieºti cu cele creºtine prin trimiterile lasãrbãtoarea Paºtelui, înseamnã a-l înþelege pecelãlaltã fãrã a-i pretinde sã fie altfel. Nu este vorbade o religie superioarã aºa cum nu e vorba nici deo naþiune superioarã. Suferinþa trece dincolo deaceste diferenþe. Ea ne face capabili sã îl vedem pecelãlalt dincolo de mãºtile identitare. Diferenþele nusunt ºterse, dar sunt depãºite.

Ar fi o nesãbuinþã din partea oricãrui om carenu a trecut prin experienþa Holocaustului sã susþinãcã poate înþelege ororile ºi durerea încercatã dinplin de cei ce i-au supravieþuit. Mai mult, pentru ceicare au trecut pe acolo cuvintele se dovedescinsuficiente ºi nefolositoare atunci când încearcã sãrememoreze acele momente. Totuºi, pentru Wieseltãcerea nu putea fi de ajuns, iar modul posibil de avorbi fãrã sã reducã realitatea a fost simbolul.Paºtele, elementul comun evreilor ºi occidentalilor,trimite la ceea ce nu poate fi exprimat ºi deschidecalea spre ceea ce nu poate fi înþeles.

Peregrinajul sãrbãtorii de Pesah: plecareaspre “Templu”

Începutul traumei deportãrii se petrece în jurulcelor opt zile de Paºte. Sinagogile erau deja închise,iar sãrbãtoarea a fost þinutã în case. “Biblia neîndemna sã ne bucurãm în timpul celor opt zile dePaºti, sã fim fericiþi. Dar nu prea aveam chef deveselie. De câteva zile inima tuturor bãtea maitare…”2. Aceastã tristeþe ce umbrea zilele de Paºtiprevestea vremurile ce urmau sã vinã: umbra dinmijlocul sãrbãtorii eliberãrii era presimþirea unei noirobii. Veselia premergãtoare eliberãrii e înlocuitã detristeþea premergãtoare pierderii libertãþii - noul exil.

Mai întâi au apãrut semne dispersate: închiderea înghetou, selecþionarea zilnicã de oameni care sã fieduºi la muncã, purtarea unui semn distinctiv etc.,culminând cu vestea deportãrii la Gestapo, adusãde tatãl lui Eliezer în noaptea dinaintea Rusaliilor.

“Era aproape miezul nopþii. Nimeni n-avea chefsã se ducã la culcare….”. Veºtile îngrozitoare aledeportãrii ce avea sã înceapã a doua zi au fostprimite ºi acceptate. “Voiam sã bem amarul pânã laultima picãturã”. Plecarea lor urma sã fie în grabã.Oamenii au fost treziþi chiar în noaptea aceea ca sãse pregãteascã de drum: “Fiecare are dreptul sã iacu el doar obiectele personale. Câte-o traistã demâncare, câteva haine. Nimic altceva. Din nou, otãcere apãsãtoare îi întâmpinã vorbele.”3

Acest pasaj suprapune în mod clar noapteadeportãrii cu celelalte douã momente de turnurã înistoria salvãrii omenirii: Paºtele evreiesc ºi Paºtelecreºtin.

Noaptea: momentul ales de Wiesel, repetãcadrul temporal al celor douã momente istoriceamintite.

Exodul XII, unde Dumnezeu dã rânduialapentru þinerea sãrbãtorii ca amintire a ceea ce afãcut Domnul pentru Israel, alege noaptea camomentul împlinirii promisiunii: “Aceasta este onoapte de þinut pentru Domnul pentru scoaterealor din þara Egiptului; aceasta este acea noapte aDomnului pentru a fi þinutã de toþi copii lui Israelîn generaþiile lor.”4

Noaptea, întunericul învãluie, atât prinderea câtºi omorârea lui Iisus, aºa cum pune în evidenþãtextul bibic: “mai întâi, vinderea Sa atât deasemãnãtoare cu cea suferitã de evreii din Sighet înacea searã, are loc noaptea. Pavel face aceastãspecificare în epistola sa cãtre Corinteni: “DomnulIisus, în noaptea în care a fost vândut…”5; ”înceasul morþii Sale, atârnat pe cruce între cer ºipãmânt, Hristos este acoperit de întuneric: “ºi cânda venit ora ºase, s-a fãcut întuneric peste totpãmântul pânã la ora nouã.”6

Paharul amãrãciunii este simbol al asumãriijertfei, al primirii destinului suferinþei. Ritualul dePaºte din tradiþia evreiascã recunoaºte aceastãdurere pe care o încarneazã simbolic în ierburileamare: “ºi sã mâncaþi carnea în acea noapte, friptãla foc ºi cu azime; ºi cu ierburi amare sã îlmãnânce.”7

Paharul agoniei este amintit ºi în rugãciunea luiIisus în Grãdina Ghetsimani, înainte de a fi vândut:“Tatã, dacã voieºti, depãrteazã acest pahar de laMine; totuºi nu voia Mea ci a Ta sã se facã. (…) ºi,fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoareaSa a devenit ca picãturi mari de sânge, cãzând pepãmânt.”8

Plecarea: vestea bruscã a deportãrii repetã ca unecou ieºirea în grabã din Egipt: “ºi oamenii au luataluatul lor înainte ca acesta sã fie dospit, coveþilelor fiind legate în hainele lor pe umerii lor”9, însãdacã atunci evreii i-au putut jefui pe egipteni,cerând de la ei aur ºi vase, acum ei trebuiau sãplece în grabã, lãsând în urmã tot ceea ce aveau.

Aceeaºi violenþã apare ºi în vinderea lui Iisus:“aþi ieºit ca împotriva unui hoþ, cu sãbii ºi bâte, casã Mã luaþi?”. La rândul sãu a fost ºi El jefuit: “ºi-au împãrþit hainele Lui, aruncând la sorþi pesteele, ce sã ia fiecare”.10

Între credinþã ºi necredinþã

“ªi la ora nouã Isus a strigat cu glas tare,spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiindtradus este: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, dece M-ai pãrãsit?”11. Drama Holocaustului esteridicatã la un nivel comparabil cu cea a morþiiFiului Lui Dumnezeu prin interogaþia lui ElieWiesel, “unde e Dumnezeu?”, întrebare ridicatãatunci când un copil evreu este atârnat înspânzurãtoare zbãtându-se îndelungat între viaþã ºimoarte.

Poate fi acuzat de necredinþã? Poate fi judecatãîndoiala când viaþa unui tânãr de cinsprezece ani setransformã în trãire continuã la limita dintre viaþãºi moarte, la a trãi faþã în faþã cu Îngerul Morþii?

Ce s-a îmtâmplat cu copilul care “petrecuseatâþia ani cãutându-l pe Dumnezeu”,12 în casapãrinteascã, la sinagogã, împreunã cu MoºeÞârcovnicul? A schimbat el profunzimea teologieiiudaice pentru platitudinea ateismului?

Teroarea nopþilor de la Auschwitz, tensiunea dea trãi permanent în faþa Îngerului Morþii au fãcutca toate “vorbele acestea optimiste pe care nu lecredea nimeni…”13, vorbe care exprimau o nesecatãsperanþã izvorâtã din încrederea în Dumnezeul carei-a ales, sã se transforme în Kadiº - rugãciuneamorþilor. “Nu ºtiu, mãrturisea tânãrul Eliezer, dacãaceasta se mai întâmplase pânã atunci în lungaistorie a poporului evreu, dacã oamenii spuseserãvreodatã rugãciunea morþilor pentru ei înºiºi.”14

Cardinalul Jean-Marie Lustiger preocupându-sede aceastã rãzvrãtire spiritualã, afirmã cã pentruWiesel, “teologia iudaicã” nu existã; totuºi,teologiile morþii lui Dumnezeu nu vin de la cei careau trãit Auschwitz-ul, evidenþiazã Lustiger15. Wieseleste un teolog, argumentezã acesta, cel puþin însensul de a fi fost permanent o persoanã cãreiaDumnezeu i-a vorbit prin Cuvântul sãu, iar prinexperienþele prin care a trecut a fost în comuniunecu divinitatea. Lucrul acesta ni-l face cunoscut chiarpersoana în cauzã. În Noaptea, autorul povesteºteun moment din copilãria lui când a mers ºi a plânspentru dãrâmarea Templului16. Oare nu plângea elacum acest nou exil al poporului ales?

Întrebãrile privitoare la Dumnezeu, la absenþasau prezenþa Sa în acea experienþã a Auschwitz-ului, ca mod de raportare la divinitate, fac dinautorul cãrþii un teolog: esenþa se aflã în a acceptaincomprehensibilitatea cãilor Sale ºi totuºi a nuînceta sã le urmeze. El este evreul care ºtie cã orices-ar întâmpla, el este în mâinile Dumnezeului sãuatotputernic. Wiesel poate fi considerat în sensulacesta un teolog, fãrã a fi pierdut dimensiuneaspeculativã ºi raþionalã a gândirii sale.17

Aceasta este ceea ce sugereazã ºi naratorulatunci când mãrturiseºte cã, în lagãr fiind, încetasesã se mai roage, nu datoritã necredinþei, ci datoritãîndoielilor cu privire la dreptatea divinã. Starea saspiritualã este asemãnatã cu cea a lui Iov: suferinþaridicã în mod inevitabil întrebãri adânci ce nu îºigãsesc cu uºurinþã rãspunsul.18

“…Slãvit ºi binecuvântat fie Numele Sãu…murmura tata. Pentru întâia oarã am simþitcrescând în fiinþa mea rãzvrãtirea. De ce sã fiebiencuvântat Numele Sãu? Cel veºnic, StãpânulLumii, Dumnezeul atotputernic ºi înspãimântãtorera mut; de ce ar fi trebuit sã-I mulþumesc?”19

Acest prim moment de rãzvrãtire, rezultat alunui amalgam de sentimente ce încercau sufletullui cu urã ºi necredinþã, speranþã ºi o dragosteuitatã ºi nerãspunsã a copilãriei sale, este urmat deo binecuvântare ce se aºeazã pe buzele lui: oare eradoar o obiºnuinþã? Sau ºtia cã orice s-ar întâmpla

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

intersecþii

Maria Ciurchea

Elie Wiesel.Dincolo de limitele identitare

Page 25: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

nimeni ºi nimic nu îl poate smulge din mânaDumnezeului care i-a ales, a Celui care a promis“când vei trece prin ape Eu voi fi cu tine, ºi prinrâuri, ele nu te vor inunda; când vei umbla prinfoc, nu vei fi ars, nici flacãra nu se va aprinde petine.” ªi imediat dupã aceste versete, Dumnezeuaminteºte prin glasul profetului de Egipt: “am datEgiptul ca rãscumpãrare a ta…”20. Dar acum, oarenu avea cuptorul în faþã? Oare nu vedea cum foculmistuia copiii ºi bãtrânii deopotrivã? Nu vãzuseoare cum unii au fost trimiºi la dreapta, la moarte,iar cei de la stânga, printre care se numãra ºi el, nula viaþã ci la damnare?

Comentând cartea Iov, Wiesel afirmã: “Iov eraevreu; Suferinþele sale, însã, privesc întreagaumanitate; vor veni oare zilele când crimeleîmpotriva evreilor vor fi considerate crimeîmpotriva omenirii ºi crimele împotriva omenirii vorfi considerate crime împotriva evreilor?”

Nazismul nu se face vinovat doar de crime deneiertat, dar el aruncã o luminã sumbrã asuprapoporului ales prin promisiune. Atacând poporulales, ei îi declarã rãzboi chiar Dumnezeului care i-aales. Wiesel mãrturiseºte cã destinul lui e unul carese datoreazã tuturor supravieþuitorilor Auwschvitz-ului ºi chiar a celor ce au murit atunci21.

Un Paºte în negativ“Era noapte” este refrenul unui cântec rostit în

seara de Seder, referindu-se la noaptea în care Israel,ocrotit de Dumnezeu, e salvat de robia egipteanãprin Îngerul Morþii care a ucis primii nãscuþi aiegiptenilor. Acum, Hitler ia locul lui Dumnezeu, elfiind cel care promite sã ucidã poporul ales. Elapare ca stãpânul acelei nopþi la Buna. “Hitler aspus rãspicat cã-i va extermina pe toþi evreii înainteca orologiul sã batã ceasul al doisprezecelea, înainteca ei sã audã ultima bãtaie. (…) Cred în Hitler maimult decât în oricare altul. El este singurul care ºi-aþinut promisiunile, toate promisiunile pe care le-afãcut poporului evreu”, afirma “omul-fãrã-chip”22

din spitalul lagãrului. Referinþele la Paºte, frecventeîncã de la deportarea lor din Sighet, creeazãimaginea unui Paºte inversat, în negativ, careînlocuieºte imaginea alegerii poporului de cãtreDumnezeu cu aceea a selectãrii lor de cãtre SS-iºti23. Ieºirea din Egipt este înlocuitã de ieºireadin Buna; Armata Roºie, ale cãrei tunuri se fãceauauzite în liniºtea nopþii, era totuºi prea departe.Drumul eliberãrii s-a dovedit a fi un “dans almorþii”. Orice speranþã de viaþã pierise din inimalor. În acel cimitir de trupuri înþepenite apare figurablândã a rabinului Eliahu. O hierofanie. Tatãl îºicautã fiul iubit. Întunericul nopþii era tot mai dens.“Era 28 ianuarie 1945”24, când fiul ºi tatãl au fostdefinitiv despãrþiþi. “Hitler avea sã-ºi þinã fãgãduiala(…) pânã sã vinã noaptea”25.

Noaptea: o þesãturã de semnificaþii

“Se lãsã noaptea”26. Aºa începe sãrbãtoarea deRoº Haºana - ultima noapte a acelui an, sau poatechair ultima noapte? Noaptea este semnificatulcentral al întregii cãrþi.

Acþiunea cãrþii nu se petrece ziua: atunci au locdoar bãtãile, doar munca aceea interminabilã care lemãsura zilele de lagãr, însã noaptea este momentulîn care Eliezer reflecteazã asupra vieþii sale.

“N-am sã uit niciodatã noaptea aceea, primanoapte de lagãr, care mi-a preschimbat viaþa meaîntr-o singurã noapte lungã, de ºapte ori blestematã,de ºapte ori zãvorâtã”27. În acea primã noapte delagãr, flãcãrile crematoriului au început sã mistuiefiinþa interioarã a tânãrului Eliezer. A trãi faþã înfaþã cu Îngerul Morþii: o noapte fãrã sfârºit.”

Noaptea. Întrunericul este ceea ce caracterizeazãproiectul întregului Holocaust ce s-a manifestat în

istorie prin exterminarea evreilor.Noaptea. Este durerea fãrã sfârºit, agonia

continuã a mii de suflete ce s-au scufundat înîntunericul acela, fãrã sã mai ajungã vreodatã sãvadã lumina.

Noaptea. Este probabil noua viaþã chiar ºi acelor care au rãmas în viaþã, a acelor supravieþuitoripentru care lumea nu va mai fi niciodatã la fel,pentru care dimineaþa nu mai poate aduce uitareaºi alinarea durerii resimþite în amintirea continua aacelor momente de groazã. Durerea nu poate fiexprimatã ºi nici înþeleasã. Holocaustul nu poate fiîncadrat istoric; el e posibil de înþeles doar dinmemoriile celor ce i-au supravieþuit ºi în realitate,numai de cãtre aceºtia, cãci nu existã altãposibilitate de a înþelege profunzimea acesteidureri28.

Noaptea. Este locul în istorie unde alunecã înuitare aceastã întreagã realitate ca un vis urât.Lumea merge înainte, însã pentru unii Holocaustulnu a fost doar un vis urât din care s-au putut trezimai apoi. Pentru Wiesel viaþa s-a transformat într-o“singurã lungã noapte, de ºapte ori blestematã”.

Wiesel este un mesager. Întorcându-mã laafirmaþia lui despre suferinþa lui Iov careintereseazã întreaga umanitate, pot sã mã alãtur luiRobert McAfree, mãrturisind cã Wiesel e unmesager atât pentru evrei cât ºi pentru creºtini29.

James E. Young afirma cã valorificareamemoriilor victimelor nu trebuie sã meargã îndirecþia reconstituirii evenimentului sau a înþelegeriiacestuia, ci mai degrabã trebuie sã ne întrebãm careeste modul în care ei au construit înþelegereaexperienþei lor, felul în care ei au interpretatevenimentul în relaþie cu ei. Mai mult, memoriileimplicã o privire retrospectivã asupra experienþei,astfel cã poate fi interogat chiar modul în careautorul memoriilor reconstituie înþelegerea sa ºi oreinterpreteazã30. Într-adevãr, pentru modul în careeste reconstruitã experienþa Holocaustului înNoaptea, împletirea elementelor iudaice cu celecreºtine nu este întâmplãtoare. Brodarea faptelor cusimboluri religioase ºi aluziile fãcute la sãrbãtoareaPaºtelui sunt menite sã creeze punþi de comunicareºi înþelegere. Nu este vorba de afirmarea vreuneiadintre cele douã religii, iudaismul sau creºtinismul,ci mai degrabã de o înþelegerea a umanului, asuferinþei ce depãºeºte aceste limite. Suferinþaevreilor trebuie sã fie suferinþa umanitãþii ºi cea aumanitãþii trebuie sã fie suferinþa evreilor. Mesajuldevine de înþeles pentru particular pentru cã putemporni de la ceea ce ne este specific, de la ceea cedeja ne aparþine. Totodatã, este universal cãciaparþine ºi alteritãþii. El capãtã sens numai cânddiferenþele sunt puse împreunã, când identitatea ºialteritatea sunt puse faþã în faþã, fãrã a se opune ºifãrã a se confunda. Noaptea diferenþele desuprafaþã devin invizibile, limitele sunt transgresatefãrã a fi ºterse: fiinþa umanã în faþa fiinþei umane etot ceea ce rãmâne.

Elie Wiesel se vrea el însuºi un mesager alHolocaustului; valoarea lucrãrii sale nu poate fiestimatã în contradicþia din termeni. Profunzimeacãrþii sale este una ce trebuie situatã pe planexistenþial: ea implicã o dezvãluire ce transformãviaþa, atât cea individualã cât ºi universalã. Astfel,evreilor le este redat rolul profetic ºi chiar mesianicîntre naþiuni. Suferinþa poporului sãu trebuievalorificatã nu doar ca trecut, ci pentru conºtiinþaviitoare a istoriei. Acest sacrificiu trebuie sãtrezeascã în întreaga omenire sensibilitate ºirezistenþã viitoare la orice reiterare a unui astfel deproiect ucigaº. În sensul acesta, poporul evreudevine mielul pascal sacrificat în noaptea de Pesahpentru eliberarea multora. Jertfirea evreilor înnoaptea Holocaustului trebuie sã aducã eliberare înrândul întregii omeniri. Aceastã salvare, însã, nu

trebuie lãsatã sã alunece spre nepãsarea ce vatrimite trecutul înapoi în noaptea uitãrii.

BBiibblliiooggrraaffiiee

Biblia, coord. Andrei Beniamin Lariu, trad. Fidela,ed.II, Cluj-Napoca, 2010.

Brown, Robert McAfree, Elie Wiessel: Messenger toAll Humanity, Notre Damne, University of Notre DamePress, London, 1983.

Horowitz, Sara W., “Boyhood unraveled: EllieWiesel’s Night”, în Elie Wiesel’s Night, edited and withan introduction by Harold Bloom, New Edition, NewYork, 2010.

Lustiger, Cardine Jean-MMarie, “The absence of God?The presence of God?” în Elie Wiesel’s Night, edited andwith an introduction by Harold Bloom, New Edition,New York, 2010.

Young, James Edward, Writing and rewriting theHolocaust: Narrative and the consequences ofinterpretation, Indiana University Press, Bloomington,1988.

Wiesel, Elie, Noaptea, Univers, Bucureºti, 2005.

NNoottee::1 Robert McAfee Brown, Elie Wiesel: Messenger to

All Humanity, Notre Damne, University of Notre DamePress, London, 1983, p.1,2.

2 Elie Wiesel, Noaptea, Univers, Bucureºti, 2005, p. 16.

3 Elie Wiesel, p. 19, 20.4 Exodul XII. 42. Citatele biblice sunt preluate din

trad. Fidela, Cluj-Napoca, ed. a II-a, 2010.5 I Corinteni XI.236 Evanghelia dupã Marcu XV.337 Exodul XII.8.8 Evanghelia dupã Luca XXII.42, 44.9 Exodul XII.3410 Evanghelia dupã Marcu XIV.48, XV.24.11 Evanghelia dupã Marcu XV.34.12 Elie Wiesel, p. 25.13 Idem, p. 28.14 Idem, p. 40.15 Cardinae Jean-Marie Lustiger, “The absence of

God? The presence of God?” în Elie Wiesel’s Night,edited and with an introduction by Harold Bloom, NewEdition, New York, 2010, p. 28-29.

16 Idem, p. 10.17 Cardinae Jean-Marie Lustiger, p. 28-29.18 Elie Wiesel, p. 53.19 Idem, p. 40.20 Isaia XLIII. 2,3.21 Cardinal Jean-Marie Lustiger, p. 32-33.22 Elie Wiesel, p. 89.23 Cardinal J. M. Lustiger, p. 32.24 Elie Wiesel, p. 120.25 Idem, p. 122.26 Elie Wiesel, p. 74.27 Elie Wiesel, p. 41.28 Sara W. Horowitz, “Boyhood unraveled: Ellie

Wiesel’s Night”, în Elie Wiesel’s Night, ed. HaroldBloom, p. 138.

29 Robert McAfree Brown, Elie Wiessel: Messengerto All Humanity, Notre Damne, University of NotreDame Press, London, 1983, p. 1.

30 James Edward Young, Writing and rewriting theHolocaust: Narrative and the consequences of interpreta-tion, Indiana University Press, Bloomington, 1988, p.10.

Page 26: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

3) Valori retorice ºi valori argumentativePrimele nu revendicã niciun fel de relaþie cu ade-vãrul, cu realitatea, iar cele din urmã pretind cãsunt conforme cu realitatea obiectivã, cu fiinþa.Valorile retorice sunt "formele fãrã fond"denunþate de Maiorescu, iar valorile argumenta-tive au drept premize Ideile platoniciene. Acestevalori þin în primul rând de modul de funcþionareal discursului, de stilul acestuia, de expresia luiformalã. Dispunem astfel de mai multe registrediscursive, în funcþie de stilurile de expresie, carene impun moduri de luare a cuvântului sau deexprimare, care sã fie adecvate contextului retoricrespectiv. Nu putem sã folosim un limbaj vulgarîntr-un context academic, iar registrul discursivfamiliar este de asemenea impermeabil formelorde exprimare universitare. Valorile vehiculate suntdiferite, opuse, incompatibile, complementare.Confuzia acestor valori este aceea care duce laimposturã ºtiinþificã, la anarhie, la dezordine in-telectualã, la nevroze ideologice etc. Identificareaacestora, clasarea lor riguroasã, ca valori pragma-tice (de exemplu), permite o mai bunã înþelegereºi situare a lor; astfel pot fi evaluate în cadrulunor contexte ideologice cunoscute: utilitarism,politicã, mass-media, putere, profit etc.

Retorica, înþeleasã ca artã a utilizãrii limbajuluinatural, cu scopul exersãrii puterii în detrimentuladevãrului, a apãrut în mod sigur cu mult înain-tea tehnicilor de argumentare, adicã de folosire alimbii în mod coerent, precis, logic, în vedereacunoaºterii adevãrului, chiar cu riscul pierderiiautoritãþii. Cele mai vechi studii, care au ajunspânã la noi, sunt tot cele întreprinse de socratici(Platon, Aristotel etc.). Faimosul proces intentatde sofiºti lui Socrate poate fi interpretat ºi ca unsimbol al confruntãrii între retoricã ºi argu-mentare, ca o victorie a valorilor retorice ºiiraþionale faþã de cele argumentative ºi raþionale.Faptul rãmâne valabil ºi astãzi, iar singura conso-lare par sã fie aceea cã pe termen lung, din per-spectivã diacronicã, argumentarea pare sã fiereabilitatã, stimatã, deci evaluatã pozitiv, în timpce retorica nu ar avea câºtig de cauzã decât înactualitate, în perspectivã sincronicã. În fond estevorba despre confruntarea milenarã a douã clasede valori, care par incompatibile. Aristotel,urmându-l pe Platon, demonteazã fãrã milã retori-ca ºi pe cei care o practicã în mod abuziv, sofiºtii:

"Retorica este facultatea de a considera, defiecare datã, ce poate fi supus persuasiunii. […]Iatã ceea ce ne determinã sã afirmãm cã aceastanu dispune de reguli aplicabile unui anumit gende obiecte determinate. […] Caracterul moral (aloratorului) este acela care provoacã persuasiunea,atunci când discursul este orientat astfel încât ora-torul sã inspire încrederea. Ne lãsãm mai promptºi mai uºor pe mâna oamenilor de bine, în priv-inþa tuturor problemelor în general, însã în modabsolut, în chestiunile încurcate sau echivoce. […]Aceasta este dispoziþia auditorilor, când pasiunilelor sunt incitate prin discurs. Efectuãm judecãþitot atât de diferite, dacã suntem animaþi de unsentiment de tisteþe sau bucurie, de prietenie saude urã. Acesta este singurul aspect, aºa cum amarãtat, pe care se chinuie sã-l trateze cei care scriu

astãzi despre retoricã. Vom intra în detalii cuaceastã ocazie, atunci când vom vorbi despre pasi-uni." (Aristotel, Retorica, cap. II)

Valorile retorice sunt numeroase: limba delemn, demagogia, arta de a vorbi fãrã a spunenimic, de a crea iluzia cã se spun lucruri impor-tante, superficialitatea ºi simþul comun, obsesiapentru locurile comune ridicate la rang de prin-cipii universale, minciuna ºi mistificarea, posesiaputerii cu orice preþ prin obþinerea adeziunii saua consensului majoritar, succesul ºi prestigiul ime-diat (titlurile, medaliile, premiile, posturile presti-gioase, onorurile etc.), credinþele ºi superstiþiile,emoþiile ºi stãrile psihologice contradictorii, vio-lenþa ºi teroarea sub toate formele, ideologiile(toate ismele istorice), atacul la persoanã, mani-pularea, relativismul etc. Adicã toate aceste valoriinstabile, foarte variabile. Simbolul sofistului prinexcelenþã, în antichitate ca ºi în prezent, esteactorul-magician. Influenþa acestor valori este atâtde mare în istoria umanitãþii ºi în special aOccidentului, încât marile conflicte, catastrofe,revoluþii, crize pot fi explicate astfel. Epoca con-temporanã este cea care a suferit cel mai mult,prin impostura generalizatã, care se resimte ºi înproducþiile ºtiinþifice; sofistul, magicianul, actoruleste "Prinþul acestei lumi", al lumii secularizate. Seîntâmplã astfel pentru cã valorile retorice sunt înfapt niºte valori nihiliste.

Însã valorile agumentative se opun valorilorretorice. Aceastã tezã este contrarã tendinþei gene-ralizate în filosofia limbajului de tip "anglo-saxon"sau a concepþiei difuzate de aºa zisã "ºcoalã bel-gianã de retoricã" sub influenþa lui Perelman, însecolul XX. În prezent se încearcã crearea uneiconfuzii conceptuale prin asimilarea celor doi ter-meni distincþi: retoricã ºi argumentare.

Dimpotrivã considerãm cã dihotomia anticãsocraticã trebuie menþinutã, iar teoria valorilor nepermite sã înþelegem ºi motivul. Într-adevãr valo-rile argumentative nu pot fi confundate cu celeretorice.

Demonstraþiile logice ºi matematice, înlãnþuirearaþionamentelor într-un discurs, grija pentru ade-vãr ºi pentru validitatea discursurilor, cãutareaadevãrului, privilegierea unor metode, a unorinstrumente de cercetare, considerarea unor prin-cipii raþionale, descoperirea ºi utilizarea unor legiuniversale, precizia ºi exactitatea rezultatelor, do-rinþa de depãºire a simplelor evidenþe în cãutareacertitudinii etc. Aceste valori sunt proprii discur-sului filosofic. Nu întâmplãtor Platon ºi Aristotelau fãcut aceste distincþii în utilizarea dialecticiimoºtenite de la Eleaþi (în ocurenþã Zenon).Dialogurile platoniciene sunt construite pe bazasistemului de argumentare; doar când aceasta îºiatinge propriile limite, Platon face apel la limbajulalegoric, la simbolurile mitologice, adicã laretoricã (alegoria cavernei din Republica, mitulandroginului din Banchetul sau mitul lui Er dinTimaios). Aristotel inventeazã chiar un nouinstrument (Organon) de argumentare, sub formaconcretã a silogismului, pentru a combate sofis-mele, falsele argumente ale retorilor; iatã aici unexemplu: "Silogismul este un raþionament în care,anumite premize fiind presupuse, va decurge dinele în mod necesar o concluzie diferitã de ceea ces-a presupus, prin intermediul premizelor accep-tate; respingerea este un raþionament în vedereacontrazicerii concluziei. Or, Sofiºtii nu procedeazãastfel, însã dau numai impresia cã fac astfel, dinmai multe motive: unul dintre aceste motive, careeste cel mai natural ºi cel mai curent, este acelacare þine de numele date lucrurilor. Într-adevãr,pentru cã nu este posibil într-o discuþie sã prezen-tãm lucrurile însele, ºi pentru cã în locullucrurilor trebuie sã ne servim de numele acestoraca de niºte simboluri, presupunem cã ceea ce seîntâmplã cu numele, se întâmlã de asemenea ºicu lucrurile […]". (Aristotel, Respingerile sofistice,1, 165a, în Organon)

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

remarci filosofice

Valori cognitive, valori epistemologice (III)

Jean-Loup d’Autrecourt

Liviu Vlad Art Café în donjonul restaurat ( cãrbune 21/30 cm)

Page 27: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Trecem peste faptul foarte important, care nupoate fi subînþeles decât de specialiºti, ºi anumepresupoziþia aristotelicã a unei teorii tripartite asemnului (simbol, semnificaþie, lucru), care eraprobabil cunoscutã cu mult înaintea lui. În modsigur aceasta nu este descoperitã de contempo-ranii noºtrii aºa cu se predã la universitate. Deasemenea (altã pistã), teoria subtilã a lui Fregedespre "presupoziþia obiectului de referinþã", înprezervarera semnificaþiei discursurilor ficþionale(care ar trebui sã fie absurde pentru cã suntfalse), îºi are rãdãcina necunoscutã, tot în acesttext aristotelic. Dar sã ne ocupãm aici doar demodurile de raþionare silogisticã în raportul lor cusofismele.

Teoria silogismului a fost conceputã în scopuride cunoaºtere ºi de reglementare a discursului, cabaraj raþional împotriva puterii magice, iraþionalea retoricii. Astfel structura silogismului formatãpe mecanismul de deducþie, adicã de relaþia nece-sarã între premize ºi concluzie, este o structurãvalidã. Validitatea unui argument înseamnã valoa-rea sa logicã cu privire la garantarea adevãrului, acertitudinii concluziei. De aceea se vorbeºtedespre "moduri silogistice valide". Astfel chiarvaloarea adevãrului se modificã, pentru cã aceastadepinde acum de modul prin care a fost obþinutsau demonstrat rezultatul unei concluzii. Deexemplu, valoarea adevãrului dogmatic esteimpusã prin credinþe, prin retoricã; în timp ce va-loarea adevãrului argumentat este demonstratã,prin raþionamente ºi prin experienþe.Despre un silogism nu se poate spune cã este"adevãrat" sau "fals", ci cã este valid; adicã struc-tura sau forma sa este valabilã, corectã. De altfel"valabil" înseamnã chiar valid ºi se spune despre ogândire valabilã pentru ceilalþi, care are valoaredemonstrativã (cf. Lalande, 2002, p. 1182).Aceastã validitate a argumentelor este perenã,contrar aparenþei sau iluziei de validitate pe careo dau sofismele sau falsele argumente (engl. fal-lace). Acestora din urmã le expirã foarte repedevaliditatea, ca produselor din comerþ; ele dureazãdoar atât timp cât dureazã iluzia, minciuna.Existã deci valori raþionale permanente, moduride gândire infailibile. Exigenþele unei întregitradiþii raþionaliste occidentale (Descartes, Pascal,Leibniz) se regãsesc în aceste valori. Pe scurt, doarlimbajul logico-matematic pare sã satisfacã acesteexigenþe, prin valorile care-i sunt proprii.

4) Valorile logico-mmatematiceTextul lui Pascal, De l'esprit géométrique,

rãmâne programatic, prin felul în care ataºeazãvalorile argumentative ºi valorile logico-matemat-ice. Lungimea citatului este justificatã de impor-tanþa conþinutului:

"Putem avea trei principale obiective în studiuladevãrului: mai întâi, de a-l descoperi atunci cândîl cãutãm; apoi, de a-l demonstra atunci când îlposedãm; ultimul, de a-l discerne de fals, atuncicând îl examinãm. Nu mai discut de primul,tratez în particular pe al doilea, cãci îl cuprinde ºipe cel de-al treilea. Cãci dacã este cunoscutãmetoda de demonstraþie a adevãrului, vom dis-pune în acelaºi timp de aceea de a-l discerne, pen-tru cã examinând dacã argumentul care este pro-pus se conformeazã regulilor cunoscute, se va ºtidacã acesta este perfect cunoscut. […] Aceastã ver-itabilã metodã, care ar forma demonstraþiile înmodul cel mai excelent, dacã faptul ar fi posibil,ar consista în douã lucruri principale: primul, dea nu utiliza nici un termen al cãrui sens sã nu-l fiexplicat înainte; celãlalt, de a nu propune nicio-datã vreo propoziþie care sã nu fie demonstratãprin adevãruri deja cunoscute; altfel spus, într-un

cuvânt, sã se defineascã toþi termenii ºi sã sedemonstreze toate propoziþiile.

Dar, pentru a urma întocmai ordinea pe care oindic, trebuie sã declar ce înþeleg prin definiþie. Îngeometrie nu sunt recunoscute decât definiþiile pecare logicienii le cheamã pe nume, altfel spus, sin-gurele atribuiri de nume lucrurilor care au fostclar desemnate prin termeni perfect cunoscuþi; nuvorbesc decât de acestea. Utilitatea ºi utilizareaacestora este de a clarifica ºi de a abrevia discur-sul, exprimând prin doar numele atribuit, ceea cenu s-ar putea spune decât prin mai mulþi termeni;astfel încât, numele impus sã fie totuºi lipsit deorice alt sens, dacã cumva ar avea, pentru ca ast-fel sã nu-l mai posede decât pe cel pentru care afost destinat în mod unic". (Pascal, De l'espritgéométrique et de l'art de persuader, în Œuvrescomplètes, Paris, Seuil, 1963, pp. 348-350)Dincolo de prelungirea concepþiei aristotelice, seregãsesc aici idei originale, care au fost preluateca atare în epoca contemporanã în filosofia limba-jului, de un S. Kripke, de exemplu, atunci cândintroduce expresia genialã: "desemnatori rigizi".Deci le putem reproºa lui Aristotel ºi lui Pascal cãnu i-au citit cu atenþie pe filosofii contemporani!Din perspectiva noastrã, acest text clasic major,opereazã tranziþia între valorile argumentative ºivalorile logico-matematice.

Într-adevãr se poate vorbi despre valori formaleºi simbolice, la nivelul limbajelor artificiale sauformale. În matematici, existã valoarea unei vari-abile, valoarea unei necunoscute într-o ecuaþie, alt-fel spus, rezultatul cantitativ obþinut în urmaunui calcul. Se vorbeºte despre "valoarea absolutã"a unei funcþii, despre "valorile pozitive sau nega-tive" ale unei ecuaþii, adicã despre rãdãcinile pozi-tive sau negative ale acesteia etc. Este vorba înacest caz despre o evaluare calitativã. Se vorbeºtede asemenea despre domeniul ºi despre co-dome-niul valorilor unei funcþii, iar parcursul valorilorunei funcþii matematice sau chiar a unei funcþiide stare, care descrie un sistem fizic, poate fireprezentat printr-un grafic. Valorile unei funcþiipot varia, sunt variabile. Astfel se simbolizeazãfuncþia prin y = f(x), unde f : D C, pentru cã x iavalori în D iar y în C ºi se spune cã "f estedefinitã în D cu valori în C". În toate cazurileeste vorba de rezultate ale unor calcule matemati-ce, deci de valori numerice.

La un nivel ºi mai fundamental, în cazul limba-

jului formal logic sau simbolic, existã ideea de"valoare de adevãr" a unei propoziþii. În logica cla-sicã bivalentã o propoziþie posedã doar douã va-lori de adevãr: adevãrul sau falsul. Putem vorbi înacest caz despre o evaluare calitativã. Prinurmare, o propoziþie (afirmativã sau negativã)poate fi într-un caz ca în celãlalt fie adevãratã, fiefalsã. O a treia posibilitate nu existã, este exclusã(de unde ºi principiul terþului exclus) ºi astfel seevitã contradicþiile de limbaj (principiul de noncontradicþie), respectându-se în acelaºi timp identi-tatea lucrurilor, deoarece un lucru este ceea ceeste (principiul identitãþii). Aceasta este totmoºtenirea lui Aristotel. Se subînþelege cã acestevalori sunt controlate de principiile supreme alegândirii.

Cu logicile trivalente (Lukasiewicz, Bochvar,Kleene, în secolul XX), se introduce o a treia va-loare de adevãr: în afarã de adevãr ºi fals, opropoziþie poate fi nedeterminatã sau poate fivagã. Astfel calea este deschisã logicilor poliva-lente, în care valorile de adevãr sunt nedetermi-nate ºi multiple. Existã grade de nedeterminare,în evaluarea propoziþiilor. De exemplu, între celedouã poziþii clasice (0 sau 1; da sau nu; uºadeschisã sau închisã; alb sau negru; viaþã saumoarte etc.) putem închipui acum o gamã detonalitãþi, de nuanþe, la fel ca în picturã sau înmuzicã. O uºã poate fi între-deschisã mai multsau mai puþin, între alb ºi negru pot exista omulþime de nuanþe de gri, între viaþã ºi moarte seaflã diferite stadii ale bolii, de la mai mult saumai puþin sãnãtos, pânã la grav bolnav sau comã.Tot cu aceste valori polivalente de adevãr, care auafinat cunoaºterea, se poate încerca explicareaunor situaþii fizice, ca în cazul relaþiilor de nede-terminare ale lui Heisenberg, în mecanica cuan-ticã. Avem de-a face nu numai cu o evaluare can-titativã gradatã a cunoaºterii, dar ºi cu o inter-venþie subiectivã, deci calitativã a observatorului,în chiar procesul de experimentare, pe scurt, deevaluare a poziþiei ºi vitezei particulelor ele-mentare. Atingem astfel o limitã a cunoaºteriiempirice, explicabilã doar prin convergenþa adouã clase de valori: subiective ºi obiective,respectiv calitative ºi cantitative sau mai precis,psihice ºi fizice. Ne aflãm deci într-un fel deimpas. Faimoasa aporie a raportului dintre corp ºiminte (engl. mind-body problem), se traduce ºiprin aceastã convergenþã conflictualã (lat. coinci-dentia opositorum), o situaþie de nedeterminareepistemicã a valorilor materiale ºi imateriale, aactivitãþilor mentale ºi cerebrale.

Într-adevãr, lingvistica, logica ºi matematica sin-gure nu pot sã dea socotealã despre dimensiuneamajorã a noþiunii de valoare, la nivel epistemolog-ic. De aceea, trebuie sã facem apel la filosofiaºtiinþei ºi la ºtiinþele cognitive, unde se poatevorbi despre: valoarea cunoºtinþelor sau desprevaloarea unei teorii ºtiinþifice; despre valoareaepistemicã a unei propoziþii; în fine, despre va-loarea cognitivã a unei percepþii sau a unui com-portament. Se poate bãnui încã de pe acum, cãvalorile epistemologice nu au fost ºi nu vor fiîntotdeauna aceleaºi.

Grenoble, mai 2011

Liviu Vlad Privire dintre ruine ( cãrbune 42/30 cm)

Page 28: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

În Straja dragonilor, I. Negoiþescu îºi aminteºteastfel refugiul din Cluj dupã Diktatul de laViena: „Evacuarea era în toi (evacuam nu numai

pãmînturi ºi lucruri, ci ºi glorioasa Românie Mare).Într-una din zile, am dat o fugã la Blaga:împachetau febril ºi ei – ne-am luat rãmas bun, cãcinu se ºtie unde ºi cînd ne vom revedea: ei plecau laSibiu, cu universitatea, ai mei nu hotãrîserã încãîncotro. În acest du-te-vino, am dat de spectacolulcel mai fantastic: firmele româneºti ale magazinelorºi întreprinderilor de comerþ ºi afaceri erau date josºi înlocuite cu altele, maghiare. Intram deja în altoraº, în altã þarã. ªi plãcile indicatoare de strãzi ºiinstituþii publice erau înlãturate, chiar dacã nuînlocuite încã. Clujul românesc îl înghiþea pãmîntul[s. n.].” Un asemenea sentiment apocaliptic îl vor fiavut ºi maghiarii în 1918, mai ales cã ei au trãit aicicu conºtiinþa stãpînului absolut ºi definitiv. Însã,deºi formal cele douã evenimente par sã fie unulimaginea rãsturnatã a celuilalt, în perspectivaistoriei ele sînt, totuºi, diferite ºi nici nu au aceleaºiconsecinþe. În 1918, Clujul devine românesc înurma unirii Transilvaniei cu România (VechiulRegat), respectiv în urma destrãmãrii imperiuluiaustro-ungar. Românii erau majoritari înTransilvania, iar opþiunea lor e legitimatã deprincipiul istoric al autodeterminãrii. Majoritateamaghiarilor în Cluj fusese întreþinutã artificial,printr-un protecþionism abuziv. La preluarea înadministrare a oraºului, Consiliul Dirigent, careadministreazã Transilvania, nu urmãreºte epurarea,ci colaborarea cu maghiarii. Refuzul iniþial alfuncþionarilor publici unguri de a depunejurãmîntul faþã de statul român complicã puþinlucrurile. Aceºtia mizeazã pe lipsa de cadre ºi decompetenþã a noii administraþii, însã mobilizarearomânilor este exemplarã, aºa încît funcþionareainstituþiilor vitale nu va fi deloc compromisã.Surprinzãtor trebuie sã fi fost pentru comunitateamaghiarã faptul cã ei nu se comportã ca niºtecuceritori. Nu sînt „barbarii” din imaginarulistoriografiei ºi presei ungare. Proprietãþile privateale locuitorilor rãmîn intacte ºi existã voinþa politicãfermã de asigurare democraticã a drepturilorcetãþeneºti, fãrã nici o discriminare etnicã. Româniise aflã în situaþia de a demonstra cã sînt o naþiunecu vocaþie civilizatoare. Comunitatea din Cluj va fieºantionul ei simbolic ºi, într-adevãr, în numai douãdecenii, oraºul a devenit un model de civilizaþieurbanã ºi de multiculturalism. El ajunge rapid oconcentrare aproape nefireascã de energieromâneascã, deºi în acest interval românii nu voravea majoritatea. Iatã structura demograficã în treimomente: în 1920, dintr-un total de 83.000 delocuitori, 28.500 români, 40.000 maghiari, 10.000evrei, 1950 germani, 2.550 alþii; în 1930, total100.844, din care 34.895 români, 47.689 maghiari,13.062 evrei, 2.500 germani, 1.043 romi, 1.655 alþii;1938, total 114.000, din care 47.200 români, 46.200maghiari, 16.100 evrei, 2.400 germani, 2.100 alþii. Încadrul fiecãrei etnii se observã creºtereademograficã, mai consistentã la români ºi evrei.Faþã de 1910, maghiarii au un uºor recul imediatdupã Unire, însã ulterior tendinþa e de creºtereconstantã. Miºcãri semnificative de populaþie nu seproduc decît în cazul românilor ºi al evreilor. Ele sedatoreazã, pe de o parte, oportunitãþilor economiceºi culturale, iar, pe de alta, nevoilor de personal dinadministraþia instituþiilor publice. Prin urmare, încãdin ianuarie 1919 sînt numite în funcþii noileautoritãþi: primar, Iulian Pop; prefect al oraºului,

Valentin Poruþiu; prefect al judeþului, SimionTãmaºiu. În orice caz, colapsul prezumat deautoritãþile maghiare nu se produce, deºi, subpresiunea propagandei, mii de funcþionari dinîntreaga Transilvanie se refugiazã în Ungaria. Înscurt timp, lucrurile se liniºtesc, iar instituþiilepublice vor fi înþesate de funcþionari unguri, înunele depãºindu-i numeric pe cei români. AurelGociman, în România ºi revizionismul maghiar(1934) oferã cîteva statistici în acest sens. Înadministraþia cãilor ferate, maghiarii sînt înproporþie de 45%, dar în sectorul de contabilitate,din 131 de funcþionari, doar 41 sunt români. LaInspectoratul general cadastral existã 15 funcþionari,toþi unguri. La serviciul poºtal, proporþiaminoritarilor e de 66%, iar la primãrie lucreazã 75de funcþionari minoritari. În magistraturã, undomeniu sensibil, întîlnim situaþia poate cea mairelevantã privind toleranþa românilor: înTransilvania sînt 119 magistraþi minoritari ºi 161români. Am dat doar cîteva exemple, dar, practic,minoritarii, în special maghiarii, nu lipsesc din nicioinstituþie. S-ar putea spune cã aceste statistici indicãfaptul cã avem de-a face mai degrabã cu niºteprivilegii. Aurel Gociman, absolvent al UniversitãþiiClujene în 1928, doctor în ºtiinþe economice ºi unremarcabil jurnalist, ne mai spune cã mulþi dintrefuncþionarii minoritari nu cunoºteau limba oficialãa statului, fapt nesancþionat însã de autoritãþileromâne. În condiþiile dominaþiei limbii maghiare înrîndul populaþiei, oraºul cautã sã-ºi promovezeimaginea româneascã ºi prin alte mijloace. Pentruprima datã în istoria sa, marile strãzi ºi pieþeprimesc denumiri româneºti. Tot astfel, se modificãtitulatura instituþiilor ºi a întreprinderiloreconomice, dupã cum încep sã aparã tot mai multefirme în limba românã. Dar, dincolo de aceastãscenografie simbolicã, noul Cluj îºi va arãtavitalitatea prin transformarea lui peste noapte într-un puternic centru universitar ºi cultural alTransilvaniei. Aceasta este marea idee a unuimoment inaugural nu doar în istoria Clujului, ci aîntregii Românii: învãþãmîntul ºi cultura sînt puse latemelia construcþiei societãþii. Avem de-a face cu unproiect de descendenþã iluministã în spiritul cãruias-a format ºi îi dã acum o realitate consistentãgeneraþia memorandiºtilor. Toate utopiileintelectualilor români din secolul al XIX-lea prinddeodatã viaþã. Sigur, economia se va dezvolta ºi eaîntr-un ritm alert, înfloreºte comerþul, numãrulbãncilor creºte vertiginos, în anii ’30 fiind peste 80,se construiesc în continuare edificii importante ºi

case particulare, însã privind retrospectiv totul parecopleºit de emergenþa stupefiantã a Clujuluiuniversitar ºi cultural. Nu poþi evoca decît emfaticacest moment auroral care este cu adevãrat

echivalentul unei geneze. Se naºte o lume articulatãºi coerentã, substanþialã de la început. E în amiazaexistenþei sale, maturã ºi performantã de cumdeschide ochii. ªi asta întrucît fondatorii sînt maitoþi personalitãþi de excepþie ale intelectualitãþiivremii. Oraºul poate oferi foarte puþini specialiºti,dar cu entuziasmul unui neverosimil pionierat vindin alte pãrþi: profesori, cercetãtori, scriitori, artiºti.ªi astfel rãsar una dupã alta instituþiile care vorasigura ireversibil esenþa româneascã a Clujului:Universitatea cu patru facultãþi (Litere ºi Filosofie,Medicinã, Drept, ªtiinþe), 1919; Academia deAgriculturã, 1919; Academia de Înalte StudiiComerciale ºi Industriale; Academia de Muzicã ºiArtã dramaticã, 1920; Teatrul Naþional, 1919;Opera Românã, 1919; Episcopia Ortodoxã aVadului, Feleacului ºi Clujului, 1919; ªcoala de Artefrumoase, 1925; Academia Teologicã Ortodoxã,1926. Se înfiinþeazã apoi institutele cu diversespecializãri (istorie, speologie, psihologie, medicinã,ºtiinþã, agronomie, Muzeul Literaturii Române),Grãdina ºi Muzeul Botanic, Muzeul Etnografic alTransilvaniei ºi Parcul Etnografic Hoia, Muzeul deAntichitãþi cu colecþia de artã „Virgil Cioflec”.Învãþãmîntul preuniversitar se gãseºte ºi el într-ocreºtere explozivã, dupã cum o vivacitateexuberantã o au publicaþiile pe diferite specialitãþi ºipresa în general. Dar deocamdatã nu intru înamãnunte, doar descriu fenomenul. La cele spusedespre metamorfozele Clujului, trebuie adãugatfaptul cã ofensiva româneascã nu are ºi nici nuurmãreºte efectul unei colonizãri. Românii nutrãiesc cu sentimentul cuceritorului unui teritoriustrãin, ci cu cel al întoarcerii acasã ºi al vecinãtãþiicu populaþia de altã etnie. Pestriþ ºi cosmopolit,oraºul rãmîne organic, cu o comunitate coerentã,cu atmosfera ºi cu tradiþiile lui central-europene.Cîþiva dintre memorialiºtii sãi, precum HoriaStanca, I. Negoiþescu, Nicolae Balotã, ºi-l vor amintinostalgic ca un fel de paradis al diversitãþii ºi alunei civilitãþi ritualizate ºi plinã de farmec.Intruziunea Sudului nu corupe încã omogenitatea:abia dacã dã o patã de culoare. Altminteri, Clujul semodernizeazã în pas cu vremurile, edificîndu-ºipotent ºi orgolios imaginea de centru al Ardealului.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Clujul interbelic

Euforia începutuluiPetru Poantã

Cluj. Str. Petru Maior

Cluj. Cazarma Sf. Gheorghe

Page 29: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Cu puþin înainte de a împlini 62 de ani,popularul cineast spaniol Pedro Almodovar aterminat filmul La piel que habito, încã una

dintre peliculele sale derutante ºi exaltate, având casubiect chirurgia esteticã, posibilitatea de a corectanatura, limitele acestei profesiuni. Lui Almodovar,artist controversat, nu-i este teamã sã ºocheze,optând încã o datã pentru personaje extreme ºipentru un subiect inspirat din tematica sexualã. Cuacest prilej, sãptãmânalul Paris Match i-a solicitatun interviu (realizat de Cristine Has), din carespicuim:

Întrebare: Noul film are elemente dincinematografia fantasticã. Toate poveºtile pe care leregizaþi se hrãnesc din cinefilia dumneavoastrã?

Pedro Almodovar: Da, fiindcã un film nu este oinsulã izolatã, existã numeroase trageri cu ochiul înmunca mea. Chirurgul meu – care-ºi recreeazã soþiamoartã pornind de la o fiinþã vie – îl evocã,evident, pe Dr. Frankenstein. Iar creaturaînveºmântatã într-un tricou negru mulat pe corp, cufaþa acoperitã de o mascã, trimite la Ochii fãrã chipde Georges Franjou, la Diabolik de Mario Bava ºi ladestule alte fantasmagorii, prezente în scenariulmeu sub forma unor invitaþi surprizã.

Întrebare: Se poate spune cã între savantulnebun al dumneavoastrã ºi cobaiul sãu se stabileºteacelaºi raport ca între cineastul Almodovar ºi actriþasa?

Pedro Almodovar: Eu nu am relaþii atât desadice cu doamnele care apar în filmele mele. Darcând îl privesc pe James Stewart în Vertigo(Hitchcock) preocupându-se de coafura ºi þinuta luiKim Novak pentru a o transforma în copia fidelã asoþiei sale dispãrute, simt cã ºi eu mã strãduiesc sã-mi metamorfozez actriþa, pentru ca ea sã devinãfemeia imaginatã de mine. Sunt un obsedat, la felde meticulos în detalii ca ºi personajul meu, potdeveni un coºmar pentru echipa cu care lucrez. Darun regizor are o putere enormã ºi o poziþielegitimã, de care nu e bine sã abuzeze.

Întrebare: Putem spune cã anumite elementedeseneazã un autoportret?

Pedro Almodovar: Îi admir mult pe cineaºtii dincategoria Bergman, Hitchcock, Cassavetes, care,prin personaje, îºi brodeazã portretul propriu, fãrãnici un fel de scrupule. Eu îmi iau mult mai multeprecauþiuni, chiar dacã uneori e imposibil sã eviþilegãtura directã dintre viaþã ºi artã. Sunt foartepudic de felul meu, dar pudoarea îmi dispare cândmã pun pe scris. Mã las în voia intuiþiei ºi mãdezgolesc fãrã a-mi pune întrebãri, cu scopul de ainsufla omenesc personajelor mele. Întotdeauna,primul rând al unei povestiri îmi este dictat derealitate. Urmarea o caut în imaginaþie. Dar ocreaþie este cu atât mai interesantã cu cât esteconectatã mai strâns la realitate.

Întrebare: Eroii dumneavoastrã au ºi drepturi?Pedro Almodovar: Ficþiunii nu i se poate stabili

limite, iar personajele mele au o mare autonomiepe plan moral. În filmul ãsta, protagonistul este,pur ºi simplu, amoral; nu cunoaºte sentimentul deculpabilitate, remuºcarea sau pãcatul, fiindcã n-afost educat în spiritul moralei iudeo-creºtine. Daram ºi eu tabuuri, bunãoarã sado-masochismul, ºi olimitã pe care mã feresc s-o încalc, legatã de minori:

hãrþuirea, abuzurile sexuale, tot ce poate pune într-osituaþie disperatã o fiinþã omeneascã de mai puþinde cincisprezece ani.

Întrebare: Antonio Banderas era una dintremarile figuri masculine ale debutuluidumneavoastrã (l-aþi distribuit în cinci filme între1982 – 1990). De ce aþi aºteptat douãzeci de ani casã-l regãsiþi?

Pedro Almodovar: Îmi era tare dor de Antonioºi-mi doream mult sã lucrez din nou cu el. Dar amlãsat sã treacã atâta vreme deoarece intuiam cât deimportant era pentru el proiectul american, în carese angajase cu toatã fiinþa sa. Când am terminat descris scenariul, m-am gândit la el, am simþit cãsosise un moment din viaþa sa profesionalã când îºiputea permite mai multã flexibilitate, cã ar fi,poate, dornic sã vinã în Spania ca sã turneze cumine. Am fost încântat cã a acceptat imediat,fiindcã nimeni nu încarneazã pasiunea ºi dorinþamai convingãtor decât el.

Întrebare: În acest film se pune problemaidentitãþii, invulnerabilã, indiferent de pielea în carelocuieºte. Credeþi cã-i încurajaþi pe contemporani sãîncerce sã-ºi schimbe sexul?

Pedro Almodovar: Transsexualitatea nu e uncapriciu. Nu e vorba de o simplã schimbare de sex,ci de a-þi gãsi identitatea sexualã proprie, pentru acorecta o eroare a naturii. Când am început sãvorbesc despre transsexuali, în anii ’70, ei îºi fãceauoperaþii clandestine, trãiau în nesiguranþã, aveaugrave probleme de sãnãtate ºi, fiindcã societatea îirepudia, erau adeseori siliþi sã se prostitueze. Astãzi,problema este tratatã în mod serios. Familiile suntmai bine informate ºi îi pot susþine pe cei ce aucurajul sã se lanseze în aceastã rectificare vitalã, lacare au tot dreptul. Eu îi admir, fiindcã drumul loreste lung ºi anevoios, iar dacã am reuºit sã am ocontribuþie la normalizarea situaþiei mã bucur foartemult. Dar în filmul acesta transsexualitatea nu e oopþiune, ci o pedeapsã.

Întrebare: Aþi debutat în cadrul „La Movida”.De ce este opera dumneavoastrã cinematograficãunica reprezentare a acelei perioade?

Pedro Almodovar: „La Movida” era, de fapt, osimplã reuniune de oameni care sãrbãtoreauîmpreunã libertatea regãsitã ºi voiau s-o rupã cutrecutul. Era o creativitate nemaipomenitã, darfoarte individualizatã. Spaniolul este prin esenþãindividualist, nu solidar. Niciodatã nu mi-am doritsã fac cinema pentru a-mi exprima dezacordul cusocietatea, ci pentru a reflecta microcosmosul încare trãiesc. Dar aveþi dreptate: filmele mele suntsingurele documente care vorbesc despre „LaMovida”, pentru cã eu am surprins pe peliculãexplozia aceea fulgurantã de creativitate.

Întrebare: Duceþi dorul libertãþii totale dinepoca respectivã?

Pedro Almodovar: Era mai multã liberate, dar ºimai multe abuzuri, iar unii tineri ºi-au pierdut viaþa.Dar, e adevãrat, atunci viitorul ne aparþinea. Azitrãim în democraþie, dar traversãm o crizã acredinþei, iar libertatea pentru care nu mai e necesarsã ne batem ar trebui sã ne ajute sã creºtem. Or,guvernanþii sunt absolut incapabili sã rezolveproblemele actuale, pentru cã nu le înþeleg, nu ºtiude ce capãt sã le prindã. Rezultatul: þara e sufocatã

de miºcarea reacþionarã!Întrebare: Interveniþi în viaþa politicã spaniolã?Pedro Almodovar: În calitate de cetãþean, sunt

foarte implicat. Mã angajez, iau cuvântul, critic,cobor în stradã, acþionez cum îmi cere momentul.Mã simt apropiat de popor ºi cred cã sunt dotat cubun simþ. Dar mã comport ca un independent.

Întrebare: Din aceastã cauzã pare cinematografiadumneavoastrã tot mai desprinsã de actualitate?

Pedro Almodovar: Se poate face o lecturãpoliticã a filmelor mele, dar e adevãrat cã sunt maidistanþat de actualitate decât de trecut. Vorbesc deintimitate, de sentimente, de relaþiile dintrepersonaje. Aº spune chiar cã limbajulcinematografic nu mã intereseazã decât în mãsuraîn care transmite emoþie. Dar temele care mãpreocupã nu sunt facile; alegerea lor este deja oopþiune, o luare de poziþie, chiar dacã nu e vorbade problemele sociopolitice ale Spanieicontemporane.

Întrebare: Cum explicaþi cã sunteþi unicul bãrbatdin cinematografia spaniolã pe care îl preocupãfemeile?

Pedro Almodovar: Mã surprinde efectiv sãconstat cât de puþinã importanþã acordã alþirealizatori personajelor feminine. Se priveazã de unmaterial foarte bogat. Am impresia cãcinematograful de astãzi, în special cel american, seadreseazã mai ales adolescenþilor; or, personajelefeminine cer subiecte adulte. La mine e cevanatural: am crescut în La Mancha, unde oameniisunt retrograzi ºi macho, dar într-un mediu femininfoarte puternic ºi unit.

Întrebare: O vreme aþi fost mai popular pestehotare decât în Spania. Oare pentru cã spaniolii nusuportã denunþarea machismului din filmele dvs.?

Pedro Almodovar: De la bun început, ojumãtate din spectatori m-a adorat, iar cealaltãjumãtate m-a detestat. Suscit, cu intensitate egalã,atracþia ºi respingerea. ªi azi mai trãiesc momentede mare angoasã, dar am gãsit echilibrul întrepersonajul meu public ºi viaþa particularã. Amînlocuit existenþa participativã a anilor ’80 cumunca ºi introspecþia. Realizez filme pe care le portîn mine ºi, chiar dacã unele sunt mai puþinpopulare, ascult de vocea mea interioarã care mãîmpinge la treabã.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Pielea în care locuieºteAlmodovar

Virgil Stanciu

flash meridian

Liviu Vlad Ruine nãpãdite de bãlãrii

Page 30: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Morþi, cimitire, sinucideri, copilãrie, babe,adolescente, sex, primari, indivizi maturiºi tembeli bãtîndu-ºi joc de copii,

senatori, mãrunþi afaceriºti postrevoluþionari, laptede mamã tînãrã, profesori obtuzi, pensionari,liceeni, îmbogãþiþi peste noapte, garoafe cuviermi, tiruri pline cu prezervative, chat,consilieri, partide, primari, iubiri carnale, bunici,copii tãiaþi de tren, medici, benzinari, tîrfe,cãlugãri, înecaþi, spînzuraþi, sicrie, ziariºti, români,maghiari, þigani, scriitori... Toate acestea, ºi multealtele, în oraºul (fictiv) numit Deania. Acestapoate fi foarte bine orice oraº, mai mic ori maimare, din draga noastrã patrie. Cel care a”inventat” numele oraºului se numeºte AlexandruPetria ºi locuieºte, zic eu, în... Deania, cum altfel?Mai ales cã Petria rimeazã, subtil, cu Deania...Dar nu locuieºte el acolo degeaba. Observã,analizeazã, disecã realitatea din juru-i cu lamasubþire a unui bisturiu de chirurg, fãrãmenajamente, ”opereazã” caractere ºi sentimente,trece dincolo de aparenþe încercînd sã descoperelaturile mai puþin vizibile (ºi, adesea, mai puþinplãcute...) ale oamenilor societãþii din care esteobligat ºi el sã facã parte. Iar apoi, cînd renunþãla grijile prea pãmînteºti ºi reuºeºte sã sedesprindã de mica lui ”obsesie” – Internetul-

...Alexandru Petria scrie. Pînã cînd se adunã de-unvolum. Apoi îl publicã, doar n-o sã þinãmanuscrisul în sertarul biroului ori pe noptieravreunei femei (mai mult ori mai puþin iubitã...)care s-ar putea numi Renata sau Miralma sau, dece nu, Salma Hayek! Cel mai recent volum al sãupoartã titlul vag misterios Deania neagrã ºi aapãrut la Editura Herg Benet în anul de graþie2011. (În þara noastrã, se pare, toþi anii sînt ”degraþie”...)

Sandu Petria a publicat întîi, ca orice româncare se respectã, cîteva volume de poezii, apoi unmicro-roman intitulat (pur ºi) simplu Zilele melecu Renata iar dupã ce a operat cu bisturiul(precum un fin specialist) dar a dat ºi cu toporul,obligat de situaþii ºi de... vremuri, persiflînd parcãun vechi îndemn poetic comunist (citezaproximativ: ”...haideþi, bãieþi, sã dãm cu barda/cãci aceasta este arta...” ), a imaginat un ”þinut”cu oameni ºi strãzi, cimitire ºi instituþii, clãdiri ºistadioane, parcuri ºi crematorii. Prozele dinvolumul Deania neagrã amintesc de ”nuvelele-minut” ale lui Orkenyi Istvan dar ºi de unelepovestiri ale minunatului Hrabal. Umorul negrudanseazã fãrã opinteli cu ironia ºi chiar cuautoironia, grotescul se aliniazã corect cu duioºia,

sarcasmul face casã bunã cu notaþia exactã,aproape reportericeascã. Autorul se miºcã degajatpe diversele ”portative” stilistice, preferînd, maiales, expresivitatea simplitãþii faþã de”stufozitatea” unor fraze prea îndelung elaborate.Se dezvãluie, adesea, a fi fãrã menajamente,arãtînd cu degetul, punîndu-l pe ”ranã”, folosindun limbaj frust, fiind în stare, însã, a ”scrie chestiivesele chiar ºi cu inima flenduritã.”Contrapunctul e bine stãpînit iar cuvintele seînºiruie în propoziþii ºi fraze de-o acurateþe ºi osprintenealã lãudabile. ”Ciurar sponsoriza bisericiºi mãnãstiri. Mergea în fiecare duminicã la slujbã.Când nu era în vreo delegaþie sau la vînãtoare. Adescoperit cã la vânãtoare poate sã-ºi facã noirelaþii utile. ªi-a cumpãrat puºti, ogari. Deºi nu-iplãcea bãutura, dupã partidele de vânãtoare stãteala câte-un chef cu colegii vânãtori. Afaceriºti,magistraþi, poliþiºti, ziariºti. Se prefãcea cã bea ºi-iurmãrea cum îi apucã limbuþia, cum devin alþioameni dupã creºterea numãrului de pahare datepeste cap. Lua aminte. Ajuns acasã îºi notapicanteriile compromiþãtoare. Atent. Nu ºtia cândo sã-i fie de folos. Pe fiºe, dupã nume. Cu anii, ºi-a strâns suficiente informaþii cât sã poatã ruinacarierele unor suspuºi din regiune...”

Alãturi de micro-romanul Zilele mele cuRenata, volumul de scurte povestiri intitulatDeania neagrã se dovedeºte a fi încã o ”piatrã”solidã pusã la temelia prozei lui Alexandru Petria.

Modificarea structurii anului ºcolar a devenitsarcina de serviciu a ministrului reformator. ªi

cum valul reformelor de pe hârtie nu se maiterminã, deviza ultimelor implementãri îneducaþie este: Niciun nou an ºcolar sã nu

semene cu precedentul. Aºa cã primul semestruse va termina în pragul Crãciunului,

renunþându-se la sãptãmâna de vacanþã pentruciclul primar, iar în semestrul doi vom avea o

sãptãmânã de educaþie nonformalã, numitㄪcoala altfel”. Între 2 – 6 aprilie se vor

desfãºura întreceri sportive, olimpiadele ºcolare,excursii. Adicã o chichiþã în plus pentru a face

ºcoala mai atractivã elevilor ºi pentru a arãta cãînnoirile sunt efective, nu vorbe în vânt.

Funeriu nu se lasã. Ameninþã cu subiectegrele la a doua sesiune a bacalaureatului,declarând cã în mandatul sãu nu se mai furã ºicã va închide „fabricile de diplome”. Veºti bune,intenþii constructive carevasãzicã, de la un capãtla altul, de la capul elevului la pretenþiileprofesorului. Creºterea exigenþelor la bacalaureate un pas bun în aplicarea reformei care vaschimba optica liceenilor asupra acestui examen.Urmãtorul pas, anunþat tot ca un triumfpersonal, este închiderea portiþelor cadrelordidactice de o calitate îndoielnicã (din clientelapoliticã) de a accede la o catedrã în învãþãmânt.De-ar fi ºi adevãrat, ne-am bucura. Pasul cedecurge din nevoia restructurãrii îi vizeazã peinspectorii ºcolari ºi pe profesorii investiþi cufuncþii de conducere. Aceºtia vor fi obligaþi sãpredea un numãr de ore la clasã fãrã dreptul de

a li se aplica plata cu ora. Prin urmare, paºimãrunþi, necesari, îndreptaþi spre eficientizareaînvãþãmântului ºi spre ajutorarea guvernului falit,preocupat mereu sã reducã numãrul bugetarilor,sã taie din retribuþie pentru a face faþã crizei.Nu ºtiu de ce aceastã coadã problematicã acãþeluºei crescute în curtea structurilorcomuniste trebuie retezatã bucatã cu bucatã,treptat, când s-ar putea reteza dintr-o datã, de labazã, pentru cã, ne place sau nu ne place, aicitrebuie sã se ajungã. Aceste structuri învechitetrebuie sã disparã! De ce sunt menþinuteinspectoratele ºcolare, unde atâtea cadredidactice temeinic pregãtite taie valoroase frunzela câini în loc sã aplice metodologiile didacticetrâmbiþate ºi cerute la clasã, în faþa elevilor? N-ar mai fi nevoie de reduceri de ºcoli ºipersonal didactic, n-ar mai exista suspiciunea cãdascãlii sunt slab pregãtiþi din punct de vedereprofesional, pentru cã, nu-i aºa, adevãratelesomitãþi în materie vor coborî din turnul defildeº, numit ºi „de îndrumare ºi control” peplatforma implementãrilor efective acunoºtinþelor dobândite, pentru care s-au pregãtitiniþial ºi nivelul învãþãmântului ar creºte simþitor.De ce sã stea ei la adãpost, în umbrã, pe salariibunicele, privind de la distanþa funcþiei cumbieþii profesori se luptã cu obrãzniciile elevilor?În locul acestor inspectorate obeze, în care sepompeazã mulþi bani degeaba de la buget, s-arconstitui structuri mai sãnãtoase, adicã maislabe, mai subþiri ca numãr de personal, formatedin doar câþiva consilieri ºcolari, care ar

cunoaºte mai bine situaþia din ºcolile sectoruluilor decât aºa-ziºii inspectori de specialitatemereu plecaþi pe teren, dar negãsiþi niciunde.Dacã modelul învãþãmântului românesc esteunul apusean de 22 de ani, de ce persistã aceastãumbrã instituþionalã sovieticã în actualelestructuri? Ce economie s-ar realiza prindesfiinþarea acestor inspectorate, cuiburianacronice ale unui dirijism lipsit de direcþie!

Din declaraþiile ministrului Funeriu seînþelege cã a închis aproximativ 1500 de ºcoli„care nu puteau fi numite ºcoli, ci ghetourieducaþionale”. Cum nu-i trece prin cap cã ºiinstituþiile amintite sunt azi niºte ghetouri aletotalitarismului comunist (pentru a-i preluatermenul incriminant) edificate pentru a susþineconceptul „ªcoala cazarmã”. Vreau sã cred cã dela „ªcoala cazarmã” la „ªcoala altfel” suntdecenii de evoluþie. De altfel, limbajul folosit deministrul educaþiei nu e lipsit de nuanþãripitoreºti. El spune cã închiderea ºcolilorînseamnã „ieºirea din minciunã” ºi cã notapentru elev nu trebuie sã fie „o ghilotinã”, ci sãaibã un „caracter de îndrumare, caracterproactiv”. De acord cu toate mãsurile luate dedomnul Daniel Funeriu, deºi ele au iscat ºicontinuã sã stârneascã de cele mai multe oricontroverse aprige. O singurã observaþie am defãcut în legãturã cu aceastã nouã tendinþã decosmetizare. Sãptãmâna „ªcoala altfel” e unbobârnac lipsit de substanþã, dar sintagma însine ar putea spune ceva mai mult în cazul încare, prin desfiinþarea inspectoratelor, ºcoalaromâneascã ar arãta altfel.

zapp media

„ªcoala altfel”Adrian Þion

rânduri de ocazie

Petria din Deania sau Petele negreale vieþii noastre cotidiene...

Radu Þuculescu

Page 31: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Pentru început, voi continua (ºi sfârºi!)evocarea figurilor altor câtorva importanþimuzicieni þinând încã de glorioasa epocã a

swingului marilor orchestre; va rãmâne însã doaro iluzie faptul cã vom fi în stare sã epuizãmvreodatã lista nesfârºitã de nume dintre cele maide seamã. Pentru o introducere în jazz sau oscurtã istorie a acestei muzici, datele, numele ºirecomandãrile de care dispuneþi deja le considerarhisuficiente. Pentru cei care au „muºcat” dinaceastã ... momealã, nenumãrate (ºi larg deschise)le rãmân cãile ºi mijloacele de informare din carenu vor putea lipsi faimosul Google ºi bizaraWikipedia.

Aºadar vom continua saga jazzului fãcându-vãcunoºtinþã cu Johnny HODGES (1906-1970),poreclit The Rabbit (iepurele), care a fost unuldintre „pivoþii” edificiului construit cu atâta har ºidãruire de cãtre Duke Ellington. Pânã la apariþialui Charlie Parker, fusese omul care fãcea legea ºiºtia totul despre saxofonul alto. Vine din blues,însã rãmâne deschis oricãror experienþe oricât desofisticate, putând sã treacã de la o sensualitatesufocantã la structuri abstracte ºi acorduri þinândde ceea ce am putea numi muzica purã. Aalcãtuit ºi condus numeroase grupuri ºi formaþiiproprii, însã, de fiecare datã, se fãcea simþitãamprenta, pecetea sau umbra omniprezentã acelui care a fost Ducele. Dintre înregistrãrile„semnate” de Johnny Hodges vã recomandãm:Used to be Duke (1954); The Rabbit’s Work onVerve (1955); The Big Sound (1957); TheComplete J.H. and his Orchestra; Side by Side

(1958);Three Shades of Blues (1970).Un alt personaj inconfundabil este Ben

WEBSTER (1907-1973), poreclit The Frog(broasca); s-a impus ca unul dintre cei mai„dãruiþi” discipoli ai lui Coleman Hawkins,ajungând, cu timpul, prin preluarea ºi rumegareaunor trucuri, gãselniþe ºi tertipuri descoperite deJohnny Hodges, o voce de referinþã ºi de neuitata saxofonului tenor. A izbutit sã se impunã printr-o personalizare fãrã egal a sonoritãþii,dublatã de un vibrato unic, pricepându-se canimeni altul, prin incomparabilele sale balade,cum sã te rãvãºeascã ºi sã te surpe definitiv. Iatãºi câteva din înregistrãrile sale de referinþã:Ballads (1954); There is no greater love (BlackLion); Soulville (Verve); Coleman HawkinsEncounters Ben Webster (1957); Benn WebsterMeets Oscar Peterson (1959); Gerry MulliganMeets Ben Webster (1959); The Frog (1955-1962).

O altã figurã-cheie a epocii swingului ºi a bigband-urilor este vibrafonistul Lionel HAMPTON(1909-2002). Descoperã vibrafonul în 1930 ºidevine cunoscut dupã ce intrã în vederile luiBenny Goodman alãturi de care înregistreazã peruptelea. Dupã 1940, „construieºte” mai multebig band-uri care vor avea un singur þel: punereaîn valoare a meºteºugului ºi show-ului demenþialal acestui instrumentist drãcos & neobosit,posedat literalmente de un temperamentdevastator ºi un dinamism unic. A concertat –prin anii ‘70 – ºi în þara noastrã, dându-se înspectacol dupã toate regulile artei ºi înregistrândun succes în consecinþã. Dintre înregistrãrile sale

vã recomand: Historical Recording Sessions (1937-1939) & (1939-1941); Flying Home (1953-1955);The Most Important Recordings of LionelHampton.

Nu aº vrea sã închei înºirarea acestor „oameniminunaþi” fãrã sã-l evoc pe greul Harry CARNEY(1910-1974), maestru neîntrecut al fabuloaselorinstrumente care sunt saxofonul bariton ºiclarinetul bas. A fost probabil cel mai fideltovar㺠al Ducelui (de la 17 ani ºi pânã lamoarte!) ºi una din vocile esenþiale ce vor fiîntreþinut miracolul ellingtonian. Dintreîregistrãrile sale, aº recomanda Rare DatesWithout the Duke (1944-1949).

În sfârºit, ultimul dar nici pe de parte cel dinurmã, iatã-l ºi pe ghitaristul Charlie CHRISTIAN(1916-1942). Devine cunoscut ºi începe sã fiecãutat dupã ce, în 1939, a intrat în echipa luiBenny Goodman. A fost un explorator genial altuturor posibilitãþilor ghitarei, dar mai ales unpionier al electrificãrii instrumentului din care s-apriceput - ca nimeni altul - sã extragã un sunet cutotul aparte, nemaiauzit vreodatã. Deschis noilortendinþe, face parte dintre cei câþivainstrumentiºti de geniu care vor fi pus temeliilestilului be-bop. Ne-au rãmas ca mãrturii alemãiestriei sale înregistrãri tulburãtoare cum ar fiLive Sessions (1941) sau The Genius of theElectric Guitar.

ªi cam atât ...

Iatã-ne, aºadar, ajunºi la jumãtatea unui drumale cãrui începuturi se pierd undeva înainte de1900. Din schema alãturatã, conceputã de„marele” Joachim Ernst Berendt, rezultã cã epocaswing-ului, pe care abia am „epuizat-o”,corespunde – cel puþin teoretic – anului de graþie1940, cel care desparte astfel domeniul jazzuluitradiþional de cel considerat a fi jazzul modern.Acesta din urmã acoperã anii dintre 1940 ºi 1980;în continuare, din câte se poate vedea, aparmode, tendinþe ºi formule pe cât de fistichii peatât de surprinzãtoare, pe care – neºtiindnimenea în ce categorie sã le încadreze – ne-amobiºnuit, dupã un termen la modã ºi cu maretrecere, sã le considerãm a fi postmoderniste.

În altã ordine de idei, deosebit de interesanteºi de importante îmi apar (în anii jazzuluitradiþional) legãturile neîntrerupte dintre – pe de oparte – blues (coloana din stânga) ºi – pe de altãparte – muzica europeanã clasicã (a doua coloanãdin dreapta spre stânga).

31TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

jazz story

La jumãtatea drumuluiIoan Muºlea

Ben Webster

Page 32: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

mânia.RoDupã texte de Mihnea BlidariuScenariul: Alina FrâncuRegia: Simina ZanCu: Paul SocolMuzica live: Mihnea Blidariu, Andrei Puiu

Singura stare de libertate care ni se mai permiteazi e cea politicã; or, paroxismul unei libertãþipolitizate e tocmai sclavia.

Nu mã înþelegeþi greºit, nu instig la rãzboi, însãinstig la rebeliune, instig la revoltã... pentru cã, fie cãv-aþi dat seama sau nu, adevãrul e cã trãim în cel maielaborat sistem de sclavie.

Vã provoc, aºadar, sã atingeþi urmãtorul nivel delibertate... ºi urmãtorul... ºi urmãtorul... pânã laultimul. Starea supremã de libertate... ºi de confort,pânã la urmã.

Nu instig la rãzboi. Rãzboiul e cel mai degradantproduct uman. Prin urmare, degradaþii suntem noi.Vrem utopie, dar nu dispunem de integritatea cu caresã construim aceastã himerã incoruptibilã.

Ne raportãm la istorie... Mitica obscenitate, unlung ºir de crime, atrocitãþi împotriva umanitãþii, odorinþã vie de subjugare; o dorinþã fãcutã trup.

Dacã filosofia e ideaticã, istoria e concretã; dacãfilosofia e teorie, istoria e fapt. Dacã, iniþial, elementultragic presupunea înfrângerea umanitãþii în lupta cudivinitatea ºi/sau destinul, acum elementul tragicindicã înfrângerea umanitãþii în lupta cu istoria.Suntem martorii unei modificãri fundamentale destructurã... în domeniul social, politic, economic... avalorilor estetice... Mai mult, suntem produsele acesteimutaþii.

Istoria a devenit zeitatea zilelor noastre! Destinulnostru. Fatalitatea noastrã.

Istoria. Ne place istoria. O studiem. Încercãm s-o

înþelegem, pentru a nu-i repeta greºelile. În teorie.Practic, e un circuit închis. Nu face decât sã ne deaidei.

Ce anume formeazã omul? Douã mari direcþii,douã mari inconstanþe: dragostea ºi distrugerea...

moartea, da? Eros ºi Thanatos. Prin fiecare se atinge ooarecare stare de libertate. Însã, atenþie! Modalitateaprin care atingi un scop chiar conteazã. Drumul pecare-l alegi pentru atingerea propriei deveniri conteazã.Scopul nu scuzã mijloacele! Nu vã mai amãgiþi...Alegerea determinã devenirea. Mare atenþie la cumdevii, tocmai pentru cã riºti sã nu devii.

Se pune problema dacã umanitatea are capacitateade a-ºi recunoaºte ºi atinge potenþialul, respectiv de adeveni integrã ºi de a-ºi câºtiga o identitate omogenã.

Creatori ºi critici, iubim ºi distrugem. Inconstanþipânã în mãduva oaselor, negãm singurul adevãruniversal, doar pentru cã avem argumentele s-o facem.Inteligenþi, însã apolitici; politici, însã necinstiþi;necinstiþi, însã puternici – ne complacem într-un lanþal slãbiciunilor, care duce la autodistrugere.

Revoltaþi, dar niciodatã îndeajuns, suntem pretinºiimilitanþi care, dacã totuºi militeazã, o fac pentrucauza greºitã; sau pierdutã. Nu ne ºtim alege lupta.Suntem mediocri ºi în contratimp. Trãim în negaþie.Negãm asta, bineînþeles...

Pentru ce luptãm, deci?!Întotdeauna sã ridicaþi problema asta, vã sunteþi

datori cu cel puþin atât – pentru ce luptaþi? Rãspunsular trebui sã fie: pentru voi înºivã! Niciodatã sã nuduceþi rãzboiul altora. Totul e personal. Mai mult,nimic nu e mai personal decât impersonalul. Înprofunzime, impersonalul nu existã. Totul te implicã.Tu eºti unitatea care completeazã unitatea. Unitateareflectã unitate. Dezechilibreazã unitatea ºidezechilibrezi sistemul.

Nimic nou, o facem de mii de ani... N-am obositîncã?

Distrugeþi sistemul! Fiþi indisciplinaþi... anarhiºti,dacã vreþi. Dar nu distrugeþi unitatea. Folosiþi-vã deunitate. Distrugeþi sistemul prin unitate! Însã nudistrugeþi ce nu sunteþi în stare sã reconstruiþi...

MÂNIA.RO – cabaret politic

Prin inversarea aparent banalã a literelor cecompun numele statului-mamã, România, devenitã,astfel, „mânia.ro”, se lasã o puternicã amprentã asupra

conºtiinþei naþionale, iar asta nu face decât sãcontureze ºi sã evidenþieze o denunþare, redatã printr-un adevãr general valabil – starea de spirit actualã ºiaspiraþia la schimbare; o revoluþie prin evoluþie.

Da, instigãm!

“Nefericit e tãrâmul unde e nevoie de eroi.”Bertholt Brecht, Viaþa lui Galileo (1947)

“Prin acest proiect ne propunem sã schimbãmRomânia.”

Mihnea Blidariu (2011)

Influenta teorie brechtianã – teatrul epic –propunea ideea potrvit cãreia o piesã nu ar trebui sã-iprovoace spectatorului o identificare emoþionalã cupersonajele ci, mai degrabã, sã determine o reflecþieraþionalã asupra sinelui ºi o viziune criticã asupraactului scenic. Brecht era de pãrere cã experienþaemoþiei printr-un catharsis climatic lãsa publiculsatisfãcut. În schimb, el dorea ca publicul sã adopte operspectivã criticã, spre o identificare a exploatãrii ºinedreptãþii sociale, ºi pornind de la teatru, sã fieinstigat sã producã o schimbare în lumea exterioarã.În acest scop, el utiliza tehnici care aminteauprivitorului cã spectacolul e doar o reprezentare arealitãþii ºi nu realitatea însãºi. Spera sã comunicefaptul cã realitatea spectatorului era de asemeneaconstruitã ºi, prin urmare, modificabilã.

Unul din cele mai importante principii ale luiBrecht era ceea ce el numea Verfremdungseffekt –efectul de distanþare; asta implica “dezbrãcarea eveni-mentului de evident, de calitatea familiarã ºi explicitãºi crearea unui sentiment de uimire ºi curiozitate”.

În aceastã idee, el folosea tehnici precum adresareadirectã a actorului spre public, luminã puternicã ºigrosierã, precum ºi folosirea cântului, în ideea ruperiiacþiunii.

Teatrul epic reprezintã asimilarea unei educaþiiprin spectacol ºi e antiteza atât a realismului luiStanislavski, cât ºi a expresionismului. Brecht era depãrere cã, spre deosebire de teatrul epic, realismul ºiexpresionismul erau incapabile sã expunã naturaumanã ºi nu aveau, aºadar, niciun fel de valoareeducativã. Presupunea, în schimb, cã propria formã deteatru avea capacitatea sã provoace o schimbare însocietate. Intenþia lui Brecht era aceea de a încurajaspectatorul sã mediteze, printr-o detaºare criticã,asupra dilemelor morale ce îi erau prezentate.Misiunea era distanþarea cu accent pe raþiune ºi obiec-tivitate, nu pe emoþie.

Pentru ca publicul sã fie critic ºi intelectual impli-cat în spectacol distanþarea era necesarã, iar publiculdetaºat. În aceastã idee, teatrul epic nu e unul “culi-nar”, sau, cu alte cuvinte, pentru un consum laîndemânã, ci un apel la raþiune.

La fel ca ºi Brecht, tindem sã explorãm formateatralã ca un forum pentru idei politice ºi creareaunei estetici critice, o revitalizare pentru un nou uzsocial – un teatru ca experiment colectiv, radical diferitfaþã de teatrul ca expresie, sau experienþã, un teatruepic, politic, o confruntare – un teatru-documentar.

Omul portretizat pe scenã e la fel de semnificativprecum o funcþie socialã. În acest context, centralã enu relaþia cu el însuºi, nici relaþia lui cu Dumnezeu, cirelaþia lui cu societatea. Atunci când apare, statutul luisocial apare împreunã cu el. Conflictele lui morale,spirituale ºi sexuale sunt conflicte cu societatea.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

teatru

MÂNIA.RO sau noua „aris-tocraþie”(pamfletul unuicabaret politic)

Alina Frâncu

Page 33: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Aºa cum spuneam în prima parte a acestuitext, în anii ’90 orizontul de aºteptare erafoarte mare, extrem de generos, mai ales în

ceea ce-i privea pe regizorii consacraþi înainte de’89, cu toþii fiind convinºi cã doar cenzuracomunistã i-a împiedicat pe aceºtia sã-ºi deaadevãrata mãsurã a talentului. Numai astfel sepoate explica toleranþa publicului ºi, deopotrivã, amajoritãþii criticilor faþã de unele ratãrimonumentale ale „clasicilor” în viaþã aicinematografiei române. Doar cã în realitate acestefilme reflectau deruta, incoerenþa, debusolareacineaºtilor români, descumpãniþi de libertatea decreaþie cu care se confruntau la propriu acum, multmai mult parcã decât de rigorile, eufemisticvorbind, ale totalitarismului. Situaþia era, de altfel,fireascã pentru o perioadã de trecere de la o starede fapt la alta – începând de la modalitatea definanþare ºi producþie a filmelor, pânã la subiecte ºimodul de cinematografiere. Realizatorii, în speþãregizorii, nu aveau cum sã recunoascã în moddeschis dezorientarea care-i „anima”, probabil nicinu realizau adevãratele dimensiuni ale derutei, iarpublicul ºi critica nu puteau crede, nu puteauaccepta, cu rare excepþii, cã regele e gol, conferind,din inerþie ºi datã fiind autoritatea numelor de pegeneric, sens ºi valoare acolo unde acestea lipseauuneori cu desãvârºire.* Ruleazã acum cu destulsucces de casã ºi de conjuncturalã, supralicitatã ºifalsã stimã improvizaþii cinematografice, animate,de altfel, de cele mai bune intenþii, precum – ºi listarãmâne deschisã: Vinovatul (1991), al lui AlexaVisarion, un film „pe dos” decât cele alepropagandei comuniste: personaje eminamente rele(comuniºtii ºi securiºtii) ºi bune (oamenii„obiºnuiþi”, al cãror destin era deturnat de sistem),semnificativ însã, important – asemeni ºi altoradintre titlurile care urmeazã – ca expresie aefervescenþei momentului istoric, a dorinþei de aspune „tot” adevãrul despre o lume pe care odoream revolutã; Flãcãul cu o singurã bretea (1991),delir vizual-imagistic de o icoerenþã nãucitoare, sauDublu extaz (1998), douã poveºti (dintre care una,cea a soldatului dezertor, anticipeazã TerminusParadis-ul de mai târziu, 1998, al lui Lucian Pintilie)împletite aleator, forþat ºi narate amatoristic, deIulian Mihu, regizor care semnase câteva filme-reper ale cinematografiei române: Viaþa nu iartã(împreunã cu Manole Marcus, 1958), Felix ºi Otilia(1972) sau Lumina palidã a durerii (1979); Punctulzero (1995) al lui Sergiu Nicolaescu, idolulnecontestat al publicului din România fãrã de care,o spun fãrã cea mai micã urmã de ironie, filmulromânesc al anilor ’70-’80 ar fi fost mai sãrac, acãrui debusolare începuse, ca la majoritateaconfraþilor de altfel, mai devreme, dar aerul tare allibertãþii a fost cel care i-a dat lovitura de graþie;Triunghiul morþii (1999), al aceluiaºi Nicolaescu,este un delir pirotehnic, o reconstituire a unormomente eroice din Primul Rãzboi Mondial care,în ciuda lungimii ºi a faptului cã, vrând-nevrând,cinematograful înseamnã imagini în miºcare, nudepãºeºte nivelul unei diorame improvizate; Hotelde lux (1992) al lui Dan Piþa, parabolã inconsistentãºi incoerentã, confuzã, despre totalitarism(ulcomunist); Eu sunt Adam! (1996), ecranizarepretenþioasã dupã proza fantasticã a lui MirceaEliade, tot în regia lui Dan Piþa, demonstrând cumnu trebuie abordat cinematografic prozatorulromân; Crucea de Piatrã (1994), despre desfiinþareabordelurilor în România postbelicã ºi Terente –

Regele bãlþilor (1995), biografie romanþatã acelebrului bandit al Deltei de la începutul secoluluitrecut, ale lui Andrei Blaier, pelicule mai mult decâtuºurele, fãrã nicio legãturã cu Dimineþile unui bãiatcuminte (1966), Ilustrate cu flori de câmp (1974)sau Prin cenuºa imperiului (1975), titluri dereferinþã din inegala filmografie a aceluiaºi Blaier;Patul conjugal (1993) ºi Aceastã lehamite (1994),deliruri vulgare ale lui Mircea Daneliuc, dar care,spre deosebire de filmele din deceniul urmãtor – cuexcepþia lui Cele ce plutesc (2009) –, mai pãstreazãtotuºi o vagã urmã de coerenþã (Senatorul melcilor,1995, este singurul film al lui Daneliuc din deceniulde care ne ocupãm care se mai salveazã cât de cât;deºi apãrut pe ecrane în 1991, A unsprezeceaporuncã este realizat pe un scenariu scris înainte de1989); Doi haiduci ºi-o crâºmãriþã (r. GeorgeCornea, 1993), parodie involuntarã a filmelor deaventuri cu haiduci; Cel mai iubit dintre pãmânteni(r. ªerban Marinescu, 1993), ecranizare aberantã aromanului omonim al lui Marin Preda, fãrãafinitate cu sursa de inspiraþie ºi, mai grav,impunând imagini false, derutante, ale personajelorcãrþii, adevãrat atentat la opera marelui prozator [ºicând te gândeºti cã regizorul avea în spate douãecranizãri exemplare dupã Marin Preda:Desfãºurarea (r. Paul Cãlinescu, 1954) ºi Moromeþii(r. Stere Gulea, 1987), precum ºi un film mai puþinclasic ca structurã, ca formã, dar nu mai puþininteresant: Imposibila iubire, adaptarea din 1983 alui Constantin Vaeni dupã romanul Intrusul; Vulpevânãtor (1993, ecranizare a unui roman al viitoareilaureate Nobel – Herta Müller) ºi Stare de fapt(1995), ambele în regia lui Stere Gulea, improvizaþiicare „sunã” fals, despre ultimii ani ai dictaturiicomuniste ºi despre Revoluþie, localizate, fãrãniciun folos, în Timiºoara; Femeia în roºu (1997),ieºire din scenã nefericitã a lui Mircea Veroiu,adaptare neinspiratã a romanului omonim semnatde Mircea Nedelciu, Adriana Babeþi ºi MirceaMihãieº.

Nici Lucian Pintilie nu strãluceºte altfel decâtprin prestigiul acumulat, paradoxal, în perioada încare nu fãcuse film (cu excepþia Salonului nr. 6,turnat pentru televiziunea yugoslavã în 1973, ºi alui De ce trag clopotele, Miticã?, 1979, dar care arulat abia dupã 1989), ºi graþie cãruia menþinecinematografia românã în atenþia lumii câþiva anibuni dupã 1990. Balanþa (1992), ca de altfel toatefilmele lui ulterioare (Prea târziu – 1996, TerminusParadis – 1998, Dupã-amiaza unui torþionar – 2001,Niki Ardelean, colonel în rezervã – 2003, Tertiumnon datur – 2005), poate mai puþin O varã deneuitat (1994), este un film datat, prãfuit, obosit,„uzat” încã de la premierã. Este incredibil, am maispus-o, cum Lucian Pintilie îºi refuzã o posibilã adoua capodoperã (am numit Colonia penitenciarã,adaptare a regizorului dupã Kafka, scenariu care afost publicat), în favoarea implicãrii înconjuncturalul socio-politic ºi a consemnãriipãguboase a efemerului.

Scapã cu adevãrat, dupã 1989, cu „faþa curatã”doar doi regizori din „vechea gardã”, al cãror bunsimþ dubleazã ºi stãpâneºte un talent nu neapãratgenial, dar inteligent folosit: Nicolae Mãrgineanu,care cu Priveºte înainte cu mânie (1993) atingepunctul culminant al carierei, filmul fiindcapodopera sa ºi un titlu important alcinematografiei române din anii ’90, superiorBalanþei sau altor succese conjuncturale, ºi Radu

Gabrea, care prin Rosenemil – O tragicã iubire(Germania/România, 1993) ne oferã un foartefrumos film de dragoste, delicat ºi „apolitic”,departe de subiectele fierbinþi, dar prost exploatateale momentului; Gabrea se va apleca mai târziuasupra trecutului nu foarte îndepãrtat, cu luciditate,fãrã patimã conjuncturalã, în Cocoºul decapitat(2007/2008), Cãlãtoria lui Gruber (2008/2009) ºiMãnuºi roºii (2011).

Dar deceniul nu a fost chiar atât de sumbrucum (a)pare privit retrospectiv, în primul rândpentru cã, pentru cei care l-au trãit, peliculeleamintite, ºi altele, au fost vãzute ºi înþeleseinflaþionist, adãugându-li-se uneori din belºug„plusvaloare”, ºi, în al doilea rând, pentru cã în aceiani s-au fãcut ºi filme onorabile. De asemenea, aniide care ne ocupãm nu au dus lipsã nici de debuturipromiþãtoare, din pãcate majoritatea regizorilor aurãmas în aceastã fazã, fãrã a urma o carierã ce li s-ar fi cuvenit unora. Doar doi regizori aflaþi ladebut în anii ’90 au fãcut/fac în continuare film,chiar dacã nu atât de mult pe cât ºi-ar ºi ne-am fidorit, consolidându-ºi cu fiecare nou titlu (ºi) ocarierã internaþionalã: Nae Caranfil, care a debutatîn 1993 cu E pericoloso sporgersi, ºi RaduMihãileanu, cu al sãu prim film Trahir / A trãda(1993), încã nerecepþionat acesta din urmã laadevãrata valoare, încã neînþeles aºa cum trebuie înRomânia.

Despre toþi ºi toate acestea, în episoadeleurmãtoare.

NNoottee::* Într-un interviu acordat în 1999, Andrei Blaier

„rupe tãcerea” ºi are curajul de a recunoaºte deschis:„...[libertatea] e un concept pe care n-am reuºit sã mi-lasum, ba chiar am fost foarte derutat imediat dupãRevoluþie, când ni s-a zis cã putem sã facem orice fel defilme, cã suntem liberi. Eu nu am fost instrumentatpentru starea asta de libertate, nu am cunoscut-o ºi ea m-a prins la o vârstã la care era foarte greu sã mã maipot elibera de niºte tipuri, tertipuri pe care le foloseampentru ca sã se înþeleagã altceva din comanda care ni seplãtea, ni se achiziþiona. Aºa s-a ajuns ca în filmulromânesc parabola sã funcþioneze puternic. [...] Ei, dupãce ni s-a comunicat, am aflat, ne-am dat seama cã putemsã spunem orice, n-am ºtiut ce înseamnã asta. [...] Cumpoþi sã spui totul când noi eram învãþaþi doar sã neascundem, sã disimulãm niºte idei ºi sã le figurãm înniºte chei cât de cât subtile, dupã harul fiecãruia dintrenoi?”. (v. Ioan-Pavel Azap, Traveling, interviuri cu regizoriromâni de film, vol. I, Bucureºti, Ed. Tritonic, 2003, p. 9)

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

film

O anamnezã necesarã (II)Ioan-Pavel Azap

Page 34: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Sã fie simple coincidenþe? Tocmai cândaproape terminase filmul The GhostWriter / Marioneta, regizorul Roman

Polanski a fost arestat la sosirea în Elveþia,unde fusese invitat la Festivalul de film de laZurich. Suntem în 2009, septembrie, 27. Cu 31de ani în urmã Polanski avusese relaþii sexualecu o fatã de 13 ani, de aceea a fugit în Franþa.Coºmarul pândea mereu în umbrã, mereu maiînfometat, cu cât gloria regizorului sporea.

Scriitorul ºi jurnalistul britanic RobertHarris s-a nãscut în 1957. A lucrat pentru BBCºi a scris cãrþi care au atras regizori pentruecranizãri. Michael Apted a adaptat în 2001Enigma, iar Jon Jones a realizat Archangel în2005. Robert Harris a publicat The Ghost în2007, carte pe care a ecranizat-o Polanski,colaborând cu scriitorul la elaborareascenariului. Fostul prim-ministru din film eAdam Lang, însã lumea e convinsã cã e... TonyBlair. Coincidenþe?

„Scriitorul din umbrã” e angajat sãredacteze memoriile lui Lang, sã le dea o

formã artisticã. Muncã ingratã, care vasucomba în descoperirea unor secretepericuloase. Thrillerul politic al lui Polanski nepoartã într-o insulã misterioasã. Reþinemimensul geam al biroului, ca un ecran animatde depãrtarea mãrii, ca o chemare spre olibertate totalã. Traducerea titlului înromâneºte – Marioneta – nu are sens, deoarecescriitorul din film nu se lasã manipulat, cautãadevãrul, riscã. Mai degrabã Lang e omarionetã.

Harris scria cã „puterea dã multe avantaje,dar rareori cu mâini curate”. De la închisoare,Polanski pune la punct ultimele detalii alefilmului. Cu fervoarea scriitorului din film.Care va muri, deodatã, în final. Polanski e doararestat. Coincidenþe?

Joacã în film Ewan McGregor, PierceBrosnan, Olivia Williams. Interpretare fãrãcusur, care camufleazã instalarea insidioasã aunei doze de monotonie. Curios cum adevãrulse ascunde la doi paºi, decelat ºi încifrat depredecesorul sãu în redactarea memoriilor.

Lucrând la acest film, Polanski a avut vreorevelaþie politicã, vreo strãfulgerarepremonitorie? Ceva anume a reactivatcoºmarul biografiei sale? Coincidenþe?

Ursul, faþã de WebSiteStory, aratã cã DanChiºu a urcat cîteva trepte pe scara ceduce de la ignoranþã la valoare în cadrul

cinematografiei. Cu un plus pentru faptul cã,pentru Dan Chiºu, din ceea ce vedem în filmulactual faþã de cel precedent, acest pas înainte nueste însoþit ºi de infatuare, ci de scãdereapretenþiilor de fãuritor de artã.

De cealaltã parte, dilentantismul lui DanChiºu e lesne observabil în momentele în carepe ecran existã personaje colective. În zileleagitate de dupã Revoluþie, Circul de Stat rãmînefãrã fonduri. Au un urs bãtrîn în curte. Ca sãfacã rost de bani pentru salarii, directorul îlpropune drept trofeu de vînãtoare unuiorganizator de expediþii cinegetice pentru nemþi.Angajaþii circului nu vor sã-l lase pe mînavînãtorului, e ursul lor, a crescut alãturi de ei, eparte din viaþa lor. Conflictul acesta e redat cîtse poate de simplist: directorul le promitemarea cu sarea, în contraparte (nu ºi în contra-cîmp), angajaþii, la grãmadã, bolborosesc lucruriindescifrabile. Angajaþii bolborosesc, apoi se punpe bãºcãlie. ªi rostesc vorbe ieftine unii peseama altora, în rîsetele celorlalþi, care nu sînt(deocamdatã) vizaþi. ªi se înghiontesc ºi rîd ºiscandeazã nu ne vindem ursu’.

Cînd angajaþii Circului de Stat vocifereazã înfaþa directorului instituþiei, secvenþele devinimediat respingãtoare. Neglijenþa autorului, lipsaunei viziuni coerente asupra reprezentãrii uneiidei – nemulþumirea, în acest caz, revolta –,asupra transpunerii ei în imagine, devin imediatvizibile. Aºa cum sloganurile personajelorparafrazeazã momente rãmase în folclorul post-revoluþionar, aºa ºi realizarea lui Dan Chiºu,pare întocmitã dupã modelul Mircea, aratã cãlucrezi! din studioul TVR de la Revoluþie. Oride credibilitatea acestei pãrþi depinde trãiniciapoveºtii. În secvenþele acestea (care ocupã un

sfert din film) stã intriga istoriei de pe ecran,aici ar fi trebuit sã aparã tensiunile care sãmiºte spectatorul, care sã îl sudeze afectiv deparcursul ulterior. În lipsa asumãrii intrigiiacestei pelicule, cel mai bun lucru pe care îltrãieºte spectatorul e sã nu fie iritat de ceea cevede pe ecran.

Mai tîrziu în film, cînd angajaþii cãutau princeva sate carpatine ursul rãpit de director,iluzionistul circului (interpretat de ClaudiuBleonþ) destinde cîþiva sãteni cu numere demagie. ªi în acest caz reprezentarea urmeazãschema intrigii peliculei: sãtenii sînt puºi în rîndºi îndemnaþi sã hohoteascã indiferent ce vãd.Astfel apar tuºele groase, artificialitatea, lipsacredibilitãþii. Falsitatea situaþiei rezultã dinrealizarea faptului cã personajele respective stauîn cadru pentru a indica o idee. Ideea nudecurge dintr-un curs firesc al acþiunii într-osecvenþã, între personaje nu e un dialog în urmacãruia sã poatã fi dedusã acea idee. Ideea e dejaacolo, e impusã personajelor; semnificaþia ialocul semnului.

Povestea este previzibilã, e dificil sã rezonezicu efuziunile puerile ale apropiaþilor ursului(Celibataru’ sau Cecilia), te cam plictiseºterepetarea glumei cu Cecilia-amantã (MagdaCatone), prinsã între tandreþea copilãroasã aCelibatarului (Mihai Constantin) ºi siguranþamacho a colegului iluzionist, Marcelino. Nu poþigãsi emoþii deosebite în punerea în scenã a uneinunþi þigãneºti, unde simþi visul regizoruluiactual de a fi un Kusturica a posteriori. Deasemenea, sînt discutabile trimiterile omagialecãtre Dumitru Ceacanica (vezi numele clovnuluidin film) sau Tarantino (numele purtat deþiganul-inventator jucat de Axel Moustache).În tot acest context, ceea ce reuºeºte realizatorulacestui film e sã ducã o poveste de la începutpînã la sfîrºit. Nu cã ar fi cine ºtie ce poveste.

Însã nici nu e plinã de paranteze fãrã noimã ºinu e încãrcatã cu grotescul autohton prin careautorii Umilinþei, Vieþii mele sexuale sauMarilenei cred cã edificã o criticã socialã. Însensul acesta Ursul e suportabil: e un film fãrãaere artistice, care, uneori, reuºeºte sã respire ofãrîmã de naturaleþe prin atitudinea ºi vorbelepersonajelor, încît, din poziþia de spectator, nute simþi (mereu) jenat, cînd urmãreºti acþiunea,sau jignit, dacã priveºti spre societatea realã prinprisma celei construite pe ecran.În ceea ce priveºte naturaleþea, am reþinutapariþiile lui Axel Moustache, în rolul þiganului-inventator, sau cele ale lui Nicodim Ungureanu,în rolul ºoferului de taxi. În ceea ce-l priveºte peultimul menþionat, m-am bucurat sã-l privescîntr-un rol mai relaxat, în care nu e umilit, încare nu e pus sã se scãlãmbãie inutil minute înºir.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

colaþionãri

Coºmarul din umbrãAlexandru Jurcan

Ursul Lucian Maier

Roman Polanski

Page 35: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Încet, încet, lucrurile revin la normal încapitala Marii Britanii. Rãmîn urmãrile unorzile de foc la propriu ºi la figurat, pagube ce

vor fi acoperite greu ºi tîrziu. Rãmîne amintireaunor zile negre, aproape douã sãptãmîni deteroare, explicate prin doar cîteva cuvinte,rasism, austeritate, oportunism. ªi asta cuaproape 333 de zile înainte de deschidereaoficialã a Jocurilor Olimpice de varã, ediþiaXXX, 26 iulie – 12 august.

Londra va gãzdui pentru a treia oarã o ediþieolimpicã, precedente fiind 1908 ºi 1948, în cutotul alte condiþii socio-politice. Londra 1908înseamnã 22 de þãri participante, 2008 sportivi,probe sportive 110 (22 de sporturi). Londra1948 este reluarea dupã 12 ani de pauzã, pauzãdatoratã celui de al Doilea Rãzboi Mondial. Esteediþia cu 59 de þãri participante, 4104 sportivi,136 de probe (17 sporturi), absenþele Germanieiºi Japoniei, impuse de organizatori.

Londra 2012 nu se aratã a fi deloc un spaþiuliniºtit, un tãrîm al fair – play – lui. Violenþeleultimelor sãptãmîni demonstreazã, citez dinprof. dr. David Kett, politolog, cã “încã existãprobleme în relaþiile rasiale din Marea Britanieºi ne mai aratã cã existã o indignare foarteserioasã în privinþa politicilor economice care,dupã pãrerea mea, au fost prea multe, preadevreme”. Sînt realitãþi care trebuie sã deaserios de gîndit. Mai ales cã bugetul organizãriiJocurilor Olimpice de varã din 2012, este de

2.79 miliade de dolari, o sumã apreciabilã sãrecunoaºtem. Un buget care a fost suplimentatcu alte 4. 41 de miliarde de dolari pentru dez-voltarea infrastructurii ! Sume ameþitoare, sumeîn contrast cu mãsurile de austeritate impuse deGuvernul britanic, cu urmãrile cunoscute deja.

Londra 2012 mai înseamnã 670 sesiuni, 26 de sporturi, 6. 6 milioane de bilete puse învînzare, peste 5000 de sportivi, un Parc Olimpiccu 17. 320 de camere, turiºti, milioane deturiºti, totul pentru 19 zile de concurs. 19 zileîn care sînt convins de acest lucru, poliþia lon-donezã ºi nu numai ea, va avea mult de lucru.ºi evenimente precum cele de acum o lunã dincapitala Marii Britanii, ridicã serioase semne deîntrebare asupra siguranþei celor 19 zile de con-curs, o lunã dacã extindem perioadele dinainteºi de dupã încheierea competiþiei olimpice.

Îngrijoreazã ºi un alt aspect. Parcul Olimpic- centrul acvatic, velodromul, Satul Olimpic - afost þinta unui atac în timpul violenþelor de laLondra, atac dejucat la timp. Acuma s-a inter-venit din ºi la timp. Va fi eficientã poliþia bri-tanicã ºi anul viitor? Sperãm sã fie, cum sperãmca evenimente de acest gen sã nu se mai repete.Mã gîndesc numai la Munchen 1972, paginãneagrã din istoria Jocurilor Olimpice de varã,atacul terorist asupra delegaþiei israelienerãmînînd în memoria noastrã afectivã. Se parecã prea multe învãþãminte nu s-au tras. Dovadãstau tensiunile existente de-a lungul ediþiilor

Olimpice de varã care au urmat, motivele fiinddiverse, de naturã politicã în marea lor majori-tate.

Altele sînt datele problemei pentru Londra2012. Violenþele 2011 trebuie vãzute ca un primºi serios semnal de alarmã. Cîte vor mai fi? ªiasta este greu de spus...

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 216 • 1-15 septembrie 2011

Nu, nu vreau.Bine.Atunci doctorul îºi aprinde o þigarã, iar

soþul meu scoate un pachet de cãrþi din buzunarul vestei ºi încep sã joace poker.

Mã uit la ei o vreme, apoi, cum încep sã mãplictisesc, îi întreb dacã pot sã joc ºi eu.Doctorul se încruntã, uitându-se întrebãtor lasoþul meu ºi mormãie ceva:

Nu cred cã în situaþia D-voastrã e o ideefoarte bunã. Dar dacã soþul D-voastrã este deacord…

Oh, ea face întotdeauna ce vrea, spune el.Ce vrea, repetã el.

Am jucat pânã la cãderea nopþii când a tre-buit sã aprindem lumina. Doctorul s-a uitat laceas ºi a sãrit brusc în sus, s-a repezit spre uºã,apoi a dispãrut în holul întunecos, sfãtuindu-mã:

Ia-o uºor.De data aceasta am urmat sfatul doctorului.

A doua zi m-am externat fãrã sã mai împing.De atunci bebeluºul a fost tot timpul cu mineºi, dupã câte vãd eu, nici nu are de gând sãiasã în lumea aceasta. ªi de ce ar face-o ea oare(desigur, este o “ea”)? Ce loc poate fi mai bun

ca pântecul mamei, o sãmânþã de nimicniciechezãºie pentru o viitoare fiinþare?

Note:1 http://emergingwriters.typepad.com/emerg-ing_writers_network/2009/05/short-story-month-guest-post-alta-ifland.html2 Francis Bacon (1909 – 1992), celebru pictor

britanic din secolul al XX-lea.

Prezentare ºi traducere de Mihaela Mudure

Alta Ifland(urmare din pagina 36)

sport & culturã

Londra 2011: rasism, austeritate, oportunism.Londra 2012 ... ?

Demostene ªofron

Liviu Vlad Aripa neogoticã azi (detaliu)

Page 36: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 216 - revistatribuna.ro · A fost odatã o cafenea literarã, pe strada Universitãþii din Cluj. Un student de acum aproape cincizeci de ani, de

Prozatoare de origine românã, Alta Ifland s-a nãscut, probabil, în Transilvania.1 Celpuþin acestea sunt informaþiile pe care

binevoitorul internet ne permite sã le culegem.Autoarea este de o provocatoare discreþie înceea ce priveºte propria biografie. Dupã ocopilãrie ºi, probabil, o adolescenþã petrecutãsub umbrela comunismului, ajunge în Franþaunde studiazã literatura ºi filozofia. Imigreazãîn Statele Unite în 1991. Cel puþin trei suntlimbile Altei Ifland: româna, franceza, engleza.Biografia ei dovedeºte, prin mobilitatea eispaþialã ºi culturalã exemplarã, tendinþele celemai recente ale lumii de azi: deteritorializare,globalizare, transnaþionalism. Pseudonimul eiface aluzie la alteritate ºi la neliniºteacelui/celei pentru care orice spaþiu e opotenþialitate, chiar ºi cel unde, întâmplãtor aivãzut lumina zilei.

Cetãþean al lumii, Alta Ifland este, înacelaºi timp, marcatã de spaþiile prin care atrecut ºi care au trecut-o. A publicat, în 2007,un volum bilingv de poeme în prozã (înfrancezã ºi englezã) Voix de glace/Voice of Ice(Voce de gheaþã) care a primit premiul LouisGuillaume. În 2009, Alta Ifland a publicatvolumul Elegy for a Fabulous World (Elegiepentru o lume fabuloasã). Tehnica narativã uti-lizatã în acest volum aminteºte de ciclul depovestiri ale lui Hemingway - In Our Time (Întimpul nostru). Vocea narativã, în textul luiHemingway, aparþine unui personaj carepriveºte înapoi spre copilãrie, adolescenþã;vocea narativã este a unei tinere care trecepragul adolescenþei la Alta Ifland.

Valoarea poematicã a textelor reiese chiardin capacitatea scriitorului de a selectamomentul de maximã expresivitate. În plus,ambii scriitori utilizeazã tehnica vignetelor na-rative, texte foarte scurte care au capacitateade a esenþializa un mesaj de mare percutanþãemoþionalã. Lumea fabuloasã din elegiile nara-tive ale Altei Ifland este o lume situatã undevala fruntariile României, Ucrainei ºi Ungariei.Heteroglosia e dublatã de poliglosie. Codurileculturale ºi lingvistice se întretaie, se com-pleteazã în varietatea lor unicã, moºtenire amultiplelor imperii care au râvnit acest colþunde se întâlnesc cele mai diverse influenþe.Intertextualul, interculturalul se întâlnesc ºi secompleteazã reciproc, conturând un interstiþiuspecific, construit într-un cronotop marcat deconstrângerile sistemului comunist ºi dezamã-girile timpului post-comunist. În mentaluleroinei care ne oferã ºi perspectiva narativã,emigrarea pare a fi singura soluþie. Ironia finãnuanþeazã dramatismul acestei dificile deciziiexistenþiale.

Cea mai recentã carte a Altei Ifland estevolumul de povestiri Death-in-a-Box (Moartea-într-o-cutie), o culegere de texte de facturãsupra-realistã în care contururile realitãþii setopesc într-o mixturã oniricã marcatã de anxi-etate ºi nesiguranþã. Prozele Altei Ifland suntneliniºtite ºi provocatoare. Toþi cei care au

acceptat cãpãstrul conformismului ºi al como-ditãþii mentale vor cãdea, cu siguranþã, pe gân-duri. Proza selectatã pentru traducere este rele-vantã, din acest punct de vedere. Alta Iflandsfideazã convenþiile mitului maternal,dezvãluind o maternitate alienantã impusãfemeii de ordinea patriarhalã reprezentatã prinsoþ ºi medic. Clamãrii ipocrite a bucurieizãmislirii în durere, Alta Ifland preferã sã îiopunã fascinaþia morbidã a nefiinþei.Sinceritatea ei este cumplitã. Maternitatea nueste bucuria femeii, ci îndatorirea ei biologicã.Orice idealizare este avortatã.

Note despre cum sã dai (sau nu) naºtere

Desigur, pentru aceasta mai întâi trebuie sãfii gravidã. Apoi, când îþi vine vremea – ºi, încircumstanþe normale, acest lucru s-ar întâmplanu mai târziu de nouã luni dupã concepþie,deºi mama susþine cã eu m-am nãscut dupãaproape zece luni, pur ºi simplu nu doream sãies ºi dupã ce am ieºit, am înþeles de ce –internaþi-vã într-o maternitate ºi faceþi ce vi sespune. Nu vreau sã intru în detalii, aici. Dacãîntâmplãtor rãmâneþi gravide, o sã vedeþi ºisingure, dacã nu rãmâneþi, atunci nu e nevoiesã ºtiþi despre ce vorbesc.

Aºa cã sã trecem peste detalii ºi sã facemzoom pe scena în care fac ºi eu ceea ce faceorice femeie care vrea sã se scape de acel uriaºpântec obez: împing. În jurul meu vãd chipurigrotesc deformate parcã de oglinzile din LunaPark sau care par a fi feþe dintr-o picturã a luiFrancis Bacon2 ºi ei toþi spun:

Împinge, impinge!ªi deodatã, brusc, orice dorinþã de a

împinge mã pãrãseºte. Pur ºi simplu, nu maisimt nicio dorinþã sã împing.Ce s-a întâmplat? – întreabã doctorul.Nu mai vreau sã împing.El se holbeazã, de parcã nu i-ar veni sã

creadã.De ce? - întreabã el dupã câteva clipe de

tãcere uimitã.Cum rãspunsul meu întârzia, îl vãd pe

soþul meu apropiindu-se de el ºi ºoptindu-iîn ureche:E foarte încãpãþânatã. Ar trebui… Nu mai aud restul, dar apoi soþul meu se

întoarce spre mine ºi spune cu o voceneobiºnuit de blândã:

OK. Nu mai împinge, dacã nu vrei. De parcã nu i-aº cunoaºte ºmecheriile! El

crede cã acum o sã împing ca sã îi fac în ciudã. Aºa cã-i spun zâmbind:OK. Nu mai împing.Apoi noi trei, soþul meu, doctorul ºi cu

mine stãm, uitându-ne unii la alþii, eu nu maiîmping, ei se privesc pe furiº, spunând dincând în când:

Aºa, deci, tot nu vrei sã împingi.

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

in memoriamClaudiu Groza Inventarul vieþii 2

editorialIon Pop "Arizona", un loc al memoriei vii 3

cãrþi în actualitateRodica Marian La capãtul morþii 4Ion Buzaºi Menestreli din Nord 4

cartea strãinãªtefan Manasia Întoarcerea printre francofoni 5

comentariiIrina Petraº Ioan Es. Pop - "Biblia" mahmurã sau desprecircuitul vieþii în poem 7Cezar Boghici Lucian Blaga. Arhipelag critic 8

imprimaturOvidiu Pecican Poezia ca eshatologie 10

sare-n ochiLaszlo Alexandru Play back (II) 11

interviude vorbã cu scriitorul catalan Albert Mestres "Cultura este cel mai mare beneficiu pe care o societate îlpoate obþine" 12

emoticon ªerban Foarþã ªah 13

poezia Raluca Soreanu 14

istorie Florian Dumitru Soporan Preþul libertãþii ºi tentaþiaintegrãrii 15

plasticaViorica Guy Marica Doi graficieni versaþi la Bonþida 17Liviu Vlad Istoria prin artã 18

civic mediaMihai Goþiu Ce am câºtigat la Roºia Montanã 19

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Distanþarea gradualã 20Ana Ionesei Avatarurile unei triade 21Nicolae Turcan Maxima philosophia: Hegel, sentimen-tul religios ºi raþiunea 23

intersecþiiMaria Ciurchea Elie Wiesel. Dincolo de limiteleidentitare 24

remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Valori cognitive, valori epistemo-logice (III) 26

Clujul interbelicPetru Poantã Euforia începutului 28

flash meridianVirgil Stanciu Pielea în care locuieºte Almodovar 29

zapp media Adrian Þion "ªcoala altfel" 30

rânduri de ocazie Radu Þuculescu Petria din Deania sau Petele negre alevieþii noastre cotidiene... 30

jazz story Ioan Muºlea La jumãtatea drumului 31

teatruAlina Frâncu MÂNIA.RO sau noua "aristocraþie"(pam-fletul unui cabaret politic) 32

filmIoan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (II) 33Lucian Maier Ursul 34

colaþionãriAlexandru Jurcan Coºmarul din umbra 34

sport & culturã Demostene ªofron Londra 2011: rasism, austeritate, opor-tunism. Londra 2012 ... ? 35

meridianAlta Ifland 36

meridiansumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Alta Ifland

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

(continuare în pagina 35)


Recommended