+ All Categories
Home > Documents > Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Date post: 29-Jul-2015
Category:
Upload: djzum
View: 618 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
295
BIZANTUL I TAME ROMÁNE Valelltitl itif AI. Georgescu # Bizantul §i institutille rornan.e5ti pind la mipocul secolului al XVIII-lea EDITURA ACADEMIEI REPUBLICH SOCIALISTE ROMANIA www.dacoromanica.ro
Transcript
Page 1: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

BIZANTUL I TAME ROMÁNE

Valelltitlitif AI. Georgescu #

Bizantul§i institutille

rornan.e5ti pind lamipocul secolului

al XVIII-lea

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICH SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro

Page 2: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Araturitatea metodologica sióbiectivitatea ideologica aistoriografiei actuale fac cuputinta o intelegere si G

interpretare fecunda i reve-latoare a pozitiei noastre fat-d,de Biza si de tivilizatialui, inainte i dup cadereaConstantinopolului Si. dispa-ritia imperiului. Tdatevoarele existente nu slut incl.u§or de folosit, dar cele carepot fi puse - la contributief ormeaza un temei solid_ pen-tru apropien i necetarevalabilé de problemele'Stu-diate.Lucrarea de fata,:- la nive-lul contactelor i realizarilorinstitutionale, aspecte maiputin studiate si Limurfte',.raSpunde la G incitatie ve-nind de la al XIV-lea Congresinternational de studii bi- -zantine (Bucurestti, 1671).Dar ea prelungeste rr.spUnsulsail ping la epoca Bizantif-lui dupa:Bizant", cind aces'tecontacte 'se largese, isi

mecanismele istoricedevin tasionante. i aceas,ta, Tina la mijlocul sec.XVIII, cind impactultin. Se

insereaz'i pentru a

disiZrea dupA 1824 intr-irnnou ciclu itöric, legal, 'pen-tru a fi, inteles, de o altaviziune si de o metoda carepun in miscue pi contextistoric complex si moder-uizat;

iz-

schim-

bizan-

www.dacoromanica.ro

Page 3: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Bizantul si institutiileromanesti pind la mijlocul

secolului al XVIII-lea

www.dacoromanica.ro

Page 4: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ACADEMIA DE TIINTE SOCIALE *I POLITICEA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

Institutul de studii sud-est europene

Bizantuli tárile române

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

www.dacoromanica.ro

Page 5: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ACADEMIA DE TIINTE SOCIALE *I POLITICEA REPUBLICII SOCIALISTE ROMINIA

Institutul de studii sud-est europene

VALENTIN AL. GEORGESCU

Bizantul si institutiileromânesti pind lamijlocul secolului

al XVIII-lea

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIABucuresti, 1980

www.dacoromanica.ro

Page 6: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

The Byzantium and the Romanian institutionsuntil mid-18th century

Byzance et les institutions roumainesjusqu'au milieu du XVIII' siècle

BH3a1IT1H n pymbmcime ygpencilemm7(o 110JI0BYIHT3I XVIII-ro Beim

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIABucure§ti, Calea Victoriei 125, CoclipWal 71 021

www.dacoromanica.ro

Page 7: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

SUMAR

LISTA ABREVIERILOR

PARTEA INTRODUCTIVA

Partea IBIZANTUL I INSTITUTIILE ROMANESTI PINA LA

CADEREA CONSTANTINOPOLULUI (1453)

EXAMENITL CiTORVA MARI PROBLEMEINSTITUTIONALE

eapitolul I. Bizantul §i voievodatele (ducatele) transda-nubiene din sec. IX X 37

Capitolul II. Aportul bizantin la structurarea puterii dom-ne§ti. Autocratia 41

Capitolul III. Problema adunärilor de stäri 47Capitolul IV. Problema nobilimii (boierimii") §i a marilor

dregätori de curte 52Capitolul V. Administratia localá. Ormele. Organizarea

militar& 58

5

Pagina :

1. Obiectul cercearii 112. Cronologia 123. Problema de metodologie 13A.B.

Institutie i structur-a,Problema surselor

1315

C. Problema contactelor F4 i influentelor 17D. Metoda ansamblurilor institutionale" 17E. Problema feudalismului bizantin 184. Cadrul geografic §i istoric general 195. Istoriografia roman& §i rolul institutional al Bizantului :

ideile clläuzitoare 21

www.dacoromanica.ro

Page 8: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

6

Cap itolul VI. Comunitätile agrare (ob§tile tárgne§ti). Sta-tutul juridic al täranilor §i regimul plmintului 61

Cap itolul VII. Rolul institutional al Bisericii i receptareadreptului bizantin canonic i nomocanonic 72

Cap itolul VIII. Receptarea dreptului bizantin impäräte,sc cadrept scris al statului feudal 77

Partea a II-a"BIZANTUL DUPA BIZANT" I DEZVOLTAREA INSTITU-

LOR ROMANEFTI (1453-1750)

Titlul I

CADRITII SOCIAL SI CULTURAL AL INFL UENTEIINSTITUTIONALE POSTBIZANTINE

Capitolul I. Probleme generale. Rolul diasporei grece0i(domnie, bisericg, dreggtorii) 87

Cap itolul II. Circulatia culegerilor de drept bizantin cano-nic §i laic In tarile romäne 105Sintagma alfabeticg a lui Matei Vlastarès (1335) 106Pravila sfintilor parinti (apostoli) i Canoa-nele sfintelor soboare 109Nomocanonul lui Manuil Malaxos (1561 1563) 111Sintagma sau Nomobanonul arhimandrituluiIacob din Ianina (1645) 112Diverse nomocanoane, canonarii §i peniten-tiaIe, uneori cu extrase din legile civile (laice) 112Hexabiblul lui Armenopol (1345) 114Alte culegeri grece§ti 115Pravile romäne0i manuscrise 117Pravile tipgrite In ronane§te 118

Cap itolul III. Raportul dintre obicei §i pravilg 121

Titlu-I

IMPACTUL POSTBIZANTIN AS17PRA 171ORA DININSTITUTIILE ROMANESTI

Capitolul I. Structura statului §i a puterii domne§ti . . 126Capitolul II. Sfatul sau divanul domnesc §i marile dregätorii 145Cap itolul III. Adungrile de stgri §i marea adunare a tärii 151Capitolul IV. Dania de inchinare §i dreptul de ctitorie sau

ctitoricesc 154Cap itolul V. Proprietatea 180Capitolul VI. Protimisisul 199Cap itolul VII. Trimiria sau tiersajul succesoral (a treia parte) 207

www.dacoromanica.ro

Page 9: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Partea a ¡II-a

ASPECTE INSTITUTIONALE IN PRACTICA JUDICIARA ADREPTULUI BIZANTIN RECEPTAT

Capitolul I. Legea tärii Obiceiul. Pravila. Legile imp6-rbliei 224

Capito1u1 II. Drept penal 230Capitolul III. Drept de familie 240Capitaut /V. Drept bisericesc 245Capitolul V. Drept ctitoricesc 247Cap itolul VI. Dreptul bizantin aplicat ca lege a lui Dum-

nezeu saulege dumnezeiascä 248Cap itolul VII. Jurisdictia bisericeascA, (1543 1746) 254Cap itolul VIII. Drept civil 258Capitolul IX. Procedura 278Cap itolul X blecesitatea unui hrisov domnesc pentru abro-

garea lui ius receptum 285Concluzii 287

7

RESUME 291

www.dacoromanica.ro

Page 10: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

LISTA ABREVIERILOR

AAR, MSI Analele Academiei Romane. Memoriile Secllei istorice, Bucuresti.AARSR Analele Academiei Republicil Socialiste Romania, seria a IV-a,

Bucuresti.AAWW Anzeiger der Akadernie der Wissenschaften, Viena.A EPHE Annuaire de l'Ecole pratique des Hautes Etudes, Paris.AIESEE Association internationale d'études du Sud-Est européen, Bucuresti.AIIAIasi Anuarul Instititului de istorie I arheologie A. D. Xenopol", Iasi.AIIN Anuarul Institutului de istorie nationala, Cluj.AIPhHO Annuaire de l'Institut de philologie et d'histoire orientale, Paris.AS L'année sociologique, Paris.ASB Arhivele statului, Bucuresti.ASI Arhivele statului, Iasi.AWIasí Analele stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza",AUB Analele Universitatii, Bucuresti.BAIESEE Bulletin de l'Association Internationale des études sud-est européen-

nes, Bucuresti.BalSt Balkan Studies, Thessaloniki.BAR Biblioteca Academiei R. S. Romania.BAS Basicale, ed. Heimbach; Scheltema.BCIR Buletinul Comisiei istorice a Romaniel, Bucuresti.BCS Biblioteca centrala de stat, Bucuresti.BCUME Biblioteca centrala universitara Mihal Eminescu,BG De bello Gallíco.BHR Bibliotheca Historica Romaniae.B-NJ Byzantinisch-Neugriechische Jahrbacher, Atena.BOR Biserica ortodoxii romana, Bucuresti.BRV Bibliografia romaneasca veche, Bucuresti.BSHAR Bulletin de la Section historique, Académie Roumaine, Bucarest.BSL Byzantinoslavica, Praga.BS$1, ARSR Buletinul Secllel de stiinte istorice. Academia R. S. Romania,

Bucuresti.BZ Byzantinische Zeitschrift, Manchen.CI Codul lul Iustinian.CIC Corpus Iuris civilis.CIHAE Commission Internationale pour l'histoire des assemblées d'états,

BruxellesRome.

9

www.dacoromanica.ro

Page 11: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

CISH Comité international des sciences humaines, Paris.CIS Cahiers intemationaux de sociologie, Paris.CMR Catalogul manuscriptelor romänesti. Academia RomAnA, Bucuresti.DGAS Dlrectia generalä a arhivelor statului, Bucuresti.DIOB Documente privind istoria orasului Bucuresti, Bucuresti, 1960.DOB G. Potra, Documente privind istoria orasului Bucuresti, 1961.DocHurm Documente privitoare la istoria rominilor culese de Eudoxiu de

Hurmuzaki, 1876-1942.DOIR Documente privind istoria oraqului Bucuresti (1960).DRA Documente privind relatiile agrare, Bucuresti.DRH Documenta Romaniae Historica, Bucuresti.EEBS 'Enc.r-qpiç 'Dray tag BuchertNnliv Ercou861v, Atena.EH Etudes historiques, Sofia.HistZ Historische Zeitschrift.IGR Ius Graeco-Romanum.JOB Jahrbuch der österreichischen Byzantinistik, Viena.MPG Max-Planck-Gesellschaft.MSI, ARSR Memorlile Sectiei de stiinte istorice, Academia R. S. Romänia,

Bucuresti.NEH Nouvelles études d'histoire, Bucuresti.Preemtiunea Valentin Al. Georgescu, Preemtiunea in istoria dreptului romänesc,

Bucuresti, 1965.RA Revista arhivelor, serie nouA, Bucuresti.FtEB Revue des études byzantines, Bucuresti, Paris.RESEE Revue des études sud-est européennes, Bucuresti, 1963 si urm.Rev, de ist. (Studii) Revista de istorie, Bucuresti, 1974 si urm., continuind Studii. Revistä

de istorie, 1949 si urm.RIHPC Revue Internationale d'histoire politique et constitutionnelle.RHD Revue historique de droit français et étranger, Paris.RHSEE Revue historique du Sud-Est européen, Bucuresti. 1925 1947RIDA Revue Internationale des droits de l'Antiquité, Bruxelles.RIR Revista istorici romfinA, Bucuresti, 1931-1947.RRH Revue roumaine d'histoire, Bucuresti, 1962 si urm.Ca6p. nen. Ca6pana Aena, operele complete ale lui G. Ostrogorskij, 1-6,

Belgrad.SCIM Studii si cercetAri de istorie medie, Bucuresti, 1950.SCJ Studil si cercetAri juridice, Bucuresti, 1959 si urm.SMIM Studii si niateriale de istorle medie, Bucuresti, 1956 si urm.SRH Scriptores rerum Hungaricarum, Budapesta.Stcl Studii clasice, Bucuresti, 1959 si urm.SRH Scriptores rerum Hungaricarum, Budapesta.SRIR Studii si referate privind istoria Romäniei, Bocuresti, 1-2, 1954.Stud. si doc. N. Iorga, Studii si documente, Bucuresti, 1-31, 1901 1916.Tes. mon. ist. Tesauru de monumente istorice pentru Romänia (A. Papiu-Ilarian).

Bucuresti, 1-3, 1862-1864.WPZ Wiener Praehistorische Zeitschrift.ZRVI Zbornik Radova Vizantoldkog Instituta, Belgrad.ZSS, FtA (GA) Zeitschrift der Savigny-Stiftung. Romanistische Abteilung (Germa-

nistische Abteilung).Noté. Pentru simplificare, lucrArile mele au fost, In general, citate fArA nume de autor.

10

www.dacoromanica.ro

Page 12: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

PARTEA INTRODUCTIVA

1. Obiectul cereetirii. Prezenta Bizantului in dezvoltarea istoricaa celor mai variate sectoare de viata ale societatii romanesti : limba,economie, politie, biserica, literatura, arta este o realitate recunoscutaunanim de catre cei mai autorizati cercetätori dmlauntrul si din afarabizantinologiei propriu-zise. ',In Peninsula Balcanica si la nord de Dun- are",constata recent un lingvist roman dublat de un balcanologa, influentacivilizatiei bizantine... nu poate fi trecutä cu vederea".

Institutiile nu fac exeeptie de la aceastä regulä. Inc, de mult, obogat'a literaturä', dispersat i, prin forta lucrurilor, inegala, a acumulatun numar apreciabil de fapte, de observatii si de ipoteze in legaturacu numeroase institutii sau aspecte institutionale izolate, despre care s-aputut sustine ca poarta urmele uneori evidente ale unei influente"bizantine2. Dar un adevarat bilant, cu o interpretare de ansamblu, intir-zia sa apara ca posibila. La Congresul international de studii bizantine,reunit la Oxford in 1966, Al. Elian 3 n-a ezitat sit constate, cu dreptcuvint, c cercetärile comparative in domeniul dreptului public si alinstitutiilor sint Inca la inceputul lor". De unde concluzia ca una dinsarcinile urgente Ale bizantinologilor i sud-est europenistilor este de aindica prezenta eventual a unor elemente bizantine si, daca e posibil,modalitatile de räspindire a lor, prin studiul zonelor de contact".

Al XIV-lea Congres international de studii bizantine de la Bucuresti(1971) pare sa fi räspuns acestei sugestii. Oricum, In programul su a fost

2 AI. Rosetti in Studil i cercetAri lingvistice" 9(1958) 306; Octavian Buhociu, Fol-clorul de lama, ziortle l poezia pastoreasca, Buc. (1979) 6-7: procesul de romanizare . . . secontinuA prin Constantin cel Mare ... I Bizant, in a cArui zonii de influentA culturalA i poli-ticA romAnii vor rAmlne Oa la cAderea imperiului roman de rAsetrit"

2 N. Iorga, La survivance byzantine dans les pays roumains, Buc. (1913); idem, Romaniisi grecii de-a lungul veacurilor, Buc. (1921); Vasile Grecu, Abriss der rum. Byzantinistik in,,Stidost-Forschungen" (1942) 164-201; Al. Elian, Die byzantinischen Studien. in RumanienIn Balcania" V 1 (1942) 33-78 (1947); idem, Les études byzantines en Roumanie 1938-1945In BSL 9 (1948) 339-405; idem, Les rapports bgz. roum. Phases principales et traits carac-téristiques in BSL (1958) 212-225; idem, Moldova si Bizanful in sec. XV in Cultura mold.In timpul lui Stefan eel Mare, sub red. lui M. Berza, Buc. (1964) 97-179; idem, Byzance etles Roumains d la fin du Moyen age in Proceedings of the XIII International Congress ofByzantine Studies (Oxford, 1966), Londra (1967) 195-203; H. MihAescu, Influenfa greceascaasupra limbii romtine pina in sec. XV, Buc. (1966); Eugen Stemescu, 500 de ani de relafiiromano-bizantine (relajil politice, culturale si bisericesti din sec. IX X pina In sec. XVXVI)In Lumea Bizanfului, Buc. (1972) 153-168.

3 Byz. et les Roum . . ., cit. in n. precedentA.

www.dacoromanica.ro

Page 13: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

inserisa semnificativ tocmai o temä privind rolul Bizantului in dezvol-tarea institutiilor rom&ne§ti. Ca raportor al acestei teme, autorul paginilorde fata a incereat, in dubla sa calitate de romanist 0 de istoric aldreptului rom&nese, deci de pe pozitii in intim contact eu Bizantul,sa prezinte o prima* sinteza care, in principiu, se oprea la disparitia sta-tului bizantin (1453) 0, in fapt, nu depa§ea niciodata sfir0tul secoluluial XV-lea. Textul acelui raport publicat in 1971 (Rapports IV, 49-80)0 in Actes 1(1974), 433-484, se regase§te imbunatätit 0 dezvoltat inprima parte a luerarii de fa.

Adoptind pentru raportul meu o astfel de limita cronologieä, mis-a impus §i mie constatarea ca declinul imperiului era adesea in con-tradictie cu rolul istoric al eivilizatiei bizantine. Aceasta, ca 0 eivilizatiaantichitatii greco-romane de la un moment dat inainte, a putut juca unrol important 0 durabil in afara existentei 0, deci, a actiunii unui stat,In speta eel bizantin. Numai in aceste conditii s-a ajuns la ceea ce, dela N. Iorga incoace, ne-am obi§nuit sä numim atit de sugestiv nu Miraunele confuzii Bizantul de dup5, Bizant"4. Or, aceasta actiune post-(meta-) bizantina este deosebit de intensa, de larga 0 de semnificativaIn domeniul institutiilor, in ambele principate. De ackea, istoricul aremereu impresia el nu poate a§eza o limita definitorie in jurul anului1500. i mai putin, in chiar anul 1453. Cu toate acestea, disp ar i ti. astatului a insemn.at o cotiturl pentru rolu.1 civi-lizatiei b iz a ntine . Sub dominatia otomana, s-a naseut o pro-blematica noua. S-au manifestat structuri reinnoite. Semnificatiile istoriceau cunoseut o continua dezvoltare in conditiile de profund traumatismreligios, etic 0 ideologic, datorate noii dominatii care n-a §ters Bizantulnici din spirite, nici din inima, nici din realitatea social-politica. Pe dealta parte, se poate afirma ca, dupa cotitura secolelor al VII-lea 0 alVIII-lea, adevarata grecizare a Bizantului s-a desavhIlit dupa ce statulbizantin a disparut, cu exceptia reziduurilor ecumenice ale bisericii ortodoxe.

2. Cronologia. Iata de ce bilantul din 1971 a trebuit A, fie comple-tat. Dar, mai ales, extins peste limita impusa de traditia congreselor destudii bizantine. Aceasta limita avea nevoie &I fie impinsa, fära ca punctulde oprire s'a fie u§or de fixat §i sa ob Val, un acord unanim. Pentru dife-ritele domenii oglindite in prezenta serie de volume, autorii s-au oprit ingeneral la date variind intre 1650 §i 1750. Istoricul institutiilor ar fi avutexcelente motive sä meargl pima la Regulamentele organice (1831-1832).Cu un epilog pina la codificarea de tip apusean de sub domnia lui Al.I. Cuza (1864-1865). Intr-adevar, Regulamentul organic al Moldovei(art. 375) preveclea Inca in mpl expres unele cazan i de aplicare a Basili-

4 Pe lingA lucrArile lui N. Iorga, unele reeditate de curind, vezi in ultima vreme: P.Lemerle, Byzance dans Phistoire de la civilisation in Permanence de la Grace, Paris (1948)119-131; R. Jenkins, Byzantium and Byzantinism, Cincinatti (1963). Cit despre formula luiWesel Klaus, Die Kaifu,. von Byzanz, Frankfurt/M (1971): Byzanz war die Mutter der natio-naten Kulturen der Bulgaren, Russen, Serban und Rumtinen", cred cA sursele culturilornationale sint mal complexe decit sugereazA aceastA unicA maternitate bizantinA. Dealtfel,in anumite limite, chiar asa-zisa maternitate" bizantinA s-a exercitat impotriva naturii ecu-menicitAtii imperiale si impotriva politicii constiente a Bizantului (chiar, de pildA, in cazulactiunii lui Metodiu si Chirll); cf. Dionysios Zakythinos, Byzance et les peuples de l'Europedu Sud-Est. La Synthase byzantine in Byzance, Eta(-Société-Economte, Londra, Variorum Reprints(1973); Herbert Hunger, Byzanz im europtinischen Geschichtsdenken des 20 Jahrhunderts inByzanttnische Grundlagenforschung, Londra, Variorum Reprints (1973).

12

www.dacoromanica.ro

Page 14: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ealelor, la care se va 0 recurge la 1836 intr-un proces de sacrilegiu (iero-silie). lar Christian Flechtenmacher, in deceniul al patrulea, traduce inromane§te, pentru utilitatea lui in practica judiciara, Hexabiblul luiArmenopulos. In fine, eruditul Matei Nico1,au5 a cercetat origineabizantina a citorva dispozitii din codul civil roman de la 1864 (1865),care n-a fost nici astazi in intregime abrogat.

Cu toate acestea, ne-am oprit la mijlocul sec. XVIII. Dupa aceastadata' Bizantul de dupä Bizant" nu inceteaza. Dar rolulbizantine asupra institutiilor romane§ti lärgindu-se i intensificindu-sesub fanarioti a cunoscut o Raul cotitura, plina de semnificatii nebi-zantine. Dupa 1750, acest rol se exercita intr-o perioada istorica diferitä.Este perioada de trecere catre lumea moderna'. Elementele bizantine,forme k4i structuri, cu unele surse occidentale de factura savanta, antacum legate de un proces de modernizare" româneasca 0 sud-est euro-peana, de care nu pot fi despärtite. In acest context, chiar influenteleaparent sau rezidual bizantine aldituiesc imaginea progresivä, a unui

non-Bizant", care da un nebänuit sens dialectic formulei lui N. Iorga.Acest non-Bizant prin 0 peste Bizant" trebuie cercetat §i interpretatintr-un cadru istoric foarte complex 0 specific.

3. Probleme de metodologieA. Institutie i structurd . Cu aceasta limitare in timp, se va incerca,

aici, un bilant critic al rezultatelor dobindite in materie de istoriecomparativä' a institutiilor §i o incercare de viziune personara asupraproblemelor cercetate. Nu se va putea face abstractie de schemele rigideale institutiilor traditionale, folosite de toti predecesorii de care voi vorbi.Dar indaratul lor se va regasi, in textul de fata, cel putin ecoul actiuniirinificatoare sau explozive, prin care modelele structurale subintind insti-tutiile, le interfereaza 0 le depkesc. Aceasta intilnire, care devine oconfruntare intre institutie i structurl, duce la dezväluirea unor contra-dictii (care, altfel, ramin oculte sau neintelese), la transformarea institu-tiei sau la 11200 dezagregarea ei. Se va cauta chiar structura dezvol-tarii istorice" a institutiilor i, cind nu ne va impiedica elaborarea preadiferita a materialului preexistent, se va incerca sa se infati§eze o dia-cronie structurata.

Confruntarea rodnica a traditionalei optici institutionale cu aportu-rile semnificative ale unei noi analize structurale este evidenta i ilustra-tiva, de pilda in problema dreptului ctitoricesc, a fundatiei §i a starii"säracilor, multumita cereetärilor lui Bernard Edelman, Vovelle i Gutton,aparent din afara bizantinologiei 0 a medievisticii sud-est europene.Cititorul va identifica singur alte exemple asemänätoare, indeosebi inproblema voievodatului, a puterii domne§ti sau a raportului dintre obi-cei i legea scrisa (pravila bizantina).

5 Les dispositions d'origine romano-bgzantine dans le Code civil roumain in MélangesPaul Fournier, Paris (1929) 587-598. Pentru rolul dreptulul bizantin in opera lui Chr.Flechtenmacher, ca jurisconsult al Moldovel inainte de 1840, vez1 La réception du droit romainde Justinien darts les Principautés danubiennes au XVIII siécle. III. Le r6le de l'Hexabibled'Harménopule in St cl, Buc. 13 (1971), 209-239.

www.dacoromanica.ro

Page 15: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In aceste limite läsgite, m-am ferit totusi sä, dezbat criza, veche demulte decenii, a conceptului de institutie 6 deci, raporturile lui cunoile categorii de structurV, de model i de dia,cronie stTucturalä, 8.Criza n-a fost evocatä, decit in note. Am tinut seama de faptul c aceastä,

6 Vezi G. Gurvitch, 'La vocation de la sociologie. II, Vers la sociologie différentielle,París (1957) 81-82; 420-429 (cu bíbl. americand a problemei); idem, Les structures socialesIn Traité de sociologic, sub dir. lui G. Gurvitch, Paris 1 (1967) 206-207 (pozítiasociologicAstructurallstA); J. Godechot, A propos de l'histoire des instit. L'origine des institutions à repo-que révolutiormaire in RIHPC (1951) 92-99; idem, Les institutions de la France sous la Revo-lution et l'Empire, Paris (1951) et Félix Ponteil, Les instit. de la France de 1814 d 1870,Paris (1966), Preface (pozítie istoricístA); vezí ímportantele observatil critice ale lui P. Ourllac,L'objet de Phistoire des institutions in RHD 33 (1955) 282-293 si ale lui G. Sautel in RHD44(1966) 630-632 (pozítie de istorici al dreptuluí: nu odstA ínstitutie fArA structurà juridicA,In sis larg); pentru preeminenta obiceiului (consens general) asupra legit scríse, vezí E.Willems, Dictionnaire de sociologie, Paris (1970) 150. Efortul constructiv al lui G. Le Bras(l'institutton sociale est aussi une institution juridique" ) este aprobat de J. Gaudemet inAS, s. III, 20 (1969) 307-308. Un sociolog ca Gaston Bouthoul, Les structures sociologiques.Traité de sociologie (1946), Paris 1 (1968 8 55-56; 253) rAmine, cu nuantArile i adaosurilecerute de cercetarea modernA, la notiunea durkheimianA de institutie: la forme du fait socialla plus immédiatement perceptible reside dans les institutions" (I 55), dar depdsind legile i regula-mentele, introduce in notiunea de institutie credintele ideologice neimplinite i obisnuinteledifuze IncA neformulate (sic: Godechot, Ponteil) si se opreste la aceastA formulA sugestivA:Hans la mesure on elles sont objet de croyance sincere, les institutions nous gouvernent du deduns"

. (I 479); ele au leur projection dans la pensée des hommes, oil elles provoquent des étais emotion-nels" (253).

7 Citeva lucrAri clasice, pe lingA cele ale lui Cl. Lévy-Strauss: G. Gurvitch, Le conceptde la structure sociale in Vocation cit. (supra, n. 6) 1 (1963) 401, 446; idem, Les structuressociales in Traités cit. (supra, n. 6) 1 (1967) 205-215; Idem, Une source oubliée des conceptsde structure sociale", fonetion sociale" et institution sociale" : Herbert Spencer in CIS23 (1953) 111-121 (iul. dec.); Jean Piaget, Le structuralisme, Col. Que sais-je"?, Paris(1969); Les temps modernes", Problémes du structuratisme, Paris 22 (1966), nr. 246 (in spe-cial Maurice Godelier, Systeme, structure el contradiction dans Le Capital", 826-864); Inter-national Dictionary of Regional European Ethnology and Folklore, sub dlr. lui Alce Hulkrantz,Copenhaga 1 (1960) 213-215, 218-219 (VI6 Social structure 0 social model); VI° Sect, del'Ecole des Hautes Etudes, Colloque sur les sens du mot structure, ian. 1958, Compte-rendu,Paris (1958); XX6 Semaine de S ynthase. Notion de structure, Paris (1957); Gaston Bouthoul,Traité de sociologie I, Les structures sociologiques, Paris (1968) 127-296: spatiul, timpul, numA-rul slut factor! structurall (227); existA un tímp institutional (239); rupturile de echllibru sus-citA not structuri (294); structurile mentale corespund celor sociale (253); André Marchal.Systèmes et structures économiques, ed. 4, Col. Thémis" 13, Paris (1969) 1-4; F. Braudel,Hisioire et sociologie in Traité de sociologie cif. 1 (1967) 90; 94-96 (= Ecrits sur l'Histoire, Paris(1969) 97-122). Pentru istoricul institutiilor, prezintA ínteres dezbaterea, care opune pe Cl.Lévy-Strauss, Anthropologie structurale (1958) 355-357 (dezvoltind o sugestie a lul M. Fortes:structura, ca model abstract, explicativ, nu apartine realitAtii sociale) luí G. Gurvitch.Traité cit. (supra, n. 6) 211 <contra acesteí IdentificAri: realitatea structurilor; distinctia taremodele de condultA reali, ca dimensiune a realitAtii, 1 modele care cAlAuzesc analiza observa-torului). Socio-psihanaliza luí Gérard Model (Antropologie différentielle, Paris, 1972), caalte curente contemporane, pe cAI diferíte, ajunge la o hipercriticA a notiunii de insiltutie: por-nind de la un malaise au sein des institutions", pentru a se trece ia un visage anonyme deshierarchies et des institutions", se pune explicit sau implicit problema de a sti dacA este accep.tabu sA gindlin cu ajutorul" unor institutil care nu stiu sit se punA pe ele Aisne in malt".

Asupra nothinii de diacronie structuratA (sau structuralA), a se vedea observatillemele In Initiative et échec ... in BAIESEE 10 (1972) 15 n.2; cf. F. Braudel, op. cit. 90:structure dynamique" a miscAril care duce cu sine socletatea, vezi si 94-96; G. Bouthoul,op. cit. 227.

14

www.dacoromanica.ro

Page 16: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

crizá n-a impiedicat istoria institutiilor sg, cunoascg, un prodigios avint9,dupl ce, la sfirsitul secoluld trecut, fäcuse figurg, de cucerire revolutio-pul (greu de asimilat) a stiintelor istorice moderno'. Desi se manifestáo reintoarcere la politic" i chiar la eveniment"11, si o necontradictoriepredilectie pentru mental", serial" i structurare cantitativg,", insti-tutia a devenit in istoria socialg, un fel de standard, scutit in general(mai ales in istoriografia noastrI) de once dezbatere cu privire la greutg,tile 12 pe care le ridicg, definirea lui corectg, i operationalá. De la mijloculsecolului trecut, gindirea marxistá foloseste conceptele de institulie §i de(supra i infra) structurd 13 intr-un mod fecund i innoitor, fárg, doctring,institutionalistei §i strueturalistei, dar cu o acutá analizá a contradictiilorla care ne-am referit mai sus. Cei care fac sá inceapg. eu Durkheim i cuistoricii sociologizanti de la sfirsitul sec XTX, istoria institutiilor",ca directie istoriograficI fundamental5 i innoitoare, pierd din vedere,cu sau fárg, voie, rolul de precursori pe care 1-au jucat S. Marx ffi F.Engelt3, din afara istoriografiei de catedra' a epocii.

B. Problema surselor. Existg, neindoielnic, pentru tema tratatl, oproblemä a surselor. Pe de o parte, o descurajatoare complexitate. Docu-mente interne si externe, surse narative (inclusiv cele hagiografice), arheo-logice, numismatice, epigrafice, sigilografice, monumente de artä din celemai variate (inclusiv costumul i tesáturile), masa textelor juridice, fol-clorul i materialul etnografic, a cáror utilizare exhaustivg, i metodicg,n-a stat la indemina nici unui istoric al institutiilor i rámine ineg, o sarcináde viitor. Pe de altg, parte, o mare sárácie de stiri documentare ori odocumentatie scrisä sumará, fragmentará, anterioarg, anului 1400 (si chiar1500), sau mai consistentá numai pentru unele sectoare i institutiiizolate. Masa acestor documente nu este apreciabilá (inglobind peste 10volume) decit pentru sec. XVI, fiind din fericire integral publicatä. Eanu devine considerabilá decit pentru secolul urmátor i pentru primajumátate a sec. XVIII; totusi, rámine inegal sau dificil accesibilg, din

9 Vez!, de pildA, din 1937 incoace, activitatea (congresele tematice) i publicatille (Re-cueils; Introduction bibliographigue etc.) SocietAtii Jean Bodin pentru Istoria comparatA ainstitutillor (Bruxelles, animatA de prof. John Gilissen); Asociatia de istoria institutillor (presed.Jean Gaudemet, secr. gen. prof. R. Feenstra) pe lingA Comitetul intemational al stiinteloristorice si tot asa, ca organism tematic, Comisia pentru istoria aduarilor de stAri (presed.prof. A. Marongiu); colectia Les Institutions" (Paris, PUF) InceputA sub directia regretatuluiL. Halphen, vechi adversar al istoriei institutiilor, inainte si chiar dupii primul retzboi mondial;reforma programului de InvAtAmint de la Facultätile franceze de drept (1954; 1960-1961), cuale sale cursuri de Istoria institufillor l chiar de Istoria institufillor si a faptelor sociale, in loculvechilor cursuri de istoria dreptului, numeroase cursar' fArA caracter istoric purtind un titiuaxat pe Institutiile disciplinei considerate. La noi, din 1976, actioneazi o Asociatie de istoriecomparativii a institutillor si a dreptului.

10 A se vedea studiul N. Iorga et l'histoire des institutions in Nicolas Iorga, l'hotnme etPceuure, BHR 9, Bucuresti (1972) 65-84.

" Vozi Pierre Nora, Le retour è l'événement in Faire de l'histoire sub red. lui J. Le GoffsI Pierre Nora, Paris 1 (1974) 210-228.

Vez! Th. Znaniecki, Organisation et institution in La sociologie au XX° otéele sub dir.lui G. Gurvitch, Paris 1 (1957) 183-222; International Dictionctrg ... cit. supra (n. 7) 165(17-° Inottlution): Jean Cazeneuve et David Victoroff, La Sociologie, Paris (1970) 255-256;E. Willems, op. cit. (supra, n. 6).

13 Vez! Maurice Godelier, op. cit., 828, 864. Studiul luí A: Gurevid, prof. la Kaliningrad,La notion de propriété pendant le haut Mogen Age in Annales E.S.C. 27 (1972) 523-547, este oremarcabilA analizA a ideilor dans les structures signifiantes ot elles étalent formuMes". Pentruceea ce se numesto Strukturgeschichte" (Th. Schieder) vez! A. L Patruschev, Die Traditionendes deutsehen Historismus in der bilrgerlichen Geschichisschreibung der BRD in Gesellschaft-liche BeitrAge", Berlin 3 (1967) 285-300 (293) Vaprosy istoril, Moscova, 10 (1975).

www.dacoromanica.ro

Page 17: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cauza ritmului lent (1633-1700) de editare sau a editarii sporadice(1701-1750), cu unele bune editii tematice selective. Nici monumentelejuridice indispensabile nu sint integral publicate, de§i efortul depus meritatoata lauda indeosebi sursele juridice in limba slava, in frunte cuSintagma lui Matei Vlastar13's, cu novelele lui Iuf3tinian i Nomos Procheirosal lui Vasile I, inclus in KormJaja Hniga, sint practic inedite. Pravilaaimed (1632) i Cirja arhiereilor (1645, trad. rom. manuscrisa BAR, 1754)n-au editiile entice pe care le merita. Indicii i inventarele sau cataloa-gele de care dispunem nu permit un adevarat studiu al institutiilor, de§iutilitatea lor nu trebuie subestimata ; exceptie cu totul remarcabila nufac decit volumele din noua colectie Documenta _Romaniae Historica.

tn fata acestor dificultäti contradictorii am decis s m limitez aicila o documentata privire sintetica, axata pe citeva mari probleme insti-tutionale pina la 1453 i pe schema fundamentara a institutiilor, legatäde problema receptärii dreptului bizantin in principate, dupa aceastadata.

Pentru perioada anterioarg sec. XV, se face mult simtita säraciadocumentatiei privind domeniul bulgar, de interes deosebit din cauzarolului de intermediar pe care vecinii de la sud 1-au jucat in niaterieinstitutionalä intre Bizant §i Tara Romäneasca. -Una speciali§ti sud-dunareni ai acestui domeniu15 au pus semnul egalitatii intrebulgare de origine bizantina (insuficient documentate) §i cele române§tiale sec. XIVXV, cunoscute direct printr-o documentatie romäneascäIn limba slavon'á a cancelariilor domne0i. Institutiile bulgare au fostreconstituite pornindu-se de la sinteza romäneasca, elaborata cu elementebizantine, sirbo-croate i locale. Totodata s-a admis c5, toate institutiileromänefAi, cunoscute in terminologia slavona a cancelariei domne§ti,erau de origine bulgara. Istoriografia romäna a avut chiar de curindprilejul s rectifice grava eroare de metoda §i interpretärile la care s-aajuns pe aceasta cale 16 De aceea nu voi mai insista aici asupra proble-mei. Delatminteri, autorul acestor pagini a colaborat cu regretatul pro-fesor M. Andreev de la Sofia §i I. Radu Mircea la elaborarea unui studiucomparativ asupra terminologiei institutionale in documentele romänebulgare, anterioare anului 1500. Studiul va imbrat4a in chip firescrolul de intermediar bizantin al Bulgariei fata de Tara Romäneasca.Pina atunci, trebuie subliniata valoarea cercetArilor de terminologieslavo-romäna de Lucia Diaconita-Djamo 17. Bine aplicata paralelismelorbulgaro-romäne0i, metoda comparativa s-a dovedit fecunda in colee-tia de studii recent consacratä Relatiilor romano-bulgare de-a lungulveacurilor 18, lucrare elaborata in colaborare de catre opt istorici ai celor

Vez! Remarques sur la publication des sources byzantínes de Phistoire de Parecieredroit roumain in Etudes byzantines et post-byzantines, sub red. lui Eugen Stiinescu I NicolaeSerban Tanasoca, Buc. (1979) 95-116.

18 P. Koledarov, Le titulariat des boyards dans la Bulgarie médiévale et sa portée dansles autres pays in Etudes historiques, Sofia 4 (1968).

26 N. Stoicescu in RRH 9 (1970) 305-315.17 Vezi infra, n. 39.18 Relajii rom.-bulg. de-a lungul veacurilor (sec. XIIXIX), Buc., (1971), vez! indeosebi

D. Angelov si t. tefAnescu, Trasaturl comune si deosebiri In dezvoltarea social-economíaBulgariei qi a TIM Romtine.gi In sec. XIIIXIV (57-106; asupra dregMorilor, 83-86).Asupra raporturilor bulgaro-bizantine, pe lingA importantele lucrAri ale lui D. Angelov, vezilucrarea fundamental A a lui G. Litavrin, Ramapo.% u Buaarcmus e es. Moscova,(1960). Adde: t. tefelnescu Les relations roumano-bulgares entre le XlVe et le XVIIIslide In RRH 12 (1977) 239-244.

www.dacoromanica.ro

Page 18: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

douä popoare. Pentru a ajunge in acest domeniu la rezultate eorecte,trebuie avut in vedere c sinteza bulgarä a fost diferitä de cea romäneaseä.Elementele constitutive ale celei din urmä sint destul de complexe :Bizantul, sinteza bulgar i sirbeascl a influentelor bizantine locale,aporturi occidentale prin Ungaria si Polonia, influente venind de la slaviide est. Totodatä, nu trebuie uitat c cel putin douä secole despart crista-

structurale, respectiv bulgare i romäne, care se voieste s poatäfi reduse la o identitate mecanicä.

Problema contactelor pi a influentelor. Cit priveste semnificatiaproceselor de contact, ca receptare sau cu imprumuturi de structurisociale si de institutii, o socotim, impreunä cu cvasitotalitatea istoricilortemei noastre, ca rezultind din contextul mediului receptor care comandä,vivificl si face istoriceste fecunde si durabile astfel de procese. P. P.Panaitescu " nu gresea araturindu-se celor care rämin convinsi c'ä, intr-unanume f el, institutiile nu se imprumutä niciodatä. Acest adevär presupimeo distinctie dialectieä intre formä, continut i funetiune, precum si oanalizä' reinnoitä a multisecularei receptäri a dreptului bizantin, cuvastul säu evantai de influente care se exercitau tocmai in materie deinstitutii. in realitate, contactele institutionale sint monedä curentä inistoria umanitätii, eitä vreme conditii particulare n-au creat o stare deizolare specificä, de pildä, ea America dinainte de Cristofor Columb,raport cu Europa. Ceea ce cred cA se neagä prin formula lui P. P. Panai-teseu este, in primul rind, rolul creator al imprumutului, respingindu-seimplicit teoria iraitatiei (G. Tarde), difuzionismului (E. B. Tylor) sauteoria cercurilor de culturä (F. Graebner, W. Schmidt). Totodatä se afirmäimposibilitatea pentru istoric de a interpreta un element de imprumut,izolindu-1 din contextul lui structural si institutional. Or, acesta din urnaascultä de un dinamism propriu, comandat de o actiune complexä afactorilor locali 20.

Metoda ansamblurilor institupionale". Actiunea institutionalä alumii bizantine nu s-a exercitat intimplätor si fragmentar, ci ca un curentde amplä coerentä, asupra unor cadre sociale structurate organicpe care trebuie sá le cercetäm ca atare : satul si täranii lui liberi saudependenti ; orasul cu ale lui corpuri de negustori i mestesugari ; nobili-mea i biserica, adieä cele douä stäri privilegiate i ierarhic suprapuse ;statul cu demnitarii i agentii sái, Cu dreptul i sistemul säu de institutiisanctionate juridic. Deschiderea sau reflexul de respingere fatä de influen-tele bizantine n-au jucat in toate aceste sectoare ca aceeasi intensitate

19 Obstea jetraneasca . . Buc. (1964) 52; cf. E. V. Gutnova in Cpextilge Boa" Moscova8 (1956) 405-414.

20 A. Gurevid, op. cit., 516. Vezi Fuste! de Coulanges, Hist. des instil. poi. de l'anc.France. La Gaule romaine, Paris (1929) XII; E. Durkheim, M. Mauss, Note sur la notion decivilisation in Année sociologique" 12 (1913) 49: Les institutions politiques, juridiques . . .

font partie de la constitution propre de chaque peuple"; Th. Znaniecki, op. cit., 188. Dificultateade a transplanta o institutie (afarl de schimbArile de structurA care se produc chiar In caz decucerire) a fast explicatA prin necesitatea pentru once institutie de a se sprijini pe consensulsocial care triumf à in obicei, qi nu In acest element accesoria care ar fi legea scrisA; vezi EmilioWillems, Dictionaire de sociologie, Paris (1970) 150. AceastA analizA provoacA rezerve, in mAsuraIn care sugereazA cA simpla funcionare a unui sistem de institutii ar dovedi existenta unuiconsens general subiacent.

2 c. 555 17

www.dacoromanica.ro

Page 19: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

LAO identitatea vadita intre elemente institutionale romanesticele bizantine, luate izolat, nu va fi niciodata semnificativä. Chiar unbun inventar de asemenea identitati, analogii i imprumuturi sigure,riscas ne rafaceasca, dad, interpretarea lor nu tine seama de structurileglobale si de structurile dominante, in cadrul tipului istoric de societatesi al stilului structural al epocii considerate. Problema puterii domnesti,citeva pagini mai departe, fie ca va fi vorba de autocratie sau de incoro-nare, va ilustra in mod graitor aceasta pozitie metodologica.

Dificultatile noastre sint märite de particularitatile semnalate aleinfluentei bizantine. In putine cazuri ne putem referi cu certitudinenumai la stadiul bizantin contemporan cu data la care efectele uneiinfluente bizantine se face simtita in principate. Filiera slava introduce undecalaj variabil : ar trebui sä putem urca pina la stadiul bizantin careexplic procesul bulgar i sirb. Iar in cadrul receptärii textelor juridicebizantine, in care se clutau si se alegeau modelele" iustitutionale utili-zabile pentru realitatile românesti (care se dovedesc, ele, de,cisive), sintemsiliti s urcam adesea citeva secole inapoi, in limitele surselor bizantine acaror circulatie in principate poate fi doveditä pentm fiecare epoca.conceptie idealista i esentialista, cu un imperfect mecanism de abrogarea textului vechi de cAtre textul contrar mai recent, mentinea in vigoare"

vasta masa aglutinata de texto de virsfa foarte diferitä. Astfel, novelelecu caracter social din sec. X si de la inceputul celui urmator n-au fostcunoscute decit tîrziu, prin intermediul lui _Ns Graeco-Romanum (1596)de J. Leunclavius (ed. Freherus) i al Hexabiblului lui C. .Armenopol.De aceea nu le vedem folosite in principate cleat in sec. XVIII, cinddealtfel conditiile locale fäceau posibila i utiLä receptarea lor, MA, nici oactiune directa si de constringere din partea unor realitati bizantinepropriu-zise.

E. Problema feudalismului bizantin. Metoda ansamblurilor insti-tutionale", preconizata mai sus, n-a putut fi dusä la ultimele ei concluziilogice. Aceste ansambluri formau feudalismul romanesc. lar inflUentabizantinä vene,a dintr-o lume care, cel putin din vremea Comnenilor, seangajase intr-o evolutie neindoielnic feudal. Pentru noi, acea,stä evolutiecare, pentru a deveni feudala nu trebuie redusa suprastructural laraportul senior-vasal si la farimitarea de tip occidental a statuluiare punctul de plecare in epoca lui Iustinian, cu mai vechi semne preves-titoare. A aratat-o sugestiv H. I. Scheltema 21, dar pornind de la criteriisuprastructural-juridice. Indäratul acestora nu s-ar putea ascundenumai realitati social-economice nefeudale. Ea constituie calea bizantinda feudalizdrii complexe a Europei, dup.& dezagregarea inegala a societatiisclavagiste i in prezenta activa a vastelor structuri comunitare, uneleexistente in Imperiul roman, iar cele mai multe aduse de popoarelemigratoare. Calea bizantina", evocata In istoriografia sovietica, nu este

idee izolata si nu. exclude elemente de despotic asiatica". Masura incare calea bizantinä" este o astfel de modalitate sau Be apropie asa

18

n Vezi infra, n. 47.

www.dacoromanica.ro

Page 20: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cum s-a propus de o modalitate a noului concept lärgit de mod deproductie tributal", rämine A fie discutata de-acum inainte 22.

Astfel stind lucrurile, ar fi fost interesant sa se arate contributiafeudalismului bizantin la instaurarea institutiilor feudale románesti,care urmau unei perioade interpretatä astazi si In perspectiva unorputernice structuri pradalnice" sau tributale. In sinteza feudal' romärneasca, s-ar fi putut incerca A se deosebeasca träsaturile care veneau.din Bizant si rolul lor structural in cadrul acestei sinteze.

In fapt, aceasta probleml va constitui fundalul analizelor ce urmeaza.Dar n-am putut-o aborda direct si In termeni de monografie sistematica.0 a,stf el de incercare presupunea rezolvarea prealabill a problemei f euda-lismului bizantin si a träsaturilor lui, Inca mult prea controversatä. Oricum,cititorul atent va resimti o dubla lips'á : aceea a caracterizärii circum-stantiate a celor data feudalisme in prezentä, si a unei explicatii pentruprocesul care face ca evoluatele structuri bizantine sa fi jucat un rol Ine,chiparea institutionalä a unui feudalism care se organiza la nivelul statal.Acest decalaj si contradictia pe care o inchide formeaza Mfg, indoialao unitate.

Ceca ce m-a determinat in alegerea fácuta, a fost pina la urma con-vingerea ca tema CongrAului din 1971, preluata in volumul de fata :Bizaniul pi instituliile romdnepti, isi pastreaza independenta ei cel putinrelativa fatä de studiul monografic si global al raporturilor dintre f euda-lismul bizantin si cel romanesc, la nivel institutional.

4. Cadrul geografic §i istoric general. Daca lasam la o parte parä-sirea frontierei dunarene sub dinastia Isaurilor (717-802), ca urmare ainaintärii slavilor in peninsula, prezenta politica si militara a Bizantuluipe malul sting al Dunarii trebuie subliniata ca un fapt capital. Cu uneleintermitente, preocuparile politice ale bizantinilor sint In mod constantorientate spre teritoriile din nord : Constantin cel Mare, Iustinian si uniidin urmasii sai, misiunea de evanghelizare la moravi, politica neizbutitade satelizare a lJngariei 23, impactul politic si religios, ba chiar o suze-

22 Asupra rolului pe care l-a jucat exploatarea fiscalA prAdalnicA a statelor intemelatede popoarele de stepA, vezi H. H. Stahl, Studit de soctologie (storied, Bucuresti (1972) 5-62(s1 lucrArile sale anterioare), unde interpretarea materialist-istoricA (IA o nouà semnificatieunor elemente pozitive ale teoriei cumane a lui N. Iorga. Conceptia despre existenta unuimod de productie si de schimburi tributale (tribal) a fost schitatA de Miron ConstantinescuIn 1968 ( Sociologie generald 28 si letona Romdniei 1969; 1971; trad. fr. 1972) si in modmal amplu expusii in 1972 (Modal de producite tributal l ortnduirea tributald, extras dinProbleme economice" (1972) 20 p. ; H. H. Stahl, Teorti fi ipoleze prIvind ortndutreatributald, Buc. (1960). Bogata literaturA asupra puteril imperiale in Bizant va fi citatA instudiul meu asupra Idea impertcde bizanttne . . . (in ms.); vezi si bibliografia citatA in ulti-mele studii ale lui Stelian Brezeanu, La fonction de l'idée d' imperium unicum chez les B gzaniinsde la premiere mottle du XI Ile stècle in RESEE 16 (1978) 57-64 §i Ideea de imperiu in Occi-dental medieval In lamina cereetdrilor din ultimele decenti in R. de 1st. 31 (1978) 273 298.

23 Moravcsik Gy., Die Problematik der bgz. hung. Beztehungen in BSL 19 (1958) 206211 [cf. EEBS 30 (1964) 143-153]; idem, in Cambridge Med. Hist. IV, 1 (1963) 566-592;idem, Die byz. Kultzzr und das mittelalt. Hungarn, Berlin (1956); F. Dtilger, Hungarn in derbgz. Retchspolitik in Ilapearrropri, Ettal (1961) 153-177; apArut in Archivum Europe Centro-Orientalls, Budapesta 8 (1942) Heft 3-4, OstmitteleuropAische Bibliothek 42; NicolasOikonomides, A propos des relations ecclésiasttques entre Byzance et la Hongrte au Xlesiècle: le métropoltte de Turquie in Documents et etudes sur les institutions de Byzance(vnexves.)Cu o prefatA de Hélène Ahrweiler, Londra, Variorum Reprints (1976); I. Dugev, Les Slaves etB yzance §i L' heritage byzantin chez les Bulgares in Etudes historiques, Sofia 1 (1960) 31-77 sí 2(1965) 131-147. Pentru regiunile situate la nord de Marea Neagril, vezi Moravcsik Gy. si LudolfMiiller in Proceedings of the XIII International Congress of Byz. Studies (Oxford, 1966), Londra(1967) 15-38, si, in general, D. Obolensky, Byzantine Commonwealth, Lendra (1971) 237-271.

19

www.dacoromanica.ro

Page 21: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ranitate" asupra primelor formatii politice din Transilvania, politica debascula fat/ de statul din Kiev, recucerirea Bulgariei i organizarea temelorParistrionului i Bulgariei (ceca ce readuce o bogatl" viatä, bizantina laDunärea, de Jos), in fine, activa politica militant./ a Comnenilor in sec. XIIpe teritoriul vechii Dacii. Asu.pra acesteipolitici trimit la raportul lui EugenStanescu, prezentat la Congresul de studii bizantine de la Bucuresti(1971), partea in legatura cu interpretarea textelor bine cunoscute despreBXc'exoL din Choniates i Kinnamos 24.

sa subliniem totusi faptul ca dupl sec. IV n-a mai existat la nordulDunarii o ordine bizantina de natura sa formeze punctul de plecare alunei dezvoltari institutionale durabile. Chiar in Dobrogea, aceastä bazanu pare sä, fi rezistat neintreruptelor interferente din sec. IVXII §iadincilor mutatii care au urmat plecarii bizantinilor. Barca inapoi aBizantului pe un larg front danubian a fost de neinlaturat sub regatulAs*änestilor. Acesta îi va indeplini de-acum inainte, impreuna cu statulsirb si sub impulsul vlahilor care participau la organizarea imperiului,rolul de intermediar catrenordul Dunärii pentruvalori i structuri biz antine.

Cit despre organizarea statelor feudale românesti, ea a avut loe incursul unei adevärate eclipse a imperiului, care preludeaza aderii Constan-tinopolului. Dar in sec. XIV, ca si la inceputul tragicului seco! urmätor,Bizantul, prin basileus-ul säu, si mai ales prin biserica ecumenicä, Incaactivä, a fost departe de a se dezinteresa de ceca ce se petrece la nordulDunärii. Nivelul i contextul imperial al evenimentelor i proceselor erainca o realitate. Mai ales pe planul ideologiei politice, al religiei si al insti-tutiilor, unde influente directe i indirecte se fac simtite. Cum am notatdeja, ele slut, la prima vedere, in contradictie cu declinul politic al impe-riului. Semnificatia acestei contradictii, evocata mai sus, se va regäsi inInsái concluzia primei pärti a studiului meu.

Dupa 1453, influenta institutionalä bizantina priveste in principalTara Romäneasca siMoldova in cadrul Bizantuluidupa Bizant", diasporagreceasca la nordul Dunarii i participarea la viata sociala i politicape care dominatia otomana o deschide i asigura elementelor grecesti,inseparabile de cultura si civilizatia bizantinä. In toate cele -Wei tariromäne, biserica ramine legatä de importante structuri institutionalebizantine, care se imbina cu actiunea dreptului canonic si civil-economic.Totusi in Transilvania, unde nu lipsesc unele centre de diaspora gre,ceasca(Brasov, Sibiu etc.), actiunea aceasta este mai redusa. Ea nu este inca-drata intr-o receptare institutionalä tot asa de amplä, ca in cele douatari autonome cu legislatie si organizare judecatore,asca proprie.

In Transilvania, fie inainte de 1526-1541, fie dupä instaurareaprincipatului autonom sau dupa stabilirea dominatiei habsburgice, impac-tul dreptului statal, ca i acela al populatiilor minoritare i privilegiate(ungurii, secuii, sasii), se efectua farl nici o legaturä, directl cu traditiabizantina. De aceea, cum obiectivul meu nu este de a studia structurainstitutionall a bisericii, cercetarea care urmeaza va fi axatä indeosebipe dezvoltarea institutiilor laice ale Tärii Romänesti si ale Moldovei.Demonstratia aparent limitatä la aceste doll& tari priveste de la sine si

24 Vezi Actes du XI Ve Congas international des ¿ludes byzantines (Bucarest, 1971), Buc.1 (1974) 407-408.

20

www.dacoromanica.ro

Page 22: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Transilvania pentru toate institutiile rom4ne asemänätoare i cu identi-tate de origine pe ambele versante ale Carpatilor.

5. Istoriografia romfingt i rolul institutional al Bizantului In prin-eipatele romine : ideile efilfiuzitoare. Nici o Istorie a romdnilor n-a ridicatla rang de perioadd bizantind vreuna din etapele sträbätute de poporulromân inainte de 1453. Cu privire la organizarea statelor, formula lui N.Iorga Amine sugestiVä : intemeiere dundreand i balcanied, erect* inde-pendentd *i primd sintezd din sec. XV 25. In ciuda colaboratorilor", ceimai multi nebizantini 26, pe care Iorga nu-i trece sub täcere, genezastatelor române nu cunomte, dupä opinia lui, actiunea unor factoristräini ea cei care caracterizeaz1 taratul bulgar de tip bizantin, sau pekra/'-ul sirbesc, de origine carolingianä. Pentru Iorga27, urmat de aproapede G. Potino 28, domnul, conducätor al poporului, *i statul cu structurilelui elective, ar fi fost momentul final al unui proces istoric national.Ceea ce nu va impiedica pe marele istoric de a sublinia, Cu G. Millet, uneleträsäturi imperiale Cu rezonantä bizantinä ale domniei lui Alexandru celBun *i ale curtii sale care räsau sceptic pe Al. Elian intr-un studiurecent (1964) 29, i sá admitä, urmat de Vasile Grecu, legitimitateabizantinä a despotatului lui Mircea cel BAtrin 3° sau intrarea romAinilorIn familia regilor *i a statelor, ma cum Bizantul o crease o pusesesub conducerea basileus-ului Vom nota insä cI cercetärile de la Curtea

26 Hist. des Rourn, et de la romanité orientate, Buc. 3 (1937): Les fondateurs d'Etats".26 Cf. *t. $tefAnescu. Inceputurile statelor romdnesti in viziunea lui N. Iorga in Studil"

2 (1971) 673-681, cu o judicioasA analizA criticA a teoriei cumane a marelui istorlc.27 Gesch. des rum. Volkes, Gotha 1 (1905) 117; idem, Stud. si doc. 18 (1908); idem, Formes

byzantines, réalités balkanigues in Etudes byzantines, Buc. 1 (1939) 74-76; idem, Gesch. der.rum. Millar, Buc. (1929) 27-55; idem, Generalitdii cu privire la studiile istorice, Buc. (1944)66: La inceputurile vietii noastre nationale eram un popor cinstit de tArani harnici, boierlide asemenea fiind titrani, in fruntea statului era un %Aran umil in fata lui Dumnezeu, care stil-'Arica tronul domnesc al tarii". Am avut atunci, norocul unor vrednici i neobositi dornni",ceca ce ar explica biruintele cistigate. Am fost respectati Si in realitate independenti" ( Morali-tatea si armonia istoriei, 1900); G. Fotino, Influenla bizantind in vechiul drept romtinesc inOmagiul C. Stoicescu, Buc. (1939) 114 [= Pagint din istoria vechiului drept romdnesc, ed. Gh.Grout Stanca Fotino, Buc., (1972) 74].

28 Fotino 145 (= 75).22 Mold. si Biz. 134 si n. 6; 135 si bibl. cit.30 Vezi blbl. problemei la RAzvan Theodorescu, Despre un tnsemn scuiptat si pictat de la

Cozia (In jurul despotiei" lui Mircea cel Mare) in SCIA, SAP, 16 (1969), 191-208; idem,Autour de la Despoteia" de Mircea l'Ancien in Actes du XIV6 Congas international des dudesbyzantines ( Buc. 1971), Buc. 2 (1975) 625-635; Stelian Brezeanu, Din non asupra tnceputu-rilor institujiet de despot, AUB, seria istorie 21 (1972), nr. 1, 21-32; Al. Elian, op. cit., 109,n. 1, rezervi opinia sa asupra despotului in Tara RomAneascA. Asupra institutiei bizantine sisirbe, vezi G. Ostrogorsky, Gesch. 3 320, 435, 437 si printre lucrArile anterioare, mal ales Urum-Despotes. Die Anfiinge der Despotiviirde in Byzanz in BZ 44 (1951) 448-460 = Festschr.Dtilger= Ca6p. Aena, Belgrad 3 (1970) 205-218, si Zur byzantinischen Geschichte, Darmstadt(1973) 153-165; L. Bréhier, Le monde byz. II. Les institutions (1949) 140-143 = (1970)118-112 (si L'orig. des titres imp. d ByZ.: Bccaack et Acart61-N, in BZ 15 (1906) 161-178;Denis A. Zakythinos, Le Des potat grec de Morée. II. Vie et institutions, Atena (1953) =Londra, Variorum Reprints (1975); R. Guilland, Et. sur l'administration de l'Empire byz.Le Despole Asarr6nig in REB 17 (1959) 52-59 et Recherches sur les institutions byz., Berlin-Amsterdam 2 (1967) 1-21; B. Ferjandié, Despott u Vizantiji i juinoslovenskim zemljama,Belgrad (1960); cf. N. Iorga in Etudes byz., 1 (1939) 85.

31 N. lorga, Origine et développement de l'idée nationale =Flout dans le monde oriental,Buc. (1934); G. Ostrogorsky, Die byz. Staatenhierarchie in Serninarium Kondakovianum"8 (1936) 41-61 Zur byz. Gesch. cit. supra, Darmstadt (1973) 119-141; idem, The Buz.Emperor and the Hierarchical World Order in The Slavonic and East-European Review 35 (1956)1-14; Fr. DAlger, Die Familie der '<Mtge", im Mitlelaller (1940); idem, Die mittelalt. Familieder Fiirsten und Vdlker" und der Bulgarenherrscher (1942); idem, Der Bulgarenherrscher alsgeistlicher Sohn des byz. Kaisers (1939), toate in Byzanz u. die europ. Staatenwelt, Ettal (1953)

21

www.dacoromanica.ro

Page 23: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de Argev 321 scotind la lumina mindrele chipuri ale primilor domni-cavalericu 'Malt aer de autocrati, reluate la Cozia, au determinat pe N. Iorgasá introducl un apreciabil factor imperial de origine bizantina in imaginea,prea patriarhala pe care vi-o facuse despre domnia taraneasca din vremeaprimelor secole de organizare statala la romani 33.

Referinte bizantine se regasese in felul in care E. Virtosu 34, re-stringind neintemeiat ideea de independenta vi de suveranitate 33, leagä;titlul de mare (voievod) vi de autocrator, de institutia asocierii la tron,de o ava de larga aplicare la Bizant. Cit privevte numele-titlu de 161Hannes, el ar fi, dupa aceavi autor, o formula ecleziastica de raliere ladoctrina bizantina a monarhiei de drept divin vi la politica pe careaceastä doctrina era chematä s-o serveasca. Simpla referinta bizantinaIi cap'äta insä un relief deosebit i devine punctul de plecare al uneisinteze romanevti, &cá se accepta interpretarea propusä in Raportulmeu la Congresul din 1971, in sensul ca, autocratia (de-sine-stapinire)acoperä, vi statutul de independentä, ceea ce vom vedea mai departeca este astazi unanim adrnis.

Pentru Moldova, in aceastaproblema centrala, a raporturilor romano-bizantine in sec. XV, Al. Elian 36 încliná spre o concluzie restrictiva, dupace a desprins influenta bizantina directa de legendele sale tardive (sec.XVIIXVIII) cu o semnificatie contemporanä de ordin politic, precumde unele erori materiale sau de interpretare, nu indeajuns de nuantata,privind tocmai probleme institutionale din cele mai importante. Dupaparerea acestui autor, statele romanevti ar fi luat loe in ierarhia bizantinanumai prin crearea scaunelor mitropolitane, ceea ce atragea cu sine o34 69; 159-182; 182-196; A. Grabar, God and the Family of Princes" presided over bythe Byzantine Emperor in Harward Slavic Studies 2 (1954) 117-123); H. Hunger, Reich derneuen Mitte. Der Christliche Geist der byz. Kultur. Graz Viena Köln (1965) ; idem, Prooimion.Elemente der bgz. Kaiseridee in den Arengen der Urkunde, Wiener, byz. Studien I, Viena (1964);D. Obolensky, op. cit. 2-3 si passim, cu o analizA a notiunii de obtowilri); Vasilka TApkova-ZaImova, L'idee byzantine de l'unité du monde et l'Elat bulgare in Actes du le Congres inter-national d'etudes balkanigues sud-est europeennes ( Sofia, 1966), Sofia 3 (1969) 291-298 (= inByzance et les Balkans à partir da Ve siécle. Les mouvements ethnigues et les Etats, Londra,Variorum Reprints, 1979 si ibidem, L'idée imperiale à Byzance et la tradition étatigue bulgare);G. I. BrAtianu, Byzance et la Hongrie. A propos du recent article de M. Fr. Dedger in RHSEE,22 (1945) 147-157, subliniind meritul lui N. Iorga de a fi schitat cel dint"' ideea de familiebizantinA a conducAtorilor de state, ca o urmare logicA a ecumenicitAtii imperiale; in ceea cemA priveste, a spune: ca urmare a multiplelor esecuri ale acestei ecumenicitAti I ca o solutieminorA, susceptibilA de a pennite, fArA prea evidente contradict% afirmarea doctrinei tradi-tionale i fundamentale a ecumenicitAtii.

32 Vezi Virgiliu DrAghicescu, Curtea domneasca din Arges in BCMI, 10-6 (1917-1923)9-76; 0. Tatra% Monuments byzantins de Curtea de Arges. Texte et album, Paris (1931).

33 Generalitaji cit. (1944) 66, vezi supra, n. 27; idem, Gesch. d. rum. Volkes . . . Gotha1 (1905) 240 urm.; 250 urm.; idem, Constatart tst. cu privire la viaja agrard a romelnilor in Studitsi documente 18, 1 (1908) 5-6.

34 Titulatura domnilor st asocierea la domnte . Buc. (1960); Octav lliescu, Domniiasociafi tn ladle romane in sec. XIVXV in SCIM, 1 (1951) 39-60. Asupra asocieril la tronin Occident, vezi W. Ohnsorge, Das Mitkaisertum in der abendlandischen Gesch. des fraherenMittelalters in ZSS, GA, 67 (1950) 309-335.

35 Interpretare apAratA de G. Ostrogorsky i, recent, de V. Glötzner. Dupi 1272, aso-ciatul la tron purta titlul de autokrat6r. La rusi samodrzec, pe lingA sensul fundamental desuveran independent si absolut (ca la sirbi, sic: Ostrogorsky), evoca si puterea neimpArtitA(cu supusil, prin alegere; cu nobilime,a, prin regim nobiliar sau fArlmitare feudalA; cu fili,prin asociere pe picior de egalitate). Monarhul ales sau vasal nu era samodrzec, vezi V. GlötznerMoskauer Cartum 405-406; G. Ostrogorsky, ABTOKRATOP, 142 (infra, partea I, n. 28)

Gesch.3, 395.a° Op. cit., supra, n. 2.

22

www.dacoromanica.ro

Page 24: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

consacrare politic& a statului care fusese de curind intemeiat " (C. Mari-neseu), o intrare in con§tiinta politic& a lumii" (N. Iorga). Dar in urmalucrIrilor lui V. Laurent §i depärtindu-se de N. Iorga, autorul citat con-.stat& cu drept cuvint c& nici In sec. XV nu lipse§te prezenta autoritarAa basileus-ului in trebu.rile bisericii 37: CIt despre rolul important al bise-ricii, el este unanim recunoscut 34, ca i anaploarea influentei bizantine,exereitate prin intermediul slavilor de sud, atit in organizarea bisericii,cit §i a demnitatilor

'

curtii acestea studiate In mod aprofundat de Const.C. Giureseu. 34 care mi indeparteaz& Ins& o concomitentä, influent& ungar&13i polonez1. Este pozitia care domin& in prezent (N. Stoicescu, pe o bazIdocumentará lIrgitä §i intr-un cadru de ansamblu). Numai I. Nistor 4°a vgizut in demnitItile (dregätoriile) eurtii domnilor rom&ni o traducere,direct& in slavona de cancelarie a modelelor bizantine.

Dealtminteri, teza temeiurilor bizantine a primelor formatii stataleale romAnilor a gäsit in Nistor un ap&rätor ale cgrui analize ar aveanevoie sá fie mai amplu discutate. Organizarea ducal& (voievodalA) arom&nilor, anterioarl statelor slave, a avut o origine romano-bizantinI.lar dezvoltarea orgaaaiel a acestor voievodate s-a indeplinit potrivitcu nevoile politice ale daco-romanilor".

Chiar la autori ca G. rotino 41 se reg&se§te ideea cá nobiliraea (boie-..rinaea) rom&n& s-ar fi bizantMizat, prin ierarhizarea ei dup& modelulbizantin". Reglementarea proprietätii boierilor ar fi suferit, de asemenea,

a7 Cf. Al. Ellen, Les rapports byzantino-roumains, 217; idem, Mold. si Bis., 168n. 1; vezi N. Iorga, Formes byz. ... in Etudes byzantines 1 (1939) 147; C. Marinescu,¡arca mitropolitlor ... in AAR, MSI, s. III, Buc., 2 (1924) 248.

38 Melchisedec, C. Erbiceanu, N. Dobrescu, N. Iorga, M. Lascaris, V. Laurent, I.Minea, I. Nistor, Const. C. Giurescu. P. P. Panaitescu, E. Virtosn, Liviu Stan, G. Moisescu,Al. Elan, I. Radu-Mircea; vezi recent M. Berza, Nicokte lorga et les traditions du Sud-Est.européen dans le domaine de la culture in Cahiers d'hist. med." 13 (1971) 406.

89 Contribuiii la studiul marilor dregdtori In sec. XIV ;I XV in BCIR 5(1926) 1 176;idem, Noi contribufii. Buc. (1925); idem, Istoria romdnilor I 1 (1943) 381; vezi recent,temeinic si pe larg, N. Stoicescu, Sfatul donmesc si marii dregdtort Buc. (1968) 42-52;L. Djamo si D. Stoicovici, Din terminologia sociald a documentelor slavo-moldovenegli din.-sec. XIV gt XV, in Romanoslavica 6 (1962) 66-75; studiul aprofundat al lui Tr. Ionescu-Ntscov, Rumbulg. Beziehungen im XIV-ten u. XV-ten Jhdt (Einrichtungen u. mittelalt.Diplomatik) j. Imter u. Wiirden am Fiirsterthof; 2. Elemente der feudalen Kanzlei, in Etudesbalkaniques, Sofia 5 (1966) 177-206, cu bibl. anterioara: I. Bogdan, S. S. Bob6ev, M. Las-earls, M. GrAmada, Ivan Diti6ev, D. P. Bogdan (1934, 1956), D. Giurea, Problema originii41 sensultzt lui Io din intitulaita i subscripfia doc. rom., in AAR, MSI, s. III, 26v-27 (19431944) 84-99; D. Gh. Ionescu, Contrib, cl la recherche des influences byz. darts la diplomatigueroum., in RHSEE 11 (1934) 128-150). In general, vezi t. tefanescu, Legdturt rombulg. Inprima jumdtate a sec. XIII, in Omagiu lui P.Constantinescu-Iasi, Buc., (1965) 223-228; idem,Pymiaa0-6oarapckue cesiaa B IXXV BB. 0 CTBHOBJlelilie pp41.1HCR0A rocygapcmeunoem,in Romanoslavica 9 (1963) 531-542. In meta ce priveste rolul slavilor de sud, N. Iorga, Istortaliteraturit romdne. Introducere istoricd, Buc. (1929) 30, era de parere cA romianii s-au adresatacestora din urmii pentru cA erau prezentatorli suis o forma slavonii a culturil bizantinedeja grecizata vechea cultura mediteranianii". Dupa caderea Constantinopolulul, un rolde intermediar, destul de curios revenea turcilor, daca se accept/I ideea lui N. Iorga, potrivitcareta sultanul era un imparat roman (citeste: bizantin) de religle musulmanfi, l SolimanMagnificad, un Cesar prin spiritul sail de organizare i prin gustul Baal pentru ceremonial,comparabil aceluia al predecesorilor sai crestini ( Probleme de istorie unioerscild si romdneascd,\Wend. de Munte (1929) 56, 58). Asupra incompatibilitatii existind intre Ideen imperiala bizan-tina I otomana, aceasta din urma neputindu-se incadra lArA sii produca un adevirat trauma-tism ideologic si politic in sud-est, vozi studiul meu citat despre Ideea impertald bizantind,

articolul publicat in BAIESEE, 11 (1973)." Temeitzrile romano-bis. ale tnceputurilor organizaliei noastre de stat, in AAR, MSI,

s. 111 27 (1943) 123-151. Apropiaren este indicati de G. Jiredek si N. Iorga." Op. cit., 147-150, 156-157, 162-163.

23

www.dacoromanica.ro

Page 25: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

influenta bizantina. Aceasta n-ar fi atins decit dreptul public, adiainstitutiile clasei conducätoare, totdeauna deschisä influentelor sträine.Ar fi deci vorba, prin definitie, de institutii strei ine, in contact cu dreptulnostru privat consuetudinar", drept popular, dreptul nescris al claseitäräne§ti. Dar vom ved.ea c realitatea istoricA nu coroboreazä criteriileneted.e si simplificate ale acestei conceptii, legate de unele teze de tinereteale lui N. Iorga.

P. P. Panaitescu 42 are meritul de a fi pus cu multa claritate pro-blema raporturilor tipologice i istorice dintre comunitätile agrare roma-nesti §i cele bizantine. lar alti autori in numeroase monografii sau studiide istoria institutiilor n-au intirziat sä facä apropien, adesea sugestive,dar niciodatä aprofundate, cu structurile bizantine corespunzsátoare 43.Aportul pozitiv al lui P. P. Panaitescu, Const. C. Giurescp. §i R. Theodo-rescu la problema titlului de despot al lui Mircea cel BAtrin va fi evocatmai departe, ca i implicatiile institutionale ale importantelor cercetäriasupra problemei vlahilor §i asupra prezentei bizantine la Dunärea deJos incepind din sec. X (ducatul Paristrionului : N. Iorga, N. Bänescu, C.Necsulescu, I. Nistor, E. Stänescu si unii savanti sträini ; toparhul bizan-tin din nordul Dobrogei : M. Lev6enko, Aurel Cazacu, C. Cihodaru, P.Diaconu, Maria Nistazopoulou, Ihor gev6enko), ca i asupra vestigiilorarheologice bizantine In teritoriu romAnesc (E. Condurachi, I. Nistor,Gh. stefan, Gr. Florescu, I. Bamea, P. Diaconu, Aurelian Petre). Atri-buind un caracter rom&nesc dominant centrelor urbane de la Dunärea deJos, in sec. X XI, N. Iorga ajunsese sá vorbeascä in aceastä directie deprimele cristalizäri de stat ale románilor". Aceastä ipotezä este astäzisocotitä ca greu de sustinut (Al. Elian).

Numai problem& agrarä, care in alte directii a cunoscut atit deimportante progrese, si aceea a feudalismului, reinnoitä de istoriografiaactuará, nu s-au bucurat de cercetäri comparative adincite in legäturä cuBizantul. Aceastä indoitä lacunä regretabilä ar trebui implinitä mai alesprin apropien i privind sec. XIV si XV. In ceea ce priveste problemaagrarä, aceste aprecien, preparate de cercetärile interesante ale lui N. A.Constantinescum, ar trebui sá pun& astäzi la contributie pretioasele rezul-tate, nu totdeauna concordante, ale bizantinologiei internationale 45.Cit priveste problema atit de controversatä a feudalismului bizantin 46,

42 Op. cit., 43, 46-47, 52, 56-57." Al. Elian, Les rapp. byz.-roum., 214; cf. Iorga in BSHAR 5-8 (1920) 33-46." Vezi bibl. citati in Legislafia agrard a T &it Romtinefti Législ.agraire de Valachie

( 1775 1782 ), ed. critica de Valentin Georgescu I Emanuela Popescu, Buc. (1970) 212-213." Vez! Fr. Dalger, Die Frage des Grundeigentums in Byzanz in B yzanz u. die europ.

Staatenwelt, Ettal (1953) 217-231; G. Ostrogorsky, Quelques probl. d'hist. de la paysanneriebyz., Bruxelles, (1956); A. P. Katclan, E. E. Lip6ic, B. T. Gorjanov, M. Ja. Sjuzjumov, K. B.Hvostova si opera colectiviii cmopus Buacuimuu, Moscova I III (1967), vezi referintele In Legis-lajia agrard cit. supra, n. 44,216-219; 221, si la Irene Sorlin in Travaux et mémoires (Centre de re-cherche d'histoire et de civilisation sub dir. lui. P. Lemerle), Paris 2 (1967) 500-512; 4 (1970)492-493).

46 Vez! H. J. Scheltema, B yzantinischer Feudalismus in An den Wurzeln der millet-alterlichen Gesellschaft. II. Das ostr5mische Reich, Oslo (1958) 132-152; Kin-ichi-Watambe inHitotsubashi Journal of Arts and Sc." 5(1965) 32-40; 6 (1965) 8-21; pentru bogata lite-ratura sovieticii, Irene Sorlin, op. cit. 2 (1967) 494-500 ; 4 (1970) 491 492 ; Gh. Cront in Studii24 (1971) 139-152, Cu pozitii pe care nu le impartasim; Dionysios Zakytinos, Processus defeodalisation in B yzance: Etat-Société-Economie, cu o prefata de Hélène Ahrweiller, Londra,Variorum Reprints (1973); G. Ostrogorsky, Pour l'histoire de la féodalité byzantine, Bruxelles(1954); idem, Das byz. Kaiserreich in seiner inneren Struktur in Historia Mundi, Berna6 (1958) 445-447 = Zur byz. Gesch., Darmstadt (1973) 15 43 = Ca6p. gen., 2 (1969)18-48), (vezi si infra, p. 284, n.*).

24

www.dacoromanica.ro

Page 26: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

comparatii se impun spre a se desprinde meritele sintezei române§ti,a§ezatä la rascrucea celor doua mari cj cea occidental./ i cea oriental*/pe care Europa a abordat construirea societatii feudale 47

In organizarea de stat la nivelul dregatoriilor centrOleinainte de 1453,§i mai putin dup./ aceea, problema influentei bizantine prin fiier51 slay/este o problem./ clasica, de care mä voi ocupa mai departe, cind va fianalizatä §i bibliografia esentialä. De la cercetarile fundamentale (19251926) ale lui Const. C. Giurescu, rolul limitat al acestei influenteincadrarea lui intr-un context de realitäti, interese §i adaptäri locale deci-sive au ramas mereu reconfirmate.

Din punct de vedere metodologic, neglijat indeob§te de autori,vom semnala schema propusa de Eugen Stänescu 48 pentru studiul con-ditiilor care explica influentele institutionale ale Bizantului. Ele ar fitrei : a) asemanarile de realitate istorica i de structuri sociale (socie-tate impartita in clase) ; b) o matrice juridic*/ similara (receptarea drep-tului bizantin) §i c) existenta u.nui sector psihomental asemanator".H. Mihäescu, dup./ un prim-inventar incercat de G. 1VIurnu in 1894 49,a izbutit, prin studiul terminologiei, sa arunce lumini asuprabizantine ale anumitor institutii. Tot o problema de metodologie esteutilizarea §tiintelor auxiliare ale istoriei pentru stringerea de date valabileIn cadrul istoriei institutiilor. Mai ales acolo unde documentul scris esteredus sau absent. Rezultate interesante, care necesita o continuare atenta§i un efort interdisciplinar, s-au obtinut in arheologie, numismaticaetnologie sau in folclor, alaturi de istoria artelor, a gindirii social-politice*i a mentalitatilor. De ordin in acela§i timp §i metodologic este exigentaformulata de Al. Elian in 1966 §i citatä mai sus, privind determinareamodalitatilor de raspindire a elementelor bizantine §i studiul zonelor decontact. De ace1a0 ordin este discutia, care va urma mai jos, Cu privirela nevoia §i posibilitatea practica de a distinge in materie institutional./elementele din sfera Bizantului de dup./ Bizant" de cele din sfera lumiineogrece§ti in phial' afirmare istorice§te individualizata.

Problema institutional/ in ansamblul ei i§i schimbl sensibil conti-nutul dup./ cum se accept./ sau nu conceptia expusa in istoriografianoastra despre structura pluralistä a sistemului global de drept in socie-tatea feudal/. romäneasca i a supra rolului istoric al receptarii dreptuluibizantin. Aceastä receptare, eu am interpretat-o Inca din 1959 89 (Cuformulari din 193 7 1.1? 3 8 ), ea fiind modul, nu numai de necesarapunere invaloare a mo §t enirii antichitätii, ci §i unul din modurile de formare, inprimul rind, a d reptului feudal in contrast cu arhaismul comunitatiloragrare (ob§tiile s Ate§ti) ; §i, apoi, intr-o prima' etapa, §i a dreptului bur-

47 Merità atentie interesanta pozitie a lui H. I. Scheltema, op. cit., II. Das ostram.Reich in An den Wurzeln der mittelalt. Gessellschaft., Oslo (1958) 85-152.

48 Ades du le Congrés international études balkanigue et sud-est européenes (Sofia, 1966)Sofia 3 (1969) 231.

49 H. MihAescu, Influenja greceascd cit. supra, n. 2; G. Murnu, Studiu asupra elementuluigrec antefanariot in limba roman& Buc. (1894).

99 Vezi studiile mele publicate in Mélanges H. Lévg-Bruhl, Paris (1959) 373-392;RESEE 2 (1964) in colab. cu Tr. Ionascu = Stu& Accursuant, Milano 2 (1968) 1 207 1 237;StC1, 1 (1959) 122-127; 12-13 (1970-1971) 221-233; 207-239; Ideea imperiald bizan-find . . .; Preemliunea 31-34, 56, 113-114; cf. Gh. Cront in RESEE 2 (1963) 359 383(p. 359 urm.: adoptA conceptia despre pluralismului sistemelor de drept).

25www.dacoromanica.ro

Page 27: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

gheziei. Aici modul de formare" trebuie inteles ca o legitate istoria,europeanä. Marea majoritate a istoricilor nostri 51 au admis ideea de recep-tare fie expres (incepind cu cronicarii i cu Dimitrie Cantemir), fie implicitprin f elul cum infAtisau aplicarea dreptului bizantin canonic si laic.Chiar criticii 62 unor forme de receptare, in general de pe pozitiile savig-niene ale scolii istorice germane, pornesc de la o conceptie necriticg afobiceiului plmintului" sau a legii tgrii", si au avut in vedere mai mult

receptarea specificä a dreptului occidental in sec XIX si XX.De cmind insg, a fost repusg din punct de vedere istoric sub semnul

intrebärii insgsi existenta procesului de receptare a dreptului bizantinIn principate 3. Cit priveste cele dolt& recente ma,nuale didactice de istoria,statului i dreptului românesc 54, in ele se ggsesc datele esentiale aleprocesului de receptare romano-bizanting, incepind mai ales din sec.XVII. Din aceste date rezultg implicit existenta mai multor ansambluriistorice de norme juridice. Greutgti pare a ridice insg folosirea termenu-lui de receptare, ca si a celui conex de pluralism. In primul manual,cu referintä la lucräri privind receptarea, se afirmg cg vechiul drept u-arfi cunoscut o receptare in adeväratul inteles al cuvintului". Al doilea,manual mentioneaz1 expres numai procesul de receptionare" a dreptuluiroman in alte tgri din Europa.

Receptarea sau simpla aplicare a dreptului bizantin inainte desec. XVI, respectiv XVII, este uneori privitä chiar de istorici ai dreptuluicu un surprinzätor scepticism sau trecuta cu vederea. De aceea, istoriciprudenti, in lucrgri de sinteza, invedereazg, ca Dinu C. Giurescu 55, nevoia,de a se adinci studiul problemei atit de mult dezbgtutä si nu totdeaunapusg cu claritatea cuvenitg. Un pas inainte va face tratatul de Istoriadreptului romanese care a adoptat solutia judicioasg de a folosi, dupg caz,notiunile moderne de izvoare (formale) de drept, de receptare romano-

51 C. Erbiceanu, N. Iorga, S. G. Longinescu, I. C. Flint!, I. Peretz, C. A. Spulber,St. Gr. Berechet, I. D. Condurachí, Andrei Riidulescu, V. Greca, G. Fotino, P. P. Panaitescu(Inceputurile dreptului scris In limba románd in Studii 7, 1954), Const. C. Giurescu, VictorOnisor, Liviu Stan, N. SmochinA, Al. Elian, G. MihAilA, Gh. Cront, N. Camariano, PetreStrihan, Ovid Sachelarie, I. N. Floca, Livia P. Alarm, Emanuela Popescu.

52 C. G. Disescu, N. Iorga, G. Fotino, I. Peretz, Gr. I. Alexandrescu, C. Georgescu-Vrancea, Rada Rosetti.

53 V. Hanga, Le Droit romano-byzanttn a-t-il été reçu dans les Principautés Roumains?(XVI XVIIP siècles) in RRH 10 (1971). In Crestomatie pentru studiul istoriei statului ;idreptulut R.P.R. (alatuità de 8t. Pasea si VI. Hanga), Buc. 2 (1958) 441, n. 2; despre pasa-jul din Descriptio Moldaviae a lui D. Cantemir (II, cap. 11) privitor la codul blzantin atri-butt lui Alexandru cel Bun, se spune: suscepit = a receptat. Acest cuvint nu poate fi tradus,ffirA a se interpreta, prin aceasta textul, fiind vorba de ceea ce not (= istoricii moderni,n. mea) numim rece ptarea unui drept scris (in acest pasaj) sau a unui drept oblsnuielnic(in pasajul urmator)". La pag. 429-432, In prezentarea teoretia asupra Izvoarelor dreptului",termenul de receptare este absent. Se vorbeste de rarele cazuri de aplicare a legil serse,,,f le autochtone, fie bizantine", aplicarea dreptului scris (inclusiv bizantin, n. m.) crescindIn sec. XVIII. In vol. 3 (1601 1848) (1963) 443-445 se vorbeste de receptarea drep-tului romano-bizantin in tArile romiine si de fundamentarea lui ideologicii, la Inceputul si lafinele perioadei. Receptarea nu coboaa dincolo de sec. XVII, are importanli istorianu se explicA prin ideea de Imprumut" sau import servil al dreptului roman de factuabizantinii", cl prin jocul de interese al clasei dominante. Enumerindu-se aceste interese, se con-chide (cu trImitere la studiul nostru din 1959): In aceste fapte rezidà fenomenul receptariidreptului romano-bizantin".

52 D. V. Firoiu, Istoria statultzt si dreptului románesc, Buc. (1976) 59 63; 114; EmilCernea, Istoria statului ;i dreptulut romdn, Buc. 1 (1976) 224-225, 230-231, 302-305, 231.

55 Tara Románeascd in sec. XIV ;i XV, Buc. (1973) 434-435, ca concluzia stiltnecesare noi investigaíii".

26www.dacoromanica.ro

Page 28: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bizanting din sec. XIV ping la 1830 si pe cea de pluralism al sistemelorde drept, aplicindu-le la realitätile istorice corespunzgtoare si trimitindpentru aragnunte §i discutii, la bibliografia fiecgrei probleme. Receptareasi pluralismul juridic in societatea feadalg vor fi tratate si In vol. IIIV,in curs de aparitie, ale tratatului de Istoria Romdniei, dezvoltindu-seexpunerile mai sumare din versiunea 1962-1964 (vol. II 0 III).

tn lucrarea de fatg, amgnuntele Fji discutiile acestor probleme,legate de istoria institutiilor, se vor gäsi la locul lor, in pgrtile IIII.Cu acest prilej vom examina i diferitele pozitii istoriografice care, expuse

ar fi dus la repetitii supgratoare.Studii pretioase, neaxate insg pe impactul sau pe implicatiile de

ordin institutional au fost consacrate identificgrii elementelor grecestiiantrenate intr-o largg si activg diaspora nord-dungreanä, pe plan economicsocial, politic, cultural si religios 56. Lipsesc "mg, in parte din cauza särg-ciei de documentare, studiile de demografie i cercetgrile cantitative innumeroase domenii adiacente. Problema esentialg rämine aceea a clistinc-tiei intre bizantin si neogrec in calificarea structurilor juridice si a valorilorsociale proprii comuniatilor respective i a elementelor aflate in treptatproces de impgmintenire. Inglobarea indistinctä si oarecum mecanicl alumii bizantine si a celei neogrecesti in standardul comod al Bizantuluidupl. Bizant", nu mi se pare o solutie general satisflatoare. Solutiaviitoare a acestei probleme are mare importantg pentru istoricul institu-tiilor. Toatä activitatea si toate manifestgrile diasporei grecesti, inclusivale elementelor impäraintenite, s'int usor de integrat in Bizantul dedupg Bizant", ori de cite ori ggsim in ele implicate structari de dreptbizantin si forme de receptare a acestui drept. Bineinteles, acest nivelformal si juridic ar trebui sá poatg fi depAsit. Nu cunoastem importantereflectii, sugostii sau solutii in leggturg cu aceastg problema',. Ea air trebuistudiatä tinind seamg si de conceptiile profesate fji dominante In chiaristoriografia greacg i in bizantinologia internationarg a problemei rapor-tului panelenic tare bizantin i neogrec. Pentru integrarea totalg a dreptu-lui bizantin in dezvoltarea istoricg generalg a dreptului elen, trebuiesubliniatg pozitia fermä, apgratg de eminentul romanist si bizantinologde la Thessaloniki, prof. N. J. Pantazopoulos 57. Pozitie care nu anuleazgsi nu neagg intensitatea istoricg a unor valori neogrecesti 58, indeosebipopulare, in fata i in interiorul masivului edificiu bizantin, oficial ecu-menic", savant i, de la un moment dat, depgsit de istorie. Dar peaceastg cale se revine la dualitatea Bizant dupg Bizant" si lume neo-greacg, problemg care excede economia lucrärii de fatg. Oricum, pgtrun-derea dreptului popular (vulgar), prin contactul cu lumea neogreacg, n-artrebui mecanio inglobatg in notinnea Bizantalui dupg Bizant".

Pentru referinte, vezi infra, partea a II-a titl. I, cap. I. Interesul distinctiei de caremA ocup mai jos In text, ponte fi surprIns in mod viu atunci and vedem cA un muzlcolog(Iancu Dumitrescu). cautA astAzi (SAptAmina", S.N. nr. 452 (3 aug. 1979) 6) sA defi-neascA locul detinut de ecourile marginllor Bizantului" (alAturi de alte valorl), In lumea luiAnton Pana. SA fie vorba de valorl din Bizantul dupA Bizant", sau de valori neogrecesti,exprimate, interpretativ, ca marglni ale BIzantului", adicA al unul mit invers.

57 Nicolas I. Pantazopoulos, Aspect général de l'évolution historigue du droll grec inRIDA 3 (1950) 245-279 (tom. 5) = Mt. Fernand de Vischer IV.

" Pan. I. Zepos, Greek Law, three lectures delivred at Cambridge and Oxford in 1046,Atena (1949); idem, vearripcc LXXlvtxil intcrrtlyil .ro5, da-mcoll 8Lxoclou, Atena (1954). PentrurAdAcinile istorice ale procesulul evocat in textul men, vezi sugestiile ce se desprind dinpaginile consacrate patriotismului greco-bizantin de Héléne Ahrweiler, L'idéologie politiguede l'empire bgzantin, Paris (1975) 60-64.

27www.dacoromanica.ro

Page 29: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

N. Iorga a acordat o atentie deosebita rolului politic ce revine dupa1453 ideii imperiale bizantine In istoria românilor. In rasunatorul memoriudin 1913 1914 : Vasile Lupu ca urzniftor al imparaglor de rasarittutelarea Patriarhiei de Constantinopole pi a bisericii ortodoxe 59, accentulera totu0 pus pe protectia bisericii, nu pe politica de reinviere sau inlo-cuire a Imperiului bizantin. Dar in monumentala sa Istoria ronzanilorpi a romanitalii orientale 60, intregul sec. XVII este studiat sub titlulMonarhii, iar unul din capitole este sugestiv intitulat lilonarhia

(Matei Basarab i Vasile Lupu). Problematica astfel pus & in discutiea fost insistent reluatä §i reafirmata mai mult incidental in ultima vreme61,cu rezervele autorului acestor pagini, pe care cititorul le va regasiPartea a II-a a lucrarii. Recent (1977), intr-o opera postuma, Gh. Bratianuopune pe Vasile Lupu, autocrat cu visuri imperiale, lui Matei Basarab,ca tip clasic de mare domn al starilor (destul de departe de un basileus,ca §i de Antonie din Pope§ti).

Invalaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie s-au bucurat,cum era firesc, de ample 0 pasionate discutii in ar& 0 in strainätate, dela N. Iorga 0 D. Russo ping la P. *. Nasturel, Dan Zamfirescu, Gh.Mihaila 0 N. Stoicescu, trecind prin P. P. Panaitescu, Vasile Grecualtii. Astäzi, datarea lor din timpul domniei lui Neagoe Basarab nu maipoate fi contestata. Paternitatea de stil domnesc" a lui Neagoe Basarab,cu o puternica oglindire a realitatilor românesti 0 a problematicii ideolo-gice de epoca, filtratä prin experienta domnului autor-caläuza, a fostsustinuta cu un succes crescind de Dan Zamfirescu 62. A intervenit insa(1970) descoperirea" de catre L. Vranoussis 63, la Muntele Athos a unuimanuscris grec al Preceptelor, socotit a reprezenta originalul lor autograf,ie§it deci din mina marelui carturar §i ierarh, Manuel din Corint, cores-pondent 0 om de incredere al lui Neagoe Basarab. Din via confruntare aprotagoni§tilor actuali, care a urmat, rezult cà atribuirea propusa dedistinsul medievist atenian nu poate sà fie elucidata definitiv, decit dupace manuscrisele grec §i slavon vor face obiectul unui studiu comparativadincit, deoarece doar unul din ele poate reprezenta redactia originalälucrärii 64. Stringenta acestei alternative nu dispare in ipoteza concilia-torie, propusa intre timp de P. *. Nästurel, in sensul cal Manuel dinCorint n-ar fi contribuit deck la elaborarea celei de-a doua parti a opereidomne§ti, in care autorul ipotezei vede nu numai o lucrare avind un

59 AAR, MSI s. II, Buc. 36 (1913-1914) 205-236.69 Buc. (1938); ed. francezA, Buc. 6 (1940).61 Virgil Cindea, RAzvan Theodorescu, Corina Nicolescu, P. S. NAsturel, Andrei

Pippidi, D. Niistase, Dan Ionescu.62 Studiul introductiv la lnadjdturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Theodosie text

stabilit de Florica Moisil si Dan Zamfirescu, trad. de G. MihAilA, studiu introductiv de DanZamfirescu §i G. MihAilA, Buc. (1971). Dan Zamfirescu, Neagoe Basarab ;1 Inadjdturile cdtrefiul sdu Theodosie". Problemele controversate, Buc. (1973), cap. 4 si 386-389.

63 Les Conseils" attribués au Prince Neagoe 1512 1521) et le manuscrit autographede leur auteur grec in Actes du IP Congas international des dudes du sud-est européen, Atena4 (1978) 377-387.

94 Dan Zamfirescu, in analiza studiului lui L. Vranoussis, publicati In SAptAmina"(1979); G. MihAilft, Inceputurile fi congitnla de sine a literaturii romdne vechi in Istoria literaturiiromdne, Studii. Buc. (1979) 52-53 i, studiul aprofundat din Contribujii (197A 327 383.Pentru comunicarea sa in continuare asupra aceleeasi probleme la cel de-al XIV-lea Congresinternational de studii bizantine (Buc. 1971), vezi L. Vranoussis, Gindul f i fapta marelui domnal Tdrii Romdnefti, in Magazin ist." VI/2 (59), feb. 1972, 6-10, reprodus de Dan Zamfirescu,op. cit. supra, n. 62, (1973) 379-385 si discutiile de la sedinta Congresului, ibid. 387-391).Bibl. completA la Rodica Sulu In Dicjionarul lit. rom. de la orig. paid la 1900. Buc. (1980)470 471.

28www.dacoromanica.ro

Page 30: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

92caractare impérial", ci i un act de candidatm4 la scaunul basileis-ilor".Acest studiu a fost fgcut de G. Mihäilg in 1970 §i 1972, infirmind ipotezalui L. Vranoussis. Once faze va mai avea aceastg controvera, abia instadiul actual al cercetgrilor, a devenit posibilä o folosire mai precis&sigurg a Invaldturilor, ca izvor, de cgtre istoricul institutiilor, tocmai dinpunctul de vedere al influentelor bizantine receptate i intrate in circulatia

Oricare va fi concluzia In chestiunea homericg" (L. Vranoussis)a culturii române§ti, Invältiturile lui Neagoe Basarab Amin un importantmonument pentru procesul receptgrii dreptului bizantin §i al ideologieijuridice, dupg cum studiul ion n-are deck de c4tigat din cercetarea con-tinutului operei cu ajutorul tehnicii puse la punct de istoricii receptäriibizantine. Bine folositg, aceastg tehnicg nu face deck sä scoatg in lumingrolul pozitiv al factorilor legati de contextul institutional local, confirmatIn spetg de circulatia i rgsunetul exceptional al Invdfdturilor in lumearomâneascg, i de acordul in care se ggsese cu elemente institutionale dinalte surse mai timpurii sau mai tkzii. Redactia româneascg a Preceptelorcapga astfel o importantg deosebita care a fost deja subliniatg de editoriiultimei editii critice 0 de Dan Zamfirescu, indeosebi, in repetate rinduri.

Problema coroanei domnilor români 0 a incoronärii lor in rapor-turile ei sigure cu Bizantul, dar cu o largg dezvoltare proprie chiar dinprimele secole, a fost reluatg i imboggtia cu contributii pretioase de N.Iorga, P. P. Panaitescu, Al. Elian, precum 0 de regretata Corina Nico-lescu 66 in dou5; ample 0 frumoase studii, publicate recent 0 la caretrimitem pentru literatura anterioarg a problemei, din care trebuie subli-niatg editia Cronicii lui Gheorgachi (Imi, 1762), publicatg de Dan Simo-nescu in 1939, cu un studiu clasic 67 asupra Literaturii romdnegi de cere-monial. Sinteza strict institutionalg a acestor valoroase cercetäri interdis-ciplinare Amine o sarcing de viitor, avind nevoie de o at mai larggbazg comparativg, nu numai bizanting.

In ceea ce prive§te perioada fanariotg, din care aici 1111 ne intere-seazg deck prima ei etapg ping la 1750, se cunoa§te revirimentul larg,de care este legat tot numele lui N. Iorga 68, nergmas izolat, 0 care a dusla o reconsiderare nuantaa a acestei complexe perioade, supusg maiInainte tmei condamngri unilaterale §i evident simplificatoare. Din acestproces de reconsiderare istoricg generalizatg, färg ignorarea aspectelornegative, eruditul i rigurosul Demostene Russo, §i §coala in sens largpe care a format-o, nu puteau lipsi. Un bilant pretios i cuprinzgtor afost realizat in 1970 de istoriografia româng i eleng, prin organizarea,la Thessaloniki a Willi simposion i prin publicarea actelor 68 acest eiconfruntgri critice, care vor fi folosite in cursul lucrgrii mele. In mod

" Remarques sur les versions greque, slave el roumaine des Enseignements da princede Valachie Neagoe Basarab d son fils Théodose" In Byz.-Neugr. Jahrb., 21 (1971 1976)249-271 (cf. 258-266), hIrgind teza anterloari despre ideea imperiali la romAni [Manuadin Corint cdtre Neagoe Basarab in Romilnia literarV 11/51 (63), din 18 dec. 1959, 13; Consi-&rations sur l'idée impériales chez les Roumains in Byzantina" 5 (1973) 395-413)].

66 Le Couronnement Incoronalia". Contribution et l'histoire da cérémonial roumainin RESEE 14 (1976) 647-663 si 13 (1977) 233-250 + 15 fig.

67 Dan Simonescu, Literatura romaneascd de ceremonial, Buc. (1939).88 N. Iorga, Le despotisme éclairé dcuzs les pays roumains au XV Me siècle in Bulletin

of the International Commitee of Historical Sciences", 9 (1937) n. 34, 101-115; Florin Con-stantiniu i*erban Papacostea, Les réformes des premiers Phanariotes en Moldavie et enValachie. Essai d'interprétation in BalSt 13 (1972) 1, 89-118.

69 Symposium L'Epoque Phanariote" (21-25 oct. 1970), A la mémoire de CléobuleTsourkas, Institut for Balkan Studies, 145, Thessaloniki (1974).

29www.dacoromanica.ro

Page 31: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

semnificativ, judicioasele concluzii au fost trase de un urmas al lui N.Iorga la catedra de istorie universal l (regretatul Mihai Berza) ; un reputatistoric, Const. C. Giurescu, fost elev al lui D. Russo si al lui N. Iorga,prezenta pozitiv figura de om de stat si spirit cultivat a lui Alex.Ipsilanti ; un doctor in istorie sud-est europeanä de la Bucuresti, CleobulTsourkas, descoperea meritul lui Philippide (ctitor de familie de maricarturari români) in punerea In circulatie istoriografica i geograficanumelui de Romania ; I. Ionaseu aborda studiul cantitativ al participariielementelor greco-fanariote la alcatuirea divanelor domnesti ; Eugen.Staneseu ridica metodologic i concret problema unei perioade sau a uneicategorii etnosociale prefanariote", in care Andrei Pippidi vede primulval de imigranti epiroti i insular. In ceea ce-1 priveste pe autorul acestorpagini, el a cautat sä distingä in dreptul sec. XVIII si la inceputul celuituna-tor, prezenta i efectele variabile a doua structuri fanariote caracte-ristice : initiativa (legislativa, codificatoare) i esecul-neizbinda (proiecteneintarite, bizantinism irealist, rezistentä popularl la difuzarea limbiigrecesti ca limbaj juridic oficial), ilustrindu-le indeosebi prin importantaactivitate codificatoare a lui Mihail Photeinos-Photeinopoulos (Fotino),alt ctitor de familie de juristi i ca'rturari.

Studiile pluridisciplinare din ultimii dougzeci de ani au impus onouä viziune a umanismului i luminism.ului românesc in tärile române,incepind din a doua jumatate a sec. XVII si mergind adine in sec. XIX.Istoricii dreptului, ai culturii juridice i ai institutiilor si-au adus contri-butia la aceastä larga imbogatire a perspectivelor istorice, i astazi istoriainstitutiilor nu mai poate face abstractie de ea. Recapitularea analitica abibliografiei, inclusiv cea de istorie literara, de istorie a culturii si amentalitatilor, ne-ar duce prea departe. Rolul receptärii dreptului bizan-tin apare largit, se deschide spre Occident si intra in faza de tranzitiesi de sintezä care va caracteriza perioada urmatoare. Studiul fondului deopere juridice al bibliotecii Mavrocordatilor care s-a intreprins 70 esteelocvent in aceasta directie, ea i intrarea lui Grotius 71 prin N. Mavrocor-dat i prin manuscrisul iesean al unui sernnificativ opuscul in limba

copiat de un cleric local pentru un cerc de spirite deschise con-ceptiilor rationalist-progresiste din textul intitulat Liber sin gularis deaeguitate, indulgentia et facilitate.

Rolul politic, social si cultural al elementelor grecesti din tarilerornane se accentueaza in frunte cu domnii fanarioti, dar si cu numerosiicarturari greci, incepind cu cei din amintitele acaderaii domnesti (Bucu-resti si Iasi) a caror activitate cu rasunet sud-est european a fost binestudiatä 72. Ei due insä cu totii, nu nurnai spre Orientul bizantin in con-tinua criza, ci i spre filoelenismul iluminist i spre luminismul apusean,cu importante repercusiuni institutionale. Studiul monografic al diferi-

72 Les ouvrages juridiques de la Bibliothèque des Maordcordato. Contribution à l'étude dela réception du droll byzantin dans les Principautés danubiennes au X VII siécle in JOB 18(1969)195-220.

71 Hugo Grotius dans la culture juridique roumaine du XV I 1 16 slide in RRI-I 8 (1969)227-240 si rez. in Tijdschrift voor Rechtsgeschiedenis" 37 (1969) 99-104.

72 Ariadna Camariano-Cloran, Academille domnesti din Bucuresti fi Ia1, Buc. (1971)idem, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Institut of BalkanStudies, Thessaloniki (1974), Cu literatura anterloarA, Indeosebi Victor Papacostea i IonIona§cu; Al. Dutu, La formation des intellectuels balkaniques en Roumanie in FtESEE 16 (1978)771-773.; Olga Cicanci, La formation des intellectuels Grecs dans les Pays Roumains auxvme siécle et pendant la premiére moitié du siècle suivant, RESEE, 774-778; CorneliaPapacostea-Danielopolu, La formation des intellectuelles Grecs dans les Pays roumaine ( 1750

30www.dacoromanica.ro

Page 32: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

telor institutii a permis cum este cazul graitor al protimisisului"va permite in continuare s se delimiteze sau sa se detecteze aporturilebizantine adaptate unui context modernizator fara legatura cu Bizantu/.Organizarea judectoreasc i procedura de judecata, recent studiatä,monografic 75, invedereaza convingator acest proces. Termenul grecescde anafora, in sensul de raport pregatitor inaintat domnului spre hotariresuverana, de catre judecatorii delegati sau un organ inferior oarecare segeneralizeaza fara a insemna o creatie bizantina. El se substituie termino-logiei locale existente, iar premisele institutiei pe care o desenuaeaza sedezvolta in sens centralizator, potrivit necesitatilor procesului de moder-nizare. Tot ma, din studiile aprofundate asupra invätämintului in acade-miile domne0i din Bucure§ti §i Iai, avem astazi o imagine sigura asuprainexistentei unui invatamint juridic superior specializat, ceea ce a per-mis s se caute deja caile reale, &it i stilul neoccidental de manifestare aimpactului savant al dreptului bizantin asupra unor structuri institu-tionale75.

Eforturile i cercetarile facute de istoricii institutiilor au gasit un_pretios punct de sprijin 0 un important mijloc de difuziune in activitateaF;4i publicatiile Asociatiei internationale de studii sud-est europene, creatasub egida 'UNESCO (1962), sprijinita viguros de toate tarile direct inte-resate, incepind cu tara gazda, §i animata de neobosita §i talentata com-petenta a secretarului sau general, acad. Emil Condurachi. Voi cita aid_buletinul semestrial (Bulletin AIESEE), colectia de studii §i cercetari,.deschisa textelor juridice bizantine in haina slava sau romaneasca,importantele colocvii ale comisiilor sale specializate 7° 0 cele patru con-

1830), RESEE; 779-784; Virgil Cindea, Les intellectuels cla sud-est européen au XVIII,siècle, RESEE 8 (1970) 181-230; 623-668. In aceste analize juristii si cultura juridicA nuocupé nici un loc, totul, din acest punct de vedere, trebuind sé He integrat In viitor. PompilluTeodor, Studiul actual al cercetdrilor tluministe in MS$1 ARSR, s. IV, 1 (1975-1976) 39-47;Adrian Marino, Iluministi romtlni si idealul lumindrii" in Iasul literar" (1963), 3, 54-52; 4,29-40; C. Dimaras, La Grèce aux temps des Lumières, Genéve (1969); Ovidiu Papadima, pos-faze ale iluminismului rometnesc, Buc. (1975); Al. Dutu, Iluminismul sud-est european. Reconsi-derarea unei probleme de istorie culturald In RI, 28 (1975) 1 041-1 055; si lucraren clasicé a luiD. Popovici. Pentru iluminismul juridic, in ['fall de dezvoltAri incidentale in cadrul altor teme,.vezi Contribujti la studiul luminismulut in Tara Romdneascd st Moldova. Locul gindirii luiBeccaria in cultura juridicd rometneascd . In RI 20 (1967) 947-969; 21 (1968) 685-714.

74 Preemfiunea . . . Pentru Institutil ca infrdjtrea pe mosie l cojurdtorii, studiate recentde Gh. Cront ( Institujii feudale romitnesti, Buc., 1969), nu se avanseazA precise surse bizan-tine, dar se folosesc cercettirile competente din sfera dreptulul bizantin (G. Michaélidés-Noua-ros, in T6gog K. 'App.avoiroOkou, The.ssaloniki, 1952).

74 Valentin Al. Georgescu Petra Strihan, Judecata domneascd In Tara Romdneascd-( 1611 1831). Partea 1: Organizarea judecdtoreascd vol. 1(1979): 1611-1740; vol. 2 (ms.):1740-1831; idem si Ovid Sachelarie, partea a II-a: Procedura de judecatd ( 1611 1831)(ms.)

74 Voriginalite du droit national des peuples de sud-est européen c(cins le contexte de lareception du droll romano-byzantin jusgu'au XIX' et de la reception du droll occidental auXIX' stick Buc. (1974) 22-23.

76 Bucaresti: (1967): Tradition el innovation dans la culture des pays du sud-est européen(septembrie 1967, Assemblée générale du Comité international des scihistoriques), Bucuresti(1969); Paris (1968): Les Lumières ella formation de la conscience nationale chez les peuplesdu sud-est europeen, Buc. (1970); Moscova (1969): La Nile aux XV le XVII!' siècles, Stu-dia Balcanica, Sofia 3 (1970); Venetia (1971): Structures sociales et développement c'ultureldes villes sud-est européennes et adriatigues aux XV I l'XVIII6 siècles, Buc. (1975); Lstambuld la jonction des cultures balkanigues, slaves et orientales aux XV XIX' siècles, Buc. (1977),si Bulletin A IESEE" 12 (1974) 1; Hamburg (1976): La Revolution industrielle dans lesud-est européen, XIX' siècle, Sofia (s.d.); Adde: Ethnogenese und Staatsbildung in Siidosteu-ropa. Beitrtige des Stidoesteuropa Arbeitskreis der deutschen Forschungsgemeinschaft zumIII. Internationalen Stidoesteuropa-Kongress des AIESEE (Buc. 1974), editate de Klaus-Detlev Grothusen, Géttingen (1974).

31www.dacoromanica.ro

Page 33: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

grese cvadrianale, in ale cgror Ades", publicate, multiplicate sau incurs de tipgrire, materialele juridice §i de istoria institutiilor 0-au gäsit unloc mereu crescind. Propunerea romän.o-eleno-bulgarä ce s-a fácut 'Meg din1970, in sensul de a se organiza in cadrul asociatiei §i o comisie pentrupublicarea surselor de receptare a dreptului roma no-bizantin in tärilesud-estului european, va trebui sg-0 &easel ping la urmg (poate inaintede disparitia ultimilor doi propungtori) o realizare adecvatg. Convingereamea se intemeiazg pe caracterul international, comparatist §i solidaristal intreprinderii, precum §i pe nevoia absolutä de a se atinge un obiectivcapital, dupg o intirziere cel putin secularä §i dgungtoare culturii insud-estul Europei. Cred cl acest adevgr a rezultat cu putere din Seminarulromano-grec din octombrie 1979, organizat la Bucure§ti, cind s-a discutatmultilateral structura comparatistg a dezvoltgrii dreptului in sud-est 0nevoia studierii in prezent a istoriei acestui drept, §i indeosebi a receptäriibizantine, cu o metodä riguros comparativg 0 in ansamblul unei dezvol-tgri deopotrivg nationalä §i sud-est europeang, nu fArg decalajuri de zong,dupg momentul istoric avut In vedere.

Pretioase contributii ggse§te istoricul institutiilor in activitatea §ipublicatiile Institutului de siudii sud-est europene, sub rodnica §i strg-lucita conducere a regretatului profesor Mihai Berza 78. Neputind cita§i examina critic toate publicatiile interesante, mg limitez sg amintescforma,rea unei tinere §coli de bizantinologie, publicarea unei colectii deEtudes byzantines et post-byzantines sub ingrijirea lui Eugen StAnescu §iSerban Tana§oca (1979), urmind unui volum de Etudes sud-est européen-lies (1976) 0 celui despre Nicolae lorga istorie al Bizanlului, sub redactialui Eugen Stgnescu (1971). De asemenea, editiile bilingve din Manualulde legi al lui Mihail Fotino din 1777, cu o grupare tematia, a textelor deepocä, 79, 0 seria de monografii Bizantul i larile ronuine din care faceparte lucrarea de fatä, monografii al cgror punct de plecare a fostde rapoarte romäne§ti prezentate la al XIV-lea Congres international destudii bizantine (Bucure§ti, 1971). In fine, voi sublinia sumarele organuluiacestui institut, Revue des études sud-est européennes", al cgrei comitetde directie 0 al cArei redactor-§ef, Al. Dutu, specialist reputat al problemeiiluminismului §i al istoriei culturii sec. XVIII, au fost un comprehensivreceptacol al materialelor de istoria institutiilor 0 a dreptului, in general,

77 Actes du Pr Congas international des études balkanigues et sud-est européennes (Sofia,1966), Sofia 1-6 (1968); Actes du 118 Congas international des études du sud-est européen(A thanes, 1970), Atena 1-2 (1972) ; 4 (1978) ; Ille Congrés international d'études du Sud-Esteuropéen ( Bucarest 1974). Rapoarte I comunicAri polycopiate, din care o hula parte a apArutsi in RESEE (1974-1977). Vezi mai ales raportul asupra receptArli bizantine, supra, n. 75;1178 Congrés international d'études du Sud-Est européen. (Ankara, 1979), rapoarte i comunicAripolicopiate. Actes in curs de aparitie, si mai ales raportul Prof. Pan. J. Zepos i corapoarteledespre Survivances byzantines dans le droll coutumier (national).

98 Vezi RESEE 16 (1978) 617-618. Vezi §i Andrei Pippidi, Pour l'histoire du premierInstitut des études sud-est européennes en Roumanie in RESEE 16 (1978) 139-156; MihaiBerza, Les &tides du sud-est européen, lam r6le et lair place dans l'ensemble des sciences humat-nes in RESEE 13 (1975) 5-14. Pentru AIESEE, vezi Em. Condurachi, Buts et activités,1963-1977, Buc. (1978); la p. 19-21, lista tuturor colocviilor, dhitre care cel de la Bucuresti(1977): La géographie historigue du Moyen dge byzantin dans l'espace sud-est européen; pentrupublicatii, vezi p. 23-24.

79 Législation agratre de Valachie ( 1775 1782), Buc. (1970); Législation urbaine deValachie ( 1765 1782), Buc. (1975). In curs de aparitie: L'organisation d'Etat et fiscale(Le, Ile 11v.); La legislation pénale et militaire (V I°, V Ile liv.), editil critice de Valentin Al. Georges cu

Emanuela Popescu (-Mihut).

32 www.dacoromanica.ro

Page 34: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cu pretioase colaborgri sträine. Congresul de studii bizantine, citat, caurmätorul, organizat la Atena (1976) sub presedintia acad. Pan. J. Zepos,eminent bizantinolog i istoric al vechiului drept românesc, au contribuitintre altele i direct la promovarea cercetärilor de istoria institu-tiilor 80 Trebuie subliniat aportul periodicelor sud-est europene, indeosebicele grecesti in frunte cu Balkan Studies" (Thessaloniki) ; Balcanica"(Belgrad) si Etudes Balkaniques" (Sofia), cu importante studii, multesemnate de autori români, care direct sau indirect intereseaz/ lucrarea defatg i vor fi utilizate la locul cuvenit. Voi adguga unele contributii dinaVLOV - Festschrift fiir Pan. I. Zepos (1973) si cele nu.meroase dindiversele periodice de studii bizantine, din care se distinge revista anualgByzantina", sub conducerea prof. I. Karayanopoulos de la Thessaloniki,unde au apgrut studii românesti sau sträine, nemijlocit legate de temalucrgrii mele, de la ideea imperial in tgrile române, la receptarea luiNomos ge6rgik,os §i Procheiros Nomos al lui Vasile I sau la cultura românäIn a doua jumgtate a sec. XVIII. Urcind in trecut, trebuie subliniatäcalea pe care N. Iorga a deschis-o studiilor sud-est europene, avInd firescIn centrul lor impactul bizantin i postbizantin, prin Bulletin de l'Institutpour l'histoire de l'Europe sud-orientale" devenit in 1924 Revue histori-que du sud-est européen", care a atins in ultimii ani (1941-1947) unnecontenit nivel international. Intre 1938 si 1947 ea a fost in modfecund dublatä de Balcanica", condusä de Victor Papacostea, incon-jurat de istorici tineri, algturi de altii consacrati.

DintTe savantii sträini, au contribuit direct la adincirea sau lumi-narea comparatistg a unor probleme institutionale românesti, M. Lascaris,V. Laurent, Pan. J. Zepos, D. S. Gkinis, N. I. Pantazopoulos, Sp. Troia-nos, G. Mantzoufas, D Angelov, Mihail .Anclreev, St. Novakovid, T. Florins-kij, Fr. Dvornik, E. E. Lipgic, P. I. Medvedeev, Iaroslav N. Sèapov etc.,unele din studiile lor depäsind limita cronologicg a prezentei lucräri.Activitatea Societgtii de studii bizantine din Bucuresti axatg pe comuni-dig in general publicate ulterior, a rgraas intermitentä i in ultimii anilipsa de continuitate s-a accentuat, ca una ce se sprijinea pe aceleasipersoane care activau in cadrul organismelor precitate.

Perioada studiatg in lucrarea de fatg nu se incheie printr-o revo-lutie ea cea din 1821, ci prin criza orinduirii feudale oglinditä de reformelelui Constantin N. Mavrocordat. Bogata literaturg istoriografieg ce li s-aconsacrat pune in luming importante aspecte locale si europene. Darreforma nu este lipsitg de un anumit impact bizantin, in general trecutcu vederea, si care îi va gäsi locul ca moment conclusiv al cercetärilorcare urmeazg.

Cu un rgsunet care se dovedeste Ina,* fecund, N. Iorga 81, apreciindlucrgrile lui C. Jirgek din Memoriile Academiei de tiinte din Viena, aincadrat problema bizanting in cäutarea unui fond si a unei dezvoltäricomune ale institutiilor medievale in sud-estul Europei. Acest fond

80 Vezi bibliografia pina la 1973 in Festschrift I III cit. infra, in text, Atena,Freiburg/Br., Colonia 1 (1973).

81 Le caractère commun des institutions du sud-est européen, Paris (1929); idem, Problemebalcanice in Neamul romfinesc" (1926) nr. 64; aceeasi notiune de imperiu, aceeasi religieortodoxd, aceeasi arta populara, aceleasi influente politice venind din Apus cu aceleasiefecte"; vezi recenta aprobare a lui D. Angelov i t. tefanescu, Trasdluri comune(rezumat germ. 104-106); Borislav Primov, Crearea celut de-al doilea farat bulgar si participa-rea vlahilor in Relafit romdrio-bulgare . : Popoarele Peninsulei Balcanice, din cauza contac-telor lor foarte strinse, trebuie considerate, din punct de vedere al cercetarii etnograficeistorice, aproape ca un intmg".

3-c. 555 33

www.dacoromanica.ro

Page 35: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

comun deopotriva realitate istoric i idee-forta era pentru el maiechi i mai larg decit Bizantul imperial si ecumenic (termeni care pentrumine sint echivalenti). Ideea imperial, care vine de la Bizant, era Inca-drata aici, pe de o parte, de o prima transmitere" care, debutindpersii, se incheie cu Roma, trecind prin Alexandru cel Mare, sciti i Bare-bista. lar, pe de alta parte, de ideea imperiala occidental, careia i sealAtura krai'-ul (crai) sirb, dar nu tarul (caesar>cesar) bulgar82. Pestetot, Iorga distingea aparenfele bizantine de continutul care avea propriilelui traditii de civilizatie. La tarii de tip bizantin, bulgari sau sirbi, cecace izbeste ar fi imitatia. Chiar la DuAan, socoteste Iorga, sub titlurile luide mare monarh de staturä bizantina, nu regasim totdeauna o realitate.Nu trebuie, deci, s cream un Bizant slay, rod al inchipuirii, alaturi deBizantul grecesc. Numai acesta din urma detinea traditia". In ciudaavatarurilor ulterioare, ideea imperial ä se pastreaza. Tot restul nu slutdecit variatii de formule. Cit despre fond, nu va varia debe, va räuainemereu acelasi". Problema fondului comun sud-est european si al sintezeibalcanice, inseparabile de aportul bizantin, este pasionant i fundaraentala.

Rolul Bizantului stat i biserica, in frunte cuPatriarhia ecumenicadin Constantinopole in largirea crestinismului la nord de Dunare, inorganizarea bisericii romane, direct si prin filiera s1av, precum i instructurarea ei institutionalä exclusiv pentru cler sau pentru intreagamasa a credinciosilor, ca i pentru relatiile cu statul, cu biserica crestinadin afara granite/or i cu diferitele credinte religioase (recunoscute saucondamnate) dinlauntrul si din Mara, reiese clar FA adesea bine documen-tat din once buna istorie a bisericii romäne 83 dintr-o bogata literaturamonografica sau de eruditie tematica ". Lipseste insa o vasta monografiecare al imbratiseze impactul bizantin i relatiile cu Bizantul pentru intre-g,u1 edificiu institutional al bisericii si al ortodoxiei române. Inglobareaa,cestui studiu de mari proportii si de adincita competenta istoricateologica, îi lucrarea de fata era o dubla imposibilitate de fond si deforma. Se stie însá ca in societatea feudalä, si la noi pina in plin sec. XIX,un mare raunär de institutii civile (drept i procedura civilà, dreptprocedura penalä, famine, asociatii-bresle, drept comercial) erau strinslegate de biserica, insasi existenta unei judecati bisericesti de naturacivilà generala, avind o origine bizantina. lar institutii ca dreptul dectitorie i trimiria cu recunoscut impact bizantin, apartin deopotrivadreptului civil de stat i dreptu/ui bisericesc. TJnele din acestea, ca drep-tul de ctitorie färä de care institutia proprietatii feudal nu se poateintelege, au intrat in cimpul analizei mele MA, a putea face o selectienici indestul de larga, nici sprijinita pe un criteriu metodologic la ada-post de once critica Am preferat ilustarile cele mai elocvente, sau celesusceptibile de un aport nou, si am rezervat unoT cercetari ulterioareproblemele secundare, mai bine cunoscute sau care beneficiau deja de obibliografie valoroasa'.

82 Cf. Moravcsik Gy., Zur Gesch. des Herrschertitels Caesar", Cap" in ZRVI, Belgrad8 (1963) 229-236.

88 Nicolae Dobrescu, Istoria bisericii romtlne In sec. XVIXIX, Buc. 1910-1911;Augustin Bunea; Ion Lupas, Istoria bisericeascd a romdntlor ardelent, Sibiu (1918); idem,Istoria bisertcit ortodoxe romdne, Buc. (19386); N. Iorga, Istoria bisertcii rormine.gi $i a °killreligioase a romántlor, Buc. 1-2 (1928; 1930)2; Gh. I. Moisescu, Stefan Lupa, AlexandruFilipascu, Istoria bisericit romane, Buc. 1-2 (1949; 1958); Mircea PAcurariu, Istoria bisericiiortodoxe romdne, Sibiu (1972).

84 Indeosebi studiile publicate in periodicele bisericesti: Revista teologicA, Iasi; BOR;Studii teologice; revistele diferitelor mitropolii (Bucuresti, Iasi, Craiova, Timisoara etc.).

34

www.dacoromanica.ro

Page 36: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

PARTEA I

Bizantul 5i institutiile románestipind la Caderea Constantinopolului (1453)

Examenul citorva mari . probleme institutionale

www.dacoromanica.ro

Page 37: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul I

Bizantul si voievodatele (ducatele) transdanubienedin sec. IXX

Traditia privind existenta in Transilvania, in sec. IXX, a mai.multor voievodate inregistratg de notarul anonim al regelui Bela II(1131-1141)1, se regäse§te confirmatg de Viata Sf. Gerhard2, care men-tioneazg pe un Ahtum (Ohtum), urma§ul unuia din voievozii amintitiIn cronica notarului.

Intr-un anumit fel, ea este coroboratg §i de situatia putin ulterioarg,care se inti1ne0e in regiunea Dungrii de Jos. Intr-adevär, in ducatulParistrionului 3, &Min drept client acceptat de basileus, pe §eful pecenegRegen4, precum §i un itripxcov (accpx0;) al autohtonilor in persoanalui Tatos, pe care ace§tia il preferg katepanului bizantin5. In nordulDobrogei, potrivit Insemndrilor toparhului bizantin, circumscriptia mili-tar g §i administrativg, avea in fruntea sa un toparh", care a fost consi-derat ca una din acele cApetenii asemängtoare in totul lui Ohtum"4.Recent, autenticitatea Insemndrilor a fost contestatä de Ihor gevèenko 7,problem'ä care depgmte cadrul expunerii de fatg. Oricum, Amine sernni-ficativ faptul a relatarea imaginatg a imbrgcat forma care ne-a fost

1 Gesta Hungarorum, ed. Szentpétery, SRH, Budapesta 1 (1937) cap. 20-21, 24-27,50-51. L. Makkal, Histoire de la Transylvanie, Paris (1946) 68, considerA cA nu poate fi vorbadecit de notarul P[aulus] al lui Bela III (1176-1196). Vez! la G. I. BrAtianu, Le Thamede Bulgarte et la chronologie de l'Anonyme hongrois (Milnehen, 1972) noi argumente in favoareadatArii sub domnia lui Bela II.

2 Legenda Sancti Gerhardt episcopt, ed. Szentpétery, SRH, Budapesta 2 (1938) 489 urm.3 Vezi lucrArile lui N. Iorga, Les premiéres cristallisation d'Etat des Roumains au Bas-

Danube in BSHR 5-7 (1917-1920) 33-44 = RI 15 (1919) 103-113; N. BAnescu, Celemal vecht ;Uri bizantine asupra románilor de la Dundrea de Jos in AUN (1921-1922) 123-160;idem, Les duchés de Paristrion et de Bulgarie, Buc. (1945); cf. V. Laurent, E. Condurachi, I.Bart= si P. Diaconu, Nouvelles recherches sur le limes byzardins du Bas-Danube aux Xe Xl°siècles in Proceedings (Cel de-al XIII-lea Ganges de studii bizantine de la Oxford din 1966)(1967), 179-193; C. Clhodaru si recent Eugen StAnescu, Beitriige zur Paristrion-Frage in JOB17 (1968). 41-64, cu bibl. probl. ; idem, La crise du Bas-Danube byzantine au cours du XPslide in ZRVI 9 (1966), 49-73; Aurelian Sacerdoteanu, Mouvements politiques et sociauxde la Péninsule BaUcanique dans la seconde moité du xr s. in Balcania" 2-3 (1939-1940)183-186; Nicolas Oikonomidès, Recherches sur l'histoire du Bas-Danube aux X° Xle siécles:la Mésopotamie de l'Occident in Documents et dudes sur les institutions de Byzance (V IleXV° s,), cu o prefatii de Héléne Ahrweiller. Londra, Variorum Reprints (1976). Pentru problematoparhului din nordul Dobrogei, asupra crtruia A. Cazacu publicA in 1944 Clteva consideraliiasupra fragmentului aot-zisului Toparcha Gotticus in RI 30 (1944) 33-35 (trad. rom. a celor3 fragmente, 48-53), vezi bibl. la Al. Andronie in Memoria Antiquitatis 1(1969) 207-213.

4 Kedrenos-Skylitzés, ed. Bonn II 583.5 Attaleiatés, ed. Bonn 205.6 B. CAmpina in RRH, 1 (1962) 12 (= Scrieri (storice, Buc. 1973, 17).7 The Date and Author of the so-called Fragments of Toparcha Gottus in Dumbarton

Oaks Papers, Washington 25 (1971) 115-180 -I- 28 pl. (bibl. 177-180).

37

www.dacoromanica.ro

Page 38: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

transmisl, fiind prezentatä ca susceptibila de acreditare pentru epocavizata.

In voievodatele (ducatele) transilvanene, bizantinii erau prezentica aliati-protectori. .S-ar putea apune, ca suzerani". Ma cum tot ei erausprijinul cel mai firese al elementului feudal in sinul Imperiului bulgar"8.Fara cucerirea ungara a Transilvaniei, am fi asistat aici fie la o integrare"bizantina, fie la o evolutie de tip bulgaro-sirb, deci cu o competitie pentrutitlul imperial, sau de tip moldo-valah, adica promovarea luptei pentruindependenta §i o relativa incadrare in ierarhia bizantina a statelor cre§-tine. Pentru once alte amanunte de ordin politictrimit laraportul lui Eugen Stanescu la Congresul de studii bizantine de la Buou-re§ti (1971) 9.

De la relatarea citatä a notarului anonim a pornit I. Nistor " pentrua elabora mentionata sa conceptie, dupä care :

a) organizarea voievodala ar fi de origine romano-bizantina, folo-sindu-se modelul ducatelor (temelor) bizantino de granita, de tipul Paris-trionului, unde prevalau imperativele militare ;

b) germ,. Herzog i slay. voievoda n-ar fi decit traducerea i replicalui belli, dux Capr.OV TO5 7C0)1611.014 romano-bizantin (crrpcc-cly6g, aoIA etc.) ;

c) un duce-voievod, in curs de consolidare a pozitiei sale politiceasuma pe deasupra i titlul diocletian de dominus ( xòpto, cdkiwns),transpus in germ. Herr, slay. gospodin, i din care deriva rom. domn.Aspiratia la independentä a acestuia se va .exprima prin calitatea deautokratôr, samodrzee, singur (de sine) stapinitor sau tutor, de unde §isensul originar al formei samavolnic".

In felul nostru de a gindi §i de a vorbi aceasta teorie revine la aspune institutiile citate constituiau reacia ofensiva a popoarelor seden-tarizate (germani, slavi unguri) sau pozitiv-organizatorica a autohtonilor(romänii), fatä de modélele defensive ale bizantinilor. Elementul comunde reactie la germani slavi i români presupune un model comun. Iarvoievodul-domn n-ar fi decit transpunerea §efului militar *i administratival temei bizantine, a§a cum il punea pe acesta in relief, rolul sau de §ocIn dramaticul efort defensiv pe care Il facea imperiul. Das in timp cebizantinul Sog ( < dux) era, pentru imperiu, o structura de aparare, unaspect al procesului de dezagregare al unei puteri imperiale in de,clin,dimpotriva, structura ,,barbar," a voievodului era o replica' pozitivä,cu tendinta de centralizare (mare-voievod, trecerea in rindul erailor,autocratoria), in libera expansiune catre pozitia unui adevarat §ef destat, in partea de jos a ierarhiei bizantine. Aceasta era singura valabila§i prestigioasä, in ciuda contestarilor sporite §i a unei largi margini deirealism, pe care aceasta ierarhie o continea.

Bizantinii foloseau terminologia lor pentru a decoda situatii, reali-tali ,,barbare"; in acest sens Anna Comnena va vorbi de un 8oinat Tc7)

T6T£ Toï.; lIcepccaouvápou 11 Barbarii" adoptau terminologia bizantina' camodel care primea un continut original, ie§it din nevoile lor in plina

8 Ibid. 13 n 1(= 18, n. 23); vezi Gesta Hungararorum, cap. 12, 20, 28-29, 38-39.Rapports IV, Buc. (1971) = Actes du XIV' Congrès international des Nudes byzantines,

Buc. 1 (1974) 433-484.10 Vezi supra, Parka introductivd, n. 40.11 Anna Comnena, Alexiada, ed. Leib, Col. G. Budé (1%7) VIII 9, 7; Notarus Anony-

mus, ed. cit., supra, n. 1, cap. 13; comandantul cetAtii Loborcy : qui in lingua eorum ducavocabantur.

38www.dacoromanica.ro

Page 39: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

expansiune. Ìn unele cazuri se adopta neschimbat termenul bizantin(necpoocoq < nepHrk). Alta datá era adaptat fonetismului local (Caesar >Cesar > u,a13-6). _Marl de cazul cind se pI§ea la o traducere propriu-zisäIn limba poporului : belli dux > voievoda ;61cpxcov > jupan. Se intimplabizantinilor sá decodeze realitäti barbare" Cu ajutorul unui alt termencare apartine unui popor diferit. Aceasta pentru motive de expresivitateconsacratá, de pildä atunci cind se vorbWe de un 13os1368og al ungurilordin Etelköz 12 Romànii au decodat propriile /or realitAti cc ajutorul unortermei slavi, ca pegoAk §i small, din care primul traducea un termenbizantin, iar celálalt reprezenta forma slavizatá a unui cuvint german.

Dar chiar cu aceastá interpretare nuantatá, conceptia lui I. Nistormai ridicI unele semne de intrebare i cere unele completári. Care estevechimea termenilor de Herzog 0 de voievoda in raport cu primele contacteale popoarelor respective cu lumea romanobizantinä l Problemä esentialácare, pinä acum, n-a fost discutatá.

Asupra lui Herzog" dispunem de mai multe date de,cit despre voievoda.Functiunea de Herzog a putut exista inaintea formärii cuvintului, (Lintzel ),eventual pe calea indicatá de I. Nistor. Dar este consideratá putin vero-shrill/ existenta, pe vremea lui Tacit, a unei functiuni durabile de Herzog(von Schwerin 0 H. Thieme). Dupä Caesar (BG 6,23), conduatorul uneicete de rázboinici avea un caracter ocazional, dar dacä se ia drept bunIrelatarea lui Tacit (7 ;30), acest conducAtor devenise deja o feste Gefolgs-chaftseinrichtung" (Stutz). Reluind teza lui Fr. Frahm, cu argumentediscutabile (Stutz), Zeiss considerä cá termenul de Herzog ar fi fostformat ca o noutate, pentru dux, in legáturá cu duces din epoca merovin-gianá. Herzogul saxonilor, Widukind, ar fi fost un §ef nobil, in frunteaunei revolutii de oameni liberi 0 de lites impotriva nobilimii sustinute deCarol cel Mare 0 de franci (Lintzel). Edward Schröder, semnalind prezentalui herizoho, herizohon, herizohin in epoca merovingianá, ca §i aparitiatardivá a acestui termen la englezi sau, cu un caracter de Lehnwort, lagermanii de sud, respinge sensul de dux < ducere, pentru a insista asupracelui de zogo < ziehen, Zieher. Or, spune el, niciodatá ein Heer n-a fostgezogen. Cuvintul sugereazá ideea de Gefolgsherr care se ingrije§te(heri=sorgen) de ceata lui inarinatä. Cu referinte la magazogo (zoho ) < pedago-gus, nutritor, autorul citat se gindeOe pentru Herzog la o Kontrafakturdupil crrpccryry6q, care nu se inrádácinase in limba latiná. Traducktorulgermanic din vremea lui t1lfila (cf. ilyetz.d.w = Kindis ) trebuie sA fi stá-pinit limba greacä. In epoca lui Carol cel Mare, Herzog (titlu dat luiPilat) apartinea limbii dreptului.

Cit despre voievoda, A. Meillet 14 vedea in el reflectarea lui Herzog,apropiere pe care interpretarea etimologicá a lui Schröder n-o sugereazá.Pe de altä parte, se regáse§te in termenul slav ideea de conducere mili-tará", care ne readuce la belli dux, nu cea de tutelá a cetei rázboinice"care apropie pe Herzog de aTpaTly6q. RocaoAd apare in cele mai vechi

12 Const. Porphyrogenetul, De administrando imperil, ed. Bonn 3 (1840) 168 (cap. 38).18 Edward Schröder, Herzog". u. Fiirst" in ZSS, GA 44 (1924) 1-29; idem, Herzog"

In Nadu% Göttinger Gesell. d. Wiss.", Phil. .hist. Kl. (1932) 182 urm.; Hans Zeiss, Herzogs-name u. Herzogsamt in WPZ, 19 (1952) 145-160; Ulrich Stutz in ZSS, GA 52 (1933) 490-491(rec. studiuluilui Zeiss); Claudius von Schwerin o Hans Thieme, Grundziige der deutschen Rechts-geschichte, Berlin Munchen (19501) 24; cf. H. Conrad, Deutsche Rechisgeschichte, Kalsruhe(1962) 18; H. Mitteis si H. Lieberich, Deutsche Rechtsgeschichte, Miinchen (1978 16) 27 (s. 11).

14 Le slave commun, Paris (1934) 375; 514.

39

www.dacoromanica.ro

Page 40: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

monumente ale vechii limbi slave (Codices Zographensis, Marianus)In textele sirbe§ti, mecliobulgare (Cronica lui Manasses ) i ruse§ti 15.

Daca termenul nostru s-a format la limitele comune ale lunailor slave §ibizanting, aceasta larga i egall raspindire nu poate s, nu ridice oarecare

Cit prive§te atestärile termenului de voievoda, anterioare oric'äruicontact intre slavi i bizantini, ele ne lipsesc.

Din acest palid rezumat, rezultac istoria celor doi termeni de carene ocupam aici nu exclude debe, in mod absolut, once referire explicativala faptele bizantine. Dar contextul istoric al acestei referiri apare cumult mai bogat decit se lasase sä se inteleaga. In acela§i timp, contactele auavut un caracter savant. Termenul germanic s-ar parea ca reface, ca un nece-sar proces, nivelul arhaic, inclus in a-rpecrwk, nivel pe care Bizantul 11 depa-vise. In schimb, termenul slay, in ciuda unui contact cu lumea germanicaunde se zamislea Herzog, se leaga cel putin in aparenta de schema maievoluata a comandei militare, care triurafa in belli dux, i de care 'Ana'la sfirit va fi legat §i herzoho, sub impactul evolutiei institutionale.

De aici se poate trage concluzia c inventarea termenilor §.1 tradu-cerea lor nu este decit un proces de suprafata. Esenta procesului rezida insituatiile, in nevoile pe care ace§ti termeni sint chemati sa le exprime.

aceste nevoi ti§nesc din viata social a a poporului avut in vedere. Esteun punct de care autorul citat §i discutat aici nu pierde din vedere sa-1evoce in mod incidental. i apoi exista un impact al barbarului" asuprabizantinilor sau cel putin o reactie bizantinä' modelatä de prezenta bar-bara" a unui partener-rival. Ducii, arhontii bizantini ajung cea cevedem devenind, cu incepere din sec. IX, pentru c suporta actiunearealitatilor barbare" §i se lovesc de figurile noi ale Herzogului i voie-vodului. in fine, se cuvine sá notam el pe planul in care ne gasim, deco-darea se poate face cu ajutorul unui termen occidental (car < Cesar;kral' <Carolus ), §i tot ala de bine cu ajutorul unor termeni germanici(KNA131k < Kuning) sau slavi (jupan, boier, knez, voievod) la romani.

In concluzie, voievodatul este o creatie complexa. In ea se con-frunta Bizantul cu popoarele ei. Confruntare cu un rol capital, in careaportul terminologiei §i structurilor bizantine este evident. Dar in caredinamismul §i actiunea recurenta a realitätilor barbare" ne impiedicasá vedem in Herzog §i voievoda o plata §i simplá influenta romano-bizan-tina. Evolutia ulterioarl diversificata a notiunii la toate popoarele dinregiune (slavi, romani, unguri) nu este decit ilustrarea acestui punct devedere.

15 Lucia Djamo i Olga Staicovici, op. cit. (supra, Partea introductioà, n. 39) 62-64.Studiul clasic al lui I. Bogdan despre Originea poevodatului la ronidni (1905; versiune germanfiZ.f. slay. Philol. 1907) isi pastreaza tot interesul.

40

www.dacoromanica.ro

Page 41: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul

Aportul bizantin la structurarea puterii domnesti.Autocratia

Din punct de vedere politic, nici Tara Romlneasel (inceputul sec.XIV), nici Moldova (mijlocul sec. XIV), nu sint creatii bizantine. Spredeosebire de voivodatele (ducatele) transilvänene din sec. X, suzerani-tatea sau alianta imperial nu 0-au gsásit aplicare. Se surprinde insA, uninceput de integrare in formele de viatä politicl, economicl i culturala Europei centrale 0 de est" 16 Dar imperiul care se afla in declin, departede a se dezinteresa de ceea ce se petrecea la nord de Dungre, era acoloprezent mai ales prin mijlocirea bisericii, a clrei organizare in noile prin-cipate române§ti s-a flout, nu färä unele conflicte, sub egida patriarha-tului ecumenic 0 cu acordul basiteus-ului17. Cit prive§te structurareanoii societäti statale romlne§ti, folosirea modelelor bizantine este incon-testabilI. In lipsa trimiterii legale a unei coroane 0 a altor insemneregale sau despotale, a cäror utilizare insä se va introduce in fapt flaInici o indoia.16, inserarea românilor in ierarhia imperial 0 in familiamonarhilor se exprima prin intrebuintarea in cadrul bisericii orien-tale a unei referinte la mila lui Dumnezeu (omnis potestas a Deo )18,prin titlul-nume de leo-qcoávw% (Io-loan), pe care biserica Il acordasevoievozilor români, dacl putem reine explicatia propusä in aceastIprivintä de E. Virtosu, precum i prin numeroase formule de cancelarie(documente interne 0 externe).

De la modele bizantine procedeaz6 : dualitatea puterii seculare §ispirituale a §efului statului (cea de-a doua, exercitatä in acord" cu bise-rica)19, ca i recunoa§terea jurisdictiei acesteia din utMä. Actele oficialede constituire a ierarhiei metropolitane sint formale in aceastA privintä20.Multiple referinte directe la imaginea basileus-ului se regäsesc in figuravoievodului-domn §i autocrat : doctrina virtutilor imperiale cu datoriade filantropie 0 de generozitate (domnul-everget, binefAcAtor)21, a§a deimportantl pentru structurarea feudal a societätii ; pozitia de judecgtor

26 Al. Elian, Moldoua $1 Bizanful, 169.17 DocHurn XIV 1 (1915) 1-4, nr. 3-4 (mal 1359); 19, nr. 43 (mai 1359).18 R. Guilland, Le droit (Ruin d Bgzance in Etudes bgzantines Paris (1959) 207-232;

L. P. Raybaud, Le gouo. et l'adm. centr. . sous les derniers Paléologues Paris (1968).18 Documentarea directA a receptArii acestui principiu dateazA din sec. XVIII (vezi

mai jos, pozitia lui Neofit Cretanul I hrisovul moldovean din 15 iulie 1764), dar din ea rezultAcel pupil cA exista in acest sens o veche traditie localA.

Vezi supra, n. 17.21 L. Bréhier, Les institutions de l'Empire bgzantin (1950), 57; studiu

meu despre doctrina virtutilor imperiale (indulgentia, philanthropia) in StC169), 187-219bibl. citatA; idem. Ideea iinperiala bizantina

41

www.dacoromanica.ro

Page 42: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

suprem, care deleagl puterea sa räzä a se despärti cu totul de ea sia o pierde22 ; in fine, intr-o anumitI mäsurä, aptitudinea de a inearnalegea vie si insufletitä (v6[Log gl.tcpuxoç, ¿ex animata )23. In cursul sec. XIV,voievodul-conducgtor in luptä, in rAzboi, asumase titlul monarhic dedomn (dominus ), care impunea ascultare í veneratie : prosternarea(Tcpoaxtiv)laK) era datoratä de boieri, ea si de cel mai urna täransi la finele sec. XVI, Franco Sivori 24, secretarul italian al lui PetruCercel (domnul care luase contact cu Renasterea italo-francezä), va notaeä pentru poporul su domnul era un fel de dumnezeu, a§a cum s-aputut spune eä basileus-ul era Abbild eines vollkommeneren iiberirdischenPrototyps,... einer göttlichen Macht" 25 Totusi, ea termen politic tehnic,domn nu dispäruse niciodatä pe teritoriul Daciei romane. Ca un sens maiputin strälucitor, el se mentinuse aläturi de jude, lege, drept, dreptate,lard, cetate, judet. I. Donat deschide o directie fecundä de cercetare, Incer-cind sä determine formatiile care puteau avea, inainte de intemeiereastatului, in frantea lor un domn, i trägind din aceste date toate conse-eintele cu privire la structura social ä a societätii rom&nesti. Nu trebuieinsä omis contextul religios in care s-au pästrat la ronAni termenii dedomn (dominus) §i de impeirat (imperator), aplicati curent dumnezeuluicrestin, domn i impärat ceresc, si model al reprezentantilor lui pe pämint.

Amestecul binecunoscut de alegere si de transmisiune ereditarä,asocierea la tron 26, titlul de mare (plyce;=sinliKs) asezat inaintea luivoievod 27, ca i cel de autokratör28 [in greceste la Alexandru eel Bun si inslavonä de cancelarie (timmtrhacdows)29 la domnii Tärii Românesti si laRoman (1392) in Moldova], sau jurämintul 30 depus de domn cu prilejulungerii, i coroana, trimit la modele bizantine. Referit la tefan cel Mare,titlul de autocrat apare ca totul românizat in cronica lui Gr. ITreche insec. XVII: singur tiitor (insu;si tiitoriu) preste toatä Tara Moldovei"31.

22 Invalaturile lut Neagoe Basarab catre flu( sau Theodosie, ed. FI. Moisil, Dan Zamfl-rescu, G. MihällA. Buc. (1970) 187; ImparAtiile l domniile ale lui Dumnezeu sintu, I pentruaceea sà dau 1/n011011e de la Dumnezeu, ca sA judece pre oameni râl cu dreptate".

" A. Steinwenter, N61.t.og glAilJuxog... in AAWW, Phil.hist. Kl." 83 (1946) 250-268.24t. Pascu, Petra Cercel oi Tara Romaneasca la sftroitul sec. XVI, Cluj (1944) 128;

181-182; cf. Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc. (1957) 43-44.2° G. DiRger, Byzanz cit. Partea introductiva, n. 31, p. 13. Cu privire la proskynisis,

vez! R. Guilland, Recherches . . . p. 1 (1967) 144-159 si L. P. Raybaud, op. cit. 87-89." Vez! supra, Partea introductioa, n. 34." Virtosu, op. cit., 114-182; cf. Aurelian Sacerdoteanu, Tttlul de Marc ooeood" al

Tarti Romaneott, in Omagiu tut loan Lupa. Buc. (1943) 793-806.Vezi G. Ostrogorsky, A6ToRpaTop se camoApacatx, in raac cpncite sepan. Akagerallje,

Belgrad 164,84 (1935)95-187= Ca6p. geia, Belgrad 4 (1970) 281-364; idem, Das Mitkaisertumim mittelalt. Byzanz in E.Kornemann, Doppelprinzipat und Reichstellung im Imperium Romanum,Leipzig Berlin (1930) 166-178= Ca6p. gena, 3 (1970) 180 191 ; idem, AutokratorJohannes II u.Basiteus Alexios in Seminarium Kondakovianum", Praga 10 (1938) 179-183 = Ca6p. ge.na3(1970) 219-224; Fr. Dölger in BZ 36 (1936) 123-145 0 H. Grégoire In Byzantion 10 (1935)763-775, rec. studiului lui E. Stein, Proconsulat et a6-roxpccrop Ea in A IPhHO 2 (1933-1934) 869912 = Mélanges Bidez, Paris (1934); Fr. 'Niger, Das Milkaisertum in den Urkunden u.die Entwisklung der byz. Kaiserlitulatur . . . in Byz. Diplomatik Ettal (1956) 102-129; EmilVlrtosu, op. cit., 197-225; Al. Elian, Moldaoa oi Bizaniul 133-135; cf. nota urm.

29 Helmut Ne.ubauer, Car u. Selbsterrscher, Wiesbaden (1964); R. Binner, Zur Datierungdes Samodrzec" in der russischen Herrschertitulatur In Saeculum 20 (1069) 57 68 ; Victor Glötzner,Das Moskauer Cartum u. die byz. Kaiseridee in Saeculum 21 (1970) 393-418 (cf. 404-407)

autorii cita ji; Fr. D5Iger, Bulgarisches Cartum und byz. Kaisertum, in Actes du IV° Con-gras intern, des et. byz. Sofia 9(1935) 57-68.

29 Vez! N. Svoronos, Le serment de fidéllté . . . in Actes VP Congrés Internationald'études byzanttnes = REB 9(1951) 136-142, 153; cf. G. Ostrogorsky, Gescha., 310, n. 1.

31 Vez! Vasile Bogrea in Pagini istorico-filozolojice, C.luj (1970) 24.

42www.dacoromanica.ro

Page 43: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Pentru. noi, autokraar acopere nu numai eminenta manila basileusIn raport cu asociatul su la tron 32, ci totodatä o afirmare de independentasi de suveranitate. In principate, in sec. XV, a doua functiune a pututfi mai urgenta i mai.importanta din punct de vedere practic (domn aMaid tara, sin gur steipinitor ), inlauntrul rii, pentru a tine in friu peboieri si a galvaniza poporul, cu atit mai mult cu &it in Mara afisareaacestui titlu se lovea de susceptibilitatea basileus-ului i de aceea a regeluiUngariei sau. al Poloniei. De unde utilizarea mai rag, dar nu absentatotal asa cum s-a afirmat a titlului de autocrat in documenteleexterne33. Acest titlu facea din domn, mai intii pentru proprii sai supusi,un monarh de aceeasi esenta cu basileus-ul, Mfg, dislocarea schemei bizan-tine a ierarhiei politice, dar desprinzindu-se de ideea de ecumenicitatecare la Bizant continua sä formeze esenta autocratiei imperiale. In acteleof iciale ale sec. XV si in Inveiteiturile lui Neagoe Basarab 34 catre fiul

imparatul este mereu mentionat, inaintea domnului, de cite ori seface cite o enumerare. Dar intentia de a afirma o identitate de esentaeste vizibila. Era in fond o tehnica menita 0, fie in Orient echivalentulprocesului exprimat in Apus prin adagiul : le roi de France (al Angliei,Spaniei etc.) est empereur en son royaume", sau prin deviza : le roi netient son royaume que de Dieu et de son épée". Ne gasim deci in fata uneilegende 35. Dar nu este un anacronism, atunci cind D. Cantemir i mitro-politul Gheorghe (1723) pun in gura autocratului Alexandru cel Bun oformula echivalenta : praetar deum et gladium superiorem... agnoscebantneminem (deum lipseste in versiunea aproape identica a mitropolitului).Trecind de la basileus la domn, autocratoria nu mai este o structurlecumenic i imperiala : ea devine una de simpla suveranitate prena-tionala (superiorem non recognoscens ).

Domnii moldoveni n-au purtat titlul de despot 36. Dar Mircea 1-aasumat, nu pentru Tara Româneasca, ci in mod temporar pentTupaminturile din dreapta Dunarii37 jure terrae captae. De o conferireimperiala din partea basileus-ului nu poate fi vorba. Dupa aceea, titlulde autocrat, folosit in interior, a aparut indestulator si superior. in utili-zarea ambelor titluri, este vorba de o necesitate deosebita de a afirmacu once pret o participare largita, liberalizatä, la ierarhia imperiala, lafamilia sefilor de state incarnate de basileus. S-a presupus o protestareeficace din partea acestuia din urma impotriva uzurpärii" titlului dedespot de catre Mircea 38, sau o renuntare la a,celasi titlu pentru a semenaja susceptibilitatile lui Sigismund i ale turcilor 39. Dar larga folosire

32 Sic: Virtosuop. cit., 213-215; cf. L. Eiréhier, op. cit. 51; V. Glötzner, op. cit., 407.Pentru teza expusA de mine in text, vez! Const. C. Giurescu, Istoria romtlnilor, Buc. II, 1(1943g) 354 si pe larg 1 ferm In acelasi sens, Virgil CAndea, Conceptul de independenja opermanenid a OMNI politice romelnesti in Suveranitatea i progresul, coord. Nicolae Ecobescu,Buc. (1977) 57-82.

88 Redactate in latineste, vez! E. Virtosu, op. cit. 208; fac exceptie scrisorile I alteacte redactate in slavoneste i adresate cetAtii Brasovului (ibidem 205).

34 Inodfdturile tut Neagoe Basarab ., cit. supra (n. 22) 187, 189 si passim." Al. Elian, op. cit., 133; asupra adagiului, vezi studiul nostru in RRH 8 (1969) 518.

Rezervele lui Andrei Pippidi, op. cit, nu mi-au pArut cá duc la o schimbare a pozitiei mele.86 Al. Elian, op. cit., 107.37 Vezi supra, n. 25 si t. tefAnescu, Byzanz u. die Dobroudscha in der zweiten Halfte

des 14. Jahrhunderts. Die Bildung des Feudalstaates Dobroudscha in Byz. Beitrlige, Berlin (1964)239-255.

88 Pentru referinte, vezi studiul cit. in n. urm.89 R. Theodorescu, op. cit. supra, Partea introductivA, n. 30.

43

www.dacoromanica.ro

Page 44: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

a insemnului despotal in Tara RomâneascA la acea epoca rämine unfapt semnificativ, de care interpretarea noasträ credem cá dä seama inmod satisfäcAtor.

Problema portului coroanei si al purpurei, pe care basileus-ul nu lemai acorda in sec. XTV, este insä destul de obscuel. Trimiterea de laBizant a unei diademe lui .Alexandru cel Bun este o legendä tardivä 41.Dar coroana este purtatä de doranii nostri in numeroase portrete murale"si ea pare 0, fi existat cu adevärat in tezaurul domniei 43. Totusi, de unact de investiturä imperialä nu poate fi vorba, dug, de acela care rezultädin ungerea " pe care biserica o conferea prin intermediul unui mitropolitnumit cu acordul basileus-ului. i coroana apare sä fie o revendicarepersonalä a doranilor nostri, o etapä in dirza lor afirmare politieä pecalea independentei si a prestigiului autocratic. In Moldova, in sec. XVI,o a doua coroanä a Tärii de Jos existä, incä in tezaurul domnesc. Este unvestigiu de domnie concomitentä a doi domni asociati la tron, sau chiarde mai veche i trecätoare dualitate statalä : Costea si Roman in sec. XIV".

Cu toate acestea, voievodul don m& §i autokrator n-ar fi putut fi osimplä replica' a basileus-ului. Cu atit mai mult cu cit elementele folosite

4° Ibid.4' Al. Man, op. cit., 133.45 Pentru coroana domnilor moldoveni pinA la Alexandru LApusneanu (1552-1561;

1563-1568) l pentru legenda cantemirlanA a diademei trimise lui Alexandru ce! Bun de bast-leus, vez! Al. Elian, op. cit., 108, 133, 136-138. Pentru coroana ungarA trimisA de la Bízant,vez! ibid. 138, n. 2 si I. Deer, Die heil. Krone Hungarns, Viena (1966); Josef Karpat, DieIdee der heiligen Krone Hungarns in neuer Beleuchtung in Corona Regni. Studien ilber die Kroneals Symbol des Staates im sptiteren Mittelalter, publicate de Mandred Hellman, Darmstadt (1961);vezi ibid., Al. Soloviev, Die Idee des Staates in den Slawischen Monarhien. Din bogataraturA, a se vedea G. Ostrogorsky si E. Stein, Die Kronungsordnungen des Zeremonienbuchesin Byzantion" 7 (1932) 185-233= Ca6p. ;turn 5 (1970) 278-317, rec. de Fr. Digger in BZ 361(1936) 145 157; P. Charanis, Coronation and its constitutional significance in the later RomanEmpire in Byzantion" 15 (1940-1941) 44-66 si 12-13 (1937-1938) 158-195; 377-383,

crítica luí Dölger I Treitinger in BZ 38-39 (1938-1939) 240, 194-202; 43(1950) 146 urm.Pentru coroana ungarA, vez! sí Tudor DrAgan, La doctrine juridique de la couronne hongroise,Sibiu (1944), Cu o bogatA literaturA criticA; loan Lupas, Der M ythus der heiligen Stephanskrone"und das Siebenburgische Problem in Siebenburgen, Buc. (1943) 195-205. Asupra ceremonialului,vezi Condica moidoveanA a lui Gheorgachi (1762) la Dan Simonescu Literatura romlind de cere-monial, Bucuresti (1939); asupra insemnelor: P. L. Schramm, Herrschaftszeichen u. Staatssym-bol, 1-3 (1954-1964); A. V. Soloviev, Les emblèmes héraldiques de Byzance et les Slavesin Semin. Kondakovianum" 7 (1937) 119-164; RAzvan Theodorescu, op. cit. (supra, nr. 25);pentru sigilille domnesti, vezi lucrArile importante ale lui E. Vírtosu i contributiile pretioaseale lui D. Ciurea; cf. Virgil CAndea in BalSt 10 (1969) 358, n. 17. Pentru studiulportretelor reprezentind pe domnii incoronati, vezi N. Iorga, Domnit romdni dupd portreteqi fresce contemporane, Sibiu (1930): idem, Portretele doamnelor romdne, Buctiresti (1937); Al.Ellan, op. cit., 136-138, si studiile lui P. Chihala (1960; 1962; 1967); Miron Costin, Opere,ed. P. P. Panaitescu, Buc. (1965) 30-31; Elisabeta MovilA si copiii sAi poartA coroana infresca de la Sucevita. PircAlabii de Neamí. se adreseazA IncA lid Miron Barnovschi (16261629 ; 1633): incoronat cu diadema ingerilor". N. Iorga, Istoria romdnilor 6 (1938) 6. Pentrucostum, vezi Corina Niculescu t Florenta Jipescu (Dumitrescu), Date cu privire la istoriacostumului In Moldova In sec. XVXVI in SCIA, SAP 1 (1957) 129-154; 99-133; CorinaNiculescu, Costumul de curte tn tdrile romdne (sec. XIV XV III ), Buc. 1 (1970); cf. N. Kon-dakov, Les costumes orientaux cl la cour byzantine In Byzantion" 1 (1962) 7-49. Adde recentCorina Niculescu, op. cit. supra, Partea Introductivd, n. 65.

45 P. P. Panaitescu in Studil 14 (1961) 53; cf. Al. Elian, op. cit., 130-131, n.1. Pentrutot ceea ce precede, vezi amAnunte la Andrei Pippidi, op. cit.

44 InvdIdturile tut Neagoe Bascwab .> ed. cit., 190: cel ce sé scoali asupra Imparatuluitmsului lui Dumnezeu"; cf. mai pe larg Ideea imperiald bizantind cit. supra, n. 21.

45 Pentru aceastA dualitate de domnie (fArA problema coroanei), vez! *erban Papacostea,La Inceputurile statului moldovenesc. Considerajii pe marginea unui twor necunoscut in SMIM6 (1973) 43-59.

44

www.dacoromanica.ro

Page 45: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

mi eran exclusiv bizantine, asa cum rezultI din mArturiile de la Coziasi din sApIturile de la Curtea de Arges (Biserica domneasc6)46. In reali-tate, este vorba de referinte in acelasi timp bizantine i apusene in sensulunei afirmgri a monarhismului autocratic sub forma unei sinteze locale.AceastA sintezI, fIrl sä deplaseze Constantinopolul la Curtea de .Argessau la Suceava, bara calea unei expansiuni a feudalismului ungarpolonez, cu implicatiile lor apusene i catolice. Cit priveste referintelebizantine, ele constituie bunul comun al gindirii politicii in aceastI partea Europei, deja puse in practica la slavii de sud. Ele veneau direct de laConstantinopol, vehiculate mai ales de biserica greceascI, i prin rapor-turile de toate felurile cu Balcanii. In Inväldturile lui Neagoe Basarab,care nu putean sI nu aibl &dire bizantinI, preluat i prin izvoareslave, dar imbogItitä de experient i reflectie local, se gIsesc citate insprijinul fiecIrei referinte bizantine mentionatI mai sus: Si este cunoscutäräspindirea la noi a surselor bizantine ale Invaldturilor, independent derolul direct pe care L. Vranoussis 47 11 acordI lui Manuel din Corint inredactarea acestei opere, care pentru ultimii ei cerceatori romfini Amineo operä domneascI", intr-o versiune originalä care n-ar fi putut fi ceade limbI greacI.

In general, se poate spune cá functionarea multor institutii feudalecu referin0 neorientalg era sensibil modificatä in vederea unei adaptIrila situatiile locale, prin tot ceea ce, in figura voievodului-domn, venea dinpropriile structuri bizantine, basilicare, si din mentalitatea corespunzA-toare. N. Iorga a intitulat Cavalerii unul din volumele monumentaleisale Istorii a romdnilor (1937). Nu este insä exagerat sá constatIm cI inmarea majoritate a domnilor nostri autocratul bizantin a precumpänittotdeauna asupra cavalerului apusean. FIrI paradox facil, se poatespune cá oricind, de indatI ce zgiriai pe cavalerul apusean, erau multisorti sá dai de autocratul bizantin.

Ca si la Bizant, legitimitatea domniei n-a fost niciodatI in discutie.Domnul este in acelasi timp legibus adligatus i legibus solutus, afirmin-du-si prerogativa de a face sI cadI capul boierilor sea, MA, a consultapravila (dreptul scris bizantin), pe care dealtminteri o invocI sau estesilit 8-0 invoce adesea. gindindu-se la legalitatea necesarä intere-selor lor, revendicau totdeauna respectul principiului bizantin al ierar-kiei legilor 48, Analiza noasträ explicI de ce feudalismul romän a pututusor sá rIspundI unor exigente de centralizare voievodalI, dar fIrI sIignoreze forme, momente i tendinte de färImitare senioriall, si, de la oanumit6 datä inainte, un regim care s-a crezut cá poate fi denumitregim no biliar centralizat".

Asadar, dacI examinäin separat elementele de structurA ale puteriidomnesti, referintele bizantine apar numeroase si importante. Dad, privimînsá stTuctura globalA i dominantA a acestei institutii, utilizarea elemen-telor bizantine nu dispare, dar izbeste originalitatea procesului istoric in

46 Vezi supra, n. 27; adde: O. Tafrali, Bisertca domneascd. Datete clddirtt ;I decordritsale picturale, In Revista pentru istorie arttt 1 filologie 16 (1915); cf. N. Svoronos, op. cit.,195.

47 Vezi supra, Partea introductiod, n. 63." K. Triantaphyllopoulos, 'Icpccpx(ce v6p.cov xcd St.Cocv-rwav 86ozcov, in E órwrce elq

EP6Xou. Atena (1961) 475-492 (rez. fr. 566-568). La 3 iunie 1518, se atirmA totusiboierul trAdnor fusese judecat dupA dreptate si lege", ceea ce citeva decenli mal tirziunu va tmpiedica pe Mircea Ciobanul de a se considera legibus solutus.

45

www.dacoromanica.ro

Page 46: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

semnificatia lui directl §i indirecta. Pe termen lung, aceastg directie va ficea etnic §i statal nationall, adica nonbizanting.

in structurarea initial a domniei romane§ti, autocralia ecumeniedexpansionista a basi/eus-ului a fost transformata intr-o pozitie de suveranlocal independent (domn), pozitie destinatg s deving exterioarg impe-riului. In felul acesta, imperiul se golea de vocatia sa ecumenica, adieg deesenta lui imperialg'. in aceasta rezida testul eel mai pretios al originali-tatii domniei. Un proces similar, inserat intr-un context care poate aveaunele particularitati de la o regiune la alta, este fundamental pentru istoriaEuropei, de la cgderea Romei ping la aparitia celor 152 de state suverane(autocratice hoc sensu), membre ale O.N.U. lata de ce actul incercat,§i in mare mäsurg izbutit, de &are domnii romani din sec. XIV §-1 XVIn problemele autocratoriei ne situeazg pe una din marile linii de dezvol-tare a istoriei universale.

Afirmarea laborioasg §i dirzg a acestei originalt4i,. Bra' lupta des-chisa cu basileus-ul i dinauntrul ortodoxiei orientale, ea §i lupta pentruaparares independentei in sec. XIV §i XV §i compromisul final inainteairezistibilei cuceriri otomane care s-a oprit, totu§i, la Dunare, constituiesemnificatia adincg a intregii istorii politice §i militare a romanilor,cum o cunoa§tem pentru perioada de care ne ocupgm 0.

" Pentru aceasti. concluzie, vezi mai pe larg La struduralion du pouvoir (Peal dansles Prineipautes roumaines (XIV` ef XV' siaeles). Son orlyinalila. Le Me des modales bysan-lins i BAIESEE, 11 (1973) 103-124 (cf. 111).

46

www.dacoromanica.ro

Page 47: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul III

Problema adunarilor de stari

O rodnicg reluare a cercetgrilor privind adungrile de stgri la românise datoreste lui Gh. I. Brgtianu 5°, care le-a analizat in acelasi timp ca oinstitutie tipicg a Europei feudale 51 si ca varianta oriental a acesteia.Totodatg, a crezut el trebuie pus ä problema influentei pe care regimulpolitic bizantin a putut-o exercita asupra adungrilor de sari din Europaoriental. Analizind structura senatului constantinopolitan, cu cei 2 000 demembri ai si numiti de impgrat, i structura adungrilor populare, alcäror rol decling sub dinastia macedoneang, acest autor, dei admiteaca, o adunare a imperiului a rgmas totdeauna strginä dreptului publicbizantin", era totusi de pgrere 52 cg existase un fel de reprezentare, celputin formalg i decorativä, a anumitor corpuri constituite, dar asezatepe alte fundamente decit cele iesite din regimul feudal, la o epocg la careacesta din urmg nu avusese incl timpul sg se dezvolte in Occident".

Intilnindu-se aproape cu analiza lui Ostrogorsky, istoricul românconchidea in mod contradictoriu c'ä Bizantul ar fi putut constitui un felde reprezentare semicorporativg, a cgrei organizare n-ar fi diferit prea multIn ceea ce priveste trgsgturile lor esentiale de aceea a stärilor occidentale,desi era asezatä pe alte baze". Dar el admitea contacte si o influentgbizanting tardivg, de pildg In Italia de sud, In Serbia si in Tara Romg-neascg, in timp ce Moldova, unde ali autori 53 semnaleaz1 un impactpolonez, n-ar fi cunoscut aceastg influentg decit mult mai tirziu. Diferentaintre cele douä tgri nu este in mod real explicatg i structurile muntenede origine bizanting nu sint descrise cu destule amgnunte. Lacuna nu este

o Les assemblées d'état en Europe orientate au Moyen-dge et l'influence du régime poll-tique byzantin in Actes du VI' Congas international d'études byzantins (Paris, 1948).Paris (1950) 35-56, unde se dezvoltA tezele schitate in Sfatul domnesc si adunarea stdrilor,III Adundrile de stdri In guile Europei Centrale in AAR, MSI, s. III, 29 (1946-1947), Buc.(1948) 165 259.; idem, Les assemblées d'états dans les Principautés roumaines in Ir Congasinternational des sciences historique, Univ. de Lovain, Recueil de traoaux d'hist. et des. III, Louvain 45 (1752) 197 252, cu o versiune dezvoltatA In Sfatul domnesc t Adunareastdrilor In Principatele Romdne, Evry (1977). Asupra senatului a Bizant, vezi L. Bréhier, op.cit., 151; G. BrAtianu, Les assemblées, 41-45; G. Ostrogrosky, Gesch. 325, 31-32 si lucra-rea fundamentalA a lui Hans Georg Beck, Senat und Volk Don Konstantinopet in Ideen undRealittiten in Byzanz. Londra, Variorum Reprints (1972); E. Christopoulou, 'H miyxXvrogzig rò 84xvrivòv xpecroç, Atena (1949).

51 Sic: Al. Boldur, din 1937.52 Les assemblées (1950) 46-47. Asupra existentel adunArilor de stAri, vezi lucriirile

lui P. Charanis, C. P. Kyrris, H. G. Beck, E. StAnescu, L. -P. Raybaud, op. cit. supra<n. 18) 114; despre Senat, 108-139, G. Weiss, P. E. Pieter, citati §I de P. I. Medvedev((nfra, 101); contra: Ch. Delhi, O. Treitinger, G. Stein si Christophilopoulos, P. I. Medvedev,tbidem.

58 Al. Elian, op. cit., 169 ieagA institutia moldoveanA mai degrabl de o influent!!polonezA, decit de una bizantinli.

47

www.dacoromanica.ro

Page 48: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

intimplgtoare, deoarece pentru sec. XV documentatia este redusg, i nicicea existentä n-a fost totdeauna exhaustiv pus g In lumina cuvenitg.

Interpretarea lui Gh. I. Brgtianu, aprobatä de G. Sttickl 54, seloveste astäzi de o intreitg contestare. Dintr-un punct de vedere metodo-logic, W. V. Gutnova 55 a combltut-o socotind cg peste tot adunareastgrilor este n'Ascutg din dezvoltarea interng a societAtii. P. P. Panaitescu55,insistind asupra caracterului feudal al insitutiei romgnesti, s-a ridicatimpotriva erorii celor care o confuiadg cu adunärile populare (N. Iorga)57

MIA EA treacg la o analizg adincitä a problemei, respinge ideea deinfluentg bizanting'.

Dar problema unei astfel de influente poate fi indepArtatg negin-du-se pur i simplu existenta unor veritabile adungri de stari la Bizant.Este o tea, profesatg de eminenti bizantinologi si pe care distinsul bizan-tinist de la Leningrad, I. P. Medvedev 58, a realuat-o in interesanta sacomunicare prezentatg la al XIV-lea Congres international de studii bizan-tine de la Bucuresti (1971) si publicatg in Actele congresului.

Pentru a consolida sau infirma aceastg concluzie negativg, ar trebuireluatä cercetarea a doug probleme, in acelasi timp conexe i distincte ;

aceea a structurii de stgri (Stdnde-Struktur) a societAtii bizantine,aceea a existentei unui tip bizantin de adunare de stgri;adaptatä acestei

structuri. Färä a le putea aborda de-a dmptul in aceste pagini, trebuieconstatgm cá numai aceastg dublg cercetare ar permite sä se reggseascg,nu flrg insemnate particularitAti, adunarea stgrilor la Bizant, in afaraoricgrei analogii mecanice, excesivg din punct de vedere metodologic,cu Occidentul i centrul Europei, unde institutia cunoaste o gamg larggde modalitAti tipice.

Or, structura de stgri a societItii bizantine nu face nici o indoialg,desi reprezintg o schemg proprie : clerul, aristocratia (de nastere si biro-craticl, civilä i militará), armata, poporul (Xca60 din orase si de la tug,sclavii. Biserica, ea insäsi, nu concepe societatea decit sub o foring ierarhiestratificat'A in felul ei, in ciuda dogmei care postuleazg egalitatea oameni-lor in fata creatorului lor supranatural. Dar identificarea unei structuri destgri nu este decisivä pentru a conchide de aici la dezvoltarea neapAratäa unei institutii cu caracter mai mult sau mai putin reprezentativ, caadunarea de stgri. Sub acest raport, concluzia lui G. Ostrogorsky inrecentul säu studiu despre aristocratia bizanting (vezi infra, n. 69) imipare revelatoare : colectiv, starea aristocratiei se dezvoltg, îi consolideazgbaza economicg si doming politica statului, dar individual autocratiaimperialä, ciliar in ultimele secole ale imperiului in declin, cufundgmarea familie aristocraticg a basileus-ului (care adesea este la cheremulnobililor) intr-o teribilä fAcere, in care frica si nesiguranta apar cainevitabil'ä, urmare a unui sistem de represiune MIA cusur. Dintr-o aseme-nea situatie, nimic pozitiv nu putea iesi pe planul institutiilor reprezenta-

54 Relazioni del X Congresso intern. di se. storiche (Roma, 1955). Florenta 1 (1955) 9394 (H. Cam, A. Morongiu, Giinther St6cid, Recent work and present views on the origins anddeveloppement of representative assemblies).

" Cpegnne Boca*, Moscova, 8(1956) 405-414." Marea adunare a fdrii, institufie a orInduirii feu** in fdrile romdne in Studil 10 (1957)

nr. 3, 153-165; idem, La grande assemblées du Pays, institution du régime féodal en Moldavieet en Valachie in NEH, 3 (1965) 117-139 (despre N. Iorga, 137, n. 8).

57 Le caractére commun . . . cit. supra, Parka introductivd (n. 80), 28-32.58 A propos des soi-disant assemblées représentatives d Byzance, en particulier au XlVe.

siécle in Actes du XIV' Congrés international d'études byzanlines, Bite. ( 1971), Buc. 2 (1974)-

48 www.dacoromanica.ro

Page 49: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tive, afarä de cazul cind ele ar fi reusit sä mobilizeze in jurul lor si gratieunor structuri explozive, revolta sau eel putin vointa eficace de a gäsio solutie de schimb. Ceea ce, la Bizant, n-a fost cazul ping inultima clip.

Schema structurii bizantine a adunkii de stäri, cu elemente defeudalism centro-occidental care lipseau la Bizant, se regäseste in tärileromgne. Se regäsesc aici, de asemenea, si conditiile de structurä institu-tionalä si de mentalitate social, care vor permite voievodului sä ocupein interiorul unei societäti ierarhic stratificatä o pozitie autocratid.

Ordinea societätii de stgri §i ierarhia sint structuri corelative, s't inOrient si in Occident : Les intelligences célestes ont leur ordre hiérarchique,qui sont immuables", iar oamenii, cu tot liberul arbitru de a face binelesau räul dat de Dumnezeu, totusi, ils ne peuvent subsister sans ordre",va spune Loyseau in al säu Traité des ordres din 1666 (p. 1). In anumiteconditii istorice date, tocmai aceastä pozitie autocratid va avea un efectsterilizant, in unele directii, pentru dezvoltarea unor adunäri de stäri Cuadevärat reprezentative. Dar existenta adunkilor ea atare nu face nicio indoialg nici la Bizant, nici in trile mu:Lame. La Bizant, silentia, sena-tul, adunärile populare, adunkile de partide politice, soboarele mixte declerici si laici. In tgrile romgne, cu exeeptia senatului si a unei organizärinefiresti a partidelor politice, se regäsesc aceleasi modalitäti de manifes-tare, inclusiv sinoadele mixte, si toate eu un adaos de rigoare in delimi-tarea statutului juridic al stgrilor.

Se contestä formatiilor bizantine calitatea de adunki de stki, depentru cl* ele practicau adeziunea (votul) prin aclamatii ; sau

pentru cá adunarea nu lua o decizie proprie, läsind pe basileus sá hotä-rase& in locul ei : sau din cauza lipsei de periodicitate a activitätii, sau,de asemenea, fiindd reprezentarea statisticg si rationalistä, pe cale dealegere individualizatä, racea loe reprezentärii organice" (naturale) ainferiorilor de &are superiorii lor, a celor slabi de cgtre cei puternici,a subordonatilor de &are sefii lor.

Bineinteles, nu vom gäsi nici la Bizant, nici in tkile române oexpresie atit de ciará si de juridicä a structurii de stare, ca cea pe care oformuleazä in Occident Loyseau, marele jurist francez din sec. XVII,in al säu Traité des ordres et simples dignités (Paris, 1666, 1) : Il fautqu'il y ait de l'ordre en toute chose, et pour la bienseance et pour la direc-tion d'icelles. Le monde mame est ainsi appelé en latin à cause de l'orne-ment et de la grace provenant de son admirable disposition". Formula sepoate aplica si societätii bizantine si mai mult Ind celei romgnesti dinsec. XIV X VIII.

Istoria comparativä a institutiei noastre dovedeste cá nici unuldin aceste elemente de structurä nu este incompatibil cu escrita adunkiide stäri, fie cg, se gäseste la inceputul dezvoltärii ei, fie di' se aflä intr-ofazg mai inaintatà. Dealtfel, pentru ultima perioadä a statului bizantin,cea care putea sá influenteze mai mult tkile române, cazurile analizatede I. P. Medvedev se inscriu, dupg pärerea mea, in tipul bizantin alinstitutiei, al drei model insä are Ind nevoie sä fie pus la punct deinterpretul modern.

.Astfel stind lucrurile, ceca ce intereseazg pe istoricul comparatistal institutiilor este sä stabileasd dad, adunkile romanesti reprezintäintr-un chip exclusiv, sau cel putin dominant, modelul bizantin, sau dad,ele infätiseazI, de la inceput sau numai la sfirsitul evolutiei lor, o sintez1

4-ci 555 49www.dacoromanica.ro

Page 50: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de factori locali, sau de factori occidentali, sau de ambele aceste categorii.Sub acest raport, se constatä cá datele documentare privind existentaadunärilor de sari in Tara Rom&neascä se reduc la o aluzie putin ciaráprivind pe urmasii luí Mircea si la cinci mentiuni din cursul sec. XV:adunarea nobililor i bogatilor" pentru alegerea doranului, la care Chalko-kondyles 59 face o vagl aluzie, i patru adunäri de boieri (barones)alte stäri (milites, fideles universi) la un interval de aproape o jumätate desecol, prima de cea din urmä. Documentul din 25 august 1413, confirmatla 28 ianuarie 1431, vorbeste de nostri barones, videlicet Radul.. . et aliinostri barones et milites terre nostre multi, qui cum, hec agerentur erantpresentes, iar cel din 10 noiembrie 1423: nos. . . una cum baronibus nos.tris, nobis consultantibus, et fidelibus nostriauniversis de regno TV alachieexistentibus, talem hordinacionem et pacem fecimus, o formulä asemänä-toare gäsindu-se la 2 martie 1460: una cum baronibus nostris et nobilibuspocioribus corpus dictarum parcium nostrarum representantibus. Toateaceste mentinni sint inserate in privilegii comerciale, acordate de doraniiTärii RomAnesti ceatii Brasovului".

Sec. XVI incepe prin celebra adunare de st5ii, convocatä, pe &it separe, de fostul patriarh Nifon 61, desigur cu autorizatia domnului (Raducel Mare) si probabil din porunca acestuia (sfätuit de Nifon). In Moldova,unde urmele vechii curia regis grit mai vädite 62, afirmarea adunärilorde sari este mai bine documentatä, denotind o influentä poloneAmai tirziu, aceea a lui zemski sobar rusesc : 1441, 1448, 1456, 145'7, 150483,cele doug, din urmä adunäri lärgite pentru alegerea domnului. Sfatuldomnesc nu seamänä cu senatul bizantin, care se apropia (sic recent :E. Stänescu) mai degrabg de o adunare de sari. Nici sfatul domnesc,nici adunarea de stäri, organe iesite din cuita feudal (Gefolgschaft,druEna, °add), cärora le revenea datoria de consilium si de auxiliutnfatä de suzeran, nu se leagä exclusiv de modele bizantino, dar niel nuerau incompatibile cu evolutia din ultimele secole ale feudalismuluibizantin, i nici cu locul pe care aduniírile 11 ocupaserä de totdeauna laBizant. In alatuirea institutiei romane, asa cum ea se oglindeste indocumentele posterioare anului 1500, existä neindoielnic träsäturi careamintesc practici sau o mentalitate bizantinä : iregularitatea convocärii ;lipsa unei proceduri bine structurate de reprezentare ; votul prin aclama-tie ; puterea adesea discretionarä a domnului, iar in afarä de perioadastudiatä, aici, nu este lipsit de interes sä amintim transformarea de cUre

62 L. Chalkokondylas, ed. Bonn 259-260; ed. V. Grecu. Buc. (1958) 156." DocHurm XV 1(1911) 8, nr. 10 (25 aortt 1413, confirmat la 28 Ian. 1431); in versiunea

slavA [I. Bogdan, Relajitle Tdrit Romdnestt cu Brasovul . . . 1 (1905) 3-6, nr. 1] clauza citatA nufigureazA. SA rezulte ea oare numai din folosirea unut formular latinesc, de cAtre secretaruldomnesc pentru aceastA limbl, sau dintr-o exigentA a brasovenilor, cu prIlejul redactArii tex-tului latin? Doc Harm 13, 53, nr. 15, 92; cf. I. Bogdan, op. cit. 24-27, nr. 11, dar 21-24, textulslavon de asemenea nu contine clauza citatA.

61 Asupra adunArli tarn convocate de Nifon la inceputul sec. XVI, vez1 Viaja ST. Nijonde protul Gabriel, ed. V. Grecu, Buc. (1944) 80-81 si urm.

62 C. Cihodaru, Sjatul domnesc fi *tut de obste In Moldova (sec. XV XVIII) inMIA Iasi 1 1964) 58; Val. Al. Georgesco, L'assemblée d'étals comme organe judiciare en Valachieet en Moldavie ( XV Ile X Ville stecles) in Anciens Pays et Assemblées d'états". Bruxelles,Louvain 48 (1969) 148 151 = RRH, 5 (1966) 158.

" Vezi supra, n. 56 (156, 119-125).

50www.dacoromanica.ro

Page 51: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Matei Basarab la 1633 " a unei ceremonii religioase (boboteazA) In adunarede stäri, ca la Bizant. Calea comparatiei, deschisä de Brätianu ar trebuideci sä fie reluatä In spiritul enuntat la inceputul acestui capitol.

Pe baza cuno§tintelor noastre actuale, adunarea stärilor ilustreazitacelmi proces de sintezä pe easel]. vom regäsi de la un carat la altul alanalizelor noastre, §i din care Bizantul nu este cu totul absent. Darunde aportul din alte directii se face nu mai putin simtit. In once caz.avintul structurilor de adunäri de stäri a fost in Tara Rom5,neasc5, maiputin accentuat decit In Moldova, in cursul sec. XV, pe clnd prima dinaceste douä täri avea asupra eelei de-a doua un mic avans, ea organismpolitic consolidat. S5, fie aceasta un efect al proximitätii Tärii Romane§tifatä de Bizant, §i al impactului bizantin oarecum inhibitor "? Fapt semni-Beaty,. dei depä§e§te limita cronolooic5, a perioadei de care ne ocupämaici, adunarea de stäri .cunoa§te In Tara Româneaseä de la 1596 la 1746o dezvoltare notabilä. 0 dezvoltare totu§i care va 'Amine sub nivelulpe care In aceea§i vreme 11 va atinge institutia moldoveanä.

°a lied L'assembleis (Mats 169 (800-801), cast supra, i. 62.

51

www.dacoromanica.ro

Page 52: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul IV

Problema nobilimii (boierimii") 0 a marilordregAtori de curte

Clasa boierilor s-a nascut printr-un proces foarte complex, in carerolul Bizantului n-a retinut In mod deosebit atentia istoriografiei noastre.Istoricii s-au ocupat ins/ mult de impactul bizantin, direct sau indirect,asupra uneia din structurile boierimii, si anume aceea a marilor drega-tori, ajungind la rezultate destul de precise, pe care le vom sintetizacritic In acest capitol. Din punct de vedere genetic, nu erau indreptatispre Bizant nici rarii istorici ispititi a caute intr-o cucerire militara,ca in Occident s'i in alte zone, originea boierimii romane, nici cei carescrutau, cu grijä si cu temei, procesul intern, local, de diferentiere social,privind intregul teritoriu romanesc.

Ar fi excesiv 0, se dezbatä aici problema rolului pe care cucerirea1-a putut juca In formatia biologica si In structurarea juridicä a boierimiiromane. Istoriografia actuala se departeaza de aceastä explicatie caresedusese pe unii istorici reputati 65. intr-adevär, se poate usor admiteca la nordul DunArii In sec. XIV n-au existat conditiile unei cuceriri detip franc, din Galia romana, realitate pe care H. H. Stahl o reaminteade curind (1972) 66.

/II prezent67, s-au putut pune In lumina excelentele ratiuni careconduc la o imagine contrara de aceea pe care o presupune teoriacuceririi : puternica stratificare sociala si economicä, intervenita In inte-riorul comunitätilor agrare, IFO. forrnarea unei clase dominante (cnezi,voievozi, maiores terrae din diploma de la 1247), care isi consolida sta-tutul particularist prin inserarea in rnodelele valabile ale epocii : cumane,bulgaro-sirbe (unde boliari FA boliarinti se impusesera in strins raport cuBizantul) si mai ales bizantine, prestigiul acestora fiind considerabil sivalabilitatea lor purtatä de biserica si de ideea de ecumenicitate imperia-la. Acest proces fundamental n-ar putea insä exclude aporturi punctualecare sa se lege de o implantare mai violenta si sa priveasca unele elementealogene.

Apropierile intre boierimea romana si cea bulgara nu lipsesc Inistoriografia noastra 68. Cit priveste pe istoricii bulgari dintre cele dou'arazboaie mondiale, ei au avut tendinta sä le acorde o valoare oarecumexcesiva. Modul optim de a restabili echilibrul este de a pune fata InNita', pe linga impulsuri venite din nord, pentru Moldova, s'i din

" Istoria Romdniel, Buc. 2 (1962) III.66 Studii de sociologie istoricd, Buc. (1972) 22-29, Cu o importantà privire sinteticl.67 Istoria romtinilor citatà supra (n. 65).68 D. Angelov 0 8t. 8tefAnescu, Dezuoltarea social-economicd, cit. supra, Panca introduc-

ilod, n. 18.

52

www.dacoromanica.ro

Page 53: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

nord-vest pentru Tara Romaneasca, apropierile sugestive cu aristo-cratia bizantina, al card studiu a facut in ultimii ani insemnate progrese.

Prima problema care se pune este aceea a criteriilor fundamentaleale aristocratiei si ale functiilor ei esentiale. Dupa imaginea pe care opropune despre aristocratia bizantina G. Ostrogorsky 697 aceasta eratotdeauna clasa de oameni nobili prin nastere (nascuti de neam bun,eúyevek), detinatori de maxi domenii rurale, si al ca'ror inalt rangsocial decurgea dintr-o autodefinire pe care clasa era in masura s-oimpuna prin forta de care dispunea. Dar in mod practic, aceste criteriierau inseparabile de o directa participare, foarte cautatä, la exercitareamarilor functiuni de stat, ai cäror titulan i erau alei, färä exclusivitateabsoluta, printre membrii recunoscuti ai aristocratiei existente. Aristo-eratia bizantinä se distingea i prin ortodoxia sa re1igioas i prin adincaparticipare la cultura greceascä, privitä ca o inaltä expresie a unei cul-turi aristocratice cu rasunet ecumenic.

Conducerea razboiului si a treburilor statului erau misiunea de clasäa aristocratiei bizantine, dupa strävechea schema tripartitä a traditieiindoeuropene care a gasit in Georges Dumézil remarcabiltd ei descifrator.Dar ceca ce caracteriza intr-un mod deosebit aristocratia bizantina, dupaeminentul bizantinolog de la Belgrad, ar fi contradictia intre avintul eica stare sau clasä (lärgirea bazei ei economice, privilegii märite, influenlapolitica in crestere)7° i dependenta paralizanta fata de autocratia basileus-ului, mergind pinä la frica, la servilism si la täcere, evocata intr-un pasajcelebru din Kekaumenos.

Toate aceste trasaturi trebuie reluate (cu unele adaptari lesene deinteles), de istoricul aristocratiei romane din sec. XIV si XV. Aristo-cratia romana nu avea nici dimensiunile nici trecutul omoloagei salebizantine. Pozitia culturala a boierilor nu era decit partial asemanatoareaceleia a nobilimii la Bizant, si se va realiza in raport cu o cultura demare circulatie (la inceput slavo-bizantina, cu epocalul succes al misiuniibizantine a lui Metodiu i Chin; apoi greco-bizanting), Ufa; ca stTucturaei etnica sä manifeste acelasi eclectism, ca aceea a aristocratiei bizantine.Fata de ortodoxie, similitudinea este izbitoare. Ping, la finele sec. XVII,boierii romani au fost, chi& dupa agravarea dominatiei otomane, o012,0, de räzboinici, fiecare boier participind Inca la operatii in frunteacetei lui de slujitori. Declinul continuu al acestei structuri nu face decitmai semnificativa puternica ei afirmare in cursul sec. XIV I XV.

Numai rolul sporit care revine in aceasta perioada boierilor, repre-zentind aristocratia funciara in raport cu cea de dregatorie, pare sa nuvinä dintr-un context bizantin. Nu s-ar putea regäsi i in Wile romane,la epoca studiata, importanta sederii si a legAturilor care inserau pe nobiliibizantini in viata capitalei imperiale. Asemanarea in aceasta directie nuse va produce decit mai tirziu, färä actiunea directä a unui model bizantin,indeosebi cu Incepere de la finele sec. XVI. In 1765, procesul, mai vechi,luase o astfel de amploare, incit in Tara Romanesaca, stefan Racovitä

69 Observations on the Aristocracy in Byzantium in Dumbarton Oaks Papers (1971)1-32 si lucrArile lui R. Guilland, P. Gharanis si H. G. Beck citate In n. 7, 21 si 69. Ideeade autodefinire (John Galtung) l referinte la schema lui Dumezil nu figureazA in studiul citat.R. Guilland, Recherches ..., 1 (1967) 15-150, a adus la studiul nobilimii bizantine o contri-butte esentialA.

70 Asupra acestei influente In Bulgaria 0 in Tara RomAneascA, vezi op. cit., supra n. 68(p. 67), ai cArui autori considerA cu drept cuvint cA in realitate guvernarea Oril era exerci-tatA de marea bolerime.

53

www.dacoromanica.ro

Page 54: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

emite un hrisov pentru a sili pe boierii färä dregAtorie la Bucuresti deaji petrece timpul la curtile de pe domeniile lor rurale 71. In ceea cepriveste formarea In sinul marii boierimi a unui grup restrins de vlastelini(cuvint de origine slavä, curent in Serbia), boieri influenti care cumulau decele mai multe ori (sau totdeauna I !) 72 cahtatea de membru al familieidomnesti, se poate constata cä terminologia vlastel(in) nu se leagä de unmodel bizantin. Dar la Bizant, printre ()Exam obisnuiti 73, grupul deemperor's relatives" poartä numele de 77.E pL7C6T)7TGE( = beloved) 0 detineadregAtorii pe care simplii domestici nu le obtineau. Legati intre ei prinlegIturi de singe si de cgsätorie, familiares eran legati, de asemenea,de dinastia imperial, prima familie aristocraticä din irnperiu 74. Nu sepoate vorbi de vlasteli sirbi si de vlastelivi 75 munteni fa'rä a arunca oprivire spre bizantinii TCEptar61-1-rot. Pentru a aprecia semnificatiaacestei apropien, propusä pentru prima oarg, sä notäm cä structurilemoldovene sint, in mare, aceleasi ca cele din Tara Romaneascä, dar inMoldova nu se intilneste in perioada de care ne ocupäm denumirea devlastelin 78, care reprezintä deci un inceput de institutionalizare a grupuluiaristocratic pe care monarhul se sprijinea direct in conducerea treburilorstatului, pentrue c acest grup fäcea parte din familia sa însi i invers.

In dezvoltarea structuralä a boierimii s-a produs inevitabilul con-tact cu structurile de stat, sub forma marilor dregä,torii de curte, rezer-vatä starii boieresti, componentä principal ä a clasei dominante, tu acestproces, prezenta Bizantului este unanim admisä, In sensul cä, pe de oparte, ea constituia un prestigios model global pentru once stat In cursde cristalizare politicä, pe de altä parte, cel putin cinci din dreggtoriilede curte, se leagä prin filiera bulgarä sau sirbä de modele bizantine.Astfel, marele logofat (Tara RonAneascä 1390 1400 ; Moldova 1399),aminteste de lily cc; Xoyoalyrlq (incepind din 1192). Mamie vistier 77(1392; IVOTOKFICTHdpit, 1400) se apropie de npoxoc0-ht.tevo4 Pecrrtctptou,nparrof3eaTtctpEvriç §i de TCparro3ets-rtecpco4. Marele dvornic 78 (1389;r----

71 BAR ms. gr. 21, f. 101-102e (titlul 2); vezi trad. rom. a lui C. Erbiceanu in BOR,26 (1902-1903) 1 017-1 029.

72 Solutia care care inclina I. Donat; cf. N. Stoicescu, op. cit., 33.72 Vezi G. Ostrogorsky, op. cit., 12-13 si J. Verpeaux, Les oikeiot. Notes d'histoire ins-

titutionnelle et sociale in REB 23 (1965), 89-99.74 Vez! G. Ostrogorsky, op. cit., 28." DRH B1 (1966) 367-368, nr. 229 (9 mal 1492): macmeab; 401/404, nr. 247: EnacTene

(16 mars 1494); pentru Serbia: ibid. 68-9, nr. 31 (1406) anacTenxllb, l documentele sub nr.44, 47, 63 si 97 (1418-1444) mama', ; vez! M. Andreev, gaTontiogrra rpamoTa Sofia,(1965) 52-54.

76 Apare documentar in Moldova la 1466, cf. N. Stoicescu, op. cit., 34. Institutia insaera mai veche.

Pentru logofdt 1 oistier, Giurescu se refera la o filiera sir)* in timp ce M. Lascaríspentru amindoua si C. Jire6ek pentru cel dintil, vac' un imprumut de la bulgari. Asupralogothetului bizantin, vez! R. Guilland, Les logothètes in REB 29 (1971) 5-115: in sec.XIV, numai marele logthet are atributil efective, ceilalti nu sint decit demnitari fArà func-tiuni. Marele vistier reaminteste prin atributiile sale pe presedintele vestiarului (Tcpoxoupck-ropTo0' pecr-rtaplou), seful adminístratiei finaciare", pe chid ierarhia bizantina cunostea uncomandant militar (npcorofileasucpEnIg), al carui subordonati devenisera agenti fiscali, sideasupra acestula, nporropeaTteeptog, grad superior marelui domestic si neindeplínind decitfunctiuni de ceremonie (L. Bréhier, op. cit., 111; 125; R. Guilland, Recherches, 2 (1967)203-211.B ecrritcpEovvestis, In sens de Olaccupk, a fost redat in doc. slay. din sec. XVI,prin rizovestís: calcul bizantin este vadit; P. P. Panaitescu in Studil 14 (1961) 1, 53; cf. L.Bréhier, op. cit., 111.

76 Manis vornic = marscalcus: aceasta functiune nu exista la slavil de sud; M.Lascaris, urmat de N. Stoicescu, socoteste cA rominii au denumit ea un cuvint slavon pe pala-anus feudalismului apusean adoptat de unguri.

54

www.dacoromanica.ro

Page 55: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1387), D. Onciull-a considerat de origine bizantina, iar N. Iorga a vazutin el un imprumut facut bulgarilor, fiind explicat de C. C. Giurescu prinpalatinus maghiar, ascuns sub un cuvint de origine sirbo-croata. Marelespdtar 79 (1415; 1434), ensiferul, care devine §eful armatei, are echiva-lente bizantine. Deja Miron Costin se referea pentru aceasta dregatoriela un model bizantin 80 Dar C. C. Giurescu 11 deriva din cuvintul romä-nesc de origine latina, spatd (sabie) §i. I. Bogdan ii atribuie o originebulgara, pe care autorul precedent n-o exclude, dar face observatiaun astfel de demnitar nu era cunoscut la curtea sirba §i. bulgara. In fine,

citäm pe marele postelnic 91 sau stratornic (1437; 1407) §i pe marelecomis (1415) ; primul, de origine bulgara, purta la Bizant un alte nume,lar cel care acolo se numea la fe! (crrpec-rcop, npunocrrpec-rcup) avea alteatributii ; al doilea, marele conetabil (x6p.7)q ,r(lv fkaaLxcliv crrctiAuw) ar fi,dupg' D. Russo i C. C. Giurescu, de origine bizantina prin Merl slava82.

PrintTe dregatoriile anterioare anului 1500, vreo zece 83, fara s'atrimita la termeni bizantini, au un echivalent de functiune la Bizant[nLyxipvlg, échanson = paharnic (Tara Româneasca) i ceamic (Mol-dova)]. Se poate spune acela§i lucru despre cei §ase dregatori 84 posteriorianului 1500 85. Mamie han n-are model la Bizant. Dar pacraLxoLoixstocxot (314-pco7coL amintesc cu total pe oamenii (= agenti execu-tor) domne,sti $i pe copiii de casd, atestati in documentele mai tardive,crearea lor in fapt putind fi mai timpurie.

Distinctia bizantinä intre gEou, at& flpaPetcov §i &Van 8cec X6you86era inlocuita prin aceea dintre titlurile nobiliare (pan, jupan )dregatoriile cu atributii efective la curte i in stat. Se regase§te inprincipate o ierarhie a dregatorilor ki o distinctie bizantina 1ntre drega-

79 Spdtarul hideplineste functille unui rcpcwroaTperrav, si ale unui 1..t.kyctç 8o4crt-txog, dardin punct de vedere fonetic, aminteste anctertepLog, titlul purtat de paznicil basileu-lui, al carol%comandant, nptarocrtrctOdtptoç, era 0 eful candidatilor, al mandatarilor care aveau un rol inceremoniile palatine (L. Bréhier, op. cit., 109, 113, 117; R. Guilland, Recherches. . 1 (1967)405-425 o 2(1967) 99-131).

8° Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc. 1 (1965) 319.Posteinic ( = cubicularius, magister lectorum), transpune pe slay. ROCTEALHHHIM

care la Bizant se numea nacp(xxot.v.4.Evoq TOZ.). XOLTC1V0q. Dubletul stratornic amintea lid N. Iorgape aTptiTcop-ul bizantin (seful grajdurilor palatului, comandant al cavaleriei); vez! Bréhier,op. cit., 105, 122, 125, 217, 109; R. Guilland, op. cit., 1 (1967) 478-498.

82 Asupra lui logofdt, spdtar, stratornic, oistier, comis, cupar, atmdras (si asupra terme-nilor cdmard, apoclisar, pdrpar (-ar, -it), catastih, diac, vez! H. Mihaescu, op. cit., 150-160.Pentru duornic, spdtar, ceasnic paharnic, vistiernic, stolnic, comis, portar, logofdt, vez! L. Djamosi 0. Stoicovici, op. cit., 69-78. Asupra darn numita plirpd r (intkprrupov) pentru pe§te

vin, 1413, 1467, 1497 in Tara Romanesca, vez! Dinu C. Giurescu, Relafille economice (sec.X XIII ) hi Romanoslavica" 10 (1964) 375; Const. C. Giurescu, Istoria pescuitului. Buc.1 (1964) 279-284; idem, A old Romanian tax with a Byzantine Name: Pdrpdrul in Journalof European Economic History", Roma I 1 (1972) 121-127): anterloara intemeieril statuluiroman. In sec. XVII, darea parparului pentru peste se va numi mdjdrit (de origine slava);O. Menu in RESEE 7 (1969) 116. Pentru nepnep i nepnepaun in Bulgaria, vez! M. Andreev,op. cit., 40, 117, 155-157.

83 Pircdiab (1368; 1387); armas (a doua jum. a sec. XIV); portar (1491); usar (1482);vornic de poarta (1436); paharnic (1392); stolnic (1392) clucer (a doua jum. a sec. XV); pitar(1481); sluger (1480), vezi amanuntele la N. Stoicescu, op. cit., 204-242, 273-293.

Hatman (1588); medelnicer (sec. XVI) din magr. medel (= lighean), cf.v4ta.miptot =purtatoril de ligheane; aga; serdar; setrar (sec. XVIXVII); jitnicer (1588), vez! ibid. 217222.

85 Cronologia aparitlei dregatorlilor pentru Tara Romaneasca este reconstituita dePasen in Crestomajte 2(1958) 294, si pentru amindoua Odle, clA N. Stoicescu, op. cit., passim.

86 Bréhier, op. cit., 105. Pentru toate, vez! N. Oikonomidès, Les listes de préséance...,Paris (1972).

55www.dacoromanica.ro

Page 56: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

toriile de curte i cele de stat. Anumite dregatorii bizantine, imprumu-tate de bulgari §.1 de sirbi n-au trecut Dungrea. Este o dovadä de selectie

de adaptare creatoare 87Deosebirea boierilor in boieri de sfat" §i boieri de divan" (asesori),

careia D. Cantemir in Descriptio Moldaviae (II, cap. 6) Ii atribuie oorigine bizantina (precum odinioarä la green, nu este mentionatäIndocumente88. Dupa Invecytturile lui Neagoe Basarab (ed. Dan ZamfirescuG. Mihil, 1971, p. 285) era bine ca domnul s admitg in divan elementetinere care sä se formeze pentru functiunea de sfetnici §i care aveau §imai multä invataturl, indeosebi pentru aplicarea pravilei in judecati.

Venalitatea posturilor, promovarea solemnä a dregatorilor, costumuloficial §i anumite insemne, ca marca de apartenentä la un statut de clasa(stare), rolul diminuat ce revenea sistemului bizantin de salarii anuale,iata tot atitea materii, in care asemangri cu situatiile bizantine corespun-zatoare se imbina cu diferente uneori apreciabile, in ale cgror amanuntenu este locul sa se intre aici 88. Procesul de selectie a dregatorilor dove-de§te, §i el, ca nu s-a pa§it la o copiere a dregätoriilor sträine, ci s-aplecat de la necesitatfle locale ale statului care trebuia organizat.

in ceea ce prive§te marile dreggtorii, de asemenea, I. Nistor segindea la o continuitate bizantinä, imbogatita prin creatii romane§tiindependente. Formatiile politice ale românilor fiind anterioare celorslave, dregatorii bizantine adoptate de bulgari (despot, sebastocrator,protosebast, protostrator etc.) nu se ggsesc la romani. Organizarea stataläa sirbo-croatilor fiind posterioarä aceleia a romanilor, numele slave caredesemneaza la ace§tia din urmg anumite institutii ar rezulta din tradu-cerea termenilor greci §i latini, facutg de cancelaria slavonä a Ora (caIn cazul lui palatinus prin dvornic, dupg C. C. Giurescu). Modelele bizan-tine au servit ca prototip comun slavilor din Peninsula Balcanica §i romg-nilor. D. Cantemir credea in originea bizanting directa a dregatoriilormoldovene. In afar/ de logofeit, spdtar, vistier i comis, Nistor vedea invornic transpunerea lui p.6-rocç Sopla-rotoq, in paharnic pe aceeaa bizantinului nLyx6pwrK (atestat in documentul muntean din 8 ian.1392 sub forma rIlitlIjIHHK), in postelnic, pe XOLTWV GT7]; (camerarius)bizantin. Stolnicul, necunoscut de sirbi §i de bulgari, ar fi o creatieromaneasca prin traducerea lat. dapifer, magister mensarum. Obiectiile luiNistor, Mfg, sä fie cu totul convingatoare, imping la reflectie cu privire lalgrgirea contributiei române§ti, recunoscuta dealtminteri, asupra altorpuncte asemanatoare, chiar de autorii pe care Nistor U. combate. 0cunoa§tere directa a modelelor bizantine de catre reprezentantii bisericii,indispensabili sfatuitori culturali ai domnilor §i ai boierilor, nu pare impo-sibilä, nici anormalä. Dar excluderea oarecum prea dogmatica de catreNistor a oricArui contact cu experienta slavilor de sud nu ne parea cceptabila.

Originea globala a dreggtoriilor moldovene (care nu ar putea fi altadecit a celor din Tara Româneasca) se gase§te indicatg de D. Cantemir,In Descriptio Moldaviae (II, cap. 7). El sustine Ca o simpra consultare atratatului De Officialibus Palatii Constantinopolitani et de Officiis MagnaeBcclesiae liber, al lui Pseudo-Codinus 80, este suficienta pentru a o inve-

87 Vezi infra, cap. V, In fine.88 N. Stoicescu in D. Cantemir, Desert pilo Moldaoiae, Buc. (1973) 215, n. 12.89 Bréhier op. cit., 130-131, 133-139, 154.

Asupra confuziei lui D. Cantemir, care citeazA pe curopalatul Georgius Codinus, veziN. Stoicescu, op. cit., 215, n. 10.

56 www.dacoromanica.ro

Page 57: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

dera ca bizantinä, aceeavi fiind i pärerea cronicarilor. Tea, care surprindefatä de analizele documentate ale istoricilor moderni. Ea pune intr-oluminä nouä vi mai putin surprinatoare procedeul lui Mihai Fotino care,In proiectul de cod general (1775-1777) redactat pentru Alex. IpsilantiIn Tara Romàneascä, nu numai cä indicl pentru numeroase dregätorii.românevti echivalentul lor bizantin (real sau inexact), dar recurge latextele bizantine (Basilicale, novele) pentru reglementarea fieckei dregä-torii de care se ocupä. Desigur, textul lui Fotino, ca i afirmatia lui Can-temir vi a cronicarilor, nu demonstreazä nimic din punct de vedere alformatiei istorice a instituVilor puse in cauzä. Dar nu este lipsit de interessà cunoavtem ideea pe care cronicarii sec. XVII, invätatul domn autoral Descrierii Moldovei §i lumea oficialä filoelenicä din sec. XVIII, prin-tr-un aeord care se cere explicat, vi-o filceau despre raporturile dintr-omare dregätorie româneascä i omoloaga sa bizantinä. i concordantade atributii care permitea lui Fotino sä extrapoleze de la Basilicale Odela o anumitä novell imperialä la proiectul säu de cod al Tärii Românevti,nu poate decit sä incite la reflec-Ve pe istoricul comparatist care se preo-cupä de studiul fieeärei marl. dregätorii. Voi aborda insä aceastä problemäIn Partea a II-a a lucrärii de fatä.

57

www.dacoromanica.ro

Page 58: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul V

Administratia localá. Oraf¡ele. Organizarea militara

Organizarea administrativa loca1 cu judge in Tara Bom'AineascIcu tinuturi in Moldova, ambii termeni de origine latina, nu trimite la

modele bizantine. Aceeasi observatie este valabila despre organizareaoraselor si a sfaturilor lor, a corporatiilor de negrustori si de mestesugari.Prezenta grecilor in orasele de pe litoral, ea si la Braila i Chilia estenormal a si binecunoscuta. Chiar in interior, nume grecesti sint atestatechiar din sec. XV; dar elementul grec nu pare sa fi avut debe influent&asupra institutiilor orasenesti. Dimpotriva, la Durostorum, de la 1402(data dezastrului de la Amara) la 1410 (data cuceririi orasului de catreMehmed I), se gasea un administrator care purta numele de originebizantina de 1021SdAad, si acestuia Mircea cel Batrin intre 1404-1406 91iidadea porunca sa nu tulbure statutul de imunitate pe care domnulacordase manastirii Cozia cu privire la baltile situate intre NucetIalovnita. Coincidenta sugestiva', un administrator de district va purtamai tirziu in Tara RomOneasca denumirea autohtona de cdpitan. Acesttermen poate reprezenta adaptarea, in traducere romaneasca, a unei ter-minologii fie slavo-bizantine, fie a uneia latine (capitaneus ), de prove-nienta maghiara. Dar prin atributiile civile §i militare ale dregatorilor pecare termenul o desemneaza, gilt mai multi sorti ca el sa fie o contri-butie original ä a fondu/ui lexical românesc la organizarea unei ierarhiiadministrative, termenul de cdpitan facind parte din acest fond la datacind a avut loe intilnirea cu capitaveus, folosit in organizarea administra-tivo-militara a Transilvaniei.

in ceca ce priveste armata, la care Nistor regasea aceeasi continui-tate bizantina, nici marea oaste, nici mica oaste nu s-ar putea explicaefectiv printr-o astfel de referinta directa 92 Armata domnului, formata,.

91 DRH B 1 (1966) 64-65, nr. 29, xepoiXi) (capitaneus ), eful unei regiuni sau atunui ora;, se regAse;te In Bulgaria de Sud ;i In Serbia, vezi C. JireEek, Civilisation serbeau Moyen-dge, Paris (1420)27; M. Andreev, op. cit. 154, 159; D. Angelov ;I St. Stefönescu,op. cit., 85, n. 95 (ora;u1 Sredet).

92 E. StAnescu, Les stratiotes", diffusion el survivances d'une institution byzantines dans leSud-Est de l'Europe in Actes du ler Congas international d'études balkanigues el sud-est europénnesSofia (1969) 227-234; N. Iorga, Istoria armatei romdne, Buc. 1 (1929) 61-62; N. A. Constan-tinescu, Chestiunea celei mai vechi organizafii ostdsesti la romdni, vitcjil i manii in RIR, 31(1945) 87-97; P. MutafEiev, Vojnifki zemi. CmIc. na &bar. Ana. /la HayimTe. Sofia 27(1923) 1-114, ;I rec. lui Fr. Dölger in BZ (1926); Aldo Chechini, I fondi militari rom.byz. considerati in relazione con arimania; $t. tefAnescu, Oastea ldrii" ;i epopeea romdneascdin sec. XIV XVII in Romdnia fi Iraditille luptei armate a tntregului popor, Buc. (1972)25-32; N. Stoicescu, Curteni fi slujitori, Buc. (1968); idem, Oastea cea mare" In Tara Romd-

58

www.dacoromanica.ro

Page 59: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In mare m/surI, din soldati pedestri, se deosebea de contingentele calare,e,chipate mai ales de boieri. Se distingeau deja lefegii (mercenari) i ceiräsplAtiti prin impgrtirea pfäzii (pradI, plean) de räzboi. Organizareagrupului de viteji (cu un accent de cavalerie occidental/, de asemenea)In Moldova i aceea a voinicilor (care denot/ o filier/ bulgar/ sau sirbä)pentru Tara Româneaseä (uncle apare si termenul de viteaz ), sau, maitirziu, corpurile de curteni sau de slujitori, ca i participarea satului liberla formarea oastei domnesti, conduc la alcAtuirea corporatiilor de pldiefisi de rofii etc. AceastA evolutie nu inceteazg de a reaminti regimul bizan-tinilor crrpcvstetiTccc, cu caracterul lor feudal din a doua junaltate a perioadeilor de dezvoltare, cä'reia E. Stänescu i-a cAutat echivalentul la români,bulgari si sirbi. Acest autor a putut astfel s vorbeascA de o stratiotiesud-est-europeanA, desi reg'äsea i in acest sectcr formele aceleiasi sintezeromânesti, de atitea ori rnentionatä. Toate aceste probleme ar meritasä fie reluate i aprofundate. in legAtur/ cu episodul lui Andronic, capturatde atre valahii (din Moldova ), autorul citat ajunge la ideea unei largiprezente de valahi in viata militará a imperiului. Erau deci, si din aceastädirectie, anumite traditii de care ar trebui a/ se tin/ seam/. Totusi,niciodatä' la Bizant, ap/rarea statului n-a fost in mina oastei mari",intemeiat/ pe marea mas/ a täränimii libere si dependente, ca apArareaVärilor române. Pe de alt/ parte, acestea din urm/ n-au traversat niciodat'ao perioada de organizare civilo-militarA, comparabilA cu temele bizantineincepind din sec. IX pin/ in XII.

Din punct de vedere terminologic, nici curtenii (de la cuvintul deorigine lat. curte), nici slujitori (de la si. sluiti, vezi sluga, de origineslav/) nu trimit la modele bizantine. Dar a doua categorie, la români,ca si la slavii de sud, corespunde, cu un mai accentuat caracteracelor Oepc'crcovre; (servientes )93 care Bizant inconjurau tot asa debine pe basileus (cf. slugi domnefti) §i pe fiecare inalt dregAtor (cf. slugiboieresti).

In ceea ce priveste problema cetei (suitei) feudale (Gefolgschaft,drOina), istoriografia romän/ este pin/ acum Inclinat/ sá caute, dad,este nevoie, referinte in once alt/ directie decit cea bizantinä. Dar studiilerecente ale lui Ihor gev6enko, H.- G. Beck si G. Ostrogorsky " au atrasatentia asupra acestei institutii (brcapeía) la Bizant, insistindu-se ins/

neascd 0 Moldova (sec. XIV XV I ) in Oasiea cea mare, Buc. (1972) 25-52; idem, Despreoaste" i Oastea cea mare", in Revista de istorie 27 (1974) 269-274; vezi P. P. Panai-tescu, Mircea cel &Win (1944) 131: apropien cu regimul bizantin, cf idem; Armata hit Mirceacel Bdtrin in Convorbiri literare (1942, sept. oct.); D. Angelov l t, tefAnescu, op. cit.,83. Cf. E. StAnescu, Les BX&zot. de Kinnamos et de Choniates et la presence militaire by-zantine au Nord du Danube sous les Conunenes in RESEE 96 (1971) 3; idem, Byzantino-Vlahica,I, Les Vlaques d la fin du X debug du XV le et la restauration de la domination byzantinedans la Péninsule Balkanique in RESE E 6 (1968) 424-425.

93 Vezi G. Ostrogorsky, op. cit. 13. In leolturA cu discursurile imperiale numite8yop Loa, vez! Hélène Ahrweiler, Un discours de Constantin Porphgrogenete in Travauxel 11,Iémoires, Paris 2 (1967) 395, cu analiza unul prim-discurs publicat de R. Vari in BZ 17(1908) 78-81.

99 Op. cit., 12-15 1 n. 37, 54.

59www.dacoromanica.ro

Page 60: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(Beck, aprobat de Ostrogorsky) asupra faptului di statutul el juridiceste departe de a fi bine cristalizat. Situatia este asemIngtoare in tArileromAine. Ceata de slujitori ai domnului sau a unui mare boier a avutpin§, ditre finele sec. XVII caracterul unei knight's retinue", asa cumgev6enko o concepe ca functionind la Bizant cu incepere din sec. XI.

SA' observIm c5, pentTu secolele urmgtoare nu lipsesc dovezi deconcesii feudale consimtite de boieri unor slugi ale lor. Dar prin astfelde raporturi larvate si prin structura de stari a societätii romanestifeudale, o structurg ierarhic6 de net/g/duit se gAseste instaurat5i. Acea,stä,structurI impune observatia pe care de curind o formula G. OstrogorskyIn legäiturA cu Bizantul : There existed within Byzantine feudal relationsa certain hierarchy of power, though certainly the feudal ladder did not haveas many rungs as it did in the West" 95.

" Op. cit., 15. Teza unei stratiotii sud-est europene este coroborat5 de materialele siinterpretkrile aduse recent de Nicoari Beldiceanu, Quatre actes de Meluned II concernant lesValagues ces Balkans slaves [cf. Idem si Irène Beldiceanu-Steinherr in Siidost-Forschungen"24 (1965) 103-118] si Les V alaques de Bosnie It la fin du XVe siécle et leurs institutions in Lemonde ottoman des Balkans (1402-1566). Institutions, société, économie. Variorum Reprints.Londra (1976), catégorie fiscale de la population balkanique chrétienne qui en echange defranchises fiscales contribuait it la sécurité de l'Etat... antérieure a la conguète ottomane...les vognuq en échange du service militaire jouissaient d'un statut fiscal privilégié, le méme quecelui reconnu aux Valaques" (106-107) ; cf. doc. 1467-1468, les Va/agues de Brani6evo: Tous(sic) les cinq maisons, un voynuq se présente pour le service" ; doc. 1477, les Valaques d'Herzé-govine : en cas de campagne un e§kiinglii (care a inlocuit voinicul) tous les 10 maisons partíci-pent en armes k la campagne".

60www.dacoromanica.ro

Page 61: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul VI

Comunitalile agrare (ob§tiile tardne§ti).Statutul juridic al täranilor i regimul pämintului

Fiecare din aceste probleme, pentru care luerarile pregatitoare Cucaracter comparativ lipsesc, ar putea face obiectul unui studiu separat.

In ceca ce priveSte satul românesc, conservator Bi adesea imobil,el este mai vechi decit posibilitati/e de impact bizantin. .Analogii/e intresatul liber i metrocomie, in contrast cu tipul zadrugal de sat, sint nume-roase Bi adesea sugestive. Dar printre aceste analogii figureaza multetrasaturi generale, comune tuturor formelor de obBti agrare. Exist& apoifondul comun al comunitatilor agrare sud-est europene (N. Iorga), la acarui dezvoltare metrocomia bizantina a contribuit intr-o masuraintr-un mod care nu pot fi uBor transformate in actiune concreta asupraunei anumite obBtii regionale. Nu ramin decit asemanarile de termino-logie (P. P. Panaitescu) 96 care sl conduc'ä la rezultate aparent sigure,dar de o va/oare limitata. Or, in speta, aceste asemanari sint surprinzatorde putin numeroase. Martur, marturie (11.4-rop) este de origine prebizan-tina. Siromah (xv.p6p.ocxog dupa Const. C. Giurescu) 97, atestat nurnaiIn Tara Romäneasea, unde dubleaza termenul de sirae (in Moldova *mat,amindoua de origine slava), desemneaza categoria sociala intilnitala Bizant sub numele de rcivyyreç, i cunoscutä sub denumiri echivalentepeste tot in Europa feudal/. Siromah figureaza in § 59 al Zakonikului luiDuAan (1349-1354), al carui text se gasea in Codex tripartitus al manus-crisului de la Bistrita olteanä, (1449-1454), ea Bi in Statutul Politiei.Deci, chiar cu etirnologia judicioasa propusa de C. C. Giurescu, siromaha sosit in Tara Romäneasca prin filiera sirba. Este izbitor ea ncipowtot,devenit la bulgari i sirbi napnitn, n-a trecut la romäni, care denumescvecini i, apoi (in Tara Romäneasca) rumani, categoria sociala a tarani-lor dependenti, al caror statut, in sec. XIVXV, este fundamental ase-manator aceluia al poricilor bizantini 98.

" P. P. Panaitescu, Obstea ... 33. Asupra comunitlitilor agrare, vezi H. H. Stahl,Contribulii . 1-3 (1958-1965); idem, Les anciennes communautés villageoises . . . ParisBuc. (1969).

67 Despre sirac" ;i siromah" In documente slave muntene in RI 13 (1927) 23-43; veziValeria Cosachel, Dezagregarea obstii safest' In Idrile romdne In evul mediu In Studii ;i referateprivind istoria Romdniei, Buc. 1(1954) 753-799 (in special 786-797, categoria sAracilor"in societatea feudalA); St. 5teffinescu, Des pre terminologia dependente din Tara Romet-neascd In sec. XIVXVI In Studil 15(1962) 1 157-1 161; idem. Consideraiii asupra termenuluide vlah" qi rungin" pe baza documentelor interne ale PHI Romdnesti din veac. XIV XVIII,in SMIM 4(1960) 63-75. Pentru termenul de horane (Aran liber ;i mal ales dependent), venkidprin fillerd bulgarii, de la hdra (sat), vezi St. SteMnescu, Despre terminologia . . 1 161.

98 Vezi P. Lemerle, Esquisse pour une histoire agraire de Byzance in RH, 219 (1958)32-74; 251-284; 220(1958) 43-91 ; Plcmopusi Busammuu, 11 17, 39, 67, 129-133, 166, 242247 ; III 32-36, 101-106, 310 ; Bréhier, La civilisation byzantine Paris (1950; 1970) 143-145;148-153; G. Ostrogrosky, Gesch.8 227, 244, 307.

61www.dacoromanica.ro

Page 62: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Poate mult mai important este sä, semnaläm c structura socialädintre säraci-bogati (puternici), prezentä in zona intermediar l sud-duna-reanä, corespunde structurii bizantine fundamentale névvreq/auvccrot,cu puternica ei justificare ideologicA acoperitä §i modelatä de teologiabisericii ecumenice. Influenta bizantinä admisä de D. Anghelov " pentrulumea bulgarä este valabilä §i pentru lumea romäneascä. Numeroaseteste bizantine, care o oglindeau, aveau o circulatie generalä. Nici reactiade facturä bogomilä", care opune conditia säracului prezentei de seniorfeudal, stäpin al pämintului ca obiect de exploatare, nu este lipsitä deecouri mari tirzii la nordul Dunärii.

O simplä enumerare a termenilor desemnind principalele structuricomunitare, este de naturä sá descurajeze pe comparatistul-bizantinolog :notiunile de vatfä, zestre, moo. (in dublul sens de persoanä §i de parcelatribuitä unui mo§, sau venind de la el), mosie, mostean, mostenire, mos-tenitor, a mosteni, mostenire sint desemnati prin cuvinte din fondul lexicalautohton. Pentru lege, ldran, singe (pentru formele concrete de rudenie).easei, curte, piimint §i jarà, amp, beitrin (cu acela§ du.blu sens ca la mos),se folosesc cuvinte de origine latinä, 100. Cuvinte sla,ve au ajuns sá dezvoltenotiunile de obicei, obste (obstean, obstesc), sfat, rudenie, sdrac, bogat,jalbd, pricind, _Ord 101. Uneori aceea§i structurä poate fi exprimatä, cusau färä nuante apreciabile, prin cuvinte de origine diferitä, : mos (autocht.)beitrin (lat.) ; lege (lat.) §i obicei (slav).

Responsabilitatea colectivä 102 dominä, viata ob§tiilor agrare. Statulbizantin, §i tot a§a, statele feu.dale ronAne§ti, au gäsit-o potrivitä intere-selor lor, au fäcut-o institutie statalä §i s-au servit de ea In interesul lor.Este vorba de o influ.entä, bizantinä directä sau prin filler& slavl sau,dimpotrivä, de un proces local, absolut independent §i paralel cu celbizantin Oricum, institutia romänä nu este lipsitä de particularitätipe care a,r trebui sä, le putem enumera §i chiar analiza cu atentie.

Sá luäln ca exemplu regimul aka numitei adiectio sterilium (atri-buirea /oeuri/or neroditoare)1". Acest regim supravietuie§te in sateleromäne§ti sau a fost inchipuitä ca o institutie proprie. Pämintul necultivateste la dispozitia celui care vrea §i poate pung in valoare. Satuldispunea de pämintul päräsit, dupä imprejuräri, §i räspundea de acestpämint, in felul lui. Cind statul se amesteca in aceastä folosire a pämin-tului, pentru consideratii de ordin fiscal, penal §i chiar economic, creaconditii speciale care fIceau sistemul obligator §i impovärätor. In Nomosgedrgikos (I § 13), fugarul, la reintoarcerea in sat, redevenea stäpinul

99 The Conception of "Power" and "Submission", of Wealth" and" Poverty" in BulgarianMedieval Literature in Bulgarian Historical Rewiew 5(1977) 4, 57-82 (66-80) ; cf. studiul meuLa légende populaire du Contrat d' Adam" et ses implications juridigues (Droit babylonien et an-cien droll roumain)in Studi in onore di Edoardo Volterra, Milano 6(1971) 607-611 EthnologicaBuc. 3 (1979) 7-12; 121-124.

100 Folosirea acestor termeni, ca si a celor de origine latinA cu sens institutional, peintregul teritoriu romanesc, este urmarea continuitlitii de dezvoltare istoricA a poporuluiroman pe acest teritoriu. Goincidenta procesului semantic pentru dublul sens al lui mos

adica un element autohton si altul latin, presupune in mod necesar continuitatea dedezvoltare istoric.4 pe acelasi teritoriu a poporului care a creat-o.

1°1 Ultimele cinci apar lndeosebi legate de un impact al terminologiei de cancelarla.192 L. Branier, Institutions ...211 ; idem, Civilisation byzantin 150; G. Ostrogorsky,

Gesch.3 114 ; 157 ; 254-255; 266.199 L. Branier, op. cit., 204-205; G. Ostrogorsky, op. cit., 34, 114, 266, n.3 si lucrArlle

bine cunoscute ale lui P. Lemerle, E. E. Liptic, A. P. Kaidan, N. Svoronos si J. Karayan-nopoulos.

62www.dacoromanica.ro

Page 63: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pämintului paräsit. In dreptul romanesc, cel care lua, asupra sa pamintul,platea därile in suferinta sau compozitia penal. Sarcina plii puteacadea pe intregul sat, din poru.nca domnului. Este reflexul desfiguratal regimului de epibole §i de allelengyon 1°4. Ne gäsim in fata unei influentebizantine Daca se poate da un raspuns afirmativ, influenta s-a exercit atla nivelul dreptului domnesc i s-a grefat pe practici satevti preexistente.Data la care o practica bizantina sau numai traditia ei vi-a putui exercitainfluenta, constituie inca o problema greu de rezolvat, deoarece in sec. XVinstitutia nu mai era in vigoare la Bizant.

SI trecem ins& la dreptul de precumpärare (retract, protimisis),institutie care conferea stapinirii funciare un caracter conditional in raportcu anuruite grupe de solidaritate (neamul, devalmavia arhaica, vecinatateasau megievia). Institu.tia pare sa decurga din propriile structuri vi dininteresele de autoaparare a comunitatilor agrare sau a neamurilor bole-revti, fiind vorba i in acest caz de o institutie larg raspinditä. Dar inprincipate ea nu se va dezvolta decit filmic& insavi clasa dominantacei economicevte favorizati vor vti sa se serveasca de preemtiune intr-unscop de acaparare a pamintului vi de trecerea in proprietate privata astapinirilor. Se va provoca vinzarea moviilor sau ocinelor i strain-aldobinditor va fi indepartat, pentru ca eel indreptatit la precumparareeste bogat, iar la nevoie cel ce vrea sä acapareze devine protimitar prin-tr-un act fictiv (infratiri, intrare i naturalizare in sat) sau abuziv (donatiecreind o indiviziune, imbracarea calitatii de megiav). Retractul românescse interfereaza in parte cu institutia bizantina, vi in mod concret, cu celedoul articole privind protimisisul, care figureaza in Cartea de judecatit alui lustinian, daca se admite ca aceasta a treia parte a codificarii sirbea lui Stefan Dugan, copiata /a manastirea Bistrita din Oltenia (1449-1454)a fost receptata la mijlocul sec. XV, in mod efectiv 105.

Chiar sub domnia lui Mircea ce! Bätrin 106, puterea domneasca aadoptat in mod implicit principiul dreptului canonic bizantin, potrivitcäruia, pentru a face posibila formarea domeniului feudal al bisericii,donatiile pioase erau scutite de restrictiile decurgind din retractul derudenie, de devalmävie sau de vecinatate. In curind, boierii vor da oadevarata lupta indelungata pentru a pune i ei la adapost, de oncecontestare posibilä, daniile pe care le smulgeau la dreapta vi la stinga,prin captatie, violenta sau trafic de influentä.

Aceasta evolutie munteanä nu impiedica precumpararea de a sedezvolta in Moldova in chip asemanator pe o baza obivnuielnica. Bisericaîi va impune privilegiul sau de scutire a daniilor primite, Ara s'a invoceformal dreptul bizantin sau preced.entele muntene. Dar cum sä ne indoimca, ele n-au jucat un rol importante in once caz, regulile bizantine citatenu acopera nici cercul beneficiarilor, nici pe acela al bunurilor ii operatiilorjuridice care deschid calea retractului in dreptul feudal romanesc. Pina

104 Bréhier, op. cit., 204-205; Ostrogorsky, op. cit., I.C.105 Vezi Preemfiunea In ist. dreptulut romilnesc. Buc. (1965). Pentru Legea de jud. a lui

Iustinian, vezi: Preseniation de quelques manuscrits juridiques de Valachie et de Moldavie( XV XIX siecles) in RESEE 6 (1968) 626-630, si Contributions d l'étude de la reception du"Nomos getkgikos" dans les Princ. danubiennes in Byzantina 1 (1969) 91-95. Manuscrisulreceptarea in discutie sint localizate in Moldova de Gh. Cront in RESEE 6 (1968) 640, faracuvenita rectificare in recenta editie a unei versiuni largite mai tardive a acestei legi, veziLoi de jugement, compilation attribuée aux empereurs Constantin el Justinian, versiune slava

romana stabilita de M. Andreev l Gh. Cront (1972) 144.106 Vez1 Preemliunea ..., 39 [DRH B 1 (1966) 62, nr. 27 (1402-1418)] si 86, lir. 12

(22 lun. 1418); cf. doc. din 24 mart. 1495 (ibid. 414, nr. 252)/.

63

www.dacoromanica.ro

Page 64: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In sec. XVM, retractul romänesc a evoluat in marginea influentei bizan-tine propriu.-zise. Dar mentalitatea oamenilor, tradijiile, deplasarile demo-grafice au facut ca institutia s'A fie caracteristia pentru fondul comunbalcanic, in care 1-a gasit legislatia bizantina ea insasi, imprimindu-i, insec. X si XI, un statut juridic si o functiune social a foarte caracteristice.

Ar fi de dorit sa avem mai ample informatii asupra rolului adunarilorde sat, al sfatului de conducere (obptea) in metrocomia bizantina. Acestrol pare sa' fie acolo mai sters decit acela al organelor corespunzatoaredin satul romAnesc liber, pe care le cunoastem foarte bine, pentru o epocaulterioara, sau in stadiul de supravietuiri etnologice, multumitä lucrärilorlui P. P. Panaitescu, H. H. Stahl si Romulus Vulanescu.

tn ceea ce priveste dreptul sateanului de a consuma, rara a comiteun delict, fructe din gradina vecinului, obiceiuri persistind in sec. XIX insatul romänesc, el concordä cu dispozitii din Nomos ge6rgikos (199), partialdifuzat in Tara Romäneasca inca din sec. XIV (Cartea de judecatei a luiIustinian) §i in mod integral cu incepere de la mijlocul sec. XVII (1646;1652) pina la 1831.

Acelasi lucra se poate spune de anumite dispozitii privind furtul dezi si de noapte al fructelor, i pedepsele preväzute pentru astfel de acte107.

Cit priveste dijma 1°9, cu originea ei biblia si elenistica, institutienecunoscuta dreptului roman i iustinianeu, ea s-ar fi mentinut färäintrerupere in traditia localä" ; se bucurä de favoarea pärintilor bisericiiapare in Nomos ge6rgikos 1°9, la slavii de sud si la români (zeciuiala' < zece<decem ; dijma i deseating, de origine slavá 11°, primal termen (dijmä), poate,de origine sau vehiculat prin f ilierá maghiaram : AFOKMA, A knie AICETOW11,

In Tara Románeascl, sec. XV; aExecro n-a fost introdus in limba romänä).Se vede deci, in ce sens nuantat se poate vorbi pentru o astfel de institutiede influentä bizantina'. Autorul polonez citat, H. Kupiszewski, a puslamina originea orientará i elenistica a altor structuri din Nomos gedrgikos :furtul, antichreza, pagubele pricinuite unu.i animal, care toate devin sud-esteurop ene.

Dualitatea bizantina: tárani liberi i tarani dependenti I12, se rega-seste in tarile române, ande prima categorie, in ciuda constantelor saledeterioräri, s-a mentinut la un procentaj apreciabil, mai apropiat de situatiadin Imperial bizantin, decit la nivelul feudalismului apusean. Dar acestparalelism limitat se leaga mai deg,rabl de o evolutie balcanica generara.

Problema acapararii ocinelor taranesti de catre cei puternici i bogatise pune in termeni adeseori tragici, nu din preocuparea determinanta de aimita Bizantul, ci ca armare a unor procese istorice locale. Timp de maimult de trei se,cole, procesal se va lärgi si va deveni intolerabil pentru

107 Vezi cele dona studii (1968 si 1969) cit. supra, n. 105.los Vezi studiul meu despre receptarea luí Nomos ge6rgikos (cit. supra, n. 105).122 Vezi H. Kupiszewski, Die volksrechtlichen Institutionen und die Volksrechtliche Praxis

im Nornos Georgikos in Journal of juridic Papyrology 16-17 (1971) 87-91.UO Vezi Const. C. Giurescu. Organizarea financiard, Bucuresti (1927) 19.

Asupra etimologlei ungare a termenului de Afta (dészma), vezi L. Tantas, Etym.hist., Inrterb. der ungarischen Elemente im Rurniinischen, Budapesta (1966) 296.

112 F. Dölger, Die Frage des Grundeigentums in Byzartz in Byzanz cit. Ettal (1953)217-231; G. Ostrogorsky, Quelques problemas d'histoire de la paysannerie, Bruxelles (1956) =

Ca6p. gen. 1 (1969) 343 404; idem, Gesch.8 227 230; 234 235; 303 307.L. Bréhier, La civilisation byzantine (1950), Paris (1970) 143-153; literatura sovietiacitatà in Législation. agraire 211-223 si bibliografía publicatà de Irène Sorlin, op. cit. (1967;1970); IiIeropran BuaanTau II, 13-23; 115-113; III 97-108; A. P. Ka2clan, ilepapribieomtiouterain e Busartmus XIIIXIV ce., Moscova (1952); D. Angelov, Aepapnumeontnotuenus 8 Ceeepna a C peana. Mane3onun apea XIV e., Sofia (1958).

64

www.dacoromanica.ro

Page 65: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

täranime. In sec. XV acest proces avea un caracter incipient, F}i combaterealui nu recurgea la interventia unor modele bizantine in masura in careaceasta se va produce in sec. XVIII (Tara Romaneasca 1775-1777;Moldova 1785) us cind statul bizantin nu mai exista de multä vreme.

Cu privire la täränimea dependenta 111: oameni domnepti, boierepti§i mandstiregi, aceste trei categorii sint cunoscute §i la Bizant, la bulgari§i la sirbi 115 Terminologia la care ne referim este sub raport documentarmai tardiva. Dar ea oglinde§te §i situatia din sec. XIV §i XV. Statutulacestor categorii de Omni dependenti preludeaza la statutul §erbilor dinsec. XVI §i XVII. Soarta Oranilor domnoti, ca aceea a täranilor care laBizant se numeau ncipoixot. Tor) pocatX66.4 sau alliocnetpLoLp este maiputin asprä decit a celorlalte categorii, fiindca asupra lor, la stapi-nirea domneasca nu se adauga aceea a feudalismului laic sau eclesiastic,atita vreme cit taranii ace§tia nu erau cu totul straini de once obligatiifata de stat, intruchipat de domnul tarii in mod destul de charismatic.Tarani §i sate intregi cadeau sub dependenta boierilor i manastirilor, caurmare a faptului ca domnul Ii daruia unor feudali laici sau e,clesiasticiprintr-un act solemn. La fel se petreceau lacrurile la Bizant, in Bulgaria§i in Serbia. Dar in sec. XV nu se vede limpede care era statutul anterioral taranilor §i satelor susceptibile de a face obiectul unei danii domne§ti,In Tara Romaneasca §i Moldova.

In aparenta, domnul, spre deosebire de basileus, putea transforma,däruindu-1, once sat liber in sat dependent, prerogativä care este expli-catä mai ales §i mai mult prin ideea de dominium emivens domnesc asupraintregii täri, intr-un Bens feudal apusean, decit prin pozitia basileus-uluifa ta de teritoriul imperiului. Aceasta concluzie nu se conciliaza destul debine §i de simplu cu starea de lucruri existentä in sec. XVI i XVII.La aceastä data, täranii liberi (cneji, judeci, momeni in Tara Romaneasca,

raze§i in Moldova) nu pot fi aserviti decit printr-o serie de procedeespecifice. Dar domnul, In afara unui abuz strigator care ar fi provocatreactii inregistrate de documentele epocii, nu putea OA transforme invecini (netpotxot.) prin simpla donatie. Pentru a iniatura dificultatea, nuavem pima in prezent decit urmätoarea alternativä : sau toti taranii (carenu apartineau unui boier sau unei manastiri) erau domnegi, dependentide domn, §i cu acest titlu puteau fara nici o piedica sá faca, obiectul uneidonatii domne§ti aservitoare (sic : C. Cihodaru pentru Moldova), dar inacest caz nu se mai explica aparitia taranilor liberi proprietari de pamintdin sec. XVI §i XVII (in ma fel incit pentru Moldova s-a incercat sä searate ca ei descind dintr-o patura de mici boieri decazuti §i sä'raciti). Sau,dimpotriva daniile domne§ti nu purtau in fapt decit asupra satelor depin-

213 Vezi op. cit. (1965), supra n. 105 (p. 230; 237-241); Législation agraire. cit. supra,Parlea introductiod (n. 44) 77; 79-81.

114 P. P. Panaitescu, Dreptul de strdmutare etc. in SMIM. Buc. 1 (1956) 63-122;St. Stefanescu, Evolulia propriddlii feudale in Tara Romtineascd pia In sec. XVIII in Studii11 (1958), nr. 1, 55-66; idem, op. cit. supra, n. 131; St. Stennescu. D. Mioc si H. ChiraL'évolution de la rente !iodate en travail en Valachie et en Moldavie aux XIV° xvlite sièclesin RRH, 1 (1962) 39-60; D. Mioc, Chira si St. Steffinescu, L'évolution de la rente /*iodateen Valachie el en Moldavie du XIV° au XVIII' siicle in Nouv. él. j. hist. Buc. 2 (1960)231-252; cf. C. G. Giurescu in AUB (Istorie) 19 (1970) 52 84, republ. in Probleme contro-versale tri istoriografia romtind, Buc. (1977); idem, Evolulia fdrdnimit romdne in sec. XIIIXIX in MSSI, ARSR, s. IV, Buc. 1 (1975-1976) 179-213.

113 D. Angelov, Die bulg. Lander u. das bulg. Volk. in den Grenzen des bp. Retchesim XIXII Jahrhundert. 1018-1185. Sozial-bkonomische Verhältnisse in Proceedings Oxford(1966) cit. supra, Partea introd. (n. 2) 158-160; cf. G. Litavrin, Bodseapus u Buaammuit eXl XII ee. Aloscova (1960) si D. Angelov i t. Stefilnescu, op. cit., 87-90.

ec, 555 65

www.dacoromanica.ro

Page 66: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

end de domeniul domnului stricto sensu. In prezent, aproape unanimitateaistoricilor románi admite existenta originará a tä'rä'nimii libere proprietaräde pämint 116 Trebuie s admitem ea la inceputurile ei puterea doraneascäputea autoriza pe feudalii si sä se comporte ca stäpini (dar nu ca pro-prietari) fatä de satele libere, dar cä acestea, printr-o luptä pe care n-ocunoa§tem bine, au izbutit sä impunä puterii domne§ti respectarea statu-tului lor de libertate, pe mäsurg ce aceastä sapinire", san a§a-zisä ma-gistraturä" a stäpinilor feudali, se schimbä in drept de proprietate".

Cit despre statutul fu.nciar al clasei dominante, el se apropie maimult de proprietatea, clivizatä (conditionalä) a feudalismului occidentalm,decit de proprietatea de drept bizantin de origine iustinianee. in schimb,institutii postiustinianee, ca pronoia §i charistikia 118, trimiteau in princi-pate unele ecouri prin modelele bulgare 119 §i mai ales sirbe§ti. S,i ierarhiafeudalä putin complicatä §i mai putin rigidä se apropie mai mult de aceeape care de curind G. Ostrogorsky, in studiul su despre aristocratiabizantinä, o regasea in sinul acesteia din urmä.

Boieru.1 román indeplinea in mod esential o obligatie militará. Dardania domneasc'ä (la nivelul beneficiului, cu un inceput de transformareIn fief ereditar, ea la Bizant sau in Serbia, dar totodatä ea in Ungaria sauPolonia, §i aiurea) era axatä färä discutie pe ideea de drept §i credinciosserviciu (cama; in Moldova, §i SHCA8)KEHif dobinditä prin slujly1). Daniilefeudale, putin numeroase, pe care boierii le fac la ale lor slugi (servientes ),seamänä mai mult cu acele,a ale unor 80VCCTOE cátre ai lor oixeToE, decit cuun fief sub regim de vasalitate apuseanä

Clt prive§te bunurile bisericii, ele nu fac obie,ctul nici unei daniiinainte de finele sec. XVI, cind se introduce practica inchinärilor cätre

116 Vezi lucrArile lui P. P. Panaitescu, H. H. Stahl, Stefan Pascu, Valeria CostAchelsi I. Donat., 5i recent H. H. Stahl, Les anciennes communautes villageoises roumaine cit. supra(n. 96) 22-24 0 Studii de sociologie istoricd cit. 29; cf. insA C. Cihodaru, Judecia si cnezatulin Moldova. Contribujii la cunoa0erea lor in AUIai istorie (1965) 9-42; N. Grigora§, Insti-tuliile feudale din Moldova, Buc. 1 (1971) 14; 416-422, pare a impArtAsi acelasi punct devedere. Teza lui C. Giurescu (once proprietar liber de pAmint e boier) continué sé fie sus-1.inutA de Const. C. §i Dim'. C. Giurescu.

117 st. StefAnescu, supra, n. 114; I. Donat, Le domaine princier rural en Valachie( XVe siècles) in RRH 6 (1967) 201-232; C. Cihodaru, Forme de proprietate feudaldIn Moldova in SCSIasi (st. soc.), 6 (1953) 3-4, 1-30.

116 G. Ostrogorsky, Pour l'histoire de la féodalitée byzantine, Bruxelles (1954); idem, DiePronoia unter den Kommnen in ZRVI 12 (1970) 41-51 (cf. Hpouja in Ca6p. gum 1 (1969)119-342 (textul din 1951); H. Glikatzi-Arhweiler, La concession de droits incorp. Donationconditionelles in Actes du X IP Congrès international d'etudes byzantins (Ochride, 1961), Belgrad2 (1964) 103-114; H. Ahrweiler, Charisticariat et autres formes d'altribution de fondation pieusesaux X6 XI6 siècles in ZRVI 10 (1967) 1-27=Etudes sur les structures administratives et socia-les de Byzance, Londres, Variorum Reprints (1971) 1103-114; VII 1 27; P. Lemerle, Unaspect du rdle des monastères d Byzance: Les monastères donnés et des Wipes, les charisticairesIn CR de PAcademie de Inscriptions et Belles-Lettres, janv. mars. (1907) 9 suiv.; A HohlwegZur Frage der Pronoia in Byzanz in BZ 60 (1967) 288-308; D. Iacoby, Les archontes grecset le féodalism en Moree frangue in Travaux et Memoires, Paris 2(1967) 421-481; B. Krekid,Contributions d l'étude de la pronoia et de la bagtina, aux derniares années de la Serbie médie-vale in ZRVI, 8, 2 (1964) 227-234 = Mélanges G. Ostrogorsky. II: asimilarea pronoiei cubastína, in ultimele secole ale Serbiei independente, proces care dui:id pArerea noastrA seregAsWe la nordul DunAril in sec. XIVXV. Adde lucrdrile tut A. P. Kaidan si B. Gorja-nov citate supra, n. 112 si infra, n. 127; Paul Gautier, Reguisitoire du Patriarche Jeand'Antioche contre le choristicariat in REB 33 (1975) 77-132, cu bibl. dintre 1900-1967. Rezer-vele lui NicoarA Beldiceanu, in Siidost-Forschungen" 28 (1979) 350-351, pot fi explicate caparticularítAti ale unui feudalism bi-antin cu inflexiuni de despotie asiaticA si ale unuia roménesccu impact bizantin si tributal (vezi supra, 19, n. 22).

119 M. Andreev, Bamoneacnama epamonta u eanpocume na 6meapcnomo Oeoaainto npaeo(cu un rezumat in limba francezA); Sofia (1965); D. Angelov i St. Steffinescu, op. cit., 74-77.

66www.dacoromanica.ro

Page 67: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

locurile sfinte din räsärit. Cu aceastä exceptie, celelalte modalitäti dedonatie de drepturi incorporale practicate la Bizant au corespondentemuntene sau moldovene in sec. XIV §i XV 120j färgi, a se re,curge la sis-temul charistikariatului, boierii pot sä aibä drepturi asupra micilor bisericilegate de domeniile lor (vezi mai departe). Sä, notäm ca, termenul de pro-noia nu apartine limbii de cancelarie din Tara RonAneascI §i din Moldova.In prima tara se vorbe§te de a da, a därui, färä ca termenul de danie[Aim (H)], din limba curenta sä, fie folosit in hrisoave §i cärti domne§tica termen tehnic. In Moldova se vorbe0e de vislujenie, termen pentrucare s-a propus o influentä lituanianä 121.

Existä domenii boieref}ti anterioare stabilirii puterii domne§ti ocind,mosie = batina bulgare qi gibe), §i care acum inträ, printr-un fel deinchinare fictivä sau implicitä, sub regimul intäririi domne§ti. Existäbeneficii 122 CU titlul de servicii militare sau civile, la care putem urmärirapida §i progresiva consolidare. Sapinirile funciare ale feudalilor eraudeja pe o cale bung de consolidare in sec. XV. Dar retractul domnesc defacturg feudalä clasic1123, mai ales in caz de felonie, necredintä (viclenie,hiclenie, cf. magr. hitlen, hiitlen ) sau de dezerentä, era viguros §i caracteris-tic. In Tara Rom&neascl, incepind de la mijlocul sec. XV, apare in docu-mente terrnenul (desigur mai vechi) de preidalica (AprkAdAHK4) pentru a sedesemna mo§iile prädate" (praeda, praedari ; cf. magr. préddl ), la inceputdistruse, devastate §i reluate pe seama domniei de la boierul necredincios,iar apoi aplicat, färä ideea de devastare materialä, i la mo§iile care,potrivit clauzei de transmitere succesoralä, din actul de danie sau intärire,se aflau in dezerentä i reveneau domniei Totu§i, chiar din 1459, exercitiulacestui retract se gäse§te släbit, ca e,cou al rezistentei §i revendicärilorboierimii §i a intereselor domniei, prin practica unei clauze de renuntarea domnului la retract ( pra' dalica sä nu fie"). Aceastä, clauz6 garanta peboier eä nu se va mai evoca vreun caz de felonie din trecut §i intäreacelelalte dispozitii ale actului care deja inläturau dezerenta 124.

128 Vezi primul studiu al H. Ahrweiler, cit. supra, n. 118.121 Asupra cArela a atras atentia Valeria CostAchel, vezi n. urm.222 Vez! Valeria CostAchel, Beneficiul in sud-estul Europei in RIR 30 (1941) 61-86;

Idem, La formation du bénéfice en Moldavie in RHSEE 23 (1946) 118-130.128 Asupra area I. NAdejde, cel dintil, a atras ateniia In 1926, in Pandectele RomAne"

IV cu o analizA ceva cam schematicA, dar in linii mari valabilA.124 Vezi comunicarea mea la Joumées international de la Societé d'hIstoire du droit

(Paris)" de la Clermont-Ferrand (ms.), rezumat in Le Chrysobulle °cacique du 15 juillet 1631et sa place parmi les types de Cartae Libertatum" in Album Elemér Mdlyusz; studli prezentatela CIHAE, Bruxelles (1976) 333-357 (348) = Hrisovul din 15 iulie 1631 al lui Leon VoddToma in Tara Romdneascd si problema céirjilor de libertdji" in RI 29 (1975) 1013-1029(1 021). Pentru bogata literaturA a problemei, vez! Ovid Sachelarie in SMIM 6 (1973) 193-206.Teza lui P. P. Panaitescu In sensul cA prAdalica a apArut in 1459 sub Tepes VodA este contradic-torie prin ea flindcA atunci boierimea izbuteste sA se apere prin clauza prAdalica sAnu fie "; vezi de acest autor Interpretdri romfinesti, Buc. (1947) 72-73; idem, Viaja feudald

Buc. (1957) 314-318; idem, Urme din vremea orinduirti feudale in vocabularul limbiiromeine in Stud. si art, de lingv., 9 (1958) 159-163; idem, IIpsgamnia."cPeoganna MHCTH-TYIWH Bi3nrapHa x Pyrdsaim in MEL Ha micrwrrra Ha IICTOpH1i, Sofia 14-15(1964)235-241(rezumat fr. 241-242); idem, Obstea fdritneascd Buc. (1964) 147; 177; St. StefAnescu,Evolujia propriekifii ... in Studil 11 (1958) nr. 1, 58; D. Angelov i t. tefAnescu, Dew.soc. econ. in Retail( romdno-bulgare . Buc. (1971) 77-78, 88, 92; I. Donat, Le do-maine princier rural en Valachie in RRH 6 (1967) 224 I tabl. 5; idem, Domeniul domnescin sec. XIVXVI, ms. comunicat de autor, passim; G. Cankova Petkova, 3a arpap-Hwre °THOU:EMIR B cpexxonexosna Bsnrapxx (XIXIII), Sofia (1964) 74; Str. Lamaber manche Feudalinstitutionen im Mittelalterl. Rumlinien und Bulgarien in XIV' Congrésintern. des Et. by_-., Résumés et Comunications, Buc. (1971) 147-150).

6 7www.dacoromanica.ro

Page 68: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Mai putin dezvoltat i destul de obscarä este prildalica. Termenulse regäse§te cum a aratat P. P. Panaitescu intr-un singar hrisovbulgar de la Constantin Assen. (1357-1373) §i tot o singurä datä, intoponimia Macedoniei. Implicatia bizantinä neaprofundatä a acesteiterminologii (D. P. Bogdan), n-a fost retinutä §i discutatä de numero§iiistorici ai institutiei. Elaborarea localä a acestei structuri, cu ajutorulunei rädäcini latine (praedari), productivä §i in limba rom&nä §i in ceamaghiarä (in bulgariä existind alte rädlcini latine la baza unei terminologiijuridice), rädäcinä la care, 14 nord §i la sud de Dunäre, s-a adäugatsufix slay (-k,a), nu pare sä datoreze nimic Bizantului. Färä identitatede terminologie, institutia se regäse§te, in mare, in dreptul ungar.

Retractul in caz de instelinare cätre un strain (de neam §i de loe)este mai putin frecvent §i intärirea de &Are domn a unei transmisiunide stäpinire funciarä pare sä implice o renuntare din partea acestuiala retract 125-

In conditii inel obscure, domnuI poate exercita, in numeroase pri-vinte, un drept de dominium eminens, care nu face de,cit sä se reflectezeIn retractele mentionate. Dar deja structura feu.dalä clasicä de feloniese colora simtitor cu ideea romano-bizantinä, dupä care necredinta-trädareera un crimen publicum pedepsit cu o indoitä pedeaps& de stat : pedeapsacapitalä ii confiscarea acelora0 bu.nuri care, in dreptul feudal clasic,cädeau sub actiunea retractului. Textul din Basilicale (Bas. 6, 3, 33 0Nov. Inst. 17, cap. 2) prin care se inlätura confiscarea, in folosul rudelorde neam cärora trebuia sä le revinä bunurile nevinovate" de actul dejasanctionat al stäpinului lor momentan, nu va fi utilizat, färä referintäla originea lui, decit in Moldova, in sec. XVII (sub Ga§par Gratiani) §iva fi introdus abia de Mihai1 Fotino la Bucure§ti in proie,ctele sale de coddin a dona jumätate a sec. XVIII 126, indicindu.-i-se, de data aceasta,sursa bizantinä.

Regimul scutirilor (gicovaaetca §i imunitäti) 127 administrative §ijudiciare, se apropie destul de mult de modelele bizantine : deloc sauputine imunitäti judiciare acordate boierilor, exonergri (speciale §i mairar plenare) i imunitäti judiciare in folosul mänästirilor care erau bineintegrate in politica domneascä, pe cind boierii erau departe de a fipäräsit o anumitä politic& de färamitare feudalä sau cel putin de opozitie§i independentä. Reglementarea obligaiilor täranilor in caz de imunitateamintea destul de bine sistemul bizantin.

122 Vezi op. cit. supra, n. 106 (p. 36-37).126 Vezi L'idée impériale bgzantine et la structuration du pouvoir princier . . . in a- éviov

Festschrift f. Pan. J. Zepos, Atena, Freiburg/Br., Colonia 1 (1973) 455-471; cf. infra, Parka aII-a, titl. II, cap. II.

122 Vezi G. Ostrogorsky, Gesch. 3 271: Die ImmunitAt oder, wie man in Byzanz sagt,die Exkusseta"; idem K istorii imuniteta o Vizantii, in VV 13 (1958) 55-106 = Byzantion28 (1958) 165-254 (Mélanges R. Guilland) = Ca6p, }lea. 1 (1969) 405-479; D. Angelov,op. cit., 155-158, distinge, cu Kaidan (vezi indeosebi in BK8. OtlepKII (1961) 186 urm.)Cankova-Petkova, Intre cele douA notiuni: numai exkousseia ar fi fost acordatà seniorilortaranilor dependenti; L. Bréhier, op. cit., 219, 220, 412, 437; B. Gorjanov in BB, 11 (1956)177-199 *i 12 (1957) 97-116. Pentru domeniul rominesc, vezi V. Costalchel, Les immunitésdans les Principautés roumaines aux XIV et XV ° siècles, Buc, (1947); VI. Hanga in StudiaBabe§-Bolyai", s. jmispr. (1960) 29-52; *t. *tefAnescu, L'évolution de l'immunité féodale enValachie aux siécles in RRH 7 (1968) 17-28; Vasile Bogrea, Urme bizantineIn romdne,,te in Pagini istorico-filologice, Cluj (1971) 20-28, a settmalat persistenta in poeziapopularit a termenului iscusal, deformare a celui de exkousseia. Vezi o paralela bulgaro-romAnila D. Angelov i t. *tefänescu, op. cit., 79-84.

68www.dacoromanica.ro

Page 69: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Imunitätile sirbe i romäne au un punct de plecare bizantin comun,atestat de unii termeni tehnici, ca iiirepTirt (CcyyccpeíaL) i Mira [13tyX&()< vigil; vigilia] 128

Aceste don/ obligatii, asupra cärora documentele sec. XV nu daunici o preciziune, in afara sensului general al cuvintului, figureazA intr-ocarte de imunitate acordat/ má'nästirilor Cozia si Codmeana in TaraRomäneasc/ prin actul din <1417-1418 > . In documentele din 28 febr.1424 128, primul dintre acesti termeni se mentine (el va deveni popularulangarale) i va fi folosit sub forma românizatI pin/ in sec. XIX, in timpce al doilea, inlocuit prin slavul noca, dispare cu totul din limba de can-celarie, far/ a fi intrat in cea popular/. El era, pe cit se pare, necunoscutIn Bulgaria, unde obligatia de pazA a oraselor i inchisorilor purta numelede : rPeAk SHAATH TEMIIHU,4 gillOCTH 13°. Dimpotriv5), angaria i verbulangarespsvom figureazI in hrisoyul buigar al Votopedului 131

De regimul imunit/tilor se leagl doi termeni importanti, unul inTara Romäneascg : ohaba, de origine slavI, altul in Moldova, uric,de la cuvintul maghiar care inseamnä bun de mostenire", in formula :uric cu tot venitul132, sau. perpetuu : de uric 133. Ohaba, ne,cunoscut inSerbia, ar fi avut, dap/ P. P. Panaitescu, sensul de scutit, scutire. Indocumente el desemneaza, fär/ alta implicatie evidentl, un simplupAmint de mostenire. Interdictia pe care domnul o acea agentilor säi dea pätrunde pe domeniul unui imunitar putea rezulta fie dintr-o calificaregeneralA, fie dintr-o clauz5, explicit/. Mecanismul exista la Bizant.

Sá notIm, pentru a termina, obligatia impusä locuitorului de a gáz-dui si oaspeti pe slugile i imputernicitii trimisi de puterea centrará cuvreo treab/ in tar/. Abuzurile la care aceast/ obligatie d/dea nastere laBizant provocaser/ deja, in Basilicale §i in alte culegeri juridice, inserareaunor texte prohibitive sau cel pu.tin restrictive. Nuxnele sIu bizantin(pyrFerov) se reg/seste in Bulgaria (MITATil, t1111T4TH) 134. Ea nu figureazäin documentele muntene ale sec. XV, in care obligatia de hran5, poartänumele de rnertic (1495) sau de obroc, iar cea general/ de glzduire, cindea apare in ennui secolelor urnaktoare (fArl a fi vorba de o creatie recent/),poart/ numele de conac, cuvint de origine turc/ de rIspindire mai largI.Ca si posada (in sensul de obligatie de pazI), numit/ la inceput viglu

1211 Vezi Val. CostAchel, Les immunités, cit. supra, n. 127, p. 17-19; C. Turcu, Contri-bujit la cunogterea posadei" in SCSIal (st. SOC.) (1954) 414 (fArA raport cu viglu); cf.A. Cazacu, Oastea feudald in V. CostAchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu, Viga feudaldBuc. (1957) 407. DRH B 1 (1966) 82-84, nr. 31, traduce prin viglu, termenul de cancelarle,de origine bizantinA i, indepArtat, latinA. N. Stoicescu, Despre organizarea pazei hotarelorin Tara romtlneasca in sec. XVXVII in SMIM 4(1960) 191-222 (cf. 193), arAtind cA paza

la hotare i In interiorul t,Aril se numea viglu [de la cuvintul latin vigillia (sic)] semna-leazA inlocuirea cu posada la 1424 0 prezintA o organizare a satelor de plAesi (liberl sau depen-dent') $i a pazel hotarelor, care are trAsAturi comune, socotim not, cu satele de stratibtai laBizant *I de voinici In sudul DunAril. Totuql pldesia (straja, in Moldova) apare ca o adaptarelocalA a unei generale structuri stratiotice, introdusi de domnie in vechiul sat romAnesc, feuda-lizat, dar cu vechile lul traditil de apArare, pe cind stratiotia bizantinA intrii in structurarea decare un stat dezvoltat, a unui sistem militar general, care se repercuteazA asupra satelordevenite stratiotice.

129 DRH B 1 (1966) 102-103, nr. 52.1" M. Andreev, op. cit., 109.131 Ibidem, 70, 76, 79; D. Angelov iSt. StefAnescu, op. cit., 94 si n. 122."a Val. CostAchel, op. cit., 29-30.in L. Tamils, op. cit., 831-832.

M. Andreev, op. cit., 105-115; D. Angelov iSt. StefAnescu, op. cit., 100.

69www.dacoromanica.ro

Page 70: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(vezi mai sus), tot ma conac a putut debuta, MIA a fi lgsat urme con-servate ping, la noi, sub o denumire bizantinä, repede dispgrutä. inTransilvania, documentele scrisä in latinä medievalä folosesc termenulde descensus. Generalitatea institutiei, sub diferite denumiri, este semnifi-cativä pentru rolul factorilor interni in fata unui proces comun.

Comparatia terminologiei institutionale române, sirbe i bulgaredin sec XIIIXV ar permite sg, se alcätuiascg, o foarte semnificativg,listä de termeni bulgari i sirbi de origine bizantinä' pe care cancelariaromanease'ä, in cele doul täri nord-dunärene, sau le-a indepärtat, saule-a inlocuit prin alte expresii. Aici, cu ajutorul pretiosului comentar allui M. Andreev asupra hrisovului pentru mänästirea Vatopedi (1230), sepot cita citeva exemple bulgare (cele mai multe valabile i pentru Serbia).Ele ajung sá punä in luming, ingustarea impactului bizantin la nord deDunäre *i libertatea sporitä, in aceastä zonä, a cristalizärii institutionale,In raport CU Bizantul : dpiiKo (Cceptx6v) ; iinoAarrrop, tuioAorma (eacoaorh,d7coa6x01.tat) ; siortplcHaph e7c6xpLaLS) Aotirce (o); HKOMOAOH (01X0[L6aLOV)

(xocTenetvw) ; /wpm (v40.) ; MHTdTd, 011TFCCOV) ; OplisMO (pLap.cc-6pLati6q) ;flHH (ndtpot.xot.); npimitoop% (nptp.tx-hpLoq) ; mar (cre3occrr64) ; lope (x6pcx ;vezi, totu*i, horane, 28 jul. 1470 *i hor, 16 iun. 1493, taran liber saudependent, sätean).

Iatg, deci in ce fel, cu o complexitate pe care am fost silit s-o sche-matizez, structurile trecute in revistä au paralelisme, analogii, sau repliciIn feudalismul bizantin al sec. XIIIXIV. Dar cind este vorba de influentä,de imprumut, de impact, cercetätorul ezitI tot atit de malt ca atunci cindtrebuie sá identifice la nord de Dunäre un feudalism DA, nici o leggituräcu marea experientä feudall a Bizantului. Este destul s'ä parcurgemapropierile stabilite de D. Angelov pentru sec. XIXII intre structurileagrare ale Bulgariei *i ale imperiului 135, pentru ca sá ne &Am seama ince mäsurl problernele evocate i solutiile propuse sint deja un fel de intro-ducere istoricl la ceca ce documentele ne permit, nu färä lacune, de a *Vdespre situatiile romg,ne*ti din sec. XIVXV. Dar incä odat5i, este vorbanu numai de a identifica elemente izolate, ci de a judeca in acela*i timpcontextul *i spiritul sistemulu.i. Pe de altä parte,pentru multe aspecte,o apropiere tot a*a de sugestivä se poate stabili cu anumite structurifeudale din vest sau de la nord. Analiza comparativä cu Bizantul artrebui totdeauna sä fie supusä verifiegrii printr-o comparatie generali-zatà. Si istoricul comparatist sfir*e*te totdeauna prin a constata, ea oevidentä de neinläturat, cá rolul hotäritor revine sintezei locale, NA eaprin aceasta sá trebuiase'ä a sugera cg, este vorba de procese singularesau de o evolutie izolationistä. Dar aceastä sintezä localg, se integra, laepoca de care ne ocupäm, intr-un mai vast sistem socio-cultural, dominatde Bizant *i de bisericä, pe un puternic fond comun sud-est european.

Pentru adincirea analizei ping, acum imperfectä, a raporturilorBizantului Cu institutiile române*ti in materie de proprietate i inclusivde dominium eminens, este necesar sä reamintim conceptia bizanting,elaboratä sub egida i cu ajutorul bisericii, potrivit cgreia adeväratul

135 Proceedings Oxford (1966) cit. supra, Panca introductiod (n. 2) 158-164; cf. analizalui G. Litavrin, op. cit., pentru sec. XIXII, I aceea a G. Cankova-Petkova, La Pop ula-tion agraire dans les terres bulgares sous la domination byzatine in Byzantinobulgarica 1 (1962)299-311. Pentru problema structurilor duale putere" supunere", bogAtie" sArAcie"a se veden mal sus n. 99 §i textul minotat.

70www.dacoromanica.ro

Page 71: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

proprietar al naturii i deci al pAmintului, era Dumnezeu, oameniinefiindde,cit uzufructuarii bunurilor stäpinite de ei. In cadrul bisericii, aceastaconceptie coexistl' contradictoriu cu idealul creativ de asceza si de dispreta bogatiilor nespirituale, care impiedica mintuirea sufletului. Oricum,puterea, ordinea, ierarhia, autoritatea celor puternici venea tot de laDumnezeu, se regasea in postulatul teologic initial, imbratisat de clasadominanta, justifica dominiul eminent al monarhului, reprezentant allui Dumnezeu, asupra intregului pamint al tarii (cu manifestari concretediverse la Bizant, in tarile romne sau in Occident), monopolul funciar alfeu.dalilor, independent fata de monarh i autoritar fata de starea saracilordependenti, voitä tot de Dumnezeu i asezata pentru cultivarea pämintului.Tot din aceasta conceptie, deriva reflexul popular al täranilor dependenticare, la noi sau aiurea, declaran, impotriva formulelor legale ale serbiei :noi sintem ai boierului, dar pamintal este al lui Dumnezeu.". Conceptiede o importan0 capitalä, NO de care masele populare i erezia religioasädizidenta, ca bogomilismul, a räspuns, cu.m am aratat mai sus, prin eon-eeptia despre originea satanica, draceasea a monopolului funciar al WA-pinilor feudali i inclusiv al domeniului eminent (vezi si supra, n. 99).

In stapinirea monarhului (domnului) asupra Intregii sale täri, con-vergeau deci mai multe linii de forte : cea teocratica bizantina enuntatämai sus, cea de obste taräneasca, prin substitu.irea domnului In stapinireasuprema a obstii asupra hotarului, i cea ierarhic feudala, de origine apu-seana, exprimata indeosebi prin doctrina proprietätii divizate sau condi-tionate. Ca expresie juridieä, domnul a devenit un stapin al mosiei (tarii)mostenita de la mosii i stramosii sái. Prin drept de mostenire, dar si prindreptal stravechi al neamului si al satului, de a alege in fruntea gupuluide neam si al mosiei, pe cel mai vrednic dintre coboritorii de singe aimosului intemeietor. Aceasta mentalitate i pozitie -juridica au devenit,la nivelul mosieitarastat, dreptul" boierilor de a alege" ca domnpe cel ce era os de dorm", vrednic de a conduce mosia mai departe.In istoria Imperiului roman al natiunii germane, s-a putut dovedi recentcá grupul restrins de electori palatini laici ai imparatului eran toti deseen-denti prin barbati din surorile impäratului Otho III (Armin Wolf) 136-

Era nu o alegere politica, de stare sau de clasa, ci una de familie imperiala.Numai eercetari viitoare, favorizate de dovezi documentare genealogicecare pot sa nu fie intrunite, ar trebui sá adineeaseä si la noi problemade a sti daca domnul nu era ales de un grup restrins de vlastelivi (in sensuldeja admis de unii istorici), de rude de singe, acest grup de neam avindchemarea de a alege din sinul familiei domnitoare pe domnul care säcontinuie mostenirea eelu.i dispärut. Cu vremea, grupul de neam s-aputut lärgi cu o participare politica din rindmile boierirnii nevlasteline,pina la stingerea a insesi familiei intemeietoare, numita in termenimoderni dinastie" (Musatini i Basarabi). Toate aceste linii de fortenu puteau fi atit de vii si de limpezi in istoria evoluata a marelui Imperiubizantin, care nici istoric, nici roitic, nu avusese si nu mai putea sä albaaceeasi legatura cu tara" i cu mosia" din istoria fondatoare apropiatäa statelar feudale românesti.

136 Armin Wolf, Tbchter vererbten Wahlrecht. Wie die weltlichen Kurfiirsten zu ihremWahlrecht kamen, in MPG Spiegel, Aktuellen Informationen filr Mitarbeiter und Freunde derMax Planck-Gesellschaft, Miinchen 6 (1978) 32-34 (Burckard Wiebe); cf. RHD 56 (1978)701-702 et 48 (1970) 273-276.

71

www.dacoromanica.ro

Page 72: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul VII

Rolul institutional al bisericiireceptarea dreptului bizantin canonic si

nomocanonic

Biserica era o institutie global a pe plan ecumenic i pe plan natio-nal , dar, in acelai timp, un sistem de institutii eclesiastice (A)apoi, o placa turnanta pentru un proces de implantare obligatorie a u.norinstitutii civile *i publice sau de stru.cturi institutionale, privite ca insepa-rabile de actiune,a desfkurata *i de scopurile urmarite de bisericä (B).

A. Ca institutie globala, biserica munteana, cea moldoveanä *icea ortodoxä din Transilvania ramineau in ecumenicitatea constantino-politana, deci imperial:A *i bizantinä', care pentru mult timp vor marcaortodoxia orientala.

Ca institutie nationala, biserica, in tarile roMA,'ne, nu va deveniautocefalä, in sensul original *i traditional al celor cinci patriarhate. Dar,chiar de la finele sec. XIV, puterea domneasel se va lovi de pretentiilerigide ale patriarcatului ecumenic. Ciocnirea a fost mai vie in Moldova.Chiar din 1401, domnul acestei tari, deopotriva tenace íi conciliant, vaaccepta o formula care permitea ea numirea formall a mitropolitului decatre patriarh sä coincida cu alegerea tarii". Va fi problema cruciall carese va pune *i in sec. XVIII. Dupa disparitia basileus-ului, domnii românise vor gasi in pozitie de forta pentru a infru.nta pe patriarhul ecumenic.Infiintarea scaunelor episcopale i numirea episcopilor au fost, de lainceput, in mina domnului, a boierilor *i a ierarhiei locale 137 Ale*i adesea,In epoca de care ne ocupäm, mai ales in Tara Itomaneasca, printre ierarhiigreci 138, mitropolitii principatelor incetara sa participe la sinoadeleconstantinopolitane. Biserica nu percepea dijmá, ca in tárie catolice,dar ea revendica destul de curind un drept de autogestiune in ceea ceprivea manästirile, sub o foimä clasica (atonita) in Tara Româneaca 139

137 DocHurm XIV 1 (1915) 18-37; 7, nr. 6: primul mitropolit Iacint, la sfirsitul vietilsale, are deja dificultiti cu domnul, care se comportfi ca stApin i sfirseste prin a impune peAntimie, f At% a intlIni pledici din partea Patriarhiei de la Constantinopol si a basileus-ului.

138 In Moldova, mitropolia" Romanului (1408? 1435-1442); episcopia(1413?). In Tara RomAneascA, episcopia Rimnicului este anterloarà anului 1500, in timpce a BuzAului va fi creatà din initiativa lui Nifon, la inceputul sec. XVI. Asupra raporturilormitropoliei muntene cu biserica orientalA, vezi Al. Elian in BOR 72 (1459) 904-945 (infra,n. 173).

188 Regula atoniti este consacrata prin numeroase hotlari domnesti. DHR13 1 (1966)nr. 6-9, 14, 16, 22, 53, 89, 90, 91, 124, 127 si a marilor adunAri de stAri din 1596, 1639,1640 si 1646. Pentru regula moldoveana, raporturilelui Iosif cu episcopia din Ped i rolul ato-nitului Nicodim In Oltenia, vez! R. Theodorescu, Quelques remarques sur le r6le des villeset des monastères dans la civilisation vala que du XI Ve siècle in Actes du ¡Je Congas interna-tional des ètudes du Sud-Est européen, Athènes 2 (1970) 479 493 : 482, n. 2: Antimie fusesedi kaiophylax.

72

www.dacoromanica.ro

Page 73: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(alegerea egumenilor de catre soborul cil1ug5rilor din manastirea intere-sata) si sub forma, sirbeasca, prevazuta de Zakonicul luí DuAan, in Moldo-va. Actiunea sacerdotä si functional& (ctitoriceasea), mai ales cea carese leaga de personalitatea lui Nicodim in Tara Romaneasca, va fi marcatade hesihasmul care, la acea vreme, domina la Thesalonic si in tarileslave. Dreptul de etitorie (x.r7yrop.xbv abcrztov) bizantin 1", foarte diferitde dreptul de patronat apusean, a fost folosit de biserica pentrua organiza crearea de man'ästiri, asistenta sociala, invätamintul si cultura,cu ajutorul daniilor cucernice. Acestea erau stimulate in mod energic,cu un succes binecunoscut, si privilegiate in raport cu retractul rudelorde neam 141, asa cum prevedea novela lui Roman Le,capenul (din anii927-928 in loe de 922, dupä noua datare propusä temeinic de N. Svoro-nos). Aceasta novell fusese intarita prin regimul introdus de novela din988 atribuita lui Vasile II si care abroga legislatia antimonastica a luiNichefor Fokas (963-964)142:

Pozitia bisericii nationale in statul feudal roman era in totul ase-manatoare aceleia a patriarhatului in raport cu bast7eus-ul (cu exceptiarolului de directie ecumenica MO de alte biserici orientale). Asociata laconducerea politica de stat, domeniul ei feudal va fi in euxind eel maiintins din tara, eu un numär insemnat de vecini (parici) si de robi (tigani-sclavi). Ea se va bucura de un cvasimonopol al culturii, invatamintului siasistentei sociale Aläturi de manastirile domnesti, acelea, maí modeste,ale boierilor (MA drept de turn in Moldova, in sec. XV) au jucat, maiales in Tara Romaneasca, pina catre anul 1500, un rol apreciabil. P. P.Panaitescul" a semnalat politica puterii domnesti care a izbutit sa legeputernic biserica de stat 144, influenta boierilor continuind s'l se exercite inlimitele dreptului de ctitorie, pe care il voi infatisa pentru intreaga sadezvoltare in.Partea a II-a a lucfárii. Jurisdictia profesionalä si eivila abisericii a fost recu.noscuta dupa principiile generale ale acesteia, princhiar actele de organizare a mitropoliilor 1. Totusi, documentele sec.XIV nu o oglindesc decit indirect si prin stiri sporadice. Aceasta jurisdic-tie va dobindi amploare °data cu infiintarea in Tara Romaneasca a unuial doilea scaun mitropolitan, a carui existenta a fost de scurta dura*si a episcopiilor 146. Nu avem amänunte asupra exercitarii acestei juridsdic-tii de la episcop in jos, si care se desfasura sub priveghere a acestuia, decitpentru o epoca tazdiva (protopopul in tirguri si orase ; preotul in sat sila mahala).

In sec. XV, aceasta schema institutionala, esential bizantina, Incanu se sprijinea, pe un cler de origine grea,ca, tot asa de numeros ca in sec.

1" VezI infra, P. II, cap. IV.141 Vezi infra, P. II, n. 165 (p. 39-40 §1 passim).142 ed. Zepi, Aalen 1 (1962) 203, 249, 259, cf. N. Svoronos, Histoire des institu-

tions de l'Empire byzantin in AEPHE, We Section. Paris (1969-1970) 331-346 (Novela luiRoman Lecapenul: 335-336); ibid. (1970-1971) 356 (Novela lui Nichefor Fokas).

143 P. Panaitescu in Viala feudald ..., Buc. (1957) 451-452; cf. H. H. Stahl,op. cit., I.c.

1" N. Svoronos, Le serment de fidélité ..., 195: le patrictrche elles prilats semblenttire des fonctionnaires de l'Elat". La remarque s'applique aussi au elergé roumain.

DocHurm XIV 1, nr. 3, 4, 43, 70.140 supra, n. 138.

73www.dacoromanica.ro

Page 74: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

XVIIXVIII. Dar mitropolitii de originegreacA din Tara RomäneascV7isTicodim cel imbibat de cultura bizantinä, ca i mitropolitul Antimie(1381-1402) care schimba o savantO corespondentl canonicä (ce ni s-apOstrat din partea bulgarl) cu marele i ultimul patriarh de la Tirnovo,Eutimie ; sau o puternicl personalitate a clerului grec, fostul patriarhNifon, la inceputul sec. XVI, ori colaboratorii care, oricum, intr-un felsau altul, l-au ajutat pe Neagoe Basarab pentru redactarea invätäturilorsale, toti ace*tia au asigurat o strinsä comuniune cu spiritualitatea bizantinäinclusiv importanta sinteza, bizantino-slavk Unul din pun.ctele esentialeale programului de reformä a bisericii muntene, pus in aplicare de Nif on,a insemn.at aplicarea Atrial' a pravilei bizantine in dauna anumitorobiceiuri locale. Este vorba de obiceiuri denuntate ca meritind s5, fiecenzurate de biserick §i, implicit, de stat. Este ceea ce a cauzat pierdereadinamicului prelat i a dus la gonirea lui din tarl, uncle trupul s-areintors in curind, pentru a fi venerat ca un dint.

Prin natura lucrurilor, marginea läsat5, adaptärilor pentru schemainstitutiilor bisericii era, in doctrinä §i din punct de vedere legal, foarteingustä. Dar indOrOtul acestei scheme legale, N. Iorga, urmat de G. Fotino,evoca o datä mai mult o adaptare popularl : Este u*or de inchipuitel in aceste tOri diferite clerul deriva exclusiv de la Bizant ... este (MA)ceva mai vechi decit Bizantul, mai intim *i mai original... La inceputceva popular... poate fi observat de-a lungul secolelor, pinA in vremeanoastrl... in tOrile romOne". AceastO bisericä populark Iorga o lega detraditia creatO de misionarii latini veniti din Apus. De aceea, dup6, el,17influenta ierarhicA venind de sus, este foarte slabg asupra clerului rural. . .felul lui de a fi *i de a actiona nu vine din poruncile i reglementareaacestui *ef oficial". Este vorba de episcop 148. La aceastä observatiejudicioask sá adOugIm insä faptul cá substanta institutiilor cre,*tine nuera exclusiv bizantink RAdOcinile lor veneau, pentru un mare numArdintre ele, dintr-o lume care precedase Bizantul, i chiar dupg, sec. IVsau VI, forte nebizantine insufletiserä kti alimentaserl biserica ecumenicä.Rádácinìle istorice obipuielnice ale trirnoiriei" (tiersajul succesoral) sintprobabil siriene, iar legile agrare, vehiculate *i de biserick purtau urmede influente orientale. Acest proces va lua pentru tarile romOne o amploareexceptionalk de indat5, ce curentul a trecut prin sinteza bizantino-slavk

147 Vez! N. I. Serb Anescu, Mitro polla Ungroulahiel in BOR, 77 (1959) 730 745:Iacint (1359-1372); Hariton (1372-1381); Antimie (1381-1402); Atanasie, mitropolit deSeverin (1389) participa la 1401 la un sinod al Patriarhiei de la Constantinopole; veziAl. Elian, Legdturile Mitropoltei Ungroulahiet cu Patriarhta de Constantinopol t cu celelalterid ortodoxe in BOR, 77 (1959) 907; Teodor (1402?) ; Exitimie (1412 ?), Barion (1482/1483?)origine necunoscuta); Iosif (1423-1433?) l Macarie (1482-1483?) eran se pare roman'. InMoldova, primul mitropolit n-a fost grec, l printre succesorli lui green au fost mai putinnumero$i decit in Tara Romanesca. In curind se va proclama ca un principia al obiceiuluipamintului interdictia (adesea violata) pentru straini de a ocupa scaunele metropolitaneepiscopale in cele douà principate.

148 Le caractère commun ., 110, 112; idem, La place des roumains dans l'histoireunlverselle 1 (1935) 47, unde sint exaltate originile populare ale sintezel crestine a romanilor deo spontaneitate absoluta, ca tot ceea ce multa vreme se va petrece pe aceste meleaguri".Nu MA oarecare schematism, aceasti religie a poporului", opera a celor umlli, ca limbainsasi", crestinism al preotilor" (cititi: preotli de sat), ar fi continuat sa se opuna la ceeace, dupi aceea, va ven! de la conducerea statului, de la formarea voita, de la la ierarhia episco-palft". Asupra organiziril ierarhiei inainte de 1359 in Tara Romaneasca, vezi observatillepertinente ale lui Const. C. Giurescu, Intemeierea Mitropoliet Tdrit Romanefli in BOB, (1959)673-697.

74www.dacoromanica.ro

Page 75: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

B. Dar marele rol institutional al bisericii se leagl de pozitia sa eaplaca turnanta pentru implantarea structurilor civile intr-un larg sectoral vietii sociale a tuturor credinciosilor, considerat ca fiind de resortulreligiei : familia, logodna i asatoria, calculul gradelor de rudenie si con-damnarea amestecului de singe (incestul), legatura dintre pärinti i copii,adulterul, zamislirea copiilor, divortul i despärtenia, jtulmintul i sper-jurul, viata desfrinata, rapirea fetelor. Biserica, avea maxi interese inaplicarea regimului bizantin al mostenirii, mai individualist si mai priva-tizat decit acela al obiceiulni, al comunitäti/or satesti si al neamurilor desinge care se trägeau dintr-un mos" sau batrin", real san legendar).Acest sistem bizantin usura dania pioasa individual in favoarea bisericii,sustragind-o controlului exereitat de rude si chiar de neam, in sens larg.

Biserica avea o doctrina despre proprietate i despre munca, des-pre invoieli (contra,cte) i despre consimtämint, despre capital si desprecamätä, despre testament, procedura, pedeapsä cu moartea i, in general,despre räspunderea penala i eficacitatea pedepselor spirituale, ca sub-stitut sau ea adaos eficace a pedepselor seculare. Ea intelegea sa fie prezentaIn viaja corpurilor de mestesugari si a corporatiilor de negustori (desprecare nu avem documente precise, in sec. XV). In toate aceste domeníi, inmod practic Ecelesia vivit jure Byzantino in sens larg, asa cum in Apus,ea trlia jure Romano.

Aceasta actiune institutionalä a bisericii avea un fundament concret :biserica aplica un drept special, dreptul canonic, declarat ca decurge dinlegea dumnezeiasea (divina) §i materializind vointa legislativa a ierarhieiIn acord cu puterea imperiala. Dupa aceea, exista un drept civil (nomoi)cu implicatie canonica, aplicat tot de catre biserica, dar si de stat, intr-osimbinza complicata a celor doll/ organisme. Nu vom intra 1r amänuntepe care, dealtf el, pentru sec. XV, le cunoastem foarte putin. Acest dreptnomocanonic era inseparabil de prezenta si de actiunea bisericii.

Este vorba, mai intii, de culegeri cueaxacter de canonaxii sau peniten-Vale (al lui loan Nesteutes-Pustnieul) : Pravila sfintilor apostoli, care aucunoscut o larga circulatie in secolul urmator, dar care trebuie 86 fipatruns chiar de la inceput in cele doua tari. Mai tirziu, slut nomoca-noanele propriu-zise, dintre care cel mai celebru a fost pentruromlne, de asemenea, Sintagma lui Vlastarés (1335), ferventul esihastde la Thesalonic. Raspindirea i autoritatea lor ne va preocupa maideparte, deoarece nomocanoanele sint deopotriva aplicate de justitiadomneasca, sub denumirea de sfinta pravila (extinsa mai tirziu i Hexabi-blului lui C. Armenopol) sau de lege dumnezeiasca (a lui Dumnezeu).

In general, puterea domneasca a stiut sä-si subordoneze biserica,menajind-o ori de cite ori era nevoie. Biserica, pornind de la generali-zarile dreptului roman clasic tirziu, avea doctrina sa in materie de legesi de obicei, i pusese la punct o tehniel de cenzura a obiceiurilor, pecare domnul a luat-o ea model pentru propria sa tehnica de cenzurä aobiceiului 150. Biseria intärea uneori actele statului prim tehnica blestemului(anatemei) colabora la sanctiunea anumitor acte (dispozitii) domnesti.

149 Asupra opozitiei intre aceastft doctrinft oficiall si conceptille oarecum populare,care göseau expresie in practica sociala i intr-o serie de sisteme signative, vezi, pentrudomeniul anglo-francez, A. Gurevid, op. cit. supra, Partea introductivd, n. 13 (p. 523).

150 Vezi, Le rdle de la théorie romano-byzantine de la centume ..., in MélangesPh. Meylan, Lauanne 2(1963) 65-88: J. Gaudemet t D, Nörr, op. cit. infra, p. 284, notA.

75

www.dacoromanica.ro

Page 76: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Ierarhii sträini, aproape toti de origine greacl, aveau drept de participarela scaunele de judecatä din tärile rom&ne qi de a confirma actele desti-nate sá producä in aceste täri. Dar aceste aspecte ale problemei sint maiputin izbitoare in sec. XV, atit cit putem judeca dupä documentatialacunar5, pe care o posedäm.

Toate aceste aspecte institutionale ale bisericii rämin legate deimpactul bizantin. Ele dureazit dupä 1453, ating päturi populare foartelargi, imprejurare adesea trecutä cu vederea, i constituie capitolul cano-nic/nomocanonic al receptärii dreptului bizantin. Acest capitol nu poate fidespärtit de organizarea cel putin episcopalä (audentia episoopolie, inconditiile istorice date) a bisericii i are premise anterioarestatelor feudale rom4ne§ti. novela 113 de care Neofit Critopul, mitro-politul Tärii Romänegti dupä 1739, 10 va aduce savant aminte §i se vaprevala de dispozitii ei conferea normelor de drept canonic valoareaunor legi statale §i nu 10 va fi gäsit adeseori in sec. XIVXV, indepen-dent de o circulatie savantä a textului ei. Rolul bisericii din aceste secoleIn confectionarea i circulatia culegerilor de drept bizantin (canonic,nomocanonic i miscelaneu) este cunoscut §i unanim admis. Inventarulmanuscriselor anterioare anului 1453, exclusiv in traducere slavonä (cuexceptia unuia), aduse din sudul Dunärii sau serse in tarä, va fi cuprinsIn cel general din Partea a II-a a acestei lucräri 151, pentru motive de evi-dentä uprare a prezentärii din punct de vedere tehnic. Cei ce constatäreceptarea ca proces istoric semnificativ, sau vorbesc de ea incepind cupravilele ronAne§ti din acest secol, nu izbutesc 85, explice realitätile juri-dice i sociale mai sus expuse, in legäturä cu dreptul bizantinreceptat prinbisericg, pe mäsura rolului ei crescind in cristalizarea consolidareaorinduirii de stat. A vorbi vag numai de o utilizare" a unor texte bizan-tine disparate, sau de pätrunderea dreptului bizantin", inseamnä sau asubestima realitatea unui vast i important proces istoric european, sau atransforma o problem/ de istorie institutionalä §i a dreptului, intr-o sterilädisputä de cuvinte", fiindcä notiunea de pätrundere" (sau chiar cea de/,utilizare"), pentru a fi exacte §i operative, au nevoie sä fie analizatedefinite prin tot ceca ce astäzi spunem, intemeiati pe documente i analizätipologicä, despre receptare".

70

151 Vez! infra, Partea a II-a, cap. III.

www.dacoromanica.ro

Page 77: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul

Receptarea dreptului bizantin ImpirAtesc,ca drept scris al statului feudal

Receptarea dreptului nomocanonic, infgptuitg sub egida bisericiicu acordul statului, era deopotrivg o treabg de stat. Intr-adevgr, justitiadomneascg, va fi totdeauna competentg, sá aplice direct o regulg de dreptcivil canonic, ale cgrei limite stricte erau depgsite de numerosi nomoi,de pildä aceia selectati in Sintagma lui Vlastarés. Domnul poruncea sausprijinea alcgtuirea culegerilor nomocanonice. Diecii sgi erau folositi laastfel de opergii. Legea dumnezeiasod sau a lui Dumnezeu, pe care domnulsau sfatul unui oras, in funte cu judetul sä'u, o vor aplica in numeroasecazuri in sec. XVI 8i XVII, nu putea fi strging de un nomocanon. Eaexista si se aplica si in secolele precedente.

Chiar din sec. XV, aceastg receptare constituia un regimo stare de drept pentru statul feudal al Tgrii Romgnesti si al Moldovei.Existenta lui decurgea din insesi conditiile in care este bine stabilitdomnul si clasa dominantä acceptaserä si doriserg intgrirea unei ierarhiiecumenice a bisericii 152. Desigur, intr-o societate feudalg, cu vestigiile eide autonomii locale §i cu conceptia sa didacticä despre lege (legea-invgtAturgnu totdeauna rigidg, poruncg), si ea de origine bizanting si chiar maiindepgrtatg (Biblia) 153, problema efectivitätii regimului legal al recep-tgrii, mai ales la inceputurile ei, rgminea deschisg. Este deci in afarg deindoialg el, In fapt, aplicarea efectivg a dreptului nomocanonic totasa, mai tirziu, aceea a dreptului imperial putea sg, varieze deosebit demult, dupg materia pusg In cauzá sau dupg conditia socialg, a pgrtilorlitigante, sau chiar dupg, pozitia judecgtorului. Dar aceastg imprejuraren-ar putea sá ne facg sä pierdem din Iedere caracterul de statut de drept(regim legal) pe care 11 imbrIca receptarea, fie ea nomocanonicg sau impg,-rgteascg. S-ar ajunge la un rezultat contradictoriu, dacg s-ar voi sg sededucg existenta acestui statut legal in mod exclusiv si normativ, dinnumgrul majoritar al cazurilor de aplicare. Un astf el de calcul, pentrusec. XIV si XV, ar fi in fapt imposibil. Pgstrarea documentelor este frag-mentarg, si datoritg, intimplgrii. liumeroase judecäti aveau incg o formg,oralg. lar inainte de reformele lui C. Mavrocodat si Alex. Ipsilanti (sec.

referinta la textul de lege aplicat era cu totul exceptionalä. A legatotdeauna de obicei toate solutiile materialmente conforme cu dispozitiiledin pravila bizanting, continute in documente care nu trimit in mod

152 Vezi supra, n. 143.153 C. A. Spulber, Le concept bp. de la lot juridique. Buc. (1938); cf. Paul Koschaker,

rec. in ZSS, RA, 59 (1939) 694-695.

77

www.dacoromanica.ro

Page 78: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

expres la aceastá pravill, cum am putea fi ispititi s-o facem in mod impru-dent, ar constitui o solutie inacceptabila. Dealtfel, o bung parte a drep-tului civil canonic aplicat de catre biserica era un drept inderogabil.Obiceiul nu s-ar fi initut atinge de el decit exceptional si In mod accidental.

Alaturi de aceasta receptare comuna bisericii i statului, a existat oa doua, de resortul exclusiv al acestuia din urma. Ea a imbrätisat inglobo dreptul Imparatesc, oricare i-ar fi fost forma documentará. Dar,In fapt, ea se limita la anumite culegeri i chiar la anumite dispozitii, selec-tate obisnuielnic, ca fiind folositoare sau necesare. Cu acest caractersecular, ea a fost reprezentata in principatele romane prin fragmente dinversiunea sirbeascal prescurtata, a lui Procheieros nomos (finele sec. xrvi54),prin Codul (cartea) de judecatii a impeiralilor Constantin ?i lustinian"(versiunea scurta) i prin Zakonikul lui Stefan Dugan, care contineatexte de inspiratie bizantina. Aceste douä culegeri, cu versiunea prescur-tatä a Sintagmei lui Vlastarés, formau codexul de la Bistrita olteneasca,In prezent la Muzeul istoric din Moscova (fond Barsov, nr. 151)155,care reprezinta ceca ce se numeste, cu drept cuvint (A. Soloviev), codextripartitus al lui Dugan. Circulatia altor texte de drept imperial (Novelelelui Iustinian, ale lui Leon VI Filozoful etc.) este probabila, dar nu esteatestata deck pentru sec. XVI)156. Pätrunderea lui codex tripartitus allui Dugan in Moldova nu este neverosimila, dar nici nu este atestata direct.Aceasta penetratie sau sosirea mai mult decit probabila 157a unui exemplargrec al Sintagmei lui Vlastarés au putut constitui punctul de plecareveridic al unei traditii care, la inceputul sec. XVIII, mai ales sub panapolitico-imaginativa a lui D. Cantemir, a devenit, in conditiile conjec-turate de Al. Lijan, legenda privitoare la trimiterea unui exemplar dinBasilicale la Iasi de catre basileus, §i condensate intr-un cod local decatre Alexandru cel Bun 158. Sä reamintim cá asa-numita Carte de jude-catii a lui lustinian, citata mai sus, continea 17 paragrafe extrase dinNomos ge6rgikos, introdus in intregime, ca prima parte (impreuna cu unfragment preluat dintr-un rezumat al operei lui P. Farinacius), in codulmoldovean al lui Vasile Lupu din 1646. Or, traditia afirma ca la inceputulacestui ultra cod se gásea inserat codul din sec. XV.

Oricwn, este evident ca, in afara chiar de once act solemn de recep-tare, puterea, domneasca avea datoria de a privi dreptul imperial ca unmijloc de exploatare si de dominatie a supusilor sài, alaturi, in conflictsau in concurenta cu obiceiul care, i el In ceca ce 11 privea, se imboga-tea cu noi elemente, devenind obiceiul diversificat al unei societati feudalestratificate. Acest obicei, ar fi gresit sa-lidealizam sub numele de dreptpopular (drept facut de popor si pentru popor), ridicindu-1 la raaagul de

154 Le Procheiros nomos de l'Empereur Basile (867-879) et son application chez lesRoumains in BalSt 9 (1968) 167-208.

155 Presentation de quelques manuscrits jur. ... in F1ESEE 6 (1968) 625-638; 7 (1969)335-365. Recenta editie (M. Andreev I Gh. Grout) a acestui monument priveste versiunealArgitti, mat tardivi, care in txaducere romfineascft a circulat in Banat, si anterior anuluí 1776,vezi supra, n. 105. *i ed. bulgartl a prof. M. Andreev (Sofia, 1972) se referft la textul slaytardiv l lftrgit, pe baza ms. aflat in Bibl. Metodiu l Chiril din Sofia. Pentru versiunea din sec.XIV nu avem cleat ed. luí Florisnkij, Kiev (1888).

156 I. Peretz, Curs de istoria dreptului roman, Buc. II 1 (1928) 189-283.257 Al. Elian, Moldova si Bizanjul 144 n. 5: asupra problemei Codului luí Alexandru

cel Bun, ibid. 110-119 si bibl. problemei; aceasta importantft contribuIle nu figureaa Instudiul cit. supra, Partea introductivi, n. 53 (238, n. 6).

155 Vezi supra, p. 11, n. 2 (1964).

78

www.dacoromanica.ro

Page 79: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

expresie absoluta a unui mitic Volksgeist savignian 159 Structura i ideolo-gia puterii domnesti fäceau necesara, chiar din sec. XIV, o receptare adreptului imparatese. Era o consecinta subinteleasä, deoarece acest dreptera privit ea avindu-si Bursa in Dumnezeu, acela tocmai prin a carui milá"domnul se declara ea îi detine puterea. Acest drept exprima ecumenicitateaputerii imperiale, ca un virf al ordinei politice a epocii. Si aceastä afirmatienu avea nevoie de nici o investitura din partea basileus-ului, dei gestulunei trimiteri solemne a legilor impareitoli va fi fost resimtit chiar maitirziu (vezi legenda cantemiriana), ea un zälog pretios de legitimitate.Tocmai recursul la acest ius receptum Mew, ea tara receptoare sa participela legitimitatea i independenta afirmata de titlul de mare (voievod), dedomn (autokrat6r ) etc. Chiar din sec. XIVXV a fost, in mod practic,tot asa de imposibil domnului de a se separa de obicei, ea si de a selipsi de avantajele dreptului imparatesc. Acesta consista, inainte de toate,intr-o prodigioasa recolta de modele" juridice, permitind tärii receptoarede a gäsi in el mai ales la inceputul organizärii sale si intr-un stadiuputin dezvoltat al eulturii si al tehnicii dreptului solutii incereatepentru once problema locala. Cu atit mai mult cá, odata cu aceasta ale-gere, modelul bizantian suferea o adaptare la realitatile tarii receptoaresub forme diverse, care nu-si au locul s5, fie analizate aici. Restul venea dinaplicarea lui jurisprudentiall. Treapta de dezvoltare economica se acordatocmai, ca peste tot in Europa, cu aceasta tehnic'ä i aceasta mentalitatejuridica.

Regimul legal al receptarii rezulta, de asemenea, din anumite faptea caror semnificatie este de necontestat. Dar, mai ales, el este confirmatdire,ct prin documente carora nu li se acorda toata atentia euvenita. Catre1241-1250, arhiepiscopul Vicinei, grec de origine, era ridicat la rangulde mitropolit i in 1359 fostul mitropolit al acestui oras cucerit de tätari,era inscaunat la Arges. Instalarea sa, fara ea sa aduca in bagajele saleun cod nomocanonie indispensabil exereitiul inaltelor sale atributii, este deneconceput. Este ceea ce rezulta din decizia sinodall si din cea patriar-hall, din mai 1359, adresata domnului T'ärii Romb,nesti, ca si din grammasinodala (1395) prin care patriarhatul e,cumenic 16°, in lupta cu domnulMoldovei i mitropolitul sáu uns la Haliciu in Polonia de sud, numea laSuceava un administrator provizoriu in persoana protopopului Petru.Definirea prerogativelor judiciare ale mitropolitului, respectiv ale admi-nistratorului mitropolitan, presupune, de asemenea, folosirea unui codnomocanonic. La aceasta epoca, fära îndoialá, sau in once caz, sub mitro-politii din sec. XV, un exemplar al Sintagmei lui Vlastarés in limba origi-nalului a putut ajunge in Moldova, pentru a se regasi, in sec. XVII, Inmiinile mitropolitului Dositei 161. Jurisdictia episcopului de Buzau,rita de Radu Paisie la 17 sept. 1543, a fost confirmata de Petru Cercel(1583-1584) si de Alexandru Ilias (1618), cu referinta la regimul demultä vreme in vigoare. i in Moldova supunerea a vreo cinci manastiricatre manastirea evasiepiscopala a Bistritei 162 infiintarea episcopiilor

159 Vezi La place de la coutume ... in RRH 6 (1967) = Congrés international dessciences anthropologigues ethnologigues (Moscova, 1967)", Moscova 4 (1967), 423-437 si Rolulideii imperiale etc., cit.

160 In 1372, actul de numire al lui Hariton prevedea c acesta va participa la sinodulsi la tribunalul de la Gonstantinopol (Gr. Nandris, Documente slavo-romdne din mdnastirtle deJa Athos, Bucuresti (1937) 19, 21, nr. 16). El nu putea avea mai putine drepturi la Bucuresti,vezi supra, n. 137.

161 Vezi supra, n. 157.162 DRH A XIVXV 1, nr. 77 (1428).

79

www.dacoromanica.ro

Page 80: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de Roman si Radluti 168 atageau o jurisdictie (in al doilea caz si asupraorasului episcopal, de asemenea), care nu putea fi exercitatä färä, ajutorulunui cod de lege. Dealtminteri, in 1472, 1475 si 1795 in Moldova Sintagmalui Vlastarés 164 este copiatä din porunca i cu sprijinul lui Stefan cel Mare,interesat poate chiar la o relativä laicizare a dreptului, deoarece in 1495a putut fi preferatä versiunea scurtä a Sintagmei, care contine,a mai putindrept canonic deck nomoi de drept impärätesc laic. Sub Alexandru cel Bun,principii de drept bizantin penal, asa cum a semnalat cel dintii S. G.Longinescu, apar aplicate in vestitul caz de tilhäsie relatat de cavalerulGuilbert de Lannoy (1421)165. in Tara Románea,sck corespondenta (13811393) patriarhului de Tirnovo, Eutimie, cu mitropolitul OM de la nordulDunärii, Antimie (1381-1402) 160 pura la un nivel foarte savant asupraunor chestiuni practice de interpretare a pravilei biz,antine pe case bisericaavea misiunea de a o aplica. Intransigentul patriarh apära in textul säurigoarea canonicä impotriva solutiilor impäciuitoare pe care le reprosajurisdictiilor muntene. Märturie pretioasä la care ar trebui meditat,inainte de a se declara c5, pravila a dus totdeauna o existentä nominalasuperficialk fäsä, a se insera in rea,litätile locale. Desigur, ius strictum,ca totdeauna, trezea greutäti de aplicare, dar problemele erau serioaseIncAlcarea pravilei nu era un cuvint desert. 0 dovedeste, cam cu trei sf er-turi de secol mai tirziu, Dragomir, diacul voievodului Vladislav II, carecopia in 1451 Sintagma lui Vlastaa..és la Tirgoviste 167) pe lingl versiun.eascurtä a acesteia, din codexul de la Bistrita amintit mai sus ; i lupta pecare la inceputul sec. XVI o va duce Nifon pentru o riguroasä aplicasea pravilei, ca una ce se lovea de o anumitä, rezistentä din partea uneifractiuni a boierimii, inclusiv a unor membri ai familiei domnesti. Dar estemai important de constatat cA la finele sec. XIV (1389), färä a fi mentionateca atare, se aplicau dispozitii din Nomos Procheiros al lui Vasile I, culegerecare circula prin includerea ei integralä in Corm6aja Kniga. lar la inceputulsec. XV <1402 1418>; 22 jun. 1418 Mircea sau fiul säiu Mihail indepärtauaplicarea retractului de neam, intemeiat pe obicei, pentru consideratiabiserica invocase regula de drept bizantin care susträgea daniile cucernice,de la rigorile protimisisului de rudenie 164. Din nefericire textul nu se ref creaexpres la sursa bizantinä a regulei adaptate i aplicate. Ace,astä, absentäeste ins& In natura lucrurilor i trebuie subliniat cA ea nu transformasolutia intäritä de domn intr-o solutie cutumiark venind din obiceiulpämin-tului.

Dack In anumite cazuri, tgranii izbuteau sá foloseasa, päminturileune mänä',stiri domnesti, intemeindu-se pe libertätile derivind din lugVal achicum (legea româneased, = same : 28 iulie 1470) 166e

164 Vezi supra, nr. 138.164 Vezi supra (n. 155, p. 626-627) si G. MihAliA, Sintagma (Praoila) lui Maid Vlas-

tarts ... in Studii de lingvisticd. Buc. 1 (1969) 15-33; reimprimat Cu adaose in Contribujitla istoria culturtt romttne Dead, Buc. (1972) 275-277.

1" E. Stimescu in Cultura moldoveneascd tn timpul lut .$teran cel Mare 21.Vezi E. Kaluiniacki, Werke des Patriarchen. von Bulgarten Euthymius (1375-1793),

Viena (1901) 240-246 (Variorum Reprints, 1971); cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrtn,Buc. (1944) 167; E. Turdeanu, La littérature bulgare au xive siècle, Paris (1947) 114-117;N. eriAnescu, op. cit. 738; Al. Elian, op. cit, 907; E. Norocel, Sfintut Eftimie, ultimul pa-triarh de Tdrnooa, ct legdturile lui ca biserica rorndneascd in BOR 84 (1966) 565-570.

167 Vezi $t. Gr. Berechet, Descoperirea a doud manuscrise jurid ice romdnesti, lnirebutn-¡area Sintagmei lut Matei Vlastarts in intregiri 1 (1938) 3-8; op. cit., supra, (n. 163) 270.

168 DHR B 1 (1966) 62, nr. 27; 86-87, nr. 42.164 lbidem, 231, nr. 137.

80www.dacoromanica.ro

Page 81: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

in alte impreju.rari o mängstire nu obtine mai putin aplicareaindividualist al dreptului imparatesc (Yomos geSrgikos ; 23 noiembrie1406; 3 aprilie 1480)1" pe care biserica si-1 insuseste si care li permitea

interzica taranilor, far5, alta motivare, incalcarea" päminturilor ei.Desi nici aici nu exista referinta la legea aplicata, originea bizantina aacesteia nu poate face nici o indoialä. Rarele judecati pastrate mainumeroase si mai explicite in Moldova se sprijineau in general pe obicei,pe lege i pe dreptate, dup5, un criteriu de prioritate, greu de explicat inraport cu speta jude,catl. S-a dedus din aceasta ca nu era vorba in toatecazurile decit de obicei, de legea tarii. Or, in sec. XV, in situatii asemänä-toare, se invoca staruitor i repetat legea dumnezeiased, cum s-a aratat maisus. *i am vazut ca, Inca din 1449-1454 se cunostea In Tara RomaneascaCartea de judeeata" a lui lustinian i Zakonikul lui Dugan. lnclin decicred c5, in judecatile din sec. XV ref erina la lege (seicork) nu trimiteatotdeauna la obicei (legea 1M-a ), aceastä lege putind foarte bine sa con-tina, si norme de drept bizantin unanim admise, sau infatisate ca atare 171.

Nu este Ina mai putin adevarat cà receptarea nu se gaseste consacrataprin nici un text cu caracter principial. O astf el de consacrare ar fi pärut,In epoca respectiva, inutilä si chiar ne la locul ei. La finele sec. XVI 172

este destul 84 se constate regimul legal al receptärii, nu este nevoie ea el sit'fie consacrat. Ceea ce nu insearanä insa cà toate dispozitiile, figurind inculegerile bizantine, faceau obiect de aplicare constantä i riguroasa. MarcBloch constata c5, aceasta distorsiune intro textul oficial si realitateavietii juridice este un aspect tulburätor al evului mediu, in general 173.

Receptarea avea un caracter in acelasi timp legislativ (acte de organizarea bisericii) si obisnuielnic, dar sprijinul pe care puterea domneasca 11acorda initiativelor mentionate avea valoarea de confirmare oficia15, in modtacit reinnoita. In acest context, mentionare,a, la Fr. Sivori, numai aobiceiului ca sursa de drept sub domnia lui Petru Cercel in Tara RomA-neasca, nu mai apare ca o informatie

Cit despre terminologia care desemneaza sistemele de drept aplica-bile (gresit privite ca simple surse" ale unui drept unitar, abstract,inexistent la acea data), este necesar sä, se noteze cá documentele sec. XV§i alte izvoare folosesc notiunile urmatoare : &Mink (lege, v6 ; WC1114411 (obi-

17° Ibidern, 70, 277, nr. 32, 171 (23 nov. 1406; 3 nov. 1480).121 Vezi supra, n. 159; legea Wit nu se confunda in mod absolut cu obiceiul, flindcA

o poruncA a lui Gr. Ghica (1 mart. 1661) ordona Vtranilor postelnicului Cantacuzino de a facechtcA I sA dea gAletile cum vreau legea tArii I obiceiul" (BCS, LXXXV/3, cit. de 8L $tef A-nescu §1 colab., op. cit., supra, nr. 114 (1962), P. 54, n. 5); de apropiat binomurile ius et lex,les et consuetudo etc., care nu exprimA totdeauna o sinonimie completA.

172 DRH B 11 (1975) 205-207, nr. 160, marele hrisov din 13 apr. 1596 cu privirela disciplina monasticA, emis de Mihai Viteazul, ca urmare, probabil, a unei adunAri de stAri.(HotArtri care impuneau aplicarea pravilei in vederea asigurArii legalitAtii feudale impotrivaabuzurilor sAvir§lte de cAlugArii greci se regAsesc in toate hrisoavele din domnia lui Mate!Basarab si Constantin *erban pentru reorganizarea mAnAstirilor (1639, 1640, 1646, 1651).Hrisovul din 15 tul. 1631 DRH B 2 (1969) 408, nr. 225, sanctionind, ca §i cele precedente,deliberarea unei adunAri de stAri, bitArea libertatea de a testa consacratA de dreptul bizantindeja consacratA de hrisovul din 10 mal 1555) si reclama aplicarea legli" (legea) in materiepenalA, aceastA lege Mud, a§a cum o §tim prin alte documente, pravila, dreptul penal bizan-tin; cf. infra, p. 225.

172 Marc Bloch, The Rise of Dependent Cultivation and Segnorial Institutions in TheCambridge Economic History 2, The Agrarian Life of the Middle Age, sub dir. M. Postan,Cambridge, 1 (1966) 261.

6 c. 555 81

www.dacoromanica.ro

Page 82: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cei, ouv-hOsta); npezo (drept, SEXOCLOV) ; npeKA4 (dreptate, aLxat.ocrúv71).Termenul de npezimo (xave)v), pravila (code) va sfh.0 prin a desemnaonce culegere de drept bizantin. Expresia de legea ärii aminte§te peaaKom, aemaz al slavilor, dar §i pe ¿ex terrae din toata Europa medieval.Insa legea tärii evoca mai degrab'l obiceiul pämintului, i aceasta expresie'área intraductibill lui Matei al Mirelor (1618) 174 care o reda, in caxacteregrece§ti, ca un idiotism local (Aeyvx-rCkpel). Ea era opusä de el dreptuluiimparatesc scris, v6p.m. TTS ficcat/etocq indicindu-se astf el, implicit, duali-tatea fundamentalä a sistemelor de drept care alcatuiau dreptul global alsocietätii feudale Am aratat insa, in alt loc, de ce aceasta dualitate (decare va vorbi §i D. Cantemir in Descriptio Moldaviae II, 11), era inrealitate o pluralitate, dublata de altele pe care istoricul modern le poatedistinge in functie de 6riteriul analizei lui diale,ctice, la care supuneprocesele istorice.

Se intilnesc, de asemenea, notiunea de lege romdneascd sau a ruma-nilor, §i cea de legea robilor, cea dintli fiind deopotriva dreptul române,sc(lus Valachicum) i statutul taranilor dependenti .(rumAini, vecini).acest sector apare ca legat de sursele bizantine fundamentale,de elaborareabalcanica i de propria sinteza romaneasca. In difuzarea acestei terminolo-gii, un anumit rol revine influentelor, dar §i practicilor de cancelarie, caredin nefericire n-au Mat obiect de studiu aprofundat. Ion Bogdan 175socotea, in ceca ce prive§te Moldova, ca ref erinta la obicei se implantasede multa vreme, in timp ce termenul de pravo (ius) era de origine polo-neza, iar zaRom. (a§ezaraint, lege), de origine bulgara, ar fi recent.

Cind se neaga existenta receptarii bizantine sau cind ea este redasäla un regim nominal, se urmare§te sa i se opuna obiceiul, dreptul popular,ca sistem de drept autohton, antibizantin. Far/ a putea aborda aiciaceasta problema complicata176, voi nota numai cá s-au cautat pentruaceasta cutuma tot felul de origini : dad, (traca)177, slavg, i chiat greacapopulara 178. Pe drept cuyint, N. Iorga a reclamat, mai ales, pentru ea ointegranta viziune sud-est europeana, evocata mai sus. Cu destule nuante,

174 Tesauru de monumente istorice, Buc. 1 (1862) 354 urm. (redactatA dupit 1681, publi-catA la Venetia in 1785).

176 Documentele .51efan cel Mare, Buc. 1 (1913) 82.176 Ar trebuí arAtat printr-o analla etnología sí sodologicA deosebírea care exista

intre obiceiul animist, mitic, imbibat de etia difua, care in primele secole ale feudalis-muluí continua sA se afirme ca un sistem obligatoriu prín el Insusi, volt de Dumnezeuacceptat de toti, pe de o parte, si notiunea modemA, dogmaticA, a until drept consuetudinar,coordonat cu legea scrisA a statului, i subordonatA el, obicei care se reflecta, ca 1 aceastadin urmA, in norma juridicA", unía, abstracti l supremA. Díntr-o astf el de analia s-ar des-prinde, ca o lege de dezvoltare istoricA, trecerea ireversibilA a unei societAti structuratA cu aju-torul until sistem de obiceiuri arhaice, spre societatea modernA, intemeiatA pe sistemulde drept scrís al statuluí. Or, trecerea s-a efectuat in prezenta praoilet bizantine (In Apus,a dreptului romano-iustinian), sub si auspíciile teoriei romano-bizantine despre °Wei (vezisupra, n. 159), ceea ce, pinA la urmA, comporta eliminarea obiceiului in favoarea unuí dreptnational unificat. Aceasta autoriza obiceiul In unele cazurí limítate, ca varietate a aceleíasireguli de drept care figura in legea scrisA. AceastA tehnicA era deja aceea a prat:Wei. Struc-tura pravilei a jucat fatA de obiceiul arhalc l patriarhal un rol disolvant, care nu poate fiindestul subliniat. Vezi mai pe larg, supra, n. 150.

177 1. NAdejde (1899; 1900); G. Fotino (1925-1926); N. Iorga (1911, pinA la prefata-sa la teza lui G. Fotino, cind emite unele rezerve).

178 P. J. Zepos pentru unele instítutii, precum retractul 1 privilegiul de masculinítate(1936-1953).

82

www.dacoromanica.ro

Page 83: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Andrei ROdulescu 179 s-a urcat din nou la romanitatea unui drept arhaic(a carui cristalizare n-a putut totu§i sg, alb& loc decit in conditiile sec.VIIIX). In schimb, I. Nistor 18°, prin generalizarea sumara a tezeisale, nu pregeta sa afirme ca obiceiul pamintului (legea -phi) nu estenimic altceva decit vechiul drept romano-bizantin care s-a pastrat ping,In zilele noastre". Asupra acestei marl probleme, studifle de sociologieistorica §i tipologica din ultimii 15 ani asupra satelor devalma§e §i, madde curind, asupra structurilor feudale in estul §i sud-estul Europei181,sau cercetarile de istorie sociala182 §i. de etnologie juridica Us, arunca olumina noug,. Ele permit sg, abordarn subiectul intr-un cadru istoric,structural, stilistic §i metodologic, mai vast decit simpla comparatie deelemente bizantine §i române§ti, care de cele mai multe ori r&rnine unila-teral. Acest cadru mai vast se sprijing, dealtminteri, pe toate cuceririlede ordin documentar, metodologic §i interpretativ ale istoriografiei natio-nale de astazi.

Receptarea dreptului bizantin canonic §i laic, alaturi de obicei (elinsu§i cu o structura eomplexa, am zice pluralista) §i de dreptul nou aldomniei, creeaza dreptului global al societatii feudale o structura plura-lista. D. Cantermir, analizind numai obiceiul §i dreptul bizantin, vorbeanumai de un duplex ius. Tot din descoperirea unei pluralitati de sistemeistorice de drept pornea notiunea de Tripartitum ius al lui Werböczy,sau cea de utrum que ius in lumea juridica occidental. Structura pluralistaa dreptului bizantin á fost recent studiata de G. Michaélidès-Nouaros.Aceasta analiza pluralista a realitatii sociale nu inseamna, ea la unii autorioccidentali, adoptarea unei doctrine pluraliste cu privire la originea dreptuluiIn raport Cu statul. Nici un prejudiciaza unitatea exceptional& atit a obice-iului, eh §i a dreptului receptat la toti rom&nii. Dar fg.rg, o analiza plura-listg, in sensul aici definit, nu se intelege §i nu se poate formula §tiintificmarele proces de unificare burgheza a dreptului, in sec. XIXXX, procescare tocmai a dus la disparitia receptgaii bizantine in sud-est §i a celei delimba latina, in Occident. Viziunea noastrg, despre rolul pe care Bizantul1-a jucat in viata institutiilor rom&ne, ping, la 1453, este materialmenteincompleta, din ca-aza documentatiei lacunare pe care o posedgm. Nece-sitatea unor studii comparative largite §i ping, la urma a unei sintezeexhaustive, nu se resimte decit cu mai multa putere.

Influenta institutionall a Bizantului este inseparabila de locul pecare biserica §i deci ideologia §i dreptul ei il ocupau in stat §i insocietate. Receptarea dreptului canonic §i imparatesc a fost principalulcanal al acestei influente, §i aci rezida ratiunea locului ce revine acestuifenomen in lucrarea de fata. Organizarea statului feudal romanesc, far%a fi o creatie bizantina, este de neconceput in afara recursului sub formelegale sau de fapt la ideologia imperiall §i la importante structuribizantine, de cele mai multe ori avind deja doveditg, eficacitatea lor laslavii de sud. Asupra anumitor puncte, n-ar fi excesiv sa vorbim de oadevarata continuitate romano-bizantina. Contextul balcanic a numeroase

179 Romanitatea dreptului nostru in AAR, s. III, MS I 21 (1939) = Pagini din istoriadreptului ronginesc, ed. Irina RAdulescu-Vasalogu, Buc. (1970) 43-58.

1" Temeturile ..., 863-864.191 coala prof. D. Gusti si importantele lucrAri ale lui H. H. Stahl, cit. supra; vezi

si lucrArile lui L. P. Marcu asupra obiceiului.192 P. P. Panaitescu, Obstea Idrdneasca ..., Buc. (1964).

Romulus Vuldmescu, Einologia juridic& Buc. (1970).

83

www.dacoromanica.ro

Page 84: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

procese nu permite totdeauna sg, se izoleze actiunea factorului bizantin.In sfIrit, dreptul privat a fost deopotrivg, influentat de Bizant, cadreptul public. Once impact bizantin se intov. ArA§e§te de un context sau deo reactie popular, la care N. Iorga a fost intotdeauna foarte sensibil. Dar arfi putin indicat sl se acorde beneficiul unei prejudecAti de favoare dogma-tic, numai vigil a§a-zis obi§nuielnicl a institutiilor, ceea ce N. Iorga, n-areclamat niciodatI. Influenta bizantinA, §i reactiile care i se impotriveau

pe m'Asura nivelului, diferit, al fiecgrei categorii sociale fac necesarlo cercetare critica de ansamblu, precum §i. o serie de evalugri nuantate.

A risipi erorile §i a reduce exagerArile la continutul ion acceptabil,a scoate la luming, §i a explica legendele cucernice ale treeutului privitorla contactele cu Bizantul, inseamnA a face operl salubrA i necesarl.Aceasta §i-a asumat-o Al. Elian cu o rigoare exemplarA. Ce mai rAminevalabil dupgi revizuirea sa, mi s-a pAnit cg, ridieg *Meg, probleme importante§i dificile, ca cele pe care le-am atins in prezenta lucrare. Peste tot §itotdeauna, actiunea Bizantului direct sau indirect s-a sublimat incre,atii locale.

Receptarea dreptului bizantin care nu mai cerea contacte directe,nici chiar existenta indepArtatA a impe,riului, a condus printr-un ocolcomplicat la formarea dreptului national. Ideologia §i mai ales politicaecumenismului imperial au primit lovituri mortale prin crearea stateloretniee (bulgar "4, sirb185, roman), purtAtoare ale unui viitor care insl nu§i-a epuizat toate virtutile. Structurile imperiale (ierarhia formelor deguvernAmint ; interdependenta familiei monarhice ; autocratia,) au servitdin plin sg, intemeieze in drept sau In f apt, puteri politice independente.Ping, la urmA, aceste puteri erau antiteza monolitismului imperial, carede multg, vreme nu mai era o realitate, nici mIcar la Bizant.romAni se voiau Secritkca (chiar in mod neregulat) §i. ccirroxpecropegincoronati de cltre mode§ti zugravi de bisericA, nu pentru a maimutgriBizantul sau pentru a se instala glorios in el ei aveau prea mult simtulproportiilor , ci pentra a fi mai adine §i mai eficace, ni§te buni §i mari(dar de mai multe ori ni§te discutabili) conducAtori ai poporului de nedezrA-dAcinat pe care Il guvernau, fArA a-§i depl§i niciodatA limitele de clasA.Faptul cg, principatele au fost, de la inceput, tAri de drept serie romano-bizantin (public §i privat) a jucat un rol important in letona institutiilorromAne §i confer& trAsAturi istorice insemnate culturii juridice §i eiviliza-tiei romAnilor.

De unde, pentru epoca studiatI, aceastl concluzie general/ carese va adinci §i i§i va vAdi temeinicia in cea urmAtoare. Bizantul estemai mare prin ajutorul involuntar pe care 1-a dat celorlalti ca sA senascg, diferiti de el, decit prin implantarea fidelg, a chipului sAu, care afost deopotrivg, inimitabil, ireversibil §i, dacgi Ii privim mai de aproape,imperfect §i transitoriu. In influenta institutional/ a Bizantului, la nordde DunAre, ea §i aiurea, sintem indreptAtiti sA celebrAm, bineinteles,fecunditatea istoricg, a civilizatiei bizantine, bogAtia geniului romano-grec.Dar mai des, §i inainte de toate, avem datoria sA mg,surAm valoareadurabilg, a sintezei romAne§ti §i reu§ita, celor care, adesea fArg, voia ion,au indeplinit aceastA operl, in sec. XIV §i XV.

184 Vasilka Tlipkova-Zaimova, op. cit., supra, Panca introductiod, n. 31.Vezi Sima N. Cirkovre, Der Weltrechtsgedanke bei Konstantin aus Osirovica, in

ZRVI 1 (1961) 111-145.

84

www.dacoromanica.ro

Page 85: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

PARTEA A II-A

Bizantul dupd Bizant" i dezvoltareainstitutiilor ronidneti (1453-1750)

85

www.dacoromanica.ro

Page 86: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

TITLUL

CADRUL SOCIAL SI CULTURAL AL INFLUENTEIINSTITUTIONALE POSTBIZANTINE

Capitolul I

Probleme generale. Rolul diasporei grecesti(domnie, biseria, dregatorii)

Cum s-a notat la inceputul pärtii introductive a lucrärii de fatä,impactul institutional al Bizantului in tärile române n-a fäcut decit sä selrgeasc i sä se adinceasa, dupä disparitia de pe scena politicl a statuluicondus de basileus. Pentru motivele acolo arätate, voi urmäri aici istoriaacestui impact numai pinä la mijlocul sec. XVIII. Iatä träsäturile caremi se par a fi característico pentru perioada astfel delimitatä.

In materie institutionalä, rolul Bizantului este mai importantsi mai durabil decit in alte domenii, cu exceptia, poate, a artei i, maiales, a bisericii. De bisericä insä domeniul institutional rämine 1nc legat,cu o väditä, crestere a factorilor i elementelor laice.

Devi independentä de existenta statului bizantin, aceastä'rim a venit si din teritorii care, timp de peste doug secole, continuindsä ducä, o intensä viatä bizantinä', fie chiar in cadre venetiene (Ciprul,Creta etc.), rämäseserä' in afara dominatiei otomano *. Mai tirziu ea avenit si din sinul multor centre ale disporei grecesti in Europa (Venetia,Padova, Roma, Viena, Buda), sub formä, de idei. De aci, caracterul com-

* Nu este inutil sA amintim cronologia cucerirli otomane: 1301-1337, NicomediaAsia Mica, Gallipoli (1334) si apoi Tracia, Macedonia, Epirul. 1362, Adrianopolis. 1430 Ianina

Salonic. 1396 si 1444, infringerile de la Nicopoli si Varna, cucerirea Bulgariei, 1453, Cd-derea Constantinopolului. 1389, infringerea de la Cosovo l supunerea Serbiei. 1457, Albania.1458-1459, ducatul Atenei. 1461, despotatul de Mistra; Imperiul Trebizondei. 1462, Myti-lone. 1470, Eubea, posesille venetiene in Peloponez. 1522, Rhodos. 1566, Chios. 1570-1571,Ciprul, 1579, Naxos si Cycladele. 1645-1715, razboaiele turco-venellene. 1645-1699, Greta.1699, pierderea Peloponezului o a Eginel. 1715, recucerirea otomana a Peloponezului.

87

www.dacoromanica.ro

Page 87: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

plex al continutului acestei inriariri, in continua lgrgire i evolutie. Dupgimportantul episod italian i renascentist din sec. XVII (cristalizat incodul moldovean din 1646 si in cel muntean din 1652)** si Cu incepereindeosebi din prima jumätate a sec. XVIII, inriurirea greceascl devinesi un vehicul de valori si de structuri europene, nebizantine in Bens tra-ditional sau traditionalist.

Mereu actual g in felul ei, renasterea Imperiului bizantin a imbrg-cat forma unui adevgrat mit, cu un necontestat rol politic, in continuaevolutie. Chiar la finele sec. XVIII, el mai putea colora revolutionarismulnational al lui Rhigas Velestinlis exalta platonic aripa conservatoare,fanariotä, a eteriei si a fondatorilor Greciei moderne2. Ca Mare idee",mitul reapare pinO la primul rä'zboi mondial, pentru a nu fi lichidat, inconditii dramatice, decit prin pacea de l Lausanne (1923)3.

Ping la 1760 si in continuare ping la 1821, influenta bizantingß-a intemeiat pe o serie de forte politice, sociale, economice si culturale,cu un amplu substrat etnic i demografic, bine reprezentat in principateleromâne. Astfel s-a creat iluzia-realitate cä, dup1 1453, Bizantul a conti-nuat la nord de Dungre cu mai mult1 strglucire decit pe malurile Bosforu-lui, in Moreea sau in modesta aglomeratie care luase locul Atenei. In fond,In ambele cazuri, istoria a construit doug societäti moderne de tip nonbi-zantin. Ele izvorau din sinteze in mare rngsurg paralele, dar deosebiteuna de cealaltä, intre altele, tocmai prin pozitia lor diferitO cantitativ

calitativ fatg de Bizant. Acesta, numai in cazul Greciei este o partedirect constitutivA, a propriei sale istorii natinale. Chiar dacg lumea bizan-ting nu a-a redus niciodatO la una exclusiv greceascg.

Vastul corp pe culegeri juridice bizantine n-a fgcut decitmgreascI dup/ 1453 caracterul de factor istoric inzestrat, pentru motiveleargtate mai sus, cu o relativg independentI. Bineinteles, indärgtul masei deinstitutii pe care acest corp o reglementa, se vor ggsi, treptat sau in acelasitimp, multe din fortele i din grupurile de presiune de care va fi vorba.AceastO ambivalentg este o contradictie elementarg care nu trebuie nicisg surprindg, nici sg fie ignoratO.

In mäsura in care poate fi infItisat ca un succesor al ideii impe-riale bizantine si al statului cucerit, Imperiul otoman a vehiculat, cu saufgrg voie, structuri institutionale bizantine, multe adaptate i chinr imbra-cate intr-o terminologie otomang 4. Prin statutul de drept bizantin acordat

** Vez! Prosper Farinacius et les codes de Moldavie ( 1646 ) et de V alachie (1625).Une influence indirecte de la Glose sur ces deux codes in Studi Accursiani, Milano 3 (1968), 1 1651 206.

Vez! Al. Elian, Sur la circulation manuscrite des écrits politique de Rhigas en MoldavieIn RRH 1 (1962), 487-497 (491).

2 N. G. Svoronos, Histoire de la Gréce moderne (Coll. Que Sals-je?", nr. 578/1953),Paris (1972), 28; Ap. Daskalakis, Les Phanariotes et la révolution grecque de 1871 in Symposium.L'Epoque Phanariote, 21-25 oct. 1970. A la mémoire de Cléobule Tsourkas (Institute for BalkanStudies, 145), Thessalonild (1974) 71-76; Richard Clogg, A Short History of Modern Greece,Cambridge (1979).

3 N. G. Svoronos, op. cit., 51, 93-95.4 Divan, RA caimacam, effendi, ball iznaf, bazar, mezat, ghidec etc.

88www.dacoromanica.ro

Page 88: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

populatiei crestine cucerite 5 §i prin clauza (expresa sau ciar subinteleasapracticata) privind autonomia legislativa a principatelor (asezate dincolode frontiera de fazboi nord-dunä'reana) 6 puterea suzerana otomana'renunta la o eventuala ostilitate Uta de receptarea bizantin'a (indiferentde limba in care se realiza). Nu este insä mai putin adevarat el in acteleoficiale ale Portii receptarea nu este nici stimulata, nici macar amintitain bine sau in räu. Nemaifiind necesara. Sau nefiind politic sa se punaaccentul pe acest statut de autonomie Sau, mai degraba, aceasta dis-cretie nu era decit o optima' formula diplomatica Intr-adevar, in conditiicomplexe (pina' la traumatism), ideea imperiala otomana, incompatibilaIn aspecte esentiale cu ce,a bizantina, putea totusi beneficia in fapt demistica si de mitologia temeinic legate de imaginea basileus-ului si de reali-tatea culturall ii sociala a dreptului san. O asemenea concluzie concorda

cu situatia de fapt si de drept in imperiu a bisericii ecumenice,a populatiei grecesti (in general) si a paturii dominante din FanarulTaringradului (in special).

G. Una din fortele identificabile indäratul receptárii bizantine(juridice i institutionale) poate fi numita commoditatis causa aca-pararea greceasca". La nivel colectiv si individual. in materie social-

religioasa, culturala j economica. Sub forma de dramatica dias-pora, de imigratie f ara multa alegere a mijloacelor de patrundere si deafirmare. Prin plecarea capului din interes sau in silnicie. Prin mallefamilii postbizantine, a caror insemnatate n-a scápat intuitiei i priviriipatrunzatoare a lui N. Iorga 7. Prin masa amestecata a elementelor gre-cesti. Si prin numeroase individualitati grecizate, de origine romana',albaneza, levantina, uneori aventurieri de epoca sau un amestec localdin cele mai neasteptate.

5 Ahtname din 623 al profetului Mohamed pentru manAstirea Sinai; beratul lui Moha-med II Cuceritorul (1454) catre Ghenadios Scholarios, patriarhul antiunionist al Constanti-nopolului. Vezi, N. J. Pantazopoulos, Church and Law in the Balkan Peninsula during the Otto-man Rule (Institute for Balkan Studies, nr. 92), Thessaloniki (1967) 20-21 cu discutía proble-mei autenticitatii; D. S. Gkinís, IleptypczNza Earopiag 1.05 p.cra43uCoevnvo5 8t.xxiou, Atena(1966) 41, 48, nr. 1, 29. Giorgio S. Marcou, La posizione politica, religioasa e giuridicadella Chiesa ortodossa e il suo contributo per la rinascita delta nazione greca sotto il dominioturco in Arman di storia del diritto, 14-17 (1970-1973), 267-293 (Milano, 1974), excelentasintez5 a tezei sale de doctorat Rapporti fra Chiesa e Sial° in Grecia dalla Caduta di Con-stantinopoli (1453) fino agli inizi del XX secolo, Universita di Roma (1971), cu indicarea

valorificarea importantelor cercetari ale lui N. Pantazopoulos asupra problemei, sinteti-zate in lucrarea citata mal sus (1967) si cu o bogatA bibliografie, p. 268, n. 5 *1 un ghidbibliografic general, 289-293, deosebit de pretios.

6 I. Matei, Quelques problèmes concernant la régime de la domination ottomane dans lespays roumains in RESEE 10 (1972) 65-81 (concernant particulièrement la Valachie");11 (1973) 81-95.

7 Les grandes familles byzantines et l'idée byzantine en Roumanie in AR, BSH 18 (1931)1-21. Pentru familiile domnitoare, vezi recent: DOmétre Skarl. Soutzo, Les familles princiéresgrecques de Valachie et de Moldauie in S ypozium cit. supra, n. 2, 229-253, unde erbanCantacuzino, roman dupa mama, figureaza ca un simplu prince Grec préphanariote", problemadevenind i mai dificila pentru Cantacuzinii sec. XVIII. Pentru autor, ,care da pe MihaiViteazul ca flind cu sigurantA grec dupa mamá, acest domn este inconjurat de boierl, de intelec-tuali i clerici greci unind tarile romane cu ajutorul a mil de razboinici greci. Totusi, se con-stata just ca hellenismul, asimilat de lumea romaneasca, da §i primeste singe sí spirit".GhieuletiI sint greci fanarioti de origine albaneza, lar Duca, grec de origine rumeliota. Se recu-noWe in treacat originea romaneasca a Calimachilor. Pentru familiile boiere§ti, vezi mai joslucrarile cítate in text.

89

www.dacoromanica.ro

Page 89: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

H. A.capararea greceascii" in cadrul domniei. Nu se poate face aiciistoricul domnilor care, intrind in una din aceste categorii, au fost unfactor de lArgire a impactului receptgrii bizantine cu urmäri institutionale.Dar este semnificativg seria domnilor care incepe cu Radu Mihnea , i seterming cu cei doi Duca §i cu Racovite§tii inainte de a trece direct la fana-rioti. Vom mentiona, ea ilustrare, numai cazul lui .Alexandru llia, carenu tia bine limba tgrii, §i despre care un grec impgmintenit, cleric egrtu-rar cu idei inaintate, cronicarul mitropolit Matei al Mirelor 8, ne spunesugestiv cg impgrtea dreptatea avind pe scaunul de judecatg cartile dedrept bizantin (Vlastarès, deja Malaxos in grece§te, existind un astfelde manuscris care circula in 1619, semnalat de C. A. Spulber) 9. Acestuidrept i se dädea acum pasul fatg de legea tä'xii (obicei, drept domnese ksibizantin receptat pe cale consuetudinarg) chiar in materie civil, in penalrolul dreptului bizantin fiind mai putin contestat de la inceput. Si croni-carul, motivat, 11 dojenea" pe domn, sf5,tuindu-1 respectuos, dar dirz,sg nu §ubreze,ascl edificiul dreptgtii prin nesocotirea legii iiirii care,intotdeauna, va avea ping la urmg ci§tig de cauzg pe plan istoric. InMoldova, in acela§i inceput al sec. XVII, Stefan Toma 1° (1611-1615),du§manul boierilor, care avea nevoie de sprijin din Mara acestora §i deexaltarea puterii imperiale" turce§ti, pronunta importante sentinte petemeiuri de drept bizantin, unele reluate de Radu Mihnea n §i de GaspardGratiani 12. Este vorba de nunta a patra, de individualizarea pedepselor,de un nou regim al confisegrii bunurilor favorabil neamului de singe incaz de viclenie a unuia din membrii sgi. Pravila revine, interesat i diplo-matic, in actele lui Leon Toma 13 (Stridie", Ostrecario", 1629-1632)F3i ale fiului su Radu Leon 14 (1664-1669), ale lui Radu Mihai Mihnea,IIP5 (1657-1659).

Dar constatarea aceasta exactg. §i cu un rol efectiv nu trebuieexageratg in semnificatia ei pentru istoria institutiilor. Si fgrg ea, lucruriles-ar fi petrecut, in esenta lor, in acela§i fel.

Mihai Viteazul, care nu era nici strä'in nici ostil lumii grece§ti evo-cate mai sus, a promovat aplicarea pravilei (indeosebi prin adunareade stgri din 13 apr. 1596) 18 in sensul unei consolidgri a puterii domne§ti,Mfg' functiune grecizantl. Chiar färg o realizare imediat} durabilg, operalui presupunea o puternieg .. i noug sintezg panromâneaseg. Pentru aceemi

8 Tesauru de monumente istorice 1 (1862) 534 (redactatà in 1618, publicata la Veneiia,(1785).

9 Indreptarea legii, I. Le Code valaque de 1652. Première partie: .Histoire, Bucure*ti(1938) IIIIV; IXX. Pe baza acestei aprecien, ms. gr. 307 al BAR a fost ales sA fietradus in anexele la Indreptdrii legii, Buc. (1962) 18.

infra, Partea a ¡II-a, IV, 1, VIII 2.12 Ibidem, XVII 4 (1956) 381-382, nr. 485; vezi infra, Partea a Ill-a, II 2.13 DRH B 23 (1969) 408 nr. 225 (15 iulie 1631) II supra, Partea introductivd, n. 124.14 P. Teulescu, Documentele satirice (Arhiva Tomda), 1 (1860).16 Al. Cioranescu, Documente privitoare la domnia lui Mihail Rada ( 1658 1659).

Culese mal cu seamd din arhivele Venefiei in BCIR 13 (1934), Buc. 1934 (extras 157 p.); Idem,Domnia lui Mihnea III (Mihail Rada) 1658-1659 in BCIR 14 (1935); cf. Lia Lehr, Mihneaal ¡II-lea (Mihail III Radu) 1658-1659, In Studii 26 (1973) 1161-1178.

16 DIR B XVI/6 (1953) 206-207, nr. 227 = DRH B 11 (1975) 205-206.

90

10 DIR A XVII 3 (1954) 56-57, nr. 92, 93; 150, nr. 237; 5 (1957) 69-70, nr. 90;98, nr. 137; 107, nr. 150

11 Ibidem, XVII 2(1612,(1951)

1613, 1621, 1622.)102-103, nr. 108 (1612); 3(1951) 8, nr. 7 (1616); vezi

www.dacoromanica.ro

Page 90: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

consolidare, Mircea Ciobanul (Cu leglturile lui orientale) se sprijinise, lamijlocul sec. XVI, pe pravilä (legea tut Dumnezeu, legea dumnezeiased,cea din nomocanoane, ca ¿Sintagma lui Vlastarés) pentru a impune boieri-lor, care se mentineau pe pozitii traditionalist antiotomane, o cotituräpolitia, ce apare necesarä pentru cá a salvat un minimum posibil deautonomic) romäneascl efectivä fatä de preaputernica Poartä 17, neimpin-gind-o, mai mult decit trebuia, la cucerire direct-6, i integralä. i *tefanToma in Moldova a stat, poate, aläturi de el, pe aceastä linie spinoasä

sinuoasä. Dar iatä politica pravilnied a lui Mihai Viteazul reluatä,continuatä si lärgitä de domni indusmäniti in cele douä, täri, ca MateiBasarab i Vasile Lupu, in acte izolate, in deciziile de adunäri de stäri(in Tara Rom/fleas* 18i in marea codificatie dintre anii 1632-1652 19.Or, politica fatä, de greci si de cultura greceascä a domnului de tarlMatei, rästurnätorul lui Leon Vodä, patronul lui Paisie Ligaridis (direc-torul grec al scoalei inalte de la Tirgoviste), ar merita comentarii intinse 2°.Cit priveste pe *erban Cantacuzino i succesorul accestuia, ConstantinBrincoveanu, de pe pozitii oarecum diferite, nici ei nu vor intoarce spatelepravilei.Pe aceeasipraviläisi sprijing politica dinasticä i de independent*/prenationall" D. Cantemir, care poseda i viziunea savantä, umanistä

receptärii romane si bizantine pe plan european. Pe aceastä linie, solici-tind anacronic traditiile existente, D. Cantemir, urmat de mitropolitulGheorghe (1723), va ajunge la legenda codului bizantin scos. de Alexan-dru cel Bun din Basilicale sau din cärtile impärätesti trimise" de laConstantinopol de Ioan. VIII Paleologul 21. Iar structura dreptului moldo-vean o analizeazI just, ca un duplex ius, un dualism format din pravilareceptatä si din obicei. Dintre domnii din urma, numai albanezul"Vasile Lupu are leg/turi specifice cu lumea greco-orientalä, iar erbanCantacuzino, care se pretindea coboritor din familie imperialä si recentimpämintenitä, nu era mai putin seful partidei antiotomane (dar poatecu visuri personale de restaurare imperialä). Olt priveste pe Constantin.Brincoveanu, el intelegea ksi direct, si prin inrudirea cu Cantacuzinii (Elena,sotia postelnicului fiind fiica lui Radu *erban), WA, intrupeze traditiabasarabä, nu färä a-si märita patru fete cu fanarioti sau cu un rumeliotea tinärul C. Duca, viitorul domn al Moldovei i fiul lui Gheorghe, domnIn ambele täri.

I. Acapararea greceased"'in eadrul biserieii. Nimeni nu va fi surprinsgäsind biserica puternic angajatä in serviciul." receptärii bizantine.

17 Vez! $tefan Andreescu. La politique de Mircea le Pdtre in RESEE 10 (1972) 115-122.Teza sa interesantii poate fi azi intregitA i adincitA nuaníat prin analiza mai largA a luí FlorinConstantiniu, De la Mihai Viteazul la fanariojt: observant asupra politicii externe romanestiin SMIM 8 (1975) 101-135, (105-110).

19 Vezi recenzia mea la Indreplarea legli (ed. 1962) in SCJ (1963) si D. Mioc, L'assembléed'états et la fiscalité in RRH (1966) 197-233 = Anciens Pays et Assemblées d'états, Bruxelles48 (1969).

19 Pentru Pravila aleasd Carte de indreptare (1632), vezi introducerea lui C. TegA-neanu la ediíia pregAtitA la Institutul de istorie N. Iorga" ; pentru celelalte pravlle, veziEd. Acad. din 1961 si 1962 si studiul citat supra, 88, n**.

Vez! Victor Papacostea, O coald de limbd f i culturd slavond la Tirgoviste in timpuldomniei lui Matei Basarab in Romanoslavica 5 (1962) 183-194; idem, Originile !nod-fd mintului superior in Tara Romdneascd in Studii 14 (1961) 1 139-1 167; adde: CléobuleTsourkas, Les débuts de l'enseignement philosophique et de la libre pensée dans les Balkans.La vie el l' ceuvre de Thlophile Corgdalée ( 1570 1646 ), Thessaloniki (19702).

21 Vezi critic si cu o amplA documentare, Al. Elian, Moldova gi Bizanjul In sec. XV,cit. supra, Partea introductivd, n. 2.

91

www.dacoromanica.ro

Page 91: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Analiza deja prezentata, cu unele particularitati, ramble valabila ping lasfir§it. .

Legatura dintre biserica FA dreptul bizantin n-ar fi putut dispitreadecit printr-o neverosimilä politica otomana de total & lichidare violenta.Surprizele unei astfel de politici pentru turei ar fi fost incalculabile §i,in once caz, ea n-a avut loc. In principate nu s-a putut realiza nici pro-blema conversiunilor la islamism de tip local (Bosnia-Hertegovina, Albania,mai sporadic §i in alte regiuni) sau militar (recrutarea ienicerilor). Cele datatreceri domne§ti la islamism (Mihnea Turcitul si Ilia§ Voda) ramin episodice.

Asadar, independent de actiunea factorilor de sub lit. G., bisericafeudal, string legata in stil bizantin de stat, ar fi ramas in once caz §idupa 1453, prin ea insa§i, o placa turnanta de implantare institutional&bizantinä, pe plan canonic §i civilo-canonic. Nu putem ignora ins& prezentasi in biserica a unor elemente grecesti ell rol influent si care pot aparea,cel putin la prima vedere, ea o cauza direct& §.1 fireasca de potentare sichiar de vadita accentuare a bizantinismului juridic prin filiera ecleziastica.

Astf el, episoadele luptei pentru cucerirea (neizbutita) a unei auto-cefalii si pentru statornicirea unei relative autonomii tendintä afirmatade la finele sec. XIV in Tara Romaneasca §i, cu prilejul intemeierii mitro-poliei, in Moldova 22 - s-au putut gasi limitate prin prezenta in frunteasau in sinul bisericii a unui apreciabil numär de elemente grecesti.

Nu avem date statistice precise despre elementul grecesc in biserieg.Oricum, aici si pentru problema noastra ar interesa indeosebi numarulmitropolitilor s'i episcopilor de origine greceasca. Pentru Tara Romaneasea,recentele studii ale lui Al. Elian §i N. Serbanescu 23 ne ingaduie sa cunoa§-tem numarul mitropolitilor de origine sigur greceasel (9 din 39), pentrualtii persistind indoiala. Majoritatea consilierilor juridici, de diferite grade,famine sau necunoscuta, sau ignorata din lipsa unor meticuloase studiiIn aceasta directie.

Pentru. Moldova 24, cercetarile existente sint mai putin precise.Pin& la 1741, cind C. Mavrocordat impune ca mitropolit pe grecul Nichifor,

22 Din bogata literaturA (manuale si studii) privind organizarea celor douà mitropolisi a diferitelor episcopii, citAm: N. Iorga, Istoria bisericii romane§ti, 12 (1929) passim. IstoriaRomaniei, Bucuresti 2 (1962) 156-159; Istoria bisericii romline, Bucuresti, 1(1957) 144-153Const. C. Giurescu, Intemeierea Mitropoliei Ungroolahiei in BOB, 77 (1959) 673-697; N$erbAnescu, Mitropolia Severinului in BOR 88 (1970) 1 191-1 127; loan N. Floca, Originiledreptului serfs In Biserica ortodoxa roman& Studiu istoric-canonic, Sibiu (1969) 1-39; A/.Gonta, Mitropolia # episcopiile ortodoxe moldoveneVi din sec. XV in Mitropolia Moldoveisi Sucevei (1958) 22-28; Mircea Plicurariu, Istoria Bisericii ortodoxe romdne, Sibiu (1972)53-57, 60-64, 82-83, 95, 379-380.

23 Al. Elian, Legaturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patrtarhia de Constantinopol a cucelelalte biserici ortodose in BOB 77 (1959) 904-935; N. Serbitnescu, Mitropolifii UngrovlahieiIn BOR 77(1959) 722-793 (Oa la Filaret, 1754-1760, de asemenea grec). De la 1354 la1 754 avem 9 mitropoliti greci: Iachint (1359-1372); Hariton (1371-1381); Antimie (13811 402); Teodor (1402 ?); Eftimie (1412;) Damian (ante 1447); lachim (1147?); Luca(1603-1629); Grigorie (1629-1637); Mitrofan (1716-1719); Neofit (1739-1753), reprezen-tind cca 155 de ani de pastorie din t otalul de 395 (1359-1754), adicii 39,2%. Nifon (15031505) n-a intrat in calcul.

24 Nici Melchisedec, niel E. Erbiceanu nu räspund unei legitime asteptAri. Multumesclui N. Grigoras pentru verificarea datelor privhid Moldova. Asupra lui Nichifoi. si a lupteiantigrecesti dusA de Iacob I Putneanul (1750-1760), vez! N. Grigoras, Mitropolitul lacov IPutneanul (20 ianuarie 1719 15 mai 1778), In Mitropolia Moldovei si Sucevei 34 (1958)791-810. Asupra episcopului Iacov, vez! Melchisedec, Cronica Romanului (1875) 115-122,Listele cronolog ice ale terarhilor Bisericti ortodoxe romtine, publicate recent de prof. Mircea PAcu-rariu in BOB 93(1975) 322-355, foarte pretioase, nu contin totusi date asupra originil etnice.

92www.dacoromanica.ro

Page 92: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

scau.nele mitropolitane i episcopale fuseserä ocupate numai de pgmiR-teni. Alegerea lui Nichifor exp1ic reactia bine cunoscutä prin Soboruldin 1 ian. 1752, convocat de Iacov I Putneanul ca un sobor de clericisi mireni, adeväratä, adunare de stgri protestatarg si de disensiune fa va dedomnie. Respe,etarea obieeiului pämintului la ocuparea scaunelor deierarhi era declaran', o datorie nationalä a tuturor stgrilor, prin carteasoborniceascg incheian, si räspinditg cu acel prilej.

In ceca ce priveste pe episcopii din Tara Romäneaseg rAminefie compulsat un material important, istoriile generale ale bisericii si unelemonografii de episcopii nedind räspunsuri complete si totdeauna precise.Dad in Tara Romäneascä, o treime din episcopi a putut fi de originegreceascg, in Moldova, Iacov, arhimandrit al mänästirii Barnovschi dinIai n-a pgstorit ca episcop de Roman decit un an (1786). Nu trebuieuitat marele numgr de egumeni (indeosebi la mgnästirile inchinate), simai putin de protopopi, de aceeasi origine, si unii altii, indeosebi ultimii,avind atributii judiciare canonice la nivel inferior, dar nu neglijabil.

Dupg 1453, afirmarea si consolidarea principiului consuetudinar(obiceiul pämintului, legea tärii"), potrivit druia biserica nu poate aveaIn fruntea ei decit pgminteni, rämine o constantä, i gravg problema 257cu doug momente culminante de afirmare : hrisovul de mare adunare atgrii din 15 iulie 1631, in Tara Roragneaseg, si cartea citatg a Soboruluide la Iasi, din 1 ianuarie 1752, in Moldova. Principiul poate fi consideratea o pozitie eistigatg, dar pe care patriarhia ecumenicl o repune mereuIn discutie, cel putin prin provocarea i favorizarea a cit mai multorabaten i cu putintä, i, adesea, slujindu-se de once mijloace. Bineinteles, subfatada unor mari principii canonice si dogmatice, obie,ctivul constient siesential era cel de naturl politid i e,conomicg. Urmgrile de ordin insti-tutional nu se adgugau decit ea mäsuri ale,atorii ori implieite. Ele seaccentuau prin conjugarea procesului din bisericg cu acela, similar, al71a,caparArii grecesti" din afara ei. Aceste urnigri au fost adincite i princauzele politice care au impus domnilor, candidatilor la domnie, boierimii,unor ierarhi dupä cum se stie interesul de a inchina dtre qu'a-minte strgine lleasuri religioase din principate in scopul de a-si creamijloace de presiune i surse de venituri cu o circulatie mai largg si maipuin controlatg de Catre Poarta otomana.

Economia luergrii noastre nu inggduie decit evocarea acestor aspecteale unui proces complex canija, elealtf el, ea atare, i s-au consacrat multecercetäri.

Inainte de 1453 am intilnit deja grgitorul exemplu al mitropolituluimuntean de origine gread, Antimie, a drui iniiativä canoniel venea incontrast cu emulatia rigidg a ilustrului sgu coleg, Euthymie de la Tirnovo.

Pentru aprecierea rolului jucat de elementul grecesc in ierarhia bisericeasca, trebuie tinut seamasi de urmatoarele eparhii de pe teritoriul 'Toman:

Mitropolia Proilavei (BrAila), de la finele sec . XV, episcopia greceasca sub juris-dictia Patriarhiei ecumenice, cu credinciosi romani (14 titulad pina in 1757) ;

Episcopia Hotinului, sufragana a Pravilaviei (1 titular 1767-1771) ;Mitropolia Dristrei (Silistra), greceasca, aviad jurisdictie i asupra romanilor din

Dobrogea, de la finele sec. XV, cu 14 titulad pina la 1757;Episcopia de Cemavoda sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice (3 titulad Intre 1703

1774); vezi N. Iorga, lamia bisericii ... 2 (1929) 341-342 si Listele prof. Mircea Pacurariu.25 Pentru hrisovul din 15 iul. 1631, vezi supra nr. 13 si infra, Partea I, n. 124. Pentru

cartea Soborului din 1752, vezi C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei ;i Sucevei ;i a cate-dralei mitropolitane din lag, Buc. (1888) 24-26.

93www.dacoromanica.ro

Page 93: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Dupa 1453 nu putem sä nu citam, pentru Tara Romaneasca, numeca acelea ale lui Nifon, fostul patriarh ecumenic, adus in tara de Raducel Mare sa organizeze i sa condueä biserica, al mitropolitului Luca sial lui Matei, mitropolit al Mirelor si o vreme staret la Dealul, iar insec. XVIII, al lui Neofit Cretanul (1739-1754).

Primul 26, in general si indeosebi in materie de drept al familiei,luptä dirz pentru respectarea real i pentru aplicarea la'rgita a pravilei.

Cel de-al doilea, Luca 27,aplic5. pravila stäruitor i consecvent inmaterie de danii cucernice si de mostenire, deci in grava problenal astructurii proprietätii, sustinind procesul de individualizare si privatizare,In dauna neamului" làrgit i mereu solidar, dar si In folosul bisericiicare astfel putea primi mai multe danii NIA amestecul neamului de singe.

Cel de-al treilea, Matei 28, judeca tot in aceste materii alaturi devladic'a. Dar teoretic el profesa o interesanta doctrinä, deja amintitä,despre gingasul echilibru ce trebuia pastrat intre pravilá i legeaConvins ea in materie penalä pravila este la locul ei, el credea, dimpotrivä,ca in materie civilá legea tärii, obicei si drept domnesc cutumiar, trebuiesá precumpaneasca. El considera judicioas obiceiul i pravila ca doulsisteme istorice de natura diferita, nu le unifica riguros intr-un sistemunitar, in cadrul caruia valabilitatea obiceiului sà decurga din textulpravilei si obiceiul sa se poatä aplica in numele acesteia, acolo undeinsasi pravila bizantina o ingaduie (in mod, de altfel, foarte larg).

Lui Luca ji urmeaza Grigore, ales mitropolit sub AlexandruEste mitropolitul lui Leon vodä Toma, dar Il vedem participindla adunarea de stäri din care iese o carta de libertati", hrisovul din15 iul. 1631, pentru izgonirea grecilor i intarirea bisericii si a boierimiiprin instaurarea unei legalitäti bazata pe pravila. Matei Basarab Il pas-treaza in scaunul metropolitan *iilfoloseste mult in politica sa paminteana,farl xenofobie sau persecutii, pinä la moartea ierarhului (1637).

Cit priveste pe Neofit 26, vasta si savanta lui actiune de lärgire i deconsolidare a rolului pravilei bizantine poate fi usor documentata prinpretioasele materiale nepublicate i nestudiate atent pinä in prezent,asupra carora am avut prilejul sá atrag de curind atentia. In registrelesale apar, nu numai numeroase procese in care pravila se aplica trimi-tind.u-se la textul ei (cum o va cere, sub inspiratia lui Neofit, reformajudiciara a lui Constantin Mavrocordat), dar si prelucrari cu caractersavant *i mai complicat ale pravilei. Indeosebi, avem de la el

26 Vez! N. M. Popescu, Nifon II, patriarhul Consiantinopolului, Buc. (1914); Tit Sime-drea, Viala si traiul Sfintului Nifon, patrtarhul Constantinopolului (Introducere si teste, Buc.(1937); idem in BOR 55 (1937) 257-299; N. SerbAneseu, op. cit. supra (n. 23) 744-745.

22 Vezi supra, n. 23; I. C. Filitti, VI6dica Luca, 1629. &ram(); al poetului buzoian Vas&Clrlova (1809-1831), Buc. (1935). DIR B XVII 2 (1951) 102-103, nr. 108 (1612); 1 (1951)440-441, nr. 389 (1610); 4 (1951) 8, nr. 7 (1616); 98-99, nr. 109 (1 martie 1622); vez!infra, Partea a ¡II-a, IV 1; VIII 2 §i 3.

29 DIR B XVII 3(1951) 72, nr. 64 (1616).; vezi infra, Partea a III-a, VIII 7; DanSimonescu, Le chronigueur Mathieu de Mgre et une traduction ignorée de son Histoire"in RESEE 5 (1967) 81-114.

29 ASB, ms. 139, f. 125-126 si passim, sprijinindu-se pe Nov. 131 a luí Instinian,propune lui Constantin Mavrocordat (1734-1741 sau 1744-1748) sA leglfereze in materiespiritualA (lupta contra obiceiurilor superstitioase), sub o formA de drept laic, reluatA de MihaiFotino in proiectele sale de cod general din 1765 si 1766 (vez! Cartea I, titl. 2 din al sAu.Nomikon Procheiron, ed. P. J. Zepos, Atena (1959) 42-44). Din punct de vedere al politiciisociale, vez! Virgil Mihordea, Un colaborator a lui C. Mayrocordat la des fiintarea rum:Intel:mitropolitul Neofit (1738-1753) in BOR 83 (1965) 715-734.

94www.dacoromanica.ro

Page 94: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

diferite indice de titluri ale unor culegeri din compilatia lui Iustinian,extrase de texte juridice §i afirmarea principiului c dreptul bizantin,in globo, este aplicabil direct in Tara Romaneasca, fära a fi nevoie de altact formal §i oficial, de receptare. In virtutea acestui principiu, pentruNeofit nu face nici o indoiala ea se aplica novela 131 a lui Iustinian,care da canoanelor putere de lege politica (de stat). In Moldova exemplelesimilare nu lipsesc, dar sint mai putin elocvente.

De§i important, acest factor aleatoriu §i oarecum subiectiv nu aputut fi determinant. Si fara el, procesul fundamental ar fi ramas acela§i.Biserica nu se putea desprinde de dreptul pravilei, aceasta raminea, inJifia dezvoltärii istorice, drept scris de stat savant §i centralizator. Dovadao gä'sim in faptul ca ierarhi paminteni ai biserieii, din ambele tari, uniicu sentimente vadit antigrece§ti, n-au fost du§mani ai ba chiarau promovat-o uneori mai mult decit cei de origine greceasca, de§i deseoriexistä o graitoare deosebire intre stilul §i finalitatea actiunii lor.

Exemplul cel mai elocvent 11 constituie cazul mitropolitului Stefan3°care patroneaza §i conduce opera de legiferare, pe baza de pravila, subMatei Basarab. El cuno§tea bine pravilele slavone (Cu continut bizantin)de la manastirea Bistrita, de wade venise pe scaunul episcopal al Rimnicu-lui, §i textul italienizant din pravila lui Vasile Lupu (1646) 11 intregea cutraducerea textului grecesc al pravilelor bizantine puse la dispozitie deG. Petritis : Malaxos §i Aristinos.

Al doilea exemplu 11 avem in Moldova, in persoana lui Iacob I Put-neanu 31, care lupta dîrz pentru excluderea grecilor de la ocuparea scan-nelor arhierice§ti §i exalteaza obiceiul cind duce la astfel de rezultate,aparare,a lui devenind o cauza sacra a tututor moldovenilor. Dar pentruviata civilä§i canonic& tot el patroneaza traducerea (1754) de catre Cosma,ajutat de Duca Sotirovici 32, carturar grec, a Nomoeanonului din 1645al lui Iacob de Ianina, V akteria tôn arehierion [Cirja sau toiagul arhiereilor(reaseä)] 33. Acest nomocanon se aplica pina la finele gecolului, indepen-dent de prezenta unui grec pe scaunul mitropolitan al Moldovei.

Legatura bisericii cu dreptul bizantin avea de la inceput un statutinstitutionalist, sub forma unei jurisdictii recunoscute bisericii de catre

30 In dec. 1651 cere de la mAnAstirea Bistrita pravila slavonA ( Pravlenie zaknoy,BAR, ms. si. 461, f.1) din al cArui titlu se inspira pentru a inlocui titlul initial Carte depravilA") al codului din 1652, prin cel actual: Thdreptarea legii, adicA nomocanon, traducerefidelA a expresiei slavone care avea acelasi inteles. Ca si titlul pravilei alese moldovene(Carie de Indreptare, adicA de nomocanoane), cel ales de Stefan a evocat tot mai mult doc-trina traditionalA a bisericii, cu privire la structura l functiunea de invAtAturA a legii. Mitro-politul Stefan, nu domnul, intAreste acest nomocanon lArgit prin pravila laicA moldoveanA din1646. El, ImpreunA cu Macarie patriarhul Antiochiei, consulta la 20 nov. 1657 (I. C. Filitti,Arhiva Gr. Cantacuzino 220-221 nr. 699), in acelasi timp o pravilA romaneascA (cea din 16521)*i una greceascA (Malaxos, poate deja Vacteria lui Iacob din Ianina). DupA Matei Vlastarés,Stefan dA, in fruntea Indreptarii legit, o istorie a dreptului din care rezultft legAtura istoricApe care epoca o fAcea intre dreptul imperial romano-bizantin i pravila scrisA care se aplicaIn fiecare stat crestin al vremil.

Vezi si N. Grigoras, op. cit. supra, n. 24.32 Vezi C. Turcu, Carli, tipografi si tipografii in sec. XVIII in Mitropolia Moldovei

Sucevei (1960) 25-29.33 Vezi St. Gr. Berechet, Ctrja arhiereilor 13ax.rlp ice Tclv tipxtepécov) In greceste din

1645, iar in romaneste din 1754 in Intregiri" 1 (1938) 18-24; 27-28; 31 32 ; 35b_39b;Valent in Al. Georgescu, Preemliunea . Bucuresti (1965) 176-184; idem, Les ouvragesjuridiques de la Bibliothèque des Mavrocordato In JOB 18 (1969) 203-204.

95

www.dacoromanica.ro

Page 95: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

stat. Actele de infiintare a rnitropoliilor din cele douä tari se ref era laaceasta jurisdictie, ca si cele de infiintare a episcopiilor, autorii avind,pentru aceasta, mai lämuritoare confirmari ulterioare, ca cea data dePetru Cercel <1583 1584> episcopiei Buza'ului 34. Jurisdictia interna,profesionalä a bisericii pentru pricinile canonice ale clerului, n-a fostniciodatä principial pusä in discutie, dar in fapt a intilnit si ea opozitiaabuziva, din motive pecuniare, a boierilor i agentilor domnesti. Jurisdictiaeanonic-civila' a bisericii asupra mirenilor, in cauzele spirituale" sauduhovnicesti" (casätorie, divort, jurämint, testament) a dat nastere laconflicte nu atit cu domnia, care si-a rezervat totdeauna facultatea de aretine pentru ea chiar astfel de cauze (destul de exceptional), cit cu boieri-mea (din rindul careia se recrutau dregatorii judecatori) i cu agentiidomnesti, partasi si la importantele venituri judiciare, pe care bisericasi le asigura prin jurisdictia ei speciala asupra mirenilor. Inca din sec.XV, domnia precizeaza, in caz de imunitate, ce cauze sint jude,cate deagentii sai, cu incasarea veniturilor judiciare de cätre manastire.

Ca atare, conflictul nu priveste subiectul nostru. Dar aparent, el arputea fi interpretat ca exprimind o ostilitate a cercurilor respective demireni impotriva pravilei bizantine aplicate de biserici. Concluzia aceastaar fi falsa. In cadrul jurisdictiei sale, biserica nu aplica numai pravila.lar adversarii ei, sustragindu-i veniturile judiciare i judecind in locul ei,aplicau in general tot pravila, cind nu era vorba de exercitarea unorabuzuri si a unui arbitrar care nu putea satisface pe nimeni, chiar dacapravila iesea diminuata. Iar, in masura in care se dadea actiunii respectivesi un caracter de opozitie fatä de legea straina, multi din concurentiijurisdictiei bisericesti fiind greci, era vorba de o demagogie interesata.Domnii, paminteni sau nu, au raspuns in general prin sustinerea uneilegalitái feudale, sprijinita pe pravila, siprin confirmarea sireconfirmareaprivilegiului de jurisdictie al b isericii, aliata lorpoliticáì sociala indisp en-sabila pina in plin sec. XIX 35.

.Adesea, conflictul avea la baza interese care imbrIcau puternicemotivari etice. Am vazut ca la finele sec. XIV, Euthymie din Tirnovovoia sá impunä si in Tara Itomaneasca respectarea canoanelor care con-damnau a doua nuntä. Or, la nordul Dunarii, presiunea sociala impuseselui Antimie sa fie mai putin rigid 36. Nifon, la inceputul sec. XVI, lovesteeu pravila pe boierii, rude ale domnului, care violau impedimentele lacasatorie 'Ana la a friza incestul. Pe linia acestor conflicte devine necesaraadunarea starilor dinainte de 13 apr. 1596 37, ale carei hotariri, favorabilementinerii jurisdictiei bisericesti i aplic'ärii de &are dornni a pravilelor

34 DIR B XVI/5 {1952) 135-136, nr. 143: arhiepiscop chir Luca al Buzfiului, ca sfijudece pe oameni (dui* pravila Sfintei biserici s-o judece episcopia lui fArá oprelistede la nimeni, nici de la boieri, nici de la slugile domniei mele, nici de la bani, nici de la pira-labi, nici de la vornici ..." ; cf. confirmarea lui Alex. Ilias din 1618, DIR B XVII/3 (1952)170, nr. 152.

36 Vezi pentru Moldova, Melchisedec, Cronica Episcopiei Hui (1869).36 Vezi Emil Ka/uzniacki, Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymis (1375

1393), Viena (1901) 241-246 (Variorum Reprints, Londra, 1971); cf. E. Turdeanu, Lalittérature bulgare au XIV` s., Paris (1947) 114-171; N. SerbAnescu, Mitropolta Ungrovlahteiin BOR 77 (1959) 738; Al. Elian in BOR, 907 (supra, n. 23).

96

www.dacoromanica.ro

Page 96: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Imparatesti, se oglindesc In hrisovul din ace,astä data, singurul care ni s-apastrat. Problema aplicrii pravilei reapare in deceniile urmätoare inactele multor adunari de stäri i indeosebi in acea Charta libertatum amarilor boieri si a unora mijlocii, care este hrisovul smuls lui Leon Tomala 15 iul. 1631, reconfirmat in decembrie 1668 de fiul sau, Radu Leon.Jurisdictia bisericii era, de asemenea, confirmatä, si la 23 iul. 1631 seelibera episcopiei din Buzau o copie dupa hotäririle ce o priveau, din celelate de adunarea starilor 38

In Moldova, principiul cistigat i consacrat din sec. XV al jurisdic-tiei canonice a putut fi gray pus in cauza la 24 februarie 1649 38, cind dom-nia, cu aprobarea stärilor, il confirmä din nou in modul cel mai vädit,fära a se face nici o ref erina la recenta Carte romdneased de invaleiturd(1646) care consacra formal, in numeroase texte, acest principiu. Cu aceasta,contestatiile nu inceteaza si zeci de ani, aproape in fiecare donmie, eranecesara o noua confirmare, expresie si a faptului cä hotäririle domnestiin principiu nu aveau deck o valabilitate legatä de viata, respectiv dedomnia autorului lor 4°.O stabilizare se produse abia in 1773, cind mitro-politul Gavril Calimachi obtine de la maresalul Rumiantev organizareadicasteriei mitropolitane, facindu-se totusi boierimii concesie, prin numireaunui deputat" mirean in persoana unui reprezentant al divanuluidomnesc 41.

In Tara Romaneasca, conflictul pare mai putin acut, fära a lipsinevoia unor confirmäri domnesti ale jurisdictiei bisericii. Procesul decristalizare a dicasteriei 42, apare bine conturat de la o data mai timpuriesi indeosebi sub mitropolitul Neofit Cretanul ; in orice caz, din 1767;dar acest organ nu se institutionalizeaza decit In 1810 sub impulsul exarhuluiGavriil Bänulescu Badoni. Predicasteria" ne-a lasat decizii in materiede divort, aplicind indreptarealegii sau nizamul imparatese pe bazaIn 1765, Stefan Racovita ernisese un hrisov introdus de Fotino in miculsau cod de drept domnesc, copiat In continuarea proiectului de codgeneral din 1765 ".

In biserieä., acapararea greceascl" a mai imbracat si alte forme careaici nu pot decit sa fie mentionate. In primul rind, s-a acordat unor manä-stiri statutul de stavropighie, adica trecerea din dependenta fata de mitro-polia tärii in administrarea directá de catre Patriarhia din Constantinopol.Prima stavropighie din Tara Româneasca este mänästirea Sf. Nicolae(Biserica 1Viihai Vodä) din Bucuresti, la 1591, dupä care urmeaza mängs-tirea Prahovita (1628), Sf. Apostoli din Bucuresti (1677), cea din Margineni(1681) si Hurezu (dupa 1690) ". intr-o stavropighie influenta bizantinäpe bazä, de pravill nu putea fi decit mai intensä. In al doilea rind, trebuie

39 DRH B 23 (1969) 412-414, nr. 258.39 Melchisedec, op. cit.49 Vezi supra, n. 35.

Dumitru StAnescu, Viaja religioasd la romdni f I influenla el asupra viejet publice,Bucuresti (1906) 461-465.

42 Vezi Mircea PAcurariu, Dicasteria f i Consistoriul Mitropoliei Ungrovlahtei in BOR77 (1959) 961-979 si lit. cit.

43 Vezi I. Tinculescu, Cdrjile de despdrjeald, 1765 1774, Bucuresti (1932); D. StA-nescu, op. cit. passim ; cf. recenzia cit. infra, n. 67 (p. 125, n. 1). Codul de drept domnescal lui t. RacovitA se gAseste in ms. gr. 21 al BAR, fiind tradus In romAneste de C. Erbi-ceanu in BOR 27 (1902-1903).

Vezi Al. Elian, op. cit., 915 si n. 57-59.

7 c 555 97www.dacoromanica.ro

Page 97: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

mentionat procesul de inchinare a unor lacasuri religioase din tara catrecentre religioase din Oriental ortodox, fie de catre boieri si cler, fie decatre domnie. La 1585, manästirea Plumbuita este inchinata Xeropota-mului de la Sf. Munte, urmind Sf. Treime (la Ivir) i manastirea Stanesti(Patriarhiei din Alexandria)45. Egumenii man'ästirilor inchinate erannumiti de beneficiarul strain, de care depindeau. adrninistrativ. Manasti-rile inchinate erau focare de influent'ä bizantina. La finele sec. XVIII,la manastirea Barnovschi din Iasi era sediul administratiei manastrilorinchinate din Moldova si se gasea acolo un exemplar din Dianualul juridical lui Mihail Fotino (Bucuresti, 1766), alcatuit cu extrase din Basilicale.El servea administratiei in problemele juridice pe care le avea de rezolvat.Inca sub Mihai Viteazul (13 apr. 1596) i, mai ales, sub Matei Basarabincepe lupta contra inchinärilor, cu epilogul ei de recuperare abia in 1864.In fine, trebuie sa mentiondm neintreruptele vizite de ierarhi ai bisericiiIn tärile noastre 46, cu care prilej, in afarä de stringere de daruri, ei dezvol-tau o activitate juridica dezlegari de blesteme contra plätii unor taxe ;intariri de acte ; participare la judecati in virtutea calitätii lor de judeca-tori ecumenici (titulus universalis). Era firesc s vedem aceasta activitatepromovind implantarea dreptului bizantin. La 1657 47, un document dejudecatä, facutä de mitropolitul tärii si de patriarhul Antiohii, precizeazaca s-a consultat pravila româneascl (Indreptarea legii, adaptata dupasurse grecesti) i, totodatà, cea greceasca, desigur de catre patriarh (sauNomocanovul lu.i Malaxos in greceste, tradus in Indreptarea legii, sau untext paralel aflat in mai noul Nomocanon, al lui Iacob, arhimandritul dinIanina (1645), care incepea sä circule in original in principate, gasindu-sedupa 1716 in Biblioteca Mavrocordatilor).

Rolul jucat de stavropighii, de manastirile i bisericile inehinate,si de prezenta ierarhilor straini nu poate fi trecut cu vederea. Dar elnu trebuie exagerat i, mai ales, nu trebuie sa i se atribuie un rol deter-minant. Läcasuri care n-au fost stravropighii sau inchinate, ca Neamtul,cele douiti Bistrite, Bisericanii, Voronetul, Vorona, episcopia Romanuluietc. au jucat in receptarea bizantina un rol mai important. Cit privesteinfluenta, ierarhilor sträini, sä notam cä ei judecau in general impreuna cufete bisericesti pämintene, ca se arätau intotdeauna conformist fata depolitica domniei sau bisericii locale, de la care asteptau ajutoare i veni-turi personale, si ca nu se pot cita institutii a caror implantare s-ar datoraexclusiv interventiei unui asemenea ierarh. La 1746, ei intervin in sensulpoliticii agrare a lui C. Mavrocordat, favorabill taränimii i neplacutamarilor bien, in mare parte absent de la Adu.narea de stari convocatä,de domn.

45 Ibidem (p. 905, n. 3), Cu lit.46 Ibidem (p. 916-920) sl Istoriile bisericii romdne (N. Iorga, Gh. Moisescu 1 altii,

Pdcurariu, passim), Pentru activitatea lui Samoil patrIarhul Alexandriei, sub N. Mavrocor-dat, In Moldova, vezi Ctleva contribujil la studiul receptdrii dreptului bizantin in Tara Roma' !teasedf i Moldova ( 1711 1821) in Studil 18 (1965) 50-54. Aseamintul lui Constantin Mavrocordat,din 5 aug. 1746, se intemelaza pe cfirtile canonice de intarire ale lui Partenie, patriarhul Ieru-salimului, Matei al Alexandriei, actul fiind semnat si de Anania al Cesareei i Nathanailal Lidie!, Dionisie, fost al Pamffliei. In acest act semneazA In greceste un fost episcop deRimnic, 11 egumenl l arhimandriti 1 epitroplti din tarA, vezi DIR Al (1961) 463-467, nr. 300

47 I. C. Filitti, op. cit., 220, nr. 669; 223, nr. 705 (24 lun. 1665).

98

www.dacoromanica.ro

Page 98: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

J. Acapararea greceasclí" in cadrul marilor dregOtorii. AlAttiri dedomnie si de bisericA), marii dregatiori chemati sa-si dea parerea In judeca-tile Mente de sfatul domnese, sa, judece din insa'rcinarea domnului sau incalitatea lor de dreg'Atori palia 9) au putut juca un rol deosebit,atunci cind au fost gre,ci de origine, posedind prin forta lucrurilor o maideosebita cunoastere a dreptului bizantin, pe 'baga inclinatia subie,ctivade a-i da precAdere asupra unei solutii de drept consuetudinar.

Desigur ca in aceasta directie se pot desprinde unele cadre generaleale fenomenului si se pot face linde demonstratii de speta convingatoare,rara a se ajunge la o preciziu.ne integrara*. Nu cunoastem exact numarultuturor dregatorilor de origine greceasca. lar prin identificarea exhaustivaa judecatilor la care au paticipat, chiar daca ar fi posibirá, cu greu sepoate invedera de-a dreptul roh unuia sau al citorva Clregatori greci,cind solutia emana de la un divan sau un colectiv de judecatä in caretotdeauna dregatorii romäni eran in majoritate, fara ea acestia s'A fieprin definitie partizani ai unor solutii consuetudinare. In lipsa unor analizestatistiee riguroase, o aproximativa idee generara despre dregatorii deorigine greceasca i despre rolul lor posibil sau verosimil, ne putem faceastazi din urmatoarele luerari :

Lista dregeitorilor din sfatul domnesc al Titrii RomOne0i in sec.XV XVII, aleatuitä de ) .t. *tefanescu, D. Mioc (responsabil), ConstantinBalan, Maria Balan ; H. Chirea si N. Stoicescu, SMIM, 4 (1960), 565 583;

Diclionar al marilor dregeitori din Tara RonzOneascii i Noldova,de N. Stoicescu, Bucuresti, 1971;

e. Lista marilor dregalori ai Moldovei (sec. XIVXVII), de N.N. Stoicescu, _ATTA Iasi, 8 (1971) 401-423;

Sfatul domnesc mari dregeltori ai Tärii RomOnesti din secolulal XVIII-lea, liste cronologice ssi cursus honorum, IIV, de TheodoraR'Adulescu, R.A, 49/24 (1972). 107-131; 293 324 ; 441-470;

Le degré de l'influence des Grecs des Principautés Roumainesdans la vie politique de ces pays, de Ion Ionaseu in Symposium: L'époquePhanariote, 21-25 octobre 1970, A la mémoire de Cléobule Tsourkas,Institute for Balkan Studies, Thessaloniki (1974), cu un pretios procentaj algreeilor in divanurile domnesti, ea si in administratiile rusesti i austriece ;prima' sinteza a unor mai vaste cercetári destinate s'A fie publicate, privindpentru fiecare domnie numele i genealogia dregatorilor greco-levantini.

Pentru studiul intreprins, sint utile si cercetarile lui G. D. Florescusi Gli. Ghibanescu despre componenta divanurilor domnesti, citate inn. 48.

Tara RomOneasca (sec. XVXVII). Pentru sec. XV" si XVI,nu.marul dregatorilor greci este sau aproape inexistent (sec. XV), sau foarteredus. In sec. XV, Filos (poate acelasi cu Pilca), logofat in 1392 si 1418,calugarit i ctitor al manastirii Bolintin, este singurul care poate fi citat

48 Pentru sec. XV, vezi si G. D. Florescu, Divanele domnefli din Munlenia in sec. alXV-lea Dregdiori i boieri, 1389-1496 in RA. (1927) si o editie Imbuuät4ltá, Divanele dom-nesli din ara Romdneascd. I (1389 1495), Buc. (1943). Adde: Gh. Ghibiinescu, Divanuriledomnesti din Moldova ;1 Tara Rornaneascd In sec. XVII in Arhiva 26 (191) 92 urm.

99www.dacoromanica.ro

Page 99: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cu. certitudine in Tara Romaneascä. In sec. XVI, abia cAtre sfirsitullui ghat atestate citeva nume de seamä : 1) Caragea Mihalcea din Chios,mare ban in 1583, ginerele Buzestilor, solul lui Mihai Yiteazul la PragaIn 1595 ; 2) Andronic Cantacuzino, mare vistier in 1591-1592 si 1599-1600mare ban in 1593; 3) fiul säu, Constantin, ajunge mare postelnic subMatei Basarab, iar alti doi fii, Toma si Iordache, intemeind ramuramoldoveanä a familiei, renumiti prin inteligenta i capacitatea lor ;4) Coci Nicolae, arnlut din Arvanitohori, mare dreekor in ambeletàri (intre 1593 1611), cei trei fii ai si ajungind, doi din ei maridregätori, lar al treilea, domn in Moldova (Vasile Lupu) ; 5) C. Frangopoldin Zante, mare vistier intre 1578-1583; Ghiorma din Pogoniani, marepostelnic (1564-1568); 6) Iane Cantacuzino, poate frate cu Andronic

poate unchi matern al lui Mihai Viteazul, a fost mare ban intre 15861592, poate acelasi cu Ianiu din Dirza ; 7) Oxotie din Pogoniani, mareagä (1567-1568) ; 8) Panä (Pano), mare vistier in 1593, mare stolnic la1593, mare comis (1593-1594), mare ban (1598), mare vistier (1601-1608),favoritul vlastelin al lui Radu Mihnea, primul in sfat chiar färä dregatorie.

In sec. XVII, numkul marilor dregätori de origine greacä, mentio-nati in citatul Diclionar, este intr-o crestere explozivä, depäsind cifra de40 de nume sigure, la care se adaugä unii descendenti, deja prinsi in pro-cesul de impärnintenire si a ckor clasificare poate da nastere la discutii.Dintre ei nu vom cita de,cit citeva nume bine cunoscute sau cu o activi-tate politicá deosebitä. Alexandru Ghiorma, pitar in 1625, mare ban intre1646-1655, este ucis in räscoala slujitorilor, iar fiul salt Alexandru,roman dupä mamá, este postelnic in 1650 si mare vornic in 1692. Aslan,fiul aminarului Gheorghe, pircälab de Orhei, ajunge in Tara Romaneasc5,mare vistier (1620-1621) i, dupl alte dregkorii, mare ban in 1630,ezitind intre Matei Basarab si Leon Toma. Balasache Muselim, adus deRadu Leon, devine mare paharnic in 1668. Favoritul domnului, ca siNecula Sofialiul, era dusman al Cantacuzinilor care il expulzeazä in 1669.Are un fiu ceaus de aprozi si un altul capuchehaie, ceilalti ajungind dre-gltori in Moldova in sec. XVIII. Brätäsanu Ghinea Tucala, grec rumeliot,este sluger in 1641 si abuziv mare vistier in 1651-1653, cind slujitoriiräsculati il irapuscä. Dintre copiii lui, mari dregkori, poate fi citat Mihu,mare pitar in 1681, ca i Preda in 1689-1690.

Dintre Cantacuzinii care vor deveni conduckorii partidei autohtone,trebuie mentionat Dumitrachi, fratele postelnicului Constantin, vlastelin

sfetnic in 1625 al lui Radu Mihnea, mare vistier in 1624. Dumitrasco,fiul lui Mihai, fratele postelnicului Constantin, este mare vistier in 1663si devine domn in Moldova in 1674. Paylache Caragea, mare comis in1626-1627 si mare spätar in 1637, este mare ban in 1631 1632. GheorgheCandi, cumnat cu o ruda, a lui Matei Basarab, dupä citeva dregätorii,este judecator (1643) si ispravnic (1647) al scaunului Bucurestilor, ucis deslujitori in 1655. Fiul sáu Hrizea mare dregkor, ginerele marelui banGh. Bälanu, fiind dusman al Cantacuzinilor, este scos din dregltorie deAntonie din Popesti, dar revine mare dregätor, i caimacam al lui DucaVod'ä, caimacam al lui Serban Cantacuzino, ocupind mari dreggtorii subConstantin Brincoveann. Un fin al sau va fi mare dregator in sec. XVIII,iar altul nu este decit cronicarul Radu Popescu. Ianachi Catargi, mareban. (1613 1616 ; 1618-1620), este socrul lui Alexandru Ilia, avind unfiu Gheorghe, dregätor in Moldova. Constantin Celebiul, rudä cu JanacheCaragea, nepotul lui Chiritä Paleologul mare postelnic, a fost pircllab in

100www.dacoromanica.ro

Page 100: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Moldova (1624, 1632) §i mare clucer in Tara Romaneasca (1624-1626),jupan MIA titlu (1617, 1629), mare bogata§. Scarlatache Mavrocordat,fiul Exaporitului, ginerile lui C. Brincoveanu, mare paharnic in 1698-1699.Necula din Ianina, mare clucer (1613-1615), mare vistier (1616), ispravnicIn 1628, partizan al lui Leon Voda, ruda cu Matei Basarab care 11 pedep-se§te pentru viclenire. Necula Catargi, fratele lui Ianache, mare ban, aocupat alternativ dregatorii in ambele täri, capuchehaie al lui VasileLupu, are un fiu, Gheorghe, mare vornic. Dumitrache Chirita Paleologu,mare dregator in ambele täri intre 1601-1611. Trufanda, boier din casa"lui Alexandru Coconul, mare postelnic in Moldova (1624) §i mare vistierin Tara Româneasca (1626, 1628-1629). Are un fiu mare dregator,iar fiica sa se casatore§te cu marele postelnic Iorga, värul lui Vasile Lupu.

_Moldova (sec. XV ). In sec. XV, nici un nume nu poate firetinut cu certitudine. In a doua jumatate a sec. XVI, numärul marilorboieri de origine greacl, semnalate in citatul Dictionar, nu este neglijabil.Gheorghe Kataratos, socrul lui Ieremia Movila, este pircalab de Hotin(1597-1610), iar fiica sa Maria se casatore§te cu Chiritä Paleologu.Cei doi fii ai sai sint, unul mare stolnic, altul ureadnic de Boto§ani.lane Calughera(s), grec din Pogoniana, ajunge mare comis (1580-1582),mare vistier (1583 1591 ; 1593 1595), casätorindu-se cu o romancä.numitrache Chiritä Paleologu a fost mentionat mai sus. Zotu Tigara,grec din Ianina, este pircälab de Hotin (1589-1591), mare spatar (1541),ginerele lui Petru Schiopul, cu care pleaca In exil.

In sec. XVII, cre§terea lor atinge acela§i nivel ca in Tara Roma-neasca. Voin cita §i aici numai citeva nume semnificative. Bati§te Vevelli,grec din Creta, casatorit cu fiica marelui vornic Nestor Ureche, cumnat cuAlexandru Ilia§. Ramura moldoveana a Cantacuzinilor este bine reprezen-tatä prin Toma, postelnic in 1618, mare vornic al Tärii de Sus §i de Jos,intre 1644-1665, ispravnic de scaun in 1661, 1663, 1664 §i prin Iordache,cäsatorit cu o ruda a primei sotii a lui Vasile Lupu §i apoi cu o ruda alui Miron Barnovschi, care este mare vistier in 1635 §i ispravnic de scaunIn 1664. lane Caragea, mare postelnic in ambele tari in deceniul al doilea,iar Dumitra§co la 1698-1699. Catargi Nicula, apare, de asemenea, inambele täri, cu o numeroasa descendentä de mari dregatori. Celebi Curt,socrul lui Alex. Dim, pircälab de Roman la 1623 este apoi capuchehaie§i, in 1630, primul In sfat. Constantin Lambriano, ginerele vorniculuiGavril Costache, este dregator intre 1676 §i 1691. Ghinea, casätorit cunepoata de frate a lui Vasile Lupu, este vistier III in 1660 §i vistier §imedelnicer dui:a 1662. Hiotul Sacazliul, casätorit cu o ruda a lui GheorgheStefan, este stolnic in 1648 §i sfir§e§te mare postelnic in 1658-1659.Hrisoscul ajunge mare stolnic in 1673. Hrisoverghi Manolachi este maresluger in 1696 §i mare stolnic in 1712. Iarali Dumitra§co, casatorit cu varalui Vasile Lupu, era mare jitnicer §i mare clucer (1634-1644). MavrodinDumitra§co, ginerele hatmanului Al. Buhu§, ocupa diferite dregatoriiintre 1680-1705. Bartolomeu Minetti, cumnatul lui Radu Mihnea,ajunge hatman (1629), dupä ce fusese mare stolnic in Tara Romaneasca(1620-1627). Morona Panaiotache (mare postelnic intre 1693-1703),Nicolachi Ralli (pircalab de Neamt §i de Roman intre 1620-1635), Palade(mare vistier (1636), Ramandi Alex. Paleologu (mare vornic al Tarii deSus, 1685-1686; iar in 1692 caimacam) sau toti in alte legaturi de familieboiereasca sau domneasca. Rusete§tii, bine cunoscuti, alcatuiesc un grupputernic, cu un reprezentant pe tronul tarii, inruditi cu Cantacuzinii, cu

101www.dacoromanica.ro

Page 101: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Dafina Dabija, Brincoveanu si Mihai Racovitä,, tree repede in rindulboierilor päminteni. Stamatie Hadimbul, mare postelnic in 1652, pare sä,fi fost ruda cu Vasile Lupu. Statie este mare vames in 1669. Stavrinosera hatman in 1612.

Tara _Rorndneanci (sec. XVIII). Din listele eronologice pe dregatoriipublicate in 1972 de Theodora Radulescu, färä, caracter exhaustiv, sepot extrage urnatoarele cifre de dreatori de origine greceascA, pinil la1750:

Mari cluceri : 9Mari postelnici : 16.Mari paharnici : 14.Mari stolnici : 5.Mari comisi : 16.Mari slugeri : 10.Mari pitan: 2.

Mari sá,trari : 2.

Mari agä, : 4.Mari cluceri de arie : 4.Mari cálnkrasi : 3 (unul de treiori).Mare cApitan : 1.Mare cApitan de margine : 1.

Vornic de Romanati si indivanul Craiovei : 1.

Procentul boierilor greci din divanurile Moldovei 0.i reirii .Roindnoti.Tot pentru sec. XVIII dispunem de datele statistice procentuale stabilitede I. Ionascu, din care extragem pe cele care privesc prima jumItatede secol, inclusiv Moldova care nu figureazä, in listele citate mai sus :

Moldova Tara Românease5,% boierilor % boicrilor

domnia greci din domnia greci dindivan divan

102

Mari bani : 4.Mari vorniei : 2 (unulde trei ori).Mari vornici de T'irgo-viste : 3.Mari logofeti : 5.Mari spátari : 6.Mari vistieri : 8.Mari serdari : 8 (doi demai multe ori).Mari medelniceri : 7.Mari armasi : 8.Mari portan i :6.

Climäras de ocná,' : 2.Mare cApitan de doro-banti : 1.Al doilea logofát : 5.

Mihai RacovitA (1716-1726)

Constantin Ma vrocordat(1735-1769 interm.)Constantin Racovità(1744-1757 interm.)Nicolae Mavrocordat (1711 1715)

Grigore II Ghica(1726-1746 interm.)Ion N. Mavrocordat(1743-1747)Sec. XVIII

6,5

13,4

22,5

21,6

24,3

26,3

19%

Grigore II Chica (1735-1752 21,6

interm.)Milmi Racovitil (1730-1731; 95

1741 1744)

Ion Mavrocordat 12

(1716-r1719)Constantiu Mavrocordat 23,7(1730-1769)Nicolae Mavrocordat 34,3(1716; 1719-1730)Sec. XVIII 22%

www.dacoromanica.ro

Page 102: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Ce concluzii putem trage din aceste date in ceea ce priveste recep-tarea dreptului bizantin si implantarea metabizantina a unor structuriinstitutionale cu ajutorul practicii judiciare minuita de dregatorii deorigine greceasca 7

Concomitenta intre largirea receptarii bizantine si amplificareaelementului grecesc in rindurile dregatorilor este izbitoare si, intr-o anu-mita masura, se poate admite o relatie de cauzä la efect. Aceasta nuinseamna ca influenta astfel exereitata era neaparat artificialä, superfi-ciala si daunatoare in intregime. Dregatorii paminteni 'Amin constant inmajoritate. Numai sub Radu Mihnea, 5 din cei 9 membri ai Divanului,deci 55% (vezi I. Ionaseu) erau greci. tmpAmintenirea treptata a elemen-tului grecese este un fapt indiscutabil, iar formatia culturala greceascan-o posedau numai ei, ei si Ghiculestii, Dudestii, Filipestii, Cantacuzinii,Rusetestii (dupä impamintenire), Brincovenii, Racovitenii, Neculce, Vaca-restii etc. Solutiile imprfimutate dreptului bizantin erau cerute de reali-tatileromânesti, iar condiliile obie,ctive care impiedicau elaborarea savantalocala a obiceiului si a practicii judiciare, depäseau pe fanarioti si prefana-rioti, dei rolul lor de relativ instrument al dominatiei otomane nu poatefi trecut eu vederea. Mai mult decit atit, dregatorii de origine pä'ininteananu intorc spatele dreptului bizantin si mai ales nu iau o pozitie ostilaf atä de el. Totusi, la o data putin ulterioarä anului 1750, avem un emi-nent jurist grec, Milian Fotino, care, in hotaririle sale de la departamentulde judecata civila (1775-1781), ea specialist format neindoielnic in mediulAcademiei din Constantinopol, recurge la textele bizantine cu o preciziunedeosebita si mai ostentativ decit colegii säi päminteni. Chiar domnulfanariot Alexandru Ipsilanti, judecind pentru intarire o anafora a luiFotino, inlatura textul bizantin si aplica obiceiul pamintului 49. La 17635°,C. M. Ceban-Racovitä' intareste o hotarire moti-vata cu Armenopol (pre-scriptia de 10 ani in materie de protimisis), iar boierii din Divan opineazapentru inlaturarea ei si aplicarea obieeiului (prescriptie dupa multa vreme,fara determinare cifrica obligatorie). Era nu numai un conflict intre boieriipaminteni (condusi de un Cantacuzino banul si marele vistier Mihai,cronicarul, general rus mai tirziu), dar si o perioada de luptä pentru reve-nirea la domniile pamintene, cu alegere de catre Marea adunare (bole-reasca) a Tarii. Aceeasi propensiune filogre,ceasca pentru receptarea bizan-tina am intilnit-o la Nicolae Mavrocordat si la Neofit Cretanul. Nu e maiputin adevarat ea solutia savanta si bizantina a lui Mihai Racovita din1763 era cea justa si progresista, si in de,ceniile urmatoare ea se impunechiar judecatorilor paminteni. 0 linie de evolutie generala a moderni-zarii clreptului a fost re,ceptarea prescriptiei si fixarea unor termene cifriceprecise. A pretinde ca aceastä structura savantä trebuia definitiv respinsa,ea sträina, in folosul prescriptiei autohtone, originare, dupa multa vreme"(deci cu aprecierea arbitrara a judecatorilor, poate corupti), insemna aconfunda valorile si a face imposibila interpretarea stiintifica a uneidezvoltari istorice complexe.

49 Acte judiciare din Tara flomemeasca. 1775-1781, Buc. (1973) 108-109, nr. 103(8 *i 16 lun. 1776); dar la 6 jun. 1776 (ibidem 9, nr. 85) domnul confirma solutia Inte-meiatil pe pravila (cartea lul Efstatle 'Av-rgAvatop").

50 P. Teulescu, Arhioa roman& Documente istorice, Buc. (1860) 102-103 = ASB Dipl.35 si Val. Al. Georgescu, op. cit., 142-143.

103www.dacoromanica.ro

Page 103: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Ceca ce elementul grecesc a promovat inevitabil a fost o mai largadifuziune in rindurile clasei dominante §i in mediul judiciar a dreptuluiscris savant de origine bizantinl. Aceastä difuziune nu putea cuprindelarg §i direct masele populare. In feudalism, acestea nici nu putean nicinu era admise sä cunoasca real §i adinc dreptul ce li se aplica, altfeldecit ping, la nivelul unor obiceiuri locale. Dealtfel, §i in vremuri maiapropiate de noi, cite milioane din populatia unui stat modern cunoscprecis intregul cod civil §i integritatea miilor de legi ce li se aplica, pebaza principiului roman nemo cemetur legem ignorare? Este cunoscutälupta ce se duce in statele progresiste impotriva acestei stari de lucruri.O astf el de contradictie de neinläturat era totu§i partial redusa in feudalismprin cunoa§terea obi§nuielnia, a multor principii de drept biza,ntin, maiales curent aplicate de justitia tarii sau citate de clerici §i juri§tii laici inartile lor de invatatura" §i de indreptare a legii". in epoca la care neref erim, memoria rapsodia, a unor oameni normal inzestrati chiar far/mare cultura universitarä, juca un rol pe care noi riscam sä nu-1 maiintelegem bine. Institutiile de drept civil, de familie §i proceduel, legatede activitatea bisericii, eran destinate maselor populare, in rindul aroradifuzarea era u§uratä chiar de activitatea judiciara a bisericii, indeosebiprin preotii de parohie ora§eneasca §i de sat.

104www.dacoromanica.ro

Page 104: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul

Circulatia culegerilor de dreptbizantin canonic i laic In tarile române

Neputind inventaria statistic marele numar de documente internecare contin solutii judiciare, pentru a stabili cu ajutorul ordinatoruluicare din ele cuprind solutii bizantine si a le repartiza apoi sistematic pe

devine de o importan ta capitala s5 avem, intr-un cadru cit maiprecis din punct de vedere cantitativ, o idee despre circulatia culegerilorde drept bizantin. Aceasta cu atit mai mult cu cit s-a subestimat i dena-turat uneori insasi semnificatia acestui fenomen. Din nefericire, nu pose-dm un inventar exhaustiv, bine sistematizat i amplu comentat, alacestor culegeri. Desi multa vreme istoria dreptului roman s-a redusmai ales la o istorie a surselor, rezultatele atinse nu slut in tau]. satisfaca-toare. lar descoperirile importante, de la Peretz i Berechet incoace,n-au mai fost cuprinse de nimeni intr-o mare sinteza de ansamblu. Cata-logul manuscriselor Sintagmei lui Matei Vlastarés intocmit recent (1969,mai complet in 1972) de G. Minn, ramine un model izolat de soliditate

preciziune tiinific,. Pala and nu se va realiza o lucrare de aceeasicalitate pentru ansamblul surselor, si de catre un istoric cu pregatirejuridica, nu se vor putea trage toate concluziile cuvenite.

Aici voi da scheletul unei astf el de lucrari, limitindu-ma laimaginea foarte concisl de care avem nevoie pentru tema tratatä. Dinaenul lucrärilor inregistrate, din numarul celor conservate, foarte redusfatä de cel real, din dovezile peremptorii ce avem ca ele constituiau o viecultura juridica legata de practica judicial* se poate deduce netemeiniciaopiniei ca este vorba de ceopii facute mecanic i acumulate parazitar,far& o reala utilizare, i de,ci se va invedera baza cultural:O. a receptäriiinstitutionale postbizantine in principate. Va fi bineinteles o dovadade structura generalä, de cadru operational, nu dovada ca' toate normeledin toate textele citate au fost aplicate efectiv i ca se regasesc in struc-tura vie a institutiilor romanesti. P. P. Panaitescu (1954), pe drept cuvint,a subliniat absurditatea cä un atit de mare numar de manuscrise, costisi-toare si greu de intocmit, ar fi putut circula fara nici o legatura vie sidirecta cu viata juridica a unui stat care, in plus, gäsea in dreptul receptatbizantin, un pretios instrument de centralizare. i, adaugam noi, de pre-lucrare savanta a dreptului, ceea ce a fost o necesitate general& In togaEuropa, la diferite nivele.

105www.dacoromanica.ro

Page 105: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

I. Sintagma alfaheticil a lui Matei Vlastatis (1335)51Acest nomocanon a fost pina, in sec. XVIII culegerea cea mai

ritspinditä, cu cea mai mare autoritate, consemnatä in cel mai marenumär de exemplare, complete sau fragmentare, numeroase fiind celepierdute, majoritatea in limba slavonit in versiunea largitä (unulsingur pitstrat in versiunea scurtI), un numär important in limbagreacä (1 din sec. XV, celelalte din sec. XVIXVIII). Dar aspectsemnificativ i -surprinzätor n-avem niei o traducere romäneascäintegral, deoarece in sec. XVII si XVIII, eind se publieä sau numaise scriu traducen i romanesti de nomocanoane, se preferä opere maimoderne : Nomocanonul lui Malaxos (1562-1563, tradus in 1630 si1652) sau al lui Iacob de lamina (1645), tradus la Iasi (1754, manuscris).Totusi, rolul cultural savant al Sintagmei este apreeiabil : pe ea o reela-boreazit in 1561 episeopul cronicar Macarie de Roman, dupa, ordineaalfabetalui chirilie, pe ea o adnoteaza', si comenteaza, Udriste Nästurel(1636), pe o copie a ei se gäsesc traducen i romanesti de termeni tehnicislavoni, ea cuprindea un lexicon slavo-gree i slavo-latin de termenijuridici. Dicasteria mitropoliei din Bucuresti o aplica si direct, i prinintermediul Indrepteirii legii, intre 1765-1780. La cele 18 cépii slavonestudiate de G. Mihailä se adauga, dou'd descoperite de I. Radu-Mircea,cele fragmentare si 12 cOpii grecesti. Nefiind cazul sit mai reluam aieiexcelentul su inventar, vom insemna numai d.atele privind eirculatia,locul si eiteva elemente graitoare pentru tema noastra.

1449-1454 (sau 1480 ?), in Tara Romäneascä (mitn. Bistrita),text copiat in domnia, lui VIadislav II sau, mai sigur, adus din Serbia,eopiat de David), impreunit cu Zaconieul lui DuKan Cu Cartea de jude-said a lui Iustinian, alcAtuind asa-numitul Codex tripartitus al taruluisirb, din 1349-1354. Este versiunea scurtä a Sivtagmei (Moscova, Muzeulistoric de stat, fond. Barsov, ms. 151), studiatä de T. Florinskij,A. S. Pavlov, N. Radoj6i6, G. Mihäilit, Val. Georgescu.

1451, Pravila de la rirgoviOe a grämälicului Dragomir pentruVladislav II (Leningrad, Biblioteca Salticov-Scedrin, F. II 152) stu-diatä de T. Florinskij, A. I. Iacimirskij, A. Soloviev, I. Peretz,*t. Gr. Berechet, E. Turdeanu, P. P. Panaitescu, G. MihadIA.

51 Vezi studiul fundamental al prof. G. MihM1A, Sintagma ( Praoila) lui Matei Vlas-taris fi triceputurile lesicograftei slaoo-romdne (secolele al XV-lea al XV II-lea) in Studii deslavisticA. Bucuresti 1 (1961) i, adAugit, In Contribujii la istoria culturii ;I literaturii romdnevechi, Buc. (1972) 261-306; date fragmentare cunoscute, la Gh. Cront, Le Syntagme deMathieu Blastarès dans les pays roumains in Festschrift filr Pan. J. Zepos, Atena, Freiburg/Br., Ktiln 1 (1973) 447-454; St. Gr. Berechet, Descoperirea a doud manuscrise juridice romd-neat (Intrebuinjarea Sintagmei lui Matei Vlastarie) in Intregiri" 1 (1938) 3-8, Cu Incercare deinventar al manuscriselor In circulatie la noi. Necitat de autorll precedenti, ar fi avut nevoiede o evaluare criticA In contextul primulul studiu eitat mal sus. Georgiu S. Marcou,'0 úTro' dpt01.1.6v 2590 'EXX7pItxòç X(.21Arç 'ArroaroXtxijg BCCTLX&V7K PLPX1004)X7N in 'EncrlptçTo5 Kiv-rpou ipetívlç rç icrropErg -ro5 VVinaxo5 Smodou Tijç 'Axec8w.(cr4 sA011,61v20-21 (1973-1974) 14-23) Atena (1976), cu bibliografia mai veche (L. Petit, 1927; K. I.Dyovouni6t8s, 1916; D. S. Gkinis, 1935, 1936) si mai recentil (A. Siphoniou-Karapa, M.Tourtoglou, S. Trojanos, care continua editia InceputA de D. S. Gkints, si au publicat In1972, In 'ElscrqpIg cit. supra, 16 17 (1969 1970) 1 39, cap. 269 278 (versiuneaveche) privitoare la logodntt. Dintre manuscrisele din RomAnia, editorii greci folosesc numaims. gr. 209 al BAR descris de C. Litzica, Catalogul , Buc. (1909), 142-143, nr. 278,ca tmul din putinele care contin versiunea primitivA a nomocanonului (cf. G. S. Marcu, 14-15).

106 www.dacoromanica.ro

Page 106: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1472 (BAR, ms.sl. 131). Pravila mare (1Ipaenaa Bea) de la Neamt,scrisá de ieromonahul Gervasie pentru Stefan cel Mare. Cum a arltatG. Mihailá, A. I. Iacimirskij si Melchisedec au citit, probabil fárá eroare,data de 1474, dar in starea actualá a manuscrisului ultima liter& (cifrá)fiind stearsá, P. P. Panaitescu a citit si admis data de 1472 (vezi deta-liile in studiul lui G. I. Peretz iSt. Gr. Berechet admiteau datainitialá de 1474, care si lui G. Mihái16, i se pare a fi cea adeváratá. Inacest codice se omite capitolul despre latini, dar se gáseste vocabularuljuridic latino-slav, publicat de G. MihAilá (1972, 294-303). Si A. I. Ia,cimir-sckij si E. Kaluiniacki (1892) 11 publicaserá dupá alte manuscrise aleSintagmei (atomenie). Studiatá, pe ling& autorii citati, de Ecat. Piscupescu,E. Turdeanu, Rugen Stánescu i in Repertoriul monumentelor fi obiecte-lor de artd din timpul lai AFtefan cel .111-are, sub redactia lui M. Berza (1958)378.

1475. Pravila de la Putna scris4 de ieromonahul Iacov, subdomnia lui Stefa,n ce! Mare. Descoperitá de Ion Radu-Mircea la BibliotecaV. I. Lenin din Moscova (fond. 98 Egorov, rus. E 742). Posedl glosarullatin. Studiatil de G. Mihui1 i, in Repertoriul su manuscris, de I. R.Mircea.

1495. Pravila scrisá de gramáticul Damian pentru biserica Sf.Nicolae a lui Stefan cel Mare. [Fost la mánástirea Hopovo (R. S. F. Iugo-slavia), astazi la Biblioteca Sa1tlkov-S6edrin din Leningrad, fond. Pogo-din]. StudiatA de P. S. Safarik, A. I. Iacimirskij, I. Peretz, E. Turdeanu,G. MihMlit. Nu se stie (lac& posedit vocabularul latin.

Sec. XVXVI. Pravila (Biblioteca Universitátii Babes-Bolyai"din Cluj-Napoca, ms. 4 104, inv. D/59). Semnalatá de I. Iufu. Studiatáde G. Miháill, I. N. Foca si I. R. Mircea (dateazá la cca 1450).

Inceputul sec. XVI. Pravila de la Bistrita olteneascá, dáruitá deDespina Doamna, asa-zisa Pravild de la muzeu, adnotatá de UdristeNAsturel. Lipseste glosarul latin (BAR, ms. si. 286v). StudiatáAlex. Odobescu, A. I. Iacimirskij, I. Peretz, P. P. Panaitescu, D. P. Bogdan,G.

1556-1558. Sintagma rinduitá in ordinea alfabetului chirilic deepiscopul cronicar Macarie de Roman, din porunca lui Alexandru Lápus-neanu, pentru nevoile interne, la indemnul mitropolitului Gr. Rosca,dar 5 ani mai tirziu (1561) trimisit in dar lui Ivan IV ce! Groaznic, ajun-gind la Lvov, astázi la Moseova (Muzeul istoric de stat, fond. Barsov,ms. 152). A fost studiatá de E. KaluAniacki, I. Bogdan, I. Peretz,P. P. Panaitescu, D. P. Bogdan, G. Mihái1 (cel mai valoros prin origi-nalitatea" i insemnárile sale, p. 280-285).

1550-1600. Pravila moldoveanci, apartinind negustorului Silincare a expus-o in 1890 la expozitia arheologicI din Moscova, unde a vázut-o

descris-o I. Bogdan. Apartinuse Lavrei Po 6eaev. Are 400 glose româ-nesti anonime explicative. Studiatá de E. Turdeanu, P. P. Panaitescu,I. Rizescu, Al. Mares, G. Miháilá (p. 286-287: unic in felul sáu", primatreaptl in románizarea textelor juridice", poartá dovada utiizárjj luipractice). Se allá la Kiev, Bibl. Acad., fondul Acad. teolog. nr. 116 (Reper-toriul I. Radu-Mircea).

107

www.dacoromanica.ro

Page 107: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Sec. XVI. Pravila de la Sucevila, ms. 446, descoperit §i datatde I. Iufu, identificat de G. Mihäilä (op. cit., 28-29). Anexe necomplete.Cuprinde §i Pravila lui loan Postnicul.

1 mai 1606, Pravila de la Sucevita (nr. 27) a lui Ieremia Movilg,copiatg din porunca mitropolitului Teodosie Barbovski. Semnalatg deA. Kaubinski in colectia Petrukvié din Lvov. Este Sintagma lui Vlasta-rés Nu. se §tie unde se aflg in prezent. Berechet, intregiri" 1 (1938)5 notg : ms. copiat in mgngstirea Sucevita pe la inceputul sec. XVII deun oarecare Radul logofgt. Sg fie oare copia din1606 " Studiatg de A. I.Iacimirskij, E. Turdeanu, G. Mihäilg. I. R.-Mircea 11 dateazg din 1606sau 1608.

1611. Pravila de la Dragamirna a mitropolitului Atanasie Crimea,dgruitg de el mIngstirii, expusg la Moscova in 1913. Studiatg de V. Drg-ghiceanu, E. Turdeanu., G. Mthàil (nu se §tie dacl are glosarul latin).

Sec. XVII. Pravila cea mare de la mängstirea Hangul, apartinindapoi comunitatii lipovenilor din Galati, vgzutg in 1905 §i descrisg deA. I. Iacimirskij, scrisg de logofgtul Radu (vezi mai sus, nr. 11). Are glosarallatin. Studiatg de A. I. Iacimirskij, I. Peretz, t. Berechet, G. Mihgilg.

1779-1794. Extrase copiate la mgngstirea Neamt de egumenulPaisie Velicicovski. Studiate de A. I. Iacimirskij, Gh. Moisescu, G. Mihäilg.Nu se tie unde este in prezent.

15-16. in repertoriul manuscriselor slavone de opere bizantine,In curs de aparitie, I. R.-Mircea mai semnaleazg ms. 150 din 1615 (Biblio-teca Patriarhiei romIne) §i manuscrisul (fond. 98, nr. 65 din sec. XVI)aflat in la Biblioteca V. I. Lenin din Moscova.

Din versiunea greceascg a Sintagmei, care a circulat la noi, se maicunosc astäzi urmgtoarele cépii :

1400-1450. Sintagma care a apartinut mai tirziu mitropolitilorDosoftei §i Veniamin Costache. Sosirea ei in Moldova poate fi pusg inleggturg cu organizarea mitropoliei §i cu misiunile trimise de patriarhie,transformatg apoi in trimiterea de cgtre basileus a Basilicalelor lui Ale-xandru cel Bun (la D. Cantemir §i poate inaintea lui, intr-o traditielocalg). Biblioteca centralg universitarg din Iai, ms. gr. 303= VI 11§i. studiat de C. Erbiceanu, Al. Elian i G. Mihgilg.

Codul de canoane al Mitropoliei din Ia§i. Contine un rezumatal Sintagmei lui Vlastafès, Nomocanonul lui Ion Pustnicul, Canoanelesf. sinoade, Canoanele sf. apostoli, novele imp'ärgte§ti. Semnalat deC. Erbiceanu §i apoi de St. Gr. Berechet §i. I. N. Floca (färg a se precizauncle se aflä in prezent).

Sintagma preotului Gh. Ieraclie din Zagora, Ia§i, ms. 124, sem-nalat de C. Erbiceanu §i I. N. Floca (fArg datere §i indicatie unde se aflä,In prezent).

Sec. XVII. Sintagma de la fostul Seminar Central [BAR, ms.gr. 206, fragmanetarg, v. C. Litzica, Catalogul. . I (1909), nr. 290].

1727. Sintagma din Biblioteca bisericii Barnovschi, Iai, v.DocHurm XIV2 (1917) 909: MwrOcciou Doccracpect4 v61.1.4Lov xeLpSypacpov.Indicatä de St. Gr. Berechet fgrg a preciza unde se erg In prezent. Scrisäde popa Paisie.

108

www.dacoromanica.ro

Page 108: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1736. Sintagma Bibliotecii episcopului Dionisie al Buzäului, scrisade Atanasie Halidas Serasitul (BAR, ms. gr. 128), v. C. Litzica, op. cit.,nr. 291.

1788. Sintagma däruita de D. A. Sturdza, scrisa de ieromo-nimul Chiril din Leros, protosinghelul lui Gerasim al Alexandriei (BAR,ms. gr. 51), v. ibidem, nr. 292.

Sec. XVIII. Sintagma apartinind lui Metodie din Leros (BAR,ms. gr. 22), v. ibidem, nr. 293.

Sec. XVIII. Sintagma de la Muzeul national de antichitati dinBucuresti (BAR, ms. gr. 621), v. ibidem,, nr. 294. Contine numai extrasedin Sintagmd si din Basilicale (cartea a II-a).

Sec. XVIII. Sintagma de la fostul Seminar Central (BAR, ms. gr.213), v. ibidem, nr. 578.

Sec. XVIII. Miscelanea, cuprinzind Nomos geôrgikos §i alegerepartiala din Sintagma lui Vlastarés, in trad. lui Kunales Kritopoulos(BAR, ms. gr. 176), v. ibidem, nr. 617.

1. In Biblioteca Mavrocordatilor se gaseste un manuscris cu extrasedin Vlastarês si din Basilicale, v. Val. Al. Georgescu, Les ouvrages juri-ques de la Bibliothe que des Maurocordato in IOB 18 (1969) 202:

m. Berechet a atras atentia asupra circulatiei in Moldova a tradu-cerii rusesti a lui N. Ilinskij (Legcltura.. ., 77).

H. Pravila sfintilor OHO (apostoli) i Canoanele sfintelor soboare

A. Aceste cuIegeri canonice au circulat impreuna cu alte texteeclesiastice intr-o serie de sbornice slavonesti sau pravile care in generalse apropie, uneori foarte mult, de Pravila mica de la Govora (1640).ITnele cuprind i texte de drept laic, indeosebi Procheironul lui Vasile celMare (879), Epanagoga lui Phôtios (884-886) si altele.

1512 (cca 1550, dupa I. R. Mircea). Pravila de la Bisericani,copiatä de un anonim si de ierodiaconul Nicodim. A. I. Iacimirskij oconsidera identica Pravilei de la Govora (BAR, ms. si. 685 original, v.P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Acad. R.P.R. (ms.)

685 (catalog pregatit pentru publicare de Dalla Aramä si G. Mihäilä).1557 si sec. XVII. Pravila de la Neamt, scrisä din porunca mitro-

politului Grigorie (BAR, ms. sl. 636). Studiat de C. Dissescu, A. I. Iacimir-skij, I. Bogdan, Melchisedec, I. Peretz ; D. I. Negulescu [Limba slavdveche, Buc. (1961) 259-262].

1581. Pravila de la Putna a rithorului i sholasticului Luca, cucheltuiala lui Eustratie, daruita manastirii Putna. Are texte ronAnestiinterliniare, traducere a originalului slay (BAR ms. sI. 692), v. I. Rizescu,Pravila ritorului Lucaci, Buc. (1971), cu lit. mai veche.

1618. Pravila de la Bistrija Moldovei, cu cheltuiala mitropoli-tului Teofan (BAR, ms. sl. 726). Studiatä, de J. Pi6, D. Agura §i L. Mileti6,A. I. Iacimirskij, I. Peretz, P. P. Panaitescu, I. Rizescu.

0 Pravild fragmentard semnalata de C. Erbiceanu de reidentificat.

109

www.dacoromanica.ro

Page 109: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

6. 1295. Copie sec. XVI. Korm4aja Kniga numitg de la muzeu,trad. de Saya, fiul lui Simion, primul cirmuitor al Serbiei (1282-1321).Scrisg de Gherman in Cerna Stena (BAR, ms. si. 285). Studiatiä deA. I. Iacimirskij, I. Peretz, P. P. Panaitescu (op. cit., 379-383, nr. 285).Pentru capetele din codul civil, vezi I. Peretz, Curs II 1 (1928) 202-205:Procheironul lui Vasile cel Mare si altele). Studiatg de cei citati curezultate noi, de N. Smoching.

Sec. XV (finele sec. XIV, dupit I. R.-Mircea). Pravila sf. apostoliCanoanele sf. soboare ecumeniee (nomocanon), BAR, ms. sl. 340; V.

I. Peretz, op. cit., 220-223.1651. Nomocanonul de la Bistrila olteneascg, copia ieromona-

hului Efrem (BAR, ms. sl. 461).Sec. XVIII. Pravilele sfintilor apostoli, in ms. copiat de Paisie

Velicicovschi, in acelasi codice cu Sintagma Iui Matei Vlastarés, setnna-latä mai sus, sub nr. 14.

Sec. XVIII. Nomocanon din tilcuirea, lui Vasile cel Mare siZonaras : Pravila sf. apostoli i Canoanele sf. soboare.,5eoala lui PaisieVelicicovski (BAR, ms. sl. 449).

Sec. XVI-XVII. Pravilele fragmentare de la Putna ri de laNeamt semnalate de A. I. Iacimirskij ; altele se ggseau la Muzeui deantichitgti, altele nestudiate (I. Peretz).

Fragmente de nomocanoane grecesti (BAR, ms. gr. 609, 727,777) ; v. C. Litzica, op. cit., in'. 284-286 (inc. 11p6rrt. T11110 xprr-hv = ince-putul Nomocanonului lui Malaxos, v. mai jos).

1742. Nomocanon prescurtat Pravila sf. apostoli i Catioa-nele sf. soboare (BAR, ms. sl. 588).

Sec. XV. Pravila de la Academie [Peretz, op. cit., 246). (BAR,ms. si. 330), miscelaneu continind i Pravila sf. parinfi, Pravila sf. apostolifi a celor rapte soboare, precum i extrase din legile civile.

Sec. XVI (a doua jumgtate). Extra,se din Pravila sf. apostoli(BAR, ins. si. 219, f. 238-238g); vezi I. Peretz, op. cit., 255; P. P.Panaitescu, Manuscrisele slave 1 (1959) 318, nr. 219, 38. f. 338-338v.

Sec. XVI. Pravila sf. apostoli (BAR, ms. si. 98).Pravila lui loan Postnicul, sec. XVII, vezi supra, I, 10.

B. Aceeasi culegere se ggseste in versiane greceascit :Sec. XVII. Nomocanon (BAR, ms. gr. 1 411; 139 f.).Sec. XVIII, Nomocanon (BAR, ms. gr. 1 241, 102 f.)

C. Aceeasi culegere in romänesteSec. XIX. Nomocanon : Porunci de pravilit si din canoanele

si. apostoli (BAR, ms. rom. 2 112).Sec. XIX. Copia Pravilei de la Govora (1640) (BAR, ms. rom.

2 171, copie dupg editia tipgrita la 1640).D. De acelasi tip de pravilg se leagg si cele doug pravile tipgrite

In traducere slavit din limba greacä, in cursul sec. XVI, si anume :1. Molitvenicul slavon din 1545, repertoriat de I. Bianu si N. Hodos

In BRV, Buc. 1(1907) 28-29, nr. 6, cuprinde Pravila sfintilor apostolipi a sfinfilor paring I, semnalatä ca atare de P. P. Panaitescu in Istoria

110

www.dacoromanica.ro

Page 110: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Bomeiniej, 2, Buc. (1962) 677 i, printr-o eroare de tipar, cu data 1544 inhtoria literaturii romane, Buc. 1 (1970) 242 aparuta postum, dar si inInceputurile Fi scrisului in limba romdnli, Buc. (1965) 173. Cuprivire la inexistenta unei pravile slavone tiparita la noi, a se vedeaI. N. Floca, op. cit. 98.

2. In genere se trece cu vederea pravila slavona tiparita la 1554la Tigoviste i identificata de Ilie Minea in nota sa Despre cea mai vechetipdriturli la noi a Pravilei sfinglor prini, publicat In Insemnariiesene", XII 4(1939) nr. 4, 290-292. Pravila Meuse obiectul unei donatiidin partea lui T. Savin, in 1854, catre SeminaruI Veniamin Costache"din lasi si nu se gasea mentionatä in BRV a lui I. Bianu si N. Hodos.Nu am avut putinta de a face toate cercetarile necesare pentru rega-sirea acestui exemplar nestudiat inca in mod indestulator, semnalat deN. Grigoras.

Nomocanonul lui Manuil Malaxos (1561-1563)

1. Largeste si modernizeaza Sintagma lui Vlastarês, paräsind ordineaalfabetica pentru una sistematica. Apare succesiv in Iimba savantäi Incea vulgar. Din extrern de numeroasele variante in circulatie in totOrientul i in tAxile romane, s-au pastrat 15 c6pii la BAR si unala BCUME din Iasi (descrisa de L Peretz, op. cit., 156). CepineBAR 62 poartä numerele ms. gr. 209 (sec. XVI XVII) ; + 688(1610) ; 307 (1613) ; + 331 (1681) ; 126 (sec. XVII) ; + 609 (sec.

; + 727 (sec. XVII) ; + 598 (sec. XVIII) ; +-I- 177 (1750,204§ ) ; 333 (sec. XVIII) ; + 421 (sec. XVIII, 694§ ) ; -I- 701 (sec.

; + 910 (sec. XVIII) ; + 176 (sec. XVIII) ; 989 (sec. XVIII);1149 (sec. XVIII, in 1. vulgarä) ; 1314 (sec. XVII) ; vezi C. Litzica,op. cit., nr. 278-289; 617; N. Camariano, Catalogul II (1940) nr. 910 si989; BAR, inv. ms. gr. nr. 1 149 si 1 314. Vezi i Gh. Cron, Nomocano-nul lui Manuil Malaxos in eirile romane. Editarea manuscrisului grecescnr. 307 al BAR in Omagiu lui P. Constantinescu-la0. Bueuresti (1965)303-308.

2. Diferite variante ale Nomocanonului au fost traduse de EustratieIn Moldova, in Pravila aleasa Carte de indreptare, cca 1632 (v. ed.critica, ms., ingrijita de C. Teganeanu) si de Daniil Panonea,nul in Indrep-tarea legii (1652), v. ed. din 1962 care cuprinde si textul grecesc al ms. gr.307 din BAR, insotit de traducerea lui in limba romana (Vasile Green

Gh. Cront).3. 1\16p.t.p.ov ixxXlauccrnxdv xoci noXvrtxdv tcruaç Mccvou-Ot s-oi3 MocX4oEi53

este titlul sub care o copie a Nomocanonului figura in Catalogul Biblio-tecii Mavrocordatilor (BAR, ms. rom. 603, f. 289). Autorii care s-au ocupatde Nomocanon n-au semnalat acest manuscris i cu atit mai putin si-aupus problema identifiarii lui cu vreunul din cele 18 manuscrise conser-vate pipit in prezent (v. mai jos aceeasi problema pentru Vacteria).

52 = neidentif icat In catalog ; = neidentificat declt in tabla de materli acatalogului lui C. Litzlca.

Vezi supra, n. 33. Les ouvrages juridigues 202-203.

fiiwww.dacoromanica.ro

Page 111: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

IV. Sintagma sau Nomocanonui arhimandritului Iacob din Ianina (1645)

1658. Miscelaneu din Biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu,scris de ieromonahul Dionisie (BAR, ms. gr. 220). La 1774 apartinealui Mihail Dracas, profesor la Adrianopol. Va fi intrat in tara dupg aceastädatg 7, v. C. Litzica, op. cit., nr. 300.

Sec. XVII. Miscelaneu de la fostul Seminar Central (BAR, ras.gr. 229, f. 20-216). Printre evenimentele notate, figureazg intrarea IuiN. Mavrocordat in Bucure0i la 26 apr. 1719, ibidem, nr. 619.

1710. Cumpgrat (BAR, ms. gr. 800). Scris la 25 aug. 1710,v. ibidem, nr. 800.

N6i/Lilov inLypcap6tLevov BawrlpEcc, 1710, este titlul sub care figuraNomocanonul Iui Iacob din Ianina in Catalogul Bibliotecii Mavrocorda-tilor (BAR, ms. rom. 603, f. 289v)54. A putut fi copiat pentru bibliotecadomneascI, 40 de ani inainte de a fi tradus in românete la Ia0 (1754).Este posibil ca ms. gr. 800 al BAR (v. mai sus), care poartg, o not&datatä din 25 august 1710, sg fie chiar manuscrisul din Biblioteca Mavro-cordatilor. i ms. gr. 229 (BAR) poartg inserangri mai tardive privind peIon §i N. Mavrocordat.

1754. Toiagul arhiereilor sau Cirja arhiereascti55, tradus in romäne§tedin porunca mitropolitului Iacob Putneanu la Iai in 1754, de &Quern'Cosma, i revizuit de Duca Sotirovici din Tasos, cgrturar grec de origine,impodobit cu invgtgturg elineascg §i latineascg" (C. Mavrocordat).(BAR, ms. rom. 1 266, 1 271 i 1 468). Ms. 1 271 contine numai textilNomocanonului §i scara capitolelor. Celelalte doug manuscrise cuprind

vasta parte introductivg cu lacune in ms. 1 468. Acesta contine ince-putul dedicatiei lui Cosma cgtre mitropolit (este poate chiar exempla,rulacestuia din urmä).

V. Diverse nomocanoane, canonarii i penitentiale,uneori cu extrase din legik civile (laice)

Sec. XVII. Nomocanon foarte bogat,inveigiturd pentru duhovnicFi int'drire (212 cap.) (BAR, ms. gr. 163) ; v. C. Litzica, op. cit., nr. 297;I. Peretz, op. cit., 73-92.

Sec. XVII (1635). Legiuire (v6p.tilov), foarte bogatg, din nouculeasg i alcgtuitg din multe legiuiri, invgtgturg pentrupgrintele duhovni-cese §i intärire (444 cap.). (BAR, ms. gr. 170) ; v. C. Litzica, op. cit.,nr. 296; I. Peretz, op. cit., 73; 92-93.

Sec. XVII. Noua legiuire (vkov v6p.y.ov), foarte bogatg, invg,tg-turg, pentru duhovnic §i intgrire (430 cap.). (BAR, ms. gr. 635) ; v.C. Litzica, op. cit., nr. 298; I. Peretz, op. cit., 73.

Sec. XVII. Nomocanon donat de C. bEriceanu (inceputul lipsg)(215 cap.). (BAR, ms. gr. 824); vezi C. Litzica, op. cit., nr. 824; I.Peretz, op. cit., 104-126, care semnaleazg asemgda'ri cu Indreptarealegii (1652).

112

54 Ibidem." Ibidem.

www.dacoromanica.ro

Page 112: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Sec. XVII. BAR 635. No' v6p.t.p.ov . . . Notrei legiuire foartebogatei, la un Zoo intrunitei din multe pi diferite legiuiri, inveifitturei pentruparintele duhovnicesc inteirire (430 cap.) ; vezi C. Litzica, op. cit., nr. 298;I. Peretz, op. cit., 74.

BAR, ms. gr. 229, f. 217-232; 251-269. Colectiede legi civile îi religioase; colectie de legi ; vezi C. Litzica, op. cit., nr.619 care contine §i Vakteria, cf. supra.

Sec. XVIII (1724). BAR, ms. gr. 305. Niov v61.1.y.ov . . . Noultlegiuire i foarte bogatei, la un loe intrunita din multe pi diferite legiuiri,inveitatura pentru peirintele duhovnicese (589 cap. ; C. Litzica, op. cit., nr.299; I. Peretz, op. cit., 73; 93

Sec. XVIII (ante 1730). BAR ms. gr. 297. Ar.cmcyczi Mop) xcaispc7)v k7coa-r6À6)v 61.to5 ReTec Tetiv ixxXlataanxiSv... xav6vo.w... Nomocanonultradus in greacI vulgarl de Gheorghe de Trapezunt, din ordinul lui N. Al.Mavrocordat (20 mai 1730) ; vezi C. Litzica, op. cit., nr. 696 ; I. Peretz,op. cit. 411-412.

Sec. XVIII (1735). BAR, ms. gr. 990. Un Nomocanon de 267 cap.(f. 1-117v) f¡ii. un v6i.L.tRov de 304 cap. (f. 117-201) : Carte de legi foartebogatä compilatei din multe pi diferite airy, de legi ; vezi N. Camariano, op.cit., nr. 990 (de la Administratia Casei bisericii).

Sec. XVIII. BAR ms. gr. 222. 'Envrolvh Ti;iv XCEVÓVWV. Bezumatal sf. canoane. Este Nomocanonul lui Neofit Cavsocavilitul, prof. laAcademia domneascä. Vezi C. Litzica, op. cit., nr. 295; I. Peretz, op-cit., 420-423. 0 parte din acest nomocanon se gäses.te in BAR, ms. gr.988, vezi N. Camariano, op. cit., nr. 988.

Sec. XVIII. BAR, ms. gr. 654: Niov v6p4cov... Noueifoarte bogatei la un loe intrunitei din multe pi diferite legiuiri. Invelicituretpentru peirintele duhovnicesc iintarire (315 cap.) ; vezi C. Litzica, op. cit.,nr. 306; I. Peretz, op. cit., 73-74; 95-103. Culegere MIA multI ordine.Se resimte influenta lui Matei Valstarès.

Sec. XVIII. BAR ms. gr. 1 316, 186 f. 'ExXoyil -rüiv xpralvdcvayxaíwv xavemov -rc7)v Oeícov xai kpv ác7tocrT6Xcov xoci... auvawv... xociveapüív -r8v tiot.841.wv f3ac:raitov xal Tv isp6v *caw siç xotvilv cppeccrcv.Rezumat din canoanele sf. apostoli i sf. sinoade i novele ale impg,ratilor,In greacI vulgar.

Canonariul lui Ion Postnicul se ggseste la finele Sintagmei luiMatei Vlastarès, de pildä in mss. din 1472, 1616; in Pravila de la Govora,In Pravila aleasei f i n Indreptarea legii (dumnezeescul patriarh") seg/sese extrase, ca §i in Sapte taine (Ia*i, 1644).

Culegerea (bulgarA panonianI I moravA I) a lui Metodiu,Zakon sudnyi ljud'm, se gAse§te ca anexI la Nomocanonul lui Ion

Postnicul in. Corm6aja Eniga.Sec. XVI. Extrase de pravill despre credint i erezii. Ms. sI.

26 al Filialei Acad. Cluj-Napoca. Semnalat de I. Iufu (vezi repertoriullui I. R. Mircea, in curs de aparitie).

Sec. XV. Copie medio-bulgarI, cu unele rusisme, dupg, Nomoca-nonul cneazului Vladimir din 1286. Circula in Moldova in sec. XVII. Seaf16 la Bibl. episcopal l din Arad, nr. 21. Importantg descriere **1 fundamen-tare a jurisdictiei biserice§ti fatl de cea de stat. Vezi Than Iufu, Monasti-rea Hodop-Bodrog, un centru de culturit slavona din Banal In MitropoliaBanatului" 13 (1963), 229-261 (cf. 231-250) §i Manuscrisele slave inbibliotecile din Transilvania pi Banal In .Romanoslavica 8 (1963) 451-468(cf. 452; 464-466). Are asenalnlri cu ms. sl. 461 al BAR.

113www.dacoromanica.ro

Page 113: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1742. BAR, ms. si., 588, f. 83 173° : HOMOKAHOIllk cliptLni s4KoHonp4is-8HAFIHIM .. . Namocanon, (Midi indreptarea legii, cuprinzind pravila pe scurta sf. apostoli, a sf. Vas ile cel Mare ?i a sf. sinoade.

Sec. XVIII (ante 1786). Nomocanon in colectia pr. Paul Mihail(Iasi), care impreunä cu Zamfira Mihail Ii descrie in Romanoslavica(1972), 304, nr. 17.

Sec. XV. Capete din Dumnezeiascei i sufleteascii lege (BAR, ms.81. 306, f. 169° 172).

1457. Nomocanon (Biblioteca V. I. Lenin din Moscova) ; veziE. Turdeanu. L'activité littéraire. , 65-66, in% 186.

1346. Extrase din Pravila sf. Vasile cel Mare (BAR, nts. si. 205).Sec. XVI (prima jumätate). Despre preotul care a azut in päcat

(BAR, ms. si. 298, f. 110-111°).Sfirsitul sec. XV. Pandectele lui Nicon Cernogoretul (de la Mun-

tele Negru, cca 1057 1088), in Pravila de la Neamt. Cu un cuprins variat,compilatia lui Nicon este pfistratä cu interesante extrase din legile civileBAR, MS. si., 130 (sec. XV), 366 (sec. XVII) si 461 (sec. XVIII). Studiatincomplet de I. Peretz 66. In Repertoriul säu inc5, nepublicat, I.-RaduMircea trimite i la ms. 35, f. 98 al Bibliotecii V. I. Lenin din Moscova(sec. XVI) si la nr. 147 de la mänästirea Neamt (sec. XIV).

VI. Hexlibiblul lui Armenopol (1345)571 Vestitul Manual de legi, asa numitul Cele pase ceirli, al lui

C. Armenopol n-a circulat in tärile roxnâne prin nici un manuscris integralvenind din Orient. In unele sbornice miscelanee se gäsesc scurte fragmente,mai des ingä din Manualul de drept canonic (vezi mai jos). Numeroasefragmente din Hexabiblu se gäsesc in nomocanoanele care au circulat inmanuscris sau traduse in romitneste si tipärite, din sec. XIVXVIII:Vlastarés, Malaxos, Vaktéria lui Iacob din Ianina. Din ele, fragmenteleeran citate adesea direct pe numele autorului lor, adesea cu mentiunea8f. pravilii.

2. Manualul a intrat direct in cultura roman5, prin Biblioteca Mavro-cordatilor in care am arätat in studiul citatc5, se gäseau dour', editiioccidentale : Adamaeus Teodoricus Suallembergus (1540) si D. Gothofredus(1587), care eran folosite ulterior si de Mihai Fotino si de Toma Carra,primul traductor al acestei opere in romäneste (Iasi, 1804). Marea popu-laritate a Hexabiblului se lärgeste dup5, 1750 si un cutumiar romänescredactat de Fotino in 1777 apare in traducere româneascI la 1817 sub

66 Curs 11 (1928).57 Vezi studiul meu, Le droll de Justinien dans les Principautés danubiennes au XV Ill'

s. III. Le Mk de l'Hexabible d'Harménopule in StC1 13 (1971) 207-239, cu lit, mal veche.Adde: Démètre Sérémetis, Quelques pensées sur la reception de l'Ilexabible" dans les Princi-pautés Roumaines (176 I8eS. ) in Actes du XIV' Congrés international des dudes pyzantines,Bucarest, 1971), Buc. 2 (1975) 601-605; Charalambos K. Papastathis, Zur Verbreitung derHexabiblos" des Harmenopoulos im slaoischen Raum in tialSt 17 (1976) 67-78 ,*1 rec. mea,in RSEE 16 (1978) 605-606; K. G. Pitsakes, recenti ed. a Hexabiblului, cu un amplu studiuintroductiv. Atena (1971).

114www.dacoromanica.ro

Page 114: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

titlul de Pravilele lui Armenopol 58. In 1774 apare la Venetia cunoscutaeditie in greaca vulgar, a lui Alexios Spanos, reimprimata de mai multeori, toate aceste edijii circulind intens in t5rile romane, fara a eliminaediiile clasice, occidentale. Ms. gr. 8 al BAR59 contine copia din 1772 atextului tipärit dula& editia Spanos din 1766 sau 1744.

Manualul de drept canonic al lui Armenopol se gaseste in ms. gr.992 al BAR, din sec. XVII; v. N. Camariano, op. cit., 142 nr. 992/:'Ent-m1.6)TSv iepc7)v xod. Oeíwv xcev6vwv (f. 13-110) i ms. gr.188, f. 98-100;104-173, din sec. XVIII60, vezi C. Litzica, op. cit., 410, nr. 677.

Dictionarul alfabetic al vorbelor, pastrat in mai multe copii dinepoci diferite, nu este o opera juridica 61

Prodigioasa cariera a Manualului de legi pina la 1840, mai ales inMoldova unde, pe linga traducerea lui T. Carra, avem incercarea de moder-nizare a lui Chrysokephalos (Noul Armenopol, 1820-1840)62 si o a donatraducere, pierduta, a lui Chr. Flechtenmacher, depaseste limitele perioa-dei de care no ocupam in aceasta lucrare.

VII. Alte eulegeri greegti

I. Sec. XVIII: 1N16110L fixatXtxot etc. ; fragmente copiate dupaoriginalul neogrec tradus de Eustratie la Iasi in 1646. Unele pasaje nu seglsese in Cartea romeineascii de invalciturd (BAR, ms. gr., 1 440, 532 si588) (vezi mai jos, pravilele tiparite, 4).

Sec. XVIII: 'ExAoy xcd aúvo 4ng T6V f3ccaLXLx6.1v E' r3Lf3xiwv,'E xXoycc t. Extrase din Basilicale (f. 15-50). (BAR, ms. gr. 588) ; V.C. Litzica, op. cit., nr. 308.

Sec. XVIII. Manualul lui Mihail Attaleiatês (BAR, ins. gr. 588,f. 73-224).

Sec. XVIII: 'Eicrocroyil elg Toúç V611014 a patriarhului Hrisantal Ierusalimului (BAR, ms. gr. 588, f. 351-509).

Sec. XVIII; Ko:v6veç voti.Lxot (BAR, ms. gr. 588, f. 515-534).Sec. XVIII: Ilept PocOviLv cruyysveía; xo:1 yequov xexwXupivwv

(BAR, ms. gr. 588, f. 547-563).Sec. XVIII: Dosithei Magistri liber III continens D. Adriani

Imperatoris sententias et epistulas. (BAR, ms. gr. 588, f. 571-586).

58 vezi L'ccuore juridique de Michel Fotino in RESEE 5 (1967). Gr. St. Berechet,care se ocupa mult de Fotino, a avut ms. rom 2 112 in mtinile sale fArA sA observe cA subtitlul de Pravilete tul Armenopol se ascunde pretioasa traducere a Cdrtit a IV-a a lui Fotino.In 1945, C. A. Spulber a tradus in romAnil l francezA textul ei grecesc, fArA s'A tie cA BARcontinea o pretioasA traducere de epocA, ignorata de Vasile Grecu 1 Gh. Cront in editia pregA-Mil a aceleia§i cArti a IV-a (inca neimprimatA).

Vez! C. Litzica, Catalogul . (1909) nr. 309.69 Copie dupA editia occidentahl a lucrArii.el Lexikon kata stoiheion, vezi C. Litzica, op. cit., .. . (1909) nr. 120, 192, 218, 631

(1707), 705 (1771), celelalte din sec. XV III l XIX (nr. 218).62 Ms. continind numai introducerea, se aflA la A.S.I. Pentru istoricul descoperirii lui

51 al conditfflor in c,are a fost semnalat de Gh. Cront, Exabiblul lui Armenopol In Studii16 (1963) 817-841 (835), vez! explicatiile mele in RESEE 6 (1968) 625, n.l. Din lipsA de dili-geno din partea noastrA, vezi textul editat de D. S. Gkinis, in EEBS 33 (1964) 185-205;cf. idem, Ileptypalkilz cit. 322, nr. 818, §i StC1 13 (1971) 236 si n. 100-101.

115

www.dacoromanica.ro

Page 115: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Sec. XVIII. To5... xupiou Enocvscovij Smacip.riac; Ti¡g xccrec Tptl.mt.pLocçxXlpovolzfaç ivv6p.ou intoOkascog (BAR, MS. gr. 588, f. 589-596.

Sec. XVIII: Eúvo 4)14vop.d xcel fkaLXéco; Ioucrnvt.-... cEç CE7c),:v cppecaLv (BAR, ms. gr. 690) ; v. C. Litzica, op. cit., nr. 307;

I. Peretz, op. cit., 343-350.Sec. XVIII: Adunare fara titlu, nesistematica. (BAR, ras. gr.

654) ; v. C. Litzica, op. cit., nr. 306; I. Peretz, op. cit., 359 (o mentio-neaza alaturi de ms. gr. 532 si 588 de sub nr. 1. supra).

Sec. XVIII. BAR ms. gr. 188, f. 181-251v. 0 opera destul decurioasa care are nevoie de un studiu amanuntit pentru a se determinalocul de redactare si adevarata natura. 0 prima serie de N6I.Lot (Legi)nenumerotate, stringe 50 de reguli generale de drept (regulae iuris) dinBasilicale, cu originea in dreptul lui Iustinian (cele mai multe traduse fideldin latineste). 0 a doua serie (f. 183-188) reuneste 110 xecv6veç 3Lcicpopotápzetou sLxacou rubrica ce aminteste t. 17 din cap. 50 al Digestelor luiIustinian (De diversis regulis iuris antiqui) care se afla i in Basilicale,ao, cum in proiectele de cod (manuale) ale lui Mihail Fotino din 1765 si1766 se va gasi (cf. ed. Pan. I. Zepos, Atena, 1959, 208) un titlu (cap. II.85) intitulat nepi xav6veç 3oL peTsociSaw (de la turc. fetva, regula,decret). Ambele serii de reguli se gäsesc cu acelasi cuprins Cu aceleasirubrici (titlu general), in BAR, ras. r. 1 440, f. 3-6 si urm. intr-uncontext juridic diferit [copia Pravilei lui Vasile Lupu, textul semnalatsupra, nr. 1 i un opuscul al lui Hugo Grotius, De aequitate, indulgentiaet facilitate liber sin gularis, de care m-am ocupat in alte studii ale mele(1966-1969), vezi indeosebi AIIA, Iasi 3(1966) 213-221, uncle p. 218a avat nevoie sa fie retiparitäl.

Dupä cele doug, serii de reguli generale, ms. gr. 188, f. 188-251cuprinde fara ordine evidenta 46 de titluri cu rubrici nenumerotate,alcatuite dintr-un nurnar variat de paragrafe si multe scolii, ceea ce dove-deste o minuire mai savanta a textelor bizantine folosite. Nu se indicasursele, ca in categoriile alcatuite in tara in a doua jumg,tate a secolului.Se trateaza institutii din materia contractelor, bunurilor si mai ales adreptului de familie, majoritatea privind jurisdictia civil a a bisericii sauprobleme mai largi de care un cleric nu putea fi strain. in acest ms. peRugg Manualul de drept canonic al lui C. Armenopol (supra, VI, nr. 3)se mai gäsesc doua texte mavrocordatesti, ceea ce leaga ms. de faimoasabiblioteca si il dateaza de la inceputul sec. XVIII, poate inainte chiar dedomniile lui Nicolae Mavrocordat in tärile romane. Secundul text contineprecuvintari la faptele patriarhilor, ale lui Nicolae Mavrocordat, eamare logofat al bisericii si mare dragoman, Mira' vreo referire la titlulde domn in Moldova sau Tara Romaneaseä.

La C. Litzica, op. cit. 410, prezentarea operei de care ne ocupara esteregretabil de defectuoasa. Se mentioneaza numai titlul 116110L al primiiserii de reguli generale, iar I. Peretz, op. cit. 304-307, d i cele 46 derubrici, cu traducerea romaneasca a titlului, abtinindu-se de la once comen-tariu. M.s. a fost cercetat si de AL Elian, rezultatul fiind asteptat Cuinteres, data* hind competenta sa in acest domeniu.

Sec. XVIII. BAR, ms. gr. 213, f. 223: Explicatia lui Balsam6nsi o scolie din Basilicale despre cei ce rapesc femei pentru casatorie, veziC. Litzica, op. cit., 258-259; I. Peretz, op. cit. 307-308 care precizeazacontinutul. Mentionäm acest text ea exemplu de numeroase astfel de

116

www.dacoromanica.ro

Page 116: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

insemnäri, in limba greacl sau romäneascl (din care citäm unele in Parteaa III-a); ele eran consultate de practicieni pentru anumite speteimportante. Este aspectul cel mai viu al utilizärii dreptului bizantin,folosindu-se acum editiile apusene ale culegerilor juridice orientale. Innota de fatä se d'ä si pagina volumului folosit, pentru Basilicale find vorbaca totdeauna, de ed. Fabrotus, vol. VI, 916. Räpirea unei fete era asprupedepsitä de bisericä si de dreptul penal bizantin. Or, obiceiul local strä-vechi, fäcea ea räpirea sä fie un mod popular de pregätire a clsätoriei,räpirea fäcindu-se chiar cu voia fetei pentru a smulge pärintilor ostiliconsimtä, ca reparare a rusinei suferite, la cAsätorie. Cel ce §i-a procuratnota el] textele din Balsamôn §i Basilicale avea astfel de pricini de judecat(a se vedea Partea a cap. VII, documentele care precizeaa, compe-tenta judiciarä, a episcopilor).

13. Sec. XVII. BAR 664 §i 824. Nop.oxcevi.ov ixXeXeyol.tkvov(Nomocanon ales de la multi diferiti pärinti. ), de la fostul Seminarcentral si de la C. Erbiceanu ; vezi C. Litzica, op. cit.153 §i 532, nr. 301si 824; I. Peretz, op. cit. II 2,203-204. Circulatia acestui text este siguräpentru sec. XVIII, avind nevoie de un studiu special care nu-si are loculin acest paragraf. Adde: BAR, ms. gr. 1304 (sec. XVIII) si 1443 (1650),acesta cuprinzind drept bisericesc (canonic si imperial) de importaatädeosebitä, Incá nestudiat.

Pravilele rominesti manuscrise

1. Inceputul sec. XVII. Ptavila de ispravei oameniloru ?i de batepacatele i greplele (BAR, ms. rom. 5 211, f. 4-25v). I. Bogdan 1-a trans-cris cu caractere latine §i 1-a comentat, socotindu-1 un original, nu o simplä,copie ; P. P. Panaitescu, in cunoscutul articol din 1954 (Studii VII 315316) subliniazä limba arhaicä, copie dup.-a un text din a doua jumAtatea sec. XVI, avind, ca particularitäti ling-vistice, un aspect modovean. Dela f. 8 se apropie de Pravila lui Coresi §i de Pravila din Codex Negoianus,avind insä alt final. Toate aceste trei texte, pentru P. P. Panaitescu, auun izvor comun. O prezentare mai largä a continutului pravilei a dat in1969 I. N. Floca (op. cit. 92-93).

2. Pravila de la Putna a ritorului Lucaci (1581) (BAR, ms. sl. 692),F. 204, text românesc, f. 190-193/204°-210°, 215-246, 249-279; trad.interliniarä, la textul slavonesc, independentä, de a lui Coresi. Pravilä ase-mänätoare aceleia a lui Coresi si a celei de sub nr. 1, mai sus.

Analizatä de P. P. Panaitescu (1954), a fost editatä in mod remarcabilde I. Rizescu in 1971.

3. 1620-1621. Pravila din Codex Negoianus Pravila sf. parinti318 §i dupd invezyttura marelui Vasilie, scrisd de popa loan din Simpetrula anii 1620-1621 (BAR, ms. rom. 3 821). Se apropie de Pravila luiCoresi. Publicatä de B. P. Hasdeu si de C. A. Spulber (1930).

4. 1724 Carte rumäneasca de inveipturd de la pravile impiírcitesstifi de la alte giudele (BAR, ms. rom. 1 253). Copist : Popa Stanciul,din porunca lui Nicolae Mavrocordat pentru beizadea Constantin.Copia pravilei moldovene tipärite la 1646 (f. 2-15e, §§ 1 252) ; veziG. Strempel, Fi. Moisil, L. Stoianovici, Catalogul manuscriselor ro-manoli 4 (1967) 370-371, nr. 1 253; G. Strempel, Copi§ti de manu-

117

www.dacoromanica.ro

Page 117: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

scrise romelnepti pind /a 1800, Buc. 1 (1959) 225-233. Manuscrisul 1 253a figurat in Biblioteca Mavrocordatilor63. La Iasi, 1646: romäneasca.

XVII. Pentru giudecittile ce vor giudeca vlàdicii sausufletepti (BAR, ms. rom. 1 476, f. 1-64").

Sec. XVII. Tocmeala sf. apostoli pi sf. 7 soboare (BAR, ms. rom.2 471 (Govora).

1632. Pravila Weasel. Carte de indreptare, tradusa din elineste deEustratie logofatul cronicar. (Filiala Acad., Cluj-Napoca). Studiata deTimotei Cipariu, I. Peretz, I. Licea, C. Tegäneanu.

Ante 1693-1694. Fragmente din glavele 1-82 ale PraRileialese, frumoasa copie care a apartinut arhimandritului Efrem de la Voro-net. Text identic cu cel din ms. de la Cluj-Napoca. Dovedeste difuzareamai larga a pravilei i utilizarea ei practica de catre manastiri in cadruljurisdictiei lor bisericesti (BAR, ms. rom. 1 476) ; v. Val. Georgescu,Présentation de quelques manuscrits juridigues. . in RESEE 6(1969)631-632.

IX. Pravile tipárite in ronniinWe

I. Brasov, 1563 sau 1570-1580. Pravila lui Coresi (Pravila de laleud). Continut religios cu citeva dispozitii laice. Fragmentul ce ni s-apastrat a fost gasit in 1921 de Andrei Birseanu la Sighet. Titlul e necunos-cut. Editata de I. Bianu (Pravila sf. apostoli, Bueuresti 1925) si de C. A.Spulber (Cea mai veche pravilif romaneascii. Cernauti, 1930). Fragmentulpastrat e scos din Canonariul lui Ion Postnicul. Izvorul slay nu esteidentificat (L. Stan). 0 traducere moldoveana ar fi sursa comuna aacestei pravile, a lui Codex Negoianus §i a Pravilei lui Lucaci [P. P.Panaitescu, inceputurile dreptului scris in limba romdnd , Studii 7 (1954)215 si urm.]. Spulber conjectura ca prima traducere romäneasca s-a facutde Nifon in Tara Romaneasca. L. Stan contesta cá Pravila de la Bisericani

cea de la Neamt ar fi un izvor al Pravilei lui Coresi. I. N. Floca opi-neaza cá traducerea s-a putut face in oricare din cele trei tali. L. Stancrede, posibil ca ea sä fie anterioara sec. XVI.

Pravila mica" de la Govora (1640), Direptiitoriu de lege". ContineNoniocanonul lui Ion Postnicul. Este o compilatie din diferite nomoca-noane, facutä de Mihail Moxalie, cronicarul, din porunca mitropolituluiTeofil, cu acordul lui Ghenadie al Transilvaniei, pentru care a avut oeditie separata. Matei Basarab a ineuviintat operatia si a suportat chel-tuiala. I. N. Floca (op. cit. 103, n. 580) ne informeaza ca sursa ei slava afost descoperitä, de M. Colotelo, continutul ei fiind insa de origine bizantina ;ms. rom. 2 471 al BAR contine un text dupa care crede I. N. Floca(op. cit., p. 104) s-ar fi aleatuit, cu adausuri, cel pentru tipar.

Iasi, 1644. Seapte taine ale bisericii. Pravila bisericeasca tiparitacu invatatura i cheltuiala lui Vasile Lupu. Stema tarii FA versuri encomias-

Vezi Val. AL Georgescu, Les ouvrages juridiques cit. supra n. 33 (p. 211).64 Vezi Gh. Cront, Pravila de la Govora din 1640 in Studil 14 (1961) 1 211-1 226

en lit. veche; I. N. Floca, Originile dreplului scris in biserica ortodoxd.romdrid (1969) 101104, care se ocupà §i de celelalte pravile.

118

www.dacoromanica.ro

Page 118: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tice, ea i pravila din 1646. Prefata este scrisa de Varlaam, alcatuitorulcartii find Eustratie( ?) cronicarul. Pravilä pe scurt aleasa, continind intre-bari si raspunsmi, dupä Gavriil Severos Peloponezianul, mitropolitulFiladelfiei (N. Iorga) sau dupa un model slay de la Lemberg (Karataev,P. P. Panaitescu, *t. Gr. Berechet). Ca si Pravila de la Govora, era opravill pentru duhovnici, nedestinata masei credinciosilor.

Iasi, 1646. Cartea rumdneascei de invakíturei 65 BRV 1 (1903)(BAR, ms. rom. 2 171, sec. XVII. S-a tiparit cu zisa si cheltuiala luiVasile Lupu care n-o intareste formal prin hrisov i n-o mchimba formaldin pravilä bizantinä in pravila domneasca, dei este vadit o opera voitäsi condusa de domnie. Titlul este comun cu al Cazaniei lui V arlaam din1643. Este mai mult o pravilä mireneasca cu caracter penal. Raspundepoliticii de represiune penala a lui Vasile Lupu, procesului de centralizarea statului si cerintelor bisericii. Alanuscrisul original romanesc si textulgrecesc tradus (venit din Italia, direct sau prin insulele din marea Egee)s-a pierdut, pästrindu-se copii mai tirzii dupa originalul grecesc. Seadmite rolul initiativei domnesti i concursul unor carturari eontemporaniIn frunte cu Meletios Syrigos. Dupa E. Stan, pravila contine mult dreptbisericesc. Dupa I. N. Floca, ea contine drept iustinianeu i obiceiul pamin-tului ( ?) privind toate ramurile dreptului. Pravila contine Legea agrard,bizantina (dupa o editie occidentala a Marivalului lui Armenopol) si oelaborare de cod neogrecesc Vacua in Italia (Padova ?), dupa opera dedrept penal a lui Prosper Farinacius. Ramurile de drept oglindite inpravila sint implicate numai prin aspectele penale si opera lui Farinaciusse intemeia pe dreptul romano-bizantin, rezumat i sistematizat i inBasilicale, ceea ce nu-1 facea strain traditiei existente in tara'. Nivelul deelaborare savanta a textului depasea traditia bizantina' i dezvoltareaatinsa de dreptul roman pina la 1646.

Textul tip'ärit se gäseste copiat in ms. rom. 1 253 (vezi mai sus) si(Mel titlu) in 1440. Acest ultim manuscris copiat de ieromonahul Saya dela mitropolia din Iasi in prima jumatate a sec. XVIII, convine fragmentedin sursele italiene in neogreaca, ale codului din 1646. Aceasta copie atextului grecesc, pe carel-a tradus Eustratie, se adaugh' la fragmenteledescoperite de I. Peretz in ms. gr. 532 si 588 BAR (C. Litzica. op. cit.,nr. 305; 308).

Tirgoviste, 1652. Indreptarea legii 66. BRV 1 (1903) nr. 61. Tradusadin greceste i completata cu adaptarea naunteana a Pravilei lui VasileLupu, de Daniil Panoneanul. Sterna tárii, versuri encomiastice si o predo-slovie a mitropolitului *tefan, dupa Matei Vlastarès, cu putine adaose sauadaptari personale. Nomocanoanele grecesti (Malaxos, Aristen) fuseseraprocurate de Gh. Candi din Trikis. Partea I contine 417 glave din Malaxossi 103 din Cartea roman eased de invittetturei , intercalate sistematic, iar parteaa doua, cuprinde grupuri de glave din Aristen, din Canoanele 8f. paring,din diferiti autori ecleziastici i anexe. In tabla de materii, cele data catas-tihe deosebesc partea nomocanonicä (I) de pravila moldoveana laid, (II),oglindind structura initiala a codului muntenesc, inainte de fuziunea

65 Vezi ed. din 1961 cu lit, la zi; Prosper Farinacius . (cit. supra, 88 n. **) i recenziaacestei ed. in SCJ 7 (1962) 355-365.

66 Vezi ed. dinI1962 cu lit. la zi; Prosper Farinacius ... (cit. supra, 88 n. *) i recenziaacestei ed. in SCJ 8 (1963) 116.

119www.dacoromanica.ro

Page 119: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Nomocanonului lui Malaxos §i. a Cdrlii romeinesti de invdfdturd. I. N.Floca vede in pravilä o operä de codificare legislativä româneascg. Este ocaracterizare nepotrivitä. Pravila este un nomocanon. lärgit (sic: Spulber),obligator prin el insu§i, continind un drept care in principiu §i chiar infapt nu era cu totul non §i. care se aplica peste tot ca drept imperial§i bisericesc. Referintele la obiceiul päraintului din pravila munteanä

din cea moldoveanä vin din Farinacius §i. din dreptul nomocanonicbizantin, nu reprezintä obiceiuri locale, care sä fi fost introduse in modintentionat in pravilä de Eustratie sau de Daniil.

Bucure§ti, 1710. invaldturd besericiascd a vlädicii Antim. BRV 1(1903) nr. 158. Mentionatä in Capetele de poruncd. Nu s-a pästrat nici unexemplar. Editia a doua a apärut la Bucure§ti, 1741, BRV 2(1910) 54, nr. 218.

Bucure§ti, 1714. Capete de poruncd a toatd ciata besericiased alelui Antira Ivireanu. BRV 1 (1903) n. 168. Cuprinde : 1. Mijloacele detemeinicie ale dietilor ; 2. Izvodul (formularul dietii) i 3. Mijloacele de temei-nicie ale foitelor zestrei ; 4. Izvodul foitei zestrelor. In anexä : 1. Cäsittoriacelor fugiti ; 2. CIsätoria dintre tigani i rumäni ; 3. Preotia rumänilorscäpati de rumânie. E. E. Sävoiu a descoperit documente interne in carese folosesc formularele acestei pravile. Publicarea neintirziatä a cercetitrilorsale va prezenta un interes evident.

120 www.dacoromanica.ro

Page 120: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul III

Raportul dintre obicei §i pravild

Pravila bizantinä a fost adeseori prezentatä ca aflindu-se intr-unviu si fundamental conflict cu obiceiul pämintului. Lärgireapravilei a fost socotitä o infringere a obiceiului ca drept bästinas românesc ;ea triumful unui drept sträin, inorganic, greu de inteles i fiindeä era savant.Iar dup5, unii istorici, artificial, inaderent realitätilor romänesti locale,un drept nominal, promovat de sträini i, cu un relativ debuseu, n.umaiinläuntrul clasei dominante si pentru interesele ei.

Nu aici se pot discuta ex profess() aceste grave probleme de carem-am ocupat mai pe larg in raportul prezentat celui de-al 111-lea Congresal AIESEE de la Bucuresti (sept. 1974) 67 si in studii anterioare (1959;1964 si 1968).

Pravila nu era un drept strgin, din cauza leggturii ei cu bisericacu imperiul, din cauza caracterului universalist (ius gentius, nomoi ethni-lcoi) al continutului ei si din cauza ref erintei ideologice finale la sursa ei"In divinitate. Numai in perspectiva rationalist-pozitivistä i nationalistäa sec. XIX (G. von Beseler si germanistii de la 1830) se lace dreptuluibizantin un proces de pe pozitiile distinctiei intre un drept national localsi dreptul sträin" al pravilei (in Occident, dreptul roman receptat) Amvlzut mai sus cä in sec. XVII se lupta cu pravila, cu justitia (dreptatea)definitä de jurisconsultii romani si preluatä de bizantini, cu legea luiDumnezeu, impotriva, acaparärii grecesti". Sfinta pravilä" (cura sespunea Inca, in secolul al XVIII-lea chiarHexabib/u/ui) nu putea fi socotitäun drept sträin si dusmä'nos sau primejdios. Lupta localä, pentru instaurareaunei relative legalitäti feudale, preferabilä arbitrariului färä," pravilä, seducea tot cu ajutorul pravilei bizantine si a principiilor ei de o recunoscutägeneralitate.

Pravila nu era un drept de ocupatie" care se instala in locul dreptuluiromänesc, izgonindu-l. Pravila era un element al pluralismului juridicindispensabil statului si societätii feudale. Ar trebui sá adlugäm : i culturiifeudale. Ea se aplica aläturi de dreptul local, uneori fiind identicl acestuia,sau in cazurile in care nu exista drept local. inlocuirea dreptului local prinpravilä era exceptionalä, dar pentru interese superioare sau din interesede clasä, ori individuale, se putea da preferintä, solutiilor pravilei, fatä, dealtele care se afirmau san se preconizau ca obicei local sau ea ius novum.

Vezi raportul meu prezentat la al III-lea Congres international de studii sud-esteuropene (sept. 1974): L'originalité du droll national des peuples du Sud-Est européen dans lecontexte de la reception byzantine (jusqu'au XIX' s.) et de la reception du droit occidental (au

s), 13uc. (1974).

121www.dacoromanica.ro

Page 121: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Pravila a fost din ce in ce mai mult limitata de acest ius novuiradomnesc care s-a impus in mod laborios, la capatul (1765-1780) maimultor secole prin necesitatea ca pravila, chiar aplicata ca atare, sa fietotusi sanctionata local de domnie. Simpla calitate de lege imperialine,epea sa nu mai fie suficienta, in fata noului concept de suveranitatenationala si de putere legislativa localil, intruchipate pentru citava vremeinca de domnitorul feudal (cu autonomie legislativa, fata de Poartaotomana).

Caracterul savant al pravilei era, In conditiile date, o necesitateistorica pentru formarea i dezvoltarea oricarui drept prenational sinational european. Ceea ce se poate reprosa pravilei in principate, este

n-a reprezentat un drept savant la cel mai inalt nivel european si maiales ca actiunea ei de drept savant n-a fost ca in Occident destul delarga si adinca asupra obiceiului. De aceea, pravila n-a putut la noi salvaobiceiul de la o cvasidisparitie si nu l-a putut transforma prin siste-matizare savanta in element constitutiv al dreptului national modern.Consecinta a fost paradoxala. Codurile romOnesti ale sec. XIX n-au folo-sit decit prea putin obiceiul pamintului (rämas arhaic si cu o elaboraretehnic rudimentara) sau unele traditii locale. Aceste coduri au fost tra-duse dupà* cele sträine, impreunä cu fondul lor cutumiar, foarte asemana-tor din punct de vedere tipologic obiceiurilor locale neglijate, IDS:1 elabo-rat in Occident la nivel savant de care romanistii si canonistii dinsec. XIIXIX.

Chiar acolo unde (partial in codul sirb din 1869 pentru zadruga, inlegea bulgara' din 1898 tot pentru comunitatea zadrugala, In codul muntene-grean al lui V. BogiAi6 din 1888) obiceiul local s-a mentinut In codurilemoderne din sec. XIX, a fost vorba de o stagnare cu caracter retrograd.Ea reflecta un ritm mai lent de modernizare" si de descompunere astructurilor precapitaliste. Dar chiar aceasta opera n-a devenit posibiladecit prin prelucrarea savanta ad-hoc a cutumei i prin incadrarea eistructuri si scheme savante, vizibile indeosebi in codul lui Bogigid. Acesteminent istoric si jurist, gratie procesului de formare a dreptului europeanIn sensul evocat mai sus, de la care s-a inspirat, a fost in masura de arealiza instantaneu" si eu aceleasi mijloace savante (neinventate perso-nal) prelucrarea obiceiurilor muntenegrene i imbinarea lor cu o larglmasa de drept savant, cu originea In dreptul roman, in pravila bizantina,In asa-numitul drept natural sau In pandectism. Dacä Boggié s-ar fi limitatla continutul cutumei inregistrate, la tehnica si filozofia ei strict de epocaoriginara, n-ar fiputut prezenta codul cutumiar savant din 1888. In Serbiasi Bulgaria, in Grecia si in principatele romäne, nici proportiile operei derealizat, Mci stadial mai avansat al dezvoltarii istorice, nici forta curentelorInnoitoare nu permiteau o experienta muntenegreana. La aceasta s-auadaugat i lipsuri regretabile, interese de clasa .si. cele legate de expansiu-nea economica i politica a statelor industriale din apusul Europei. Acestcomplicat proces s-a realizat sub deviza complexa a modernizarii ( occi-dentalizarii, europenizarii, statelor i natiunilor din sud-estulcontinentului. Modernizarea a devenit si un fel de mit, operatie de ratra-paj istoric, nelipsita de oarecare abila demisiune istorica, adeziune impli-cita la doctrina cá civilizatia umana se identifica cu aceea a Occidentuluieuropean din sec. XVIIIXIX i ea intrarea in civilizatie insearunä,pentru sud-est intrarea intr-un vast proces de imitare, de adaptare si de

122www.dacoromanica.ro

Page 122: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

nivelare, in care Oceiclentul era model, diltator de ton kd creator de valoriuniversale.

Reacia in general conservatoare si retrograda s-a produs chiarde la inceputul sec. XIX Treptat, ea a imbracat si forma de sinteza cri-tica si creatoare. Inca dinainte de 1914, dreptul romanesc modern se eman-cipa treptat de tehnica recepfärii occidentale. Inca din a doua jumatatea secolului, socialismul stiintific a dat explicit sau implicit o alta interpre-tare a proceselor in cauza. Färä, nostalgia romanticä a obiceiului arhaic sidezafectat ; cu o pozitie critica fatä, de hegemonia Occidentului, gindireamarxista a propus solutii revolutionare de emancipare nationala, de afir-mare istorica si de necesar progres social, economic si politic. Discutiaaprofundatil, a tuturor acestor procese depäseste economia lucrarii de fata,dar Mil sehitarea liniei generale de evolutie n-am putea avea adevarataperspectiva istorica a problemei tratate 68

Am prezentat mai sus pravila bizantina ca lipsita de rolul savantpe care dreptul roman si canonic l-au jucat creator in Occident. Acestfel de a ne exprima nu trebuie Inteles in mod literal.

Chiar la nivelul existent, pravila, prin ea insasi structura codifi-cata, traditie bizantina de comentare, retorica si gindire juridica teoretica-reprezenta un orizont de drept savant. Dar legatä de trecut si sclerozata,Ewa noi cuceriri si allapt5,ri la mediile noi ale fiecarei tari de receptare.Lipsa scolilor inalte de drept, de tip universitar, lipsa catedrelor de dreptla academiile domnesti din sec. XVII si XVIII sint semnificative. Deasemenea, absenta tratatelor si monografiilor de drept si a unei prelucrarisistematice si teoretice a obiceiului, cu exceptia modestei carti a IV-a din1775-1777. Dar toate aceste insuficiente ale pravilei bizantine, gene-rale in sud-estul Europei, sint efecte, nu cauze prime. Cauzele, complexe,trebuiesc cautate in dominatia otomana, in imobilismul mitologiei postbi-zantine, in redusa dezvoltare economica a regiunii si in dificultatile cultu-rale provocate de ansamblul situatiei. insasi biserica ortodoxl, prin situa-tia ei generala, nu si-a putut indeplini un rol mai activ in aceastä directie.Istoria organizarii clificile a dicasteriilor mitropolitane In cele dona tart(1773 in Moldova, 1810 in Tara Romaneasca) este semnificativä pentruinceata cucerire a unui simplu si necesar organ institutionalizat care pre-supunea un ansamblu de procese de elaborare savanta si tehnica a dreptului.La fel se poate rationa cu privire la tirzia disparitie a cojuratorilor, latirzia organizare (imperfecta) a departamentelor judecatoresti si la redacta-rea si motivarea hota'ririlor in diferite procese.

Pe aceasta linie vom gasi, de la 1765 la 1826, toate declaratiiledocumentelor oficiale, in caclrul operei de codificare, unde se deplingeconfuzia inextricabila si concurenta crescinda intre pravila si obicei, gene-ratoare de abuzuri. Prelucrarea savanta a dreptului nu permisese degaja-rea nici unor principii generale, a nici unei tehnici precise si clarificatoareIn acest domeniu. Adevilrul este ca din practica precedenta si chiar dincea urmatoare anului 1765, care depaseste limita cronologica a lucrariinoastre, nu se poate desprinde nici un principia simplu si univoc. Incer-carea lui C. A. Spulber de a prezenta cutuma ca formind dreptul comunsi pravila ea reprezentind un drept subsidiar este explicabilä, dar neinte-

" Vezi o incercare in acest sens In diferitele capitole ale monografiei citate, Preemliunea... Buc. (1965) si in La reception du droll romano-byzantin dans les Principautés roumaines(Moldanie el Valaclde) In Droits de l'Antiquité et Sociologie juridique. Mélanges H. Levy-Bruhl, Paris (1959) 373-392.

123www.dacoromanica.ro

Page 123: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

meatä. Ea fiolose§te structuri moderne, care nu capätä un sens §1 nu_functioneazi cu un continut real decit intr-un cadru de elaborare savantä§i de aplicare dogmatizatä" a dreptului in general. In principate, acesteconditii nu vor fi realizate inainte de sec. XIX, cind problema a fost rezol-vatä in afara pravilei, eu ajutorul receptärii dreptului occidental (deci incadrul modernizärii de care am vorbit).

Solutia cea mai adaptatä realitätilor noastre istorice care sintale sud-estului european, in general este aceea de pluralism al sistemelorjuridice. Pornind istorice§te de la structuri originale i independente,sistemele de drept respective : obicei, pravilä, drept nou domnesc, segäsesc imbricate intr-un efort comun i dialectic in cadrul statului feudal.Amenajarea se face färil, principii de tehnia, juridic:1 prea clare i precise,Intr-un cadru de autocratie donmeascA, de arbitrar feudal de clasä, demistica imperial, dar §i de misticil a obiceiului din strämwj", a legiibätrine", §i deci de refuz a noului, färä ca in realitatea socialä mirarea,schimbarea, mersul inainte, °licit de contradictoriu, sä* fie impiedicate.

In ciuda formulei lui C.A. Spulber, pravila era receptatä in globo,ceea ce nu excludea practica selectivä a pä'rtilor sau chiar a textelor delege aplicate in fapt. Selectarea avea caracterul unui proces mai multcutumiar, care fire*te raminea supus unei eficiente decizii superioare dinpartea puterii donane0i. Acest control domnesc nu face decit sá ereaseä,sfîrind prin a deveni confirmarea (sa,nctionarea) formalä, care va echivalatreptat cu introducerea pravilei in cadrul tehnic al dreptului domnesc,pentru o aplicare ca atare, MIA distorsiunea ierarhicä pe care o implia,formula lui C. A. Spulber.

Pinä la aceastä rezolvare, pravila a fost aplicatä eind ca clreptcomun, pentru anumite materii sau din cauza principiilor pe care le punea,cind ea drept subsidiar, cind ea drept in mi§care", trecind de la o pozitiela alta, nelipsind cazurile in care aplicarea temporarl a pravilei ineeteazäIn favoarea obiceiului (1763, Tara RomA,neasc`a) la nivelul domniei i sfa-tului de ob§te, färl ca in practia, noua pozitie sä se impunä cu adevärat.In fine, numärul mereu crescind al materiilor noi, nereglementate de obicei,dar tratate in pravilä, a fäcut ca extinderea pravilei sä fie constanta, färäa se pune problema opozitiei intre drept comun i drept subsidiar.

Iatä in ce cadru istoric trebuie inseratä once analia, de impactpostbizantin in materie de institutii, acest impact luind in general formareceptärii victorioase a pravilei bizantine, aplicatä creator i din ce in cemai mult in spirit nonbizantin, modernizator.

124www.dacoromanica.ro

Page 124: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

TITLUL II

IMP ACTUL POSTBIZANTIN ASUPRAUNORA DIN INSTITUTIILE ROMANE$TI

In contextul istoric de ansamblu mai sus descris, o serie de struc-turi institutionale din Virile române este firesc sa denote o influenta meta-bizantina, adica posterioara caderii Bizantului". Civilizatia i dreptulbizant in indeosebi, si-au exercitat influenta si nemijlocit i prin actiuneaelementelor grecesti legate intr-un sens din ce in ce mai national devalorile universaliste ale Bizantului imperial. Pala in sec. XIX, cind acestevalori vor fi nationalizate in Grecia moderna sub forma de Marea idee"(METcal lac 6).

O trecere in revista a intregului sistem de institutii romänesti pentrua semnala in fiecare caz prezenta sau absenta unor elemente de impactpostbizantin, ar echivala cu o vastä, istorie generala a institutiilor pentrucare nu dispunem de spatiul necesar, iar o condensare nedocumentataa expunerii n-ar corespunde scopului urmarit. De aceea, din schemaexhaustiva a institutiilor care puteau fi cercetate, am ales un numar limitatde institutii principale i destul de semnificative pentru ansamblul raporturi-lor institutionale dintre Bizantul de dupa Bizant" si trile române, caexceptia problemelor specifice ale vietii religioase si ale organizarii biseri-cesti.

Aceasta metoda selectiva explic.a de ce, dupa prezentul tauj in carefiecare capitol este consacrat unet importante institutii, cercetata dinpunctul exclusiv al temei studiate, va urma o parte (III), in care amsistematizat pe institutii un numar apreciabil de cazuri jurisprudential°pe care documentele interne i, uneori, alte surse, le leagä, expres de recep-tarea dreptului bizantin in tánile romäne. In felul acesta se lumineazadinlauntru si in mod convingator discutatul proces al receptarii bizantine,f Ira de care istoricul institutiilor nu-si poate indeplini misiunea asumata.Totodata, se largeste numarul structurilor institutionale examinate mono-grafic in titlul II. In fine, se pun in lumina aspectele concrete ale proce-sului istoric supus cercetärii.

69 N. Iorga, Istoria romanilor fi a romanitNii orientale, Buc. 6 (1937).

125www.dacoromanica.ro

Page 125: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolui I

Structura statului si a puterii dornnesti

Dupa 1453, structura statului in principatele roman° este influentatgIn mod crescind de prezenta expansiunii otomane, cu incercari de a depasihotarul Dungrii 4,3 i de a impune un regim de rascumparare a pacii prinplata unui tribut. Dup'ä 1538, dominatia otomana se instaureaza in modpropriu-zis, prin practica numirii domnilor, fära basil ea alegerea localgsá ineeteze de a juca un rol apreciabil si semnificativ. Regimul suzerani-tatii se agraveazg treptat ping la 1774, dar, cu toata deteriorarea lui,statutul de autonomie al celor doug taxi de la nordul Dunarii nu dispareniciodata in esenta lui : autonomia administrativä, judicial% i legislativa,cu respectarea credintei religioase autohtone. Lupta pentru independenta

pentru pastrarea autonomiei nu inceteaza niciodatg (Vlad Tepes, Radude la Afumati, Petru Bares, loan Vodg cel Viteaz, Mihai Viteazul, MihneaIII Radu, D. Cantemir). Dragostea pentru independentg... strabateaea un fir rosu istoria poporului roman" ( tefan *tefaneseu) 70 Nu ince-teaza niciodatä rezistenta oculta' si refuzul romanilor de a se resemna infata pretentiilor otomane de a numi pe domnii români fara nici o consultaretraditionard a tarii, fie si numai a boierilor §i a bisericii. Ceea ce se impune1114 cu exceptiile subliniate, este o politica, realistä', de lucida evaluare aputerii militare si politice de care dispunea Poarta otomana. Pastrareafiintei statelor romane, fie si numai ea tari autonome, a fost marele impe-rativ de care s-au inspirat o serie de domni, incepind cu Mircea Ciobanurn.Ei au aparut, la prima vedere, ea prea plecati Portii, de la care, nu fara,sacrificii, obtineau in schimb tocmai netransformarea tarilor in pasalic.Nu este intimplator ea tocmai in cursul companiilor victorioase ale luiMihai Viteazul, intervin citeva luni in care, din punct de vedere juridic,s-a putut invedera stabilirea unui regim de pasalic pentru Tara Roma-neasca, 72, maturat de impetuoasa actiune politica i militara, a domnului

Cind otomanii, in sec. XVII, incep sá numeasca domni straini detara si cind, in al doilea deceniu al sec. XVIII, se introduce regimul fana-riot, s-a pus problema, eronatg, de a sti daca domnii romitni devenisergbei otomani, simpli funetionari ai imperiului suzeran, ceea ce ei n-aulost din punct de vedere international niciodata.

Pe linia acestei evolutii, cu niomente atit de dureroase pentru tarileromane, s-ar parea ca problema unor influente bizantine dispare de la

Lupia pentru independentà constantà a istoriei rometnesti in Suveranitalea f i pro-aresul, coord. Nicolae Ecobescu, Buc. (1977), 83.

71 Stefan Andreescu, op. cit., 115-122.72 Aurel Decei, Relajiile lui Viteazul cu Imperial otoman in Relatii romano-orlen-

¿ale, Buc. (1978) 225-226 (15 mal 1595-31 oct. 1595).

126www.dacoromanica.ro

Page 126: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

sine. in realitate, aceastä influentil, a continuat la nivelul contactelor intrecivilizatii. Unii istorici români i sträini au vorbit de o integrare adincla tilrilor rom:Ine in mitul renasterii imperiale a Bizantului. Cum am notatdeja, N. Iorga a sfirsit prin a vedea o monarhie bizantinä in domniilelui Vasile Lupu si Matei Basarab, urmind monarhiei românesti de la Mee-puturile secolului i urmatä de cea orientalä a lui Gheorghe Duca si decea culturalä, in arie bizantinä, a lui Constantin Brincoveanu.

Or, problemele care se puneau statelor românesti erau noi, deosebitde gingase i depäseau atit structurile bizantine traditionale, cItsi mitologiarenasterii bizantine, care n.umai pentru natiunea greac5, va putea deveniMarea idee", scump plätitä i päräsitä in plinä epocit modernä.

Domnii tärilor romäne nu :,;i-au pus niciodatä candidatura la succe-siunea basi/eus-ului". Nici in mod direct, ea tarii bulgari si sirbi, niciprin jocul ideologic al unei translatio imperii in favoarea unei a treiaRome". Tärile romäne s-au organizat, asa cum am vä'zut, intr-o lamepoliticä incä puternic bizantinä. Crescinda autonomie i finala indepen-dentä, ele si le-au inserat intr-o sintezit romäneasc5 in care elemente dinschema feudalismului occidental prin fiierá ungarà' sau polonä, se imbinaucu altele venind din conceptia familiei de state si monarhii patronatä debasileus, impäratul prin excelentä i reprezentantul politic al impäratuluiceresc", al divinitätii crestine.

Autoeratia ?i imelependenta vationald. Am arätat mai sus i inalte lucrä'ri mai pe larg 74, modul in care structurile autocratiei bizantineau servit pentru a informa si exprima independenta de tip prenational"de stat, chiar fatä de imperiu si mai ales fatä de expansionistii vecini.Domnii au tins sä fie si au devenit autocrati in tärile lor, adica suveraniindependenti, oricit de strinse ar fi fost legäturile morale si spiritualecu alti mari monarhi inainte i dupä disparitia Aceastä inde-pendentä va continua si dupä 1453 sä se infätiseze in titulatura domneascrtde cancelarie ca avind o confirmare religioasä prin clauza domn dinmilalui Dumnezeu", nu din mila altui suzeran, cum niciodatä inainte nu seinvocase mila basi/eus-ului". Acest suprein raport, direct intre domn sidivinitate, care se va mentine chiar dupit instaurarea suzeranitätii oto-mane, avea pentru mentalitatea vremii o importantä care n-a fost i nupoate fi indeajuns subliniatä.

Contradictiile suzeranitatii otoniane. Prin instaurarea suzeranitätiiotomane s-a creat o situatie de grave confuzii si de false corespondente.Poarta avea o schemä coranicci si un stil sultanio al relatiilor internatio-nale", f árá corespondent autentic in mentalitatea i terminologia europeano-crestinä in acest nou stadiu nebizantin, ideile si traditiile bizantino-crestine au continuat sä tfliascä, viu, devenind un factor de rezistentäantiotomanä. Roma veche i Imperiul roman, in relatiile lor internationale,fuseserä mai aproape de discretionismul unilateral al Coranului, cind inte-

73 Expresie din cele mai grditoare a ceea ce poate fi numita masura" care caracterl-zeazd intreaga istorie romdneascd, lipsità de mari violente 0 de Intreprinderi irealiste. Ea nuse confundil cu vegelarea istoried sau cu aistoria. Eminescu (Scrisoarea a ¡II-a) a stintimbine intre ele cele douti structuri fundamentale: incisura i inindria romdneascii.

76 L'idée impériale ... In Byzantina 3 (1971) 311-339; La strucluralion du pouvoird'élat ... in BAIESEE. Buc. 11 (1973), 130-124.

76 Ca distinctie de mentalitate 0 de stil istoric, credem ea trebuie sii preocupe pe isto-ricli problemei.

127www.dacoromanica.ro

Page 127: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

resele lor politice funda,mentale o cereau 76 In schimb, Europa medievalaa considerat ea fiind o traditie romana exaltarea contractului intre state,foedus roman sau contract feudal de tip non bazat pe credinta. De aiciimportanta capitulatiilor (contractelor) serse si sacre" intre rile române

Poarta, care pentru români trebuiau. sà existe ca in cazul Moldoveipoate la inceput de tot, si acela al phi Romanesti chiar atunci and

practica si. logica coranica' nu cereau ca materializarea lor contractualä sämai fie indeplinit'ä. De aici contradictia intre contractualismul bilateral,cu un ireductibil reziduu de egalitate, in mentalitatea romano-bizantinä,

deci europeana, a romanilor, i actul inegal (andame ), net unilateral,dat de un invingator mesianic, din conceptia coranicä'. Aceasta contra-dictie îi va produce, dupa' momentul istoric, toate efectele sale, pina la

. 1774, dud, in conditiile de declin otoman, Poarta va fi adusa sà recunoascala un nivel diplomatic realitatea conceptiei europene, declarind ca imbra-cate in forme contractuale de tip necoranic, relatiile lor cu trile române,independent de practica unilateral coranica ce putuse fi aplicata faptic intrecut. De unde problema, intr-un anumit fel insolubilä, a autenticitatiide cancelarie a fiecarui act care, potrivit contractualismului european,nu se putuse 401.0 decit asa cum eran convinsi românii ea a trebuit sa sesavirseasca.

Simpla lectura a unui mai larg numär de firmane i alte acte adre-sate de Poarta domnilor romani permite identificarea formulelor consacrate

rutina stilului de cancelarie, menite sà exprime doctrina coranica lacare ma refer si constanta voint'a politica' de a o traduce nestramutat infapte. Dimpotriva, corespondenta domnilor romani cu Brasovul, Sibiul

Bistrita, sau actele adresate monarhilor vecini, ilustreaza spiritul deautocratie contractualista care, pornind de la romano-bizantinul pacta.sunt servanda aplicat in viata internationall, Igraine legat de solidaritateamegieseasca, de imperativele aparariì impotriva presiunii otomane si delucida apreciere a fortei, a curajului si a euvintului dat.

3. Autocratia puterii domnesti. in toata perioada dominatiei otomane,structura autocratica' (de tip bizantin) in interior n-a diparut propriu-zisniciodatä. Chiar atunci cind, cu Radu Leon (1664-1669), a inceput a finumit de turd, in schimbul unor mari sume de bani, pentru numai treiani, iar dupa aceea, cu reinnoire platita in bani in fiecare an, asteptindneincetat mazilirea sau chiar decapitarea, domnul, de indata ce erainscaunat, bineeuvintat de biserica i uns de Dumnezeu" prin mitropolit,devenea un autocrat cu o putere si un prestigiu care nu se epuiza inautotputernicia si arbitrariul Portii suzerane. Domnii puteau fi i eran ade-sea trecatori i nevrednici. Dar domnia, ca institutie, raminea la nivelulconstruit ideologic si juridic de biserica si de basileus. Formulind, de pepozitii nobiliare, ca si Gr. TJreche, critici severe impotriva domnilor auto-crap ping, la despotism si arbitrar, Miron Costin, cronicarul umanistomul de stat, nu se poate opri sa nu se faca ecoul celor mai conformistedoctrine traditionale. Exponent, ca si Gr. -Creche, al regimului nobiliar,el va serie in cel mai autentic stil : Domnul, ori bun, ori ran, la toateprimejdiile feritú trebuieste, cà, oricum este, de la Dumnedzäu este" 77.

va comenta : Scirnava i groadznica faptä", relatind uciderea lui

76 Maxime Lemnosse, Le régime des relations internationales dans le Haut-Empire, Paris(1967) 1-16 (Publ. de l'Institut de droit romain) si rec. mea in StCI 10 (1968).

77 Miron Costin, Opere, Buc. 1 (1965) 43-44, 48 (Letopiseful, cap. I, z. 22; cap. IX,z. 3).

128 www.dacoromanica.ro

Page 128: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Ga§par Gratiani de catre potrivnici politicii lui antiotomane.viziune bizantina' devenit5, comuna, despre structura puterii monarhice,deja prezenta in Inveigiturile lui Neagoe Basarab, este interesant s-oregasim cu nînduial, afirmata intr-un proiect de cod care, depg§indformal limita cronologica a cercetarii de fatä, nu este mai putin pertinentasi valabila pentru perioada studiata. In 1765 §i 1766 doctrina domnuluicare nu poate fi decit imaginea lui Dumnezeu, ale carui virtuti trebuies'a le imite, este inserata in § 1 al titlului 5 Peri authentôn din cartea I-aa proiectelor de cod general al Tarii Românesti, redactate de invatatuljurist Mihail Fotino Photeinopoulos sau Photeinos. Cindla finele sec. XVI§i mai ales in sec. XVII, in ciuda unor mari §i lungi domnii, politica nobi-Hail, a boierimii se afirma puternic §i se realizeaza In mod apreciabil,dorania romana ramine In axa autocratica a traditiei bizantine. Este unfactor care explica' multe aspecte din alternanta de regim de stari §iautocratism domnesc, atit de caracteristic perioadei pentru care s-a dis-cutat §i recent daca si in ce fel Merit/ sä fie caracterizata ca un regimnobiliar. Totodata este evident ca acest regim n-a gasit nici in ideologiabizantina, nici in dreptul imperial, nici in practica venind din Bizantulvechi sau nou, nici un sprijin §i nici un model incitator sau utilizabil 78Fanariotii vor tuma linia autocratica, in sensul modernizator §i rationalistal despotului luminat care nu este decit o aplicatie de epoca a conceptuluide prineeps optimus maximus que. lata In ce sens nu este absurd sa se vor-beasea de monarhi, §i chiar de monarhi bizantini, in prinipatele sec. XVIInobiliar. Fiind bineinteles, pe de alta parte, ca nu a existat nici un proiectromanesc de reconstituire a ecumenicitatii bizantine §"i de inscaunare roma-neasca pe tronul basi/eis-ilor. Dar se poate vorbi de un rol cultural §i

relio6ioscare nu se limita la granitele etnicului romanesc, de o solidaritate

cretina §i sud-est europeana care poate fi analizat'á in variate interesede natura foarte concreta, cind este vorba mai ales de inchinarea, cu otehniel juridica bizantina, a man'astirilor catre numeroase centre religioasedin afara frontierelor Ora Amindoua procesele se inscriau intr-o marepolitica, a card deschidere tindea sa fie ecumenier. Dar cind greciifaurese visuri de restaurare bizantina pe marginea epopeei lui MihaiViteazul, acesta, ea domn §i crai de intregire romaneasca, avind ochii atin-titi, pentru nevoile banesti sau osta§esti, asupra Pragai imperiale, mergespre nord §i spre apus, nu spre Bizant. Radu *erban are aceeasi orientare,care va deveni a reintregirii tuturor românilor. lar Dimitrie Cantemir,°Ind intelege cá ideea imperiala poate promova §i sprijini politica lui natio-nail de independenta dinastica, face apel la aceasta idee, nu pentrua §i-o insu§i, rornanizind-o, ci pentru a rationaliza unele texte biblice insensul ca pe plan mondial, a patra creatie politica imperiall va fi impara-tia puternicului tar cu care se aliase i prin care era convins cá Poartava cadea definitiv, lásînd tara Moldovei libera.

4. Aparitia unor structuri de reglementare fundamental sau oonsti-tulionald . La sfirsitul perioadei noastre §i, mai puternic, dupa 1750 sesimte in structura statelor romane§ti nevoia unor reguli fundamentale,ale unui statut de tipul non al constitutiei", al unui pact fundamentalcare tradeaza in Occident intrarea renascentista pe scena istoriei a burghe-ziei capitaliste §i a rationalismului ei constitutionalist. Nevoia se simte, in

78 Problema organizdrit statale ea regim boteresc" in Tara Romdneascd g Moldovain Rev, de ist. 32 (1979) 941-956 (cf. 943; 955-956) (Discutii).

9 o. 555 129www.dacoromanica.ro

Page 129: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

primul rind, in raport Cu arbitrariul i abuzurile Portii suzerane. Ea semanif está net abia la 1774 prin reinvierea cunoscutä a capitulatiilor i prinintIrirea i completarea lor In corpul unui tratat international intre marileputeri interesate (RusiaTurcia). UrmeazI o serie de acte ale puterii suze-rane (firmane, hatiserifuri, seneduri, kanunname), care, desi unilaterale

uneori secrete 79, incepeau sá fac6 oarecum functie de statut constitu-tional pentru suzeranitate,a otoman'a, respectiv pentru vasalitatea noasta.Toaa aceastg, evolutie n-avea nici o lega"turg cu Bizantul i Post-Bizan-tul. Dar nevoia unor structuri preconstitutionale se face simtitl si Ininterior, ca statut fundamental al puterii domnesti autocrate i subordo-natI Sublimei Porti. Tendinta era nou6, de facturg burghezI EA n-aveanici ea legaturg cu Bizantul. Dar intr-o priml etapg, pinä, la 1822, acestconstitutionalism incipient se manifest.% in cadrul unei traditii bizantinereintrepretatI i lárgitá, mai intii sub forma Constitutiei" lui Constan-tin Mavrocordat (1739-1742), ki a reformelor de realizare a acestuia,apoi sub forma reglement/rii puterii domnesti in proiectele de cod generalale lui Mihai Fotino (1765 si 1766, titlul nept atieewsc7.ro ; 1777, titlul=IA ilysphvcov), ale6tuite cu texte bizantine (multe privind pe guver-natorii de provincii), in strinsl legIturA cu teoria monarhului ideal(princes optiffaus raaximusgue), cu doctrina filantropiei i cu ideea debine comun (care sint Incá, toate, structuri de clas6, cu functiune deexploatare). Dar acest proces, studiat In altI parte, depgseste cadrulcronologic al lucrIrii de fatg, si de aceea trimit la dezvoltgrile anterioare.Dar dad, aparitia ion In textul unor proiecte de codificare dateazg dinanii 1765-1777, circulatia acelorasi idei este mai veche. Ea poate firetinutg drept caracteristicI i pentru sfirsitul perioadei studiate de noi,pe baza textelor grecesti respective, cunoscute i, In mare masurg, asimi-late fie direct, dupa' aparitia primelor editii tipArite ale Basilicalelor(Synopsis, 1575; Fabrot, 1647), In cadrul Bibliotecii Mavroeordatilor,fie indirect, prin texte asem5ingtoare sau chiar extrase din Basilicale

din Corpus iuris civilis, inainte de aceast& datI.In faza dirzei politici nobiliare dusI de boierime inainte i dup6

1711-1716, domnii pIrainteni i cei fanarioti se inspirau din vechea inte-lepciunepoliticl de autocratie a Bizantului, transpus5, de Nicolae Mavrocor-dat In forma, de adagii destinate fiului sgu Constantin, i care reveneaula a spune cg, a da sfat e opera mai multora, a decide e opera unuia singur80.Este tema fundamental a autocratiei, adaptatI variatelor conditii alefieclrei perioade.

5. .Represiunea vicleniei (trddarea, felonia fait'. de donan i fa; c1 delard ). Una din structurile de bazg, ale puterii domnesti era asa-numitulius gladii, Exociov EEcpecog, EEcpet. -rt.i.s.wpdaeceL, dreptul de a pedepsi

" Vez! Mustafa A. Mehmet, O noutt reglementare a raporturllor Moldovei i Tdrit Romd-ne#i fald de Poartd la 1792 (0 ccule de lege Kanunnamein limba lured) in Studil 20 (1967)691-707.

8° DocHurm. XIII (1909), nr. 21 *i [XIII 2] (1914) 416, nr. 21 (pct. 15 §i 21).; com-parii Cu sfatul legalist" 0 de echilibru ecleslastic", totu§i in favoarea boierimil, pe carela 1618 11 didea lui Alex. Ilia§ Mate! al Mirelor, din Pogonia: Nu se cade domnilor si facinimic ZArA <consiliu> sf at". Asupra celor doutt opere ale lui Matei al Mirelor, publicate impreuniin Tesauru de monumente istorice de Al. Papiu Harlan, vezi 13<emostene> Russo, Sludii istoricegreco-romdne, Buc. 1 (1939) 59-179 (cf. 165) §1 Dan Simonescu, Le chronigueur Mathieude Mgre . . . in RESEE 4(1966) 81-112 (cf. 85, n. 24; 87-88 0 n. 35): Istoria, Tes. mon.ist. 327-352; Sfaturile, 353-384.

130 www.dacoromanica.ro

Page 130: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cu moarte pe supu§ii vinovati, conceput ca o structura de putere §i degroaza, preamarita de versurile dedintorii ale pravilelor i cazaniilor dela mijlocul sec. XVII 81. Aici nu va retine decit pierderea capului decatre supusul necredincios in general §i, mai ales, de catre boierul felon"fata de domnul sail, de care era lagat prin contractul feudal de inchinare(omagiu) §i de slujba credincioa,s;ti sau pur i simplu de credinta personal/.

In aceasta materie, traditia romano-bizantina, a card inriurireasupra organizarii formatiilor politice feudale din sud-estul continentuluiera fireasca, in conditille date, se dovedeste complexa i contradictorie.Pe de o parte, ea actiona printr-o veche reglementare minutioasa cu carac-ter de inaintata institutionalizare a infractiunilor in cauza, iar pe de alta,prin tendinta largita de sacralizare a persoanei imparatului. La inceputulsec. III, Ulpian putea declara : Proximum sacrilegio crimen est, quodmaiestatis dicitur. Incepind din sec. IV, aceasta pozitie se integreaza innoua concept:e a ere§tinismului despre structura imperiala i raporturileei cu divinitatea, ceea ce a permis ca formula lui Ulpian sa fie pastrata inDigeste (48, t, 1 pr.) §i, tradusa in limba greaca, sa figureze in Basilicale(60, 36, 1 p: .) : CO tv krapolAcov v6[Log gp.ot.14 icrrt.Tc7) =pi tepocrouMocc,cu noul ei ;.,ens crestin, comentat de scoliastul textului.

Atìt vechea perduellio (inalta tradare), &it i diferitele forme deseditio (ritizvratire, tulburarea cu sau far/ violent/ a 1in4tii publice)de contumelia .(ofensa, ultraj, hula, sudalma, ocara) aveau un caracterde8tul de bine institutionalizat, cu o precisa' structurä, de crime publice(crimina publica). Tot a§a §i crimen laesae (imminutae, violatae ) maiestatisly)puli Romani, siivirsita impotriva poporului roman sau a securitatiiaccstuia" (Mpian, Dig. 48, 4, 1,1 Bas. 60. 36, 1 pr. : xccrec To5

licolicaxoï.; 8-hp.ou). Aceasta ultima crima incepind cu dictatura luiSulla (81 i.e.n.) devine de competenta unui tribunal special (quaestio per-petua). Ea a fost supusa prin cele dung, leges Iuliae maiestatis a lui IuliuCaesar in 46 i.e.n. §i Augustus in 8. e.n. unei represiuni tot mai multlegata treptat de persoana imparatului (princeps-ului), ca intrupareharismatica a poporului §i statului roman. Represiunea inaltei trAdAri§i formele grave de seditio nu se mai disting bine de domeniul sacra-mental al persoanei imparatului (maiestas principis, imperatoris sau pursimplu maiestas ). Severitatea represiunii, exceptiile totu,si bine definitede la dreptul comun, exaltarea pozitiei de judecator suprem (si de legislatortot mai autocratic) a irnp/ratului, devenit, in sec. IV. e.n., persoana q,iuns al Thunnezeului crestin, deteriorau considerabil structura institu.tio-nala, mai ales in practica politica §i judiciara a aplicarii textelor pecare le cunoastem. Dar ea structura juridica, crimen maiestatis (rò gyxkn-p.oc xaMoaLWaccoç) n-a atins niciodata nivelul §i stilul feudal al felo-mei (viclenie) de care se va face vinovat vasalul prin ruperea credinteifat/ de suzeranul sau. O simpla lectura atenta a textelor din Digeste(48, 4) cu fragmente din T_Tlpian, Modestin, Hermogenian, pastrindvechi ecouri republicane i din Codul lui lustinian (9, 8) continindconstitutii de la Marc Aureliu la 393 pastrate i in Basilicale i trecute,in esenta lor, de asemenea, in alte culegeri juridice bizantine, dá masuradiferentei care exista intre structura totu§i institutionalizata a unui

81 Cartea romdneased de invdid turd 1646, Buc. (1961) 34-35: De vedz1 cindvagroaznlc, si nu te mlri and arati putearnic; // cA putearnicul putearea-1 Inchipulaste// ... Capde buir si la domnil moldovenesti // ca puterea aced bien si o socotesti ...".

131www.dacoromanica.ro

Page 131: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

crimen laesae maiestatis, i aceea, puternic personalizata, a vicleniei (f elo-niei) savirvita prin ruperea credintei (jurate) rA a omagiului feudal.

In dreptul lui Iustinian se mentine pedeapsa anterioara a inalteitracing : moartea i confiscarea averii celui vinovat (publicatio, 8 4.Eu a E. çsau verbele corespunzatoare). Adaptate lumii bizantine crevtine, cum amnotat mai sus, definitia crimei vi pedeapsa ei ramin aceleavi.

Un relativ spirit de echitate, analiza intentiei acuzatului i combate-rea exceselor de zel birocratic i partizan se regasesc cel putin teoretic, intextele romanei care devin romano-bizantine, i in scoliile la titlul eitatdin Basilicale. In caz de simpla maledictio (ultragiu, cauza se trimi-tea obligator spre judecare impäratului, pentru ea el insuvi, dupa impre-jurarile infractiunii i conditia (obrazul) sociala a acuzatului, sá apreciezesá decida, fara alte dificuitái, daeá fapta merita o pedeapsa (CI. 9, 7, 1, anul393). Dispozitia apare ea o exceptie destinata sá garanteze vinovatului ceamai sigara Vi generoasa judecata, imparatul putinduli ingadui i avinddatoria ingaduie comprehensiune i indulgenta (filantropie). Fata, deacest sistem ar fi fost logic, ava cum va admite mai tirziu canonistul Balsa-m& 82 ea inalta tradare propriu-zisa sa fie cu atit mai mult judecata deimparat, ceea ce nu s-a intimplat, desigur, in primul rind din cauza dimensi-unilor imperiului. Aceasta solutie logic& a impus-o numai Ecloga /saurilor(17,3), care in titluldespre pedepsele crimelor capitale, decide : cel vinovatde rascoala contra imparatului, de conspiratie sau conjuratii fie contraacestuia, fie contra statului crevtinilor" va avea al fie executat de indata

ca unul ce vi-a pus in gindnimicireauniversului (Toil TravT64). §i se adauga,in spiritul subliniat mai sus : Dar pentru ca nimeni din duvmanie sa nucondamne pe altii la moarte far& judecata, sustinind dui)/ aceea ca auneltit impotriva imparatiei, trebuie ea cel banuit, pe loe sa fie pus subpaza ì, raportindu-se toate amanuntele ce-1 privesc imparatului, sa sefaca ava cum acesta a judecat i a hotarit". Aici, crima de inalta trädare,prin pozitia imparatului i ecumenicitatea (teoretica) a statului bizantin,era, potrivit conceptiei timpului, transformata intr-o amenintare de distru-gere a

creatiunii'a Totului". Legiuitorii ieonoclavti, in conflictul cunoscut

cu biserica, par sa fi preferat termenul filozofic de .rd 7CFCV, Universul.Pozitia aceasta, cu accentul ei de epoca, se regasevte in scoliile Basilica-lelor (60, 36).

Zacharia von Lingenthal subliniaza faptul cá dreptul bizantinposterior a neglijat aceasta dispozitie, devi, cu toata caderea oficiala aiconoclasmului isaurian, Ecloga vi-a continuat influents, sa, iar dreptul eipenal indeosebi, ava cum, de la G.. E. Heimbach vi Z. von Lingenthal, orecunosc toti cercetatorii problemei (C. A. Spulber, E. H. Freshfield, B.Sinogowitz, E. E. Lipgic).

Novelele lui Leon VI (Nov. 62, 63, 67), in unele cazuri secundareale materiei, introduc un spirit de umanitate, cu aceente aproape becca-

82 Vezi K. E. Zachariii von Lingenthal, Gesch. d. griech. rbm. Rechis, Berlin (18923)339: Balsamon, ed. Nomoc, IX, 36. Vezi intregul § 78, p. 336-337 intitulat Hochoerrathund Majestdibeleidigung. Despre pozitia ideologicii a Eclogel l titl. 27, 3 privitoare la crime derAscoahl contra impiiratului, vezi C. A. Spulber, L'Eclogue des Isauriens. GernAuti (1928) cuinfluenta ei In Rorrania, 126-151; B. Sinogowitz, Studien zum Sirufrechi der Ekloge Atena(1956); E. E. Liptic, editie comentatA, Moscova (1960). Pentru text a vedea trad. lui C. A.Spulber si E. H. Freshfield, A Manuel of Roman Law (1926) si J. si Pan. J. Zepos, IGRII. Veil, i Gheorghe Grout, L'Eclogue des Isauriens dans les Pays roumains in BalSt 9 (1968)359 374.

132www.dacoromanica.ro

Page 132: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

nene 83. Cit prive§te Procheiros nomos (39, 10) §i Epanagoge tou vomou(40,12), ele se märginesc s pedepseasca cu moartea §.1 confiscarea averii(cpoveúvraL xca alti.eúvrocL) pe cel ce a uneltit (1,LEXsTirm4) impotriva vietiiimparatului, folosindu-se semnificativ termenul de cronvía (mintuirea)'roo fictaiXimg, acolo unde in textele clasice se vorbea de securitas.

Matei Vlastarés, in Sintagma alfabetia, a cärei larga circulatie §ireceptare In Wile romäne am semnalat-o mai sus, imprumuta Epanagogei(2,1), pentru. a defini esenta atribuita puterii imperiale, bine cunoscutaformula de gvvolioç intaTccaLoc (autoritate, stapinire dupa lege §i prinlege), care nu releva un model feudal de tip apusean, ci pozitia bisericiiimpusa de Photios prin rolul jucat in redactarea acestei culegeri. Incontinuare, Vlastarés (Lit. B, cap. 7) se limiteaza sa spun& : Cine seface vinovat de o ranire a maiestatii (xcdoatcoat.g) subinteles : impa-ratului §i de conjuratie (6cp<p)cc-rptgwv) contra acestuia sa fie pe-depsit prin sabie ((TEL). Se reja din textele de lege anterioareexceptia ca cine ofenseaza (61!)f3p*.ov) pe imparat nu este pedepsitde indata sau supus unui tratament aspru, ci pricinile se trimit la imparat

acesta insu0 judeca dupa obrazul acuzatului, daca trebuie iertat saupedepsit, dar se lasa la o parte inovatia Eclogei Isaurilor, pastrindu-sedeci sistemul constitutiei din 393 (ibidem). Se prevede, de asemenea,aminarea executgrii oricarei pedepse pronuntata de imparat, cu 30 dezile, pentru ca acesta sa-vi poata manifesta virtutea imparateasca a iubiriide oameni cpOux.v0pcoracc (lit. P, cap. 14).

Inainte,a acestor legi civile (v6p.ot.), se reproduce (Lit. B, cap. 7)canonul 4 al si. apostoli : cele ce ultragiaza pe imparat, daca este uncleric, se caterise§te, iar daca este un laic este indepärtat (excomunicat)din biserica (clyogicrOcci), citindu-se lege,a mozaica : SA, nu hule§tipe regele poporului tau", §i pe apostolul Petra: Cinste§te pe regele tau".Era consacrarea religioasa a sistemului de represiune politica a viclenieisau crimelor impotriva maiestatii imperiale.

In Hexabiblul lui ArTnenopol, manualul de drept mult folosit detoata biserica sud-est europeana, figureaza urmatoarele dispozitii legale :

1, 2, 48 (ed. Heimbach) : Cei vinovati de crima impotriva maiestatiipot fi acuzati i dupa moarte §i bunurile lor confiscate (cf. ed. I. Peretz 1,2, 77 cu -varianta).

5, 8, 89 --- 5, 8, 1791 (dam traducerea lui I. Peretz) : Dad), ceiinvinuiti de vinovatii criminale, pentru care legea pedepse§te cu moarteasau cu confiscarea, vor fi obliciti in vinovatii i osinditi la moarte, htunciaverea lor nu trebuie sä vie nici la ocirmuitorul ora§ului, nici la deosebitiilor" slujbaftii, nici la visterie dupa legea veche ; ci daca ei au scoboritori,atunci ace§tia din urma pot sa-i mof3teneasca in totul", cu exceptia a

Pentru textul novelelor, a se vedea ed. P. Noailles si A. Dain, Les novelles de LionVI le Sage. Texte et trad., Paris (1944); C. A. Spulber, Les novelles de Lion le Sage, Cernauti(1934), si pentru conceptiile juridice ale impAratului. G. Michaélidés-Nouaros, Les (dies philo-sophiques de Lion le Sage sur les limites du pouvoir législatif et son attitude envers lescoutumes in MmuScruvov BetouxE87), Thessaloniki (1960) 27-54; Emile Condurachi,Tradition et innovation dans la pensée juridique de Lion le Sage (Byzance, vine siècle) inRRH 13 (1973) 335-340; pentru folosirea novelelor in Romftnia, C. A. Spulber ; GeorgesCront, Les noveles de Lion le Sage dans les pays roumains in RRH 6(1967) 717-729. PentruManualul lui Armenopol, a se vedea Byzantine Law. Completed in the fourteenth century byGeorge Harmenopoulos, vol. VI. On torts and crimes rendered into English by Edwin HansonFreshfield, Cambridge (1930). Pentru Sintagma lui Vlastar6s am folosit textul publicat de Migne,op. cit., Paris 144-145 (1865).

133www.dacoromanica.ro

Page 133: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

7?ceea ce a dobindit criminalul prin mijlocul vinovätiei, pentru care esteosindit... In ce priveste pe vinovatii de suduirea domniei, poruncimse päzeasa, vechile legiuiri". Punctul de plecare al textului acesta estenovela bilingvg a lui Iustinian (134, cap. 13, a. 556), care prevedea expresexceptia final, a lui Armenopol, privind crimele impotriva maiestätii.

Or, principiul de suprimare a confiscärii fusese emmtat de novela17, cap. 13 a lui Iustinian (anul 535), cu importanta motivare c bunurilecelui pedepsit trebuie sä fie läsate neamului i legii dupl ordinea demostenire. Nu bunurile lor (ale condamnatilor la moarte, färä exceptii,n.m.) sint cele care sävirsesc fapta vinovatä, ci aceia care stäpinescbunurile" ( generi et legi secundum ilium ordinem. Non eorum, res suntquae delinquunt, sed qui res possident, versiunea greacä fiind identicä).

Si ultimul text citat din Armenopol (si novela 134, cap. 13) si maiales cel din novela 17, cap. 13 isi vor gäsi un ecou direct, de cel mai viuinteres in hrisovul moldovean al lui Gaspar Gratiani din 1619 de careva fi vorba mai departe.

6, 14,1 = 6, 8, 2 116-2 117 reia dispozitia privitoare la competentade judecatä a impäratului din Sintagma lui Vlastarés (lit. P, cap. 14)citatil mai sus. In continuare, textul (al. 2 = § 2 117) dispune el hulaimpotriva impgratului (' Div Ttq XCLXik Ilvvi.ove6crn TO5 f3occsakcog) sl fie pedep-sitä dupit gravitatea ei, dar celui usuratec sá i se arate numai dispretul,celui smintit sau nebun, milostivire, iar prostul sä fie iertat. Aceastäprecizare inteleaptä figureaa, i in Sintagma lui Vlastarès (lit. B, cap. 7).

6, 14, 2 6, 14, 2 118 reproduce clasica dispozitie cá cel ce vräj-mäseste viata impäratului, pe acela sä-1 omoare, iar averea lui" sä seconfisce (8-11Reúe-rcet), sau cum traduce I. Peretz : sä se serie la vistierie",fiind vorba, bineinteles, de fiscul imperial. Versiunea in limbá popularä aHexabiblului (Alexios Spanos) publicatä la Venetia, de pildä cea din1766 pe care stim cg, au folosit-o alatuitorii textului tradus in romanestede I. Peretz, contine in loe de xcci 81tLetívroct lectiunea npc::.woc-rec'roo ytvovroct elç expnayliv iar averea lui s5, se prede,a jafului"(I. Peretz, färä nici o lämurire asupra sensului acestei diferente).Ideea de distrugere (jefuire, prädare" < praedari) a averii celtti ce aträdat, viclenindu-se fatä de. domnul säu pare sä fie ecoul unei conceptii

practici persistente in mentalitatea sud-est europeanä care, dupä cumvom vedea, poate avea leggturl cu institutia romaneascI a prädalicei,care in sec. XVXVI a desemnat pedepsirea viclenitului prin confis-carea averii (luarea ei pe seama domniei), cu distrugerea praedaripunctelor de rezistentä sau locurilor intärite (curti, cetäti, minästiri).

In viata de stat a principatelor, complexa traditie romano-bizantinäin materie de inaltä trädare sau lezare a majestätii imperiale, s-a imbinat,din primele secole, cu practica de tip arhaic a apärärii senior de comuni-täti täränesti, dar mai ales evoluatä, a feloniei feudale de tip occidental,cunoscutä indeosebi prin feudalismul ungar i polonez. Inainte de 1359 84,.Alexandru Nicolae sanctioneazä un caz de hiclenie. La 29 iunie 140085,

84 Doc. Hurm I 2 (1890) 60, nr. 43 (diploma din 20 aug. 1359 a lui Ludovic de Anjou)din care rezultà implicit cA domnul Tarn Romfmesti, denumit: autokrat6r" de chiar patriar-hul ecumenic in 1359, putea pedepsi pe unit din boierii sai infideli (prin abiturarea lor, rege-lui Ungariel), hare altele cu rerum dcunna, vastus possessionum §i monis iniuriae; vezi Aure-lian Sacerdoteanu, Cea dLniIl pedeapsd de hiclenie In Tara Romdncascd in RIR 22 (1936)294-297.

" DRHA 1 (1975) 13-16, nr, 10: Iar dupil viata noastrà, cine va fi domn sA nu-iclinteascii zapisul nostru l credinta noastrA fará vina lui" (s.m.)

134 www.dacoromanica.ro

Page 134: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

precizirea fgrg ving" (ea trgdgtor), pus g intr-o clauzg de retract la o daniedomneascg in Moldova, presupune cg practica retractului pentru felonieera cunoseutg. La 18 octombrie 1435 si 24 februarie 143786, documentelesemnaleazä aplicarea institutiei feloniei. Pe aceastg linie, accentul sepunea pe conflictul personal, generator de felonie, de trgdare, pe rupereacontractului de inchinare i credintg juratg si pe universalitatea sanctiuniiautocratice : pierderea capului i luarea averii pe seama domniei (a daniilordomnesti sau a intregii averi). Bunurile hicleanului (indeosebi cele däruitelui de domnul hiclenit) deveneau prlidalice. Acest statut juridic care nu neduce propriu-zis spre Bizant, presupunea la inceput distrugerea materialg(praedari) a centrului de rezistentgmi1itar, ridicat de felon contradomnului trgdat (curte sau mingstire intäritg, fortificatii, cetate). Bulade aur din 122287 si unele vestigii din dreptul nostru feudal (sec. XVXVIII), ultimul din vremea lui C. Brincoveanu88, ilustreazg acest regimcare explia, sensul derivat de mai tirziu al calificativului prddalica (--= alua pe seama domniei, chiar pentru cauzg, de desherentg, desi etimologiacorectg a cuvintalui ne duce la praedari, a

distruge'a executa energic).

Prddalica apare ea denumire a unei categori de tgrani mIngstiresti(poate pradcaid de la tarul dgruitor) si ea nume de sat in Bulgaria, cuma argtat P. P. Panaitescu in studiile sale asupra institutiei si am vgzutel un ecou bizantin pare sg 'Isar/ in traducerea in greaca popularg aManualului lui .Armenopol (6, 14, 2 118 citat).

Reacia boierimii larg decapitatä de unii domni (Mircea CiobanuAlexandru Mircea, llexandru Lgpusneanu, Ion Vodg Viteazul, Aron

Vodg, *tefan Toma, Mihnea III Radu) Mr% judet", färg judecatg indivan, la minie", s-a sprijinit intre altele pe o traditie de autocratic side mentalitate bizanting, in ale 6.'1'6 amgnunte elocvente nu am pututintra aici. Dealtfel, se stie astgzi ctt multe pedepse aspre sau modalitgtiingsprite de aplicare a unei pedepse, pronuntate de domnii romäni veneaudirect din dreptul bizantin. Un inventar meticulos al lor ar putea fi fgcutIn cadrul unui studin de istorie a mentalitätilor. In 1943, C. A. Spulber,in studiul sgu despre Codul lui Alexandru cel Bun, a argtat cg Ion Vodgcel Viteaz a hotgrit arderea cadavrului mitropolitului sän nu din cumplitg"iventivitate penalg, ci pentru cá aceasta era pedeapsa pentru sodomitiIn dreptul bizantin ; or, mitropolitul, pe drept sau pe nedrept aceastaeste o altg problemg politicg si de mentalitate fusese acuzat de soclomie.

In materie de viclenie, pe toate cgile luptg directg, adunäri destgri, ca cea din 15 iulie 1631 in Tara Româneascg," cronici boieresti

Ibidem, 197-199, nr. 143: pentxucA M1§ea a pierdut averea in hiclenie, i Budintlilui Mihail al lui corA, deoarece el 1-a pierdut in hiclenie"; 235-237, nr. 168: Iar satulVAscAuti ... a fost al Maru§cAl, sora sotiei noastre, §1 I-a pierdut In viclenie cind a fuglt laru0; noi InsA 1-am vindut panului Steful".

82 DIR C 1 (1951) 190, nr. 137: pricinile nobIlilor care atrag pierdereacapului i nimicirea mogilor (s.m.), nu vor fi incheiate de palatin, fArA gtirea regelui. Nimeninu va fi condamnat la moarte fArA judecatA".

88 Henri H. Stahl, Studii de sociologie (storied, Buc. (1972). 174: mAndstirea Mislea afost lovitA odatA cu ctitorli sAl, cirind in zilele rAposatului Mircea VocIA, pA vremea chul aufostu tAlat domniia lui pre bolaril care au fost ctitorl la sf. mAnAstire si au prAdat i mAnAs-tirea, de au lAsat-o pustie"; I. Neculce, Letopiseful (1959 2) 105: C. Brincoveanu sanctionafelonia-trAdare a marelui aga Badea BAlAceanu si prin distrugerea materialA a curtii intAriteia vinovatului (de au risipit curtile §1 ograda").

Vezi supra, Partea a II-a, n. 124.

135www.dacoromanica.ro

Page 135: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(Gr. Urechen Miron. Costin 91 care va termina ea victim/ a politicii dom-ne0i in materie de hainire), plingeri la Pow.* aliante In afar'ä boieri-mea a cerut intrarea domniei intr-o legalitate feudal. O legalitate feudalde clasg, destul de apropiatg de regimul bizantin, sever, dar institutionalizat

bine elaborat (In structura lui formal, dacg nu in realitatealui politice, pe care nu este cazul s-o adincim aici). Mai mult Inca, boieri-mea a reclamat respectarea pravilei bizantine, chiar dacg, istoricul modernstabile§te ast'ázi unele notabile diferente de structurg istoricg intre trg-darea de tip bizantin §i felonia feudalg. Hainirea trebuia doveditg, jude-can, public in divan, pedepsitg potrivit legii scrise bizantine (tgiereacapului cu pravila"), iar pedeapsa executatg pe baza unei sentinte, nu peascuns §i la rainie 92. pentru cá marea averii pe seama domniei erapentru domn o constantg ispitá, lar pentru neamurile boiere§ti 9 loviturgmai gravg, adesea, decit pierderea citorva capete, boierimea a ggsit intextul bizantin citat de noi mai sus, care insg nu privea trddarea de NM',baza unei revendicgri pus& In practiel In Moldova sub Ga§par Gratiani§i. Miron Barnovschi93. Aeest text reapare in adevgratul lui context bizan-tin in al treilea pgtrar al sec. XVIII In Tara Româneascg, in proiectelede cod general ale lui Mihai Fotino (1765, 1766, 1777) i chiar in culegeride legi neoficiale care cireulau incg la inceputul sec. XIX. Inceput depolitieg defensivg de cel mai viu interes i carcteristic pentru träsgturilenobiliare ale regimului politic dominant In sec. XVII, dar care nu s-aimpus durabil §i necontestat. Numgrul confiscgrilor continua sg fie insem-nat, de§i absenta lor In numeroase cazuri este tot a§a de semnificativg 95.Unele trgsgturi de realg sau aparentg legalitate pravilnieg se manifestgtot mai mult, färg a se revendica fáti§ un regim bizantin" al hainirii.Expunerea noastrg s-ar complica prea mult dacg am discuta in adincimepe ce cale boierimea §i. biserica au putut avea cuno§tiintl in Moldova la1619 de textul novelei XVII a lui Iustinian sau de Manualul lui Armenopol.Acesta n-a eirculat in intregime decit dupg organizarea Bibliotecii Mavrocor-

" Letopiseful Buc. (19582) 220-225.91 Opere, Buc. 1 (1965) 48 (cap. IX, z. 3); ed. din 1958, 75-76; (1961) 67.92 Vez! infra, Panca a Ill-a, II, 3-6.93 DIR A XVII 4 (1956) 370, nr. 471 (17 apr. 1619): dacä acei boieri au fost vinovati

acelui donm, ei au plAtit cu capetele lor, dar satele nu stilt vinovate, ocina lor, nicidecum".Fla motivare, aceeasi solutie implicità la Radu Mihnea la 29 tan. 1617. N. Grigora, op.cit., 73 subliniaza neaplicarea pedepsei confiscArii de cAtre G. Gratiani, DRH A 19 (1969) 184,nr. 153. In adunarea de stArt din 23 febr. 1627, cu o intreità motivare uncle fiecare le excludepe celelalte douA, superfetatorit, si in hrlsovul din 25 mai 1627 (DRH A, s.d.doc.), MironBarnovschi, reia solutia lui Grattan!, fArá citarea ocultà a textului din Novela 113, ca i Eus-tratie Dablja la 31 ian., 1662 (Studii qi documente 4, 272, nr. 105). Faptul cA BarnovschiIntreabA adunarea starilor clack' socoteste legala neconfiscarea, pentru a nu prejudicia neamulvinovatului, fall a se invoca pravila ca sursti a pedepsei autate", dovedeste ca manipulareaexcesivA a textului bizantin, in 1619, nu pArea eonvingAtoare i s-a preferat deelzia legislativia adunitrii (tus nouum). Gr. Ghica, In Tara RomineascA, nu confiscA satele postelniculuiC. Cantacuzino (1663), dar supune neamul la o amendA care nu poate fi plititA fArá vinzareaunor sate. Or, domnul putea confisca satele i sA le villa el, ca 0 in Moldova. Amenda eraconfiscare, vinzare breoi manu i cu efecte mai rapide. Totu0 amenda era mai usoarà decitconfiscarea totala care avea efecte politice grave, imprevizibile. Concret, solutia nu erabizantinA. Dar era bizantin l receptat la noi principiul cA domnul poate modifica" pedeapsaprevilzutA de pravilii In plus sau in minus , sau in modalittitile de aplicare.

94 Vezi L'idee imperiale romano-bgzantine . . . in Festschr. f. Zepos. 1 (1973) 462 si n. 3795 FArA a formula schimbarea regimului de drept: vezi supra, n. 86 si infra, n. 99, doc.

din 15 sept. 1718: domniia iaste volnia a face ce-1 va fi voia cu lucrurile celor ce se hiclenescde cAtre domnii §i de catre tara".

136 www.dacoromanica.ro

Page 136: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

datilor, dar au putut exista texte juridice detasate, transmise de cei carele foloseau, EA interpretate dupa interesele in joc. Reprezentantii bisericiiaveau destul de largi cunostinte juridice, problema era prea grava ea otraditie bizanting, asupra ei sä, nu se transmitä. Matei al Mirelor la 1618In Tara Romäneasca priveste ca ceva normal aplicarea pravilei in materiepenal ä domnului sfaturi pe unja conceptiflor penale ale bisericiioglindite i in textele citate de noi.

Acest conflict permanent care nu pune in discutie dreptul auto-cratului de a lovi pe hain, pe felon explica zigzagurile politicii domnestiin sec. XVXVII in materie de confiscare a averii celui viclenit. Bunurile(sate, mosii, ocine, tigani) pradalice erau date ea beneficiu sau ea feudapentru slujbe trecute i viitoare, uneori contra unei sume de bani, part-zanilor sau favoritilor, ori inchinate manastirilor. Beneficiarii particulariai acestor danii incercau de cele mai multe ori sä, valorifice bunul primit,scapind de el. Intr-adevär, neamul celui pedepsit facea tot ce era cuputinta pentru a-1 lua inapoi, sub acelasi domnitor (implcare, iertare, tran-zactie) sau sub cel urmator care adopta altä linie política. Alteori, acestibenefician i (Mclean bani neamului celui viclenit, pentru a stapini bunulIn pace 96.

Pe unja acestui conflict, Inca de la finele sec. XVI s-a ajuns inTara Romäneasca ì in secolul urmator in Moldova sa se distinga vicleniafata de domn de cea care privea însái tara, intruchipata de cel dintii.AmindouI insä erau pedepsite ca unele ce isi aveau originea in acelasifapt sau aceleasi fapte. Vielenia apare acum ea o ridicare a felonuluiimpotriva domnului i impotriva domnului si a tärii, dupa formulacu mici variante : el s-au viclenit fata de domnia mea i fata de taradomniei mele". Se poate spune ca, de la inceput, contextul bizantinfoarte puternic a usurat cristalizarea dublei structuri a hicleniei feudale(domn, tara, Vamint), ceea ce ulterior va usura trecerea de la regimul defelonie la eel de tradare de tara, abstract institutionalize& Dealtfel,am vazut cá dreptul bizantin deosebea, pentru a le uni indisolubil, unel-tirea impotriva vietii imparatu/ui sau a imparatiei" 97.

Distinctia se regäseste in Cartea romdneased de invdtdturd (hicleanunui domn i hain tärii" ; este tradator de patrie cel ce-si hicleneste mosia

nasterea de unde au näscut", fiind pedepsite mai cumplit" decitparicidul), ca texte identice In Indreptarea legii 99

Acest proces in care Bizantul era prezent s-a imbinat cu un altul,specific raporturilor de vasalitate fata de Poartä. Intr-o interpretarestricta a autonomiei, credinta era datorata Portii numai de domnnumai acesta se putea vicleni fatä de ea in limita contractului de suze-ranitate. Boierii n-ar fi putut deveni vicleni fatä de Poarta decit ea viclenifat-a de domnul supus la o obligatie de credinta &ere aceasta, i n-ar fiputut fi sanctionati decit de doran. In fapt, tendinta Portii, nerealizataniciodata cu claritate, a fost de a stabili un raport direct de credintäintre ea si boieri, 6are sá devina haini in mod direct catre ea si sa fa's-punda fatä de Poartä cu viata i cu averea lor. De cele mai multe oriinsa domnul nu dispärea ca ecran intermediar. Se socotea fie ca' hainirea1-a prejudiciat concomitent i pe el, fie ca era considerat ca un mandataral Portii. Adesea, domnii räscumparau pretentiile Portii (de pildä, cele

88 Ion Donat, Domeniul domnese tu Tara Romdneascd, consultat tu ms.Matei Vlastarts, Spniagma alfabeticd in J. A. Migne, op. cit., 145 (1865) (p. 21).

es Cartea romdneascd de titodfdlurd, Bun. (1961) 175 (gl. 62, z. 4); 93 (gl. 9, z. 5);Indreptarea legit, 1652 (1962) 345 (gl. 367, z. 4); 239 (gl. 244, z. 5).

137www.dacoromanica.ro

Page 137: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

rezultind din confiscarea)" pentru a-i halatura un mai larg amestec si alimita astfel problema la un conflict dom.nboier.

Uneori viclenia catre Poartä era coordonata celei catre domn :spatarul Toma Cantacuzino a fost pedepsit ca viclean domnului täriiimparatiei. Aceasta a i cerut sä se la mosiile, dar pe seama domniei"(nu a imparatiei) I". Tot asa, Stefan Toma declara ca Isaac BalicaConstantin Movilä se ridicasera asupra domniei mele" i asupra schip-trului cinstitului Imparat"wi. Intr-o prima faza, domnia respingea pre-tentia Portii de a trage direct la räspundere pe boierul vinovat in acesteconditii i Petru Bares refuzä, sä, predea pe Cornea pentru a fi judecatla Constantinopoll".

O problemä, subtila s-a ridicat la asasinarea de catre doi boieria lui Gaspar Gratiani, rasculat contra Portii çi caruia alti bojen Ii 'Amincredinciosi (viclenindu-se ipso facto %VA de Poartä, ?). Pe acestia, AlexandruIlias i-a considerat vicleni fata de Poarta, le-a confiscat averile i n-aerupt pe alti membri ai familiei ion, inclusiv sotiile. Miron Barnovschiinsa respinge confiscarea In spetä, socotind cá boierul care 'Amine credin-cios domnalui sáu, murind impreuna, nu poate deveni vicle,an (fatä, dedomn ! dar fata de Poarta 1 Se admite implicit absenta legaturii directede credinta intre boier i Poarta suzerana a tarii, a domnului). Prinaceasta interpretare se restringea simtitor sfera suzeranitatii otomane. Laacelasi rezultat national ajungea i pozitia lui Miron Costin, care aprobapedepsirea ca ucigasi a boierilor ce-si calcasera juramintul de credintäfata de dommil lor (Gaspar Gratiani), judecind politica acestuia fataPoarta i comportIndu-se ca supusi credinciosi direct ai sultanului. DupaMiron Costin, nu le revenea un astfel de drept si el vestejeste aspru faptelelor : scirnava i groadznica faptä," 10

Evolutia vicleniei In sensul aici aratat reprezinta o cristalizare romä,-neasca a institutiei, MIA' recurs direct la modele i solutii bizantine.Mara de cazul cind s-ar admite ca si In cadrul unei täri mici, al caruidomn era imisul lui Dumnezeu.", deci cu un anumit loe in lume, reactiaputernica In fata grozäviei" legatä de once viclenie impotriva acestuidomn, oglindea sau prelungea conceptia bizantinä, din. Ecloga Isaurilor(vezi supra) care vedea In 'Malta tTadare un act de distrugere a crea-tiunii, a universului, a ordinei imuabile altfel decit prin vointa celui carea creat-o si o stapineste prin domnii sai". Cu o astfel de problema seinträ din nou in domeniul istoriei mentalitatilor.

Prima incercuire substantiala a confiscarii pentru viclenie esteenuntata de Gaspar Gratiani, °Ind declara cá dad, acei boieri au fostvinovati acelui domn, ei au platit cu capetele ion, dar satele nu stilt

99 Problema nu se pune decit exceptional, In sec. XVIII, vezi, n. urm.DIOB sub red. Florian Georgescu 1 colab. Buc. (1960) 76-79, nr. 45: Care acestea

toate filndu ale Tomei spAtariul, dupà ce s-au hiclenit el impotriva domnului lOrel, aurdmas toate ce au avut el pe seama domniei, din poruncd impArAteascd" (Am respectat tran-scrierea editorilor).

101 Vezi N. Grigoras, Insittufitle feudale ..., 66-78, pentru evolutia confiscArilor filcutede stefan Toma, indeosebi satele lui Isaac Balica hatmanul. Vezi si supra, n. 93. ConstantinMovild pedepseste pe biv armasul Nicorità pentru cä l-a hiclenit pe domn I tara, plectndpeste granitft (Surete ;I izooade 2 (1907) 286-287, nr. 129).

192 Cornea luptd la Golesti: DocHurm II 4, 274; Cf. N. Iorga, Studtt de istorieasupra Chiliet gt Cetdfit Albe, Buc. (1899) 348; $tefan Gorovei in Petru Rareg, red. coord.Leon *imanschi, Buc. (1978) 178.

103 Opere, Buc. 1 (1965) 43.

138www.dacoromanica.ro

Page 138: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

vinovate, ocina lor, nicidecum'"" (ocina, adia bunurile propres",mo§tenite §i destinate sà tread, mo§tenire la neam). Distinctia, cum amarätat, venea din dreptul bizantin. Acolo insä ea era enuntatä general,MIA legäturA, cu trädarea, iar alte texte de bazä excludeau expres trada-rea de la derogare. Acela§i domn i§i Insu§e§te principiul contrar, al indivi-dualizärii pedepsei, se stabile§te cd, nu s-a cuveiait sa piardä ea (Nastasia)ocina ei pentru fratele ei" (care nici nu era vinovat in realitate)10.Principiu bizantin, pe care IDA dreptul bizantin Il inalca adesea tocmaiin caz de crimen maiestatis. Tot Gratiani pare sä dea unele decizii princare mo§iile de cumphätoare erau excluse de la confiscarea pentru vicle-nie 1O6. Consecvent cu pozitia adoptatä, Gratiani nu pare sä fi pronuntatconfisari. In schimb, Alex. Ilia§ confisa §i tortureazA pe sotiile uciga-§ilor lui Gratiani (care ar fi meritat alt tratament, fiinda, domnul sehainise fatä de Poartä). Principiul romano-bizantin al in.dividualizäriipedepsei, afirmat ca principiu general incä din sec. XVI in Tara Rom&-neascg este pregnant formulat de Miron Costin in termeni bizantini,cunoscuti lui din timpul studiilor in Polonia : nice fecior pentru faptatätine-säu, nici phintele pentru fapta fecioru-i de virstä nu-i plat-nicu" "7. in a doua domnie a lui *tefan Toma (14 februarie 1623)satul de mo§tenire pare a nu intra in confiscare, solutie care s-arsub Petru *chiopul. Dupä 1631, multi domni tin judete" in toatä regulapentru vicleni (C. Brincoveanu, N. Mavrocordat) §i pun pe mitropolit8'1 caute capul de pravilä" aplicabil in spetä (Brincoveanu) sau cezice pravila" (Nicolae Mavrocordat, in cazul lui Iordache Ruset, tinutinchis pinä la mazilirea domnului)m. Uciderea, ca haini, FAA.. judet §ipravilä a postelnicului Constantin Cantacuzino de atre Grigore Ghicaatrage reactia cunoscutä a partidei Cantacuzinilor §.1 reabilitarea postel-nicului este reclamatä de o adunare de stäri paralegalä", in 1674. Carteade adeverire a adunärii privind nevinovätia celui -ucis ca viclean esteintäritä dupä aceea de domnul cantacuzinesc impus pe tronul thii109.

In istoria conflictului permanent, dar neantagonist intre domnieboierime, este frecvent cu exceptia indeosebi a lui Miron Barnovschi-de a vedea pe fostul boier, luptAtor pentru legalitate in materie de repre-siune a vicleniei, cum i§i schimbä pozitia §i conceptiile de indatä ceajunge domn. El devine beneficiarul §i promotorul unei cit mai libererepresiuni, ca armä politics impotriva unei boierimi cu constante preocu-pgri nobiliare §i divizatä in factiuni ambitioase §i turbulente, in timp ce

104 DIR A, XVII 4 (1956) 370, nr. 471: Gratiani nu aplicit i pedeapsa confIscArlibunurilor.

104 Ibician, 91, nr. 128 (30 Ian. 1617): Nastasia cIstigA si la 20 sept. 1626 (DRH A19 (1969) 153-154, nr. 123) Miron Bamovschi dupA legea tAril decide cumpArAtura satuluice fusese luat de la cel vIclenit.

Vezi supra, n. 105 si N. Grigoras, op. cit.; 78; Preemllunea . . ., 60-61.107 Opere, Buc. 1 (1965) 48.

Vezi N. Grigoras, O. cit., 94: N. Mavrocordat decide sA i se tale limba, vinoN;atului.Mitropolitul Intrebat ce zice pravila", rAspunde, dup:11 ce o cerceteazii, cA dacA sintdovezi, pedeapsa este moartea". Precizarea cA e nevoie de dovezi corespundea revendicA-rilor de legalitate" ale boierimii. Iordache neagA. Boierii intervin i domnul 11 lartA. Se apliciiprincipille pravliet

AdunArile de reabilitare: 14 apr. 1666 si 21 apr. 1669 (Magazin istoric 1 (1845)398-401; 404-405; BAR, CCl/24, 29) si judecata lui Antonie din Popesti din 18 lun.1669 [BAR, CCl/31; cf. RRH 5 (1966) 804] l, In continuare, judecata defAimAtorului, StroeLeurdeanu (18 lun. 1669),

139

www.dacoromanica.ro

Page 139: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pretentiile Portii i servitutile de structurä ale domniei faceau indispen-sabil abuzul, arbitrariul i excesul 1h exploatare. Independent de necesaracentralizare de stat, careia domnia Ii era In general mai legatä decit majo-ritatea boierimii feudale, si pe care intelegea s-o apere cu toate mijloacele.

Un aspect al problemei vicleniei, necercetat ping, la aparitia studiuluidespre viclenie in Moldova al lui Petre Strihan (de al carui continut n-amluat cunostiinta) este tratarea foarte curioasa a acestei importante insti-tutii in. cele douI mari pravile din sec. XVII, Cartea rotadneascei de invii-letturil in Moldova (1646) si Indreptarea legii in Tara Româneasca (1652).Se stie ca cea dintii trebuia sá serveascä politica penall deosebit desevera a domnului (calatorii straini, ca Bandini, vorbesc de zeci de miide acuzati carora li s-a aplicat pedepse deosebit de grele), din care cauzleste mai mult un cod penal care a folosit din. plin rezumatul grecesc aloperei marelui penalist italian, Prosper Farinacius. Textul ei a trecutneschimbat, pentru fond, In Indreptarea legii, care li adaugä Nomocanonullui Maiaxos (prezent in Moldova prin Pravila Wawa' din 1632) Malaxosnu se ocupa de inalta tradare, In. 1561 1563 ciad isi com.pune nornocano-nul. In textele latinesti din Farinacius (cele grecesti, rezumative, lipsescpentru partea care ne intereseaza) se prevede ca pedeapsä moartea,fárá nici o mentiune a confiscarii.

Partea a doua din Cartea romdneascci de inväteiturci, intitulataPravile impariz'tegi se deschide cu o glavä (1) Pentru ceia ce vor suduipre giudet sau pre °amend cei domnesti". Ne-am fi asteptat ca intiie-tatea sa se dea crimei supreme, cea contra domniei, si nu sub forma mino-ra de sudalma". Constatam. Insa ca In zac. 5, are urmatorul cuprinscurios : Cela ce sa va svatui s'd ucigl pre vreun diregatoriu de la vruntirg si de nu va fi apucat sä faca moarte, sä nu sa cearte ca cela cesuduiaste domniia, iarä numai sá i sá tae capul ; iara de sa va syatuisa hicleneasca sau sa uciga pre singur domnul acei rail; macar de nu va fifacut acel hiclesug, iarl sa sa cearte ca unul di ceia ce-au suduit domniia".

Infractiunea privind pe un dregator trece inaintea vicleniei impotrivadomnului. Pedeapsa apare ca micsorata fata de cea aplicata In acestultim caz, dar ea este totusi taierea capului. lar tentativa neizbutità dea ucide pe domn este pedepsita, ca i suduirea dom.nului, farä a se precizaaici pedeapsa.

Or, e gl. 49 pentru ceia ce clevetesc i suduesc pre domnul tarii saupre oam.enii besearicii". Aici infractiunea (va grai ran" II va sudui cuminie si cu tot deadinsul intr-acesta chip, oh de are putea i-are face toatarautatea") nu are o pedeapsä bine precizata : sä cade cearte, devreame ce face lucru ca acela impotriva legii i pravilei". Se mai preci-zeaza ca se pedepseste si cela ce va grai cit de putin i micsor cuvintce va fi de rusine si de hula asupra domniei, ...de vreame ce 0, aflaun lucru mare la toate pravilele", pedepsindu-se i mireanul, i calugarul

preotii (om den clirosul besearicii"). In textul latinesc (pentru gl. 1,vezi el. 1961, p. 274, ny. 145) se vorbeste de crimen maiestatis, de prae-torem reipublicae romanae, vei principis, fara a sti cum erau redate acestenotiuni In textul neogrec, folosit la Iasi de Eustratie. In acelasi text, pentrugl. 49 (ibidem, p. 334, nr. 389 si 392), este vqrba de principi maledicens,

..omne aliud verbum importans contumeliam. injuria, et maledictumillatum in principem dicitur maximum delictum", neavind nici aici rezuma-tul neogrec.

140www.dacoromanica.ro

Page 140: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Concluzia care se impune este ca viclenirea sau hainia apare totusica cea mai grava crimä, avind un cuprins care Ing1obeaz i sudalmahula, si c pedeapsa este cea capital, %fa a se vedea ce alto agravarii se aduc i fara a se mentiona confiscarea. Cum aceasta se practica totusiIn tarile ronAne, o adaptare a textului tradus n-a avut loc, fie din cauzatehnicei prea mecanice de alcatuire a pravilei, fie, mai de graba, fiindcadupa experientele de sub domnia lui Gratiani i Barnovschi, i in plina,actiune nobiliara a boierimii, s-a socotit prudent sá nu se adauge textuluifolosit, i confiscarea, ca un obicei al paraintului. Desi ea ar fi putut filuatä din celelalte texte bizantine care o prevedeau. A putut lipsi bunalor cunoastere E greu de admis, desi lipsa de texte era, si domnul atrebuit sá faca multe cercetäri pentru un model potrivit. Täcerea pravileiinsa nu im.piedica practic sä se aplice confiscarea, cum s-a i intimplat.Totusi, nementionarea ei in pravila moldoveana, i nici in gl. corespun-zatoare din Indreptarea legii (48 si 112), rämine semnificativä i poate fisocotita ca un cistig al regimului boieresc, nepus pina acum in vedere.Vom vedea in Partea III a lucrärii, a de cite ori mitropolitul este con-sultat sá cerceteze la pravilä pedeapsa cuvenita viclenitului boier, se fa's-punde : moartea", Ma a se mentiona confiscarea, in general. Concluziesuprinzatoare, dar totusi fireasca. Ea are insä nevoie de o largä discu-tie critica.

Analiza noastra ar trebui sä se opreasca la 1750, care, ca data' rigida,nu poate constitui decit o limitä conventionalä. Citeva indicatii privindevolutia ulterioarä acestui an nu vor fi de prisos. Pinä la Begulamenteleorganice nu avem o reglementare propriu-zisa a materiei, decit prin recep-tare fidela a dreptului bizantin in proiectele de cod general ale lui MihaiFotino (1765, 1766, 1777) i printr-o reglementare modernizatoare, deinspiratie austriaca, deci justnaturalista, in Condica criminaliceascit aMoldovei (partea a doua) din 1826. Deosebit de semnificativ este faptulcá Fotino in § 12 (C.I., t. 1) al proiectelor din 1765 si 1766 traduce, Mfgfraza finala, cap. 13 al Novelei 17 a lui Iustinian, iar § 14 (C. I., t. 1)al proiectului din 1777 reproduce integral acest capitol, inclusiv fraza careprecizeaza ca nu sint bunurile cele care savirsesc crin* ci aceia care lestapinese". Adica, de data aceasta cu sursa ei bizantinä, fraza din hrisovullui Gaspar Gratiani, adaptatä in 1619 la satele" boierilor moldoveni,In loe de notiunea generala de bona-Tcp&Ttmsce. In ceca ce priveste MicaBinopsd penald n limba romtin4,1" care, dupa pä'rerea mea, reprezintä'codul penal la care face trimitere Pravilniceasca condicd (IV, § 1), ea nucontine deck un titlu cu un paragraf despre anarhie. Manualul juridical lui Andronache Donici (ante 1805-1814) consacra raspunderea penalästrict individuala (titl. 41, § 4), dar nu prevede crima tradarii sau hainirii,care nu figureaza nici in Legiuirea Caragea. In schimb, anteproiectul ei,din care ni s-a pastrat un fragment grecesc prevedea el numai domiaulpoate decide pedeapsa capitalä sau trimiterea la ocna sau in surghiun,putind totdata micsora sau mari once pedeapsa, el singur hotarind pedeapsadespre care legile tac". De retinut ca in 1826 Criminaliceasca condidtnu mai vorbea de hainire fata de domn, ci de rädicare inpotriva sta-

1" RESEE 7 (1969) 335-337; 351111 Constantin C. Giurescu in BCIR 3(1924) 43-74 (cf. 65-66: P. I, cap. 1, §§ 3

§i 5): 311 hotArascA pedepsele despre care legile tac .... SA aibA singur dreptul de moarte,adicA cu hotgulrea lui sA se omoare".

141www.dacoromanica.ro

Page 141: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pinirii, §i inpotriva ob§te§tilor legiuite orindueli a ocirmuirii tArivni2.Cu exceptia lui Fotino, nici o ala legiuire mai noul nu vorbe§te de confis-carea averii. In 1826, domnul incea de a mai fi judeator in materie deträdare, judeeata flcindu-se de ob§teasca adunare (cercetarea i adunareadovezilor) §i de un sfat de ob§te (hoarirea pedepsei ; ridicarea vietii sauocna ori temnita ; pentru evghenisi .boieri pierderea cinului si aevgheniei i defäimarea prin imbräcarea sucmanului). Era triumfultrecAtoral politicii nobiliare a marii boierimi care se va manifesta pe plan generalIn soborniceasca anafora i hrisovul ei de inarire din aprilie 1827113.

In concluzie, materia hainirii §i a trädärii a cunoscut totdeauna oanumitä influentä, bizantinä, dar in ansamblul ei s-a structurat in modoriginal sub forma unei sinteze romäne§ti, care altera sau convertea sub-stantial aportul bizantin. O anumia traditie centralizatoare §i autocraticla fost folositä de domni, iar elemente de legalitate i combatere a confis-cärii au fost folosite, adesea tendentios, de boierime In cadrul unei politici§i defensive §i agresiv nobiliare. Obiectiv §i In linii mari, influenta bizan-tinä, inainte de a dispärea ea dep4itä, §i reactionarl, a promovat moderni-zator trecerea crescindä de la regimul de hainire personalizatä la celinstitutionalizat al trädärii de taa §i al räzvrätirii impotriva sapinirii,ca regim politic abstract, desprins de persoana charismaticä a domnului.In cele din urmä, ceca ce a fost in discutie era insä0 calitatea de judecätorautocrat a domnului in procesele de hainire. La aceastä contradictie pecare Gr. Ureche §tia s-o pung, in evidentä, nu dreptul bizantin §i legali-tatea autocraticl a basileus-ului puteau oferi un model eficace i moderni-zator. Solutia s-a desprins pe teren romänesc i european, prin institutio-nalizarea instantelor de judecaa §i prin desprinderea ion de persoanadomnului. Aceasta insemna ie0rea din sistemul feudal §i din traditiabizantinä autocraticä.

Ne Amine sä ne intreblm dacg, structura domeniului eminent aldomnului asupra intregului teritoriu al tärii sau asupra unor mari ansam-bluri teritoriale denotä urme de influentä bizantinä, i in ce sense Ean-a fost, ca atare, niciodaa ridicatä in istoriografia noasträ §i nu aresens decit pentru cei care admit existenta unui dominium eminens infavoarea domniei. Demonstratia acestei existente (de tip ungar sau otoman,de pildä, sau cu particulariati locale) nu inta In obiectul cercetärii defatä.

Pe linia unei traditii romane, la Bizant basileus-ul avea o certäpozitie de &minus eminens faa de mari sectoare ale teritoriului statului,iar pozitia sa de autocrat Ii conferea drepturi de aceemi natua in nume-roase cazuri, sub formä de danie, imuniati, privilegii etc. Totu0, categoriisociale importante de sapini de pämint detineau o pozitie destul deconsolidaa §i la adäpost de o ierarhie feudalä, direct activä, pentru caEA se poaa vorbi la Bizant de forme clasice de dominium eminens gene-ralizat.

112 Condica criminaliceascd cu procedura ei din Moldova ( 1820 ;1 1826), ed. t. Gr. Bere-chet, Ia§i (1928) 37-38: P. II, cap. 4. Pentxu fapte criminalice§ti, ce privesc impotrivastApinirii i impotriva patriei, §§ 187-193. Ridicarea impotriva persoanei stlipinitorului estementionatA in § 188. Se revine la sistemul roman *i romano-bizantin.

Ila Uric. 2(1852) 195-207 (9 apr.) si 208-212 (12 apr. cu semnAturile boierilor din 1Gmart. 1828, datare nediscutatA critic pinA in prezent).

142www.dacoromanica.ro

Page 142: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Toate aceste trasaturi se regasesc in pozitia domnilor romäni inmaterie de dominium, eminens. Cuna ins& aici au intervenit si impacturide stat feudal clasic, traditia sau modelul bizantin au suferit Inca o dataadaptari originale si de sinteza. Influenta structurilor si mentalitatii deobste agrara, transpusä la nivelul vietii politice de stat este, de aseraenea,

Aceasta influenta este, stilistic i istoric, diferita de cea care,la Bizant, venea din fuziunea justinianee a vechiului dominium ex iureQuiritium cu duplum dominium (mentionat de Gaius i studiat deR. Feenstra) pe ager publicus care apartinea lui populus Romanus, nuimparatului personal.

Din traditia de obste vine ideea c5, tara este mosia, bunul de mostenireal domnului, si ea nu este direct bizantina. Caracterul personal al resor-turilor statului $i al organelor de stat are o dubla rezonanta personalistä,bizantina (autocratic5,) i clasic-feudala : sfatul meu (domniei mele),boierii mei, sluga mea, tara domniei mele, supusii mei etc. Judecata unica

suprema este a domniei, tezaurul (visteria) de asemenea, dreptul de ainfiinta sate si orase, stapinirea tiganilor veniti in tara, hotarnicireasupreml a mosiilor. Pe de o parte, domnul este tatal (batrinul), sef degrup domestic si inlocuitorul obstii in pozitia ei dominanta i superioara.Pe de alta parte, ea reprezentant i loctiitor al divinitatii pe pamint,domnul este stapin peste toti stapinii care nu-1 pot niciodata egala ineminenta i eficacitate. Mai putin accentuata decit in Apus, mai difuza,ea in Bizant, structura de piramida ierarhizata a unei societati de stariexista. Dar proprietatea boiereasca, donativa sau formal inchinata domni-ei, tinde sá se consolideze din sec. XIVXV, In asa fel incit actiuneadominiului eminent domnesc sa fíe limitata sau sa räming mai mult teo-retica. Tot asa, proprietatea taraneasca (mosneneasca, razeseasca) aparede la o vreme atit de bine consolidata, incit nu poat e fi incadrataIntr-un sistem de dominium eminens. Acapararea ei legala sau violentade catre boieri, manastiri sau domni se face in afara unei scheme dedominiu eminent. in schimb, aceasta schema este foarte vie in materiede hotare ale oraselor, de branisti, de riuri mari, de anumite bogatii(aur, robi, ocne).

in* sec. XVIII, cind dreptul bizantin îi adinceste impactul intr-unstil modernizator, de factura crescind occidentala, asistam in mod con-tradictor, la noi, la o reactivare si la o largire a structurii de dominiueminent. Procesul este izbitor In materie de orase, asupra carora domnii,indeosebi in Moldova, îi exercita un viguros drept de dominiu eminen,t

fac danii ruin'Otoare pentru centrele urbane, care se opun cu dirzenie.In hrisovul din 1775 a lui Ipsilanti apare termenul de feuda (cpeact),venind din influenta apuseana asupra lumii bizantine. Justificarea politiciiacesteia este des proclamat5, prin evocarea justa sau eronata aunui stravechi dominium eminens al domniei asupra intregii tari.

In materie de acaparare a paminturilor razesesti i mosnenesti,se face un apel interesat si abuzivia ideea de dominiu eminent, incercin-du-se sa se recunoasca domniei, la finele sec. XVIII, dreptul de danieasupra tuturor paminturilor acestora,, in masura in care actualul bene-ficiar nu. poseda un titlu scris de danie sau concesiune domneasca. Apli-carea acestei conceptii despre stravechiul domeniu eminent al donmuluiducea la posibilitatea ca domnii sá doneze" unui mare boier zone intregi,ca aceea a Vrancei. Rezistenta täranimii devalmase a fost indirjita siconstructia juridicä la care ne ref erim a fost condamnata i indepartata

143

www.dacoromanica.ro

Page 143: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

prin cunoscuta anafora din ianuarie 1817, sub Scarlat Calimah, in a careiredactare Andronic Donici pare sa fi jucat un rol progTesist eminent1-14.

Putem conchide deci cá, §i in acest sector influenta bizantina n-aactionat nici izolat, nici determinant. Dar ea a fost prezenta f3i a afectatactiunea celorlalti factori istorici. În fata realitatii romane§ti locale, eaa jucat un rol instrumental mereu subordonat. Cit prive§te linia generaraa evolutiei istorice, ea se cristalizeaza tot mai departe de traditiile bizantine,In directia unei emancipari europene modernizatoare a structurilor social-politice §i economice.

214 A. V. Saya, Documente putnene, Focsani 1 (1929) 186-197, nr. 225 (cf. 190): cítatedin Basilicale, denumite ImpArAtestile pravile" (ed. Fabrotus) si din pravilistul Ainectie(Heineccius), In sensul cA potrivit prautlet, Intru tAlcuirea pravilelor, trebule a sA lua sama siobiceiului tArii", si tot pe temeiul pravilei, obiceiul vechl i aprobAluit ... au cistigat pra-vilniceascii putere" ( Panthecte, Partea I, § 110"). Este adaptarea teoriei bizantine despre rapor-tul dintre obicei i legea scrisA a statului, acesta din urmA autorizlnd expres aplicarea obiceiu-lui, care astfel Ii pierde vechiul caracter de izvor originar de drept, devenind un izvor derivat(obligator In virtutea principiului enuntat de pravilA); vezi Le rthe de la théorie romano-byzantine de la coutume in Mélanges Meglan, Lausamie 2 (1963) 61-83; Andronache Doinicfin Din gindirea politico-juridicd din Romelnia, Buc. 1 (1974) 75.

144

www.dacoromanica.ro

Page 144: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul

Sfatul sau divanul domnesc i marile dregktorii

In perioada de. care ne ocupám aici, sfatul (divanul) domnesc §imarile dregátorii sint stTucturi prea bine cristalizate §i intereseazá directesenta dezvoltárii politice a statului romänesc, pentru a putea &a' asis-tám la o notabilä, influentá bizantiná de ordin cultural asupra lor.

Lárgirea continu5, a sfatului, variatiile compunerii lui, dublareaterminologiei : sfat divan §i chiar a structurii respective (sfat restrinssfat lárgit), crearea de noi mari dregátorii cu nume care niciodatánu trimit la modele bizantine 115, aparitia secretarilor otomani (divaneffendi ) §i a unei terminologii orientale : divan, agá, caimacam, toate acestearámin sträine de o influentä bizantiná directg.

Nici una din dregátoriile infiintate dupl. 1453 nu duc la un modelbizantin, dug de cazul cind se admite cá marele agá, prin intermediulconstantinopolitan al dregátoriei otomane, merge ping, la modelul bizantin,cu altá denumire (VUXTiTCC9X0q, TtpoaTov Toi5 811Rou) al dregátoriei oto-mane (stambol effendi)ms. Nici dregátorii inferioare, ca cea de (mare)gramatiera, nomofilax (pravilnic, pazitorul de lege), nu par creatiuni noi,datorite unui impuls bizantin, ci grecizarea terminologiei existente, lao datá cind influenta culturalá greceasc5, era mai vie §i dregátoriile res-pective clpatau un relief deosebit.

O influentá greceascg pe care cu greu am putea-o considera rigaros§i propriu-zis bizanting, se exercitá asupra divanului §i dregátoriilor,asupra moravurilor §i mentalitátii, prin prezenta in divan §i in functiadregátorilor a unui namár de gTeci boieriti, majoritatea intrind repede inprocesul de impámintenire, dar ráminind indelung de culturg, greceascá,inclusiv bizantiná. De la o vreme, rolul divanului este diminuat prininstaurarea unor favoriti ai domnului (mu saipi) 11 adesea greci de ori-gine. Datele citate mai sus 119 permit 0, se aprecieze proportiile fenome-

115 Vezi infiintarea noilor dregAtori la N. Stoicescu, $fatul donmesc, 53-55.116 Vezi infra, sfirsitul acestui capitol.117 GrAmAtic " incepe prin a fi denumirea secretarului sau scribulul traduclitor de

limba greacA: domnul (C. Brincoveanu, 688) ... au chemat grAmaticul grecesc, logofAtulromAnesc, iaZagiul turcesc si-au inceput a InvAta cArti a scrie ...". In 1765, Mihail Folinoera plyug ypccuuCCTIX0q al lui $tefan RacovitA, vez! Istoria Tdrii Romdriesti de la octombrie1688 ¡And la martie 1717, ed. Const. Grecescu. Buc. (1959) 8; C. Litzica, op. cit., (1909)136-137.

116 Musatp apare In Istoria Tdrii Romdnesti cit. in n. precedentA, 65, 66 aplicat unuireprezentant al sultanului; I. Neculce, Letopiseful ..., ed. Iorgu Iordan (1059 2) 25 si passim(vez! Indexul, 408), dar aplicat i unui favorit al domnului Moldovei: Numai la toti domniisA aflA cite un musaip om rAu (postelnicul Al. Ramandi la Antonie RusAt). Aid elementalgrec-fanariot a promovat adaptarea terrninologiei otomane pentru o institutie" nespecifIcotomantl.

118 Partea a II-a, titi. I, cap. I si II.

145

www.dacoromanica.ro

Page 145: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

nului, dar cercetarea lui, de o importantg, netagaduita, reflectata in perma-nentul curent antigrecesc din principate, de la 1600 la 1821, nu intra incadrul cercetarii noastre de ordin institutional.

Sub Constantin Mavrocordat, in Moldova sint numiti 3 boieri curang exceptional de mari judecatori. Ei par sa corespunda nu numai unorgrave nevoi, o cale de moment, ci si unei reminiscente savante veninddin dreptul bizantin. Se stie intr-adevar ea' Andronic III (1295-1341)a creat un tribunal imperial format din patru judecatori generali ( xcx. O 0 XLX0 E),denumit basilikon sargtonm. Se mai stie, de asemenea, cá marele numar deprocese a facut necesara numirea unor judecatori generali provincialisuplimentari, printre care, la Thessaloniki, primul pare sa fi fost insusi

Harmenopoulos 121, Constantin Mavrocordat, in cadrul reformei salejudiciare122 se lovise nu numai de abuzurile i imperfectiunile de ordinetic ale justitiei moldovene, dar si de incetineala rezolvarii pricinilor dejudecata. Competenta divanului domnesc nu putea fi radical schimbatasau inlaturata. Reminiscenta bizantina a putut servi ca Bursa de inspiratiepentru formula unui colegiu exceptional i temporar de trei mari judeca-tori care, prin pregatirea i prestigiul lor profesional si prin atributiileinane, sg, contribuie la descongestionarea mecanismului gripat al justitiei.Se stie ca Ion Neculce a fost unul din acesti trei mari judecatori 123. Expe-rienta unicá, despre care nu stim sg, mai fi fost reluatg, de alti domnicare n-a avat echivalent in Tara Rom&neasca.

Am avut deja prilejul sg, amintim cg, proiectul de cod general din1777 al lui Mihai Fotino in Tara Romaneasca (Cartea I) putea pune unnume grecesc in fata multor mari dregatori si a altora mai mici, cu oreglementare extrasa din Basilicele §i din Novelele lui Iustinian, in parteneadaptata bine conditiilor locale. Aceasta constituie un fapt istoricnou din cele mai interesante, dar nu prezintg, nici o valoare pentru stabi-lirea, chiar dupg, data limita de 1750, a unor reale filiatii istorice.

Ne vom opri totusi putin asupra lor in acest loe, pentru un dublumotiv. Pentru domni i dregatori in general, Fotino foloseste aceeasimetoda Inca In proiectele sale de cod din 1765, 1766, deci foarte aproapede limita cronologicg, a studiului nostru. Pe de alta parte, ceca ce spuneel despre dregatori in 1765 si 1777 ar fi fost perfect valabil i inaintede 1750, textele bizantine invocate existind, fiind cunoscute i %kindin principiu parte din ius receptum al tarilor romg,nesti. Mai mult

Cantemir in Descriptio Moldaviae (II, cap. 6) declara cg, la BizantIn Moldova, nu.mirile dregatorilor i indatoririle legate de fiecare dreg'ä-torie erau aceleasi, regasindu-se la Bizant i deosebirea intre boierii desfat (consilieri) si de divan (asesori). Deci pozitia lui Fotino la 1777 nu

12° Paul Lemerle, Le Juge général des Grecs et la réforme judiciaire de Andronic IIIIn Mémorial Louis Petit = Archives de l'Orient chrétien" I (1948) 292-316; idem, Recher-ches sur les institutions judiciaires à l'épogue des Paléologues. I. Le tribunal impértal inMélanges Henri Grégoire 1 (1949) 369-384; cf. G. Ostrogorsky, Les juges généraux de Serresin Mel. offerts à René Crozet, Poitiers (1966) 1317 1325 = Ca6p. gen. 4 (1970) 257 270.

221 Paul Lemerle, Note sur la carrière judiciaire de Constantin Harmenopoulos, in T61.Log K.`App.zvolso6Xou, Thessaloniki (1952) 243-249 (248-249).

122 Vezi recent N. Grigoras, Reformele cu caracter administratiu din Moldova ale hitConstantin Mavrocordat in Cercetetri istorice (serie nouA), Iasi 7(1976) 123-164 (126). Jude-cAtorii aveau o leaffi de 50 lei pe lunA. Domnul le indica ce probe erau valabile (inscrisu-rile de peste 100 de ani erau inlAturate).

123 El functiona la inceputul lui 1742; Ion Neculce, Letopiseful Mai Moldovet, ed. IorguIordan, Bucuresti (19592) 381.

146

www.dacoromanica.ro

Page 146: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

este anacronicg pentru perioada studiatä aici, si ea, ca i relatarea luiCantemir, au nevoie de o exemplificare, neputind fi declarate, fail, motivare,ea o divagatie bizantinistä. Este deci firesc i necesar s aruncgra o privirecit de rapidä asupra textelor lui Fotino pentru a ne face o idee asupraraporturilor existente intre dregAtoriile noastre din jurul anului 1750 sifondul institutional bizantin selectat i sistematizat de Fotino.

Normele i principiile enuntate de Fotino despre marii dregätori, ingeneral, pe la 1765-1766, fie la 1777, concordä cu stärile de lucruri dela noi §Í cu mentalitatea vremii. Preocuparea esentialä este aceea a uneibune recrutäri, si unei corecte avansäri, a inläturArii favorurilor plätitela numirea in dregAtorie, la corecta exeautare a atributiilor, la condam-narea mitei, la menajarea locuitorilor in caz de deplasare dintr-un resortadministrativ intr-altul, la recompensarea dregätorilor credinciosidestoinici, la respectul dreggtorilor mai mici fatä de cei superiori lor, ladeplasarea in capitale numai cu incuviintarea domnului. La 1766 seadaugä obligatia de a cerceta pe cei aflati in inchisori (§ 4). Tot la 1766se adaugä interesante dispozitii despre judecatä i despre utilizarea zap-ciilor In acest scop, despre interdictia de a avea oameni inarmati la caselelor i despre interdictia de a-si hráni trupe insotitoare pe seama locuitorilorde gazdä. La 1777 se insista asupra obligatiei de a se multumi cu leafaservitä de stat si asupra interdictiei de a folosi termenul familiar defrate" fatä de un dregätor superior. Se cere jurämint a nu s-a oferitsau promis nimic pentru obtinerea dreggitoriei si se 0, chiar textul jurä-mintului ce se depune la intrarea in functiune. Tot ce s-a luat de la solici-tatori peste cuantumul obisnuit se restituie impltrit. Cu exceptia pricinilorpenale, dregiltorii se pot judeca prin mandatari (vechili).

Toate aceste dispozitii reflecat vicide de care suferea atit viatapublicä bizantinä, cit i cea romAneascl, încit transpunerea textelorbizantine nu constituie nici o surpria, sau incongruentä. Repetarea

insistenta lor, mai ales cu privire la pästrarea raiinilor curate", indicälarga ineficacitate a prescriptiilor legale si persistenta abuzurilor atit deprimejdioase si de caracteristice.

In proiectul din 1777 gilt citeva titluri consacrate unor anumitedreggtorii mari i mici. Nu pot fi decit acelea care puneau probleme maigingase çi aveau nevoie de o noug accentuare a statutului lor juridic Inspiritul de ref ormä iluministä si moralizatoare al proiectului de cod.Semnificativ Amine faptul cA numai o parte din aceste dregätorii figu-reazä printre titlurile mai putin conformist bizantiniste : velitii boieri, späta-ml, aga, ispravnicii, zapcii, nelipsind logofätul, postelnicul, vistiernicul,vamesii etc.

Niel un titlu din proiectul lui Fotino nu tratemä pe larg i Inca, maiputin in mod exhaustiv atributiile fiecArei dreggtorii. Cele mentionate,toate de origine bizantinä, se acoperä destul de bine cu cele reale aledregItoriei corespunzItoare din tarä, dar unele aspecte de detaliu sauformuläri ori implicatii rämin specific bizantine. aceea se prme gravaintrebare de a sti de ce Fotino le-a mentinut : din grabä sau neatentie ?cu absurda intentie de a le introduce in dreptul romAinesc Noi credemcá proiectul pe care 11 avem In fatä, nu reprezintä, decit o primä versiunede excerpta din Basilicale i Novele, care apoi urmau sä fie prelucrateprocedindu-se la o realä adaptare, acolo unde deosebirile ar fi fost irecon-

147

www.dacoromanica.ro

Page 147: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ciliabile 124. Dealtfel preocuparea fundamentalg pare sä fie, in proiect, nuo reformg de structurg, ci una de ordin deontologic, impotriva abuzurilorsi inertiei administrative, pentru care textele bizantine se potriveauMfg nici o schimbare eran valabile si la 1777 ca i cu multe decadernai inainte, pentru a nu spune intotdeauna.

In ceea ce priveste stirile concrete asupra atributiilor diferitelordreggtorii, ele rgmin prea generale cu privire la postelnic i logorät,mai amgnuntit despre agg si spgtar, färg a le acopen i pe toate cele pecare le cunoastem din alte surse, mai ales pentru perioada dupg 1774.

In leggturg cu canonicarii" sau ispravnicii de judet (c. I, t. 16)cu oamenii lor care se deplaseazg in altg parte, dintr-o scolie a Basili-

calelor despre peche, se reproduce un vechi proverb care determinalimitele daniei feudale" pe care o poate pretinde dreggiorul ea strginaflat in nevoie : nici din toate, nici de la toti, nici oricind". Se moti-veazg cg este neomenos sg nu fi primit de nimeni, sl fi sgrac si dispre-tuit de toti si meren flämind, fiind omenos sl fi primit pentru putine zilecheltuind cit se poate. Nu este lipsit de interes sg, argtgm cg in versiuneaManualului din 1766 al lui Fotino aflatg in ms. parisian 1. 323, titlul despredomni (imp/ -hyep.6vaw), reja acelasi proverb intr-un context putin diferit,de care ne-am ocupat in studiul nostru despre ideea imperialg, publicatIn Festschrift fiir Pan. J. Zepos I (1973) 464, n. 41. Textul de la 1766,§ aditional 14 (c.I, t. 1) din Suppl. gr. 1323 rcept Eevicov, imp/ neaxecrEcovcare se reggseste si in t. 16 al Manualului din 1777, reproducind textual,scolia accepturos (Bas., ed. Fabrot, I 202), spune : Un vechi proverbzice : nici tot, nici de la toti, nici toatg vremea. Cgci este neomenescsg nu primesti nimic de la nimeni, dar tot asa de rgu este sä, primestide la toti färg nici o deosebire, i ar fi nesgbuit sg primesti totul. Darse poate primi ce poti intrebuinta in citeva zile (ibidem, 6, 1, 30ed. Heimb. h.t. 51 . D. 1, 18, 18), cgci nu trebuie sg primesti ca danieintr-un singur an mai mult de 100 de nomismata". Textul comentat(ibidem 6, 3, 4 = ed. Heimb. h. t. 51) obligg pe guvernatori sg jure cgnici n-au dat ori promis cuiva rgsplatg pentru obtinerea functiunii ion,nici n-au primit alte daruri in cursul functiunii Aceste jurgminte sintreproduse de Fotino in proiectul sgu.

Pentru a invederea intentia neindoielnicg a lui Fotino de a adaptatextele bizantine reproduse atit de fidel si incongruent realitAtilor locale,dgm mai jos concordanta care rezultä ea deja stabilitä In chiar rubricatitlu.rilor, Intre dreggtoria bizanting i cea din 1777, in Tara RomAneascg,pe care el urma s-o aibg exclusiv in vedere, eliminind nepotrivirile existenteIn prezent, pentru noi, in textul pe care 11 posedä'm :

IIInept 8Exoca-r6v kucpo'cxuav itrrot

Despre judecgtorii In activitate sauv.eyeacav Popv Excev

marii vornici

124 In MI. XIX, Des pre vame#, § 3, se vorbeste de vame0i care nu pot pune impo-zite nol fArA poruncA din partea guvernatorului provinciei. Titl. XX, Des pre administratorulaverilor private ale Impdratului, adicd eel care se chiamd acum ispravnic de curte, In care sevorbeste de averea imperialA, de colonii de pe domenille coroanel, de domeniile private aleimpAratului, de guvernatorul provinciei, nu putea sA treacli neschimbat in forma definitivAa codului supus sanctiunii domnesti.

163

www.dacoromanica.ro

Page 148: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

VIII Rubrica titlului, f. 2V: nepE p.cycaou XoyoUroupeercopoç xcef. xaBoXoto13 Xeyo(Jlvou;nEvaZ, f. 2: nept rcpoxoupci-rwpog,xa00),Ex0l3 -co13

Despre procurator sau katholikos acumIX =pi. cppovno-Tor) TO5 81110.7E0u Iror.

Despre cel ce stá in fruntea adicáfiscului

X nept napapou, T0r. p.eyecXou nocrravExouDespre paredru adic6 marele postelnicRubrica, f. 15 r: nept Ti;ív ócpcpudow TO5 'Apxo-roç tr.cycaou ETCCE-

XI OapEou xat To5 ''Ayac [..-]7Cf.V4 f. 2r : rcept npoYroarca0apEou xat &ya iv64,1.6wovDespre primul (marele) spAtar §i despre aga

XII Rubrica, f. 16r: rcept To5 6cpcpt.xEou -coli &ya óç 'rr. fj ivepyd, xatTex TOU iappcxtoy ToG Nuxrenetpxou xat TOD.Tcpaí-mopog 81ilL0u, ToupxLerrtrrap.x6X XeyogyounEvaZ, f. 2': 7rEpt Tor) vux-rEncIpxou, To13xat rcpaE-co.)poç ¶05 81111.00, frroL gcyaDespre prefectul de noapte §i adic6 agapretorul urban

XIII nEpt ptvaLxog, Ircot. p.cycaou. Despre vindex adicá marele arma§

XIV Rubrica, f. 17r: nept TO5 x61.1.7trog¶-71ç Isuci"N TcepLouataç Tc7)v Xap-r-rolowv, xat Tv 7rcerptp.ovLoatew 'rol;)(ea Tati.da XeyotavouTcívccE, f. 2: tsp x6p.Tyroq 1-7NtaLxijg TCEptouaíag, Tor.) xat -ro:11am To5Despre comes rerum privatarum

XV 7cept Ixaíxow,Despre defensores civitatis sau

XVI =pi xavovLxapEopl,Despre canonicari sau.

XVII nept f)TOL

Despre executores negotii sau.XVIII rcepi. Tc7.», 7tpourrlx6-row

alir.ocríou Sp6v.ou, trOLDespre cei care conduc cir-culatia publieá

XIX Trept TeXWvo».5Despre incasatorii vámilor

_XX nepi To5 8totxrrro13 Ti:5vlatxiiSv x-rotLecconl paaLX6wq, TOL

Despre guvernatorul bu- adic`a ispravnicul curtiinurilor basileus-ului

In concluzie; in perioada postbizantiná numárul, denumirile i atri-butiile drcgátorilor mari §i raici n-au suferit aproape deloc influentebizantine. Dar in cadrul reglementárii institutionale prin contactele dementalitate, prin identitátile de aspecte negative kti prin reccptarea drep-tului bizantin., indeosebi in sec. XVIII, s-a fácut apel la numeroase solutiiju.ridice bizantine §i la intreaga deontologie a dregAtoriilor p-hblice, pro-

troLsau

np6Tepov npoxou-

¡Ley&Xou Xoyo0broumarele logofáttr.cycaou ßLo-suiplmarele vistier

-01 ii.ey&you xatiapecol

101 licyc'eXou xati.apckalaeum marele cámára§

xpvrEw Tc7.)v xa&XLxionojudeatorii kadilichiilor"'IanpaPv babyispravnici

1:(7C'rE8COV TO5 AtplocvLou

zapcii de divan

XOCTLETOCVCJV TiLv

13141.1.tecacov

vame§i

tan par3v xou xoúp'relç

149

www.dacoromanica.ro

Page 149: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

clamata demult de basileis §i care acum erau integrate In contextul si Intendintele iluministe ale epocii, In cadrul pozitiei de despot luminat pecare domnii fanarioti, sincer sau tactic, erau tinuti s-o manifesteze siuneori s-o practice cu o relativa FA laudabila eficacitate. Oricum proclama-rea acestor principii, denuntarea oficial implicita a abuzurilor care eraucondamnate si pedepsite formal, constituiau obiectiv o idee-forta, unfactor de progres care trebuie inscris la active marelui proces denumitBizante dupä Bizant".

Ott prive§te conceptia istorica a lui Miron Costin si D. Cantemir,si cu a-tit mai mu.lt, probabil, a lui M. Fotino, despre originea bizantinäa tuturor dregatoriilor romanesti, ea era fireasca pentru stadiul cunostin-telor lor istorice si mai ales pentru modul lor, altul cleat al nostru, de a-sipune problema. Pentru ei, statul bizantin era statul prin excelenra si tipulimperial, superior, de organizare stataliä. Fail examen modern de criticaistorica, pentru ei un stat, In linii mari, nu putea sa nu respecte acestmodel. i esentiale nu erau detaliile de terminologie si de atributii, orirealitatea dovedita a unei influente, ci valoarea morala a modelului impe-rial imitat si fu.ncViunea statalä genericä a procesului istoric. Or, din acestpunct de vedere, care nu mai este al nostru., au.torii citati aveau logica lor.Dovada c Fotino, adaptind aceeasi reglementare, semnala cu grijeterminologia romn i bizantina nu era identicä. Cantemir nu ignoranici el acest lucru, dar constatarea facea mai putin s admita origin.eabizantina si a dregatoriilor cu denumiri diferite. Noi ajungem s-o putemelimina chiar atunci cind denumirea este identicä. lar identitatea deatributii se poate datori pentru noi prin actiun.ea similara a unor realitatisocial-politice cu aceeasi orientare In fapt. Concordanta lui Fotino esteineditä si apropierea ei de explicatia lui Cantemir se poate face pentruprima °ma tnainte de a acuza pe Fotino de bizantinism excesiv trebuiemeditat asupra faptului càstia sà traduca pe neyeapog prin marele postelnicsi pe pEN,SEE prin marele armas etc. (vezi supra).

150

www.dacoromanica.ro

Page 150: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul III

Adunsárile de sari §i marea adunare a tArii

Dupl 1453, adunarea stärilor, in.deosebi ea Marea adunare a Tärii,continuä sä existe §i sä fu.nctioneze ea un organ fundamental, de§i la primavedere nu destul de izbitor, al structurii constitution.ale a celor douä täri.In sec. XVI, P. P. Panaitescu socote§te, nu destul de convin.gAtor, cAinstitutia a cunoseut o dezvoltare redusä, dad, nu un regres fao, desecolul precedent, fiind ins5, vorba indeosebi de Moldova. Dimpotrivä,In sec. XVII f}i In prima jumätate a sec. XVIII, pinä la cele dou.ä mariadunäri din 1746 §i 1749 ale lui Constantin Mavrocordat, se poate vorbide o maxima afirmare a institutiei, Cu o mai netä cristalizare a träsäturi-lor ei feudale, continuind sä prezinte notabile particularitäti, care repunproblema unor ecouri a influentelor bizantine originare.

Intro 1453 §i 1750, structura de stäri a tärilor române devine nein-doielnic mai accentuat feudal ä dech nivelul feudal oglindit de dreptulbizantin. Aceastä lmprejurare localä era firesc sä promoveze dezvoltareainstitution.alä a adunärilor de stäri embrionare din sec. XIV §i XV. Inaceemi perioadä, influenta, impulsuri, sugestii din directia Poloniei (Incontinuare) §i din a Europei Centrale (Imperial habsburgic, Transilvaniatu o puternicä traditie de dietä) au fost constant mai puternice cleatimpactul Bizantului dupl Bizant". Despre multe cazan i de adunäri destäri romäne§ti la un nivel bizantin de cristalizare, avem §tiri prin docu-mente sträine (In latine§te sau frantuze§te)'25 MO, s'ä pu.tem §ti dad, autoriilor n-au dat fenomenelor romäne§ti o caracterizare §i o terrainologie muh-mai precisä, in lamina propriilor lor institutii vecine, dech ar fi fost riguxosexact sä o facä. Pe de altä parte, 111E4 sursa influentei bizantine, dupä1453, dispare. Textele de drcpt bizantin care circulan la noi, nu se ocupäex professo de adunkile de stäri bizantine. 0 literaturä a problemei, caresä poatä circula §i exercita o influentä' oarecare, n.0 exista. Traditia

125 1529 (DocHurm XI, 852)1 ad congregationem boyaronum; 1594: Michel le Brave ...a réuni les états de son pays" (raport contemporan, tradus in limba francezA (Discours dece qui s'est passe en Transylvanie, Lyon, 1595, 13); 1595: in dieta di Buchoreste, raportul luiloan de Marini Pell (sol impArAtesc si informator secret care consillerul B. Pezzen), A. Veress,Documente . . ., Buc. 4(1932) 206, nr. 116; 1597: Ieremia MovilA care loan Zamoyski:tout le pays, les deux &its, tant ecclésiastique que (Petal laique est tombé d'accord pour enuoyerdes messagers (ti la diete polonaise), DocFlurm III, 413; 1690, tratat nitre Constantin Cantemirsi Habsburgi: princtpes Moldaviae una cum statibus. C. Giurescu, Tratatul lut Constantin Cante-mir cu austriecii ( 1690 ), Bucuresti (1910); Iasi, 30 mai 1693: l'un de ses fits, . . . le sultan n'avaitpas approuve l' election faite par l'assemblee des &its de Moldavie", Bibl. Nat. Paris, ms. gr. 9 711,p. 214-215; 1688, tratat Intre 5erban Cantacuzino Si Habsburgi: imperialii cer consimtAmintulstArilor TArii RomAnesti, Jar $erban rAspunde a nu-1 poate aduce, aceste stAri nefiind bine orga-nizate, Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, Bucuresti (1902), 229. Pentru detalii, vezi P. P.Panaitescu, La grande assemblée du Pays. Institution da regime feodal en Moldavie el enValachie in NEH. Bucuresti 3 (1965) 117-139 (v.n. 20, 22, 24, 43, 51, 53, 62).

151

www.dacoromanica.ro

Page 151: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bizantina persistenta instinctiv prin elementele gre,cesti de cultura bizan-tina este un factor pe care nu trebuie excludem, dar nu poate fi deter-minant. Mai important'A a fost traditia bizantina a autocratiei domnesticare, fara a exclude existenta adunärilor asa cum aceea a basileus-uluinu le exclusese pe cele de la Bizant le-a imprimat caractere de rudimen-tar/ institutionalizare (convocare facultativä', neperiodicitate, reprezen-tativitate reclusa, dezbateri conformiste etc.). In mäsura in care in sec.XVII i XVIII apar caractere diferite i chiar träsaturi de mai netainstitutionalizare reprezentativä, aceasta nu se leaga de influen.te post-bizantine, ci de reflexul politicii nobiliare a marii boierimi, cu puncte desprijin in practica externa' cunoscuta a unor adunari de stari evoluate.In m'Asura in care legatura intre adunarile de stari i politica nobiliaraoglindita in hrisovul din 15 jul. 1631, in Tara Romaneasca, unde boieri-mea i slujitorii smulg domnului un fel de sem-nificativä Carta de liber-00126, se insera in realitätile noastre sociale i politice, ideologia renascen-tistä i umanista nu putea decit sà favorizeze participarea reprezentativäa unor päturi mai largi la rezolvarea unor probleme de conducere a sta-tului eu caracter exceptional sau fiscal-militar.

Sà notana totusi cà adun'Arile de stand care, din 1596 pina in 1668In Tara Româneascä, discuta i iau mäsuri de instaurare a unei mai realelegalitati feudale, se refer'A la respectarea pravilei (bizantine) i la aplica.rea prin.cipiilor pe care le continea, inclu,siv in materie de hainire i in.deo-sebi in ceea ce priveste adnainistrarea bunurilor manastiresti. Dar acestcontact cu Bizantul nu priveste structura propriu-zisa a adunärilor destäri, ci pozitia acestora fat/ de rolul receptarii dreptului bizantin. Esteun punct pe care nu-1 examin.eaza cei care pun sub semnul intrebariiexistenta la noi a unei (adevärate) receptari a pravilei bizantine.

In sec. XVI principals, atributie a Mari Adunari a Tara este alegereadomnului care in secolul urmator va deveni mai mult o recomandaresau exprimarea unei dorinte supusa aprobärii suverane a Portii. Aceastaatribuffie n-are o origine bizantina, decit dad, voim sà consideram Senatul(aúyx)orrog) ca o adunare de stari sau sà consideräm cà electiuneabizantina restrinsa, transplantindu-se In tärile române, s-a autohtonizat,un.ind Senatul i armata si ad'Augindu-li-se alte paturi privilegiate, subforma Mari Adunari a Tarii, careia practic i se substituia, chiar atuncicind se intrunea, hoazirea unui grup restrins de mari boieri, civilimilitari.

Largirea atributiilor Mari Adunari pentru a cuprinde hotariri in.grave probleme exceptionale (apararea tàrii, impozite, razboi sau pace,abdicare) si-ar gasi precedente in practica bizantina, dar ea se impunede la sine, sprijinindu-se si pe exemplele oricaror alte tari vecine.

Atributiile judiciare pe care le exercitau in sec. XVII si XVIIIunele adunari de stäri au un punct de sprijin in precedentele bizantine,desi ele s-au putut dezvolta si independent, prin dinamismul propriu alinstitutiei si al autocratiei domnesti.

Su.zeranitatea otomana' i rolul crescind al Portii in numirea autoritaräa domnilor a jucat rol de obstacol in dezvoltarea institutionalä a adunä,rilor de sari. De aceea persistenta lor este cu atit mai pretioasa i oglin-deste continutul ireductibil al autonomiei tarilor romane. Nu, exista dovezi

152

11. Vezi op. M. supra, P. I. n. 124.

www.dacoromanica.ro

Page 152: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de amestec otoman In. functionarea acestei in.stitutii. Luarea unei hotaririgrave in momente de criza a raporturilor româno-otomane a fost Inca insec. XVI §i XVII o atributie de seamä a adunarii de stäri 127.

Evolutia institutiei dupä 1750 nu mai intra in cadrul acestei lucrärinoi am schitat-o pe larg in alt loc. Aici este destu.1 sa no-tam c nici

supravietuirea Mari Adunari sub forme caricaturale care vor reinviaprimi un important continut catre 1830, fiind consacrata (in forme moder-nizate) in Regulamentele organice, nici noul sfat de ob§te aristocratic cu orelativa participare a bisericii, creatie fanariota, nu sint rezultatul uneiinfluente bizantine directe, dei prin instaurarea lor structwa de stat seapropie mai mult de climatul Bizantului, decit de al tärilor din centrul§i apusul continentului cu netä traditie de adunäri de stäri feu,dale.

127 Vezi P. P. Panaitescu, op. cit., 124, 127, 134; Petru Rares, 1538; loan Viteazul,1574; Mihai Viteazul, 1594; Radu Mihnea III, 1659.

153www.dacoromanica.ro

Page 153: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul

Dania de Inchinare i dreptulde ctitorie sau ctitoricesc

1. Dania pi ctitoria. In documente, dania de inchinare este desem-nata sau numai prin cuvintul de danie, mil4 sau inchinare sau prin pri-mele doua, folosite conjunct ori sinonimic 128. In sec. XVIII se intilnestetot mai mult, chiar in traducerea actelor mai vechi, un termengrecesc subforma de afierosire (cicptiewmg), a afierosi (CapLep663). Este o libera-litate care, dupa edictul de la Milan (313), creeaz In sinul bisericiioficializat i apoi legatä de stat, un 'leas de cult (biserica sau mänMtire),avind nemijlocit i fära alta justificare calitatea de subiect de drepturi

obligatii (in limbaj modern, conceptualizat, numita si personalitatejuridicä) i purtind adesea numele de collegium. In toate cele/alte cazuri,liberalitatea realiza, prin mijlocirea persoanei fizice sau a lacasului decult care o primea, un obiectiv durabil care, in general, depasea mijloacele

128 Uneori se vorbeste conjunct sau sinonimie de danie 0 de mild. Sau, In acelasi act.a milui inlocuieste mal jos pe a ddrui. lar dania i inldrilura noaslrd (a domnului) este legata deideea de mila cea mare a domnului nosiru; vezi doc. 20 aug. si 20 sept. 1616 In Uricariul23 (1895) 54-63, nr. 20-21, orig. slavon si trad. Hrisovul din 15 jul. 1631 DHR B 20 (1969)408, nr. 255 vorbeste de Inehinaciunile pizmasilor carii trichina la domnie gloabà i prada"si decide: sa nu se asculte". Asupra terminologiel (documentelor, pisaniilor, insemnArilor gra-vate sau scrise) In materie de ctitorie, nu avem un bun studiu de filologie juridic& latii unamplu sonda) In monumentalul volum de Inscriplii medieoale ale Romdniei. Orapl Bucuregi,de Al. Elian si C. Man, H. Chircd, Olimpia Diaconescu, I Buc. (1965):

a. Penlru clilorisire: o au ridicat, o au facut si o au infrumusitat (199, nr. 1, anul1696); s-a ridicat (8i8trvocL) (200, nr. 4, anul 1715); oaste ziditi din temeliea si pan-n sfarsitu(222, nr. 51, anul 1710) si variante: 234, nr. 83, anul 1679; 242, nr. 102, anu11722; 245,nr. 106, anul 1715; 250, nr. 117, anul 1683; ajutind cu locul (222, nr. 51 a. 1710): 7iditA

infrumusetatA (255; 259, nr. 128; 138, 'anti 1743; 1745); dupa domn Mircea voda, fiulfratele au infrumusetat-o (245, nr. 106, Bis. Curtea Veche, anul 1715). b). Pentru obiecteinchinate; 1-au fAcut 1-au dat (clopotul) (201, nr. 5, anul 1714); s-au facut de robiilui Hristos (clopot) (265, nr. 36, anul 1743); a lui loan C. ... a robului (icoana) (233; 241,nr. 52; 99, anul 1705; 1729); rugAciunea robului lui Dumnezeu (icoanA) (nr. 224; 232, nr. 53;78 anul 1785; 1650-1700); s-a fagAduit 1 s-a inchinat bisericil (clopert) (233, nr. 79, anul1714); aceastil nafornicea s-au damn (238, nr. 89, anul post 1679); cadelnita 1-audat (239, nr. 94, anul 1680); acest potir iaste facut 1-au daruit (240, nr. 95 anul 1680);acplepo)01 (chivot) (240 nr. 97 anul 1701); lapt.epgrraL (candela) (358, nr. 340-2, anu11718 -19);dAruit (candela) (361, nr. 349 anul 1719).

c) Scopul tnchindrit: intru pomenlrea de veci a parintilor, mosilor I stramosilor salsi a lui si a tot rodul lui l neamul lui" (199, nr. 1, Bis. Afumati, biv, ve! stoln. C. Canta-cuzino); ca sa fie inchinat inteinsa Dumnezeul dumnezeilor" (200, nr. 4 Mitrop. Antim,Man. Antim); sA fie de pomenirea dumnealor si a coconilor dumnealor:" (222, nr. 51, Bis.Brezolanu. 3 marl boieri) intru vecinica pomenirea domniei sale si tot neamul:" (233, nr.79, Bis. Colea, m. spat. M. Cantacuzino); pentru a lor si a neamului vecinica pomenire"(242, nr. 102, Bis. Cretulescu, vel log. I. Cretulescu

d. In unele pisanii se mentioneaza domnul stapinitor (200; 222; nr. 4, 51).

154www.dacoromanica.ro

Page 154: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

persokale ale dgruitorului. Indeobste, un scop pios, cucernic, o pia causalegatä, de credinta cresting si organizatg cu o relativg autonomie (drep-turi i obligatii), raminind intr-o dependentg variabilä de lacasul principalde cult (episcopie, mitropolie), pus in cauzg prin inchinare sau prin dreptulobiectiv.

La MmHg, existau i inchingri laice, de. simplg subordonare patro-Laid sau seniorialg : inchinarea unei mosii cátre domn, care o intgresteIn stgpinirea inchinatului dgruitor ; a unui tgran cgtre noul sgu stApincare H. vecineste impreung cu ocina pe care locuieste si care poate faceparte din inchinare etc. Nu toate inchingrile erau lipsite, in sens absolut,de o contraprestatie (de la slujba cre.dincioasg la o sumg de bani) si nutoate due la o aplicare simplg a dreptului ctitoricesc. Dar nu existactitorie sau ctitorisire fgrg danie de inchinare 129, fgrä afierosire, cel putintransmisg prin mostenire. Chiar inchingrile cele mai dezinteresate se fg-ceau pentru mintuirea sufletului, iertarea pgcatelor i asigurarea vietiide dincolo, in general a unei familii, cuvioasa formä de do ut des, saumai exact : do ut mihi redoletur (retro detur ).

Expresia de drept de ctitorie" sau drept ctitoricese" este un dreptde patronat de stil ortodox, diferit de patronatul occidental, si care seîmbinä cu o intemeiere sau fundare de asezgmint. Expresia traduce siIn parte decalchiazg pe cea bizanting : at XOCLOV xvircopLx6v. Este ansamblulreglementgrii obiective a ctitoriilor si a pozitiei de ctitor-stgpin intemeie-tor si patron printr-o danie de inchinare. Aceastg danie nu putea venidecit de la un dobinditor i posesor de bunari, stäpin al lor, adicg xrlynopIn sensul original al cuvintului. ExccLov wrryropLx6v a inceput prin a fi dreptulposedantilor care îi puteau permite modest, in cazul micilor i mgrun-tilor dgruitori, si al ctitoriilor de obste de a face danii de inchinaresi de a deveni ctitori in sens derivat, adicg stäpini-patroni.

Dania de inchinare i dreptul ctitoricesc este institutia cu cea mailargg, origine bizanting. Din aceastg cauzg i se consaerg in lucrarea defatg o expunere mai amplg decit altor institutii, fiind interesant sä vedemcä, nici in acest caz de leggturg cu dreptul bisericesc i cu viata religioasä,nu lipseste o puternicg sintezg de adaptare localä.

In general, ctitoria cuprindea si un act de zidire imediatg sau o viito arefundare In sensul material al cuvintului, o zidire sau clAdire (x,rf. co,obcoaolLica ; x-rtaTlq, xc.o)p), care nu trebuie confundat cu termenulmodern de a funda, fundalie. Dreptul ctitoricesC este totusi undrept al proprietgtii rezultatg din inchinare si din aceastä zidire saufundare", acolo wade ea intervenea. Proprietate care tindea, repede(sec. V si VI) sg deving din ce in ce mai autonomg, desprinsg de bunu-rile strict private ale ctitorului si ale mostenitorilor sgi, i totusi legatgintr-un anumit fel, moral, ctitoricesc, adicg patronal, de posedantul dgrui-tor si inchingtor (mai ales dacg dania era importantg i originará). Cuderogärile ii contradictiile existente, autonomia ctitoriei fatg de propriulei intemeietor nu va egala niciodatg pe aceea a fundatiunii moderne fatg'de fundatorul ei. Oricum trebuie subliniat cg ctitor", ctitoricesc" nu

129 Actul citat din 21 sept. 1616, dupi ce se referii la danie §1 miluire, vizeazA in clauzade blestem pe acel care s-ar cerca sA strice I sA radA ctitoria I pomenirea acelui rAposatboier".

155www.dacoromanica.ro

Page 155: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

derivg de la cuvintul grecesc de x-cía-rcop 130, x-ríCo (intemeietor, ziditor,in acest sens fondator"), ci de la cel de xriraop ( wrecolLoa), dobindi-tor, posesor, stäpin. Mai notgm c termenul modern de a funda"fwadatia" este mai juridic decit cel simplu de ziditor", intemeietor".

In termeni moderni, dar anacronici fie cg se pleacä de la con-fuzia x-rEcsv.op transformat in wr íTcop 131, fie c& se proiecteazg Mr&dovezi in trecut conceptul de fundatie" se obisnuieste sg se spung ca,expresia de drept ctitoricesc" desemneazg dreptul obiectiv de funda-tiune, adia, un asezknint autonom cu personalitate juridieä, diferit decorporatie si opus acesteia. La care in general se adaugg, de data aceasta,just si in spiritul epocii, un drept .de protectie si de reprezentare ctitori-ceascg (patronat) asupra asezgmintului intemeiat 132. La inceput hicasurireligioase. Apoi i anexe sau asezgminte dependente de acestea : spitale

ospicii pentru bolnavi, bolnite (vocroxolleta.), azile pentru bätrini (r)po-xop.etc(), case de primire a strginilor (Eevo8oxetct, Eevoxot.teT.a, ' zvEaccc),nou-n'AsouVi (ppecpoTpopetoc), orfani (ópcpavoTpopetcc), skaci (n-rwxorpocpsta)

lehuze (XExwxolLeT.ce), actiuni pentru räscumpkarea captivilorpentru asigurarea inmormintkilor (organizarea unui cimitir). Ping laurmä, once asezänaint, in general. Nici unul insä, prin forta lucru-rilor, n-ar fi putut decit cu greu sä aparl In totul separat de oncepunct de sprijin bisericesc. Niel in cazul breslelor, cu structura lor corpo-rativg pe care, spre deosebire de vechea traditie german& adoptatg incgde Otto Gierke (potrivit cgreia die Stiftunng este o Verbandsperson)133,cei mai multi autori moderni o täggduiesc fundatiunii, redusg la unsimplu patrimoniu de afectiune personificat.

2. Ctitorie, fundalie, persoand juridicd. Pentru istoricul scrupulos,definirea dreptului de ctitorie ca un drept de fundatiune in acceptiuneamodern& a notiunii, mai sus amintitä, poate da nastere la dificultItievocate recent in literaturg 14. Ideea de fundapie, fundare, indirect sinejuridic prezentg in dreptul ctitoricesc bizantin prin cea de zidire,intemeiere materialg, nu apare decit in evul mediu tirziu, cind este a,pli-

13° Cuvintul figureazA in dictionarul lui A. Bailly, nu si In acela al lui A. Sophokles.131 Gh. Cront, Dreptul de ctitorie In Tara Romdneascd 1 Moldova. Constituirea si natura

juridicd a fundafillor din evul media in SMIM 4 (1960) 77-116 (82, n. 4), citind pe MeletieSakelaropoulos (1898), afirmA cA termenul wrcap (sic) a insemnat la inceput fondator",adaugA: Sub forma de wrirrev, termenul a fost intrebuintat pentru a desemna pe onceintemeletor sau inzestrator de fundatie, pe un restaurator sau chiar pe un mic ddruitorcAtre fundatie". Nu se explicA trecerea de la xstarev la wrhrav. Nico Cotlarciuc, op. cit.,in n. urm. se referA la ambele notiuni de wrEaLg si de x-rimap, dar nu explicA raportul dintreele si opune fundatia rAsAriteanA, patronatului occidental, insistind asupra notiunii de perso-nalitate juridicA a fundatiei.

132 Asupra dreptului de patronat, vezi Nico Cotlarciuc, Stifterrecht und Kirchen patronalim Fiirstentum Moldau und in der Bukovina. Eine historischdogmatische Studie zum morgen-ldndischen Kirchenrecht, Stuttgart (1907) Kirchenrechtliche Abhandlungen, 47; N. Iorga,Funda/lile religioase ale domnilor romdni In Orient in AAR, MSI, s. II 36 (1914) 864); vor-beste de patronatul lui Neagoe" asupra locurilor sfinte unde Meuse danii l ctitorii. Titlulstudiului lui Gh. Cront, citat, este tradus in limba francezA le ius patronatus",

133 Grundzilge des deutschen Privatrecht in Holtzendorf-Kohler's Enzgkl. I 215. F. deVisscher, Les fondations privées en droit romain classigue in RIDA, 3e série, 2 (1955) 216 consi-derA cA Gietke a génialement développé" conceptia traditionalA.

134 Vezi Robert Feenstra, Le concept de fondation du droit romain classigue jusgu'djours: théorie et pratigue in RIDA 3 (1956) 245-263, cu o privire criticA asupra tezei luiC. P. Joubert, Die stigting in die Romeins-Hollandse reg en die Suid-Afrikaanse reg, Leida(1951).

156 www.dacoromanica.ro

Page 156: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cata mai intii mlnastirilor 135. CIt prive§te ideea c fundatiile alcatuiesco categorie de persoane juridice, diferita de corporatii §i opus, oarecumacestora, ea a fost formulata pentru prima oara abia de Arnold HeiseIn 1816 136. Juri§tii diii vremea lui Iustinian nici nu simtisera nevoia s'aexplice de ce Riplicau aceemi forma juridica bisericilor §i colegiilor,in limbaj modern, unei fundatii §i unei corporatii. Conceptele n-au inceputsa fie ordonate decit prin efortul unor juri§ti §i canoni§ti occidentali,In frunte cu Jean de Mouchy, elevu.1 sat' Jacques de Révigny §i Pierrede Belleperche (persona repraesentata) §i mai ales in 1245, cu SinibaldusFliscus, viitorul papa Inocentiu IV (persona ficta) 137.

Dreptul de ctitorie nu era, madar, axat nici pe ideea de fundatie(ci pe cea de danie inchinata), nici pe cea de personalitate juridica (cipe cea de legatura patronala §i de reprezentare cu ctitorii" §i urma§iilor). Numai in dezvoltarea istorica tirzie, pe mäsura ce cre§tea autonomia,ei perceptibila chiar in dreptul lui Iustinia,n 138, ctitoria a ajuns sä fieinteleasa ca o viitoare fundatie §i premisele de autonomie i-au fost ana-cronic interpretate de istorici ca indicii ale unei personalitati juridice celputin implicitä, aspect neconceptualizat de bizantini.

3. .Formele ctitoriei. Natura ei. In realitate ctitoriile erau o formajuridica putin precisa §i neomogena. In cazul bisericilor §i manastirilor,ea se apropia de forma colegiilor §i a celorlalte corporatii. Edictul dinMilan (313) declara expres cá ceea ce apartine corporatiilor cre§tinilorsa le fie redat de indata. Locurile lor de intrunire sint proprietatea corpo-ratiilor i nu a particularilor" 133. Conceptia nu avea nimic arbitrar saucontradictor.

Alteori, ctitoria se limita la forma sarcinii de incredere" din dreptulenglez : trust (germ. Treuhand). Sarcina a carei indeplinire era incredin-tata unei serii de persoane fizice sau unei corporatii de once gen, sau

135 E. F. Bruck, Die Stiftungen für die Toten in Recht, Religion und politischern Denkender R6mer in Uber r6misches Recht in Rahmen der Kulturgeschichte, Berlin Göttingen Heidel-berg (1954) 70-72, opinie adoptatit de R. Fenstra, op. cit. 252.

133 Grundriss eines Systems des gemeinen Cioilrechts (1816), pe care o euuntA R. Feen-stra, op. cit. 261 cu trimitere la D. Pleimes, Irrivege der Dogmatik im Stiftungscecht, Miinster-Colonia (1954) 72 (Forschungen zur neueren Privatrechtsgeschichte I): inovatia lui Heiseeste atribuitA de C. P. Joubert lui Gliick (1797), dar tomurile 39-40 ale Comentariului acestuiaau apiirut in 1837-1838, publicate de Mithlendorf.

131 Vezi R. Feenstra, op. cit. 258-260 cu o criticA adresatA lui Joubert, care mergepinA in sec. XII pentru a atribui arhiep. Moyse de Ravenna (cunoscut de Gierke) aplicareaMen de personalitate juridicA ctitoriilor. Asupra lui Sinibaldus Fliscus, vezi F. Ruffini, Laclassificazione delle Persone giuridiche in Sinibaldo dei Fieschi ( Innocenzo IV) ed in Fre-derico Carlo di Savigny in Scritti giur. minori 2 (1936) 3 urm.; Iosif. 1. Christian, T eoria per-soanei juridice, Bucuresti (1964), 84-87, de pe pozitii marxiste. Pentru perioada prejustinianA,v. Jean Gaudemet, Les fondation au Bas empire (1955) in Eludes de droit romain, JoveneEditore [Neapole] 3 (1979) 375-388.

138 Const. lui Anastasie (in grec.), CI 1 2, 17, 1: Sancimus omnem rerum . . . quae reli-giosis domibus competunt vel competent alienationem cessare. Const. lui Iustinian (anul 531),CI 1, 3, 48, 3: Ubi autem indiscrete pauperes scripti sunt heredes, Uri senonem eius cioitatisornnimodo hereditatem nancisci et per xenodochum in aegrotantes fieri patrimonii distributio-nem . . . 7 . . . Sin autem in personan certam vel in cerium venerabilem domum respesit, eitantummodo hereditatem vel legatum competere sancimus ; cf. Nov. I XX 7, pr. 1; 8-11.

135 Vezi pentru detain R. Feenstra, op. cit., 247-25 ; E. F. Bruck, op. cit., 72-76.I. Christian, op. cit., 72, aratA just rolul initial al acelor seniores laici, cf. Pier GiovanniCaron, Les seniores laici" de l'Eglise africaine in RIDA 6 (1951) 7 22, reprezentind la inceputpe credinciosi si care, prin iobigirea tArAniraii, devin exponenti al clasei dominante, precum

trecerea bisericii-fundatie de la un subiect colectiv de drept .civil, la o formA juridicA ceputea sA imbrace I manifestdrile unei singure persoane fizice.

157www.dacoromanica.ro

Page 157: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

chiar altei etitorii deja constituite : biserica sau manastire, Cu structuralor complex/1 de corporatie si de ctitorie. Sarcina de incredere" imbracaforma unei donatii sau a unui legat sub modo, a unei instituiri de mosteni-tor sau a unui fideicomis. Modus constituia insg0 ctitoria sau fundatiaindirecta. Aceste forme cunoscute dreptului clasic i preclasic roman,continuau sa fie amplu practicate in cel ctitoricesc bizantin, cu o eficaci-tate crescinda.

Au existat îns i numeroase dispozitii legale si de practica juridicaprin care se consacra Inca dinainte de Iustinian exigtenta autonomä aunor ctitorii vorbindu-se in concret de ele ea de un centru de drepturi

obligatii. iTu se facea ins& saltul calitativ la ideea clara de personalitatejuridica, de mai tirziu subiect de drept), desi aceasta consta tocmai inposibilitatea recunoscutä i protejata de a avea, ca un titular autonom,drepturi i obligatii 140 Treapta bine atinsa in dreptul lui Iustinian

E. F. Bruck, aprobat de R. Feenstra 142, a avut dreptate sá subli-nieze ea viitoarele persoane juridice incep prin a fi produsul nu al stiinteijuridice (iurisprudentia ), ci al unui drept vulgar. Noi am adauga : siunei constiinte juridice populare. Dar la un anumit nivel, dezvoltareaistoriea ja, chiar inainte de Iustinian, un caracter savant care se accen-tueaza in dreptul etitoricese bizantin postiustinian. Acest nivel savantnu se putea gasi in cutumele aplicate pe teritoriul romänesc pina In plinsec. XIV. lat./ de ce, asa cum in istorie se intimpla adesea, daca nu tot-deauna, in astfel de cazuri, nu s-a asteptat, ea la Roma, eiteva secole deeforturi si de cereetari locale, pe baze cutumiare si legislative propriisi cu rezultate putine, ci s-a pasit la un proces de rapida modernizareprin asimilarea creatoare a dreptului ctitoricesc bizantin receptat inacest scop. Procesul a fost usurat i chiar impus de dezvoltarea vietiireligioase românesti (ea aceea a intregului est i sud-est european), instrinsa legatura si chiar in dependenta dogmatic/ si canonica de bisericabizantina, avind in fruntea ei patriarhia ecumenica de la Constanti-nopole.

Din punct de vedere economic si social, ctitoria bizantina se carac-terizeaza prin trei trasaturi, pe care majoritatea autorilor 143 le retinpentru a incerca s'a defineasea fundatia" in sine, fära nici o alta infeudarefat/ de anumite doctrine juridice evoluate : a) un fond sau patrimoniude afectatiune pe care eu 1-am numit danie de inchinare ; b) un scopdeterminant, despre care se spune ea trebuie sa fie , ideal", nu lucrativ,

drel dind inchinarii un continut social concret, prin aiainistrarea patrirno-niului inchinat ; c) se poate adauga i elementul uman, colect ul care,fara sá apara ca stapin formal al bunurilor in cauza, conditioneaz'a exis-tenta ctitoriei : ctitori, episcopul i alte organe bisericesti, organele pro-prii ale ctitoriei, i beneficiarii acesteia. Tendinta; unor ctitori sau a unororgane bisericesti de a se comporta ca proprietari ai asezamintului creatsau incredintat lor facea sa se ajunga la fenomenul numit de istorieiimoderni Eigenkirchenrecht, fiind insa preferabila expresia de etitorie

142 Vezi H. R. Hagemann, Die rechtliche Stellung der christlichen Wohlttiligkeitsanstallenin der listlichen Reichshiilfte in RIDA 3(1956) 265-283 (271-275); cf. idem, Die Stellungder Piae Causae nach justinianischem Rechte, in Basler Studien zur Rechtswissenschart, Heft37, Basel (1953) 52.

141 Vezi supra, n. lo.142 E. F. Bruck, op. cit., 72; R. Feenstra, op. cit., 252.143 R. Feenstra, op. cit., 249.

158www.dacoromanica.ro

Page 158: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In stgpinire privatg". In Orient acest fenomen va fi de la inceput con-trar doctrinei oficiale, ecumenice a bisericii i combaterea lui va fi ding.El se va reggsi in principate, constituind una din marile contradictii dedezvoltare ale dreptului ctitoricesc român.

In raport cu bisericile si nangstirile care in mod nemijlocit deve-neau subiecte autonome de drepturi i obligatii, cu o slabg dependentgfatg de unele organe bisericesti, majoritatea asezgmintelor de binefacere

asistentä social& aveau un earacter dependent si accesoriu fatg de celedintii. Autorii moderni obisnuiesc sg vorbeascg in cazul lor de persoanejuridice indirecte sau dependente. In realitate, insgsi cristalizarea condi-tiilor care sg legitimeze aceastg personalitate juridicl implicit& se ggsesteadesea pusg, in discutie. Dar si relativa lor autonomie este tot atit deevidentg, uneori mai accentuatg, alteori mai putin.

S-a afirmat de obieei cg lu dreptul ctitoricesc bizantin personal-tatea juridicg" nu rezultg dintr-o concesie sau autorizatie a statului,datg in fiecare caz in parte, prealabil sau confirmativ, ci prin vointa celorcare intemeiau ctitoria, intr-un context ideologic bine corelat cu intereselefundamentale ale statului i clasei dominante. Rolul larg i dinaimicvointei libere sau stimulate moralmente a ctitorilor particulari esteevident. Si este necontestat cg un regim de autorizare propriu-zis5 cacel modern, acolo unde el se intilneste nu exista la Bizant. Dar atitpentru intemeierea lkasurilor sfinte era necesarg interventia autorizana

bisericii, cit i pentru celelalte asezgminte de asistentl socialg i bine-facere, statul (impgratul) intervenea cu acelasi caracter prin mgsurigenerale. Prin aceastg interventie se imputernicea un asez&mint sau ocategorie de aseaminte sg functioneze in conditiile date, care nu s-arfi impus intr-un regim de perfectg libertate. Amintim aici un singur textfundamental : D. 47, 22, 1. 1 (Marcianus, 1. 3 Inst.) : Sed religionis causacoire non prohibentur, dum tamen per hoc non fiat contra senatus consultum,quo illicita collegia arcentur (Dar asocierea Cu scop religios nu se interzice,cu conditia de a nu se sIvirsi astfel ceva impotriva senatusconsultuluiprin care sint indepgrtate asociatiile ilicite).

Independent Mal de problema autorizgrii, ctitoriile, prin in.terme-diul bisericii ajungeau sg alegtuiaseg o retea de organisme pe care seputea sprijini orinduirea feudalg. Biserica era marele i puternicul aliatsocial, economic si ideologic al statului feudal, al orinduirii feuda,le,general. Si la Bizan i in principatele rom&ne, biserica era un mare deti-ngtor feudal de pgrnint i numeroase a1te bunuri, avind un adevgratmonopol al culturii, instructiunii i asistentei sociale.

4. Drepturile i obligagile ctitorilor. Ctitorul avea o serie de dreg-turi i obligatii ctitoricesti, care tind sg se diferentieze de statutul lui deproprietar privat. Numai un drept credincios neexcomunicat si care n-asuferit vreo gray& pedeapsg, putea fi ctitor. Dania de inchinare trebuiasg asigure intretinerea ctitoriei. Sub Nichifor Focas (963-969) s-auluat ingsuri contra ctitorilor usuratici care nu asigurau ctitoriei lor mijloacede existen.tg. Mgsurg logic/ din punct de vedere al tehnicei juridic°, darcare traducea, in primul rind, politica impgratului de a incercui dezvol-tarea proprieatii mIngstiresti la Bizant i deci puterea smialg a cleralui.Neamul i rudele de singe au dovedit peste tot o mare solidaritate si s-acerut ca ctitorisirea sg nu prejudicieze drepturile lor legitime. Ctitorianu trebuia sg, izvoraseg din vanitate. Autorizatia bisericea,scg era necesarg

159www.dacoromanica.ro

Page 159: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pentru ctitoriile care priveau biserica. Adicä, pra,ctic in toate cazurile.Titlul de ctitor se acorda de bisericl 1".

Intemeietorii §i alti däruitori pentru reinnoirea lkasului aveaudreptul sä fie släviti prin inscrierea numelui lor la loe de vazg (in pisanie)si mintuiti prin inscrierea In pomelnic. Aveau ksi un ius imaginis, §i im-portante §i decisive drepturi de administrare a ctitoriilor §i de a reco-manda personalul bisericii sau aseamintului filantropic. Cäzuti la marenevoie, ei aveau drept la alimente si la ingropare In clädirea ctitoriei 145.

Anga,jamentul de a ctitori obliga la predarea bunurilor avute invedere. Ele trebuiau pästrate §i folosite potrivit actului de ctitorie careIn general prevedea cá titlul de ctitor trece la mo§tenitori 146.

Räului ctitor i se reträgea calitatea 147. Altfel, ea se mo§tenea.Episcopul a supravegheat la inceput indeplinirea actului de ctitorie 148.Mai tirziu chiar ctitorul putea numi epitropi In acest scop 149. Legisla-tia, de pildä, novela lui Manuel Comnenul 15°, a asigurat, sub sanctiuneadestituirii, o at mai bunä indeplinire a epitropiei.

5. Mentalitatea ctitoriceasciL Politica ctitoriceascei a statului. Insocietatea bizanting, a existat o mentalitate strins legatä de exercitareadreptului de ctitorie 151 Au existat excese §i abuzuri in practica idealuluide philanthr6pia, care, de la cea diving', prin aceea a basileus-ului,mergea ping, la intensa datorie de filantropie a fiecärui individ, §i care acunoscut inomente de fervoare contagioasä, ajungind sg, alcgtuiascl oimensä masg, de bunuri de mind moartit. Au existat reactii contra activi-atii reale a multor meaminte §i a existat o politicl schimbätoare astatului fatä de proprietatea ctitoriceascl §i de monopolul ctitoricesc albisericii 152.

Olt prive§te ctitoria ca atare, autonomia ei (maximg, in cazul mänäs-tirilor §i bisericilor) se manifesto, printr-un statut juridic din care rea-mintim : inalienabilitatea bunurilor (ades violatä In practicä) §.1 o admi-nistrare proprie, comportind privilegii generale sau speciale, un regim deacceptare a donatiilor §i legatelor §i obligatia fundamentalä de strictg,realizare a scopului de intemeiere. Se preciza prin lege biserica benefciará a unei mo§tenirl, a unei danii de Mchinare adresatä lui Iisus Hris-tos, unui arhanghel sau martir. Respectiva dispozitie bizanting, mad figu-reazä Inca In Codul Calimach (§ 842).

Inca din vremea lui Iustinian bisericile, mänästirile, dar §i diferitemezäminte pioase, primesc danii (legate, donatii Intre vii) cumpärä §i

194 Nov. I V 1; LXVII, 1.145 Vez! Gh. Cront, op. cit., 83 i, mai amplu i sistematic, modelul sáu, Nico

ciuc, op. cit.146 I. I. Christian, op. cit., 78.142 RAului ctitor i se atrage atentia.145 Can. 4 si 17 resp. al Sinodului ecum. IV §i VII.142 Ctitorul putea numi epitropi.150 I. et Pan. J. Zepi, IGR, Aalen 1 (1962), 389-396, M. Comneni Nov. LXVI De

diversis causis (anul 1166), § 6 (-= Z.v. Lingenthal, IGR 3 (1857) 460).151 Vez! Demetrios I. Constantelos, Byzantine Philanthropy and Social Welfare, New

Brunswick (1968); idem, Philanthropy in the Age of Justinian in Greek Orthodox TheologicalReview 6 (1960 1961) 206-226; Francisc Dvornik, Ectrly Christian and Byzantine Poli-tical Philosophy, Dombarton Oaks Studies, Washington 9-10 (1956 1957) 611-723; JohnL. Boojamra, Christian Philanthropia. A Study of lustinian's Welfare Policy and the Church inByzantina 7 (1975) 345-373; T. E. Gregory, The Ekloga of Leo III and the Concept ofPhilanihrovia in Byzantina, 267-287 (cf. 278-287).

152 Vezi supra, n. 139 cu exceptiile acolo mentionate, reproduse de mine.

160 www.dacoromanica.ro

Page 160: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

vind, inchiriaz6 §i schimb6 diferite bunuri, intenteaz1 actiuni in justitiesau figureaz6 ca piriti. Aveau organe de conducere, de indrumare §icontrol. Ele puteau preserie §i contra lor se putea uzucapa un drept.S-a remarcat deja cu drept cuvint c situatia era aceea0 In toate tOrileIn ca,re cre§tinismul era religia dominantl". TrkOturile corporatiei ar fidispkut aproa,pe complet, apkind trOsäturile care caracterizeazO fun-datia contemporanä," 153 Formulare asimilatorie pe care am semnalat-omai sus ea avind nevoie de nuantärile deja amintite.

Legislatia biza,ntinA restrictivl privitoare la ctitorii poate fi astfelrezumatä :

922. Roman Lecapenul : egumenii, ca Suva-rot, nu pot dobindicu titlu oneros sau gratuit anumite bunuri, mäsurA desfiintatO de Constan-tin Porfirogenitul. Amintim cá pentru novela celebiä din 922, N. G.Svoronos a propus o nouä, datare (927-928) care se impune convingAtor.

963-969. Nichifor Focas interzice infiintarea de noi mOnOstiri §ianumite piae causae, sau daniile cAtre astfel de mezIminte existente.

988. 0 novelä, atribuitä tendentios lui Vasile II redO libertatea dea face danii de inchinare.

Printre formele de danii de inchinare la Bizant trebuie sä, mentio-nlm : exercitarea unor servituti, pkunatul, tkani dependenti, venituridin impozite sau alte redevente feudale (cearl, pe§te) gratificatii din casaimperialg, bunuri confiscate pentru trldare sau altá cauzä (contribuindla mintuirea sufletului celui confiscat).

POturile modeste participau la actiunea de filantropie cretinadin cauza conditionkii religioase 0 din causa functiunii reale pe care, insocietatea datA, n-o puteau indeplini decit ctitortile patronate Qe bisericO§i de stat.

6, Dreptul ctitoricese'in, principatele romline. Dispozigile de dreptscris. Originea lor bizantincl. In principate, receptarea dreptului ctitori-cese bizantin continuä §i dui)/ 1453, ca §i in prima perioadO de carene-am ocupat in Partea I a studiului de fatl. In esenta lor, toate struc-turile analizate mai sus pentru biserici, mOngstiri i diferite a§ezImintepioase sint valabile §i in dreptul ctitoricesc romän. Identitatea prive§te

mentalitatea filantropia sau ctitoriceascO, §i pozitia socialO a ctitorilor,a bisericii 0 a statului, precum §i amestecul de drept popular (local) 0savant (bizantin) care se constatO in dreptul ctitoricesc român, lipsindinsA dezvoltärile savante ale dreptului occidental de fundatiune dupä,1245.

Locul dreptului ctitoricesc in pravile este redus i nu apare dinpunct de vedere al tehnicii juridice, cu destulA claritate ca o ramurI dedrept independena. Chiar in 1765 0 1766, In eforturile modernizatoaresistematice ale lui Mihail Fotino, dispozitiile de drept ctitoricesc no-tiunea generalA care nu apare ca atare rOmin imprktiate fOrg ordine§i fragmentar in diferite titluri ale cOrtii a treia, adic6 in cartea de dreptbisericesc general.

a. Cu tehnica structurii ei alfabetice, Sintagma lui Matei Vlastarés,dominantä in receptarea bizantinä, pinä la inceputul sec. XVII, contineanumeroase dispozitii de drept ctitoricesc, in sensul mai sus expus, confir-mind doctrina oficialä, a bisericii ecumenice. Rolul ei in impactul dreptuluictitoricesc bizantin in principate nu poate fi subliniat indeajuns. Succesul

153 Vezi supra, n. 146.

11 - C. 555 161

www.dacoromanica.ro

Page 161: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

acestui impact se oglindeste In amploarea ctitoriilor si in vigoarea, menta-litatii filantropice i ctitoricesti, de la domnul everget, preocupat constantsi oficial 0, urmeze pilda marilor imparati, regi i donmi, drept credal-

filantropi i mari ctitori, ping, la cneazul i modestul taran care seinchina la manastire, ultimul de pilda ca poslusnic pe propia lui baltadäruita acesteia 1".

In Pravila aleasd Carte de pravili a lui Eustratie Logofatul(Iasi, 1632) gasim trei glave despre dreptul de ctitorie :

gl. 141 Cela ce faci manastire sau beseareca sa nu le hie maimari nici sa le fac far blasvenia arhereului" ;

gl. 142 De va darui nestine la manastire sau la besearecaapoi va vrea sä, ia lnapoi" ;

gl. 143 Lucrurile manastirilor si a besearecilor sa hie in vecineelintite" 155.

Continutul reglementarii se deduce usor din Masi rubrica fiecareiglave i il vom regasi identic in Indreptarea legii, ceva mai departe.Textele vin din Nontocanonui lui Malaxos i originea lor bizantina nunecesita nici o discutie. .Alegerea lor oglindeste nevoia de a se duce olupta dirza pentru o cit mai reala autonomie patrimonia15, a ctitoriilorin raport cu proprietatea privata a ctitorilor, deci o lupta impotriva ctito-riilor in stapinire privata".

Cartea romdneased de invagiturei (Iasi, 1646), fiind un cod penal,nu se ocupa In Pricina XV, Zak. 216 156 de daniile de inchinare ctitori-ceasca decit incidental si in contrast cu ceca ce se lasa cuiva dreptsuflet", &beg partea, sufletului" si pentru mintuirea sufletului daruito-rului. In acest ultim caz, legatul nu se poate lua decit prin hotarire jude-catoreasca. Alegind (insa) acel lucru ce-au lasat drept suflet", (lac/defunctul a lasat invatatura sa faca besearica, sa,u bolnita, sau ospatarie,ce sa dzice casa de streini, sau grabnic i alta asemenea acestora.. atuncepoate sá ia singur cu voia sa i nu trebuie nici un giude i inca poates5, ja singar, cindu-i va aleage stapinul In zapis".

Indreptarea legii a preluat acest text in gl. 348, zac. 47, sub oforma mai clarI decit confuza, redactare moldoveneasca : fara numai,acel lucru ce-au lasat drept suflet, de va fi invatatura sä faca besearica.

Indreptarea legii (Tirgoviste, 1652) mai consacra ctitoriei i altedoug glave corespunzatoare celor din Pravila aleasd §i cu aceeasi originebizantina:

Gl. 116 151 se refera la mentalitatea bizantina si general cretinade practica intensa a ctitoriei, consacrata de can. I al sinoadelor I siII ecumenice : curat lucru, cinstit si bun au socotit sfintii nostri parintia fi sa se fad, minastiri i besearici". Aceeasi glava deplinge si condamnapractica rea din ziva de astazi" de-a face manastiri i biserici s'IL de a-sipune unealtele lor acolo", in sensul car' ce dau nu le dau minastirii

154 DRHB 1 (1966) 62-63, nr. 27 (1402-1418 = DIR B XIIIXV (1953) 58-59,nr. 43 (1409-1418); 86-88, nr. 42 70-71, nr. 56 (22 lun., 1418).

"5 Vez! I. Peretz, Curs de isforia dreptulut romdn, II, 1. Pravilele slavonesti, Bucuresti(1928) 294; Ed. C. TegAneanu, in nts. la Inst. de istorie N. Iorga".

155 C R, Inv., Pr.15,z., 216 (rubrica).151 A cArci rubricA este: Pentru cela ce va sgt zideascli minAstire sau besearicA, .acela

sA nu fie volnic sA le oblAduiascA nice Mil de voia arhiereului sA le facA" (= gl. 141 dinPravila alma).

162

www.dacoromanica.ro

Page 162: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

sau besearicii, ce lui Dumnezeu ; ce insä, ei apoi vor ia,rá s5 le ob15-duiasc5".

Se aminteste prevederea canonului citat de a nu se zidi mänästireMIA de voia arhiereului" de eparhie care va binecuvinta dupä, obiceizidirea. Despre intemeiere se pune catastih, i hrisov la mitropolie sauepiscopie.

Darurile inchinate (bucate la msánastirea ce au zidit") stilt alelui Dumnezeu, i canonul citat porunceste s5 nu mai aib5 voe pre dinsele".

Ctitorul nu poate face egumen la m5n5stire sau. scl pue pre altul"Mfg voia arhiereului", care tine locul lui Dumnezeu pre pAmint. G1.117 158prevede cä, daniile inchinate lui Dumnezeu sint nemutate i nescoaseneridicate in vecie, i niminea nu mai poate de-acia sä, le scoat5 de acolode mide s-au inchinat.

Ctitorii sau feciorii sau rudele sau mosnenii lor care ar cere inapoiluerurile inchinate si le-or instr5ina vor fi excomunicati i pedepsiti cafurl de sfinte".

Legea dumnezeiasc5 i pravila inläturä, prescriptia extinctivA abunurilor anterior inchinate, ,,mear de-ar treace i ani multi si vremi".Ca muse ale acestor texte, se trimite la sinoadele citate, la Zri, la Gher-man Tgrigrädeanul si la lege".

e) Cea mai ampl5 reglementare a materiei noastre o gásira in pro-iectele de cod general intocmite de Mihail Fotino 'in 1765 pentru StefanRacovitä, 159 §i I.92 1766 160 pentru Scarlat Ghica, in cartea a III-a dedrept bisericesc a proiectului. Dei depkeste anul 1750, acest monumentlegislativ ne va opri atentia fiindc5 adun5 dispozitii de drept bizantinde mult receptate i aplicate la noi. Mentionarea lor cla,rA la 1765 nu estelegatä, de o inovatie Mfg; legItur5 cu subiectul nostru, ci oglindeste continui-tatea reglementárii respective, si a surselor bizantine ale dreptului ctito-ricesc de care este vorba. Fiind vorba de un moment de centralizare aputerii de stat si de codificare iluministä a dreptului (cu o usoará tendintäde sintez5 a diferitelor sisteme), proiectul lui Fotino oglindeste bine vechiletendinte de supraveghere si de control impuse de biseric5 si autonomiape care aceasta, ca i legea laid), o impuneau ca regim juridic al asezä-rnintelor pioase in raport cu ctitorii lor abuzivi, mereu ispititi sá fäminä,sá devinä sau sä redevin5 proprietari directi i absoluti ai i,sezámintuluicreat. Cum literatura noasträ n-a folosit niciodatä Cartea a III-a a Manua-

156 Rubrica acestei glave este: De va Inclina cineva niscare lucrure la besearicasau la m1nAstire i vor vrea apoi stt le la IndarAt. i larA sA se stie cA lucrurile 01 bucatele

toate ce are mlnastirea i besearecile sInt neschimbate i nemutate" gl. 142-143 dinPravila aleasd).

156 BAR ms. gr. 21, inedit. V. Insa editia In pregatire la Inst. de istorie N. Iorga"(Vasile Green i Gh. Cront) a Manualului de legi din 1765.

160 BAR Ens. gr. 122, 131, 378, 789, 986, 987, 1196, 1434 si, BCUIME, V 42 si VI 6ASI 1 696; Bibl. Nat. Paris, ms. suppl. gr. 1 323. Ms. gr. ASI 1 697 a fost editat de

prof. Pan. J. Zepos la Atena (1959). 0 editie este In preatire la Inst. de ist. N. Iorga" (aceiasieditori). Ms. gr. BAR. 1 434 nu cuprinde Cartea a III-a de drept bisericesc. Asupra ms.suppl. gr. 1 323, care va fi editat la Atena de prof. Pan. J. Zepos In colaborare cu AnastasiaSifon iou-Karapa, N. Camariano I autorul acestui capitol, vezi Un manuscrit parisien duNomikon Procheron", (Bucarest, 1766) de Michel Fotino (Ph6teinopoulos) in RESEE 8(1970), 329-364. Asupra celorlalte ms., vezi introducerea ed. Zepos, Atena, 1959 si studiilemele despre Fotino,indeosebi in Studli" 14 (1961) 1 507-1 517; RESEE 5 (1967) 122-125;135 138 ; Legislajia agraril a Tdrii Bomdnefti (1775-1782), Buc. (1970), Introducer&Vezi si I. Peretz, Curs 11.2 (1928) 400-401. Adde: B. L. Fonki6 in B. B. 40(1979)176-177: o 'AvOoXoyEce v6ucov (1772) a lui M. Fotino, aparent de tipul 1766, la Odesa(OGNB, ms. gr. 42).

163

www.dacoromanica.ro

Page 163: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

lelor lui Fotino din 1765 si 1766, vom da aici un rezumat al tuturor dis-pozitiilor ctitoricesti pe care aceste manuale le cuprind.

Proiectul de cod din 1765, cartea ELI, [t. 3], Despre pronomiile episco-pilor, §5: Episcopii administreaz1 bisericile i celelalte locuri puse subascultarea lor. Pentru chestiunile mari i problemele dogmatice, sä deade stire mitropolitilor (Vlastarés, can. 34 al Apostolilor). In proiectul decod din 1766, vezi III 9 § 1 (ed. Zepos, 236).

Ibidem § 6: Episcopul nu poate nici lua nici därui rudelorceva din lucrurile bisericilor supraveghiate. Rudelor särace le va da,ajutor ca la niste säraci (can. 38 al apostolilor). In interpretarea lui Aris-tin la, acest text se spune e episcopul poate administra cu depline puteri,fAcind dar cele necesare rudelor sale Aimee. Vezi proiectul din 1766 § 2(ed. Zepos, 237).

Ibid,em, § 7 si interpretarea : la instalarea episcopului se face inven-tar de bunurile sale proprii si de cele ale bisericii. Astfel, episcopul nutrebuie s5, lase rudelor bunuri de-ale acesteia, sau invers (can. 40 alapostolilor) ; cf. proiectul din 1766, ibid. § 3 (ed. Zepos, 237 si aceeasiinterpretare).

Ibidem, § 8: Traditia cere ca toti clericii ptochocomiilor, mänästi-rilor i asezämintelor de binefacere s stea sub autoritatea episcopilor,Bra nesupunere, sanctionatä canonic (can. 8 al Sin. din Chalcedon) :cf. proiectul de cod din 1766, ibid. § 4, ed. Zepos, 237. Interpretarea luiBalsam6n, care figureaz i in proiectul din 1766, ed. Zepos, 237, preci-zeazg, cä in vechime monahii, ieromonahii i preotii de la orfanotrofiisi de la gerontocomii se considerau supusi ctitorilor, iar acum episcopului.

Ibidem, [t. 9], Despre intemeierea nand stirilor i sfintelor lalca$uri[1766, III 8, ed. Zepos, 233 : nept oixo8o5jgl.tovoca-nykov xoa eúorri5v or.xwv],§ 1: zidire se face nurnai cu invoirea prealabilä a mitropolitului ; inproiectul din 1766 se vorbeste de invoire, iar precizarea : a mitropoli-tului" o introduce scolia textului. Ed. Zepos trimite la Basilicale, 4, 1, 1si 5, 3, 8.

In proiectul din 1765 urmeazä o explicare § 2 din proiectul 1766)care rezumä Nov. II a lui Nichifor Focas pentru interzicerea de noictitorii, noile danii folosindu-se la consolidarea celor existente.

Ibidem, § 2 (partea a II-a a § 2 de la 1766) aratä cä Nov. I a luiVasile II Porfirogenitul a abrogat novela precedentä si a permis ctitorilorsá zideascä Mfg restrictii. Este vorba de celebra novelä impusä de bise-rica, i atribuitä nu se stie in ce conditii, acestui impärat. Lamurirea, la§ 2 dä o explicatie pozitivä novelei lui Focas, care ar fi actionat cu gindpios", si se aratä cá fatä de läcomia de avere a cälugärilor, Focas aoprit daniile, deoarece mänästirile aveau prea multe venituri i bunuri,Inch säräcia i n.egospodärirea unora sä umbreascg prestigiul altora.In timpurile grele cind serie interpretul, daniile trebuiau cu atit mai multoprite, cu eft se aflau multe mänästiri i biserici in aceastä de Dum-nezeu plzia tarä", cele mai multe fiind pustii i säräcäcioase. Dar selaud5 i mäsura liberall a lui Vasile II, precizindu-se c5, ea nu dezaprobape Focas, ci s-a temut s5 nu jigneascä pe Dumnezeu oprindu-sectitorii. In schimb, noua novelä a cerut o inzestrare indestulätoare a ase-zämintului intemeiat, asa eä; cele doll& novele nu se contrazic, ci decre-teaz5 in mod diferit acelasi lucru.

Aceast5 dialectic5 subtil5 este semnificativä, nepornind dintr-unconfesionalism obtuz. Ea se potriveste cu epoca lui Fotino i cu reali-

164

www.dacoromanica.ro

Page 164: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tätile din tärile române, explicind larga receptare a textelor bizantinede drept ctitoricesc dintr-o indepärtatä epocg de proftmde contradictiisociale si de afirmare a controlului ctitoricesc al statului pe care 11 vomregäsi in hrisovul naoldovean din 1764.

Ibidem, § 3 (=-- 1766, § 5) : repetä concluzia interpretärii si preci-zeazä mostenitorii pot fi siliti sä termine clädirea inceputä de ctitor,asa cum legiuiese Basilicaleie (Can. 17 al Sinod. VII). Paragraful sereferä dezaprobator si la cei care, din sete de putere, din vanitate si dinambitie incearcä sä facä ctitorii färä a avea mijloace suficiente. Refe-rinta finalä, câ Basilicalele confirmä repetat aceastä mäsurä, formeazä oscolie separatä la § 5 in proiectul din 1766, (ed. Zepos, 236: Bas. 5,1, 17).

Proiectul din 1766 contine in acest titlu cinei paragrafe (ed Ze-pos, 235-236, §§ 3, 4, 6, 8 si 9) care imbunätätesc prevederile titluluiurmätor de la 1765, färä rubricg eclaivalentä in Manualul din 1766.

Ibidem, [t. 10], .3/-dnitstirile i bisericile fi lucrurile lor sei fie sub auto-ritatea episcopilor § 1 (can. 17 al Sinod. VII) : se afirmä net principiulcä toate mänästirile i bisericile vechi i recente skit sub autoritatea arhie-reului locului, mostenitorii ctitorilor sä nu se mai amestece in adminis-trarea lor bisericeaseä. Se face referire la Basilicale i se citeazg can. 8al Sinod. IV: afurisenia contra clericilor ì mirenilor care incurajeaz5pe mostenitori la semetie fatä de arhiereu.

Ibidem, §2 (can. 1 al Sinod. I si II) : Intemeietorul bisericiimänästirii sä nu se amestece in ele dupä inchinare. SI nu se sustragädin lucruri, sä nu le dea altcuiva, sä nu punä egumen pe cine vrea, toateacestea fiind atributii ale arhiereului. Se citeaz1 nov. 131 a lui Iustinian

Basilicalele. Cele statornicite de ctitori trebuie sä aibä tärie dacä nu sintimpotriva sf. canoane, dar nici ctitorii nu pot inlätura rosturile arhiereului.

Ibidem, §3 (can. 13 al Sinod. VII) : Ctitorii sá scoatä cämineledin bisericile i mänästirile ridicate, altfel vor fi pedepsiti bisericeste.Interpretarea lui Balsamea aratä cä mirenii pot lua in primire mänästiri,dacl le aduc in stare mai bunä si le fac sá progreseze. Tomul patriar-hului Sergiu permite aceasta, dar interzice cäminele mirenesti in posesiactitorilor. Este legalizarea charisticariatului, nepracticat direct la noi.proiectul din 1766, acest unic paragraf i lämurirea lui BalsamSn formeazätitlul 10 (ed Zepos, 238: can. 3 in loo de 13).

Ibidem, [t. 11],Desprelucrurileinchinate (1766, III, 12, =pi. acptepcd[lec-s-(ov) §1 (can. 1 al Sinod. I si II) : Zidirea de mänästiri (lucru ales si decinste, ...ca un gind frumos") a devenit o faptä rea", fiindcä ctitoriise numesc pe ei stäpini ai lucrurilor inchinate si nu recunosc decit cunumele inchinarea divinä". Stäpinirea vi-o insusesc chiar dupä inchinareLuerurile inchinate slut vindute. Or, zidirea mänästirii se face numai custirea i sfatul episcopului. Tot ce-i apartine mänästirii se serie cu uriculIn catastih si se depune la episcopie. Ctitorii nici nu se pot face egumeni,nici nu pot rindui pe altii, färä stirea episcopului. Cineva nu mai poatefi stäpin peste lucrurile däruite, sfintite i inchinate lui Dumnezeu..

Este condamnarea ciará din partea dreptului ctitoricesc in con-ceptia bisericii i statului, a ctitoriei In stäpinire privatä". Aceastä con-ceptie, disputatä in procesul Schitului Golesti sub N. Mavrogheni, va fireafirmatä puternic i conservatä prin hotärirea din 1811. De undeactualitatea de totdeauna a textelor selectate de Fotino.

Ibidem § 2 (Basilicale 5, 1) oricine poate inchina lucrurile salebisericilor i mänästirilor (ed. Zepos, 240: Bas. 5, 1, 1). Interpre-

165www.dacoromanica.ro

Page 165: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tarea la acest text denuntä lkomia de avere a calugarilor care in-dearana pe credinciosi despoaie rudele de legiuita lor parte demostenire, in folosul daniilor de inchinare nemasurate. Farafa tä de parinti, rudele Mint saracite, ceea ce nu este nici drept,nici legal. Inchinarea lucrurilor nu inseamna intregul patrimoniu,ci numai ceea ce ramine dupa ce s-a dat neamului partea cIt i secuvine. Pentru a se evita aceste excese din reavoin.ta, din interes sau dinnestiinta, prin aplicarea literala a legii, s-a cerut o invoire domneascastirea mitropolitului care va cerceta conditiile corecte ale inchinarii.In felul acesta se evita o nedreptate nepracuta lui Dumnezeu. Este opozitie deosebit de importantä care oglindeste conflictul multisecular intrectitorie si extinderea proprietatii bisericesti, pe de o parte, solidari-tatea de neam. Prin privatizarea absoluta a proprietatii i exaltarea vointeiindividualiste a daruitorilor i testatorilor, cistiga, in anumite conditii,biserica. Din chiar in sinul ei s-a produs o reactie, cautindu-se o cale de mij-loc. Libertatea de a testa, de origine romana, a ramas un principiu debaza promovat de biserica si la noi cu ajutorul domnici, din sec. XV simai ales din cel urmator, dar s-au acceptat i unele garantii pentru nea-mul de singe : nu sub forma unei coproprietati sau proprietati colective,ci a unei rezerve succesorale, sprijinita ideologic pe teza cä särkireaneamului nu este un act placut lui Dunmezeu.

A doua interpretare la acest text, reprodusa de Fotino, apara pecreditori de incercarile debitorului de a Inclina tot activul care ar fitrebuit sä garanteze plata creantelor. Dupit moartea ctitorului, se vorscadea mai intli datoriile i numai prisosul merge la mostenitori, care voravea grijg de mintuirea sufletului celui mort. Dispozitia aceasta favori-zeaza relatiile de schimb marfabani i economia de piata lärgita peWiz& de credit.

Proiectul de cod din 1766, III, 11, nept I.Lovaa-rylpícov -rcpardc-rcov,§ 1-7 reglementeaza restrictiv circulatia bunurilor mänastiresti, interzi-cind in general vinzarile, schimburile i zäloginile, limitind durata Vinzariiveniturilor (arendarea) i fixind la 40 de ani durata prescriptiei actiuniloreclesiastice. Dispozitiile slut scoase din Basilieale (5, 2, 4 si 6; 5, 2,12; 5, 2, 7 si 9; 5, 2, 1 si 5, 2, 14 (16), cf. ed. Zepos, 238-239).Actualitatea dispozitiilor pentru principate rezulta din Sobornicesculhrisov moldovean de care ne vom ocupa imediat si care denunta abu-zurile existente si adopta un regim restrictiv nuantat.

f) In Sobornicescul hrisov din Moldova (1785) 161, o singurä, dispozi-tie priveste inalienabilitatea bunurilor ctitoricesti :

...din pricina slobodii volnicii a vinzarilor si a schimburilor, intrealte neorinduiale ce s-au urmat, i ceale mai multe din manastiri au pier-dut din vremi in vremi multe mosii ce au avut de la ctitorii lor, s-ausocotit cu sfat de obste ca, de acum inainte sa fie opriti egumenii...nu dea mosii manastiresti ; caci insträinarea mosiilor ctitoricesti...,osebit cä iaste oprita, de pravila, dar pricinuiaste i cea desavirsitciune manastirilor. Cum si schimburile de mosii manastiresti sa nu fieslobod ci ciad va fi trebuinta... iara cu mosie", cu cercetarea mitro-politului si divanului.

Mentionam ca partea a doua a Sobornicescului hrisov privindcasatoria i impartirea tiganilor, se aplica si tiganilor manastireste, adica

166

161 Sobornicescul hrisou, 1785, 1835, 1839, ed critick Buc. (1958) 23.

www.dacoromanica.ro

Page 166: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

unor brume" apartinind ca atare unor ctitorii, separat de tiganii dorniaestisau boieresti.

Tot in Moldova, Manualul juridic 162 al lui Andr. Donici (ed. M8.scurta ante 1805; ed. tip. Iasi 1814) convine, de asemenea, o singuradispozitie de drept ctitoricesc (t. 38 § 12 = ed. 1959, P. 138), scoasa dinBasilicale (5, 3, 13 i 5, 1, 1) : daniile catre sfintele lgcasuri se predauIn 6 luni, dupa care mostenitorii datoresc i fructele i dobinzi de intir-ziere din ziva inchingrii cad volnic iaste fieste carele la moartea sa salase ale sale pentru sufletul sail la sfintele besearici".

Principiu de drept romano-bizantin in vigoare la noi de totdeauna(in Tara Romaneasca afirrnat la 1555, la 1631), nu far& rezistentä dinpartea neamului. Ceea ce explica uncle concesii reciproce i reformularearegulei in codificarile sec. XIX. SI se observe formularea mai anaplamad nuantata de la Fotino, cu justfficarea respectarii drepturilor legitimeale rudelor.

In Codul Calintalt163Codica ivil sau politiceascd a PrinlipatuluiMoldovii din 1816-1817 dispozitiile de drept ctitoricesc vin din dreptulbizantin receptat de mult in Moldova si care continuan sa-si pästreze osemnificativa actualitate. Ele s-au adaugat reglementgrii modernizatoarea persoanelor juridice, luatä, ca cea mai mare parte a codului, din codulcivil general austriac (ABGB, 1811), de care nu avem sa ne ocupam aici.Iatä dispozitiile de drept ctitoricesc :

In § 17, codul avea nevoie sá spuna ca privilegiile mfinfistirilorbisericilor se socotesc, ca i celelalte privilegii ale pämintului, «drit-uri,

ca i alte drituri cuprinse in pravila aceasta» ; § 379, vorbind de manastiribiserici, le numeste persoane moralicesti", era o inovatie austriacg

(cf. § 1 909).§ 1 936 mentinea termenul de 40 ani pentru uzucaparea lucrurilor

nemiscgtoare ale bisericilor si mangstirilor, el fiind de 3 ani pentru lucru-rile miscatoare.

Läsind cineva mostenirea ori legatum penumele lui nristos,le va lua biserica locului, wide testatorul avea lkuinta sa iar läsindu-lela o biserica a unui dint in oras, uncle sint si mai multe biserici totaceluias dint, fära sä zicä, la care dint-aceste au lasat mostenirea saulegatum, se socoteste ca le-au läsat la biserica aceia, la care el era popo-rean ori mergea adese sau la cea mai &grad); iar dacg in locul acela nuva fi biserica pomenitului dint, se vor da la biserica poporului unde aufost acest legator". Corespondentul iustinianeu i preiustinianeu alacestei dispozitii de frecventg aplicare, 1-am intilnit mai sus si mentine-rea ei in Codul Calimah merita sa fie subliniatg.

Legaturile lasate pentru pricini cuvioase, adecg la mangs-stiri, biserici, co1i, spitaluri, orfanotrofii, saraci si pentru eascumpararede robi... mostenitorii... BA' le dee indata dupá moartea testatorului,fail; nici o prelungire". i originea bizantina a acestei dispozitii curentemereu utile este evidenta.

Baca legatul läsat unei pricini cuvioase n-a fost platitIn 6 luni, se datoreazg functiile si dobinzi, lar dupa un an se plgtestevaloarea lui indoita.

162 Manualul juridic al lui Andronache Donici, ed. criticA, Buc. (1959).163 Codul Calimach, ed. critica, Buc. (1959).

167www.dacoromanica.ro

Page 167: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Episcopul locului datoriu este a se ingriji pentru toatecele läsate cu cuvint de mostenire sau de legatum in pricini cuvioase...,indemnind sau si silind prin stäpinirea politiceasca..., pe epitropii ceivinduti ; iar lenevindu-se acesta, ...mitropolitul se va insarcina cuaceasta ingrijire ; ...fieste care crestin are voe s indemne sau sa aratepe orinduitii epitropi, vazin.du-i ca se lenevesc intru implinirea de aseminemostenire sau legaturi".

Inca o dispozitie in traditia ctitoriei bizantine, si de o utilitategeneral i durabilä.

Daca mostenitorul intr-un an nu va executa nici hota-rirea judecatèreasca de implinire, va pierde ceea ce avea prin testa-ment peste legiuita parte (fiind deci un rezervator), iar ceilalti mostenitorise vor scoate ca nevralnici din mostenire.

i) Mentionäm c niel in Pravilniceasca condicd (1780) nici in Legiui-rea Caragea (1818) nu figureaza dispozitii speciale de drept ctitoricesc,precuna nici In proiectul laicizat din 1777 al lui Mihail Fotino. Prezentalor in Codul Calimach este deci cu atit mai neasteptata. Atrasa poate defaptul c modelul su austriac cuprinde norme privind persoanele juridice,

reglementarea lor s-a completat cu reguli la cele de drept ctitoricesc.Normele risipite in unele culegeri private de drept bizantin, in grecestesau româneste, care au circulat mai ales dupä 1750, nu aduc nimic noufatä de materialul exarainat mai sus. Ar merita o cercetare mai amanun--Vtä pe care n-am facut-o aici, Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt(1730) 164, comandat de Nicolae blavrocordat care nu 1-a intarit, Vaktêria28m archiereén din 1645 (Cirja arhiereascd sau Toiagul arhiereilor, tradusaIn româneste la Iasi (1754) 165 §i mult aplicata mai ales in Moldova.Pentru sfirsitul perioadei studiate de noi, cind aplicarea lui directa ainceput s aiba loe, ar fi util sä se precizeze ce dispozitii de drept ctito-ricesc se &eau In Hexabiblul lui Armenopol166. Acesta a intrat In circu-latie restrinsa prin Biblioteca Mavrocordatilor 167 si mai largä prin editiaIn neogreacä a lui Alexios Spanos (Venetia, 1744 si mereu reeditat pinaIn 1820), sfirsind prin a fi tradus in româneste in sec. XIX (Iasi, TomaCarra, 1804 168 §i Christian Flechtenmacher, dupa 1830) 166, deci dupalimita perioadei studiata de noi in acest capitol.

Cum insä aceastä larga influentä a inceput totusi inainte de 1750pentru a putea face o necesara comparatie cu codificarile locale si

indeosebi cu Mar,ualele lui Fotino, voi indica mai jos dispozitiile dedrept ctitoricesc risipite in Hexabiblu, fara sà existe un titlu care saincerce sistematizarea lor.

Cartea I, t. 3. Despre averile bisericegi, § 12: uzucapiunea de40 de ani pentru bunurile bisericesti (ed. I. Peretz, p. 27).

164 Vezi I. Peretz, Curs II 2 (1928) 411-412.165 Vezi Preemfiunea tn istoria dreptului romdnesc, Bucuresti (1965), 176-184 si studiul

cit. infra, n. 167 (p. 203-204). Din dispozitille de drept ctitoricesc ale Vactiriei (BAR, ms.rom. 1 468, f. 167, 173, 174), vezi lit. A, cap. 104, 113, 114.

266 I. Peretz, Constantin Harmenopoulos, Manualul legilor sau afa numitele Cele fasecdrfi, Buc. (1921).

167 Vezi Les ouvrages juridigues de la Bibliothègue des Mavrocordato in Jahrb. d. oesterr.Byzantinistik i8 (1969) 206-207.

168 Vezi mai sus, n. 37 (p. 254-270).166 Vezi Le droit romain de Justinien darts les Principautés Danubiennes au XVIlle

stécle, III. Le réle de l'Hexabible d'Harménopule in StC1 13 (1971) 207-239.

168

www.dacoromanica.ro

Page 168: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

C. III, t. 4. Despre cumpdrare i vinzare (Despre locurile sfin-tite), § 1 024: Mgngstirile i bisericile, dud n-au cu ce plgti dgrile vis-tieriei, pot sg vinzg lucrurile lor", cu chibzuirea mitropolitului, a episco-pului si a clericilor (ed. cit., p. 252).

C. III, t. 4. Despre emfiteozei (Despre casele sfinfite ), §1 028:Locurile Sf. Biserici a Tarigradului, spitale, case de primirea strlinilor,case de orfani si acelea in care se hränesc cersetorii, se dau in emfiteozádupg fata celui ce le ia i a doi din mostenitorii lui, unul dupg altul ;§ 1 029: Ruinele acestei biserici sä se dea in emfiteozg pe o treime dinpret, pe cel mult 30 de ani ; § 1 030: averile altor biserici, mängstiricase de primit strgini in Tarigrad sau afarg din el, se dan vesnic in emfi-teozg pe 1/6 din venit ; § 1 031 : De la biserici i mIngstiri ; se dg cu chirie,sau ping la sfirsitul vietii emfiteotului, sau pe termen limitat ping la ce!mult 30 de ani ; § 1 032: emfiteoza bisericilor, mängstirilor si spitalelor

celorlalte case sfintite se pierde prin neplata chiriei la timp de 2 ani ;§ 1 033: Economii, curatorii organilor i chivernisitorii bisericilor

copiilor si rudelor lor (de singe sau afini) nu pot lua in emfiteozgsau in arendg bunurile läcasurilor chivernisite de ei, nici personal niciprin interpus. Contravenientii pierd lucrul i pretul plgtit. Cu o sumgegalg sint pedepsiti chivernisitorii care au dat bunul in emfiteozg de acestfe! (ed. cit., p. 254-255).

C. V., t. 8. Despre mostenitori (Despre mànsãtirile neisprävite. Nove-la imp. Leon ), § 1 796: reglementeazg impgrtirea mostenirii in cazulcind defunctul a lgsat nagnästirea ce a ctitorit neisprgvitg (ed. cit., p. 435).

C. V, t. 10. Despre ldsarea prin dotei sau despre legat (Desprelegatele pliz' cute lui Dumnezeu ). §1 907: se predau in sase 1-uni de lainchinare, iar peste acest termen se datoreazg veniturile i dobinzi ;§ 1 908: Dupg un an de nepredare, se plgteste indoit (ed. I. Peretz,p. 462). Vezi mai sus aceste dispozitii In pravilele sec. XVII (ed. cit.,supra, p. 162).

C. V, r. 11 Despre epitropi (Despre aceia, cdrora le este opritfie epitropi ), § 1 933: Nov. 34 a lui Leon VI Filozoful permite cglugg-rilor i clericilor sá epitropeascg ce se lasä pentru sufletul celui mort(ed. cit., p. 467).

j) In afara codificIrilor de care am vorbit ping acum, avem citevacazuri in care dreptul ctitoricesc a fgcut obiectul -anei reglementgri obis-nuite de drept scris, in forme adaptate epocii.

La inceputul sec. XVI", In leggturg cu o danie fgcutg mgngstiriidomnesti de la Cozia, Mircea cel Bätrin, pe linia dreptului bizantin ecu-menic, ajunge sl formuleze in actul ski de intgrire o norm/ de valoaregenerará: Oricine se va da cu sufletul si cu averea lui la Mängstirea dela Cozia sau boier sau sluga domniei mele sau cneaz sau alt om numitsgrac, sg nu cuteze din neamul sau din rudeniile acelui om sg ceargsocotealä, nici sg spune un cuvint pentru aceasta pentru cg cine se vaincumeta, va primi mare rgu i urgie de la domnia mea".

Principiul va fi confirmat de Petru cel Tingr la 1555 171 §i la 1631,cum vom vedea mai jos.

Remedierea unor numeroase abuzuri i conflictele de interese incadrul larg al bisericii i asistentei sociale asiguratg de ea, au dus la bade-

170 Vezi DRHB 1(1966) 62, nr. 27 (<1402-1418)).171 DIR B XVI 3 (1952) 30-31, nr. 39 (10 mai 1555).

169

www.dacoromanica.ro

Page 169: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

lungate EA dese momente de crizä in care aspectul ctitoricesc nu se dis-tingea totdeauna bine de acela al organizarii bisericesti propriu-zise. Raducel Mare, la Inceputul sec. XVI, l-a adus pe fostul patriarh Nifon s in-drepteze" biserica,, inclusiv aspectul ctitoricesc. Nifon cerind respectareariguroasa a pravilei, implica si dreptul ctitoricesc bizantin.

De la sinodul de clerici i mireni sau adwaarea de stari din 13 aprilie1596 172 sub Mihai Viteazul, pina la secularizarea manastirilor inchinate(1863), se poate vorbi de o continua serie de erizo ale dreptului etitori-cese si ale institutiilor lui, far/. ea practica daniilor de inchinare si actitorilor s sufere. Incercarea lui Gr. Ghica in Moldova (1764) de a inter-veni legislativ In sensul lui Nichifor Focas la Bizant, este un semn decriza, dar nu o ruptura In practica etitoriceasca. Ceca ce trebuie s subli-niem este faptul c i atimei cind clemente grecesti interesate sau abuziveerau araestecate i chiar oficial denuntate, indeosebi pentru instrainareabunurilor ctitoricesti, remediul se cauta Intr-o mad stricta aplicare adreptului ctitoricesc bizantin, a pravilei, mentionate In numeroase acteoficiale de mare rasunet. Liniile mari ale legislatiei care trebuiau asiguratepriveau autonoinia patrimonial ä a ctitoriei fa ta de ctitori ca particulari

inalienabilitatea bwaurilor ctitoricesti, In afara unor cazuri de fort*/majora, bine chibzuite si reale.

Sub acest aspect, ne vom opri putin asupra crizei din 1631 in TaraRomaneasca, din 15 jul. 1764 In Moldova, i asupra problemei patrona-tului oglinditä Intr-o important/ judecatä de la inceputul sec XTX (1811),publicata de T. G. Bulat.

Din hrisoval liii Leon Toma (15 iul. 1631)173, dat dupa o adunarede stari, i aviad caracterul unei carti de libertati 174, Mara c unii calu-ga'ri greci, au cumparat manastirile de le-au facut metoase, ca sa leja venitul, s1-i scoata din tara i arginturile i mouile, aceia sa iasä deIn mänastire Mara, sä fie numai calugari rumâni, cum au fost de veac sisä li se ia seama de tot ce au fost al mängstirilor, nimio 0, nu. lipseasel".Sensul fraizei nu este usor de elucidat. Cumpararea manastirilor", puteainsemna mita pentru obtinerea de egumenii si mai ales pentru a deter-mina pe ctitori s inchine mariastirea ea metoc al unui loe dint din Marl,ceea ce reprezenta o investitie de capital cu asigurarea exportarii legalea veniturilor peste hotar. Se faceau astfel de aete i fa.ra intarirea dora-niei 1 In once caz nu poate fi vorba de o ampla cumparare de manastiriIn proprietatea privatä a egumenilor greci vizate de hrisov.

In versiunea scurta a hrisovului, inmin* ata clerului din eparhia epis-.copiei de Buzau 175, se cere Intregului cler, In schimbul unor importanteprivilegii i libert54i", s aplice cu grija si rivn.5; dreptul ctitoricesefnumai sa aiba a pazi sfintele biserici ea slujba i cu pravill dumne-

zeiasc5, i in zi f}i In noapte i sä roage Duranidzeul pentru sanatateadomnii mele si pentru sufletul raposatilor pIrintilor domnii mele i pentrutoata crestinatatea, ca sä fie domnii méle pomana".

Hrisovul din. 15 iulie 1764 176 incepe prin a enunta ca fiind proprieunei doranii românesti, doctrina bizantina despre pozitia dubla a basileus-ului ca stapin politic si ca stäpiu religios, chiar dacl se concede ca In

170

172 B 11 (1975) 205, nr. 160 (13 apr. 1596).Ibidem, 23 (1969) 406-409. nr. 255 (15 tut. 1631).

174 Vezt op. cit. supra, P.I., n. 124.175 DFtH B XXIII (1969) 412-414, nr. 258 (23 iul. 1631).176 Uricarial 1 (1852) 147-157.

www.dacoromanica.ro

Page 170: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ordinea spiritual/ este firesc s legifereze de acord cu ierarhia bisericeasca.Afirmin' du-si prioritatea politic,, donmia reglementa recrutarea preotilor

inchinarea de bunuri catre biserica, deci fundatiile pioase. Citind insis-tent textele de drept canonic, can. 55 al sí. apostoli, can. 8, al Sob. dinCartagina i can. 19 a/ Sob. din Trulla, in prima problema, si can. 5 alSob. din Gangra, can. 25 al Sob. din Laodiceea si can. 17 al Sob. ecu-menic in a doua problemä, domnul tine sä, invedereze temeinicia in drepta pozitiei sale.

Ne ocuparn de west hrisov, in ciuda datei lui, fiindca el urma, refor-melor bisericesti ale lui C. Mavrocordat i fiindca aspectele crizei care seoglindeste in hrisov erau anterioare anului 1750. Hrisovul vorbeste debiserici zidite MA' trebuintä (si de inmultirea preotilor) i denuntapractica dobindirii prin bani a demnitatilor bisericesti. Vom vedea cumse oglindeste problema, un an mai tirziu (1765), in proiectul de cod a/lui Mihail Fotino, in Tara Româneasca, unde se facea elogiul nuantatal novelei lui Nichifor Focas, din care hrisovul moldovean se inspira.Hrisovul prevedea un dublu control de stat asupra amenintatoarei pro-prietati de mina moarta a bisericii : domnia avea sá ineuviinteze prea/abilcrearea unei ctitorii, jar forurile bisericesti superioare aveau s controlezeexistenta unor suficiente mijloace de intretinere a ak,ezamintului pios.

7. Structura de elasd a etitoralor. Caracterul indeobste familial alctitoriei cu rare conflicte i chiar litigii este izbitor si important.

Aseamintul este al ctitorului in primal rind, in inteles ctitoricesc,ca atare i se pot face danii, care apartin insa ctitoriei, nu ctitorului

personal 177.

Asa se explica de ce bisericile i manastirile aveau condici i catas-tihe in care figurau toate bunurile lor, daniile primite, incepind cu satelet

ocinele.In principate/e roMane s-a accentuat deosebirea intre cele patru

feluri de ctitorii asupra carora a avut meritul de a atrage atentia luiN. Cotlarciuc Inca din 1907, si care au fost malt mai bine luminate siamplu documentate abia de H. H. Stahl in studiul sau citat, din 1972 178

Ctitoriile colective de 8at (obste) sau de confederatii (uniuni deobstii) ; de care trebuie sá apropiem pe acelea ale obstiilor i bresleloror/senesti (de cartier, de parohie, de breaslá propriu-zisa) ;

ctitoriile mari boierestictitoriile domnesti ;ctitoriile ramase In stäpinirea privata a boierilor sau particula-

rilor intemeietori (adesea cu o situatie trecatoare sau abuziva).In ceea ce priveste prima categorie, ea s-a dezvoltat mai bine in

tar& romA,ne decit la Bizant, data Bind i actiunea direct/ a bisericiioficiale. Dar chiar ca ctitorii satesti, dreptul ctitoricesc ce li se aplicareprezinta unul din punctele de cel mai larg contact intre viata de sat sidreptul bizantin, al doilea punct constituindu-1 institutia familiei cu aspec-tele ei : casätorie, rudenie, mostenire, divort, incest si jurämint

Dreptul ctitoricesc de sat impleteste elementul colectiv cu cel indi-vidual, pe cel democratic cu cel de ierarhie ctitoriceasca, reflectatä inrepartitia stranelor din biseric6, a locurilor de ingrop'äciune, in locurile

77 Dar modul personalist (privatist) de exprimare nu oglindeste corect realitatea ju-ridicA.

1711 Op. cit., 162-189.

171

www.dacoromanica.ro

Page 171: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de stat in biserica §i in participarea ajutatoare la slujba §i la sarcinileadministrative ale bisericii de sat.

Ctitoriile domnoti au o situatie clara: ele ies din proprietateadomneasca §i. devin proprietate manastireasca §i. bisericeasca, adica stä-pinire a etitoriei ea atare, juristul modern ar spume ca subiect de dreptsau chiar ca obraz sau ca persoanä juridica. Este treapta cea mai inaltade autonomie a ctitoriei fati de intemeietorul ei. Lucru firesc, fiindcabasileus-ul la Bizant §i domnul in principate erau direct sau indirectBursa intregii legislatii care desprindea pe ctitor de ctitoria sa, sub rapor-tul proprietatii sau stäpinirii funciare §i mobiliare.

Ramin insä, ca o probleml dificil, §i contraclictorie : ctitoriileaflate in stapinirea particular a a ctitorilor lor sau a altor persoane (prinmo§tenire sau instrainare). Fenomenul a existat la Bizant unde a, fostcunoscutä §i institutia charisticariatului, neapärut la noi. Fenomenul aexistat in primele secole §i in principatele romine Problema se maiputea pane in mod exceptional chiar la finele sec. XVIII §i inceputulsec. XIX.

Pentru sec. XIVXV in Moldova, N. Grigora§, cel dintii, a docu-mentat existenta ctitoriilor proprietate boiereasca sau de sat §i a adusnumeroase exemple, inclusiv de multe biserici disparate. Numai nougdin cazurile citate de d-sa anterior aparitiei DIR A se vor gasi in statisticadin studiul de care ne vom ocupa mai departe, din 1972. Autorul atrageatentia asupra § 43 din Zakonicul lui DuAan (ed. I. Peretz, 1905,19) : boierii §i alti oameni care au biserici de ba§ting pe ba§tinele lor,sä nu fie volnic domnul tar, nici patriarhul nici alt episcop sá inchineacele biserici la biserica mare ; numai acest bä§tina§ vobaic sa-§i gezecalugarul duca la episcop, sa-1 blagosloveasca episcopal la aceabisericl trebilor duhovnice§ti". Autorul a aratat just cl aceste mänästirise vindeau, se imparteau, se mo§teneau, fiind sub ascultarea ierarhica aunei biserici mai mari §i totu§i, pe cit se pare, nelipsite §i de unelevenituri domne§ti. Puterea domneasca a redus mult din privilegiile lor§i saracirea ctitorilor-proprietari ar fi contribuit la disparitia acestormanästiri. Disparitie treptata care se leagl in fond de lupta dintre lu-mea laica §i organizatia bisericeasca legala, care dorea s'a' le controleze.Domnii au luat unele manastiri sub obläduirea lor, pe altele le-au cum-pa'rat §i daruit marilor laca§uri. Este actiunea generalä de incercuire §ilichidare a bisericilor private, just subliniata mai tirziu de P. P. Panai-tescu. Proces realizat cu ajutorul bisericii oficiale §i a dreptului canonicctitoricesc.

Fara a utiliza tot materialul astfel adunat, la care s-au adäugatcazuri noi §i cele din Tara Romaneasca, problema a fost reluatä intr-uncadru larg de istorie sociala §i cu generalizarile corespunzatoare, de H.H. Stahl in 1972, subliniind cu drept euvbxt inaprejurarea cá astf el dea§ezaminte se bucuraa de venituri speciale (domne§ti, boiere§ti, de laenoria§i) care in parte intrau in patTimoniul ctitorului-proprietar).

In Moldova, H. H. Stahl considera cá poate seranala documentar24 de astf el de manastiri pina' in 1553, iar in Tara Romaneasca, 11 pinaIn 1625. Inventarul se refer'ä la colectia de documente DIR care intretimp (DRH) a depa§it anul 1625, iar biserici in stapinire privata, malpatine, se gäsesc §i dupa aceastä, data. Autorul nu precizeaza daca inMoldova fenomen.ul dispare dup./ 1553, dar la p. 181 n. 8, citeaza cazuride mo§tenire §i de instrainare a acestor manastiri. Ele par sá fie in general

172

www.dacoromanica.ro

Page 172: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

mici biserici i manastiri de sat. Existenta manästirilor boiere§ti afost mai de mult relevata de P. P. Panaitescu, care a aratat el domniaa dus o politica sistematica de desfiintare a acestor forme de proprietate0 una de centralizare a bisericilor i Mängstirilor, care au devenitexceptie domne§ti, putind insa fi in simpla ctitorie nepatrimoniara a unuiboier sau a altei persoane din colectivitati. In cazul multor documentenu este uk;or de decis daca este vorba de o ctitorie normala sau de unade stapinire privata. La inceputul sec. XV, in actul de inchinare al boieruluiAldea pentru satul Cire§arul catre mänästire,a Sf. Nicolae din Cutlumusla SI. Munte, se spune caci este mänastirea noasträ", ceea ce nu sepoate referi deck la legätura ctitoriceasca, nu la una de stapinireprivata 179.

O problema delicatä este aceea a manastirilor inchinate locurilorsfinte din afaxa frontierelor : era o simplä inchinare ctitoriceasca, o simplaafectare de venituri, sau o trecere in proprietatea beneficiarului inchinärii7

Inchinarea era cunoscuta dreptului ctitoricesc bizantin, dar inprincipate ea a luat o extindere primejdioasä 0 a imbracat functiunipolitice, economice, morale 0 spirituale cu totul specifice care au duratdureros pina la secularizare, in 1863. Nu intram in detalle problemei,obiectivul acestui capitol neffind studierea monografica a manastirilorinchinate180.

Un aspect anex al inchinärii §i al dreptului ctitoricesc 11 constituiestatutul bizantin de stavropighie 191, prin care un Meal bisericesc era pussub dependenta directa a Patriarhiei din Constantinopol. Nici studiulmonografic al acestei probleme nu intra in economia lucrarii de fatä.

8. Ingirirea domneaseci. 0 problema deosebit de importanta a drep-tului ctitoricesc roman o constituie natura intaririlor domne§ti in cazde act de ctitorie sau de danie de inchinare, §i a reintäririlor domne§tipentru averea unei ctitorii. Influentat vizibil de analogia anacronica aideilor moderne, penultimul autor care s-a ocupat de dreptul ctitoricesc1-82,a conchis c'ä intäririle §i reintäririle domne§ti aveau o simpla functiunede publicitate autentica §i notarialä.

Trebuie recunoscut cä sint unele acte, cele mai putin numeroase,In care intäritura este data' in termeni care ar permite la prima vederesä nu se vada in act decit o functiune de certificare notariala.

Dar in decursul vremii, formulele diplomatice au variat, ele variaza0 in aceemi epoca 0 cu greu se poate conchide, dupa aceastä variatie,cá avem de-a face cu diferente institutionale reale sau ca din formulelepracticate trebuie sá alegem pe cea care pare sa se potriveasca mai bine

179 Gr. Nandris, Documente romtinesti In Itmba slavil din mdastirtle Muntelut Athos,1372-1658, dupil fotografitle st notele hit Gabriel Millet, Buc. (1937) 244-246, nr. 44(21 nov. 1414)

199 Vezi Al. Ellen, Introducerea In triscriptille medievale ale Romániei, °raga Bucuresti,Buc. 1 (1965) 27: Epoca reglementarA a cunoscut o efervescentii in lupta pentrurestabilirea drepturilor I autoritAtii statului l bisericii nationale In raporturile lor cu asa-zisele Sfinte locuri ... care administran, In virtutea unor relatli de drept tipic feudaleintinse domenii apartinind mAnAstirilor inchinate. ImprejurArile nu IngAdulau sA seIncerce o rezolvare a acestor spinoase probleme, declt prin referire la stipulatiiie dreptuluictitoricesc, 1 ... era necesar sA se restabileascA sirul ctitorilor de lAcasuripioase".

191 Vezi Al. Ellen, Legdhutle Mitropoliet Ungrovlahiel cu Patriarhia de Constanttnopole-fi ca celelalte biserict ortodoxe in BOR, 77 (1959) 915.

199 Vezi Gh. Grout, op. cit., p. 91-97.

173www.dacoromanica.ro

Page 173: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cu o analogic modernizatoare. Formulele retinute nu au, In comparatiecu celelalte care le eontrazic, importanta ce li se atribuie. lar acesteformule trebuie comparate cu ceea ce stim In afara lor despre naturaputerii domnesti si despre rolul domniei In stat i societate.

Teoretic, Intáritura este strict viagerä, i ar trebui datä regulat defiecare dorma chiar la Inceputul domniei. Se stie c practie lucrurile nuse petrec asa, dar regula chiar nerespectatä, rändne In logica strica aa sistemului. Faptul c uneori se explica necesitatea reîntiririi, dupämultiple Intáriri precedente neriguros consecutive, prin faptul cii actelearätate smnt veehi i terse 183, nu Inseamná, cii Intárirea sau reintiirireaavea un rol In principal sau exclusiv utilitar, probatoriu i deei notarial.Ctitoria se aproba de domn In cadrul structurii generale de dominiueminent a puterii domnului, In cadrul puterii lui autoeratice, cu evidenta,tendintä centralizatoare de a deveni marele ctitor" alOra, asa cumla limitä era marele hotarnic (Matei Basarab), curia efectiv era marelejudeator i marele cápitan (voievod, belli dux). Intáririle precedentilordomni erau fapte privind domniile respective si drepturile existente alectitoriei, dar ele nu eitpätau o valoare absolutä, peste dornnia autoruluilor. Dovadä, a nu se limitan oamenii la constatarea crt o Intarire cu oastfel de valoare existä, ci se cereau alte reintäriri, desi nu se mergeapinä, la fiecare domnie. Intitritura donuaeaseä, la fel cu multe acte aledonanului, era o milA, o däruire, un semn de generozitate, ea ráspunsla, actul de supunere, de ascultare, de necesitate, de Inchinare al supu-sului. Intárirea se dädea printr-un hrisov cinstit" si fruraos", caren-avea nimic notarial In esenta lui.

Domnul miluia i deiruia pe eel Intárit (sä, fie sfintei Márastiripi de la domnia mea danie i nteirire" 184. *i eind era vorba de o ctitoriesau de o danie de Inchinare, formula diplomaticil aráta cli domnul aparticipat si el la ctitorie i la danie priia dáruirea înthririì, prin. Intárireadaniei. Si. adesea prin adáugirea unor danii dire,ete sau alte privilegii 185.Mai niciodatä nu uita sä, cearä expres ca pentru acest act ctitoricesc"sau de d(iruire" si i se facä i lui pomanä, sä se faeä rugáciuni pentruodihna sufletului siiu i a altor donani, sau ebiar direct sä fie socotitprintre ctitori 186.

Form.ulele nu slut generale, niei identice, dar politica si vointacare Insufleteau pe domai slut evidente, In sensul mai sus indieat. Eleserveau procesul de centralizare, de personalizare a puterii si de II:leer-cuire a patronatului privat asupra läcasurilor bisericesti i anexelor 'or.Prezenta oricit de slabä, a domnului In structura ctitoriceascä era unsemn eä, nu este vorba de o stápinire privatä, si o piedieä In calea re-vendicárii unei stápiniri ea aceea a dr. Piscupeseu asupra SchituluiGolesti 187.

183 Gr. Nandris, op. cit., 228-236, nr. 41 (1 mal 1658), Intarirea lui Mihai Radupentru un sat boieresc daruit man. Xenofon de la Sf. Munte.

1114 In documente, formula citata are mal multe variante.185 Gr. Nandris, op. cit. supra, n. 179: Deci i d.m. am 'fivnit a ma numl clitor

am adaogat ... pe fiecare an autor".188 Vezi Intarirea domneasca din nota precedenta, unde se adaugii: pentru sufletul

d.m. I a parintilor d.m. si a bunicului d.m., ca sa fie cl.m. vesnica pomana"; !Wear152-157, nr. 29 (14 sept. 1634), intarirea de catre Matei Basarab a inchinaril Sf. Treimicatre miin. Ivirului de la Sí. Munte: n-am putut intra In blestemul lui Ianache ca safie d.m. 1 parinfllor d.m. i lui Ianache postelnicul vesnica pomenire".

187 Vezi mai los, In text nr. 10.

174 www.dacoromanica.ro

Page 174: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Contraetul de etitorie. Chestiunea de a sti dad, ctitoria este uncontract propriu-zis, dar un contract solemn, In teorie -vesnic, prin careneamul ctitorilor devine un Jet de patron" al lacasului intemeiat, cu dreptde amestec in administrare si datoria de priveghere la buna starea lui, afost ridicata de H..H. Stah1188 In legAtura cu ctitoriile boieresti.

Eu am vorbit de o danie de inchinare ca act indispensabil pentru cactitoria s aiba loc si am constatat dania nu exclude,a unele contra-prestatii de o anumita natura. Pentru jurist, i in astfel de caiuri actulfamine unilateral, diferit de contractul propriu-zis. In dreptul modern odonatie laica trebuie su, fie acceptata, doar ea devine un contract. Actul dectitorie ramine o liberalitate cu contraprestatii specif ice. Ele decurg automatdin acceptarea daniei care poate avea sarcini generice sau specifice, acesteadeterminind referirea unor interpreti la idee,a de contract. In realitate,este vorba de un statut ctitoricesc, in parte cutumiar, cora.pletat de dreptulcanonic si laic ; statut ale earui efecte le declanseaza, unilateral si ea liber-tate, dania de inchinare, si care devine obligator pentru toate partile prinintarirea dom.neasca, autorizatia-acceptare a ierarhiei bisericesti i altororganisme care pot fi puse in cauza de structura ctitoriei sau a asezamin-tului care primeste inchinarea. Oricum se poate spune c prin acceptareabunurilor de care sint legate anumite sarcini, acestea devin ctitoricesteobligatorii, ca nascute oarecum ex re, din primirea daniei.

Din practica otitoriceascei. Din numeroasele acte de danie deinchinare, din hrisoavele de intarire a lor, din pisaniile i pomelnicelestirilor i bisericilor, din inscriptiile i notele privind numeroase obiecte(de cult, cärti bisericesti etc. etc.) däruite pentru inzestrarea asezamintelor,rezulta o multitudine de aspecte bizantine i locale ale dreptului de cti-torie. Materialul documentar este imens, si este departe de a fi fost indea-juns exploatat in cunoscuta tez a valoroasa a N. Cotlarciuc (privind Moldovasi mai ales Bucovina, dupa 1777), in studiul rapid si neterminat al luiGh. Cront (1960) si in excelentele pagini de sociologie istorica ale lui H.H. Stahl (1972) consacrate unor vechi pro bleme patrimoniale bisericesti".Economia acestui capitol nu permite sa se incerce aici un studiu exhaustivde drept ctitoricesc propriu-zis. In perspectiva care ne este impusa desubiectul ales, vom indica pe scurt numai acele aspecte care pot luminaraporturile dintre cele dung, lumi institutionale, cea bizantina i cea roma-neascl.

Notiunea de mare ctitor, de intii ctitor si de non ctitor 189, tendintacelor noi sau de a se insera in sirul celor vechi, sau de a se substituilor, in,serarea mitropolitilor, episcopilor si a domnilor Intaritori, ca un felde ctitori, adesea cu o danie de ajutorare pentru desavh.sirea sau largireactitoriei, sint aspecte in cea mai limpede traditie bizantina.

La inceputul sec. XV, cind boierul Aldea 18° ddruiefte satul Ciresarul,primit de la domnie pentru slujbä credincioasa, ctitoria se face sd, fiepomenire in fiecare durainica intii pentru donmul nostru, ...apoi pentTuparintii nostri i pentru mine si pentru sotia mea". Aici pozitia de intii,ctitor a domnului rezulta din rolul avut ca dominus eminens.

188 Vecht probleme bisericegtt in Studit de sociologie tstoriccl, Buc. (1972) 172.189 Mari ctitort (20 aug. 1616): Uric. 23 (1895) 57: bdtrtni ctitort (1 mai 1658); Gr. Nandris,

op. cit. 235, nr. 41; gi noi fiind din tre acei ctitort bdtrtni (1687, Ian. Bistrita): Uricartul 7(1886) 120-121; I. Donat, Fundalttle religtoase ale Oltentei, Graiova 1 (1937) 74, 24, 42-43;ctitori de iznoavA, ctitorii cei vechi, vechii dAniasi

190 Gr. Nandris, op. cit., supra, n. 179 .

175www.dacoromanica.ro

Page 175: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Tot asa de limpede este distinctia intre ctitorii propriu-zisi care auzidit, di-x;(1U, facut,ridicat, indlfat etc. lacasul sau o parte din el, p donatoriide inchinare cu sume, bunuri necesare indeplinirii seopului ctitoriei, sau euobie,cte mai märunte sau izolate, utile insä i ele realizärii aceluiasi scop,Acestia din urmä, indeosebi apar din inscriptii ca simpli donatori, nu ctitoripropriu-zisi. lar sumele p bunurile Márunte apar ea danie pentru ing,riji-rea Sulletului däruitorului : slujbe, pomeni, särindare etc.

Legätura intre etitorisire P ingroparea in bisericä sau mänästireeste fundamentalä p adesea se deduce prima din cea de-a doua.

Lupta dintre ctitorii i neamul lor se oglindea in actele de danieprin clauza de neatingere p blestemul care o sanciona. Formularul ei aparechiar de la inceputul sec. XV in dania lui Aldea la Sf. Munte : SI nuse atingä nici fratele nostru nici o rudá de-a noasträ, nici un nepot defrate, nici oricine din rudele noastre" 191.

In practica ctitorisirii, domnul era tinut sá dea pilda cea bunä,invocind totdeauna cu maximum de pietate i convingere doctrina oficialä

bisericii care era p a statulni. Textele religioase folosite in acest scoperan adesea traditional transmise de la un act la altul p lor li se adäugainvocarea pildei bätrinilor Impärati, regi p domni de mai inainte, formula*,care adesea apare ca o clauzl de stil. in ea s-a cäutat uneori o referintäimpericad a domnilor romani p chiar un indiciu de politicä in spiritimperial, basilic. Eroarea este dubla. Intîi, fiindeä nu este vorba de poli-tic:4 imperialä, ci de referinta ctitoriceascä, al cärei impact se intindea dela impärat pina', la eel mai umil muritor p care pentru sefii de state consti-tuia insäsi esenta pozitiei lor de reprezentanti ai divinitätii pe pämint.al doilea, fiindc6 pida impdratilor n-o invoa numai domnul (cu pretinsalui politieä imperialä i cu aspiratia de a-si atribui titlul de impärat), ci pun mare boier oarecare. Astfel in dania cätre mänästirea Cutlumus de laSI. Munte, la inceputul sec. XV, boierul Aldea spune : dupä pilda impä-ratilor p a domnilor, mi-am adus aminte de aceia ce si-au värsat singelepentru Hristos si au urit cele pämintesti P au eistigat impgratia cereaseä192".Aldea se inspirä din pilda basileu§-ului P a domnului färg sa se gindeascga lua succesiunea vreunuia din ei.

Un document judiciar de eel mai viu interes pentru dreptul etitori-cesc si pentru problema dreptului de patronat"3, 11 constituie anaforauadin 38 iulie 1811 a episcopului Iosif al Argesului in cauza schitului Golestipe care dr. Stefi Piscupescu voia sà-1 pästreze in stäpinire privatä pe bazaunor acte urcindu-se ping la 1676 p a unei hotäriri a mitropolitului,intgritäde N. Mavrogheni (13 iulie 1786) FA mentinutä de o anafora a logofätuluiTärii de Jos intäritä de Divan la 10 iulie 1808 (färä participarea fetelorbisericesti).

Din acest document rezulta urmätoarele practici ctitoricesti p prin-cipii de drept.

In 1676, episcopul Grigorie de Buzgu inching spre chivernisealamänästirii Cimpulung un mic schit Golesti, cu blestem pentru impotrivi-

191 Ibidem; vez! l .mar jos nr. 10, procesul de patronaj pentru Schitul Golesti;cf. clauza pusA de Radu Mihnea la Inchinarea mAn. Golgota cAtre Meteore: sA nu albA vole

puterea nimeni, nici din neamul rnieu, nici din neamul boierului dumnealui Nicolae VistierulsA desfacA l sA lea ceva de la zisa mAngstire Golgota", N. Iorga, Fundaftuni religloase, 473.

199 Gr. Nandris, op. cit., supra, n. 179.193 Toma G. Bulat, Dreptul de patronat tn biserica romdnd, ChisinAu (1938).

176 www.dacoromanica.ro

Page 176: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tori (rudele i neamul). Nu se stie daca era abia zidit in vederea inchinäriisau daca exista mai de mult in chiverniseala personalit a episcopului.

La 1684 se face un catastih de toate lucrurile schitului si se incredin-teaza egumenului manastirii. Este un indiciu de foarte relativa autonomie-ctitoriceasca a schitului si de dependentà patrimoniala de mänästire, deautonomie i fatä de ctitor.

La 1690, ctitorul, prin cartea semnata de manästire, reja schitul subpurtarea lui de grija, cu ispravnicei numiti de el. Este o liirgire a atributii-lor ctitoricesti, färä, a se putea vorbi de o simpla stäpinire privata, sehitulpastrindu-si autonomia in cadrul averii episcopului, obligat sa respecte.propria sa afectatiune (inchinare).

In 1694, fiul primului ctitor i mänästirea convin in scris ca schitulsa se chiverniseasca singur, dind manastirii numai 20 talen i pentru pomanactitorilor, invoiala intaritä cu blestem de mitropolit la 1697, in mina isprav--nicului schitului. Suma apare mai tirziu ca embatic pentru mosia mänästi-rii pe care fusese zidit schitul.

La 1763, un urmas al episcopului Grigorie, arata ca desi tatäl sariera purtator de grije" la iconomia schitului, el n-a mai putut continua sia dat schitul in seama manästirii care avea puna ea un egumen.

La 7 jul. 1786, in fata departa,mentului de sapte Stefan Piscupescupare sa fi cerut Inchinarea schitului la altä manastire, pentru nerespectareaasezamintului. Fiind insa o pricina bisericeasa, este sesizat mitropolitului(Grigorie) din a cärui anaforä, intaritä, de N. Mavrogheni, rezulta ca nicicartea ctitorului, nici aceea a fiului sau nu se refera la dreptul de amestecal rudelor in chiverniseala schitului ; c intr-o carte din 1743 a mitropoli-tului Neofit s-ar face vorbire de acordul dat de Nicolae logofät, coboritordin ctitor, de a se respecta actul de ctitorie s'r de a se numi egumenla schit cu stirea rnanastirii si a ctitorilor ; dar mitropolitul Grigoriegäseste cu cale ca Stefi Piscupescu i sora lui Pauna, copiii lui Nicolae.logofát, pot, daca vor, sa stapineasca ei schitul cu toate ale lui. Solutia.mentinuta la 10 iulie 1820 prin anaforaua logofatului Tarii de Jos intaritade Divan, cu exceptia fetelor bisericesti.

La 1811, un alt descendent al ctitorului, Banica Piscupescu adeveresteIn scris cä, dupa luarea schitului de la manästirea a stapinit i dijrnatiganilor. Apoi varul sau Iordache cu mama dr. Stefi Piscupescu au luatIn stapinire schitul i inscrisurile. Timp de un an prin hotarirea donmuluiAl. Moruzi Schitul a fost in stapinirea mànastinii. Bänica sustine cä ar aveamai mult drept, fiind rudenia mai apropiata i tragindu-se din parteabärbateascl.

Episcopul de Arges, stabileste : ca mänästirea n-are drept decitla cei 20 de talen i pe an pentru pomana ctitorilor, dar urmasii ctitoruluin-au asupra schitului stäpinire cu titlu de clironomie stramoseasca".Chiar daca ar exista o clauza expresa in acest Bens (dar nu exista), ea ar ficontrarä, can. i al Sinoadelor I o II "4 si can. 24 si 29 respectiv al Sinoa-delor IV si VI. Pentru rea chiverniseala a mänästirii, trebuia sa se cearä,interventia mitropolitului si a episcopului.

194 acela care va dArui cinevas la om nu poate iaràs szl le mai stapineascà el,. dar Incaacela care odatii le-au afierosit, nu poate iarAs sd le mal stApineascd: &kJ socoteste aceasta

supus osindirii Cu atilt mal virtos cealalti care nu au nico cidere a si, amesteca, la acestelucruri".

12 - 0. 555

www.dacoromanica.ro

Page 177: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Invoiala pentru cei 20 talen i n-a avut ca scop sa dea schitul in stit-pinire rudelor, fiindca tot In ea se spune ca toata agoniseala va send latinerea schitului, ca in cart ea de inehinare.

In hrisovul din 1707 al lui Constantin Voda, popa Nicolae,ctitorului, se judeca cu Maria stirea i schitul e numit acolo mitoc al acesteia.Nici cartea mitropolitului Teodosie din 1710 nu pomeneste de stäpinirearudeniilor, si ea este Inminata lui Teofit, probabil calugar, ispravniculschitului. °him daca ar exista in invoiala acestui Teofil, rinduit de rude,clauza de a da acestora agonisita schitului, ea ar fi contrara canoanelor.Logofatul Nicola n-a stapInit schitul ca ruda, a ctitorului, ci, dupa caluga-rire (sub numele de Nicodim), ca egumen supus manastirii careia Ii dadeasocoteala. Daca Niculae ar fi avut un clrept personal, fiul sau dr. *tefanPiscupescu 1-ar fi mostenit i n-ar mai fi rugat pe arhimandritul Dositeisä, puna alt egumenas dupa Nicodim. Actele de stapinire acute dedr. t. Piscupescu au dus la un proces pierdut de acesta sub Ipsilanti voda.

Anaforaua mitropolitului Grigorie n-are tarie, fiind facuta denevoie", dupä vremea aceea, iar dr. *t. Piscupescu i sora sa nici nu cera-sera stapinirea schitului, ci Inchinarca lui la alta manastire.Fratii lui *tefann-au intervenit fiindea stiau ea n-aveau niel un drept. Anaforaua logofa-tului Tache Ghica greseste and cuteaza s'a anuleze o carte domneasca alui Alexandra Moruzi Nici Intarirea divanului n-are tarie, lipsind iscali-tura mitropolitului.

Invocarea altor cazuri de manastiri si schituri in stapinire privataeste valabila numai pentru spitale i alte zidiri eu rinduiala de a sechivernisi prin epitropi mireni, si care nu gut contra canoanelor. Decidr. *tefi Piscupescu nu poate lua schitul Golesti In stapinire ca o mosie stra-moseasca.

Am insistat putin asupra acestui litigiu, fiindca el lamureste proble-ma capitala a ctitoriilor private si diferite aspecte ale practicii ctitoriei,amintind importante principii de drept. Practic, problema se punea Incala inceputul sec. XIX. Dar in drept o adevärata stapinire privata nu puteas'a existe asupra bisericilor i mitnastirilor. Ctitorii Ii puteau rezerva drep-turi mai largi la administrarea si transmiterea ctitoriei in familie. Darinehinarea trebuia respectata. Ea scotea banal din patrimonial familiei

nurairea egumenilor avea nevoie de autorizatia bisericii. Mai largiputeau fi drepturile ctitorilor la spitale, case de orfani i alte asezämintepioase de acest fel. A &anti, a inchina, i a famine stapin absolut pe banal&raft sau Inchinat era o contradictie interzisa de dreptul laic i canonic.

Bisericile si manästirile stapinite" de boieri au fost totdeauna ostare de fapt, legata de clauzele actului de ctitorie, nu o adevarata starede drept. Pe de alta parte multe acte ctitoricesti se exprima In termenide stapinire privata asupra manastirilor i bisericilor 195, cind In realitateera vorba de boier ca ctitor cu largi atributii In fapt sau In drept, daratributii ctitoricesti, nu de proprietar neinchinat.

11. Concluzie. Dreptul ctitoricesc apare ca unul din cele mai intere-sante i bogate sectoare de contact institutional romäno-bizantin, conti-nuat pina in sec. XIX. El s-a inserat puternic la nivelul religiei, al puteriide stat, al moralei individuale, al existentei sociale si al patrimoniului farni-

195 Gr. Nandrls, op. cit. 121-127, nr. 24 (8 mart. 1626), cu prilejul InchlnArii mAn.Glavacioc la min. IvIrului de la Sf. Munte, se spune ca ea sA fie mltoc si in stApfnireasf. mAn. Ivir".

178

www.dacoromanica.ro

Page 178: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

lia1196. Receptarea bizantina a fost foarte larga, adaptata mentalitatiisensibilitatii locale E;d a läsat cimp liber de manifestare realitatilor romá,-

ne§ti, realizindu-se i aici aceea§i sinteza care insa nu poate fi inteleasaara' Ounoa§terea largului aport bizantin care, la nivelul dreptului de stat,promova actiunea conjuncta a bisericii i a statului in sensul unei maximeautonomii a ctitoriilor fa ta de intemeietorii lor. In acest joc dialectic lusa,rolul ctitorilor a fost departe de a fi neglijabil §.1 s-a manifestat atit la nive-lul stäpînirii, cit §i al patronatului de prestigiu. Mai u§or, dar fara lovituribrutale, a fost infrinta rezistenta solidaritatii de grup familial, in favoareainstaurtIrii unei largi libertati de dispozitii intre vii i testamentare asuprabunurilor tot mai mult confiscate ca un patrimoiu privat de §eful de fami-lie. Aspectele teoretice ale materiei personalitatea juridica §i ideea de.fundatie ca §i la Bizant, n-au fost mult §i ciar cultivate. Aceasta opera,

fost rezervata modernizhii dreptului abia in sec. XIX.

1" Nimic n-ar fi mai sugestiv decit o incercare de evaluare cantitativA cu materialeimperfecte sau greu de organizat a aplicArii dreptului ctitoricesc: ~Ami, felul i valoareadaniilor domnesti, boieresti, orAsenesti I .árnetI (sate, mosii, ocine, case, obiecte de cult,numerar) numArul bisericilor, miingstirilor l schiturilor zidite, reclAdite, infrumusetate, numA-rul 1 valoarea inchinArilor la locurile zise sfinte din afarA. in política de prestigiu imperialsi de patronat cultural bisericesc principatelor romAne, dreptul ctitoricesc a ocupat un loernai important decit alte structuri imperiale in tot procesul grandios care, de la N. Iorga,se numeste Bizant dupA Bizant". Contributia elementelor grecesti si a legAturilor Cu bise-rica ecumenicA in afirmarea acestei actualitAti a dreptului ctitoricesc a fost insemnati, darrolul decisiv revine exigentelor i aspiratiilor legate de realitAtile locale. Pentru una din linillede dezvoltare a dreptulul ctitoricesc, In sec. XVIII, vezi Pan. J. Zepos, La poliiique socialedes princes phanarioles in BalSt XI 1 (1970) 81-90.

179,

www.dacoromanica.ro

Page 179: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul V

Proprietatea

I. in ce sens se poate vorbi Inca de influenta bizantina asupra siste-mului proprietatii in principatele române dupa 1453 ? Pina in sec. XIX,acest sistem a suferit schimbari importante, oglindind profund realitatilelocale : apogeul orinduirii feudale, declinul ei cu o destul de lentä, trecerespre capitalism, fara nici un contact cu inexistentul stat bizantin, mide,de asemenea, de la Iustinian la caderea Constantinopolului, sistemulproprietatii se transformase sensibil In repetate rinduri.

inriurirea, in masura in care s-a produs, a venit de la elementeleumane care vehiculau vestigii de mentalitate bizantinä' i ii prelungeauecoul ca fenomen de civilizatie, precum si de la textele juridice, folositeca drept receptat i apartinind unor perioade diferite, ceca ce facea caactiunea lor sá poata fi cronologic destul de surprinzatoare si de need.

Dar un alt proces famine mai important decit acesta. Este contextulbizantin general in care, vrind-nevrind, sud-estul se dezvolta din Moreeapina la nord de Carpati. Context neintrerupt, ci dinapotriva, accentuat deceea ce Imperiul otoman a mostenit i preluat de la bizantini. Vehiculareavalorilor i strueturilor bizantine de catre slavi intra in acelasi context.Aceasta a avut ea urmare o mai largä deschidere istorica, o Ogre de solutiisi o acumulare de modele, cu ajutorul carora i in cadrul earora era Me-vitabil ca cei ce veneau mai tirziu, sá construiasca i sá Vita astf el seanaade o traditie vie sau difuza, de impacturi concrete sau de un climat per-sistent care este de escrita Bizantului dupä Bizant".

Numai in acest sens cred ca'Fr. Dölger 1" a putut sá serie, in studiulsàu despre Die Frage des Grundeigentums in Byzanz" ca Die agrarrechtli-chen und wirtschattlichen Verhältnisse des späten Mittelalters "and derfriihen Neuzeit in den Balkanländern werden itberhaupt erst out der byzanti-vischen Entwicklung verständlich, da die Anschaun gen liber das Grundei-gentum sick, während der Tarkenherrschaft kaum geändert haben undz.B. in .Rumänien bis ins 19. Jh. massgabend geblieben und ouch, durchgeschriebenes Becht verankert worden sind".

In stadiul actual al cunostintelor noastre, indeosebi asupra origini-lor proprietatii taranesti libere in fiecare din cele doua principate (TaraRomaneasea, Moldova), si asupra donaeniului eminent al domnului, precum

asupra domeniului donmese, i tinind seama de controversele care per-sista We'd, in bizantinologie cu privire la existenta micii proprietati tärä-

180

107 Vezi Byzanz und die europaische Staienweli, Ettal (1953) 217-231 (cf. 229).

www.dacoromanica.ro

Page 180: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

nesti libere in ultimele secole ale Bizantului 198, se pot face interesante siutile apropien i de problematia, dar nu se poate pune in term.eiai coiacretiproblema de influentä si de im.prumut.

Schema generalä, a sistemului proprietätii funciare de la care pornesteun specialist al problemei ca Dölger este aceasta : o mare si o mid, proprie-tate funciarä, in toate timpurile, sprijinite pe ideea de bazA a proprietätiiindividuale romane ; in putine cazuri, bine determinate, apare o proprie-tate superioarä a statului asupra pämintului.

Aceastä, schemä are nevoie de o singurä precizare : asa-zisa proprie-tate individualä, romanä era in realitate o proprietate familialá expresiecare se regäseste nu färä motivare la Bréhier '99 confiscatä insä oarecumde pater familias si exercitatä de el autoritar si individualist. Unificareaiustiniara a diferitelor forme de proprietate romanä consacrase aceastämasa, individualä a proprietätii familiale, ale cärei structuri reale räbuf-neau ad6sea in societatea feudalä, ca de pildä prin protimisis i altestructuri caracteristice (daniile fdcute sefului de grup i descendentilor säi ;cumpäräri fäcute de seful de grup pentru el si urrnasii säi).

Schema este valabilä i pentru sistemul proprietätii romänesti, cudeosebire cá proprietatea statului, respectiv a doranului, apare pentru osferä mai largä de bunuri i imprumutä unele trägturi feudale clasicecare nu vin de la Bizant.

II. Diva seo. IV, marea proprietate funciarä la Bizant este in con-tinuI crestere. Dupg unii autori (G. Ostrogorsky) 20O, ea ar fi dus la dis-paritia micii proprietäti täränesti libere.

tärile române, o mare proprietate de proportii Ina modeste inafarä de domnie, bisericä i Craiovesti exista in sec. XVI. Ea nu facedecit sä-si Mäs' seascä baza pinä in sec. XIX, pe seama obstiilor täränesti(a hotarelor acestora), a oraselor domnesti, a mica proprietäti täränestilibere. Nu se pune insä problema unei disparitii finale a acesteia din urmä.Desigur, proprietatea mosiereasd, i räzeseasa la 1849 (in notitele statis-tice ale lui N. Sutu) era raai redusä cleat la inceputul sec. XVIII (chid ocunoastem statistic) pentru Oltenia (1722), dupä statistica virmontianä201.Dar ea n-a dispärut niciodatä, i persistenta ei intr-o proportie destul de im-portantä, este definitorie pentru feudalismul românesc si nu datoreazänimic une influente bizantine, chiar daea in textele biza,ntine folosite,de pildä _Yaws ge6rgikos §i novelele de protimisis, unele structuri institu-tionale se potriveau direct si firesc realitätilor românesti si au fost caatare intrebuintate cu Emcees. Mai mentionäm aici a de un caracter lati-fundiar al marii proprietäti rom.ânesti spre deosebire de cea bizantinänu se poate vorbi decit cum grano salis. Satele i ocinele stilt destul deräspindite, formind rar com.plexuri cu adevärat latifundiare ca unele sateale lui Mihai Viteazul.

198 Vezi G. Ostrogorsky, Quelques problèmes d'histoire de la paysannerie byzantine inCorpus Bruxellense historiae Byzantinae, Bruxelles (1956), 41-74 (Les caracteristiques de laparé quie byzantine. Y a-t-il eu une paysannerie indépendarde darts l'Empire byzantin des dernierstemps?) si pozitiile autorilor sovietici i bulgari (supra, P. L n., 98, 112).

199 La civilisation byzantine, L'Évolution de l'humanité, 21, Paris (1950; 1970) 30-32:propriété, définie par le droit romain et la législation impériale, était le fondement

économique de la famille. Le pére n'en était pas en general l'unique détenteur maisétait seul apte à rédiger les actes qui la concernaient ..." (p. 30).

Vezi supra, n. 198.Vez! H. H. Stahl, Contribulti la studiul satelor demilmase romanesti, Buc. 1 (1958)

32-48 (Statistica italianului Virmonte, din administratia austriaci a provinciei).

181

www.dacoromanica.ro

Page 181: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Primul element i cel mai important al marii proprietiti bizantineIl constituiau domeniile statului (0eZot. oto, súccyetç GIMO, unelefiind bunuri personale ale Impitratilor i impiriteselor, iar altele avindo administratie proprie, numiti xouporroopía, bunuri ale coroaneideci ale statului. Din cauza daniilor ce se ficeau din aceste bunurimänästirilor, si din cauza cresterii lor datoriti confiscärilor in procesele detèse-majestate, Dölger inist asupra fluiditätii patrimoniului imperial, alecarui mari domenii neschim.bate sint putine la numär. Prin cucerire,acest patrimoniu cunostea cresteri importante. Cu statut juridic i fiscalneprivilegiat, aceste domenii erau exploatate prin parici ai statului (8-1w,o-criaxot notpoixot, 81l/oatecpcn) san prin arendare (emfiteozä).

Domeniul domnesc este mai bine cunoscut in structura lui economic&cadastralà, in Tara Romäneasci, datorit& studiilor publicate i in curs

de publicare ale lui I. Donat 2O2. Fluiditatea domeniului domines° este simai mare, prin jocul confiscirilor pentru viclenie care fac imecliat obiectde danie citTe boieri, pe lingi daniile obisnuite eitre bojen i mänistiri.Circulatia, constanti a satelor de viclenie este en totul caracteristiel

Desi incä, din sec. XVI se vorbeste de treburile sau banii 'dril, sesustine in general ci o netä distinctie intre domeniile statului si cele per-sonale ale domnului n-ar fi existat pînà in sec. XVIII.

Desigur, o anuraitä, confuzie intre cele doui mase de bunuri a exis-tat totdeauna. Totusi, cercetäri mai recente 203 au argtat cii incá, dinprima treime a sec. XV o cämari" personar& a domnului incepe si sesepare de visteria domneasci a tarii. Alexandru Aldea vorbeste de cá-mara pärinteascä, i vistieria Tärii Romänesti" 204 COmärasii admini-stran veniturile domnului de pe mosiile proprii, lar vistierul admi-nistra banii vistieriei, ai

Cu toatä confuzia, mosiile boieresti pe care domnul le avea la suireape tron, nu-si pierd en totul individualitatea, desi exista si tendinta ca elesä, devinO m.osii domnesti si si treacA la domnii urmitori 2°5.

In sec. XVIII, dupl märturia lui D. Cantermir 206, incepe si se facidistinctia bizantin& intre bunurile personale si cele ale coroanei, respectivale statului. La aceasti data insi conditiile de ordin extern ficeau ca inte-resul dom.nilor, sub cotinuI ameiaintare otoinanä, de mazilire, multi dintreei cu interese in alar si finalmente (1711-1716) fanarioti, si fie de a nuavea un intins domeniu funciar in taxi.

Ca si boierii i minästirile, domnia era scutit& de d'Oil funciare.ei erau lucrate cu vecini (rumâni) dom.nesti pini la transfornwea acestoraIn uiicuitori sau c1àcai prin reformele lui C. Mavrocordat (1746, 1749).

Existan unele particularititi specifice romänesti. Cea mai impor-tanti era stipinirea domneasci asupra hotarelor oraselor i tirgurilor207,cu dreptul de a dona din prisoase, i pini la urmi (sec. XVIII) chiar din

222 Vez! RRH 6 (1967) 201-231 (Le domaine princier en Valachie XIvex V le siécles ).Cele In curs de publicare mi-au fost comunícate de autor, cäruia il multumesc in mod calduros.

2" Vez! Damasehin Mioc, Originea si funcliunea birului In Tara Romtineascd pinli lasfIrsitul oeacului XVI In Studii si referate privind istoria Rornaniei, Buc. 1 (1954) 653; 660.

2" 1. Bogdan, Relaiiile Tarii Romilnesti cu Brasovul f i cu Tara Ungureascd, Buc.(1905) 47-48, nr. 27 (1431-1433), cit. de Mioc (supra, n. 203)

222 Vez! I. Donat, op. cit., 209.226 Descrierea Moldovei, Buc. (1973) 209, 263 si 267, n. 7 (N. Stoicescu).2" Autorii care contesta dominium eminens al donmului asupra intregii täri, constatA

cA orasele fac parte totusi din domeniul superior al domiului, dar nu explica aceasta partí-cu laritate.

182

www.dacoromanica.ro

Page 182: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

zonele locuite ale hotarului. In al doilea rind, dreptul domnului asupratuturor robilor tigani intrati in tara,fìírá monopol domnesc permanentasupra a,cestei categorii, fiindcá o parte trecea in stápinirea boierilor si a

Bunurile FLA stápini care la Bizant deveneau ale statului,in principate cAdeau pe seama donmiei, iar locurile pustii i branistileapartineau, de asemenea, dom.niei. Era o formA de acumulare primitivä destOpinire, de tip feudal, care avea made corespondente, nu directe, la Bizant.Incorporarea malurilor i bältilor Dunärii in dom.eniul domnesc, la incepu-turile organizarii statului ", se aseamitnä cu operatia bizantinO deacumulare imperialit privind unele teritorii nou-dobindite.

Dom.eniul dom.nesc dinastic, de tip bizantin, nu se gäseste in princi-pate cleat la inceputurile statului Tärii Românesti si sub Mihai Viteazul".

Al doilea element al marii proprietitti bizantine 11 constituie mareaproprietate a bisericii prin inaltii ei prelati, patriarhi, mitropoliti i episcopi.Domeniile acestea erau exploatate indeosebi prin emfiteozO, de origineromanO i, care prin termenul ei lung, ocolea interdictia de insträinarecare lovea aceste domenii. Folositä, in sec. XTV XV, emfiteoza a fost pre-luatá de otomani. In perioada bizantinl de mijloc, se folosea emfiteoza petermen scurt (25, 29 ani) (Erbpaeht auf Zeit). Pentru anumite bunuri, serecurgea si la emfiteoza perpetuO (acype4g ii.LopírreucsK), in genere pe treigeneratii (Tpta np6cromcc).

Ca recunoastere a proprietätii superioare a bisericii, prelungireaemfiteozei se Mew, cu plata unui e EcraexTLx6v sau ip.pccri.xt.ov, care sub Leon VIreprezenta indoitul chiriei. Cuvintul românesc de embatie pentru a desenanainstitutia, invederazit filiatia bizantiná. Emfiteuticarul putea fi silitcultive. Nici aceastä, proprietate nu beneficia de privilegii juridice saufiscale.

In principate intilnim o mare proprietate corespunzátome, metro-politanO indeosebi i episcopalä. Exploatarea ruralI se face mai multcu tárani dependenti si cu poslusnici, iar cea urbanä, din sec. XVI sitrial ales din cel urmätor, prin embatic sau bezmen (superficie, lar Insec. XVIII prin ghedic). Aceastä proprietate era scutitä de däri, darIn caz de criz'ä financiará care se producea frecvent, se cerca bisericiiajutorul prin imprumuturi i contributii directe.

Marea proprietate a mOnIstirilor bizantine corespunde in totul mariiproprietäti mänästiresti din principate, unde bi,serica, i manästirile consti-tuiau cel mai mare feudal stápin de páraint. La Bizant ea se bucura denumeroase privilegii, care se intilnesc si in principate, danii i imunitätilpe lingl scutirea de dan, cu aceeasi revansä a contributiei exceptionalela grelele sarcini ale statului cätre Poartá. In sec. X XI, la Bizant inflo-reste charisticariatul, däruirea mänästirilor la particulari, clerici saulaici, care in calitate de gpopo., sit le supravegheze i sä se adminis-treze, incasind nu MIA mari abuzuri veniturile. In citeva rinduri,ca sub Manuel II Inainte de 1415, se pune problema secularizärii bunurilormänästiresti. Daniile cOtre mänOstiri sint scutite de la rigorile protimisi-sului (Vasile II 988), danii interzise anterior de Nichifor Focas.

In principate, proprietatea mare mänästireascá, de origine dona-tivO, avea o pozitie asemAngtoare i juca un rol considerabil. Exploatareaei nu cliferea de aceea a proprietátii bisericii. Satele sau ocinele mOnásti-rest, lucrate de vecini (rumäni) mAnAstiresti (sau ai mánästirilor) alcOtuiau

208 VezI I. Donat, op. cit., 226.229 229; idem, Salde lui Mihai Viteazul In SMIM 4(1960) 465-506.

183

www.dacoromanica.ro

Page 183: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

categorii speciale, opuse eelor domne0i sau boiere§ti. in orw, manaistirilecare patrunsesera puternic In a doua jumatate a sec. XVI, recurgeauaproape exclusiv la embatic-bezmen (superficie)21° sau la inehirierea obi§-nuita. Ca particularitati romane0i, avern rolul negativ, Inca din aceemiperioada, al egamenilor greci cu adrninistratia deficitara, instrainarede bunuri inalienabile i incalcare a dreptului ctitoricesc ceca ce &Ideana§tere unei mi§cari pamIntene de rezistenta care se concretizeaza in mime-roase acte normative ale domnilor, prin hrisoave simple sau pe baza dehotariri ale unor adunäri de sari, Incepind cu cea din 13 apr. 1596 211

continuind cu cele, celebre, adunate sub Matei Basarab 212 0 repetatasub Constantin i5erban 2", a cärei hotarire reja termenii hrisovului din1596. Aici numai este vorba de influenta bizantina, ci de luptil, care vadeveni secular, contra actiunii negative a unora din elementele grece§tiIn urma cäreia rolul Bizantului dup'ä, Bizant" era compromis. in asamasura, inch chiar In actele normative la care ne referim, indreptarea secauta a se instaura prin inlaturarea elementelor corupte, prin organizareadministrativä, prin revenire la bune traditii de origine bizantina (eondu-cerea manästirilor de catre soborul monastic) i mai ales prin aplicareaconstant i corecta a pravileti, adica a legalitatii de traditie 0 origine bizan-tinä, receptata. In principate. CuvIntul pravild, In acest sens, nu lipse*tedin nici un act de reforma 0 reorganizare. El figureaza indeosebi In carteade libertali din 31 iulie 1631 sub Leon Voda Toma 214, care se ocupade situatia bisericii §i a manastirilor sub aspectul crizei create de egumeniigreci abuzivi. De proprietatea manastireasca se va lega, din sec. XVI, oproblema necunoscuta luraii bizantine, dar legata de ea FA de mijloacede drept puse de ea la dispozitie : inchinarea din ce In ce mai masivade lacawri sfinte din principate, catre institutii religioase din BalcaniOrientul ortodox, pina, la Ierusalim §i Alexandria 216. Read politicä gene-roasit de ajutorare necesara a institutiilor, strlintorate sub dorninatiaotomana, dar egoista Bursa de -venituri personale In schimbul unei cola-borari i complicitati politice oferita de ierarhi benefician, forma deturnatade export de capitaluri pentru elemente instrainate, inchinarile de manas-tiri au constituit 0 un mijloc necesar de finantare a politicii domnilorcandidatilor la doinnie care, din cauza Portii 0 a primejdiilor interne, nuse puteau sprijini pe puternice domenii §i resurse financiare interne 216

Marea proprietate a nobilimii In principate a marilor boierieste aceea care a pus cele mai gingme problem.e. La Bizant ca §i la noi,nobilul chiar de origine modesta' mai recenta sau mai Indepartata

210 Asupra locului superficiei in cadrul proprietAtii orenesti, vezi Le régime de la pro-priété dans les villes roumaines et leur organisation administrative aux XV Lle XVIII` siècles

Valachie et Moldaute in Studia Balcanica, Sofia 3 (1970) 63-817; Observa/ti asapra structuritjuridice a proprietajii ordsenesti In Tara Rorridneasca si In Moldova (1711-1831) in Studil26 (1973) 256-281 (p. 268-271).

DRH B XI (1975) 205-206, nr. 160 DIR B XVI (1953) 206-208, nr. 227.212 Vezi D. Mioc in RRH, 5 (1966) 200; Valentin Al. Georgescu, rec. SCJ 8 (1963)

120, n. 2 si 3 (adunArile la care se referA hrisoavele din 28 iul. 1639, 27 nov. si 5 dec. 1846).213 14 mal 1657, vez! P. Teulescu, Arhiva romtirtil. Documente istorice, Buc. 1 (1960)

28-36, cu repetate referinte la Mate! Basarab; pentru hrisoave de-ale acestuia, 8 dec. 1640,dec. 1647, vez! ibidem, 18-27.

214 Vezi op. cit. supra, P. I, n. 124.215 Pentru InchinAri de mAnAstiri Plumbuita, 1585; Sf. Treime, 1613; StAnWl,

1615 vezi Al. Elian, Legdturile Mitropoliei Ungroolahiet Cu patriarhia de Constantinopol l cucelelalte Biserici ortodoxo in BOR 77 (1959), 904, n. 3.

216 Vez! I. Donat, op. cit. Rezultatele culturale pozitive ale acestul proces se cunosc.

184

www.dacoromanica.ro

Page 184: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bogat si mare dregätor, este un aUVCCT6q un puterAic 217, apartinindsau aristocratiei militare sau birocratiei de stat. Pentru a ocoli legislatia,care interzicea uzura i dobinda, s-a ajuns la supraevaluarea pantintului,In conditiile economiei feudale, i astfel la o adevaratä foame de paraint"(Landhunger, Fr. Dölger). Pentru statul autoritar i centralizat o astf elde mare i puternica nobilim.e este totdeauna o prim.ejdie (sec. IV, X).Statul a combatut-o cu un succes relativ. in decadenta societätiibizantine, marea proprietate a nobilimii militare si feudalizate, alternindCu ofensivele celei birocratice civile, a jucat un rol nefast decisiv.

Desi Ora privilegii fiscale, marea proprietate nobiliara, îi asiguraun regim de drepturi largite prin hrisov, asenanätor inaunitatii occidentale(ccú-roa6crmyrov). Se acorda in m.od general sau pentru anumite dari o kExoya-aacc de darile obstesti i catre stat, interzieindu-se functionarilorsoldatilor statului sä intre pe domeniul astf el scutit. Stapinii isi organi-zeaza un aparat propriu de adrainistratie, cu armata proprie (initial : pouxeX-XdcpLoL). Domeniile lor devin gX0OGCSÓCTCC sau xpuo-o3ou?)4rce, lar täranii de-pendenti care le lucran, luau numele de gxouacrecrot. sau xpuaof3o0ac'e-coL.

Aceastä imunitate fiscalä, care stabilea raporturi directe num.aiIntre senior si tärani pe de o parte si intre el si stat (organele centrale),pe de aka; parte, nu era in general dublata si de o imunitate judicial*ca in Occident. Desi paricii (7cápootot), de pe domeniile nobililor se potplinge impäratului i obtine judecata, stapinii de domenii au o justitieteritorialä exercitata de administratorii lor. Taranii dependenti de pe akestedomenii plateau dari funciare si personale ( xaTcvLx6v) care in. sec. XIV senumeau, impreuná oixOu[Liv7], incasate de stapin care impreura cu dariledatorate de el, le varsa la incasatorul themei in cauza. I!)irect, stäpinul incasade la tiírani renta 111 natura sau in bani, In douit rate (martie i septembrie),precurn i servicii i podvezi. Cu exceptia bisericilor, domeniul era insträi-nabil impreuna cu paricii sib, care puteau fi schimbati i singuri, färadomeniu. In cadastrul oficial eta fixat plafonul paricilor, dupa care se&flea o listä (npocwrf,x6v) stapinului. Pe domeniu nu se putean aducedecit alti tarani liberi de saicini, pe baza unui priilegiu expres, cei noiadusi trebuind sit' fie liberi de dari lata de yevocen), aTpcmoynx6v XoyoOkaLov.Ei purtau numele de avoL xod iXeúeepoL, VOL xcti. 'rep' 8)1tnatcp olventrwa-cot*.Structura unui mare domeni tr.0 ,,euri7Vccracc) comporta un conac (TCOC)4TLOV),adaposturi pentru zilierii salariati, dependinte pentru unelte si aparate ,gradina, livada" i loturile taranilor grupate in forme de sat.

Desi m.ai putin concentrate i intinse, satele boieresti din tarileromâne reproducean un model destul de asenanator. Existau 'MA sidiferente notabile, mai ales in perioada de slabä dezvoltare a rezerveiboieresti 218. Regimul imunitar este fundamental acelasi, cu abuzurileexcesele cunoscute. Cvasiinexistenta imunitatii judiciare In favoarea boie-rilor, spre deosebire de imunitil tile date manastirilor, este identicä. Vecinulsau rumanul are calea deschisa spre judecata domneasca, dar ascultarea

217 Definitia egala a puternicului va fi cantata in Moldova in modifícarile explicativeale Sobomicescului hrisov din 1785, vezi ed. acestui monument juridic, Bucuresti (1958).

Vezi si D. Jacoby, Une classe fiscale á Byzance et en Romanie (atine: les ioconnusdu fisc. éleuthères ou &rangers in Actes du XlVe Congrés intern. des ét. byz. (1971), Buc.2 (1974) 139-1952, care noteaza o sensibila continuitate bizantina i mentinerea prescrip-tiei de 30 de ani a dependentei taranilor aservili.

218 Bogata literatura a problemei (B. Campina, St. Stefanescu etc.) este cunoseuta.Cercetarile din ultimii ani au indicat proportii mai modeste pentru rezerva feudala pina lainceputul sec. XIX. La Bizant ea nu poate sa fi fost mal dezvoltata.

185

www.dacoromanica.ro

Page 185: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

si supunerea 2121 datorate de el boierului i ap5rate de doin.n prin drastic&carti de volnicie, asigura boierului o justitie minora de fapt", eficacemai larga decit se poate inchipui. Documentele vorbesc direct foarte patinde ea. Vecinii (rumani) datoreaza aceleasi dari i prestatii, ca i pariciibizantini, cu o multiplicare si agravare a stringerii lor im.pusa de dominatiaotomana si de precaritatea i aviditatea domnilor paminteni. Plata in douarate se multiplica in sferturi, mai mult de patru pe an. Deosebirea intre-vecinii (rumânii) de basting, si de avezare, pe de o parte, si oameniislobozi sau cu invoiatá este fundamentalä, dar asezarea acestora estediferita, la marginea clomeniului : slut laturasii sau marginasii. Regasimaici categoria taranilor straini de domeniu i liberi de once dari, singuriicare pot fi adusi pentru noua asezare si mai ales pentru noile sate decolonizare pe locuri pustii sau salisti de repopulat 22°.O prescriptiedependentei se practica exceptional, ea cea de sapte ani in Moldova.sub Miron Barnovschi (1628). Pentru ultimele trei structuri, conditiilesocio-economice, determinante, au dus la particularitati institutionalemai putin riguros cristalizate decit la Bizant i in _Romania latinä.Nu pare a se fi practicat un plafon dem.ografic pentru fiecare domeniu,.respe,ctiv sat sau ocina.

III. La Bizant, mica proprietate, prin definitie tardneasea, imbracadoua forme : proprietatea taranilor liberi si averea paricilor.

Opinia cea mai raspinditd, pina la recentele (1956) rezerve ale luiOstrogorsky 221, sustine ca o taranime libera, mica proprietarä de pämint,a existat fara, intrerupere, in toate timpurile. Existenta ei n-ar fi deci oparticularitate a feudalismului românese. Acesta s-ar distinge nuraai prinvolumul exceptional al acestei paturi i prin absenta unor perioade de adîn-cá ce par sa se fi produs la Bizant dupa sec. XXI.

Terminologia 222 folositä pentru desemnarea acestei täranimi estemultipla si nu destul de clara, putind fi aplicata i taranilor dependenti.Existenta .ei este legata, de sate, obstii : xtou, dupa sec. XI opa; apoiecypE8La (chnpul mic). O gasim i in micile orase xecaTpa, xcoi.i.o7z64eLq.Seria lor se numeste LTC60-TCCatq §i cuprinde : casa, gradina, fintina, ocina(x(A)pdcpt.ce) i viile (4.7riXto&) in eim.pul satului (xe..)pcc, r.apiov), la carese adauga màslinii i arborii fructiferi.

Daca un taran isi paraseste a sa poç, fara plata darilor, vecinul,dupa sec. XIII, le plateste si ja ocina parasita. Din sec. X, dupä 30 anide la parasire, ocina trece la stat. In sec. X si urmätoarele li se aplica,protimisisul, numit, mai tirziu, iray:Lars*, com.plementul lui fiind vestitaimpokh. Ocinele sterile, abandonate (04151.1.avra, goactiltiource), en ale lor&xi (iTcLpeaXouacc) tree in sarcina vecinilor, colectiv responsabili deplata darilor intregii unitati fiscale. In 1002 pin& in 1040, aceastä institu-tie este inlocuita, cu asa-numitul &Ur) Xiyyu ov potrivit caruia drile neplatite

219 Mentionarea lor in documente este curentA. Referintele sint inutile.229 Pentru indeplinirea acestei conditii in satele de colonizare, vez! Mate! D. Vlad,

Colonizarea rurald in Tara Romdneascd i Moldova (sec. XV XV I II ), Buc. (1973) 117,121, 137.

221 Vezi supra, n. 198. Contra, Fr. Dölger, supra, n. 197 §i autorii citati i combAtuti deG. Ostrogorsky.

222 Ea este datil §1 de Fr. Dölger §i de G. Ostrogorsky. Pentru demonstratia noastrAnu este indispensabilA.

186www.dacoromanica.ro

Page 186: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

treceau asupra m.arelui proprietar, ceea ce in general era o greutate pentruacesta, dar uneori un avantaj.

Micul taran liber platea impozitul funciar (87)(6cLoc, Tijç, 8111.6atovxacvc5v), impozitele accesorii (8Lx6pcmv, &ckcpoXXov) i adeturile (aw.44166m)pentru incasatori. Tratatul publicat de Ashburner nu mentioneaza plataunei ditiri personale, pe cap de om.

In cadastru, darea fiecarui taran figura intr-un crrtzo, Bidicareadarilor se facea pe tinuturi (únoTccycer.) ale carei subunitati ierarhice, dejos in sus, eran: satul, métrokomia, kephaloheirionul ; dioikésisa (katepa-nikon). Obstea se numea xoLv6v, xotv6-rs] , ót/c1.q. Pämintul ei cuprindea :pasunea (Xt4cc3tata yij), padurea, morile de vint si de apa. PentruDölger nu poate fi vorba de o proprietate colectiva si ia loe printre autoriicare contesta, in acest sens, influenta slava care a activat mult relatiilede obste, accentuind mult aspectul tocmai arhaic si de colectivism nedes-trä mat in mod complet. Exploatarea individuala" a pamintului cultivabilse facea prin impartirea recoltei in douil" (4.usEta), prin Impartirearecoltei" ([2.0p,s-h), prin arendare (TC&XTOV) pe 5 ani, cu arenda de1 hiperper la 10-12 modii ( --=8 9 ari). Viile se arendau (prin ócv.rce467cocx-cov).O sursa hagiografica nesigura, observa Dölger, descrie averea unui taranliber sarac, astfel : o pereche de boj, un cal, o vaca cu vitel, un sclav si osclava, ceea ce pare autorului citat unwahrscheinlich" (p. 225). Mica tara-nime a fäcut din partea puterii imperiale si a legislatiei oficiale obiectulmultor mäsuri de apArare. Abuzurile fiscale exercitate asupra ei sint cunos-cute i unanim admise. De asemenea, politica de acaparare dusa de SuvocTot.pentru pämmnturile ei. Aceasta acapaiare a putut fi stavilitá de politica

legislatia cu caracter social a imparatilor din dinastia macedoneana.Ea n-a mai fost eficace dupit aceea, impotriva ofensivei conjuncte sau suc-cesivä, a aristocratiei civilo-birocratice si militare cu tendinte de feudali-zare. Disparitia sau cel putin decaderea ei a contribuit mult la disparitialumii bizantine.

Este taránimea libera din principate un räspuns identic al unor proceseea cele bizantine Da si nu Amploarea i stabilitatea taränimii libere roma-nesti este evident-á i izbitoare. Ea a trecut prin eriza si a descrescut continuu,din sec. XVI, dar de o disparitie, cu aceleasi consecinte ca la Bizant, nupoate fi vorba. Procesul de formare in sec. XIVXV cu radacini in stra-tificarea anterioara a obstii, pune probleme specifice i care la Bizantnu pot fi urmarite. Procesul de acaparare este acelasi, dus de boieri si demanastiri, uneori chiar de domnie, dar trebuie subliniatá lupta dirzä a tara-nimii, printre ale cärei arme figureaza procesivitatea neobosita (recursulla arma legara), cu apel la toate regulile de drept. in sec. XVIII se petreceun fenomen curios : se dezgroapa in ambele principate legislatia socialá adinastiei m.acedonene in favoarea micii taranimi bizantine si se folosescpe cale de receptare elementele legale privind protimisisul, interzicereadanidor de la sarac la puternic (bogat), se amelioreaza procedura protimi-sisului, se proiecteaza chiar inalienabilitatea bizantina a bunurilor in afarafiecarei star sociale date etc. Aceasta politica insa culmineaza in actelegislative de care ne-am ocupat pe larg in alte lucrar 223, si care, cronolo-gic, depasesc limitele cercetärii noastre (1765-1777 in Tara Romaneasca ;1785 in Moldova). Ele vor fi mentionate in paragraful consacrat protimi-sisului.

223 Preemfiunea pctsstm.

187

www.dacoromanica.ro

Page 187: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Bunurile soldatilor (a-cpwriorrLx& xXcicap.tx-rx), de care se ocupa multnovelele sec. X, erau micile ocine concedate railitarilor pina la gradul desubofiter, in schimbul obligatiei de a se inarma din venitul lor s,i de apresta serviciul militar. Regimul stratiotic a coincis cu apogeul puteriibizantine. El intra in declin in sec. XII eind Ii iau locul marile domenii mili-tare concedate aristocratiei razboinice, incepind indeosebi cu Comneniisi care contribuie la decaderea puterii bizantine. Stratiotii de tip vechiinsa n-au disparut cu totul in cursul sec. XII.

Regimul stratiotic a avut un larg rasunet, institutia regasindu-secu multiple adaptari locale, sub forma unei adevarate stiatiotii sud-esteuropene (rugen Stanescu)224, intemeiatil pe legatura dintre stapinireaunei mici ocine, a libertátii täranesti si a unei variate functii de apararemilitara (räzboinica sau in timp de pace). Nicaieri insä ea n-a devenit inaceeasi mäsura ea la Bizant, baza organizarii militare generale. Stefan celMare (Moldova, a dona jumatate a sec. XV) a fost cel care in siAemulvitejilor sal a transformat taranimea libera existenta intr-o stratiotie efi-cace. Ulterior, in unele categorii de tarani liberi si de slujitori privilegiati,de tipul pliaiesilor moldoveni, al rosiilor si calarasilor, al posadnicilor,al pazitorilor de trecatori la frontierä, se regasese spiritul si tehnica stra-tiotica bizantina, dar si vechi traditii de straja i paza, ale olistiilorpr e statal e .

Averea paricilor bizantini ridica o serie de probleme dificile, dincare unele ramin inca obscure. Ideea fundamentala este eä paricul îi pas-treazli calitatea de persoana libera, in opozitie cu sclavul neliber.

Dupa 30 de aui el devine inamovibil, stapinul nu-1 poate desparti depamint, Terminologia folosita nu intereseaza aici, nici un temen bizantinneregasindu-se in limba romana, asa cum cel putin 7ccIpoLxo; se regasesteIn limba bugara (napint), sensul acestuia din urma fiind Insil acelasi cu celde vecin, lacuitor din vecinatate. Paricul bizantin putea dobindi o deplinaproprietate fundara', dar n-o putea instraina fara acordul stapinuluisan, si n-o putea transmite prin mostenire decit limitat. .Alaturi de parici,stapini de pamint, existau lueratori agricoli rara pamint pentru care existao bogata terminologie 225, asezati pe lîngá conacul domeniului. Starea pari-cilor se dezvolta odatä cu largirea i adincirea regimului de pronoia (=o1-

E0X0V0)22e,V. in sec. XIII XIV, prin exproprierea taranilor liberitransformarea lor in parid, concesiunea militara nobila transformindu-seea insasi in concesiune consolidatä tinzind spre o depliva proprietate.

Statutul vecinilor-rumani i functiunea lor economico-sociala esteIn totul corelativa. Vecinul este un om liber; dar prin legarea lui de glie,nu pentru a-1 garanta pe el, ci pentru a-1 impieclica sa fuga, sa se depla-seze pe alta mosie, vecinia (servajul, serbia) devine tot mai mult o starede cvasirobie227 si reforma lui C. Mavrocorclat (1746, 1749), care a supri-mat termenul de rutilan, vecin, a fost simtita ca o slobozenie, o dezrobire

224 Vezi op. cit. supra, P.I., n. 92.225 Care nu intereseazA aici.226 Vezi G. Ostrogorsky, Pour l'histoire de la féodalité byzantine, Bruxelles (1954); idem,

Geschichte (19633) 273, 306, 324.227 In asezAmintul moldovean de dezrobire din 9 apr. 1749 (D IR, A, II, 1965, 287

288, nr. 260), vecinii se pling ea au fost asimilati robilor, lar boierii suslin distinctia intrevecinie 1 robia tiganilor : jaiba ca pre robi se stapinesc, au ca pre tigani". Cu tolli... am rdspuns cA vecinil robl nu sint, nici se stApinescu cu nume de robie; flindca numaitiganii au acea roble, caril cu femeile o Cu copiii lor slujesc pe toate zilele stApinilor

188www.dacoromanica.ro

Page 188: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

a vecinilor legati de pämint, vinduti cu sau färä ocina lor. i vecinuIputea fi proprietar in afara veciniei lui, i avea un drept consolidat asupraocinei sau delnitei, cu facultate limitat i controlatä de a-1 insträinasi a-1 trece ca mostenire urmasilor. Treptat, indeosebi dreptul de insträi-flare va fi tot mai mult limitat sau negat de stäpini. La 1746, in TaraRomâneascä, vecinii devin cläcasi sau läcuitori de sate, asa-zis liberi, darpierd ocinele in favoarea stäpinilor. Stäpinirea vecinilor rumáni este maiconsolidatä asupra locurilor deztelenite de ei (curäturi, skäturi, lAzuiri).Asupra inventarului de muncä, i asupra vitelor, vecinul este stäpin deplin.Asupra casei i locului imprejur (grädinä, livadä) dreptul lui, de aserue-nea, este mai consolidat. Vecinii din sat alatuiesc o obste aservitä, carepästreazä, multe structuri comunitare, inclusiv pe linia luptei de clasä,dar stäpinul feudal si agentii säi s-au substituit in multe din atributiileobstii libere. Statutul de vecin este ereditar, ca si la Bizant. Excludereaferneii din legätura de vecinie este mai mult teoretieä 228 In unele docu-mente, ca si in Apus, apar femei mentionate ca vecine. Vecinia ja sfirsitprin aderea in captivitate i prin eliberare sau iertare din mila stäpinului,care de cele mai dese ori era retribuitä, devenind adeväratä räscumpärareplätitä. Pentru fostii tärani liberi (cneji, judeci), era vorba de o cnejire saujudecire, terminologie generalizatä si la vecinii de totdeauna care intrauIn rindul liberilor deplini. Iertarea se putea face cu ocinä, cu tot sau numaicu capul, adicA lucrätor liber färä pämint, mereu amenintat de revecinire.titre vecinul iertat i fostul stäpin puteau persista unele legäturi, care seleagl de o tehnicä' folositä in sud-est din timpuri indepärtate, de pilditIn Thessalia, in materie de eliberare a sclavilor 229.

VI. Dar influenta bizantinä in materia proprietätii nu se limiteaziila aceste paralelisme semnificative si la aceastä comunitate de climatstructural.

In cadrul regimului de pronoia, functiunea donativä a impiiratuluise regäseste In dreptul de häräzire domneascä', pentru dreaptä i credin-cioasä slujbä, cea militará Bind cea mai importantä pinil in sec. XVII,dar nu exclusivä'. Pe o scarä mai redusä, häräzirea, este folositä si de mariiboieri fatä de slugile lor 23°, färä, ocolirea întärinii domnesti.

Procesul de consolidare al concesiilor cu titlul beneficiar si viager depronoia, se regäseste in cel de consolidare al daniilor domnesti pentruslujba credincioasà. Dupä, 1500, danii cu titlul de beneficiu mai exist)",

satele care tree din minä in minä, 231 - dar majoritatea ocinelor boie-resti sint ereditare i nesträmutate, confiscarea pentru viclenie aparindtot m.ai mult ca o pedeapsä publicìt bizantinä a crimei de trädare. Exerci-tarea protimisisului domnesc in caz de insträinare a ocinei donative,

229 0 afirma totusi tirziu asezAmintul moldovean de desfiintare a veciniei din 4 apr.1749, DIR A 2 (1966) 288, nr. 260: vecinii numal partea bArbAteascA slujescu, scotind lalucru numai un om dintr-o casA, mAcar citi ficiori, va avea omul iarA partea femeiascA

slujeste".229 Vezi rec. noastrA la A. Babacos, Acres d'allénation en commun et nutres phénornénes

apparentés d'aprés le droit de la Thessalie antique. Contr. ci ¿'él. de la copropriété familialechez les anciens Hellénes in RESEE 5 (1967) 358-363 (cf. 361: exemplul unui fel de paramonéIn caz de dezrobire, la 1798 in Tara RomiineascA.

23° 5 jul. 1515, DIR B XVI 3 (1952) 32, nr. 41: jupan Neagu milueste pe sluga saOanA l Cucov pt. slujba lor credincioasA ... in tAri strAine si pt. sufletul pArintilor luipt. sufletul lui".

231 Vez! C. Cihodaru, Forme de proprietate feudald in Moldova Studii i cercetAri stiin-Mice", s. III, t. soc. 6 (1955) nr. 3-4, p. 16-19.

189

www.dacoromanica.ro

Page 189: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

practic nu mai este exercitat, intärirea donmeascI avind loe fra nici o(liscutie sau dare specialä in com.pensatia renuntgrii la retract.

In felul acesta intra in joc influenta asa-ziselor structuri juridiceindividualiste ale proprietätii romano-bizantine consacratä de Compi-latia luí Iustinian si de. Basilicale, respectiv de Vlastarés i Hexabiblul luiArmenopol si preluatä puternic de bisericä, deoarece era conformä cu inte-resele largiril domeniilor sale feudale.

La inceput in cadrul societätii feudale, i apoi in cadrul procesuluitrecere la capitalism, indeosebi dupä 1750, influenta proprietätii roma-

no-bizantine de tip individualist este din ce in ce mai accentuatä. Ei i seapune familia de tip lärgit, arhaic, obstea, neamul, rudele in grupuri largi.Aceleasi persoane, in grupuri de solidaritate, se opun impactului bizantin,-dar recurg la el pentru promovarea intereselor individuale sau a conflic-telor lor cu grupurile respective. Consolidarea proprietätii boieresti se facein sensul proprietätii romano-bizantine, iar biserica lupta pentru consacra-rea acesteia, pentru a se gäsi, puternicl i mistic prestigioasä, in fata indi-vizilor, stäpini deplini pe bunurile lor, care vor rezista mai putin la tre-.cerea unui mare numär din aceste bunuri in miinile bisericii, sub formeleconsacrate de dreptul canonic si nomocanonic.

Aceastä individualizare relativä a proprietätii inseamnä lupta contradiverselor forme de conditionare patriarhalä i feudalä a stäpinirii funciare.Contra conditionärii prin protinaisis, lupta va fi evocatil in capitolul urmä-tor. Ea nu s-a terminat decit in sec. XIX. Contra conditionärii familialede obste, lupta s-a dus sub forma dezagregärii continue a obstiilor si sublorma libertätii de a testa in afara familíei. Aici cu ajutorul bisericii,rolul dreptului romano-bizantin de filiatie iustinianä a fost considerabil.Dar lupta a fost mai grea decit se crede la prima vedere. S-a produs, casi la Roma, o treptatä consolidare a puterii sefului de grup familial, care

apärut tot mai mult ca un stäpin autoritar si exclusiv, tinut cel multsá respecte anumite cote rezervate familiei, in sens din ce in ce mai res-trins. Un simpiu exemplu va fi elocvent. La 1555 232, domnul Tärii Româ-nesti, Petra. cel Tinär, färä referire la dreptul bizantin care insä domina

cälituzea spiritele, in mod de netrigkluit hotilräste consacrarea liber-tätii de a testa oricui in afara farniliei. La 1631, in Adunare de stäricare duce la Carta de libericIti din 15 jul. 233, problema nu era defi-nitiv transatä, fiind necesarä o nouä consacrare a libertätii de a testa.Hrisovul don-mese din aceastä datä repetä principiul bizantin, intr-un-context mai larg in care referirea la pravilä, este prezentä. Intre aceste douädate, avem o serie de deciziuni ale mitropolitului Luca, in care stäpiniide bunuri dispuneau liber si individual de ele, in favoarea bisericii, darneamul se opunea in spirit traditional. Mitropolitul aplica pravila, dar n.0fàrà menajamente si nu färä a face apel la bunul simt si la spiritul demäsurä al reprezentantilor neamului, cärora uneori li se fac concesii.

232 DRH B XI (1975) 205 206, nr. 160 ( =-- DIR B XVI 6; 3(1952) 32, nr.41 (5 jul. 1555) : juptnita ... a lAsat la moartea ei toate satele ei l iganii toti, fliceisale ... cine va Lisa la moartea lui toate averile sale si ale pArintelui sAu oricArui om, acel omsA le stApineascA".

233 Ibidem XXIII (1969) 406-409, nr. 255; 412-413, nr. 259 (23 jul. 1631) : Duptimoartea boierului sau fiesce om sA nu la bucatele domnesti, ca sA ratline la singe sau unde valAsa mortul, sit fie lAsat cum an fost de veac". Vezi supra, Patea I, n. 124.

190

www.dacoromanica.ro

Page 190: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Pentru a ilustra acest proces de individualizare a proprietätii subauspicii bizantine, vom analiza o speta deosebit de sugestivä, chiar dacadepäseste usor limita nosträ' cronologica.Din doc. cu data 19 iulie 1762si 1766 (ASI doc. 438/42, p. 51-55), rezulta cl mazilul V. Cozma pierdusedoi copii In virsta frageda, apoi pe sotia sa si o fata de 15 ani. El cumpa-rase de la socrul sau, la grea saracie, mosia de zestre (Ostopceni) a sotiei,cu obligatia de comanda i cu clauza de blestem pentru impotrivitori.Cozma o daruieste manastirii unde îi ingropase fata i cheltuieste cupom.enile mai mult decit valoarea mosiei. Socrul Il face si fecior, däruindu-itoata averea. Mosiile, sub pedeapsa blestemului, aveau sa-i raminä lui,7,ori cá ar avea feciori, ori de nu". Nepotii socrului, dupa vechiul obiceial neamului de singe, cer sá li se dea lor mosiile. Boierii divanului decid,dupei pravilá, cá deoarece sotii au avut copii, din care unul a muritmare, aceasta ramasese mostenitoarea averii materne, iar altii n-au nici undrept. In 1766, mitropolia judeca in acelasi fel. De remarcat cä, pravila seaplica unui simplu mazil. Nu se confirmä afirmatia recenta a celor ostiliideii de receptare bizantina, c'a pravila era un drept nominal, cunoseutnumai de patura suprapusa si eventual aplicat ei. Inlaturarea nepotilordeferirea mostenirii strict de la mama la fata, de la aceasta la tata, acestadin urma putind sá dispuna legal de ea, este expresia unui regim de pro-prietate individualizata in stil romano-bizantin si modern.

VII. Tot pravila bizantina receptata aduce in 1646 284 0. 3652 235

conisacrarea legärii de glie a vecinilor rumkni, legare intervenita in prac-tica din sec. XVI si consacrata de sistemul Legaturii lui Mihai Viteazu123°.In Cartea romineased de tinveigituret- (Pr. I z. 18) 237 si in Indreptarea Legii(gl. 296 z. 18), principiul legärii de glie este enuntat expres, dupa un textinserat in redactia primitivä a Legii agrare (Romos ge6rgikos ) i preluatde Armenopol 238. Este neindoielnic ca si in sec. XVI cind s-a pasitla consacrarea mai rigida a legaturii de glie, moment nedocumentat inmod direct, dispoziVile cunoscute ale pravilei bizantine n-au determinatIn fond introducerea unei structuri cerute de interesele boierilor, dar auconstituit un model de prestigiu si mai ales un argument in favoarea poli-ticii care triumfa.

CA' in textura rumaniei pravila îi avea locul sau, o dovedeste ase-zamintul moldovean din 6 aprilie 1749 239 al lui C. Mavrocordat pentru

234 Pravila Jul Vasile Lupu, Cartea romtlneascti de trunlfdturti. Textul privitor la tgraniiiaserviti din pravilele sec. XVII (z. 18 cit.) vine din versiunea legii agrare bizEuitine datA deanexele Hexabiblului lui Armenopol (I 17), dar lipseste din versiunea primitivA editatA de W.Ashburner (J. si Pan. J. Zepi, IGR 2(1962) 65 71 ; cf. si Cartea rom. de Inv. 2646, ed. crit.,.Buc. (1961) 202, n. 1. DupA V. Mihordea, textul, neadecvat, n-ar fi avut aplicare.

266 Pravila lui Matei Basarab. Indreptarea legit.236 Vezi P. P. Panaitescu, Dreptu I de strdmutare . . . in SMIM 1 (1956) 63-122.223 Vezi L. V .Cerepnin, Sobornoe Ulotenie" din 1469 qfPravila lui Vasile Lupu, ca izvoare

pentru istoria aservirli fdranilor in Studii privind relafitle romtino-ruse ;i romano-soviet (ce, Buc.(1961) 50-100.

238 Chid va fugi tAranul de la locul si de la stApinul sAu, atunce nimenilea necAiereasA nu-1 priimeascA ; iarA de-1 va si priimi deodatA, atunce degrabA sa-1 intoarcA inapol la satuilui de unde iaste ; ... de va mestesugui intr-alt chip ... sA plAteascA la domnie 12 litre deargint si 24 litre boiarenului celuia al cui va fi tAranur (aplicaren acestel pedepse nu apare Indocumente). CitAm dupA Indreptarea legit, ed. 1962, p. 283. Textul moldovean este identic.

236 DRA Buc. 2 (1966) 288 nr. 260: vecin va sA zicA sAtean megieas fArA de mosie, atitanumai cA din sat nu este volnic ca sA lasA ; care poruncA este si de la domnie si a visteriei sa pravelli, poruncind : sAteanul sA nu fie volnic a iesi din sat si de unde va esi sA se dea la urmd".Pentru acest citat din pravilA, sA se vadA nota precedentA.

191

www.dacoromanica.ro

Page 191: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

desfiintarea veciniei. Cind se face un scurt istoric al introducerii acesteiinstitutii, care trebuie sa aparä nedreapta si contrara credintei crestine,se insista asupra obiceiurilor de a robi pe tärani, dar se adauga si pravi/aprintre sursele istorice ale rumâniei. Pravila nu putea fi decit Indreptarealegii §i modelele ei bizantine care faceau parte din ius receptum in prin-cipate.

Din cercetari ale lui N. Svoronos2" asupra marii si micii exploatärirurale la Bizant, vom mai retine o serie de caracterizari, in completareatabloului prezentat de Dölger, si. pentru un examen comparativ care ni,se pare deosebit de graitor.

Rolul sclavilor In agricultura bizantina nu este bine cunoscut, darpare a fi redus pina In sec. XII, cind dispare. Acelasi caracter redus 11pastreaza si rolul robilor in agricultura principatelor (exploatare propriu-zisä .$i. directä a pamintului). Satele de robi pe mosii boieresti, mai alesIn marginea oraselor, apar in sec. XVIII, iar toponimicul Tiganesti, TigAna§inu implica necesar o participare principala la exploatarea agricola a asezäriirespective, dit timp numele se datora unei populatii de robi.

La Bizant, persoanele libere fara restrictie sint proprietari depamint : mari, mijlocii si mici, despre care N. Svoronos precizeazä ea Indrept (sint) egali intre ei", si cere ca acest aspect juridic sil fie mai binepus in lumina. Ei se impart din punct de vedere economic in cultivatoridirecti si. in necultivatori. La fel se prezinta lucrurile In principate. In drept,mosnenii razesi sint egali cu boierii, dar ei sint cultivatori directi. Ceeace nu implica in mod propriu comunitatea de statut boieresc, opus stab).-tului de sat devälmas in care träiesc In general micii proprietari de pilmintcultivat de ei 11100.

Distinctia din dreptul lui Iustinian intre coloni adscripticii 0 coloniliberi, despre care N. Svoronos recunoaste &A nu stie pina cind s-a menti-nut. Dar dupa citeva secole cele doua categorii se confundä, sub o bogatäterminologie la care am avut prilejul sil ne referim, si care exprimä, peCA se pare, gradul de dependentä economica fata de marele domeniu.Distinctia nu se regäseste in principate. Dar in sec. XIVXVI, un dreptde stramutare, prin plata gäletii de iesire, era recunoscut täranilor depen-denti nelegati cu totul de glie si amintea, oarecum, statutul de colonat liber,care in cursul sec. XVI si XVII este energic restrins si inlocuit cu o legarede glie generalizata.

Ou drept cuvint, N. Svoronos subliniaza importanta impartiriitaranilor dependenti dupä avere : cei cu pämint si vite ; cei cu vite MA,pamint, mai ales arabil ; cei care n-aveau nimic Aceste categorii de taranidependenti existau si la noi. Pina la reforma lui C. Mavrocordat existaurumäni (vecini) cu m.osie. Dupä, exproprierea operata de reforma, categori-sirea dupa vite si inventar agricol, in trei categorii, de pilda in Moldova,persista pinä in sec. XIX Discutia aprofundata a problemei si analizapoliticii boieresti fatä de fiecare categorie de tarani si fata de stapinireacuraturilor si instrainarea gospodariei, ne-ar duce prea departe.

Sceptic fata de existenta unui feudalism bizantin, N. Svoronosacordä un interes firesc deosebirii intre stapinirea de pamint alodiala sicele douä forme de posesiune conditionatä (pronoiai, oik onomiai), inclinindsa restringa importanta celei din urmä. Proprietatea de mina moartä a

240 EilldeS sur rorganisation intérieure, la société et l3économie de l'Empire Byzantin,Variorum Reprints, Londra (1973) I, II, IX.

192

www.dacoromanica.ro

Page 192: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bisericii n-ar avea caracter conditionat, iar pronoiai i oikonomiai, lainceput personale, inalienabile i netrammisibile, s-au consolidat repede,nemaideosebindu.-se de stäpinirea alodiala. De unde In Occident de-abiase regäsesc urmele de alodiu, fieful fiind structura generalä, la Bizantforma dominanta ar fi fost alodiul, vechea proprietate cviritara romanä,chiar in perioada cind pronoiai oilconomiai au o maximä, extensiune.Prin ereditate, pronoia nu inceta sä fie o posesiune conditionata', dar dis-pozitia imperialä care o declara alienabilä i o exonera de once slujba,o transforma in alodiu cviritar.

Desigur cá enorma mostenire de drept iustinianeu mentinea alodiul77cviritar" intr-o prioritate nominala care, pe de o parte, intune,ca pro-cesul mult mai larg i adinc de conditionare, iar, pe de alta parte, contri-buia la succesul actiunilor de consolidare a posesiunilor conditionate.Care este insä situatia In principate ? Deosebirea intre bastinä i proprie-tatea donativä (stdpinirea din danie dornneascä) este nnanim admisä.Cu o dubla apropiere reciproca. Pe de o parte, prin introducerea bastinilorIn regimul de intärire domneasa i deci de inchinare cltre domnie Pe dealta' parte, prin consolidare,a treptatä a daniilor domnesti (la Inceput mairnult beneficii revocabile sau limitat viagere, cu unele nete influente mediatoccidentale), Mil a se putea vorbi de o adevaratä alodizare. Proprieta-tea boiereasca i mil nästireascä ramin o proprietate feudall conditionatäfatä de domn, fatä de Omni (care au dreptul la lotul lor de hranä) i fatäde grupurile de solidaritate, titulare ale unui drept de protimisis. Sintemdeci departe de proprietatea eviritarä, dominanta In textele de dreptromann-pizantin in intensä' circulatie care nu face decit a se largeascaIn sec. XVII, favorizind politica de consolidare a stäpinirilor lor de cAtreboieri.

De o importantä deosebitä ni Be pare rezultatul sigur la care aajuns N. Svoronos in ceea ce priveste modicitatea i chiar inexistentarezervei domaniale la Bizant. Registrele manastiresti sint elocventeIn acest sens. In douä caz-uri analizate amanuntit, rezerva reprezenta4% si 6,6% din intregul domeniu. Ceea ce explica' de ce paricii nu datoraudecit 12-24 zile de claca pe an, fata de 3 zile pe saptäminä (150 pe an) inOccident.

Ultimele cercetäri românesti asupra rezervei par sä confirme nu oafirmare a rezervei chiar din secolele XVXVI, cum s-a crezut la inceput,ci o dezvoltare tirzie a ei, in conditii economice pe care Bizantul nu le-acunoscut. Redusul numär de zile de clacä ping, catre reformele lui Constan-tin Mavrocordat este bine cunoscut, i daca dupä reforme incepe goanaboierilor dupä zile de claca, in perioada de trecere la capitalism si deacumulare primitiva de capital, numarul zilelor trece de la 6 la 12, men-tinindu-se la aceastä cifra in Tara Româneascl, unde nu poate trece la24, iar in Moldova se ajunge si la 36.

Din analiza acestor structuri agrare, autorul citat deduce caracterulmonetar si comercial al economiei bizantine, cu centrul economic ruralla oras si la sate, nu pe marele domeniu autonom ca in Occident. Imperiulbiza ntin ar diferi de Occident prin orasele sale, dar mai ales prin satele sale.

Se poate vorbi i In principate de caracterul monetar i comercialal unei economii, axata pe fiscalitate i obligatiile banesti eátre Poarta,cunoscute ? Atractia oraselor si a capitalei pentru boieri este cunoscuta,de unde, In 1765, Stefan Racovitä trebuia sä-i oblige sá se retragl pe dome-niile lor rurale. Cit priveste importanta satului, tot asa de divers ea si eel

13 - C. 555 193www.dacoromanica.ro

Page 193: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bizantin, cu jude,ci, Cu vecini ai unuia sau mai multor proprietari, cuoameni liberi (Cu invoialit), mi mai are nevoie de a fi doveditä.

Facem toate aceste apropien, nu pentru a sugera peste tot impru-muturi institutionale, ci numai o dezvoltare paralelä. Pe un fond comun,cu un climat general, accentuat de mentalitatea FA traditiile care nu puteaua nu joace un rol insenmat in rezolvarea problemelor, chiar noi, care sepuneau si care s-au pus.

VIII. In dezvoltarea sistemului proprietätii, in sens larg, in princi-patele romäne, o atentie deosebitä trebuie acordatä, din punctul de vedereal studiului de fata, i institutiei emfiteozei i superficiei.

Ambele institutii slut de origine romang tirzie, i reprezintg formede dezagregare a proprietätii monolitice i bine consolidate de tip cviri-tar. Din proprietatea unitarä, s-a detasat contractual, i apoi a luat formaunor drepturi reale independente (ius in re aliena), plantgtiileaflate pe un fond sträin care räminea in nuda proprietate a stlpinului ini-tial. Este un evident partaj al proprietätii nude si utile intre doug persoane,impärtire care va deveni atit de caracteristieä i räspinditg in feudalism.Cu acest titlu, i emfiteoza i superficia vor fi foarte mult folosite in socie-tatea feudalä, acolo unde nu era cazul sä; se recurgg la forme mai tipice deproprietate divizatg conditionatä.

In principate, incepind cu finele sec. XVI, dar mai ales in cel urmg-tor si apoi in mod foarte larg in sec. XVIII, s-a dezvoltat superficia drep-tul de era' dire durabil pe locul altuia in orase, atit pentru locuinte,&it mai ales pentru. pràvàlii, ateliere, pivnite, scaune de carne, mori,alte nevoi economice de acest fel.

In contextul feudal, superficia crea, intre cele doug pärti contrac-tante" pe termen lung sau nedeterininat, i unele raportmi de dependentä,proprietarul locului avind o pozitie superioarg de stApin si patron, undrept de protimisis la insträinarea casei si de reluare a locului in caz dedärimare a constructiei. lignästirile au recurs intens la aceastä form& deexploatare a intinselor ion proprietäti funciare din orase.

In orase, insträinarea locurilor de la oräseni, pe de o parte, la boierimänästiri, pe de altä, parte, era posibilä i invers, dei rezultatul actului

de instrginare era diferit, dupg cum dobinditorul era oräsan, boier saumgngstirea. Doar in 1816, birlädenii; in lupta lor contra aservirii boieresti,de care abia izbutiserl sä, se elibereze, vor incerca sg adopte sistemulbizantin din sec. X, interzicind Instrginarea pämintului, intre categoriilesociale ale orasului (boieri, neg-ustori, biserici)241.

Regim.ul de superficie a permis boierilor i rnAnästirilor sà nu treacätirgovetilor stäpinirea propriu-zisg asupra locului însui. Foita de caseleaflate pe locul vornicului Badea Bäraceanu si pe al cgmärasului Hasandin 4 mai 1731 242 aratä, 28 de constructii cu regim de embatic (superficie).Aceeasi tehnicg au folosit-o i tirgovetii intre ei, feudalii intre ei i, excep-tional, feudalii pe locurile tirgovetilor i acestia pe unele locuri domnestipentiu care pliAleau bezmen (embatic). Superficia (bezmenul, embaticul)dadea drept la stlpinirea durabilä (chiar ereditarä), alienabilä, a construe-

"I 30 aug. 1816 (I. Antonovici, Documente btrIddeue, H, 214, art. 27) : ,,sA nu fie volnicia cumplira boieril de la negulAtori, nici negutAtorii de la boieri, precum niel de la boieri, precumniel de la locultoril birnici neamestecindu-se unii la alp' : si de asemenea vor urma I ladAruirl".

242 G. Potrai DOB, Buc. (1961) 640 si 656, nr. 518 si 530.

194 www.dacoromanica.ro

Page 194: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

iei sau, plantatiei (existente sau facute anum.e de embaticar) de pe un Icestrain in schimbul unei chini243. La inceput chiria era foarte redusaMIA fluctuatii dupa obicei, cu functiune mai mult de recunoastere a pro-prietatii asupra locului. In sec. XVIII, chiria" îi accentueaza caracterulde renta funciara, fiind In continua urcare °data' cu cresterea activitätiieconomice a orasului. Embaticul reprezenta de obicei o investitie a emba-ticarului, dar unii feudali faceau ei aceasta investitie. Manästirile stipulauuneori ca la moartea embaticarului constructia le famine lor in mod gra-tuit 244. Distrugerea constractiei din once motive dadea drept stapinuluilocului sa se considere eliberat de sarcina bezmenului constituit. Prin inter-mediul legii agrare bizantine receptate, care cunostea superficia, pravileleromänesti din sec. XVII (Moldova, 1646; Tara Romäneasca, 1652), caSintagma lui Vlastarés pina atunci, adopta in ambele tari 245 regimulromano-bizantin al superficiei i emfiteozei, cu unele adaptari la situatia din

Aceste dispozitii, sub forma dezvoltata din alte culegeri bizantine -Cirja (Vaktéria) arhiereilor, trad. Iasi 1754; Hexabiblul lui .Armenopol,ed. A. Spanos 1744 si editiile clasice din Biblioteca lui Nicolae Mavro-cordat ; Manualele de legi ale lui M. Fotino din 1765 si 1766 si indeosebiBasilicalele (ed. Fabrotus, folosite de Fotino) - capäta, in sec. XVIII oaplicare crescinda. S-a combatut vechiul obicei de obste care consacralibera curatura pe pamintul nefolosit de altcineva i s-a impus treptat,cu mari greutati 248, obligatia de a se construi pe un Ice strain si de ase dispune apoi de clädire nmai cu autorizatia prealabilä, a stäpinului locu-lui. Acesta, intr-un term.en neprecis - in dreptul bizantin de dona luni -putea cumpära cu precadere embaticul nos in vinzare. Embaticarul vapretinde i el un protimisis asemanator, daca se vindea locul pe care segasea constructia sau plantatia 217. Noul regim juridic, -mai potrivit noilorrelatii capitaliste, tindea sa reduca, in favoarea stäpinilor pamintului, actelesimulate, abuzurile i uzurparile care, in conditiile date, erau inerenteembaticului 248.

La sfirsitul sec. XVIII, fata de rolul dominant al embaticului incadrul daniilor domnesti de orase i tirguri facute feudalilor i ca urmare acresterii chiriilor embaticare, domnia a trebuit sá intervina direct. Feudaluldonator voia sá transforme iff stapinire embaticara toate tinerile" ante-

542 Locul in stApinirea consolidatA descrisl mal sus, era numit loc fArA chirle, megle§esc",prin analogie cu stApinirea din satele megie.ge, 26 aug. 1803 al 17 mal 1803 (ibidem, 640 si 656, nr.518 §i 530).

544 8 fan. 1764 (ib(dem, 466, nr. 376).245 Carte romaneascd de Inudidtard, Pr. X§ 86-90; Indreptarea legit, gl. 308, § 86-90.246 11 mat 1727 (G. Potra, op. cit., 317, nr. 225) : prAvAlia I Incul bisericii domne.5ti se

vinde cu stirea preotilor ; 11 lul. 1754 (98, nr. 55): energica afirmare, IntemeiatA pe pravilA,a drepturilor stApinului locului, lndeosebi de a inlAtura pe cei ce clAdiserA pe un teren strAinfArA voia adevAratului stApin ; cf., peste limita cronologicA a studiului de fatA : 18 mai 1805(189, nr. 116) ; 30 mart. 1805 (188, nr. 115) : confuzie intre stAptnirea de embatic l cea pri-vatA, casa Bind fAcuzA din paji*te, cu munca l cheltuiala embaticarului pe mo0a mAn. Pantell-mon, din care cauzA embaticarui vinde fArA a hitreba mAntistirea ; 12 sept. 1816, 1 mart. 1827(219, 245, nr. 134, 148) ; 1 dec. 1785 (539, nr. 437) ; 23 apr. 1816 (ASB, Me$t. neg. Craiova,113, nr. 71) : Eplscopia Rlmnicului 1l define.gte drepturile sale.

247 Pentru preocuparea de consolidare a proprietAtil dezmembrate, vezi doc. din 25 mart.1722,5 mart. 1735,20 nov. 1753 (G. Potra, op. cit., 301; 344, 417, nr. 211, 251, 322). Asupradublului caz de protimisis mentionat In text, existA documente mal tardive : 6 apr. §i 20 §122 iul. 1786, 24 febr. 1794 (143-147, 164, nr. 88-90, 97).

248 20 nov. 1670 (D IOB 123, nr. 74) ; 9 mal 1759, 18 mart. 1775, 12 iul. 1794 (Gh. Potra,op. cit., 445, 486, 579, nr. 351, 396, 471).

195

www.dacoromanica.ro

Page 195: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

rioare ale oräsenilor, indiferent de natura lor, consacrata de obicei si dedreptul domnesc. lar in noile tirguri Intemeiate de feudali pe mosiile lor,bezinenul (embaticul) va fi singura forma juridic& de stapinire a pamin-tului de catre tirgoveti, asa cum vor prevedea toate actele de intemeierea tirgului respectiv, intarite de domnie.

La finele perioadei noastre, urcarea periodica a chiriei pentru atransfera feudalului o parte a cistigului realizat din dezvoltarea conditiiloreconomice, devine politica de baza a boierilor si a bisericii 249. Ea sesprijinea pe pravila i pe notiunea de proprietate absoluta, in contradictiecu celelalte träsaturi feudale ale pozitiei feudalilor locali. Orasenimea embati.cara invoca obiceiul si un anumit imobilism pentru a mentine embaticulla nivelul cristalizat intr-o faza, anterioara de exploatare feudalä. Domniaimpunea solutii tranzactionale favorabile clasei dominante, dar luptadirza a oräsenilor va duce uneori si la concesii reale 25°. Evolutia obiectivaaccentua din non caracterul contractualist originar, din dreptul romano-bizantin, al superficiei 251. Orasenii au luptat pentru incercuirea i chiarlichidarea regimului de embatic, obtinuta pentru viitor, abia prin Codul&vil din 1864. Va fi, alaturi de tehnica räscumpararilor (a vetrei, a mosiei,a unui em.batic izolat), una dintre formele juridice de eliberare a oraselordin lanturile dependentei feudale. Ostilitate,a maselor Uta de embaticva fi asa de mare dupa sfirsitul perioadei noastre, incit art. 553 din codulcivil francez care, sub o form&' timida, va recunoaste existenta dreptuluide superficie, va lua in codul civil roman (art. 492) o redactare inspiratadin ideea excluderii unui astfel de drept din sistemul drepturilor reale alenoii codificari. Ulterior, superficia, dovedindu-se compatibilá, i cu structu-rile eapitaliste 252 si devenind necesará, va fi consfiintita de doctrina si depractica judiciara, printr-o interpretare creatoare" a articolului citat(care in litera si spiritul lui n-o consacra) i legi mai noi o vor reglementaexpres.

Problema embaticurilor i bezmenului in perioada 1711-1750 siapoi pida la 1864 au nevoie de cercetari statistice innoitoare, care depa-sesc simpla problema a raporturilor cu structurile bizantine. Pentru finelesec. XIX, P. Cincea a intreprins cercetäri pretioase. Nu este lipsit deinteres phiar din punctul nostru de vedere sá, notan-1 ilustrativ el, de pila,In Bucuresti 11 mahalale erau asezate cu embatic pe mosia manästiriiPantelimon, alte trei pe mosia Colentina a lui D. Ghica, iar mahalauaBálIceanului, pe mosia manästirii Plumbuita 253

Voi incheia acest capitol, consacrat proprietätii, cu un aspect deordin general al rolului jucat de pravila bizantina asupra dezvoltdriifinale a acestei institutii.

"9 Urcarea ,,chirier este sensibilA dupii 1750. Vezi doc. eitate in Observani asupra struc-iurii juridice a propr. ordsenesti, . . ., (supra, nr. 12), 271, nr. 71.

25° Reducerea bezmenului la Focsani, vez! C. erban Aspecte din lupia ordsenilor . . . inStudii 14 (1961) nr. 3,642 ; exceptarea caselor la Hui, 643 ; si a vetrei la Botosani, Tg. Frumos,ASB, Doc. priv, la ist. econ. a Rota. Orase si tirguri, A. Moldova. II (1960) 20 ; 26; 56); excep-tarea imasului la Iasi l Botosani (4 ; 33).

251 Vezi zapisul din 19 sept. 1811 (G. Potra, op. cit., 617, nr. 575) In care principlul contrae-tualist de tip nou era astfel formulat Dupä cum este obiceiul ca toate cele ce sA hottirtisc laInceperea binalilor sA se faca In scris ca sA se afle la vremi pricinultoare de judecAti ".

252 In sec. XX, superficia s-a adaptat In Anglia, Germania etc. unor relapi capitalistechlar dezvoltate ; vezi studiul nostru in SCJ, 4 (1958) 279: 2 (1958) 151-172.

252 Vez! doc. 24 Jan. 1785 (G. Potra, op. cit., 518, nr. 424); V. A. Urechia, Islorla roma-nilor, IX 542; 22 apr. 1795 (Gh. Potra, op. cit., 591, nr. 479).

196

www.dacoromanica.ro

Page 196: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Formularile din texte normative moldovene de care ne vom servi,depa§esc limita cronologicä a cercetarilor noastre, fiind scoase din Sobor-nicescul hrisov (1785), dar ele se refera la texte bizantine din sec. X,care erau anterior receptate, §i la principii generale din materia pro-prietatii, iar abuzurile care se cauta a se stavili prin apelul la pravilaeran vechi §i in once caz anterioare anului 1750. Aparitia textuala §ifolosirea eficace a acestor texte §i principii abia la 1785 254 nu este decitcu atit mai semnificativa §i merita sa fie mentionata.

Se cunoa§te obiectul dublu al Sobornicescului hrisov, in a caruiintroducere se expun oficial, in termeni sugestivi §i reali§ti, abuzurilece se savir§esc de mult in materie de danii de la säraci la puternici EA

chivernisiti, i in materie de impartire a tiganilor ca'satoriti, dar aparti-nind la doi stapini diferiti. Nu este cazul sa reproducem aici pe larg acesteconstatan i ale luisovului. Pentru viitor, anaforaua soborniceasca propune§i domnul intäre§te urmatoarele mäsuri :

. . . ca un obiceai rau . . §i ea o faptä pricinuitoare de strimbatate. . .sa nu mai fie slobod a &A mai face ni§te danii... de caträ cei säraci§i de starea de jos la cei mai bogati i putérnici, fiind oprita aceasta §iCu hotarirea pravelilor". Este o referintä generall la novela lui NichiforFocas care oprea astfel de danii. Dar nu asupra acestei influente bizan-tine care prive§te protimisisul, voiesc BA insist aici. Pentru noi este multmai senmificativ pasajul care urmeaza acestuia, in hrisov :

Caci scoposul la care privesc se razimä pravilile iaste ca sa sign-revsasca stapinire fie§tecaruia pe avérea sa ; iara cu obicinuinta acestorfealuri de danii sä, ridica din diiavthendevsis a stapinirii, ce da dreptateafie§teciiruia asupra lucrului sau. Ci dara iata cá fapta aceasta iaste §iimpotriva pravilii. Pentru aceaia, ea 0, conteneasca aceasta catahrisisde acmn inainte, daniile Sá fie slobode a se face numai intre rudenii §iintru cei de starea deopotriva ; sau §i de OAT& cei putérnici (de vor vrea)la cei saraci, i de catra toata starea la sfintele manastiri §i besérici...".

In novele bizantine din sec. X, o astfel de motivare pentru a justi-fica interdictia daniilor de la säraci la puternici (UVCATOE), nu exista§i nu alp/ma necesara. In Sobornicescul hrisov, declaratia citata apare lao data in care sistemul proprietätii române§ti era Inca feudal, cind pro-prietatea boiereasca era conditionata prin protimisis §i prin drepturilede stápinire inferioarä ale täranilor cultivatori, iar domnii, facind Incadanii de locuri domne§ti, afirman teoretic un larg drept de domeniueminent asupra pamintului Orb., la care in Moldova se mai refereau §iriíspunsurilc divanului (1782) la intrebärile generalului Enzenberg, gu-vernatorul Bucovinei, rapite de austrieci.

Or, in acest cadru, §i paralel cu aceste procese, reformele Sobor-niceseului brisov de inlaturare a unui protimisis abuziv prin danii fic-tive, §i de mai justa impartire a robilor (MIA a pune in discutie robia),sint prezentate ca realizarea unor principii de pravila bizantina, careconsacrau o proprietate individualä, absoluta §i bine protejata din punctde vedere procedural. Invocarea acestor principii putea avea §i un caracterocazional, ca, justificare momentanä, §i ideolcgica a noului act normativ.Dar credem cá in fond era ceva mai mult decit atit. Anaforalele din lunaaugust nu veneau la intarire donmeasca decit la sfir§itul anului, atit demari §i de laborioase eran discutiile care se duseserä. Ideea unei proprietatisigurevsite,. ferita de abuzuri §i §icane, era o idee moderna, care vestea

264 Vezi Preempunea, 228-251.

197www.dacoromanica.ro

Page 197: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

noua dezvoltare capitalista', si influenta occidentalà. La 1831, CostacheCona,chi intr-un text celebru va argta cá proprietatea, cu cIt mergi maispre Constantinopol i spre Orient, este mai nesigurg 1.1 mai desconside-ratä, i cu cit mergi spre Apus, o vezi mai sigurä, mai consolidatg i mairespectatl. Era o proprietate deja intratg intr-un regim de drept capita-list, cu baza lui istoricA, de drept roman-iustinian, ale cärui principii segasean FP. in pravila bizanting invocatá de Sobornicescul hrisov.

Atit este de ajuns, pentru a invedera cum la sfirsitul perioadei stu-diate, principiile dreptului bizantin-iustinian, relevat in Basilicale i in.Arm.enopol, incep sg serveascg pentru afùlnarea unui nou sistem de pro-prietate, prefigurind pe acela al sec. XIX, si care teoretic se gäsea incgIn contradictie cu multe din structurile in vigoare ale proprietätii dinprincipate. Totusi ideea de sigurevsire a stgpinirii fiecäruia asupra lucru-rilor ce stgpineste i preocuparea unei protectii procedurale adecvate,meritä sá fie subliniate. Ele sint o realitate noug cu care trebuie sä seconteze si care va duce la transformgri adinci. Datoria noasträ era dea sublinia cá pravila n-a fost strginä de ele si cg actiunea ei antifeudalii,emancipatoare, a avut un caracter progresist, in conditii schimbate aleluptei de clasä*.

* Cum am arAtat In Partea introductiod (p. 18 19), problema instftutionalA a proprie-tiltii rAmIne strins legatA de aceea a feudalismului bizantin. Recentele sinteze i noi contributiiale istoriograflei pe plan european fac necesarti o dezbatere si o amplA conlucrare tntr-un cadruadecvat. Amintim lndeosebi ! Friedhelm Winkelmann, Helga Kapstein, Hans Ditten sl IlseRockow, Byzanz fin 7. Jahrhundert. Untersuchungen zur Herausbildung des Feudalismus, BerlinerByz. Arbeften 48, Berlin (1978); Beitrage zur byz. Geschichte ira IX. X I. Jahrhundert, editate.de Vladimir VaHnek, Praga (1978) ; Studien zum 7. Jahrhundert in Byzanz. Probleme der Heraus-bildung des Feudalismus, editate de Helga Kbpstein i Friedhelm Winkelmann, Berliner Byz.Arbeiten 47, Berlín (1976) ; H. H. Stahl, op. cit., supra, p. 19, n. 22. LucrArile luí H. -G. Beck(Res publica Romana, Manchen, 1970) si A. Guillou (La civilisation byzantine, Paris, 1974) IIIaduc contributia lor. In a doua lucrare citatil, E. V. Udal'cova, dupA ce a studiat In 1975 pro-blema tipologiei feudalismului la Bizant (Moscova, in liinba rusfil, reexamineazA y,Unele partí-cularitAti ale feudalismului la Bizant" (5 30), V. Hrochovii situeazA Bizantul In tipologiafeudalismului european (31 45) l G. G. Litavrin, Zur Frage der bgz. Bauernschaft im 20.

11. Jh. Strittige Fragen (47 72), dA o sintezA a lucrAril sale despre Societatea statul bis.In sec. XXI" (Moscova, 1977). In a trola lucrare, D. Angelov si Stojan Maslev retan problemalui Nomas Gargikos si se consacrA o serie de studii influentei slave asupra societAtil blzantinethnpurii. Lucrarea lui H. H. Stahl sistematIzeazA ciar i documentat nona contributie a istorio-granel romlinesti 1 propriul sAu aport la sociologia ortnduirii tributale.

La p. 25, n. 50, P. 77-84 si p. 121-124, adde : Jean draudemet, Les transferts dedroit in AS 27 (1976) 35-59. Interesanta terminologie propusA nu schimbA problematicadiscutatA in lucrarea de fatA. Termenul propus rAspunde unei cerinte de formalizare. Pentrua corespunde acestei cerinte, am desprins termenul de receptare de conotatiile cu care esteIncArcat.

198www.dacoromanica.ro

Page 198: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul

Protimisisul255

I. Este un drept de precumpArare si de räscumpärare preferetinalä,recunoscut unor celcuri de persoane cu privire la anumite bun-uri,fa tä de ai egror stäpini, privilegiatii la preeumpilrare i räscumpä-rare, se gäsesc intr-un raport de solidaritate : rudenie, devalmäsie,vecinätate de sat sau de stäpinire, vechea stäpinire a aceluiasi lueru etc.Dreptul se exercitä numai in cazul anumitor insträinäri a bunurilor inchestiune.

In dogmatica clreptului modern, ea i In aceea a dreptului romanclasic, precumpärarea era simtitä ea o simplä structurä conventionalä

ca un aspect clauzular al vinzarii imobiliare sau al vinzärii in general.In alte drepturi arhaice i in dreptul feudal, inclusiv vechiul drept

romänesc, protimisisul era un statut real, permanent, originar, al per-soanelor i al bunurilor. O modalitate a stapinirii funciare, exceptionaläa aceleia asupra unor miscatoare, ea robii (tiganii)

Privilegiul acesta apare ea un vestigiu rezidual sau ca o supravie-tuire reactivatä a unei foste sau chiar actuale participAri egale sau infe-rioare a privilegiatilor protimitari, la stäpinirea ce se insträineaza. Pentrurude, un fel de coproprietate familialá inegalä. Pentru devälmäsievecinätate un fel de vocatie fireascA a fiecärui devälmas sau vecin lastdpinirea intregului bun devälmas sau vicinal. Pentru stäpinul anterior,persistenta unei legäturi preferentiale necomplet lichidate, cu fosta sastäpinire reactivatä.

Aceastä viziune a solidaritätii dintre oameni i bunuri sau dintrestäpinii actuali i stäpinii reziduali sau participanti pe picior de inegali-tate ai unui bun, se exprimä printr-o adeväratä conditionare a stäpiniriiactLiale In favoarea privilegiatilor protirnitari i In sarcina stäpiniloraetuali i activi. Acestia, prin insträinarea iiberá i voluntarä a bunuluideclanseazä mecanismul de conditionare privilegiatä. Deoarece chiar liberä

voluntarä, insträinarea este imobilist i regresiv un accident,o näpastä sau fantezie anornaalä, care nu trebuie sá strice prea multaxmonia durabilä a cercurilor de solidaritate. Daca instritinarea totusitrebuie sä, aiba loe, efectele ei de tulburare slut reduse prin mentinere,abunului In cadrul unuia din cercurile de solidaritate, care sint chemate laprotimisis intr-o anumitä ordine ierarhizatä : rude devälmase, rudesimple, devälmasi simpli (cobirnici), vecini totali (cobirnici), vecini dintr-uncolt, fostul stäpinitor, satul, satele vecine. Este o schemä compozitä ;cu vanatii in timp sau In spatiu, care nu intereseazA aici.

255hi paginile ce urmeazd, sintetizAm sub o formA foarte concentrati conceptiile ex-.puse In Preemfiunea ... passim; La preemption et le retrait dans le droll feodal de Valachieel de Moldavie. Aspects de structure el de reception in NEH, 3 (1965) 181-203.

199www.dacoromanica.ro

Page 199: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Conditionarea prin protimisis face deci ca societatea respectivafie relativ inchisa, naai structurata traditional, mai ierarhizata. Sta-

pinirea asupra bunurilor apare mai putin libeni, controlatä si slab indi-vidualizata sau privatizata. Circulatia lor se face m.ai greu si mai lent,mai putin speculativ. Un anumit im.obilism apare ca fiind rezultatul sibaza inevitabila a regimului de protimisis.

II. Istoriceste, protimisisul se realizeazä la douä niveluri sau subdoua modalitati diferite : precumpararea sau protimisisul propriu-zis

räscumpararea sau retractul.In prima modalitate, instrainatorul are datoria sá anunte pe pri-

vilegiat (denuntiatio ) de vinzare, invitindu-1 sá precumpere. Refuzullui dadea libertate de a instraina oricui. La acest nivel, nerespectareaprecump'ärarii aträgea ca sanctiune dreptul protimitarului de a räscum-ram de la str'äin bunul vindut ilegal, adesea in tainá. Retractantul in-torcea" pretul pia-tit de cumparatorul bunului, daca era real. Tehnicaaceasta ridica problema rästimpului de denuntiatio (respectiv de fás-puns la acest act) si de räscumpdrare, cu decaderile respective.

In a doua modalitate, instrainatorul avea datoria sa Ninth, privi-legiatului, dar era liber sá vinda si strainului, cu riscul ca in termen scurt(In general, de un an si o zi) privilegiatul nesocotit exercite dreptulde a rascumpära la pretul real al bunului.

Primul nivel este originar si se regäseste din plin realizat in protimi-sisul bizantin 256. Al doilea nivel, generalizat in retractul apusean, este maitardiv, derivat i oglindeste un usor inceput de destramare sau de slabirea intensitatii structurilor de protimisis. In sud-vestul Frantei s-au pas-trat rare vestigii ale primului nivel (Paul Ourliac). Practic insa dinmomentul nesocotirii obligatiei de a oferi bunul spre precumpärare, lu-crurile se petrec la fel, la ambele niveluri.

Protinaisisul se naste, in general, peste tot in mod independentde influente exterioare, FA de centre de raspindire din afara (dei contacte

influente se pot produce), in comunitatile cu structura de obste sa-teasca sau oraseneasca, in care grupul familial, vecinätatea si alte formede solidaritate slut vii, dar totodatä cunosc un inceput de destramare.Protimisisul i retractul au si avut o vasta raspindire la toate populatiileaflate pe anumite trepte de dezvoltare, dei nu aveau contacte materialeintre ele. Form.ele institutionale insa au putut avea asemänäri surprin-zatoare, prin contact sau far& contact.

Pe de alta parte, este gresit sä se prezinte protimisisul ca un restsupravietuitor al unor forme de stapinire funciara colectivg, cum s-a &cutadesea la finele secolului trecut i chiar multa' vreme dupa aceea. Cittimp stlpinirea colectiva exista si este inalienabilä, protimisisul n-arenici un rost i nici nu existä. Cind el isi face aparitia, nu exprimä o formaveche de stapinire colectiva (reziduala), ci ceva nou, legat de elementelede incipienta privatizare a stapinirii, care s-a produs si se adinceste trep-

256 Cu exceptia protimisisului reglementat de novela 114 a lui Leon VI Filozoful, a cAreiautenticitate este admisA astAzi (G. Ostrogorsky, P. Lemerle, contra lui Z. von Lingenthal) no-vela (vezi ed. C.A. Spulber, CernAuti, 1934) deciden cä retractul se face In 6 luni, sub pedeapsAde deadere, làrà denuntiallo de precumpArare. Un termen de 6 luni pentru precumpArarese regiseste in Sobornicescul hrtsov moldovean din 1785.

200www.dacoromanica.ro

Page 200: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tat. Numai cine si-a privatizat suficient stgpinirea poate vinde si poate fiimpiedicat sä vindil unui sträin de anumite cercuri solidare. i numaicine, de asemenea, si-a privatizat stápinirea lui, are interes sá vi-o mg-reascá prin precumpárare. Preferinta intre aeesta si ceilalti stfaini" seproduce dupä criteriile de solidaritate amintite. Ele sint múltiple, dife-rite, exprimind fortele sociale l'Amase active, chiar dup6 disparitia saureducerea sensibirá a vechii stäpiniri colective.

Foarte repede, accelerarea privatizärii Märeste interesul privilegia-Olor pentru protimisis si interesul vinzatorilor s'i acaparatorilor strAinide grup, contra protimisisului. Functiunea institutiei devine ambiva-lenta : prin aplicarea sincerá, corectä, ea favorizeazá solidaritatea de grupmentionatá, un anumit imobilism social ; prin aplicarea formará, detur-natä, fictivä, ea promoveazä acapararea 257 chiar desfiintarea, in anu-raite conditii, a acestei solidaritáti.

Larga si rapida circulatie a bunurilor, individualizarea absoluta'a proprietätii, dizolvarea formelor traditionale de solidaritate pun pro-timisisul intr-o luminä defavorabirá, il transformá intr-o friná prejudi-ciabirá si deschide lupta pentru desfiintarea lui si eliberarea ' pro-priet5 tii . .

Istoriceste, proprietatea capitalistd, privatá, individualistá si liberá,apare ea antiteticá protimisisului care decade si dispare peste tot undenoua proprietate triumfá si pe m'asura biruintei ei. Este, ceea ce s-a intim-plat la 1840 in Tara Româneasc5, si la 1865 in Moldova 255 Ulterior, uneleforme de protimisis, reinnoite si readaptate noii societsáti si rolului econo-mic ce revine statului (vamá, export de opere artistice etc.) sau anumitorcategorii sociale (chiriasi, proprietari, rurali etc.), se introduc in dreptulcapitalist, constituind o fazá istoricA nouá a institutiei sau chiar o insti-tutie nouá. In mediul sátese persista vestigii extralegale de protimisispinä in sec. XX.

IncI inainte de organizarea statelor românesti, In comunitätilesätesti si urbane de pe teritoriul románesc s-au creat suficiente conditiipentru aparitia unor obiceiuri de precump5rare pentru a inlátura pesträini de la intrarea in cercurik de solidáritate ale familiei, ale devdlmä-siei sau ale satului (ale vecinátátii de megiesie).

Nu se poate dovedi imprumutárea institutiei de la alte popoare.Popoarele vecine s-au gäsit cam in aceeasi vreme pe trepte similare dedezvoltare. Dar inainte de sec. XV nu avena nici documente romanestidespre existenta ei directa.

IV. In Imperiul bizantin, in sec. IV, obiceiurile de protimisis semanifestá in obstiile din diferitele provincii (noi le surprindem in Orient),

252 Ambivalenta semnalatA de G. Ostrogorsky, Quelques problimes d'histotre de la paysan-nerie byzantine, Corpus Bruxellense Historiae Byzantinae. Subsidia II, Bruxelles (1956) 46:,.Sans doute plus souvent c'était le seigneur du vendeur qui était en mesure de faire valoir son droitde préemption, ses possessions étant entre nalées avec celles de ses parèques. De cette manare depríncipe de protimesis, dirige jadis contre l'expansion de la grande propriété, devtent une arme dansles mains des grands et un nouveau moyen d'accroissement de leurs possessions". AceastA schimbarede directle a luat o amploare considerabilA in dezvoltarea protimisisului romAnesc, incepind dinsec. XVII, dar nu din cauza une influente a precedentelor bizantine. Acestea, in mAsura in careerau cunoscute, au putut cel mult stimula reactlile boierilor interesati, multi din el greci, uprindgAsirea unel solutil juridice de acaparare in dauna tAranilor.

258 Vezi Preemfiunea . . ., 356; 360-364. Pentru o nouA datare a novelei din 922, vezin. urm.

201

www.dacoromanica.ro

Page 201: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

legislatia oficial care nu le cunostea din perioada clasica, le Inregi-treaza pentru a le consacra sau inlatura. Dupä aceea, practica lor trebuie

fi continuat, intr-un regim de drept imperial oficial fara protimisis,pina cind in sec. X si XI se pun imparatilor din dinastia macedoneanaprobleme sociale si de o deosebita gravitate, legate tocmai de circulatialibera sau controlatä a paminturilor taranesti 0 de procesul de acapararepornit de marii latifundiari 0. de SuVCCTO L (cei puternici"). Solutia pro-blemei este cantata si In parte gäsita In reglementarea larga i insistentaa protimisisului intr-o serie de celebre novele (Roman Lecapenul,Constantin Porfirogenitul 259, Nichifor Focas, Vasile II, Manuel Comnenul),reluate si condensate in Hexabiblui lui C. Armenopol (dar nu 0 In Sin-tagma lui Matei Vlastar'ès) prin care au exercitat, ea 0 direct, o puternicainfluenta peste tot (practica sau doctrinara).

Teza istoricilor greci 260 in sensul unei origini bizantine a institutieiromânesti a protimisisului obisnuielnic nu poate fi convingatoare. Insti-tutia este atit de intim legata de esenta structurilor satesti Inch nu putemvedea satele românesti punindu-se in secolele anterioare anului 1400 lascoala novelelor bizantine pentru a gasi in ele sugestii de protimisis

Dar, asa cum am aratat 261, la inceputul sec. XV, sub Mircea, celBatrin ffi sub urmasii sai, in fata practicilor de protimisis, local, bisericaa avut interes sa se apere, ca 0 in Imperiul bizantin, invocind exceptareade la protimisis a daniilor pe care le primea de la unii din credinciosiisat Curind, scutirea s-a extins la toate daniile, beneficiind de ea sipentru actiunea lor de acaparare a paminturilor taranesti daruite" lorpentru serviciile i favorurile de clasa pe care le faceau.

Evolutia este incontestabil impusa de realitatile locale. Dar rolulmodelului bizantin nu a putut fi ignorat. Biserica era condusä de ierarhigieci, in curent cu dreptul bizantin laic EA canonic si cu practica bisericiiecumenice. Se cunostea novela din 988 atribuita lui Vasile II, care abroganovela lui Nichifor Focas, ostill daniilor pioase pe care le interziceape care noua novelä le permitea, dad nu depaseau cotitateaAplicarea scutirii daniilor pioase de restrictiile protimisisului constituieprima dovada documentarä de folosire a unei reguli de drept bizantin.Binelnteles folosirea nu se referä expres la acest drept, ceea ce nu eranecesar. Aplicarea dieptului universal ius gentium sub care traiabiserica era o stare de drept cunoscuta ksi de esenta ordinei stabilite princrearea statului i intemeierea mitropoliilor.

Dei am cautat s demonstrez in luerarea mea despre Preemtiune(1965) originea cutumiarä local l a protimi,sisului, nu se poate trece subtacere faptul el la mijlocul sec. XV apare In Tara Romaneaseä pentruprima data un text bizantin privitor la protimisis. Este vorba de arti-colele care se gäsesc In Legea lui rustinian (una din legiuriile (Joduluitripartit al lui *tefan Dudan, In Serbia, 1349-1354) care, Impreuna cu

25° N. G. Svoronos. Historie des institutions de l'Empire byzantin in Ecole Pratique desHautes Etudes. IV° Section, -sciences historiques et philologiques. Annuaire 1969-1970, Paris(1970), 331-343; Valentin Al. Georgescu, Introducerea la Legislafia agrard a Tdrit Romtlnefti(1775 1782 ), Buc. (1970) (ed. in colab. cu Emanuela Popescu).

285 Vezi indeosebi Pan. J. Zepos In Mnemosyna Pappoulias, Atena (1934) 291 l urm.;idem, influence du droit byzantin sur la législation roumaine de la période des Princes phanarto-tes in L'Europa e ii diritto romano. Studt in memoria di Paolo Koschaker, Milano 1 (1953) 429437.

261 Preemfiunea ., 39-40; Priemption et retrait . . . , 191.

202

www.dacoromanica.ro

Page 202: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Zaconicul aceluiasi tar, este copiatä in codicele mgngstirii Bistrita (01-tenia) si, in prezent, se aflä la Muzeul istoric din Moscova (fondul Barsov).

In Legea lui lustinian figureazg, uringtoarele dispozitii privitoarela protimisis, seleotate in Serbia din textele bizantine i cunoscute la noidupä 1449, färà a putea dovedi direct utilizarea lor i influenta exercitatäasupra protimisisului românesc.

dä; va vinde cinévalucrul al sgu, mosiia sau altceva in taing.,la cel mai dä departe vecin, néci satul la alt sätean, aceia cumpgräturaintre némic iaste, ca sà ja indärät cel ce au dat".

Iarä dä va vinde casa sau moara sau mosiia sau viia san oncesi nu va instiinta la vecinul cel dä aproape al säu (6) In tainä au dat-la cel mai d'A, departe, cn vrednicie iaste celui de aproape vecin i ping,la 10 ani a &Liana i céle vindute poate sä; 16 ia inapoi iarg, in acel pret".

Iarg; dä; va fi instiintat mai intäi celui de aproape, si el nevrindsä cumpere, atunci slobod iaste a vinde la eel mai de dfiparte i dupäaceia nu sint volnici a intoarce.

Iarä de va cumpgra cinéva de la om tinär caré iaste incä suptstäpinirea pgrinteascg, sau sub cei bgtrini, i vrind ei sg, intoareg, säsá intoarcä färl cuvinte" 262.

Pe m'Asura ce institutia se contureazg; in tirile documentare care seinmultesc, trasä'turile ei concorda destul de bine en cele ce se desprinddin aceste texte, dar particularitätile nu sint de asa naturä Inch sä puteniconchide la o influentg, determinantä a textelor citate aici, atit In TaraRomâneaseä (unde au sosit), cit Si In Moldova, unde n-au circulat, darprotimisisul se configureazä in acelasi fel.

Dealtfel, textele citate, spre deosebire de ceea ce stim din novelelesec. X si XI, vorbesc numai de protimisisul de vecingtate. Or, institutiaromäneaseä apare de la incepnt modelatá pe mai multe cercuri de solida-ritate : rudele de singe, räzesii-mosneni, vecinii, fostii stApinitori ai bunu-lui pus in vinzare.

V. Un alt punct de intilnire intre protimisisul romgnesc i dreptulbizantin 11 Intilnim In sec. XVII, sub domnia lui Matei Basarab 263.

La 29 februarie 1648 264 mgng stirea Radu Vodä din Bucurestiopune a doua oarä protimisial de vecingtate si de proprietar anterior*minor liberi care cumpäraserg, raici loturi de pgmint care apartine,anurmasilor unui fost rumän pe care mängstirea 11 slobozise impreunä cualtii locuitori din jumgtatea dezrobitä a satului Bucseni. Matei Basarab,pe cind se strgduia sá asigure succesul reforraei sale fiscale 285, hotgrgsteca, clacI taranii vinzAtori nu vor sau nu pot sà-§i reja pgmintul, restituindpretal in mina curnpärgtorilor, mantistirea ii va exercita dreptul sgu de

Am citat dupA versiunea lArgitA a Legit tut Justinian (sec. XVIXVII), a cArel tra-ducere bAniiteanii se gAseste in ms. rom. 3 093 al BAR, publicatA In Loi de jugement. Compilationattribuée aux empereurs Constantin et Justinien. Versions slave et roumaine établies par MichailAndreev et Gheorghe Cront, Buc. (1971) 160-161 ; pentru versiunea slavA tirzie, vezi i MihailAndreev, 3am:in na HOHCTEMTI411 IOCTIIHMaH, Sofia (1972) si rec. mea in RHD 54 (1976) nr. 1.Textul slay original din sec. XIV, la T.D. Florinskij, 11amunnixii Chiev (1885) 214-218;vezi si articolul nostru, Présentation de quelques manuserits . . . in RESEE 6(1968) 626-630.,

282 Vezi studiul nostru La prlemption et le retrait . . ., cit. supra n. 255, 261 (p. 194-195).284 BAR, ms. 4 985, Cond. mkt. Radu VodA, f, 57-57v (transcris la Inst. de ist.

N. Iorga"); cf. ASB, ms. 256, f. 650-651° (18 si 26 febr. 1648).Vezi Damaschin Mioc, Reforma fined din vremea domniet lui Matei Basarab in.

Studii 12 (195) nr. 2, p. 76-80.

203

www.dacoromanica.ro

Page 203: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

protimisis fat5, de Gheorgbe Stroe care nu läcuiesc la Buc-sani i nici nu-si plAtesc acolo birul, iar cIt despre parcela cumpäratä deNeacsul, pastreze partea, ca birnic de-acolo, din sat".

Nu e cazul sä apropiem aceastä spetO de o inovatie in materie deprotimiais a Pravilniceptii condiei (XXXII, 1) din 1780, care vine decipeste 130 de ani de la data documentului nostru i depäseste cronologiclimita cercetärilor de fatä. Dar trebuie sä amintim cä in novela atribuitälui Roman Lecapenul privitoare la protimisis, asa-numitii cobirnici(oi 0141,7TOCpacxeítzevoL 6p.oTeXe7.0 erau chemati la precumpärare ca a patracategorie de privilegiati, inaintea simplilor vecini. Matei Basarab mergeains5, si mai departe. El indepärta protiraisisul pe care satele vecine 11reclaman încä in spiritul solidaritätii care existase intre obstiile aceleiasiconfederatii sau uniuni de comunitäti: taränesti 266, solidaritate pe calede totará desträmare, in primul rind in fata statului.

S-ar putea spune cä vistiernicii greci i ceilalti specialisti in pro-blemele fiscale, folositi de Matei Basarab, aveau in minte modelul bizantinde preferintO protimitarä acordatä vecinilor birnici fatä de simpli vecini,atunci cind in speta analizatá 1-au sfätuit pe domn sä decidO, inovind,in sensul c5, mänOstirea are un protimisis de vecinnate fatä de cei treisOteni, megiesi in sensul comun. al notiunii, dar n-ar avea acest proti-misis, dacä acesti sOteni ar fi si birnici din sat, cobirnicii trecind, ca indreptul bizantin, inaintea simplilor vecini. Aici influenta bizantinO ni separe evidentä i decizia nu poate fi explicatä altfel, chiar dacä ea se dato-reste nu preocuplrii de a imita, ci nevoii de a lua o mäsurO fiscalO eficaceIn cazul concret ardtat. Mai trebuie sá arätäna ca n-am gäsit alte cazuriasemanOtoare in documente. Dacä ele nu existg, inseam.nä cá influentaa rämas accidentará si nu s-a impus. In acest caz, realuarea preocupOriide cätre Ipsilanti, in 1780, care creeazO din cobirnici o categorie de pri-vilegiati dupa vecini (ceea ce lua once valoare practicä mOsurii),reprezintä o initiativ5, proprie i legatä de imprejurAri fanariote noi,iar nu o continuitate cu influenta bizantinä deja exercitati pe timpul luiMatei Basarab.

Cu acest prilej, amintim ea de la Zachariä von Lingenthal proti-misisului bizantin i s-a atribuit o origine si o natur5, fiscalä, i s-a incercatsá se extindO acest caracter i asupra protiraisisului românesc. Problemanu poate fi adincitä in acest loc. *i pentru domeniul romänesc i pentruBizant, originea institutiei este cea schitatä mai sus, dar este adevOratcI atunci cind dreptul imperial a Inceput s-o reglementeze atent i s-ofoloseascA dirijat, s-au imprimat i unele functii fiscale, nefundamentale,pe care in inatitutia romOneascO nu le-am gäsit decit in documentul dela Matei Basarab i in inovatia (färä aplicare practicä) de la Al. Ipsilanti,ambele cazuri datorate unei evidente influente bizantine Mfg marerasunet.

VI. In sec. XVIII, influenta bizantinA asupra protim.isisului rom5,-nesc, de acum bine structurat, rtu face decit sá creaseä, mal ales dupl1750, adieä dupä limita in timp a cercetärilor noastre. PinA la 1750, in-fluenta se datoreste intrà'rii in circulatie a Hexabiblului lui .Armenopol,(Biblioteca Mavrocordatilor ; ed. A. Spanos in greaca popularl, 1744;Vacteria = Cirja arhiereilor, redactia neogreacA, 1645).

204

261) P. P. Panaitescu, Oblea fardneascd, Buc. (1964) 143.

www.dacoromanica.ro

Page 204: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Prima influent i ceamai8ernnificativ6 priveste termenul de pre-cumpArare (30 de zile) i cel de räscumpärare (10 am). In sistem.ul obi-ceiului, acesta din urmä, era Mat, in mod patriarhal, la apre,cierea jude-catorilor, sub forma notiunii de multä vreme". Impricinatii intelegeauprin mkt& vreme" i citiva ani i citeva zeci de alai Tnfluenta bizan-tinä, savantä, era binevenitä i constituia un progres cenit de sigurantatransactiilor economice i de interesele legate de privatizarea creseindä astäpinirii funciare. La 1763 267, cind domnul (Constantin M. Racovitä)vrea sá aplice prescriptia bizantinä de 10 ani, adunarea boierilor (gruparede päminteni, opozantä), inläturä, pe Armenopol, care prevedea acesträstimp, si decide c5, trebuie aplicat obiceiul färä a preciza in ce constä(m.ultä vreme"). Cu toatä aceastä rezistenfä momentanä, prescriptiabizantinä, de 10 ani se regäseste frecvent dupd. 1763, ea corespunzindnevoilor deja arätate.

Chiar dup`a 1750, cind receptarea bizantinä ja uneori proportii,cu proiectul de receptare a novelei lui C. Porfirogenitul 268, protimisisulnu-si pierde amplul säu caracter romänesc si multe reforme se introducprin imbinared imprumuturilor bizantine

tehnice'cu noi solutii de ansam-

blu izvorite din necesitätile traditiile locale. Un exemplu constituie:Pravilniceasca condicd din 1780 si Sobornicescul hrisov (1785) din Mol-

dova, cu modificärile lui din 1835 si 1839, precum i Manualul juridical lui Andronache Donici (1805; 1814), Legiuirea Cara gea (1818) i pro-iectul de cod general al lui Toma Carra (1806), in a cäror analizä, nu putemintra. Apelul la dreptul bizantin este mai larg la Mihail Fotino (1765,1766, 1777) 269, dar operele lui semnificative pentru tendinta vremii 270

267 Vezi Preemtiunea . . ., 142-143. La 20 mai 1801 (ASB, Mitrop. Tarn Romfinesti336/1), boierii Tarn Romanesti, ignorind rastimpul bizantin de prescriptie de 10 ani, aplicidupa 4 ani de inactiune de la o pretinsit vinzare clandestini prescriptia, feu% a precizadurata ei legalit. In Moldova, receptarea termenului bizantin de 10 ani n-a Intilnit rezistenta.

262 In cartea IV, titl. 5, al proiectului de cod redactat Inainte de nov. 1777 pentruAl. Ipsilanti de Mihail Fotino. Novela se gaseste In ms. gr. 1 195 al BAR. Ea nu figureaza intextul grecesc paralel din Ilapcirrvoi. la `Icrrop toc ,r7Ig MaxEctç a fratilor Tunusli, Viena,1806, nici in traducerea romfineascit trunchiata a earth a IV-a (ante 1817), gasita de minein ms. rom. 2 112 al BAR si publicata In RESEE 5 (1967) 152-165 (cf. 158-159). In acesttitlu se oglindeste obiceiul pamintului si elemente din Armenopol st din Nearaua lui ConstantinPorfirogenitul (§1 si 4).

262 Vezi studille consacrate de mine acestui jursit t indeosebi Prolimisisul In- Manualelede legi" din 1765, 1766 i 1777 ale lui Mimi( Folino. Cu o analiza generala a operei sale juri-dice si a raporturilor ei cu Suplimentul" publicat de fratii Tunusli, in 1806 in SMIM 5 (1962)281 333 ; Preemtiunea . . ., 185-186, 188 192.

2" Din reglementarile bizantine ale prothnisisului, folosíte in a doua jumatate asec. XVIII si care se gasesc larg analizate in Preemliunea . . . amintim:

Nomocanonul largit din 1645 al lui Iacob din lamina, tradus la Iasi in 1754, recep-tat si mai inainte in Odle ro mane. Un exemplar grec figureaza in Biblioteca Mavrocordatilor;vez! Preemliunea . . ., 176-184; JOB, 18 (1969) 202-204.

Hrisovul din 1 nov. 1775 al lui Al. Ipsilanti, in limba greacii i bazat pe surse gre-cesti; vezi Preemlitinea . .., 187;

d. Elementele grecesti din Pravilniceasca condia (1780), titl. XXXII; vez! ibidem,193 212 ;

Acelasi elemente in Sob. lirlsov moldovean din 1785; ibidem, 228-251;Aceleasi fel de surse in Manualul juridic al lui Andr. Donici; ibidem, 286-290;Manualul de legi (N61.1.4Lov) al lui Teofil al Cambaniel, 1788.; ibidem, 252-254;Indemanoasa adunare (Hexabiblul) lui Armenopol, trad. de Toma Carra,

1804; ibidem 256 262 ;Pandectele (11cev8ixrn), proiectul de cod al lui Toma Garra-Iasi, 1806; ibldem, 262-270;

I. Elementele bizantine, in reglementarea Codului Calimach, in Moldova, 1816-1817si in Anaforaua din 3L.X.1819; ibidem 191-313;

j. Tot bizantine in Codul Garagea (Nomothesia, 1818), ibidem, 314-324.

205www.dacoromanica.ro

Page 205: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

au TAmas simple proiecte de cod, poate si din cauza unui anumit bizan-tinism. excesiv. Protimisisul bizantin se gilseste pe larg reglementatsurse bizantine traduse acum i in rom&neste, bine cunoscute i aplicatecurent In practica judiciarä, : Cirja arhiereilor ( V akttria ) lui Iacob dinIanina (1645), tradusä la Iasi In 1854, Hexabiblul lui .A.imenopol (ed.clasice din 1540 si 1587 In Biblioteca Mavrocordatilor, editiile neogre-cesti ale lui A. Spanos incepind cu cea din 1744, traducerile românestiale lui Toma Carra la Iasi In 1804 si a lui Christian Flechtenmacher&are 1838), novelele lui Roman Lecapenul si Constantin Porfirogenituldin lus Graeco- Romanian, a lui Leunclavius (1596) si alte editii. Toate acestemonumente de drept bizantin sau românesc au fost pe larg analizate inlucrarea citati despre Preempiune n istoria dreptului roindnesc.

206 www.dacoromanica.ro

Page 206: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul VII

Trimiria sau tiersajul succesoral (a treia parte) *

Pentru o cercetare de istorie comparatO a institutiilor, ca cea defatä, trimiria este un model care nu poate lipsi din inventarul selectivla care ne-am oprit. intr-adevär, din multiple puncte de vedere, ea ridicä,probleme de fond i de metodä cu o valoare exemplarA pentru Intelegerearaporturilor noastre cu Bizantul. Cum importanta ei n'u se oglindestepinä, acum in mod adecvat, in cercetärile din istoriografia noastrO, amsocotit necesar consa,cräm ultimul capitol al lucritrii.

ImpArtirea In trei a mostenirii (gr. zptp.oLpioc) presupunea exis-tenta unui sot supravietuitor, i avea loc. In lipsä de copii 271 sau cindei muriserä In virstl fraged6, curind dupä, pärintele decedat. Initial tre-buia sit existe un singur copil, ca sä se deschidg trimiria, limitare inläturatä,ulterior In practicO i, expres, abia la 1780 In Tara Romfineaseä 272. Aspectede trimirie se mai produceau i dud sotul supravietuitor venea In concurscu copiii sau clnd acestia muriserl Inaintea sotului predecedat 273 saucloud sotul nu a-vusese copii 274.

* Se reia studiul meu din 1966(RA, 9 (1966) 103-112. Adde: Pan. J. Zepos, op. cit.infra, n. 300 si Pan. J. Pantazopoulos, Church and Law in the Balknn Peninsula duringthe Ottoman Rule, Thessaloniki (1967) 66-90, Cu material bizantin, in deosebi reformale din1721 si 1803, neanalizat aici.

271 Vezi infra, Parlea a VIII, 3, doc. din 1 mart. 1622, 20 Ian. 1715 si 4 Ian.1716. Hrisovul bilingv al lui Alex. Ipsilanti din 1 nov. 1775 [Pravilniceasca condicd, Buc. (1957),1841 da urmatoarea definitle: trimirie se face intr-acestas chip: inpartindu-sa adica perusilamortului in "trei l di'ndu-sa o parte pentru pomenírile mortului, alta la obrazul ce va traidintre sotii t cealalta la parinti obrazului celuí mort dintre sot'', da sa indrepteaza parintiiobrazului celui mort sA la acele nemiscatoare, care la triparteala sA dan obrazuluí ce triíestedhitre sotil". Dar Praoilniceasca condicd, XXI § 1 zice: a treía parte laste sit urmeze, chidcopilul va murl nevirstnec In una unuia din parhiiii lui. lar nevirstniciia sA intelege lafeclori Oa la virsta de ani patrusprezece, lar la fate pina la doisprezece". Dar 5 seocupa si de Winkle celuia ce va muri far' de copii": Averea si se fad( trei part!. Snsao parte pentru sufletul mortului, si alta pentru obrazul ce traeste dintre sotii si a treiaparte parintilor sau mosllor celui mort".

272 Prin PrautIniceasea condied, 1780, XXI § 5: copli", dupli ce in § 1 vorbise decopilul".

273 Vezi infra, Partea a VIII, 8 si 10, doc. din 20 dec. 1642 al 20 nov. 1657,Adde 30 mal 1796 (G. Potra, op. cit. (1968) 598, nr. 483: intr-un zapis de vinzare, Tanase.flul logofatului de divan Antiohie, aratA cA murind sora sa, sotia luí Ivan salvaragiul i copililor, I fiind datorie la míjloc, 1 trebuind sit dea t luí Ivan a treia parte dui:a pravihr, alost silit sa-si Audi o casi din Bucuresti, pentru a putea prelim el in intregime ímobilele.din mostenire (protimisIsul de camin, consacrat de Pravilniceasca condicd, XXI § 5).

276 Praollniceasca condtcd, XXI I 1.

207

www.dacoromanica.ro

Page 207: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In caz de trimirie, veneau la impärtire trei benefician: a) scitulsupravietuitor ; b) familia sotului predecedat 275, 0 c) sufletul" 276 aces-tuia (aid, se alegea din mostenire partea de cheltuieli pentru cultulmortilor (pli.L6auva), deci daniile catre biseric i catre saraci si plataslujbelor religioase. Complexitatea i contrarietatea intereselor, cu punctesensibile din punct de vedere social EA individual, Milt evidente.

Institutia fusese reglementata printr-o celebra decizie din 1305a Sinodului din Constamtinopol sub patriarhul Atanasie I (1289-1293;1304-1311), confirmatä prin novela impäratului Andronic II cel BatrinPaleologul (1258-1332, dom.neste de la 1282 la 1328) 277 din anul1306 care modifica regimul instituit de Iustinian prin novela 118 dinanul 543 272 in general, desi a fost dovedit documentar ca in sec.VIVII e.n. institutia a cunoscut la crestinii nestorieni din Siria o vechefaza, aproape identicl celei bizantine, se admite mai de graba existentaunui fond juridic comun in Orientul elenistic, din care s-au putut inspiralegiuitorii sirieni i bizantini. Oricum, in insula Lemnos, trimiria a fostsemnalata ca o institutie cutumiara279, ceea ce nu dovedeste nimic in modpreemptoriu, deoarece i in Tara Româneasca la 1777, Mihail Fotino,care cunostea originea canonico-bizantina a institutiei asa cum o men-tionase chiar el anterior, n-o va declara mai putin, in Manualul din acestan, ca o institutie a obiceiului local (TO7CLX41 allV410ELC(). Pe de alta parte,in anaforaua mitropolitului Tärii Romänesti din 27 iulie 1776 260 se spunecá o judecata de trimerie" se facuse dupa pravila i dupa obiceiulpamintului", fara a se vedea ciar daca nu cumva fiecare din cele douäsisteme de drept se referea la aspecte diferite ale pricinii, trimiria fiindde resortul pravilei (si al hrisovului din 1775), cum se spunea maideparte : dupä pravila sá fad)," imparteala" (in trei par*

278 TatAl l bunicii sotului predecedat, asa cum va prevedea IncA riguros Pravilniceascacondicti. In practicA, dupA cum a arAtat Triantaphyllopoulos, s-a manifestat tendinta, maifermA in tArile romftne, de a fi chemate i rudele parantelei III (unchi, veri). In Pravil-niceasca condia XXI § 5, acest drept supravietuia sub forma unui protimisis al colateralllorla cArninurile azute in treimea sotului supravietuitor, strain de neamul agnatic in milnile cArulatrebuia sé rAminA cAminul.

278 Asupra acestei inst1tuli, vezi articolul insuficient al lui Artur Gorovei, Partea sufle-tului, un vecht obicei juridic al poporului roman, FAlticeni (1925). Institutia era general cres-

vezi J. de Malafosse, La part du mort à Byzance in Eludes d'histoire du droit canoniquedédiées et Gabriel Le Bras, Paris 2 (1965) 1 311-1 316.

277 Vezi ¡GR. ed. Zachariae von Lingenthal, III, 628-630 si ed. J. si Pan. J. Zepos,I, 533-536: Imperatoris Andronici sertioris constitutio synodalis ab Athanasio Patriarcha pro-posita de diversis causis, si o altA versiune la G. E. Heimbach, Const. Harmenopouli Manualelegum sive Hexabiblos, Lipsca, 1851, XXIIXXVII, si G.A. Rhallés si M. Potlés, Dívsayilet,Atena, 5 (1855), 121-126; cf. Migne, PG, vol. 161, col. 1 604-1 067;

278 La care Indreptarea legii, gl. 272, face aluzie prin cuvintele: sé nu se soco-teascA acea lege véche care, zice asa ......l Fotino va face la novelé o aluzie indirectA caredispare In Pravilniceasca condicd.

278 K. Triandaphyllopoulos, Die Novelle des Patriarchen Athanasius in B NJ 8 (1931)136-146 (si autorii citati), cu rezervele lui E. F. Bruck, Kirchlich-soziales Erbrecht in Byzanz,Johannes Chrysostomus und die mazedonichen Kaiser in Studi S. Riccobono, Palermo 3 (1936)377-423 (380, n. 17). Pentru originea cutumiarA greacA, vez! Nicolaos P. Matsis, Neap&TO5 rietTeLdepXOU 'AOccvccaEou zcept Tpq.coi.p tag in BN J 21 (1971 1976) 177 1976; cf.ibidem, 180, n. 4 de la 179, studiul lui E. Frangoulis despre rolul obiceiului din insulaSamos, precum i combaterea originii occidentale a trimiriei. Despre principiul paternapaternis . vez! Paul Violet, Précis . Paris (1886) 528, 735 si 1905 3) 585 (540), 909 910(850-851); J. Brissaud, Manuel nouv. éd. de Jacques Brissaud, Paris, (1935)604-614;E. Jarriand in NRH 14 (1890) 240; Antonio Marongiu, Boni parentali e acquisti nella storia deldiritto italiano, Bologna (1937).

288 Acte judiciare din Tara Romemeascd 1775 1781, Buc. (1973), 188, nr. 172 (WU.-ritA la 11 aug. 1776).

208

www.dacoromanica.ro

Page 208: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Influenta bisericii a putut juca in favoarea unor practici de multcristalizate (cu premise chiar antecre§tine), care continuau sä, opunäsub forme tot mai atenuate solidaritatea de neam sistemului indivi-dualist al novelei lui Iustinian, ca una ce nesocotea principiul feudal :paterna

paternis'matern a maternis, adicä, pästrarea mo§tenirii in neamul

de singe al celui decedat. In sistemul lui Iustinian, chiar un copil mort invirsta fragedä, dupä, unul din parinti, transmite celuilalt pärinte supra-vietuitor intreaga moOenire lasata de sotul predecedat. Cap. 4 al noveleidin 1306 reduces, la o treime acest efect. Totodatä, sub forma lui dezvol-tata, novela venea sä, combata acapararea de cätre dregatorii 0 feu-dalii locali a moOenirilor care, in stil feudal, in lipsa de moOenitoride singe directi, erau considerate vacante in folosul lor. i aici se protejau,In proportie de 1/3, acelea0 categorii de interese : sotul in viatä, iar dacamurea §i el, rudele celui predecedat ; stapinul feudal (statul I) ; biserica.Limitares, cap. 1 la oamenii dependenti i treimea stäpinului (statului)au dispärut in tärile române

Cu acest caracter tra-nsactional, trimiria era totu0 relativ progre-sistä. Ea tindea s mlädieze rigidele principii de coeziune patriarhalaale familibi fiecarui sot, 0 sa asigure celui supravietuitor o participarela mo§tenirea celui predecedat. Aceasta, chiar in cazul cind copiii co-muni nu ajungeau s culeagä, durabil intreaga mo§tenire (in care celalaltsot avea totdeauna o parte variabila in usufruct).

Chiar limitarea drepturilor bisericii la o treime din mo§tenire erao transactie intre politica radical antimonastica a lui Nichifor FocasFA Vasile II, pe de o parte, 0 cea de acaparare funciara nelimitata, dusade bisericä, pe de alta parte. Aceasta limitare se conturase deja in noveladin 988, atribuita lui Vasile II, i prin care se abrogan oarecum mdsurileradicale ale novelei din 964 a lui Focas.

Trimiria constituia insa un pas inapoi fa fá de individualismul sis-ternului succesoral al lui Iustinian, care totu0, aplicat In contextul socie-tatii feudale, favoriza in mod excesiv neamul sotului supravietuitor.Institutia trimiriei, dealtfel, continua sa poarte o pecete feudala. Inprimul rind, prin conceptia care vedea in femeie o fiintä, inferioara bar-batului. In al doilea rind, prin însài ideea de a-i acorda femeii o situatiemai lama numai in cazul cind, prin na§terea uaor copii, fie ei decedatiIn fragedä, virsta, daduse totu0 dovadä. de aptitudini sacral biologice pen-tTu indeplinirea rolului ei In perpetuarea familiei, care precumpanea asu-pra oricarei alte consideratii.

In practicl, interesul trimiriei se vadea mai ales in cazul sotieisupravietuitoare, singura vizata In textul initial al novelei (-rò TpETov Tijç7rpotx6g). Regim.ul de trirairie s-a aplicat insä, curind i sotului supravie-tuitor. Astfel, märit caracterul de institutie menita s'a exprime soli-daritatea materiala i raoralä, a sotilor i sä, diminueze solidaritatea nea-mului patriarhal, de tip gentilic. A§a o gäsim in dreptul romänesc.

Pentru imparteala care intervenea in cazul cind existan copii dincägtorie, 0 care nu intereseaza aici, in mod deosebit, se poate vedeaPravilniceasca condicei 3CXT § 2, care consacrä, o solutie bizantina putindiferita de aceea a obiceiului pämintului 281. Trebuie insä, insistat asupra

281 Asupra dificultiitilor legate de aceastA problemii, vezi Andrei RAdulescu, Dreptulde moftenire al sofulut supraviefuttor, Buc. (1925), Pan. J. Fepos, op. cit. si N.J. Pantazopoulos op. cit. 81-85, supra, note (p. 207)

14 - 0. 555 209

www.dacoromanica.ro

Page 209: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

principalului caz de trimirie (absenta copiilor, din cauza decesului lor invirstA tragedA), fiindcA si in practica, asa cum vom vedea, prezenta uninteres deosebit.

In dreptul pravilei, receptat sau numai cunoseut in tArile romAne,regimul legal al trimiriei era urmAtorul :

a. In redactia seurtil a Sintagmei 282 alfabetice a lui Matei Vlastarés{IM Codexul de la Bistrita (1449-1454) care contine Codex tripar-titus al lui *tefan Durgan si se aflA astAzi la Moscova figura un text pri-vitor la trimirie, care in redactia lArgitä din sec. kVIXVII a Legiide judecatei a ImpAratilor Constantin i Iustinian are urmAtorul cuprin,s :

Luarea dA samA a sfintului patriarh chir Aftanasie i celor ce sintpri lingA dinsul, a celui binécinstitului imparat .Andronic eel grécese, inConstantinopolie, numitul Paleolog, cu ale lor sfinte iscusiri, s-au asezat

s-au intArit i s-au Beris ea sA fie tuturor credineiosilor dé tineré [ti-nere] si de adevAratl tredintA".

DA nu va fi rArnas néci clAspre vreo parte neam atunci celérAmase sau once biné de la mortul, toate acéle,a sA BA facAin patruprirti : o parte la impAratul, alta la cei ce stApinese locul acela, a treiala vrédnicii episcopi si a patra parte BA BA dAspartA in trei.*i en o parte

facA pomenirea mortului, alta la bisérici, a treia la Arad.Iarg dA va rAmine omul sau muerea vildov si va da partea

la vreun prune si va muri pruncul, atuncia sS ia partea prunculuiunchiu-sAu" 283.

In originalul slay al versiunii lArgite a aceleiasi Legi de judecatei,paragraf ele respective au un cuprins diferit.

7 f Raisonnement du trés saint patriarche Athanassios et du saint con-cite convoqué par l'ordre du pieux roi Andronic [Andronique] Paléo-logue grec de Constantinople.

Il a ordonné : Si un mari ou une femme sont devenus veufs,leura biens ne doivent &re appropriés ni par le fonctionnaire d'Etat, c'est-4-dire par l'agent du fisc, ni par les puissants, mais le gouverneur a le droitd'acquérir une partie des biens. On doit diviser tous les biens en trois par-ties; L'une des parties, c'est-a-dire un tiers pour le repos de Vane dudéfunt, un tiers peut are acquis par le gouverneur et un tiers par l'épouxsurvivant. S'il n'y a aucune personne survivante de cette famine, on doitdonner pour le repos di l'dme du defunt la moitié (des biens héréditaires )et et la commune de la ville ou de l'église l'autre moitid; qu'on donne aussiau monastère (des biens héréditaires). S'il n'y a pas de commune, qu'ondonne cela (la moitié) à l'agent du fisc.

Si quelqu'un est devenu veuf et s'il a un enfant et si la taredonne une dot (un legs' ) et ensuite que l'enfant vient à mourir, qu'il soitdu sexe masculin ou du 86Xe féminin, la dot (le legs) appartiendra au parede l'enfant et aussi à l'oncle maternel" 284.

282 Cf. Lit. K, cap. 4 11 si cap. 5.283 Acest text romilnesc figureazil in ms. roca. al BAR 3 093, f. 13vie (p. 175 In

ed. Gh. Cront).284 Acest text slav figureazA in ms. 293 (63) al Bibl. Chiril i Metofflu" din Sofía,

p. 62-65 (ed. M. Andreev (1971) 82-85; si ed. 1972, 235-236. Pentru preluarea acestuitext, in versiunea lArgitA tardivA, din Sintagma prescurtatil a luí Mate! Vlastares, vez! ed.M. Andreev (1972) 29. MEumscrisul gAsindu-se la Moscova, o altli verificare n-a lost posibilàcu acest prílej.

210

www.dacoromanica.ro

Page 210: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

b. Versiunea lärgita a Sintagmei lui Vlastarés se ocupa de trimiriela lit. K, cap. 12 285 Ea era copiatá oficial la curtea lui Vladislav II incadin 1451 de grämnicul Dragomir i apoi in. ambele tuíri in numeroasecodice 286, de a cqror circulatie s-au ocupat t. Gr. Berechet, P. P. Panai-tescu si G. Mihaila. Trimiria n-a putut ramine strainä de dreptul aplicatde biserica si de dom.nie in aceasta perioada, grefindu-se, probabil, peunele stravechi practici nu cu malt diferite, dar nici perfect identice cucele ale reglementarii bizantine. Oglindirea ei in documente i opozitiaintilnita din partea eanrurilor de singe ar trebui aprofundata intr-unstudiu special.

In Tara Româneasca se afirma puternic tendinta de a 14sa sotieifàta copii intreaga avere, fie prin testam.ent simplu, fie prin testamentreciproc sau prin infratire testamentara cu efecte reciproce in daunarudelor de singe" 287. La <1523-1528> 288, in lipsa de copii, m9stenescfratii, cu acordul sotiei, iar la 25 aug. 1528 se produce desherenta infavoarea domniei, fárä sá tim dacä, sotia träia. La 23 aug. 1559, sorainfrateste fratele pe averea ei si a sotului. La 25 <nov.> 1586, viiduvafAra copii inehind contra pret (Bind vorba, de,ci, de o räscumparare) daniaprimita de sot de la un mare boier, fiului acestuia. Testamente in favoareasotului supravietuitor, mai ales a sotiei, avem la 4 iulie 1573 pentru inlo-cuirea zestrei, la 17 aug. 1576, la 10 aug. 1582, la 28 jun. 1590, la15 jun. (1595), la 23 aprilie <1590 1591>, la 25 iun. 1600 si la 7 nov. 1587(1/3 din averea sotului, fiind cumparata de soti impreuna). Testam.entesau infratiri reciproce se produc la 30 sept. 1571, la 17 ian. 1573, la18 mart. 1576, la 16 febr. 1589 si la 21 aug. 1598, la 17 jun. 1599 (Cudrept pentru sotie de a trece inaintea fiilor ei, chiar daca s-ar recasAtori).La 13 iab.. 1575, fratii sotului ataca fAra succes testamentul in favoarea,sotiei i fiilor ei (din prima cgsatorie ?). La 29 dec. 1595, vitele se impartIn trei parti intre fratii sotului decedat, mama sotiei i sotia cu noul eibfirbat, pe cind de la ocine i casa fratii sint exclusi. Fata de acestepractici, regimul de trimirie, impus m.ai consecvent in sec. XVII, apareca o noua etapa de conciliere a intereselor mereu in conflict.

e. Intr-adevar, sec. XVII aduce o energia inthire legislativä"a trimiriei bizantine. In Moldova, Pravila alma- (1632), in gl. 292 si 293

In Tara Romaneascl Indreptarea legii (1652), gl. 272, dupä Malaxos.raspunsul patriarhului A lexandriei i porunca imparatului Andronic Pale-ologul (cel Batrin), ele se refera numai in gl. 292 si in gl. 272, alin. 1.Aici se rezuma si se prezinta ca nedrept regimul din acea lege veche,novela 118 a lui Iustinian Iar in gl. 293 i in gl. 272, alin. 2 se expunesistemul nou al trimiriei din cap. 4 al novelei din 1306, privind cazul cindcopilul moare nevirstnic (dar nu se precizeaza virsta), dupa unul din parinti.Alin. 3 semnalat ca scos din Armenopol (V, 8, 95) care trateaza cele3 ipoteze din cap. 1 (mostenirea unui parie fara copii), interzicindu-seacapararea ei de dregätori i preoti sau calugari. Ca si Malaxos, Indrep-tarea legii nu vorbeste ciar de oameni dependenti. Ea da rudelor mortuluitreimea rezervatä SecrizoTe4 (Lingenthal : dem Grundherrn ; Peretz ;

285 J. A. Migne, op. cit., 144 (1865) col. 1 365-1 368.226 Vezi supra, n. 51.257 Vezi Indicele de maierii al DIR A, XIIIXVII, V° moftenire (mire soli), ms. la

Institutul de istorle N. Iorga".255 Pentru acest document si cele urmatoare, vezi DIR B I DRH B sub data fiearui

document.

211www.dacoromanica.ro

Page 211: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

dregeitoriei), i rudelor fiecarui sot cite o treime, daca moare si al doileasot. in concurs numai Cu stápinul (T(7) altLoa(cp, la Peretz visteria),biserica lua 1/2 (cf. Elcoga, VI, 6, care se refera la parici). Alin. 4 din gl.272 expune unele aplicatii practice ale trimiriei : tatal supravietuitor ia1/3 din zestre, daca a existat un copil decedat in virsta fragedä i numaiasternutul i darurile dinaintea nunii, dael n-au existat copii, daniiledate de rudele sotiei revenind mostenitorilor de singe ai acesteia.

d. Pe linia lui Malaxos i deci a Pravilei alese §i a Indrepairii legii,este reglementata trimiria in Vact6ria t,6n arhiereAn (Cirja arhiereilor ),nomocanonul din 1645 al lui Iacob din Ianina, cunoscut in Tara Roma-neasca, probabil ineä din sec. XVII si larg aplicat in Moldova in secolulurniätor. .Aplicarea se lärgeste dupa 1754, cind este incheiata traducerearomaneasca, la Iasi, Mena din initiativa naitropolitului Tacob Putneanul 289

Acea lex divina, despre care S. Niles spune el N. Mavrocordat intentionas-o tipäreaseä Valachico idiomate, ca o codificare moldovenä, a putut fitocmai aceastä traducere a Vactériei. Novela din 1306 figureaza la lit. A.,cap. 119 si 120 299. In Vactéria, confuzia din Indreptarea legii, cu privirela patriarhatul exercitat de Atanasie, a luat forma citarii, intr-un fragment,a lui Atanasie patriarhul Alexandriei, cel mare", lar in altul, a recoman-därii marginale, cauta de vezi i hotarirea patriarhului Tarigradului" 291.

Asupra gravului conflict care a opus in realitate pe Atanasie al Alexandrieisi pe Atanasie al Constantinopolului, autorul novelei, ne informeaza' GeorgiosPachimeras 292 §i Nicephoras Gregoras 293 care se ocupä si de relatiilepatriarhului Atanasie I cu Andronic II Paleologul 294. Cum. constataN. Bánescu 293, Atanasie revenea in scaunul patriarhal, cu aceleasi principiimorale inalte §i inflexibile , voia sá readua biserica la vechea ei puri-tate de moravuri", asigurindu-i un rol politic precumpánitor, princenzura morala" exercitatä constant si cu un indraznet devotament,a supra impAratului.

Manualul lui .Armenopol reglementeaza trimiria in cartea V, titlul 8,§§ 9 si 95 (cf. si 94) ed. I. Peretz, §§ 1703 si 1797 (cf. 1796), circulatialui directä in versiune clasieä Incepind in primul sfert al sec. XVIII §iintensificindu-se dupa 1744, prin versiunea lui .Alexios Spanos, in greacapopulara, tiparita la Venetia.

Dupl 1750, si mai exact dupa' traducerea in 1754 a V akt6riei, dezvol-tarea legislativa' , judiciara i consuetudinarl a trimiriei este extrem debogatä si de un interes, care arunca pretioase lumini i asupra trecutului.De aceea, al.*/ s-o putem integra pe larg In acea.sta expunere, este necesars-o schitám pe scurt, insistind asupra bilantului consuetudinar de eel putinun secol in urma, pe carell consemneaza in 1777 Mihail Fotino in conditiilecare se vor vedea mai departe.

299 Vezi alma contribufii . . . in Studii 18 (1965), 55-60; N. Grigoras, op. cit. supra, n. 24.2" BAR, mg. rom. 1468, f. 176v-177.291 Vezi infra, n. 298.292 Andronicus Palaeologus in Migne, op. cit., 144, c. II, 203; V, 409; VII, 579 si

ed. Bonn 1-2 (1835) aceleasi293 Bgzantina Historia, ed. Bonn 1 (1829), c. VIII, 1; si pentru re1a1Ile lui Athanasie I

cm Andronic Paleologul. cap. VI, 5; 7, VII, 1; 9.294 Rodolphe Guilland, La correspondance inédite d'Athanase, patriarche de Constan-

tinople ( 1289 1293; 1304-1312) in Mélanges Charles Diehl, Paris 1 (1930) 121, 141; cf.125 asupra reformei in materie de mostenire.

292 Le patriarche Athanase et Andronic II Paléologue. Etat reltgieux polltigue et socialde P Empire in BSHAR X23 (1942) nr. 2, 28-56 (cf. 32).

212 www.dacoromanica.ro

Page 212: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Trimiria se deschidea In cazul cind, dupa moartea imuia din soti,urma curind decesul copiilor nevirstnici (baieti pinä, la 14 ani, fete ping,la 12 ani). Daca principiul trimiriei a fost introdus in modul mai sus aratat,prin novela din 1306 citata in general ca novela patriarhului Atanasie, färädistinctie intre hotarirea sinosalä si sanctiunea imperiala, limita nevirstni-ciei s-a cristalizat, dupa cum arata Fotino, in practica judiciara ulterioarä,potrivit obiceiului existent.

Tiimiria care se deschidea dupä, decesul succesiv al pärintelui si alcopiilor nevirstnici rasplatea pe sotul care, dovedindu-se in stare sä perpe-tueze familia, indurase greutatile cresterii copiilor Familia parintelui pre-decedat neajungind sa fie continuatä, se facea un compromis intre familialui de singe (pärintii), care recuperau 1/3, si sotul supravietuitor care era

cu altä treime, partea sufletului intrind in miinile bisericii<direct sau indirect), san in ale celor care preluau sarcina respectiva.

Mihail Fotino atit In Manualul din 1765296, cit si In Manualuldin1766 297,adopta, printr-un text identic, regimul bizantin al trimiriei, in cazul cind,putin timp dupa moartea unuia din parinti, copilul murea nevirstnic (färaa se preciza cifric aceasta notiune). Daca insa copilul murea In virstä, sedeschidea mostenirea lui de drept comun, la care sotul supravietuitorvenea ca ascendent. In Manualul din 1765, si In manuscrisele grupului B(inclusiv codicele 1434 f. 35 ale Manualului din 1766) § 13 nu face nici o refe-rinta la novela imparatului Andronic si a patriarhului Atanasie. In unele ma-nuscrise (de pilda ms. gr. 798, 986) se indica drept sursa .Armenopol, pe cind,In altele (de pilda ms. gr. 131) se repetä referinta generalä, la Basilicale.Referinta la novela (pusa marginal, In ms. gr. 1196) apare298 in majoritateamanuscriselor din grupul A. Ea lipseste si din manuscrise ca 131 incadratede mine, pe baza altor criterii, in grupul A. Aceastä referintä nu poate fidecit un adaos tardiv la textul initial al lui Fotino, care in 1766 l-a pastratfilra nici o modificare, fatä de redactia din 1765. Ulterior, tot Fotino,revizuind aceasta redactie, sau un copist cu pregatire juridica, a introdus-oIn text si ea s-a transmis unui grup de ceopii ulterioare. Procedeul este maigeneral si studierea lui, In ansamblul operei, va duce la stabilirea unorbaze sigure de clasificare a manuscriselor. Precizam totodatä cá manu-scrisul grecesc 986 confine, In fruntea paragrafului 13 din titlul despremostenire (f. 81), chiar o rubrica (introdusa i In tabla de materii) : Hepi.TpLttoLp tag, care lipseste in celelalte c6pii. Aceasta rubrica a fost introdusatardiv, fiindcä, numerotarea paragrafelor a ramas neschim.bata. Ea dove-deste importanta trimiriei si a denumirii ei tehnice (adoptata si de Pravil-niceasca condice ) in cadrul titlului despre mostenire.

In Manualul sau din 1777 299 care ni s-a pastrat In manuscrisul grecesc1 195 al BAR, Fotino (cartea IV, titl. 4, § 1) reaminteste sistemul dreptuluibizantin, inclusiv novela citata, dar precizeaza cá s-a dat precadere (inpractica divanului, receptatä de Manual) obiceiului pamintului, in sensul

296 BAR, ms. gr. 20, f. 16-61 = cartea I titl. 13, Ilepi xXvovoplizg § 13.297 Ed. Pan. J. Zepos, r, 41 IIept xXvovotdocç § 13 Arm. V, 8, Despre mostenitori

§ 9, novela Patriarhului Atanasie, ed. I. Peretz, § 1 703.298 Hap& Tolí IloacctoX6you ckotai[tou Potnakcog 'Avapovbcou xcd.nctrrn,cipxou 'AXgavapekeç

'Aaxvccaiou auvoaLxik (ed. Zepos, I 41 § 13, p. 99; uncle manuscrise, de pildá 798, 986dan: nap& 'cori doaittoo PocatXécog 'Av8povixou -roi5 IlakzeoÀ6you etc. Pentru confuzia privindcalitatea de patriarh al Alexandria, vezi supra in text, lit. c *1 d. Adaosul privind novela,din ms. gr. Iasi V, 42 (Peretz, Curs, II, 2, P. 374) vildeste importanta practia a materiel.

299 Cartea a IV-a a acestui manual 11 asteaptA editarea la Institutul de istorie. Tith4 despre trimirie se gäseste i in Suplimentul juridic din Istoria Tdrii Romanesti editatli. In

213

www.dacoromanica.ro

Page 213: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pärinte le supravietuitor ja o treime din averea eelui predecedatindiferent dacI copiii nascuti din cAs6toria lor traiese sau au murit. Tex-tul lui Fotino, spre deosebire de *eel din Pravilniceasca candied, nu preci-zeaz trebuie sä, intervinA moartea copiilor, in raport cu a pärinteluilor. Spre deosebire de Fotino (§ 1), Pravilniceasca condicci (XXI, 2) acordilsotiei, in concurs cu copiii, o treime din mostenire, in folosintd, nu indeplinä, stiipinire. Ca si Fotino ( § 3), Pravilniceasca candied (XXI,1 si 3 in fine, 4) cheamit si pe bärbat la trimirie in mostertirea sotiei prede-cedate. Spre deosebire de Fotino insä, (§ 6-7), Pravilniceasca candied 299nu asimileazä; pe frati cu pàrinii, i nu-i cheamä, la trimirie, asa cum fäceaobiceiul pamintului, a cdrui mentinere in vigoare era larg si grhitor moti-

greceste de Fratii Tunusli la Viena in 1806 (vezi SMIM vol. V, 1962, p. 305-309). SuplimentretipArit i tradus de C. A. Spulber in Basiliques el coutume roumaine, BSHAR, 1945. Folosescmai jos traducerea anterioara anului 1817, din ms. rom. 2112, f. 67°-72 (BAR), publicata demine In RESEE 5 (1967) 156-158 (Titlul IV, Pentru a treta parte). Tata continutul acestuititlu 4:

§1 (a fost rezumat in text). Fotino arata ca obiceiul pAmintului era filantropic, avindIn vedere atitea duren, suparAri i amArAchmi, pe care le incearca femeia la sarcini siIa nas-teH si la moartea copiilor ei".

Pravilniceasca condica, XXI, 2, reja aproape textual aceastA motivare, dovada cAManualul a fost folosit direct la alcatuirea ei: fiindca au suferit iutimea durerilor, Intris-tArilor I primejclille vietii din facerea de copil". Exemplul acesta nu este izolat. Fotino preci-zeazA cA obiceiul a fost mentinut in vigoare ca pina acum", deoarece prin vechime are rangde lege si prin latura lui umana este de neschimbat".

§ 2. Trimiria se aplica la activul curat al mosteniril dupA restituirea zestrei si platacreditorilor (cf. Pravilniceasca condicer, XXI, 2 si 3).

3. (vezi textul meu).Sotia supravietuitoare, care n-a avut copli, chiat daca se recAsAtoreste, are drept

la teoritra, in loc de Winkle. Fotino justificA pe larg acest obicei foarte vechi i umansI mal ales potrivit legit", fiindcA Insusi Iustinian echivala teoritra cu darurile de nunta. Vezi,f Ara motivare, Praoilniceasca condicil, XXI, 3, pr.

Sotul supravietuitor, fara copii, avea drept la asternut si la .calul sAu, Pravilni-ceasca condicd, XXI, 3, in fine, acordindu-i l orice alt I sA va da inaintea nuntii".esenta, era solutia din Indreptarea legit.

Fotino aratA cà in Tara Romfineasca rareori oamenii mor bogati, din care cauzAcopiii tau asupra lor greul casei si, ca frati, I1 inzestreaza surorile. De aceea, stravechiul obiceile acorda trimirie in mostenirea sorei inzestrate, obicei mentinut In vigoare de Manual, careIn 7 justifica de ce se respinsese acest obicei grecesc. Spulber conchide: prin intermediulPravilei mari din 1652 si de atunci incoace, acest obicei grecesc privind asternutill patuluia txecut in obiceiul pAmintului la romani". El crede totodata cA adAugarea calului (&Xoyov) laFotino l in codul din 1780 (in comparatie cu pravila din 1652 si cu Malaxos) constitute o ex-tindere obisnuielnica romAneasca. Numai versiunea romAneasca a codului din 1780 vorbesteexact de cal de ginere", care in grcaca popularA este redus la inoyo. Spulber citeazä, de ase-menea, proverbul romanesc: dupA moarte, i calul de ginere", i Ii dA explicatia juridicaevidentA reflectie amará (generalizatA) a unui tatA care tocmai pierduse pe film sa cAsAto-rita si care mal trebuia sa dea ginerului sau i calul de ginere pe care se obligase sa-1 dea, Cuprilejul nuntii. Deci, supravietuire bizantina, devenitA foarte populara, dar si reactie originalaa obiceiului romanesc, trecutA in codurile sec. XVIII, epoca de sinteza a pluralismului juridic,dar nu in codul din 1652, t,radus mai fidel dupA Nomocanonul lui Malaxos (si fuzionat in Indrep-tarea legit cu Cartea romdneasca de tnadfdturd din 1646): vezi asupra intregif probleme, Lessuroioances du droll romano-bgzantin darts la coutume roumaine (XIV XIX6 siécles), raportprezentat celui de al IV° Congres international de studii sud-est europene (Ancara, 1779), Incurs de aparitie.

§ 8. Rezumind novela de trimirie, se precizeaza cA interpretärile jurisconsultilor au sta-bilit virsta pubertAtii, piná la care decesul copilului, socotit nevirstnic, deschide trimiria sotieisupravietuitoare. DupA aceastA virstA, moartea copilului nu mai clA loc la trimirie, ci deschidesucce,siunea obisnuitA, dupA rinduielile legilor imparatesti". Pentru Fotino mostenirea erao institutie de drept receptat, ceea ce nu e exact In intregime, dreptul succesoral avindInca multe aspecte reglementate de obicei. In ciuda mentiunii de obicei local", Fotino rinomite sa mentioneze rolui patriarhului Atanasie si a ImpAratului Andronic II Paleologul.

214www.dacoromanica.ro

Page 214: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

-vatä de Fotino. In Condied se gilsesc unele contradictii i neclaritäti 3°°asupra cärora nu este cazul sä se insiste aici. i pentru cazul copiilor nevirst-nici si pentru al celor virstnici, morti dupä' pArintele lor, Pratilniceaseaeondied dädea aceleasi solutii, ea i consultatia de care va fi vorba. Spredeosebire insä i de Manualul din 1766 si de Condied, autorul consultatieirezolva si cazul chid copiii muriserä Inaintea parintelui lor.

La f. 114v-r a codicelui grec 1 434 (BAR, continind o versiune redusäla cartea III din Manualul de legi din 1766 al lui Mihai Fotino), anali-zatä pe larg cu altä ocazie figureazg o consultatie privitoare la o cauzIsuccesoralä de trimirie, anterior datei de decembrie 1800, deoarece Insem-_narea cu aceastä datä este pusii dupit textul romänesc al consulta tiei.Iatä cuprinsul acestui act putin obisnuit 302, care oglindeste .structuri

Suplimentul, ca parte din Istoria fratilor Tunusli" (care In 1936 nu punea problemele de pater-nitate ridicate In 1945 de C. A. Spulber si mal ales dupA 1950 prin intrarea ms. gr. 1 195la BAR) n-a scApat perspicacitAtil lui Pan. J. Zepos, Zuvrayuckr&ov votuxòv ., 1780, Atena<1936), care comentInd In savanta sa introducere t. XXI din Pravilniceasca condicd, dA unstudiu aprofundat al Winkle. Se poate folosl documentar, dar cu atentie, Dumitru D.Mototolescu, Le droit romain-bgzantin, le code autrichien et les législations antérieures ont-ilscontribué à la formation du code civil roumain en ce qui concerne la succession de la veuvepauvre? Sibiu (1941).

300 Vezi A. RAdulescu, Dreptul de mostenire al squint supraviefuitor, Buc., 1925, la carese adaugA difIcultatea rezolvatA in consultatla de care este vorba mal departe. Asupra § 5citat in nota 299, C. A. Spulber a aruncat o luminA deosebit de interesantA. In cazul In carecAsAtoria rAmAsese f ArA copii, sotul supravietuitor primea In pllnA proprietate patulcu rufAria lui I calul" (C. A. Spulber, op. cit. 86, RESEE 5 (1967) 157). Fotino precizase a estevorba de un °bled, dar Spulber mai reaminteste cA adevArata formA a acestula era aster-nutul patulul I calui de gInere", dAruite de sotie la cAsAtorie. Regula MA mentiune cA estevorba de un °Wei, se regAseste In codul din 1780 (XXI § 3). La Malaxos (Ch. 217 =lndreptarea legit 1652, p. 270, gl. 272) acesta precizeazA cA In yremea sa patrIarhul Constan-tinopolului aplica solutia restrictivA a celor care vor sA-1 limiteze numai la fratii care efectivau inzestrat-o pe sora decedatA. Fotino aratit cA aceasta este o exceptie i cA este de folos%Aril" sA se aplIce obiceiul vdstent fArA restrictie, ca lege statornIcA", adAugind InsA cAlegile ImpArAtesti slut cele care dau tfule nestrAmutatil legilor speciale, stabilite de fiecarestat (cetate) pentru folosul el.

3°1 Contribujii la studiul trimiriei . . . in RA 9 (1966) 98-99 si 103-112.302 Pentru o mai usoarA urmArire a textului, dAm aici schema acestei pricini.

4- y

1 PAtruI -

-1- 4 Maria Catrina

3 Maria loan A

2 (fatA moartA Inaintea pArintilor sAI)1 2 3 4 = ordinea In timp a deceselor

fnfundarea mostenirii= mostenitoril In concurs,

care iau: loan, so t supraviquitor, aviad un copil virstnic predecedat mamel, 113 din zestresi din parafernA; b) Catrina, 2/3 din aceleas1 bunuri, ca mostenitoare a sorei sale, Maria, carele mostenise de la tuca sa, tot Maria sotla lui loan.

215

www.dacoromanica.ro

Page 215: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

noi, modernizatoare, ale impactului bizantin dupA 1750 si ale sin-tezei locale :

Ot obrazi 303 ce moare fArade copii, i dupA pravili si fireste intrAla mostenirea perusiei acelui naort cine iaste mai de aproape tudeniemortului. Ci dar murind mai bath (PAtru) au ramas [i] mostenitori pa ave-[ve]rea lui, fie-sa Maria, fata Patrului. Al doilea murind fata Mari inainteaparintilor ei, mAcar fie si de 12 ani, <asa> dar au rämas[i] Maria si IoaniarAsi farA cla copii. Al treilea murindMaria,sotia lui loan, au mostenit-o.muma-sa, Maria sotia PAtrului. Al patrulea murind Maria, sotia Patrului,o au mostenit-o soru-sa Catrina. Ia acurn aminte, si bagA de seama 304,cá dupit cursul mortilor, cum s-au intimplat unul duph altul, mostenireatuturor s-au infundat 305 la Maria, sotia PAtrului, si de la dinsa la soru-saCatrina.

Deci dreptatea lui loan dare Maria, sotia lui, nu iaste alt nimic maimult, cleat sá ia a [1] trei[le] a parte din perusia ei, pentru cAci au fAcutamindoi copii, si au murit inaintea lor. insä Ioan are sá ia a[1] trei[le]aparte, nu numai din cele dupil foaia de zéstre a 8006 lui, ci si din cele ceva fi fost perusia ei si din octita ale PAtrului, pentru cA murind maiInainte decit toti PAtru, mostenirea perusiAi lui s-au coborit la fie-saMaria, care iaste la dinsa exopricA 506 peste foaia de zastre. Care atit aceaexoprica, eft i zAstrea fAcindu-se tot perusie i avere Mari, din toatilacea avere a Mari are sá ia Ioan, sotul ei, a treia parte. Iar celelaltedouA parti au sa, meargA la Maria PAtruleasa si de la Maria P5.truleasit lasoru-sa Catrina. SA nu te intuneci ducindu-te cu mintea la fata lui Ioansi a Mari, cAci au murit virstnica, peste 12 ani, pentru cá acest numAr deani, sá teorisaste 307 numai cind moare unul din soti si ramine copil 208.Dacä trAieste acel copil, feciorul pinä la patrusprAzace ani i fata la dois-prAzace ani, i dupA aceastl virstA moare, atunci obrazul ce träieste dintresoti, cu mijlocul acelui copil ce au murit virstnic mosteneste ori barbatulpe nevastä sau nevasta pa barbat309. Iar cind moare aopilu macará si de

303 Termen folosit de Pravilniceasca condicti, XXI, 5. Diftongul IA a fost transcris prina in Mariia, solita, perusiia, i prin e In perusiiai. Litera k a fost transcrisA prin t in pánd,and, reinidn, ddnsa, cobordt, intdi, amdndot. N-a fost transcrisA aruncat, in ftie-sa, fije.

304 Echivalentul lui yiNcoaxe cu rare incep unele din scolitle lui Fotino, vezi de pildAed. Zepos, I, 45, 23; II, 4 (scolia Juniata') si 37,1 (aici § 1 reprezenta o scolie pe care copistula transformat-o din gresealA, in paragraf). in grupa A, scolia de la II, 4 a devenit § 11.

305 Infundarea mo§tentrii ar insemna trecerea de la succeshmea In Buie directA la succe-siunea colateralA. Pentru celAlalt sens. tehnic, in materie de hotArnicie, a cuvintulul Infundat(stinjen1 infundatt), vezi H. H. Stahl, Contrib. la studiul satelor devdlmw romdne0i,2 (1939) 281.

306 Bunurile parafernale (in afara zestrei) ale femeii care primise o zestre la cAsAtorie.307 Se cerceteazA"; se are in vedere".308 Comp. Pravilniceasca condicd, XXI, 5: tar de va fi trecut al patrusprezecelea anu,

feclorul l fata al doisprezecelea i vor fi murit, atunci obrazul ce trAieste, taste desAvirsitstApinitor i mostenitor pe ale mortului prin mijlocirea copilului" (subl. ns.). Expresia cumijlocul acelui copil, din consultinie, ne face sA credem cA autorul consultatiei avea in fatA

Pravilniceasca condicd, nu numai Manualul lui Fotino.309 Vezi documentele din 19 iul. 1762 qi 1766 (AS', doc. pac 438, doc. 42-43, p. 51

59): mazilui V. Cozma pierde doi copti in virstA fragedA, apoi pe sotle qi o fatA de 15 ani.El cumpArase de la socrul sAu, la grea sdrdcle, mota de zestre (Ostopcent) a sottei, cu obli-gatia de comindA I cu clauza de blestem pentru Impotrivitori. Cozma o dAruieste mAnAstiritunde 41 ingropase fata 1 cheltuteste cu pomenile mal mult cleat valoarea mostei. Socrul11 face si fecior, dAruindu-1 toatA averea; mosille, sub pedeapsa blestemului, aveau si-i rAminti

211

www.dacoromanica.ro

Page 216: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

30 de ani i rämine pärintii lui amindoi vii, atunci cind mare unul dinei ja numai a treia parte unul de la altul 3" Aceasta este cunostinta acesteipricini". Prima observatie ce se impune este cä autorul consultatiei mot-veazä solu:tia sa referindu-se atit la dreptul scris pozitiv (pravila), cit si ladreptul natural (fireste" = .dreptul firii), raentionat de Pravilniceascacondia in hrisovul de intärire. Aceastä ultimä notiune avea acum uncontinut mai laic si rationalist, in sens burghez (in Apus, scoala dreptuluinatural era dominantä), decit dreptul fini, din pravilele sec. XVII, undelegätura ratiunii cu religia i cu dreptul canonic era mai accentuatä.

Prin pravili", in consultatie, se intelegea dreptul bizantin recep-tat, la care fäcea trimitere E;ki. Pravilniceasca condied in repetate rinduri(IV, 2; V, 1; XV, 2; XIX, 10; XXIV, 3). Dealtfel, Condica din 1780nu cuprindea decit dispozitii pentru aspectul de trimirie al spetei, regle-mentind materia pe linia glavei 272 din indreptarea legii (Cu echivalent inPravila alma' din 1632, cap. 292, in Moldova), dar cu unele modificäri,In sensul practicii i obiceiului local, dezvoltate de la 1653 la 1780. La 17771In cartea a IV-a a Manualului situ, M. F otino, consacrind trimiriei un titluseparat (IV), o considera ca o institutie a obiceiului pämliTtului, in cadrulciireia obiceiul i dr eptul bizantin intrau in conflict si fáceau necesara osintezit pe care el inceara 8-0 realizeze oficial, dind precädere, in unelepuncte, obiceiului pìlmînthlui, Sinteza a fost realizatä efectiv de Pravil-viceasca condica in titl. XXI Consultatia ins5, cuprinde i alte problemede mostenire, netratate de Pravilniceasea condia §i pentru care autorul,consultatiei nu se putea adresa decit dreptului bizantin receptat. Ulterior,

lui ori ca ar avea feciori, ori de nu". In cererea nepotilor socrului, de a lí se da lor mosiade zestre, dupa vechiul obicei, boierii divanulul decid dupd pravild ea, deoarece sotii au avutcopii, din care unul a murit raid mare, aceasta ramiisese mostenitoarea averii materne, laraltii n-au nici un drept. In 1766, mitropolia judeca In acelasi feb.

310 Vezi cartea de judecatii din 22 mart. 1776 a lui Alexandru Ipsilanti, in divan, cumitropolitul (ASB, Arhiva istoricii centraba, ms. 5, f. 4-4v), care valideaza, contrar pravilei,diata rdmasa neiscalita de autorul ei, surprLns de moarte, dar care tsio exprimase cu adevarato vointä dupa obiceiul tarn", dispunind sa se restituie sotiei zestrea, darurile dinaintea nuntii

exoprica, lar restul sa se Impartg in trei, o parte revenind sotiei. Casiitoria durase 24 deani i sotii pierdusera un copil nevirstnic. Rudele sotului au cerut toata mostenirea 1 anulareatestamentului ca neiscalit. Cererea este respinsä, fiindca diata urma obiceiul pämintuluipAzit totdeauna In aceasta tara ca o pravill", dupa insái marturia mitropolitului si a episco-pilor. Referinta atit de neta la acest obicei, legat de regimul pravilei in materie de trimirie,explica de ce insusi M. Fotino vorbeste in Manualul ski din 1777 despre existenta unui vechiobicei al trimiriei.

La 5 mart. 1794 (N. Irga, Studii si documente, XI, p. 95, nr. 222 = Anciens documents,308-309, nr. 254): copiii jitniceruhli bonita Sturza 1 ai Roxanei Bogdan murind in virstade 5 ani, la moartea jitnicerului toata averea ramine vaduvei, dui:4 a pravililor hotari-re", Mihai, yard lui Ionita, o reclamà, dar sfirseste prIn a restitui mosia Bascateni, obtinindapoi s-o cumpere de la Roxanda ca 6 000 lei, forma atenuatil de privilegiu al masculinitlitiiIn Moldova.

La 21 sept. 1804 [DGAS, Mestesugari ;i neguidlori din trecutul Craiovei. Documente(1666-1865), Buc. 1957, p. 93-94, nr. 50], caimacamia Craiovei trimite in cercetarea cliro-sului bisericesc pricina vatafulul de armasei, Serban ca Maria, fiica lui Dinu brutarul. Serban,viduv, avusese cu Ilinca, tuca de suflet a lui Dragul o fata, acum decedati, sl un copil IncaIn viatä. Dragul, recasatorit, avusese un copil care predecedase, asa ca intreaga lui avereramble sotiel de a doua. *erban cere afle dreptate dupa sfinta pravila", a doua sotieneavind ciidere sa mantnce avutul socrului sau, din moment ce el avea un copil cu fata dinprima casatorie.

217www.dacoromanica.ro

Page 217: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Legiuirea Caragea, (IV, 3 § 7-19) va aduce o reglementare completa a,intTegii materii, ca i Codul Calimah (§ 912-964) care consacrä trimiriei§ 941.

Avind de rezolvat o problemi limitati de trimirie (cazul asätorieifruä copii), consultatia a socotit necesar, pentru deplina lämurire a spetei,

evoce toate aspectele institutiei.Trebuie subliniat ci, far& s-o sputa", consultatia dädea asupra unor

aspecte ale problemei (amintite Mai sus, p. 213) solutia obiceiuluimintului, de*i formal se invocau numai principiile pravilei (dreptuluibizantin) *i ale dreptului natural. Este un succes necunoscut insit caatare pe care Manualul din 1777 il inregistra impotriva Pravilnice0iicondici. Legiuirea Caragea a trebuit sii tinä, seama de aceasti rezistentia realititilor locale, in fata reglem.entärii bizantine a Pravilniceptii con dici,

de aceea constatäm ei la 1818 Legiuirea (IV, 3, 17, K) reglementeaziexpres regimul trimiriei In cazul eind copii nevirstnici au murit inainteapirintelui lor. Dad, însii ei ar fi murit inainte, dar virstnici, Legiuirea.Caragea nu prevedea nimic, i prin aplicarea dreptului comun se ajungeala o solutie absurdi inaturarea trimiriei sotului supravietuitor, contrarsolutiei pe care, la 1800, consultatia, -o putea propune, potrivit obiceiului

ca si incalce propriu-zis litera Pravilniceftii con dici. Acumaceastil, solutie ar fi fost contrari Legiurii Cara gea. In schirnb, la 1818 s-aintrodus o exceptie, defavorabili sotului supravietuitor : moartea unorcopii nevirstnici mai mici de 3 ani, nu deschidea trimiria, ei (1:A4:lea dreptpärintelui supravietuitor si ja din rno*tenire cheltuielile de inmormintarea copilului, efectiv ficute de el. Nici consultatia, nici Manualele din1766 *i 1777, nici Pravilniceasca condicd , nu cuno*teau aceasti exceptie,a cirei origini trebuie însi si fie cantata, inainte de a o considera ea o ino-vatie a Legiuirii. Codul Calimach, pastrind in § 941 solutia din cap. 4 alnovelei din 1306, omitea pe cea din cap. 1, dar recepta in schimb, in § 961,numai regula enuntatä de Armenopol in § 44 (V, 8). Donici (37,5; 9)receptase cap. 4 *i ipoteza a 3-a din cap. 1 ale novelei. Teza lui L. A.Kasso privind nereceptarea cap. 1 este partial justi, ipoteza a 3-a nea-pirind aplicatä, dupä, eit *tim, nici in Tara Romineasci.

In consultatie lipse*te once precizare Cu privire la Obiceiul pimintuluipe care Pravilniceasca candied il consacra in sensul eä, sotul supravietuitormo*tenea partea sa in bani. Consultatia nu mentioneazi nici dreptul rude-lor de singe ale mortului de a se protimisi la dobindirea nemipitoarelornurnite ciminuri" (mo*ii pärinte*ti). Omisiunea se poate explica prinobiectul limitat al consultatiei cerute, nu neapärat prin inliturarea delibe-rati a solutiei din Pravilniceasca condicd.

In concluzie, consultatia prezinti un interes multiplu : ea ilustreazidezvoltarea limbii juridice *i a tehnicii dreptului la sfir*itul sec. XVIII.Aplicarea larg interpretativi a Praviliceftii condici se face färi ea o refe-rire expresi la textul ei si fie necesari. Baci influenta obiceiului este maiputin simtiti, in schimb se oglindesc lämurit poblemele noi pe care prac-tica judiciari le ridici *i care del:apse textul, in parte confuz, al Condicii.Consultatia contribuie, pe aceasti linie, la degajarea unor solutii judicioasecare vor fi consacrate de Legiuirea Cara gea, alituri de alte inovatii aleacesteia. In felul acesta, se intrevede metoda de elaborare a legiuirii din

218www.dacoromanica.ro

Page 218: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1818, care, cel putin in situatii ca cele ce se desprind din consultatie,a cäutat s'Zi rezolve problemele ce se puneau in practia si a folosit chiarsolutii formulate sau deja consacrate intre 1780-1818.

Am insistat asupra intensei dezvoltäri a trimiriei dup5,1754 si asupraconsultatiei descoperitä, in codicele 1 434 al Manualului lui Fotino, fiindc5,documentul este exceptional si intregul excursus aruncá asupra temei fun-damentale a lucrkii noastre o luminrt puternicä, si semnificativ5,, motivindtemeinic concluzia generan," a intregii lucräri.

Din punct de vedere al metodei, acest capitol al lucrärii a fost ela-borat in a§a fel incit sa se poatiä vedea färä, restrictii de spatiu, metoda decercetare care poate fi aplicatà, fiecArei probleme de istorie comparativlromâno-bizantinä, a unei institutii determinate, din cadrul impactuluibizantin si al constantei sinteze creatoare adusä, de mediul . românescreceptor.

www.dacoromanica.ro

Page 219: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

PARTEA A III-A

Aspecte institutionale In practicajudiciara a dreptului bizantin receptat

221

www.dacoromanica.ro

Page 220: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Inventarul de fatä, sele,ctiv i comentat din punct de vedere al isto-riei institutiilor, este primul de acest fel si de aceste proportii, pus laindemina istoricilor receptarii bizantine. Cazuri jurisprudentiale inciden-tal citate de diversi autori anteriori, figureaza, cu un comentariu adecvat,din cauza importantei lor, ca data' sau spet,a, pentru istoricul institutiilorsi al receptarii.

Am dat preferinta cauzelor in care, sub o forma ()rich de rudimen-referinta la pratilä, la dreptul bizantin, este expresä. Din ele se poate

reconstitui tipologic diacronia semnificativä a pozitiei conOiente fa t& dereceptarea bizantina.

Mai putin numeroase in inventarul de fata, cauzele in care dreptulbizantina fost neindoielnic aplicat, nu sint maiputin importante. Inventarullor exhaustiv este o sarcinä de viitor importanta a istoriografiei noastrejuridice. Odatä,' pus la indemina cercetärilor, el va clarifica numeroaseprobleme i va completa in mod bine venit marea opera de publicareintegrala a surselor bizantine ale istoriei dreptului vechi romanesc.

Schema sistematizarii aleasa aici nu este singura posibila 0 nueste lipsita de unele critici Am preferat-o pentru simplitate, usoarä consul-tare a materialului i claritate. In general, am adoptat criteriul tematic alramurilor de drept, cu unele subdiviziuni pe domenii mai restrinse, i cuadausul unor domenii exterioare acestui criteriu principal. Acest eclec-tism metodologic a permis largirea inventarului i inglobarea unor marturiidocumentare de cel mai'viu interes. In cadrul fiecarei subdiviziuni, ordi-nea cronologica s-a impus de la sine.

Indäratul fiecärui caz de speta inregistrat in acest inventar, trebuiesä, fie cu atentie scrutat contextul istoric in care acelasi text de drept bizan-tin este integrat organic cu o semnificatie pe care in alt moment o gäsimlärgita, schimbata sau cu totul depa0ta de mersul istoriei românesti.De asemenea, izbe0e alegerea, in imensa masa de texte romano-bizantine,legate de o evolutie istoric milenara, a numeroase fragmente cu semnifi-catie sau posibilitati de adaptare diversa. De unde eroarea care trebuieevitatä de a confunda, prin formule generale si necritice, fanctiuneatipologic diversa pe care a exercitat-o receptarea, bizantina', ori pe careva continua s-o exercite dupä, 1750, intr-o mäsura importanta, pentrutrecerea de la societatea feudal& la cea capitalista, la elaborarea dreptuluinou al acesteia si la marea miscare de codificare modernizatoare, inainte dea pardsi scena istoriei, läsind locul receptarii dreptului roman de limb&

noului drept european al Occidentului in.dustrializat i unui epocalefort izbutit de creatie romäneasca in materie de drept si de organizareinstitutionalä, modernä.

223www.dacoromanica.ro

Page 221: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul I

Legea Wirt. Obiceiul. Pravila. Legile

1. Ante 1646. Rolla Pravilei dupd Gr. Urech,e i Miron Costin. Loeulnotiunii de pravild in Letopiselul rdrii Moldovei al lui Grigorie Ureche,scris inaintea anului 1646', meritä sä ne retinä, toatä atentia.

Pentru anul 1517, ca privire la Bogdan vodä, cel Grozavu."cronicarul, mare boier atasat regimului nobiliar, spune despre acest domnCA multe lucruri bane au flcut. i (Moll cu mare cinste 1-au ingropatlarä ce va fi lucrat inläuntru sau in tarä la noi, dispre partea judétilor sia direptatii, nu afläm ci cunoastem cl unde nu-s pravile, din voia domnilormulte strimbätäti sä fac" 2.

Lipsa de legalitate pravile" din partea domniei apare maicniticabilá marelui boier Ureche in materie de represiune a vicleniei boie-rilor fa-0, de domn. El pune problema la fel ca boierii din Tara Romäneascäla 1631 cind smulg lui Leon Toma cartea de liberati din 15 iulie, de carene-am ocupat :

Pre Moldova iaste acest obicéiu de pier (boierii) far'de numär,far'de judecatä, fär'de leac de vinä, insäsi (domnul) párate, insäsi umplelégea" 3. in alt pasaj, anterior acestuia, generalizind, Ureche denuntä,fiträ, s-o denumeascä tehnic, insäsi autocratia domneascA 4. Amenajareaei, remedierea exceselor ei denuntate, nu s-ar putea obtine decit prin aso-cierea marilor boieri la conducerea statului si la respectarea unei legalitätiformale, cit mai fidel intemeiatä nu pe o pravilä autoritarä a domnului,ci pe pravila", adicä pe pravilele impärätesti, exterioare fiecärtii domnmoldovean, luat individual, si prezentindpentru boierime garantii de presti-giu si de traditie, pe care Ureche nu le analizeazI, in raport cu autocra-Va care gläsuia prin pravilele impärätesti.

Cum trebuie interpretate aceste pasaje ale cronicarului ? In sensulcit in Moldova lipseau materialmente once pravile, i eä de o aplicare a lorIn judecätile domnesti nu poate fi vorba ? Aceastä explicare n-ar corespunderealitätii istorice documentate nouä prin alte surse. Inainte de Bogdanvodä, luat ca exemplu de cronicar, Sintagma lui Vlastarés se copiase inMoldova sub *tefan cel Mare de mai multe ori si ea continua sä, existe.P. P. Panaitescu crede cá Letopisetul care vorbeste de lipsa de pravilä

1 Vezi P. P. Panaitescu, in Grigore Ureclae, Letopisepil Tdrit Moldovei, Buc. (19582) 11.a Ibidem, 143.a Ibidem, 191.4 Ibidem, 67: Nici legile, nici tocmeala tarn pre ()bide bune nu-s legate, cl toga drep-

tatea au lasat pre acel mal mare ... de unde au luat I vole asa mare si viii. Deci cumu-ivoia domnului, le cauti si le placa tuturor, ori cu folos ori cu pagube WU, care obicéipfinft astädzi trilieste". Deci critica lui Ureche nu se indrepta numai contra pravilei (Inexis-tente"), ci I bunelor obiceiuri care nu stilt legate, adici sigure i aplícate stabil.

224www.dacoromanica.ro

Page 222: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

in Moldova, a trebuit a fie scris inainte de 1646 cind se tipäreste Cartearomâneascit de inveiletturd. Or, din 1632 5 exista Pravila Weasel, intocmitä,dupg Malaxos de Eustratie logorätul. lar textele juridice slavone cuinceputuri de traducere in limba româneascg, nu lipsesc in sec. XVI. Dartoate aceste fapte nu interesau prea mult pe Ureche. Era prea putin fao,de ceea ce Voia marea boierime si nu rezolva indeosebi problemele pe carele ridica politica domneaseä, in materie de viclenie Am vgzut dealtfelcum chiar la inceputul sec. XVII, ping la Miron Barnovschi, marii boieriizbutesc s impunä mai mult teoretic si juridic, decit in fapt, doctrinabazatä pe o denaturare a pravilei ca de la boierul viclean, dupl tgiereacapului, nu se mai pot lua i satele care trebuie s räming neamului 8. Acesteinterese trebuia s le asigure pravila pentru ca ea sg poatg fi consideratgcä, existä, si se aplica, multumitor.

Asadar, la Ureche gäsim confirmatg problema existentei pravileiexpresia unei anumite ideologii boieresti In materie de legalitate. Ideo-

logie care nu ignora excese reale si greseli regretabile ale domniei si carespecula impresionant i uneori just unele aspecte ale legaliatii atit decontraed insgsi structurii fimdamentale a orinduirii feudale. Din acestp-unct de vedere, Bizantul real, cu aceleasi vicii, nu putea oferi nici un leacadevgrat. Dar de cite ori se fäcea apel la el si la pravila lui, la legalitateade pravilg, se subintelegea o pravila si o dreptate idealizatg, care permi-teau once concluzii tendentioase, de clasä.

Un sens nuantat are termenul pravilg si la Miron Costin 7 cind spunecä tatarii dirept asupra doi sgiméni cu sinétele in pravill' au maxs-a"sau ca,' la polonezi este pravila lor asea, ales la capetele ostilor, sá margä,pre rindii din stäpAni mai mica', la mai mare". In primul caz, in pravilä"are sensul de in regulä", in ordine", cum prevede legea (ostAseascg)".In al doilea caz, pravila este dreptul scris ostgsesc polonez.

2. 1618. Conflictul mire legea Iárii i legile impeirlyiei'in conceplialui Matei al Mirelor in Tara Romdneassit. Nu este cazul sä, evocam pelarg aici figura atit de interesantg si de legatg, in Bens pozitiv, de realitätileromänesti, a cäxturarului epirot Matei, mitropolit al Mirelor, fost egumen laDealul, judecator impreunä cu mitropolitul Luca, sfetnicul lui AlexandruIlias, cronicar al vremii sale intr-o cronicl in versuri, inchinatä cu pltrun-z6,toare sfaturi acestui domn, publicatg la Venetia in 1785 si retipgritd, cu otraducere romaneasel In Tesauru de monumente istorice pentra România 8.

Am vgzut cg la 1596 sint mentionate pentru prima oarä, intr-unhrisov domnese pravila bisericeascä, i pravila impgräteascg. Radu Mihneaapartine deja, ca i stefan Poma in Moldova, acelei serii de domni strinslegati de lumea si cultura Orientului, si care in cadrul unei politici noi fatäde Poartk lärgesc aplicarea pravilei bizantine. Pe aceastä cale, AlexandruDias care stia putin româneste, a mers atit de departe Inch a inspiratprelatului cronicar sfaturi de cel mai viu interes documentar si politic.Matei al Mirelor distinge materiile penale, in care este de acord cu tradi-tia deja veche de a se recurge in mod firesc la pravila bizantink care stg

16 c 556 225

5 Data' contestatA de P. P. Panaitescu, pentru care Praoila aleasd se leagA de progresullegislativ al lui Vasile Lupu, f All a se putea preciza anul redactAril ei (ref eratul sill la editiaC. TegAneanu a Pravilet alese, la Institutul de istoria N. Iorga", 1964-1965).

6 Vezi supra, Partea a II-a, n. 113.7 Opere, ed. P. P. Panaltescu, Buc. 1 (1965), 201 50.

1 (1862) 354-355 (cf. 369).

www.dacoromanica.ro

Page 223: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pe masa tribunalului domnesc, de materiile eivile wade pravila din ce ince mai mult folosita, se lovea de locul larg pe care Il ocupa pina atuncilegea Matei nu numai ea, n-o defineste, dar nici n-o traduce in greceste,folosind In caractere eline expresia româneasca.

Iata propriile sale cuvinte (modernizind in parte ortografia oarecumlatinistá a vremii dud s-a fcut traducerea).

Un judecatoriu ce nu cauta la fata, se aseamana aproape cu Dum-nezeu care dä fiecaruia dupa faptele lui numai asa iei ca s eziin scaunul de judecata neincetat avind inaintea ochilor pre Dumnezeu,ascultind vocea cugetului itinind legea pe masa judetului (Tkpciknq). De e sa condamni un om la moarte, vezi sa nu gresesti cumva ;cerceteaza vina (culpa) cit se poate mai cu dinadinsul, cá scump e singeleomului, si Cu ce poti räscumperi Cerceteazä bine marturii, sä nu cumvasa mintä ; cad marturii mincinosi slut ruina dreptului ... e pleat sá piaraun om pentru o 'Ilia; vina (culpa)".

Subliniem numai in treacat ecoul (repetat i in alte pasaje ale cro-nicii) doctrinei bizantine privind rolul monarhului ca judeator dupa chipulsi asemanarea judecatorului ceresc, a lui Dumnezeu. Aplicarea pravileiin general nu prilejuieste decit sfaturi privind dreapta judecatä.

celelalte judecati (eivile) ce vei face continua insa mitropolitulcronicar tine-te, fara abatere, de legea tásii (XeyEccrUpe-i)), care n-are lipsade legue impárätiei (*.mug fkaacíag), ci cuprinde toata rinduiala dejudecatä (gxec yecp xptinv Tontx-hv, -rcitEcv Tccavretaq)".

Motivarea lui Matei al Mirelor este de factura conservatoare-autoh-tonistá sau traditionalista. Urmeaza dará rinduiala de judecata ce aiaflat in tara, si nu te terne cá vei gresi in ceva ; iar de te vei abate de lalegea tarii, se vor anula multe judecati ce tu vei face. Daca judeci si dupalegea tarii i dupa alta lege, judeca totdeauna drept i dupa vointa luiDumnezeu, ca sit te poi asemána cu dinsul i sta de a dreapta la infrico-satul lui judetiu" (p. 355).

Cu toata pozitia adoptata in favoarea legii tarii si impotriva ino-vatiilor legislative bazate pe legile Imparatesti, cronicarul nu gresesteca multi istorici moderni, Wind din legea tarii un drept principal obligator,fatä de care pravila ar fi un simplu drept subsidiar (S. G. Longinescu, C. A.Spulber). El are sentimentul vin si corect al pluralismului sistemelor dedrept si al autocratiei domnesti. El stie ca pina la urma domnul poatejudeca dupa alta lege, fiindcá este lege si el este domn, dar si-a facut datoria0). spun6, interesul istoric si social de a se mentine intaietatea legii tarii, iarca om al bisericii accentueaza ideea ea daca pluralismul i autocratia arduce la alegerea altei legi, esentialul judecatii rezida in dreptatea solutieidate, verificabila pentru un cleric, numai dupl criteriul indicat in textulcitat.

Nu este insä inutil sá ne intrebam ce intelege Matei al Mirelor prinlegea tärii, in opozitie cu noile legi ale imparatiei de care Alex. Ilias puteafi ispitit sá se laso condus

in general, istoricii moderni intr-un mod grabit care uneori riscasá devina aproximativ pun semnul egalitätii intre legea tarii i obieei sauobiceiul pamintului, opunindu-i pravila, adia legea i dreptul bizantin.

Credem ca este o delimitare prea rigida. Ca drept imperial si ca iusgentium, ca drept nou a carei aplicare efectiva (reeeptare) se pune pentruprima oara, desigur cá pravila se opune legii àrii vec,hi si indatinate. Dar

226www.dacoromanica.ro

Page 224: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

am aratat In repetate rinduri ca receptarea bizantina este si un procescutumiar (obisnuielnic) i ca multe din rezultatele ei intra in sfera, obiceiuluii in once caz a legii tarii, fie si prin obiceiul de a nu se mentiona totdeauna

In mod riguros originea pravilnicl a unei reguli sauExemplul cel mai graitor, asupra caruia am insistat, in repetate

rinduri, este al trimiriei, institutie a pravilei (la 1652, de pilda), tratataca atare de Mihail Fotino in proiectele sale de cod din 1765 si 1766. Ceeace nu 1-a impiedicat s-o prezinte in cutumiarul sau din 1777 (cartea a IV-aa proiectului de cod din acel an ) ca un obicei al pämintului (ronon) auvi)Oacc),tocmai ca una ce intrase adinc in legea tarii. Am amintit in Partea I-a aacestui studiu de novela lui Vasile II pentru libertatea daniilor pioase inraport cu protimisisul, aplicate de Mircea cel Batrin färä referinte la ogars*/ bizantinä. Solutia aceasta s-a mentinut neabatuta pina in sec. XIXsi s-a extins s,i la daniile boieresti. Necontestat cá dispozitia facea partedin legea tarii, cu atit mai mult cu &it se grefa pe alta' institutie avind acestcaracter, protimisisul.

Avem deci convingerea ca' la 1618 cind Matei al Mirelor pledeazapentru respectarea legii tarii, el o priveste in sens larg, inclusiv dreptulpravilei indätinat de multa' vreme in cadrul legii aplicate in tara. Ceeace-1 nelinisteste la domnii netraditionalisti i putin instrainati, de la ince-putul sec. XVII, este apelul prea brutal si masiv la normele noii legi impa-ratesti, neasimilate i nevalorificate prin indelunga lor intrebuintare, decinestatornice i probabil trecatoare. Dovada ca atunci cind chiar astfelde legi ar fi puse in slujba dreptatii conforme cu dreapta credinta, cro-niearul nu numai ca le admite, dar le acorda o superioritate deosebita.

3. 1547. Pravild i obicei. Tara Bomaneascii Intr-o judecatä din27 august 1547 9 a lui Mircea Ciobanul avem o interesanta punere pe acelasipicior a pravilei si a obiceiului. Satenii Laioveni din oras (Tatul cu cetasiilui) pretind ea satul Uda, mosia de bastinä a mänastirii Cutlumuz de laSf. Munte, este al lor. Domnul declara: am cäutat si am judecat dupäpra-vila si dupä obicei si am dat d.m. Laiovenilor 12 boieri juratori". Dupapravilit s-a cercetat problema proprietatii, iar dupä obicei s-a recurs lajuratori. Manastirea a luat lege peste lege, 24 de boieri toti mosi i oamenibuni ii batrini". Totusi domnul a citit si cärtile altor domni ce au fostmai inainte. Laiovenii au lamas de lege. Procesul este rejudecat de Petruce! Tinar la <1 sept 1561 mai 1562> 10 dupa dreptate i dupa pravila".Cei 24 de boieri sint ascultati din nou i Laiovenii au ramas dupd pravila

dupa hotarirea d.m. la sfinta mänastire".O curioasa extindere a notiunii de pravila se gaseste in judecata din

20 decembrie 1613 a lui Stefan Toma in Moldova Domnul declara c'ä ajudecat o pricing de protimisis (vinzare fara stirea unei rude de singe) dupápravila peimintului §i conchide ca partea a rämas din toata pravila noas-tra". E greu de a substitui aici termenul de obicei, celui de pravila, iar dacapravila peimintului echivaleaza cu frecventa lege a prii, cele doua expresiinu pot fi reduse numai la obicei. Pe de alta parte, pravila noastrii nu este

9 DIR B XVI 2 (1951) 366-367, nr. 384. Trad. rom. din 1785 foloseste termenulde sinal pentru divan. Orig. slay este pierdut.

" Ibidem, 3 (1952) 154-155, nr. 186.Ibidem, A, XVII 3 (1954), 150, nr. 237.

227www.dacoromanica.ro

Page 225: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

un cod al domniei, ci legea sau dreptul aplicat de domnie Domnul maispune c5, prin judecata sa am asazat pravill slugilor noastre". Formu-lare neobisnuita, spunind ca ce decide domnul are tarie de pravilä, eca o pravila a pamintului.

Pentru consacrarea un.ei institutii in acelasi timp de catre pravila"si de catre obiceiul paniintului", vezi infra, IX Procedura, nr. 4.

1631. Principiile de drept consacrate f,n Cartea de liberteili din 15 iulie1631'in Tara Romtineascei . In hrisovul din 15 iulie 1631 12a1 lui Leon Toma,pe care noi 1-am interpretat ca o cartii de libertcyi 13 smulsa domnuluide adunarea de sari convocatä, In grave conditii de criza internä' cuputin 1nainte, se decide o mai riguroasa aplicare a pravilei pentru realizarealegalitatii feudale, compatibile cu libertatile acordate de domn boierilor

starii de mijloc, In fata careia, se elsea, sub amenintarea, inca mai grava,a räscoalei celor fugiti in Transilvania sub conducerea agai Matei, viitoruldomn.

Pasajele hrisovului care intereseazä aici sint urmatoarele : amtocmit d.m. i altelucrure bune care sl fie de folos terii, ca si cum célelegi i obicée bune ce le-au fost tocmit cei domni bätrini ce li se fereceazaviata lor si le cunoscu tocmélele, ca au fost de folos terii." Dupa mear-tea boierului sau fiesce om s nu i se ja bucatele domnesti, ce sa ramie lasinge sau uncle va rasa mortul, s'5,' fie lasat cum au fost de veac

Judecata de ocinä si de alte mosii sau once judecata sä nu se facapre mitä, sau pre fltatie sau pre voia a boieri, ce sa se faca cu dreptate,dupa pravila crestineasca.

Nici un om fara judecata' i fara divan 0, nu se omoara, ce s5, 11Inchiza intliu deaciia sa-1 scoata la divan, sa-i fie vina cunoscutä de toti.Atunce sá piará, cumu-1 va ajunge légea, pre vina lui". (v. infra, p. 258).

Libertatea de a testa din al doilea pasaj trimite la principiul bizan-tin care se 1nti1neste deja confirmat la 10 mai 1555. (v. infra, p. 258).

Pravila crestineasca, privind i judecata de ocine si alte mosii, estedreptul bizantin In general, nu numai cel canonic.

Legea din pasajul ultim, fiind vorba de pedepse penale, este drep-tul penal bizantin a carui receptare am vazut ca nu dadea nastere la obiec-tii nici din partea lui Matei al Mirelor, atunci cind credea ca' trebuie 81'pledeze pentru pastrarea clit mai larggi a legii tärii, in materie civila.

Principiile de procedura judecata fárá milä, fara fataxii, Valvoie vegheata se potrivesc i cerintelor legii tarii i obiceiurilor, dar eleskit, cu acesti termeni tehnici, pe larg formulate in texte de pravila.

1763. Dominium eminens ai domnilor asupra Ørii. Facem incao exceptie de cronologie pentru judecata din 16 sept. 1763 14 a lui Grigoreloan Calimah pentru mosia Cotofenesti luata pe seama domniei pentruindelungata absent5, din Dará a staphailor ei, dr. ungur Ferate, i daruitapentru merite civile suiulgiului Dima.

DRH B 23 (1969) 406-409, nr. 255. De completat cu versiunea din 23 aug. 1631,412-413, nr. 258.

14 Vezi supra, Partea I, n. 124.Gh. Ghibliescu, Ispisoace f i zapise, IV 2 (1915), 115-118, nr. 164.

228www.dacoromanica.ro

Page 226: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Se enunVä principiul c'l doranii volnici (ant ) ca niste domnistapini ai acestui pämintu al Moldovei" sä facl danii din acest pämint.Practic insä, dania poartä asupra unei mosii declaratä, domneascä.

Se consacrä un caz de retract domnesc deosebit de interesant :mosia Cotofänesti apartinind unui doctor ungur care a fugit (de 37 de ani)iaräsi la tara, lui i mosie fiind aicea in tarä dupä dreptate au rämas pesama domniasa". Inceta astfel dijmuirea mosiei din sträinätate de cätrefiul absenteist al primului stäpin decedat, nepurtänd el nici o nevoie saugreutäti a plmintului acestuia i sá trimatä peste hotar täräi sá stäpi-niasa, moje aice j sä ia, vinit".

Noul caz de retract pentru care se face o trimitere formalä lapravilä, eate astfel enuntat : ce tocmai si un bojar pemintian ori mazil,sau allai s'l va insträina la altä V&A, si va raminea mosiia aicia, aceluiamosiia rgangne pe sama domniasea i domnii eui vreu volniò sintu a-1 dasi a le afierosi"*.

* Se citeaza in traducere romnneasca cite un text asemAnAtor din Stujba (Cirja) arhiereascdslova N, fail alta precizare, Matthei Vlasto, slova P (pocoi"), cap. 13 si Costandin Armenopulo,carte a 6-a, titlul 4" (referintd inexacta), acesta din urma Cu acest cuprins : acei ce pribegescusi au trecut de la loc la altul sau de la o tail la alta si se aseaza acolo, lucrurile acele nemiscA-toare ramin suptu stdpanirea stApinitorilor". Principiul poate functiona I ca retract domnesc

ca o decadere sanctionind un supus instrAinat i ca simpla incapacitate pentru strainde a fi proprietar funciar, Cu pierderea celor anterior deobindite (dobindire care atrAgea un felde impAmintenire). Pentru prima pravila s-a folosit tot traducerea de la Iasi din 1754? Identifi-caren exemplarului din Sintagma lui Vlastarès este mal dificila de fäcut, lar pentru Armenopolnu sta la dispozitie decit editia Spanos din 1744 sau vreun extras manuscris, folosit cu aceastaatribuire de cancelaria domneasca, asa cum avem exemple In alte cazuri. Fiind vorba de o Jude-cata posterioara anului 1750, nu intru aici in alte amanunte.

229www.dacoromanica.ro

Page 227: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul II

Drept penal

1. 1421-1618. Moldova. _Rdspundere solidará 'in caz de infracliunesitvirsitei colectiv. Dreptul penal iustinianeu i acela al Basilicalelor se

asa cum a dovedit-o S. G. Longinescu 15, inca de pe vremea luiAlexandru cel Bun. La 1421, cavalerul Guilbert de Lannoy 16, ambasa-dorul regilor Frantei si Angliei, intovaräsit de un talmaci, este batut,ränit si furat de 100-120 de galbeni lingä Cetatea Alba, de o banda de hoti.

Nona dintre ei sint prinsi de domnie i, cu streang la git, au fostpredati victimei ca sä-i execute. Ei au fost insa iertati. Longinescu se in-treabä : puteau fi toti la fel de vinovati i sä merite toti aceeasi pedeapsacapitall Raspunsul il gaseste in pr. 13 zac., 115 din Pravila lui VasileLupu (parte pe care o socotea, gresit, ca datind din sec. XV), de origineromano-bizantinä, : Cind vor fi niste sotii multe de vor tinea drumul, devor talhui sau fura : pre toti spinzure, sit nu poata plati cu moarteaunuia pre ceialalti pre toti" 17.

Semnificatia pe care aceastä speta o avea pentru Longinescu, inlegaturä' cu Pravila lui Alexandru cel Bun, nu mai intereseaza astäzi.Pentru noi ea dovedeste cá justitia penala oficial adoptata i impusä, dedomnie se sprijinea puternic, la inceputul sec. XV, pe dreptul penal bizan-tin, &ea' cod intern, cum credea la inceput Longinescu.

Aceasta receptare accentuatä a dreptului penal a ramas o trasaturä,caracteristia, a receptärii bizantine. Asa se explica desele exemple, careculmineaza in hotarirea de principiu a soborului de clerici i mireni care

Isioria dreptului romeMesc din vremurile cele mai vechi ft pia azi, Buc. (1908) 29,178-179.

16 B. P. Hasdeu, Arhiva istoricd a Romdniei la (1865-1867) nr. 17, p. 129 130 urm.Vezi astazi Ghillebert de Larmoy (1386-1462), (Euvres, ed. Ch. Poitvin (1878) 60, tradusIn Cd Mori siráini despre fdrile romitne, ingrijit de Maria Holban 1 (1968) 51: dar am stdruitatita pe lingA sus-numitul voievod Alexandru, incit au fost prinsi cam vreo nouà hoti i datipe mina mea cu streangul de git, cu slobozenia sa-i omor. Dar mi-au inapoiat banii si atunci,pentru slava lui Dumnezeu, m-am rugat pentru el si i-am scapat de la moarte". Vezi ined. cit. 48 bibliografía romAneasca a pasajului analízat, din care subliniem C. C. Giurescu,Intlinirea lui G. de L. si Alexandra cel Bun in RIR, 4(1934) 286-287. In bibliografie, Longinescunu figureaza.

" Cartea romdneascd de trunlfdturd, 1646, Buc. (1961). S.G. Longinescu In editia sa (1912)da o transcriere putin diferitft: finja, toff, moartia, poall. Longinescu a indicat sursele textuluiFarinacius, Q. 167, nr. 94: Et sl piares fuerint ad furandum aliquam rem, omnes tenenturin solidum. nec unías poena altos liberal (redactat la finele sec. XVI, dupa sursele romano-bizantine); Leon VI Filozoful, Nov. 70: ... de his gut simul et communiter latrocinandianimo homines inoadunt . . . statuimus ut omnes, quoicumque fuerint, eodem supplicioafficiantur ; D. 47, 2, 21, § 9 Paul, 1. 40 ad. Sab) si celelalte texte citate (p. 35). Infragmentele grecesti identificate de I. Peretz ca rezumat al lui Farinacius folosit la Iasi,nu figureaza textul corespunzator zacelei 115, de aceea am citat numai versiunea latinadata de Longinescu (cf. ed. 1961, p. 263, nr. 115).

230www.dacoromanica.ro

Page 228: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

duce la hrisovul din 13 aprilie 1596 sub Mihai Viteazul si la sfaturile luiMatei al Mirelor dare Alexandru Ilía, de care m-am ocupat mai sus.

2. 1588 XVIII. Individualizarea reispunderii penale. O impor-tanta carte de judecatiti a lui Petru Schiopul in Moldova, la 30 apr. 1588,consacra, far& nici o referire expresä de surs'ä, principiul bizantin al indi-vidualizárii principiu savant si progresist, care venea in con-flict cu traditiile arhaice i cu abuzurile de clasä sau de autocratic dom-fleas* axate pe o ritispundere colectivä sau par §i simplu pe o arbitraráräspundere a unuia nevinovat pentru altul realmente si exclusiv vinovat.Conflict indelungat, care face ca hotäririle intemeiate pe noul principiubizantin sä se repete in secolul urmätor, i sä fie incil de actualitate in peri-oada de codificare, dupit 1765 si in tot timpul in care node conceptii penal°ale lui Cesare Baccaria isi vor exercita o influentä sensibiliti in principate 15.

Petru Schiopul aeorda mänästirii Pobrota o imunitate fiscalä.judiciarä pentru pricinile mici.

Pentru justificarea daniei, se face traditionala referintä la exempleleinainta§ilor MIA a se mai mentiona impäratii i regii sau craii 20

In materie penalä, judecau boierii sä-i facä dupä lege §i dupä faptalui", luindu-se numai ferie, gloabele i despägubirile fiind incasate de manils-tire dupä dreptate, de la care om va räminea de lege, sä nu ja, nici sä jefu-iascit de la alti oameni din sat, ce nu vor fi vinovati, ci sä ja ce va aveasingur (subl. mea) cel care va fi vinovat §i sä nu jefuiascä nici pe pärintelelui, nici pe fratele lui, nici pe ruda lui ; numai de va fi fiul cu tatäl intr-ocasä, el sä aibä a da seamil i sä pläteascä, pentru fiul säu. Dacä insä fiulva fi deosebit de tatäl säu, in casa lui, singur (subl. mea) pentru el sä räs-pundä §i sä fi dupä pravila sfintd (subl. mea), sä nu se jefuiascä, adicltatäl pentru fiu, niel fiul pentru tatä". Fatä de regimul de ob§te si de fami-lie-neam, structuratä gentilic, afirmarea acestor principii (care figurauIn Vechiul Testament 21, alAturi de cele contrare)22 era direct revolutionarä.

Individualizarea pedepsei se regäsea in § 52 23 al Zakonicului luiStefan Dugan, care figura In Sbornicul de la Bistrila olteneaseä (14491454), codice aflat astäzi in fondul Barsov al Muzeului istoric din Moscova".Aici ea era imprumutatä inainte de toate din Sintagma alfabeticäa lui Vlastarês care sub lit. P. cap. 14 si T. cap. 4 decide : Liberis, quinihil mali patraverunt, patrum delicta hand nocent, neque liberorum patri-bus. Caput enim crimina sequantur TeC yap Ccp.apTiviccroc T.7) xecpc041gTCOVTOLL) 25. Citära pe Vlastarés, fiindel circula intens in traducere slavä,tärile romäne. Bine inteles principiul adoptat de el §i promovat energic

DIR A XVI 3 (1951) 385-386, nr. 480.13 Vezi Contribulli la studiul luminismuluí in Tara Romeineascd qi Moldova, I. Locul

gindirii lui Baccaria ¡Ana la m4carea revolulionard a luí Tudor V ladimirescu in Studii20 (1967) 949-950 sin. 7-10.

22 Socotind despre vechil binecInstitori, cum au miluit si au intirit sfintele mAndstiriasa i domnia mea am dat si am intArit si am miluft sf. mftniistire zisft Pobrata".

Deut. XXIV 16.22 Ibidem, V 9.23 Vezi Karol Koranyi, Zur Gesch. antiker Rechtsgrundstitze im mittelalterlichen Becht

In S ymbolae R. Taubenschlag, BratislavaVarsovia, 2 (157) 357-365.24 Vezi Presentation de quelques manuscrits juridiques de Valachie et de Moldavie X I Ve

XIX siècles ) in RESEE 7 (1968) 626-630 si 8 (1969), 365 addenda.23 J.-A. Aligne, op. cit., 115 (1865) col. 111/112 si 139/140.

231www.dacoromanica.ro

Page 229: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

de biserica, se gäsea formulat in Hexabiblu, in Basilicale, in numeroasealte culegeri, a-vindu-§i Bursa primitivä in CIC, fiind suficient in acestsens s citam Dig. 48, 19, 20; 26 N.

Cit prive§te lupta boierimii pentru individualizarea pedepsei inmaterie de viclenie, pentru a salva mo§iile §i satele neamului, ne-am ocupatde ea in alta parte 27.

Din cauza rezistentei amintite, principiul bizantin al personalitatiiräspunderii penale se regase§te staruitor reafirmat in mai multe acte dom-ne§ti ulterioare, din care putem aminti pe acela al lui Stefan Toma din21 ian. 1612 28, acela al lui Ga§par Gratiani din 14 iul. 1619 22, cele douaale lui Stefan Damp din 4 nov. 1621 3° §i. din 14 ian. 1622 21 §i unul allui Mixon Barnovschi din 21 mai 1626 32. Este, in primul rind, dovada, lup-tei staruitoare dusa de domnie pen.tru impunerea principiului nou, progre-sist. In al doilea rind, formulele folosite in toate aceste cazuri sint atit deasemänätoare, imeori identice, incit se poate vorbi de o continuitate decancelarie §i ele constituie o probä, decisivä, ca farä reviste §i publicatii despecialitate, precedentele judiciare erau cunoscute §i consultate, folosin-du-se ceea ce ele prezentau ca valabil in continuare. Este un aspect im-portant, care a rämas nepus in valoare §i de care pina acum nu s-a tinutseama in legatura cu rolul practicii judiciare in formarea, vechiului nostrudrept. Avem dovezi de folosire a preceden.telor judiciare la inceputulsec. XVIII 33) dar iatä el practica avea o traditie de cel putin un secolindäratul ei. In unele cazuri folosirea vechii jurisprudente" se explicä §iprin faptul cä fiind vorba de aceea§i manastire (Pingarati), ve,chiul actde imunitate era prezentat noului donan oarecum pentru reintarire.Se mentine referinta du.pl pravila, sfintä" §i nu se omite distinctia,

28 L. 20 (Paul, 1. 18 ad. Plant.): Si poena alicui irrogatur, rece plum est commenticioJure, ne ad heredes transeat. L. 26 (Gallistratus, 1.1. de cognit.): Crimen yet poena paterna nul-lam maculam filio infligere potest: namque unusquisque ex suo admisso sorti subicitur necanent criminis successor constituitur, idque dint fratres Hierapolitanis rescripserunt. Hexabiblul§ 2 045 (ed. I. Peretz, 1921, p. 492) enunla cazul-limitil care le presupune pe celelaite.Novella Patriarhului Atanasie privitoare la cel vadit de ucidere porunceste: numai el singursa se pedepseasca dupi legi, iar copiii lui sà nu fie supusi la pagube, daca n-au luat parteJa ucidere". Dei enuntatä in civil, norma § 1 972 (p. 474): faptele unei persoane nuvatama alteia (Limurire). Aceasta lege aseaza o pravili obsteasca i legiuita ca faptaunei persoane nu vatama, pe alta parte", are o aplicare generala.

22 Vezi supra, Partea a II-a, titl. II, cap. I (domnia).28 DIR A XVII 3 (1954) 56-57, nr. 92-93 (imunitate pentru Probota). In practica

1nsa, in materie de viclenie de pilda, $tef an Toma nesocoteste ca dezinvoltura principiulindividualizarii pedepsei. Minia Domnului lovea intreaga famine a unuia considerat ludn.S-au confiscat mosiile de zestre ceea ce nu era in uz. In astf el de cazuri, adicá, urgia dom-neasca nu putea lovi mosiile de mostenire si de zestre ale sotiei celui and In viclesug. Estemotivul pentru care Radu Mihnea la 28 sept. 1616 restituie Agafiei, cneaghina lui Boul vis-tiernic, doua sate si partea ei din Nisporesti, fiindca 11 stilt de mostenire i zestre (Gh. Ghi-banescu, op. cit., I, 2, 98-99, nr. 54, vezi Ilie Minea in Insemnaxi", Iasi, 1 (1938), 84.

DIR A XVII 4 (1956) 381-382, nr. 285, imunitate de judecatii pentru mAn. Pinga-rati dupft dreptate, de la cel c,are ramine vinovat dupa lege ... Daci insa fiul va fideosebit de parintii sal, in casa sa, el sa raspunda singar pentru sine, sa fie dupa pravilasfinti; stt nu se prade rice (subl. as.) fatal pentru fiu i niel fiul pentru tata".

3° Ibidem, 5 (1957) 69-70, nr. 90: imunitate pentru Pingarati.81 Ibidem, 98, nr. 137: imunitate pentru man. Probota.82 DRH A 19 (1969) 87-89, nr. 69.38 Vezi infra, XII, 3 (procedura, arbitraj).84 bolerii si aibi a judeca dupa lege si dupli fapta Beam', cine va ramine cu gloaba

dupa lege, numai sa judece i sa la ferila ... Dar sa la gloabele l despigubirile egumenulcalugarii dupa dreptate, de la cine va ramine vinovat, dup5. lege".

38 Sa nu mal la nici si nu prade de la alp oameni din sat, care nu vor fi vinovallsit nu prade niel pe parintil lui, niel pe fratele lui, nici rudele lui".

232www.dacoromanica.ro

Page 230: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

intre fiul care träieste in casä cu tatäl (räspundere colectivä) ì cel care arecasa lui proprie (räspundere strict individualä)36.

Cu prilejul omoririi lui Gaspar vodä de atre doi din boieriiMiron Costin 37 semnaleaz'ä o interesantä incälcare a pravilei (1620 1621) :Dias Vodä la inceputul domniei sale, oblicindu de moartea lui Gaspar vodäcä au fostu pricina Septilici hetmanul i Goia postelnicul, 1-au omoritu

trupurile lor le-au aruncatu in iesitoare, precum s-au pomenit mai sus.cu lege direaptä le-au flcut acéia pedeapsä, numai munca ce-au Scut

fämeiorlor i immei a lui Septilici pentru avutie au fostu peste pravilä,ea pre legea direaptä nece fecior pentru tätine-säu, nice pkintele pentrufapta fecioru-i de virstä nu-i platnicu".

Costin ja pozitie in favoarea noului principiu bizantin al personali-tätii pedepsei, dar in cazul uciderii lui Gaspar vodä, considerä cg, deidomnul luase fuga si isi cálcase credinta," fatä de suzeranul otoman, boie-rii lui, care Ii datorau credintä, in toate cazurile, nu erau chemati sä-ijudece fapta i, gäsind el e vinovat, ucidä' ei färS judecata. De aceeaCostin aprobä pedepsirea omoritorilor domnului felon, La Miron Costinse regäseste cite o formulä din actele donmesti mai sus citate. Ea provinesau din cunoasterea lor, Miron Costin fiind un jurist experimentat, sau dincunoasterea directä a surselor bizantine, ceea ce este, de asemenea, firesc.

Din incälcArile noului principiu bizantin meritä sä fie citatä aceeade care se face vinovat C. Duca in Moldova in materie de viclenie, lovindpenalmente si bäneste pe rudele i sotiahainitului (inceputul sec. XVIII).Boierii i cronicarul 38 prezintä pe domn ca violind obiceiul tárii, din indem-nul partizanilor sái politici 39. Este o dovadä, totodatä, cä principiul bizan-tin, cel putin intr-o aaaumitä mäsurä, i pentru anumite categorii sociale,se incorporase in legea tärii. Asa cum in 1777, Mihai Fotino va consideratrimiria bizantinä ca apartinind obiceiului local. Este motivul pentru caream sustinut cä' este exagerat sä se echivaleze peste tot si in mod absolutlegea !arii Cu obiceiul pämintului In opozitie totalä cu dreptul scris al pra-vilei. Aceasta a suferit constant un anumit proces de consuetudinizare.

3. 1659. Viclenia. Tara Romdneascii. La 21 august 1659 40, MihneaRadu, respectind dispozitiile hrisovului sobornicesc din 15 iulie 1631 (vezimai sus), judea viclenia lui Preda vornicul Brincoveanu, adversar pecare iertase, dar care dupä aceea n-a participat la ridicarea de oasteporuncitä de impärätie. Cartea de judecatä declarä : Preda a fácut mareräutate impärätiei i domniei mele itärii si a lipsit de la credintäsi de la slujba impärätiei si a domniei rude d.m. am socotit judecatalui cu dreptate i cu sfinta pravilä i cu toti arhiereii tärii i cu tot sfatuld.m. pentru räutatea lui, Dumnezeu i-a stins viata si au rämas toate

88 Numai daci vor fi pirintii cu fiii lor intr-o casi, ei sit dea seama 4i si pliteascipentru lor. lar daci fiul ya fi deosebit de pirintii sii, in casa sa, singur pentru sine siräspundil, sà fie dupi pravila sfinti, si nu se prade adici tatil pentru fiu, nici flui pentrutatä".

89 Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc. 1 (1965) 48 (cap. IX, zac. 3) (ed. 1958, 75-76;1961, 67).

" Istoria retrti RomdneVi de la octombrie 1688 pind la martie 1717, ed. C. Grecescu.Buc. (1959) 53: care obiceaiuri in Tara Moidovei n-au mal fost ca si Invàlulascà jupi-nesele boierilor pribegi cu inchisori i cu altele".

89 Ibidem, miriea sa era un cocon ttnàr, ci din indemnarea boierilor moidoveni.49 Al. Ciorinescu, Documente privitoare la domnia tut Mihnea Radu vocIti in B CIR,

13 (1934) 167-171, nr. 210; Letopiselul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu, 0 D. Simionescu.Buc. (1960) 134.

233www.dacoromanica.ro

Page 231: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

satele lui In sama domniei mele". Vecinii din aceste sate se rascumparlde rumânie de la domn, dooarece fusesera cnezi, iar sub Matei Basarab sedAdusera vecini vornicului Preda. Neamul lui Preda credea el acestafusese ucis cu mare nedreptate".

Documentul are o important& exceptionala. Viclenia se judecl dupapravilä, cum cerca hrisovul citat. Boierii erau considerati ca fiind legatide o dublä credintä fatä de imparatie, direct, si apoi fata de domn si deOra. Totusi judecata se face numai de doran, fära un amestec direct vizi-bil al imparätiei, reprezentata de domn. Totusi problema nu este clara,deoarece tocmai sub Radu Mihnea avem o dovada peremptorie c& Poartaputea revendica dreptul de a aplica In folosul ei sanctiuni pentru vicle-nia credintei la care boierii eran tinuti direct fatä de ea. Problema MBAn-a fost niciodata pusä in termeni de o perfect& claritate i pozitiile adop-tate nu erau duse la toate consecinte/e lor logice, iar continuitatea solutiilornu era riguroasa.

lata din acest punct de vedere, la 29 jul. 1659 41, de la Constantinopolo interesanta si precisa comunicare a lui G. Ballarin catre Senatul venetian :Domnul Tärii Romanesti au pus sä se taie capul multor boieri foartebogati. Primal vizir, informat de aceasta, i-a dat dreptate, dar in acelasitimp a trimis 0, se ridice tot aural i averile care apartineau acestom,declarindu-le devolute all'aerario del Gran Signore", MCA deceptionat'Amine domnul romitin (il Valacco"), che sperave notabilmente avanzarle sue condizioni mediante l'aquisto di quei capitali".

1680. Vielenie. Moldova. Marcie vistier Vasile Gheuca i doi boiericomplici sint condamnati la moarte pentru viclenie sub Gheorghe Duca 42Judecata are loe in Divan, pe baza unor dovezi, si anume scrisorile trimisede acuzat läpusnenilor i orheienilor, Indemnindu-i sä se rascoale contradomnului. Se respect& si aici legalitatea feudala cerutä de boieri.

1693. Vielenie. letona Tdrii Romdneisti de la oetombrie 1688 pingla martie 171743. Cronica anonixnä brincoveneasca relateaza douä cazuriinteresante de aplicare penalä a pravilei (1693).

Primul priveste tradarea (viclenia) lui Staicu paharnicul, Predacäpitanul Prooroceanu Preda capitanul Milcoveanu, agentii lui C. Can-temir pentru scoaterea lui Brincoveanu din domnie prin pira la turci.Aflind de plecarea conjuratiei la Poartä, BrIncoveanu le ja Inainte, denun-tind acesteia alianta boierilor denuntätori cu Austria. Vergo, portarullui BrIncoveanu, fost capichehaia lui erban Voda la Babä, folosi prie-tenia sa cu fostul seraschier la BMA, actualul caimacam Mustafa pass),pentru a obtine protectia vizirului, care a decis sa consulte pe boierii dintarä asupra purtkii viclene a BrIneoveanului, denuntätorii, iu cap cu Pro-oroceanu imbracat in suspecte haine nemtesti fiind tinuti la oprealä".Boierii, cu un glas, au strigat ca domnul ne este bun i drept Impäratii

altul nu ne trebue", facindu-se carti turcesti pentru vizir care decisepredarea denuntätorilor In mlinile lui Brincoveanu. Primirea la Bucuresti,cu gidea in loe de postelnic mare, cu toeag de beldie si pe armasul ce! mareInainte, Insemnind i sfirsitul lui In ce chip va sä fie". RecunoacIndu-si

234

al ibidem, 144, nr. 174." I. Neculce, Cronica, III (1874) 77-78." Editle intocmità de G. Grecescu, Bucuresti (1959) 37-45 (cf. 44-45)." Ibidem, 46-50 (cf. 50).

www.dacoromanica.ro

Page 232: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

gre*eala i cerind mila, arma*ul îi duce la purarie, iar domnul petreceacu boierii. Multa vreme au trecut pina a le face divanurile". La doua ju-decati, in spatäria cea mare *i in divanul cel mare, participa domnul, nu*i la al treilea divan al boierilor singuri, cu cealalta tara, In visterie jos".A fost judecatä infrico*ata". Staicu, in Ardeal fusese chemat in tail,

hranit de la Simbäta, domeniul domnului, dindu-i-se ertaciune".Acum cere iertare pentru cei 2-3 ani ce-i are de trait, de ce sa-i versesingele, sa intre In pacat. Dar ascultare nu i se da". Prooroceanu, Milco-veanul i Hataghi au fost pedepsiti fie,care dupa vina lui". La al treileadivan, fiind *i vladica Theodosie, s-au cunoscut sfir*itul lor, cá aclusesevladica pravila *i au des,chis la un loe *i un cap uncle zicea :

[textul din cronicA] i [textul din Indreptarea Iegii, gl. 357. Z. 61 j

Boieriul care va umbla impotriva domnului La gresealele ce InvatA pravila sA piarzASi a tArii, sA-1 spinzure i si-i facA spinzurAtorile furci, cumu e Minna 1 hiclesugul, chid hicle-mal inalte cu un cot decit ale altor oameni neste pre domnul sAu, atunce sA va spinzuraprosti". boiarenul, ca i cel mal prost, iarA asa

furcile boiarenului se fac mai nalte decit alecelui mai mic" Cartea romilneascd de inn&laturd, gl. 62, z. 6) 45.

S-a dat textul lui Staicu sa-1 citeascä, i 0-au vazut osinda". Mil-coveanu, Iac*a i Hataghi, infierati i dati prin tirg, au fost du*i la otna,ande, dupä un an au fost iertati. Staicu i Preda, tot dupa ce au stat Mull&vreme in purärie dupa judecatä, au fost du*i la Znagov uncle im Vaca-rescu, sluga domnului, i-a batut la talpi ca sá denunte pe complici. Curind,Ianachi Vacarescu, capitan de lefegii, 1-a spinzurat la ziva tirgului", iarpe Staicu in mijlocul tirgului de afara al Bucure*tilor.

In acest proces (1693), s-a gasit la Staicu, la Odriu, o scrisoare com-promitatoare a paharnicului Dumitrascu de la Corbi 46, in care ii promiteaajutorul anunta ca va fugi din tara. Scrisoarea filsese remisa inMoldova de Dositheu, patriarhul Ierusalimului. Dumitraru a- fosU ares-tat cind sta sá fug& ca alti complici, dupa ce fusese denuntat *i de linealpitan de lefegii care a jucat rolul de complice, dar pentru a reintra îi gra,tiadomn.ului, i-a dezvaluit conjuratia. Vinovatii au ,fost arestatiintr-o casa pazita de cazacii de left, tocmai cind sosea scrisoarea prinsa laOdriu.

In temnitä Dumitraru a fost pus impreung ca §taicu i dupä aceeaera dus cu alai la gazdä, pentru ca batjocura sa fie invatatura pentru boieri.Domnul n-a voit vada obrazul, ci Dumitraru a aparut ,numai la altreilea divan al boierilor cu vlädica, ande a fost pus in genunchi cu Staicu*i a declarat cá avea intentia s'a dezvaluie domnului tot ce ar fi aflat dela complice. Aceasta incercare de mozavirie, Vinzatorili de oameni"facut de ()ma. Vinovatul a fost dus la Timana, un an, dupa care l-atat, dei dupa politice*tile pravile Ii era vina de moarte'% Cronica nuezitä' sá explice cauza acestei indulgent? pernlisa dr lee: A36 patul de

45 hvorul textului este Farinacius: quoit fin Regno Pranciae Proditionts, etruptae fidei Magnates, et nobiles in altioribus Weis Alispendunturn1 Este prinla influentd db-recti a unei particularitAti specifice a dreptului 'franc& RezumatUt grtceSo al opere! lui Farina-cius, folosit la Ias1 in 1646, nu s-a pAstrat peritrii ileeastA glaVAt

46 Ed. cit., loc. cit.

135www.dacoromanica.ro

Page 233: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

moarte, Vintilä banul, cumnatul rnamei domnului, Il implorase pe acesta :pentru eel becisnic de frate-mieu, nu te potrivi nebuniei i blestemä-eiunii lui, ei pentru mine, fa bine de-1 iarta".i pravilanu s-a aplicat, viele-nirea reerutindu-si elientii din cea mai apropiatä familie a domnului.

Avem aiei ecoul revendicarilor mai vechi (1631), ca boierilor sä nuli se taie capul decit cu pravila si dupa judecata publica. Se vede ca pe-deapsa era hotarita din primul moment si privilegiul domnului de a. mic-sora pedeapsa sau de a o inaspri, raminea intreg. Tortura si accesoriileaflictive eran abundent aplicate. Dreptul penal bizantin, inclusiv bruseelelui iertari imparatesti erau corespunzator aplicate.

G. 1710. Viclenie. Moldova. in 1710, vornicul Iordachi Ruset estejudecat pentru hielenie de domn, Nicolae Mavrocordat, cu Divanul sau.Era cum am vazut, prima forma de legalitate reclamata de boierimejudecata publicd de catre un organ competent. Cronica Ghiculestilor47precizeaza ca, adresindu-se mitropolitului Ghedeon, Nicolae voda" i-azis sä cerceteze ce hotaraste pravila pentru un astfel de om care ruineazao t,ara intreagil. Tar mitropolitul Ghedeon, dupti ce facu cercetare in pra-vila, a scris Cu propria sa mina catre Nicolae voda astfel : Legea Il 08111-d.e§te la moarte". Era a doua cerinta a boierimii, aplicarea unei pedepseprevazuta de lege.

1406. Violiel exceptat de la amnistie. Pedepsirea lui. McineistireaVodga i Tismana. flu 1406 48, §tefan Lazarovici, despotul sirbilor, intr-unact de confirmare privind bunurile mantistirilor Vodita i Tismana, acordatuturor celor fugiti, crire se vor intoarce la urma lor, o amnistie. Se excep-teaza dour cazurile de violare a unor fete. Aceasta nasura arninteste incri-minarea delictului M chestiune in Proheiros Nornos (4,25) care, bine inteles,In document nu este anume citat,

N. Smochina 48, Lira a invoca acest text, se refera la un documentdin sec. XIV, in care aoinnul confirmti in favoarea victimei averea -Una-rului boier vinovat de a fi viola o fata, si care ar fi fugit in Moldoya. Dinnefericire, nu se indica si cota de arhiva a acestui document.

1701-1704. IMpire de fat& _Moldova. Dupti relatarea lui NicolaeCostin 50, in a doua &mine a lui Constantin Duca (1701 1704), capitanulde Covurlui, Goia, s-a fatut -trinovat de rapirea unei fete, logodnica altuia.Vinovatului de aceastti, mare Tina, i-au taiat capul cu pravila", iarbucatele lui inca au dat fetei". Longinescu 51 a identificat usor in gl. 32zac. 2 si 3 din Cartea romd ?teased de invitleiturd , pedepsele aplicate in aceastaprieina 62.

47 Ed. Nestor Camariano i Ariadna Camariano-Cioran, Buc. (1965) 69 In contrast cuaceasti judecatA legalii", amintim cazul eelor trei boieri moldoveni, logofAtul Beldiman,hatmanul Sturdza si visternicul Boul, care se duseseril la Tarigrad cu pith asuprit lui TomaVodá. Vizirui, prieten cu Toma, i-a pus in obezi si cu ceausi impArAtesti i-a trimis domnuluicare se refugiase In Tara RomAneascA aproape de Focsani. Toma eft i-au adus ceausii,Indatil le-au tdiat captele si le-au aruncat trupurile In Siretiu", vezi Miron Costin, Opere, ed.P. P. Panaitescu, Buc. (1958) 63 (1615).

48 DRHB 1 (1966) 67-70, nr. 31.49 Op. cit., supra, Partea I n. 153) 204.5° N. Costin, Lelo p.. in M. Cogalniceanu, Cron. Rom. sau Letopisefele Motdaviei

Valahiet. Buc. 2 (1872) 48 (a doua domnie).SI Istoria dreptului romanesc (1908) 264.62 Pedepsele se gdsesc la Farinacius, dar ele veinal' din Codicele lui Iustinian, C. 9.13.1

pr. (8.533) si 9.13.1 1 trecute l In Basilicale.

236www.dacoromanica.ro

Page 234: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1602. Folosirea de &bit falsifieate. Tara Romdneaseii. O pricinlcomplicat6 i gingavä este judecatI la 16 iun. 1602 53 de Simion Movilldupá dreptate i dup./ lege".

Postelnicul Radu Nlsturel din rierkti, luind de sotie o fatá din casalui Mihai Vodl, s-a dat drept nepot al lui Stan din Fierevti (decedatfgaA urmavi in viatl), folosind o carte pentru Voevodevti, a lui VirjogheBulger, fiul lui Stan. Vintill paharnicul, sotul Mariei, Elea lui Virjoghe,n-a indräznit sg-vi reclame sotul, deoarece s-a temut pentru capul <s6u>,s'a nu-1 piardg" iar Ngsturel vi-a fgcut carte de ocing de la Mihai VodI.Sub Simion Movilá se stabilevte impostura lui N'ästurel. Domnul sesfltuievte , cu toti sfetnicii d.m." i dá marilor dreggtori din divanuld.m. ea sl le cerceteze rindul", dar NAsturel ivi face cu furtivag" egrtifalse

,,derAmas".

Ce lege a aplicat domnul in acest procese Neindoielnic, principiilede movtenire vi de proprietate ale pravilei, care in spetä concordau cu alelegii tärii" in Bens restrins. Fiind vorba de un mare boier inrudit cu undomn, judecata se face cu multg grije i referinta la pravila bizanting, eraIn astfel de cazuri de rigoare. E surprinzgtor cg nu se face sub o form& maiizbitoare vi mai

Aceeavi formull am judecat dupg, dreptate i dupá lege" reaparela 7 ian. 1603 54 intr-o judecatä a lui Radu erban care constatl cá säteniidin VIravevti nu pot aduce lege cu 12 boieri care sl jure cu ei eg s-au vindutdin sill ca vecini lui Pirvul logorät sub Simion Moghill. Aici legea" nupare sl evoce in mod deosebit o referintI evidena la pravila bizantinä,afar./ de principiul el violenta viciazl consimtgmintul dat la incheiereaunui act.

1633. Defitimarea soliei de &tire sot. Tetierea capului. lertare dom-neascit. Tara Rometneascei. La 10 ian. 1633, Matei Basarab transforml,dup./ obiceiul existent vi la Bizant, sgrb6toarea Bobotezei (Blagoiadeniei)In adunare de stki care judecg celebra pricing a Mariei, fostl jupinitl avel vornicului Ivanco. Acesta, sub Leon Vodg, cu mitI", a divortat i i-aretinut zestrea ca pedeapsg, aruncindu-i prihanä ea este muiere reaneinteleaptä". Sub acelavi domn, strAdaniile femeii de a se indrepta" aufost devarte, fostul sot avind sprijinul lui Macarie, exarhul de Tirnovo,omul lui Chiril, patriarhul de Constantinopol.

Ulterior Maria obtine carte de blestem tocmai de la patriarhul Chirilal Tar igradului f}i exarh vi de la patriarhul Theofan de Ierusalim, pe carele prezintg domnului, In ziva de arbätoare, In fata vlgdicilor, episcopilor,egumenilor, a tot soborului, boierilor mari i mici. 4n fata acestei adunki,domnul judecl pe datä : am luat sama pro amkuntul presfinta pravilit(subl. mea) ... i am citit cartea patriarhilor la sobor", Mariei i se c15,7 7legea 12 jupinese pre rIvave domnevti, ca sá spung cu sufletul lorcum nu este ... Maria nimica vinovatä de cele cuvinte cu ngpastä i Cuasuprire". Maria jurä (Cu jupinesele) vi se indreaptg". Pe Vasile 1-aajuns pravila i Divanul, sá i se taie capul, necum sI i se ja bucatele ;apoi au cäzut toti boiarii cu mare rugIciune de 1-am ertat". Satele,vi cärtie grevite de la Leon vodA, se dau Mariei.

58 DIR B. XVII 1 (1951) 49-51, nr. 61." Ibidem, 72, nr. 85.u Magazin istoric pentru Dacia 1 (1845) 206-208; ASB, flan. Cimpulung LXIII/10.

(Copie la Inst. de istorie N. Iorga :", In curs de aparitie in DRH B).

237www.dacoromanica.ro

Page 235: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

55 Istoria Tdrti Romdnefli 1290-1690, Letopiselul Cantacuzinesc, ed. criticA, Buc.(1960) 148, 161.

57 Gh. Ghibdnescu, Surete f1 izooade, 15 (1926) 122-123, nr. 127.

238

Cu toata procedura localä, a jurMorilor singurul caz de juratorifemei fondul pricinii de natua penala i civilá, este jude,cat dupa pra-vila bizantina. Iertarea de la sfirvit o vom comenta in legatura cu judecataurmatoare din 3 octombrie 1634.

1669. Depimare. Tara Rovzdneascei. In 1663 56, Grigore Ghica!acuse sa fie executat la manastirea Snagov postelnicul Costandin Canta-cuzino, in urma simplei denuntari calomnioase a vornicului Stroe Leur-deanul vi Dumitraveu Tarigadeanul.

In 1669, sub domnia lui .Antonie din Popevti, vaduva ti feciorii celuiucis pentru viclenie, au cenit judecata in fata divanului i cu trei ravave alelui Stroe cátre paharnicul Constandin Várzariul, in care avea sä faca luiCostandin postelnicul moarte, iar intr-alt chip nu", dovedira minciunile"lui Stroe, care vi-a recunoscut vina. Domnul, cu mitropolitul, cu episcopii

toti egum.enii mánastirilor au facut judecatit mare". Cautind la Sf.Pravila, aflara sa-1 om.oare vi pre Stroe, ca säia plata, precum au facut.

sá, dede cu judecatä cheapta pre mina armavilor". Reclamantii s-aurugat de domn ierte, daca vinovatul se va calugäri, ca sá dea seama Infata lui Dumnezeu de vina sa. Donmul 1-a scos afara pe Stroe, sa vtie totpoporul ca s-a asemdnat cu luda, vi la Snagov a luat numele de Silvestru.

1670. Fals în acte private. Moldova. In hotilrirea din 10 mai 1670 57a lui Duca Vodft se constata ca un titlu de stapinire de la Petru voievodintrase pe mina semintiei lui Gligorcea care voia sá scoatit pe preotulGheorghe cel domnesc din movtenirea ce-i revenea. Gligorcea au ras dinzapis" numele stramovului lor Micul vi au pus pe al voinicului. Dresul afost adus la divan, vazut de doran, constatindu-se ca e stricat i Gligorceaadus vi el, singur cu gura lui au spus ca au vrut sa facá, mevtervugiaste greveala lui".

Deci d.m. ara giudecat drept cu pravila i dup'á vina lui datu-i-s-acertari vi i-am dat i gloaba la ... Solomon Birladeanu, logofatul celmare''.

Nu se precizeaza, nici textul aplicat, nici pedeapsa pronuntata. Estevorba de falsul in acte private pedepsit in Codul lui Justinian, in cartea60 a Basilicalelor i in numeroase alte culegeri bizantine cu dispozitiide drept penal. In Hea.abiblu, infractiunea este pedepsita.

Amintim ca in materie penala receptarea bizantina era mai puternicavi de veche traditie, decit in civil. Apararea ordinei de stat cerea o bunarepresiune penara, pe care cartea 60 din Basilicale i dreptul derivat dinea, o asigura in conditii superioare obiceiului local cu structurile lui patriar-hale, din care unele au supravietuit chiar sub regimul de receptare bizan-tina.

1634. Carte mincinoasd folosita" de un boier. Tilierea mînjj. Ier-tare domneascii. Tara .Roindneascet. Ca everget §i filantrop, basileus-ul trebuiesa se arate, la nevoie, generos i uman, iar ca autocrat i v6ioç gildpxog

www.dacoromanica.ro

Page 236: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(legea intruchipata), in acelasi timp adligatus i solutus legibus, putea sacoboare cind era vorba de pedeapsä, sub prevederile legii serse.

Astf el, la 3 oct. 1634 58, Matei Basarab reda lui Constantin Canta-cuzino vel postelnic , 6 sate si 20 de salase luate de logorátul Oancea cucarte raincinoasä de la Vodä, erban (3 sate ale lui *erban, 3 ale doarruaeiElena). Cit a trait Elena, Oancea nu pirise pentru aceste sate pe care mi lestäpinea. Domnul a vazut zapisele Mariei si al lui Radu *erban ca n-audat mosiile, iar boierii marturisesc ca nu stiu nimic de aceastä mila.

Dupit pravila bizantina 59 i se cadea lui Oancea sa i se taie miinile,insa boierii s-au rugat de domn c'a e vorba de un boier batrin si au cerutsa fie iertat de vina lui. Ai au iesit logofatul cu rea rusine si cu mare scirbade la judecata", iar zapisul minemos, spart in divan, se da la mina luiCantacuzino.

18 I. C. MIMI, Arhiva Cantacuzinilor (1919) 52, nr. 182; copie la BAR, XLIII/1.59 Basilicata 60, 41, 8 = Faino, 1766 (ed. Zepos, 1959, 192II, 59, § 5).

239www.dacoromanica.ro

Page 237: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul

Drept de familie

(1381-1402). Stricta aplicare a pravilei bizantine in materie derediseitorire. Tara Romaseascii. Corespondenta schimbata intre mitropo-litul .Antimie Critopul (1381 cca 1402)60 al Tarii Romane§ti i Eutimiepatriarhul de Tirnovo 61, in Bulgaria, semnaleaza actualitatea problemeirecasatoririi §i permite sa coru3tatam ca patriarhul raminea partizanul uneistricte interpretari a normelor canonice prohibitive §i dezaproba concesiileacceptate uneori de biserica, la nordul Dundrii.

In sec. XVI, in Moldova, nulitatea bizantina a celei de a patrarecasatoriri va fi aplicata in Moldova de Stefan Toma, fara nici o referirela originea ei, de altfel binecunoscuta, ca sä putem admite ea devenise §i ocutuma desprinsa de originea ei canonicl. Aceasta origine este afirmataIn toate porunèile domne§ti privitoare la jurisdictia episcopilor, unde figu-reaza i nulitatea celei de a patra nunti. A se vedea infra, nr. 4 (p. 241-242).

<1389-1400>, Veíduva re,clíseltoritel pierde once drept in succesi-unea sotului predecedat. Tara Romdueascd : 1545, 1573, 1598. Intre anii1389 1400, Mircea cel Batrin intäre§te ocinile räposatului Stanciu §i alepanului Vilcu. Cu acest prilej, desigur la cererea celor interesati, se preci-zeaza statutul juridic al vaduvei lui Stanciu. Ea va putea a se recasato-reascä, daca o dore§te, dar in acest caz va pierde once drept de mo§tenirefat'a de sotul sau.

De curind, N. Smochina 62 a invederat cá documentul face pursimplu aplicarea titl. IV § 18 §i VI § 4 din Proheiros NOMOS al lui Vasile I(887-879), texte care acorda tatälui sotului defunct sau rudelor apropiatedreptul de a comimti la re,caditorirea vaduvei in virstä de ce! mult 25 deani. Regula bizantinä din titlul VI § 4 se regAse§te aplicata la 4 iul. 1573 decatre un postelnic, iar la 25 august 1598 de catre un mare arma, cu recurs,daca este nevoie, la § 18 din titl. IV. La 16 iunie 1545, un pircalab hota-rd§te prin testamentul sau cá sotia sa supravietuitoare 11 va mo§teni dad,nu se va recasatori. In nici unul din aceste documente sursa bizantinl' anormei aplicate nu este mentionata, dar autoritatile ii boieril cu experi-

60 N. SerbAnescu, Mitropolitii Ungroolahici in BOR 77(1959) 736-740; Al. Elian,Legdturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu patriarhia de Constantinopol fi cu celelaite biserici ortodoxeIn BOR, 905-906 (Daniii Antim Crilopol, 1370-1394 0 chiar mai tirziu).

61 E. Kaluznicki, Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius ( 1375 1393), Viena(1901) 241-246 (reimpresiune Variorum Reprints, 1971); cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel

Buc. (1944) 167; E. Turdeanu, La litterature bulgare au XII,. stécle, Paris (1947) 114171; N. SerbAnescu, op. cit., 738; Al. Elian, op. cit., 907.

62 Vezi studiul sAu cit. supra, Partea I (n. 153), 204. Pentru doc. (1389-1400), veziDRH B 1 (1966) 30-31, nr. 11 N. Smoc.hinA citeazA AceastA colectie, dar fArA explicatiese opre.ste la data de 1386.

240 www.dacoromanica.ro

Page 238: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

en ta juridica, precum i clerul, nu puteau ignora ca aceasta grava interzi-cere era decretata de pravilä, in fata ca'reia cei mai indirjiti trebuiau s seincline.

In sec. XVII, textele Prohironului pe care N. Smochina le insereazain obicei (eu a apune a caror receptare era obisnuielnica), apar In Pravilamica' de la Govora (1640), unde origina lor bizantina nu face nici o indoiala.Avem deci de a face nu cu o recuperare savanta a unui obicei popularautobton, ci cu publicitatea unui fapt cunoscut, mai ales in rindurile bise-ricii si a boierilor care participa la actele citate. Nu avem mijloace de infor-mare pentru a preciza dad., pentru datele respective, se aplica local si undrept strict popular, diferit de cel consacrat prin pravila.

<1481-1482> ; 1533. Confiscarea de care solul ultra giat a bunuri-lor soliei sale adultere. Tara Romcineascii. La 5 sept. 1533 63, Vlad Vintlaintäreste dupa dreptate" (prarodu) i dupa legea veche" zakon)o hotarire a lui Vlad Calugärul (1481-1482) care poruncise confiscareade catre sotul ultragiat, a bunurilor sotiei sale adultere. .Ar fi Inca o apli-care tacitä, a titlului 39 § 43 din Proheiros Nomos. N. Smochina crede caaceasta lege bizantina era aplicata de mult la romani i ea ea fusese adop-tatä, devenind une coutume du pays". Dupa farerea mea ea a fost tot-deauna aplicata cu individualitatea ei, ca drept receptat, far& ca mentio-narea precisa sa fie necesara sau obisnuità. Textul citat (§ 43) va mai fiaplicat in pricina de defAimare a sotiei, judecatä la 10 ian. 1633 de MateiBasarab, cind se dovedeste nedre,apta acuzare ce stätuse la baza confisArii.De aceasta data se vorbeste de pravi/d, färä alte amanunte.

Prohibirea i pedepsirea celei de-a 4-a geisätorii. Moldova. La 13 mart.1622 ", stefan Toma, domnul Moldovei, judecl pricina slugii sale *tefanMoinfäscul cu niste cuconi mici a socru-sau, carii sintu facuti cu a patrafemee fara de cununie", pentru stapinirea unor case, desigur din avereasocrului. Doranul, Ora' scl se refere expres la pravilii, declarä : am socotithiind Monti cu a patra fern& i färä cununie, dereptu aceasta i dispre acea-sta am aflat lege si am dat casele i bisérica pre mina slugii noastre luitefan aibe a tine sluga noastra *tefan i cu jupineasa sa mina,

casale i beserica, a le innoi si a le intäri".Legea consultata i aflata de domn, este dreptul bizantin care inter-

zicea de pe vremea lui Leon. VI 65 a patra casatorie. In spetA se si aplicaseIn fapt, socrul neputindu-se cägtori cu a patra femeie cu care träise inconcubinaj i avusese copii nelegitirai, cuconi, Ora drept de mostenire.

Problema unei riguroase aplicari a dreptului canonic bizantin inmaterie de a doua casatorie, si cele urmatoare, s-a pus de mult i frecventIn ambele täri. In corespondenta dintre mitropolitul Tdrii Itomanesti,Antra., i patriarhul cärturar de Tirnovo, Eftimie, acesta reproseazaierarhului vecin oarecare indulgenta in aplicarea interdictiilor sau rezer-velor bisericii, dupl caz 66

ea DRHB 24. 3(1975) 269, nr. 166 dupit dreptate si dupá legea veche : a lepadat Ianoschear pe mama lui Stan sI a lui Totul de pe averi, deoarece a fugit in curvie cu o slugA".

ea DIR A XVII 5 (1957) 107, nr. 150." Rornilly J. H. Jenkins, Eight letters ofArethas on the fourth marriage of Leo the Wise si

Three docu.ments concerning the Tetragamy" in Studies on Byzantine History of the 9th and 10thcenturies, Londra, Variorum Reprints (1970) (Cu o prefatfi de D. Obolensky).

" Vezi supra, Partea I, n. 165.

16-0.555 241www.dacoromanica.ro

Page 239: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Pentru perioada lui Despot yea (1562-1564) avem o interesantäinformatie a lui Iaeob Sommer 67 care, referindu-se ea si Verancsics, Gra-ziani i Reicherstorfer ", la o anumita netrainicie a casätoriei la moldoveni,relateaza obiceiul casatoriei a IV-a, In regiunea Trotusuluiunde prac-tican si ungurii reformati. El precizeaza, cum a aratat N. Iorga 66,cá epis-copul socinian Lusinski a incercat sá combat& aceasta practica' si la sotsi la sotie. Tirgul Trotusului s-ar fi ridicat Irma contra lui, cerind s'a, nu-isupere pe crestini" i episcopul a trebuit sit cedeze.

*tirea lui Sommer pare sa fie in parte tendentioasa. Se recurge laimpactul unei practici moldovene, pentru a se scuza o situatie a populatieireformate nemoldovene. Pe de alta parte, din judecata lui Toma "¡Toddse vede cá aplicarea strictit a dreptului bizantin canonic, restrictiv, nuridica nici o dificultate i ca elemente romanesti o cereau si o obtineau.Se mai observa &A a patra casatorie nu putea fi celebrata si raminea la.nivelul concubinajului.

In dispozitiile domnesti care determina jurisdictia civilo-canonica aepiscopilor, interdictia celei de-a patra casatorii nu lipseste niciodatä.

5. 1632-1652. Interdiclia canonice a nfráfrii. Tdrile romane.conflict semnificativ Intro pravila i obiceiul pamintului se intilneste innaaterie de Infratire. Nu este nevoie sá amintim aici vechimea i origineaprecrestinä a practicilor de fratietate, indeosebi sub forma fratiei de singe.Se cuneaste i incerearea bisericii de a sacraliza procedura si de a-i sub-stitui fratia de cruce, savIrsita sub auspiciile bisericii ì puá sub protectia ei.

Dar dupa ce In perioada postelasica dreptul imperial condamnaseasa numita adoptio in tratrem 70, raspindita tocmai In Orient (si In deosebi Indreptul babilonian), biserica a ajuns si ea la pozitii restrictive care la MateiVlastarês iau forma pe care o regasim apoi in gl. 210 Pentru ceea ce sei prindtrali, ca sci nu se facii, din Indreptarea legii Pravila aleas* 71.

Plecindu-se de la constatarea cá multi infratiti pre sfinta beseareca"se impreunä 'Mtnu nunta", se decide sa nu se mai faca aceea prinderede frätie". Daca s-a !lent, sa fie ... ca i chid nu se-ar fi facut niciodatä".Fratele de cruce se poate insura cu sora fratelui sau de cruce.

Cei deja infratiti foarte sa se canoneasca", iar preotul care a cititmolitva parda preotia.

de la data intrarii In circulatie a Sintagmei lui Vlastarès, si de la1652, intratirile s-au practicat intens in tarile romäne. Totusi aceasta

67 Ed. Legrand, 31-32." Istoria romdnilor prin cdhltori, 12 (1928) 164-171, pentru Grazianl i Verancsics ;

170, pentru primul l Reicherstorfer. Pentru Reícherstorfer textul publicat in CdIdtori strdinidespre Tdrile romdne, ed. Marla Holban, 1 (1968), 191-203 (nucleul anonim initial) nucuprinde nimic despre cAsAtorie; pentru Verancsics, vezi 406.

69 Op. cit., 170-171.7° GI, 6, 24, 7 (anul 385. Este vestita constitutie a lui Diocletian. Pentru a discuta

aceste constitutil, vezi Rafael Taubenschlag, Das ram. Prioatrecht zur Zeit Diokletians (19191920) in Opera minora, Varsovia, 1 (1959) 148 *i n. 1 041-1 044. Din constitutia lui Diocle-tian nu rezultA al se crea si o comunitate de bunuri. Taubenschlag nu exclude posibilitatea adouA lnstitut,ii. Vezi alte surse la Taubenschlag si la G. Michaélidés-Nouaros, al cArui important

documentat studiu asupra infrAtirii in vechea EladA sí la Bizant a apArut in TtSILK

K. I.App.evon-oiaou, Thessaloniki (1952), 251-313.71 I. Peretz, Curs, II, I, 299: Cum nu sA cade sA se twit frat de evanghelie". Pentru

versiunea greacA din Nomocanul lui Malaxos, vezí Thdreptarea legit. 1652, Buc. (1962), 828828, lar pentru versiunea originalA a luí Vlastarès, vezi sau Migne, op. cit. 144-145 (1865)sau ed. G. A. Rhalles-Potles, Eúvrecmcc Atena, 6 (1859) 126-127.

242 www.dacoromanica.ro

Page 240: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

intensitate slabeste mult dup5, 1652. In sec. XVIII, °data cu circulatiadirecta a Hexabiblului lui .Armenopol, se adauga si interdictia acestuia :Chiar i strainilor, adica : celor ce locuiesc afara din Roma, le este opritsa se infrateasc,5, ; i daca cineva e luat ca frate i asezat mostenitor, atunciel pierde mostenirea 72 Unele cazuri de infra-tire continua si la finele seco-lului, iar frätia de cruce 'mine o supravietuire destul de vie in lumea sate-lor si a pastorilor.

1695. Restituire de zestre de cdtre fratele solului decedat. Moldova.Mult mai simplu este rezolvatä, tot cu pravila o pricina de restituire dezestre in Moldova de Constantin Duca la 6 iul. 1695 73.

Cristina Jora, disiitorita cu Ion Milescu, moare. Copiii nu-si primesczestrea mamei i fac proces pe care domnul Il trimite la parinti" si laboieri care 1-au judecat cu svanta pravila" astfel : averea lui PostolacheMilescu se imparte in trei, iar *tefan, unul din copii, frate cu Ion, esteobligat sa restituie ca zestre fetelor sau bani (1 020 lei) sau sa vinda partealui Ion. Prisosul din vinzareilvor lua ceilalti datornici (creditori), la curama.Cartea de judecata a mitropolitului Saya, a episcopului de R5 dauti si aboierilor, din 7 jul. 1695 74 ni s-a pästrat si ea, declarind ca pricina s-a hota-rit cu svanta pravila".

1744. Re8tituire de zestre. Tara Romdneascci. O interesanta pricinade restituire a zestrelor celor dou5, sotii tinute pe rind de spatarul RaduGoleseu este judecata la 3 mai 1744 75 de mitropolitul Neofit Cretanul,eminent jurist, si patru boieri ( tiefan Pirscoveanu cu varul situ GrigorascuBA leanu ).

Anita, fata din a doua casätorie a lui Radu Golescu cu Maria, p5s-treaza zestrea mamei sale. Nepotii ins& cer toata averea de la Anita Secerceteaza diata lui Radu pentru orinduiala restituirii zestrelor celor dou5,sotii, care este facutl. dupl. pravila". Se cer foile de zestre. Cépiarfoii primeizestre este recunoscuta de Ancuta, dar lipseste foaia celei de a douaonce alta dovada, decit o foaie neiscälit5, neadev5rata, pentru o sumaexcesiva si este inliiturata. Se da infricosat blestem Anitei soacrei Despe..Aceasta din urma jura pentru 35 000 talen. Anita nu trebuie sä jure, deoa-rece nu stia.

72VA zind cum porunceste pravila la tomul al IV-lea a cärtilor impäratestilist 449 ca se protimiseste zestrea cea dintii de cea de-a doua, judecatad5, nepotilor de fete, *tefan i Grigorascu din prima casatorie, sa-si ia ce-sivor cunoaste din zestrea mamei lor i vor dovedi cu marturii credincioase.Anita va lua ce-si va cunoaste din zestrea mamei ei i le va dovedi caatare. Se va implini mai intii lipsa toata a primei zestre, apoi zestrea a doua,dupa pravila".

Maria, cind s-a imputinat casa sotului, îi putea lua zestrea, pentrucil pravila la tomul IV, list 539 Ii dadea voie sá cearä aceasta mäcar träind

72 Ed. I. Peretz, Buc. (1921) V, 8, § 1794 (p. 434). Vezi i Gh. Cront, Institujiilemedieoale romdneflidnfrdfirea de mo0e. Jurdtorii, Buc. (1969) 33, care nu semnaleazA cA textullui Vlastarts nu este independent, ci se regAseste la Malaxos i in Indreptarea legii. Hexabi-blul este mentionat inaintea lui Malaxos si a Indreptdrii legit, ca i cind ar fi intrat integralIn circulatie directA Maintea acestora, nu abia la inceputul sec. XVIII, prin Biblioteca Mavro-cordatilor.

73 Gh. GhibAnescu, op. cit., 17 (1927), 11, nr. 18.74 Ibidem, 12, nr. 19.75 I. C. Filitti, op. cit., 42-43, nr. 158.

243www.dacoromanica.ro

Page 241: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

bärbatul". N-a flcut-o. Anita sä-0 ja intii partea ca celelalte fete, 0 apoizestrea mamei. Zestrea mamelor lui Stefan 0 Grigora§cu, inzestrate ina-intea cäsätoriei a doua, acelea nu ingäduie pravila a le pune la mijloc.Pravila zice ... la tomul IV list 412 (corect : 413) : dupá ce i0 va Mai- itacineva fata, nu poate sä-i mai mic§oreze zestrea. lar la list 518: lucrulce a dat tatäl fetei ginerelui sä nu poatä sä-1 mai ja; lar la a§ezämintul25 al lui Leon impärat : cele ce s-au dat de pärinti feciorilor, indatä ce iesde sub stäpinirea lor, acestea porunce§te pravila sä färniie la cei ce le-auluat, neinturnatä inapoi.

SI se implineascI ce-a dat Rada Golescu in zestrea fetelor din zes-trea primei lui jupinese, pentru a pravila nu dä voie bärbatului s'Ainzesti-eze pe fie-sa cu zestrele femeii lui färl §tirea ei, cum zice pravilatot la acest tom lista 514", ci acele lucruri le iau inapoi mo§tenitorii ei.

Recursul la pravilä este larg 0 temeinic, in noul stil al reformeilui C. Mavrocordat, 0 potrivit conceptiei personale a mitropolitului.Basilicalele slut citate in editia Fabrotus (1646) care se gäsea In Biblio-teca domneascä a Mavrocordatilor. Modul de a judeca aici al lui Neofitconcordä ca tot ceea ce tim in aceastä materie 0 asupra culturii lui juri-dice, din condica sa mitropolitanä.

244 www.dacoromanica.ro

Page 242: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul IV

Drept bisericesc

Neamestecul boierilor la alegerea egumenilor de ?nand' stire. Tara.Romaneasca. Problema alegerii egumenilor unei mänästiri de catre soborulcalugärilor de acolo, fära alt amestec din Mara, a fost o problema la ordineazilei incä, din vremea lui Nicodim, si ea cäpatat o noua actualitate i, amputea spune, s-a inveninat mult la finele sec. XVI si dup6., aceea, sub pre-siunea actiunii elementelor grecesti de a ocupa locurile de frunte in bisericl.Lupta s-a dus sub mitropolitii greci, ca Luca, fostul episcop de Buzau, siarma de lupta era pe de o parte respectarea legii tarii (obiceiul), iar pede alta, a legalitatii pravilei bizantine.

Cartea din 1612 76 a mitropolitului Luca si a episcopilor de la amin-doul eparhiile pentTu cá sä, pue egumen din obste" declara: si iaste legepusa bunä', i aleasä, mai denainte facutä de sfinta pravila i KW, neclatitäde pravila ca sä, fie aleasätura egum.enilor de parinti iar sä, nu fie danboieri, sau dan mireni, pentru sä nu fie certe i sfade intre frati i calugari

pentru sa nu fie scadere i lipsä, . calugäri <cu> inima ion de lup,<0> mergu pre la boieri de dau mita, de-1 dobändescu egumeni i spargusi saracescu manastirile". impotriva celor ce vin cu sila boiarilor pre mita",se cere : Numai sa fie cu invatatura legii si a pravilii" i urmeazä, blestemul-contra celor ce se vor ispiti impotriva orinduirii facute. Cartea ierarhilorlocali nu fäcea decit sá reja cu o mai explicatä mentiune a pravilei, conti-nutul altor acte mai vechi, din care citam cartea lui Eremia patriarhulTarigradului, din <1592-1593> 77.

<1,592-1593>. Alegerea egumenilor de catre calugarii manastirii.Tara Romaneasca. Studiind dreptul ctitoricesc, am vazut ce importantä

avut tendinta ctitorilor i chiar a boierilor din afara ctitoriilor de a-siasigura un rol decisiv in conducerea i administrarea manastirilor, indeo-sebi prin numirea directa a organelor de conducere, incepind cu egumenul.La finele sec. XVI si la inceputul celui urmätor, aceastä problema a luato coloratura noua, prin inmultirea inchinarilor &are locurile sfinte dinOrient, prin largirea actiunii elementelor gre,cesti in cäutare de acest felde posturi de conducere, care deveneau i mijloace de exploatare economica._Actele oficiale nu ezitä, sä vorbeasca de egumeni sträini care folosesc mita,string averi i fug din tara, päräsind manastirea incredintata" lor.

76 DIR B XVII 2 (1951), 102-103, nr. 108.77 <1592 sept. 1-1593 aug. 31): DIR B XVI 6(1953) 56-57, nr. 65: a sA tinea sl a

sA pAzi numai la dumnezeiestile mAnAstirl, fare care si orinduiale alese l pravile de-nceputs-au pus de dumnezeiestil l sfintli pArinti l s-au adevArat de dumnezeistile l sfintele canoane".Alegerea egdmenilor trebuie ficuti numai de cAlugAr11 ce locuiesc In minAstire, lar nu si deboierii WU.

245www.dacoromanica.ro

Page 243: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Domnia i 'Malta ierarhie a bisericii au luptat dfrz impotriva acestuicurent. Lupta a presupus si o limitare a conceptului de ctitorie. Conducereaecumenica a bisericii a fost atrasa de partea statului care adesea i-a soli-citat si care a obtinut interventii directe. Cel mai bun si eficace mijloc delupa a fost ina§i pravila bizantina a bisericii care rezerva bisericii supra-vegherea i acordul suprem in toate chestiunile privind conducerea manas-tirilor. Combaterea abuzurilor si a noilor obiceiuri rele care se instaurausi care, in numele obiceiului, nu puteau fi combatute cu destula eficaci-tate, s-a facut In numele i cu ajutorul pravilei, prin revenirea la legali-tatea prevazutil, de aceasta.

Din numeroasele exemple ciam cartea lui Erimia, patriarhul deTarigrad, din <1 sept. 1592-31 aug. 1593> 78 care declaa : la dumnezeias-tile maniistiri, intru care si orinduiala alése i pravile de-nceput s-au pusde dumnezeestii parinti i s-au adevarat de dumnezäestile si de sfintelecanoane, ca alégerea egumenului sit se fad% numai cu calugari ce locuiescIn manastiri, iar nu si de boierii tärii pentru ca WA nu dea turburare si scan-dilä dlugarilor i eromonasilor unii den mincinosi eromonasi mergla unii bojen i cu daruri iau egumenile i dentru aciasta s-au präpädit

s-au räzvatit lucrurile a multor mandstiri". Se opreste, cu afurisire,obiceiul de a lua egumenia prin putere i mijlocirea boiereasea".

3. 1645. Mogenirea unei ecilugarite. Tara Ronzdneased. Din po-runca lui Matei Basarab din 11 iunie 1645 ", episcopul de Buzäu Stefan,judeca pricina de mostenire a calugaritei Marta cu cei trei feciori ai ei,dintre care un preot. Partile nu s-au odihnit dupa cele trei judecati Indivanul donmesc. Noua judecaa urma sa se fad,' cu boieri i cu preoticu oameni buni i batrini pre cärti si pre Sfinta pravill" si sit se aduca lacunostinta domnului (pentru intärire).

Fiind vorba de un litigiu succesoral, in care erau implicati o dlu-gärita si un preot, trimiterea lui la episcop era fireasca, precum i referintala sf. pravila, pentru valabilitatea unui eventual testament i pentrupartile de mostenire ale fiedruia sau chiar restituirea zestrei. Aceasta nuimpiedicase pe domn sá judece de trei ori pricina In Divan. Chiar mitro-politul, care este vizat ca singur delegat nominal, avea sa recurga nu ladicasteria episcopiei, a drei organizare la acea data nu ne este bine cunos-cutà, ci la boieri, i preoti, acestia aliituri de episcop, si la oameni buni,acestia ea martori sau juratori" in Bens larg. Cind colectia DHR va ajungela anul 1645 vom putea usor vedes dad, s-a pastrat cartea episcopuluisi cum s-a recurs la pravira in acest proces.

78 DIR B XVI 6 (1953) 56-57, nr. 65.79 St. Gr. Berechet, Documente de drept public fi privat. Sec. XV l XV II in Intregiri ,

la0 1 (1938), 203.

246www.dacoromanica.ro

Page 244: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capit,olul V

Drept ctitoricesc

I. 1610. Aeordul etitorilor la rinzarea unor bunuri ale ctitoriei. TaraRomeineased. La 24 februarie 1610 80, Radu erban In Divan, la care par-ticipa mitropolitul Luca §i episcopii Rimnicului, Efrem, §i al Buzeului,Chiril, anuleaza vinzarea satului NapIrtenii facuta fara §tirea ctitorilorde cg.lugärii monastirii Viero§ catre 5 oameni din sat, dintre care un popa.

Actiunea In anulare este intentatä de Elena, nepoata de fiu a ctito-rului Iva§co vornic, §i de sotul ei Stoica postelnic. Domnul a cercetatpricina dupa dreptate §i dupa legea dumnezeiasca, adica dupä dreptul cti-toricesc bizantin In vigoare la noi. Cumparatorii au fost trimi§icaute asprii Ion unde i-au dat". Motivarea domniei este semnificativa :l,nu am dat sá vinda caluggrii din Ora domniei mele sate §i atigani demo§tenire ai sfintelor manastiri, Mará numa din dobitoace §i din alte averide mincare". Am dat" poate avea §i sensul de am rinduit", §i de am(lama" mänastirii satele ctitorice§ti intarite de domnie, Intarire,a echi-valind cu o danie domneasca, adäugata la aceea a ctitorilor particulari 81.De remarcat ca vinzarea satului se Meuse la caz de mare nevoie, cu prile-jul unei navaliri a tatarilor.

2. 1617. Anulare de danie pioascl. Competenta mitropolitului dele-gat de domn. Tara Romdneaseä. Dania jupInitei Stanca, facuta mandstiriiJitianu unde se §i Ingropase, este atacatä de doi veri. Alexandru Ilia§ la8 iunie 1617 82 trirnite pricina la mitropolitul Luca §i la Matei al Mirelorca sä cautarn cu dreptul".

4i am cautat ... pre pravell §i am aflat §i am adevarat cum sg,tie sdnta manastire §i calugarii bag, a treia parte, iar verii Stanciisa tie doao parti. Aciia lava-VA vladiciia mea". Faptele pricinii nu slut destulde bine precizate, pentru a se Intelege solutia de tiersaj compromisoriula care s-a oprit judecata. Este Ina neIndoielnica cercetarea pravilei bi-zantine Intr-o pricing, de mo§tenire §i de danie pioasa.

88 DIR B XVII 1 (1951) 440-441, nr. 389.Vezi mal sus paragraful despre dreptul etitorleesc.

88 DIR B XVII 3 (1951) 146, nr. 121.

247www.dacoromanica.ro

Page 245: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul VI

Dreptul bizantin aplicat ca legea lui Dumnezeu sau lege dumnezeiascd

In numeroase documente ale pirii Românesti din sec XVI (incepindcu anul 1531), care scad treptat ca numdr In prima jumAtate a secoluluiUrmator 83, g-asim judeati domnesti (si putine de altit natur6), pronuntatedupl. dreptate i dup5, legea lui Dumnezeu 84" (dumnezeiascä")88 sau,foarte rar, cu enumerareain Bens invers 86 sau cu mentiunea unuia singurdin acesti doi term.eni 87. Adesea legea singura este mentionatsá izolat 88Sam impreunä cu dreptatea 89. Uneori se judeca dup'a. dreptate 80, dup'a' drept

destul de des dupg legea teirii, 92 (Cu sau fitrA precizarea : veche, beitrinci)data' se spune : lege,a veche a lui Dumnezeu" 94. Cind se spune : legea

DupA datele Indicelul de materii al DIR B intocmit la Institutul de istorie N. Iorga"(ms. in vederea in excelentele indicii de materii la volumele apArute in noua colectieDRH B, cele clowl expresii nu figureazA ca sintagme independente, asa cA inclicele DIR B

pAstreazA tot interesul. Pentru Indicele DIR A, in curs de definitivare, a se vedea mai jostextul nostru.

" Este expresia care apare in cele mal vechi documente si rAmine cea mai larg folositAdupA aceea.

84 Vez!, de pildA, documentele: 6 lun. 1547: DIR B XVI 2(1951) 356-358, nr. 374;<1578 tulle - 1959 ianuarie>: DIR B XVI 4 (1952) 321, nr. 327; 19 mal 1614: DIR B XVII2 (19517 278, nr. 251: 1613 3 (1951) 410, nr. 372 (Intl-A in bisericA pent= InfrAtirea cumiaste legea dumnezelascil"). Vezi mal departe Indreptarea legii, gl. 117; Pravila alms& gl. 142

lex divina la S. Niles despre C. Mavrocordat. Pentru dumnezeiestile i sfintels canoane",vezi cartea patriarhului Erimia, <1 sept. 1592-31 aug. 1593> DIR B XVI,6 (1953) 56, nr. 55.

86 10 apr. 1535, DIR B XVI 2 (1951) 178, nr. 173.= DRH B 3(1975) 326-327, nr. 195.82 30 dec. 1576 = DIR B XVI 4(1952), nr. 245: si am dat dupA legea lui Dumnezeu

scrisele sate dregAtorulul d.m." (se aduc 12 boieri; judecA domnul cu ylAdica, un episcopboierii; vlAdica e trimis sA intrebe si pe megiesi).

" Vezi Indexul cit., s.v. Lege singur revine foarte des in doc. moldovene.89 Ibidem. Expresia este frecventA In documentele moldovene. DIR B XVII 4 (1954)

nr: 5, 9, 22, 37, 85, 86, 95, 102, 106, 115 (1621-1622); 3 iul. 1621: DIR B XVII 4, 48,nr. 52: dupA dreptate si dupri legea dumnezeiascA" (vecinul pierde, dar popa Neagu 11 iartAde vecinie, cu mare blestem).

99 Vezi Indexul cit., s.v., 12 mal 1621: DIR B XVII 4, 29, nr. 31: dupA dreptate"(intoarcerea unui schimb: 12 boieri adeveritori); 30 jun. 1621: 47, nr. 51: am aflat drep-tate" ; 11 febr. 1622: 78, nr. 89 pri drept", zestxe datA de Mihal V. ca boier'; judecA V1A-dica, Mate! al Mirelor, episcopii Rlinnicului l Grevenei.

Foarte frecvent in doc. moldovene. Pentru Tara RomitneascA, vez! Index cit.; 15 lun.1621: DIR B XVII 4, 44, nr. 47: cauzA de mostenire (judecA Radu Mihnea): pe dreptsi pre lege".

92 Vez! Indexul, cit. s.v. Expresia revine des in doc. moldovene.92 27 ¡un. 1624: DIR B XVII 4, 435, nr. 445: dupA dreptate i legea veche" (stApi-

nire de ocine cumpArate cu respectarea intrebArii de protimisis").94 13 oct. 1533, DIR B XVI 2 (1951) 149, nr. 148 - DEI! B 3 (1975) 275, nr. 169

se clA unor boieri ca rude sA intoarcrt ocinele cumpArate de niste vecini de la masa jupiniteiRada; 15 nov. 1533, 151, nr. 150 = 279, nr. 171.

248 www.dacoromanica.ro

Page 246: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

dreaptitdeplincl'

nu se mai preeizeazg, : a lui Duntnezeu. Dar se poate vorbide dreptatea lui Dumnezeu", inlocuitg, in cursul documentului dereferinte la simpla pravild 95.

' In general, domnul declarä ea am giudecat si am cercetat" sauinvers, cumulativ dupg cele doug criterii : dreptatea si legea lui Dumnezeu,care daeg nu se suprapun totdeauna, par a se armoniza, coordona saucompleta. Urmeazg foarte adesea cercetarea Mena : citirea eärtilor unordomni bltrini sau numai precedenti, si foarte adesea, luarea i darea legii(conjurgtorie). Fie pe baza rezultatului astfel obtinut, fie direct si autoritar,prin apreciere, fgrg a se indica dovezile administrative, domnul conchide :,,am aflat domnia mea cg.. " si urmeazg solutia adoptatä. Implicitconformg cu dreptatea si legea lui Dumnezeu. Uneori se precizeazg cg unadin pgrti a rgmas de (din toatg) lege(a)". Dar la 15 jul. 1622 96 spune eg ;,aurämas Radu logofat de pravilg" (rAscumpgrare de sate in silnicie cg aufost puternic").

Intr-o pricing judecatä in doug etape, prima oarg se spune : amcercetat si am judecat dupá dreptate i dupg lege", iar in etapa a doua :am judecat si am cercetat dupä legea lui Dumnezeu i dupg, dreptate"97.

In originalele slavone de cancelarie ggsim expresia (CTkpH 3kKOHRawm, care redg, in mod evident si firesc expresia greceascg obisnuitgroOsoi5 )16p.og. Varianta adjectivara : legea dumnezeeaseg" (6 esto; v6p.00nu are nevoie de nici o justificare 98.

In general, procesele sint infgtisate ca fiind astfel judecate de domnCu cinstitii lui dreggtori, bojen i cu sfatul Am. Dar legea lui Dunanezeupoate fi aplicatg de o instantä bisericeaseg 99, exceptional (un singur caz)de una orgseneascg 100 sau de judecgtorii delegati de domn (in frunte cumitropolitul) pentru a raporta cu propuneri (carte adeverire, anafora insec. XVIII) 101 asupra hotgririi definitive intgritg, de domn.

Mai mult, avem cel putin un caz 102 in care Alexandru Mircea aratgcá fiul a fugit de la, tatgl slu, iar acesta au cgutat dupg dreptate i dupg,legea lui Dumnezeu" si i-au ales toatg partea lui din toate bucatele, incgdin zilele lui Radu vodg. Aici principiul bizantin aplicat obisnuielnic detatg era acela al mostenirii individuale a copiilor pe pärti egale, cu incetareadevglingsiei de neam de tip arhaic. Principiu cunoscut la acea datg, nefiindnevoie sg ne intrebgm dacg tatgl (Mircea) a avut o pravilä aeasg, si a citit-o,ea, un modern cetätean procesiv. A putut insg, desigur, sg-1 consulte pe

" 26 ian. 1613 : DIR XVII 2 (1951) 143-144, nr. 141 ; cf. 3 dec. 1616: 3 (1951) 62.nr. 55: a socotit Radu v. care a fost un domh vrednic i cu dreptate lul Dumnezeu cA n-afost legea intoarcA fArA voia lor".

99 DIR B XVII 4, (1954) 179, nr. 188.97 Ibidem, XVI 4 (1952) 245, nr. 245: dui:a dreptate i dupà lege... dupà legea lui

Dumnezeu"; 5( 1952) 68, nr. 70 (10 aug. 1582) : dupà dreptate i dupà legea lui Dumnezeu...dupä dreptate l dupA lege".

Vezi Matei Vlastat6s, Sgntagma, passim.Vezi mai jos, 28 mart. 1816 : DIR B XVII 3 (1951), 8. nr. 7.

1" DIR B XVI 5 (1952) 242, nr. 256 (12 lun. 1586) : la SlAnic, Inaintea sudefuluiGheorghinic 1 cu 12 pirgari I dinaintea Intregului oras..., dupà dreptate dui:4 legea lulDumne±eu".

101 4 sept. 1574: DIR B XVI 4 (1953)145, nr. 150: cartea domneascA noteazA cá satulreclamant Invinuieste pe cei 12 boieri hotarnici cá n-au umblat" dupd dreptate i dupd legeatut Dumnezeu, Innoind pietrele pe urna celor 12 boieri din zilele lui Radu vodd, ci au stricat/zotarele (au tras cu funja de-a curmezisul ocinelor, Wind satul farà apa i fárá elmp).

192 5 jun. 1571 : DIR B XVI 4(1952) 26, nr. 27.

249www.dacoromanica.ro

Page 247: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

preot sau pe alt cleric invatat, care i-a invocat, legea lui Dumxrezeu".Avem astfel de sfaturi de la mitropolit dare mari boieri, in scris Sem-nificativ ramine ca dornnul, hotarind asupra asezarii facutit de hotärnici,declara a a judecat pur i simplu dupä, dreptate i dupa lege". Deci expresi-ile : lege .0 legea lui Dumnezeu puteau fi adeseori (dar nu totdeauna)echivalente.

Intr-un zapis "i de infratire intre numitul Fatiul i postelnicul Musat,primul declara: am intrat In bisérica cum iaste legea dumnezeiased (subl.mea), de a noaatra bunä voie" si se precizeaza darurile schimbate. Ritualulbisericesc al infratirii i indeosebi jurämintul era de origine bizantina,grefat pe vechi practici de infra-tire i dezvoltate cu unele particularitatiinevitabile.

Radu Mihnea 105 nu voieste sá se am esteee in pricina de mostenire ajupinesei Elina si o trimite inaintea vlOdicai, care avea s-o judece cu sobo-rul Mitropoliei i cu doi ierarhi straini aflati in tara' 109. Se precizeazaactul de intärire cá instanta bisericeasca au cercetat si au judecat dupadreptate i dupa legea lui Dumnezeu". Se indica i solutia in amänunts-au facut trei parti (mama, sotul 0 o vara a Elinei) ; daniile catre manas-tirea Vieros au ramas steitcitoare, iar pomenile se vor face den daturileveeinilor i dajdiile tiganilor. La inceput misiunea instantei era definitaca fiind aceea de a impärti averea cum va fi mai cu dreptate". Remarca-bil in aceastä, Intarire este faptul cá domnul, dupa ce precizeaza cA, ins-tanta bisericeasca a judecat dupci dreptate i dupci tegea lui Dunznezeu,continua : si au gdsit seris in pravild , ea sä, ail:A a impärti aceste dedine . . .

Este o pretioasa constatare oficiala cá pravila 107 se afla in fata celor ceaplicau legea dumnezeea sea- Textele erau citite asa cum va rezulta si din.marturia lui Matei al Mirelor 109 pentru judecatile penale i civile ale luiAlex. Ilias (1618). Asadar, in sec. XVIII, pe mAsura ce referinta la legealui Dumnezeu este inlocuita cu aceea mai laica de simplä, praviiii 109, n-avernio schimbare de fond, ci una de terminologie. Ou eventuala, precadere,era cazul, a textelor de drept imperial, fatä de cele de drept canonic pro-priu-zis sau nomocanonic.

Dealt fel de la 1568 110, Pravild apare in Moldova si ca onomasti-con, dovada de popularizare a legaturii profesionale dintre ran si pravilasau a altui aspect anecdotic al acestei legaturi.

Mai trebuia sá observam ca si la 1576 m Alex andru Mircea dasate unui dregator al sAu dupa legea lui Dumnezeu", omitind clauza drep-

103 1 mart. 1622 : ibidem XVII 4 (1954) 98-99, nr. 109 : mitropolitul Luca cAtre jup.Gorgan, fost al &Ilea vornic, jup. Stana i fillor lor.

104 1619 : ibidem 3 (1951) 410, nr. 372.105 28 mart. 1616: ibidem XVII 3 (1951) 8, nr. 7.106 lose, mitropolitul Grevenei i Eremia, episcopul Chitrului.1°3 Procedeul este limpede certificat pentru inceputul sec. XVII de cartea din 1 mart.

1622 a vlAdicAl Luca. Referindu-se la cele trei judecAti precedente la care participase (o pricinAde mostenire) si ale cAror cArti se pierduserA, mitropolitul atestAjudecata l declarA Asij-derea m-am 1ntimplat l vltidicia mea de am fost la aceastA divanure si la aceastA judecatA, deam cAutat pre svAnta pravilA si am adevArat cum li se-au (*Litt judecata si le-am fapt sivlAclica mea carte pre aceastA judecatA". PArtile se impacli si se pune proclitenia" (blestem).

108 Vezi supra I 2 (conflictul intre legea tArii i legile impArAtesti).209 Vezi supra, VI (legea lui D-zeu) si datele statistice.110 21 lun. 1568 : DIR B XVI 3 (1952)268, nr. 309 : Ion PravilA se recunoaste dator marelui

armas Ivasco.m 30 dec. 1576 : ibidem 4 (1952) 244, nr. 245.

250www.dacoromanica.ro

Page 248: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tätii. Acesta fusese mai intii miluit de räposatii voievozi Radu i PätraFu,ma cum juraser i 12 boieri dati ea jurätori. La 19 ian. <1575-1570'12,judecind pe dreptate §i pe legea lui Dumnezeu", domnul d Tismanei1/2 de sat, cärtile ei fiind mai bätrine decit ale spätarului Dragotà. Darmänästirea i spätarul sint infrätiti pe satul Comana, pentru a se u.5uracultivarea §i exploatarea lui. Acest aspect era localnic i domnul recurgeala aprekierea lui autocraticä in fapt.

Procesele judecate dupd legea lui Dumnezeu" sint din cele maivariate : stäpiniri de ocine, mo§teniri, räscumpä'färi pe bazit de protimi-sis, h otärniciri, incapacitatea rumänilor de a cumpära ocine etc. Nu lipsescprocesele civilo-canonice de competenta obi§nuitä a Bisericii, dar ele nusint exclusiv legate de clauza dupä legea lui dumnezeu".

In procese absolut identice, clauza prezentä intr-unul lipsWe incelelalte. Sau este inlocuitä prin vreuna din clauzele citate la inceput.Excludem cazurile extrem de numeroase in ambele täri in care legea sereferii, la darea i luarea legii" (conjurAtorie) .5i la pierderea sau ckti-garea procesului : a rlimas de lege, a avut lege (a räinas de pravilä).

Putem admite färä nici o ezitare cä formula dupit legea lui Dum-nezeu" nu era o clauzä de stil sau de cancelarie, lipsitti de once continut,nici o redondanfei pentru dreptate". In contrast cu impresiile super-ficiale ale cälätorilor (Reicherstorfer, Graziani, Sommer, Verancsics) cuprivire la autocratia i autoritarismul (real) al donmilor, studiulzecilor dedocumente ce intreprindem aici invedereaziä o realitate judiciarä *i depoliticä judecätoreasch" mai bogatä *i mai nuantatä. Clauza studiatä erao traditie de cancelarie doinneascä, foarte vie pinä la 1600 i indeosebiIn ultimele decenii, inlocuitä dupg aceea prin referinta echivalentä la pra-vilä". Traditie care nu s-a creat in Moldova, unde legea lui Dumnezeuapare izolat 113, §i mai des aceea de pravilä, de§i in fapt judecata se fAceaIn acela*i fe!. Clauzele cu referire la drept, dreptate, dreptate §i lege, legeafärii sint cele mai frecvente, dar in majoritatea cazurilor rezultatul, färädetalierea bazei legislative" a hotäririi. Indicele de materii al DIR A,alcitituit de Al. Gontea nu este pus in ordinea alfabeticä pentru a puteafi consultat, dar din amplele sondaje !Acute direct §i din constatkileretinute i comunicate de autorul indicelui, rezultä diferenta pe care oinregistrAm. Noile volume din DRH A nu cuprind nici ele in indicele lorsintagma legea lui Dumezeu".

Practica din Tara Romäneascä se altoia deci pe o realitate semni-ficativä : folosirea efectivä a nomocanoanelor sau a altor sbornice cu con-tinut juridic sau simpla consultare a cunosciltorilor lor, inaltele fete bise-rice§ti. Nu era vorba de o realä i precisä motivarè juridicä a hotäririlor,cit de nevoia de a invedera o dublit legalitate feudalo-cre§tinä. intr-uncontext de agitatie crescind nobiliarä, aceastä aspiratie spre legalitate"antiautocraticl o exprima perfect tocmai binomul grAitor dupà drep-tate §i dupä legea lui Dumnezeu". in acest spirit, Miron Costin, reprezen-tant al tendintelor nobiliare, face elogiul politicii judiciare a lui Radu

U2 Ibidem 4, 160, nr. 162.113 Cf. nov. 1582-aug. 1583 : DIR A XVI 3 (1951) 193, nr. 247 (vezi Preemdiunea . . . (1965)

48) : pentru4ntoarcerea unui sat rAu cumpArat de un cAlugAr care 11 dAruieste mAn. Voronet, dom-nul declarA : am aflat cu toatA legea . cea dubovniceascA i mireneascA" cA satul trebuie rAscum-pArat de protimitar. Alci legea duhmmiceascd (pentru Tara RomAneascA, vezi Indicele cit. mai jos)se ref era la reluarea unui bun de la o mAnAstire, nu la protimists, reglementat de legea mireneascA.Nid pentru calltatea de cAlugAr, a cumpArAtorului, legea duhovniceascd nu prevedea nicl o exceptle.

251www.dacoromanica.ro

Page 249: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Mihnea care, Cu tot autoritarismul säu, a tinut seama de poz4ii1e boie-rimii. Si in acelasi spirit apar- unele rudimente de Cartae libertatum (intratatele celor douä täri cu Sigismund Bkhory din 1595, in hrisovul mun-tenesc din 15 iulie 1631 al lui Leon Toma vodä) 114.

Legile imperiale (v6g.oL) din nomocanoane apäreau firesc drept legitot ale lui Dumnezeu, pentru acelasi motiv pentru care Hexabiblul luiC. Armenopol va fi ina, denumit sf. pravila", in sec. XVIII.

Nu putem comenta topic aici toate cele aproape o sutä de spetejudecate dupä .legea lui Durnnezeu". in analiza cronologicä vom insera-citeva cazuri din anii 1531 1535 si din sec. XVII. Pentru intreaga peri-oadä insiä ne limitäm la urmkoarele date statistice :

Tara RomineaseA

A. Numdrul pricinilor judecate dupd legea lui Dumnezeu"(dumnezeiascd )

Perioada Nr. pricinilor Sursa

1531-1552 10 DIR B XVI 2(1951) 1526-15501551(24. VIII) 1 DIR B XVI 3(1952) 1551-15701151571-1579 6 DIR B XVI 4(1952) 1571-15801580-1590 90 DIR B XVI 5(1952) 1581-15901591-1599 19 DIR B XVI 6(1953) 1591-16001603-1609 4 DIR B XVII 1(1951) 1601-16101611-1614 9 DIR B XVII 2(1951) 1611-16151616-1619 2 DIR B XVII 3(1951) 1616-16201621 (3 jul., nr. 52) 1 DIR B XVII 4(1954) 1621-16251626 (20 iul., nr. 118) 1 DRH B 21 (1965) 1626-1627

B. Numdrul pricinilor judecate dupd pravild

Pravila bisericii DIR B XVI 5 :1XVI 6 :2 (o mentiune generalA : 1596)XVII 2:1

Pravila impArAteascA DIR B XVI 6 :1 (mentiune generalA)Domni si mitropoliti judecA dupA pravilA :

DIR B 2:1Ibidem 3 :1Ibidem, B XVII 1 :1Ibidem 2 :1Ibidem 2 :3Ibidem 4 :1 (± 6 implicit)DRH B XXII: 2 (pravila impArAteascA, duhovniceasca)DRH B: 2 (pravila cAlugAreascA; pravila)

Ion Pravilä se recunoaste dator marelui armas Ivasco : DIR B XVI 3(1952) 268, nr. 309 (21 [jun.] 1568.

252

Di Vezi supra P. I, n.124.U6 Acest volum n-a fost repertoriat in Indexul citat.

www.dacoromanica.ro

Page 250: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cifrele acestea nu pot fi arbitrare, dei o explicare a lor in totul satis-fAcItoare nu poate fi data ping acum. Cavil unic din anii 1551-1570 siscäderea la 6 in anii 1581-1590 poate fi de ordin politic : domnii perioadeinu mai läsau cancelaria sg se preocupe de etalarea unui anumit legalismcomplicat si poate mai putin observat. Se preferau formulele mai ambgiui :lege, dreptate, dreptate si lege, aceastä, ultimg clauzg stg'ruitor vizibilg indocumentele de la Fatrascu cel Bun. La sfirsitul secolului, lupta contra-influentei grecesti si politica incipient nobiliarg a boierimii s-au pututtraduce si prin exaltarea pravilei si a legalitAtii bazatä pe ea. In sec. XVII,lupta boiereaseg si a unor pgturi intermediare si a unor cnezi vecinitipentru legalitate este in crestere, dar clauza legii lui Dumnezeu" este inscIdere, din cauza schimbärii de terminologie (pravilg"). Sursele bizan-tine in limba slavong incep sä, fie inlocuite de cele grecesti, iar folosirea.limbii române in drept isi deschide calea biruitoare din 1632 si 1646 inMoldova si 1640 si 1652 in Tara Româneascg. Dei expresia de sfinta.pravilg" nu dispare (fgrg a se generaliza), iar legea dunmezeiascg maifigureazg o datä', in indreptarea legii 116, o anumitä laicizare (prezentä, indeo-sebi in codul din 1646, reprodus integral in cel din 1652) va sfirsi prin aimpune termenul de pravild (prezent in toate marile hrisoave de reorga-nizare a bisericii ale lui Matei Basarab, pe baza unor hotariri de adunare desari, si in acela al lui Constantin Serban care reja termenii hrisovului din1596) si pe cel neaos de lege. Trecerea la lege este mai veche. Trecerea lapravild este izbitoare in documentul de la Radu Mihnea din 28 martie1616. La 15 jul. 1622 117 intilnim chiar formula au rgmas de pravilg",calchiatit dupä au rämas de lege". in Moldova) de la 20 dec. 1613 sespunea : rgmas din twit./ pravila noasträ" 118.

Oricum , cu zigzagurile indicate si cu unele contradictii reale sauincg neexplicate, judecgtile dupg dreptate si dupg legea lui Dumnezeu(dumnezeiascg)" reprezintg un capitol important al impactului institu-tional bizantin, consemnat in documentele oficiale ale vremii si incadratIn pluralismul sistemelor de drept de care am vorbit si farg de care meca-nismul dreptului feudal românesc nu poate fi analizat corect si explicatsatisfIcAtor. in toate cazurile insä, legea lui Dumnezeu se amesteca intimcu dreptatea", cu elemente importante din legea tgrii, si cu actiunea nova-torie a autocratiei domnesti, care lucra dud efectiv, cind numai declarativ,ming in ming cu dreggtorii si marii boieri ai domniei mele". Fgrä a maivorbi de sprijinul bisericii care isi impunea prestigiul prin chiar folosireaexpresiei de lege duranezeiascg" pentru intregul drept bizantin recep-tat, indeosebi sub formg de nomocanoane, incepind cu acela, predominant,al lui Vlastarés (Sintagma alfabetic6).

118 Vezi gl. 117: dumnezeiasca leage si pravila porunceste" ; Can. marelui Vasile (ed.1962, p. 537) : cAlcare dumnezfiestii legi" ; Catastih cu multe inv. (ibid. 601), gl. 32: legile siporuncile a lui Dumnezeu".

117 DIR B XVII 4 (1954) 179, nr. 188 (trad. rom. din 1833 a orig. slay. pierdut).118 DIR A XVII 3 (1954) 150. nr. 237: judecata, aici, se spune cA se Meuse ,,dupA pravila

pAmIntului" (este o trad. rom. din 1833 a orig. slay. pierdut).

253www.dacoromanica.ro

Page 251: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Cap itolul VII

Jurisdictia bisericeasa (1543-1746)

in statele feudale ale Tärii Romanesti si Moldovei, jurisdictia biseri-teasel' de tip bizantin a Mitropoliei, a fiecarui episcop i a unor organe info-rioare pina la egumen cu soborul manastiresc, la protopop si chiar lapreot, este binecunoscuta si nu ne propunem s-o traam aici in am5,nunt.Exercitarea acestei jurisdictii nu excludea aplicarea legii aril, a unorobiceiuri, dar baza ei era pravila, canonicä i nomocanonica'. Se stie, deasemenea, cä, erau supusi in principal clericii, dar si mirenii pentru o serielimitata de.pricini civilo-canonice. Ea era constant incercuita i obstacu-lata de bojen i de slugile domnesti, iar domnul o confirma in principiu§i putea retine pentru judecata domneasca once cauza de resortul juris-dictiei bisericesti (in practica niciodatä pricinile mici intre clerici, pe cindcele mari i intre acestia litigiile erau de competenta divanului domnesc).

Din cauza contestatiilor amintite, ay-ern numeroaseporunci domnesticare enunta i intaresc competenta judiciara' a episcopilor, referindu-sela aplicarea pravilei i adesea enumerind principalele pricini pentrutare Milt de competenta lor, definind raporturile cu organele boierestisi domnesti.

Nu vom da aici un inventar complet al acestor porunci. Vom cita,pentru exemplu, citeva mai caracteristice, existenta ion fiind o dovadasuficientä a caracterului lor general. Ele sint deci dovada unei sari dedrept generale si a unei ample folosiri a pravilei la nivel institutional peplan general.

La 17 sept. 1543 U9, Radu Paisie prin porunca trimisa lui Anania,episcop de Buzau, decide s5, le fie enorie i scaun de judecatä cel intrufolosul sufletului, dupa legea lui Dumnezeu i credinta cretina: judetulBuzau si judetul Rimnicu Sarat i judetul Braila si judetul Säcueni". indocument gasim aceasta precizare pretioas'ä : cum au asezat si au intocmitfostii domni ..., tot asa d.m. am däruit si am asezat mai sus zisa enoriecu sfintul i marele nostru parinte si patriarh ecumenic chir Ieremia i cutoti arhiereii si episcopii si egumenii si cu intreg soborul bisericii si cutoti dregatorii si boierii d.m. mari si mici". Era deci o hotarire luat5, indeplin acord cu patriarhia ecumenica si pe baza unei adunäri de sari,tu masiva participare bisericeascä.

La 10 sept. <1583-1584> 120, Petru Cercel dä episcopului de Buzau,Luca, o porunc5, prin care Il autoriza' sä judece pe oamenii <dupa>

119 DIR B XVI 2 (1951) 307-8, nr. 313 ; pentru detalli de ordin istoric si canonic care nuprivesc direct problema noastrA, vezi Al. Elian, Legaturile Mitropoliet Ungroulahiei in BOR 77(1959) 914 *i n. 50 cu lit. (N. Iorga, A. Sacerdoteanu).

12° D1R B XVI 5 (1952) 135-16, nr. 143.

254www.dacoromanica.ro

Page 252: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

pravila sfintei biserici, neoprite de biserica si strica altarele si cineposteste cele patru posturi i cum se iau neam Cu neam si cine ia a patrafemeie fara lege si de la oameni care se impreuna, dar de buravoie si nu secununa si care se impreuna unul cu altul MIA' lege si barbatul care lasafemeia flra lege si femeia <care> fuge de la barbat, pe toti judece,dupa judecata i legea lui Dumnezeu. Care popi vor fi cu greseala, petoti judece sfintia lui. Insa de cununie s ja cite 50 de aspri si de labarbat si de la femei, iar pentru inrudire MA, lege sa-i desparta si s'A le jadupa cumva fi vina, asemenea si de la a patra femeie si de la nas si cinese cununa, pe toti judeke sub opreliste. i judecata sfintiei lui, cumva fi de la toate acele judecati, s judeee episcopia lui fara opreliste de lanimeni, nici de la boieri, nici de la slugile d.m., nici de la bani, nici de lapircalabi, nici de la vornici, ci din vremea in care vor vedea aceasta cartea d. m., toate s'A se fereasca, pentru ea ru vor pati de la d.m.".

La 7 ian. 1618 121, Alexandru Ilias da o poruncä episcopului Efremde Buzau sa fie volnic ... s'A umble sa judece in judetul Sacuenilor deoarneni necununati si de rude si de a patra impreunare si de toate de ceiaste judecata piscupeasea, sa aiba a-i judeca i a-i prada, cum au fost legepiscupeasca". Episcopul aplica, bineinteles, pravila.

La 13 apr. 1586 122, pe baga hotaririlor unei adunan i a sta'rilor (soborbisericesc si mirenesc), Mihai Viteazul da un hrisov in care se pun pentruprima oara, sub o forma generall, unele principii ale jurisdictiei bisericesti.Se constata starea de dezorganizare a bisericii, se iau masuri de indreptareprin introducerea legislatiei bazata pe pravila si in ceea ce priveste jude-cata pentru vinele fetelor bisericesti se spime : pentru fiesteeare calu-gar ce va cadea in vreo greseala, sa-i judece saborul dupa gresealalui. Iar de-i va parea cu strimbul i asuprit, alba a merge la arhie-reul locului Iar de va fi c'Azut in greseala mare, care greseala a o judecapravila bisericii, atunci s'A fie adus la domnie, WA se judece Cu pravila impa-rateasea".

Acest important hrisov a fost reluat in cele emise tot pe baza deaduniiri de stitri, sub Matei Basarab (1639, 1640), si indeosebi in aceladin 2 dec. 1646 123, uncle se reia, privitor la vinile clerului, formula din1596: iar de va fi cazut in greseala mare, care greseala nu incape a o.judeca pravila bisericeasca, atunci sa fie dusa la domnie, sä se judece capravila impArateasca".

In Moldova, jurisdictia bisericii este originara si a inceput a fi inta-rita de domn din sec. XV. Episcopiile, la infiintarea lor, i dupl aceea,nevoie, au cunoscut acelasi tratament ea in Tara Româneasea. Nimicmai semnificativ in aceasta directie, decit sa vedem el dup'A Sinodul de laIasi din 2 iunie 1600 la care participa mai multi ierarhi din Orient si seocupa de caterisirea episcopilor fugan i cu Moviletii, nou-numitii Filoteila Roman si Anastasie la Radauti jurará credint'A lui Mihai i lui NicolaePatrascu (15 si 19 iuni,e), de,clarind intre altele : IN mi se cuvine

121 Ibidem XVII 3 (1951) 177, nr. 152.122 Ibidem XVI 6(1953) 207, nr. 227 = DRH B 11 (1975) 205, nr. 160.123 P.Teulescu, Documente istorice (1860) 22 ; A SB, ms. 712, f. 271 ; BAR L I II/11.124 N. Iorga, Studii si documente, 11 (1905) 34. La Sinodul de la Iasi a fost prezidat de

Dionisie Rail de Tirnovo (Paleologul), fnrudit cu Cantacuzinii, care a fost citva timp, in 1600,mitropolitul luilVlihai Viteazul. Era grec de origine, vezi N. Iorga, Istoria bisericii romdne siWept religioase a romdnilor 1 (1928 2) 154-155, 214-215, 241 ; cf. Andrei Pippidi, La résurrec-lion de Byzance ou l'unite politigue roumaine Poption de Michel le Brave in RESEE 13 (1975),375 si lit.

255

www.dacoromanica.ro

Page 253: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

plzesc pravila *i sfintele porunci ce s-au orinduit de denault". De retinutdin juramint i aceastä frazä : nu voiu face ramie silit, nici de frica Impä-ratului, nici a domnului, de m-ar ameninta chiar cu moartea", dar niciprimind milli de la cineva. Impäratul amintit aici nu putea fi decit sul-tanul, dar principiul de drept bizantin se referea initial la ba,sileus, adao-girea domnului fiind o adaptare localä pe care o vom gäsi In Cartea romd-wand de inv'dpiturei (1646) *i in Indreptarea legii, unde are la bazä textetraduse din opera lui P. Farinacius, adäpatä la principiile dreptului romanpreluate de ce! romano-bizantin.

Rezistenta boierilor moldoveni la normala aplicare a jurisdictieibiserice*ti a fost poate chiar mai puternia decit In Tara Româneasa,deoarece sub Vasile Lupu este necesar sä se adune un sfat al Tärii care 0,läm.ureasa lucrurile. Pe baza hotaririlor lui, domnul hrisovul. din 24febr. 1649 125 Clerul se plinge cä globnicii, piralabli sau de*ugubinariiori fiece scaun se intrece si1-1 judece i sa-1 prade, In caz de litigiu, incitnu *tim la cine vor miarge judece", fiind tra*i in toate pärtile. Pentrua pune ordine, domnul amu. cercatu *i la Stinta pravili a besiaricii cejudetu judece cu judetu mirenescu, cu giudetn sufletescula boieri voru mearge au la vlädici".

Or, sfinta pravilä a*ia porunce*te çi invatä. Afarä de moarte, oricite gre*eli vor hi, nici un judetu mirenescu treab6 a-i judeca,numai carele va face moarte de cei de besiaricä en acela va avea treabädonmia". Pentru celelalte vini vor judeca vlädicii. Se interzice boerilormari i mici, pîrcàlabior, vätafilor de la tinuturi, globnicilor, depgubi-narilor, oricfiror alte slugi domne*ti amestecul In judecarea (a certaglobi) cAlughrilor, alugäritelor, preotilor, diaconilor i ircovnicilor, re-zervatä mitropolitului **1 episcopilor, cum s-au socotitu i s-an tocmitutu sfinta pravilä". Hrisovul adaugä : A*ijderea *it de cuscrii *i de cumätrii*i de cununii *i de singe amestecat *i de aceia pentru a din Marl' de leagedupä obiceiul cre*tinescu pre ace*tia pre toti ca sá aibä a certa cu sfintapravilä pärintii i rugätorii no*tri". In eparhia lui, jurisdictia mitropoli-tului *i a episcopilor se intinde asupra satelor donane*ti, boiere*ti sau alu-gäre*ti, asupra sloboziilor *i ora*elor. aceasta s-au tocmitu i s-au intä-ritu ... cum serie la Sf. Pravilä lard, carde ... va alca pravilaporunca d.m., unul ca acela se va judeca ca un alatoriu de leage".

Conflictele intre cien i aparatul domnesc nu contenesc. La 26 oct.1667 126, Alexandru flia reinnoie*te regimul fixat In 1649. Episcopul deHu*i nu poate intäri legea lui Dumnezeu i sä o socoteascä In eparhialui Sfintiei sale de oameni ce petrecu färä de lege cum nu se cade de singeamestecat, de cumätrii, de cununii *i de alte färdelege". Se interzice acestaMestec, judecata BA' fie fiicutä de episcop In eparhia sa, dupä cum iastelegea cre*tineascA cu sfinta pravilä cu giudetele lui Dumnezeu". Hri-isovul intocmai este reintärit de stefan Petriceicu voievod la 12 febr. 1673 127,firada nu se respecta in fapt, *i de Dumitra*co Cantacuzino la 22 aprilie1674 122 cu adaosul : precum.0 le scriii cärtile *i de la alti domni, ce au. fostu

256

125 Melchisedec, Chronica Hui1oriaepiscopiei cu aseminea numire, Buc. (1869),119-120.125 Ibidem, 130-131.122 Ibidem, 135.128 Ibidem, 136.

www.dacoromanica.ro

Page 254: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

mai nainte de noi". Porunca este repetath de Constantin Duca vodh la7 febr. 129 1679, cu referire la cei trimisi de episcop sì. judece : ori protopop,ori poph, ori slugh ... singe atn.estecat la - inutul Fälciului, si cununii si altelucruri sa aibh a le globi, si a le cerceta, carele i dupil deala lui, precum scriu

chrtile altor domni". O reinthrire a jurisdictiei bisericesti pentru episco-pia Husilor intilnim in cartea lui Duca vodh din 6 oct. 1694. RegäsimreferirOle : ain.chutat la svinta pravilh a biséricii svinta pravila asaporunceste toti sä st4i cum s-au tocmit cu svinta pravilä duphobiceiul svintei pravile crestinesti ...carile ... va calca pravila i poroncad.m.".

La 20 ianuarie 1709 13°, Mihai Racovith anuntind numirea lui Sayaca episcop de Hui, cere prin protopopi (Soroca) preotilor sh se infatisezeepiscopului pentTu a li se intdri vrednicia preoteascA si pe cel nevrednicsal judece cum va serie pravila".

Jurisdictia episcopiei Husilor peutru preoti i mireni este reinthritäredefinith de I. Mavrocordat in 1746 131, cartea referindu-se expres la

toate care sh fac afarä de legea si din invilthtura sfintei pravile", si lacanonisire cu sfinta pravilä". Se precizeazh cá pentru faptele indicateporunceste sfinta piavilá sh nu se giudece mirenescu, ci sh sg giudece cugiudetu sufletescu".

129 Ibidem,143.129 Ibidem, 174, La 1739 (203), sub C. Alavrocordat, sf. pravilA trebuie sA fie respectatA

la numirea preotiei.121 Ibidem 215-216. Vezi ibid. 263-264, repetarea acestel milsuri la 27 mart. 1755 de

cAtre Grigore Ghica.

17 - C. 555 257

www.dacoromanica.ro

Page 255: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul VIII

Drept civil

1. 1555. Libertatea de a testa. Tara Romdueaseci. Porunca din 10Mai 1555 132 a lui Piitrascu Vodd., fArit nici o referire expresa la pravilä,consacrd procesual un mare si important principiu de drept bizantin :libertatea de a testa In favoarea oric5rei persoane. Pincipiul venea Incontradictie cu mostenirea devalmasä a neamului si a Intimpinat o dirzärezistentä. Dir;a.ceastä cauzd, repetate interventii ale domniei i ale bisericii,favorabilä libertätii *de a testa (mai als In favoarea ei) vor fi necesare Insecolele urmätoare.

In speta noasträ, jupinita Musa la moartea ei räsase toate satelesale fetei sale jupinita Stanca. Celelalte rude de singe voiau si ele sä participela mostenire.Domnul declara : am judecat cu toti cinstitii dregätori aid.m.. cd, cine va liisa la moartea lui toate averile sale si ale pdrintelui Eauorieärui om (s.m.) acel orn sil le stäpineasd", Se adaugä In spetä danza:La ei prädalica sä nu fíe, ci sä fie celor rämasi ai lor".

Din numeroasele porunci domnesti care reiau In ambele tdri problemalibertdtii de a testa (vezi mai departe procesele la care participä mitropo-litul Luca si hrisovul din 15 iulie 1631 al lui Leon Vodä), vom cita judecatadin 25 mai 1641 133 a lui Vasile Lupu In Moldova pentru particularitateape care o prezintä.

Nepotii lui Dumitrasco Tureatd pirilsc pe sotia lui vdduvä, .Antemia,sustinInd cà n-a avut copii cu satul ei i nu poate säpini moiiIe i averealilsate de sot prin testament. Antemia aratä zapisul care continea un testa-ment reciproc al sotilor In fav6area supravietuitorului, iar nepotii...si rudele...sä nu aibä treabd de a sà amesteca (clauzd de dezmosteuire).Hotdrirea domuului. este urratoarea : am judecat dupä legea pill cäp6ate un om sà dea pärtile lui ocinä i de mosie si averile lui cui Ii voea" ;nepotii au rämas din toatä legea WV.

Dad prin legea gtrii s-ar Intelege gresit obieeiul pcinzintului In sensstrict, opus pravilei, ar rezulta cä. la 1641 In Moldova libertatea de atesta Men, parte din acest obicei, fàrá legdtura ardtatä cu pravila. Ar fio concluzie absunid. In legea tärii" intrau i dispozitiile de ius receptumaplicate de multä vreme i cu un succes care le estompa originea. Este cazulIn speta noasträ care dovedeste cá In Moldova libertatea de a testa seinserase puternic in mentalitatea clasei conducätoare. Procesul dealtfelne araW, tocmai rezistenIa päturilor largi ale neamurilor, care continuause manifeste ca legate de vechea solidaritate de tip deviilmas.

258

182 DIR B XVI 3 (1952) 30-31, nr. 39.138 Uricariul 23 (1895) 159-161 (text slay); 161-164 (trad. rom.).

www.dacoromanica.ro

Page 256: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

1616.-1622, Mogenire. Partieiparea mitropolitului la Divanulde judecatei. DeLegalie de judecatei data mitropolitului. Tara Romdneased.Cind se pune problema mostenirii jitelnitei Dina, Radu Mihnea nu vreasä, se améstece In aceastä judecatä si o trimite In fata rnitropolituluiLuca, pentru ca s aleagä aceastä judecatà, cum va fi mai cu dreptate".La judecata .din 28 mart. 1616 134 ja parte soborul mitropolitului, Iosafmitropolitul Grevenei i

Eremia'episcopul Chitrului. Se cerceteazä si se

judecä dupä dreptate dupä legea lui Durnnezeu si asa au väzut si augäsit scris In pravilä, ca s. aibä a impärti aceste dedini i averi... sà facätrei pärti...". impärtirea se fäcea Intre Stoica, mama Efimia si varaStana.

.Pricina pornitä de la vara Stana a mai fost judecatä si de Alexandru'lips, iar la 1 mart. 1622135 rnitropolitul Luca elibereaed o carte de adeve-rire cätre jupinul Gorgan, jupinita, Stana i fiii lor, In care atestil sävirsi-rea judeditilor i picrderea chtilor de judecatä, precizind : Asijdereain-am tämplat i vlädicia mea de am fost la aceste divanure si la aces stäjudicatä, de am cäutat pre svänta pravilh si am adevilrat cuna le se-aucäzut judicata, asa a fie... i le-am fapt i vlädiciia mea carte pre accastäjudicatä,". PArtile se Impacä in sensul judeciltii si se pune blestem(procletenie).

1622. Moptenire. Participarea mitropolitului la Divan. TaraRonaineascd. Importanta &Arta de adeverire din 1 martie 1622136 a mitro-politului Luca, eliberatä fostului vornic II Gorgan, sotiei sale, Stana,

fiilor prezenti i viitori, nu poate fi subliniatä indeajuns.Se atestä pIra pornitä de Stana Inaintea lui Radu si Alexandru

voievozi i apoi i inaintea mitropolitului, pentru mostenirea verei salenepoata vornicului Ivasco, sotia postelnicului Stoica din Yäcäresti.

Elmira nu avea coconi" din trupul ei. Domnul au cäutat si au judicat",impärtind averea in trei : intre postelnicul Stoica, sotul, Stana, vara defunc-tei, si mama acesteia, Efimia. Alexandru voievod a confirmat judecata luiRadu Alihnea. Mitropolitul a participat la judecatä i atestä acum : Asij-derea m-am tämplat si vlädicia mea la acéaste divan-are si la aceastä,judicatä, de-am cqutat pre s<v>änta pravil<A> si am adevärat cum lisé-au cäzut judicata...".

Consultarea efectivä, a pravilei Intr-o cauzä, de mostenire este evi-dentä i limpede afirmatà. Dei se contesta incit de Stoica i Gorganexistenta cArtilor de judecatä, ei sfirsesc prin a se Impi",ca, si solutia,pravilei r'ämäne valabilä.

1684. Dezmovtenire. Tara Ronaineased . La 20 apr. 1684 137 *erbanCantacuzino judeca o pricinä de dezmostenire, Intemeindu-se pe dreptate,pe legea dumnezeiaseä si pe sfinta pravilä, aceste surse confundindu-seintre ele sau avind un cotinut identic.

In timpul pribegiei lui Preda, mama sa Stanca daduse tot satulDrägänesti celuilalt frute, Papa. La reintoarcerea sa,, Preda cere direp-tate" : pentru ce vinä si in ce chip Lau lipsit muniä-sa de acestu sat' .

DIRB XVII 4(1951),8, nr. 7.1" DIRB XVII 4(1954), 98, nr. 109, I. Bianu, Documente rorndne#1, Buc. 1-2 (1907) 68.1" DIRB XVII 4 (1954) 98-99, nr. 109.1" Analele °nude (1938) 121.

259www.dacoromanica.ro

Page 257: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Doinnul i boierii din Divan adeveresc cà Preda n-are uici o vinäfatä de mama sa si declara: am judecat d.m. pre direptate si pro leageduninezeiascA si pre svänta pravilä cum de vreme ce sintu amindoi fratibuni de tatä <si> de mamg, si nefiind datoriu unul altuia cu nimicsindu-se Preda cäpitauul en laid o vinä si haraciul si alte däjdiiale àrii rädicIndu-le amindoi fräteste". Zapisele anulate ale Papeirupte In Divan.

Aici judecata nu numai cä 8tabile§te lipsa unei cauze de dezinos-tenire previlzutä de pravilii, dar imagineaz6 toate pricinile pentru care is-ar fi putut opri iBcompensatie partea de mostenire, si se stabileste in-existenta lor. Este o judecatä, nu in stil de obicei patriarhal, ci In stilavansat de pravilA, cu un Inceput de motivare legalid, insh färä arätareacorectil a taxtelor de lege, care nu va incepe decit In secolul urmätor.

1695. Restitvire de zestre. Moldova. La 6 iul. 1695 138, ConstantinDuca vodä judecA pricina de datorie din restituire de zestre a TudosieiJora cu clucerul Stefan 31i1escu, al cilrui frate, Ion, murise la Moscova sidatora zef,trea primitä la disätorie cu Cristina, fata Tudosei. Domnuldeclara eh am dat acestu giudetu la pärintii si la dumnealor acesti boieride au socotitu si au giudecat cu svanta pravila, si ase au socotit dumnia-lor §i au aflat toatil dziastre", al cilrui cvantum (1 020 lei) va fi pliltit defratele defunctului, din ocinile rilmase. Se acorda i termen de platäse aräta modalitätile de lichidare a ocinelor, cu plata celorlalti datornici(creditori) din surplusul Minas la eurma.

La 7 iul.139, un divan de 11 mari boieri da o botärire In aceeasi cauzä,In care se spune : datu-i-au Miíria sa vodä la sama noasträ ca socotim

sama pe amiinuntul cu svänta pravilä, si asa socotindu-siluindu sama, aflatu-s-au dzestrea fiicli dumisali Joroae pret 1 320 lei poi"-

1616. Dezherenta. Luarea molsiei pe settma domneasea. Mo?iaredata veamului. Tara Romaneasecl. Mihai Yiteazul luase sälistea Cotroceni-lor a lui Oprea si a lui G-recul, rilscumpärate cu 24 000 de aspri de Stoicavatahul sub Radu Mihnea. Alexandru Dias rejudedi pricina, la 3 clecembrie161614° si declarà cä, este cu cale si pe dreptate sä tie ei. ..ocinä cleatsä fie cotropitil In satele domnesti... socotindu-se ... si pe dreptatedupä legea, lui Dunmezeu, sint mai in drept sä, lepede asprii". Se precizeazä,cA tot asa a socotit Radu voevod, care a fost un domn vrednic si Cu dreptatealui Dumnezeu cit n-a.fost legea cotropeascä fárá voia lor, sit fie ocinädomneascd, iar ei sit rabde, sä stea färä mosie pärinteaseä". Concluzia :Iam socotit si am judecat dupä dreptate i dupii lege". Räscumvärareaeste reintäritä, si se pune blestem. Principiile proprietätii bizantine slutvizibile, ca i limitele drepturilor clotnnului asupta bunurilor aflate Instäpinirea consolidatä a unor particulari. Relativizarea domeniului emi-nent al domnului este evidenta.

1616. Dreptul de moqenire al copiilor Ora eununie. Solvtie nega-tiva. Tara Romaneased. Manila, fiica naturalä a lui Mihai Viteazul, piriistepentru 5 sate care ar fi fost däruite de domn mainei ei, Tudora din Th.-gusor. Alexanclru Dias, la 23 decembrie 1616141, judecA pricina cu mitro-

260

138Gli. Ghibänescu, op. cit., 17 (1927) 11, nr. 18.139 Ibident, 12-13 nr. 19.

DIR B XVII 3 (1951) 62, nr. 55.141 Ibidem, XVII 3 (1951) 72, nr. 64.

www.dacoromanica.ro

Page 258: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

politul Luca si cu Matei al Mirelor si cu dreuatorii anului, chum drep-tate si dupä lege". Am ga sit scris In sfina pravild ca se cuvin s inadedinile parintilor lor, fii care slut facuti en cununie cu parintii lor sile facasi toate pomenile... cleat aceasta fiica Marula... mi este de cunu-nie, ci este fárà cununie, numai copila". Se mai releva folosirea unei cartimincitioase ((le danie?) cu doi aid mai veehe decit moai tea Marulei".

1642. MoWnirea supravieluitor dupti moarte t fiilor inOvid. .Aplicarea probabild a Pravilei alee. Moldov«. O interesanta pricinade triniiiie este judecata de Vasile Lupu in MoldoI a la 20 decembrie1642 142. Nieulai cu fratii sai 'Arils° pe marele stolitie Toma Cantacuzinopentru mine i bucate rarnase lui dupa jupineasa Ethinlia, ea fiind maiaproape samintie si sa, vine lor partea jupinesei".

Domnul i sfatul socotit-am pe légea diriapta si am cautat la pra-vilä, deei cum serie pravila intr-acela chip giudecat §i noi".

Dupil ce aratA" meritele lui Toma in salvarca i crei;terea averii gos-podhici, cumu e obicéiul rii noastre a Moldoviei", pentru citetrebuiesc la casil boiereasca, se declaril : Alta mai cu diadinsu am socotitcum serie pravila care are ficiori cu feinéia sa si va muri unul dentruau barbatul au femeaia, ramine partea celui mortu feciorilor, iara de savor prileji sà moara feciorii pre urma parintelui sau aceIui mortu. Onlinepartea ficiorilor toata pre mina parintelui... viu.. "De aceea, doninul siboierii am cautat la.pravila s,i am aflatu Intr-aceasta chip.... si giudecatpre leage direaptil". In Incheiere se repeta cà légea si pravila nu lasa pieruda nici la bucate nici la orice, cace au avut cuconi Impreua, si au vis ovreamu multa intr-un loc. Toma... s-au indreptat pre acest giudet ces-au socotit cu pravila si cu Divanul pentru aceaia de mum Inainte s'a nu silmai pirasca".

Toma avusese 5 cuconi care muriseril, desigur in virsta mai inaintatil,nu copii miei, din care cauzil sotul supravietuitor mo,steneste. integral;in loe sa se procedeze là trimirie.

In Cartea romdneascd, de inväleiturd, aparutil abia in 1646, problemajudecatä de domnie nu este reglementatil. Ea era tratata MO, In Nomo-canonvl lui Malaxos la care s-a putut referi judecata domneasca. Textuldin Malaxos figureaza in In dreptarea legii (gl. 272) care prevede expres(al. 4) ca trimiria se aplica numai dadi peste putinil vreme va muricopilul". La 1642, In Moldova, Noniocanonul luiMalaxog era tradus de Eus-tratie Logofatul in Pravila aleascl, unde gl. 292 se ocupa tocinai de trimirie.In judecata analizata, pravila cantata si folositä a putut fi ciliar pral ilaaleasä, documentul nostru fiind o dovadri probabilà de consultarea ofi-cialit a ei in Divan.

1645. Proces de mo?tenire entre alugdrila Marta ca feciorii ei.Dupd jude,eatii trei divanuri, Matei Basarab deleagd pe episeopul deBuzan, $tefan, sd judece pre carp," i pre sfinta pravild". Au avutmulta pará si glaceavä in trei divanure si le-am filcut si tot nu se-auputut aseza... Sfintia ta sä cauti cu boiari i cu preuti si cu oarneni buni §iUtrini pre ciirti i pre Sfinta PraviEl de toate amestecaturile... Sari judeci..pre dreptate cum veri afla... sit faci stire domnii meale, cit ain lasatdomnia mea numai pre sfint<i)a ta" 143. Bucuresti, 11 iun. 1645.

142 Gh. Ghibänescu, Ispisoace si zapise II 1 (1910) 32,.nr. 17.143 t. G. Berechet, Documente de drept public si prival sec, XVI XVII lea in

Intregiri", Ia§i 1 (1938) 203, nr. 28.

261www.dacoromanica.ro

Page 259: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Este vorba de principiile individualiste de suecesiune ale Cireptuluifomano-bizantin care fusese deja consacrate la 1555 si 1631.

10. 1657. Trinbiria. Tara Romdneased. 0 mare judecatil bisericeascdlaicil are loe sub 'Constantin *erban, la 20 noiembrie 1657 144, in materie

de trimirie, in fata patriathului Antiohiei, Macarie, a mitropolitului"*tefansi a 6 boieri luati pe r5vase domnesti. Se judeca juphicasa Anca a deceda-tului sp5tar Ianache, fiul clucerului Socol, cu cumnatul su paharnic Flo-rescu. Obiectul procesului : Sd eaute la sfinta pravilä judece dac!ise eade Anedi sà aibd ceva din pm tea fiului ei Matk i sau ba", Matei hinddecedat dup5, tat:11 sdu. Judeatorii elegati au cefeetat la pravila si gr-ceaseä i rumäneased, si au aflat cum sä, tie Anea din pal tea fiului ei Matei,a treia din mosii, din tigani, din haine, din toate". face si-o transactiecu tat51 Anc5i, pentru reducerea unei trehni din niste mosii de la 250la 100 de ughi si darea In plata sumei, a unor tigani. Cartea de judtcatäspune : ...boierii (judeciltori) au cilzut la tat'il Andii (cate, ca femeie,nu apdrea personal la judecatil, ci avea ca vcc'Ail pe tat51 su) cu bogatecuvinte i rueiciuni ca sd mai eite din partea fii-si Anca st a ertat ughi150". Boierii privesc eu simpatie trecerea averii lui Soeol si a fiului suINIatei, la rudele de singe, nu la mama pe bazd de trimirie bizantind, consa-cratd recent de indrept«realegii (1652) in gl. 272, necitatä expres in carteade judecatil.

Trimiria era cunoseutd si aplierqd incd d'raintea Indreptrrii legii(in Moldova, a Travilii alese)145. Ea figura in Sintagma lui Vlabtarês 146si in Cartea judectitii lui Iustinian147, venitd din Serbia la Tirgoviste Intre1449-1454, dupd cura o regiisim In Cirja (Vakteria) arhiereasett (1645)despre care avem dovezi de intrare In cireulatie abia mai tirziu, In textulgrecesc, si care nu va fi traduM in romäneste, la Iasi, decit In 1754.

Este regretabil eä nu ni se spune ce pravili au fost consultate inacest proces. Fiind vorba de vliídica tefan, patronul si prefatatorul Inclrep-tdrii legii, el n-a putut sd nu-si consulte propria sa pravilä pravila romä,-neased". O Alta, care sä, trateze despre trimirie nici nu exista. Dar Macarie,care nu .tia romilnete, ce pravild greceascd a consultat Sintagma luiVlastarês care incepea sd circule si in greceste Sau chiar pe Malaxos,modelul Indreptdrii legii? Nu este exclusa nici recenta Faktêria, la cares-a gîndit i S,t. Gr. Berechet 149. Acesta oscileazä intre Cirja arhiereased§i Basilica/6. Ultima culegere este exclusd. Ea ined nu circula in originalIn prile române. Manuscrise nu s-au gsit, iar editia tip5ritä in Occident

262

144 1. C. Filitti, Arhiva Gr. Cantacuzino, Buc. (1919) 220 221, nr. 699 (orig. min.).145 Vezi mai sus cap. desprc Proprielate.148. J. P. Aligne, op. cif., 144 (1865) col. 1 265-1 266 (lit. K. cap. 12 nr. 156, Deere-

tum novellum.147 BAR, ms. roan. 3 093, f. 13°-14r: Luarea dA samA a sfintului patrlarh chir

Aftanasie ..., a celui binecinslitului linpArat Andronic grecesc DA nu va fi rAmas nécidAspre vreo parte neam sd se facA I patru pArti (I. ImpAratul. II. stApinii locului. III.episcopii. IV. la pomenirea mortului; b. la biserici; c. la sAraci)". dA va rAminea omulsau muerea vAduv si va da parte la vreun prune si va muri pruncul, atunci sA la partea prun-cului unchiul sAu". Text diferit de cele din sec. XVII $i XVIII. Pentru text, vezi i Loide jugement. Compilation attribute aux empereurs Constantin et Justinien. Version slave et rou-maine établies par Milian Andréev et Gheorghe Grout, AIESEE, Bucuresti (1971), 175.

148 BAR, ms. rom. 1 468, f. 176° 177, lit. A, cap. 119 120.149 Legdtura dintre dreptul bizanlin si romdnesc, I, 1: lzvoadele, Vaslui (1937) 108.

www.dacoromanica.ro

Page 260: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

(1647) nu apare decit in Biblioteca Mavrocordatilor1E0, la ineeputul sec.XVIII. Dealtfel Berechet omite faptul cà trimiria, legiferatä la ineeputulsec. XIV, nu putea figura in Basilicale.

In acest proces boieresc important, cu o solutie durit pentru oparte boiereascä, sustinutä de chiar boierii judeciitori, se face apel lapravilä pentru a se impune mai usor solutia preconizatä de bisericl tri-miria fiind o institutie favorabilä ei, initiatä de patriarhul Atanasie lainceputul sec. XIV in spetä avind eistig de cauzil sotia-marn5 in concursCu nenmul de singe.

Mostenirea clucerului Ianache, fiul lui Socol din Corateni, dà nasterela un nou proces impärtealä sub Radu Leon, la 24 iun. 1665 151, pornitde fiii vistiernicului Bunea Grädisteanu, Vîlcu i doi frati ai sài. Rezumin-du-se diveise procese, despre ecl din 1657 se spune : au socotit acestiboieri dupä pravila greceascä i cea romäneaseä, i ajungind legea sä i sedea And" a treia parte din mosie si din tigani, mai iertindu-i i ughi 150",si se adäuga un detaliu pretios : iar pentru munca ei ce a pus in casä cuboierul ei Ianache clucer, s-au ales (peste zestrea restituitä) parte cajupinesii Varvarii". Aici nu se fäcea nici o trimiterela pravilä, asa cum 141657 nu se Meuse nici una pentru cererea paharnicului Florescu, cel care7)a cäzut cu multä rug6.'ciune la aeei boieri cum din trei sate care sintscaune de la pärinti (Räzvad, Cornäteni, Floresti) amesteaturäjupineasa (Anca), ci sà i se dea altceva pe acele pärti". Mosiile de scaunesau cäminuri emu moiile temenice de avezare si de nume (vezi Florestii)ale unui neam boieresclu. Efe erau supuse obisnuielnic unui privilegiu demasculinitate, aici in favoarea neainului de singe fatä de sotia strilinä adefunctului Ianache. In Pravilniceasca candied privilegiul cäminarilorva fi consacrat in mod expres 153.

11. 1753. Anularea unui testament. Dreptul mezinului la mogenireacasei. _Moldova. Pentru perioada care incepe la 1715 (vezi judecata din20 iul, a lui N. Mavocordat In Moldova), deosebit de gräitoarefärä subiec-tive implicatii fanariote este anaforaua din 24 detembrie 1753 154 amitropolitului Iaeov Putneanul,asistat de 4 boieri 155, in pricina biv velvistieiului Vasile Ruset, fiatele vIrstnie din prima ci-sätorie a lui IordaclieRuset, cu mezinul Manolache din a doua estorie, pentru anularea testa-mentului lui Iordache si o no-0 impärtealii a iuíinasuiilor, potrivit obiceiu-lui pniîntului. Mosia Märgineni eu casele, asezare pärinteascii, in loesä fie l5ate mezinului (ea in vechea obste siiteascil uncle mezinul, adeseaneinsurat, ingrijica de pärinti la bätrinete), fvseseiii testate lui Vasile,fiindeä se inciopiserä in jurul unei pärti de mosie primitä ea zestre deIordache tatäl de la prima sa sotie, mama piritului. Tatäl voise sà eviteeearta intre flau, impuse lui Vasile sh grijeaseä de sufletul säu si al

15° Vezi Les ouvrages juridiques de la Bibl. des Mavrocordalo In JOB 18 (1969); La-réceplion du droil de Justinien dans les Principaulées clanubiennes. I. Le rdle des Basiliques InStCI, 12 (1971).

151 I. C. Filitti, op. cit., 222-223, nr. 705.152 Vezi lucrarea mea Preemjiunea ... (1965) 132 143; mosie strAmosease, Orin-

teascA, scaun, temeinicä, de neam, sclitacIA,152 Ibidem, 95, 202-203.154 Iulian Marinescu, Cdpii de documente din diferile arhive, 1557 1853 In BCIR 8 (1929)

80-85.155 COSt. Car. ... b.v. post. Mihat Racovitä, v. vom. C. Razul, hatm.C. Ball,

V. V0171.

263www.dacoromanica.ro

Page 261: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

sotiilor sale (deci danie pioas'A, cu sarcinA), compensase lui Vasilepierdereadin zestrea mainei sale cheltuitä de tatin lui, fiind de phere cä. alt Irate nuincape in ba*tina mo*i.ei ce-a fost a inaicii hi Vasile". Totu*i aeesta recu-noa*te in proees cà dupä, obiceiul pämintului sä cAdea sà rämie a fiuluisau celui mai mic", dar se cere validarea celor douä testamente care secompleteazil, *i care tin seamä de imprejurärile de mai sus, revocind unalt testament mai vechi in favoarea lui Mihalache.

Mitropolitul *i boierii, in anaforaua supusä spre hotärh.e suveianädomnului, rezolvä problema dupa hotärirea sf. pravile ce serie pentrudiata pärinteascii,", i se pil*e*te imediat la reproducerea textualä a unuimare numär de dispozitii din (Ida arhiereasca (a cArei traducere se desä-vir*ea In mitropolie), din vechea i traditionala Sintagma a lui MateiVlastarés (acuin poate in grece*te, sau tot un vechi exemplar slavon) *idin recentul Armenopol, al cärui Besabiblu tradus in greaca popularl deAlexios Spanos, fuese tipilrit la Venetia., In 1744 *i in nouä ani de ziledevenise un temeinic cod de *edintä al marilor judecAti ale Divanuluiale mitropoliei.

Numärul textelor este impresionant, poate excesiv. i mitropolitulIacov era un prelat care la 1752 ceruse soborului adunat, la i ianuarie156,sä declare eh apärarea obicetului p6mintului (privind ocuparea scaunelorarhiere*ti numai pe päminteni) este o datorie, am zice nationalä. Nici el,care patrona insä traducerea unui Nomocanon, nici boierii asesori nu apardrept campioni ai influentei cu once pret a pravilei bizantine, de*i Ruse-te*tii sint de origine greceascA, Racovitenii grecizati, iar Razu färä vechetraditie

Iatä textele avute in vedere :

Cap. 27 la cärja arhiereilor157 : Cate lucruri vor läsa pärintii fiilor lor, ei leinpärtesc intocina, lar, de au filcut diata, iau fie*tecare din ei precum leau läsat pärintele lor" (p. 82).Pentru diata ce sa face intai sou a 41, adeca mai pie urmcl, cap. 44: Diatacea fäcutil mai nainte sà stridi de cea mai de apoi fdcutil diatämäcar *i isdilitä de ar fi cea dintii" (p. 82).Pentru diata cea pie lea ge, cap. 45: Diata acea pre leage iaste a p'äzipärintele a treia parte din lucrurile sau avere lui ; lar cu doao pärti säfaeä ce va vrea" (p. 82).Pravila lui Maiei Vlastar158, la slova LI, cap. 4, pentru diatä : Diataiaste voire pentru acele dite va vrea cineva* dupä moartea, sa sà i sefacä oränduialä" (p. 82).

156 C. Erbiceanu, Istorla Mitropoliel Moldovel i Sucevel si a catedralei mitropolitanedin Iasi, Bucuresti (1888), 24-26 (1 ian. 1752).

157 "Vezi BAR, ms. rom. 1 468: a. Slova A, cap. 27, L 264: din cite lucruri voriàsa pArintii copillor lor, 11 inpart intocmai de nu vor fi flcut dilatà. lar de. vor fi Miltdliatä, fieste carele din copil va lua dui:a cum au lasat pArintii lor din dilatà". b. Slova A cap.44, f. 268: Dilata ce sA face intilu sA stria de cea mai de preurintl ce sA face dilatAintreag5, mAcar 1 isalitá va cea dintilu". c. Ibidem: Dup4 lége diiata ce zíce ca sfi pfizeasaomul a treia parte din lucrurile lui pentru fecioril luí I cealealalte data pArti s6 facA cu din-sele ce va vrea".

158 Vezi P. Migne, op. cit., 144 (1865): a. Slova D, cap. 4, vol. 144 (1865). 1 2191 220. b. Matei, cap. 285 Indreptarea legit, gl. 285, alin. 5: Socoteaste-se tocmeala si carteacea nescrisA, adea fArA de scrisoare, cind se aflA impreunA sapte mArturli l vor arAtatocmitul lui sfat. lark' de va hi la un loe unde nu se vor afla sapte mArturii, atunce potu-sesocoti si 5 oameni, de vor fi buni". Referinta Matei" figureazA numai in marginea alin. 1.

264 www.dacoromanica.ro

Page 262: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Armenopol, carte 5, titiul 1, foi 345159: Diata iaste voire cu dreptatela ceale ce va vrea fiestecare s s faca pe urma dupä moartea lui (p.82).Foi 346, nearet Chiru Leon inpdrat, zice asa : De sa' va marturisi numai,adecä cá iaste cunoscut cum a diata iaste a celui om ce-au facut-o, sitinu se cearä altú 'timecú mai multi pentru acea diata, ce sä fieadevärata ; si, numai de vor lipsi pecetile dintr-änsa, sa se tie insama, ce Inca i iscaliturile marturilor, dinpreuna cu pecetile lor, de vorlipsi, iarasi sit fie primita ì adevarata".Armenopol, carte 5, titlul 1, foi 352: Diata cea întái sa stria de cea deapoi, and iaste desavarsit, macar de ar fi si neiscalita cea dupd urmiti"(p. 82) p. 83/J.Al acestuiap, carte 5, titlul 5, foi 361, pentru diata ce se stria pi nu seline in samd. Diqile cele ce nu se in in samä, adia care nu se adeve-reaza, din patru pricini santu : intai pricina iaste and acel ce-au facutdiata sa va osandi spre moarte sau sa va surcruni, i altele ; a doao pri-cina, cind sä va face a doao diata, dupiti pra;i1a, atuncea sii rumpe ceaintii si a doao diata atuncea nu sa adevereazä pentru pricina acelor ces-au flout mostenitori, adea and sil vor lepada de acea mostenire sauand vor muri mai nainte de acela ce-au facut diata, sau and i-au facutclironomi si le-au zas siti faca adecä' cutare lucru, sä fie mostenitori, si,de nu 1-au facut, ei nu vor fi clironomi ; a treilea pricina iaste, de vaavea cinevasi judecatiti cu cineva si va Lisa pre Inpäratul clironom, orien scrisoare, ori fara scrisoare, aceasta diatä a doao sa stria ; a patrapriciniti iaste and sä stria a doao diata, and, dupi ce o va scris-o desa-varsit, si o va lasa neadeverita sau va zice : nu voi sä fie intarita diatamea" (p. 83).Pentru Falchidie, cartea 5, WM 9, foi 391 : Falchidia iaste, pilna la alpatra<lea> ficior, a treia parte din toata lämurita avere a lui ; la aceastadar giumatate parte a averii lui intra toti ficiorii mostenitori, pe urma deacel clironom ce-a raostenit ramasita mostenirii, dupä cea de apoi diiata

oranduiala lui" (p. 83).

259 Ed. A. Spanos (1744): (Vezi op. cit. In text). V, 1, § 159 (p. 385): Diata estearatarea legiuita despre ceea ce voim si fie facut dupa moartea noastra".V, 1, § 1593 (p. 386): A douazeci Isaptea novela a imparatului Leon: Daca martorli numaiintaresc, ca diata e facuta intr-adevar de acea persona, atunci nu se mai cere nimic mai mult ;diata poate fi cu tarie, si se socoteste Cu tide nu numai and nu sint peceti, dar chiar (lac& nusint niel Iscálituriie martorilor cu pece# ea are putere legiuita".V. 1, § 1 615 (p. 392): Daca cineva a facut diata, lar apoi razgindindu-se a facut alta, atuncicea dintii numai atunci se stria., dud a doua va fi facuta dupi legi pentru Intarireaunei asemenea vointi a de ajuns aratarea Cu juramint a cinci martori".V, 1, § 1 661 (p. 402-403): Se desflinteazil diata in patru chipuri: 1) cind cel ce face diatava fi osindit la moarte, sau izgonit, sau Mud de-sine-statator intra sub puterea altuia prinInfiere, sau fiind sub puterea altuia, se face de sine statator; 2) dud cel ce face diata va serleo alta diata legiulta atunci cea dintii se desfiinteaza; ... 3) chid cineva avind prigonire cucineva, 11 aseaza ca mostenitor al sin pe domnitor ; 4) chid cel ce face diata, sfirsinddiata, o lasa fära punerea pecetei sau spune si <nu> aibit putere legiuita; ...".V, 9, § 1 799 (p. 436) Despre Falcidie. Lamurire: Falcidie in imprejurarea ca nu sint malmult de 4 copii, este o treime din intreaga mostenire curata; iar in imprejurarea, cind sint malmult de patru copil, jumatate ... La aceasta treime sau jumatate ... se impartasesc totinecia, care slut insemnati pentru Falcidie, dupft indestularea mostenitorului, care potrivitvointei de pe urma a mortului, mosteneste cealalta avere".

18 a. 555 265www.dacoromanica.ro

Page 263: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Mathei, cap. 285: Socote§ti-sit tocmeala §i cartea cea nescrisä, adecA färde scrisoare, and sá aflä inpreunä, §apte märturii §i. vor aräta, tocmitullui sfat, iar, de va fi la un loe, unde nu se vor afla 7 märturii, atunceasä pot scoti §i 5 oameni, de vor fi buni (p. 83).[Armenopoll Cartea 5, Wild 9, foi 396 :10 Atuncea pot ficiorii sä se rädicecu bänat asupra dietii tatälui lor sau asupra darului ce va läsa altora,and mo§tenirea ce le va räsa, nu va ajunge la a treia parte din avutiiatatälui lor" (p. 83-84).Hoteírtirea pravilii va a§5, cä, de va vrea cineva sá inparta averile lui,oriunde li va p

'ärea päzeasa parte,a cea cu dreptul ficiorilor lui,

adea, a treia parte din toatä averea lui, iar cu altele sä facä ce va vrea"p. (84).

Armenopol, carte 6, titlul 2161: Canonul iaste din pravilä, iar nu praviladin canon ; aceale ce sä fac Mara, din can oanele pravilii, de nevoie priimitesä fac §i nu sä aduc la pilduire sau arätare ; cele ce au volnicie a däruiun lucru §i a-1 vinde, poate sä,-1 §i instreineze, §i mai värtos poate sä-1dea pentru sufletul slu. Cela ce poate sä va, poate sä §i nu va ; adecä,fii§tecarele, la ale sale lucruri, durd ce va läsa ficiorilor sail a treia partesau giumätate, precum s-au zis mai sus, poate, dupä aceai§i, ceilaltäavutie sä o dea cui li va fi voia" (p. 84).

.A.§ezarea pärinteasa intäritä i de blestem amine stätätoare,flinda

dietile slut adevärate §i iscälite de räposat, cu slova sa ; mo§iaeste datä pentru pomenirea sufletului sä,u ;

ba§tina mo§ii a fost a midi lui Vasile, §i cu ea s-au cumpärat cele-lane pärti;

rezerva fiilor este de 1/3, cu restul tatll face ce vrea (§i fiul mezin§i-a primit rezerva sa) ;

räposatul vornic a rinduit ca un tat.), fiilor säi §i stäpin averiisale (p. 84).

Ce se poate spune despre semnificatia institutionalä a acesteihotäriri ?

Potrivit traditiei bisericii, mo§tenirea, §i indeosebi testamentul sintreglementate de pravilä. Se consacra färä ezitare privatizarea accentuatäa stäpinirii §efului de famine, libertatea de a testa, in limitele rezerveicopiilor, §i revocarea unui vechi testament printr-unul contrar mai recent.

Textele citate ilustreaz1 aceste conceptii §i prin aplicarea lor solutiaapare strict legalä.

1" Armenopol, ed. L Peretz, V, 9, § 1 817 (p. 442): Fiul pOate sA jefulascA pentruindreptarea dietli tatedui sAu pentru darul lAsat de tatA In folosul altor copii, dacA mostenirea,lAsatA lui, nu ajunge pentru scAderea pArtii a treia a averii tatAlui ..".V, 9, I 1 818 (p. 443): MezAmintul scris : cine vrea sá sà impartA averea sa cum II place,acela trebuie mai inainte de toate sA pAstreze partea legiuitA pentru copiii sAi, apoi nu apatra parte ( noi am Indreptat-o ci neapArat o treime sau o jumAtate, avind in vederenumArul copiilor; i atunci averea rAmasi dupA aceea s-o dea cul II place". Pentru ed. Spanos,vezi p. cit. in text.

161 Ibidem, Apendice, titl. II. Des pre deosebile canoane san praolle.§ 2 243: Pravila se ImprumutA din lege, lar nu legea din pravilA" (p. 525).§ 2283: Ce s-a fAcut nepotrivit cu pravilele legii nu poate sA slujeascA de pildl" (p. 528).§ 2 300: Uric e In drept sA dAruiascA i sA vinzA un lucru, acela poate si-1 i instrAineze"(p. 537). Pentru ed. Spanos, vezi si cit. In text.

266www.dacoromanica.ro

Page 264: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Dar Manolache Ruset ceruse inläturarea sistemului pravilei pentrua se aplica privilegiul cutumiar (obisnuielnic) al mezinului pentTu asezareapärinteascA. Dire,ct i lämurit, acest capät de cerere nu este analizat.Se admite implicit &A el fusese inlAturat de testator prin revocarea primu-lui testament si c5, tatäl putea s-o facä. Nu se dovedeste 'MA conving6tor

obiceiul putea fi inläturat suveran de tatal testator. Rämine foartetemeinic faptul cii asezarea cerutä de mezin era bastinä i zestre legatäde fiul din prima cäsätorie. Judecata retine acest fapt ca deterrainant,dar el nu rezultä din principiile pravilei i pentru validarea lui nu eranevoie de atitea citate savante. Cit priveste revocarea unui testament deun altul mai recent, problema este elemental./ si nu n.ecesitä mare etaaajde eruditie. In fond, cu toatä citarea abundentä a pravilei i cu toatäInläturarea privilegiului cutumfar al mezinului, ceea ce taiumfit este tot unprincipiu vecbi si local, neformulat de textele pravilei : leeltura de bastinäsi de singe dintre mostenitor i bunurile mostenite. Fratii fiind din mamede neam diferit, bunurile de zestre legate de neamul primei sotii e m.ainormal si meargä la fiul care descinde din neamul ei, decit la mezinulceleilalte sotii, sträinä de aceste bunuri. Avem intr-o anuraitä mäsurä oaplicare a regulei feudale : materna maternis. Judecata mitropolituluiIacov, in aparentä indräzneatä i legatä de o pravilä individualist/ siautoritarä, consacrä, poate e,chitabil, o mentalitate traditiona1ä, comunäsatului arhaic i clasei boieresti conservatoare. Aceastä seranificatie a jude-CAW din 23 dec. 1753, adeseori citatä strict mecanic, n-a fost niciodatäsubliniatä de cei care au semnalat-o ca simplu caz de abundentä citare apravilii. Nu a fost semnalatä pini acum nici folosirea lui Matei Vlastarèsprin intermediul gl. 285 din Indreptarea legii, ca i in alte judecAtimoldovene de epoch'.

12. 1759-1765. Danie. Anulare de dare moOnarii de balstinci. Vala-bilitate. Moldova. Trecind peste stricta limiti cronologica, mä, voi opriasupra unui proces moldovean din 8 oct. 1759 162 si 15 mai 1765 163

intre vamesul Alex. Isäcescu i mosnenii Gherghelesti din Sendriceni,pentru eä este vorba de aplicarea individualistä a pravilei Intr-un sens pecare in Tara Romaneascti 1-am g-5.sit deja afirmat la 1553 si 1631, iaropozitia traditionalistä a neamului de singe apare dirzä i este Inaformulatä in termeni de obste arhaia, inchisä' i oarecum xenofob'ä.

Remarcabilä este enuntarea unei reguli noi, rezultatä din libertateade a dona sau testa si structura arhaica de obstean.-bästinas cu statutprivilegiat : de vreme ce Alecsandru Isäcescu cu danie ce i-au dat IonGherghel (In Sendriceni) este si el elrept mosinas de basting, i volnica cumpära si el ca fiecare moina i cumpärätura ce au cumpärat impreunäcu muma lui Grigoras Gherghel este bine cumpäratä" (Cartea de judecatäa vel logorátul Stefan Ruset).

Gherghelestii neodihnindu-se, Ion Theodor Calimah rinduieste onouä, judecatä la mitropolitul cu vel logofätul Manolache Costachihatmanul Vasile Ruset care declarä la 1 ianuar urmätor : am luat samafoarte cu amAnuntul acestii judecäti si am aflat judecata dumisale Stefan

Gh. Ghibänescu, Surete §i izvoade 14 (1925) 55-56, nr. 49.168 Ibidem, 56-58, nr. 50.

267www.dacoromanica.ro

Page 265: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Ruset biv vel logofat, buna i dupit orinduiala pravilii i noi inca' asa hota-rim de acum inainte sa stapineasca Alexandru Isäcescu" 164.

Nu ni se spune textul aplicat. Pravila prevedea numai valabilitateadaniei catre Isacescu. Dar intrarea, pe baza ei, printre bästinasii satuluicu prilejul de precumparare legat de acest statut, era o adeviirata nouaregula de drept care consacra dezagregarea vechii solidaritati de obstesateasca.

De altfel din doc. din 15 mai 1765 165 rezultä, cà dania fusese facutanu in spiritul dreptului roman (simpla intentie liberala), ci in spirit de obste :pentru sufletul säu" i facindu-1 pe Isacescu iaräs nepot". Aceste datejustificau solutia incadrärii daruitorului printre membrii grupului lui IonGheorghe i deci printre bastinasii satului.

Judecatorii de la 1765 cunosc importanta acestor imprejuräri,In motivarea lor, referindu-se la pravila, stiu sá nuanteze rationamentulcare Ii ducea la aplicarea ei Noi de amu dupa pravila am socotit cä',nepotii lui Ion Gheorghe, imbla far de cale si far dreptate, Caci IonGheorghe cu luerul sau fiind drept, au fost volnic dea, s't sa faca civa vre la un strain, dar cu atit mai virtos iaras la neamul sàu, i pentrusufletul sau".

Semneaza pentru boieri : vel logofatul 5tefan Ruset, vel vorniciiIon Paladi i Ionita Costandachi, i hatmanul Vasile Ruset.

Pentru a intelege fondul conflictului dintre pravila i vechea soli-daritate de obste, sa extragem dintr-o jalba a Ghergbilestilor cu data de17 mart. 1765, pozitia lor sugestiv exprimata : sa nu raminem scosi destreini. si din bastina noastra cZ3 stramoseasca, la cari, maria ta, noi sintemveri primari cu acest vinzatoriu, iar Alexandra nu este nici o rudenii,cum si asezare noastra, de la pärintii i 121.08ii nostri este tot pe aceastämosie". In spiritul pravilei, la 1766 Isäcescu se grilbeste sá ceara stilpireaportii lui 166 El era un factor de privatizare si individualizare a vechilorstapiniri devalmase, cu spiritul lor de bastina si de neam.

13. 1602 1601 . Legea lui Dwinnezeu 'in materie de invoialil i eon-sinildnaint. Tara Romdneased. La 6 apr. 1602 167, Simion Movilá, judeeinddupa dreptate i dupa legea lui Dumnezeu", Intäreste mänastirii Coziasatul Visinile, ca dat in plata de Mihai Voda pentru un imprumut de20 000 de aspri si 20 eintare de plumb restituite in natura. Aiei legea luiDunmezeu este dreptul nomocanonic in partea privind efectuluneiinvoielif;d valabilitatea unei dari in plata facuta pentru stingerea unei obligatii.Satul este reintarit monastirii de Radu Serban168 la 22 apr. 1603, MIAnici o referire la vreun temei legal (am cercetat si am adeverit...ca afost dupa fagaduinta räposatului Mihail voevod").

Tot dupä dreptate i dupa legea dumnezeiaseä", Radu Serban la20 iun. 1604 169 respinge actiunea satenilor cnezi" din Valeni care susti-neau c5, vinzarea ocinei catre logoratul Pirvu s-a facut Ora stirea lor.Li se da lege cu 12 boieri sä jure eh cei ce s-au facut cnezi n-au stiut cind

164 liddem, 56, nr. 49.166 Boierii motiveazA temeinic, In spiritul pravIlii, realitatea daniei : a) existA rAva

de danie; b) singurA gura lui au mArturisit cA au dat danie"; c) nu-i nici un nie§toug la mijloc;d) de la danie au trecut 13 ant; e) nepotilor reclamanti le-a fAcut parte cit i-a dat mina.

166 Gh. Ghibrtneseu, op. cit., 59-60.167 DIR B XVII 1 (1951) 36, nr. 43.168 Ibidem, 80, nr. 93.166 Ibidem, 131, nr. 135.

268 www.dacoromanica.ro

Page 266: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

a cumpärat logofatul. Satenii ramin de lege si de judecatä. Legea dumne-zeiaseä" aplicatä aici este principiul consimtamintului pentru valabili-tatea unui act juridic de transfer al stapinirii funciare si personale.

1602. Violenta ca viciu de consimIdmint. Tara Romdneascd.pricina complicata i gingasa este iudecata la 16 iun. 16021" de SimionMoghila dupit dreptate i dupa lege".

Postelnicul Radu Nasturel din Fierasti,luind de sotie o fata din casalui Mihai Voda, s-a dat drept nepot al lui Stan din Fierdsti (decedatfAra urmasi In viata), folosind o carte a lui Virjoghe sulger pentru Voevo-desti, fiul lui Stan. Vintila paharnicul, sotul Mariei, fiica lui Virjoghe, n-aIndräznit sa-si reclame sotul, deoarece s-a temut pentru capul sau,nu-I piardit", iar N5sturel facut carte de ocina de la Mihai Voda.Sub Simion Moghil5 se stabileste impostura lui Nästurel. Domnul se sfa-tuieste cu toti sfetnicii d.m." i da marilor dregatori din Divanul d.m.ca sa le cerceteze rindul", dar Nasturel îi face cu furtisag carti false deramas".

Ce lege a aplicat domnul In acest proces NeIndoielnic, principiilede mostenire si de proprietate ale pravilei, care in speta concordau cu alelegii tarn" in Bens restrins. Fiind vorba de un mare boier inrudit cu undomn, judeeata se face cu multa grije i referinta la pravila bizantinaera In astfel de eazuri de rigoare. E surprinzator ca nu se face sub o forma'mai izbitoare si mai clara.

Aceeasi formula am judecat dupa dreptate i dupa lege" reaperela 7 ian. 1603 17/ intr-o judecata a lui Radu *erban care constata ca säteniidin Vätasesti nu pot aduce lege cu 12 boieri care sa jure cu ei cá s-auvindut din sila ca vecini lui Pirvul logoat sub Simion Moghira. Aicilegea" DU pare sit evoce In mod deosebit o referintä evidenta la pravilabizantina, afara de principiul eh violenta viciaza consimtämIntul dat laIncheierea unui act.

1603. Consimldmintul. Neindeplinirea unei conditii esenliale.Tara Romeineascd. O judecatä dupa, dreptate i dupä legea lui Dumnezeu."facuta de Simion Movila, este relatata si intarita de Radu *erban la25 inn. 1603 172. Mihai Viteazul, fiind stapin i putearnec", a invocatrudenia sa cu lane, mare ban de Craiova, ca sá ja ca mostenire satul

primit de lane pentru a procura cinste, socotinta i dregätorialui Danciul dvornio, Mr& Insa indeplini obligatia luatä. Satul, daruitepiscopiei de Rimnic, este revendicat de urmasii lui Danciul, care cistigaaducind legea cu 12 boieri purtätori. Procedura a avut loe sub Simion

dar acesta iqiind din tara, hotarirea s-a dat de succesorul situ.Legea lui Dumnezeu aplicata in spet5, nu poate fi decit principiul de dreptbizantin privind nulitatea consiratanaintului in caz de neindeplinire aconditiei esentiale de care depindea valabilitatea lui.

1613. Validitatea unei vinzdri. Donatie hire soli nedoveditd.Tara Romdneascd. 0 interpretare nuarrtata, dar neindoielnicii, necesitareferinta la pravila in judecata lui Radu Mihnea din 26 ian. 1613 173,

173 Ibidem, 49-51, nr. 61.171 Ibidem, 72, nr. 85.172 Ibidem, 93-95, nr. 105.173 Ibidem, 2 (1951) 143-144, nr. 141.

269www.dacoromanica.ro

Page 267: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

intre Mihalcea stolnic cu iü lui viitori, care cumparase de la turcul AliBeg dollar mosii (sat i seliste), i sotia ackstuia din urma, Voina, caresustinea c mosiile Ii fuseserä date ei.

Domnul declara: am cautat si am judecat cu dreptatea lui Dum-nezeu i toti cinstitii dregatori din Divanul d.m. dreptate am facutd.m.", Voina, careia, fugita cu un om ran, Ali Beg nu-i dilruise nimic,sa nu aiba amestec i Mihalcea sà fie slobod a stapini, deoarece, au ramasVoina osindita de pravila in Divanul d.m.". Aici, in conformitate cu pra-vila se valideaza vinzarea catre un strain, lipsita de once viciu, doveditäprin aete, EA care trece inaintea simplei donatiuni Intre toti intemeiatäpe simpla afirma,tie a sotiei interesate.

(140?-1418), 1418, Dania pioascl este exelusit de la restriefitileprotimisisului. Tara Romdneased. La inceputul sec. X4174, sub Mirceaeel Batrin i urmasii sài, daniile piose acute unei biserici eran exceptatede la regimul de restrictie al protimisisului in favoarea anumitor cercuride solidaritate familialà sau vicinalä. Este vorba, in chip neindoielnicde celebra novela atribuita lui Vasil° II (anul 988) 175, pe care bisericaromana, interesata in regimul de favoare ce i se aeorda, nu putea s-o igno-reze. Ea a trebuit sä impuna regimul novelei prin luptà, infatind-o ca olege dumnezeiascd de neinlaturat si ea un ecumenic ius gentium (drept altuturor n.eamurilor), si va fi izbutit, deoarece regula se regäseste mai tirziuaplicata si in Moldova.

La data la care ne referim, cancelaria domneasca nu motiva solutiileadoptate si nu inscria in act origina textului aplicat. Mai tirziu, se tiecà exceptarea cucerita de biserieä a fost extinsa la toate daniile, inclusivcele facute unor boieri, tot asa de interesati sit ocoleasca privilegiul deapArare, pe care neamul 11 gäsea in protimisis.

1604. Protimisis. Tara Romelneased. La 21 mai 1604 176, Radu*erban, dind pitarului Tudoran i jupinitei sale dreptul sà räscumperepe baza de protimisis de rudenie jumatatea de sat Cacovenii, cumpAratade comisul Mendea de la postelnicul Dragonair, cumatului Tudoran, arataca a judecat dupa dreptate", färil nici un alt adaos, dei protimisisulera reglementat si de legile bizantine si de obiceiul pamintului. Invocareanumai a dreptatii", e semnificativä', dei in alte eazuri se invoca legealui Dumnezeu".

(1604-1'09). Protimisis. Prescriplie. Tara Romdneascei . La20 nov., mai aproape de 1609 decit de 1604 177, Radu i erban rejudeca intermeni nu deqtul de clari pentru noi un complicat proces a earui sermai-ficatie merita cu atit mai mult sä fie subliniata.

tu satul Darmanesti, slugerul Necula Avan i fiii logofatului Chisarcare par BA fi avut stapinire in acel sat, cotropesc partea sotiei lui Cirstiandata zestre flicei Theodora la easatoria cu Eremia, nepotul mitropolitului

174 DRH B 1 (1966) 62-63, nr. 27; 86-87, nr. 42 (22 lun. 1418).175 Zachariae von Lingenthal, IGR, 3, 303 = J. si Pan. J. Zepos, IGR 1 (1961) 259;

cf. un extras la Mihail Fotino (Phdtelnopoulos), Nomikon Proheiron, ed. Pan. L Zepos,Atena (1959) 234 (III, 8, § 2).

174 DIR B XVII 1 (1951) 124-125, nr. 130.17/ Ibidem, 146-150, nr. 149.

270 www.dacoromanica.ro

Page 268: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Eftimie 178, care däruise acestuia 40 000 de aspri. Cotropirea se intindesi la o bunä serie de ocine cumpärate de mitropolit.

in procesul inceput de vlädica sub Mihai Viteazul, 6 boieri adeveresccu sufletul lor c Erernia (in nuruele sotiei) sä fie mai volnic sä, lepedebanii cotropitorilor i sä stäpineascä tot satul. Cu alte cuvinte s-a recu-noscut protimisisul Theodoreipentru toate cumpäräturile de locuri megisesti,fä'cute in Därmä'nesti, .färä, ca actul s-o sputa ciar si direct. MitropolitulEftimie ale cärui cumpäräturi erau rästurnare de protimisisul sotieinepotului Eau a tras pirg, foarte tare" cu Nicola si Chisar, sub treidomni, stabilindu-se cá i§i va lua indärät banii plätiti ca pret al ocinelorcumpärate.

Cirstian a cerut mitropolitului sá TntoarcA suma cuvenitä lui Necula,din dania de 40 000 de aspri fäcut lui Eremia la cäsätorie. Vlä'diea acceptä,cu conditia ca ocina astfel cumpAratä revinä lui, dacä nepotul Eremianu va avea viatä, lungä. Dupä o pirä foarte tare", vlädica a lepädat luiNicola 14 200 de aspri din dania de 40 000 de aspri.

Sub Simion Movilä, vlä.dica Eftimie fiind pribeag in Moldova,Necula a redeschis procesul, silind pe Eremia mai lepede 10 500 aspri,dupä care Erernia a decedat. Potrivit intelegerii intervenite cu prilejulrä'scumpärärii, mitropolitul revenit in tarä, a voit sá pästreze el ocinele,dar Theodora a invocat protimisisul de vecinAtate (ceea, ce nu rezultäcleat implicit din document) si a oferit restituirea surnei de 24 700 deaspri. Radu Serban cu tot sfatul si cu toti dreg'ätorii SAi au cercetat siau judecat c5, nu se cade dupg atita trecere de vreme sä se lepedepentru cä a purtat vlädica Eftimie multä greutate si pirä', pentru aceleocine si le-a scos din mina lui Necula i fiilor lui Chisär".

Sensul juridic al judecätii este eä dreptul Theodorei de a-si exercitaprotimisisul, necontestabil in sine, a fost considerat pre§cris si vlädica aputut pästra ocinele in discutie..Nu mi se apune ce termen de prescripties-a aplicat, cind a inceput sä curgä si cind s-a implinit in raport cu mo-mentul exercitärii protimisisului de cgtre Theodora.

Pentru a desemna ideea de prescriptie se foloseste expresia tehnicäde multä vreme", folositä, indeosebi pentru a se evoca prescriptia firä,termen prefix a obiceiului, din legea tärii1". Nu este Ina imposibil ca aceeasiexpresie sä fie folositä i pentru preseriptia bizantinä.. Aceasta, in materiede protimisis, in lipsä de denuntiatio era de 10 ani18°, dupg, novelele dinsec. X si dupiä Rexabiblul lui Armenopol care la inceputul sec. XVII nucircula in original, in tärile romäne 181. Mai observäm cá in sistemul obiceiu-lui se manifesta la aceastä datä tendinta de a se exercita protimisisul fárlnici o limitä,182, ceea ce dreptul domnesc nu admite, ea si procesul defatä. De la o vreme, influenta bizantinä este evidentä i termenul de 10 anieste admis ca o institutie local/ de drept receptat 188. Totusi in 1763 1"

178 Mitropolit de la c. 1594-1603, vezi Nicolae SerbAnescu, Mitropoliiii Ungrovlahiet inBOR, 77 (1959) 765-768, care se referä incidental la procesul nostru I citeazfi dodumentul.Este pribeag In Moldova la procesul nostru i citeaztl documentul. Este pribeag In Moldovadin aug. 1602 pinA dupA 25 Julie 1604 (Doc. Hurm VIII 277-279).

178 Preemitunea (1965) 47, 68, 142.180 Ibidem, 173.181 Vezi studille noastre, Le droit romain de Justinien dans les Principautés danubiennes

au XVIII' stécle, III, Le rdle de l'Hexabtble de C. Harménopule in StC1 13 (1971) 212-214;Les ouvrages juridtgues de la Bal. des Maorocordato in JOB 18 (1969) 206-217.

182 Preemliunea (1965) 67-69.182 Ibidem, 47; 142; 174; 290; cf. 68.184 Ibidem, 142.

271www.dacoromanica.ro

Page 269: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ea va fi Inca inlaturatit intr-o speta izolata, In favoarea termenului cutu-miar nedeterminat, apreciat numai ca vreme". Ar fi deci deosebitde important ca in textul analizat aici sa avem elemente destul de sigure,care sa ne ingaduie sa conchidem ca limitarea exercitärii protimisisuluiprin ideea de prescriptie decenalä denota deja un contact cu sistemulbizantin de drept savant evoluat. O afirmare categorica in acest sens nuse poate face, dar credem ca cei ce au judecat cuno§teau sistemul bizan-tin §i au tinut seama de el atunci cind, dupi tocmai un rastimp care paresa fi fost de 10 ani, decid ca lepadarea banilor cu titlul de protimisis nuse mai poate face. Fiind In cauza figura importanta a unui fost mitropolit,familiarizat cu dreptul bizantin §i care In timpul pastoriei sale cerusepatriarcatului ecumenic de la Constantinopol trimiterea in taxi' a uneipravile, lar Meletios Pigas, ca vicar, confirmase pregatirea in acest scop aunei c6pii de Nomocanon 185, probabil un Malaxos, In care insi protimisisuleste reglementat §i care pia, la 1609 nu pare sa fi sosit in tara, solutiainfluentata de o referinta nedeclarata expres in textul hotaririi, este cutotal &eased.

1614. Prescriptia. Tara .Ronzetneascil Institutia prescriptiei nuera necunoscutä obiceiului, cum am aratat, dar rarnine neprecisa, legatade ideea de tre,cere a multa vreme, tendinta fiind de a se invoca termenefoarte indelungate. Introducerea prescriptiei bizantine, cu termene preciseadaptate diferitelor situatii bine definite, a constituit un mare progres,un factor de naturii, savanta, care nu s-a impus decit cu oarecare greutate.La inceputul sec. XVII procesul era bine angajat. La 4 nov. 1614 (DIR A,s.d. doc.). Oana Vitäman, cu o son, un frate §i multe rude (veri) pir'äscpe fostul vornic Nadabaico pentru doua sate cumphate sub Petru Voda,de la care existaudirese de au trecut mai mult de 30 de ani". Pozitiare,clamaatilor este 1nfati§ata in termeni nepreci§i au vrut aceia si fiecrezuti numai pe gura lor §i 5ii ia cumparatura dreapta, de ati-tia ani,Cu nedreptate §i cu farmece, care li s-au dat pe fata inaintea intregiinoastre drepte judecati". Reclamantii au ramas de minciuna, din toatalegea noastra... §i au fost ru§inati §i purtati de git prin tot tirgul §is-au taiat nasurile §i urechile acelora dintre ei, care erau mai de cin.ste,pentru nedreptatea lor §i in§elaciunea ce li s-a dat pe fatii".

FAA, referire expresä la pravila bizantina, aplicarea acesteia esteneindoielnica prin precisa referire la prescriptia §i la termenul ei bizantin.

1616. Schimb impus ea silnicie de un boier. Viciu de consim-lämint. Sub Radu Mihnea, un boier puternic", anume Pana vistierul, aluat satul Calugäreni de la mánastirea Cockneana, Intru puterea sa,pentru cica' era un boier puternic §i au schimbat Cälugarenii cu ni§tevite". Cravril Movila la 14 iun. 1619 In judeca pira calugarilordupa lege §i dupi dreptate, ...cu... indreptatorii d.m.". Se constataci Pana a luat satul fara nici o treabl §i fara dreptate". }Ira referintaexpresa la pravila, domnal se referea direct la un principiu major de dreptbizantin ctitoricesc §i bisericesc, constatind cii nici calugarii nu ghatvolnici si rasipeasca §i si vinza moOenirile mandstirilor, ci nu este lege

185 Doc Hurm. XIII (1909) 348, nr. 13, 6 = [XIII 21 (1914) 318-319, nr. 13, 6(6. aug. 1597). Cf. N. *erbtlnescu, op. cit., 767 0 idem, Leg6turile patriarhului Meletie Pigasca lartle romane in BOR 64 (1946) 365-367.

188Ibidem, B XVII 3 (1951) 379-381, nr. 342.

272 www.dacoromanica.ro

Page 270: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

s`a se facä unele ea acestea". Vitele lui Pang 11min la mäniístire pentrusufletul lui i pentru vesnica pomenire a ctitorilor.

1620. Sehimb de sate. Amestecul mitropolitului. Moldova. 0 marejalbel a nepoatelor lui Luca .Arbore, Tofana i sora sa Zanafira, este jude-catä la 12 apr. 1620187 de G-aspar Gratiani, cu privire la un sat (Solca)pe care mitropolitul Gheorghe li-lluase cu mare asuprealiä strämbiltate",dindu-le in schimb Stänilestii si 300 de galbeni unguresti. stefan Tomaa dat satul unor mänästiri, dar n-a mai apucat s dea jupinitelor inapoisatul lor Stänilesti. Ierarhii bisericii i boierii adeveresc faptele. Gasparvodä decide : calugärii de la Solca sä se invoiaseä cu jupinesele acelea,ori sä le intoara satul Solea, cä asa s-au aflat cu dreptulli din pravilä.M5nästirea tinind insä sit pilstreze satul care era in apropiere, a dat Inschimbul lui satul Iubäsesti. intr-un caz identic de schimb nerespectat,Nicolae Mavrocordat in 1715 (vezi mai jos) aplicind tot pravila, va da osolutie contrarit, nedreaptä, de anulare a schimbului, fuír intoarcereasatelor la una din pärti, in spetä Cantacuzinii cu care era in conflict.

1622. Cotropirea unui sat. Dreptul de a relua pe rionlintiifugiti sau atralsi n alt sat. Tara Roma,neascci. In materie de respectarede cätre domnie a proprietätii boieresti, respectare care cerea si ea sacri-ficii speciale din partea celor ce-si apärau drepturile, avem o curioasäjudecatil, din 15 jul. 1622 188 a luí Radu Mihnea in Tara Romäneascit.

Radul banul Verzescul cumparase 3 sate, printre care Vlädaia, dela MegiaF,4i. Mihai vodä s-au pus In spinarea banului » de au hrApitsatul VlAdaia, fär'ä nici un ban, In silnicie si de atunci tot au fost... substäpinire domneascit", fiind stäpinit ditva timp de Cirstea sluger, iar apoiRadu logofätul i-a fascumpärat de la Radu Mihnea 30 000 aspri, ca säfie iar pit mina lui precum au fost ale lui strämoseste". Lupul paharnics-au pus In spinarea lui Radu log. i i-au intors banii inapoi, in silnicie,färä nici un cuvint, ci numai c'a au fost puternic". Satele rämin la gineriilui Lupu, iar Radu le-a räscumpärat din nou cu 30 000 de aspri si 200de oi, sub Gavril vodä Movilà. Sub a doua domnie a lui Radu Mihnea,Aldea postelnicul face pirä pentru rumanii din Punghina trecuti In V15,-doaia de la räposatul Mihai vodä. S-au judecat pinä a rAmas Radullogofatul de pravild, apoi s-au invoit pe 30 000 de aspri plaiti de Radulogoratul. Aiei pravila priveste sfäpinirea rumAnilor i clreptul lui Aldeade a-si relua pe cei fugiti sau atrasi in alt sat. Rumeinia era consacratäsi de pravila bizantinä, textul va figura direct In Cartea romílneasedsi In indreptarea legii (Pr. I, z. 19; gl. 296, 7.18), iar aseaimintul de slo-bozeni e moldovean al lui Constantin Mavrocordat din 6 apr. 1749 pre-eizeazä c1 vecinia (sä nu fie volnic a esi din sat si de unde va esi sa sedea la urmä") este consacratä de domnie, de visterie si de pravaci. Estepravila citatä la 15 iul. 1622 si cea tradusä in Cartea rometneascel de invii-Viturd.

187 N. Iorga, Studit t documente 21 (1911) 282, nr. 27, DIR A XVII 4 (1956) nr. 388625 (domnia lui Gaspar voievod) nu publica acest document.

188 Ibidem, B XVII 4 (1954) 178-180, nr. 188.

273www.dacoromanica.ro

Page 271: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

24. 1715. Sehimb de sate. Anulare. Efecte. Moldova. La 20 jul. 1715 189,Nicolae Al. Mavrocordat, ea domn al Moldovei, pe de o parte, InchingPatriarhiei din Alexandria mIndstirea Hangu190, iar pe de alta parte,printr-o nedreaptd judecatd, recunoaste mdndstirii i indirect patriarhuluiSamoil care lua parte la judecatd, stdpinirea asupra mosiilor Baltätesti

Minjesti, dkuite In 1627 de Miron Barnovschi. In 1653, cind dania esteanulatd de Gheorghe stefan, satele lui Balica (Miclausani i Cicaceni),pentru care Barnovschi primise de la doi boieri, reprezentati in 1715 prinCantacuzini, moiile ddruite mdndstirii, fuseserd luate de la antecendentiiCantacuzinilor si date Ilenei, sotia lui Miron Costin, ruda cea, ma,i apropiatda lui Balica. Se aplicase principiul prin desfiintarea dreptului celui carea, dat, dispare si dreptul celui care a primit". Pentru a-si consolida situatia,Cantacuzinii, dupd obicei, raai flcuserd si o rdscurapkare a satelor dela mandstire, desi ar fi avut dreptul la ele fdr5, plat5,. La 1715, domnul,cu orice mijloace, declard valabild dania init.ialá, anuleazd actul din 1653,dar lasä, satele de schimb ale Cantacuzinilor la Ileana Costin, iar Canta-cuzinii pierd toate satele i rdscumpararea pratit5,

Pentru a valida In 1715 dania din 1627, patriarhul Samoil, benefi-ciarul acestei restitutio in. integrunt, citeazd Scriptura i exemple dinistoria Baud, invocind cap. 117 din svAnta pravill" care decidea carac-terul irevocabil al unui dar pios, ca fälcut lui Dumnezeu. Principiul era,cum am vdzut, realmente forraulat In dreptul ctitoricesc bizantin ii recep-tat, dar meren violat, si la noi. Oricum el se aplica bumuilor legaleintrate in patrimoniul unei biserici. Or, satele Cantacuzinilor nu eranvalabil donate mänästirii, dará ei nu puteau pdstra pe cele primite inschimb de la donatorul Barnovschi.

De wade venea insd in hotdrirea Divanului cap. 117 invocat °I Erapur i simplu glava 117 din indreptarea Hrisovul moldovean,folosind pentru prima card, In Moldova pravila munteand 122, o reproducecu usoare modificdri, potrivit obiceiului de a nu se respecta In m.od rigu-

189 Dumitru StAnescu, Viala religioasd la romdni, Buc. (1906) 200-210. N. Iorga, op.cit., 6 (1904) 418-419, nr. 1 610 cu mentiune citate citeva texte pentru a dovedi", di unregest folosít de Gh. Cront, Clericii In servicial justifiei, Buc. (1938) 16, n. 4 in legtiturA cupatriarhul Samoil.

19° Vezí detalii la Gh. Ungureanu, Mandstirea Bangui sau Buhalnija, Iasi (1931) 1632, care semnaleagt numai aplicarea mal multor texte de pravill".

191 Textul de la 20 iul. 1715, cap. 117 Textul Indreptdrii legit, gl. 117Cite lucruri de ar da nistine la besearicA Cite lucrine de-ar da nestine la besearicAsau mAnAstiri ori vii, grAdini, mosíi sau sau la minftstire, ori vie, grAdini, most', sauallfel de haine mutate sí nemutate, aceste alte haine, mutate sau nemutate, acesteatoate luí Dumnezeu le-au dat i sintu nArAdi- t,oate lui Dunmezeu le-au dat, l sint nemutatecate in veci, nime nu mai poate deci sit le ;I nescoase l nerldicate in vede, si niminea numal scoatA de unde s-au inchinat. IarA dim mal poate de-acia sA le scoatá de acolo dear indrAzni ori cele ce le-au dat sau fill lui, unde s-au incbinat. IarA de va indrAzni celasau rudeniile lui sau mostenil lui sA le ciará ce le-au pus, sau feciorii luí sau WWI de insA le instreinezi de la bisearicA, sfi se cano- rudenle sau de In mosneanii lui sá cearA sdniascA ca furii de sfinte" (p. 203). le ta si le instriineaze de la besearica lutHotArirea a suprimat definitia didactic& a Dumnezeu, sau bate, saa o parte de tntr-insele,lucrurilor mutate si nemutate". Am tipArit acela sd se desparld de besearica lui liristosIn italice cuvintele diferite in cele din Indrep- ;i sd se canoneascA ca furii de sfinte (p. 143).tarea legit, ornise in textul judecAlli. Gherman TArígrAdeanul".

199 Pentru alte cazuri ulterioare, vezi mal jos judecata din 20 aug. 1753, II Procedurd,nr. 3 (arbítrajul). Pentru aplicarea el de care hatmanul Antonia Jora la inceputul sec. XVIII,vezi studiul meu CUeva contribujii la stadia( receptdrii dreptului bizantin in Tara Romdneascd;i Moldova (1711-1.521) in Studil 18 (1965) 51. Lísta capitolelor folosite, deseoperit& de

274 www.dacoromanica.ro

Page 272: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

ros autenticitatea textelor de lege. Pravila lui Vasile Lupu (1646) nucontinea un astfel de text fari caracter penal, iar Pravila aleasel (alcatuitala Iasi in 1632) contine textul sub o forma putin diferita, cu nr. de gl. 142.

Pentru a sprijini revalidarea daniei, domnul intervine personal cuo subtila i savantä motivare juridicä, intemeiata pe texte sau principiide pravill bizantina. Tehnica juridica folosita de el era putin sau debeobisnuita in motivarea scrisa a jude,catilor anterioare din ambele tari.Judeeata de fata deschide, sub aeest raport, o faza nona, aecentuataoficializatä de reforma lui Constantin Mavrocordat, catre mijlocul seco-lului.

Domnul pare sa raspunda la apararile nerelatate ale Cantacuzinilorcazuti in dizgratie i ale cäror inscrisuri eran risipite la Tarigrad, dupauciderea lui *tefan Brincoveanu, ginerele raposatului Die Cantacuzino,vistiernicul din 1710 al actualului domn Nicolae Mavrocordat.

Manästirea gresit este privita ea una ce ar fi vindutcatre Cantacuzini (r5scumpararea amintita), rank' si se fi gasit, la marenevoie. O astfel de vinzare era interzisä prin can. 28 al Soborului dinTrulla. Regula se gaseste in can. 26 al Soborului din Cartagina reprodusde Indreptarea legii. Cum am aratat in 1965 19', este sau o dubra croaregrosolana, sau s-a folosit si un al doilea nomocanon care se referea laSoborul din Trulla.

Gesiceiul din tara de a se vinde usor moii1e manastiresti este decla-rat de domn fin a temei, deoarece serie in sv<a>nta pravila de tocmalace,a deosabi, nu sii schimba, ceale de obste legiuite" 194 (privatorum conventioiuri publico non derogat ).

Destul de retoric, domnul aminteste principiul plus valet quod inveritate est, quart quod in opinione (Inst.I, 2, 20, 11) sub forma localizata :adivarul poate mai mult cleat presupusul "195.

Regula din indreptarea legii, gl. 296, zac. 4-5 (= Cartea romdneasciide inveigituril, pr. I, zac. 4-5), pivind raporturile de obste, dind statorniciechiar schimbului intre doi pingan, este folosita ea argument a foriorilm.Or, sensul adevarat al textului citat era ea in aceleasi conditii economice,se poate reveni asupra unui .sehimb de loturi taränesti.

Gh. Ungureanu In 1934/ se referA In realitate, cum am dovedit, la urmAtoarele glave i materil(fArli sA stim in ce imprejurAri anume au ajuns sA fie utilizate de boierul, refugiat la unmoment dat la curtea lui C. Brincoveanu :

48, zac. (Jora: 8) suduirea judecAtorului si a oamenilor domnestl.gl. 107, zac. 14 (Jora 12) = suduirea bolerului dregAtor.gl. 109, zac. 1 suduirea coconului mic al unui boier.gl. 109, zac. 2 = suduirea feciorului de suflet si a copflului unui boier.gl. 244, zac. 12 = uciderea fAcutii de slugí.gl. 308, zac. 87 = zidire sau sfidire pe pAmint strAin (superficie si emfiteozA).gl. 341, zac. 8 = ordinul dat slugii de a comite o rAutate (infractiune).gl. 341, zac. 15 = instigatorul 1 instigatul vor primí aceeasí pedeapsA.gl. 342, zac. 12 ---- in caz de instigare, se pedepseste fapta slivirsitA, nu cea

poruncitA.Diferentele de transcriere sau adaptare dialecticA slut minime. Textele figuran 1 In Cartearomeineased de inwilaturil. A. Jora a putut face extrasul In tímpul sederii luí in Tara Roma-neascA I, dreptul receptat fiind acelasí si in Moldova, le-a pAstrat ca utile pentru sarcinfle salede judecAtor.

103 Vezí studiul citat in nota pecedentA, folosit tu prezentul rezumat.1" N. Stlinescu, op. cit., 206.105 Ibidem.le6 Ibidem.

275www.dacoromanica.ro

Page 273: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Schimbul lui Barnovschi fiind astfel declarat definitiv, actul luiGheorghe Stefan este socotit ca facut cu rautate... si cu. asuprialasi impotriva sfintelor pravili". Dar nu se trage i concluzia c mosaicdate de Cantacuzini trebuie sí le revina, dac5, li se anuleazii, schimbulpentru cele primite. Problema proscriptiei de 40 de ani in princinile bise-ricesti 197 nu .este discutata si nu stim dad, a fost ridicata de interesati.Implicit insa don-uml o respinge, subliniind principiul din gl. 117 alin. 2a hdreptdrii legii 143 din Pravila aleasd) 198, care exclude prescrip-tia achizitiva (uzucapiunea) lucrurilor dumnezeiesti. Obiceiul local contrareste inlaturat de domn pe baza principiului romano-bizantin c5, a obiceaiu-lui si a tinerii stapinirea n-are putere pina intr-atita, cat sá biruiascasocotealile <se. ratiunea> obiceaturile slut pentru cealia cenu le scriu pravilele dar o strica pravilile nu pot"1". Se exclude deci,ca in celebra constitutie a lui Cqnstantin cel Mare preluata de Basilicale,obiceiul contra legem. Obiceiul deci era riguros subordonat pravilii, care 11autoriza, si limitat la la,cunele sau 15,m.urirea legii (praeter §i secundumlegem ). Or, la acea data in principate nu disparuse complet structura origi-nara a obiceiului, ca sistem obligatoriu prin 'MAO natura lui obligatorieautonomil, ceca ce-i permitea WA se manifesteze independent de pravila,limitindu-i receptarea i adoptind-o creator la exigentele locale.

Pozitia lui Nicolae Mavrocordat dezvoltI pe aceea a patTiarhuluiNifon in Tara Româneascl (inceputul sec. XVI) si se putea sprijini petextele Sintagmei lui Vlastarès si a nom.ocanoanelor urmAtoare, inclusivhdreptarea legii.

Afirraarea teoretica neintilnita aiurea a dreptului domniei dea lua pe seama sa cele dou5, raosii straj5, la margine din spre tara Ungu-reasca", unde puteau pricin.ui vreo primej die domnii i arii", nu inte-reseaza aici, fiindca nu se invoca pravila, dar pare sá fie vorba de extin-derea notiunii de hainie200, Cu aceeasi tehnica savanta, noua, de interpre-tare, de care am vorbit. intr-adevar, cu o vizibila abilitate, domnul sus-tine cá prin casatoria fetei lui Ilie Cantacuzino cu fiul lui ConstantinBrincoveanu, mosiile de la granitl apkeau ca inchinate la domn de altatara", care in 1715 nu era altul decit decapitatul in Tarigrad, ConstantinBrincoveanu. Cantacuzinii, asa de aproape de viclenire" insinueaz5,dom.nul trebuiau sá accepte anularea unilaterala a schim.bului i vali-darea pierderii celor doua mosii pentru viciu civil de forma, decit sá risteconfiscarea lor pentru viclenire prin inchinare de m,osii de granitO fatäde un domn viclenit i decapitat!

Proces politic, opozitie de interese personale in cadrul clasei domi-nante, proces nedrept judecat, de un divan terorizat de domnul sau fana-

197 Vakterla (Cirja), BAR, ms. rom. 1 468, f. 303r (slova E, cap. 22); Armenopol, Manua-lul legilor sau a,sa-numitele cele tase cdrfi, ed. I. Peretz, Buc. (1921) I 92, 121.

199 Cap. 142, vezi I. Peretz, Curs II 1 (1928) 294 r¡i ed. C. TegAneanu, In ms. la Inst.de istorie N. Iorga".

199 Cf. CI, 8, 5, 22 (anul 319): Consuetudinis ususque adeo sui valitura momento, utaut rationem uincat aut legam.

24X) In pravild mal gAsim al o RUA extindere rAmasA neobservatA a pedepsei hainirii.DupA textul grec popular folosit de traducAtoril ruai l tradus in romAne.gte de I. Peretz,§ 2 118 (p. 504 din ed. cit. in n. preced.) RUA: Cine vrAjmAaeate viata domnitorului, pe acelasA-1 omoare, iar averea lui sd se predea jafului" (praedari, a prAda, de unde prddalica, bunuriprildalice, la inceput, distruse, ulterior numai luate pe seama domnlei. Textul clasic al luiArmenopol da: sd se sate la vistierte.

276www.dacoromanica.ro

Page 274: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

riot 0 cult, a..,a cum rezultä la 30 jun. 1716 201 din declaratiile Divanuluikii din judecata lui Mihail Racovitä, care o anuleaz& pe aceea din 20 iul.1715, dei N. Iorga 202 convins c& noul domn n-avea mai mult res-pect de dreptate".

Din punctul de vedere al tehnicii jurid ice 0 al culturii dreptuluiscris, hotgrirea lui Nicolae Mavrocordat oeupg un loe deosebit 0 se a§eazgpe linia dezvoltgrii dreptului, afirmatä, §i in unele hotärili ce vomanaliza mai jos, de la mijlocul sec. 0 mai ales in cele de la sfir0tul lui§i de la inceputul celui urmator, concomitent cu dezvoltarea receptäriibizantine, cu aparitia ideii de sintez1 unificatoare a tuturor sistemelorde drept 0 apelul modernizator la cultura juridicg a Occidentului, hrgnitädeopotrivg, cu drept roman de limb& lating §i cu drept bizantin al urna-niOilor sec. XVI 0 XVII 203.

20 Verl studiiie noastre din JOB 18 (1969) si din StC1 12 (1970) 206-239.202 Ibidem.203 Ibidem.

277

www.dacoromanica.ro

Page 275: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Capitolul IX

Procedura

1, 1715. Valoarea pro belor scrise. Spiritul pravilei se oglindesteintr-un considerent al lui Nicolae Mavrocordat, carturarul de culturabizantina si europeana, care nu putea exalta si aprecia caracterul domi-nant al strUcturilor orale In sistemul local al obiceiului pamintului. Deaceea intr-o hotlere din 7 oct. 1715 204 se spune, farä alta referin0directa la pravill : mai de credinta sintu dreasäli domnilor batrini cleatgurile oamenilor, i unde iaste dovada cu scrisori din semne In semne,nu incape alta credinta".

La mijlocul secolului, Matei Ghica2°5 in Moldova va veni, foartealarmat, cu un hrisov care sa impunä practica inscrisurilor i sà combatitiexcesul de structuri orale ale vietii juridice obisnuielnice si Inca nu destulde deschisa pravilei bizantine.

2. 1752. Alegerea moiilor. Competevla marelui vornic. Dovada prinmartori a unei stapiniri mortenegi. Moldova. Arbitrajul sau judeccitorulales (eretos ). Voi analiza pe larg o mare carte de jude,catä din 12 aug.1752 206 a lui C. M. Cehan-Racovitä, fiinda litigiul era mai vechi i solutiase sprijina pe texte bizantine care de peste 10 ani faceau parte din stoculde norme folosite de cancelaria domneasca a Moldovei. Se judeca puter-nicul mare vornic Manolache Costachi cu mosnenii din Greceni pentruhotarul Vintilestilor si pe baza textelor de pravila boierul este dat ramasde lege".

Cartea este remarcabila prin terminologia folosita (vezi de trei orimare jalba" : a boierului, a mosnenilor, a unor martori ; jude,catä pestejudecatä", modernizare a vechiului lege peste lege"), prin competentaès gualitès a marelui vornic de a alege mosiile, prin descrierea ritualuluicartii de blestem sau prin denuntarea abuzurilor judiciare ale boierilor :noul ani de end sá trage aciasta giudecata nu s-au mai indestulat acestibojari de giudecata". Avizul boierilor in Divan este luat individual siconsemnat in mod fidel. Aproape senzationala este mentionarea practiciide a se consulta si folosi jurisprudenta Divanului In pricini asemanatoare :S-au cercetat la alte hotkituri vechi de mosii si tot cu martori scriindu-ianume si au intarit zapisele cu ispisoace domnesti" 207

Divanul trebuia á decida daca mosnenii isi pot dovedi stapinirealor cu martori, In lipsa unor titluri serse si de o parte i de alta, si daca

278

204 Gh. Ghiblinescu, Surele 01 lzooade 14 (1925) 31-32, nr. 33.205 Iorga, Anc. doc, de droll roumain, Paris Buc. 2 (1931). 352-354 (1 aug. 1755).2" Gh. Ghibinescu, op. cit. 9 (1914) 235-250, nr. 99.2°7 Ibidem, 247-248.

www.dacoromanica.ro

Page 276: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

hotärirea unui arbitru de pärti poate fi apelatä. in aceastä situatie,hotärire,a declara :

Scosu-s-au si din pravill citeva ponturi pentru marturi din care osamä s-au scris qi. aicea si s-au citit inaintea a tot Divanul".Textui din doc. publicat Condica lui VactIrla, 1645

Mavrocordat, BAR, ms. rom. Slova M. cap. 99, last 1754237, f. 57820. [BAR, ms. rom. 1 468 f.

516v 5179.

Cap. 116

de am gludecatA cu tine 0scoti marturi .0 nu voi prihni,deci larA0 scoti 0 nu-i volpriirni, apoi larA0 st a tretaoarA scoti, mal mult nu potsA mA leapAd de dlnsii".

Cap. 110:

Nu sint marturi vrednicide credinti clitt stnt In minapArisului de le porunceste sAmArturiseascA, asijderea 0 Itifieste ce pricinA pArisul oame-ni de cas6 si at sAl nu aducemarturi".

Gap. 99:

Intr-alt chip priimAsc premarturi ce mArturisesc cu

gura lor CA cu °chit no;triam vAzut aceasta, 0 Intr-altchip prilmAscu pre cei ce

mArturisAscu dintru auzu, ori-

Cap. 106

ScotAnd =dud pe giude-catA ce-01 avea cu tine 0 denu-I vol priimi, pe urmA sco-tAndu-i iarAst 0 iarAsi si altreilea rAnd scotAnd st rnAr-turisind tot Intr-u<n> chip,n-are nici de cum si-i lepedi,mArturisind lnaintea obra-zului meu".

Cap. 113:

Nu stilt de credintA mArturitnici sA s<e> cr<e>azA ace cesint supt ascultarea plirAqu-tut sA mArturiseascA ori la cepricinA, cA pArAsul orninii decas<A> sau a lui, s-au spus,nu po<a>te sA aducA sprimArturie".

La slova M.

Cap. 99

,Acei =dud sA cadA sA <se>criadA ce zic cA ;tiu cu ade-vArat sau au vAzut cu oci <i>".

Pentru cd poate omul depalm ori sa scoatd marturit.De voi avea giudecatA cu tine,si eu nu volu priimi pe mar-turn till cei dintliu, st larvei scoate 0 a doao mArturte,0 nici acéla nu o volu priimt,0 iarAst vet scoate si a tretaoarA mArturil, dupA aceianu mai am a mA mal lepAdade dinsit (urmeazli exceptia,cind se acorda 0 al patrulearind) [BAR. ms. rom. 1 266,f. 428r 2 12e ; ms. rom.1 271, f. 350r-v1.

Cap. 110 [f. 518r-1 3

Pentru marturti ce-i std-ptnesc plregi, adecd cal ceptrasc. Nu pot ft maiturivrédnici de credintA citi slutIn mina piretulul 0 le porun-cé;te sA mArturiseascA. Asijde-rea leste si la tot felul depricini. PIretul oameni dincasa sa nu poate sA aducAmarturi". (BAR, ms. rom.1 266, f. 429V; ras. rom.1 271, f. 351°).

Cap. 99 (f. 515r)

Pentru marturit ce mdrturi-sesc pentru hotdrdle satelor §tale cetdfilor §i pentru carelucru sd prilméste mdriurtladintr-auz §t care nu sd prii-mé§te. . .

2" Pentru care N. Iorga, Studil f i documente 6 (1904) 258, nr. 407 semnaleadt =mattextrase din pravile".

279

www.dacoromanica.ro

Page 277: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

carele dar va sA alba mArtu-rie bune, marturi ce-au vizutcu ochii lor, i mArturisescuCu gura lor si aduci".

Cap. 113

Fisticarel dupi una si aldoale märturie si va liisa dinpricina ce au <a>vut, penrmi nu po<a>te nici Cu

scrisoarea imparAteasciiceari l alti marturi de vré-me ce au ascultat mArturiili

280

s-au lisat di pricinigiudecata buni".

Deci cele ce va si aibiturie buni, pe marturli ce-auvizut cu ochii Ion i mArturi-sesc Cu gura lor, pe aceia si-iaduci...." (BAR, ms. rom.1 226, f. 420 ms. rom. 1 271,f. 247v).

Cap. 113 (f. 518v)

Pentru lepüdarea de marturi.Cela ce o dati, sau de doaoori va auzi pe marturi, i siva lepäda de acee pricini,dupi acéia nici cu carieImpArliteascA ni' mai poatecére al ti marturi, de vreme

si ce au auzit mArturiile l s-aulepidat de pricina i giudeca-ta ce avea" (BAR, ms. rom.1 266, f. 430r; ms. rom.1 271 ; f. 252r).

Cum marele logofat indeplinise in aceast pricin rolul de arbitru(judeator ales sau eretos ), s-a pus problema de a sti dad', hotilrlrea datade el mai poate fi discutatil de parte. Ca decan de virsU al Divanului,In fata mitropolitului, el a deelarat cu de au fAcut pentru obraz saupentru pretesug sau vrAjmkie sau ruja de-au luat, s'a dea samil inainteainfricosatului i nefátarnicului giudet, a lui Elristos i sil se osAndiascIde la giudecata sventiei sale si at <fost> crezut de toti".

Pentru inapelabilitatea hotAririi unui arbitru, s-a invocat eanonul26 al Soborului din Catarghena cil ori ce va hotari giudeeh'toriul eel alesori dreptu sau strimbu, nimene nu le stricA, nice patriarhul nice hn.pAratul",exceptindu-se numai cazul cind s-a giude,cat pentru obraz sau prietesugsau vràjmasie. Pentru a hilatura bänuiala, marele logofAt juril cum amaatat si este crezut.

Cartea mai invoca si canonul 122 al aeeluiasi sobor : si carele nu.supune O, fie afurisit", precizIndu-se cil giudecittoriul ales once vaphea mai bine hotilliiste i nimene nu mai giudecrl de iznoavV. Ambelecanoane, cu o raicA eroare (26 In loe de 96), ca i pravilele de care seface vorbire In cotinuare, sint citate dupd, Vaktéria, la a &Ami traducere,terminatá In 1754, veghea mitropolitul Iacov 209.

Se repetit insistent cg, Mai poruncesc pravilele, ori dreapta ori strImbleste, giudecata giudeatoriului celui ales stl întàrità i nime nu o stricit.Nu are trebuint'a giudecata giudeciltorului celui ales sá, se mai giudece deiznoavA, giudetul ales de imbe partile sil asaMan& impär6tescu si nu. sä,

2°9 SA se compare textele citate, Cu Vaktéria, s'ova K. cap. 20 (BAR, ms. rom. 1 468;f. 376rvs) Penfru giudeatorti ce-t aleg de-i pun doi oameni futre dinfii sd giudece Sicanonul 96 al Siborului de la Catarghena porunceste cum cA once va hotiirf giudecitorul eretos

Asfsderea i canonul 122 al aceluiasi sibor zice: iari carde nu si va supune si fie afo-risit

Praoitele

Ori dreapti, ori nedreapti va fi giudecata eretosului, sti Intiriti I nimeni nu o strici".

www.dacoromanica.ro

Page 278: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

cade sa sa mai giudece giudecata lui. Iat dar cu giudecata pravilii§i cu giudecata politeii, Cu toata dreptatea au ramas Manolache vornic...din giudecatä, de vor mai rädica vreodata la alti luminati domniea si mai scorneasca aceasta para sa nu li se mai asculte de vreme ca aucälcat i giudecata altor domni...neavind ace0i bojari nice o dovadà,nice scrisori, nice marturi, §i once carti domne§ti ar fi oprit §i nu le-auscos la noi, sa nu li sa tie in. samä. lar mo§nenii de Greceni s-au indrep-tat cu ispisoace:.. i Cu marturi...210.

3. Arbitrajul (eretoerisia) sau judeceitorul ales (eretos). La 20 aug.1753211 Matei Ghica intare§te judecata din martie acelmi an a unui eompletde judecata rinduit in propriul sau proces de partaj succesoral de Con-stantin Racovitä §i format .din mitropolitul Iacov Putneanul, doi mitro-politi straini (de Nisis i Sevastia) i patru boieri. In fata acestui completdomnul aparuse prin vechilul sàu Iordache Stavraki. Pirit era RaduRacovitä, vel logofat ii fratii sai. Se judeca valabilitatea unei impärtelidin 1690, intarita de Constantin Cantemir in 1691. La acea data i ulte-rior, pärtile se invoisera intr-un anumit fel pentni anumite bunuri dinmo.;tenire am.anuntele nu intereseazä, aiei invoiala sau tocmeli pecare acum domnul voia sä,' le schimbe.

Iatä cum se aplica in cauza pravila bizantina 212:De,ci stind judecata la socoteala, §i ea sa nu vateme dreptatea,

au cautat la sfinta pravila, capul 290, titlu 287 Armenopolo §i aa s-auaflat zicind :Textul din document

Toata tocrnirea ce se tocmeste, omul unulCu altul, pe un lucu cu scrisoare, au färdscrisoare sa fie adevaratd".

iarasi legea i nearaua lui Leon : Toc-mala crud sä tocmesc de vole acele 1nchjd

asaza lucrurile, sau tocmelile partilor cese... stau inpotriva, si mai mult acel lucru

tocmala, la judecata nu merge",

Textul din lndreptarea Legit, gl. 290213, 1962p. 279Toata tocmirea ce sa tocmeste omul unulcu altul pre un lucru, i cu scrisoarefara scrisoare, sa fie adevärata. ArmenopulTocmeala crud se tocmesc de voe, aceleainchid si asazg lucrurile sau tocmealele par-tilor cebra ce stau impotriva; si mai multacel lucru I rocmeala la judecata nu merge.Legea" 214

Vez! Basilicale 7, 2, 20, ed. Fabrotus I 246 = Galus, D.4, 8, 20; quia arbiter etsierrauerit in sententia dicenda, corrigere eam non potest. Cf. si judecata lui I. I. Calimah din19 iulie 1759 (N. Iorga, Documente Calliznachi II 25, nr. 53: Scotind si pont din pravila,cum a de [c]or prihni si o parte si alta pe giud<e>cata unui boier aid giudecat<A> alta giude-cata nu poate sa sa strace".

Vezi i Cueva contribujii la studiul receptdrit In Studil 18 (1965) 49-73 (57-60).210 cistiga procesul cu un lux exceptional de texte din pravilii, dar acest lux

nu II se adresa lor, ci boierilor marl, a cdror dIrzenie, la care asistam, nu putea fi infrinta nicide un domn care momentan nu-i agrea. Mitropolitul, patronul Ctrjei arhieresti, exclusiv folositatocmal in timpul traducerii el In romilneste, nu putea fi strain de solutia data si de procedeullegalist ce se alesese. SA nu Whim Insa ca din 1741-1742 texte din Ctrja erau intrate Inpractica judicial% a cancelariei domnesti (vezi condica C. Mavrocordat).

211 Uricariul 16 (1891) 299-314.212 lbidem 303.218 1 (1962) 279 = list. 279 din ed. 1652, nr. pag. din ed. orig,. corespunde cu

nr. titlului din textul lui Th. Codrescu. Este ded vorba de o greseala: titlul 287 In loc delist. 287. In nici o culegere de drept bizantin nu se gäseste un titlu purtind un numär asade mare.

214 In ladreptarea legit, referinta marginala Nearaua a lui Leon Inteleptul" figureazala alineatul urmator, nereprodus In Cartea lui Matei Ghica. Poate CA figura In anaforaua rnitr.lacov, ceea ce e greu de admis. Ea a putut fi copiata din gresealli si nu far% dorinta de acita o opinie de imparat intr-o hotarire care respingea actiunea unui domn inscaunat.

281

www.dacoromanica.ro

Page 279: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Dacä ne urcäm. la Hexabiblul lui Armenopol, de unde este luat,prin Malaxos, textul gl. 290 al Indreptdrii legii, gäsim In ed. I. Peretz215§ 323 (c. I) : Tocmeala i scrisä i nescrisä poate s'a sib& tärie". Esteve,chiul principiu al dreptalui pretorian roman : pacta aunt servanda,aplicat la notiunea de tocineald iertarea datoriei recunoscute (§ 321 dinHexabiblu, ed. cit.)

Judecata de fatä meritä citeva sublinieri :Este unul din numeroasele cazuri de folosire a Indreptärii legii

In Moldova. Obiectiv, pentru noi este o formä de unitate legislativä, acelor dou5, täri. Ca mentalitate si ca tehnicä, nu se aplica o lege sträinäa altui stat, ci acelasi drept receptat in ambele täri, dreptul romano-bizantin impärätesc, care nu avea nevoie de nici o sanctiune FA nu ridicaprobleme de suveranitate, el hind un drept universal, ius gentium (Aimavr.xo 021°, aplicabil direct ca drept imperial. De aceea se si vorbestede sfinta pravilä" si se citeazä sursa marginall a textului Armenopol,iar nu Indreptarea legii, forma lui politicä munteanä [sub care era consultat

iutilizat in realitate.Pravila era aplicatá intr-un litigiu boieresc, deci clasei dominante,

dar nu impotriva justitiei, ci ca o garantie pentru indräznetii judecätoricare respingeau pretentiile domnului in functiune. Principiul pravileiera indiscutabil si se putea impune in mod pretorian chiar färä un textscris. Judecätorii au preferat insä sä, invoce autoritatea lui Armenopola lui Leon Filozoful. Principiul era valabil i pentru cutumä, dar invocares,simplului obicei ar fi fost mai putin sigurä, in spetä, decit invocarea drep-tului imperial. -

e. Cu unele precautiuni de limbaj, mitropolitul i judecätorii säidau dovadä, de curaj c1nd atrag atentia doranului asupra unui fapt deci-siv : sama anilor eä, de chid s-au asäzat pricina aceasta, B-au aflat 63 deani, i domnia sa n-au mad zis pinä acum nimicá, i tocmale intre frati eaacesta, nici de cum nu s-au putut strämuta, ce s-au hotärit cu judecatäse tie si BA se pIzeascA nesträmutatä, impärteala aceasta".

In afara paragrafului citat, judecata stie sá foloseasd, alte prin-cipii de drept savant, de pila rolul posesiunii ca prezumtie a existenteiunui drept. Intrebat dacl : are scrisoare pe aceastä asezare", RaduRacovitä au räspuns cá n-are, cá fiind frati s-au incredintat unul pe altul,dar dovada cea mai mare este stilpinirea, ce dupä impärteala, de la Can-terair Vodä, tot asa au stäpinit precum se aratä, mai sus".

Semnallim in aceastä carte de judecatil, mentionarea unei prac-tici care dovedeste o anumitä släbire a protimisisului. De aceea, respec-tarea lui era intäritä prin conventia care confirma drepturile fratilor.lfAlihai Vodil s-au legat singur cu zapisul säu 0, nu fie volnic nici a cum-pära, nici a primi danie de la oricine, pre RITA satele fratilor säi". Pentrucum.pärare, zapisul era inutil. Pentru danie, act exclus de la rigorile proti-misisului, cum am arätat la local sáu, prin extinderea la daniile laice a

216 Buc. (1921) 79.126 Definitie expres formulatA de Mihail Fotino In prefata proiectului sAu de cod

general din 1777 (BAR, ms. gr. 1 195), vezi Legistalia agrard a Tdrit Rometnegit (1775-1782),Buc.,(1970), 202-203 (ed. criticA de Valentin Al. George,scu I Emanuela Popescu).

282

www.dacoromanica.ro

Page 280: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

novelei lui Vasile II, utilitatea zapisului era apreciabiliä. Judecata decide%ca Mihail Racovità, sä n-aibl treab5, In acel vad de moarä" (de la Gru-mAze§ti).

4. Sec. XVII XVIII. Arbitra jul (eretocrisie-judeecitor ales ). Teirileronzdne. Arbitrajul In sens tehnic se dezvolta indeosebi In a doua jurnä-tate a sec. XVIII, cind circulatia textelor bizantine, inceputä anterior,se intensified. Nu trebuie hash' cards faptul cä baza legald a procesului segäsea pregätitä Ina, din secolul precedent, prin cele douä texte din Hexa-biblul lui .Armenopol, privitoare la judeciltorii ale§i", care figureazil inIndreptarea legii din 1652 (gl. 289) §.1 in Pravila aleasit, gl. 3112". Citämtextele din prima pravilä :

Socotinta sau judecata judecätorilor celor ale§i iaste adeveritäpre ce se-au filcut acea judecatä.

Socotinta sau judecata judecätorilor celor ale0 nu se judecä laaltä judecatil" (Armenopol).

In ed. I. Peretz (1921), aceste texte au forma urmiitoare :

I 4 § 191: Hotärirei judecätorului ales, drepte sau nedrepte,trebuie sá ne supunem".

§ 192: Cine s-a supus judecAtii unui judeator ales, nu poate sä,fdcl apel pentru aceea§i pricinä".

Se spune indeob§te eä judecata megie§ilor, a oaraenilor buni, asatului, rdminind o structurä, arhaicA, devine un fel de arbitraj. Este oformulare tehnicistä, modernizatoare, care nu dä seama de esenta istoriaa institutiilor in cauzä.

JudecItorul ales este o structurä savantä, derivatä din dreptulbizantin evoluat, care o prehiase i el din dreptul roman clasic, unde nuputem,

aici'urmärim originea evolutia. Este suficient sä constatärn,

In vechiul drept romänesc, coexistenta arbitrajului de tip bizantin (ere-tocrisia) EA a judeatii de ob§te sau a megieilor (ale§i de pa§ti, functio-nind traditional sau grefatä de domn pe o judecatä de stat).

Judecata megie§ilor era o structurä solidaristä, prestatalä §i supra-vietuitoare ce se adapteaz6 la conditii noi. Se regäse§te utilizatä InRegulamentele organice.

.Arbitrajul sau eretocrisia era o structurl individualistä, impusäca o exceptie atotputerniciei justitiei de stat, care nu-§i pästreazä asupraei deck un control minim. Ea apare ca o reactie a unor mari abuzurifeudale (sau, in antichitate, sclavagiste), ca o initiativä privatä In fazade cristalizare a sistemului judiciar capitalist i In anumite sectoare deliberä intreprindere, mai ales In domeniul vietii comerciale.

Cind la 1544219 opt nobili din Banat, chemati ca judecätori de ceiinteresati, impart (aleg) mo§tenirea intre mo§tenitori, este, evident, vorbade supravietuirea vechii structuri solidariste de neam, nu de arbitrajulromano-bizantin. La 20 aug. 1630 219 in Tara Romäneasa, partile,postelnicul Pätraru, devenit arhimandit, §i familia lui Trufanda, marepostelnic, recurg la un arbitraj de tip bizantin.

217 I. Peretz, Curs II 2 (1928) 302.218 Doc. Hurm, H 4 (1894) 368, nr. 217.219 DRHB 23 (1975) 128: orig. grec: oi xpvrai --= judeciltorii ale§i.

283

www.dacoromanica.ro

Page 281: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

In condicile domnesti din timpul domniei lui Al. Ipsilanti In TaraRomâneasca (1774-1782), numärul documentelor privitoare la regimuljuridic aplicabil eretocrisiei este destul de insemnat. Din judecatadivanului cu data 29 oct. 1770220, meritä sa fie retinutä aceastä, precizare :hotärirea eretocrisii are si dupti pravilä i dupa obiceiul pämintului*toata taria" si de aceea se conchide câ n-au ramas alta cercetare a sä,mai face". Institutia bizantina devenise atit de curenta, Inch era socotitaa face parte si din obiceiul pamintului. Iar judecata megiesilor alesi departi s-a apropiat atit de mult de arbitrajul romano-bizantin, Inch autins sa fuzioneze Intr-o singura institutie, careia i se putea aplica regi-mul eretocrisiei. Totusi In sate judecata säteascä isi va pästra, multavreme, particularitatile ei etnologice, pe care ar fi o eroare s le igno-ram si sInt astazi temeinic studiate (scoala de sociologie de la Bucuresti,El. H. Stahl, Romulus Vulcanescu etc.).

22° Acte judiciare din Tara Romöneascd 1775-1781, Buc. (1973) 221-222, nr. 205.Vezi alte cazuri de arbitraj sub nr. 6, 82, 101, 143, 148.

* La nota 150 (supra, p. 75) si la cap. II al Partii a I (supra, p. 121-124) adde : MaxRadin, La censure des coutumes in Recueil ... Fr. Gény, Paris 1 (1934) 89-99;Jean Gaudemet, La loi et la coutume, manifestation d'autorité et sources d'ensetynement d Rome(1962) ; Coutume et ratson en droll romain (1938) ; La coutume au Bas empire. Röle pratigueet notion théortgue (1959) ; L'autorité de la loi et de la coutume dans l'antiguité (1962) in Etudesde droll romain Neapole Jovene Editore 1 (1934), studlile I 1 3 ; Dieter Nörr, Zur Entstehungder gewohnheitsrechtlichen Theorie in Festschrift f. Wilhelm Felgentröger, Göttingen (1969)353 366.La cap. II al Partli I sí la cap. I qi III ale Partii a II-a, titlul II (supra, 42, n. 28; 127 siurm. ; 151 sí urm.) adde stefan Pascu, Les institutions centrales des Pays Roumains in Bull.de la Fac. des Lettres de Strasbourg" (1967) 389-404: de sine stapinitor evoca independenta.La cap. I al Partil a II-a, titiul II (supra, 142 si urm.) adde: N. Svoronos, Htstoire des institu-tions de I' Empire byzantin (attribution, authenticité et datation des novelles de ConstantinV IIet de Romain II) in Annuaíre de l'Ecole pratique des hautes études (IV° Section)", Paris(1970 1971) 82 296 ; Idem, Htst. des instit, de l'Empire bgz. (Recherches sur les formes detravail et la fiscalité byz., suite) in Annuaíre" ... cit. 437-458.

Asupra pozitiei traditionale a istoricilor greci In problema receptarii, vezi, cu o bogataliteratura, Pan. J. Zepos, Byzantine Law in the Danubian Countries in BaiSt 7 (1966)343-366: se pune accentul pe perfectiunea dreptului receptat, pe dorinta de a se populari-za dreptul si pe efortul de a servi tot poporul.

284

www.dacoromanica.ro

Page 282: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Tara Romeineascd, 1751. in materie de chezasie a ferneii maritatepentru sotul ei (ca i pentru terti), precum si de administrare a zestrei decatre so t se aplica de mult dreptul bizantin care, pe lhaia vestitului Sena-tusconsultum, Velleianurn (cca 46 e. n.) si a legislatiei matrimoniale a luiIustinian, declara, cu titlul de protectie, femeia incapabila de a devenichezase fie pentru ter, fie pentru sotul ei. Aceasta incapacitate o regasimformulata In Hexabiblul lui Armenopol, 3, 6,5 = ed. O. Peretz, 3, 6, § 1 133:Femeia nu chezdsuieste pentru nimenea, si chiar daca ar chezasui, totn u se poate face plingere impotriva ei. Numai atunci femee,a se supuneprigonirei pentru chezasie, chid va primi un dar anume pentru aceea, ea sachezasuiasca pentru ca darul primit de ea o supune pe ea la raspundereapentru chezasie".

Afaril de aceasta ea se supune prigoanei, cind serie anume In Inda-torire ca ea chezasuind se le,apadä de dreptul sau si de legea ce o sloboadepe ea de raspunderea pentru chezdsie. Aceasta lege se numeste Velleian1".Se admitea deci, ea si In Apus, Inscrierea In actul de garantie a unei clauzede renuntare la beneficiul senatusconsultului amintit. Exceptiile admiseIn caz de doliu al feraeei sau de reconfirmare din partea ei a chezasiei lainterval de doi ani (Armenopol, 3, 6, 14 si 18 = ed. cit., § 1 142 i 1 146)nu intereseaza aici in mod deosebit. Acest regim. de protectie" puteastingheri mult libertatea de initiativä economica a sotului, chiar dacä eaavea loe In favoarea sotiei. Aceasta, mai ales odata cu afirmarea noilorrelatii de piatil, in cadrul procesului de treeere spre ofinduirea capitalista.Stingherirea era mai viu resimtitä de soti In initiativele lor economice deansamblu, cuprinzlnd i posibilitatea de a constitui drept garantie (zalog)bunurile prinaite de ei ca zestre. De unde o dubla luptä a interesatilor,pentru largirea libertatilor juridice In vederea unei mai usoare i sigureactivitati economice, nu totdeauna utilà din punctul de vedere al intere-selor sotiei.

La 1 apr. 1751, Grigore II Ghica emite, dupl tinerea unui sfat deobste, un mare hrisov 221 prin care se suprima ineapacitatea femeii de a sepune chezase pentru sotul sau si se ingaduie aeestuia sà zalogeasca bunurilede zestre ale sotiei. Cu alte cuvinte, se abroga interdictia de intercesiunea femeii maritate, asa cum rezulta ea din senatusconsultul Velleian, careIn Apus continua sá fie receptat i considerat ea ramas In vigoare, desipractica judiciaiä elaborase un complicat sistem de derogäri exprese sau

sn ASB. Sultui 20,

Capitolui X

Necesitatea unui hrisov domnesc pentru abrogarealui ius receptum

285

www.dacoromanica.ro

Page 283: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tacite, iar monarhia, in Franta de pilda, incercase in 1606, Ella mult suc-ces, o abrogare indirecta' 222.

Acest important hrisov n-a beneficiat, cu o singura exceptie 223,de nici o atentie din partea istoricilor institutiilor, si nici din parte aceloraai receptdrii. Desi problemele de receptare a dreptului bizantin, pe carehrisovul le ridica, sint capitale. intr-adevar, daca' dreptul pravilei, la carene-am referit, n-ar fi fost demult receptat, de ce ar fi fost nevoie de un hrisovatit de solemn pentru abrogarea partiala a senatusconsultului VelleianPe de alta parte, se constata ca dreptul imperial bizantin devenea suscep-tibil de o abrogare expresa prin acte legislative domnesti, independent deexistenta vreunui obicei care sa fi inlaturat receptarea normelor respective ;proceden! lui Grigore Il Ghica la 1751 est identic cu cel intilnit in 1746In hrisovul de emanciparea rumâniei si de inlocuire a ei prin statutul declacasie, ceea ce implicase abrogarea atit a obiceiului, eft si a pravilei careconsa,crau rumânia. Se stie &A o convergenta a celor doua sisteme de dreptasupra unui punct oarecare mi implica disparitia individua1it4ii istoricea fiecAruia din ele, din care cauza in motivarea unei hotàrîri judecatorestitrebuiau mentionate amindouä, iar in caz de abrogare expresa, de ase-menea. Cu alt prilej, se va face un studiu adincit al hrisovului din 1 apr.1751, care depaseste cu putin limita cronologica a prezentei lucrari, darcare nu este mai putin semnificativ pentru perioada studiata aici.

286

222 Vezi Paul Gide, Elude sur la condition privie de la femme, Paris (18852) 408-414.223 Vezi Clleva contributii la studiul receptdrii ... in Studii 18 (1965) 68.

www.dacoromanica.ro

Page 284: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

CONCLUZII

La capatul acestei cercetari trebuie s constat a un bilant complet,un repertoriu exhaustiv al tuturor punctelor de contact, al tuturor irapactu-rilor creatoare bizantino-romänesti in raaterie institutionala, n-a fostposibil.

Limita cronologica la care m-am oprit anul 1750 va fi discu-tata si va ridica nedumeriri i contestari. Este toemai data cind, la primavedere i cantitativ, influenta bizantina sporeste, dar am arltat ea isischimba calitativ continutul, intr-un context istoric nou, färä dominantäbizantinistä

Cane de pätrundere ale impactului bizantin n-au fost ignorate. Darprecizarea lor mai topica nu este usoara i, dupa 1500, nu pune aceleasiprobleme esentiale ca inainte de 1453. Formula Bizantul dupa Bizant",faptul necontestat al diasporei grecesti, fanariotismul i prefanariotismul,permeabilitatea otomana la continuitatea i preponderenta greco-bizan-tina dau suficiente raspunsuri si la problema cailor de pittrundere a impac-tului bizantin.

Analizele intreprinse n-au putut atinge o egala aprofundare. O ega-lizare mecanicä ar fi fost sterilizantä i neconvingatoare. Am insistatasupra problemelor care mi-au phut semnificative i asupra celor careingaduiau o contributie personalä. lar aspectele trecute mai rapid in revista'au fost subliniate in ceea ce priveste importanta lor. Cind selectia care s-aimpus m-a silit sa nu tratez o serie de probleme, enumerarea lor comparatacu rezultatele ilustrative, din celelalte sectoare, deschide un vast domeniude cercetare intregitoare. Un domeniu atit de vast incit nu-1 vad rezervateforturilor unui cercetätor izolat.

Dupä 1500, Wile roma,ne au fost o zona de puternica si fecundadezvoltare a unor serii de forme, de structuri si de valori bizantine pozi-tive si negative. kflorirea bizantina dintre Dunare i Carpati a imboga--tit, a diversificat si a potentat mostenirea bizantinä si pe päraint romanesc,§1 in afara acestui pami.nt In istoria Bizantului dupa' Bizant", loculromänilor este deosebit i cu atit mai autentic, cu &it n-a fost nici o clipälipsit de un factor critic i, pe plan national, de o inevitabilä reactie anti-greceasca, mai ales antifanariota, cu toate reabilitárile istorice reechili-bratoare ce s-au irapus si nu sint astazi contestate de nimeni.

Dar ar fi o greseala sä vedem. in Wile romäne adevhatul Bizant"sau un Bizant mai stralucit decit cel de pe malurile Bosforului". Nicio-data impactul bizantin de la nordul Dunarii n-a incetat sä, se desfasoare

rodeasca intr-un context romänesc preponderent, ale carui legi de dez-voltare româneasca n-au incetat niciodatä sá decidä nu num.ai de sem.ni-ficatia global i pe termen lung a proceselor istorice, ci adesea si de reusi-

287www.dacoromanica.ro

Page 285: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tele bizantine sau de stralucirea multora din ele. Ilustrarea acestui adevarse poate gasi in contextul românesc al codificarii din sec. XVII 0 dupa1765, in stralucirea sud-est europeana a Academiilor domne*ti de la Tir-govi*te, Ia0 i Bucure*ti, in neoaristotelismul lui Corydaleu, in Biblia dela Bucure*ti (1688), in sinteza europeana, in daniile 0 politica cultural-reli-gioas In afara de granitele principatelor, In importantele opere greco-bizantine care n-ar fi putut vedea lumina *i aduce innoirea traditiilorbizantine sclerozate, decit in principate 0 sub actiunea realitatilor roma-ne*ti. Pe toata aceasta linie, nu se poate face abstractie de bogata proble-maticä pe care societatea romaneasca o facea necesara 0 de elanul datfortelor creatoare, in majoritatea lor intrate in procesul de impamintenire,dupa cum nu se poate ignora deschiderea europeana, impusä bizantinis-mului dunarean inca de la codificarile din Moldova 0 din Tara Romanea-sea, la mijlocul sec. XVII.

Institutille de care m-am ocupat *i cele care puteau intregi analizade fata, fac parte din pluralismul de baza al intregii lumi feudale 0 alepocii, dar nu exprima nici un drept romano-bizantin 0 mai putin unulromamo-grecesc. Elementele de origine bizantinit care trebuie cunoscutaca atare au vehiculat cu ele o forta de cultura i virtualitati sociale,in general universaliste, dar care constant s-au topit in sinteza dreptuluiromanesc global, cu forta lui de selectivitate, de reinterpretare, de coordo-nare *i adaptare, de cantare a unor solutii noi pentru probleme romane*tiprogresiv diferite i antitetice celor originar bizantine. Ceea ce nu inseamnacá numeroase texte juridice bizantine nu purtau i valori plurivalentepentru mai multe tipuri istorice de societate legate intre ele prin unele tra"-saturi de clasa 0 de exploatare, bine cunoscute.

Ideologia universalista de care s-a legat in toata Europa actiuneaistorica a dreptului roman de limba latina in Occident 0 a celui bizantinIn Rasarit punea in termeni particulari problema caracterului cje dreptstrain" a inapactului institutional bizantin. lar pentru un popor neolatinca cel roman, a carui istorie a ramas totdeauna deschisa unor impulsuriveniud din Europa in care triunfase ca factor formativ dreptul roman delimba latini (indeosebi dreptul iustinianeu), nu dreptul bizantin, cu bazalui romanisticil ì iustinianee putea indeplini in mod brutal *i negativ su-gerat de multi sinceri laudatores ai unei cutume ráu Inteleserolul de dreptcu adevarat strain. Dimpotriva, acolo made periferia noastra romanica riscasá aiba urmari de neinlaturat, receptarea bizanting, care la finele sec. XVIII

inceputul sec. XIX s-a transformat a*a de u*or in receptare de dreptiustinianeu latinese i occidentalizat, a constituit, adesea i in mare mä-surd, obiectiv, i in ultima' analiza', o interesanta *i fecunda potentare aromanitatii dreptului nostru. Este ceea ce in sec. XIX 0 XX a constituitun prielnic teren de cultura pentru implanturile de drept occidental, acaror bazit istorica ronianistica nu era straina de mo*tenirea" bizantinacare participase timp de secole la elaborarea savanta (in stil oriental",neuniversitar) a dreptului nostru *i a institutiilor lui.

Pentru a explica raportul dintre actiunea factorilor bizantini 'Mtn-niti in cursul analizelor prezente i rezultatele la care s-a ajuns in viatainstitutiilor romane*ti, nu mi se pare gre*it sa se faca apel fàrá nici oanalogie mecanica sau fortatil cu *tiintele naturii (Jacques Ruffi6) lanotiunea de treaptil sau culoar de evolutie (palier évolutif").

Fiecarui mare impuls sau impact bizantin de ordin institutional,Ii corespunde pe planul realitatilor romane*ti o treapta, un culoar in care

288 www.dacoromanica.ro

Page 286: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

elementele bizantine preluate, imprumutate, impuse, adaptate, se regit-sesc specializate si integrate in noi i vaste ansambluri, Cu calitati noi, cores-punzatoare epocii diferite la care ne gàsim,si societatii romanesti in caresinteza are loc. Imitarea servila sau dominatia modelului bizantin folositau fost constant inlaturate in cadrul unei selectii de sinteza innoitoare, carenu permite sa se vorbeasca nici de un drept româno-bizantin, nici de insti-tutii romano-bizantine.

Acesta este rolul fecund si subtil al Bizantului dupa Bizant" intarile române Aici, fortele sociale la care m-am referit, au stiut, chiarIn plina perioada fanariota, sui respinga, din punct de vedere romanesc, oanumita mitizare imposibilä a Bizantului pentru uzul románilor, asa cumin tot decursul istoriei lor, chiar fäcind o politica de largä, afirmare si pro-tectie culturalä si religioasa, conducátorii politici (peste unele anecdotepersonale) au stint sit nu angajeze soarta poporului condus de ei pe callecomplicate si fara iesire, ale ideii imperiale bizantine si ale unei reinvierirománesti a Bizantului.

Cu alt prilej 224, am subliniat i structura traumatizantá a receptáriidreptului bizantin in rnaterie institutionala si juridica. In primul rind,din cauza distantei dintre gigantismul lui ius reeeptum (sau mai degrabarecipiendum ) i deschiderea limitata a tárilor receptoare. In al doilea rind,din cauza dezvoltärii entice, contradictorii, incoerente a ideii imperiale,de care receptarea dreptului bizantin (si impactul institutional) erau oare-cum inseparabile. Traumatism rezultind si din conditiile politice, socialesi economice impuse de dominatia otomana. Cit priveste rnitul Phoenixuluibizantin, el se dovedea cu atit mai traumatizant, eu cit istoria condamnasefära apel Imperiul basileus-ului si visul kW ecumenic. In fine, traumatismiz-vorlud din contradictia fundamentalä i originará care exista intre ecu-m.enismul imperial si crestin, pe de o parte, irealizabil in sine, si maiputin sub un steag particularist, i, pe de alta parte, destinul nationalal tuturor popoarelor antrenate in epope ea bizantinä, Lira a exceptapoporul grec.

Tocmai acest traum.atism formeaza esenta a ceea ce se numesteuneori cu o nevoita intentie apologetica Byzance après Byzance".In perspectiva pe care o evoc aici, aceastä formula fericita vrea sui spunacui popoarele sud-estului european i in primul rind cel romän, de care seocupa aceste pagini, n-au putut sa se afirme, sa se dezvolte i sa se defi-neascä, decit cu ajutorul pretios al Bizantului, dincolo i adesea impotrivalui, cu meuirea ce aveau de a-si fAuri propriul lor non-Biiant (Non- Byzance)

224 L'originalité du droit national des peuples du Sud-Est europeen dans le contexte dela reception du droit romano-byzantin jusgu'au XIX6 et de la reception du droll occidental auXIX' siécle, Rapport présenté au Me Congrés international d'etudes du sud-est europeen( Buc. 1974), Buc. (1974) 25-26.

289www.dacoromanica.ro

Page 287: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

VALENTIN AL. GEORGESCUBizaniul i institutiile romine§ti 'Anil la jumfitatea seeolului al XVIII-lea

(Byzance et les institutions roumaines jusqu'au milieudu XVIIP sièele)

BUCUREp'I, EDIT. ACAD., 1980, 296 p.

Résumé

Partie introductive

1. Objet de la recherche. 2. Chronologie. La recherche d'ordre institution-nel amorcée dans le rapport que l'auteur a présenté au XIV Congrès inter-national des Etudes byzantines (Bucarest 1971) sera prolong& ici en pleine« Byzance après Byzance » jusqu'au milieu du XVIII siècle. 3. Problèmesde méthodologie. A. Institution et structure. B. Le problème des sources.C. Le problème des contacts et des influences. Si les contacts et échangesinstitutionnels sont frequents et incontestables, on doit souligner l'impos-sibilité d'interpréter ces elements en les isolant de leur contexte historiquelocal et determinant D. De la méthode des ensembles institutionnels. E. Leproblème du féodalisme byzantin. 4. Le cadre géographique et historiquegénéral. Sans que la Valachie et la Moldavie aient été des terres de domina-tion byzantine, la persistance (avec des interruptions) du pouvoir de Byzancedans la Dobroudja, ainsi que le voisinage prestigieux et les téles de pontlongtemps maintenus au nord du Danube, y ont assure une importantecontinuité romano-byzantine. En Transylvanie, les institutions des Rou-mains majoritaires par leurs racines communes, un développement his-torique unitaire et la communauté de religion conservent avec Byzancedes liens qui ne les singularisent pas, sauf l'absence de conflicts directs.5. L'historioographie roumaine et le rôle institutionnel de Byzance : les idéesdirectrices. On y resume dans une perspective critique les grands problè-mes institutionnels qui ont été abordés depuis un siècle.

Première partie

BYZANCE ET LES INSTITUTIONS BOUIKAINESJUSQU'A LA CHUTE DE CONSTANTINOPLE (1453)

Chapitre I". Byzance et les volvodats (duchés) transdanubiens desIX' xe siècles. Examen critique de la these de I. Nistor, concernantl'origine romano-byzantine de la terminologie et des structures étatiquesau niveau du voirode et du Herzog, rend possible une contribution originale,par une analyse structurale, philologique et comparatiste.

Chapitre II. L'apport byzantin à la structuration du pouvoir princier.En Valachie et en Moldavie, qui n'ont pas été des creations byzantines,des structures et des modèles byzantins, fortement adaptés, ont été uti-lises. La fixation de la structure d'a utocrator sur la téte des voivodes-domni a servi à la mise sur pied d'une indépendance qui ne visait pas A, rom-pre les liens avec la famine byzantine des ta,ts patronnés par le basilms.

291www.dacoromanica.ro

Page 288: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Elle faisait du domn un empereur dans son petit pays, comme le roi deFrance était devenu. *empereur en son royaume ».

Chapitre III. Le problème des assemblées dietats. A un niveau decristallisation à peine plus marque qu'à Byzance, elles se retrouvent aunord du Danube, avec un impact occidental en Moldavie, venant de Pologne,et en Transylvanie dans le cadre pluriethnique de l'État hongrois.

Chapitre IV. Problème de la noblesse (boierimea) et des grands digni-taires. Issue non de la conquête, mais d'une locale stratification socio-éco-nomique et politique, elle denote aussi des caractères récemment définis parOstrogorsky pour Paristocratie byzantine, avec, des deux côtés, la mémeposition vis-à-vis des dignités d'Etat. Les vlasteli (vlastelini ) font penseraux peripotetoi byzantins. A l'encontre de M. Costin et D. Cantemir, onne retient plus aujourd'hui des similitudes ou une filiation byzantine (sur-tout par filière slave) que pour six grands dignitaires : logofett, vistier,dvornic (expliqué aussi par le palatinus hongrois, C. C. Giurescu), spiitar(ou du roum. spata, idem), postelnic ou stratornic et comis.

Chapitre V. L'administration locale, les villes, l'organisation mili-ta ire. Les districts ( judete,linuturi ) et les structures urbaines ne renvoientpas à des modèles byzantins. Les villages privilégiés en échanges d'obli-gations militaires et les indices (Eugène Stanescu) d'une stratiotie sud-esteuropéenne peuvent avoir un point de depart byzantin.

Chapitre VI. Les communautis agraires, le statut juridique des pay-sans et le régime foncier. L'ancienneté du village roumain exclut unereference byzantine pour tout parallélisme avec la métrocônaie. Pour leterme de siromaki (pauvres) on a propose (C. C. Giurescu) une origine by-zantine par filière serbe. Mais la catégorie sociale était antérieure à l'irn-plantation de siromah. Les paroikoi existeront au nord du Danube, maisle mot pariki (Bulgarie, Serbie) n'a pas franchi le fleuve. L'oppositionsciraci hogali (penétes dynatoi), avec les implications idéologiqueset religieuses mises en evidence par D. Angelov, se retrouve dans tout leSud-Est. Suit l'étude d'autres structures : adiectio sterilium, prädalica,dominium eminens (pronoia), slugi (servientes ),viglu et posada, engariaangarale, conac mitata (metaton ).

Chapitre VII. Mile institutionnel de l'Eglise et réception du droitbyzantin canonique el nomocanonique. L'Eglise, institution globale auplan cecuménique et national, et système d'institutions ecclésiastiques, étaitaussi la plaque tournante pour un processus d'implantation obligatoired'institutions civiles et publiques, considérées comme inséparables del'action de l'Eglise. A. En tant qu'institution globale, l'Eglise vivait iiureByzantino (comme en Occident, jure Romano). Cet impact byzantin, connuet unanimement reconnu, ne sera pas abordé dans le present ouvrage.B. On n'entrera pas non plus dans l'analyse du droit civil-canonique del'Eglise, d'origine également byzantiiae. Dams les deux domaines, la juridic-tion ecclésiastique était confirmée par le pouvoir imperial et princier.

Chapitre VIII. Réeeption du droit byzantin impérial, droit &lit del'État féodal. Portant sur les nomocannons (S yntagme alphabetiquede Blastarès) et sur des novelles impériales ou sur des recueils séculiers(Procheiros romos, dans la Korm6aja khiga ), elle sera source d'une implan-

292www.dacoromanica.ro

Page 289: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

tation de modeles institutionnels byzantins, insérés dans la trame desinstitutions locales, dont on comblera les lacunes ou les imprecisions. Desdocuments valaques l'attestent pour la fin du XIVe siècle, A quoi s'ajoutel'intense circulation générale des recueils de droit nomocanonique. Lareception attestait à l'époque Pentrée des nouveaux Etats dans la sociétépolitique internationale, dont le droit byzantin formait le ius gentium(nomoi ethnikoi ). Elle assurait au pouvoir princier le concours de l'Egliseet un instrument de centralisation. Sans que tat écartée l'indélogeable

coutume de la terre », le ius Vala,chicum est present, sous ce nom, aussien dehors des frontières politiques. La coutume était aussi source reconnueen droit canonique et la pravila byzantine consacrait la force obligatoirede la coutume locale, sous certaines conditions. Cette mise en tutelle dela coutume sera lente, coexistant avec la tradition d'une coutume archai-que, obligatoire par elle-même, constituée en système de droit apparem-ment populaire et susceptible d'abroger le droit emit (consuetudo contra,legem ), mentionnée une seule fois dans le code de Justinien (8,52,1 a.224; contra : h.t. 3 a. 319).

Deuxième partie

(tRYZANCE APRÈS BYZANCE» ET LE Df:VELOPPEMENT DES INSTITUTIONSROUMAINES (1453 -1750)

Titre premier

LE CADRE SOCIAL ET CULTUREL DE L' IMPACT INSTITUTIONNELPOST-BYZANTIN

Chapitre Jer Problèmes généraux. Rille de la diaspora grecque : pouvoirprincier, Eglise, grandes dignités. Le rôle institutionnel de Byzance nefait que s'élargir après 1453 et devient durable justement dans lecadre de la reception du droit canonique et imperial. Ce rôle s'adapte auxexigences de chaque moment, aux réalités roumaines dominantes. Le mythede la resurrection byzantine fut tenace et mobilisateur. Mais, réalistes etlucides, les princes roumains n'y ont pas succombes. Le cas échéant, ilsne s'en servent que pour une politique d'cecuménisme culturel et de soli-darité chretienne avec les peuples de la region et méme de plus loin. L'Em-pire ottoman octroie à ses sujets en terre conquise le privilege de vivre selonleurs coutumes et le droit byzantin, sous la direction du patriarehe de Cons-tantinople, devenu une sorte d'éthnarque. Assures d'une position de secondenation privilégiée, les Grecs affluent dans les Principautés (XVIe XVIII)siècles. Cette diaspora revel parfois des formes conflictuelles. La receptiondu droit byzantin a pu en étre favorisée. Mais sans elle, les choses se seraientpassées fondamentalement de la méme favn. La reception du droit romainen Occident et du droit romano-byzantin en Orient a été un phénomeneeuropéen, effet d'une loi objective de l'histoire.

Chapitre II. Circulation des recueils de droit byzantin canonique etséculier dans les pays roumains. Un inventaire aussi complet que possi-ble nous en a paru indispensable. Ces recueils sont nombreux, varies et

293www.dacoromanica.ro

Page 290: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

inconcevables sans avoir 6-0 destin6s N une utilisation pratique. Voici leseompartiments de cet inventaire : I. Syntagme alphabétique de M. Vlas-taiès (1335) : 16 mss. si. et 13 mss. gr. II. La pravila des saints-pères,la pravila des saints ap5tres et les canons des saints concites: 17 mss. si.,2 mss. gr., deux mss. roum. et deux impressions (1545, 1554) du texte sla-von. III. Nomocanon de Manuel Malaxos (1561/1563) : 1 ms. gr. ancienet 16 mss. gr. (populaires), deux versions roumaines dans les codes de1630 (Jassy) et 1652 (Valachie). IV. Nomocanon (Vakteria Cirjaou Toiagul ...) de Jacob de Jannina : 6 mss. gr. et 3 mss. rount. (trad.Jassy, 1754). V. Divers nomocanons, canonaires, pénitentiels: 24 nass.si. et gr. VI. L'Hexabile d'Harmenopoulos : éditions savantes de 1540et 1587 et Pédition en langue populaire d'A. Spanos (Venise, 1744 et éd.suiv.). VII. Divers reetteils grecs élaborés à l'étranger et en .Roumanie: 12recueils des XVIP et XVIII' siècles. VIII. Codes manuscrits en rou--main : 8 nomocanons canonaires et pénitentiels. IX. Codes imprimésen roumain : sept, dont trois grandes codifications du XVIP siècle (1640 et1652 en Valachie et 1646 en Moldavie, les deux premiers circulant aussien Transylvanie) (éd. spéciale du code de 1640 et trad. latine, 1722, du-code de 1652).

Chapitre III. Rapports entre la pravila et la eoutume locale (14531754). Etude du problème en régime de pluralisme des systèmes dedroit, à la veille de la synthèse codificatrice qui commence A, partir de1765. On souligne l'absence de coutumiers officiels ou privés, naanuscritsou imprimés, avant 1777 (sauf en Transylvanie, 1508, Rigara§).

Deuxième titre

L' IMPACT POST-BYZANT IN SUR QUEL QUESINSTITUTIONS ROUMA INES (1453-1750)

Chapitre I". Structures de rEtat et du pouvoir princier. En régimed'autonomie, sous suzeraineté ottomane (consolidée abusivement après1538), l'impact byzantin n'est plus de mise. On examine : 1. L'autocratie.et l'independance nationale. 2. Contradictions de la suzeraineté ottomane.3. L'autocratie dtt pouvoir princier. 4. Apparition de structures quasi-consti-iutionnelles. 5. La repression de la haute trahlson (felonie): légalité féo-dale en régime nobiliaire et rôle de la Novelle de Justinien XVII, ch. 13.

Chapitre II. Le conseil (Divan) princier et les grandes dignités. Impactbyzantin inexistant, avec échos de mentalités et de traditions actualiséespar la diaspora grecque et par une sorte de succession byzantine qu'a as-sumée la Porte ottomane, à sa façon.

Chapitre III. Les assemblées d'états et la grande assemblée du pays.Evolution locale, non byzantine, avec alternance de poussées du régimenobiliaire.

Chapitre IV. La donation d'allégeance ou de consécration et le droitde fondation (dikaion ktêtorikon). On examine : 1. Donation et fondation.2. «Ctitorie », fondation et personne juridique. 3. Formes de la « ctitorie» etsa nature. 4. Droits et obligations des fondateurs (« ctitori »). 5. Mentalitéfondationnelle et politique fondationnelle de l'État. 6. Le clroit fondationneldans les Principautés ; dispositions de droit gait; origine byzantine. 7.Structure de classe des fondations. 8. Confirmation princière. 9. Contratde fondation. Solution négative. 10. Pratique fondationn elle. 11. Conclusion.

294www.dacoromanica.ro

Page 291: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Chapitre V. La propriété. .Analyse de la remarque de Fr. Dölgerconcernant la necessité de connaitre le développement byzantin pour bien.comprendre les rapports de droit agraire et économiques du Bas-Moyenage et du début des temps modernes dans les pays balkaniques et la Rouma-nie, les conceptions sur la propriété foncière, s'étant à, peine modifiéessous la domination ottomane et, par exemple, en Roumanie elles seraientrestées décisives et ancrées davantage grâce à raction du droit écrit.

Chapitre VI. La protimesis ou le letrait byzantin. Rattachement duretrait roumain à la structure, de type ancien, du droit byzantin, avec descas de retrait de type occidental. C'est une forme de proprieté féodale con-ditionnée vis-A, vis des cercles de solidarité protimitaire". L 'institution rou-maine reste consuetudinaire et joue un double r6le social contradictoire :accaparement des terres paysannes par les dynatoi et defense des écono-miquements faibles. D'un Ole individualisation de la propriété ; de l'au-tre, raffermissement des formes communautaire et de la solidarité fami-liale, vicinale ou de coindivision (deveilmiivie), avec individualisationretardée.

Chapitre VII. Tier9age suenessoral ou «trimoiria». Seconde insti-tution typiquement byzantine, transferee avec succès. Mais le Manuelde M. Fotino de 1777 (liv. IV, t. 4) l'englobe *dans son coutumier et ladeclare topike synetheia, coutume locale. C'est l'effet de sa profonde inser-tion dans les mceurs du pays. Certaines prémisses populaires autocthonesd'une telle pratique ne sont pas connues directement.

Troisième partieASPECTS INSTITUTIONNELS DANS LA PRATIQUE JUDICIAIRE

DU "IUS RECEPTUM" (DROIT BYZANTIN)

L'inventaire selectif et commenté que l'on y a dresse constitue unepreuve irrefutable de la reception et complète d'une m.anière vivante letableau institutionnel de la deuxièm.e partie, avec recours A, une méthodedifférente d'analyse et d'exposition. Voici réventail de la problématiqueabordée : I. La loi du pays, la coutume, la Pravila, les lois de l'empire: II.Droit penal; III. Droit de la famille; IV. Droit eeclésiastique; V. Droit defondation ; VI. Le droit byzantin applique en tant que loi de Dieu ou divine;VII. La juridiction ee,clésiastique ; VIII. Droit civil; IX. Procedure; X.L'abrogation du ius receptum byzantin par voie de chrysobulle princier(Valachie, 1751).

CONCLUSIONS

Pays de reception du droit byzantin jusque vers 1831/1832, lespays roumains constituent une zone de rayonnement byzantin (réduit enTransylvanie 6, la population roumaine, peuple majoritaire du pays), quia diversifié Phéritage de Byzance d'une manière notable et originale. DansPhistoise de Byzance, la place de ces pays est éminente et d'autant plusauthentique, qu'elle n'a jamais manqué d'un contrepoids critique, voirecontestataire, avec toutes les rehabilitations rééquilibrantes. Mais il seraiterroné de voir dans les pays roumains une « veritable Byzance », une « By-zance plus éclatante que celle des rives du Bosphore ». L'impact byzantins'est toujours exercé dans un contexte roumain dominant et engendrantdes réussites byzantines qui n'auraient pu voir le jour ailleurs et qui renou-velaient les traditions byzantines sous l'action des réalités roumaines, de

295www.dacoromanica.ro

Page 292: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

leur problématique nationale et de leurs forces créatrices, autochtones oupuissamment assimilées, toujours ouvertes les unes et les autres vers lesdéfis européens qui se manifestent, comme stimulants, dès les grandescodifications du XVII' dans les trois pays.

Les institutions dont on s'y est occupé et celles qui amaient puenrichir notre analyse, font partie du pluralisme juridique fondamentaldu monde féodal dans son ensemble. Mais elles n'expriment ni un droit rou-mano-byzantin, et encore moins un autre roumano-grec. Les élémentsd'origine byzantine qui doivent étre connus comme telsont véhiculéavec eux des forces de culture et des virtualités sociales, généralementuniversalistes, lesquelles se sont constamment fondues dans la synthèsedu droit romnain global. Celui-ci est resté un creuset dont la force desélectivité a permis une réinterprétation, une adaptation féconde et unerecherche de solutions nouvelles pour des problèmes roumains, progressi-vem.ent différents des yroblèmes originairement byzantins et finalementde plus en plus antithétiques à ces derniers.

La réception byzantine ou, selon la nouvelle terminologie pro-posée por Jean Gaudemet (1976), le transf ert du droit de Byzancea porté sur un droit universaliste, utilisé de manière à lui faireperdre le caractère de droit étranger, dans le sens vulgaire et ten-dencieux du mot. Aux XIXe et XXe siècles, cette réception a con-stitué pour la nécessaire implantation des apports du droit occiden-tal dont la base romanistique n'était pas étrangère par rapport à l'héri-tage byzantin du droit roumain de l'époque un milieu de culture trèsfavorable et en quelque sorte fraternel. Ce qui explique le succès et l'ai-sance de Popération, effectuée dans un rythme accéléré et, autrement,inquiétant. Dans les Principautés, les forces sociales intéressées ont su,méme durant la période phanariote, rejeter du point de vue roumain uneeertaine impossible « mise en mythe » de Byzance, à l'usage des Roum.ains.Tout comme, le long de leur histoire, avec une politique de large affirma-tion étatique et de protection culturelle et religieuse, les gouvernants ontsu, A, quelques anecdotes individuelles près, ne pas engager le sort du peupleroumain sur les voies trompeuses et sans issne de Pidée impériale byzantine,prise à la lettre de sa mythologie, ou d'une ré,surrection roumaine de Byzance.

Toujours est-il que t ertaines structures traumatisantes de la réceptiondu droit byzantin doivent faire objet de méditation : le gigantisme dessources, les contradictions internes et inéluctables de Pidée impériale,aggravées par la présence de la domineaion également impériale des Turcs,et la contradiction entre Pcecurnénisme impériale (quel qu'en fût Pétendardbrandi pour en assurer la victoire) et le destin national de tous les peuplesentrainés dans l'épopée byzantine, sans en excepter le peuple grec.

C'est ce traumatisme qui forme, A. mon avis, l'essence de ce qu'onappelle à juste titre « Byzance après Byzance ». Dans la perspective évo-quée dans ce livre, cette formule heureuse veut dire que les peuples duSud-Est européen, et le peuple roumain au premier rang, n'ont pu s'affir-flier, se développer et définir leur identité qu'à l'aide de Byzance, entreautres, mais au-delh de Byzance et souvent A, son encontre, avec la missionobjective qui leur échéait de forger chacun son indépendance fraternelle,leur propre Non-Byzance d'aujourd'hui et de demain. C'est l'éloge im-périal qu'il est permis et qu'on a le devoir de faire du génie byzantin etde sa civilisation. Et pour nous aussi Péloge de son droit qui restera ro-mano-byzantin et ne sera jamais un filon étranger de notre histoire socialeet culturelle.

296www.dacoromanica.ro

Page 293: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Bun de tipar 18.VI/980. Forrnat 16/70x100.Coli de tipar : 18,9

{342.5(498 :495.2-C. Z. pentru biblioteci mari 342.5(498 :495) 1453 :1750"4C. Z. pentru biblioteci mici 342.5(498)

Bedactor : BEATRICE BunEsctrTehnoredactor : FELICIA BOLOCAN

C. 555 I. P. INFORNIATIA"str. Br ezoianu nr. 23-25,

Bucure,ti

www.dacoromanica.ro

Page 294: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

Lei 2'2,50

pow low IMFIntr-un astfel .de studiu,niel prejudecata .xenofobä,niel alunec'ärile catre o apo-logetica destul de conven-

' tionala nu slut la locul lor." Rolul politic, economic, ju-ridico-institutional, culturalsi religios al Bizantuluidirect sau indirect esteimportant ,si indispensabil

: pentru once analiza istoriavrednicä de acest nume.Aceastä carte cauta selectivsä depisteze modelele bizan-tine, far& a rasa In umbra'realitatile locale. In felulacesta, ea inceara sä facásensibilä adevarata semnifi-

, catie a geniului bizantin sia supravietuirii lui dupäBizant : plecind de la Bi-zant, cu ajutorul Bizantului,dincolo de Bizant, &arenon-Bizantul unei sintezeromAnesti durabile si inodernizatoare". Este singura

' cale care face ca trecutul säpoatä lumina si s'a ne fiehranä, iar prezentul ssá ra-min& legat de trecutul Wailsi solidar cu valorile pozitiveale acestuia.

www.dacoromanica.ro

Page 295: Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea

11111111111111111111L

;

='=

www.dacoromanica.ro


Recommended