Revista  de    biologie  a  „Colegiului  economic  ION  GHICA  Târgovişte”    Nr.6  Aprilie    2015      

       Toate  drepturile  rezervate.  All  right  reserved          .  Copyright  ©    

™

®

Ce  este    SCHIZOFRENIA?            

Galapagos <o minune pe cale de dispariţie>

Jungla

Poţi supravieţui unui război nuclear?

Andrada  Dinu  Rubrica:  Locuri  care  trebuie  văzute  

               Gabriela  Ganea                  Rubrica:  Ş6aţi  că?                                                                            

             Ruxi  Sanda        Rubrica:    Ecos      

         Bianca  Ciocan        Rubrica:  Sfatul  medicului                  

   Ionuț  Sasu                Rubrica:  Diversitatea  lumii  vii  

 Niki  Bondilă  Rubrica:  Doza de umor  

           Andrada  Drăgan    Rubrica:  Jocuri    

Luanna Soare  Rubrica:  Eş6  ceea  ce  mănânci  

                             Roxi  Stancu  Rubrica:    Sănătate  pentru  6ne  

                                   Teodor  Dumitru                              TEHNOREDACTOR  

       Prof.  Ciobanu  Nicoleta                                                                  Prof.  Iordănescu  Carmen  

                         Paul  Nica  Rubrica:  Citeşte  şi  învaţă!            

Redactori:

Director: Prof. Dr. Ilie Suzana Camelia Director adj. : Prof. Rădulescu Carmen

•  Suntem ceea ce mâncăm........................pag4

•  Diversitatea lumii vii................................pag7 •  Sfatul medicului.....................................pag10

•  Sănătate prin mişcare….……...………pag15 •  Jocuri......................................................pag17

•  Glume pentru toată lumea....................pag20 •  Locuri care trebuie văzute....................pag21

•  Ecos........................................................pag23

•  Ştiaţi

că?..............................................pag25

•  Citeşte şi învaţă!.................................pag27

CUPRINS:

Suntem  ceea  ce  mâncãm!!!   Am mai auzit-o poate de nenumărate ori:

suntem ceea ce mâncăm. Sună amuzant, nu? Însă în spatele acestei afirmaţii se ascunde

numai şi numai adevărul. De fapt, mâncarea se afla într-o strânsă legătură cu corpul nostru,ne afectează metabolismul, procesul de digestie şi până la urmă starea de spirit.

Nu este atunci deloc exagerat să spunem că genul de mancareales ne afectează direct santatea. Îţi plac la nebunie roşiile?

Conţin o mulţime de substanţe nutritive. Vrei să renunţi la carbohidrate şi să adaugi cât mai multe proteine în dieta ta?

Nu este o idee rea să găseşti un echilibru perfect!

După apă, mâncarea este ceva esenţial pentru viaţa noastră. Mai are rostintrebarea de ce ceea ce mâncăm este atât de important pentru noi?

Si cand te gândeşti că totul ţine de echilibru. El este cheia oricarei diete sănătoase şi se adresează planificării meselor, exerciţiilor si motivelor pentru care trebuie să faci asta.

Îţi plac foarte mult cartofii? Sunt gustoşi şi pot face parte mereu din meniul tău.

Dar fii atentă cât de mare este porţia ta şi mai ales la sosul cu care îi combini. Ai remarcat cât de greoaie te simţi dupa ce mănânci mâncăruri prăjite? Corpul tău cu siguranţă te anunţa ceva:"Nu este bine. Este nesănătos. Nu-i faci bine corpului tău."

4

Dar cum te simţi atunci când mănânci alimente sărace în grăsime? Mult mai bine, nu?

Adăugă exercitile şi nu numai că o vei simţi, dar vei si vedea diferenţa. Nu puteau să lipsească studiile în legătură cu dieta si comportamentul.

Mâncăruri precum fasolea, legumele sunt bogate in cardohidrati şi cresc rezervă de serotina a creierului, substanţa ce induce relaxarea şi calmul. Ouăle şi alte alimente provenite de la animale cresc nivelul acetilcolinei,o altă substanţa secretată de creier, care însă nu induce relaxarea.

Poate acum vei înţelege de ce oamenii care mănâncă mai multe vegetale si foarte puţine produse animale, sau uneori renunţa cu totul la acestea,sunt mult mai calmi decât cei ce consuma multă carne şi produse animale.

Nivelul scăzut de serotina al unei persoane ce-şi bazează dieta pe substante animale contribuie şi la comportamentul impulsiv.

Dieta afecteaza secreţia de hormoni a corpului, ceea ce influenţează tot comportamentul.

S-au făcut studii ce au demonstrat că zahărul rafinat mareste circulaţia sângelui şi adrenalina la copii.

5

6  

Copiilor testati li s-au administrat două linguriţe de zahăr, iar nivelul adrenalineia crescut de 10 ori. Adrenalina este cea care de multe ori conduce la bataile rapide ale inimii, respiraţie agitată şi nervozitate. Nivelul foarte ridicat al adrenalinei conduce la anxietate şi face dificila gândirea clară. Cercetările au mai arătat că dieta are un efectmare asupra creierului şi sistemului nervos sau a stărilor emoţionale.

Da,cu siguranta eşti ceea ce mănânci! Mai rămâne ceva de spus? J

Diversitatea  lumii  vii  J  

Jungla Jungla este una dintre cele mai vechi şi extraordinare locuri

sălbatice din lume.

Ea adăposteşte milioane de specii de plante şi animale. În interiorul ei este întodeauna cald, întuneric şi umed.

Copacii uriaşi se înalţă la peste 30m deasupra solului, formând un fel de acoperiş, care nu permite razelor de soare să treacă prin el. Coronamentul este foarte gros încât picăturilor de ploaie au nevoie de 10 minute să ajungă pe sol. Jungla ocupă o regiune din jurul mijlocului Pământului, numită tropice, unde clima este întodeauna caldă şi ploioasă. Jungla sau pădurile ecuatoriale se întâlnesc în Africa( baz, Fluviului Zair şi pe ţărmul M. Guineei), în America de Sud (în Baz. Amazonului), în America Centrală (pe ţărmurile Mării Caraibilor), în Indonezia, Malaiezia şi în Oceania.

7

Specii de copaci (peste 3000): •  Palmierul de cocos •  Palmierul de ulei •  Arborele de pâine •  Arborele de cacao •  Arborele de cafea •  Bananierul •  Acaju-ul •  Abanosul •  Mahonul

8

Animale: •  Maimuţe (babuinul, cimpanzeul, urangutanul, gorila) •  Jaguarul •  Puma •  Furnicarul •  Reptile (pitonul, boa, anaconda) •  Păsări viu colorate (papagali, pasări colibri) •  Insecte (Paianjeni uriaşi, musca tse-tse)

9

Ce  este                                SCHIZOFRENIA  ?            

Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă.

Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.

Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.

Ereditatea, mediul din frageda copilărie,factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate. În ciuda etimologiei termenului din rădăcinile skhizein (σχίζειν, „a scinda”) șiphrēn, phren- (φρήν, φρεν-; „minte”) din greaca veche, schizofrenia nu înseamnă o „minte scindată” și nu este același lucru cu tulburarea disociativă de identitate — cunoscută și ca „tulburarea de personalitate multiplă” sau „personalitate scindată” — tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg.

10

Simptome: O persoană diagnosticată cu schizofrenie poate avea

halucinații (cele mai frecvente sunt reprezentate de auzirea unor voci), deliruri (adesea bizare sau de natură persecutorie) și gândire și vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea șirului gândirii la fraze vag conectate ca înțeles și la incoerență, cunoscută drept schizofazie, în cazuri severe.

Retragerea socială, indiferența față de îmbrăcăminte și igienă, pierderea motivației și a judecății sunt frecvente în schizofrenie.

Există adesea dificultăți emoționale sistematice, care sunt observabile, de exemplu lipsa unui răspuns emoțional adecvat. Debilitatea cogniției sociale este asociată cu schizofrenia, la fel ca simptomele de paranoia; izolarea socială apare frecvent.

Apar frecvent probleme cu memoria de lucru și memoria pe timp îndelungat, atenția, funcțiile de execuție și viteza de procesare a informației.

Într-un subtip frecvent persoana poate rămâne preponderent tăcută, poate rămâne nemișcată în posturi bizare sau se poate deda la agitație fără sens, toate semne ale catatoniei.

11

Adolescența târzie și debutul perioade adulte sunt perioade de vârf pentru apariția schizofreniei, aceștia fiind anii critici în dezvoltarea socială și profesională a tânărului adult. La 40% dintre bărbații și 23% dintre femeile diagnosticați/diagnosticate cu schizofrenie, tulburarea s-a manifestat înaintea vârstei de 19 ani.

Pentru a reduce tulburările de dezvoltare asociate schizofreniei, multă muncă a fost depusă recent pentru a identifica și trata faza prodromală (de pre-manifestare) a bolii, care a fost detectată cu până la 30 de luni înainte de apariția simptomelor. Persoanele cu schizofrenie pot prezenta simptome psihotice temporare sau auto-limitate și simptomele nespecifice de retragere socială, iritabilitate, disforie, și lipsă de tact în timpul fazei prodromale.

Cauze: O combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol important

în apariția schizofreniei.Oamenii cu istoric familial de schizofrenie și care suferă de o psihoză temporară sau auto-limitată au o șansă de 20–40% de a fi diagnosticați cu schizofrenie în anul următor psihozei. Estimările privind caracterul ereditar al schizofreniei variază datorită dificultății de a separa efectele genelor de cele ale mediului. Cel mai mare risc de a deveni bolnav de schizofrenie îl au cei care au o rudă de gradul întâi care are de asemenea schizofrenie (riscul este de 6,5%); mai mult de 40% din gemenii monozigotici ai bolnavilor de schizofrenie prezintă de asemenea această boală. Este posibilă implicarea a numeroase gene în producerea bolii, fiecare având un efect mic și transmitere și exprimare necunoscute.Au fost propuse mai multe gene potențial responsabile, incluzând variațiile numărului de copii, NOTCH4 și sectoarele (loci) proteinelor histonice. Mai multe studii de asocieri la nivelul întregului genom, cum ar fi proteina cu punte de zinc 804A, au fost de asemenea corelate cu boala.Se pare că există o suprapunere substanțială între genele responsabile de schizofrenie și cele responsabile de tulburarea bipolară.

12

Diagnostic: Schizofrenia este diagnosticată fie pe baza criteriilor

din Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane, versiunea DSM-IV-TR, fie din Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite aOrganizației Mondiale a Sănătății, numit ICD-10. Aceste criterii utilizează experiențele raportate de bolnavi și anomaliile de comportament raportate, urmate de evaluarea clinică efectuată de către un profesionist în domeniul sănătății mintale. Simptomele legale de schizofrenie apar de-a lungul unui continuum al populației și trebuie să atingă o anumită severitate pentru a fi pus acest diagnostic. În anul 2009 nu exista niciun test obiectiv pentru diagnosticul de schizofrenie.

Preveniție: Actualmente dovezile privind efectivitatea intervențiilor pentru

prevenirea schizofreniei nu sunt concludente. Deși există unele dovezi privind faptul că intervenția precoce asupra persoanelor cu un episod de psihoză poate îmbunătăți rezultatele pe termen scurt, există un beneficiu scăzut al acestor măsuri după cinci ani de la aplicarea lor. Încercarea de a preveni schizofrenia în faza prodromală are beneficii nesigure, iar în anul 2009 astfel de încercări nu erau recomandate.

13

Tratament: Tratamentul primar pentru schizofrenie este reprezentat de

medicamentele antipsihotice, adeseori în asociere cu suportul psihologic și social. Spitalizarea poate avea loc pentru episoade severe, fie în mod voluntar, fie (dacă legislația medicală o permite) prin tratament forțat. Spitalizarea pe termen lung se întâlnește rar, începând de la dezinstituționalizarea care a debutat în anii '50. Serviciile de sprijin comunitare includ centre de primire, vizite făcute de către membrii serviciilor medicale comunitare, angajări subsidiate și grupuri de sprijin; acestea se întâlnesc în mod frecvent. Unele dovezi indică faptul că exercițiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra sănătății fizice și mentale a bolnavilor de schizofrenie.

Tratamentul de primă linie al schizofreniei este medicația antipsihotică, care poate reduce simptomele pozitive în decurs de 7 - 14 zile. Totuși, antipsihoticele nu reușesc să amelioreze simptomele negative și disfuncțiile cognitive.

Alegerea antipsihoticelor administrate se bazează pe efecte benefice, riscuri și cost. Care sunt cele mai bune antipsihotice, cele tipice sau cele atipice, rămâne un aspect controversat. Ambele au rate egale de oprire și de revenire a simptomelor atunci când antipsihoticele tipice sunt folosite în doze mici sau moderate. Există un răspuns bun în 40–50% din cazuri, un răspuns parțial în 30–40% din cazuri și rezistență (lipsa de răspuns satisfăcător a simptomelor la două-trei antipsihotice timp de șase săptămâni) în 20% din cazuri. Clozapina este un tratament eficace pentru cei care răspund slab la alte medicamente, dar are o reacție adversă potențială gravă, și anume agranulocitoza (număr scăzut de celule sanguine albe) în 1–4% din cazuri.

Anumite intervenții psiho-sociale pot fi utile în tratamentul schizofreniei, inclusiv terapia de familie, tratament comunitar asertiv, angajare subsidiată, remedierea cognitivă, școlile de meserii, terapia cognitiv-comportamentală (TCC), intervențiile de economie simbolică, intervențiile psiho-sociale contra abuzului de substanțe și de control de greutate. Terapia de familie sau educația care se adresează întregii familii a unui bolnav poate reduce recăderile și spitalizările. Dovezile privind efectivitatea TCC, fie în reducerea simptomelor, fie în prevenirea recăderilor sunt neglijabile. S-ar putea ca terapia artistică sau teatrală să nu fi fost bine studiată.

14

Sănătate prin mişcare

Curele de slăbire sunt la mare modă. De ce? Simplu, pentru că rata obezității este în plină creștere! Deși e mai

simplu să prevenim, mulți ajung să se trateze atunci când este prea târziu. Important este că ajung totuși să conștientizeze și că trebuie să ia măsuri.

Căutăm în mâncare plăcerea sau recompensa. Dar uitam să corelăm consumul de mâncare cu arderile prin mișcare, sport și efort .

Nu că am fi avut nevoie de o confirmare științifică, dar cercetătorii atrag atenția că jignirile pe care le primesc copiii le afectează încrederea în sine. În special acelea pe teme de greutate. Distrug modul în care copiii își percep corpul și duc la alte probleme. Emoționale și de sănătate. Sportul te face mai fericit! Nu, nu este o utopie, ci doar o consecinţă a eliberării unor hormoni responsabili cu starea de bine.

Mișcarea este bună nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru cea mintală. Una dintre consecințele efortului fizic prelungit este oprirea, cel puțin provizorie, a fluxului angoaselor și grijilor tale. După 30 de minute de sport, apar gândurile pozitive, chiar creative. Este vorba de efectul de bună dispoziție, care modifică circulația sângelui, cu ajutorul hormonilor care stimulează psihicul.

Efortul duce la secreția de endorfine, iar orice activitate fizică stimulează dopamina, acest neuro-transmițător esențial al acțiunii și al plăcerii. Este adevăratul efect antidepresiv al exercițiului, cu efect mai durabil decât al endorfinelor.

15

După asta, grijile tot acolo rămân, numai că le vezi în alt mod, ai luat distanță. Să învingem sedentarismul tradițional, să ne convingem că, oricât ar fi de drastice dietele, corpului îi trebuie mișcare. Iar sportul modelează nu doar muşchii, ci și spiritul și starea de bună dispoziție. Apoi, dieta de zi cu zi trebuie să se adreseze sănătății și nu slăbirii, pentru că avem nevoie , trăind într-un mediu de stres și poluare, de antioxidanți, fibre, calciu, amnoacizi. Mişcarea fizică este cea care ne ajută să ne tonifiem corpul, să fim mai energici sau chiar să ne îmbunătăţim starea de sănătate.

Exerciţii fizice uşoare, antrenamente intense sau tehnici noi, care implică atât corpul, cât şi mintea, toate formele de sport sunt binevenite atunci când conştientizam câte beneficii ne poate aduce acest stil de viaţă. Comoditatea e uneori mai puternică decât dorinţa de a arăta bine, sănătoşi, tonici, în formă. De aceea avem nevoie de motivaţii puternice pentru a ne mobiliza. Să ne autocultivăm intens rezistența psihică și fizică.

16

AP  

AP  Acordul  Profesorului  

(pai  no,  no?J  )  

ATENŢIE!!!  Nerecomandat  celor  care  nu  vor  

sa  aiba  chef  

J  

J  J  

Games  

Games  J  

TEST-dificultate medie ;)

18

19

TVA-ul pe bacsis #Romania

Locuri care trebuie văzute Rezervaţia naturală Focul Viu

Raul Milcov străbate localităţi cu nume frumoase (Andreiaşu, Mera, Reghiu), dar care, că toate satele în care principala sursă de trai erau pădurile şi creşterea animalelor, astăzi sunt afectate de sărăcie, lipsa de resurse, depopulare şi mai ales sunt lipsite de viitor.

Surprinzător este faptul că în aceste condiţii, Valea Milcovului este frecvent vizitată de turişti ( romani şi străini)…! Ne-am întrebat de ce? …şi am găsit răspunsul: existenţa unei rezervaţii naturale aproape unice în ţară şi în Europa: Focul Viu de la Andreiasul de Jos. A fost surprinzător să redescoperim cu cât patos vorbeau despre rezervaţie cei de la primărie, cu câtă mândrie povestesc că sunt vizitaţi de mulţi turişti străini, că anual acesta Minune a Naturii este sărbătorită printr-un festival folcloric tradiţional care se numeşte chiar aşa: Sărbătoarea Focului Viu!

21

Declarată rezervaţie naturală încă din 1967, printr-un Decret al Consiliului Popular Judeţean, şi ulterior prin Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional, ocupa în inima satului Andreiasul de Jos o suprafaţă de 37,8 ha.

Situată pe versantul vestic al Răului Milcov, pe drumul care lega Andreiasul de Jos cu Andreiasul de Sus, imediat sub limita inferioară a pădurii de brazi, zona în care gazele naturale se autoaprind poate fi uşor vizitată datorită infrastructurii de acces.

Urcând scările de acces se ajunge uşor la suprafaţă înconjurată de un zid de piatră, unde prin fracturile scoarţei terestre gazele naturale ard cu flăcări multicolore.

Focurile nestinse sunt legate de zona de fracturi Casin-Bisoca, care facilitează ieşirea la zi a gazelor emanate de acumulările de hidrocarburi din subsol. Numărul locurilor de ieşire a hidrocarburilor nu este fix, ele se schimbă pe măsură ce apar noi orificii sau se închid altele. Flăcările cu înălţimi de circa 30-40 cm sunt greu observate ziua, dar noaptea spectacolul acestora este feeric.

22

Galapagos <o minune pe cale de dispariţie>

La aproape 1000 km depărtare de ţărmul ecuadorian, în Oceanul Pacific, se afla un pâlc de insule stâncoase, părând abia născute din lavă întărită urcata la suprafaţă din adâncul mării. Ţinut ale cărui forme de viaţă, ciudate şi necunoscute până în urmă cu două veacuri, au inspirat naşterea uneia dintre cele mai îndrăzneţe şi însemnate idei ale Omului, un salt colosal al cunoaşterii - teoria evoluţiei speciilor - Galapagos este el însuşi un loc al Naşterii, căci el însuşi se naşte încă: sub apăsarea presiunii colosale din adâncuri, lavă topită iese mereu prin crăpăturile scoarţei terestre, iar bătălia dintre apă şi foc continuă.

Aşezat deasupra unuia dintre punctele fierbinţi ale Terrei, într-un loc în care scoarţa Pământului, foarte subţire, se crapa mereu, lăsând să iasă la suprafaţă magmă topită care fierbe în adâncul planetei, Arhipelagul Galapagos e un roi de insule vulcanice stâncoase, foarte tinere la scara geologică: cele mai vârstnice au între 5 şi 10 milioane de ani vechime, iar altele, precum Isabela şi Fernandina, sunt încă în formare, aşa cum au arătat-o erupţiile vulcanice din urmă cu un an, care au adăugat insulei Fernandina încă un strat de lavă solidificată.

Originea vulcanică a acestor insule e vizibilă în fiecare dintre trăsăturile lor, şi doar intervenţia masivă şi dăunătoare a omului le-a modificat, pe alocuri, caracteristicile naturale - întotdeauna în pagubă.

23

De dragul preciziei, geografii au clasificat alcătuirile de piatră care, adunate la un loc formează Arhipelagul Galapagos, în categorii: 18 insule mai măricele (zise principale; sunt cele cu suprafaţa mai mare de 1 kmp), trei insule mici şi alte 107… ce? Nişte ostroave, poate, deşi, pentru unele dintre ele, chiar şi asta e prea mult spus, căci sunt de fapt, doar nişte stânci ce se ridică deasupra apei, prea înalte şi abrupte pentru a fi locuite de altceva decât de păsări şi insecte.

Deşi aşezate chiar pe Ecuator, insulele Galapagos sunt departte de a arăta că luxuriantele insule ecuatoriale din pliantele turistice. Curentul Humboldt - un curent oceanic rece - are o influenţă puternică asupra climatului lor.

- În 1793, căpitanul James Colnett a publicat o descriere a faunei şi florei insulelor şi a propus să fie folosite ca baza de aprovizionare pentru baleniere. Atât a fost de ajuns: au început să sosească vânătorii de balene, vânătorii de foci, vânătorii de ţestoase - împuţinând drastic populatiiile de anilale de pe insule şi din apele din jur. - În 1832, Ecuador a anexat insulele, numindu-le Arhipelagul Ecuador. - În 1835, a sosit, la bordul navei Beagle, tânărul naturalist Charles Darwin. Analiza observaţiilor sale asupra faunei insulelor a stat la baza elaborării teoriei evoluţiei prin mecanismul selecţiei naturale, teorie publicată în lucrarea Originea speciilor. De-a lungul timpului, pe insule au fost făcute încercări de înfiinţare a unor plantaţii de trestie de zahăr; au fost înfiinţate colonii penitenciare şi au fost introduse tot felul de specii străine - şi toate aceste acţiuni au avut consecinţe nefaste asupra florei şi faunei locale. - În 1959, 97,5% din teritoriul Arhipelagului Galapagos a devenit parc naţional (au făcut excepţie zonele deja colonizate), iar în 1960 a început activitatea turistică în zonă. - În 1978, arhipelagul a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar în 1985 a devenit Rezervaţie a Biosferei. - În 1986, 70.000 kmp de ocean din jurul grupului de insule au intrat sub protecţia legii, că rezervaţie marina - a doua ca mărime din lume, după Marea Barieră de Corali australiană. 24

Organismul nostru nu conteneşte să ne uimească. Cu fiecare cercetare se observă o capacitate fantastică de adaptare şi reacţie a organismului, dar şi schimbări care uimesc cercetătorii şi lumea întreagă.

Corpul uman- PART I

Acidul gastric pe care stomacul omului îl elimina pentru a descompune mâncarea este atât de puternic încât poate dizolva o lamă de ras.

Atunci când ne lovim într-un anume loc din zona cotului resimţim o durere acută. Aceasta se datorează faptului că pe aici trece nervul cubital, poziţionat de-a lungul osului humerus. Se consideră că aceasta ar fi o scurtă formă de paralizie.

Atunci când priveşti o persoană pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilată. La fel se întâmplă şi când te uiţi la cineva pe care urăşti.

Când o persoană moare, auzul este ultimul simt perceput. Văzul este primul care dispare.

Cea mai mare celulă a corpului este ovulul, iar cea mai mică spermatozoidul.

Cel mai greu „organ” al corpului este pielea. Ea cântăreşte 3,2 kilograme.

25

Cel mai mare muşchi este latissimus dorsi. Acesta este un muşchi plat de pe spate care intră în acţiune în timpul mişcării braţului.

Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba.

Celulele care alcătuiesc creierul uman pot stoca de până la 5 ori mai multă informaţie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică.

Conform anumitor cercetări, organismul unei femei are nevoie o oră în plus de somn faţă de cel al unui bărbat.

Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât să încălzeşti un litru de apă.

Corpul uman are 206 de oase.

Corpul uman produce zilnic un miliard de celule roşii.

Corpul unui om conţine: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărie; destul zahăr pentru a umple un borcan; destulă grăsime pentru a face 7 bucăţi de săpun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un câine.

Corpul utilizează 300 muşchi pentru a ţine corpul în poziţie stabilă, dreapta.

= 5x

206

26

Is that possible?

Citeşte şi învaţă!

Poţi supravieţui unui război nuclear?

Apocalipsa este un subiect atemporal. În ultimele decenii, cel puţin odată la câţiva ani, se prezice sfârşitul lumii: foc, gheaţă, cutremure, asteroizi, invazii extraterestre, zombi, revoluţia roboţilor, explozia Soarelui, absorbţia într-o gaură neagră etc. Însă mai există o posibilă variantă a Apocalipsei: războiul nuclear. Pe 6 şi 9 august, 1945, Statele Unite ale Americii atacau oraşele Hiroshima şi Nagasaki cu arme nucleare. Rezultatele au fost devastatoare: sute de mii de morţi şi răniţi. În prezent, în lume exsta în jur de 17.000 focoase nucleare declarate, dintre care aproximativ 4.000 active. Acestea sunt deţinute de Statele Unite (7.700), Rusia (8.500), Marea Britanie, Franţa, China, India, Pakistan şi Coreea de Nord.

Desigur, datorită Tratatului de Neproliferare Nucleară (tratat pentru limitarea răspândirii armamentului nuclear) şi pretenţiei de a fi o rasă civilizată a secolului 21, se presupune că un război nuclear nu ar izbucni prea curând. De precizat este faptul că, focoasele nucleare moderne sunt cu mult mai distrugătoare decât cele folosite la Hiroshima şi Nagasaki. Aşadar, chiar dacă s-ar folosi doar o mică parte din armele nucleare de astăzi, oamenii ar putea fi pe cale de dispariţie. Presupunând prin absurd ca o astfel de catastrofă s-ar întâmpla, ce ar fi după? Cum ar arăta pământul după o iarnă nucleară?

27

Ce s-ar întâmpla cu oamenii? Mulţi cred că singurii care ar supravieţuii unui război

nuclear ar fi gândacii şi Chuck Norris. Ei bine, să rămânem deocamdată la oameni. În primul rând, o singură explozie nucleară ar putea şterge de pe harta un oraş de dimensiuni medii şi ar ucide instant sute de mii de oameni. În al doilea rând, exploziile nucleare ar distruge orice infrastructură necesară recuperării după un astfel de conflict: căile de transport, spitalele, farmaciile, comunicaţiile etc. Totul ar zace într-un ocean de moloz.

Chiar dacă ar exista supravieţuitori, nu ar rezista fără cele enumerate mai sus. În al treilea rând, exploziile nucleare au consecinţe devastatoare pe termen lung: radiaţii, schimbarea climei pământului (iarna nucleară) şi infertilitatea solurilor. În acest peisaj post-apocaliptic al radiaţiilor, lipsei infrastructurilor şi al temperaturilor negative extreme, este puţin probabil că omul să supravieţuiască.

I will survive => 28

Gândacul…Supravieţuitorul suprem?

Probabil aţi auzit teoria conform căreia singurele organisme care ar supravieţuii unui război nuclear ar fi gândacii. Această teorie a început să fie populară după atacul de la Hiroshima şi Nagasaki, când s-a raportat că singurele forme de viaţă rămase dintre cele două oraşe au fost gândacii, care mişunau printre ruine.

Ei populează pământul cam de 300 de milioane de ani, adică erau în plină prosperitate pe vremea dinozaurilor. Se spune că gândacii vor exista mai mult timp decât specia umană şi că vor supravieţui unui război nuclear. Pare plauzibil. Gândacii pot trăi fără hrana până la o lună, se reproduc foarte repede în “cantităţi” mari şi au o rezistenţă la radiaţii incredibilă faţă de oameni şi faţă de majoritatea animalelor. S-a sugerat în trecut ca gândacul poate supravieţui chiar şi în zona zero al unei explozii nucleare, însă, în mod evident, acesta nu poate supravieţui exploziei în sine, datorită puterii destructive colosale.

Chiar şi aşa, gândacii au o rată de adaptabilitate foarte mare şi pot supravieţuii în condiţii pe care majoritatea celorlalte animale nu le-ar tolera. De asemenea, au abilitatea de a dezvolta toleranta mare sau chiar imunintate la toxine şi otrăvuri, acesta fiind motivul pentru care sunt atât de greu de exterminat.

29

Colegiul  Economic  „ION  GHICA”  Târgovişte  Aprilie  2015  

Sperăm  că  v-­‐a  plăcut  revista  şi  că  nu  v-­‐am  plicXsit  J  Ne  reîntâlnim  luna    viitoare!