BIRUINTA . Periodic al Bisericii Ortodoxe Române Toracu Mare anul III numãrul 3 (13) aprilie-iunie 2008 Foaie de culturã ºi zidire sufleteascã ale Noului Testament ºi ale întregii Sfintei Scripturii, În fiecare an la dumnezeiescul Praznic al rãzbat în fiecare r nd, verset ºi nt peste sfinþii limbile de foc ale Rusaliilor â Cinzecimii sau al Pogorârii Duhului Sfâ capitol a ºi sfintele Evanghelii, epistolele neotestamentare ucenici ºi apostoli ai M ntuitorului nostru Iisus Hristos, nu c â sau Apocalipsa, ºi cartea Faptele Apostolilor, care ne redã se poate sã nu ne întrebãm, noi, creºtinii cãldicei, unde mai în capitolul al doilea minunea Cinzecimii, este strãbãtutã sunt astãzi limbile de foc ale Rusaliilor, prin care s-au de la un capãt la celãlalt , este marcatã, însemnatã ºi împlinit cuvintele Mântuitorului: „Foc am venit sã arunc pe inspiratã din limbile de foc ale Duhului pãmânt ºi cât de mult aº vrea sã fie aprins!" Sfânt, prin f cuvintele, predicile, Luca 12,49. Rãspunsul la aceastã tainicã aptele, minunile ºi înt mplãrile din viaþa sfinþilor întrebare îl gãsim în adevãrul faptului cã â apostoli ºi din cãlãtoriile misionare ale astãzi, la douã mii de ani de la Cinzecime, sf ntului apostol Pavel. De aceea limbile de foc ale Rusaliilor umplu Biserica â împãrt㺠ntul potir pe de o lui Hristos, lumea creaþiei lui Dumnezeu ºi indu-ne din sfâ parte ºi din cuv nezeu pe de viaþa creºtinilor, prin lucrarea, luminarea ºi ântul lui Dum altã parte, ne împãrtãºim, la urma urmei, sfinþirea date de harul necreat al Duhului din aceleaºi limbi de foc ale Rusaliilor, care Sfânt. Sfânta Tradiþie ne spune cã "Biserica au inspirat Noul Testament ºi întreaga este plinã de Duhul Sfînt", aºa ºi este, Sf ntã Scripturã, ºi prin care se lucreazã pentru cã dacã suntem cu luare-aminte, â prefacerea euharisticã prin invocare descoperim faptul cã limbile de foc ale Duhului Sf nt la epiclezã, la fiecare sf ntã Rusaliilor le gãsim, le întîlnim ºi le â â ºi dumnezeiascã Liturghie, ºi miez de contemplãm astãzi, în primul ºi în primul esenþã a Liturghii cosmice. rând, în dumnezeiescul Potir euharistic al Sfintei Liturghii, Regãsim limbile de foc ale Rusaliilor în r nduiala, nta ºi dumnezeiasca â în cuvântul lui Dumnezeu din Sfâ sãv rºirea ºi lucrarea sfintelor Taine ºi ierurgii: Evanghelie ºi Sf nta Scripturã, în r nduiala sfintelor Taine â Botezul, â â Preoþia ºi ale Bisericii ºi în sfintele ierurgi în formulãrile dogmatice Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, i, sf u, ca ºi în sfeºtanii, t i, rugãciuni, ale Sinoadelor ecumenice ºi în precizãrile canonice, în ântul Masl ârnosor sfinþiri ºi dezlegãri. Preoþia sau hirotonia este Taina prin scrierile sfinþilor Pãrinþi, îndeosebi în Filocalie, Pateric ºi care se lucreazã celelalte sfinte Taine, condiþia acestora ºi Vieþile sfinþilor, în fãptuirile creaþiei care ne înconjoarã ºi adevãratã Cinzecime a ierarhului, preotului ºi diaconului. care sunt pline de ruguri aprinse, în fiecare creºtin botezat Prin contemplaþie, ne împãrtãºi din limbile de foc ale ºi însemnat cu nta m „Pecetea darului Duhului Sfînt" prin sfâ Rusaliilor, care se aflã lucrãtoare, de viaþã-fãcãtoare ºi Tainã a Mirungerii, în roua lacrimilor rugãciunii de sfinþitoare în toate fãpturile creaþiei lui Dumnezeu, pocãinþã ºi umilinþã ºi mai ales în candelele fecioarelor mijlocindu-ne neîncetat revelaþia naturalã ºi cunoaºterea înþelepte. naturalã a lui Dumnezeu, prin vederea ºi înþelegerea Potirul Sfintei ºi dumnezeieºtii Liturghii cuprinde minunilor creaþiei Sale. Limbile de foc ale Rusaliilor le limbile de foc ale Rusaliilor în deplinãtatea lor, prin întrezãrim în Vecernia, Utrenia ºi Liturghia cosmicã, în perfacerea euharisticã ºi prin prezenþa realã a Trupului ºi Ceasurile de peste zi ºi S nta în taina Miezonopticii, în semenii ângelui Mântuitorului Iisus Hristos în sfâ noºtri creaþi dupã chipul ºi asmãnarea lui Dumnezeu ºi Împãrtãºanie. Limbile de foc ale Rusaliilor stãpânesc ºi botezaþi în numele Sfintei Treimi, în roua lacrimilor învãluie sfântul ºi dumnezeiescul Prestol în luminã ºi slavã, rugãciunii înaintea sfintelor icoane ºi a sfintei cruci, în prefãcându-l pe acesta într-un adevãrat rug aprins, de aceea citirea scriirilor filocalice ºi duhovniceºti ortodoxe ºi, mai orice episcop, preot ºi diacon, urmând pilda lui Moise, stã ales în candelele fecioarelor înþelepte care, fiind gata, ies cu de vorbã cu Dumnezeu, cel care ne vorbeºte astãzi din dragoste ºi îndrãznealã întru înt rugul aprins al Sfintei ºi dumnezeieºti Liturghii prin âmpinarea Mirelui Iisus . limb tenii ºi Hristos ile de foc ale Rusaliilor, cuprinse în ec D A N I I L rugãciuni, în proscomidie ºi vohoade, în heruvic ºi Episcop-locþiitor al Daciei Felix prefacere, în pricesne ºi împãrtãºire. Vârºeþ În cuvintele sfintei Evanghelii ºi ale Apostolului, LIMBILE DE FOC ALE RUSALIILOR
Transcript
BIRUINTA.Periodic al Bisericii Ortodoxe Române Toracu Mare anul III numãrul 3 (13) aprilie-iunie 2008
Foaie de culturã ºi zidire sufleteascã
ale Noului Testament ºi ale întregii Sfintei Scripturii, În fiecare an la dumnezeiescul Praznic al rãzbat în fiecare r nd, verset ºi nt peste sfinþii limbile de foc ale Rusaliilor âCinzecimii sau al Pogorârii Duhului Sfâ
capitol a ºi sfintele Evanghelii, epistolele neotestamentare ucenici ºi apostoli ai M ntuitorului nostru Iisus Hristos, nu câsau Apocalipsa, ºi cartea Faptele Apostolilor, care ne redã se poate sã nu ne întrebãm, noi, creºtinii cãldicei, unde mai în capitolul al doilea minunea Cinzecimii, este strãbãtutã sunt astãzi limbile de foc ale Rusaliilor, prin care s-au de la un capãt la celãlalt , este marcatã, însemnatã ºi împlinit cuvintele Mântuitorului: „Foc am venit sã arunc pe
inspiratã din limbile de foc ale Duhului pãmânt ºi cât de mult aº vrea sã fie aprins!" Sfânt, prin f cuvintele, predicile, Luca 12,49. Rãspunsul la aceastã tainicã aptele, minunile ºi înt mplãrile din viaþa sfinþilor întrebare îl gãsim în adevãrul faptului cã âapostoli ºi din cãlãtoriile misionare ale astãzi, la douã mii de ani de la Cinzecime, sf ntului apostol Pavel. De aceea limbile de foc ale Rusaliilor umplu Biserica âîmpãrt㺠ntul potir pe de o lui Hristos, lumea creaþiei lui Dumnezeu ºi indu-ne din sfâparte ºi din cuv nezeu pe de viaþa creºtinilor, prin lucrarea, luminarea ºi ântul lui Dumaltã parte, ne împãrtãºim, la urma urmei, sfinþirea date de harul necreat al Duhului din aceleaºi limbi de foc ale Rusaliilor, care Sfânt. Sfânta Tradiþie ne spune cã "Biserica au inspirat Noul Testament ºi întreaga este plinã de Duhul Sfînt", aºa ºi este, Sf ntã Scripturã, ºi prin care se lucreazã pentru cã dacã suntem cu luare-aminte, âprefacerea euharisticã prin invocare descoperim faptul cã limbile de foc ale Duhului Sf nt la epiclezã, la fiecare sf ntã Rusaliilor le gãsim, le întîlnim ºi le â â ºi dumnezeiascã Liturghie, ºi miez de contemplãm astãzi, în primul ºi în primul
esenþã a Liturghii cosmice.rând, în dumnezeiescul Potir euharistic al Sfintei Liturghii, Regãsim limbile de foc ale Rusaliilor în r nduiala, nta ºi dumnezeiasca âîn cuvântul lui Dumnezeu din Sfâ
sãv rºirea ºi lucrarea sfintelor Taine ºi ierurgii:Evanghelie ºi Sf nta Scripturã, în r nduiala sfintelor Taine â Botezul, â âPreoþia ºi ale Bisericii ºi în sfintele ierurgi în formulãrile dogmatice Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, i,
sf u, ca ºi în sfeºtanii, t i, rugãciuni, ale Sinoadelor ecumenice ºi în precizãrile canonice, în ântul Masl ârnosorsfinþiri ºi dezlegãri. Preoþia sau hirotonia este Taina prin scrierile sfinþilor Pãrinþi, îndeosebi în Filocalie, Pateric ºi care se lucreazã celelalte sfinte Taine, condiþia acestora ºi Vieþile sfinþilor, în fãptuirile creaþiei care ne înconjoarã ºi adevãratã Cinzecime a ierarhului, preotului ºi diaconului.care sunt pline de ruguri aprinse, în fiecare creºtin botezat Prin contemplaþie, ne împãrtãºi din limbile de foc ale ºi însemnat cu nta m „Pecetea darului Duhului Sfînt" prin sfâRusaliilor, care se aflã lucrãtoare, de viaþã-fãcãtoare ºi Tainã a Mirungerii, în roua lacrimilor rugãciunii de sfinþitoare în toate fãpturile creaþiei lui Dumnezeu, pocãinþã ºi umilinþã ºi mai ales în candelele fecioarelor mijlocindu-ne neîncetat revelaþia naturalã ºi cunoaºterea înþelepte.naturalã a lui Dumnezeu, prin vederea ºi înþelegerea Potirul Sfintei ºi dumnezeieºtii Liturghii cuprinde minunilor creaþiei Sale. Limbile de foc ale Rusaliilor le limbile de foc ale Rusaliilor în deplinãtatea lor, prin întrezãrim în Vecernia, Utrenia ºi Liturghia cosmicã, în perfacerea euharisticã ºi prin prezenþa realã a Trupului ºi Ceasurile de peste zi ºi S nta în taina Miezonopticii, în semeniiângelui Mântuitorului Iisus Hristos în sfânoºtri creaþi dupã chipul ºi asmãnarea lui Dumnezeu ºi Împãrtãºanie. Limbile de foc ale Rusaliilor stãpânesc ºi botezaþi în numele Sfintei Treimi, în roua lacrimilor învãluie sfântul ºi dumnezeiescul Prestol în luminã ºi slavã, rugãciunii înaintea sfintelor icoane ºi a sfintei cruci, în prefãcându-l pe acesta într-un adevãrat rug aprins, de aceea citirea scriirilor filocalice ºi duhovniceºti ortodoxe ºi, mai orice episcop, preot ºi diacon, urmând pilda lui Moise, stã ales în candelele fecioarelor înþelepte care, fiind gata, ies cu de vorbã cu Dumnezeu, cel care ne vorbeºte astãzi din dragoste ºi îndrãznealã întru întrugul aprins al Sfintei ºi dumnezeieºti Liturghii prin âmpinarea Mirelui Iisus
. limb tenii ºi Hristosile de foc ale Rusaliilor, cuprinse în ecD A N I I Lrugãciuni, în proscomidie ºi vohoade, în heruvic ºi
Episcop-locþiitor al Daciei Felixprefacere, în pricesne ºi împãrtãºire.VârºeþÎn cuvintele sfintei Evanghelii ºi ale Apostolului,
LIMBILE DE FOC ALE RUSALIILOR
“Biruinta” aprilie - iunie 2008
Rusaliile Pogorârea Sfântului Duh
Duminica Rusaliilor este ziua Pogorârii Sf.Duh peste Sf.Apostoli, este ziua întemeierii Sf.Biserici,este ziua revãrsãrii harului ceresc peste toate sufletele. Aceastã Sãrbãtoare ne dã prilejul sã vorbim despre Darurile Sf. Duh. Cuvântul harismã înseamnã „dar gratuit" prin aceasta se înþelege în chip desãvârºit prezenþa Duhului care se manifestã prin tot felul de daruri gratuite, daruri duhovniceºti.
În cartea Fap.Ap.c 2 v 1-11 ne este redatã pogorârea Sf.Duh care a avut loc în 50-a zi dupã Învierea Domnului adica la sãrbãtoarea Cinzecimii s-au a Rusaliilor. Limbile de foc care erau aºezate peste
Sf.Apostoli era semnul prezenþei lui Dumnezeu ºi semnul chemãrii lor la propovãduire: „Mergeþi în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la toatã fãptura". Focul este simbolul luminii ºi al cãldurii. Sf.Duh care s-a pogorît peste Apostolii a luminat ºi a încãlzit sufletele ºi inimile lor ca sã poatã mãrturisi cu îndrãznealã ºi curaj despre Patimile ºi Învierea lui Hristos. Dumnezeu Tatãl la Cinzecime a împãrþit limbi de foc pe Duhul cel Sfînt ca sã zideascã turnul unitãþii noastre"BISERICA".
Unitatea în Biserica este unitatea în Dumnezeu, unitate în smerenie, în iubire, în luminã, în proclamarea binelui ºi înþelegerii între toate neamurile, dupã cum spune stihul cântãrii condacului". Iar când a împãrþit limbi de foc într-o unire pe toþi i-a adunat".
Dacã prin Înviere s-a proclamat universalitatea mântuirii, prin revãrsarea Duhului Sfânt s-a vestit universalitatea sfinþirii a tot trupul, aºa cum spune Ap.Petru vorbind mulþimilor din cartea Ioil „Voi turna din Duhul meu peste tot trupul, ºi a mai adãugat: ºi minuni voi face sus în cer ºi jos pe pãmînt semne".
Pe acest temei Sf.Bisericã permanetizând minunea de la Cinzecime sfinþeºte prin tainele ºi ierurgiile ei transformând întreg cadrul cosmic într-un templu al Duhului Sfânt în „cer nou ºi pãmânt nou".
Duhul Sfânt a continuat opera sa în Biserica cea Una, Sfântã, Sobornicescã ºi Apostoleascã, a venit ºi este cu noi de-a pururea trimis de acela care a avut puterea de a înfrânge moartea.
Mântuitorul este mereu acelaºi ºi ne cheamã pe toþi sã ne lumineze cu lumina cunoºtinþei de Dumnezeu ºi sã ne depãrtãm de pãcat, sã ne împãrtãºim de harul ºi darurile Duhului Sfânt, fiecare dintre noi avem nevoie de focul Duhului Sfânt sã ardã rãdãcina pãcatelor ºi sã facem loc la darurile Duhului Sfânt care sunt: dragostea, bunãtatea, pacea, îndelunga rãbdare, bucuria, facerea de bine, blândeþea, înfrânarea aºa cum spune Ap.Pavel. Gal.5 v.22-23. Sã cântãm cu toþii la aceastã Sãrbãtoare a Pogorârii Sf.Duh: „Duhul Sfânt este luminã ºi viaþã ºi izvor viu, înþelegãtor, Duhul înþelegerii, Duhul înþelepciunii, ispãºitor, curãþitor de pãcate".
Îngenunchind cu smerenie ºi cu glas înveºmântat sã rostim frumoasa ºi înãlþãtoarea rugãciune „Împãrate Ceresc".
Protopop Drãghicescu Petru
…ªi sã ne ierþi……
Se-nalþã nori ºi pacea e departeÎn suflet zbucium cade ne-ncetat,N-am luat prinosul care ne-a fost dat;Pãcatul, fericirea o împarte.
Nu ºtim ce-i pacea, Doamne, ne învaþãªi lãcrimând sã ne cunoaºtem vina,Sã mulþumim vindecãtori, de tinãRecunoºtinþei raiului pe pleoape.
Sã înãlþãm din zbucium ºi poveriUn sentiment de slavã creºtinascãªi Duhul Nemuririi sã umbreascãÎn trecerea spre veºnici primãveri.…………………………………ªi sã ne ierþi, ºi sã ne ierþi mereuPrin Duhul ºi prin Fiul-Tatã Dumnezeu.
ª
º
ª
ªº
Din suflet oriºicând rãsunã
Din Basarabia rãsunãUn bucium peste plai strãbun,Parcã din ceruri se adunã
i îngerii cu Tatãl Bun.
Din Basarabia rãzbateEcou de frate pîn'la cerIar Prutul inima împarte
În mare jale i mister.
Din Basarabia se vedeSalutul fratelui cuprinsDe dorul sfânt în care crede
i de oftat pe veci nestins.…………………………….Din Mama tarã tot rãsunã Alt bucium peste plai strãbun,Parcã din ceruri se adunã
i îngerii cu Tatãl Bun. Pr.stavrofor,Radu Boti
aprilie-iunie2008 “Biruinta”
Sfânt. Dupã-amiaza, pe Muntele Mãslinilor se þinea o Sãrbãtoarea Rusaliilor este o sãrbãtoare creºtinã celebrare în amintirea Înãlþãrii Mântuitorului.de o deosebitã importantã fiind prãznuitã la 50 de zile
dupã Paºti ºi care aduce aminte de coborârea Duhului Întemeierea Bisericii CreºtineSfânt. Potrivit Faptelor Apostolilor (2, 1-11), acest
ºti Hºti "Binecuvântat e ristoase, Dumnezeul eveniment a avut loc în ziua Rusaliilor evreieþelepþi pe pescari ai arãtat, (ª ã moartea, învierea ºi înãlþarea lui Isus la nostru, Cel ce prea înavuot), dup
trimiþându-le lor Duhul Sfânt; ºi printr-înºii lumea ai cer.vânat, iubitorule de oameni, mãrire Þie!". Aºa glãsuieºte În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, troparul acestui mare praznic al Bisericii noastre, de fapt o sãrbãtoare agricolã de bucurie, în care se oferã pârgã ziua de naºtere a Bisericii creºtine, întrucât în aceastã zi a din roadele pãmântului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, luat fiinþã în chip vãzut aceastã instituþie divino-umanã, 16), numitã ºi "Sãrbãtoarea sãptãmânilor" (Ex 34, 22; Lv întemeiatã în chip nevãzut, o datã cu jertfa Mântuitorului 23, 15). Apoi ajunge o aniversare a Legãmântului, care
pe cruce.fusese încheiat cu ocazia ieºirii din Egipt (Ex 19, 1-16).
Apostolii au grãit în limbile neamurilorRusaliile creºtine au legãturã cu Legãmântul, fiind o sãrbãtoare a Duminica Rusaliilor mai este
ã ºi "Duminica Cincizecimii", încheierii lãuntrice a Noului numitîntrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Legãmânt al harului ºi iubirii, prin Sfinþii Apostoli a avut loc în cea de-a coborârea Sfântului Duh peste
º cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Apostoli i cei prezenti. Duhul Sfânt Evanghelist Luca, în "Faptele Apostolilor" nu este dãruit numai Bisericii în (cap. 2), istoriseºte momentul în care ansamblu, ci ºi fiecãrui creºtin în Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). a umplut de darurile sale pe Apostoli, Minunea Rusaliilor de la Ierusalim pentru început aceºtia cãpãtând marea se continuã în Bisericã prin prezenta putere de a grãi în limbi strãine, permanentã a Duhului Sfânt.. necunoscute de ei pânã atunci. Spre Semnificaþia Rusaliilor creºtine mai mirarea multor oameni aflaþi în Ierusalim, poate cuprinde urmãtoarele aspecte:cei doisprezece au început sã facã revãrsarea eshatologicã a
cunoscutã învãþãtura Mântuitorului cãtre neamuri, în Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea diferite limbi, deºi aceºti ucenici erau ºtiuþi de mulþi sa din Fapte 2)dintre cei prezenþi ca fiind evrei simpli, în nici un caz încununarea Paºtelui lui Hristos, prin revãrsarea preocupaþi de învãþarea limbilor strãine.Duhului asupra apostolilor
ãduiriiãþii mesianice, potrivit Începerea propovadunarea comunitãi o profeþiilor ãtre toate popoarele, Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii sdeschiderea Bisericii c
vestise mai demult Mântuitorul: "Dar Mângâietorul, începutul misiuniiDuhul Sfânt, pe care Tatãl Îl va trimite întru numele
Denumire Meu, Acela vã va învãþa toate ºi vã va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14.26). Într-adevãr, Cuvântul românesc "rusalii" derivã din lat.
Rosalia ñïõóÜëéá când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceºtia au , prin termenul din gr. medie ºi sl. rusalija devenit "preaînþelepþi", fiind umpluþi "de lumina, râvna .
ºi toate harurile dumnezeieºti" - aºa cum prea frumos Istoric exprima Patriarhul Justinian. Abia dupã acest moment,
ucenicii Domnului au ieºit în toatã lumea, sãvârºind Apostolul Pavel acorda importanþã acestei minuni, întorcând pe pãgâni de la închinarea idolilor, sãrbãtori (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitãþile creºtine aducând, de la oameni simpli la împãraþi, pe mulþi la care aveau vii înaintea ochilor roadele ºi mãrturiile dreapta credinþã. Începutul are loc chiar în aceastã zi a acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreunã cu Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului minunile Duhului Sfânt, sãrbãtorirea anualã a coborârii Apostol Petru, "ca la trei mii de suflete" au crezut în Duhului Sfânt era de la sine înþeles.Hristos, alcãtuind prima comunitate a celor care credeau Potrivit informaþiilor din Peregrinatio Etheriae, spre în Hristos.sfârºitul sec. IV, la Ierusalim, sãrbãtoarea începea cu o
ºcelebrare nocturnã. Dimineaþa, prima slujbã se þinea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului
Pr.stavrofor, Radu Boti
Rusaliile
“Biruinta” aprilie - iunie 2008
TORACU MARE IARÃ ªI IARÃ!
Lucrurile bune ºi plãcute sunt repetabile atunci când vrea Dumnezeu, pentru cã Biblia ne învaþã cã e bine ºi e frumos sã fie fraþii împreunã. Iar noi, ca umili slujitori ai Sãi, vrem sã împlinim dorinþa divinã. Vrem sã fim împreunã ºi nadãjduim cã vom ajunge ºi vremea ca toþi sã fim una!Pânã atunci, însã, am fost din nou la Toracu Mare, în Banatul Sârbesc. În a treia zi de Paºti, în Sãptãmâna cea luminatã, am plecat de acasã, cu prieteni apropiaþi sufletului nostru, pentru a participa la sãrbãtoarea hramului Bisericii Ortodoxe Române din parohia înfrãþitã cu noi, poftiþi fiind de pãstorul acestui mândru sat de
pustã. ªi am trecut prin vãmi aproape fãrã nici o grijã, ca sã ajungem la casa parohialã, a cãrei poartã era deschisã. CA ÎNTOTDEAUNA!
Îmbrãþiºãri, þucãturi ca la români dar ºi ca la sârbi, „bine aþi venit la noi" ºi toate celelalte obiºnuite unor asemenea momente. Obiºnuite dar pline de dragoste. Ne întâlnim cei ce ne considerãm deja de-ai casei: protopopul Drãghicescu, parohul locului, pr. Petru Toma de la Sãcãlaz, pr. Ion Mermeze de la Ghiroda, pr. Emanuel Mojic din Toracu Mic ºi cel ce scrie aceste gânduri.
Nu avem prea mult timp pentru depãnat poveºti cã aºteptãm pe ierarhul locului. De faþã sunt ºi oficialitãþi din România ºi din Serbia, cã aºa au simþit ºi aºa se ºi cuvine. Dupã datinã, soborul, înconjurat de credincioºi ºi acompaniat de corul „Armonia", întâmpinã arhiereul cu Sfânta Evanghelie ºi Sfânta Cruce. Prea Sfinþitul Daniil, episcopul Daciei Felix, ajunge la vremea hotãrâtã ºi, dupã cuvintele de întâmpinare, intrãm în bisericã ºi sãvârºim Sfânta Liturghie, care, deºi este aceaºi permanent, este solemnã, astãzi, mai solemnã ca de obicei. Biserica este împodobitã cu cântãri ºi rugãciuni rostite de toþi cei prezenþi ºi de cele douã coruri reunite, încât ne simþim ca ºi în ceruri! ªi sunt convins cã mulþii credincioºi prezenþi au avut acelaºi sentiment: de comuniune în rugãciune ºi în iubirea lui Dumnezeu.
La vremea cuvenitã, Arhipãstorul de Vârºeþ rosteºte un cuvânt de învãþãturã, pornind de la rugãciunea rostitã de ucenicii Luca ºi Cleopa în drumul spre Emaus. Acolo, pe drum, întâlnindu-se cu Hristos ºi neºtiind cã este El, dupã ce ºi-au spus necazul, ºi chiar îndoiala, impresionaþi fiind de discursul împreunã-mergãtorului pe drum cu ei, l-au rugat: rãmâi cu noi, cãci este spre searã ºi s-a plecat ziua! Iar, mai apoi, când s-au convins cã este Hristos, au exclamat, îndureraþi: „Oare nu ardea în noi inima noastrã când ne vorbea pe cale....? Excursul a fost interesant ºi ziditor pentru ascultãtorii prezenþi.
Am ieºit, apoi, ºi am înconjurat biserica, rostind rugãciuni pentru cei vii ºi pentru cei plecaþi în lumea cea fãrã de griji, iar, la întoarcerea în Sfântul locaº, am tãiat colacul, dupã obiceiul îndãtinat al locului. Naºii bisericii au fost prezenþi, oferind prinoase binecuvântate. Dupã mulþumirile parohului ºi rãspunsurile noastre, am purces cãtre casa parohialã unde, la sala pregãtitã festiv de femeile apropiate bisericii, într-o atmosferã de bucurie frãþeascã, am avut grijã ºi de slãbiciunea fireascã a trupului la o agapa cu toþi creºtinii prezenþi la bisericã. Acesta a fost, de fapt, ºi sensul vizitei noastre acolo: sã fim împreunã în rugãciune ºi sã simþim împreunã bucuria sãrbãtorii.
La fapt de searã am plecat spre casã, însoþindu-ne bucuria unei zile plinã de împliniri ºi cu gândul la ospitalitatea gazdelor noastre, familia preotului Petru Drãghicescu ºi parohienii sãi.
Le mulþumesc acum! ªi mã rog ca Dumnezeu sã ne ajute sã ne mai întâlnim!
Pr. Petru BerbentiaReºiþa-Govândari
aprilie - iunie 2008 “Biruinta” SIMBOLISMUL BIBLIC AL SFINTELOR TAINE ªI SENSURILE LOR
DUHOVNICEªTI ÎN NOUL TESTAMENTcontinuare din numãrul precedent
4. Puterea învãþãtoreascã, sfinþitoare ºi conducãtoare a Preoþiei:a) Mt.28,19-20: „Drept aceea, mergând, învãþaþi toate neamurile [...],
sã pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã [....]".b)I 20,22-23: „[...] Luaþi Duh Sfânt; cãrora veþi ierta pãcatele, le vor
fi iertate, ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute.”c)F.A.14,23: „ªi hirotonindu-le preoþi în fiecare Bisericã [...] i-au
încredinþat pe ei Domnului [...]."d) IICor.10,6 : „ªi gata suntem sã pedepsim toatã neascultarea [...]."e) I.Tim.5,17: „Preoþii care îºi þin bine dregãtoria, sã ne
învredniceascã de îndoita cinstire [...]."f) Iac.5,14: „Este cineva bolnav între voi? Sã cheme preoþii Bisericii
[...]" (cf. ªi: Mc.16,15; F.A. 6,4; 15,22-23; 20,17,28 º.u. ; II Cor.13,10; I Tim.3; 4,14; 15,19,22; II Tim.1,6; Tit.1,5-9; Evr.13,17; I P.2,5; 5,1-5; III I. 1,12).
5.Înnoirea moralã prin Sf. Tainã a Pocãinþei:a) Mt.8,8: „Dar sutaºul, rãspunzând I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub acoperiºul meu, ci
zi numai cu cuvântul [....]."b)Mt.18,21-22: „[....] Doamne, de câte ori va greºi faþã de mine fratele meu ºi-i voi ierta lui? Oare
pânã de ºapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic þie pânã de ºapte ori, ci pânã de ºaptezeci de ori câte ºapte."c)Mt.18,26: „[....] Doamne, îngãduieºte-mã ºi-þi voi plãti þie tot [...]."d.)Mc.2,17: „[....] N-am venit sã chem pe drepþi, ci pe pãcãtoºi la pocãinþã."e)Mc.5,33: „Iar femeia, înfricoºându-se ºi tremurând, ºtiind ce i se fãcuse, a venit ºi a cãzut înaintea
Lui ºi I-a mãrturisit tot adevãrul."f)Lc.1,16-17: „ªi pe mulþi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ªi va merge
înaintea Lui [...] ca sã întoarcã inimile pãrinþilor spre copii ºi pe cei neascultãtori la înþelepciunea drepþilor[....]."
g)Lc.7,38: „ªi stând la spate, lângã picioarele lui, plângând, a început sã ude cu lacrimi picioarele Lui, ºi cu pãrul capului ei le ºtergea. ªi sãruta picioarele Lui ºi le ungea cu mir."
h)Lc.13,3,5: „[....] Zic vouã: dacã nu vã veþi pocãi, toþi veþi pieri la fel."i)Lc.15,7,10: „Zic vouã: cã aºa în cer, va fi mai multã bucurie pentru un pãcãtos care se pocãieºte,
decât pentru nouãzeci ºi nouã de drepþi care n-au nevoie de pocãinþã."j)Lc.15,18-19: „Sculându-mã, mã voi duce la Tatãl meu ºi-i voi spune: Tatã, am greºit la ce ºi
înaintea ta; nu mai sunt vrednic sã mã numesc fiul tãu [...]."k)Lc.17,3-4: „De-þi va greºi fratele tãu, dojeneºtel ºi dacã se va pocãi, iartã-l. ªi chiar dacã îþi va
greºi de ºapte ori într-o zi ºi de ºapte ori se va întoarce cãtre tine zicând: mã cãiesc, iartã-l!"l)Lc.22,62: „ªi ieºind afarã, Petru a plâns cu amar."m)F.A.19,18: „ªi mulþi dintre cei ce crezuserã veneau ca sã se mãrturiseascã ºi sã spunã faptele
lor".n)II Cor 2,10: „Iar cui îi iertaþi ceva, îi iert ºi eu; pentru cã ºi eu, dacã am iertat ceva, am iertat pentru
voi, în faþa lui Hristos[...]."o)II Cor 7,9-10: „Acum mã bucur [...] cã va-þi întristat spre pocãinþã [....]. Cãci întristarea cea dupã
Dumnezeu aduce pocãinþã spre mântuire [...]."p)I Ioan 1,9: Dacã mãrturisim pãcatele noastre, El este credincios ºi drept, ca sã ierte pãcatele ºi sã
ne curãþeascã pe noi de toatã nedreptatea[...]".r.)Apoc.2,5: „Drept aceea, adu-þi aminte de unde ai cãzut ºi te pocãieºte[...]."s)Apoc.3,19: „Eu pe câþi îi iubesc îi mustru ºi îi pedepsesc; sârguieºte dar ºi te pocãieºte[...]."
Prot.Dr. Ioan Budeva urma
“Biruinta” aprilie - iunie 2008
SECOLUL XXI VA FI RELIGIOS SAU NU VA FI DELOC" André Malraux
ªtiinþã ºi ReligieE s e u d e s p r e D u m n e z e u
(urmare din numãrul trecut)III
Aºadar, în partea treia a eseului foiletonistic ne vom include în eterna disputã dintre idealism ºi materialism dorind sã demonstrãm cã în aceastã luptã dialecticã va învinge „civilizaþia", întrucât cele douã categorii filosofice fundamentale sunt în relaþie de strictã complementaritate ºi nu de antagonism.
De ce ne-am dori o lume ruptã în douã ?! Creatorul (în care unii cred, alþii nu cred) a dotat lumea cu o capacitate existenþialã în care sã fie loc atât pentru materialitate (finitã ºi nelimitatã) cât ºi pentru infinita idealitate (ce poate fi cuprinsã într-un bob de minte creatoare), dar mai ales ºi nu în ultimul rând pentru însuºi Creatorul ei.
În preambulul discursului critic simþim nevoia acutã de a evoca douã analogii distincte: Prima fiind de naturã trinitarã iar cea de a doua transcendentalã. Pentru cei avizaþi în materie asociaþia sperãm sã trezeascã interes teoretic.
(I) Dupã cum Divinitatea sau Dumnezeu este triunic (Tatãl, Fiul ºi Sf. Duh) ºi Universul existenþial este tot triunic (Universul absolut, material ºi ideal-spiritual). Acoperim astfel o lacunã în panoplia triadelor sau trinitãþilor filosofice. Iar esenþa primordialã purcede ºi fiinþeazã simultan, autentic ºi armonios în toate cele trei ipostasuri existenþiale.
(II) De ce n-am putea presupune o corespondenþã (transcendentalã) simetricã între energiile divine necreate ºi materia ºi energia întunecatã, prezentã în cosmos în proporþie de chiar pânã la 95% (!!!) (rãmasã dupã ce din restul de 5% au luat naºtere toate galaxiile ºi stelele) ºi care (pânã acum) se sustrage cu obstinaþie oricãror metode de identificare ºtiinþificã ?... (Inter Scriptum: Tocmai când aºterneam pe hârtie rândurile anterioare ne-a parvenit vestea despre o tânãrã româncã, Aurora Simionescu, din Brãila, care, lucrând la un proiect germano-olandez, a reuºit senzaþionala descoperire ºi identificare a unui fragment din materia tainicã, încã necunoscutã oamenilor).
Sã purcedem ºi noi, acum, la abordarea primului subiect tematic... alãturându-ne acelor voci care susþin reconcilierea ºtiinþei ºi religiei ºi-n consecinþã predarea concomitentã în ºcoli a teoriilor creaþionistã ºi evoluþionistã - programa ºcolarã fiind interfaþa prin intermediul cãreia se va accesa cunoaºterea inepuizabilului tezaur al adevãrurilor materialiste ºi idealiste. La intrarea pe tãrâmul raþionalismului laic sau profan vedem parcã rãsfãþându-se pe portal o inscripþie cu iz cartezian: „Prin percepþie senzorialã ºi gândire raþionalã spre o cunoaºtere obiectivã ºi realã". Putem afirma fãrã teama de a greºi: În universul spaþio-temporal adevãrul ºtiinþific este la el acasã ºi nu poate fi combãtut de nicio dogmã religioasã. Credinþa creºtinã (religioasã) trebuie sã rãmânã demnã ºi de neclintitã fermitate în faþa avalanºei descoperirilor ºtiinþifice. Omului îi este datã libertatea nemãrginitã de a cerceta ºi cunoaºte legitãþile cele mai tainice ale lumii fizice, observabile ºi empirice, precum ºi de a se bucura de roadele pãmânteºti ºi de roadele ºtiinþifice din grãdina materialã a lui Dumnezeu. În acest context, demn de reflectat este ºi faptul cã Sfânta Cetate a Vaticanului dispune de propriul observator astronomic (Specola Vaticana) iar preotul catolic belgian Georges Lemaître a formulat matematic ºi este primul autor ºtiinþific al faimoasei teorii cosmogonice a Big Bangului. ªi mulþi alþii... Drept consecinþã, religia ºi ºtiinþa pot merge braþ la braþ - profesorii pot preda teoria evoluþiei la orele de biologie... Darwin nefiind un adversar al religiei. Iar mãrul discordiei antagoniste dintre ºtiinþã ºi religie trebuie cãutat... unde, altundeva, decât pe cãrãrile întortocheate ale Intelectului uman.
Dar cine ne poate sfãtui unde sã purcedem în cãutarea acelui soi de argumente prin care ºtiinþa sã poatã fi criticatã ºtiinþific (mãcar cu slove mãrunte) ? ªtiind mai ales cã pentru multe fenomene negative sau metehne ale civilizaþiei contemporane cel mai adesea vinovat se face omul ºi nu ºtiinþa (poluarea mediului ambiant, proliferarea armelor nucleare etc.) Atâta timp cât va rãmâne cu picioarele pe pãmântul realitãþii materialiste ºtiinþa dispune de puteri anteice, demnã fiind de admiraþia ºi recunoºtinþa noastrã (ºi... nefiind uºor de a i se întocmi dosar critic). Cu toate cã uneori, din motive obiective, este nevoitã sã se ridice în degete sau sã stea într-un picior ca cocostârcul. Aºa se face cã cercetãrile în domeniul istoriei nu pot utiliza metoda ºtiinþificã a „experimentului" (... suficient pentru a-ºi aroga dreptul exclusiv de a scrie istoria doar cei mari ºi tari, respectiv „învingãtorii"). ªi, iatã, înseºi argumentãrile evoluþiei darwiniste duc lipsã de aºazisele „verigi intermediare" etc. Eh... dar ce sã spunem despre cel mai ambiþios, bizar ºi neavenit experiment istoric al „socialismului ºtiinþific"- primul sistem social-politic care a intrat revoluþionar ºi triumfal în istorie pe principii pur ºtiinþifice? Acestuia avea ºtiinþific sã-i urmeze „comunismul" ºi atunci evoluþia societãþii umane ar fi ajuns la capãtul istoric !
Cel mai... mai... respectiv cel mai genial vizionar dintre români a numit romantic noul parcurs istoric „epoca ºi visul de aur al omenirii" - în care ºi fericirea umanã era ºtiinþific programatã. Oare poate exista libertate acolo unde opþiunile democratice devin adevãruri politice dovedite ºtiinþific ?!
Propun sã facem un mic popas tocmai pe acest controversat palier meditativ... De la acest nivel, preferabil delectãrii intelectuale, ne vom aventura aruncând o privire telescopicã (mai bine zis, ideoscopicã) spre universurile interioare ale geniului uman colectiv, mai precis, vom focaliza obiectivul critic spre unul din zig-zag urile logistice ale istoriei în dorinþa de a surprinde acea unicã ºi miraculoasã întâlnire dintre marxism ºi creºtinism !?... Arhetipul lor comun din care izvorãsc viziuni etice ºi umaniste identice sau similare ar fi putut pune aceste douã ideologii „antagoniste" în relaþii de apropiere virtualã ºi dialog epistemologic constructiv. (Bineînþeles, pe fondul respectãrii principiului pedagogic: Sã dãm idealismului religia iar materialismului ºtiinþa)... Trebuie doar sã ne amintim: În plan etic, Marx a rotunjit istoria... postulând o societate viitoare în stare sã acumuleze întreg spectrul valorilor umaniste ºi toatã experienþa pozitivã a istoriei anterioare ceea ce pe mulþi i-a fãcut sã vadã în opera marxistã actualizarea istoricã a propovãduirilor lui Iisus Hristos din Noul Testament. Iar noi ne întrebãm post-festum: Din ce cauzã dialogul dialectic dintre marxism ºi creºtinism n-ar fi putut (între)deschide perspectivele unei noi libertãþi de intuiþie ºi reflecþie, încât secolul XX sã fi arãtat probabil mai altfel decât îl cunoaºtem noi astãzi ? ªi tot noi rãspundem: Din cauzã cã gândirea ºtiinþificã ºi-a ieºit din matca materialistã, în ambiþia de a cuceri întreg universul existenþial transformând rãsfãþatul „viitor luminos" în crasã utopie !
aprilie - iunie 2008 “Biruinta” A urmat perioada post-marxistã ºi mult aºteptatul verdict istoric... Dupã ce ideologi ºi dictatori ai gândirii ºi conºtiinþei (de la leniniºti ºi
staliniºti pânã la titoiºti ºi ceauºiºti) au rãuintenþionat sã urce semeþ treptele scientiste sus... sus... pânã, hãt, în slãvi idealiste în diabolica lor misiune de a detrona ºi a substitui pe Dumnezeu din ceruri ! ªi ce s-a întâmplat acolo sus ? Pe semne... cineva a suflat prea tare ºi laurii orgoliilor totalitariste s-au spulberat ca un puf de pãpãdie...
(Totuºi, nimeni n-a optat vreodatã pentru eliminarea „politicii" din ºcoli !)... Iar þelul nostru primar a fost doar sã indicãm asupra vulnerabilitãþii ºtiinþei, atunci când se ridicã mai presus de libertatea voinþei umane, de libertatea spiritului ºi de Dumnezeu.
În pledoaria pentru introducerea în programa ºcolarã a orelor de religie (în general) ºi a creaþionismului (în special) este suficient sã ne raportãm la definirea ideii de Dumnezeu, la limbajul Revelaþiei ºi la aprecierea criticã a dogmei biblice a Facerii lumii.
Lucrul cel mai dificil de definit din Univers este noþiunea de Dumnezeu. Prin Dumnezeu Existenþa devine Fiinþã. Fãrã aportul principiului creator Divin... din Haos s-ar naºte numai haos ºi nu univers material ordonat. (Orice eventualã înjghebare aievea de structuri materiale embrionare ar fi prompt mãcinate la moara entropicã a existenþei ateiste). Chintesenþã a Logosului universal ºi paradigmã a Fiinþãrii, lui Dumnezeu îi incumbã atributele Absolutului, Eternitãþii, precum ºi a Dragostei atotdãruitoare. Dar... „Pe Dumnezeu nimeni nu-l va putea vedea vreodatã" glãsuieºte sapienþial slova evanghelicã. (Deci implicit credem în ceea ce explicit nu ºtim ce ºi cum este?) Însuºi biblicul „Cuvânt" al Marelui Început, generator de existenþã ºi dãtãtor de sens, este mai presus decât tot ce a plãsmuit graiul omenesc. Totodatã, limbajul Creatorului se constituie în abecedar existenþial, absolut ºi universal valabil pentru toate creaturile, pentru tot neamul omenesc, pentru toate religiile ºi în mod deosebit pentru civilizaþiile extraterestre (dacã existã)... Pe de o parte spunem: În actul de Revelaþie, comunicarea ºi limbajul divin sunt mai presus de Fire, de raþiunea omeneascã ºi nu au termeni de comparaþie în lumea spaþio-temporalã. Pe de altã parte se spune: Sfânta Scripturã cuprinde adevãrurile revelate scrise sub insuflarea Duhului Sfânt. Ea este istoria descoperirii ºi a manifestãrii dragostei lui Dumnezeu faþã de oameni. „De la Dumnezeu cetire" parcã ar fi motto-ul testimonial al Bibliei. Cum sã ajungem atunci la actul de Revelaþie, cum sã înþelegem ºi sã ne împãrtãºim din mesajul adevãrurilor revelate?
Vom putea duce la sacrã îndeplinire acest deziderat numai prin atingerea stãrii de supraconºtiinþã (cel mai înalt stadiu al conºtiinþei ºi al apropierii de Dumnezeu). Dacã ar fi sã parafrazãm: „Fericiþi cei cu conºtiinþa curatã cã acelora le va fi dat sã audã vocea lui Dumnezeu din ceruri revelându-se ºi rostind în cel mai vechi, atotcuprinzãtor ºi greu de înþeles limbaj al lumii"...
... Aici se întrerupe firul meditativ - lãsând discursul privitor la noima ºi misterul Revelaþiei divine sã þinã capul de afiº al numãrului viitor. Urmeazã cea mai sensibilã ºi interesantã parte, în care ne-am propus a spune ºi câte ceva ce nu s-a mai spus despre metafizica/dialectica dogmelor creºtine ºi despre condiþia creaþiei spirituale.
- va urma - Horia Th. LELEAMagazine Europe (Germania), Asymetria (Franþa), Atheneum, Botiº RaduAlternativa (Canada),Biruinta(Serbia), Clipa, Las Vegas Roumainian Journal, Libertatea, Luminã Linã (SUA), Curaj
Preot iconom stavrofor, (Republica Moldova), Observatorul (Canada), Alo plus (Cluj
plasticã „Dor de Dor" (Cãlãraºi 2007), Arcada-Romanian
“Biruinta” aprilie - iunie 2008
Periodic editat de Biserica Ortodoxã Românã din Toracul-MareAdresa: B Jedinstvo 49. Torac 23232 Tel./Fax +381 23 827 691 E-mail [email protected]þia: Prot. Petru Drãghicescu, [email protected],Prof.Ionel Miat, Marin G. Lelea, Horia Lelea.Procesare computerizatã: Mircea Lelea [email protected]
Sf.M.Mc.Gheorghe Hramul B.O.R.Toracu MareTradiþia se pãstreazã
În aceastã primãvarã hramul bisericii din Toracu Mare a fost sãrbãtorit în a treia zi de Sf.Paºti, deoarece rânduiala tipicului prevede aceastã amânare dacã Sf.Gheorghe cade în sãptãmâna Patimilor. La Sf.Liturghie a hramului a participat un sobor de preoþi: P.S.Daniil al Vârºeþului, Pr.Ic.Stavr.Petru Berbentia - Reºita, Pr.Ic.Stavr.Ioan Mermeze Ghiroda, Pr.Ic.Stavr.Petru Toma Sãcãlaz, Pr.Emanuil Mojic - Toracu Mic ºi ProtopopPetru Drãghicescu - paroh în Toracu Mare. În cadrul cuvântului de învãþãturã P.S.Daniil a menþionat cã vine cu drag în Toracu Mare unde este cea mai frumoasã, grandioasã ºi bine întreþinutã bisericã din Episcopia pe care o conduce ºi acest fapt se datoreazã prot. P.Drãghicescu care are anul acesta o perioadã de pãstorire de 15 ani fiind pentru mulþi o parohie de „invidiat"
pentru activitatea pastoralã, administrativã ºi culturalã. „Aici totul este bine pus la punct ºi la voi trãiesc nespuse sentimente duhuvniceºti" a spus P.S.Daniil, apoi a fãcut referire la Evanghelia zilei unde se vorbeºte despre „cãlãtoria de la Emaus" cu semnificaþiile ºi adânci înþelesuri pe care Mântuitorul le-a avut cu Luca ºi Cleopa în cãlãtoria lor, care sunt atât de valabile în timp ºi pentru noi cei de astãzi.
Dupã tradiþia locului la hram se oficiazã ºi slujba de "Tãiere a Colacului" dar mai înainte se ocoleºte biserica de trei ori cu toþi credincioºi ºi oaspeþii care în acest an au fost în numãr mare. Rãspunsurile Liturgice au fost date de corurile „Armonia" de femei ºi bãrbaþi conduse de prof. Jurca George.
Rânduiala tãierii colacului prevede ca biserica pe parcursul anului sã aibã un naº care primeºte o bucatã din colac pentru sprijinul ºi ajutorul acordat bisericii în timpul anului.Anul acesta naº al biserici a fost Fam.Nicu ºi Ileana Todor, o familie de buni credincioºi care au fãcut donaþii ºi au dat un mare sprijin organizãri pentru masa fraþeascã de dupã Sfânta slujbã. Tradiþia merge mai departe ºi se pãstreazã continuând cu un nou naº Fam.Viorel ºi Marinica Gherãu din Toracu Mare care s-au anunþat cu drag pentru a ajuta biserica lui Hristos ºi de a continua tradiþia înaintaºilor. Aceste obiceiuri se pãstreazã ºi continuã cum numai în Toracu Mare se ºtie a se sãrbãtori cu fast ºi cu inimã bunã.Au fost ºi oaspeþi de marcã între care amintim pe Consulul Român la Belgrad, care alãturi de P.S. Daniil a primit în dar o picturã naivã din partea pictoriþei din Toracu Mare Aurica Dejan. Au mai participat Primarul Sãcãlazului Ilie Todaºcã prieten bun ºi apropiat al torãcenilor mari, deasemenea Dr.Ing.Mihai Stepanescu din Reºiþa, Preºedintele Consiliului Naþional al Românilor Daniel Petrovici, Primarul Toracului Milan Paºici ºi oaspeþi din mai multe localitãþi ºi din S.U.A.
La masa oficialã a fost prezentã orchestra „Lira" interpretând melodii populare autentice ca la Toracu Mare „sat ca noi nimeni nu are" fiind o atmosferã de sãrbãtoare a parohiei ºi a tuturor credincioºilor. Tot acum a fost lansat nr.12 al revistei ce apare în Toracu Mare "BIRUINÞA" un numãr în duplex cu Parohia Govândari 1 - Reºiþa condusã ºi administratã de Pr. P.Berbentia care este un colaborator apropiat al Toracului Mare ne fiind la prima apariþie în acest fel, aceastã apariþie a fost tipãritã pe cheltuiala Domnului Dr.Ing.Mihai Stepanescu din Reºiþa cãruia îi mulþumim fiind un bun ºi prieten apropiat al B.O.R.Toracu Mare.
Un Hram bisericesc bine organizat de Prot.Petru Drãghicescu, Consiliul Parohial ºi naºul bisericii, putem spune : „Felicitãri ºi Bravo TORÃCENILOR MARI".
Prof.Ionel Miat
Revista “Biruinþa” apare cu sprijinul financiar al Consiliului Naþional al Românilor din Serbia
Redacþia revistei “Biruinþa” regretã trecerea la cele veºnice a celui care a fost Prof. Olimpiu Baloº,
omul de culturã, poetul, membru al redacþiei ºi fiu al Toracului Mare.
