Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · 3 Black Pantone 253 U Bl ack P nto e 253 U TRIBUNA • NR....

301

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II VV • 11 66 - 33 11 mm aa rr tt ii ee 22 00 11 55

SpaniaÎntre monarhie ºi dezideratul republican

Marc Pessin

TRIBUNAw

ww

.re

vis

tatr

ibu

na

.ro

Din corespondenþanaþiei...

Mircea PoraN. GeorgescuFlaviu Vasile Rus

Niciodatã caodatã

2 TRIBUNA • NR. 301• 16-31 martie 2015

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocNicolae BrebanVictor GaetanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanGh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Douglas DunnNãscut în 1942, în Inchinnan, Renfrewshire, Scoþia.

Educat la ªcoala Scoþianã de Biblioteci ºi UniversitateaHull. A lucrat ca bibliotecar în Ohio, 1964-’66 ºi laUniversitatea Hull, 1969-’71. Trãieºte în Fife, ca scriitorfree-lance. A editat antologii din Byron ºi DelmoreSchwartz, ºi a publicat o carte de prozã scurtã, SateSecrete, în 1985.

MMuuttaarree ddiinn SSttrraaddaa TTeerrrryy

Împing o cãruþã ce scârþâie, cu boarfele obiºnuite,O saltea, tãblii de pat, cãni, covoare, scaune,Patru romane western cu coperþi de hârtie.Doi tineri ce fluierã îmbrãcaþi cu vestoane derãzboiRefuzate de U.S. Army, mutãBunurile surorii lor. SoþulVine în urmã, ducând pe umeri bãieþelul,A cãrui rãutate ne bucurãm cã se mutã,ªi împingând, din toate chestiile imaginabile,O maºinã de tuns iarba.În Terry Street nu existã iarbã. ViermiiIes din crãpãturile betonului din curþi la lunã.Omului ãluia îi doresc tot binele. Îi doresc iarbã.

BBããiieeþþii ddee ººccooaallãã ddiinn GGllaassggooww,, aalleerrggâânndd ccuussppaatteellee

Vânt tare... Îi întorc spatele ºi împing.Salturile nebune se mãrunþesc în paºi micuþi.Tot aºa, toatã viaþa, vor trebui sã se repeadãÎnainte, cu spatele, mereu cu ºepcile în mânã.

CCaassaa ddee aallããttuurrii

Bãtrâne dragi, grãdinãrind, în blãnuriÎncãlþate în ‚Hush Puppies’, cu toate cã e un iulieblând,L-au întâlnit odatã pe Freddie Lonsdale la Johno’Groat.Pe claviatura lor e Chopin ºi umorul le e sec.Nu existã nimeni de la care mi-aº dori mai multsã mã cheme ‚Faimos’. Ele au un peºtiºor auriustrãvechi, o mâþã, ºireata.

Ele trãiesc în piesa mea nepublicatãCu douã personaje triste. Mobila lor ChippendaleBântuie sãlile de licitaþie ale Angliei, ca ºi tava lorde argintCare i-a dus micul dejun Victoriei ºi scrisorile.Le vizitez casa - aroma ei de cafea,Mâþa în frig, pe afarã, în coma de dupã-masã!

Le privesc aºteptând poºtaºul,Mirându-se cine le-o mai fi scriind. În piesa mea,Nu scrie nimeni, sunt singure, împreunã, ºi-aupierdutSecolul nostru ca bãtrâne. Serile lorLe petrec exersând Irving Berlin;Grãdinile devin decor de scenã când încep.

Cele mai bune clipe cu ele sunt ‚DimineþileChopin’. Zâmbesc vanitoase la aplauzele melemici – Nimeni nu-l mai cântã pe polonez aºa de prost – ªi ºireata se ridicã ºi toarce, scoþând ghearele,Cântând la pianul ei pisicesc pe pernuþeªi numitã de suratele pianiste ‚Pacoste Totalã’.

Garajul lor se pronunþã ca în franþuzeºte,Cãpºunile întotdeaune se cheamã fraises,ªi numai cheddar-ul se cheamã brânzã, restul fro-mage,ªi toatã viaþa e o Polonezã tristã.De ce mi-s dragi, cu mediul ce nu-i al meu,Pe cele mai tinere, cicã, ‚ultime descendente”?

Niciun rãspuns. Ele mi-au dat dejaPrea mult timp sã-mi rãspund. Sunt animalul lorde companieCa ºireata. M-au sfidat, dezlegându-seDin invenþia mea. ‚Lasã-ne sã trãim. UitãCã ne-ai nãscocit pentru bani. O sã-þi dãm ceai,ªi tu ne vei conduce rabla veche la þãrmul mãrii.’

UUnn vviiss aall JJuuddeeccããþþiiii ddee AAppooii

Posteritate, numele tãu este Samuel Johnson.Tu ºezi pe o pernã de catifea pe un tron lãcuitScuturând din cap, zicând Nu,Nici într-un caz, la toate cãrþile ce þi se deschid înfaþã.Te linguºeºte un scoþian mititelCare aratã ca Boswell, dar de fapt sunt eu.Tu spui în continuare Nu, în niciun caz,Aranjând volumaºul lui Horaþiu Sub perucã ºi scuipând furiosLa portretul lui Blake þinut de Swift.Uºurel, Pope mã conduce afarã în iadulCãrþilor uitate. Aproape, încetiºor,În cerul fãrã de praf al clasicilor,Se cântã morale în latinã ºi greacã.

Traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Pe copertã: Marc Pessin, Fractale translation et plissement

Biblioteca Marc Pessin Sala comorilor

Marc Pessin Ceramicã Pessinoise

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 301• 16-31 martie 2015 3

Scrierile lui Emil Cioran, asemeni textelorsofiºtilor, denotã aceeaºi perplexitate, care teobligã sã gândeºti cu propriile tale resurse, iar

maniera de tratare te face sã deschizi urechea unorlucruri care þi se pãreau rezolvate de la sine. Dacã ar fisã inventariem majoritatea termenilor pe care Cioranîi întrebuinþeazã, ne-am afla în faþa unui breviar pe câtde incitant, pe atât de neobiºnuit; pe cât de original,pe atât de cumplit; pe cât de curajos, pe atât deiresponsabil. Degeaba i-am cãuta lui Cioran scuze saujustificãri pentru „întunerecul” pe care îl aruncã asupralumii întregi, degeaba am vrea sã fim complezenþi sauindulgenþi când talentul sãu absolut „se joacã” cuminþile tuturor, coborându-le în „pivniþa” celor maiacablante fatalitãþi uman-conjuncturale, a celor mainegre habitudini mai mult sau mai puþin intelectuale.

Cioran este un prestidigitator al problemelor cusoluþii dihotomice, un ambasador al nimicniciei într-unsecol de final de istorie, un schimnic al unei credinþedeparte de a fi religioasã cât mai curând „politicã”(adaptabilã unor scopuri relative ºi comune). Dinaceastã perspectivã, el îºi aruncã anatemele, convins cãepoca îi va admira tribulaþiile care nu sunt nicicategorice, nici unilaterale (de unde apare fascinaþialectorului). Cioran este mai degrabã un exponent alvagului (negativ) decât un exponent al „criticii”(pozitive). Din poziþia foarte puþin precisã a filosofuluidezabuzat, el nu crede în nimic, dar cu toate acesteaîºi lanseazã cu surle ºi trâmbiþe refuzurile. Anatemelelui, care sunt acelea ale unui sceptic, nu vor ducedecât spre aneantizarea cutumelor intelectuale ale unuiev decadent. De altfel, Cioran va sublinia întotdeaunacã el însuºi este un profet al disoluþiei, un vestitor alalexandrinismului absolut, un slujitor al echivalenþelordintre pozitiv ºi negativ, un monstru conºtient deegalitatea axiologicã a alternativelor. De aceea,modalitatea de expresie, distinctã ºi rarisimã a luiCioran, este pusã în slujba unui virulent atac asupra atot ºi a toate: nu numai asupra ideilor sau dogmelorcât, mai mult, asupra oricãrui tip de „tezã” sau de„status” (nu neapãrat intelectiv sau spiritual) –, arputea fi ºi un aspect din realitatea concretã (de ex. olege fizicã, psihologicã, sociologicã, istoricã º.a.m.d.).Cioran anunþã nu numai descoperirea cea de pe urmãa epocii prezente: eºecul cunoaºterii (fie ºtiinþifice, fiemetafizice), cât ºi descoperirea unui morb cu care estecontaminat însuºi omul: imposibilitatea de a maisupravieþui într-o lume în care parcã toate lucrurilesunt împotriva lui. Cãci el însuºi le-a îndepãrtat desine printr-un exces civilizator toxic. Omul s-a jucat cupropriile limite ºi a aruncat tot ce era în sine firesc lacoºul de gunoi. Pentru orice nivel ontologic-antropologic existã (în urma intervenþiei omului) oanume ºtiinþã sau abilitate praxicã, astfel cã omul ºi-adisjuns propria-i substanþã, s-a descompus, s-afragmentat. Când întrebi ce este omul? – astãzi –, þi serãspunde ce sunt atributele sale – fiindcompartimentat, ºi nu unitar, el s-a dezagregat ºi s-atransformat într-o instanþã schizoidã, care nu numai cãnu se poate explica pe sine, dar împinge oriceexplicaþie a lumii sale într-un con de umbrã, într-oregiune pentru care lumea nu poate însemna decât„cuantumuri funcþionale”, „formule algebrice” ce sepotrivesc proceselor interne ale conºtiinþei, iar Sensulsubiectului nu mai este prezent demult. Fãrã sensulomului în lume, toate „cuceririle spirituale” ale tuturorºtiinþelor fragmentare sunt nu numai inutile câtprimejdioase. Cãci înlocuiesc rostul omului în lume cuaptitudinea practicã, ce sporeºte confortul interior dardistruge „facultatea integrativã”. E mult mai uºor sã

dai un rãspuns pentru un amãnunt prezent înconºtiinþã decât sã priveºti prin conºtiinþa ta asupralumii ca fenomen ce schiþeazã întregul sau totul. Înacestã ordine de idei, toate raþionamentele folosite deCioran seamãnã unele cu altele ºi conduc la acelaºideznodãmânt: refuzul, respingerea, antiteticul, negaþia,„polemica neagrã”, „gândirea oblicã”, „reflecþia înrãspãr”, anatemizarea – într-un final – a tot ce esteproblematic (fie în cunoaºtere, fie în Fiinþã).

Pentru a ne replia din aceste generalitãþi, vommenþiona câteva (ºi destul de multe) dintre conceptelecomplexe ale lui Cioran. În mod obiºnuit Ciorangândeºte în termeni-compozit, aplicând un calificativunui substantiv (ca titlu al microeseului). Urmând„firul” calificativului, Cioran dezvoltã o întreagãfilosofemã care transformã substantivul în „conceptspecific” cioranian (distinct ºi original). Cu aceastãtehnicã alunecã Cioran pe apele monotone alecreativitãþii sale. Cu toate acestea Cioran nu este„monoton”. Dar poate fi bãnuit, anticipat ºi (de aceea)el poate fi „rescris”, „reinventat” de orice lector, maimult sau mai puþin talentat. De aceea pentru a-ireliefa câteva dintre motivele sau temele sale amreformulat chiar ºi noi aceastã gândire, cu speranþa cã-ivom reproduce ºi noi intenþiile sale ultime (dupã cumcredem noi – cu un termen, sperãm, reuºit): –„excomunicarea indiferenþei”.

Aºadar, iatã câteva dintre aceste „concepte”! Un prim aspect: toþi oamenii au drept calitate

intimã un imperativ al misionarismului de orice tip.Toþi ar vrea sã reformeze lumea, sã o schimbe. Iaridealul acesta, contrar unei indiferenþe ce ar fisalvatoare, îl aruncã pe om în ipostaza unui tiran.Orice credinþã, orice ideal se impune întotdeauna prinforþã. Orice convingere aduce cu sine vãrsare de sânge.Numai indiferenþii, cei care nu suferã pentru nimic, artrebui sã devinã modele pentru omenire. (Cu toate cãpredicã indiferenþa, Cioran este, în acelaºi timp, ºi celcare ar putea purta stindardul „trezirii” din indiferenþã.Sunt douã feluri de indiferenþã separate.)

Alt aspect: împotriva unei seriozitãþi metafizice, cenu poate fi decât toxicã, Cioran oferã alternativafrivolitãþii care ne ajutã sã trecem mai uºor pesteproblemele irezolvabile ale propriei noastre vieþi. Cândnu luãm în serios gravitatea existenþei noastre, desprecare nu ºtim mare lucru, frivolitatea se anunþã în noica o salvare, ca un beneficiu bine-venit. Profunzimilenoastre – ca element negativ care ne împiedicã sãtrãim liberi – sunt acoperite de aparenþele pe care noile punem acolo unde trebuie sã înfloreascã speranþa.Ori omul nu poate spera decât dacã are o dozãimportantã de frivolitate.

Alt aspect: referitor la aptitudinea omului de a seînconjura de vocabule, de a da definiþii, Cioran gãseºtecã acest tipic de a numi tot ce ne înconjoarã, ne faceviaþa suportabilã. Asta pentru cã nu avem curajulpropriilor noastre tãceri. O lume unde totul a fostprins în definiþie este mai suportabilã, cãci cine arrezista sã trãiascã înconjurat doar de mistere?! Cutoate acestea, orice virtuþi pe care dialogul saumãrturisirea le-ar putea livra omenescului, nu suntdecât intrigi ce murdãresc capacitatea omului de a seºti singur, virginal în faþa misterului ce ar trebui sãdomneascã în lume ca aceasta sã nu-ºi piardã farmeculºi dorinþa de a fi trãitã. Orice om se îndepãrteazãtrivial, demascându-se, vorbind, se îndepãrteazã deprincipala calitate pe care timpurile imemoriale i-auoferit-o: aceea de trezorier al Indicibilului. Acolo undecuriozitatea îºi face loc ºi unde spusul acapareazãrealul, paradisul piere, se transformã în vid. Prinexegezele ce le facem în fiecare zi insignifiantelor ºi

mizerelor noastre probleme, verbalizând meschinelenoastre tendinþe de socialitate, ne desprindem decondiþia noastrã existenþialã virginalã. Incomunicabilular trebui sã fie conceptul pe care omul sã-l caute. Însãomul – dupã cum spune Cioran – este ºi rãmâne un„palavragiu al universului”.

ªi dacã este vorba de mistere, avem alt aspect: otribulaþie sofisticã aºeazã opinia lui Cioran despremoarte pe o linie interesantã: moartea noastrã estesingurul lucru precis în existenþã. Viaþa, din contrã,este misterul în sine. Dacã i-am da vieþii un scopevident, dacã am avea pentru ea o justificareindiscutabilã (aºa cum încercãm de obicei sã facem –verbalizând tot ce ne înconjoarã), ea s-ar spulbera, celmai probabil. Toate instinctele se destramã odatã cuRigoarea: „un supliment de logicã i-ar fi funestexistenþei”.

Alt aspect: Cioran concepe, poate concepe lumeaca drum spre Paradis: orice faptã (se înþelege aici ºimunca) ne face sã participãm la Istorie. Singurã leneanu uzeazã resursele noastre de fericire. Munca necufundã în suferinþa înfruntãrii obiectelor ºi forþelor.Inactivitatea ne transformã în contemplativi goliþi deorice tentaþie, deci spontani ºi liberi – în faþa uneiexistenþe ce ne-ar vrea înjugaþi unei necesitãþiconstrângãtoare, declarându-ne dinainte învinºi.

Alt aspect ce þine, din nou, de facultatea noastrãverbalizantã: adjectivele cu care mânuieºte omulrealitatea se gãsesc într-o rotaþie continuã, dupã cumse schimbã epoca ce le produce atât sensul cât ºitermenul. Nu existã „cuceriri spirituale” noi, cirearanjãri ale adjectivelor pentru a da seamã de o altãordine existenþialã. Ordinile se succed, la fel –adjectivele. Lipsa de sens a existenþei este reliefatã despontaneitatea absolutã cu care se schimbãcalificativele ce se aplicã realitãþii. Arbitrarietatea cucare asimilãm lucrurile este datoratã bunului-plac cucare omul pecetluieºte prin adjective lumea lui. Înaventura cunoaºterii, omul se trezeºte în faþa unuicompozit pe care trebuie sã-l descifreze: are mijloacelede cunoaºtere pregãtite? Atunci are ºi terminologianecesarã acestei cunoaºteri. Toate se schimbã, toatesunt la fel!

Alt aspect: între Dumnezeu ºi Diavol se interpunemodul cum îi proiectãm pe cei doi. Dumnezeu nueste decât bun, blând, sublim, drept – ceea ce trãdeazãanemia noastrã proiectivã. Diavolul, din contrã, preiatot ce este mai creativ în om: ager, sãltãreþ, inteligent,ironic ºi meschin. Imaginea cu care omul ar vrea sã seconfunde este, paradoxal, a acestuia din urmã. Pentru

Anatemele unui sceptic - Emil Cioran

Remus Foltoº

editorial

(continuare în pagina 13)

Emil Cioran

Marcel MureºeanuVoi plãti pentru faptele meleCluj-Napoca, Editura Eikon, 2014

Reflex al unor tot mai vizibile deschideri spre onouã viziune poeticã, cu schimbãri mairadicale de tonalitate ºi de limbaj, recent

apãrutul volum de versuri, Voi plãti pentru faptelemele, de Marcel Mureºeanu, este o proiecþie cudetalii de o solemnitate aproape gravã asupra lumii,întretãiatã de aceleaºi accente meditativ-reflexive dinpoemele volumelor publicate de la CapriciileSãgetãtorului (1997) încoace. Configurate în limiteleetosului subiectiv liric conºtient de adâncimeasuferinþei sale, poemele din volumul Voi plãti pentrufaptele mele confirmã drama proprie a conºtiinþeipoetului în efortul sãu de a-ºi pãstra statura purã ºiviguroasã într-o existenþã asprã ºi stereotipizatã,absurdã ºi pustiitoare. În fond, conferindu-i textuluipoetic o certã dimensiune ontologicã, MarcelMureºeanu îºi defineºte propriile stãri lirice,propunându-ne o esteticã rezultatã din sinceritateatensionatã a actului poetic,: „Nu lãsaþi copiii sãarunce peºti / în ochiul subpãmântean! / Acum,ascultaþi cum zornãie banii / la casele de toleranþãale cimitirelor! / Zgomotul lor acoperã Recviemul luiMozart, / umezeºte frunzele cu un lichid tuciuriu.”

Vizionar al derizoriului ºi al suferinþei, MarcelMureºeanu creeazã un spaþiu coºmaresc („Bete seleagãnã corãbiile în port, þipete scot pescãruºii, /leºurile se înmulþesc prin pieþe.”; „a trebuit sã trecrâul ºi sã ascult / dincotro se aud corbii, sã mãtur cuunghiile / zãpada de pe trupul tãu îngheþat / ºi sã-þistrig în ureche: / iatã-mã, am ajuns, sunt clipa morþiitale!”), cu tablouri macabre („Lumea-i pe moarte!”;„Deodatã clãdirea din tablou se clatinã, / cadetencuiala, se desprinde plafonul...”) sau cu structuriºi paradoxuri venite dinspre onirismul romantic:„marea / e o reginã ºtirbã”; „liliecii / sunt ultimiimei slujitori credincioºi, / ei se trag din evadaþii /spânzuraþi cu capul în jos.” Poemul se configureazãcoerent, lapidar ºi verosimil, surprinzând prin bogãþiaparticularitãþilor cognitive, în care deznãdejdea ºidezgustul se alãturã hazardului ºi elementelor uneilumi crepusculare spre împlinirea unui simþãmânttragic. Dintr-o asemenea perspectivã a crizei, uzândîn parte de canoanele suprarealiste, MarcelMureºeanu ne conduce cu o rarã artã a combinaþiilorsurprizã spre rãsturnãri în ordinea lumii ce duc spreviziunea unui theatrum mundi grotesc, cucomplicitãþi îngãduite prin „jocuri” caricaturale ºiambigue: „cerºetorul negru ºi scund / care doarmepe conducta din faþa barului Monis / va supravieþuipânã la primãvarã!”; „Printr-o fereastrã zãresc joculunor corãbii necunoscute, / mari cât un cap depisicã”. Un astfel de imaginar oniric-grotesc exprimãexperienþe traumatizante trãite cu intensitate(moartea, singurãtatea, desolidarizarea) sau stãricãrora conºtiinþa poetului le-a fost doar martor,sensibilitatea ultragiatã gãsindu-le acum echivalenþeimagistice din care se desprind semne dintre cele maiprofunde ale monotoniei vieþii cotidiene, aspre ºineprietenoase („Copiii sunt isterici, puberii suntisterici! / Adolescenþii sunt isterici, tinerii sunt isteric!/ Adulþii sunt isterici, bãtrânii sunt isterici! / Pânã ºimorþii sunt isterici!” (Lanþul). Întâlnim texte dense,reflecþii ale unui suflet aflat într-o miºcare continuãde purificare, unde, cu totul relevantã, ni sedezvãluie înclinaþia poetului cãtre un anumitdecorativism, cu accente ale unei imaginaþii în delir,pe aceeaºi linie neo-avangardistã a poeþilor C. Tonegaru, Ion Caraion sau D. Stelaru. Atât de purîn sensibilitatea esteticã, Marcel Mureºeanu

construieºte imagini potrivite sã sugereze rupturadintre lumea interioarã deschisã ºi o lume tenebroasãºi stereotipizatã, eul liric dezvãluindu-ºi aici esenþaunei interioritãþi zbuciumate în gãsirea unui liman alliniºtii. Impresia ºi vagul sunt înlocuite cu un ºir deconstrucþii poetice în care se mizeazã pe notaþiilesenzoriale, imprecizia fiind eliminatã în folosul uneisugestivitãþi mai rafinate, precum în aceste versuri, încare „drumul pe care cãlcam se umpluse de sângecreþ, / Pãºisem în coºmar. Treapta cu soþ era ociupercã maronie, / cea fãrã soþ o cutie de chibrituri./ Mã lovea în spate cu ciocul ei de secerã galbenã.”(Luna flãmândã).

Într-un exerciþiu de identificare a esenþialeiidentitãþi cu sine a poeziei, se invocã o regãsire afiinþei în faþa absolutului ºi a eternitãþii, într-un peisajprimordial, fãrã hotar ºi de totdeauna, într-o lume aînceputurilor, în care somnul sugereazã opotenþialitate ascunsã („Adormiþi aºa nu-ºi dauseama / cã plâng prin somn ca ºi cum ar boci / unmort care merge singur la groapã.”), asemãnãtoare custarea de somn din Cântecul somnului din volumulNebãnuitele trepte, de Lucian Blaga („Plãcut esomnul în care / uiþi de tine ca de-un cuvânt”), undeMarcel Mureºeanu tematizeazã problematica actuluiscriptural, cu toate raporturile dintre logos/cuvânt ºilume. Trecând peste dimensiunea ludicã dinimaginea spectacolului lumii intens vizualizate prinaceeaºi discretã implicare ironicã, un joc cu personajeîn formã manieristã al ideilor cu fantezia, cu totulingenios în asocieri ºi combinaþii, poetul revine larelaþia dintre existenþã ºi scriere, exploratã într-un felde miºcare genezicã. Mai mult decât atât, contaminatde unele mijloace ermetizante ale suprarealismului(„Existã însã o zi / cât un veac în care zalelelanþurilor / se ating ºi sunetul lor îi adoarme pe toþitemnicerii. / Atunci adevãrul colindã lumea, îºi facede cap, / iar spre amurg mai singur se întoarce, / cughetele pe umãr, pe furiº, în draga lui temniþã.” –Seara pe uliþã), Marcel Mureºeanu insistã asupraaceleiaºi confruntãri brutale cu „starea de a fi” înaccepþia lui Nichita Stãnescu, discursul liric evoluândaici spre formele unei confesiuni contaminate totmai mult de spaime, proiecþii ale unor stãri dealtãdatã, nevindecate însã, semne simbolice ale uneilumi dominate tot mai mult de accente dureroase:„Cine a urcat spânzurãtorile astea în vârful dealului?/ Cine?... Cine le-a lãsat goale, ca pe ceva / ce nu-þitrebuie? Devastaþi pãduri, arbori falnici, / faceþi þepeºi atârnãtori ºi pe urmã nu le folosiþi!” (Când se facesearã). În altã parte (Aceasta este o rugãciune), ºirulneîntrerupt al interogaþiilor asociate invocaþiei dinfinal transformã versurile într-un strigãt al spaimei demoarte, de sufocare, revelând condiþia omuluimuritor în opoziþie cu Divinitatea atotputernicã(„Cine nu-l lasã pe bunul Dumnezeu / sã nestropeascã cu ploaia milei sale? / Câte chinuri se vormai adãuga / vieþii noastre? Cine ne stricã firea / ºine întãrâtã între noi?”), dupã cum în Sãlciile sau înalte poeme similare dominã acelaºi acut sentiment alvieþii ºi al morþii, pus sub semnul regresiunii înmineral, de transgresare a regnurilor cu unelenuanþãri postmoderniste: „Iar a venit duminica… /Unde te duci tu aºa singur? / La Sãlcii, întrebãtoruledin umbrã, / la Sãlciile de la Chiajna mã duc! / ªi cefaci tu acolo aºa singur? / Sunt cu ele, întrebãtorule!Mã spãl / cu umbra lor ºi povestim.” Pãstrându-se înnota aceloraºi meditaþii tensionate, relaþia dintre euºi destin devine dominantã, sub o formã sau alta, ºiîn alte poeme ale volumului de faþã, unde un detaliude naturã sã probeze intenþionalitatea în aceastãprivinþã constituindu-l ºi titlurile unor poeme, undeunele cuvinte sau sintagme din structura acestora

sugerând un transfer de înþelesuri similar celorexistente în contextul imagistic al textului poetic.Ceea ce atrage imediat atenþia este prospeþimea ºimobilitatea viziunii, stãrile lirice trãite fiind definiteaici printr-un joc imagistic debordant, în formuleºocante în viziune, dar ºi în limbaj, apropiat desugestiile poetice proprii poeziei lui Gellu Naum, cucliºee ºi stereotipii încântãtoare prin gradul înalt deexpresivitate: „se bat cu fulgii ninsorii, vorbesc înlimba clopotelor / ºi cântã de-þi vine sã râzi”;„dezleagã cãþelul pãmântului sã-i pãzeascã”; „Câtoare îºi va mai putea þine respiraþia / Titanicul, pânãsã se întoarcã la suprafaþã / cu punþile pline demorþi?”

Plasat sub semnul unui asemenea rafinatfantezism, jovial ºi teatral-ludic, Marcel Mureºeanudispune de o evidentã lejeritate de a se miºca înregistre stilistice paralele. Relaþia cu lumea,spectacolul vieþii ºi al morþii sunt transcrise laînceput într-un discurs liber, familiar, sprijinit pe unvocabular realist, cu efecte ironico-umoristice, deesenþã parodicã, în manierã sorescianã, lipsit înaparenþã de orice tentaþii lingvistice pe care oabordare atât de profundã a lumii le-ar fi impus („S-arãrit lumea în Gogoºu, / pâinea se aduce marþi, joi ºisâmbãtã, / o scândurã dintr-un gard / a cãzut lapãmânt / ºi s-a fãcut pasãre. / Ierburi, ierburi,ierburi! / Gãini mai sunt? / Mai sunt! / Capre maisunt? Puþine. / Nori mai trec? Spre Craiova. / Unpurcel conduce satul.”), ca, spre final, cum se poatevedea în poemele Satul natal, Tablou celebru, Odoamnã îndãrãtnicã sau Nebunul, jocul de cuvinte sãsfârºeascã dintr-odatã într-o notã existenþial înaltã, cumizã profund teoreticã, semn mai mult decât vizibilcã poezia lui Marcel Mureºeanu îºi accentueazãtreptat nota de reflecþie, de meditaþie, propunândþesãturi complexe pe tema condiþiei lumii. Mai multdecât atât, tinzând spre expresia aforisticãconcentratã, Marcel Mureºeanu cautã în straturileadânci ale limbajului, ajungând la alte tipuri de texte,un fel de eseuri-poem, reflecþii pur ºi simplu, o suitãde „exerciþii” foarte libere, concentrând însã înstructura lor unele sensuri filosofice despre condiþiaomului în lume. Descoperim aici un eu liric dornicsã dezvãluie esenþa unei interioritãþi zbuciumate prinintermediul unui limbaj excesiv conceptualizat: „Nuvoi mai bate în pieptul tãu, mã voi strecura prinrãnile tale!”; „Încremenitã ca douã mâini rugãtoare,ca douã aripi pe umerii unei singure linii!”; „Porþilecaselor arse, abia animate în cenuºa ce trece prinele…”; „E doar urletul celei ce-a fost ºi al celor ceodatã cu ea murirã!” (Porþile). Asociatã reverberaþiilorpoetice proprii unui ºir de metaforeatotcuprinzãtoare, remarcãm substanþa livrescãdensã, cel mai adesea – ironicã, cu întreaga sursã depersonaje sau elemente mitico-biblice, istorice sauliterare, din care nu lipseºte nici „corbul cel bãtrân”din poemul narativ Corbul de Edgar Allan Poe,invocat ºi în poemul Corbul ºi norul din volumul Cuvoia corbului (2012). „A-mbãtrânit corbul meu / sespalã negrul de pe el / ºi se vede carnea de pe corb./ Aºa nu va ajunge departe, / va cãdea de obosealã /la picioarele câinilor. Nu te duce, corbule! / strig, darel a ºi dat Cotul Donului. / Mã mângâi cu gândul /cã sunt acolo pãstorii / ºi cã nu vor lãsa câinii sã-lsfâºie / ºi-l vor înmormânta sub un fag, cum aufãcut ºi cei dinainte de ei” (Un corb bãtrân). Poetsensibil moral, una dintre cele mai originale prezenþepoetice ale momentului, Marcel Mureºeanuconstruieºte un univers liric convingãtor, plasat subsemnul unei nesfârºite derulãri de reprezentãri ºicombinaþii de o mare diversitate, semn al uneimobilitãþi a imaginarului care-i poate exprimaevidenta identitate polivalentã.

!

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Marin Iancu

Sinceritatea tensionatã

Vistian GoiaPolemica între vocaþie ºi diletantismCluj-Napoca, Editura ªcoala Ardeleanã, 2014

Definitã ca o „discuþie în contradictoriu pe otemã” (ºtiinþificã, literarã, politicã etc.),polemica este o constantã a oricãrei culturi,

o necesitate stringentã pentru viaþa literarã din oriceepocã (Vladimir Streinu), unul din primele semnede sãnãtate a unei culturi. În Dicþionarul universalal limbii române de Lazãr ªeineanu se dã odefiniþie succintã, dar sugestivã: polemica este„ceartã cu condeiul”.

Vistian Goia, istoricul literar care ne-a datmonografii documentate despre V. A. Urechia,ªcoala lui Haºdeu (Haºdeu ºi discipolii sãi), ºi ascris despre o serie de scriitori români, a extrasacum aceste fragmente ºi articole care ilustreazãpagini sau momente din istoria polemicii româneºti– nu numai în literaturã (deºi aceastaprecumpãneºte) ci ºi în istorie, învãþãmânt, politicã,subliniind actualitatea unor consideraþii sauaserþiuni formulate în duelul polemic.

Paginile polemicii româneºti se deschid curãspunsurile ferme, convingãtoare ºi casante aleEpiscopului Inochentie Micu Klein, care, în Dietatransilvanã respinge caracterizãrile infamante aleromânilor de cãtre nobilimea maghiarã.

În perioada paºoptistã se manifestã polemicopiniile lui Ioan Maiorescu ºi Ion HeliadeRãdulescu despre starea învãþãmântului din ÞaraRomâneascã. Ardeleanul, cu o temeinicã pregãtirepedagogicã împãrtãºind crezul ªcolii Ardelenedespre rostul ºcolii ºi al educaþiei în emancipareapoporului, este dezamãgit de situaþia din Munteniaprimei jumãtãþi a secolului al XIX-lea ºi scrie ocriticã acerbã, în care, înaintea fiului sãu, TituMaiorescu, apare conceptul „formelor fãrã fond” –aºa cum observã Adrian Marino. Critica lui astârnit mai multe intervenþii polemice, dintre carecea mai importantã este a lui Ion HeliadeRãdulescu, din pãcate prea puþin la tema propusã,ºi cuprinzând unele accente pamfletare. Este ocaracteristicã a polemicii româneºti, care a fost depuþine ori „cordialã” aºa cum ºi-a dorit OctavianPaler. Din aceastã confruntare viitorul i-a datdreptate lui Ioan Maiorescu pentru cã, într-adevãrera ºi este necesarã în orice epocã o modernizare aºcolii româneºti.

Primul mare polemist în literatura românã esteTitu Maiorescu, care este ºi creatorul unui stilpolemic ce se caracterizeazã prin eleganþã stilisticã,logica argumentãrii ºi concluzii lãmuritoare – pentrucã, avea dreptate Haºdeu, când spunea cã polemicape tãrâmul fecund al ºtiinþei oferã douã avantaje: 1.ajutã la definitiva limpezire a unei (unor) problemecontroversate ºi 2. aratã „superficialitatea unuiadintre luptãtori”.

Cartea lui Vistian Goia distinge între polemiºtiide vocaþie cum ar fi Titu Maiorescu, N. Iorga, E. Lovinescu, Lucian Blaga, Nae Ionescu º.a. –„dotaþi cu talent din naºtere ºi cu o certã culturã îndomeniul în care au polemizat - ºi diletanþii – „firitimide, fricoase, cu pregãtire lacunarã, pãºind îndomenii pe care nu le stãpâneau ºi cãutau sã seapere prea puþin cu argumente plauzibile ºi maimult cu învinuiri fanteziste ºi cu vãicãreli prin carecerºeau milostenia”. (pp.5-6)

Aºadar într-o polemicã autenticã – avem doicombatanþi ºi o problemã controversatã. Paginile

care prezintã: polemici ºi polemiºti pe tãrâmulistoriei (G. Panu, Gr. G. Tocilescu, G. I. Ionescu-Gion, N. Iorga, I. Bogdan, A. D. Xenopol, Const. C. Giurescu), cele despre legislaþia ºcolarã(C. Dimitrescu-Iaºi, Take Ionescu, BarbuDelavrancea, Titu Maiorescu, Spiru Haret) ºi celedespre revista Sãmãnãtorul (N. Iorga, E. Lovinescu,Ilarie Chendi, Lucian Blaga, PompiliuConstantinescu – la care adaugã ºi critici literari dina doua jumãtate a secolului al XX-lea: DumitruMicu, Mircea Zaciu, Silvian Iosifescu, ZiguOrnea,Teodor Vârgolici) sunt polemici ample, cumai mulþi participanþi, sau aºa cum le numeºteautorul „spectacole polemice”. Problemele suntcontroversate ºi aici: cum se scrie istoria. În centruldiscuþiei este Istoria Bucureºtilor de G. I. Ionescu-Gion – punctele de vedere sunt divergente, secontureazã douã tabere, unii opinenþi îºi nuanþeazãpe parcurs poziþia criticã, ba chiar ajung sã elogiezecartea; în privinþa legislaþiei ºcolare se discutã tipulde învãþãmânt liceal (secundar), adecvat Românieide la începutul secolului XIX: trifurcat (real, clasic,modern), sau doar bifurcat (clasic-umanist ºi real),triumfând opinia unuia din cei mai mariorganizatori ai învãþãmântului românesc, SpiruHaret, care spunea cã menirea liceului este „sã deao tinerime cu o culturã integralã, cu toate facultãþileîn echilibru, prin studiile variate ale clasicismului ºiale ºtiinþelor pozitive.”(p. 72) Mai amplu este„spectacolul polemic” iscat de revista Sãmãnãtorul,început încã din prima decadã ºi continuat pânãprin anii ’60 ai veacului trecut, discutându-se uneoripãtimaº, dacã sãmãnãtorismul este un curent literarsau doar o orientare, o tendinþã ideologico-literarã,dacã a dat scriitori importanþi ºi dacã scriitoriiimportanþi care au colaborat la aceastã revistã pot fiafiliaþi sãmãnãtorismului. La sfârºitul acestui lung„spectacol polemic” alert prezentat, Vistian Goiaîmpãrtãºeºte opinia lui Mircea Zaciu, unul din ceimai avizaþi în aceastã problemã, cã„sãmãnãtorismul a fost ºi rãmâne o problemãcontroversatã.”

Interesante pagini polemice sunt cele consacrateînfruntãrii dintre Titu Maiorescu ºi V. A. Urechia.Prieteni la început, colaborând amical în domeniulînvãþãmântului, ajung sã se îndepãrteze ºi sãpolemizeze. Motivele nu sunt numai de ordinpolitic, cum susþinea Al. George, ci ºi, mai ales, detemperament, de orientare literarã, cum aratãVistian Goia. V. A. Urechea a fost ºi a rãmas unromantic paºoptist, iar Titu Maiorescu era un spiritmodern, înnoitor. Aceastã polemicã ne aratã cã,uneori, talentul unui polemist ca Titu Maiorescuface victime pe nedrept. Este cazul lui V. A. Urechea care nu s-a putut mãsura în „ceartacu condeiul” cu un adversar de talia lui TituMaiorescu, deºi, în problema învãþãmântului,viitorul i-a dat dreptate acestui scriitor uitat. RelaþiaB. P. Haºdeu-Al. Odobescu a fost eludatã debiografii celor doi scriitori. Ca ºi în cazul precedent,cei doi au fost la început în relaþii colegiale deuniversitari, academicieni, dar, temperamentediferite, ei au ajuns la o rãcealã a relaþiilor deºi –susþine Vistian Goia – ei nu sunt „spiriteantinomice”, ci afine. Uneori polemicile sedeclanºeazã ºi între scriitori foarte apropiaþi, chiarprieteni, cum este polemica dintre ardeleniiOctavian Goga ºi Onisifor Ghibu, care au opiniidiferite despre progresul social, economic ºi culturalal României dupã Marea Unire, contestat „de

plano” de poetul Clãcaºilor; se contrazic ºi înaprecierea rolului Astrei ºi, în fine, în funcþiapurificatoare a râsului, a zeflemelei necesare, Gogasusþinând cã Ardealul acelei vremi avea nevoie deun nou Caragiale, spre deosebire de OnisiforGhibu, marele pedagog, care credea cã trebuiesusþinute ºi încurajate energiile naþionale care duc laprogresul þãrii.

O victimã a polemicilor în care a intrat, ca un„diletant” s-a dovedit filozoful C. Rãdulescu-Motru,în douã rânduri. Mai întâi cã adversarii sãi au fosttalentaþi polemiºti: N. Iorga ºi Lucian Blaga. Cu N. Iorga polemizeazã în problema revistelor literareºi, deºi susþine un punct de vedere judicios ca înacest fragment, a cãrui „actualitate” o subliniazãVistian Goia, vocea lui nu s-a putut impune într-oconfruntare inegalã:„ Înþeleg prea bine cã pot sãexiste la noi reviste personale, în care prietenii sãfie lãudaþi, iar neprietenii insultaþi, precum existã ºiziare personale de partid. Ele sunt chiar în fireaobiceiurilor noastre româneºti. Românul, din fire,este înclinat spre egotism. Nu poate sta într-ofuncþiune publicã mai mulþi ani – ºi sã nu ajungã laconfundarea intereselor publice cu ale salepersonale; nu poate fi reprezentant al naþiunei maimulþi ani - ºi sã nu confunde partidul sãu cu însãºinaþiunea; nu poate fi membru al Academiei, mãcaro zi – ºi sã nu considere Academia ca o moºie a saproprie.” (p. 83) Acelaºi filozof se înfruntã ºi cuLucian Blaga, alt redutabil polemist: de data aceastase ciocnesc douã sisteme filozofice, filozofiaºtiinþificã a lui C. Rãdulescu-Motru ºi filozofiamitico-poeticã a lui Blaga, care uneori degenereazãdin partea autorului Trilogiei cunoaºterii în pamfletºi jignitoare calambururi (Motru/Mortu).

Cartea se încheie armonios, arãtând o constantãîn polemicã, ºi anume conflictul dintre generaþii,vechi de când lumea ºi mereu actual, conflictuldintre bãtrâni ºi tineri. Sunt citate douã opiniipertinente tocmai pentru cã nu absolutizeazã niciuna dintre poziþii. Eminescu îi condamna pe tineripentru cã nu trebuie dispreþuite realitãþileautohtone ºi îi apãra pe bãtrâni pentru credinþa întradiþiile româneºti; mai târziu, în perioadainterbelicã filozoful Nae Ionescu îi critica pe bãtrânipentru apucãturile lor retrograde, vãzând în tineriigeneraþiei sale – purtãtorii progresului.

Scrisã cu pasiune ºi temeinic documentatãcartea lui Vistian Goia ne aratã cã istoria literarãsau culturalã ar fi monotonã ºi plicticoasã fãrãasemenea pagini polemice, care învioreazãatmosfera literarã, rãmânând o modalitate sigurã declarificare a unor idei controversate. ªi, purtatã cueleganþã stilisticã, ea constituie ºi o încântare pentrucititor; de aceea cred cã era bine sã fie reprodusemai multe citate, chiar in extenso, pentru a reliefaaceste dueluri „cu condeiul”.

!

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 301• 16-31 martie 2015

Ion Buzaºi

Pagini din istoria polemiciiromâneºti

Nicolae Grigore MãrãºanuImparele. SoneteBrãila, Editura Istros, 2013, ed. a doua

Ultimii ani au însemnat pentru N. Grigore-Mãrãºanu pe lângã o accentuare, demnãde semnalat, a virtuþilor deja cunoscute

ºi recunoscute ale creaþiei lui poetice, ºievidenþierea, mult mai pregnantã, a însuºirilorsale de teoretician al poeziei, în speþã, alsonetului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a fiºi altfel decât cel ºtiut ºi consacrat ca atare prinstructurã ºi sonoritãþi, al acelui sonet practicat,de altfel, de autori celebri de-a lungul timpului.Nu trebuie vãzutã, desigur, în acest altfel desonet, construit nu numai teoretic, dar ºipractic, cumva, vreo bravadã târzie (sau oinsurgenþã), ci o nevoie imperioasã a acestuipoet, iubitor de armonii lingvistice, de a inventao formã poeticã care sã surprindã mai binemodulaþiile de fineþe ale inspiraþiei sale. Dealtfel, într-o poezie intitulatã semnificativ„Printre-ndoieli, morgane, rime”- cãutãri, elmãrturiseºte cum „printre iambi diezi” îl cautãpe Dante, de asemenea, pe „marele Rigã”,Shakespeare, iar „pe sub tei, tãceri de piscuri”,pe genialul Eminescu.

Aceastã ediþie, a II-a, revãzutã ºi adãugitã, avolumului, Imparele-sonete, apãrutã la EdituraIstros, Brãila, 2013 - beneficiind de o sub-stanþialã prefaþã semnatã de criticul ºi istoriculliterar brãilean Viorel Coman -, se aratã a fi, odatã în plus, rodul „seducþiei imparului”, dupãexpresia autorului folositã ca titlu-argument într-un eseu plasat la sfârºitul cãrþii. Miza pe imparîn noua configurare a sonetului în viziunea aces-tui autor, ar rezolva un anumit paradox nãscutdin raportul dintre simetria catrenelor ºi asime-tria terþinelor, acestea din urmã având un rolimportant “în salvarea sonetului de monotoniapropriei desãvârºiri”. Aspectul impar, cu efectebenefice în planul semnificaþiei ºi receptãriiacesteia în registre multiple este imprimat deacea pentadã (cinci versuri) cu care se încheiepoemul (sonetul), parte finalã pe care poetul onumeste „þinut al revelaþiei ºi al dezlegãrilor atoate câte înnoadã harul”. De altfel, sonetul cucare se deschide volumul configureazã caracterulgenerator de lirism al imparului: „Imparul meunu-i hiacint în glastrã/ nici nu sucombã în per-fecþiune;/ e zbor nuntit, iubiri, comuniune,/Topite într-o ardere mai vastã./ Din lava luifecundã, ce minune,/ sticlar, fãcui o magicã fer-eastrã”. Aceastã „magicã fereastrã” cu vederespre înlãuntrul poeziei i se deschide „sticlarului”întru poezie N. Gr. Mãrãºanu doar apelând lamirabilul impar invocat cu o nedisminulatãevlavie, plin de virtuþi în relevarea esenþelor sprecare tinde adevãrata poezie.

Ca o consecinþã a acestei încrederi în opþi-unea sa stilisticã îl surprindem pe poet întorcân-du-se, mai mereu, în apãrarea sonetului sãu.„Rog pronia sã-mi ocroteascã/ de ºtreang sone-tul, sã-l protege/ de inchiziþii, jurii blege// desnobi… tuºind de mãgãreascã”, scrie el la unmoment dat, invocându-l, în alt text, ca protec-tor suprem, chiar pe Dumnezeu: „Trei terþine ºi-o pentadã/ poartã semn sonetul meu/ în terþine,Dumnezeu// Vine seara sã mã vadã,/ sã-miºopteascã:” Uite, colo,/ aºezat pe tron de aur,//Cu nimfe ºapte pe-un plaur/ i-ar sta bine lui

Apollo (…) Privit global, acest nou volum alpoetului are rolul de a fixa un reper importantîn creaþia acestuia, dar ºi de a consacra, stilisticvorbind, silueta unui sonet mai încãpãtor desensuri ºi trimiteri ideatice. Cititorul acestuivolum, alcãtuit din cinci cãrþi – „În plin misteriluminez fiinþa”, „În þâfna dintre Scylla ºiCharibda”, „Creºte în mine o desãvârºire”,„Hagialâc ºi fesuri pe sub cuverturi”, „Mutândinterogaþia-n idee” –, va descoperi în paginilesale nu numai un univers poetic în continuãmiºcare, dar ºi propriile lui întrebãri, puse sauîncã nepuse, în formulãri de evidentã elocvenþãºi forþã sugestivã. Înseºi titlurile citate, prinpregnanþa ºi sonoritatea lor oferã, credem,numeroase indicii privind natura lirismului prac-ticat de acest autor, o îmbinare subtilã întremetaforã ºi jocul gândului liber, atras de spaþiipoetice puþin frecventate. Nu întâmplãtor, apre-ciem, într-o poezie din primele pagini gãsiminvocatã figura emblematicã, purtãtoare de sim-bol, a „Magului fântânar”, cel ce-i cere poetuluisã sape în cuvânt fântânã: „Sap ºi tot sap…ºi-ntr-un târziu mã doare/ urcuºul meu din moarte însplendoare”. Sãpând în cuvânt, poetul sapã,implicit, în propria-i memorie de unde scoate lalumina versului fapte ºi întâmplãri demne de atrece pragul imparelor sale, fie cã e vorba demagul Diogene „cu torþa lui de seu arzând înmânã”, fie ridicând în slãvi „licoarea sacrã/ cespalã sufletul de-amar divina Grasã de Cotnar/Ce-n har sonetul mi-l consacrã!” Existã în acestvolum, indiferent de titlurile celor cinci cãrþicare îl compun, o alternanþã de voci, unele, sãle spunem, terestre, colocviale, altele profetice,oraculare, la care N. Gr. Mãrãºanu apeleazã cuo virtuozitate de alchimist. Imparele lui au unsunet modern, acesta fiind etalat într-o gamãdiversã, pe subiecte variate, exprimând stãripoetice ce presupun abordãri în care coexistã castare – mirarea , ca atitudine – tenta filosoficã,iar ca expresie – desenul abrupt, neaºteptat,expresiv. În mãsura în care partea (bine aleasã!)reprezintã întregul (poeziei) reproduc aici – spreexemplificare – câteva versuri ilustrative pentruîncãrcãtura lor semanticã deosebitã. „Vãd clarprin þipãt cum un sex mã naºte”(Întroieniþi înmistici ºi mãtãnii), „Cresc în impas ºi mãfrãmânt întruna”(Dilema magului din Auguna),„Rãniþi soldaþii toamnei culeg porumburi verzi,/alunecã prigorii pe pârtiile Lunii,/ de spaimekafkiene se spânzurã nebunii” (De spaimekafkiene se spânzurã nebunii).Teritoriile poeticeabordate de N. Gr. Mãrãºanu exprimã, prinrelieful ºi conturul lor, un fel de biografieretrãitã prin poezie, geographic – este lesne iden-tificabil þinutul fantast alcãtuit din combinaþia –ape, florã, faunã – specific Brãilei –, dar ºi spaþiuunor mari spirite creatoare: Panait Istrati, FãnuºNeagu etc., al legendelor de tot felul, al întâm-plãrilor din trecut intrate în folclorul urbei, cumar fi, între altele, viaþa amoroasã a mult-vestiteitanti Elvira. Acest personaj feminin, beneficiindde multiple identitãþi la nivelul receptãrii popu-lare ºi modelat intens de fantezia, în primulrând a bãrbaþilor, este privit de poet ca „basmantitetic, pur, real”, el scriind incitant: „Crezut-am sânu-þi vas de cult/ dar demonul din sfârcmã-ncarcã/ de iad – sub soarele din barcã...” Înversuri tandre, bine timbrate temperamental,rezonante, Mãrãºanu realizeazã un fel de canon-

izare târzie a Elvirei sale, ca zeiþã terestrã aAmorului. A Elvirei sale spun, pentru cã, la unmoment, poetul, crai ºi trubadur, zice: „Ai fostun fruct oprit dar te-ai dat toatã./ Mortalo, maiomoarã-mã o datã!”. În acelaºi regim al recep-tãrii, aproape carnale, trebuie vãzutã ºi asociereadintre acest personaj feminin cu acea invocatã„magmã pulsatilã”, ocazie cu care poetul sedefineºte, la rându-i, ca fiind... „pulsar” (Amorulspectrelor contrare - pulsaþii).

Aceeaºi vervã imagisticã, asociativã, careþine treaz interesul cititorului, îl aflãm ºi în ulti-ma parte a volumului, a cincea, purtând expre-sivul titlul Mutând interogaþia-n idee-deºert?.Citãm din poezia respectivã pentru modul încare ea rezumã o dimesiune a puterii dereflecþie a poetului asupra fiinþei umane ºi rostu-lui acesteia: „Introspectiv deºert! Ce mãºtidifuze!/ mirat întreb de Dumnezeu,/ mi-auînflorit mirãrile pe buze// De când întreb. Dar,Doamne, cine-s eu/ de vreau sã ºtiu, de cautnod în razã/ în loc sã-mi vãd doar de deºertulmeu?” „Imparele”, aceste pãrþi, penduleazã te-matic între Sacrul, cel care tuteleazã ºi clãdeºtefiinþa umanã în întrebãrile ºi determinãrile aces-teia, ºi Profanul, cel cu ispitele sale pãmântene,pe care aceeaºi fiinþã le traverseazã lãsându-se,din pãcate, de multe ori, pradã lor. Prin însãºiscrierea sa sonetul are atingere directã cuDivinitatea, ne asigurã poetul, denumind sone-tul „prefigurare/ a ceea ce inima-n sine are!Iubire, vas vestalic, cu aghiazma/ mare de mirde sub catapeteasmã/ în care Crist se scaldã înmireasmã (Mirabilul sens – imn orfic). Atragatenþia ºi imprimã o notã aparte acestei pãrþi avolumului, ca ºi în cazul celorlate, de altfel,referinþele – unele directe, altele abia sugerate –la concepte ºi noþiuni, organic integrate în flux-ul poetic, flux stãpânit cu brio de autor de laidee la expresivitatea frazãrii. Folosind unul dinmultele cuvinte brevetate de autor vom spunecã volumul „Imparele” ne „destainã” în N. Gr. Mãrãºanu un poet de prim plan al actu-alitãþii noastre literare.

!

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Florin Costinescu

Însemnãri de lecturã

Alexandru MihãilãSãrutã-mã singurãtateEditura Universitas XX, Iaºi, 2014

„Ard rafinãriile de la Novi Sad!”Aºa te introduce Alexandru Mihãilã în

atmosfera romanului Sãrutã-mã singurãtate, acãrui ediþie a treia a apãrut de curând (2014). Eca ºi cum ar vrea sã îþi spunã: „Trezeºte-te, numai e timp de pierdut!”. Te aruncã direct în foc.Un foc cu vâlvãtaie egalã, nu cu intermitenþe.Pentru cã aceste pagini iau de piept propriaconºtiinþã ºi o supun unui ropot de întrebãri; omitraliazã, odatã cu focurile de arme care se audtot mai aproape... Trezirea conºtiinþei (naþionale ºipersonale) a cititorului se petrece în acelaºi timpcu cea a personajului principal, Costin Vuza: „Cecaut eu în aceastã poveste mediocrã? De ce nu teduci la culcare, Don Quijote?”.

„Un roman prea trist ºi prea altfel (despreniºte lucruri cu adevãrat frumoase)”, ne spune, înprefaþã, Constantin Dram. ªi aceasta pentru cãeste o carte care se respirã cu întretãiat. Un imnînãlþat Iubirii, cãreia îi dã trup ºi o împinge sãiasã singurã în lume. Chiar dacã bãnuie cã aceastase poate întoarce la sine cu hainele sfâºiate. Ocarte despre curaj: despre curajul de a fi patriot ºidespre curajul de a fi prieten.

Este un roman al apropierilor de sine ºi cãtresine, în þesãtura de pãianjen a unor fine, dartrainice articulaþii între posibile eu-uri sau întreeu-l personajului aflat în prim-plan ºi ramuri binedefinite ale genealogiei proprii.

Aceastã carte despre lucruri cu adevãratfrumoase este un fel de cloºcã cu puii de aur.Pentru cã din povestea propriu-zisã izvorãsccontinuu poveºtile strãmoºeºti, plasate într-uncadru istoric cât se poate depalpabil/real/documentat, din care urcã înspre noifoºnet de crinoline, ºoapte mai mult sau maipuþin împãtimite de iubire, mirosul prafului depuºcã sau lozinci precomuniste. Sunt un fel deminiromane, încuibate în matca poveºtii-mamã, încare timpul istoric (trecutul propriu – care secircumscrie bãtãliei de la Nistru ºi trecutulstrãmoºesc, pe care se înºirã neamul Vuzeºtilor,pe firul dublu al zestrei genetice ºi al blestemului)se suprapune peste prezent (care pulseazã înmiezul rãzboiului din Iugoslavia), dând naºtereunui timp al piscurilor veºnic înzãpezite.

Intrarea în aceste lumi cu cortinele trase estepermisã doar prin porþile unor fermecãtoarearhaisme (cnut, seleaf, fustanea, jiletcã, tesace,iºlicuri, oblastea, hogeaguri, oghealuri,baragladine, bivuacuri, panþiri º.a.), care par sãrecreeze, pe alte coordonate, atmosfera din Craiide Curtea-Veche. Scenele dau impresia cã sederuleazã ca într-un fel de carusel de fotografieveche, dacã nu ar fi strãbãtute, de la un capãt lacelãlalt de fiorul neliniºtitor al blestemului (dedragoste, singurãtate ºi moarte).

Numitul blestem este veriga care leagãminipovestirile, înlãnþuindu-le într-o aparentãcauzalitate. Acesta urcã de la serdarul DimitrieVuza, polcovnic în oastea domneascã, prin vremi,la Todiraºcu Vuza ºi Scarlat Vuza (1841), înspreCostache Vuza (1908), cel mai înstãrit,sublocotenentul Cezar Vuza (1941) cu TiberiuVuza, Traian Vuza (bunicul), ajungând la CostinVuza, sub forma aºa-numitului Cântec al lui Vuzacel Mare.

Costin Vuza încearcã sã se elibereze depecetea trecutului, plonjând în apele cele maiadânci ale acestuia; însã aici nu gãseºte decâtroata destinului, care îi readuce aceleaºi drame,jucate pe scene diferite. Dintre toate bãtãliile încare este prezent, cea mai teribilã este cea a eu-lui, rãscolit de seminþele ce cad din arborelegenealogic, care se rãsucesc în propriile sale trãiri,încercând sã prindã viaþã. Aceastã eliberare a sava trece prin coroana de spini aflatã dinainteauºilor Iubirii. Pentru el iubirea este devastatoare,stihialã, dar cu trimiteri înspre o verticalãspiritualã a fiinþei. Astfel cã pierderea ei este maiînfricoºãtoare decât moartea: „Am învãþat ºi eu cãexistã ceva mai înfricoºãtor decât moartea; s-opierd pe Augusta!” (într-un plan al trecutului nufoarte îndepãrtat, ºi Tiberiu Vuza se lasã împuºcatcu o bucurie stranie atunci când îi moare iubita).Pentru cã el ºtie cã „iubirea nu este din lume”.

Dragostea pe care i-o poartã Augustei stã subsemnul minunii („Minunea ignorã oricedeterminare”), fiindcã este sincerã ºi clocotitoare.De aceea cuvintele prin care ºi-o reprezintã capãtãaripi de arhanghel. El comparã Iubirea cu Sfântaliturghie, o substitue chiar lui Dumnezeu, odogmatizeazã. Refuzã sã vadã diferenþele faþã detrãirile tinereþii („prefer sã visez timpul în loc sã-ltrãiesc”), care prind contur în persoana Augustei:“Iubirea ei este torenþialã, incitantã ºi agresivã, cuimediat consum, în timp ce iubirea mea este unascensor cãtre Dumnezeu”.

Dupã trãdarea Augustei, care reitereazã ºirultrãdãrilor din neamul Vuzeºtilor, el îºi taxeazãexaltãrile („neroade”), care, deºi bine intenþionateºi înveºmântate în cuvinte care înmiresmau totul,l-au împiedicat sã vadã adevãrul. Prin atingereacontrariilor din timpul suferinþei, care capãtãvalenþe terapeutice, el realizeazã o autoanalizãminuþioasã, o metanoia (mai mult sau mai puþinfãrã voie) prin iertare: „Acum înþeleg cã sângelelor rãzbunãtor a dus mai departe pedeapsa, dingeneraþie în generaþie, alegând clocotul urii, înlocul simplei Iertãri, care ar fi stins pentrutotdeauna blestemul”. Aceasta este una dintre

cheile dezlegãrii de sine: „Toate drumurile cãtreDumnezeu trec prin Iertare”.

Costin pierde iubirea, devenind singur, nu atâtfizic cât, mai ales, în interior, unde singurãtateaîºi face cuib, sãrutându-l. Iubirea sa este cernutãde suferinþã ºi de singurãtate. Relaþia cuDumnezeu se simplificã ºi se intensificã, þâºnindîn prim-planul vieþii sale. Raportul de forþe seschimbã: dacã la început exista lumea ºi într-uncolþ îndepãrtat Dumnezeu, acum existãDumnezeu ºi într-un plan îndepãrtat lumea: „LaNovi Sad, am stat de vorbã cu Dumnezeu!”. Aºaîncât singurãtatea capãtã în cazul sãu dimensiuniizbãvitoare. El înþelege, la finele romanului cãIubirea nu este numai extaz, cât, mai ales, jertfã.Acum totul se dezleagã, apar ultimele piese de petabla de puzzle. Aºa încât, pomenitul blestemdevine, prin prisma acestei noi înþelegeri,echivalentul propriilor patimi – al sângelui careclocoteºte ca în venele strãbunilor ºi care poartã,în învolburãrile sale, sâmburii nenorocirilortrecute ºi viitoare: „strãmoºul acela cumplittrãieºte în mine!”.

Dincolo de miza mântuitoare pe care o pre-supune, romanul este o bijuterie stilisticã. Dacã laînceputul acestor pagini ne trezim azvârliþi înlumina incendiarã (întunecatã) a rãzboiului,finalul ne învãluie în lumina care nu arde, hrãni-toare, mângâietoare, dalbã a Învierii: „Dar eu,Doamne Iisuse, cum te-aº putea invita înãuntru,când ºtiu cã în chilia sufletului meu e atât deîntuneric ºi se descolãcesc ºerpi ºi pândesc balauricu ºapte capete? Te-am chemat de atâtea ori, darn-am ºtiut pânã astãzi sã arunc, peste prãpastiapãcatelor mele, o punte de lacrimi, pe care Tu sãpãºeºti spre mine”. Sau: „Urletul de fiarã alalarmei nu reuºeºte, totuºi, sã sluþeascã aceastãnoapte miraculoasã, aceastã noapte sfântã.Pãdurea de lumânãri creºte spre cer, atingândstelele.” Razele acesteia strãbat întreaga scriiturãºi o transfigureazã. O anastasiazã: „inima, singuramea medalie!”. Tot ce a fost cumplitã suferinþã,devine fericita întristare a sfinþilor.

!

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Teodora Jurma

Fecunda singurãtate

Marc Pessin Carte scrisã în Pessionois

Traian VasilcãuSfeºnic în rugãciuneChiºinãu, Notofraf Prim, 2012

Nu poþi sã ºti care-i Dumnezeul omului,dacã nu ºi-l scrie. Nici poezia nu i-o poþiºti altfel, pentru cã ea, poezia, este de-

odatã cu El. De la începutul lumii, de laînceputul limbii ºi limbajului. Mai de dinaintede ele. Întâi în vorbe, apoi în cuvinte. N-avemce face, deºi limba, cum bine s-a spus, „estecasa fiinþei”, ºi ea, ca orice „atelier”, îºi are„ustensilele” sale. Uitate sau nu. Uitate, poate,sunt ºi cuvintele: Dumnezeu ºi poezie. Deºi, cuambele, „ciocãnim” de la facerea lumii.

Cartea lui Traian Vasilcãu, Sfeºnic în rugãci-une, este o carte de poezie, în cele mai multecazuri având în centrul lor divinul, Dumnezeulcreºtin. A scrie pe „teme religioase” înseamnã aºti ºi a pãstra o anume ierarhie datã de con-strucþia teologicã a respectivei religii, credinþe.În vârf Dumnezeu, apoi poezia, mai apoi omul.Peste tot, însã, limba ºi limbajul. „Limba, s-a spus, este casa fiinþei”. L-am citat peHeidegger, tot la el am fãcut apel ºi în ceea cepriveºte „ustensilul” ºi „ciocanul”. Tot limba artrebui sã fie ºi casa fiinþãrii. Aruncaþi în lumefiind, n-o putem cunoaºte doar prin simþuri, ocunoaºtem mai ales prin limbã ºi limbaj. Cuatât mai mult atunci când este vorba de poezie.Poate cã în aceastã limbã, care este „casafiinþãrii” (expresie croitã ad-hoc) sunt ºi „cuvinteustensile”, uitate în dicþionar sau în cãrþi, caremai apoi, descoperite, deschid omul cãtredeschisul sãu. Aici, spre divin. Traian Vasilcãufoloseºte astfel de „ustensile” în textul poeziilorsale. Mai ales atunci când parcã vrea sã fie ºi„preot”. Flori, crin, schit, tãcere, ranã, plâns,stele etc. sunt doar câteva dintre el. Nu suntcuvinte uitate, dar parcã nu mai pot fi folositecu aceeaºi eficienþã ca prin secolele 19 ºi 20. Casã nu mai spun de Evul Mediu. Acum, în sec.XXI, ºtim ce este o stea, ºtim cã suntem fãcuþi

din praf stelar, ºtim cã organul de reproducereal unor plante (organul sexual) este floarea, ºtimcã plânsul ºi tot felul de litanii nu mai conving,cã uneori sunt desuete, laºe ºi cinice. Cuvinteleau acum ºi altã încãrcãturã semanticã, pe caretrebuie sã o ºtim. Cum s-ar zice, cuvintele de pevremea lui Adam au evoluat. Adicã omul. Aevoluat ºi percepþia, mai bine zis înþelesul, nos-tru asupra divinitãþii ºi asupra poeziei.

A rãmas, credem, foate viabilã partea mist-icã. ºi în actul mistic (pe care nu-l gândim înplan religios) existã ierarhie: divin, poezie, om.Sigur cã el poate þine ºi de religios, dar, funda-mental, credem, el þine de înþeles. Înþelesul nuþine doar de partea raþionalã din om, ci ºi desubconºtient ºi inconºtient. De partea afectivã ºivolitivã. Actul mistic poate fi întâlnit în multmai multe domenii decât doar în cel religios.Esenþial ni se pare cã omului care se aflã într-unact mistic nimic nu-i este exterior. Dacã spunemcã suntem de la facerea lumii, atunci avem maimulte opþiuni de a ne înþelege. Monoteiste saupoliteiste. Inclusiv Marea Explozie.

Omul ajunge pânã la scris, poetul ajungepânã la poezie, iar poezia ajunge sã fie actdivin. Este locuitã de el, sau îl locuieºte. Divinulîl putem numi apofaticul. Scãpãm astfel deconotaþia sa religioasã, eliberãm astfel ºi actulmistic de panreligios. Apofaticul (divinul) îlgãsim la orice nivel, dar trebuie sã ajungem,printr-o anume ascezã, la el. Sã fim el însuºi. Înmisticismul creºtin, excepþie, printre puþini,Meister Eckhart, omul nu se identificã niciodatãcu Dumnezeu. Nu însã ºi la Traian Vasilcãu. Lael, divinul este gãsibil peste tot, dar ºi poetul(citeºte poezia) îºi gãseºte oriunde locuire: “Eucarele-am furat povestea lumii/ ºi-o am ascunsîn mine – spre-a mai fi,/ Sunt nerecunoscutulbaci al humii/ ªi rãstignit de pasalmi mai pottrãi.// Pustiul care-am fost a înverzit,/ Curândzbucni-vor flori de sânziene,/ ªi-n mijloculdurerii þintuit/ Bucium Mirare, Adevãr secerne.// Ales mi-s al tãcerii poemelor ce sînt/ ºiscriu cu-n ram de cruce – ªi nu-s decât cuvânt!”

(Hoþul incorigibil), sau: “Nu merg, ci numaizbor din mare teamã/ Sã nu omor cuvintele pedrum./ Venit din taina-Þi, voi de bunã seamã/În taina-Þi sã sã rãmân antum postum. //ºicând va trebui sã plec din mine/ Sã n-am undemigra decât în Tine!”, sau: “S-alunec prinicoane, sã cad ºi sã nu doarã/ ªi oriºice murire sã-mi parã prea uºoarã,// Maºinile cu taine sãurce-n bolþi mereu/ ºi sã n-aud în mine cumcade Dumnezeu.” Acolo unde este scrierea, esteºi lumea, sunt ºi poemele ºi povestea lumii. Înaceastã carte, spune autorul, este scrierea lumii.Nu facerea ei, deºi, ajunºi în divin, este ºigenezã, viaþã. În „lumea fiinþãrii” toate suntîmpreunã, uneori aceleaºi. Aceastã lume se„deschide” faþã de lumea fiinþei. În cazul cãrþiide faþã, cel puþin eu aºa citesc, „lumea fiinþei”este poezia. Când este poezie, lumea este: “Înmarmura cuvintelor cioplesc/ Sã dau de slova-clopot ºi uitare./ Intraþi, intraþi, sufletul meu emare,/ Chilii nenumãrate-locuiesc.// În cartea-mi scrisã mor pentru o clipã/ ªi-n cea de-o scriuîntruna înviez./ ªi doar din Pururi Mîine, grearisipã,/ Sorb vinul suferinþei ca pe-un crez,// Încare botezat am fost de Tine/ Sã fiu un cer,când evadez din mine.” Dacã citim textul demai sus ca fiind scris de cãtre poezie nu decãtre poet, textul primeºte alte semnificaþii.Abia trecutã „dincolo” de om, poezia este eaînsãºi, se deschide spre divin. Dacã nu estechiar divinul însuºi.

Poemele lui Traian Vasilcãu nu sunt poemereligioase, fac apel la divin, dar ele sunt ceea cetrebuie sã fie – poezii. De aici „pendularea”între scris, poezie, divin. Ele „coboarã” divinul(apofaticul prezent în neti neti) în uman, dar îlºi „ridicã” pe om pânã la poezie. Nu ºtiu undese situeazã poetul în ierarhia propusã mai sus.Dar el, pe drept, face ca povestea vieþii sã fie.

În încheiere, un singur reproº legat de parteatehnicã a cãrþii: cartea trebuia braºantã, nu cap-satã ºi, ar fi fost un mare câºtig pentru cititorca fiecare poezie sã-ºi aibã pagina sa.

!

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Ioan Negru

„Raiuri - în oriºice pãcat”


Marc Pessin Fractale translation et plissement

Când regularizezi un sistem de scriere vechitrebuie sã fii de douã ori atent la sensuri:mai întâi la cele actuale, uzuale – apoi la cele

din sistemul respectiv. Autorii care au gânditîndelung asupra scrisului implicã în grafie gândul:trebuie cel puþin sã-þi pui întrebarea dacã are sens ceºi cum au scris ei, înainte de a schimba ca pentrunoi. Iatã, de pildã, banalul odatã la Eminescu.Redau prima strofã a „Luceafãrului” în forma dinAlmanahul România junã (aprilie 1883):

A fost odatã ca ’n poveºti,A fost ca nici odatã

Din rude mari împãrãteºtiO prea frumoasã fatã.

Convorbirile literare reiau poemul în august1883, astfel:

A fost odatã ca ’n poveºti.A fost ca niciodatã

Din rude mari împãrãteºtiO prea frumoasã fatã.

Titu Maiorescu pãstreazã, pentru ediþia dindecembrie 1883, forma din Almanah, în ediþia a II-a(1885) are la fel – dar în ediþia a treia (1888) puneA fost o datã ºi ca nici o datã, forme pe care apoile abandoneazã. (Nu e greu de înþeles de ceabandoneazã: la reluarea termenului, în vorbelefetei, are: Noi merge nici odatã, deci a avutintenþia sã corecteze ºi aici: o datã, dar corectorul l-a înþeles greºit ºi a ieºit greºala Noi merge, pentruN’oi merge; de obicei în vecinãtatea corecturilor luiMaiorescu apar greºeli tipografice noi. La ediþia aIV-a va fi renunþat, aºadar.) Editorii de dupã eloscileazã între niciodatã ºi nici odatã. Astãzi textuleste astfel, dupã Perpessicius:

A fost odatã ca-n poveºti,A fost ca niciodatã,

Din rude mari împãrãteºti,O prea frumoasã fatã.

În prima ediþie, din 1939, Perpessicius nu aveanimic dupã primul vers, împotriva întregii tradiþii depânã la el, dar apoi revine la forma împodobitã cuvirgule – pe care o stabilise, de fapt, C. Botez(1930).

Cât despre manuscrise, nu ne lãmuresc preamult, laboratorul Luceafãrului fiind extrem de vast.Undeva gãsim „A fost odatã ca ’n poveºti / A fostca nici odatã” (Mss. 2277, 132, corelat cu „N’oiumerge nici odatã”), la fel este în Mss. 2275, 39,pentru ca în Legenda Luceafãrului (Mss. 2261, 198,datat de poet Aprilie 10, 1882) sã gãsim „A fostodatã ca ’n poveºti / A fost ca nici o datã”, corelatînsã cu „N’oiu merge nici odatã”. Peste tot înmanuscrise punctuaþia este albã – fie cã sunt ciorne,fie cã e lãsatã special deoparte (probabil, pentru afi completatã sistemic pe textul definitiv) – astfelcã autorului însuºi îi putem atribui sigur doarvirgula din Almanah sau punctul de Convorbiridupã primul vers. Încã o datã: cine-ºi face iluzia cãmanuscrisele rezolvã cele mai multe problemeeditoriale se înºealã: mai degrabã ele dau sugestii.Pentru nici (mãcar) un poem eminescian nudeþinem ultimul manuscris, cel dat la tipografie. ªi,ca sã fim ºi mai liniºtiþi în privinþa aceasta, trebuie

sã mai ºtim un lucru: chiar dupã tipãrire poetulintervenea asupra textului (vezi cazul Scrisorii III,publicatã în Convorbiri literare ºi apoi în Timpul).Am demonstrat în altã parte cã, în cazuri extreme,pentru greºeli tipografice se întrerupea procesul detipãrire al Convorbirilor literare, se fãcea corecturaºi apoi se relua. (Existã exemplare din revistã,acelaºi numãr, care diferã: unele au greºalatipograficã, altele nu o au).

Aºadar, ºi în privinþa primelor versuri dinLuceafãrul tot editorii trebuiesc întrebaþi asupravoinþei auctoriale.

Ce vrea sã însemne, în fond, aceastã oscilaþie aformelor ºi a punctuaþiei? Nimica toatã, s-ar zice, aevoluat scrierea spre simplificare în privinþaformelor, nici o datã, nici odatã e mai uºor de scrisniciodatã. Limba românã nu are un termenspecializat pentru „jamais” franþuzesc (aºa cum nicigermana, de pildã, nu are) – ºi cred cã se încearcã ocreare artificialã a lui. La noi, teoreticul „nicicând”n-a reuºit sã se generalizeze (se referã la viitor, nu ºila trecut).

Adverbul „odinioarã” este, pe de altã parte,destul de complicat; dar ce substantivare interesantãde la latinescul de una hora – „într-una dintre ore”,clipe, momente: vezi, de pildã, într-o doarã,simentric acestuia: in una de hora „într-o orã, clipãoarecare”, „la întâmplare”, „fie ce-o fi” – nu însã„bunãoarã”, bona hora, clipã bunã – pentru carevezi bonehur franþuzesc, „fericire”, cu deosebirea cãacolo s-a creat perechea cu malheur, „nenorocire”,din mala hora pe când limba românã n-a pãstratmalus (noi moºtenim pentru ideea de „rãu” untermen juridic: reus care înseamnã acuzat; probabilcã „mal” tracic a fost prea puternic ºi n-a putut fidizlocat, vezi Dacia malvensis ºi atâtea toponime pemal: Mãlureni, Malu Surpat, chiar Moldova, cumne demonstreazã dl. Mihai Vinereanu, etc.,etc.; înromâneºte „ceasul rãu”, combinaþie slavo-latinã, nuînseamnã „nenorocire”, „malheure”, ci „ghinion”,þine tot de clipa, ora fatridicã – ºi nici nu arepereche într-un eventual „ceasul bun” – expresia „sãfie într-un ceas bun” pare singularã ºi este, probabilrefãcutã pe linie cultã: sã fie de bun augur, etc. – devreme ce înseamnã ceva tot în legãturã cu norocul:se pare cã la noi sistemul expresiilor – pereche s-adezechilibrat, aici, din cauza refuzului lui maluslatinesc, oricum rãul nu se opune la bine, veziexpresia „e bine rãu”, etimologicic: e acuzat debine, foarte bine). Neputând crea pereche, bunãoarãa trecut în zona adverbelor. Toate aceste forme suntmascate în scris, pentru cã noi scriem fonetic (ºibine facem, desigur...) adicã legat: doarã pentrud’oarã. Dacã avem curiozitatea sã cãutãm, însã,sensul primar latinesc se pãstreazã, chiar ºi pentruomul de culturã medie solidã, nu numai pentrulingvist.

Aºadar, formele multiple pe „datã” românescpot sã încurce vorbitorii ºi se tinde spre o grafieunitarã, „niciodatã” în loc de „nici odatã”, întocmaica în cazul lui „oarã”. O panicã scientistã îlîmpinge, cred, pe lingvistul român sã facã dincuvinte – concepte sau sã descopere concepte acolounde nici nu te-ai aºtepta ca filolog. De pildã, unbun prieten din latura aceasta a lingviºtilor esteconvins cã în cuvântul românesc „nimic” se aflãideea de zero absolut, de kenos din greacã.Nicidecum: nimic vine din ne ºi mica, (firimiturã,bucatã foarte micã, „miette” pe franþuzeºte), deci

nimic (nimica mai degrabã) înseamnã nici mãcar ofirimiturã întreagã, mai puþin decât o fãrâmiþã. Deaceea se ºi spune o nimica toatã, adicã o fãrâmãmicã, micã de tot – deci: ceva, totuºi, care se maipoate divide, nu un a-tom (se mai spune un nimic,niºte nimicuri; expresiile de limbã par a conºtientizaetimologia). Spaþiul este fragmentat pentru limbã –ºi la fel este timpul: fragmentat în dãþi, ori (oare)...Dar lingvistul trebuie sã-ºi facã norma lui secularã lareforme, altfel nu mai poate explica evoluþia, nueste aºa?

...Ca sã ieºim din zona aceasta a digresiuniloratât de agreabile, vom spune simplu cã acceptãmscrierea, dar cerem sã se spunã unde s-a schimbat,ca sã ºtim ºi noi, cititorii de rând.

Cât despre virgule, tot lingvistul contemporanpoate spune cã ele nu fac decât sã ajute la recreereaatmosferei de basm, sunt binevenite... Dacã ar fiaºa, de ce nu pun editorii încã una, astfel: „Dinrude mari, împãrãteºti”, pentru cã rudele mari sunt,doar, ºi împãrãteºti, e apoziþie, n-ar fi bine sã fiepunctatã? Iatã însã cã aici nimeni nu apoziteazã.Este vorba nu de împãraþi ca oameni mari, rudemari – ci de împãraþii cei mari, de marii împãraþi,împãraþii lumii (poate chiar în succesiunetemporalã), aceia care au imperii, nu simpleîmpãrãþii ca prin basme. În recitare trebuie sã reiasãasta, deci autorul invitã ºi la accente speciale. Dealtfel, poemul eminescian începe cu „a fost odatã” –dar nu continuã în logica basmului: „A fost odatãun împãrat ºi o împãrãteasã, ºi ei aveau o fatã etc.”– ci se opreºte la ea, la prea frumoasa fatã – care erauna la pãrinþi – dar iarãºi: pãrinþii sunt de cãutatîntre sfinþi ºi stele.

Cred cã nimeni nu mai judecã atât de simplist„uvertura” (Lucian Costache) Luceafãrului cândobservã cum se detaºeazã între ediþii textul de bazã,cel din Almanah. Poetul nu creeazã o atmosferã debasm – ci judecã basmul ºi trece dincolo de el, îldepãºeºte cãtre sensuri filosofice adânci. Dl. Academician Alexandru Surdu ne spunea, odatã la fumoarul Bibliotecii Academiei, cã îndeschiderea Luceafãrului recunoaºte definiþia datãde Hegel, în introducerea la „ºtiinþa logicii”: fiinþaeste nimicul (cu vorbele dânsului, din memorie„Das Sein, das reine Sein [...] ist das Nicht”); potconfirma cã accentua „Das reine Sein” exact ca „Oprea frumoasã fatã” dupã aceea. M-a urmãrit

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


N. Georgescu

Niciodatã ca odatã...comentarii

Mihai Eminescu

"

expunerea, ºi am gãsit textul în traducerea lui D.D. Roºca: „Fiinþa, fiinþa purã [...] este de faptneant.” (G.W.F. Hegel: ªtiinþa logicii, p. 62-63,passim; îi cer scuze d-lui Alexandru Surdu pentrucã, deºi nu am instrumentarul necesar uneiabordãri a chestiunii în zona strictã a filosofiei,totuºi scriu despre aceste lucruri „pe mânadânsului”: cred cã o fac ºi pentru a-l readuce laEminescu-el-însuºi). Poþi regãsi aici formula dindeschiderea basmelor româneºti, dar depinde cumciteºti. Dacã zic „a fost odatã ca niciodatã” astaînseamnã cã a fost cândva cum n-a mai fost pânãatunci sau de atunci în colo, a fost o singurã datã;în francezã: une fois comme jamais – deci a fost, s-aîntâmlat sigur doar cã nu ºtim când. În acest sens,odatã poate fi scris (ºi înþeles) o datã, o singurãdatã, aºa cum a scris ºi înþeles Titu Maiorescu înediþia a III-a a sa. Dacã zici, însã, ca Eminescu:odatã ca nici odatã înseamnã cã negi clar pe odatã,a fost fãrã nici un determinant, deci n-a fost (înfrancezã: jamais pas jamais, în greacã: topos –atopos, kronos akronos). Luceafãrul vrea sã spunãcã a fost cândva cum este în poveºti, cã este posibilsã fie cum este în poveºti; se accentuazã în recitarea fost cu sensul certitudinii: într-adevãr, ca înpoveºtile de azi a fost cânva. Punctul dinConvorbiri literare mi se pare mai ferm – ºi-lcompar cu situaþia din Te duci, versul 2: la fel,punct ferm în Convorbiri (refuzat în serie de toþieditorii). Mai departe de aceastã constatare fermã,însã, continuã: a fost cum nu e, ca nicicândva. Însãaceste întâmplãri, aceastã poveste, acest mit...existã.(Basmul iese din paradox ironic, mai degrabãaccentându-l astfel: „Cã dacã n-ar fi nu s-arpovesti”.) Existã fãrã sã fie, pentru cã nu a cãzut întimp. N-a fost nici în trecut, nu va fi nici într-unviitor oarecare: asta înseamnã cã poate sã fieoricând, chiar acum. Mai mult: asta înseamnã cãeste continuu, întâmplãrile acestea sunt, se petrecacum ºi s-au petrecut mereu ºi se vor petrecemereu, se nasc încontinuu cãutându-ºi...un odatã allor. În acest sens Luceafãrul este actual ca trãire – ºica mit, adicã îl trãim toþi ºi ne trãieºte pe toþi. (Caîn finalul basmului, cu „ºi au trãit fericiþi pânã laadânci bãtrâneþe, ºi mai trãiesc ºi azi, etc.”.)Încontinuu Hyperion este tentat sã coboare în chipde lut – ºi încontinuu se abþine pentru cã nu aredimensiunea norocului, adicã nu poate fi acum ºiaici, pentru fata aceasta prea frumoasã: ar puteacãdea altunde (în timp sau în spaþiu), ar putea gãsialtã fatã – dar nu pe aceasta. Va trebui sã se lasecãutat de cãtre ea. Dar cum îl va recunoaºte eaîntre atâtea chipuri de lut?! „Ce-þi pasã þie, chip delut dac’ oi fi eu sau altul?” (cu punctuaþia originarã)– cum altfel decât prin potriviri cu cineva ºi...invocându-ºi norocul propriu? Tot în acest sens...povestea ne spune despre o fatã care nu este dareste, n-are corporalitate, timp, existã doar în minteanoastrã, o „realitate virtualã”, un raþionament.

Într-o carte recent apãrutã (Lucian Costache:Mihai Eminescu. Eseuri deschise. Chipul de aer ºichipul de lut, Ed. Tiparg, Piteºti, 2009) autorul îlciteºte pe Eminescu în punctuaþia ºi cu formeleoriginare – ºi ajunge la concluzii asemãnãtoare.Cartea este o adevãratã enciclopedieeminescologicã, dl. Lucian Costache consultândactiv, pentru analiza sa la „Luceafãrul”, obibliografie de-a dreptul impresionantã. „Uverturii”poemului îi dedicã aproape o sutã de pagini pentruo analizã filologicã ºi stilisticã exemplare. Printresugestiile pe care dânsul mi le oferã, o reþin maiîntâi pe aceasta, un citat din Tudor Vianu: „n-avemde-a face cu un niciodatã al trecutului, nici cu unulal viitorului, ci cu un niciodatã al ficþiunii; formulaamintitã vrea sã spunã cã întâmplarea naratãaparþine închipuirii, nu lumii, este estero-cosmicã”.

L-aº reciti cu mare bucurie pe Vianu, numai cã dl.Lucian Costache mã trimite la o ediþie nouã(Junimea, 1974), pe când studiul lui Tudor Vianu aapãrut în 1930, înaintea ediþiei Perpessicius, deci eln-avea cum sã citeze dupã acesta, deci s-amodernizat dupã normele noastre, de azi. Prinurmare, renunþ sã refac, acum, confruntãrile – ºiamintesc doar cã în vremuri mai vechi se cita dinEminescu dupã izvoarele prime, ediþiile erau privitecu circumspecþia necesarã. (La Vianu am gãsitcâteva citãri chiar dupã Convorbiri literare, cupunctuaþia de acolo).

Noi nu ne vom opri, însã, la „Luceafãrul”. Cuodatã la Eminescu ne întâlnim în mai multecontexte, de pildã în Rugãciunea unui Dac, v. 6: „Pecând pãmântul, ceriul, vãzduhul, lumea toatã /Erau din rândul celor, ce n-au fost niciodatã” (C.L.,1 sept.1879; în douã manuscrise anterioare: niciodatã – dovadã cã a studiat forma ultimã, pentrutipar; la Titu Maiorescu: nici-odatã în toate ediþiile;în rest, peste tot niciodatã, nicãieri nu se pãstreazãvirgula dupã celor din C.L.) – unde surprindemacelaºi context: a fi este a nu fi, – cu diferenþa cãcele care „erau” sãlãºluiau astfel, identice cu eleînsele, în increat, ºi îºi aºteptau rândul sã devinãfãpturi, chipuri, realitãþi. Dacã facem abstracþie deformele manuscrise (cum bunul simþ ne cere, dealtfel) – în formele tipãrite avem situaþia clarã: „afost ca nici odatã” Luceafãrul (1883) – „n-au fostniciodatã”, Rugãciunea unui Dac (1879; aici virgulaeminescianã este foarte necesarã, separând netcategorii quasiidentice: celor, ce – ca ºi cele, care –nu sunt aceleaºi, acelea care, ele, ci unele încomparaþie cu altele). În acest sens (Rugãciuneaunui Dac), niciodatã este „jamais” ºi aratã timpulcontinuu, nediferenþiat, de dinaintea creaþiei. Nu sepoate spune nici odatã despre concepte care existãºi doar aºteaptã intrarea în lume.

Tot în 1879, în Despãrþire: „Sã fie neagrã umbraîn care-oi fi perit / Ca ºi când niciodatã noi nu ne-am fi gãsit” – situaþie identicã: nici odatã de trei oriîn manuscrise, nici-odatã la Titu Maiorescu,niciodatã în prima tipãriturã. (Ce indiciu mai clarvrem cã în manuscrise studia formele iar în textuldefinitiv decidea?). Aici situaþia ipoteticã dinraþionament se potriveºte tot cu sensul niciodatã –„jamais”.

Trecem peste Strigoii: „...ºi fost-ar fi mai bine /Ca niciodatã’n viaþã sã nu te vãd pe tine”, pentrucã averm o expresia, probabil calc dupã limbafrancezã: „jamais de mai vie”.

Mai existã, însã, un context care am dori sã neinfirme afirmaþiile de mai sus.

Este vorba de Sonet (Trecut-ai anii), primeledouã versuri, redate astãzi astfel:

Trecut-au ani ca nouri lungi pe ºesuriºi niciodatã n-or sã vie iarã

Am citat dupã Ediþia MLR, cu textul stabilit dePetru Creþia care explicã, într-un studiu separat, dece preferã forma din manuscris nouri. Întradevãr, searmonizeazã mai elegant în vers decât forma clasicãdin Ediþia Maiorescu (prima tipãrire; aici primuleditor nu mai pune cratimã ci pãstreazã în douãcuvinte, ca în deschiderea la Luceafãrul):

Trecut-au anii ca nori lungi pe ºesuriºi nici odatã n’or sã vie iarã

Forma manuscrisã uniformizeazã, mai ales,substantivele: ani ºi nouri, ambele nearticulate.Rãmâne, însã, dezacordul cu titlul: Trecut-au anii.Acesta apare numai în prima tipãriturã,manuscrisele nu-l conþin. Cine l-a dat (Eminescu sauMaiorscu), trebuie cã are în vedere forma articulatãcare se reia: anii. În manuscrisele eminesciene sunt

7 variante ale acestui sonet, toate aduse la formãîncheiatã, fiecare în parte mult lucratã – iar textuldefinitiv (adicã: tipãrit) câºtigând de la fiecare câteceva. Nu sunt ieºite dintr-un condei, este limpedecã autorul a cântãrit îndelung fiecare amãnunt pânãla o formã convenabilã. Or, în alegerea lui PetruCreþia pentru „ani ca nouri”, versul 2 este ºi nici odatã n’or sã vie iarã, cum se vede în Mss. 2260,150 (descifrat de Perpessicius niciodatã, legat, poateintuitiv sau neatent). Se repetã nici o datã în Mss.2261, 237, de data aceasta scris ºi de Perpessiciusastfel. Nici nu ne intereseazã oscilaþia nici o datã /niciodatã – mai important este cã în alte formeavem nici odatã.

Ce vrea, în fond, acest poem? La Eminescu,Sonetele sunt forme fixe de poezie incantatorie,cheamã umbrele, evocã, amintesc de ghicitori,eresuri. Aici negaþia este pusã puternic, de trei ori:nici odatã, nu, iarãºi. Dar în forma primei tipãriripersistã un joc de cuvinte: nori (lungi) / n’or (sãvie). În fond, este o afirmaþie banalã: au trecut aniiºi nu se mai întorc. Transmisã cãtre norii lungi,însã, care nu au unicitate, a cãror lege este sã revinãºi iarãºi sã revinã, ireversibilitatea timpului devinerelativã. De trei ori se afirmã cã „nu vine”, în formetot mai categorice – între care acel nici o datã, nicimãcar o singurã datã, este foarte solid – ºi totuºiamintirea norului care persistã în jocul de cuvinte...lasã loc de speranþã. În profeþii sau invocaþii, textedivinitorii în general, potrivirile de cuvinteadeveresc sau infirmã; aici relativizeazã acel jamais.Sã fim atenþi la accentul logic (nu la prozodieneapãrat): Trecut-ai ani ca nouri lungi pe ºesuri /ºiniciodaatã n-or sã vie iarã: se accentueazã nouri,niciodaatã – cu nostalgie – dar: Trecut-au anii ca norilungi pe ºesuri / ºi nici odatã n’or sã vie iarã – seaccentueazã anii ºi nici, lãsând o linie secundarã deaccent pe cuvintele inediat urmãtoare: nori – n’or.Este, în fond, „filosofia” acelui „niciodatã sã nuspui niciodatã” al nostru, de astãzi. ªi în Luceafãrul,când spune la modul prezumtiv: „N’oi merge niciodatã”, fata de împãrat neagã categoric timpul, darrelativizeazã acþiunea, lasã loc la reveniri – cadovadã: Luceafãrul chiar vine iarãºi cu aceeaºi rugã/ cerere. Ea nu afirmã ferm: Nu merg – ci lasãîndoiala: oi merge, n-oi merge (chiar negociazã,cerându-i lui sã coboare pe pãmânt etc.).

Important este cã forma „nouri” se aflã înmanuscrisul 2260, 150, în corelaþie cu nici o datã.Forma tipãritã, nori, nu se gãseºte în manuscrise –dar se fixeazã în ediþia Maiorescu pe lângã niciodatã. Jocul de cuvinte eminescian nu poate fidesfiinþat prin alegerea formei manuscrise nouri,oricât de expresivã ºi comodã gramatical ar fiaceasta (iar la Eminescu nouri este recurent, vezichiar personajul Toma Nour; cu atât mai multabaterea de aici trebuie consideratã semnificativã ºipãstratã) – iar nici odatã, rupt, rãspicat, trebuiepãstrat cu valoarea din începutul Luceafîãrului:acolo ceva este continuu pentru cã i se neagãnegaþia – aici este prefigurat ca relativ pentru cã,deºi montat într-o triplã negare, totuºi stã într-oputernicã legãturã cu realitatea comparatã. Dacã arfi zis: anii nu sunt ca norii care vin ºi pleacã, aniinu se mai întorc – autorul spunea un adevãrsimplu, sesizabil de oricine; când zice cã anii sunt(trec) precum norii – e altceva, înseamnã cã sperã sãse întoarcã – sau, precum în Cu mâne zilele-þiadaogi (din aceeaºi zonã manuscrisã), cã are degând sã dezvolte o teorie proprie a timpuluicomplet.

!

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


"

oorraa bbootteezzaattãã ddee ccuuvvâânntt

Arde sub paºii-þi târziidrumu-nserãrii.Pustii þi se par depãrtãrile.Vocile nopþii, rebele, îþi pregãtescrãstignirea.Ce-þi sfâºie carnea e doarneiubirea, îndoiala, teama,tãcerea.

Ora botezatã de Cuvântînfãptuieºte taina.Nimicul fulgerat de Poezieva naºte iubirice nu se mai pot vinde.Fãrã de-ntoarcere cuvântulneprins din prima zvâcnire.Ce se ascunde dincoloe albã uitare, neagrã ninsoare,fruct veºtejit,neant obosit.

oorree ffããrrãã mmeemmoorriiee

ªi lumina îmbãtrânea…Amurgul pãtat de lacrima eiîºi ascunde faþa umbritã.Rãdãcinile zilei ºerpuiescîn adâncul lãuntruluice-nchide ºi miresmeleorelor fãrã memorie.

Iarba înghite paºi furiºaþide felinã ce tulburãtihna primului ceasdin jumãtatea altui început.Rafale de ploaie îmi biciuieochii spãlânddurerea neprimenirii.

Cu vuiet, pãduri tinerealunecã-n mare.De ce rãmân doar eucopac solitarpe creasta din zare,numai cel asemenea mieînþelege.

iioonnaa

Cuvinte învinsecãdeau haotic lovindîn liniºteace le-a ucisºi mi se strecurauîn sânge ºi în gândla ceas târziu.

Casa mea se umpleacu acvariidin care peºti coloraþimã priveau cu ochirotunzi ºi stranii.

Pe nesimþite,pântecul nopþii mã-nghite.Sunt Iona, sunt Iona închisîn burta baleneide-a valma cu peºtiidin vis.

Îmi fac din cuvintelece colcãie-n minecuþiteºi spintec cu eleînchisoarea de întunericºi de tãcere.

În zori, ochiul baleneirãpuse luceºte de susºi mã închideîn cercul de focal cuvântului spus.

oo nnoouuãã iittaaccãã

Tot mai lungi popasurileîntre colinele ce-ascundlimpezimea orelor.

În urmã, porþileînchise ºi cheile pierduteîn apele uitãrii.

Nimeni pe uliþa dorului,doar umbra mea dormindîn colbul amintirilor.

În ierburi se culcã, tãcut,ºi ºarpele cu clopoþei,ascultând Cãþelul Pãmântuluicum latrã, chemând, sub þãrânã.

Fãrã nuntaºi noaptea depominã. Singurã urc încorabia ce va rãtãcispre o nouã Itacã.

oorriizzoonntt mmooddeellaatt

Mã desprind din tiparele nopþiimãrunþind fâºii de întuneric.Împuþinata-mi privire se-ndoaielovind zidul ce-ascundeun alt anotimp,simbiozã necunoscutã,regat pentru un timpdoar al meu.Eu, dansatoare pe sârmã.

La capãt – gheaþã subþire.Pe retinã, pirueta patinatoruluiînghiþit de culorile unuiorizont modelatdupã noul meu gând.

ddooaarr mmiirriiii……

ªi marea poartã-n adâncu-mizbaterea ei.

Pe plajã, doar miros de alge, uscateierburi ºi urmele paºilor mei –eºuate corãbii pe prund.

Valul îmi strigã în zãri al meunume pierdut.Fãrã identitate, pãºeam sprecealaltã margine a singurãtãþii.

Rotundul orei închide-n hotareºi viaþã ºi murire.

În cochilia mea, rãnit se zbatezborul. Respir a vântului poteci.Uitate iubiri, din adânc în adânc,deschid ferecatele porþi.

Cineva priveºte-n fiinþa meaºi-mi þine-n braþe risipirea.

Doar mirii îºi beau cupavindecãrii.

vvâârrtteejjuull ttrreezziirriilloorr

ªi-am început s-ascult tãcerea…Intram în tãrâmuri abia bãnuiteîmbrãcatã în cãmaºã de nuntã.Trãiam vieþi viitoare subtaina începutului – o lumepictatã-n culori de sãrut, subsemn ocult ºi binecuvântat de zodii.Timpul – þestoasã sãpândcãrare-n nisip spre centrulpãmântului – cuib pentruouãle orelor.

Peºti coloraþi se jucau înmarea din mine – ca dupã o ploaiede varã, în vârtejultrezirilor.

Tãcerea se frânge-n ecourizbãtând spre timpul ce vine,cãutând îmbrãþiºarea altor mãrirevãrsate spre mine.

!

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


poezia

Rodica Dragomir

RRooddiiccaa DDrraaggoommiirrOre fãrã memorie

Numai lumina nu îmbãtrâneºte.Porþile timpului sunt clãdite pe lacrimile ei,lumea copilãriei din ea-mi ºerpuieºte,pânã-n cuvinte ºi-ºi aflã temeiîn versuri sprinþare,scrise uneori, vrei-nu vrei,ºi cu piper ºi sare.

Pe vremea când în iarba copilãriei pãstoream turme de melciºi în cuptorul improvizat al bucãtãriei coceam turte de lut ºi cozonaci,ei bine, atunci a început totul.Am înþeles cã în viaþã trebuie sã faciceva ce sã merite tortul.

Apoi am plecat din satºi am devenit studentã,mai apoi m-am mãritatºi ulterior am devenit ºi poetã.Doar atunci am înþeles cã lumina nuîmbãtrâneºtefiindcã orele n-au memorie,fireºte!

LLuucciiaann PPeerrþþaa!

parodia la tribunã

Dragã Nanaie,Eu am ajuns cu bine la staþiune. Aºa e cum a spus

tovarãºul Caºu; lume multã, aer proaspãt, munþii cadepe noi. În camerã suntem patru persoane dintre carenumai una doarme greu. Face, ca sã zic aºa, ca otreierãtoare sau poate ºi mai rãu. E o tovarãºã care alucrat (mucit), mult în ture de noapte ºi din cauzaasta ne bombardeazã. ªtie multe lucruri despre luptade clasã. Mâncãm la cantinã, la aceaºi masã, toatepatru. Este aºteptatã sã soseascã ºi o tovarãºã dinChina. Ieri am ieºit la plimbare ºi am fãcut poze cuursu. Fotograful ne-a întrebat dacã ºtim cine estetovarãºul Stalin. Prietenul þãrii ºi al copilor am rãspunsca la comandã. Mã gândesc la voi dar ºi la fabricã.Anul vitor o sã câºtigãm din nou întrecerea. Acum vãlas cã mergem la cinã ºi pe urmã la filmul Serghei ºiCatiuºa. Cu drag, Viorica.

Mã, Ioane, nici nu ºti ce minunãþi sunt aici.Mâncãm îngheþatã la coº, cucuruz fript pe cevaelectric, am fost cu mocãniþa sã facem turism, amvizitat o unitate militarã unde nea primit chiarcolonelu. La bere nea spus ca pornit-o de jos. Patruclase ca cãpitan. Seara, întro grãdinã s-a dat unprogram artistic. Pentru popor, nu pentru alþii. Unudat naibi a cântat din frunzã, altu a spart dovleci cucapu. Mã, da frumoasã-i þara asta... ºi la cântatpatriotic nu ne-ntrece nima. Sã aveþi grijã sã nu vinãvulpea la gãini. Acuº ajung ºi vã mai povestãsac.Semneazã unchiu Ioþa.

Dragã Nucule,Sã scrii despre conducãtorul þãrii nici nu ºtii ce

înseamnã. ªi apoi sã vezi în revistã cã totul apare ºilumea te citeºte. Am acum aproape gata încã unpoem despre “ºef”. Am spus la urmã cã ºi luna-lpriveºte când stã noaptea, târziu, la birou. Stau cuZica la hotelul Partidului de aproape o sãptãmânã. Lacâteva camere de noi e poetul Cãpãþânã, cu familia,care a scris zece poeme despre “ºef”. Avem bonuri larestaurant, putem mânca amândoi cât vrem. Mã,Nelule, tare prost eºti tu. La românã, pe vremuri, nebãgai în buzunar. De ce pierzi vremea, pune-te ºi scrieo poemã straºnicã ºi la anul vom fi împreunã aici. Altãu, Nae.

Dragii mei,La nuntã sã fiþi cu ochii pe Stãnicã. Bea ºi mai ºi

bagã lucruri la buzunar. Poate nu trebuia sã-l chemaþi.Sã mai fiþi atenþi ºi la muzicanþi, mai ales la cel cugorduna, broanca, contrabasul vreau sã zic. Ãstaaruncã în cutia aia mare a lui tot ce poate; bucãþi defripturã, prãjituri, cotoroage, bani, furesecuri. Pe ceidin partea miresei nu-i cunosc defel, zic sã fiþi cu ochiiºi pe ei. Cine ºtie ce le poate trece prin cap. Mie-mipare rãu cã nu ajung la voi dar tata, mama, fratelemai mare, sunt, dupã doctori, pe ultima sutã. Fiecarecu ce i-a dat Dumnezeu. Vã doresc dixtracþie plãcutã,sã-mi scrieþi ºi Zâmbu sã cânte cãci doar are vocebunã. Palu sã n-o facã, sperie ºi munþii, sunã a doagãglasul lui. Aici, mai zilele trecute, s-au bãtut la coadade carne. Se dãdeau copite ºi cozi ºi s-au plesnit cuele. S-au dat ºi coarne ºi unul care chiar le poartã le-acumpãrat pe toate. M-am lungit, închei, sãnãtate, cudrag, Viþu. (Rugaþil pe naºu Gavriliuc sã verifice dacãn-am greºit cu ortografia).

Dragã Groza, voi staþi la munte, aer proaspãt,liniºte, lume cât de cât cuviincioasã, vã rog, primiþi-nela varã pentru o sãptãmânã, sã stãm la voi. Plãtim ºiultima fãrâmã de pâine consumatã. Ca sã intru însubiect, Mimi e cu nervii la pãmânt. Înainte a mers

cãci fãcea roluri istorice, Doamna lui ªtefan cel Mare,sora lui Decebal, Ioana d Arc, Jupâniþa Ruxandra,acum a venit un val de piese proaste ºi joacã roluri deactivistã, Titica, de tovarãºã de la cadre, de sta-hanovistã. Trebuie sã strige mult, chemãri, lozinci, pecuvânt de onoare, nu mai poate. ªi eu simt cã m-amtâmpit. Nu mai citesc nimic, ascult muzicã popularã ºimã uit ore întregi pe pereþi. Eu ca eu, dar Mimi seîndreaptã spre o stare gravã. Te rog, prietene Groza, sãne înþelegi. Dormim ºi în pod dar avem nevoie deaerul de munte de la voi. O îmbrãþiºãm pe Stanca. Cudrag ºi mulþumiri, Vasile.

Dragã Vere,O sã-þi scriu pe scurt. O jumãtate de porc e destul

sã-l treacã odatã la matematica aia? Copilu nu pricepeºi gata. Are ºi meditator, nu mã uit la bani, dar sã-lpromoveze, ce naiba. El vrea sã se facã salva-mont, îitare, urcã bine, îi plac pãdurile, stâncile, n-are el nimicde împãrþit cu tot felul de ecvaþii ºi romburi. Dacã nu

reuºeºte la salva-mont îl dau la crescãtoria de cai cãciîi plac armãsarii, armigii, cum se spune pe la noi.Spune-i ãluia sã nu ne încurce cu prostiile lui cã atuncichiar îi ies în cale. Dar mai întâi cu tratativele. Pot sã-idau ºi un porc întreg, cu un spor de gãini. Aºteptrãspuns ºi între timp pregãtesc ce þi-am spus. Dacãtotul iese bine aveþi ºi voi o pãreche de curcani. Alvostru vãr, ªuli.

Dragã nene,Dacã te-ai hotãrât sã-l pârãºti pe colegul ãla al

dumitale, fã-o, ce tot stai atâta pe gânduri. ªtiu cã nu-iun lucru frumos dar aratã-mi mie unul care n-aumblat cu pâra. Ascultã ce-þi zic, nu reuºeºti fãrã ele.Iftimoaie a pârât de-a stins pânã a ajuns ce-a ajuns.Sau Stamatoiu... ª-acum sunt bine, ei sus, alþii jos lepupã tãlpile. Zici cã nu ºtii cum sã începi... asta sã ºtiicã-i culmea... ”Subsemnatul, ºi-þi pui numele, vãinformez cã, ºi-i pui numele, vã vorbeºte toatã ziua derãu, plus ºi pe soþia dumneavoastrã, despre care aspus, cu respect vã relatez, cã se culcã cu un ºofer dela autobaza 3. Zici ºi de copil, de Horia, cã-i al nu ºtiucui... E prea de tot, trebuie sã luaþi mãsuri... etc.,etc”... Nene, poþi sã ataci ºi alte probleme ca sã-lînfunzi pe individ dar întâi bag-o pe asta, cu coarnele.Dupã aceea mai vezi, ne mai sfãtuim. ªi eu am pârâtani de zile pe cine-am putut. ªi-am pãþit ceva, vezi

bine cã nimic. Ei, hai, pune-te pe treabã ºi þine-mã lacurent. Al tãu prieten, Tilã.

Ai auzit, Petre?... A sosit în sat taurul Partidului,tovarãºul Cocoºu. Spurcã tot ce prinde, la Sfat, pecâmp ºi cicã-i bine înzestrat. A mea-i rea de muscã, dãdin coadã repede, precis ajunde sub tovarãºul Cocoºu.Tu cum ai fãcut, ai bãtut-o “înainte” sau “dupe”?...Rãspunde repede cã stau ca în friptoare. Pavel.

Dragul meu,Înþeleg, vai, cã eºti la capãtul puterilor, cine în

situaþia ta n-ar fi la fel? Ai învãþat greaca veche, latina,ai scris aºa pentru tine, discursuri în latina medievalã,ai citit, în original Sfântul Augustin, memoriile luiColumb, pe urmã te-ai apucat de persana cea maidificilã ce se vorbea de lumea bunã din Persepolis, înfine, cu somn doar de trei ore pe noapte, ai fãcut mariclarificãri în graiurile popoarelor siberiene din zonaAmurului. E ºi explicabil ca de pe urma acestoreforturi supraomemeºti, cum se spune pe la noi“cãruþa sã intre în pietre”. Dacã ai ajuns sã nu maiînþelegi nimic, sã-þi fie o problemã tabla înmulþirii,punctele cardinale, înseamnã cã eºti surmenat pânã laultima celulã. Eu zic, pentru recuperare, sã faci opauzã totalã pe plan intelectual. Întoarce-te o vreme

spre lucrurile simple. Auzi o gãinã cã cotcodãceºte,asta e o ºansã, lasã-te invadat de semnele de viaþã ce þile transmite, de entuziasmul ei, te trezeºti între niºteporci, uitã-te vrãjit la ei cum grohãie, cum scurmã, seia dupã tine un cãþel, vorbeºte cu el, întreabã-l undemerge, dacã-i plac prãjiturile, dacã socoteºte cã arepureci, etc. Simplu, cât mai simplu. Nu te maipreocupa un timp de romancieri, poeþi, critici,dramaturgi, lasã-i în plata Domnului. Iar de citit,citeºte elementar, poveºti, multe poveºti, cum ar fipentru început “Capra cu trei iezi”, “Ursul pãcãlit devulpe”. Pe urmã, mai vorbim. Al tãu, Pache.

Scrisoare-document înainte de Neacºu dinCâmpulung

“– Trezeºtete, mã, vin turkii...– Cine?– Turkii, fratre…– Vin preste noi... preste alþii?– Na, darã, preste noi... sau obicinuitu...– ªi armatu?– Prin paduri... pe burtu...– ªi Domnu?...– La goanã... turkitu...– ªi primejdiu?...– Cât bordeiu... atac muieriu... apar turkii mikiu– No bine... mâne fugimu ºi noiu...

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Din corespondenþa naþiei...

proza

Mircea Pora


1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


– Nu mâne... amu, înþãleje...– Las, mai iaºte vremu... cã no da chiar turkii...”

Dragã Mãrie,Uitã-mã cã mã pun prã scris. Neam dã neamu

meu n-o fãcut dân aºcea, dar vãd cã trãbã, n-amîncotro. Mi-aduc amince dã mulce. Dã unili rid º-acuma, cã-s tare dã ris. Prã vremea când erau ruºipraici, intrã una la coperativã, venitã, cã nu dã la noi,ºî ce sã vezi, c-o întrabã prã vânzãtoare... ”Tavariºcikak costã una litru de petrol?”... ªarolta, ounguroanie, care ºcia bine româneºce, i-o rãspuns... ”Lasã-mã, fã bine, cu tavariºci ºî cu kak,scoace 5 lei ºî primeºci petriolu”... Da alea or fostatunci, încurcãtura-i acu. Dã douãzãci ºî nu sciu câþâani, îi tãt dau ãºcia cu reformili, integrãrile, cu parla-mentu, cu nu ºciu ce jiudecãtori, cu NUP ºâ alcili. Iodã vãdzut n-am vãdzut nici o schimbare, ba, mint,iestã una ºî anume cã unii or apucat sã fure ºâ s-orîmbogãþât da ãi mãi mulþi or dat nãpoi. Mã rog, acuiarã trãbã sã votãm un prãºãdince. Is vo patru-cinci laconcurenþã. Dacã nu ce duci la vot vin ãia ºî ce punsã jiuri prã Biblie cã dã ce n-ai fost. Io dã dus mã duc,Mãrie, da-n cabinã, închid ochii ºî pun ºtampa prãcare s-o nimeri. Fã ºî tu la fel cã nu pierzi nimica. Tãtun drac, fie cã-i pãluga aia, fie cã-i ãl mãi mic saumijlocarii, doi or câþi or fi. Nu uita sã-þi mãsuri tenzi-unea cã eºci cam grasã, sã nu faci vrun ºlog. Dupã ce-o citeºti, arge scrisoarea. A te, Ana.

Dragã unchiule Luigi,Mã gândesc cã sunteþi cu toþii sãnãtoºi, cã în

curând o sã ne revedem. Îþi explic eu mai la vale de cemã exprim astfel. În prima parte a cãlãtoriei am vãzutlucruri frumoase, castele prezentate de istorici, sãrituri

cu parapanta, voevozi de cearã prin muzee, ne-amveselit, am fãcut poze, schimburi de adrese, tot ce seobiºnuieºte într-o excursie. Timpul a fost bun,cãldurile ne-au ocolit, ploile la fel. În partea a doua adrumului, ceva cam greu de explicat s-a petrecut. Aapãrut un alt ghid, autocarul a suferit schimbãri, unaer trist a început treptat a ne lua în stãpânire. Defapt, cu nu ºtiu de la cine putere traseul se schimbase.ªoseaua era asfaltatã dar din când în când aveamsenzaþia trecerii prin gropi, niºte munþi apãreau ºidispãreau, nouã ne trecuse dispoziþia de a puneîntrebãri, parcã ne stingeam ca niºte lumânãri cãrora lise ia oxigenul. Dupã o lungã parcurgere de kilometri,în care nu ne-a fost nici foame, nici sete, ne-am opritîntr-un peisaj alunecând uºor spre dezolant. “Vom staaici, ne-a spus ghidul, sã vedem cum amurgulcoborând din plopii ce ne înconjoarã va trece-nînserare ºi cum aceasta, ca o vietate cu ochii coborâþiîn orbite, va sfârºi prin a fi întunerec. Când întregulproces va fi terminat vom merge mai departe.”...Unchiule dragã, sã fi trecut patru, cinci ore, când s-aluat hotãrârea de-a merge mai departe. Eram cu toþiitãcuþi, uºor îmbãtaþi, de aerul acelui pustiu nocturn.Dupã toate zguduielile o luasem cu autocarul hotãrâtprin hârtoape. La un moment-dat zdruncinãtura a fostatât de mare încât am crezut cã acolo ne vom gãsisfârºitul... ”Aceasta este, ne-a spus ghidul, “frumoasahârtoapã a Îngerilor”, pe care, binevoitoare, companias-a gândit s-o includã în traseu”... Dupã care noapteas-a prelungit atât de mult încât, în afara ºoferului, amadormit cu toþii. Spre dimineaþã când am redeschisochii, ne-am confruntat cu succesiuni de peisaje ce cugreu pot fi prinse în cuvinte. Legãnãrile îþi creiaugânduri melancolice, adâncimile trecãtoare, o uºoarãaplecare a capului spre dreapta, ca ºi când ai muri. Nu

era în jur nimic înalt, ameþitor, doar un jet de umbrecu margini când aburinde, când tãioase. Toate pãreauatât de subþiri la o primã privire, ca ºi urma uneimâini, întinse de cineva spre tine, în urmã cu câtevasute de ani. Nu treceam nici prin ceaþã, nici prin marilimpezimi. Pãream a fi un râu care curge, o inimãtãbãrâtã, în ultimele-i pâlpâiri... ”Opriþi, strigã ghidul,ºi daþi-vã jos”... Unchiule Luigi, nu ºtiu de ce ghidul amai spus dupã aceia... ”Nu vã apropiaþi prea mult detun”... Eu însã n-am ascultat, ºi printr-o iarbã ce pãreasuflatã cu argint, am pãºit hotãrât înspre piesa aceia.ªtiam c-aveam în faþã un lucru vechi, un mecanism,ce-ar fi vrut probabil sã moarã, o vietate învãluitã înplatoºe de metal, cu ochi, suflet, sub aparentaîncremenire. Era tot ce mai rãmãsese dintr-o forþãdistrugãtoare, trecutã de mult în legende. Era “tunulsinguratec”... Mulþi spuneau cã murise, alþii însãsusþineau cã se afla în plinã vigoare. Mai putea el sãtragã, sã aprindã spaime-n lume sau se stingea precumimperiile din timpurile vechi. Cine ºtie, poate totuºimai cãuta o þintã, mai urmãrea o loviturã... Unchiule,sunt atât de fericit c-am reuºit sã-l vãd. Eu rãmân aicisã-i fiu servant pentru o nouã rãbufnire de forþã sausã-i asist agonia care cu siguranþã va fi ºi a mea. Altãu nepot, Luigiello.

P.S. Prin ghidul excursiei vei primi aceste rânduridar cautã sã nu vorbeºti prea multe cu el.

!

cã Diavolul e plin de viaþã, ºi, de asemenea,omniprezent – nu i s-a ridicat nici un altar: „omul serecunoaºte prea mult în el ca sã-l adore”. Diavoluluinu-i trebuie o religie, iar noi „nu suntem, oare, aici casã-l ferim de inaniþie ºi de uitare?”.

Alt aspect: omul este un „animal indirect”deoarece este o excrescenþã a naturii – recunoscutãchiar de el însuºi. Ocolurile pe care le face în realitatesunt consecinþe ale lipsei sale de orientare ºi deinstinct de orientare. De aceea nu sãnãtatea estemediul sãu prielnic, ci boala. Spiritul uman este celmenit sã certifice faptul cã omul este un „animalindirect” cãci îl izoleazã pe acesta într-o singurãtateincurabilã, una civilizaþionalã. Cioran spune: „Cel maiînverºunat duºman al cunoaºterii este instinctuleducator, optimist ºi virulent, de care filosofii nu potscãpa”. Toþi oamenii au un fler civilizator (nu numaifilosofii), un fler care trãdeazã abnormitatea: „În timpce toate fiinþele îºi au locul lor în naturã, omulrãmâne o creaturã metafizic divagantã”. Iatã ºimobilul participãrii lui la Istorie ºi Civilizaþie.

Alt aspect: un motiv interesant în opera cioranianãeste cugetarea constantã pe marginea istorieiuniversale ce circumscrie destinul civilizaþiilor. Acolounde amurgul îºi lasã cortina peste istorie, avem de-aface cu o destrãmare: moralele se suprapun,cunoaºterile devin relative, sofiºtii ºi vânzãtorii defericire se amestecã într-o stirpe de farsori, metafizicaeste înlocuitã de aforism, iluzia capãtã rang de dogmãºi destinul se pune ca o problemã anacronicã – nimeninu mai crede în nimic ºi în nimeni; toþi aºteaptãtupilaþi dupã propriile prejudecãþi o cãdere universalã,o blegire a timpurilor, o absolutã disoluþie a vechiloridoli, o epocã plinã de „barbaria” Necunoscutului.

Alt aspect: libertatea deplinã a omului de a seputea sinucide îi conferã acestuia o liniºte ºi unconfort „binecuvântate” (sic!). Deoarece omul are

oroare de imprecizie, moartea sa pe care ar putea-oprovoca este singura certitudine cãreia nimeni ºi nimicnu i-ar putea schimba destinalitatea. Atât forþã cât ºiorgoliu se ascund în mintea sinucigaºului potenþial.Cioran spune: „Consolarea prin sinuciderea posibilãlãrgeºte într-un spaþiu infinit acest lãcaº în care nesufocãm”. Oamenii dispun de acestã soluþie la modulabsolut: „Într-o singurã clipã, suprimãm toate clipele;Dumnezeu însuºi nu ar putea-o face”. Punctele desuspensie vin de la sine (dar ºi rezerva noastrã totalãîmpotriva acestei simplitãþi sau iresponsabilitãþi cu careCioran pune pe tapet acestã problemã).

Alt aspect: Cioran ne prezintã o curiozitate:epuizarea fiziologicã prin visele din timpul somnului ise pare un fapt vrednic de a fi înfierat ºi depãºit. Cãcidacã resursele implicate în trãirea spaþiilor ºitimpurilor din somn ar fi economisite, omul ar urca otreaptã importantã mai sus în cunoaºterea „tainelornoastre” dar ºi în „forþa gândirii” noastre.

Alt aspect: Cioran le numeºte „dogmeinconºtiente”. Ele sunt credinþe, prejudecãþi la careomul nu poate renunþa niciodatã, cãci a renunþaînseamnã a nu se mai putea iubi pe sine. Cel ce,virtual, ar renunþa la ideile sale, el ar renunþa la cevaal lui, la o parte din el: „Fiecare e pentru sine singurulpunct fix din univers. Iar cel ce moare pentru o idee,moare pentru cã este ideea lui, iar ideea lui este viaþalui”. Concluziile sunt evidente.

Alt aspect: Cioran ne prezintã o tautologie înmaterie de axiologie: ce pare bun e rãu; ce pare rãu ebun. Omul este pus în situaþia de a nu mai puteaalege: „Cel care iese câºtigãtor dintr-un conflict cusemenii sãi s-a ivit dintr-o grãmade de gunoi; iar cel ceeste învins plãteºte o puritate pe care n-a vrut s-oîntineze”.

Alt aspect: tot aceeaºi inversare a valorilor: un omiresponsabil este mai valoros pentru Viaþã decât unulconºtient: „Atâta vreme cât omul este ocrotit dedemenþã, el fãptuieºte ºi prosperã; dar când seelibereazã de tirania fecundã a ideilor fixe, se pierdepe sine, nimicindu-se”.

Alt aspect: descoperim un Cioran departe decalificativul de Antihrist ce l-a urmãrit vrând-nevrând.Din aceastã cauzã Cioran „formuleazã” Diavolul cafiind o inexistenþã „trebuincioasã” mai degrabã decât o

existenþã înfricoºãtoare. În economia normalitãþiiumane „orgoliul nostru are nevoie de un nume, de unmare nume pentru a boteza o mare neliniºte, care arfi jalnicã dacã nu s-ar trage decât din fiziologie.Explicaþia tradiþionalã ni se pare mai mãgulitoare; odrojdie de metafizicã îi stã bine spiritului... Astfel -pentru a ascunde rãul prea nemijlocit de care suferim– recurgem la entitãþi elegante, deºi desuete”.

Aflându-ne aici, la acest punct al expunerii, trebuiesã subliniem cã aspectele dupã care se ascundepersonalitatea lui Cioran, pot fi luate ca un întreg ce„acoperã” în totalitate, sã spunem, problematicaomului. Cu toate acestea nu sunt deloc ignorate toatecelelalte problematici care existã sau care ar puteaexista. Cioran este un filosof complet. ºi aºa trebuie sãfie înþeles. Rãspunsurile sale emerg ºi se dezvoltã dinorice material seminal posibil. De aceea sistemicitatealui Cioran nu este o iluzie sau o tezã de respins.Pentru a demostra acest lucru, generaþiile viitoare îºivor aduce, desigur, aportul.

Pentru a încheia, dezvãluim un citat admirabil cear putea fi ºi o mãrturisire de credinþã: „ºi astfel visezcã am fost unul dintre acei sclavi, veniþi dintr-un þinutimprobabil, trist ºi barbar, pentru a-mi târî în agoniaRomei o vagã deznãdejde, înfrumuseþatã cu sofismegreceºti. În ochii goi ai statuilor, în idolii tociþi desuperstiþii pe cale de a se stinge, aº fi gãsit uitareaînaintaºilor, a servituþilor ºi a pãrerilor de rãu.Cununându-mã cu melancolia vechilor simboluri, m-aºfi eliberat; aº fi împãrtãºit demnitatea zeilor pãrãsiþi,apãrându-i împotriva crucilor viclene, împotriva nãvaleide slugi ºi de martiri, ºi nopþile mele ºi-ar fi cãutatodihna în demenþa ºi desfrâul Cezarilor. Expert îndezamãgiri, strãpungând cu toate sãgeþile uneiînþelepciuni pervertite noile fervori, – în preajmacurtezanelor, în lupanare sceptice sau în circuri cufastuoase cruzimi, mi-aº fi nãclãit reveriile cu viciu ºisânge, pentru a dilata logica pânã la dimensiuni pecare ea nu le-a visat niciodatã, pânã la dimensiunealumilor ce mor”.

!

Anatemeleunui sceptic(urmare din pagina 3)

Spaþiul iberic a fost mereu prezent la nivelulpublicisticii internaþionale datoritã unor raþiunieconomice sau a problemelor interne legate de

intensificarea miºcãrilor pentru obþinereaautonomiilor regionale. Aceastã zonã unicã areprezentat mereu, pentru Europa, un adevãratcreuzet de popoare ºi civilizaþii. Cu tradiþiilusitanice, cartagineze, romanice, basce, catalane,vizigote, sau mediteraneene, cu interconectivitãþiculturale musulmane, creºtine ºi iudaice, Spania s-aformat ca un mozaic de provincii care au fost atrasemereu de independenþã. Astãzi, într-o Europã anaþiunilor, în care multiculturalismul,multilingvismul sau tradiþiile ocupã un rol esenþialîn funcþionarea Uniunii Europene, aceste aspiraþii deautonomie ºi de reconfigurare a teritoriilor statale aufost stimulate intens de anumite interese politicecare îºi gãsesc originea într-un trecut deosebit decomplex. Istoria Spaniei se aflã într-o interconexiunecu formele de guvernãmânt experimentate de acestpopor, în speþã monarhie, republicã sau dictaturã.

În 218 î.Hr., a avut loc debarcarea romanã înAmpurias, acest eveniment a marcat începutulcuceririi Peninsulei Iberice de cãtre RepublicaRomanã. Totuºi, timp de milenii acest teritoriu afost controlat de popoarele celtice, iberice,cartagineze, feniciene, sau greceºti. Populaþiileautohtone au dobândit ºi perfecþionat în toatãaceastã periodã identitãþile politico-culturaletransformându-se într-o adevãratã provocare pentruRoma. Influenþele greceºti ºi cartagineze aureprezentat adevãrate vestigii ale spiritul republicanpre-roman. Evenimente ca rebeliunea Lusitanieicondusã de Viriato (învins în 139 î.Hr.)1, rezistenþapopoarelor celtice (135-132 î.Hr.) sau rãzboaieleasturo-cantabrice reprezintã dovezi ale acestorvestigii. Cucerirea romanã a Hispaniei (218 î.Hr.-19d.Hr.) dar mai ales procesul de romanizare propagatde Republicã a transformat ireversibil acest spaþiupolitico-cultural. Coloniile romane din perioadarepublicanã ºi imperialã constituie fundaþiaarhitecturalã ºi culturalã a Spaniei de astãzi.Republica Romanã a întemeiat coloniile: Corduba(Córdoba) în 46 î.Hr., Tarraco (Tarragona),Charthago Nova (Cartagena), Hispalis (Sevilla), doarîn perioada principatului lui Augustus (63 î.Hr.-14d.Hr.) au fost întemeiate oraºele Elerita (Mérida),Cesareaugusta (Zaragoza), Illici (Elche), Tucci(Martos), Acci (Guadix).

Mai târziu, când gloria Romei nu mai strãluceaasupra peninsulei, primul rege al Spaniei, vizigotulEurico2 (rege al vizigoþilor între 440 ºi 484) aapreciat ºi prezervat valorile culturale ºiinstituþionale republicane, suveranul publicând chiarun tratat de drept al Occidentului european „CodexEuricianus” în care obiceiurile ºi legile vizigote aufost reglementate în conformitate cu etica republiciiromane.

În urmã cu aproximativ cinci veacuri laBruxelles, oraºul care astãzi gãzduieºte ParlamentulEuropean, a fost proclamat ca rege Carol I al Spaniei(supranumit Carol Quintul). La vârsta de doardouãzeci de ani, acest împãrat a devenit cel maiputernic monarh european dupã Carol cel Mare.

Carol Quintul (1500-1558)3 ºi soþia sa Isabella dePortugalia au guvernat cu întelepciune ºi devotament„Imperiul Spaniol”, continuând cu succes politicileiniþiate de predecesorii lor Fernando de Aragon(1452-1516) ºi Isabella de Castilla (1451-1504)4

reuºind sã realizeze coeziunea întregii peninsule,simultan cu dezvoltarea economicã ºi social-culturalã, încât Spania a atins cea mai glorioasãperioadã a istoriei sale de pânã atunci.

Fãrã a se ridica la acest nivel, Spania a maicunoscut perioade favorabile, condusã de monarhiconservatori de talia lui Filip al II-lea (1527-1598)când Imperiul Spaniol a exercitat o influenþãdeosebitã asupra sistemului politic internaþional. Dara avut ºi monarhi care au abordat politicidezastruoase pentru acest vast imperiu colonial.5

Între 1492, de la publicarea „Gramaticii castiliene”scrisã de Antonio de Nebrija ºi pânã la moartea luiPedro Calderón de la Barca în 1681, decadenþaeconomicã spaniolã devenise cunoscutã la niveleuropean, dar aceeaºi perioadã este marcatã ºi de„Secolul de Aur” al culturii spaniole6, consacrat prinmarii creatori, cum au fost: Lope de Vega (1562-1635), Francisco de Quevedo (1580-1645), BaltasarGracián (1601-1658), Juan Bautista de la Concepción(1561-1613), Diego Hurtado de Mendoza (1503-1575), San Juan de la Cruz (1542-1591), Miguel deCervantes (1547-1616), Tirsa de Molina (1579-1648),Juan Luis Vives (1492-1540), Juan Hidalgo (1614-1685), Andrés de Torrentes (1520-1580), JuanVásquez (1500-1560), Luis de Morales (1509-1586),Alfonso Sánchez Coello (1531-1588), José de Ribera(1591-1652), Diego Velázquez (1599-1660), Juan deAncheta (1540-1588), Rodrigo Gil de Hontañón(1500-1577), Eufrasio López de Rojas (1628-1684)etc.

Domnia primului rege al casei de Borbón, Felipeal V-lea (1700-1746) a reprezentat pentru Spania operioadã a stagnãrii care a durat mai bine de 45 deani, în care declinul acesteia s-a accentuat pe fondulunei atmosfere de instabilitate politicã ºiconflagraþii.7 Carlos al III-lea (1759-1788), uncontinuator al dinastiei burbonice a readus þara într-o poziþie de prestigiu internaþional,8 revigorândeconomia þãrii prin intermediul reformelor saleingenioase, promovând o politicã mercantilistã ºimenþinând o balanþã comercialã favorabilã.9 În aniiguvernãrii sale a avut loc o reconfigurare asistemului monarhic, prin anularea privilegiilor,reorganizarea armatelor, monitorizarea migraþiei,liberalizarea economiei ºi chiar reafirmareaconceptului de naþiune spaniolã, adoptând pentruprima datã drapelul ºi imnul naþional.10

Neîntâmplãtor, astãzi Filip al VI-lea descendental aceleiaºi familii regale ºi regina sa Letizia Ortiz ºi-au propus sã restituie Spaniei prestigiul ºiintegritatea monarhicã ºi sã vegheze asupra valorilordemocratice ºi europene.

În 15 noiembrie 1930, filosoful José Ortega yGasset a publicat în „El Sol” articolul „El ErrorBerenguer” care a influenþat în mod direct societateaspaniolã. Articolul lui Ortega, din care a rãmascelebrã expresia latinã: „Delenta est Monarchia” (Sã

distrugem Monarhia!)11 a generat o serie de greve ºiproteste în întreaga þarã, provocând în finalabdicarea regelui Alfonso al XIII-lea12 (rege alSpaniei în perioada 1886-1931).13 Acesta, bunic alregelui Juan Carlos I, a vãzut în primii ani aidomniei sale dezastrul din 1898 ca o umilinþãnaþionalã insuportabilã. În discursurile sale, s-aprezentat în faþa poporului ca forþa ce trebuia sãreformeze Spania ºi s-o aducã pe locul pe care îlmeritã, intenþionând s-o transforme într-o putereeuropeanã, fãcându-ºi cunoscutã intenþia de arevigora economia ºi de a stimula cultura în drumulobþinerii unei poziþii internaþionale influente. În ziuadepunerii jurãmântului în faþa Constituþiei, la 17mai 1902, Alfonso XIII ºi-a notat în jurnalul sãu:„Eu pot fi un rege care se va umple de glorie prinregenerarea patriei, iar de asemenea pot fi un regecare nu guverneazã, care poate fi guvernat de cãtreminiºtrii sãi...”.14

Evoluþia Spaniei a confirmat alternativa dinurmã, parcurgând una din cele mai dezastruoaseperioade din întreaga sa istorie.15 Implicareamonarhiei16 în acþiunile dictaturii conduse de Primode Riviera (1923-1930), incapacitatea de a gestionacorespunzãtor numeroasele crize interne, iniþiereaunor noi rãzboaie coloniale în Africa, dar ºiincapacitatea de a reforma þara a dizolvatlegitimitatea monarhicã în aceastã þarã. Spredeosebire de regalitate care ºi-a atribuit mereu caprincipale repere ale indentitãþii sale tradiþia ºistabilitatea, republicanii s-au legitimat prinmodernitate ºi democraþie. Acest antagonism alsegregãrii totale a celor douã forme de reprezentarerãmâne învãluit în obscuritate chiar ºi în zilelenoastre.

O mare parte a sistemelor monarhice au adoptatforme ca monarhia constituþionalã sau parlamentarãcare apropiau regimurile monarhice de celerepublicane. Doar cã adesea constituþionalismul ºiparlamentarismul rãmâneau pur formale în raportcu autoritatea absolutã a monarhilor. În cadrulmonarhiei, sistemul politic cu cea mai lungã duratãîn Spania, ideea de atribuire a competenþelor a reuºituneori sã producã soluþii în situaþii de crizã. Dar, înmultiple rânduri, Parlamentul s-a aflat într-o stare deslãbiciune intenþionat provocatã de cãtre monarh.Bazându-se pe Constituþie, coroana a încercat cuocazia fiecãrui conflict sã-ºi retragã sprijinul acordatguvernului ºi sã dizolve anticipat Parlamentul, uzândastfel de exerciþiul „suveraniei”.17 Suveranitateamonarhicã ºi cea naþionalã au stat la bazaconflictelor politice a secolului XIX.

Încã din antichitate au existat dezbateri legate deimportanþa monarhiei ºi a republicii, sau care dintrecele douã sisteme este mai optim pentru popor.Peste milenii a rãmas interogaþia: monarhia saurepublica? Pe lângã aceastã stare de contradicþie aexistat mereu un conflict social, o luptã între clase,o dorinþã constantã de reorganizare a societãþii.

Republica (Res Publica), prin definiþia acestuiconcept, puterea ºi suveranitatea ar rezida în mâinilepoporului ºi delegatã unor guvernanþi care suntaleºi. În istoriografia spaniolã este acceptatã ideeainexistenþei moderne a Republicii. Pentru un timp,menþinerea regelui ca ºef al executivului a fost con-siderat un lucru convenient, încercându-se totodatãabordarea unei forme republicane a monarhiei. Înacest context, cetãþenii ºi-au pus întrebarea: De ce sãmenþinem instituþia monarhicã? Doar cã neexistândo idee modernã a conceptului de „Republicã”, mo-delele republicane urmate de Spania au fost celeantice ale republicii romane, greceºti sau spartane.Aceste democraþii directe, ale unor mici oraºestate, s-au dovedit nefuncþionale, la nivelul unorstate mari, a cãror formã de guvernare se baza pe

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


eseu

Flaviu Vasile Rus

Spania - o istorie. Între monarhie ºi dezideratulrepublican (I)

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


sisteme reprezentative. Modelul democraþiei ame-ricane, al celor 13 colonii, nu a fost cosiderataplicabil în acel moment statelor europene,întrucât „democraþia americanã” funcþiona într-orepublicã federalã.

Tendinþele monarhiilor vechiului regim de a-ºiconcentra în persoana suveranului întreaga autori-tate politicã au fãcut excepþie în Anglia secoluluiXVII. Filosoful John Locke (1632-1704) a legitimatregimul monarhic englez. În aceastã þarã nu s-aumai problematizat chestiunile teoretice alesuveranitãþii naþionale pentru cã revoluþia acesteiþãri s-a produs mult mai devreme faþã de restulEuropei. Revoluþia liberalã a utilizat conceptul desuveranitate absolutã a poporului, suveranitateanaþionalã.18 Pentru Spania, aplicabilitatea sistemulenglez implica o suveranitate divizatã, fracþionatã,cu un guvern mixt. Însã aici autoritarismulmonarhic a fost foarte puternic, susþinut inclusivde un liberalism incapabil de a avansa spredemocraþie.19 Regele se considera garantul propri-ului guvern liberal în faþa ideilor democratice ºisociale. Impunând, funcþionarea unei monarhii încare nu putea fi abordatã problema reînnoiriiproiectelor constituþionale, se asigura astfelstatuquoul monarhic respectiv.

Între 1854 ºi 1856, moderaþii ºi progresiºtii auapãrat cu tãrie monarhia. În acel moment chiar ºidemocraþii au refuzat sã se numeascãrepublicani.20 Pentru aceºtia, democraþia nu eraincompatibilã cu instituþia monarhicã, erau intere-saþi doar ca sistemul democratic sã funcþionezeatât într-o monarhie cât ºi într-o republicã.21

Prima experienþã republicanã a Spaniei a avut locîn 1873, dar în absenþa unei elite politice, care sãfi elaborat un proiect ºi un program de reorgani-zare socio-politicã, pe baze republicane ºi democ-ratice a Spaniei, aceastã primã experienþã a con-stat, mai degrabã, dintr-un ºir de eºecuri...22 careau generat dezordine, anarhie, extremism?23

Cu toate astea, spaniolii au rãmas cu nostalgiarepublicanismului, care, la o analizã mai atentã,pare cã face parte din matricea psihologicã aspaniolilor, în vreme ce monarhia sau alte formedespotice sunt acceptate oarecum inerþial, ca unprovizorat prelungit sine die. Aºa se explicãinstaurarea celei de-a doua Republici din 1931care, spre deosebire de cea dintâi îºi propunea,pentru prima datã în istoria þãrii, cum afirmaLord Salisbury „O Republicã mai democratã decâtmonarhia” („Una República mas demócrata que lamonarquía”). 24

Noua Republicã Spaniolã este în mare mãsurãexpresia consacrãrii regenerãrii25 societãþii dupãînfrângerea suferitã în faþa Statelor Unite(Pierderea Cubei ºi pierderile teritoriale din 1898).Intelectuali precum Joaquín Costa (1846-1911) aupromovat eliminarea oligarhiei ºi a casticismului.ªi-a fãcut apariþia, pe scena publicã naþionalãspaniolã un colectiv de intelectuali, care va ficunoscut mai târziu ca „Generaþia din 98’”,intelectuali care au împãrtãºit acelaºi sentiment:„Suferinþa Spaniei”, operele lor atingând un punctcomun: cercetarea intensã a sufletului, a aceleiSpanii muribunde ºi a originilor decandenþei sale.„Generaþiei 1898” îi aparþin gânditori ºi scriitoride talia lui Miguel de Unamuno y Jugo (1864-1936), Pío Baroja (1872-1956), Azorin (1873 -1967), Ramiro de Maetzu (1874-1936) , JoséOrtega y Gasset (1883-1955) sau Ramón del Valle-Inclán (1866-1936). Odatã cu aceastã generaþie încultura spaniolã a debutat o nouã etapã asplendorii intitulatã „Vârsta de Argint”, în care sevor dezvolta trei generaþii de intelectuali ºi se vaprelungi pânã la izbucnirea Rãzboiului Civil.Creatori de mare prestigiu în picturã: PabloPicasso (1881-1973), Ramon Casas (1866-1932),

Joaquín Sorolla (1863-1923), Ignacio Zuloaga(1870-1945), Romero de Torres (1874-1930), JuanGris (1887-1927), Joan Miró (1893-1983) sauSalvador Dali (1904-1989), în sculpturã ºiarhitecturã, Antonio Gaudí (1852-1926), LluisDomènech i Montaner (1850-1923), în muzicãAlbéniz (1860-1909), sau laureatul premiului„Nobel” pentru medicinã Santiago Ramón y Cajal(1852-1934), reprezintã doar o parte dinpersonalitãþile care au propulsat Spania spreatingerea unei noi „Epoci de Aur a Culturii”.Personalitãþile anului 1898 au constituit unschimb generaþional necesar atât pentru Spaniacât ºi pentru Europa.

1. Julian Martín de Francisco, Conquista yromanización de Lusitania, în „Acta Salmanticensia”,Vol. 58, Salamanca, Universidad de Salamanca, EstudiosHistóricos y geográficos, p. 405.

2. Javier Arce, Barbaros y romanos en Hispania,Madrid, Editorial Marcial Pons, 2007, pp. 143-149.

3. Hugh Thomas, El Imperio Español de Carlos V,Madrid, Editorial Planeta, 2010.

4. José Angel García de Cortázar, La Época Medieval,în Historia de España, coord. Miguel Artola, Madrid,Alianza Editorial, 1988.

5. Fernand, Braudell, El Mediterraneo y El MundoMediterraneo el la Epoca de Felipe II, Madrid, Fondo deCultura Económica de España, 2001.

6. Termenul „Secolul de Aur” a fost conceput decãtre savantul ?i cãrturarul Luis José Velázquez (1722-1772).

7. Joaquim Albareda y Salvadó, Felipe V y el triunfodel absolutismo: Cataluña en un conflicto europeo(1700-1714), Barcelona, Entitat Autònoma del DiariOficial y de Publicacions, 2002; Ricardo García Cárcel,De los elogios a Felipe V, Madrid, Centro de EstudiosPolíticos y Constitucionales, 2002; Idem, Felipe V y losespañoles, Barcelona, Random House Mondadori, 2003.

8. El Rey Carlos III, „Mercurio Historico y Politico”,Madrid, iunie 1765.

9. García Cañuelo y Heredia, Dedicatoria, y losviente y tres primeros Discursos publicados en el año de1781, în „El Censor”, Nr. 1., Madrid, 1781.

10. El Rey Carlos III, în „Mercurio Historico yPolitico”, Madrid, iunie 1765; Hugh Thomas, El ImperioEspañol de Carlos V, Madrid, Editorial Planeta, 2010;Antonio Dominguez Ortiz, Carlos III y la España de laIlustración, Madrid, Edición Alianza, 2005; JosephAddison, Charles III of Spain, Oxford, Oxford UniversityPress, 1900.

11. A se vedea, José Antonio Alcina, Felipe VI. LaFormación de un rey, Madrid, La Esfera, 2014.

12. José Ortega y Gasset, El ErrorBerrenguer/Delenta est Monarchia, în „El Sol”, Nr. 4138,Madrid, 15 noiembrie 1930, p. 1; J. Díaz Fernández, LaRevista de Occidente y su obra, în „Luz/ Diario de laRepublica”, Nr. 9, Madrid, 16 iunie 1932, p. 4.

13. Ángeles Lario, El rey, piloto sin brujula. Lacorona y el sistema politico de la restauracion (1875-1902), Madrid, Biblioteca Nueva, 1999; Lo Que seQuiere, Teatro del Principe Alfonso, în „El Imparcial”, 12mai 1897.

14. Alfonso al XIII-lea de Burbon, numit ºi„Africanul”, a trãit între anii 1886-1941, a fost rege alSpaniei de la naºterea sa ºi pânã la proclamarea celei de-a doua Republici în 14 aprilie 1931. ªi-a asumat putereala vârsta de 16 ani, în 17 mai 1902.

15. Alvaro Alcala-Galiao, La caída de un Trono. Alservicio de la Republica, în „Accíon Española”, Nr. 1-5,Madrid, 1932, p. 362.

16. A se vedea, Joaquin Varela Suanzes-Carpegna,Las Constituciones Españolas. Vol. VII. La Constituciónde 1867, Madrid, Lustel, 2009.

17. A se vedea, Miguel Artola Gallego, La Monarquíaen España, Madrid, Alianza Editorial, 1999.

18. Jose Ortega y Gasset, Ni Legislar ni Gobernar, în„El Imparcial”, Nr. 16 372, Madrid, 25 septembrie 1912,p. 1.

19. Miguel Artola Gallego, Antiguo regimen y larevolución liberal, Barcelona, Editorial Ariel, 1991.

20. Ángeles Lario, Monarquia y la Republica en laEspaña Contemporanea, Madrid, Biblioteca Nueva, 2007.

21. Ángeles Lario, Historia ContemporáneaUniversal: Del Surgimiento del Estado Contemporáneo ala Primera Guerra Mundial, Madrid, Alianza Editorial,2010.

22. Javier Moreno Luzón, Romanones: caciquismo ypolitica liberal, Madrid, Alianza Editorial, 1998; JavierMoreno Luzón, Ser Españoles, Barcelona, RBA Libros,2013.

23. Ángeles Lario, Españoles ya teneis Patria. De laIndependencia a la Constitución, Madrid, UNED, 2012.

24. Marcos García de la Huerta, Carlos RuizSchneider, República, liberalismo y democracia, Madrid,LOM Ediciones, 2011.

25. Javier Moreno Luzón, Progresistas: Biografias deReformistas Españoles (1808-1939), Madrid, Taurus,2006.

26. Discursos de los marqueses de Quintanar y Lucade Tena y señores Saínz Rodríguez, Primo de Rivera,Maeztu y Montes en el banquete organizado por AcciónEspañola, în „La Época”, Nr. 29. 697, Madrid, 22februarie 1935, p. 1.

27. Matias Peñalba, El Republicanismo, în „ElLiberal”, Nr. 12 547, Madrid-Barcelona, 25 iunie 1914, p.3.

28. Las Huelgas, Los Estudiantes. Disturbios enZaragoza, La vuelta á los campos, în „El Heraldo deMadrid”, Nr. 8.399, 29 noiembrie 1913, p. 3; LaVergüenza Carlista. Reformas Aplazadas, în „El País”,Nr. 5185, Madrid, 11 octombrie 1901, p. 1; De lareorganización del Ejército. Desconocimiento delministro del espirítu y de las aptitudes de la oficialidad,în „La Corespondencia Militar”, Nr. 17073, Madrid, 29august 1931, p. 1.

29. La maniobras de la Prensa fascista, Respeto parala Republica, în „Heraldo de Madrid”, Nr. 14350,Madrid, 28 iunie 1932; Politica liberal a toda costa, Elproyecto de sindicacíon, El regionalismo catalán. Elmovimiento catalan irrumpira de nuevo con violencia,Las juntas militares, în „El Sol”, Nr. 1632, Madrid, 1noiembrie 1922; El terrorismo y el sindicalismo en Reus,Barcelona y Valencia. Luchas a tiros, atentados y unabomba, în „La Voz”, Nr. 162, Madrid, 5 iunie 1921, p. 1;Xavier Diez, El anarquismo individualista en España(1923-1938), Barcelona, VIRUS Editorial, 2007; La claseobrera, în „El Dia”, Nr. 857, Madrid, 2 octombrie 1882,p. 1;

30. Miguel Artola Gallego, El modelo constitucionalespañol del siglo XIX, Madrid, Fundación Juan March,1979

31. Miguel Artola Gallego, La burguesíarevolucionaria (1808-1874), Madrid, Alianza Editorial,2001

32. Las Naciones Moribundas. Discurso de LordSalisbury, în „España”, Nr. 87, Madrid, 21 septembrie1916, p. 2

33. Jordi Nadal, El Fracaso de la RevoluciónIndustrial en España, 1814-1913, Barcelona, EditorialAriel, 197534. A se vedea, Ramiro de Maetzu, Cartas de Portugal.

El hombre y la casa, în „El Sol”, Nr. 1683, Madrid, 31

decembrie 1922, p. 1; Conferencia del señor Maetzu, în

„El Sol”, Nr. 1632, Madrid, 1 noiembrie 1922, p. 1

!

Existã, în filmul lui Dan Piþa din 1983, Falezede nisip, o secvenþã în care un miliþian(Valentin Uritescu) ancheteazã un tânãr

strungar (Gheorghe Visu) numit Puºtiul, bãnuit afi furat niºte lucruri de pe plajã. Bãiatul neagãfapta. Miliþianul, exasperat, spune: „Nu bei, nufumezi, nu furi... Eºti sectant? ªtii ce-i aia?” „Ãiade nu cred în Dumnezeu” – rãspunde Puºtiul. „ªitu în ce crezi?” – îl iscodeºte miliþianul. „Înmine!” – mãrturiseºte cel care, prin firesculpurtãrii sale, este etichetat drept „sectant”. Pentrucã, nu-i aºa, doar un „sectant” nu bea, nufumeazã, nu furã. Ceilalþi – „binecredincioºii”,„ortodocºii” – n-au scrupule ºi „virtuþi”. Nucunosc „frâne” ºi piedici de naturã moralã. Eisunt „de lume” ºi-ºi permit orice.

Se vorbeºte mai ales de trecerea la „secte”, la„pocãiþi”. Rar, foarte rar mai afli de „venirea înfire” a cãte unuia în(spre) Bisericã. Este cool sã telipeºti de o organizaþie „progresistã”, „modernã”,„civilizatã”. Nu ar trebui sã surprindã pe nimeni.Venirea sau revenirea la Bisericã, la Ortodoxie nue o ºtire ce aduce rating. E, poate, singurul lucrude neînþeles (de minþile noastre utilitariste, ahtiatedupã consum, dupã confort, dupã lucruri „clare”,„ºtiinþifice”) ºi tocmai de aceea minunat. E – pen-tru cei pregãtiþi sã desluºeascã esenþe, ori mãcardornici de a privi dincolo de suprafeþele înºelã-toare – singura pricinã de mirare. ªi de bucurie. Oastfel de „întoarcere acasã” (nu la o denominaþiecreºtinã între altele, nu la o „bisericã naþionalã”)avea sã trãiascã – dupã experienþa „acelui Apus”(a studiat în Atena, Bonn, Paris) – ºi filozoful-teolog Christos Yannaras (n. 1935, autorul

cãrþilor: Abecedarul credinþei, Libertatea moralei,Contra religiei, Heidegger ºi Areopagitul).

Video-interviul realizat de Sorin Dumitrescucu Christos Yannaras a fost cadoul de mare preþpe care l-am primit în ajunul DuminiciiOrtodoxiei1 via facebook. Materialul video estepublicat pe pagina fb a Fundaþiei Anastasia.Interviul începe abrupt, cu trei întrebãri extremde directe, în cascadã: „Aveþi un pãrinteduhovnic? Mergeþi duminicã de duminicã laSfânta Liturghie? Postiþi?”. Cine nu îl ºtie peSorin Dumitrescu, îl poate bãnui de exces de zel,de nãravuri ortodoxiste, de un legalism agasant cepretinde ca interlocutorul sã-o ofere „dovezi” de„loialitate” mai presus de orice bãnuialã.(Amfitrionul întâlnirii explicã: „Nu e o curiozi-tate, e o asigurare cã pot sã vorbesc cu cel ce e înfaþa mea. Dacã nu merge la bisericã în fiecareduminicã, nu-mi poate înþelege problemele, cacredincios.”) Interlocutorul sãu i-a rãspuns, curãbdare, cã se considerã membru al Bisericii.Restul, a adãugat, þine de viaþa personalã afiecãruia.

Am urmãrit extrem de interesat ºi de bucurosacest dialog filmat. Libertatea moralei, cartea luiYannaras pe care am citit-o cu aproape 20 de aniîn urmã, avea sã-mi deschidã o perspectivã nebã-nuitã asupra Ortodoxiei pe care o credeam, peatunci, nu doar învechitã, ci ºi defunctã. Ori eseulsãu, la fel ca o serie de alte texte de NicolaeSteinhardt (Jurnalul fericirii, Dãruind vei dobândi,Primejdia mãrturisirii, Dumnezeu în care spui cãnu crezi, Monahul de la Rohia rãspunde la 365de întrebãri) ºi Pavel Florenski (Cadrul eclesial –

sintezã a artelor, Perspectiva inversã, Iconostasul)pe care le-am descoperit ºi lecturat cu nesaþ înacei ani, mi-au arãtat cã se poate. Cã Frumuseþea– atunci când e frumuseþe liturgicã2, nu aparenþãde frumuseþe, nu o „frumuseþe decorativã” –poate salva omenirea. Dacã omul se apropie de eaaºa cum se apropie de Poezie: prin participare,prin trãirea ei. Limbajul liturgic, spune Yannaras,este un „limbaj poetic”, iar „teologia devinepoezie ºi cântec; mai mult se trãieºte decât segândeºte cu continuitate silogisticã” (Abecedar alcredinþei). Legalismul, moralismul ºi (auto)îndrep-tãþirea þin de altceva, de cu totul altceva. Astfel,Dumnezeul Bisericii nu este un „judecãtor” însensul în care un magistrat proclamã sentinþe pen-tru cei gãsiþi vinovaþi. El este judecãtor prin ceeace este: posibilitatea vieþii ºi existenþã adevãratã.Iar Biserica este un „dineu euharistic”.

În câteva puncte (esenþiale), odiseea luiYannaras – „contra religiei” ºi întru aflarea uneiparohii, a unei „conºtiinþe ecleziale” – s-a întâlnitcu experienþa mea. ªi eu am descoperit, mai întâi,în strãinãtate (în Occident) viaþa unei mici comu-nitãþi euharistice („participarea la Euharistie esteviaþã”) alcãtuite din convertiþi la Ortodoxie. ªi euam simþit cã tot ceea ce poate face cineva care cuadãvãrat doreºte sã gãseascã o parohie-oazã înbabilonia actualã, e sã caute. Sã nu accepte soluþiide compromis. (ªi aici Yannaras a dat exemplulcu doctorul a cãrui reputaþie e compromisã pen-tru cã se ºtie cã i-au murit mulþi pacienþi dupãoperaþie: e de bun simþ, spune el, sã-l ocoleºti.) Sãnu se lase în niciun fel sedus de duhuri pietiste3

ori de „evanghelia babelor conservatoare” cevorbesc de necesitatea îndeplinirii unor „obligaþiireligioase”. Sã nãdãjduiascã. Sã stãruiascã întruîmbisericirea minþii sale. ªi va gãsi ceea ce cautã,dacã – de bunã seamã – chiar îºi doreºte asta.(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii: „Fiecare totceea ce vrea obþine, dar ceea ce vrea cu adevãrat,nu ceea ce spune cã i-ar plãcea sã aibã; ceea ce sedobândeºte cu neprecupeþit sacrificiu, cunedezminþitã încãpãþânare, înfruntând lenea,nestãruind asupra scrupulelor” – un posibil rezu-mat al Cãlãuzei tarkovskiene.)

NNoottee::„«Ortodocºii» continuã sã sãrbãtoreascã

«restaurarea icoanelor», dar în biserici în care numai existã icoane autentice, ci predominã, pe de-aîntregul sau în cea mai mare mãsurã, pictura reli-gioasã naturalistã. Aceste reprezentãri ale realitãþiisensibile ºi efemere, ce idolatrizeazã sentimenteleºi didacticismul naiv, sunt onorate ºi purtate înprocesiune în locul Icoanelor, fãrã mãcar vreobãnuialã cã aceastã celebrare se realizeazã prininversarea termenilor sãrbãtorii, termeni-semnifi-canþi ai veºtii celei bune a Bisericii.” (ChristosYannaras, Contra religiei)

Arta religioasã din Europa este acum domi-natã de reprezentarea „naturalist-fotograficã” a„sacrului” (persoane, locuri, obiecte), în timp cecaracterul „sacru” al celor reprezentate þine exclu-siv de temã.

Întreaga omenire este, azi, ameninþatã sã cadãîn capcana mortalã creatã de polarizarea celordouã „imorale sisteme moraliste” – „individualis-mul pietist al taberei capitaliste” ºi „colectivismulmoralist al viselor marxiste de fericire universalã”aflate într-un permanent conflict. (Yannaras,Libertatea moralei)

!

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În cãutarea unei conºtiinþe ecleziale

Marian Sorin Rãdulescu

Cãrþi scrise de Marc Pessin

MMaarrcc PPeessssiinn (n. 1933 la Paris) este un reputatartist atipic cu multiple faþete: gravor, pictor,sculptor, caligraf, bibliofil, editor de artãrecunoscut, inventator al unei arheologiiimaginare.

Contactele sale cu artiºti graficieni români s-au consolidat cu ocazia expoziþiei Europagravorilor, organizatã de Marc Pessin în anul1989, la Grenoble, unde s-au prezentat lucrãrile aºase artiºti români alãturi de cele a trei sute degravori de douãzeci ºi nouã naþionalitãþi. În anul2014 artistul francez a onorat expoziþia TribunaGraphic Cluj cu o magnificã operã reprezentatãpe afiºul ºi pe coperta catalogului acesteiimportante manifestãri culturale din oraºul Cluj.

În acest an, 2015, dumnealui ne invitã lavernisajul unei expoziþii intitulatã L’écriture enliberté en faveur de la chose écrite, calligraphies,calligrammes, taos... care va avea loc la Primãriadin micul sãu oraº de reºedinþã – Saint Laurentdu Pont – în masivul prealpin Chartreuse.

Marc Pessin oferã revistei Tribuna din Clujacest interviu obþinut prin intermediul doamneiCornelia Petrescu, scriitor de origine românã(www.cornelia-petrescu.info), care locuieºte înaceeaºi localitate cu domnia sa.

CCoorrnneelliiaa PPeettrreessccuu: Dintru început vreau sã vãmulþumesc pentru gentileþea de a-mi acorda acestinterviu, aºteptat de remarcabila revistã de culturãTribuna din oraºul Cluj, România.

Iatã ºi prima mea întrebare: Dumneavoastrãînºivã preferaþi sã vã definiþi ca un artizan, cutoate cã aceastã modestã intitulare este multdepãºitã de imensa dumneavoastrã capacitate decreaþie, de cultura, erudiþia ºi deschiderea ce leaveþi spre multiple domenii. Credeþi oare cãmodesta titulaturã ce v-o atribuiþi vã caracterizezãdestul de bine?

MMaarrcc PPeessssiinn: Mã consider ca un artizan-gravor,

mai curând ca un pictor-gravor, deoarece cândrealizez picturi importante le ºi gravez, sãpândastfel urme de neºters în materie. Cel maiimportant lucru care poate caracteriza un artisteste de a nu se supraestima ºi de a da operelorsale o solidã bazã artizanalã pentru cã adevãrataartã este aceea care face ca greul muncii sã fieuitat. Evocaþi cultura mea ºi vã mulþumesc, dardupã mine, adevãrata culturã este de a iubi înacelaºi timp atât Bach cât ºi muzica rap...

– Dumneavoastrã reprezentaþi în primul rândo viaþã consacratã poeziei, gravurii asociatescrisului, un scris pe care îl faceþi sã respire, sãvorbeascã.Cele mai mari nume ale poezieicontempo rane, precum cele ale lui Michel Butor,Jean-Pierre Chambon, André Chedid, MargueriteYourcenar, Jean-Claude Renard, Alain Bosquet,sunt gravate pentru totdeauna în istoria vie MarcPessin ca prieteni sau colaboratori. Cum s-au creataceste legãturi strânse între dumneavoastrã ºiaceºti mari creatori de poezie ?

– În 1964 am creat editura Le verbe etl’empreinte dar încã din 1953 am realizat cãrþi aleîntâlnirilor cu poeþii pe care îi ilustram (prefermai curând expresia îi însoþeam) cu desene,decupaje, picturi, guaºe.

Încã de pe când eram foarte tânãr am frecven-tat numeroºi poeþi : Jean Follain, Claude Aveline,Georges Emmanuel Clancier, Andrée Appercelle,Luc Berimont, Luc Decaunes, Max Paul Fouchet,Armand Guibert, Géo Charles, Rouben Melik,Pierre Seghers, Jean Tardieu, Miguel-AngelAsturias, Claire Goll ºi, desigur, Léopold SédarSenghor. De fapt am sfârºit prin a-i edita pe toþiaceºti poeþi.

De ce poeþii? se întreabã Heidegger. Întrucât,spune dânsul, ei sunt deschiderea spre spaþiileunui timp necunoscut.

Am fãcut eu însumi alegerea poeþior pe care

i-am editat, fãrã sã cer ajutorul niciunui comitetde lecturã, pentru cã poezia a fãcut parte dinviaþa mea de când eram copil. Am cunoscutprimele cãrþi ilustrate cu poeme de ClaudeAveline, Luc Berimont, Max Paul Fouchet, GeoCharles, Paul Gilson, Pierre Seghers, Jean Tardieu,Andrée Appercelle, Jean Follan, G. E. Clancier ºi,din 1964, Léopold Sédar Senghor.

Dar, din dorinþa de a analiza prea profundlucrurile riscãm sã le deteriorãm.

Totuºi... Trebuie sã mai spun cã am creat încasa mea de editurã ºi o colecþie de literaturãºtiinþificã unde am publicat, printre altele, Undasolitarã de John Scott-Russel, Joseph Boussinesq ºiPaul Appel (fenomene în hidrodinamicã), olucrare despre Dalton raportându-se la viziuneaculorii, o lucrare adresatã muncitorilor înmetalurgie despre fabricarea oþelurilor, scrisã deMonge et Bertholet.

În fine, nu este posibil sã citez toate ediþiile ºitoate cãrþile la care am lucrat.

– Sunt foarte curioasã sã aflu câteva detaliidespre memorabilele dumneavoastrã contacte cuPoetul-Preºedinte a Senegalului, Léopold SédarSenghor.

– L-am întâlnit pe Preºedintele Senghor în1964, am fãcut cunoºtinþã cu acest mare om, laîndemnul lui Armand Guilbert. Prima întâlnire,foarte cãlduroasã, a avut loc la Paris, înapartamentul sãu. Reveneam de la New York,unde rezidasem câtva timp ºi, fascinat de aceavizitã, am evocat cu dânsul posibilitatea de arealiza împreunã o carte, cu titlul poemului sãuNew York, carte pe care am ºi scos-o în 1967,acompaniatã de ºase gravuri în aur ajurat. Aceastãoperã a obþinut, în anul 1967, premiul celei maifrumoase cãrþi a anului ºi diploma de prestigiu latârgul de carte de la Leipzig ºi a fost prezentatã,cu numeroase prilejuri, la New York, Montréal,Berlin, Marele Ducat al Luxemburgului, Geneva,Lille, Lyon ºi, bineînþeles, Paris. Ea se gãseºte înnumeroase biblioteci naþionale ºi din strãinãtate.

Am cãlãtorit mult cu preºedintele Senghor ºi avenit la mine, la Saint Laurent du Pont, însoþit desoþia lui, pentru a vizita atelierul meu. Cu aceastãocazie oraºele Grenoble ºi Voreppe au organizat oretrospectivã a celor douãzeci ºi una de lucrãri,editate de mine, destinate operei sale.

În acelaºi timp, am expus la Saint Laurent duPont cãrþile realizate cu domnia sa, pentru operelelui Atlan Marc Chagall, Hans Erni, EtienneHajdu, Hans Hartung, Paul Hickin, AlfredManessier, Nja Mahadaoui, Mariette, Marc Pessin,Picasso, Mehdi Qotbi, Pierre Soulages, Scanreigh,Vieira da Silva, Zaowuki.

Nu pot sã citez totul, dar nu trebuie sã omitacþiunea de omagiere a o sutã zece poeþi aifrancofoniei, pe care am organizat-o împreunã cuPreºedintele Sengor (poeme, manuscrise,autografe, reflecþii despre francofonie din colecþialui Marc Pessin), expuse la Grenoble ºi Amiens în1990, la Centrul Cultural al departamentuluiSomme, ca ºi la Biblioteca Naþionalã din MareleDucat al Luxemburgului.

– Aþi putea sã îmi spuneþi câteva cuvintedespre cum percepeþi legãtura între conþinutul ºiforma unei scrieri? Oare operele dumneavoastrãîncearcã sã conceapã grafica precum o oglindã aconþinutului? Încercaþi oare sã transpuneþi încaligrame titlul sau o parte din textul poemului?

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


"

„Ador sã traduc în imaginepoezia”

De vorbã cu gravorul Marc Pessin (Franþa)

interviu


ªi oare complicitatea între autorul textului ºiartistul grafician se stabileºte cu uºurinþã?

– Ador sã traduc în imagine poezia. A traduceînseamnã în acest caz a reînvia, însã corpulreadus la viaþã riscã sã nu mai fie acelaºi dacãtraducãtorul nu este îndeajuns de sensibil ºitrãdeazã visul celuilalt artist. Pentru a acompaniaun poem cu desene în tuº sau cu gravuri trebuiesã îi gãseºti de la bun început echivalenþe princare expresia graficã sã îºi gãseascã spontaneitateaºi eficacitatea, în caz contrar totul este ratat.Câteodatã dorinþa mea de penetrare înprofunzimile scrierii este atât de intensã încât,odatã grafica terminatã, devine expresia absolutãa poemului pe care nici nu l-am vizualizat.

Alteori, demersul este invers: poemul cheamãgravura ºi o comenteazã la rândul sãu, atuncitrebuie pãstratã distanþa potrivitã spre a nu te gãsiprizonier al cuvântului scris. Poezia ruptã derealism oferã în acel moment o profunzime deimagini care scapã constrângerilor logice. A vorbiºi a grava devin atunci unul ºi acelaºi lucru carenaºte o dinamicã magicã ºi misterioasã prin careimaginea ºi scrisul se completeazã ºi seprelungesc.

Dialogul angajat între poem ºi gravurãconcretizeazã momentul decisiv al acesteiminunate întâlniri ºi exaltãri comune.

– Minunat ! Sperãm sã nu vã opriþi.Dar, întrebãrile mele de necunoscãtor mã

îndeamnã sã vã sâcâi. Puteþi sã îmi spuneþi câtevacuvinte despre “mail-art”, denumire care pentrumine este o enigmã? ªi poate, dacã nu vã cerprea mult, o scurtã informaþie despre Bibliotecadumneavoastrã ºi despre Arhive.

– A crea timbre, a decora plicuri, a schimbascrisori ºi a le colecþiona, sunt procupãri care m-au fascinat începând din anii 1950 ºi continuã sãmã preocupe ºi astãzi. Foarte tânãr, nu ºtiam încãîn ce mãsurã a scrie ºi a schimba scrisori este oaxã de transmisie, o adevãratã resursãprovidenþialã. Arta poºtalã sau mail-art cum i sespune acum este o artã a dãruirii, un vector deemoþie ºi de prietenie. Pasiunea mea pentruaceastã artã s-a concretizat într-un schimb deaproximativ zece mii de scrisori, dintre care o mie

opt sute expuse în anul 2000 într-o expoziþieretrospectivã la Albertville (inauguratã de JacquesToubon, pe atunci ministru al culturii) ºi în anul2008 într-o impresionantã expoziþie la MuzeulPoºtei de la Paris.

Cât despre Biblioteca mea, trebuie sã spun cãeste tixitã de cufere, de etajere ºi are colþuri ºicotloane pline de cãrþi, multe pline de non-sens,deoarece cãrþile îºi schimbã ºi ele mesajul odatãcu timpul. Cãrþile astea au avut pentru mine omai mare influenþã decât pãrinþii sau prieteniimei. Pentru cã, vedeþi dumneavoastrã, eu mi-amconstruit viaþa cu ajutorul cãrþilor mele...

Arhivele sunt pentru mine o prezenþã vie, nusunt deloc un ceva fragmentar, ci mai curândsunt un exerciþiu al imaginarului, o imaginaþieizvorâtã din exactitate. Arhivarea este de fapt oancorare în real. În oarecare mãsurã edificarea deArhive reprezintã menþinerea operei unei vieþi, aarhiva înseamnã a inventa o altã memorie.

A face sã se ºtie devine, prin intermediularhivelor, mai important decât a ºti sã faci.

Vorbesc întotdeauna despre trecutul privit caceea ce s-a produs ºi continuã sã se producã,

despre evenimente care au fost ºi continuã sã fiefãrã încetare, deoarece cred cã ceea ce încetineºteprogresul omului este fascinaþia exclusivã pentrutrecut ºi mai cu seamã pentru propriul sãu trecut.

– Vã mulþumesc din tot sufletul. Învãþ atâtealucruri cu ocazia acestui interviu!

Sunteþi o magnificã resursã de gândirefilozoficã asupra vieþii, gândire care ar trebui sãne incite sã cugetãm ºi noi mai mult. Totuºi, vãrog sã mã scuzaþi, dar cum sunt perseverentã, voicontinua sã vã tracasez cu întrebãri care îmibântuie mintea ºi care intereseazã probabilcititorii revistei Tribuna.

Vã rog, câteva cuvinte despre civilizaþiaPessinoise!

– În acest domeniu este dificil sã rezum preamult lucrurile, deci vã voi spune cu adevãrat doarcâteva cuvinte...

Douã mari ºi neînþelese noþiuni au forjat înmine nu numai o perpetuã neliniºte dar ºidorinþele ºi visele mele... Total ºi Simultan... Suntrealist ºi informat dar îmi place sã descopãrvestigii cu orice preþ ºi sunt un pasionatcercetãtor al naturii gravând cu imaginarul, rândpe rând, lumea vegetalã, mineralã, a fluidelor ºisolidelor, fractalele, undele... Sunt impregnat cu opermanentã curiozitate despre tot ºi toate, ºi maiales, despre ºtiinþele umane dar ºi de cea ainsectelor, plantelor, rozãtoarelor... Cum sãsesizezi legãtura care trebuie sã uneascã într-ooperã diverse aspecte ºi alternative? Pot existavariaþii în interiorul aceleiaºi opere dar eu încercsã dezvolt o gândire unitarã ºi astfel lucruriledisparate se regãsesc reunite.

Mã opresc aici, altfel ar fi prea multe de spus.

– Involuntar, gândul meu se deplaseazã spreremarcabilul istoriograf al religiilor, românulMircea Eliade care spunea: Mitul este întotdeaunao istorie adevãratã pentru cã el se referã larealitate. Oare Eliade s-ar fi putut gãsi în mirificadumneavoastrã galerie atunci când spunea asta?Sau, poate cã dumneavoastrã, deplasând un trecutimaginar spre o creaþie viitoare, aþi conversat cudânsul într-o lume de vis?

– Într-adevãr Mircea Eliade spunea cã Mituleste întotdeauna o istorie adevãratã pentru cã else referã la realitate, dar nu trebuie uitat cãspunea de asemenea cã dorinþa de a se strecura în

"

Cornelia Petrescu ºi Marc Pessin


universuri misterioase ºi de a urma peripeþiilecare se petrec acolo pare consubstanþialã condiþieiumane ºi, prin urmare, ireductibilã...

– Mulþumesc mult. Vã rog sã vã opriþi câtevamomente asupra unui eveniment mai concret:expoziþia pe care o organizaþi în oraºul nostru înluna aprilie, L’écriture en liberté en faveur de lachose écrite, calligraphies, calligrammes, taos...,asupra cãreia sunteþi atât de aplecat în perioadaaceasta. Este posibil sã ne precizaþi câteva dintrecele mai importante opere sau artiºti care vor fiexpuºi ?

– Vor fi ceva mai mult de o sutã artiºti expuºi– poeþi, scriitori, gravori – care se regãsesc încolecþia mea, începutã în anul 1955. Printrenumele cele mai importante, sã spunem mai binecunoscute publicului larg, îi vom regãsi pe: PierreAlechinski, Guillaume Apollinaire, Louis Aragon,Miguel-Angel Asturias, Tudor Arghezi, RolandBarthes, Yves Bonnefoy, Jean Burgos, MichelButor, Fréderic Bruly Bouabré,, J.P Chambon,Andrée Chedid, François Cheng, Chillida, CharlesDobzynski, Doutremont, Nicolae Labiº, MihaiEminescu, Edmond Gabes, Allain Jouffroy,Hassan Massaudi, Henri Michaux, Edgar Morin,Marc Pessin, Mehdi Qotbi ºi... nu îmi este posibilsã citez toate marile nume.

– Descopãr cu mare emoþie, explicabilã prinoriginea mea, numele câtorva poeþi româniprintre cele ale marilor artiºti care vor fi prezenþiîn expoziþia din luna aprilie. Nu este prea multãvreme de când, întâlnindu-vã în oraº, aþi abordatacest subiect foarte scump pentru sufletul meu:poezia româneascã. Încântatã, mi-am dat seamacã rosteaþi nume ale unor mari poeþi români:Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nicolae Labiº,Marin Sorescu... Cultura românã nu este preacunoscutã în Franþa ºi am fost foarte plãcutsurprinsã sã descopãr cã un artist de notorietateadumneavostrã are cunoºtinþe atât de vaste desprecultura românã. Cum se explicã asta?

– Alain Bosquet ºi Charles Dobzynski, poeþipe care i-am cunoscut bine ºi i-am editat adeseori,m-au fãcut sã cunosc poezia româneascã. Pânã laurmã am ajuns sã mã simt foarte apropiat deaceastã poezie plinã de prospeþime, de osonoritate adecvatã ºi concisã, de înþelepciune,umor dar ºi de orgoliu ºi uneori de revoltã ºifurie; poeþii români sunt cu adevãrat tulburãtori.

Încã din anul 1973 am realizat cãrþi pentrupoemele lor – lucrãri caligrafiate ºi acompaniatede gravuri sau desene în tuº sau chiar picturilãcuite. Am ilustrat poeme de Mihai Eminescu,Tudor Arghezi, George Bacovia, Nicolae Labiº ºiTristan Tzara. În ultimul timp Michel JamesEmirkanian a realizat de asemenea o lucrarecaligrafiatã pe marginea poeziei lui Nicolae Labiº.

Îl apreciez mult pe George Bacovia, poezia sainduce senzaþia de profunzime iar euforia pe careo provoacã îmi confirmã intuiþia cã spaþiul sãueste bântuit de învinuiri surde ºi de obsesiiapãsãtoare. Apreciez poezia lui concisã ºi precisãºi presupun cã posteritatea, cãreia probabil îi vaplace doar poezia scurtã, va contiuna sã îlaprecieze.

Am realizat în anul 1973 o lucrare cu poemelelui George Bacovia caligrafiate de mine însumi ºiînbogãþite cu opt desene în tuº de China. Poemelesale: Nocturnã, Cu tine, Prozã, Adnotãri detoamnã ºi mai cu seamã Lacustrã, sugereazãtranslaþii ºi meandre care nu contenesc sã îmibântuie spiritul.

Dar nu mã voi lansa în analiza poezieiromâneºti, existã desigur specialiºti care ºtiu sã o

facã mult mai bine dacât mine.Aº dori sã continui aventura cu poeþii români

ºi dintre tinerele talente o apreciez mult pe LindaMaria Baros pe care am descoperit-o în volumulLa Maison en lames de rasoir pe care mi l-aþiprezentat, care a apãrut la Cheyne éditeur celcare a imprimat ºi câteva dintre cãrþile mele,volumul este prefaþat de Patricia Castex Menier,aceastã mare poetã, pe care am cunoscut-o.

– Am angajat acest dialog, de o valoareinestimabilã pentru mine, pentru revista Tribunadin Cluj. Este deci explicabil sã mã gândesc ºi laEtienne Hajdu, sculptor francez originar dinTurda, o localitate din apropierea oraºului Cluj.Aþi colaborat cumva cu dânsul? Credeþi cã

operele sale sunt inspirate din volumele ovoideale lui Brâncuºi?

– L-am cunoscut destul de puþin pe EtienneHajdu, graþie lui Léopold Sédar Senghor, ºi posedcâteva lucrãri în tehnica amprentei uscaterealizate de acest artist. Apreciez forþa ºi precizialiniilor sale dar trebuie sã þinem seama cã unsculptor nu are aceeaºi apropiere de subiect ca ºimigãlitorul cu dalta care este gravorul.

Brâncuºi? Numai Marea ºi Brâncuºi ºtiu sã sculpteze de

o manierã unicã bolovanii, pentru cã pentru eitimpul nu existã: fie cã este vorba de trecut,prezent sau viitor, totul se deruleazã simultan...

– O sã încetez sã vã sâcâi cu întrebãrideoarece, iatã, ajung ºi la ultima.

Dacã doar în ultimul timp relaþiile noastre s-au strâns, cu toate cã suntem vecini de ani dezile, este graþie lui Ovidiu Petca, acest graficianromân din Cluj. Dânsul a fost prezent laexpoziþia L’Europe des graveurs pe care aþiorganizat-o la Grenoble, în 1989, iar anul trecutaþi participat cu o lucrare la expoziþia TribunaGraphic organizatã de dânsul în oraºul Cluj. Cumse desfãºoarã relaþiile dumneavoastrã cu artiºtii

români pe care îi cunoaºteþi ºi care suntperspectivele acestor relaþii?

– Cunosc de multã vreme câþiva gravori ºicreatori din România. Astfel Silviu Bãiaº, KlaraTamaº Blaier, Wanda Mihuleac, Ovidiu Petca,Petru Petrescu, Ion Stendl ºi Dimitrie Vãrbãnescu(pe care l-am cunoscut bine, am gravat pentrudânsul) au fost prezentaþi, în 1989, la expoziþiaL’Europe des graveurs din Grenoble la care auparticipat trei sute gravori de douãzeci ºi nouãnaþionalitãþi. Aceastã expoziþie, la care OvidiuPetca a participat ca invitat, a avut un veritabilimpact asupra vieþii culturale din regiune.

ªi într-adevãr, tot Ovidiu Petca, acest mareartist din Cluj, m-a invitat sã expun la Tribuna

Graphic 2014. Am trimis acolo o gravurã mareconceputã pe arcade, cu un motiv din mecanicafluidelor inspirat de opera lui D’Alembert,domeniu pe care îl studiez de patruzeci de ani.Atât cât timpul îmi va permite, mi-ar plãcea sãcontinui aceastã aventurã cu artiºtii români.

– Iatã cã dialogul nostru ia sfârºit.Vã sunt recunoscãtoare de a fi investit cu

generozitate în acest dialog mult din timpuldumnevoastrã preþios ºi de a fi fãcut apel lacunoºtinþele impresionante pe care le deþineþipentru a rãspunde la cererea lansatã de vechii ºiactualii dumneavoastrã prieteni din Cluj.

Mulþumiri din tot sufletul, MAÎTRE, ºi poate,pe curând!

Interviu ºi traducere realizate de

CCoorrnneelliiaa PPeettrreessccuuSaint Laurent du Pont,

februarie 2015!

Societãþile de astãzi se dovedesc dependente maimult ca oricând de ceea ce se numeºte, de laNiklas Luhmann încoace, „societatea mondialã”.

Nu orice se poate pune în seama dependenþei (depildã, lipsa de proiecte proprii, selecþia greºitã apersonalului, sãrãcia de idei, deformarea democraþieietc.), dar cine vrea dezvoltare ºi modernizare,întâlneºte forþele societãþii în format mare. Pe acestfundal, geopolitica nu numai cã a fost reabilitatã, dartinde sã integreze cunoaºterea lumii actuale. În cadrulei, observarea politicii externe a Chinei, unul dintreactorii principali ai „societãþii mondiale” actuale, numai este un gest exotic, ci are importanþã practicãpentru oricine.

Ascensiunea globalã a Chinei, începutã cu vizitapreºedintelui american la Beijing, în 1972, ºi cureorientarea, în 1978, a politicii chineze, sub DengXiaoping, este socotitã, pe drept, cel mai importanteveniment politic al erei globalizãrii. Este, în fapt, ºiceea ce a schimbat cel mai mult situaþia din lume.

Desigur cã ºi politica celei mai populate þãri atrebuit sã facã adaptarea la noua poziþie, ca a douasupraputere economicã a lumii. Pe de o parte, Chinatrebuia sã previnã rãspândirea impresiei cã pe scenãapare o forþã ce ameninþã ordinea, pe de altã parte,chiar dacã, în virtutea autoizolãrii postbelice, nu-irevine rãspunderea pentru ordinea existentã, China nuputea rãmâne pasivã. Din ambele considerente Chinaa înþeles, valorificându-ºi îndelungata tradiþiediplomaticã, cã este timpul sã acþioneze în haina uneiputeri cu greutate.

ªi a acþionat, cum s-a observat (vezi Jean-PierreCabestan, La politique internationale de la Chine,Presses de la Fondation Nationale des SciencesPolitiques, Paris, 2010), la distanþã de gesturi „rebele”sau de „revizionism” (p.63). China a lãsat în urmãopoziþia lui Mao Zedong la formula lui Hruºciov a„coexistenþei paºnice” ºi a avansat pe linia deschisã deînþelegerile Mao Zedong – Richard Nixon a profilãriiprintre puterile ce participã la direcþionarea lumii.Formula „ascensiunii paºnice”, adoptatã la unmoment dat, avea sã fie înlocuitã cu soluþii proactive,mai ales dupã depãºirea pericolului izolãrii, legat desfârºitul tragic al protestelor din piaþa Tienanmen.

Reorientãrile au fost elaborate sub preºedinþia luiJiang Zemin. Acesta a lansat deviza „marii naþiuni(daguo)” ºi a asigurãrii „securitãþii (anquan)”, iar înpolitica externã viziunea „armoniei (hexie)” ºi a„unitãþii fãrã uniformitate (he er butong)”. Desigur cã,între timp, în viaþa internaþionalã apãruse noul pericolal terorismului, încât China s-a alãturat acþiunilor decombatere a acestuia. Iar odatã cu acutizarea situaþieidin Orientul Mijlociu, China, dependentã de petrol ºimaterii prime din import, s-a desfãºurat din ce în cemai eficace în Africa.

Ce este de observat în desfãºurarea politiciichineze în orizontul „armoniei”? Sunt inevitabile,precum în cazul oricãrei alte þãri, contextualizãri aleopþiunilor generale. Dar, dincoace de acestea, s-a pututspune cã principiile „coexistenþei paºnice”, formulateîn anii ’50, „au rãmas incontestabil fundamentuloficial al politicii externe chineze” (p.67) pânã astãzi.Este vorba de respectul mutual al integritãþii teritorialeºi suveranitãþii; neagresiune; noningerinþa mutualã întreburile interne; egalitate ºi avantaje reciproce;coexistenþa pacificã.

În aplicarea acestor principii, China a pus, însã,accente specifice, pe care analiºtii le-au scos în relief,în mod justificat. Bunãoarã, în contextul combateriiterorismului, dupã atacarea New York-ului ºiWashington-ului de cãtre teroriºti islamici, din 2001,China a acceptat circumstanþierea „suveranitãþiinaþionale” sub controlul Consiliului de Securitate al

ONU. Sau, ca alt exemplu, valoarea „independenþeinaþionale” este privitã de China, mai ales dupãprãbuºirea puterii partidelor comuniste în Europa dinjurul lui 1989, nu atât ca opoziþie la dominaþiamondialã a vreunei puteri, ca altãdatã, cât ca suportpentru cãutarea de „soluþii echitabile (gongzheng)” încadrul „multilateral”.

China ºi-a declarat voinþa de a realiza „douãobiective majore de politicã externã – pacea ºidezvoltarea (weihu heping, cuojin gongtong fazhan)”.În mod evident, ea este interesatã vital sã pãstreze uncadru internaþional lipsit de conflicte majore dreptcondiþie a realizãrii propriei dezvoltãri. De aceea, nuare de partea ei argumente suficiente ipoteza unoranaliºti, conform cãreia apelul la valorile amintite ar fipur conjunctural. Sprijinirea cursului pacific al lumii ºiglobalizarea aduc evident incomparabil mai multeavantaje þãrii decât orice alternativã. Se poate observa,de altfel, cã Beijingul a folosit promt ºi eficace ºansadezvoltãrii apãrutã în consecinþa lungii perioade depace din Europa ºi ca urmare a globalizãrii.

O schimbare semnificativã, ce a relansat de faptdiplomaþia Chinei, a fost „marginalizarea luptei contrahegemonismului”, în favoarea temei ”cooperãriiinternaþionale” (p.71). Aceasta a avut imediat multeconsecinþe practice. De pildã, relaþia China-SUA s-aputut desfãºura normal, desigur în cadrul uneicompetiþii, oarecum de aºteptat între cele mai mariputeri ale lumii. China a criticat, de exemplu,„unilateralismul” intervenþiei în Irak, dar a fãcut-o întermeni ce denotã înþelegerea complexitãþii situaþiei,oricum mai puþin severi decât cei folosiþi atunci deunele puteri europene. O altã consecinþã practicã afost deplasarea de la accentuarea „multipolaritãþii”lumii, spre promovarea „multilateralismului(duobianzshuyi)” (p.74), folosindu-se, înainte de toate,de organismele internaþionale. Opþiunea fundamentalãa Chinei este în continuare, evident, pentru„diplomaþie multilateralã”. A treia consecinþã practicãa fost relansarea „politicii regionale”. China nu s-a mailimitat la politica bunei vecinãtãþi, ci a fãcut un pasînainte spre politica iniþiativelor reciproc benefice decooperare. Ca urmare, schimburile economice,turistice ºi de altã naturã cu vecinii au luat avânt. S-aobservat, pe bunã dreptate, cã „diplomaþia de bunãvecinãtate a Chinei constituie o politicã regionalã cugeometrie variabilã”(p.78).

Orizontul acþiunii internaþionale a Chinei a rãmas„armonia”. Conceptul a fost relansat de Jiang Zemin,a fost reluat apoi de succesorul sãu, Hu Jintao, ºi estereafirmat de actualul preºedinte, Xi Jiping. Uniianaliºti vãd în apelul la acest concept efortuldiplomaþiei chineze de a preveni ingerinþele altor þãriîn politica sa internã, de pildã, în domeniul drepturiloromului (vezi Jean-Pierre Cabestan, op.cit., p.79).Apelul la „valori asiatice” s-a dovedit fãrã rezultate,încât, spun unii, s-ar fi recurs la „armonie”. Nu se potexclude, desigur, calcule politice în cazul nici uneiopþiuni, al nici unei þãri. Diplomaþia nu se facenicãieri, în mod curent, la distanþã de presiunilepoliticii interne. Dar, în cazul Chinei, este vorba,înainte de orice, de o tradiþie ce precede cu multcalcule ce pot fi fãcute astãzi. Efectiv, este vorba deviziunea elaboratã de Confucius, pe care chinezii, deazi ºi de odinioarã, o considerã mai adecvatã înabordarea lumii. Folosirea unei viziuni poate lua, catotdeauna, o direcþie sau alta, dar viziuneaconfucianismului a existat.

Conceptul „armoniei” este invocat frecvent înorientarea acþiunilor chineze. Hu Jintao, de exemplu,vorbea de „trei armonii (san he)” – „pacea (heping)”,„reconcilierea (hejie)” cu Taiwan-ul ºi „armonia(hexie)” în societatea chinezã. Fostul preºedinte a

vorbit tot de „trei armonii” ca orizont al diplomaþieichineze: „dezvoltarea paºnicã (heping fuzhan)”„societatea armonioasã (hexoe shehui)” ºi „lumeaarmonioasã (hexoe shijei)”.

Este de observat cã abordarea societãþii proprii ºi alumii în perspectiva atingerii „armoniei” se bucurã devastã susþinere în societatea chinezã actualã. Nunumai atât, însã. Cum s-a spus foarte bine, „aceastãrecentrare naþionalã contribuie, de asemenea, la arestaura forþa de atracþie culturalã (în sens etic) ºieconomicã tradiþionalã a Chinei în Asia Orientalã ºi înparticular în sânul Asiei confucianizate (Coreea,Vietnam, Taiwan ºi Japonia). Din aceste motive, unnumãr crescând de responsabili ºi analiºti chineziconsiderã cã de acum þara lor este în mãsurã sãexercite rolul unei veritabile soft power(<putereblândã>) concurentã cu soft power americanã înafacerile mondiale” (p.81-82).

Acest rol China îl exercitã deja cu succes. Se potda multe exemple, dar poate cã, în acest moment,grãitoare sunt cel al politicii ei africane ºi cel alabordãrii relaþiilor cu Taiwanul. Sã ne oprim asupraacestor douã exemple.

Dupã preluarea preºedinþiei Chinei, Jiang Zemin apropus reorganizarea prezenþei chineze în þãrile încurs de dezvoltare. El a ºi lansat „noua politicãafricanã”, în cinci puncte: amiciþie bazatã pe încredere,egalitate în condiþii de suveranitate, neintervenþie,cooperare internaþionalã ºi dezvoltare mutual beneficã(Philippe Richer, L’Offensive chinoise en Afrique,Karthala, Paris, 2008, p.86). Ulterior, investiþiilechineze în Africa ºi exporturile au crescut într-un ritmconstant.

În fapt, China nu îºi poate asigura ritmul decreºtere economicã anualã de peste 8% fãrã importuri,în primul rînd de petrol. Deja la nivelul anului 2005,45% din petrolul de care China avea nevoie eraimportat. Ne putem imagina care a fost evoluþiaulterioarã a acestei dependenþe, în condiþiile puterniceicreºteri economice din ultimul deceniu. Tot mai mult,China are nevoie de zincul, plumbul, etanul, fierul,cuprul, aluminiul, bauxita din alte þãri. Ea a ºi cultivatrelaþia cu Africa, fãcând, de pildã, ca þãrile africane sãpoatã valorifica materiile prime la preþuri mai ridicatedecât pânã atunci. În orice caz, lemnul pãdurilor,produsele tropicale, carnea ºi alte produse animaliere,zahãrul, cafeaua ºi cacao China le cumpãrã masiv dinþãri africane.

Pe de altã parte, China exportã spre Africa ºidesface la preþuri ceva mai accesibile uriaºe cantitãþide produse industriale. Deja în 2005, ea a depãºitAnglia ºi a egalat Franþa la exportul în Africa, cu 50de miliarde de dolari, fiind doar în urma SUA, careexportau atunci preþ de 70 de miliarde de dolarianual. China a fost convingãtoare pânã acum pentruafricani prin contribuþia la construirea de cãi detransport ºi de obiective urbanistice. Deja în 2007,peste 700.000 de chinezi se stabiliserã în þãri africanepentru lucru, iar efectivul actual este mult sporit.Scopul declarat al politicii chineze este, de altfel, de aajunge la un acord durabil de liber schimb cu piaþacomunã a Africii Orientale ºi Australe.

Din motive ce sunt la îndemânã, analizelefranceze par sã fie cele mai reactive la „ofensivachinezã în Africa”. Aceste analize aduc în discuþieconcurenþa pe care exportul chinez o face industriilorindigene, faptul cã investiþiile chineze sunt însoþite dedeplasarea de forþã de muncã din China ºi contribuieastfel insuficient la ocuparea forþei de muncã de lafaþa locului, prea puþina considerare a mediului(pp.133-141). Mai nou (vezi Tidiane N’Diave, Le jauneet le noir. Enquete historique, Continents Noir NRFGallimard, Paris, 2013, pp. 25-47) se încearcãstilizarea alternativei ce s-ar contura pentru decidenþiiafricani – „pasivul colonial al occidentalilor sau calultroian chinez”?

În acest moment, însã, orice s-ar spune în reacþiela sporirea ponderii Chinei în economiile africane, estelimpede cã politica chinezã actualã câºtigã în impact.

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


diagnoze

Andrei Marga

China ºi diplomaþia armoniei

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Teodora Anao

Un nou Celãlalt

Principiile enunþate în discursul pe probleme africane(2012) de fostul preºedinte Hu Jintao – „lãrgireacooperãrii în domeniile investiþiilor ºi finanþãrii”;„continuarea creºterii ajutorului dat Africii”;„sprijinirea integrãrii africane”; „strângerea legãturilorde prietenie între poporul chinez ºi popoareleafricane” ºi „promovarea pãcii ºi stabilitãþii în Africa”(discurs publicat de Tidiane N’Diaye, op.cit, p.173-174) – nu-i lasã deloc insensibili pe africanii înºiºi. Pescarã semnificativã, aceºtia îmbrãþiºeazã cooperareaextinsã cu China.

Nimeni nu poate contesta apartenenþa Taiwanuluila China ºi nici un actor politic responsabil de astãzinu o face. Evoluþia politicã postbelicã a insulei,devenitã „Republic of China”, în faþa „PopularRepublic of China”, a fost, cum se ºtie, diferitã:liberal democraticã, cu o populaþie de peste douãzecide milioane de chinezi, ºi intratã în sfera de influenþãa Statelor Unite ale Americii. Dupã revenirea Chineipe prima scenã internaþionalã se putea puneproblema, aºa cum s-a pus în cazul coloniilor HongKong ºi Macao. „O societate, douã sisteme sociale”,formula cunoscutã a lui Deng Xiaoping, putea filucrativã ºi nimeni nu ar fi obiectat faþã dedezideratul reunificãrii þãrii. Nu s-a petrecut aceasta.Atât China continentalã, cât ºi Taiwanul puteau apãsape pedalã – prima pentru a integra insula cu oricepreþ, celãlalt pentru a refuza manifest integrarea – darnu au fãcut-o, ci au adoptat o altã soluþie.

Cu douã decenii în urmã, parteneri ai Taiwanuluivorbeau de „imposibila reunificare” sau, atenuândformula, mãcar de „improbabilitatea” ei (vezi JeanPierre Cabestan, Taiwan–Chine populaire:l’impossible reunification, Dunod, Paris, 1995, p.155).Ei se bazau pe amãnunþita examinare a regimurilorpolitice de la acea orã, a gradului de integrare aeconomiilor celor douã pãrþi ale Chinei ºi a climatuluiinternaþional. Lucrurile nu s-au oprit deloc aici.

Ambele pãrþi – China continentalã ºi Taiwanul –îºi reafirmã poziþiile, dar situaþia evolueazã oricumspre reunificare. Ceea ce nu înseamnã cã ea se vaproduce mâine. Nu sunt argumente pentru sugestiaunora dupã care capabilitãþile militare ar conta aici înprimã linie. Nu se aflã în nici una din luãrile depoziþie oficiale ale pãrþilor implicate astfel deconsiderente. În fapt, conteazã cel mai mult poziþiaChinei. Preocupatã în continuare sã asigure condiþiipentru a realiza proiectele proprii de creºtereeconomicã – ceea ce înseamnã din capul loculuiexcluderea conflictelor – China a reafirmat optica„armoniei” în relaþia cu Taiwanul sub deviza„reconcilierii”. Rãmînând ataºatã proiectuluireunificãrii, China plaseazã acum atingerea acesteia înviitor, în baza acordurilor corespunzãtoare dintre ceiimplicaþi.

Acþiunea internaþionalã a Chinei este la aceastã orãatât de amplã încât tinde sã se suprapunã cu toateproblemele globale ºi regionale. Deloc întâmplãtor,politicile externe nu numai ale SUA, ci ºi aleGermaniei, ale Franþei, ale Rusiei ºi ale altor þãri, includexplicit China în ecuaþiile deciziilor. Statura la carepolitica externã chinezã aspirã este aceea a unei „puterimondiale responsabile (fu zeren daguo)”. Este oopþiune care s-a concretizat deja cu diverse prilejuri –precum lupta contra terorismului, abordarea dosaruluinuclear nord-coreean, Irak-ul, Marea Chinei de Sud,Africa ºi multe altele. Analiºti europeni au putut spunejustificat cã, „mai subtil ºi mai sofisticat, acest cursdiplomatic se caracterizeazã printr-o abordare maiconstructivã ºi proactivã a afacerilor regionale ºiinternaþionale” (Pascal Lorot, Le siecle de la Chine,Choiseul, Paris, 2007, p.236). Este o abordare binecalculatã, plecând de la premisa simplã cã “atitudineaconfrontaþionalã nu este … de nici o utilitate ºi arputea sã se dovedeascã chiar contraproductivã, înmãsura în care ea ipotecheazã ritmul chinez dedezvoltare economicã” (p. 239). În mod evident, uncalcul de oportunitate, desigur, dar ºi o tradiþie deabordare ce are în spatele ei cultura tradiþionalã aChinei, stau la baza diplomaþiei “armoniei”. (Dinvolumul Andrei Marga, Ascensiunea globalã a Chinei,în curs de publicare) !

showmustgoon

Între strãin ºi seamãn, între Alteritate aChipului sau figurã a ereticului, Celãlalt aparcurs mai multe scheme de apropiere sau

excludere. Fie cã era vãzut ca prieten, relaþiavizând ceva mai mult decât simpla trãireîmpreunã, ci identificarea unor armonii datorateaflãrii pe acelaºi nivel în drumul spre perfecþiune,fie cã era exclus prin limitele impuse de cetãþeniesau mai apoi, în epoca modernã, de cãtrenaºterea „cunoaºterilor” care au dus la „mareaexcludere”, Celãlalt a fost fãcut vizibil, adus laluminã, ca damnat sau înglobat. Desigur, acestmodel al Identitãþii (grec) are multe neajunsuri.Dar ceea ce s-a pierdut în lumea noastrã lipsitã de”exterioritate”, de transcendent este, cu siguranþã,faptul cã prietenia, nu se mai susþine pentru aviza ceva ce depãºeºte fiinþa prietenilor.Excluderea celuilalt-strãin se bazeazã peneaderenþa la acest model al Identitãþii care estenecesar ordinii kosmosului. Celãlalt, strãinul estepentru grec sclavul, femeia, barbarul animalul. Deaici putem deduce, un prim model: Celãlalt estegaranþia identitãþii, iar Strãinul este exclus înmãsura în care este pe o treaptã inferioarã afiinþei, nu participã la armonie ºi în mãsura încare nu este un cetãþean. Identitatea nu egarantatã doar de o ”afinitate sufleteascã”, deobiceiurile comune ci ºi de aspectul legal, legat dedrept al cetãþeniei. Legea ºi drumul spre Fiinþãstabileºte domeniul lui Acelaºi.

În momentul în care dupã cum observãFoucault, cunoaºterea se desprinde despiritualitate, Celãlalt poate deveni subiectul mariiînchideri ºi excluderi, supus disciplinei ºireglementãrilor, care au culminat în teoriilebiopolitice ºi eugeniste ale secolului XX dar ºi înceea ce Marx numea alienare ºi falsã conºtiinþã,un soi de autoreificare. Cunoaºterea care a luatcalea instrumentalizãrii a eliminat ceea ce esteincalculabil în om. Ceea ce face posibilãexcluderea Celuilalt aºa cum apare în epocamodernã este tocmai diminuarea calitãþii lui deAlteritate. Dacã modelele premoderne îl supuneaupe celãlalt prin pîrghiile puterii suverane ºi a celeivenite de la Dumnezeu, în modernitate se adaugã”cunoaºterile” care ajung sã controleze aspectedin ce în ce mai intime ale vieþii individuale(existã traineri în feminitate). Modernitatea vinecu un alt model al puterii: ”inventarea unei noimecanici de putere care este absolutincompatibilã cu raporturile de suveranitate. Ea sereferã în primul rînd mai mult la corpuri, pentrua extrage din ele timp ºi muncã. Este un tip deputere ce presupune o urmãrire strictã princoerciþii materiale mai mult decît prin existenþafizicã a unui suveran, care defineºte o nouãeconomie a puterii care spune cã trebuie fãcute sãcreascã în acelaºi timp forþele aservite, cît ºi forþaºi eficacitatea celor care se supun. Este o puteredisciplinarã.” Dreptul rãmîne legat de lege, dardisciplina e legatã de aplicarea normei, dedefinirea ºi redefinirea continuã a ceea ce enormal. Puterea disciplinarã se exercitã prin:selecþie, normalizare, ierarhizare ºi centralizare.Sec XVIII – sec. disciplinãrii cunoaºterilor. Putemrecunoaºte aceastã putere dispciplinarã în ceea ceRitzer numeºte mcdonaldizarea societãþii ºiprincipiile ei “universale”: eficienþã, calculabilitate,previzibilitate, control.

Fãrã a insista mai mult asupra acestor modele

premoderne ºi moderne de includere-excludere, aºdori sã mã opresc la o nouã figurã a Celuilalt, ca“strãin intim” (dupã formularea lui AurelCodoban, Imperiul comunicãrii). El este unCelãlalt care îºi prefigureazã singur, conºtient saunu, un model de includere ºi excludere. ÎnPanopticonul virtual, fiecare devine un regizormai mult sau mai puþin priceput al propriilor“apariþii”. Comunitãþile virtuale, sunt provocareazilelor noastre în ceea ce-l priveºte pe Celãlalt.Existã susþinãtori exaltaþi pentru care comunitateavirtualã nu este decît un spaþiu al eliberãrii delimitãrile corporale. Uneori, limbajul apologeþilorfrizeazã misticismul. Aproape cã imagineazã ununiversalism pavelian, dar care se produce fãrãcorp, se produce facil, pentru cã nu maipresupune nicio confruntare cu limitele vieþiireale. În virtual apãrem fãrã culoarea pielii, fãrãnaþionalitate, fãrã diferenþele de sex ºi chiar fãrãnoi înºine, în mãsura în care ne putem transferaîn multiple avatare, putem folosi multiplepseudonime. Totuºi ceea ce le scapã sau par sãignore susþinãtorii entuziaºti ai comunitãþilorvirtuale este domnia codului. Modurile în carenoi intrãm în reþea sunt absolut predefinite. Estediferenþa pe care Baudrillard o vede între ”formãºi formulã”, între limbã ºi limbaj. “Eliberareavirtualã chiar dacã e eliberare de operatoriisimbolici tari, te transformã în ostaticul codului.Cînd eºti eliberat de nume, devii dependent demarcã, de semn, de toate semnele de reperajcodate. Toate mediile electronice reclamã un soide procesiune a recunoaºterii prin cod sau aidexãrii prin cod, o procesiune a recunoaºterii faþãde cunoaºtere. Problema rezidã în aceastãatotputernicie a codului. El comandã modul deapariþie ºi dispariþie. Cu cît eºti mai debarasat decorp, de identitate, de nume cu atît cazi mai multsub impactul unei codãri ºi supracodãriînspãimîntãtoare». Codul nu oferã decît imagini ºiscenarii predefinite. Teatrul apariþiilor seamãnã cucel interactiv din Fahrenheit 451.

Dacã ar fi sã înscriem cãlãtoria cãtre acestCelãlalt în vreo categorie dintre cele identificatede Todorov, probabil cã ea s-ar înscrie în ceaimpresionistã, fãcutã sau savuratã numai înmãsura în care revigoreazã simþurile. În spaþiulvirtual chiar Cãlãtorul poate deveni un Celãlaltetern metamorfozabil, un sine care nu se poateidentifica decît în producþia de Avataruri. E unconsum care nu mai are nevoie de exterior. Numai este vorba nici mãcar de o cãlãtoriepsichedelicã, mai mult sau mai puþin beatnicã, ºicu siguranþã nu mai este vorba de o cãlãtoriecontemplativã. În lumea virtualã, celãlalt,imposibil de desprins de cãlãtor, devine parcursulpropriei sale disoluþii. Identitatea lui constã înfuga de identificare cu un model sau cu o figurãa autoritãþii. Interactivitatea e un soi de nouimperativ categoric al consumului de sine.Provoacã o dependenþã de ceea ce aº numiconstanta “evacuare de sine”.

!

Ni se pare foarte util sã revenim asupradevastatorului fenomen al contrafacerilorpe piaþa de artã de la noi. Existã o casã de

licitaþii la Bucureºti care vinde falsuri ritmic,masiv, la preþuri modice (mai mici, foarte„competitive” faþã de cota la zi general acceptatãa artiºtilor). Se vând picturi contrafãcute, sculpturifãrã justificare de tiraj ºi de turnãtorie, cusemnãturi adãugate, din toate categoriile depreþuri. E vorba de artiºti de mâna a doua ºi atreia, dar ºi de pictori ºi de sculptori din primalinie valoricã. Pereþii multor colecþionari dinRomânia sunt frecvent tapetaþi cu pânzedubioase, falsuri grosolane, primitive, dar ºifalsuri „profesionale”, cumpãrate pe multe mii deeuro.

Toatã lumea e la curent, subiectul e dezbãtutadesea în celelalte case de licitaþii, în galerii ºianticariate („anticuri”). Negustori, artiºti,colecþionari, experþi, poliþiºti, procurori, serviciisecrete sunt la curent cu aproape toatã povesteaacestei ciudate case de licitaþii. Oricine o poateaccesa pe Net, iar falsurile, mistificãrile,contrafacerile, semnãturile adãugate fraudulos sepot decela cu uºurinþã. Dar, cu anumitehurducãturi, provocate de returnãri intempestive,ameninþãri ºi vorbe grele pentru recuperareabanilor, uneori sume foarte mari, afacereacontinuã ºi, spre deosebire de concurenþa onestã,chiar prosperã!

O afacere simptomaticã pentru Româniacãtuºelor de azi, dar încã nebãgatã activ în seamãde procurori! Mulþi colecþionari recenþi sunt, dealtfel, încãtuºaþi ºi, bineînþeles, toatã lumea e deacord, comerþul de artã suferã. Dar, dincolo deumorul negru, proporþia, cantitatea de falsuri„artistice” care a inundat toatã România, cuBucureºtiul în frunte, începe sã fie o agresiunepericuloasã pentru fibra naþionalã, pentru valorileei identitare majore. Luchieni, tonitzi, iseri,grigoreºti, stoeneºti, gheþe (de la Dumitru Ghiaþã),theodorescu-sioni, dar mai ales þuculeºti, brauneri,marcel-ianci, mattis-teutschi, miliþe-pãtraºcu,maxy-i ºi toatã arta de avangardã, mult mai uºorde falsificat decât cea clasicã, s-au vândut ºi încãse vând între 500 ºi 20 000 de euro. ExperþiiMinisterului Culturii sunt neputincioºi faþã cuamploarea fenomenului, când nu participã de-adreptul, cu „certificatele” lor, la proliferareaºtifturilor. Mulþi dintre aceºti experþi ºi-au obþinutpatalamalele în condiþii deloc clare, de tranziþie,netransparente, uneori chiar dubioase. Experienþacu care veneau din comunism, cea de critici deartã sau de muzeografi, e de cele mai multe oriirelevantã pentru expertiza profesionalã. O sutã-douã sute de euro sau un procent din valoareatranzacþiei sunt de cele mai multe ori deneînlocuit pentru niºte oameni în general învârstã, obligaþi sã se adapteze la noua viaþãcapitalistã, la consumerismul atoatetriumfãtor. Iarcei tineri au fãcut ºcoli postrevoluþionare, tot detranziþie, într-o lume politizatã pânã la demenþã ºiadânc coruptã. Tupeul lor enorm nu completeazãdeloc fericit o pregãtire precarã.

Meritã sã tot readucem în discuþie - pânã larezolvarea problemei! -subiectul falsurilor pe piaþade artã din România, ca ºi din celelalte þãricomuniste, incapabile sã implementeze o legislaþieeuropeanã, pe cât de serioasã, pe atât decomplexã ºi, bineînþeles, foarte stufoasã,

acumulatã în vestul Europei în mai bine de 100de ani (începând cu 1910, anul apariþiei legiitirajelor la sculpturi în urma unui procesrãsunãtor al lui Rodin cu colecþionarii americani).Piaþa naþionalã de artã trebuie regularizatã, iarfalsificatorii trebuie pedepsiþi ºi descurajaþi, ca ºifacilitatorii, conºtienþi sau inconºtienþi, aipropagãrii acestui teribil flagel.

Deocamdatã, în aºteptarea intervenþieiorganelor abilitate, nu vom da nume ºi nu vomdiscuta situaþii binecunoscute deja în mediu,jenante, uneori tragi-comice, cu care s-au întâlnittoþi actorii pieþei de artã de la noi. Darcumpãrãtorii de lucrãri de artã trebuie sã ºtie cãsimpla reproducere a unui obiect într-un catalogde licitaþie, asortatã cu certificate bombastice ºigãunoase, cu poze color, fãrã probe suplimentare,fãrã expertize independente, altele decât celefurnizate de experþii casei de licitaþii, angajaþi aisãi prin diferite tipuri de contract, nu sunt probede autenticitate irefutabile. Singurele probeindiscutabile sunt cele care rezistã în faþa unuijudecãtor.

Nu avem cataloage ºtiinþifice, zise „raisonnés”în lumea largã, pentru primii 100 de artiºtiromâni. Asemenea cataloage lipsesc chiar ºipentru primii noºtri 10 artiºti! Lipsa acestorcataloage a fost în anii comunismului o politicãde stat antinaþionalã (ca ºi lipsa autostrãzilor!),foarte probabil comandatã din afara României.Regretaþii experþi Remus Niculescu, Radu Bogdan,Theodor Enescu, Barbu Brezianu au fostîmpiedicaþi sã-ºi ducã la bun sfârºit cataloageleraisonnés dedicate lui Nicolae Grigorescu, IonAndreescu, ªtefan Luchian ºi, respectiv, N. Tonitza. Presiunile la care au fost supuºipentru a-ºi compromite munca de o viaþã prininserarea de informaþii false în cataloage sunt greude imaginat. Singura soluþie pe care au gãsit-opentru a-ºi salva onoarea a fost aceea de arenunþa la publicare. Un caz extrem deinventivitate ºi de apãrare a fost acela al lui RaduBogdan, care dezvoltase o adevãratã obsesie dinnevoia de a începe tipãrirea catalogului IonAndreescu cu volumul cuprinzând falsurile, vreo800 de lucrãri... În alte culturi, aºezate, volumulde falsuri – întocmit ºi el destul de rar – sepublicã, evident, ultimul.

În tranziþia româneascã spre nicãieri de dupã

1990, nimeni nu a mai avut tihna, rãbdarea ºibanii pentru a-ºi permite o asemeneaîntreprindere, elaborarea unui catalog raisonné,care, în anumite cazuri, poate sã-þi ocupe întreagaviaþã. Prioritate a avut împãrþirea sãlbaticã amoºtenirii vechiului regim ilegitim. S-au fãcutaveri uriaºe într-un timp foarte scurt, s-au adunatcolecþii uluitoare, fabuloase. Iar noii proprietari deobiecte de artã nu au fost ºi nu sunt interesaþi decercetarea ºtiinþificã din domeniu. Multe dintrecãrþile ºi albumele tipãrite în ultimii 25 de anisuferã de amatorism, de un gust foarte îndoielnic,numai sclipici ºi coperþi cartonate, amintindpanofii de marcã ºi sticlele de whisky, când nureproduc, voluntar ºi direct interesat, falsuripatente.

Am vãzut multe colecþii, încropite, construitesau, foarte rar, pasionat ºi atent, într-un chip„raisonné”, clãdite. Oameni de afaceri, politicieni,bancheri, vedete din show-biz, mai rar doctori ºiavocaþi, strãini stabiliþi la noi au adunat tablouri,sculpturi, mobile, covoare, artã decorativã, valoriromâneºti sau din cele patru zãri. Oricecolecþionar acceptã cu mare dificultate, cuneplãcere ºi suferinþã cã are în casã unul sau maimulte falsuri. În general, nu-i uºor sã admiþi cã te-ai înºelat, cã nu te-ai priceput, cã ai fost pãcãlit deun presupus cunoscãtor în care ai avut încredere.Cu atât mai mult când preþurile plãtite au fostconsiderabile. În acest domeniu vast, practicnelimitat, oricine se poate înºela câteodatã, darerorile pot fi îndreptate, eliminate din colecþie.Excepþie fac doar cei de-a dreptul împãtimiþi defalsuri, cei care preferã falsurile lucruriloradevãrate, pentru cã numele artiºtilor sunt maisonore, iar ei, mai „ºmecheri”, i-au achiziþionat pemai nimic. Excepþie fac ºi falsificatorii de profesie,altfel de multe ori artiºti cu ºcoalã, dar care aurenunþat la vocaþia lor pentru o activitate multmai lucrativã. ªi negustorii, profesioniºti sauocazionali, care pun falsurile în vânzare deliberat.

Comerþul de artã din România trece printr-omare crizã. Aceastã crizã nu e doar o consecinþã acrizei economice generale. Ca ºi în alte domenii,în politicã, de exemplu, prea mulþi ciudaþi,marginali, de tot amatori sau ºomeri s-auimprovizat negustori, experþi ºi chiar colecþionarifãrã ºcoalã, fãrã cunoºtinþele de specialitate ºi fãrãexperienþa necesarã. Prea lunga tranziþie, preageneralizata corupþie au sfârºit prin a paraliza,poate pentru foarte mulþi ani, un domeniu altfelrezervat oamenilor pasionaþi, cultivaþi ºi, mai ales,cinstiþi.

!

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


politica zilei

Petru Romoºan

Piaþã de artã sau de falsuri?


Încãlcarea dreptului internaþional de cãtreFederaþia Rusã care s-a exprimat prin anexareaCrimeei ºi inaugurarea unui nou focar separatist

în Ucraina de Est a determinat comunitatea globalãsã adopte mãsuri aspre la adresa Kremlinului ºi aelitelor puterii. Occidentul a inaugurat, metaforicvorbind, un ”club al sancþionaþilor”/. Circa 100 depersoane cheie din politica rusã ºi mediul de afaceriau nimerit în pachetul de sancþiuni. Majoritateapersonajelor sancþionate constituiau un cerc apropiata colaboratorilor Kremlinului. Sancþiunile i-au unit ºimai mult, pentru cã fiind incluºi de cãtre SUA ºi UEîntr-o ”listã a sancþionaþilor” au perceput actul ca peun merit patriotic. Ei au obþinut acel paºaport defidelitate absolutã faþã de preºedintele VladimirPutin; au format ”cercul aleºilor” ºi discursulantiamerican a devenit mult mai dur. Acestepersoane înþeleg cã nu vor fi absolvite vreodatã desancþiunile impuse de Occident, chiar dacã vor fieliminate în viitor sancþiunile sectoriale. Conflictullor personal cu SUA exclude posibilitatea ca, dupã ceva pleca Putin, sã dispunã de o perspectivã politicã.Sancþiunile personale îi leagã definitiv de regimulactual. Sancþiunile personale creeazã o formã asprãde loialitate politicã ºi ei trebuie din rãsputeri sãsprijine acþiunile liderului lor. Nu putem sã neaºteptãm la o fragmentare a elitei actuale. Cei care s-au distanþat de elita puterii sunt plecaþi înOccident. În schimb, zeci de milioane de persoaneactiveazã în corporaþiile pe care le administreazãcercul apropiat al preºedintelui Vladimir Putin,inclusiv în companii de materie primã, în companiileferoviare, în telecomunicaþii, în companiile de stat,cum ar fi Sberbank (Banca de economii), poºtã,companiile de asigurãri, inclusiv în rândulfuncþionarilor publici de toate nivelurile. Ei vor fiobligaþi sã sprijine noua ideologie a Kremlinului.Subiectele de care uzeazã Kremlinul în planpropagandistic:

a) decadenþa Occidentului; b) suveranitatea afectatã a statelor europene, care

acþioneazã sub dictatul SUA; c) egocentrismul SUA;d) în faþa problemelor globale democraþia

europeanã este paralizatã; e) creºterea sentimentului de neîncredere a

cetãþenilor europeni faþã de sistemul de reprezentareetc.

Unul dintre liderii opoziþiei ruse, MihailHodorkovsky, avertiza, în data de 2 decembrie 2014,în cadrul comisiei pentru relaþii internaþionale aParlamentului European: ”Astãzi la Kremlin ºi-n jurulKremlinului sunt tot mai multe persoane caremizeazã sincer cã va avea loc un rapid «declin alEuropei» ca rezultat al unei crize politice ºieconomice de anvergurã. La Kremlin se sperã, lamodul serios, cã ieºirea Marii Britanii din UE saudefault-ul unui stat din spaþiul Schengen va contribuila destrãmarea zonei europene ºi vor apãrea acutecontradicþii în Europa pe segmentul Nord-Sud ºiVest-Est”.

Principalul pericol care ameninþã Rusia îlreprezintã rostogolirea spre autarhie ºi deconectareade la globalitate. Þara a început sã fie perceputã cauna care emite semnale periculoase. Sectorul bancara intrat într-o perioadã dificilã cu ºapte ani în urmã,când a avut loc criza financiarã. Bãncile cele maiimportante, ºi care sunt intercalate cu statul, cota

activelor cãrora reprezintã mai mult de jumãtate dinactivele bancare ale Rusiei, au ajuns sã fie decuplatede la piaþa financiarã occidentalã din cauzasancþiunilor impuse de UE ºi SUA ºi nu mai dispunde accesul creditãrii. Deprecierea rublei determinãconsumatorii ruºi sã-ºi transfere conturile în dolari ºieuro. Pe de altã parte, continua scãdere a preþului lapetrol, care cumuleazã din ce în ce mai puþinã valutãexternã din exportul de petrol, creeazã un deficitacut al finanþãrii dolarului în sistemul bancar. Încazul în care sancþiunile se vor menþine pentru olungã duratã, situaþia bancarã ºi economicã a Rusieipoate deveni catastrofalã. Consumatorii ruºi, care audepãºit criza din anul 2008 ºi defaultul din 1998,priveau în anul 2014-2015 cu optimism stareaeconomicã a þãrii. Rezervele valutare ale Rusiei laînceputul anului 2015 erau de 389 miliarde de dolariºi se diminuau considerabil, chiar dacã Bancacentralã a uzat de instrumentele de refinanþare acursului rublei ºi a încercat sã evite panica însocietate. Potrivit evaluãrilor integrale ale ComisieiEuropene, sancþiunile occidentale vor produce opagubã economiei ruse în valoare de 95 de miliardeîn 2015, faþã de 30 de miliarde de dolari în anul2014.

În anul 2014 a existat o emigrare a capitalului învaloare de circa 150 miliarde de dolari. BorisKuzneþov, analist la ªcoala Superioarã Economicã,considera, în luna noiembrie 2014, cã sancþiunile nuvor produce o pagubã letalã economiei ruse.Kuzneþov estima cã gradul pagubei ar fi între 4-6%din PIB ºi esenþa relaþiei Occidentului ºi Rusiei nu seva modifica substanþial, aceasta fiind unainterdependentã. Mai degrabã, considera acesta, seva purta o dezbatere pe un model de dezvoltareeconomicã în perspectivã.

În ultimul deceniu Rusia s-a miºcat standardposedând un model de recuperare economicã faþã deOccident ºi miza pe rezervele de materie primã, pepreþul avansat la petrol ºi pe cel la gaze. Poziþiilestatului rus erau printre cele mai importante pe piaþamondialã energeticã, iar în domeniul exportului depetrol se prezenta ca lider, pe aceeaºi poziþie cuArabia Sauditã. În ultimii ani Rusia a deþinutpoziþiile de lider în extracþia de petrol brut ºi asigurã12 procente din comerþul cu petrol. Circa patrucincimi din volumul petrolului sunt exportate înþãrile Europei, iar cota Rusiei de pe pieþe constituieaproximativ 30 de procente. Principala orientare aexportului rusesc o constituia piaþa europeanã.

Indiscutabil, sancþiunile impuse Rusiei de cãtreOccident au suscitat dezbateri academice ºi deexpertizã legate de integrarea globalã sau de oopþiune de minimalizare a dependenþei faþã depieþele externe, s-au reclamat alte modele dedezvoltare pentru economia rusã. Or, modeluleconomiei ruse a fost elaborat având la bazã accesulla pieþele financiare mondiale. În proximitatea a 3-5ani acestea vor fi închise pentru bãncile ruse sau vorfi extrem de limitate. Reorientarea înspre Asia vapresupune un proces dificil ºi cu sincope temporalede duratã. Mai ales cã va exista un iminent pericol,datoritã faptului cã acolo rolul de lider îl are China,care dispune de o bazã logisticã mult mai dezvoltatãa instituþiilor ºtiinþifice ºi de dezvoltare, iar statul rusnu va dispune de o ofertã aferentã.

În consecinþã, Rusia va fi obligatã sã dopte onouã politicã. Programele ºi strategiile prevãzute

pentru anii 2030-2050 vor fi nevoite sã fieabandonate, modificate, adaptate la noul contextgeoeconomic. Rusia trebuie sã se adapteze la noilecerinþe ºi la noul mediu, mai puþin favorabil, sau sãlanseze un model genial care ar asigura dezvoltareaeconomicã. Pentru un astfel de model e nevoie detehnologii contemporane, de proiecte investiþionale ºipolitica bugetarã sã fie restructuratã. Majoritateaeconomiºtilor ºi experþilor de pe mapamond audisecat consecinþele sancþiunilor economiceoccidentale impuse Rusiei ºi parþiala deconectare dela globalitate. Laureatul premiului Nobel îneconomie P. Krugman explicã degajat de ceaventurile rublei ruseºti nu reprezintã ceva ieºit dincomun ºi de ce Rusia a intrat într-un declineconomic. Experþii de la Saxo Bank au prezisnaºterea în anul 2015 a defaultului în Rusia.Raportul experþilor de la Saxo Bank aratã cã naºtereadefaultului în Rusia va fi provocatã de politicaexternã a þãrii ºi de procedurile de limitare afinanþãrilor externe, adicã a creditelor de stat.Prãbuºirea preþului la petrol ºi intervenþiile militareîn Ucraina, conflictul cu Occidentul vor aprofundasituaþia complicatã pe plan economic a Rusiei. Pe dealtã parte, experþii ruºi, într-un limbaj agresiv ºibelicos, considerã cã ”criza ucraineanã a demonstratcã lumea a intrat într-o nouã realitate, care estedeterminatã de caracteristica confruntãrii. Occidentula inaugurat o luptã cu Rusia, ºi aceasta este o partedin contradicþia pe care o poartã cu comunitateaindependentã, non-occidentalã. Scopul constã înmenþinerea dominaþiei sale economice ºi politice,care este supusã întrebãrilor ce þin de schimbãrileeconomice ºi geopolitice care se produc pe arenainternaþionalã”.

O seamã de intelectuali se aratã consternaþi demodelul economic al þãrii lor, considerându-l însuºitîncã din perioada sovieticã, din timpul anilor ‘70,fãrã ca statul sã fi realizat un model economiccompetitiv dupã destrãmarea Uniunii Sovietice.Andrei Sklearov adoptã un ton vehement faþã depolitica statului sãu, pe care-l considerã aidoma unuidrogat în convulsii: ”Rusia reprezintã un drogat. Undrogat cu experienþã. Ea a fost aºa creatã, într-unmod violent a fost pusã pe injecþia petrolierã ºi nu is-a permis sã opteze pentru calea inovaþiilor din anii‘70. Conducerii brejneviste îi era mai simplu sã bageîn venele þãrii petrodolarii, care provocau economieiafecþiune faþã de aceºtia. Numai sã nu se schimbenimic. Numai dacã ar exista stabilitate. Iatã aºa aluat-o valul ºi curba. Iniþial exista o stare paradisiacã,se introducea ºi injecta în aºa fel încât prindeai toþisfinþii. O nu ºtiu care pace-muncã-mãi, mãi,socialism dezvoltat, cu veteranii totul a început, oriBrejnev a luptat ºi el... Mai ofereau câte o dozã ºivecinilor, Cehoslovaciei, Afganistanului”.

Indiscutabil, Rusia se aflã în aceeaºi situaþie ca ºiîn perioada anului 1998 ºi trebuie sã-ºi configurezestrategiile de la zero. Kremlinul a subestimat forþaOccidentului. Deprecierea rublei ºi prefigurata crizãeconomicã vor obliga puterea rusã sã-ºi modificepolitica externã. Rusia îºi doreºte sã iasã onorabil dinaceastã crizã. Moscova va fi obligatã sã-ºi reconsidereviziunile geopolitice ºi sã se miºte foarte rapid îndirecþia occidentalã, fãrã sã chibzuiascã, sã evite oconfruntare mai acerbã cu Occidentul, sã nu-ºidinamiteze toate punþile ºi sã-ºi regãseascã putereaintegrãrii în globalitate. O altfel de politicã poateproduce un final letal. Aceastã crizã economicãpoate reseta valorile ºi strategiile economiei ruse.

!

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


atitudini

Rusia, între autarhie economicã ºi izolare globalã

Octavian Sergentu

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


I. Secolul al IV-lea dinaintea erei noastre a fostscena pe care s-a petrecut un eveniment, probabil,singular în istorie: o întâlnire directã între doi titani:unul dintre cei mai influenþi gânditori din istoriafilosofiei ºi ºtiinþei ºi unul dintre cei mai mari oamenide stat din toate timpurile, Aristotel ºi AlexandruMacedon. Înrâurirea a fost cât se poate de directã,Aristotel fiind responsabil cu educarea tânãruluiAlexandru, dar conþinutul exact al acestei cauzãripaideice s-a pierdut sau s-a distorsionat prinneajunsurile transmiterii de informaþie istoricã de-alungul veacurilor. Dar sã începem relatarea cuAristotel, cãci el este de fapt personajul principal alrândurilor ce urmeazã.

Stagira era o colonie greceascã a cetãþii Andros,situatã pe þãrmul nordic al Egeei în peninsula Calcidicã(Tucidide, Istoria rãzboiului peloponeziac IV, 88).Acolo s-a nãscut Aristotel în 384 î.e.n., avându-i capãrinþi pe Phaistis ºi pe Nicomachos, medic asclepiadla curtea lui Amyntas al III-lea (m. 370 î.e.n.), regeleMacedoniei (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor V, 1, 9).

La ºaptesprezece ani ajunge la Atena, la Academialui Platon, unde petrece douãzeci de ani, pânã lamoartea lui Platon în 347 î.e.n. (Diogene Laertios,Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor V, 9).Împrejurãrile exacte care au determinat alegerea Ateneiºi Academiei de cãtre Aristotel nu se cunosc, dar existãdouã variante menþionate de un medic ºi istoric arabdin secolul XIII, Ibn Abi Usaibia, în cartea sa Desprevieþile medicilor (cap. 5, dedicat lui Aristotel), ambeleajunse la acesta probabil pe filierã neoplatonicã: primavariantã susþine cã Aristotel i-a fost încredinþat luiPlaton în urma îndemnului Oracolului Phytic, iar ceade-a doua, mai plauzibilã, relateazã cã, dupã moarteatatãlui sãu, Aristotel a devenit protejatul unui anumeProxenus, iar acesta, în virtutea relaþiei de prietenie pecare o avea cu Platon, l-a trimis pe adolescentulAristotel la Academie. Acest Proxenus, originar dincetatea Atarneusului, a fost ºi tatãl lui Nicanor, care s-ar putea sã fi fost acelaºi cu generalul macedonean dintimpul lui Alexandru Macedon ºi al diadohilor. Acesteinformaþii, greu verificabile mai apar ºi în VitaAristotelis scrisã de un autor numit de exegezã Pseudo-Ammonius (apud Eduard Zeller, Aristotle and theEarlier Peripatetics, vol. 1, London, New York:Longmans, Green and Co., 1897, p. 5).

II. În Atena acelor zile existau cel puþin câtevaopþiuni paideice pentru tinerii doritori, pe lângã sofiºtiºi profesori itineranþi ei având la dispoziþie ºi instituþiiconcurente precum ªcoala de retoricã a lui Isocrate(436-338 î.e.n.) sau Academia lui Platon. Atunci cândAristotel a ajuns la Atena, în jurul anului 367 î.e.n. seprea poate sã nu-l fi întâlnit pe Platon, care era în aceaperioadã plecat în a doua sa cãlãtorie sicilianã ºi aveasã se reîntoarcã, cu greu dupã cum am vãzut în texteleprecedente, aproximativ trei ani mai târziu.

În Atena Aristotel avea statutul de metec ºi astfelnu putea participa la viaþa politicã a cetãþii sau sãdeþinã vreo funcþie publicã, deºi, ca în cazul fiecãruimetec, nu scãpa de obligaþiile pe care aceºtia le aveaufaþã de cetate în materie de taxe de exemplu, iar încadrul Academiei se presupune cã ar fi studiatmatematici, dialecticã, metafizicã sau politicã, cu altecuvinte discipline care se regãseau în interesele curenteale platonicienilor. Nu se ºtie exact care a fost relaþiasa cu Platon ºi cercul sãu, dacã a fost una deapropiere, dupã cum reiese din celebrul pasaj amicusPlato din Etica Nicomahicã: (I, 6, 1096a11-15: „Estepreferabil, poate, sã examinãm caracterul universal albinelui [..] deºi o asemenea cercetare va fi îngreunatãde faptul cã cei ce au introdus doctrina ideilor ne sunt

prieteni. Credem însã cã, pentru a salva adevãrul, estemai bine ºi chiar sã renunþi la sentimentele personale[...] Cãci, deºi le iubim pe amândouã, este pentru noio datorie sacrã sã punem adevãrul mai presus deprietenie”, trad. Stella Petecel) sau una tensionatã,conflictualã (de pildã în lucrarea Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor aflãm de la Diogene Laertios - V,2 – cã Aristotel a plecat din Academie pe când Platonîncã trãia, iar Platon însuºi i-ar fi comparat gestul cucel al mânjilor „care dau cu piciorul în mama care i-anãscut”, trad. C. I. Balmuº): Ceea ce e destul de sigure cã a rãmas în Academie pânã în jurul anului 347î.e.n., cel mai probabil pânã dupã moartea lui Platon.O cauzã a plecãrii sale poate fi consideratã a fi ºi denaturã politicã, anume sentimentul atenienilor faþã deregatul Macedoniei, cu care se crede cã Aristotel ar fifost în relaþii apropiate, dat fiind ºi trecutul tatãlui sãula curtea regalã.

În jurul anului 350 î.e.n. situaþia geo-politicã înzona Mãrii Egee era urmãtoarea: statele greceºtiîncercau sã pãstreze un echilibru de putere într-oregiune în care rolul principal îl jucau Imperiul Persanºi regatul Macedoniei, acesta din urmã aflat în plinãascensiune. În acest context atenienii, urmaþi de altecetãþi-state s-au orientat mai degrabã cãtre favorurile ºiprietenia perºilor, încercând sã contracarezeameninþarea mai apropiatã ºi mai directã aMacedoniei. În anul 348 î.e.n. a avut loc însã uneveniment marcant pentru lumea greacã din juruluiEgeei: Filip al II-lea al Macedoniei (382-336 î.e.n.) ainvadat Peninsula Calcidicã ºi a cucerit cetateaOlynthus, devastând-o ºi vânzându-i pe supravieþuitoriîn sclavie. Ca urmare a respectivei campanii, peninsulaCalcidicã a fost încorporatã în regatul Macedoniei. Sepresupune cã în timpul respectivei campanii ºi oraºulde origine a lui Aristotel, Stagira, a fost distrus.Respectiva expansiune a Regatului Macedoniei a rãmasadânc întipãritã în memoria colectivã atenianã, pânã ºiAristotel fiind acuzat postum cã ºi-ar fi trãdat cetateamamã, Stagira, macedonenilor. Acest lucru s-aîntâmplat în cadrul unei invective publice împotrivafilosofilor realizatã la aproape jumãtate de secol de laeveniment, în 306 î.e.n., de cãtre un nepot al mareluiDemostene (384-322 î.e.n.), retorul Demochares (355-275 î.e.n.), probabil la fel de spumantã în expunere caîn conþinut (Eusebius din Caesareia, Praeparatioevangelica XV, 2). Dar vom mai avea ocazia sã neîntâlnim cu aceasta.

III. Dupã moartea lui Platon în 348/7 î.e.n. ºialegerea lui Speusip, nepotul lui Platon, în frunteaAcademiei, Aristotel pãrãseºte Atena ºi ajunge înAtarneus, unde era tiran Hermias, un apropiat alAcademiei, urmând sã rãmânã acolo trei ani (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor V, 9).Aristotel pãrãseºte cetatea Atenei într-un context detensiune politicã, în care partida anti-macedoneanãcondusã de Demostene preia puterea. Nu este sigurdacã Aristotel s-a decis sã pãrãseascã cetatea dinmotive de tensiuni interne în Academie, cum ar fi depildã intenþia nerealizatã de a deveni urmãtorulscolarh, sau din motive de climat politic anti-macedonean, dat fiind faptul cã el ar fi fost vãzut careprezentat al agresorului din nord.

În perioada de dupã plecarea din Academie secrede cã ar fi stat iniþial în Atarneus ºi Assos, pecoasta Asiei Mici, iar apoi pe insula Lesbos, laMytilene (Diogene Laertios, Despre vieþile ºi doctrinelefilosofilor V, 9-10). Aristotel nu pare a fi primuldiscipol al lui Platon care ajunge în cetateaAtarneusului, Erastus ºi Coriscus, dupã cum ammenþionat la finalul textului precedent, fiind deja lacurtea acestuia (v. Platon, Scrisoarea a VI-a). Aristotel

pare sã fi avut o relaþie foarte apropiatã cu acestHermias, cãsãtorindu-se chiar cu fiica (sau nepoata)acestuia din urmã (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor V, 3). Dupã ce ajunge înAtarneus, împreunã cu Xenocrate alãturându-se luiErastus ºi Coriscus deja prezenþi acolo, formeazã uncerc filosofic, localizat la Assos ºi se pare cã-l convingpe tiran sã transforme guvernarea într-una maimoderatã, cu consecinþe pozitive. Dar poate nu artrebui exageratã influenþa eventualã a educaþiei în acestcaz. Hermias s-a ridicat totuºi la putere de la ocondiþie umilã, de eunuc, iar prin ingeniozitatea sa aajuns în timp, de la câteva sate pe care le avea înstãpânire, la un mic stat controlat cu mercenari învecinãtatea unei satrapii persane (v. Werner Jaeger,Aristotle. Fundamentals of the History of HisDevelopment, tr. R. Robinson, Oxford: ClarendonPress, 1948, p. 112).

Deja ceea ce Platon visase sã realizeze în Siciliapãrea a se înfãptui pe coasta Asiei Mici. Nu doar cãHermias îi primeºte bine pe filosofii veniþi din Atena,ci se ºi dedicã învãþãturilor necesare cerute de Platon(Platon, Scrisoarea a VI-a 322-3).

Din Assos ºi Atarneus, Aristotel se îndreaptã apoispre insula Lesbos, unde va petrece o perioadã laMytilene alãturi de Teofrast (cca. 370-280 î.e.n.),considerat cel mai important discipol al lui Aristotel,originar din Lesbos (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor V, 36). Aici a stat aproximativîntre 345 ºi 343 î.e.n. pentru a pleca apoi înMacedonia.

IV. Dupã cum am vãzut, Hermias, prin modul încare guverna, se apropia cu mult mai mult decâtDionisiosos al Siracuzei de idealul filosofului rege. Daraceastã situaþie nu a durat foarte mult, Hermias, aliatal Macedoniei, sfârºind în mâinile perºilor, în urmacapturãrii lui de cãtre Mentor din Rhodos, general alregelui persan (Diodorus Siculus, Biblioteca istoricãXVI, 52, 4-7). Aristotel i-ar fi dedicat o inscripþie ºi unimn în care sunt pomenite mârºãvia greco-persanã,respectiv virtutea lui Hermias: „Mult râvnitã virtute detoate-ale lumii noroade!” (Diogene Laertios, Desprevieþile ºi doctrinele filosofilor V, 6-8, trad. C. I.Balmuº).

În aproximativ aceeaºi perioadã Aristotel ajunge înMacedonia. Modul în care Aristotel a ajuns la curtearegalã este povestit într-un mod interesant de WernerJaeger (W. Jaeger, Aristotle ed. cit., pp. 119-120): Filipal Macedoniei ar fi format o alianþã militarã cuHermias al Atarneusului în urma cãreia o eventualãarmatã de invazie macedoneanã ar fi fost ajutatã depoziþia favorabilã a micului stat condus de Hermias. Încontinuare, Werner Jaeger speculeazã cã Aristotel înmod sigur a fost trimis de Hermias într-o misiunepoliticã ºi diplomaticã la curtea Macedoniei, fiindimposibil de crezut cã Aristotel ar fi fost ignorant sauneinteresat de situaþia politicã din jurul sãu. Aristotelajunge la curtea Macedoniei în jurul anului 343-2î.e.n., iar un an mai târziu, în 341, Hermias moare înmâinile persanilor (Demostene, A patra filipicã 32).

Între timp fiul regelui macedonean se apropia devârsta adolescenþei, iar tutorii locali nu pãreau a reuºisã-l struneascã prea mult. În tradiþie anticã se spune cãFilip l-a ales pentru educarea fiului sãu pe cel maifaimos ºi mai erudit dintre filosofii de atunci (Plutarh,Viaþa lui Alexandru 7, 2). Deºi nu e sigur cã faima luiAristotel în acel moment era chiar atât de mare încâtsã-l recomande în mod nemijlocit pentru un asemenearol, el a ajuns totuºi sã-l educe pe viitorul moºtenitoral tronului.

Astfel, în 343 (sau 342) î.e.n. Aristotel este invitatºi ajunge la curtea lui Filip al II-lea al Macedoniei. I seoferã un loc de ºcoalã în templul nimfelor din Mieza,iar apoi îi sunt încredinþaþi câþiva învãþãcei: Casandru,Ptolemeu sau Hephaistion, aleºi dintre fiii nobililormacedoneni, pentru a-l însoþi pe drumul învãþãturii pefiul regelui, Alexandru.

!

Strãinul din Callipolis (XII):La rãscruce de cãi regale (1)

Iovan Drehe

filosofia

Un sistem este funcþionabil fãrã erori atâttimp cât este invizibil, adicã toate proceselerulate nu “fac zgomot”, sunt neafectate. În

momentul în care existã disfuncþionalitãþi, aparzgomotul ºi erorile.

Existã o mare diferenþã în analiza accidentelorcare prefigureazã sucombarea unui sistemcomputaþional sau care definesc o anumitãperioadã din parcursul tehnologic: existã o perioadãa sistemelor individuale, fãrã stabilirea unorconexiuni între ele, pe care o voi denumi perioadaînchisã, ºi o altã etapã care a culminat cudeschiderile oferite de interconectarea computerelorîntre ele, în mod special culminând cu ºi prinintermediul Internetului – etapa deschiderilor. Eramarii computerizãri, cea cuprinsã între anii 1970 ºi1980, a fost precedatã de una în care cercetãrile s-au direcþionat înspre procedura legãrii ca atare adouã maºini. Paradigmele tehnologice s-au succedatrapid, fãrã a deveni translucide cum se întâmplã înprezent, situãrile de tipul: ARPANET (1969),circuitele integrate (1971), computerele personale(1974-1976), revoluþia software, UNIX-ul (1974),protocoalele de tip TCP/IP (1973-1978), º.a. aufãcut posibilã apariþia Internetului. Acest ºir lungde achiziþii ºi evoluþii exponenþiale reprezintã înacelaºi timp ºi istoricul dezvoltãrii unor erori,apariþia ºi evoluþia unor anomalii sau “boli” alesistemelor. Acestea s-au transmis în mod diferenþiatde la o etapã la alta. În etapa închisã contagiuniles-au rãspândit pe segmentul hardware, prinintermediul dischetelor care transmiteau viruºi sauviermi1. Ulterior, deschiderile oferite deinterconectivitate au condus la împrãºtieri înreþelele construite de cãtre computerele conectate.Astfel, anomaliile2 au devenit contagioase ºimediatice, au pãrãsit tãrâmul închis allaboratoarelor ºi au pãtruns în vizibil. Jussi Parikkaa abordat contagiunile digitale prin filtrul a treichestiuni relevante: 1. Fricã ºi securitate; 2. Corp ºi 3. Viaþã artificialã(ALife – artificial life). (Parikka 2007, 7). Autorul îºiporneºte cercetarea din anii 1970, atunci când ºi-aufãcut practic apariþia discursurile despre viruºii decomputer. Primele indicii ale apariþiei acestora aufost asocierile cu panica, paranoia ºi teama deinsecuritate. Aceste aspecte fac ºi mobilul primuluicapitol din cartea sa, acolo unde porneºte de laanalizele lui Fred Cohen din anul 19833, prin carese dã naºtere virologiei digitale. Partea a doua alucrãrii este centratã pe feþele atribuite viralitãþii ºiviruºilor, Parikka pornind de la premisa cã totul areo faþã, iar analogiile infectãrii corpului trimit cãtregeneticã. Teoriile cellular automat dezvoltate de Jonvon Neuman ºi ideile lui Norbert Wienerreferitoare la maºinile auto-reproducãtoare –Cellular Automata Machine4 din ciberneticã (anii1940) sunt amorsate în partea a treia de cãtreParikka, transgresând bariera primelor douãcapitole înspre accepþia anomaliilor din perspectivavieþii artificiale. Aceasta este o manierã ºi pentruînþelegerea cauzei pentru care viruºii ºi viermii,aceste “programe cvasi-autonome ºi care-se-rãspândesc-singure5”(Parikka 2007, 10), sunt atât deperturbatori. Analogiile cu domeniul virologiei suntevidente, iar autorii au fãcut dese referiri înanalizele lor la analogiile metaforice dintre viruºiide computer ºi AIDS. Spaþiul anomaliei digitaledevine unul incontrolabil, cu toate cã asocierile de

acest gen sunt evitate. “Încercãm sã evitãm pe câtposibil tendinþa de a evoca esenþa anomalieidigitale din spaþiu drept ceva cumva în-afarã – unspaþiu populat de cãtre acei Alþii digitali saupatogeni de inteligenþã artificialã scãpaþi de subcontrol, angajaþi într-o cursã evoluþionarã aînarmãrilor cu sistemele imune” (Sampson &Parikka 2009, 5). De altfel, evoluþia teoriilorcomputaþionale referitoare la viruºi a urmatîndeaproape evoluþia virologiei ca ºtiinþã. Dupãdescoperirile din biologia molecularã ºi celularã,finalul secolului XIX/ începutul de secol XX a dusla sedimentarea ºtiinþificã a virologiei, oamenii deºtiinþã confirmând posibilitatea transmiterii unoragenþi patogeni invizibili la microscop.Contagiunea diferitelor boli transgreseazã corpuluman înspre câmpul digitalului. Anomaliasistemului perfect funcþionabil este asimilatã cu unvirus sau vierme, despre care s-a constatat cã sepoate replica ºi transmite de la un corp-de-unitatela un altul, de la o maºinã computaþionalã la alta.O distincþie importantã ar fi naºterea virusuluiinformatic. Anomaliile apãrute în sistem suntcoduri scrise, experimente de laborator scãpate saupuse în sistemul însuºi (de exemplu, virusulCreeper, scris în 1970 pentru Tenex, în scopulefectuãrii unor teste). Dupã lansare, autorii acestoraau constatat similaritãþile cu simptomatologiavirusoidã din virologie: agenþii patogeni digitalisunt autonomi, opereazã pe cont propriu (sunt vii),se replicã în sistem. Viruºii devin maºini auto-reproducãtoare ºi auto-replicante. Infectarea seproduce prin fiecare copie nouã conceputã devirus, iar evoluþia sa dupã faza scrierii este similarãmaºinilor-autopoietice6 . Virusul scris este deja unact de devenire, unul care este capabil sã se rescrieautonom, sã se replice ºi sã-ºi împrãºtie copiile înreþea. În acest mod virusul este o celulã vie, omaºinã-autopoieticã. “Punctul de vedere al descrieriiunor astfel de unitãþi din-afarã, de cãtre unobservator, pare cã violeazã cerinþa fundamentalãpe care Varela ºi Maturana au pus-o pentrucaracterizarea unor astfel de sisteme: ºi anume, cãsunt sisteme închise autonome, auto-referenþiale ºiauto-constructive – pe scurt, sisteme autopoietice,în termenii lor” (Beer Stafford 1980, PrefaþaEditorialã - V). Acelaºi autor, Sir Stafford Beer,aprecia contribuþia celor doi, Francisco Varela ºiHumberto Maturana, din patru perspective:biologicã, ciberneticã, epistemologicã ºi psihologicã(vezi Beer, 1980, Prefaþã). Ceea ce este maiinteresant este tocmai faptul cã virusul poate fivãzut simultan ºi ca maºinã autopieticã, ºi camaºinã allopoieticã7. Acest aspect ar presupune oidentitate perfectã între virus ºi copia sa, oidentificare deplinã, tocmai pentru a justifica auto-producerea. Replicarea în sistem ar fi echivalentãcu contagiunea unuia-ºi-aceluiaºi, adicã a unuisingur virus. Ca atare, computerul este infectat nucu 1000 de viruºi, ci cu virusul X replicat în mii decopii. Maºina autopoieticã îºi pãstreazã identitateaprin autonomie ºi diversitate, care devin provocãriesenþiale ale fenomenologiei sistemelor vii, noteazãVarela ºi Maturana în chiar introducereaAutopoiesisului (The Organisation of the Living).Virusul, ca maºinã autopoieticã, “genereazã ºi îºispecificã propria organizare prin operaþiile sale casistem de producþie a propriilor componente, ºiface aceasta într-un ciclu nesfârºit al componentelorsub condiþiile perturbaþiilor continue ºi

compensaþiei perturbaþiilor”(Varela & Maturana1980, 79). Procesul fenomenologic de(re)constituire constantã a virusului se realizeazãprin replicãrile care regenereazã unitatea sistemului– maºinã. Totuºi, perceperea virusului ca sistem viuconduce în mod direct la perceperea lui ca maºinãautopoieticã. ADN-ul virusului digital este codul,scriitura codului. Organismele vii dispun de codurigenetice, în care se înscriu anumite caracteristici.Codul se transmite, se scrie ºi se creeazãorganismul – virus, capabil de autonomie ºireplicare. Reproducerea unitãþii unui sistemautopoietic este o problemã cu trei elemente:replicarea, copierea ºi auto-reproducerea (Vezi op.cit., 100-101). Cea mai apropiatã de mecanismulvirusului este replicarea, adicã generarea de unitãþidistincte de sine, însã identice între ele. Foarteapropiatã de producerea repetitivã, replicarea înversiunea Varela & Maturana diferenþiazã produsulreplicat de ceea ce produce, de producãtor, încontextul în care semnãtura virusului original esteidenticã cu cea a copiilor sale. Nota trasatã deautori este cã replicarea se face independent deautopoiesis, vãzut ca un mecanism-proces. Auto-reproducerea este identificatã cu autopoiesisulînsuºi. O altã distincþie relevantã este datã deapariþia mutaþiilor. Referirile la perturbaþii ºideformarea unui sistem autopoietic nu suntsuficiente pentru a explicita transformãrile care auloc în timpul unei mutaþii. Virusul – mutant devinealtceva decât îl semnalase scriitura – semnãtura sainiþialã. Anomalia devine anomalia anomaliei saumeta-anomalie a sistemului, iar produsul în formaaceasta pare a fi mai aproape de formulasistemului allopoietic. Mutaþiile sunt deja conþinuteîn spaþiul genetic al posibilitãþilor, ca atare, nu estenimic ieºit sã comun sã le considerãm combinãride 0 ºi 18 . În cazul de faþã, replicãrile repetateconduc la o distincþie esenþialã: virusul a devenitcomplet diferit de forma sa iniþialã. “Viruºii suntentitãþi care îºi replicã în mod constant diferenþalor” (Galloway & Tracker 2009, 256). Ceea ceconteazã este infectarea spaþiului/ reþelei. “Dacã oepidemie are succes în ceea ce priveºte replicarea ºirãspândirea, atunci (reþeaua) devine gradual o reþeadistribuitã, în care fiecare nod al ei poate infectaun alt nod” (Sampson, 2009, 47). Într-un astfel de

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Rareº Iordache

zona virtualã

Ontologia virusului

"


2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


mediu al atacurilor invizibile se instaleazã panica ºiparanoia. Securitatea computerului este simbolulsãnãtãþii corpului, însã mulþimea de organismeinvizibile ochiului aºteaptã momentul eliberãrii desub cenzura scriiturii. Frica lansatã de (in)securitatese instaleazã treptat la nivel colectiv, dupã ceanomalia a devenit mediaticã. Ceea ce a deschisportiþa a fost transformarea computerului într-oustensilã accesibilã tuturor. Ieºirea sa dinlaboratoarele de cercetare ºi construirea unorprograme software din ce în ce mai prietenoase(user friendly) a condus la paralizia (in)securitãþii.În etapa închisã contagiunile virale nu au captatatenþia utilizatorilor home edition, iar acest lucru s-a datorat, în primul rând, rolului computerului.Viruºii ºi viermii au devenit elemente alesecuritãþii, iar aceasta din urmã parte integrantã aunei ecologii a culturii reþelei. Primele atenþionãri ºimediatizãri ale acestor anomalii au fost revendicatela nivelul scrierile SF ºi ecranizãrilor. Nuvelele dinanii 1970 au fost primele apariþii ale viruºilor decomputer, însã mediatizarea propriu-zisã s-apetrecut dupã evenimentul Morris9. Termenulvierme a fost propus pentru prima datã în scriereascience-fiction The Shockwave Rider a lui JohnBrunner în 1974. Autorul a intuit perfectcapacitatea unui vierme de a se auto-propaga într-o reþea.

Tema igienei digitale a devenit una curentã înera maºinilor digitale ºi a corpurilor cibernetice,transformându-se treptat într-o formã de gândirecomputaþionalã. Intruºii încep sã pãtrundã dinexterior înspre interior simultan cu deschidereaspre conecþionism. Computerele interconectate lareþea sunt atacate din interior, întrucât acolo esteplasat virusul. Mecanismul este vãzut ca un act devandalism sau sabotaj, iar securitatea individualãeste serios afectatã întrucât originea computeruluieste legatã de automata, iar platforma viruºilor decomputer este o maºinã auto-transmisibilã. Caatare, securitatea vizeazã în mod explicit controlulpatogenilor, anomaliilor ºi paraziþilor digitali.Viruºii capabili de auto-replicare au afectat seriosinfrastructura computaþionalã abia dupãconceperea primelor reþele. În acest sens, caracterullor viral10 în etapa închisã este pus între parantezechiar de cãtre analiºti. “În 1975, când majoritateacomputerelor erau insule izolate care comunicauîntre ele prin schimbul magnetic de casete saudischete, cu conexiuni de modem folosite în modspecial de terminale la distanþã care accesau uncomputer central, riscul pus de un programmalicios precum ANIMAL11 era mic ºi putea fi cuuºurinþã oprit. Astãzi, când Internetul împleteºtetoate computerele de pe Pãmânt în interiorulintercomunicãrii ºi tapiþeriei cooperative, lecþiileoferite de ANIMAL sunt mai relevante decâtoricând” (DeLanda 2007, 9-12). Intenþiile nu aufost din start maliþioase, scriitorii de viruºi fiindmai aproape de net.artiºtii din anii 1990, maicurând, decât de hackerii sau activiºtii extremi dinspaþiul online. Virusul Creeper din anul 1971 a fostun program-experiment capabil de auto-replicare însistemele care rulau TENEX, ca sistem de operare.Mesajul virusului îl fãcea vizibil utilizatorului: “I’mthe creeper, catch me if you can!”, iar programulReaper a fost conceput pentru a-l ºterge. Mareaproblemã a fost aspectul incontrolabilitãþii unorastfel de programe. Securitatea era legatã decontrolul lor, însã din momentul deschideriicomputerelor spre conecþionism, programelemaliþioase au devenit incontrolabile. Situate îndeschisul reþelei, acestea au reuºit sã se împrãºtiepânã au devenit o problemã realã, o chestiunemedia. Atenþia publicului s-a direcþionat spre feþeleviruºilor, ale creatorilor lor. Securitatea internã a

computerelor a reprezentat un interes real pentrucercetare încã din 1960, însã fãrã un impact majorîn sfera medialitãþii. Reculuri ale securizãriireþelelor prin intermediul unor programe (santinelãsau cod-program digital12) au survenit pânã cãtrefinalul anilor ’90. Voi lua exemplul filmului Matrix(1999): agenþii din Matrix sunt apãrãtorii securitãþiireþelei, sunt cei care se asigurã cã totul sederuleazã conform programãrilor. Algoritmul lorde funcþionare este: totul trebuie sã ruleze conformcodurilor, fãrã erori sau anomalii. Programeleobsolete sau cu erori de scriere sau funcþionaresunt dezactivate, fãcute invizibile pentrufuncþionarea maºinii – computer. Din acest punctde vedere, ceea ce reprezintã anomalia este chiaromul, modul sãu de raþionare fiind rudimentarpentru tipul de algoritmizare propus de computer.Matematicianul Roger Penrose face o analizãinteresantã a proceselor minþii umane în lucrarea „The Emperor’s New Mind” (1989), distincþiilerelevante pentru noi aici fiind cele la dualitateaalgoritmic – non-algoritmic. “Procesele raþionale aleminþii umane sunt complet algoritmice ºi ar puteafi duplicate de un computer suficient de complex,însã conºtiinþa ca atare nu poate fi simulatã/copiatã. Penrose ºi Stuart Hameroff au construit oteorie în care conºtiinþa umanã este rezultatul unuicuantum gravitaþional de efecte într-o structurãmicro-tubularã (Orch-OR: orchestrated objectreduction13)” (Iordache 2007, 30-31). Fluxulproceselor perfect funcþionabile ale maºinii esteîntrerupt de o eroare, de o anomalie, de unprogram maliþios. De aici se instaleazã paranoiasecurizãrii fluxului informaþional. “Aceastaînseamnã sã limitezi accesul persoanelor autorizate,controlând fluxul de informaþie pãrþilor terþe, sã fiisigur cã accesul la bazele de date este controlat ºisecurizând liniile de comunicare împotrivazgomotului, care în acest caz nu se mai referã lazgomotul fizic al structurii informaþionale acanalului, ci la încercãrile maliþioase de a întrerupeºi fura din flux date confidenþiale” (Parikka 2007,47).

Fizicalitatea (in)securitãþii este transgresatã denoile medii software. De la atacuri prinintermediul dischetelor sau cd-uri se trece la atacuriprin reþea, iniþial cea în care sunt interconectate unnumãr restrâns de computere ºi mai apoi reþeaua -Internet. Aceasta din urmã este perceputã ca oformaþiune topologicã de tipul scalã-liberã14 în carenu fiecare nod este unul democratic, dar anumtenoduri acþioneazã precum huburi cheie care aumai multe contacte decât altele. Aceasta presupunecã o astfel de topologie include elemente ierarhiceºi distribuite, în interiorul cãror totul esteinterconectat (Vezi Barabási 2003).

RReeccoommaannddããrrii bbiibblliiooggrraaffiicceeBarabási, Albert-László (2003),, Linked: How

Everything is Connected to Everything Else andWhat It Means for Business, Science, and EverydayLife, Plume, New York;

DeLanda, Manuel (2006), A new Philosophy ofSociety Assemblages, Continuum, New York;

Galloway, Alexander (2004),, Protocol: HowControl Exists after Decentralization, MIT Press,Cambridge;

Parikka, Jussi (2007),, Digital Contagions. AMedia Archeology of Computer Viruses, PeterLang, New York;

Sampson, Tony D. & Parikka, Jussi, (2009),The Spam Book: On Viruses, Porn, and OtherAnomalies from the Dark Side of Digital Culture,Hampton Press, Cresskill;

Varela, Francesco & Maturana, Humberto(1980), Autopoiesis and Cognition. Realization of

the Living, Boston; NNoottee::

1. Asociat de cele mai multe ori cu un virus, un vierme(din englezescul worm) este un program a cãrui sarcinãeste replicarea ºi afectarea sistemelor, mai ales a BIOS-urilor. Conceperea lor nu a avut mereu atributul de“malicius software”. Mai multe detalii despre pãrþile poz-itive ale viermilor, vezi descrierea de pe paginaWikipedia, disponibilã la:https://en.wikipedia.org/wiki/Computer_worm, accesatãpe 13 iulie 2013.2. Termenul anomalie este utilizat în lucrare cu accepþiade deviaþie de la funcþionarea în parametrii normali,fiind pãstrat registrul de discurs oferit de cãtre JussiParikka în Digital Contagions. A Media Archaelogy ofComputer Viruses, ed. Peter Lang, New York, 2007. 3. Este vorba, mai exact, despre teza de doctorat a luiCohen: „Computer Viruses” (1983). Omul de ºtiinþã avãzut caracterul malicios al programelor în urma unorexperimente efectuate. Cohen a reuºit sã observe carac-terul replicabil al viruºilor ºi care sunt efectele asuprafuncþionãrii computerului. 4. Maºinile auto-reproducãtoare sunt, în cazul de faþã,într-o corelaþie perfectã cu maºinile auto-replicante.Astfel, virusul este perceput ca o maºinã care se producepe sine prin replicare. Este nevoie de acþiunea unui agentextern asupra sa (scriitorul de viruºi în acest caz) pentruproducere, iar copiile sale sunt realitate autonom, prinreplicarea sa în sistem. 5. Traducerea autorului. Termenul original este: auto-spreading. În românã nu am gãsit un corelat adecvat.6. Termen folosit de Francisco Varela ºi HumbertoMaturana în : Autopoiesis and Cognition: theRealization of the Living (prima ediþie – 1973, a doua1980) pentru definirea unui sistem închis capabil sã seproducã pe sine. 7. Franceso Varela ºi Humberto Maturana definescmaºina allopoieticã drept cea care produce altceva decâtpe sine însuºi, diferit de autopoietic.8. Sistemul binar digital: 0 ºi 1, preluat din logicabooleanã. Luciana Parisi precizeazã în “ExtensiveAbstraction in Digital Architecture” faptul cã schimbãrileneaºteptate pot fi percepute drept schimbãri calculate aleposibilitãþilor (2009, 67). 9. Este vorba despre anul 1988, când Robert T. Morris alansat un vierme pe Internet care ºi-a câºtigat rapid rep-utaþia. 10. În cazul de faþã termenul viral este utilizat cu sensulde rãspândire epidemiologicã rapidã. 11. Virus scris în aprilie 1975 de cãtre John Walker pen-tru UNIVAC 1108 – sistem de operare construit pe plat-forma de 36 de biþi. Predecesorul sãu, UNIVAC 1107, afost creat în 1962, tot pentru sisteme care rulau pe 36de biþi. Programul funcþiona similar unui joc, în care uti-lizatorul era atras, iar virusul punea întrebãri pentru adescoperi la ce animal se gândea user-ul. Programul PER-VADE crea în acest timp o copie în fiecare director lacare utilizatorul avea acces. Rãspândirea sa se fãcea cuevitarea unor stricãciuni pricinuite computerului, pânã lapunctul terminus, iar oprirea împrãºtierii se putea faceprintr-un upgrade al sistemului de operare (OS). Practic,Pãtrunzãtorul ANIMAL a reprezentat primul Trojan însãlbãticie. Vezi pagina de Wikipedia dedicatã viruºilor ºiviermilor, disponibilã la:http://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_computer_viruses_and_worms, accesatã pe 14 iulie 2013. 12. Jussi Parikka face referire în Digital Contagions laprogramele - agenþi similare unor portari sau unor agenþide pazã postaþi în faþa unor porþi digitale. 13. Teoria Orch-OR combinã apropieri ale teorieiconºtiinþei din perspectiva matematicii, fizicii ºianesteziei. În mainstream, teoriile asumã ideea conformcãreia conºtiinþa ar reieºi din creier, în urma unor pro-cese complexe computaþionale între sinapse, care permitcomunicare între neuroni. Vezi descrierea completã ateoriei pe pagina de Wikipedia, disponibilã lahttp://en.wikipedia.org/wiki/Orchestrated_objective_reduction, accesatã pe 19 iulie 2013. 14. În original: scale-free, fãcând referire la tipurile descalare, mapare ºi spaþiere a cyberspaþiului.

!

"

Ei la muncile câmpului, la amiazã, concentraþila spart bucãþi de mozaic ºi gresia dinpiscinã. La o muncã în reluare. Tocmai au

sfârºit pauza de amiazã. Dupã masa este mai greucu orientarea, iar acum se aflã lângã piscinã, dincare vor scoate în câteva zile tot mozaicul pentruschimbare, la vila lui don Pedro.

Sunt orele în care Pedro stã tacticos, cupicioarele întinse pe un scaun din faþã, cel dinpaie cu picioare din lemn de stejar veritabil,esenþã din stejar ºi nu alte prostii de lemnîndoielnic, nu imitaþii de lemn, de care sunt plinemai toate magazinele de profil din Madrid.

Pauza lui este de vreo patru ore ºi jumãtate, onesfârºitã pauzã de patron, nu are el treabã cuora lor de masã ºi încã cele cincisprezece minute,ciupite din programul oficial ºi doar în unele zile.Pânã sunt nevoiþi sã reînceapã cu adevãratmunca.

Dupã pauzã se pornesc greu, în primajumãtate de orã zici cã trebuie sã se roage defiecare muºchi, tendon, oscior, venã în parte,pentru a readuce organismul la forma maximã.Adicã aceea avutã înainte de se opri pentruhalealã ºi picotealã, ori somn, la alegere, pentrufiecare. Sau ce le vine mai înainte?

La unii somnul instantaneu, nici un preludiu,nicio vorbuliþã de spus celorlalalþi, nicio poveste,un râgâit, o înjurãturã de alint, nicio pre-picotealã,nu, deloc, sunt catapultaþi direct în somn. Nicivise la ofertã nu li se mai dau în aceastãadormire. Un somn cu leºin. De asta au parte înmulte dupã-amieze. Somn specializat.

Seamãnã în miºcãrile lor de dupã pauza demasã cu niºte maºinãrii second-hand, insuficientunse, ori în crizã de combustibil, ameþiþi, mai alesdupã somn, cãutând nãuciþi uneltele în toatãobra, mai multe minute, plictisiþi, privind la ceasde parcã ar suferi de vreo amnezie instantanee.Un fel de maºinãrii cu termen de garanþie expirat,gata sã fie abandonate la marginea drumului,

pentru a fi eventual transportate de ceatarerohãmesiþi, dupã fiecare cent. Sunt de dus cumaºinile la centrele de recuperare a fierului ºideºeurilor aflate la marginea capitalei. Toþi trei nuar valora prea mult în dinero. Mai nimic nu s-arlua dupã ei. Nu au caroseria bunã ºi nici destulde grea, nu sunt de fier, nici de cupru, nu au niciaur la ei, nici mãcar un lanþ, un ceas, nici oafacere pentru buzunarul lui Padrito. Nici pentrurevalorificare nu sunt nãscuþi. Nici creiere de datla amanet nu au. Nu au valoare, nu au cãutare,aºa cã presteazã în continuare disciplinaþi muncilecâmpului la don Pedro.

Pedro, desfãcut la primul nasture de lacãmaºã, stã într-o poziþie relaxatã cu picioareleatent întinse în faþã, descãlþat, pânã degetelepicioarelor pot atinge primele fire de iarbã. Dupãservirea dejunului copios îºi fumeazã havanele,venite prin colet din Cuba ºi numai din Cuba.Doar trabucuri originale, trimise în cutiile cuinscripþie, toate de culoare galbenã ºi cu o folietransparentã de plastic, trasã pe deasuprapachetelor cartonate.

Apoi îºi toarnã vinul într-un pahar albastru,unul cu picior subþire, vinul este de cel puþin ºaseani vechime ºi sticla nu este din colecþia deinvidiat, nu este luat din pivniþã, peste caretrebuie sã toarne el ºi cu Silviu-Dubai înurmãtoarele zile telã asfalticã.

De doi ani, atunci când plouã i se infiltreazãapa în pivniþa aflatã în partea dreaptã a vilei, prinniºte gãuri fãcute în vechea telã. Îi felul ãsta îiaduce mucegaiul peste sutele de sticle de vin dincolecþie. Cele mai bune vinuri depãºesc zece saucincisprezece ani ca vechime. Dar acelea suntbãute numai la anumite fieste organizate lângãpiscinã ºi pentru anumiþi prieteni, în serile devarã. Restul, primesc vinul de un an sau doi anivechime. Adicã un fel de vino de mesa faþã decelelalte, combinat dacã vrei cu cola-bonus, atât,

un calimocio de spãlare a maþului plin demâncare. ªi basta! Nu rispim pe oricine bunãtatede vino!

Îºi tot miºcã labele picioarelor în iarbã, pânã îlprinde oboseala ºi somnul. În scaun, spune el, cãse odihneºte cel mai bine. Patul este doar pentrusomnul de noapte, niciodatã pentru cel de zi.

Are ºi umbrã de la cei câþiva copaci aflaþi pelângã alee ºi nimic nu îl poate deranja pentrucâteva ore. Umbrã ºi scaune de stejar. Combinaþiaminune!

El îºi adaugã înainte de servirea vinului unaperitiv frugal, la care îºi calculeazã fix jumãtatede pahar cu uischi, pentru o digestie rapidã,înainte de începerea mesei. Are în meniu mãslineverzi, gogoºari în oþet, capere, câteva felii tãiatesubþire, alte câteva felii de hamonel serrano,proaspãt luate din supermercados.

Hamon. Hamon. Peste tot hamon. O þarã plinã de hamon. La fiecare colþ de

stradã parcã s-ar vinde hamon, aºa pare. Barurilede cartier sunt tot un fel de hamonerii înminiaturã, cãci niciodatã acesta nu lipseºte dinaperitivele barmanilor. Bea berea ºi primeºti porþiata de hamon! Bea mai repede berea!

Hamoneriile sunt întinse pe marile bulevarde,niºte magazine aranjate cu cãrnãraie în cârlige,aliniatã, înseriatã, rãspândind aromepãtrunzãtoare în nãrile celor care intrã sã aleagãunul din sortimente. Sã te tot uiþi zilnic fãrã biletde intrare, la performance-hamon, la tãierea,felierea, servirea lui de cãtre angajaþii mereuzâmbitori. Sã tot deguºti, guºti, deguºti, reguºti,pânã simþi ce vrei ºi ce îþi place.

Denumiri: jamon iberico de bellota, jamoniberico de recebo, jamon iberico de campo, patanegra, jamon Serrano, reserva, credo, extra.

Serano vechime cinci ani. Sãrat. Y otra.Sãrãturã. Otra cãrniþã, puþinã grãsime, frãgezimeamuºchiuleþului plimbat printre buze ºi degete.Desface sã vadã ce este în muºchi. Desface uºorcarnea, cu limba, apoi cu buzele, se apropie uºorcu buzele de porþiunea finã de grãsime, la finalintrã în carne cu dinþii ºi muºcã pofticios. Intrãtot în gurã. Nu scapã nimic din gurã. Înfulecã tot.Cît de subþire este felia primitã de la mãcelar ºicât de subþire tãietura omului, ce nu mãcelãreºteîncã oameni, ci doar muºchi de porc.

Hamon ºi don Pedro. Mãslinele lui verzi, ºigazonul lui verde, iarba foarte verde din jurulvilei, iarba ºi gazonul vecinilor întinse pe zeci dekilometri. În Rivas VaciaMadrid ecosistemul a datlovitura, regenerabil, aer aerisit, singurul aeraerisit de cumpãrat din comunidad la pungã deLidl. Nu în capitalã. Acolo aerul este carnivor.Iremediabil carnivor. Nu se poate transporta, nicirespira, ºi totuºi.

Gazonul-eco-pedro de tuns sãptãmânal. Estetuns sãptãmânal, doar eco-pedro. Regulile eco.Respectate. Hamon-eco. ªi el. Respectã regulile.

Ardeii, caperele aranjate într-o farfurioarã cumodel de taur-eco, pe fundul farfuriei estedesenat steagul galben-roºu, exact pe fundulfarfuriei. Acum îi vine altfel pofta lui Pedro,pofta vine ºi nu stã, creºte , apare un alt fel degust pe fondul galben roºu al farfuriei, cu tãuraºulca inscripþie motivaþionalã a degustãrii.

Taurul din farfurie este pregãtit sã-ºi înfigãcornul-eco în urmãtoarea limbã care înfulecãhamonul. Taurul este flãmând ºi îl înfurie oricevede roºu. Loveºte-eco!

!

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


efectul de searã

Rivas VaciaMadrid (2)Robert Diculescu


În istoria jurnalismului, încã de la începuturilelui, avantajul de a putea fi accesateinformaþiile de o cât mai mare parte a

receptorilor a constituit un avantaj. Este suficient,probabil, un exemplu pentru a ilustra acest fapt.Mihai Coman ne aratã în cartea sa, „Introducereîn sistemul mass-media”, cum o scrisoare trimisãde Cristofor Columb cãtre consilierului regalSantángel, prin care celebrul explorator descriacãlãtoria sa peste ocean ºi descoperirea nouluidrum cãtre Indii, a devenit, datoritã tiparului, un„bestseller” ºi o ºtire la nivel mondial.

„La începutul lunii aprilie a anului 1493, laBarcelona a fost tipãritã, sub titlul de InsulisInventis, versiunea latinã a scrisorii pe careCristofor Columb a trimis-o consilierului regalSantángel, în care descria cãlãtoria sa peste oceanºi descoperirea noului drum cãtre Indii. Retipãritãpeste numai o lunã, la Roma (unde a cunoscuttrei ediþii succesive), apoi la Paris, Anvers, Basel ºiFlorenþa, descrierea expediþiei ºi a noilor teritorii adevenit, dupã formula istoricului Samuel EliotMorison, un <<bestseller>> al momentului. Iatãcum tiparul a transformat o experienþã personalãîn cunoaºtere larg accesibilã ºi a fãcut ca niºtesecrete, care altfel ar fi fost pãstrate ascunse decãtre suveranii europeni, sã devinã acum ºtiri”1.

De asemenea, în evoluþia sa, jurnalismul aevoluat pînã într-acolo, încât, de datã relativrecentã, ideea de „jurnalist universal” a chiar prinscontur, în sensul în care acum unui angajat înmedia i se poate cere sã facã ºi chiar trebuie sãfacã, dacã se respectã, mult mai multe lucruri.

De exemplu, celebrul post ESPN a adus îndiscuþie ideea conform cãreia „în viitor, jurnaliºtiide sport trebuie sã fie capabili sã se descurce atâtîn televiziune, cât ºi în presa scrisã. Într-o lume încare companiile media deþin televiziuni, posturide radio, ziare ºi site-uri, un jurnalist care scriepentru un ziar sau pentru o revistã trebuie sãproducã ºtiri ºi pentru radio, televiziune sausite”2.

Pe linia dezvoltãrii sale, jurnalismul a ajuns lamijloace de comunicare din ce în ce mai moderneºi mai sofisticate, ajungându-se în prezent casocial-media sã ne facã mare parte din agendã ºisã ne satisfacã nevoia de informaþie pe o scarãdin ce în ce mai largã.

Extensia se poate face ºi înspre jurnalismulsportiv, cel care îºi ia seva din ce în ce mai multde pe facebook, poate în detrimentul materialelormai elaborate ºi care ar reclama cheltuieli maimari.

Cã sportul ocupã un loc fruntaº în mass-media, cel puþin prin aria de adresabilitate largã,este un fapt îndeobºte cunoscut. Acest lucru neeste explicat pe larg de Phil Andrews în„Jurnalismul sportiv. O introducere”.

„Sportul este atât de important pentruorganizaþiile mass-media, încât chiar ºi cele maimici dintre ele îºi creeazã propriile departamentesportive, incluzându-le în echipele lor editoriale,din care fac parte jurnaliºti sportivi experimentaþi.În sectorul ziaristic, sportul, atât la nivel naþional,cât ºi zonal constituie unul dintre cele treidepartamente tradiþionale – celelalte douã fiind

reprezentate de ºtiri ºi feature – care formeazãechipa redacþionalã.”3.

Pe cale de consecinþã, social media nu puteasã ignore laturi ale sportului care, preluate dediferite publicaþii, devin ºtiri sau puncte depornire pentru materiale mai ample, inclusivpentru radiouri sau televiziuni.

Social media, dincolo de definiþia care sereferã la mijloacele on-line prin care o comunitateîmpãrtãºeºte tot ceea ce vrea sã fie cunoscut,capãtã, în sfera jurnalismului sportiv, noi valenþe.Facebook, Twitter, Instagram, YouTube ºi alteleau devenit instrumente de reflectare aperformanþelor sportive în jurnalism, alãturându-se canalelor tradiþionale reprezentate de print,radio sau televiziune.

Acum, o postare a unui fotbalist celebru saumai puþin celebru, pe contul personal defacebook, poate deveni ºtire sportivã, prin simplacitare a acesteia în paginile unei publicaþii sau unpunct de pornire pentru un material aprofundatîn ceea ce priveºte viaþa lui.

Rapiditatea social media vine sã satisfacãgustul fanilor de sport, de la postarea în timpireali a componenþei unei echipe înainte de startulunui meci, prin trecerea în revistã a evenimentelede ultimã orã de dinaintea partidei sau din timpulpartidei (cu imagini în timp real), cu rezultatele ºimarcatorii afiºate on-line, ºi pânã la amãnuntedintre cele mai diverse care pot influenþa, deexemplu, lumea pariurilor sportive.

Instrumentele social media pot produce oschimbare semnificativã (dacã nu au ºi produs-odeja) în ceea ce priveºte rolul jurnalismuluisportiv, care îºi mutã centrul de greutate înspreinedit, amãnunt, rapiditate, poate în detrimentulunei analize laborioase, în termenii clasici în careeram obiºnuiþi sã înþelegem acest lucru.

Aceste noi abordãri au dezvoltat ºi elementede business, analize ºtiinþifice asuprajurnalismului sportiv, statutul jurnalistului sportivºi rolul acestuia în domeniu, dar ºi în societate.

În teza de doctorat pe care îmi propun sã orealizez voi dedica un capitol special exemplelor,în care contribuþii ale unora dintre sportivi înmediul virtual sunt preluate ºi devin materialevirale chiar pentru presa din România. Demersulnu va fi doar unul constatator, ci voi încerca sãanalizez felul în care jurnalismul sportivtradiþional s-a metamorfozat, a cãpãtat noivalenþe ºi interpretãri. De asemenea, voi analizareacþia publicului, cel care pare a nu mai avearãbdare cu materialele elaborate, documentate ºilucrate în amãnunt, preferând oarecum aceastãabordare de tip facil, dar care are drept stindardrapiditatea informaþiei ºi stârnirea unor emoþiiputernice, imediate.

În lucrarea de faþã, mã voi opri la un singurexemplu, cel al fotbalistului Ciprian Marica, unuldintre cei mai „vocali” sportivi ai noºtri în ceea cepriveºte folosirea social media ºi voi demonstracum douã dintre cele mai recente postãri ale salepe Facebook au ajuns sã þinã prima paginã a unorpublicaþii print ºi on-line, sã deschidã jurnalele deºtiri pe radio ºi televiziune ºi cum au reuºitjurnaliºtii sã aibã pe tavã o serie de informaþii,

pentru care nu au fãcut altceva decât sã dea unsimplu copy-paste. Iar când Ciprian Marica a scrispe pagina sa despre Simona Halep (poate cea maiîn vogã sportivã româncã la ora actualã), presasportivã din România a avut subiecte pe tavãsãptãmîni întregi.

Iatã primul exemplu – mesajul lui CiprianMarica de Ziua Naþionalã a României:

1 decembrie, 2014 „Dragi prieteni! Vã urez lamulþi ani fericiþi de ziua naþionalã a României! ªipentru cã este aniversare, fac ºi douã cadouri –tricoul sacru al echipei naþionale – pentru douãpersoane care înseamnã enorm pentru toþiromânii. Domniºoarei Simona Halep i-am alesnumãrul 9 pentru cã a fost cel mai bun atacant alRomâniei în meciul cu imaginea proastã care nise face în strãinãtate. A dus numele României întoate zãrile, mai mult decât orice ambasador alstatului. Bravo, Simona!

Un tricou cu numãrul 1 îl voi oferi omuluinumãrul 1 în stat, preºedintelui Klaus Iohannis.Sã nu uitaþi, domnule preºedinte, câte speranþe ºi-au fãcut românii în privinþa dumneavoastrã. Sãfiþi numãrul 1 în lupta împotriva corupþiei, înlupta cu nedreptãþile, în lupta pentru drepturiletuturor românilor! Încã o datã <<La mulþi ani!>>Hai România!”

Mesajul, însoþit de fotografiile celor douãtricouri, a primit în interval de aproape douã luni,peste 7.000 like-uri, 300 share-uri ºi 150comentarii (mai exact, în data de 26 ianuarie avea7.042 like-uri, 303 share-uri ºi 132 comentarii).Fotografiile, luate independent, cea cu numãr 1,spre exemplu, avea 499 like-uri ºi 19 share-uri, iarcea cu numãr 9 avea 433 like-uri ºi 4 share-uri.

Profilul oficial de Facebook al lui CiprianMarica

Un prim efect: preluarea acestui mesaj deSimona Halep, o jucãtoare care este urmãritã peFacebook de un milion douã sute de fani sau; înlimbaj social media, pagina sa are acest numãr delike-uri.

Pe 8 decembrie, Simona Halep scrie pe paginasa de Facebook doar trei cuvinte: „Mulþumesc,Ciprian Marica”, însoþite de o fotografie în careapare îmbrãcatã cu tricoul primt cadou ºiprimeºte peste 35.000 de like-uri, 350 de share-uriºi 350 de comentarii (s-au contorizat aceste datepe parcursul unei luni ºi jumãtate, pânã în a treiasãptãmânã a lunii ianuarie 2015, deci numãrul lore posibil sã mai creascã).

Al doilea efect, care a mers în cascadã, a fostpreluarea în massmedia a celor douã mesaje (celiniþial, cu oferirea tricoului de fotbalist ºi cel almulþumirilor adresate de jucãtoarea de tenis),jurnaliºtii nefãcând altceva decât sã consemnezedialogul de la distanþã dintre cei doisportivi,ilustrând materialele lor cu fotografiilepostate pe paginile lor de Facebook.

Iatã, spre ilustrare, un exemplu elocvent de pesite-ul celor de la Radio Cluj(http://radiocluj.ro/2014/12/11/cadou-pentru-simona-halep/), cei care, cu o fidelitateexemplarã, consemneazã ºi comaseazã totul într-un material care devine ºtirea lor din acea zi(ºtirea a apãrut în 11 decembrie 2014) :

““Ciprian Marica, internaþionalul român care senumãrã printre puþinii jucãtori activi pe reþelelede socializare, i-a fãcut cadou SimoneiHalep,untricou al naþionalei de fotbal a României.

Domniºoarei Halep i-am ales numãrul 9pentru cã a fost cel mai bun atacant al Românieiîîn meciul cu imaginea proastã care ni se face în

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Jurnalismul sportiv, întretradiþie ºi social media

media

Ovidiu Blag

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


strãinãtate. A dus numele României în toatezãrile, mai mult decât orice ambasador al statului.Bravo, Simona! (Ciprian Marica)

Sportiva româncã, aflatã pe locul III înclasamentul mondial, a primit cadoul de laMarica ºi a þinut sã-i mulþumeascã atacantului dela Konyaspor pe aceeaºi reþea de socializare,îmbrãcând tricoul:

Mulþumesc, Ciprian Marica. Un gest deosebit -a fost mesajul lui Halep pentru cel care în ultimaperioadã trage din greu pentru a putea reveni peterenul de fotbal dupã o accidentare. Acum, ceidoi au în comun tricoul naþionalei, cu numãrul 9inscripþionat pe spate”.

Aceastã postare a lui Ciprian Marica, dublatãde rãspunsul Simonei Halep, puse într-unansamblu sau oferite receptorilor pe rând, auvãzut lumina tiparului sau au devenit materialeon-line, radio sau tv pentru aproape toatã presadin România.

Au relatat acest subiect: Gazeta Sporturilor,Prosport, ProTV, RomaniaTV, NaºulTV,RealitateaTV, LookTV, doartenis.ro, Digi24,Evenimentul zilei, Vocea Transilvaniei,stiridecluj.ro, stiridesport.ro, spynews ºi lista arputea continua la nesfîrºit.

www.stiridecluj.roCum în acea postare fotbalistul se referea ºi la

un cadou (simbolic, tricoul oferit în dar aveachiar numãrul 1) pentru preºedintele României,Klaus Iohannis, aceastã ºtire a culisat ºi în presageneralistã (nu doar în cea sportivã), ajungându-sepânã la... de acum celebrul titlu apãrut pewww.stiripesurse.ro, care suna astfel:

„Iohannis, impresionat pânã la lacrimi. Cecadou a primit de Ziua Naþionalã”.

ªtirea semnatã de Cristi ªelaru conþineurmãtoarele cuvinte:

“Klaus Iohannis a participat, pentru primadatã, la manifestaþiile prilejuite de Ziua Naþionalãla Alba Iulia din calitatea de preºedinte ales.Surpriza pentru preºedinte a venit, însã, tocmaidin Turcia. Ciprian Marica, unul dintre cãpitaniinaþionalei de fotbal, i-a fãcut cadou un tricoupersonalizat lui Iohannis”.

Dupã care, în restul corpului ºtirii, este redatmesajul originar apãrut pe pagina de Facebook afotbalistului Ciprian Marica în data de 1decembrie, 2014.

Ciprian Marica, sfãtuit probabil de specialiºtisocial media (un alt aspect pe care îmi propun sãîl cercetez în teza de doctorat), „recidiveazã” laînceput de an 2015, pe 10 ianuarie, cu o postarecare are darul de a degaja suficientã emoþie cât sãfie preluatã ca atare ºi difuzatã pe toate canalelemedia de la noi. Iatã cele câteva cuvinte alefotbalistului care au devenit cap de afiº pentruºtirile de a doua zi:

„Hey prieteni. De câteva zile sunt în Antalya,în cantonamentul de iarnã al echipei meleKonyaspor. Am venit înaintea colegilor meipentru cã am de recuperat dupã accidentare.Vreau sã vã spun cãîntre douã ºedinþe depregãtire am descoperit un loc superb ºi aº vreasã-i dau share cu voi. Este în Lara ºi se numeºte“The big man”. O priveliºte superbã! Vã las, vãîmbrãþiºez, am antrenament în 15 minute. Searãbunã! Sau fainã, cum ar zice unii.”

Profilul oficial de Facebook al lui CiprianMarica

Contabilizând rezultatele acestor câtevacuvinte, dar în limbaj new-media, sã spunem cãpostarea a adunat aproape 4.000 de like-uri, aprovocat 75 de comentarii ºi 20 de share-uri (fãrãsã punem la socotealã like-urile ºi comentariilegenerate pe websiteurile publicaþiilor care au

preluat aceastã postare). Dupã modelul tricourilor pentru Simona

Halep ºi preºedintele României, presa a reacþionatcu o rapiditate demnã de o cauzã mai bunã ºi ainformat opinia publicã despre felul în care sepregãteºte, în Antalya, fotbalistul Marica.

Simplele cuvinte ale lui Marica sunt îmbrãcatecu un titlu profesionist de cei de la Wowbiz, care,nici mai mult, nici mai puþin, decreteazã înaceeaºi zi: „Toþi fotbaliºtii din România îl vorinvidia!”, în timp ce ºtirea propriu-zisã estereprezentantã, în cvasitotalitate, de cele câtevacuvinte însãilate de fotbalist pe pagina sa deFacebook.

www.wowbiz.roÎn acest context, se potriveºte poate foarte

bine una dintre remarcile ziaristului CornelNistorescu, care, într-un dialog cu Cecilia Caragea,face o caracterziare ironicã, dar exactã a preseiromâneºti de astãzi, fiind de pãrere cã jurnalismule încã dominat de amatorism, de glandã, defeeling: „La noi, o presã în stil anglo-german sauîn stil francez ar arãta ca un domn în papion, darîn fundul gol, pierdut într-o populaþie desalopete”4

La fel de bine putem aduce în discuþie, lafinalul acestui capitol, ºi o întîmplare ce þine maimult de anecdoticã, dar care constituie o temã dereflecþie pentru modelul sportivului ideal, careînseamnã sãnãtate, performanþã, glorie sauexcelenþã.

Chiar dacã sportul ºi celebritatea au mers tottimpul mânã-n mânã, ceea ce a atras mulþioameni cu bani, existã în viaþa acestor modele ºimomente mai „sensibile”. De exemplu, magnatulamerican Donald Trump a cumpãrat, la mijloculanilor 1980, echipa de fotbal american New YorkGenerals. Odatã ce a fãcut acest lucru, ºi-a doritfoarte mult sã cumpere ºi un jucãtor, de fapt sãdeþinã unul. Aºadar, Trump a decis sã-lachiziþioneze pe Lawrence Taylor, unul dintre ceimai buni jucãtori de fotbal american din istoriaacestui sport. Taylor a primit 1 milion de dolaricash ºi a semnat un contract de prestãri serviciicu Trump. Întrebat fiind ce va face cu sportivulîn cazul în care echipa va da greº, Donald Trumpa rãspuns sec: „Îl voi îmbrãca într-o uniformã deportar ºi îl voi pune sã-mi pãzeascã una dintreclãdrile mele.”5

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEEANDREWS, Phil, Jurnalismul sportiv. O

introducere, Editura Polirom, Iaºi, 2006BOYLE, Raymond, Sports Journalism. Context and

Issue, SAGE Publications Ltd, London Thousand OaksNew Delhi, 2006

COMAN, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici dedocumentare ºi redactare, ediþia a II-a revãzutã,volumul I, editura Polirom, Iaºi, 2001.

COMAN, Mihai (coord.), Manual de jurnalism.Tehnici de documentare ºi redactare, ediþia a II-arevãzutã, volumul II, editura Polirom, Iaºi, 2001

COMAN, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, volumul II,editura Polirom, Iaºi, 2004

CONRAD, Mark, The Business of Sports. A Primerfor Journalists, Lawrence Erlbaum Associater,Publishers, Mahwah, New Jersey, 2006

DeFLEUR, Melvin, BALL-ROKEACH, Sandra, Teoriiale comunicãrii de masã, Editura Polirom, Iaºi, 1999.

ESKENAZI, Gerald, A sports-writer’s Life, From theDesk of a New York Times Reporter, University ofMissouri Press, Columbia, Missouri, 2003

LEITCH, Will, God save the Fan, HarperCollins,New York, 2008

MATTELART, A, MATTELART, M, Istoria teoriilor

comunicãrii, Editura Polirom, Iaºi, 2001RANDALL, David, Jurnalistul universal. Ghid

practic pentru presa scrisã, traducere în limba românãde Alexandru Brãduþ Ulmanu, editura Polirom, Iaºi,1998

SCHULTZ, Brad, Sports Media. Planning,Production, and Reporting, Elsevier Inc, Oxford, UK,2005

SEVERIN, Werner J.; TANKARD, James W. Jr.,Perspective asupra teoriilor comunicãrii de masã:originile, metodele ºi utilizarea lor în mass-media,traducere în limba românã de: Mãdãlina Paxaman ºiMaria Paxaman, editura Polirom, Iaºi, 2004

STEEN, Rob, Sports Journalism. A multimediaPrimer, Routledge Taylor&Francis Group, London andNew York, 2008

LINK-UURIhttps://www.facebook.com/ciprianmaricaofficialhttps://www.facebook.com/simonahalephttp://radiocluj.ro/2014/12/11/cadou-pentru-

simona-halep/www.stiridecluj.rowww.wowbiz.ro

1Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Cluj-Napoca, 2004, pagina 15

2Brad Schultz, Media Reporting, Producing andPlanning, Elsevier Inc, Oxford, UK, 2005, page 10

3Phil Andrews, Jurnalismul sportiv. O introducere,Editura Polirom, Iaºi, 2006, pagina 14

4Cecilia Caragea, Dialog cu Cornel Nistorescu,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, paginile 63-64

5Gerald Eskenazi, A sports writer life, University ofMissouri Press, Columbia, Missouri, 2003, pag. 45-46

!


The Global Battle Of The Bands (GBOB,Bãtãlia mondialã a formaþiilor) este cea maimare ºi cea mai apreciatã competiþie de

muzicã live (cântat pe bune, în direct) din lume.Concursul se organizeazã în peste 30 de þãri depe cinci continente.

Dupã o pauzã de trei ani, Asociaþia “SunetulMuzicii” propune o concurenþã realã emisiunilorde karaoke din România, relansând CompetiþiaGBOB în România. Din septembrie 2014 selucreazã la etapele de concurs pentru calificarea laMarea Finala din Cluj-Napoca, CapitalaTineretului European din 2015.

Obiectivul principal al proiectului este de agãsi o formaþie dinamicã ºi carismaticã pe scenãcare sã reprezinte þara noastrã la Marea Finalã aCompetiþiei Mondiale a Formaþiilor din 2015(GBOB: Global Battle of the Bands).

Acest proiect doreºte ca prin cooperarea cuinstituþii locale, naþionale ºi strãine de specialitatesã sprijine creaþia artisticã, sã punã în valoare pat-rimoniul cultural naþional ºi sã ajute la dez-voltarea unei industrii muzicale funcþionale înîntreaga þarã.

Valoarea adãugatã a proiectului cultural pentruartiºtii activi în domeniul muzicii va ajuta muzi-cienii locali ºi formaþiile aflate la început de drumsã se organizeze pe scenã, înaintea unui spectacol;va ajuta la dezvoltarea jocului scenic ºi va învaþãartiºtii cvasi-cunoscuþi sã se pregãteascã pentru unconcert de amploare.

Dacã pânã în prezent, la patru din cele cinciediþii anterioare GBOB România, concursulnaþional a fost organizat într-o singurã etapãfinalã (în trei ani consecutivi doar la Bucureºti),de data aceasta Asociaþia “Sunetul Muzicii” îºipropune sã organizeze semifinale locale ºiregionale în mai multe centre culturale din întrea-ga þarã.

Semifinalele GBOB România 2015 confirmatepânã la aceastã datã sunt: 21 martie – Cluj-Napoca (Hard Club, punk-rock-metale); 15 mai –Râmnicu Vâlcea (Aby Stage Bar, punk-rock-met-ale); 22 mai – Bucureºti (Club Fabrica, punk-rock-metale; 28 mai – Oradea (Club Abyss, punk-rock-metale); 29 mai – Timiºoara (Scottish Pub, jazz,blues, electro, funk, world), 5 iunie – Braºov(Rockstadt, punk-rock-metale); 6 iunie – SfântuGheorghe (Muzeul Naþional Secuiesc, jazz, blues,electro, funk, world); 10 septembrie – TârguMureº (Jazz&Blues, punk-rock-metale); 19 septem-brie – Iaºi (Underground Pub, punk-rock-metale);29 octombrie – Timiºoara (Daos Club, punk-rock-metale).

E posibil sã se mai confirme etape de concursla Sibiu, Craiova ºi Constanþa. Finala Naþionalãva avea loc în noiembrie 2015.

Lista trupelor înscrise la prima SemifinalãGBOB, sâmbãtã 21 martie (la Hard Club, în Cluj-Napoca) include: Vespera (Cluj), Caustic (Cluj),Kaidun (Cluj), Nuclear Muffin (Cluj), Divided ByPerception (Cluj), Gecko (Cluj), Times of Need(Cluj), Konthrast (Cluj), Rattlejack (Cluj), HybridSymphony (Sighetu Marmaþiei), Face Today(Odorheiu Secuiesc), DØTS (Satu Mare), TheEmp (Bistriþa) ºi RiotMonk (Baia Mare).

Juriul de la Cluj este format din persoanecare, în medie, lucreazã de peste 10 ani de zile îndomeniu. Aici vor fi prezenþi: patronul casei dediscuri Sun & Moon Records din OdorheiuSecuiesc, managerul artistic Cristi Busuioc (în anii2000 a lucrat cu Omul cu ºobolani, AB4, ShukarCollectiv, în prezent promoveazã Liar ºi TheNoise), Olimp Boroº (DJ de rock, respectat laTârgu Mureº ºi organizatorul festivalului EurockChristmas) ºi Edmond Lenarth (responsabil cuprogramul artistic la Electric Castle). Pe lângã pre-miile oferite de cãtre cei din juriu, vor fi ºi altesurprize. Câºtigãtorul fiecãrei etape este ales înproporþie de 50% prin votul juriului, ºi 50% prinvotul publicului. În caz de egalitate, Juriul va aveaprioritate în decizia finalã.

Fiind vorba de un concurs itinerant, cu etapeîn mai multe localitãþi, artiºtii înscriºi au dreptulsã se prezinte la mai multe Semifinale ale com-petiþiei. Din nou, asta vine în sprijinul artiºtilorcare considerã cã meritã a doua ºansã ºi simt cãnu au obþinut rezultatul dorit din cauza unorgreºeli de interpretare din timpul recitalului.

Asociaþia “Sunetul Muzicii” cautã formaþia

care sã reprezinte România la Finala MondialãGBOB la Berlin în primãvara 2016. Formaþiile tre-buie sã se prezinte cu douã compoziþi originaledin orice gen muzical, interpretate cu instrumentemuzicale, cu componenþa între 2 ºi 6 membri, deorice vârstã. Trupele vor prezenta câte douã piese,excepþie fãcând grupurile muzicale psihedelice saude metal simfonic care nu au piese cu o duratãmai micã de ºase minute (iar acestea pot cânta osingurã compoziþie în cadrul celor opt minute derecital acordate formaþiilor în concurs). Grupurilemuzicale trebuie sã fie dinamice pe scenã sau sãtransmitã acel quelque-chose care sã atragã pub-licul prin muzica lor. Formaþiile din întreaga þarãse pot înscrie gratis completând formularul aflatpe website-ul www.gbob.com.

Dintre artiºtii care ºi-au confirmat participareala GBOB România în 2015, trebuie menþionat chi-taristul Andrei Cerbu, în vârstã de 12 ani (de laformaþia ieºeanã The Iron Cross), care a câºtigatla Românii au talent în 2014. Mai sunt formaþiide adolescenþi în concurs precum Atrivm de laTecuci, Got-X de la Bârlad ºi Sold Out de laRâmnicu Vâlcea (unde cântã copiii celor de laAntract), dar ºi veterani, precum Viorel Repciucde la Statuar din Oradea sau braºovenii RamiroJunger (ex-Conexiuni) de la The Angels Kill ThePirates ºi Gabriel Isac de la Ringtone.

Formaþiile se pot înscrie în concurs pe tot par-cursul anului, pânã la miezul nopþii în ajunulultimei Semifinale GBOB.

!

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


muzica

GBOB - Concursul muzicalpentru cei care cântã pe bune

RiCo

Marc Pessin Ceramicã sarcofag

Programul „Relansarea Studioului Euphorional Teatrului Naþional din Cluj” îºi asumã,tot mai vizibil, sarcina generoasã de a veni

în întâmpinarea tinerilor regizori ºi actori înformare, cãrora li se oferã astfel ºanse multiplede afirmare profesionalã.

Din aceastã serie face parte debutul tânãruluiregizor Cãtãlin Bocîrnea cu spectacolul AgnusDei de John Pielmeier. Sper ca iniþiativa sãprindã consistenþã, depãºind chiar prin dimensi-une Festivalul Dramaturgiei Clujene din 2013, oreuºitã consemnatã ca atare atunci a StudiouluiEuphorion. Altfel, aceste „programe”, ca ºi„Teatru-forum” anunþat, rãmân simple etichetepublicitare aplicate excedentar unor proiecte derutinã.

Întru întâmpinarea tinerilor artiºti ieºiþirecent la rampã se vor mai ales aceste rânduri.Cãtãlin Bocîrnea este un proaspãt absolvent alºcolii clujene de teatru, afirmat mai întâi (para-doxal!) ca motociclist, dar, cum singur mãr-turiseºte, „a înlocuit adrenalina motociclistuluicu plãcerea din sala de repetiþii.” I s-a încredinþatun text dificil, Agnus Dei, în original Agnes ofGod, presãrat cu capcane în planul montãrii. Afructificat spaþialitatea extinsã pe scãri a locaþiei,ieºind din stereotipia scenei italiene. Se simtecapacitatea de empatizare a regizorului cueroinele piesei ºi efortul de conceptualizare amesajului contras într-un limbaj scenic adeseabine structurat, elocvent pe felii. E drept cãlentoarea derulãrii scenelor creeazã uneori sin-cope minore, iar repartizarea în spaþiul de joc euneori în detrimentul replicilor rostite în ºoaptã(mai ales la Irina Wintze). Pe secvenþe, textul ebine lucrat ºi corect exloatat la nivel interpreta-tiv, mici retuºuri fiind posibile pe parcurs, maiales la asamblarea în corporalitatea întregului.Alexandra Tarce, actriþã formatã tot la ºcoalaclujeanã, are parte de un rol de mare complexi-tate, vizând o psihologie femininã întemeiatã pedeviaþie misticã ºi sensibilitate ultragiatã.Valoarea demersului ei artistic poate fi pusã înevidenþã ºi din încredinþarea unor roluri de rezo-nanþã în cinci spectacole numai anul trecut. ÎnAgnus Dei/ Mielul lui Dumnezeu (denumiredatã lui Iisus în Evanghelia lui Ioan), AlexandraTarce este o cãlugãriþã novice, Agnes, aleasa luiDumnezeu. Tânãra actriþã traverseazã prob-lemele ridicate de acest personaj polivalent cusensibilitate ºi remarcabilã interiorizare, oscilândîntre redarea stãrilor de transã misticã ºi detraumatizante amintiri.

Introducerea în mediul monahal începe de laintrarea spectatorilor în salã, pe scãri: ocãlugãriþã spalã scãrile. Apa ca element purifica-tor este simbolul omniprezent. Ne aflãm înspãlãtoria mânãstirii, cu cearºafuri albe întinse lauscat, cu lavabou, cu un cazan ºi cãrucior sug-erând activitatea mãicuþelor. Un spaþiu al spãlãriide pãcate, al reculegerii ºi al devoþiunii faþã dedivinitate. Dar tocmai aici are loc o crimã. Unadin cãlugãriþe a nãscut ºi apoi ºi-a omorâtcopilul. Faptul în sine, deºi gliseazã uºor sprepolicier, e mai mult nucleul unei drame psiho-logice ºi filosofice, þesute în jurul abominabilei

crime. În aceastã atmosferã sumbrã descindemedicul psihiatru Martha Livingstone, însãrci-natã cu atenta consiliere a novicei Agnes. IrinaWintze conduce cu dibãcie de anchetator seriainvestigaþiilor, devoalând caracterul unei doc-toriþe ce ºtie sã se apropie cu sufletul de clientasa, ajutând-o cât îi stã în putinþã. Dialogul dintreMarta Livingstone ºi Maica Miriam Ruth, maicasuperioarã (interpretatã cu fermitate de femeietrecutã prin viaþã de Miriam Cuibus), se dez-voltã ca mici dezbateri pe tema religiei, a mira-colelor credinþei, a raþiunii, a greºelii, a inocenþeirãnite ºi a refugiului în dogme anacronice.Tensiunea cãutãrilor ºi a discuþiilor tãioasedespre viaþa monahalã e menþinutã la cote înaltede-a lungul spectacolului de cele trei interprete,

angajate într-un joc actoricesc remarcabil.Parabola mielului prinde consistenþã treptat. Cuia cedat Agnes nu are relevanþã. Firul policier setaie brusc. Amprentarea se pune pe traumeleeroinei din copilãrie ºi recunoaºterea vinei,dezvãluiri tratate cu mare forþã emoþionalã detânãra interpretã.

Dacã la unele nuanþãri subtextuale mai tre-buie sã lucreze, ceea ce a înþeles bine tânãrulregizor e munca în echipã cu ceilalþi realizatori.Scenografia Carmencitei Bojboiu a concretizatplastic ideea curãþeniei spirituale a „copiluluidivin” aruncat într-o mânãstire. Muzica luiªerban Ursachi a amplificat prin revãrsãri sonoreadecvate stãrile de transã ale personajului princi-pal, împreunã cu luminile „dirijate” de JenelMoldovan, punctând momentele cheie. Fãrã con-tribuþia lor, reprezentaþia nu s-ar fi împlinit într-un imn închinat, aproape în mod dostoievkian,suferinþei umane.

!


teatru

Tineri pe scena Euphorion-ului clujean

Adrian Þion

Biblioteca Marc Pessin Sala comorilor

Paarrccuull de Botho Strauss, regia ªtefanIordãnescu, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”Arad. Parcul e un text din 1983 al

celebrului dramaturg german, care pleacã de laVisul unei nopþi de varã de Shakespeare, dar îlbricoleazã în manierã postmodernã, adeseoriderutantã, cãci logica intrigii e mereu spartãde inserturi satirice, ironice, coerenþa efracturatã, iar frumoasa poveste de dragostedevine rizibilã. „E, într-un fel, parteaîntunecatã a piesei shakespeariene, visulprefãcut într-un coºmar fãrã scãpare”, aucaracterizat textul artiºtii hongkonghezi care l-au jucat în 2011.

Printr-o satirã ludicã tipic postmodernã,deloc ceremonios-referenþialã, Strauss îi aducepe Oberon ºi Titania într-un parc al lumii deazi, unde cei doi încearcã sã-ºi exersezeputerile magice de insuflare a iubirii. Însãeºecurile se þin lanþ, haosul ºi confuziadomnesc copios în devãlmãºia nocturnã aparcului, iar cei doi vor deveni ei înºiºipãmânteni, confruntându-se cu plata alcãtuirea lumii contemporane.

Se poate spune cã Parcul e o parabolã apierderii vârstei magice, naratã fãrã nostalgie,cu luciditate ºi sarcasm, cumva, de BothoStrauss, dar e cert cã o amprentã elegiacãtranspare în final spre spectator, scãpândautorului, poate chiar prin planimetria dublãpe care piesa ne-o propune.

În montarea sa, ªtefan Iordãnescu a marcatexact amprenta postmodernã a textului, cutoate ruperile de ritm ºi coerenþã, cu accentefruste pe „ghiduºiile” textuale ºi ale situaþieidramatice, ca un fel de ospãþ pentru gurmeþi.E-adevãrat, spectacolul poate crea astfel derutaspectatorului neprevenit, care nu se raporteazãla faimosul referent cultural. Acesta a fost ºiriscul reprezentaþiei pe care am vãzut-o, care alimitat cumva capacitatea de reacþie a publicu-lui. Dincolo însã de aceastã observaþie socio-logicã, montarea e articulatã ferm din punctde vedere regizoral. E o lecturã afinã cuintenþia auctorialã, exact în cheia straussianã,cu multiple referinþe metatextuale, savuroasãprin exhibarea elementelor comice ori a sem-

nelor unui altfel de canon cultural, pãstrânddoza oniricã necesarã coerenþei interioare aacþiunii. Iordãnescu a transferat, inspirat,asupra actorilor nuanþele intrigii.

Adriana Ghiniþã ºi Ovidiu Ghiniþã suntTitania ºi Oberon, plini de superbie întentativa de a-ºi exersa puterile magice, dar„aruncaþi”, în final, în realitatea pe care nu pots-o modeleze, înconjuraþi de o „curte” bizarã(Cyprian – Ioan Peter – de pildã, e un fel dePuck tenebros, Trufandaua – Cãlin Stanciu ºiCeremoniosul – Constantin Florea, par niºtechibiþi nãuci, personaje „reale” luate înstãpânire de cei doi, Fiul – Ionel Bulbuc, eobiectul disputei pãrinþilor sãi, Bãiatul negru –Cosmin Blaga, ar fi mesagerul unei realitãþianti-magice). Helen – Angela Petrean-Varjasi,Georg – Florin Covalciuc, Helma – RoxanaSabãu-Nica ºi Wolf – Sorin Calotã sunt„replicile” eroilor din Visul, victime acum alelipsei de îndemânare ale lui Oberon. Cãcinimic nu iese din vrãjile acestuia, iar situaþiileromantice devin rizibile, derizorii, nu maipuþin comice prin confuzie. Au fost savuroºiactorii arãdeni, integraþi perfect în acestdemers postmodern nu lesne de asumat,întrucât pretenþios prin balansul semantic.Mici ezitãri de intonaþie la unii sau oestompare vocalã sesizabilã pe alocuri suntlucruri ce se pot îndrepta.

În decorul minimalist imaginat deDorotheea Iordãnescu, cu un copac metalic încentru, ca un pilon al derulãrii scenice, toateaceste personaje executã un balet haotic(coregrafia Maura Cosma). De remarcatsuperbele costume ale Dorotheei, careparticularizeazã ºi dau o identitate pregnantãpersonajelor, îngroºând orizontul ludic.Ansamblul e completat de muzica lui IldikoFogarassy ºi de eclerajul lui Lucian Moga,spectaculos prin bogãþia nuanþelor cromatice.

Parcul este un spectacol provocator pentrupublic, dar cu un contur artistic exact ºiinteligent configurat.

CCeerrcc,, oogglliinnddãã,, ttrraannssffoorrmmaarree de Annie Baker,regia Cristian Juncu, Teatrul Clasic „IoanSlavici” Arad. Cerc... e o piesã foarte...americanã, dacã pot s-o caracterizez aºa. Afost scrisã în 2009, având la bazã niºte cursuride teatru comunitar, a fost distinsã cu PremiulObie, nominalizatã la alte premii ºi a avut unecou foarte bun în SUA ºi Marea Britanie.Textul are toate datele minimalismului teatral,atât în intrigã cât ºi în developarea scenicã,dar talentul tinerei autoare (Baker e nãscutã în1981) încarcã acest „exerciþiu” cu o bogãþiesemanticã tulburãtoare.

Resortul terapeutic al piesei e evident laînceput, cei cinci eroi având toate datele unorinadptaþi social, ale unor introvertiþiemoþional, pe care aceastã formã deinteracþiune îi ajutã sã se cunoascã ºi sã seaccepte în primul rând pe ei înºiºi, apoi ºi peceilalþi. Cei cinci participã, ca sã rezum cumvaintriga, la niºte exerciþii teatrale elementare, încare „joacã” copaci, canapele sau mãnuºi debase-ball, improvizeazã folosind cuvinte-cheiesau îºi „împrumutã” unul altuia identitãþile, caîntr-o oglindire tãmãduitor-exhibiþionistã.

Tatonãrile timide, entuziasmul mimat,inhibarea trãirilor acute, reactive, tonul egal-prevenitor, eschivele, sunt ingredienteleprimelor întâlniri, în care personajele par maidegrabã niºte pacienþi aflaþi sub tratamentdecât niºte personalitãþi angrenate într-unhobby. Însã pe mãsurã ce se deschid unii faþãde alþii, se cunosc, se implicã emoþional fiecareîn destinul celuilalt, portretul fiecãruia începesã capete culoare, identitate. Apar poveºti deiubire, sentimente rãnite, frustrãri ºi miciconflicte, empatie, secrete bine pãzite, scoasela ivealã în sfârºit, toatã gama de senzaþiiinteracþionale care caracterizeazã omul ca„animal social”. Or, de aici piesa lui AnnieBaker devine dintr-un exerciþiu comunitar ofinã, amãrui-tulburãtoare radiografie aumanitãþii noastre crepusculare, post-industrialiste, în care apropierea trebuieînvãþatã, ca mersul în prima pruncie,dobândind relevanþã simbolicã. De altfel, unadin replicile pe care am simþit nevoia sã mi lenotez a fost „Cred cã tot ce fac e din frica desingurãtate”.

Regizorul Cristian Juncu este un cititor deteatru extrem-contemporan cu fler ºiexperienþã. Ca ºi în alte montãri, a decodificatºi aici, chirurgical aproape, nodurile semantice,construind un spectacol în care hiper-formalismul iritant de la început („enervant deamericãnesc”, mi-am notat în primele scene alespectacolului) converge spre final într-o emoþiecu aparenþã catharticã, a solidaritãþii umanedincolo de cât de ciudaþi suntem fiecare.

Cerc, oglindã, transformare are o structurãaparte, exploatatã inspirat de regizor ºi actori.Eºti tentat sã priveºti personajele întâi ca peniºte neajutoraþi, niºte inºi demni de milã, darde la distanþã. Însã pe mãsurã de le urmãreºti„exerciþiile”, nu poþi nega senzaþia specularãcare te încearcã; e faimoasa butadã cu scheleþiidin dulap, pânã la urmã. ªi atunci rezerva dela început se transformã în simpatie.„Demonstraþia” spectacolului ar fi, astfel, cãemoþia e ceva elementar, dar trebuie uneoriexersatã.

Mare parte din observaþiile de mai sus mi-au fost sugerate de jocul actorilor, pe careJuncu a mizat ºi aici, toþi excelent integraþi înansamblu, cu o notabilã ºtiinþã de a da

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


2015. Primele premiere (I)Claudiu Groza

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


personajelor o „istorie”, dincolo de cedezvãluie acþiunea. Aura Cãlãraºu a fostMarty, „antrenoarea” exerciþiilor, punctândferm ºi cu rãbdare parcursul celorlalþi, ºi eaînsã implicatã intim în „terapie”, la care iaparte ºi soþul ei (Ovidiu Ghiniþã). O fostãactriþã (Alina Danciu), o liceancã timidã(Amalia Huþan) ºi un tâmplar proaspãtdivorþat (Ioan Peter) completeazã galeriaeroilor. Fiecare din cei cinci actori a nuanþatinteracþiunile scenice, de la calmul înþelept, dartrecut prin conflicte al cuplului ce vrea sã seregãseascã la cãutarea de sine a femeii aflate lao rãspântie a vieþii, nevoia de afecþiune ºi deîncredere în sine a bãrbatului însingurat sauefortul de maturizare, de ordonare interioarã aadolescentei. Un efort individual ºi de grupadmirabil al actorilor arãdeni, care au împlinitimpecabil lectura regizoralã.

Foarte potrivitã în context scenografiageometricã a lui Cosmin Ardelean, un simplupatrulater ca de salã de gimnasticã, cu un cercºi o minge ca „recuzitã”, ce a pus în valoarejocul actoricesc.

Cerc, oglindã, transfomare e un spectacolcare amuzã ºi emoþioneazã, care ducespectatorul într-un joc de depãrtare-apropierecontinuu, un joc simbolic al oglindirii încelãlalt.

IIvvoonnaa,, pprriinnþþeessãã ddee BBuurrgguunndd de W.Gombrowicz, regia Andrei Mãjeri, Teatrul„Aureliu Manea” Turda. Am vãzut piesa luiGombrowicz în montãri diverse, opulente sauburgheze, toate „mature”, niciuna însã destulde incisivã pentru a se fixa în memoria meaafectiv-teatralã. Nu neg cã o micã îndoialã amavut ºi faþã de intenþia scenicã a tânãruluiregizor Andrei Mãjeri de a monta acest text cuimpresionantã istorie spectacologicã. O spunînsã de la început: în varianta sa de la teatrulturdean, Ivona e un spectacol fermecãtor deproaspãt, de jucãuº-copilãresc, în pofidacruzimii sale subsecvente.

Andrei Mãjeri ºi-a articulat în detaliuopþiunea hermeneuticã, iar asta se vede înfiecare element al spectacolului. Amprentajocului e marcatã net, încã din primulmoment, când niºte copii ce intrã zglobiu înscenã îºi schimbã hainele, devenindpersonajele „poveºtii” pe care ne-o înfãþiºeazã.

Aceastã plasare a intrigii în rama metatextualãpermite mai apoi ebuliþia derulãrii acþiunii,împinsã într-o zonã excesivã, grotescã pealocuri, cu proporþii denaturate, precum înfantezia infantilã. Aceastã perspectivã dã dealtfel ºi farmecul naraþiunii scenice, cãci nimicnu e „real”, nimic nu respectã aºteptareaburghezã; dimpotrivã, orice nãzbâtie e toleratã.

Alura „rococo”, ca de cofetãrie, a alaiuluiregal, cu costume opulente, pastelate, avânddrept podoabe elemente de lego, în contrast cuþinuta simplã a „intrusei” Ivona – între care oadorabilã rochie galbenã cu smiley – compunvizual un orizont semantic limpede, cesubliniazã ºi mai net evoluþia protagoniºtilor,preþioºi, sofisticaþi, gongorici aproape,ceremonioºi ºi gãunoºi totodatã. În pandant,timiditatea Ivonei, naturaleþea ei banalã pentruceilalþi e ºi stigmatul victimizãrii, excluderii,„uciderii” sale. Fractura de comunicare eexhibatã ca declanºator al violenþei, dar Ivona,în aceastã montare, nu este un personaj abulic,amorf, ci ricaneazã prin gesticã, mimicã,privire, cu un soi de superioritate delocorgolioasã, ci mai degrabã a conºtiinþei-de-sine.E un joc de putere, un rãzboi alpersonalitãþilor acestora, drapat în gratuitateaunui joc de copii.

Lectura atentã a intrigii e prelungitã ºi încarnaþia personajelor, mai reduse ca numãrdecât în textul original. Cuplul regal e vãzut încheie androginã, mãtuºile Ivonei sunt un singurpersonaj cu douã capete, Chiril e un soi de„prieten imaginar”, ale cãrui replici sunt spusede Filip, acesta fiind uneori un „geamãn” încomportament al tatãlui sãu, alteori un rãzvrãtitetc. De altfel, pe Filip ºi Ivona nu pare sã-i legedoar curiozitatea prinþului, ci ºi o trãsãturã depersonalitate, se deduce din propunerearegizoralã.

Spectacolul are frumoase momente decoregrafie (cea dintre Filip ºi Iza, ca un joc decurtare, de pildã, ori cea a urmãririi, spre final) ºiminunate (nu mã feresc de cuvânt) interludiimuzicale (aproape fiecare erou are un solo), caredepãºesc „rama” trasatã iniþial, adâncindsemnificaþiile. Totuºi, nimic nu devine prea„matur” pentru grila propusã, ci e mai degrabã oproiecþie, visãtor-fantezistã, spre „când o sa fimmari”.

Scenografa Irina Chirilã a construit ununivers cuceritor, printr-un decor simplu ºipregnant, cu mari piese de lego ºi scauneexagerat-înãlþate, dar mai ales prin superbelecostume, dovedind o fantezie pe mãsuraintenþiei regizorale.

Nu mai puþin, dincolo de un exces de„mantre” ºi o anume efeminare la bãieþi – caresunt semnele clare ale „teribilismelor” luiAndrei Mãjeri –, tinerii actori au jucat cu origoare poznaºã, dacã-mi permiteþi oximoronul,care a trecut rampa. Ei sunt Valentin Oncu,Andrei Sabãu, Ingrid Neacºu, Bianca Pintea,Alexandra Duºa ºi Flavia Giurgiu, cu toþiiadmirabili, implicaþi, profesioniºti. O menþiunespecialã pentru Flavia, care face din Ivona unrol memorabil, având toate datele unei viitoaremari actriþe de teatru. Aplauze tuturor.

Ivona, prinþesã de Burgund e un spectacolcare te cucereºte, te energizeazã, te vitalizeazã,te face sã vrei sã te joci. E ca o prãjiturãcremoasã când simþi cã te lasã puterile. Peterenul de joacã, evident.

!

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Dante Remus Lãzãrescu n-a murit demoarte bunã. I-au grãbit sfârºitul infernulmedical, indiferenþa fraternã a

concitadinilor, lipsa unui resuscitator motivat.Înainte de asta, alcoolismul însinguratului ºi zoriidegenerescenþei senile i-au stins vitalitatea. Elreprezintã tipul bãtrânului bolnav, cu toateimplicaþiile unei problematice poveri sociale.Boala ºi neputinþele aferente par inevitabilelehaine grele ale bãtrâneþii. Dar nu e întotdeaunaaºa. Umberto D înfrunta cu mai multã demnitatenecazurile sociale ale vârstei. Sãrãcit pânã latentaþia eºuatã a cerºitului, ataºat compensatoriude o potaie, ameninþat cu evacuarea, la limitasinuciderii, ajunge sã-ºi vândã pe nimic preþioaselecãrþi. Se confrunta mai degrabã cu o lume ostilã,care penalizeazã din interes meschin valorisuperioare, în timp ce domnul Lãzãrescu parcã sedizolva într-o lume incapabilã sã se mobilizezepentru a interveni – o lume a impotenþeimultiple. Jep Gambardella e în schimb unhedonist încã în putere la 65 de ani. E vecin deterasã cu Colosseumul roman, participã lapetreceri extravagante, eleganþã sa e încãseducãtoare, consonantã cu un cuceritor doaruºor dezabuzat, iar spiritul caustic îi întreþineprestigiul monden. Bãtrâneþea sa e mai degrabã oºansã, o privire retrospectivã plinã de vitalitate,capabilã sã distileze marea frumuseþe din preajmãîntr-o subtilã dinamicã interioarã. Un gust rafinatal vieþii la antipodul decreptitudinii deprimante aceleilalte bãtrâneþi. Birdman e ºi el un om careîmbãtrâneºte ºi care pare îngrijorat de pantaexistenþialã ce se profileazã. De fapt, suferinþa sapsihologicã e de suprafaþã, rod mai degrabã alcondiþiei ingrate de vedetã cândva adulatã,dependentã de aura sa iconicã. E teama celui careîncepe sã cheleascã, o potenþialã dezamãgirepentru admiratori hrãniþi cu fantasme. „Aîmbãtrâni înseamnã a te retrage treptat din lumeaaparenþelor”, preciza Goethe. Dar fostul star de

cinema nu vrea sã scape de aparenþe, vrea doar sãle redistribuie. Cu maniere foarte postmoderne:un making-of care revitalizeazã un vedetism altfelrãsuflat, deja produs detestabil de industrie cultu-ralã. E de adãugat doar puþinã sofisticãrie pemãsura unui public care a prins gust pentrucondimentele parodice. Iar bãtrâneþea tocmai astaînseamnã pentru vedeta de Hollywood care vreasã devinã vedetã de Broadway: o mai subminantãdezagregare a contextului existenþial. La o priviremai atentã nici mãcar nu e o specificitate avârstei. E doar o acumulare de problemenerezolvate – cu alte cuvinte, în joc e o bãtrâneþenevroticã. Tatã absent al unei junkie vulnerabile,divorþat încã resentimentar faþã de fosta soþieînºelatã, amant fãrã perspectivã, vedetã redusã laun rol-fetiº, actor neconvingãtor, regizor lipsit deautoritate, iatã premizele unei atitudinifundamental isterice, fertile însã pentru teatru.

Fiindcã mai mult decât cu un bãtrân avem de-a face aici cu un actor. Care nu se interogheazãdespre implicaþiile artei sale, precum la fel deambiþiosul protagonist din Mefisto, subminattreptat de metamorfozele profesiei, ci vrea doarsã aibã succes. Veritabil erou postmodern, nu aredramatice remuºcãri morale, nici anxietãþi revela-toare, ci doar lunecã, iar ºi iar, precum un savurospersonaj burlesc. Uºoara ºi repetata descom-punere a spaþiului sãu proxim e un pretext idealpentru gaguri pretenþioase de hipsteri – fãrã a maivorbi, desigur, de gratificanta revalidare a înþelep-ciunii deconstructiviste. Labirintul aproapemetafizic al clãdirii teatrului, ritmul în fond liniar,doar drapat cu distorsionante sincope(emoþionale, dar nu narative), replicile muºcãtor-seducãtoare, farmecul discret al ridicolului, contra-punctul fantast, ludicul exacerbat – iatã o îmbi-etoare mixturã care dã gust unui experiment altfelfãrã ingrediente prea substanþiale. Laboratorul pejumãtate submers al creativitãþii teatrale ºi exis-tenþiale totodatã, unde trebuie sã te pierzi pentru

a te regãsi, loc al clar-obscurului, al variaþiilorimprevizibile de direcþie – ce aminteºte ºi de com-pulsia narcoticã a jocurilor video – ºi al magiei dedincolo de uºa vecinã, e revelator pentru odinamicã de particule instabile. Ce mai e identi-tatea într-o astfel de haotic-perpetuã reconfigu-rare? O mascã, desigur. Cãreia îi lipseºte însã sân-gele pentru a relansa o convenþie dramaturgicãdeja detestabil pateticã. Ca un Charlot mai puþincabotin, actorul nevrozat convinge paradoxal princomicul slãbiciunilor sale – de atribuit mai multmultiplelor presiuni ale mediului decât vreuneirezerve proprii de candoare –, cãci toþi ne regãsimîn condiþia de hilari maratoniºti urbani, de-abiarãzbind printr-o mulþime care ne scruteazã cuochi neruºinaþi de voyeur. În acelaºi timp, îndâr-jirea sa monomaniacã pare sã-l transforme în eroude vodevil pirandellian.

De fapt, teatrul rãmâne un mediocru violond`Ingres pentru vedeta în cãutare de suplimenta-rã validare artisticã. Piesa pe care mizeazã nu aredecât avantajul unui intimism salutar într-o cul-turã prioritar de masã, însã perspectiva e tributarãmai ales esteticii montajului cinematografic.Ambientat în lumea actorilor, filmul nu-ºi prop-une sã aflãm totul despre Eva, ambiþioasa aspiran-tã la glorie, dispusã sã calce chiar pe cadavre,acum în variantã masculinã, fãrã remuºcãri pentrua scãpa de actori nepotriviþi prin accidente demuncã regizate. Ci sã retrãim pretinsa continui-tate a conºtiinþei ca o succesiune rapidã de cadre– o cinematicã. ªi chiar mai mult: sã abolimimpresia de construcþie arbitrarã pe care oimprimã inevitabil orice sincopã. Dar teatralitateae totuºi mai mult decât un pretext, cãcipotenþeazã permeabilitatea rolurilor, acea detaºareambivalentã obþinutã pritr-o subtil seducãtoareautopersiflare. Replicile însã, oricât de sclipitoareîn ironia lor autoreferenþialã, doar ung un meca-nism de gesturi provocatoare. De la rãfuieli psiho-tice la dezgoliri nonºalante, de la erecþii ºi sinu-cideri live la plimbãri la propriu înaripate, de lasãruturi safice la promiscuitate de culise, de laisterii subþiate la ºarje exuberante – sunt toatepiese ale unui domino colcãitor.

Dincolo de aceastã pastã dulce-amãruie stoarsãdintr-un ego bine tocat, în surdinã rãzbatechestiunea autenticitãþii artei. Ne aminteºte deLebãda neagrã, altã sinucidere pe scenã la apogeude recital. Dar nu din perspectiva maestruluimefistofelic care vrea sã stimuleze neconvenþionalcreativitatea ucenicului, abuzând de vulnerabili-tãþile ºi ambiþiile sale – aspect de regãsit ºi în mairecentul Whiplash. Acest spirit concurenþial, deperformanþã îndîrjitã, poate supravieþui ºi în vari-anta sa tragicomicã ºi istericã din Birdman. Maiales cã de data aceasta regizorul ºi actorul coin-cid, iar aceastã coabitare conferã mai multã com-plicitate, chiar dacã climaxul nu garanteazã subli-marea. Mult mai semnificativã e însã estetica par-ticipativã: publicul ia parte la un eveniment cuaºteptãri de catharsis. Iar actorul îi oferã sângelesãu, fiindcã percepe gustul publicului drept irepre-sibil canibal. Prin moartea sa (ratatã) poate chiarreuºeºte sã reînvie teatrul american – parodicaexultare a dezabuzatului cronicar teatral e deli-cioasã –, dar impresia secundã e de farsã. De fapt,ceea ce convinge nu e disperarea sinucigaºului,nici fidelitatea slujitorului (artei) ºi cu atât maipuþin intenþia sacrificialã, cât ambiguitatea funda-mentalã a farsei – când jocul ºi realitatea devinmetafizic interºanjabile. În descendenþã pirandellianã.

!

Dominoul caraghios alconºtiinþei

Cãtãlin Bogdan

film

Ca profesor, nu poþi neglija gusturile elevilor,preferinþele de lecturã, filmele lor. Ca sã ºtiiunde e vulnerabilitatea, adicã fanta prin care

poþi infuza idei. Ca sã formezi, sã construieºti. Cât decât…

Astfel am vãzut cum circulã cartea Suge-o,Ramona! de Andrei Ciobanu, în detrimentul lecturilordin Eminescu, Blaga, Marin Preda. Am vãzut cumintrã în librãrii indivizi bizari, care nu ºtiau cum aratãrafturile cu cãrþi, cerând – totuºi – cu o oarecaredecenþã, „cartea aia cu Ramona”. Poate cã e o cartesimplã, pe înþelesul tuturor, iar titlul… sã fie doar obravadã? Musai sã vãd ce ºi cum. Deocamdatã m-amocupat de alt fenomen, adicã de „explozia” Grey.

Erika Leonard (Mitchell) s-a nãscut la Londra în1963. La 45 de ani se amuzã sã scrie pe blog, apoi sevrea publicatã, astfel cã avem trei cãrþi cu Grey:Cinzeci de umbre ale lui Grey, Cinzeci de umbredescãtuºate ale lui Grey, Cinzeci de umbre întunecateale lui Grey, toate semnate cu pseudonimul E.L. James. Acum ruleazã filmul, adicã prima parte,

regizat de Sam (Samantha)-Taylor-Johnson. Încasãrimari, curiozitãþi erotice, orizont de aºteptaredezamãgit, zeci de comentarii, plus ciuda autoarei,care doreºte sã se implice în urmãtoarele scenarii, eaavând în mânã hãþurile financiare. Degeabaprotesteazã asociaþiile umanitare, cum cã filmulîncurajeazã sclavia sexualã a femeii, rugând virtualiispectatori sã renunþe la vizionare, donând baniipentru femeile asuprite, jignite etc.

Sala de cinema e plinã. Majoritatea sunt tineri-tineri. Cu pufuleþi, cola, cafea. Joacã în film DakotaJohnson ºi Jamie Dorman, care nu a acceptat sã joacetotal dezbrãcat: „publicul nu trebuie sã-mi vadãpenisul” – declarã el. Filmul e modest, desigur. Tineriiaºteaptã scene tari. Personajul din film e ºi frumos ºibogat, are maºini nenumãrate, plus o camerã de„torturã” pentru poftele sexuale sadice. Asta e dramalui… dupã o copilãrie de rahat… dupã ce a fostexploatat sexual la 15 ani de o nimfomanã… Vrea canoua victimã sã semneze un contract de supuneretotalã în camera sexualã. Nu atingeri, nu tandreþe –

zice el, deoarece „eu nu fac dragoste, eu regulez dur!”.La aceastã replicã spectatorii aplaudã cu urlete desatisfacþie. El o dezbracã încet. Un bãiat excitat seridicã în salã ºi strigã puternic: „Bagã, mã, strigoiul înbeci!” Pruncul strigãtor nu a auzit de Freud, habar n-are de echivocul expresiei lui, cã doar „beci” poate fisubconºtientul, umbra din noi. Sã pãstrãm proporþiile!Pruncul strigãtor are vreo vinã? Nu toþi trebuie sã-liubeascã pe Tarkovski, doar cã e mare lucru sã fiicivilizat, sã nu te manifeºti ca în junglã.

Nenumãrate comentarii negative pe cinemagia.ro.Fanii cãrþii protesteazã. Prea s-a simplificat. ªi de ce nuapare scena în care el îi scoate tamponul AnastasieiSteele într-un fel de preludiu? Inacceptabil, nu?

Iatã, citesc o paginã din… Ramona. Personajele sepregãtesc de o partidã de sex. Gãsesc un joint. Sexdur, blugi mulaþi, pierce în buric, „urme de dinþi ºipalme peste fese”. Ca sã… nu-ºi dea drumul… bãiatulse gândeºte la „schemele de corner ale echipeiSteaua”, iar strigãtul orgasmului penetreazã liniºteanopþii.

Acum sã te vãd, profesore, cum deturnezigusturile, cum ajungi la Rebreanu, dacã acolo existã osingurã scenã des cãutatã. Sã fie imposibil? Ce crezi,profesore?

!

De câþiva ani lucram ca inginer la o firmãforestierã din orãºelul meu de provincie.Aveam aproape treizeci de ani ºi încã nu

rezolvasem o mare problemã a bunicii mele. Maiexact, femeie aceasta dorea sã mã vadã, odatã ºi odatã,cãsãtorit. La casa mea. Ei bine, în acel an tocmaiîncepusem sã ies în oraº cu Doina, o fatã frumoasã,care venise recent în oraº ºi pe care bunica o camplãcea.

Era o dupã masã de varã, bunica lucra prin grãdinãiar noi doi ne-am hotãrât sã încheiem ziua cu un film.Aºa am ajuns în sala de cinematograf de lângã Leul deAur, localul unde pe vremuri breslele oraºului îºi þineaubalurile anuale. În seara aceea rula un film numai bunperechilor de îndrãgostiþi, Ritornero în ginocchio da te,adicã: În genunchi mã întorc la tine... O povesteromanticã, o muzicã teribil de frumoasã ºi doi actoritineri, carismatici ºi atât de asemãnãtori cu perechiledin sala întunecoasã. Gianni Morandi, Laura Efrikian ºi

muzica cu parfumul acela, de altã datã: „Io, voglio perme le tue carezze, Si, io t’amo piu della mia vita,Ritornero, in ginocchio da te...” Dumnezeule, ce letrebuia mai mult unor tineri de nici treizeci de ani!...

Povestea filmului era simplã, ca ºi viaþa noastrã dinacei ani. Un tânãr þãran din Bolognia, visând sã devinãcântãreþ ºi compozitor, ajunge la Neapole unde a fostchemat sã-ºi facã serviciul militar. O va întâlni peCarla, fata comandantului sãu ºi cei doi se vor place.Sigur cã nimic nu e simplu în viaþa asta, apar tot soiulde mici încurcãturi, cei din salã suferã ºi ei împreunãcu cei de pe ecran, dar, vorba bãtrânului Will, „Totul ebine, când se terminã cu bine”... Dragostea învinge,tânãrul erou îºi cântã dragostea pentru Carla ºi aceasta,sub privirile binevoitoare ale rudelor, fuge fericitã pestrãzi, printre maºinile din Neapole, spre dragostea ei...Apropo, cei doi actori, nu peste mult timp, vor devenisoþ ºi soþie. Da, ºi de aceastã datã „viaþa bate filmul”...

Gian Luigi Morandi s-a nãscut într-un mic satitalian, Monghidoro, în 11 decembrie 1940. Tatãl sãu

era activ în Partidul Comunist Italian ºi bãieþelul, nu odatã, îl ajuta la vânzarea ziarelor. A avut o copilãrieplinã de tot soiul de munci: lustragiu, cizmar, vânzãtorîntr-un cinematograf. Erau vremuri ºi familii italieneºtiîn care se lucra de la o vârstã fragedã. Banii se câºtigaudestul de greu.

Gianni Morandi a debutat ca ºi cântãreþ în 1962 ºia participat în 1969 la festivalul Canzonissima. Vocefoarte bunã, carismã deosebitã, un caracter extrem derãzbãtãtor ºi pozitiv. Acesta era Morandi, unul dinidolii copilãriei mele. Era doar cu un an mai tânãrdecât mine. Probabil gândeam la fel, cu siguranþãiubeam aceeaºi muzicã...

A scris ºi câteva cãrþi autobiografice, dupã care s-aufãcut ºi niºte filme, a jucat în 1984 în televiziune înserialul Voglia di volare, dar au fost câteva filme încare Gianni Morandi a interpretat roluri care l-au fãcutunul din cei mai iubiþi artiºti italieni ai acelor ani.Filme cu poveºti de dragoste, cu fete frumoase, cuîncurcãturi amoroase, filme cu happy end. Erau aniitinereþii noastre, filmele de acest gen erau la marecãutare dupã cenuºiul filmelor Neorealismului italian,cu acele cadre triste care ne arãtau o Italie care-ºi„lingea rãnile” dupã un rãzboi atât de urât...

Aºa am vãzut câteva filme cu tânãrul acestafrumos, nu prea înalt, cu alurã sportivã – juca ºi fotbal–, cu o voce extraordinarã ºi, mai ales, cu un veºniczâmbet pe faþã. Toþi doream sã semãnãm cu el, toþidoream sã avem în viaþã norocul care dãduse peste el.Anii 1965-’70 au fost anii de succes ai acestui actortotal. Dupã succesul filmului În genunchi mã întorc latine, cu aceeaºi Laura Efrikian a mai fãcut ºi alte filme:Nu sunt demn de tine ºi Se non avessi piu te, în 1965.În 1967 face un film de asemenea gustat de milioanede tineri, Per amore... per magia..., ºi mai sunt deamintit încã vreo zece, unele cu actori cunoscuþi, cumau fost Franco Fabrizi sau Ottavia Piccolo. Îl regãsim ºiîn filmele anilor 2012, precum în I padroni di casa.Avea deja 68 de ani, dar îl regãseam pe acelaºi bãrbatbine pãstrat, cu zâmbetul molipsitor, cu un pãr încãnegru ºi bogat, într-un cuvânt, acelaºi Gianni Morandiiubit de cei din jurul sãu.

Recent, am intrat pe Facebook ºi, la „GianniMorandi”, am gãsit un om în vârstã de 70 de ani,mereu în mijlocul naturii, tunzând trandafiri saureparând una, alta, prin jurul casei. Vesel, dornic deviaþã, omul ãsta, încã o datã, ne arãta cã vârsta nu etotul, atâta timp cât doreºti sã spui ceva celor de lângã

tine... !

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


colaþionãri

Strigoiul în beciAlexandru Jurcan

În genunchi mã întorc...remember cinematografic

Ioan Meghea

Gianni Morandi

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cv. abonament cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx, cv taxe poºtale ro16trez24g670310200108x B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Autoportretul artistuluiEmil Bãcilã

din lirica universalã

Douglas Dunn 2

editorial

Remus Foltoº - Anatemele unui sceptic - Emil Cioran 3

cãrþi în actualitate

Marin Iancu Sinceritatea tensionatã 4

Ion Buzaºi Pagini din istoria polemicii româneºti 5

Florin Costinescu Însemnãri de lecturã 6

Teodora Jurma Fecunda singurãtate 7

Ioan Negru "Raiuri - în oriºice pãcat" 8

comentarii

N. Georgescu Niciodatã ca odatã... 9

poezia

Rodica Dragomir 11

parodia la tribunã

Lucian Perþa Rodica Dragomir 11

proza

Mircea Pora Din corespondenþa naþiei... 12

eseu

Flaviu Vasile Rus Între monarhie ºi dezideratul

republican (I) 14

Marian Sorin Rãdulescu În cãutarea unei conºtiinþe

ecleziale 16

interviu

de vorbã cu gravorul Marc Pessin (Franþa) "Ador sã

traduc în imagine poezia" 17

diagnoze

Andrei Marga China ºi diplomaþia armoniei 20

showmustgoon

Teodora Anao Un nou Celãlalt 21

politica zilei

Petru Romoºan Piaþã de artã sau de falsuri? 22

atitudini

Octavian Sergentu Rusia, între autarhie economicã

ºi izolare globalã 23

filosofia

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (XII): La rãscruce

de cãi regale (1) 24

zona virtualã

Rareº Iordache Ontologia virusului 25

efectul de searã

Robert Diculescu Rivas VaciaMadrid (2) 27

media

Ovidiu Blag Jurnalismul sportiv, între tradiþie ºi

social media 28

muzica

RiCo GBOB - Concursul muzical pentru cei

care cântã pe bune 30

teatru

Adrian Þion Tineri pe scena Euphorion-ului clujean 31

Claudiu Groza 2015. Primele premiere (I) 32

film

Cãtãlin Bogdan Dominoul caraghios al conºtiinþei 34

remember cinematografic

Ioan Meghea În genunchi mã întorc... 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan Strigoiul în beci 35

plastica

Vasile Radu Autoportretul artistului Emil Bãcilã 36

sumar

Dintr-un autoportret memorabil realizatla vârsta senectuþii pictorul Emil Bãcilã(1926-1990) ne priveºte aferat: subtila

punere în paginã a chipului îl înfãþiºeazã peartist având alãturi un ulcior încãrcat cu florialbastru-gris ºi movuri teroase, cu câtevapetale «rãcite» de alburi grizate, spãlãcite,legãnate în lãnciile tulpinii. În dialogul lui cuprivitorul omul ne priveºte mustrãtor dindosul ochelarilor cu rame groase de baga.Colþurile gurii care atârnã în jos ca ºipleoapele acoperind lumina ocularului ascundo supãrare care e gata sã izbucneascã verbal înimprecaþii. O durere sfâºietoare greu stãpânitãascunde deziluzie ºi reproºuri. Calota neagrã abascului e aºezatã precum o ghilotinã deasupracapului, compunând alãturi de ochelari untriunghi al frunþii luminos, invadat destrãlucirea albului care se aºeazã pe linianasului ºi pe pometele sãu stâng. Eºarfa ºigulerul, compuse cu perpendiculara feþei,sugereazã o cruce de un dramatismcompoziþional exacerbat. Poate numaiautoportretele încruntate ale lui Corneliu Babamai exprimã acea tensiune dramaticã, aceavibraþie psihicã nocivã care se presimte însufletul omului. Care vor fi fiind motivelesupãrãrii lui? Pur si simplu «arlechiniada»tristeþii vesele a spaniolului Picasso sauexpresia însuºitã din lecturile sale despre«opera bufã» ºi teatrul de stradã italian? Oretoricã asumatã ca o lecþie de stil care serefuzã vanitãþilor concupiscente iradiind lacomºi senzual din chipurile rembrandtiene? Maiales din cele cu Saskia? Strania ºi posacadeznãdejde ºi întruchipare a distinºilorrevoltaþi Van Gogh ºi Paul Cezanne? Poate,câte puþin din toþi aceºtia care au umplutulciorul dramelor, înfrângerilor ºi neputinþelorpe care le-au înghiþit artiºtii, indiferent deepocã sau de succesul lor social! Emil Bãcilã afost doar unul dintre cei care au resimþit cuacuitate straºnica apãsare a lumii asuprasufletului artist. Dedicat ºcolii a urmat pânã înultima clipã destinul ei. Ca profesor laInstitutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” dinCluj a vãzut succesele sale în prinosul uneicariere care îºi asuma destinul fericit saunefericit al studenþilor sãi. Opera sa proprie deartist a pãstrat-o în penumbra preocupãrilordidactice, deºi, acum, dupã consumarea uneiscurte postumitãþi, vedem mai clar cu seîntregeºte, prin el, imaginea artisticã a ºcoliiclujene cu „punctele ei de sudurã” necesare pelinie româneascã: Vasile Criºan, Paul Sima,Mircea Vremir, Ghiorghi Apostu.

De unde totuºi supãrarea omului?Neliniºtea sa, reproºul aluziv ale acelei priviriîngândurate vin din temerile sale scrutând unorizont nelãmurit dar ameninþãtor, de

neândurat: prãbuºirea º ruina treptatã a unuiedificiu al clasicitãþii ºi modernitãþii uneipicturi care a busculat secolul al XIX-leaeuropean ºi se afla acum la limita extincþiei eisub loviturile nemiloase ale „democraþieiartelor”. Atitudinile care calcã în picioarespiritele fragile, sensibilitãþile timide ºiintrospective începeau haotic ºi intempestiv cu„marea golãnealã” care nu ameninþa lumeaartei cu un model mai bun, mai valoros ci,pur ºi simplu, urmãrea dizlocarea de pe socluria vechilor valori. Iatã cum autoportretul unuiartist poate servi ca expunere a profesiunii salede credinþã.

ªcoala veche clujeanã s-a manifestatpermanent ca un climat inter-cultural ºi ca orelaþie de solidarizare esteticã ºi stilisticã amembilor ei. Chiar dacã pãrea un„conglomerat” a extras ºi distilat „minereul”artistic al talentului studenþilor, adâncindmereu caracteristicile meseriei care auconsacrat trecerea „linã” de la un modelulsocialist de împrumut la o artã a sensibilitãþiinaþionale, refãcând integritatea culturalã ºirelaþiile afective cu pictorii românitãþii dinperioada interbelicã. Gãsindu-i locul în acest„puzzle” de identitãþi, Emil Bãcilã se prezintãîntr-o altã luminã, ca un artist pasional,fervent susþinãtor al unei modernitãþireticente, virtuoase ºi elegante prin preferinþeleei intimiste, anti-militante.

!

Vasile Radu

Emil Bãcilã Autoportret (1984)mixt (ulei tempera) pe carton, 70 x 80 cm, semnat

Date post:	03-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	25 times
Download:	0 times

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · 3 Black Pantone 253 U Bl ack P nto e 253 U TRIBUNA • NR....

Documents