Home >Mobile >Biografia secretă a lui Ion Iliescu.docx

Biografia secretă a lui Ion Iliescu.docx

Date post:14-Jun-2020
Category:
View:18 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Description:
Colaj 2015 din diverse surse.
Transcript:

Vladimir ALEXE

ION ILIESCU

BIOGRAFIA SECRETĂ

CANDIDATUL MANCIURIAN

CUPRINS

PARTEA ÎNTÂI - SUB CUPOLA KREMLINULUI

I. PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROS, IE

II. “DESPRE TATĂL SĂU ATÂT SE CUNOAS, TE?”

III. ADOLESCENT, A STALINISTĂ: ILIESCU S, I “S, ANTIERISMUL” DE TIP GULAG

IV. LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT “INGINER AL SUFLETELOR” S, I EXPERT ÎN “MASKIROVKA”

V. INFILTRARELAVÂRF:IONILIESCU,“SUBMARIN”AL

MOSCOVEI ÎN “UNIUNEA INTERNAT, IONALĂ A STUDENT, ILOR

(UIS)

VI. “SPĂLAREA CREIERELOR”: ILIESCU S, I MINERIADELE

VII. REVOLUT, IA LUI ION: “UN FEL DE PÂR-PÂR-PÂR S, I CU ASTA BASTA!”

PARTEA A DOUA - SUB CUPOLA MAFIEI

VIII. ROMÂNIAGATE: LOVITURA DE STAT VALUTARĂ DIN 3 FEBRUARIE ’90

IX. CARACATIT, A BANCARĂ: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU (1990-1996)

X. LISTA PEDESERIS, TILOR SĂRACI DA’ CINSTIT, I S, I AFACERILE LOR CURAT-MURDARE (T, igareta 0, T, igareta 1, T, igareta 2)

XI. PRES, EDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR

XII. CASCADELE FRAT, ILOR ISKANDARANI: T, IGARETA 0

XIII. FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM

XIV. AFACEREA AEROFINA: SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI SADDAM

XV. AFACEREA COSTEA S, I POLITCA FIRULUI ROS, U CU KREM-

LINUL: AXA MOSCOVA - BUCURES, TI ÎN OPERAT, IUNEA

JIMBOLIA S, I ZAVTRAGATE

PARTEA ÎNTÂI SUB CUPOLA KREMLINULUI

I.

PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROS, IE Pentru familia lui Ion ILIESCU, lumina a venit, Întotdeauna, de la Moscova

1. “RESCRIEREA PERMANENTĂ” A PROPRIEI BIOGRAFII - REFLEXUL LIDERILOR COMUNIS, TI ÎN CĂUTARE DE

LEGITIMITATE POLITICĂ

Biografiile liderilor comunis,ti ai secolului XX ilustrează, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de continuă rescriere a istoriei, specific societăt,ilor de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George Orwell în romanul

“1984”. Adaptarea permanentă a trecutului la linia partidului din prezent, operat,iune întreprinsă de funct,ionarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevărului orwellian, a avut, între altele, s,i acea consecint,ă absurdă, trăită însă pe viu de cetăt,enii statelor comuniste ale Europei de Est: biografiile liderilor comunis,ti erau rescrise permanent, în birourile sect,iei “cadre” a partidului, atât în cursul viet,ii, cât s,i după moartea acestora. Rude incomode, inclusiv cele de gradul întâi, puteau dispărea ca prin farmec din biografia oficială sau îs,i modificau post-mortem, cât ai bate din palme, traiectoria viet,ii. Rolul unei mame naturale dar incompatibilă, cine s,tie din ce motiv; cu biografia marelui cârmaci, putea fi preluat foarte bine de o altă mamă, care corespundea criteriilor partidului, exact ca un rol dintr-o piesă de teatru. O sot,ie a marelui conducător care, într-un moment de disperare, se sinucisese, nu dispărea numai din biografia oficială a liderului, ci s,i din toate dict,ionarele, jurnalele de film, precum s,i din fotografiile oficiale. Personajul principal al noii biografli putea fi teleportat direct în mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt, nici o tangent,ă dar al căror lider putea deveni - retroactiv - printr-un simplu truc fotografic ori grafologic, ori putea fi exfiltrat, pur s,i simplu, din documente considerate prea stânjenitoare pentru biografia sa de lider. Cum ar fi, de pildă, o notă informativă dată în tineret,e la politic ori o fotografie de grup, alături de alt lider, căzut între timp în dizgrat,ie. Se puteau fabrica, de asemenea, martori s,i ticlui mărturii, în funct,ie de necesităt,ile biografice ale momentului, după cum, la fel de bine, puteau dispărea, hocus-pocus, martorii reali s,i mărturiile autentice. Procesul de rescriere permanentă a biografiei unui lider comunist corespundea acelei continue nevoi de legitimitate a personajului, o legitimitate justificată de ambit,iile politice s,i de setea obsesivă de putere. Căci, pentru ca un asemenca individ în vârful piramidei puterii ori să amus,ineze în jurul acesteia, decenii la rând - în timp ce lumea, mentalităt,ile s,i valorile se schimbau neîncetat (uneori de o manieră dramatică) - era limpede că numai printr-o rescriere permanentă a biografiei aceasta putea deveni compatibilă cu prezentul - cu orice prezent asigurându-i personajului legitimitatea, care să-i justifice puterea ori ambit,iile de putere.

2. CA SĂ-S, I “LEGITIMEZE” TITLURILE ACADEMICE S, I PE CELE DE DOCTOR HONORIS CAUSA, CEAUS, ESCU S, I-A FALSIFICAT

ATÂT DIPLOMA DE BACALAUREAT, CÂT S, I PE CEA DE FACULTATE

România comunistă nu a făcut nici ea except,ie de la acest fenomen schizofrenic s,i nici nu avea cum să facă except,ie, atâta timp cât modelul a fost, după 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceaus,escu, stăpânul absolut al României timp de un sfert de veac, omul care a devenit în anii 70-80 obiectul unui cult al personalităt,ii inspirat de tradit,ia maoistă s,i de cea nord-coreeană. Predecesorul lui Iliescu la conducerea României, Nicolae Ceaus,escu, a început încă din 1965, imediat după preluarea puterii în partid, opera de cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas în direct,ia cultului personalităt,ii.

Douăzeci s,i trei de milioane de Români au crezut, timp de un sfert de veac - mult,i o mai cred s,i astăzi - că omul care a condus destinele t,ării lor se născuse într-o comună onorabilă, Scornices,ti, într-o familie de t,ărani săraci s,i cinstit,i, în realitate, as,a cum dovedes,te foaia matricolă (vezi Anexa 3), Ceaus,escu nu se născuse în comuna Scornices,ti, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărăi. Conform lui A.B. Cornea, originar din Scornices,ti, cătunul fusese întemeiat de câteva pâlcuri de tătari, refugiat,i prin partea locului după răscoala lui Tudor Vladimirescu, pe lângă care se aciuaseră ulterior mai multe grupuri de t,igani nomazi. În timp ce comuna Scornices,ti se constituise prin 1803, când boierul Radu Scornici primise încuviint,area Episcopului de Slatina să-i adune într-o as,ezare temeinică pe tot,i cei de prin partea locului s,i să le ridice o biserică. Conform autorului citat, numele real al familiei Ceaus,escu ar fi fost, init,ial, Ceausoglu, care se traduce din tătărăs,te prin fiu de slugă. Toate aceste detalii biografice deveneau, fires,te, incompatibile după 1965 - cu noul statut al lui Ceaus,escu s,i imperativele calităt,ii sale de lider comunist, cu iz nat,ionalist, ca să nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gândirii ori mare cârmaci. Astfel că primul gest făcut de Ceaus,escu în 1965 a fost sistematizarea zonei, adică desfiint,area cătunului, unde se afla casa natală, s,i trecerea întregului teritoriu în administrarea comunei Scornices,ti. Astfel, noul lider al României îs,i începea domnia prin raderea de pe fat,a pământului a as,ezării natale, din necesităt,i de biografie. Cum ambit,iile lui Ceaus,escu, de membru a diverse academii s,i de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgentă a studiilor sale liceale s,i universitare, s-au luat măsuri retroactive. În decembrie 1965, S, coala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma de maturitate nr. 351243 absolventului Ceaus,escu A. Nicolae, care terminase cursurile anului s,colar 1964/1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile în vigoare (vezi Anexa 4). Absolventul devenise însă, între timp, de s,ase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, până în acel moment, erau cele patru clase primare (a cincea începută, dar neterminată) trecute în foaia matricolă ment,ionată. Odată cosmetizate studiile medii, Ceaus,escu nu întârzie să absolve - o lună mai târziu, în ianuarie 1966 - Institutul de S, tiint,e Economice V.I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ian. 1965 (vezi Anexa 5), document semnat în calitate de rector de Manea Mănescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesităt,i de biografle, în numai câteva săptămâni, Ceaus,escu parcurgea în zbor tot,i anii de s,coală, din primare până la bacalaureat, precum s,i toate examenele facultăt,ii de economic generală inclusiv examenul de diplomă - fires,te, cu nota maximă. Drumul geniului carpatin către academii s,i titluri de doctor honoris causa era, în felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat s,i cu atestarea activităt,ii revolut,ionare a marelui cârmaci. Două exemple, între altele. Un proces oarecare din 1936, de la Bras,ov, al unui grup din care făcea parte, între alt,ii, s,i Ceaus,escu dar al cărui conducător era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din România, Vladimir Tarnovski, a fost falsificat de funct,ionarii umbrelor s,i metamorfozat într-un mare proces politic în care, retrospectiv, Ceausescu îi lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv, legenda revolut,ionarului în pantaloni scurt,i. În timp ce o manifestat,ie din mai 1939 - organizată de comisarul regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea - era, la rândul său, metamorfozată retroactiv, de aceias,i funct,ionari ai umbrelor, dintr-o manifestat,ie monarhistă într-una comunistă. Condusă, bineînt,eles, de viitorul geniu carpatin, alături de viitoarea sot,ie s,i savantă de renume mondial. Ambii inserat,i, printr-un truc fotografic, într-o mare mult,ime s,i redescoperit,i, câteva decenii mai târziu, de apologet,ii cultului personalităt,ii lui Ceaus,escu, ocupat,i cu scrierea biografiei liderului. Într-o Românie în care rescrierea permanentă a trecutului s,i cosmetizarea propriei biografii, în raport de vremuri s,i necesităt,ile momentului, au fost, decenii la rând, un reflex firesc al liderilor comunis,ti, n-ar trebui să fim mirat,i că urmas,ul lui Ceaus,escu la putere, fostul secretar cu probleme ideologice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, s,i-a cosmetizat din primul moment biografia. De data aceasta, în conformitate cu schimbările intervenite în România după decembrie 1989, în contextul prăbus,irii comunismului în Europa de Est, a dezmembrării U.R.S.S. (fostul far călăuzitor), a dizolvării KGB-ului s,i a încheierii Războiului Rece, prin disparit,ia lagărului comunist. Legitimitatea noului lider trebuia construită acum într-un sens invers celui de până în 1989. Dat fiind contextul postcomunist în care se afla România, biografia lui Iliescu urma să fie decomunizată s,i dekaghebizată. Pentru a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia să-s,i “cosmetizeze” biografia, dar în sens invers. Trebuiau puse în paranteză, as,adar, relat,iile compromit,ătoare ale lui Ion Iliescu s,i ale familiei sale cu U.R.S.S. s,i cu stalinismul. În primul rând legăturile tatălui său, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Căci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina venise întotdeauna de la Moscova. Cum însă, după 1989, lumina venea din direct,ia exact opusă, Ion Iliescu s-a văzut nevoit - pentru a se legitima în fruntea poporului român, în noul context nat,ional s,i internat,ional - să-s,i rescrie biografia, în funct,ie de această schimbare a polilor politici intervenită în Europa de Est. As,adar, în loc de s,ef comunist, Iliescu trebuia să apară acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceaus,escu, Iliescu trebuia acum să treacă drept vechi dizident anticeaus,ist, din prosovietic s,i agent de influent,ă al Moscovei, Iliescu urma, în noul context, să se dea drept lider de orientare euroatlantică, s,i din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, să se suie cu vioiciune în barca economiei de piat,ă. Ceea ce Iliescu n-a întârziat să facă.

3. ACTUL I: UN BUNIC BOLS, EVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, T, ĂRAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.

Atunci când - rareori, dealtfel - Ion Iliescu îs,i evoca trecutul, o bizară amnezie pare să-l cuprindă pe fostul pres,edinte al României. Ca într-un interviu din săptămânalul VIP (aprilie 1998), când Iliescu afirma plin de candoare: “Tatăl meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci băiet,i, singurul care a urmat după cele patru clase elementare s,i cursurile s,colii de Arte s,i Meserii din Oltenit,a. Când bunicul meu a căzut prizonier pe front, tata s-a înscris voluntar în armată. Drept recompensă, după terminarea războiului, noi am primit un loc de casă, pe care l-am transformat în grădina. ESTE SINGURA

AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI.”

Este de remarcat că, des,i prin reforma agrară, init,iată după primul război mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat în grădină, s,i că “aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici”, fostul pres,edinte al României îs,i reaminteste, destul de precis, cum că bunicul ar fi căzut prizonier pe front, iar tatăl s-ar fi înscris voluntar în armată. Confom însă registrului stării civile din Oltenit,a (locul de bas,tină al lui Ion Iliescu), tatăl acestuia - Alexandru Iliescu - s-a născut în 1901. As,adar, în cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit să aibă doar cincisprezece ani în momentul intrării României în primul război mondial (1916, după cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil să fie primit ca voluntar pe front. Să observăm însă cum - dintr-un foc - des,i sust,ine că nu-s,i mai amintes,te mare lucru despre bunicul său, Iliescu îl plasează totus,i, strategic, între soldat,ii români căzut,i prizonieri, iar pe tată (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) în ipostaza patriotică de voluntar pe front.

În 1995, trei ziaris,ti ai cotidianului Ziua au încercat să reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o anchetă de teren la Oltenit,a. S, i iată ce aflăm: “Cu o populat,ie de câteva zeci de mii de locuitori, Oltenit,a, oras, dunărean situat la granit,a cu Bulgaria, este locuit în mare măsură de t,igani. Faptul că un concitadin, Ion Iliescu, a ajuns pres,edintele t,ării, i-a determinat pe mult,i oltenit,eni să se creadă mai mult sau mai put,in rude cu acesta. S-a născut chiar un fel de mit, mult,i localnici povestind cu un fel de nostalgie întâmplări închipuite, de năzbâtii s,i jocuri, de copilărie pe care le-au împărt,it cu “pus,tiul” Ion Iliescu, în anii interbelici. În mica urbe, oricine este dispus să dea relat,ii despre pres,edintele ales, dar tot oricine îndrugă tot felul de poves,ti menite să te pună pe o pistă falsă. De aceea, redactorii Ziua au select,ionat în materialul de fat,ă doar mărturiile celor care, în mod cert, l-au cunoscut îndeaproape pe Ion Iliescu sau care îi sunt neamuri.” După ce au separat folklorul local de adevărul istoric, iată ce a putut deslus,i echipa de investigat,ii de la Ziua la fat,a locului. Astfel, citim următoarele în capitolul intitulat “Neplăcându-i munca, tatăl lui Iliescu s-a dat cu comunis,tii”: “Pe la începutul veacului trecut, în comuna Ulmeni, din împrejurimile Oltenit,ei, trăia o familie de oameni ones,ti s,i muncitori, pe nume Penu. Urmas,ii acestei familii au fost trei frat,i, tot,i băiet,i, pe nume Aristide, Gheorghe s,i Vasile Penu (Bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a căsătorit, iar din această unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu) s,i Eftimie. Ambii fii au îmbrăt,is,at doctrina comunistă încă din adolescent,ă. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmărie cu Nicolae Ceaus,escu , a studiat cât,iva ani la Moscova s,i a ajuns securist. Mai târziu a devenit directorul unei fabrici de încălt,ăminte din Bucures,ti. Eftimie a murit pe la începutul anilor

’80.”

Textul citat ridică însă un semn de întrebare. Astfel, constatăm că pe tatăl lui Alexandru Iliescu - bunicul viitorului pres,edinte al României - nu-l chema “Iliescu” cum am fi bănuit, ci “Penu”. Pentru a deslus,i misterul prin care fiul lui Vasile Penu, t,ăran onest s,i muncitor din Ulmeni, a ajuns “Iliescu”, trebuie să citim ceva mai jos, în articolul ment,ionat din Ziua, următoarea explicat,ie. “Alexandru Penu, părintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se înhăitase cu golanii de comunis,ti), afirmă neamurile sale. Jandarmii s,i polit,is,tii îl căutau toată ziua pe acasă, pentru legăturile sale cu partidul comunist. Vasile Penu, tatăl, era nevoit să-i ascundă de fiecare dată în ieslea cailor sau în cuverturi. În cele din urmă, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori ît,i vezi de treabă, ori pleci din casa mea, n-am chef să vină ăs,tia mereu pe capul meu!) Năzbâtiile politice ale lui Alexandru au primat însă, mai ales că munca nu-i prea plăcea. Alexandru Penu s,i-a părăsit părint,ii, pe care chiar i-a renegat. Hotărât, el s,i-a schimbat numele din Penu în Iliescu, declarând rudelor: (Vet,i vedea voi ce bine o vor duce copiii nos,tri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)”

As,adar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu s,i ale celor care i-au cunoscut la Oltenit,a bunicul s,i tatăl, ar trebui să deducem că Alexandru Penu s,i-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment în care s,i-ar fi schimbat numele din Penu în Iliescu, după care a t,inut un discurs profetic despre comunism familiei.

Să ret,inem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul pres,edinte al României, când vine vorba despre originea familiei sale, precum s,i motivat,ia ideologică, lansată de rude s,i de cunoscut,i, atunci când trebuie să explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, îs,i ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.

Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de s,apte ani, pres,edintele a douăzeci s,i trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de important,ă credem, ca să încercăm să elucidăm misterul originii adevărate a familiei sale, precum s,i pe cel al numelui real de familie. În acest sens, săptămânalul românesc Lumea liberă, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, încă din octombrie 1996. Iată ce citim, în acest sens: “Recent (oct.’96 n.n.), campania electorală a lui Ion Iliescu s,i a PDSR a adăugat noi accente murdare la cele de până acum. Astfel, pe afis,ele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de guvernământ au lipit următorul înscris: (Nu lăsat,i ca acesta să devină primul pres,edinte evreu al României.” Totodată, Ion lliescu a afirmat că Petre Roman nu are rădăcini în pământul t,ării, aluzie directă la originea semită a liderului U.S.D. Întâmplarea face că “Lumea liberă” a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, în premieră absolută, îl publicăm mai jos."

În continuare, Lumea liberă prezintă următoarea fis,ă biografică a bunicului lui Ion Iliescu, în cadrul unui articol intitulat “Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu” (fost Ivanovici), fis,ă pe care ne permitem să o reproducem, la rândul nostru. BUNICUL (după tată): - Vasili Ivanovici, evreu rus, bols,evic, pus,cărias,, fugit din Rusia, urmărit de polit,ia t,aristă (Ohrana, n.n.)

· S-a stabilit la Oltenit,a în jurul anului 1895, ca argat s,i băiat de prăvălie la un grec, zis T, ăndărică, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta T, igănie, nr.4).

· S, i-a schimbat numele în Iliescu, probabil după 1900.

· S-a încurcat cu Maria Savu (sora cârciumarului Anghel Savu, care avea cârciumă pe strada I. H. Rădulescu, nr.2), cu care s-a căsătorit în 1900-1901.

· Anghel Savu era român fugit din Bulgaria, peste Dunăre s,i stabilit la Oltenit,a. Acesta a făcut Mariei s,i lui Vasili o dugheană în care vindeau diverse, situată pe strada I. H. Rădulescu, la nr. 6-8.

· Vasili Iliescu (fost Ivanovici) s,i Maria (fostă Savu) au avut doi băiet,i s,i două fete (Alexandru – tatăl lui Ilici, Eftimie, viitorul călău al poporului român; Aristit,a s,i Vergina).

· Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevărat Katz). G. Călinescu precizează, în Istoria literaturii române, C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovarăs,, a fost împământenit prin decret regal, dat pe baza aprobării Parlamentului, sust,inut în s,edint,ă de Titu Maiorescu.

· Atent,ie la diversiunea prin care se sugerează că bunicul lui Ilici ar fi un t,ăran, de lângă Oltenit,a. Lumea liberă mai face două precizări privindu-l pe Vasili Ivanovici. S, i anume: “Investigat,iile făcute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia că ar fi existat un decret regal de împământenire a lui Vasili Ivanovici, as,a cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc.

Se poate trage concluzia că Vasili Ivanovici, decedat la Oltenit,a în 1965, la vârsta de 87-88 de ani, s-a născut în sudul Basarabiei, în jurul anului 1877, deci pe pământ românesc s,i a avut, astfel, cetăt,enie română, care, probabil, s-a recunoscut după 1895, când s-a stabilit la Oltenit,a."

4. IONILIESCUS, I-ACOSMETIZATBIOGRAFIAOFICIALĂ: PRIMELE VICTIME, DOUĂ MĂTUS, I, ARISTIT, A S, I VERGINA

Nu vom comenta fis,a biografică a lui Ion Iliescu din Lumea liberă, dar observăm o surprinzătoare contradict,ie în interviul acordat de fostul pres,edinte săptămânalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sust,ine despre propriul său tată (Alexandru) că “a fost primul copil dintr-o familie cu cinci băiet,i”, pentru ca mai apoi să recunoască, în acelas,i interviu, faptul că în anii războiului (deoarece “tatăl era în lagăr iar mama intrase în clandestinitate, fiindcă începuse să simpatizeze cu comunis,tii”, vom vedea cum stăteau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o soră a tatălui: “As,a că am fost obligat,i să locuim la o mătus,ă. Sot,ul ei era matar, s,i lucra la Abatorul din Bucures,ti (dădea în cap la vite). La ei am petrecut anii de război.”

Lumea liberă, în schimb, este foarte explicită la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici s,i Maria, fosta Savu, au avut doi băiet,i s,i două fete (Alexandru, tatăl lui Iliescu, Eftimie, viitor călău al poporului român, Aristit,a s,i Vergina)." Cum se face atunci că Iliescu nu-s,i mai amintes,te de surorile propriului tată s,i sust,ine că ar fi fost cinci frat,i, des,i recunoas,te că în anii războiului a locuit la o soră a tatălui, o mătus,ă (probabil Aristit,a sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficială pe cele două biete femei, surorile propriului tată, mătus,ile Aristit,a s,i Vergina? Cu ce-or fi gres,it oare sărmanele, încât Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul că sot,ul uneia lucrase la Abator, în anii războiului, ca matar? Singura ipoteză plauzibilă ar putea fi legată de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la începutul anilor patruzeci s,i care, după 1948, dădeau prost la dosar. Cele două mătus,i nu sunt însă singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.

5. UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMĂ, DISPARE S, I EL DIN “BIOGRAFIA OFICIALĂ” A LUI ION ILIESCU

Despre al doilea frate al tatălui său, Eftimie, se pare că Iliescu are toate motivele să nu s,i-l mai amintească oficial, deloc: Fis,a biografică a acestuia, prezentată de Lumea liberă este elocventă: EFTIMIE ILIESCU

“Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofit,er de securitate, a participat activ la represiunea s,i decapitarea poporului român, fiind adjunctul lui Alexandru Drăghici, Ministrul de Interne al lui Dej.

După moartea lui Stalin, Dej l-a demis s,i l-a numit director la fabrica de încălt,ăminte (Pionierul). Alcoolic fiind, l-a ucis, într-o altercat,ie, pe s,eful cantinei. A fost arestat s,i condamnat la 12 ani de închisoare. Se pare că a decedat în detent,ie."

Ancheta Ziua, ment,ionată anterior, face precizarea: “Ambii frat,i (Alexandru s,i

Eflimie n.n.) au îmbrăt,is,at doctrina comunistă încă din adolescent,ă. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmărie cu Nicolae Ceaus,escu, a studiat cât,iva ani la Moscova s,i a ajuns securist. Mai târziu a ajuns directorul unei fabrici de încălt,ăminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la începutul anilor ’80.” Activitatea Kominternistă a lui Eftimie Iliescu a fost confirmată, între altele, s,i de arestarea acestuia pentru act,iuni cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, “Partidul Comunist din România” (P.C.d.R.) milita, în perioada interbelică, pentru dezmembrarea statului român, reîntregirea României fiind considerată în documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritorială de tip imperialist, sust,inându-se teza leninistă a autodeterminării până la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) s,i regiuni românes,ti. Motiv pentru care, încă din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonant,ele Comandamentului Corpului II de Armată din 23 iulie 1924, completate de legea Mârzescu, iar activităt,ile comuniste, calificate drept subminare a unităt,ii statului român. (Aspecte asupra cărora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhivă prezintă momentul eliberării din detent,ie al lui Eftimie Iliescu. Într-o extremitate a fotografiei apare s,i Ceaus,escu. Ceea ce confirmă versiunea din Lumea liberă, că cei doi fuseseră colegi de cizmărie, deci se cunos,teau bine.

Sub ocupat,ia sovietică, Eftimie - cu trecutul său Kominternist - urmase cursuri la Moscova (ca s,i Alexandru, cum vom vedea, în anii ’30 ori ca Ion, în anii ’50) s,i ocupase o funct,ie importantă în Ministerul de Interne, până la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, în perioada când Dej încerca să-s,i consolideze pozit,ia în fruntea partidului, în contextul în care Hrus,ciov (urmas,ul lui Stalin) elimina unul câte unul liderii stalinis,ti din t,ările Europei de Est, s,i îi înlocuia cu favorit,ii săi. Eftimie Iliescu făcea parte din fact,iunea Ministerului de Interne, considerată de Dej drept prosovietică, fact,iune pe care a eliminat-o s,i a înlocuit-o cu apropiat,ii săi. Faptul că Eftimie Iliescu a fost îndepărtat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrică de încălt,ăminte (în conformitate cu pregătirea sa, cea de cizmar) dar, mai ales, faptul că fusese condamnat pentru crimă, toate acestea atârnau, evident, ca nis,te pietre de moară de biografia oficială a lui Ion Iliescu, motiv pentru care, în cea mai tipică manieră orwelliană, unchiul Eftimie va dispare s,i el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor două sărmane mătus,i. Lucrurile devin însă s,i mai interesante când încercăm să elucidăm cine a fost mama autentică a fostului pres,edinte al României. Dacă asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planează, cum am văzut, dubiile, dacă originea familiei fostului pres,edinte român pare diferită de versiunea lansată de Iliescu, în ceea ce prives,te identitatea mamei lui Ion Iliescu lucrurile devin s,i mai complicate.

6. GHICI CÂTE “MAME” A AVUT ION ILIESCU?

Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, următoarele: “Nestatornic în dragoste s,i familie, Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu n.n.) a avut în decursul viet,ii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgăroaică, despre care oltenit,enii spun că ar fi fost t,igancă căldărăreasă fără s,tiint,ă de carte (des,i realitatea o contrazice), i-a dăruit, în 3 martie 1930, pe băiet,elul Ionel, ce avea să ajungă pres,edinte al României. Domiciliul la acea dată era pe strada I. H. Rădulescu nr. 8, stradă numită (T, igănie) în Oltenit,a, din pricina numărului mare de t,igani care locuiau acolo. În prezent, pe locul dărăpănăturii se află un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut încă un fiu din relat,ia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Căsnicia celor doi, însă, nu a fost să devină una din acele “celule de bază ale societăt,ii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil.

Mărioara, rămânând singură după fuga sot,ului la Moscova, a divort,at de acesta, iar instant,a a hotărât că fiecăruia dintre ei să le fie încredint,at câte un copil. Ion Iliescu a fost dat mămicii lui care, din pricina sărăciei, s-a mutat la Bucures,ti, lăsându-l pe Ionel în grija unei bunici, să crească în (T, igănie). Maria s-a recăsătorit imediat cu un alt bărbat, Serediuc Dumitru, care avea două fete dintr-o căsătorie anterioară."

Se pare că lucrurile sunt însă ceva mai complicate, la acest capitol. Căci, iată ce citim în Lumea liberă - în ceea ce o prives,te pe mama fostului pres,edinte Ion Iliescu. “Alexandru Iliescu, băiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a căsătorit în 1929 cu Maricica, o t,igancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă care vorbea prost românes,te, s,i care este adevărata mamă a lui Ilici. Maricica era fata lelei Stoica, t,igancă din Oltenit,a venită din Bulgaria, ce locuia pe o stradă paralelă cu I. H. Rădulescu. Nu se s,tie cine a fost tatăl ei. Ilici s-a născut la Oltenit,a, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a fugit în Rusia, unde a stat până în 1935-1936.

Maricica, mama adevărată a lui Ilici, moare în 1932 fiind înmormântată la Oltenit,a (atent,ie la diversiunea cu Maria Ivănus, din Bucures,ti, care nu este mama lui Ilici). Alexandru Iliescu a dus în Rusia o activitate conspirativă împotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist, omul lui Stalin.

Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenit,a era casă conspirativă - a Kominternului s,i NKVD-ului. În Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupat,ii

(...) s,i a avut, se pare, s,i copii nelegitimi. Se s,tie din scrisorile primite de Vasili Ivanovici de la acesta. În 1935, Alexandru s-a întors din Rusia s,i a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru trădare de t,ară (milita pentru dezmembrarea României s,i trecerea Basarabiei la rus,i), închisoare făcută cu intermitent,e. Vecinii bănuiau că era informator al polit,iei în închisoare. Tot în această perioadă, Alexandru Iliescu s-a încurcat cu Maria, amanta lui Ivănus,, un bols,evic care era în închisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a făcut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit în cos,ciug sigilat din Orientul Mijlociu.

În 1940, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Marit,a, t,igancă din Maramures, soră bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, bulibas,a t,iganilor, cu care a avut doi băiet,i, frat,ii vitregi ai lui Ilici (Mircea s,i Cris,an - veri primari ai lui Cioabă.). Unul a fost atas,at militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP.

“Despre Marit,a Iliescu, mama de partid s,i de stat a lui Iliescu, Lumea liberă prezintă următoarea fis,ă biografică:

MARIT, A ILIESCU

“Mama vitregă a lui Ilici a fost, după 1944, servitoare s,i bucătăreasă la Ana Pauker. După 1945, Dej a alfabetizat-o s,i a trimis-o la Agent,ia Economică de la Sofia, unde a stat multă vreme. De la Sofia, Dej a trimis-o la Agent,ia Economică de la Moscova, dar, la cererea rus,ilor a retras-o. A ies,it la pensie ca directoare la Direct,ia Generală a Vămilor. În 1990, Marit,a Iliescu sa prezentat cu un carnet de luptător în Spania, la Asociat,ia luptătorilor antifascis,ti din Bucures,ti, spre a se înscrie, dar a fost refuzată. Ilici Iliescu, la recept,iile lui Ceaus,escu, nu se ducea cu sot,ia sa, Nina Bercovici, ci cu Marit,a, mama vitregă.

Într-o scrisoare adresată directorului săptămânalului Expres, Cornel Nistorescu, datată 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunos,tea: “Adevărul este că împrejurările viet,ii au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propriami mamă, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am repros,at, niciodată nimic.” Atâta doar că la vârsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mamă, ci... de propriu-i tată. În 1931, Alexandru Iliescu, fuge în U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al partidului Comunist din România (P.C.d.R.), rămânând acolo încă patru ani. As,adar, tatăl Kominternist s,i nu mama s,i-a abandonat familia. Abandonul familial al tatălui are însă pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu dădea deloc bine - mai ales după ’89 s,i Căderea Comunismului - ca să apară în biografia primului pres,edinte al României democratizate provenient,a din tată fanatic Kominternist, care s,i-a abandonat sot,ia s,i copilul în vârstă de numai trei ani, pentru a fugi în Uniunea Sovietică, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (lângă Moscova) s,i care rămâne în marea t,ară a socialismului încă vreo patru ani.

Timp în care, după cum rezultă din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenit,a, acesta are mai multe legături pasagere cu cetăt,ene sovietice, soldate se pare s,i cu urmas,i, frăt,iorii sovietici ai lui Iliescu. As,a că Ion Iliescu îs,i rescrie prompt acest capitol ros,u din biografie s,i trece, cât ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatălui Kominternist, pe umerii mamei. Pentru a ascunde astfel un capitol esent,ial din istoria familiei sale: cel care putea trăda faptul că legătura, firul ros,u cu Moscova reprezintă o constantă a trei generat,ii din familia lui Ion Iliescu. În plus, Ion Iliescu mai recunoas,te ceva în scrisoarea adresată lui Cornel Nistorescu: că mama sa naturală nu este aceas,i persoană cu mama luptătoare comunistă. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate recept,iile lui Ceaus,escu, tocmai datorită dosarului beton al Marit,ei Iliescu, de ilegalistă s,i antifascistă, dosar care dădea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion până în decembrie ’89 s,i Căderea Comunismului.

Dacă legitimitatea politică s,i interesele de partid o cer, Iliescu, ca s,i ceilalt,i lideri comunis,ti, pot să-s,i rescrie s,i jongla, la nesfârs,it, cu propria biografie: o mamă naturala este preschimbată cu o mare luptătoare; un tată Kominternist, fugar în U.R.S.S., devine tată ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.

Registrul stării civile s,i cel de botezuri dovedesc că Alexandru Iliescu s,i Maricica Toma s-au căsătorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Rădulescu nr. 8, avându-i ca nas,i pe Ioan s,i Adriana Dabija. Ion Iliescu se năs,tea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile după cununia religioasă a părint,ilor.

În 1931, Alexandru Iliescu se refugiază în U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sust,in ca aceasta ar fi decedat în 1932, fiind înmormântată la Oltenit,a. Reîntors din U.R.S.S., în 1935, Alexandru Iliescu se încurcă cu Maria Ivănus,, căsătorită cu A. Ivănus,, mecanic CFR, cu care avea un fiu, Eugen (născut în 1932 la Oltenit,a), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. După decesul sot,ului, Maria Ivănus, s-a recăsătorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divort,at însă la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecătoria sectorului 8 Bucures,ti, reiese că Serediuc Dumitru, domiciliat în strada Jimboliei nr. 83, solicită divort,ul după ce amenint,ase cu sinuciderea – dând drumul la gaz - deoarece era terorizat de copiii pârâtei (martorul Cosma Haralambie), adică de Ion Iliescu s,i de fratele său vitreg, Eugen.

Un alt martor, S, tefănescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sust,inut în instant,ă că sot,ii se certau s,i se băteau, iar reclamantul a fost bătut s,i de fiul pârâtei. Instant,a de judecată, având ca pres,edinte pe Corneliu Turianu, judecător Nicolae Pană iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfăcută căsătoria s,i o obliga pe pârâtă să-s,i reia numele avut anterior căsătoriei, acela de Ivănus,. Din cele două versiuni, apar câteva elemente clare:

− Născut în martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decât rodul căsătoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedată în 1932 s,i înmormântată la Oltenit,a.

− Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat în U.R.S.S. în 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P.C.d.R., t,inut la Gorikovo, lângă Moscova, între decembrie 1931 s,i ianuarie 1932, (după care acesta a rămas în U.R.S.S. încă patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a rămas să fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenit,a, pe str. T, igănie (I. H. Rădulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut că trăise în copilărie printre t,iganii din cartier. Acum este limpede s,i de ce se întâmplase aceasta.

− Ulterior, după ce Alexandru Iliescu a revenit în t,ară, a fost arestat s,i a făcut închisoare cu intermitent,ă, a apărut s,i un frate vitreg, Eugen, rodul legăturii lui Alexandru cu amanta, apoi sot,ia unui tovarăs, din închisoare. În aceste condit,ii, Alexandru a t,inut să-l aducă la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenit,a.

− În 1940 apare o mamă vitregă a lui Ion Iliescu - Marit,a Iliescu - sora mamei lui Ion Cioabă, despre care Ion Iliescu afirma în interviu că “începuse să simpatizeze cu comunismul”. Observăm că, de fapt, aceasta participase la brigăzile Kominterniste, organizate de sovietici s,i expediate în Spania, pentru a-i sust,ine pe republicanii procomunis,ti împotriva lui Franco, în cursul războiului Civil. Prin Ana Pauker s,i Dej, Marit,a Iliescu, mama cu care Iliescu se afis,a la recept,iile oficiale, obt,ine posturi importante în comert,ul exterior.

Unde s,tim bine cine lucra pe atunci: însus,i Ion Cioabă a recunoscut, într-un interviu dat cu put,in timp înainte de a muri, că el s,i pres,edintele “Iliescu” erau “veri”.

Înt,elegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, t,iganca căldărăreasă, pentru a o introduce pe post de mamă pe Marit,a (soră cu mama lui Cioabă) s,i de ce se afis,a oficial cu ea: Marit,a, avea dosar beton, luptase în Spania s,i a activat apoi în comert,ul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marit,a Iliescu dădea bine la dosar s,i în biografia lui Ion Iliescu. Cel put,in, până în 1989.

II. “DESPRE TATĂL SĂU ATÂT SE CUNOAS, TE?” (Adnotarea lui

Nicolae Ceaus,escu pe referatul C.C. al P.M.R. din 1955, pentru promovarea lui Ion Iliescu în cadrul “Uniunii Internat,ionale a Student,ilor”, organizat,ie de front a C.C. al P.C.U.S., cu sediul oficial la Praga)

1. MAREA “AMNEZIE” A LUI ION ILIESCU: ACTIVITATEA KOMINTERNISTĂ A TATĂLUI SĂU S, I ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA ÎN U.R.S.S. (1931-1936)

Dacă la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie selectivă, care îi face să uite fie de un unchi (Eftimie) - instruit în U.R.S.S., cadru de Securitate, condamnat pentru crimă - fie de mătus,ile Aristit,a s,i Vergina, care nu dădeau bine la dosar; în schimb amnezia care îl cuprinde pe fostul pres,edinte când vine vorba de refugierea s,i anii petrecut,i în U.R.S.S. de tatăl său (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la Congresul al V-lea al P.C.d.R., t,inut la Gorikovo (lângă Moscova) în decembrie 1931, de alegerea lui Alexandru Iliescu, la acest congres, în Comitetul Central al unui partid total aservit Komintern-ului (s,i a cărui rezolut,ie finală stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezmembrarea statului unitar român) poate fi considerată piatra de temelie în rescrierea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care să ascundă opiniei publice cordonul ombilical, firul ros,u secret, care a legat familia lui Ion Iliescu, încă din anii ’30, de Moscova, de structurile secrete sovietice s,i de interesele geopolitice ale U.R.S.S. în spat,iul sud-est european.

Din acest punct de vedere să-i dăm însă cuvântul chiar lui Ion Iliescu, ca să observăm cum rezumă el, mai recent, fis,a biografică a tatălui: “Tatăl meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (...). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci băiet,i s,i singurul care a urmat după cele patru clase elementare s,i cursurile S, colii de Arte s,i Meserii din Oltenit,a. A avut parte de o viat,ă destul de tumultuoasă (...) După război (primul război mondial, n.n.), pentru că familia se lupta cu mari greutăt,i materiale, tata s-a angajat la căile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotivă s,i muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut s,i greutăt,ile s,omajului, pentru că a fost dat afară din slujbă în anii ’30. A intrat în mis,carea muncitorească, a fost lider sindical, membru al PC.R., apoi arestat, judecat s,i închis în lagărele de la Caracal s,i Târgu Jiu. A fost eliberat în 1944, de 23 august, cu sănătatea zdruncinată. La mai put,in de un an a decedat, în urma unui atac de cord.”

Să recunoas,tem, un synopsis perfect pentru o telenovelă. Mai exact, o telenovelă care ar putea fi intitulată “Viat,ă de ceferist”, cuprinzând toate ingredientele genului: sărăcie, s,omaj, lupta pentru dreptate, arestare, judecare, întemnit,are, sănătate zdruncinată s,i la sfârs,it, clasicul atac de cord. Un model al felului în care dezinformarea a funct,ionat în redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca să înt,elegem însă de ce fostul pres,edinte al României suferă de o amnezie totală când vine vorba despre activitatea Kominternistă a tatălui său (Alexandru Iliescu) în cadrul P.C.d.R., trebuie să facem o scurtă paranteză istorică.

2. PARTIDUL COMUNIST DIN ROMÂNIA (P.C.d.R.), SECT, IE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE MOSCOVA, DEZMEMBRAREA ROMÂNIEI

Ca sect,ie română a Internat,ionalei a III-a comuniste (Komintern) - organizat,ie având sediul la Moscova, Hotel “Lux” str. Maxim Gorki nr. 10 - alături de celelalte sect,ii nat,ionale, Partidul Comunist din România nu constituia, în realitate, decât o organizat,ie sovietică, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal, un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezultă că P.C.d.R. - ca sect,ie a Komintern - nu era altceva decât o anexă a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Ros,ie, NKVD-ul etc. De aici mai rezultă însă un alt aspect important: membrii P.C.d.R, fiind cetăt,eni Români aflat,i în slujba unui guvern străin, au fost, potrivit legilor românes,ti din perioada interbelică, agent,i ai respectivului guvern.

Mai exact: spioni sovietici, plătit,i de un stat străin, U.R.S.S., executând ordinele care veneau de la un organism străin (Komintern) s,i având sediul declarat într-o capitală străină (Moscova), membrii P.C.d.R. au îndeplinit perfect, în toată perioada interbelică, calitatea penală de agent,i ai unei puteri străine. În plus, aderând fără rezerve la teza stalinistă a Komintern-ului potrivit căreia România reunificată, de după primul război mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe bază de anexări teritoriale -

P.C.d.R. urmărea, implicit s,i explicit, Dezmembrarea Teritorială a României. Este s,i rat,iunea pentru care, as,a cum aminteam în capitolul anterior, P.C.d.R. fusese scos încă din 1924 în afara legii, activitatea sa interzisă pe teritoriul României iar membrii săi considerat,i ilegali, deoarece act,ionau deschis pentru secesiunea statului român, conform teoriei lui Lenin de “autonomie a popoarelor până la separare”. As,a cum este binecunoscut, în toată perioada interbelică P.C.d.R. a fost condus numai de secretari-generali de origine străină (cu except,ia primului, Gheorghe Cristescu “Plăpumarul”), dintre care unii nici măcar nu s,tiau românes,te (Elek Koblos, Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizări generale pentru cititorii mai put,in informat,i, ca să înt,eleagă cam cine au fost tovarăs,ii de drum, din cadrul P.C.d.R., ai tatălui s,i unchiului lui Ion Iliescu s,i cam ce preocupări patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familiei sale. Pentru a înt,elege, astfel, mai bine, mentalitatea s,i spiritul în care s-a format Ion Iliescu însus,i.

Deoarece act,ionau pentru Dezmembrarea României s,i făceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii P.C.d.R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinităt,ii - se identificau, ca orice agent străin aflat într-o misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P.C.d.R., potrivit documentelor din arhiva fostului C.C. al P.C.R., au întrebuint,at chiar s,i cinci, s,ase pseudonime. Iată câteva, dintr-o foarte lungă listă: Alexandru Nikoiski s-a mai numit s,i Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru;

Ana Pauker (Maria Grigoras,, Maria Ionescu, Sofia); Gheorghe Gheorghiu Dej

(Ivanov, Fieraru); Marcel Pauker (Litcov, Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp); Aurel Rotemberg (S, tefan Voicu).

Documentele din arhiva fostului C.C. al P.C.R. dovedesc dealtfel că, periodic, Kominternis,tii români îs,i schimbau, la ordin, pseudonimul. Altfel spus: identităt,i multiple, dublă gândire, schizofrenie politică. La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului - as,a-numitul “plan Kolarov”, după numele bulgarului Kominternist care - l-a conceput - un plan insurect,ional, care urmărea tocmai Dezmembrarea României în cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat s,i Ardeal), ment,ionându-se explicit as,a numitele troici comuniste de conducere ale insurect,iei antiromânes,ti, direct,iile de act,iune insurect,ională, bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv intervent,ia militară a Armatei Ros,ii în România.

Este interesant că, în zona de sud, una dintre bazele de insurect,ie era desemnată chiar localitatea Oltenit,a, (unde locuint,a familiei lui Ion Iliescu era “casă conspirativă” a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavodă s,i a decuplării astfel a Dobrogei de Bucures,ti, (pentru edificarea cititorilor, vezi Anexa 1). În activitatea sa antiromânească Kominternul se baza s,i pe o as,a numită Federat,ie Comunistă Balcanică (F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, România, U.R.S.S. - de fapt o organizat,ie regională a Komintern-ulul - căreia P.C.d.R. i se subordona dar care, la nivel de conducere, era dominată de comunis,tii bulgari. Obiectivul F.C.B. îl constituia crearea as,a zisei Republici Sovietice Federative Balcanice, care să regrupeze sub tutela comunistă a Moscovei toate statele din spat,iul balcanic.

Până în 1924 în fruntea F.C.B. a “tronat” Vasili Kolarov, succedat în 1928 de un alt bulgar, Gheorghi Dimitrov, viitorul conducător al Komintern-ului de la mijlocul anilor ’30. Până în 1928, P.C.d.R. a fost reprezentat în F.C.B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici s,i Aron Lazăr. Dezmembrarea statelor din Balcani - inclusiv a României - corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, de instituire a unei republici sovietice care să includă întreg spat,iul balcanic, s,i de comunizare a zonei. Astfel, printre hotărârile Conferint,ei a VI-a a Federat,iei Comuniste Balcanice din 1923 se număra s,i Problema nat,ională a României, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile as,a-zis anexate de România, după primul război mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat s,i de reprezentant,ii P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana s,i Marcel Pauker, S, andor Koros,, Al. Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). În septembrie 1924, la Tatar-Bunar (în sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromânească, organizată de Komintern, cu ajutorul unor organizat,ii paramilitare comuniste, rebeliune care urmărea să devină prologul insurect,iei preconizate de “Planul Kolarov”. Insurect,ia a fost însă înăbus,ită de Armata Română. Exacerbarea din 1924 a as,a-zisei probleme nat,ionale a României, de către Komintern s,i de brat,ul său din Europa de sud-est, Federat,ia Comunistă Balcanică, venea pe fundalul es,ecului răscoalei comuniste din Bulgaria s,i a instaurării la Sofia a unui regim de mână forte, condus de generalul Tankov. Fapt care îi determinase pe liderii Komintern-ului s,i FCB să abandoneze, momentan, Bulgaria ca obiectiv insurect,ional s,i să pună ochii pe România. În acest context avusese loc s,i insurect,ia antiromânească de la Tatar-Bunar

(septembrie 1924) - organizată în realitate de NKVD-ul sovietic prin sect,ia sa balcanică de spionaj s,i terorism, Zacordat, împreună cu organizat,iile similare ale F.C.B., DRO s,i VDRO (asupra cărora vom reveni) - s,i se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, as,a-zisa Republică Autonomă Socialistă Moldovenească, cu capitala la Bălt,i, ulterior la Tiraspol. Într-un raport strict confident,ial (vezi Anexa 2), expediat de M.V. Frunze (comandantul Armatei Ros,ii s,i creierul militar al insurect,iei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul că noua republică sovietică “ar crea pretexte evidente în pretent,iie alipirii la Republica Moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a crea anume o republică socialistă, s,i nu o regiune autonomă, în component,a U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele părt,i ale Nistrului ar servi drept bres,ă strategică a U.R.S.S. fat,ă de Balcani (prin Dobrogea) s,i fat,ă de Europa Centrală (prin Bucovina s,i Galit,ia), pe care U.R.S.S. le-ar putea folosi apoi drept cap de pod în scopuri militare s,i politice.” La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica următoarele în “Rezolut,ia către Comisariatul Afacerilor Externe s,i Armata Ros,ie”: “Dacă Basarabia va fi propagandistic pregătită pentru unirea cu Republica Socialistă Sovietică Moldovenească Autonomă s,i dacă se va depune efortul necesar, ocuparea acestei provincii de către Armata Ros,ie poate fi realizată cu rapiditate.” Acestea erau, as,adar, cauzele măret,e ale Partidului Comunist din România s,i ale membrilor săi, printre care se numărau Alexandru s,i Eftimie Iliescu. S, i aceasta constituie, totodată, zestrea istorică a unei cauze căreia i se va dedica s,i adolescentul Ion Iliescu, imediat după ocuparea României de către Armata Ros,ie (1944), când îs,i începea ascensiunea politică: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului în regiune, sovietizarea României, în care scop Ion Iliescu va fi s,i propulsat, treptat, până la vârf, ca un veritabil candidat manciurian.

3. FAMILIA LUI ION ILIESCU S, I FILIERA DE SPIONAJ NKVD ZACORDAT – DRO DIN ROMÂNIA

Apartenent,a P.C.d.R. la structurile Komintern-ului s,i ale F.C.B. au impus, după 1924, când comunis,tii români intrau în ilegalitate, o preponderent,ă a act,iunilor cu caracter de spionaj, terorism s,i a tentativelor insurect,ionale ale acestora. Agent,ii Komintern-ului infiltrati în România apart,ineau celor două organizat,ii sovietice binecunoscute, NKVD s,i GRU (spionajul militar sovietic). Cu specificarea că, din 1929, activităt,ile externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, în urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma conflictele sociale (grevele) în insurect,ii populare, care să aducă la putere, în statele vecine U.R.S.S., regimuri comuniste. Cum însă insurect,iile populare, regizate de Komintern s,i NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU s,i al ofit,erilor sovietici de informat,ii militare devenea imperios necesar, mai ales în faza metamorfozării conflictului social în conflict armat (insurect,ional). România interbelică a cunoscut două asemenea tentative, regizate de NKVD s,i GRU, de manipulare a unui conflict social într-o insurect,ie: prima dată, la Lupeni, în 1929; a doua oară la Grivit,a, în 1933. Sect,ia pentru spionaj, terorism s,i insurect,ii a NKVD-ului s,i GRU-ului din Balcani, intitulată Zacordat, era dublată în România de alte două organizat,ii de spionaj, subordonate F.C.B.ului s,i Komintern-ului. Prima dintre acestea, DRO Organizat,ia Revolut,ionară Dobrogeană, conform denumirii în limba bulgară) apăruse imediat după războiul din 1877-78, fiind o organizat,ie nat,ionalist-teroristă bulgară, care milita pentru o Bulgarie Mare, ce urma să includă s,i Dobrogea românească. Membrii săi - celebrii comitagii - act,ionau mai ales în Cadrilater dar, deoarece în Bulgaria comitagii erau vânat,i fără milă de polit,ie, membrii DRO se refugiaseră în sudul României, un stat tolerant, s,i anume în zona Dunării. Din 1919, DRO se subordonase însă Komintern-ului s,i F.C.B., care o finant,au s,i o sprijineau logistic. Obiectivul DRO - după 1919 - se modificase s,i el substant,ial: devenită organizat,ie comunistă, obedientă fat,ă de U.R.S.S., DRO nu mai milita pentru o Bulgarie Mare, ci pentru autodeterminarea, până la separare, a Dobrogei de România s,i transformarea acesteia într-o republică autonomă independentă (am văzut modelul anterior), care ar fi trebuit fie să facă parte din preconizata Republică Federativă Balcanică, fie să se alipească la U.R.S.S., ca a 16-a republică sovietică. De aceea, în 1925, se constituie s,i o Organizat,ie Revolut,ionară Dobrogeană din Interior (V.D.R.O.), rivala primei organizat,ii, care va milita, în continuare, pentru alipirea Dobrogei românes,ti la Bulgaria Mare. În ianuarie 1930, DRO denunt,a VDRO pentru că “trimite bandit,i înarmat,i în Dobrogea, cu arme procurate din depozitele de munit,ii din Bulgaria. Aces,ti bandit,i, cu tot,ii agent,i ai sigurant,ei bulgare, comit cele mai vulgare omoruri s,i furturi asupra populat,iei pas,nice dobrogene”.

Să precizăm că DRO - a cărei activitate a încetat în 1940, exact după ce Bulgaria a căpătat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. s,i a Germaniei naziste aliate - a furnizat numeros,i membri Partidului Comunist din România. Unul dintre aces,tia, Boris Stefanov va deveni în 1935 secretarul general al P.C.d.R. s,i va init,ia ceea ce istoricii mis,cării comuniste din România definesc drept bulgarizarea conducerii P.C.d.R. Între 1935-1939, în perioada marilor epurări staliniste, Boris Stefanov a întocmit lista trot,kis,tilor din P.C.d.R., în care a trecut toate conducerile P.C.d.R.-ului (care includeau, între alt,ii, mult,i evrei s,i maghiari), începând din mai 1929, executat,i tot,i, apoi, de NKVD. Interesant este că, printre cele câteva persoane care au scăpat ca prin minune epurărilor a fost s,i Alexandru Iliescu, un apropiat al lui Boris Stefanov, legat de mafia bulgară prin mama sa s,i prima sot,ie, ambele originare din Bulgaria (conform anchetei publicate de Lumea liberă). Printre bulgarii, membrii ai organizat,iei subversive DRO, care au intrat în P.C.d.R., mai ment,ionăm pe: Dimităr Ganev (membru al Biroului Politic, devenit ulterior pres,edinte al Bulgariei comuniste); Voicu Daciov (s,i el membru al C.C. al P.C.R.); Ghiorghi Crosnev (secretar cu propaganda) s,i Petăr Borilov (romanizat Petre Borilă).

Ultimul, fost membru al DRO s,i membru al Brigăzilor Internat,ionale din Spania, a făcut carieră ani de zile în cadrul C.C. al P.C.R., devenind socrul lui Valentin Ceaus,escu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceaus,escu.

Atât Vasili cât s,i Alexandru Iliescu aveau legături puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau - cum am ment,ionat - pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Trăiască Republica Populară Dobrogeană (Arhiva C.C. P.C.R. fond 31, mapa 20 din 1940). De altfel, trebuie precizat că DRO nu era compusă exclusiv din bulgari. Din cadrul organizat,iei făceau parte s,i unii Kominternis,ti Români, care militau s,i ei pentru Dezmembrarea României, deci care sust,ineau secesiunea Dobrogei! Prin casa conspirativă a lui Vasile Ivanovici s,i băcănia lui Alexandru Iliescu de la Oltenit,a, de pe strada I. H. Rădulescu, se pare că nu apăreau doar figuri binecunoscute polit,iei române, ca Al. Dobrogeanu-Gherea, ci s,i membrii DRO, ca Boris Stefanov s,i alt,ii (asupra cărora vom reveni).

4. CONGRESUL AL V-LEA P.C.d.R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RĂMÂNÂND PATRU ANI ÎN U.R.S.S.

În acest context antiromânesc de subminare continuă a României s,i de act,iuni planificate, de dezmembrare a statului românesc reîntregit în urma Tratatului de la Versailles, desfăs,urate de Komintern, F.C.B. s,i organizat,iile lor de spionaj s,i terorism NKVD, GRU, “DRO”, Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist din România - trebuie analizat s,i aportul familiei lui Ion Iliescu, în primul rând al tatălui său, Kominternistul Alexandru Iliescu, la îndeplinirea obiectivelor Komintern-ului s,i Moscovei în Romania din anii ’30 -’40. Se va înt,elege astfel, mult mai bine, de ce fostul pres,edinte al unei Românii postcomuniste, Ion Iliescu, a avut tot interesul să-s,i rescrie - prin omisiune biografia s,i să ascundă românilor între multe altele, s,i faptul că tatăl său s-a refugiat în U.R.S.S. în 1931, unde a luat parte (sub pseudonim) la lucrările Congresului al V-lea al P.C.d.R., desfăs,urate la Gorikovo (lângă Moscova), s,i la care a fost ales membru în secretariatul C.C. al P.C.d.R., rămânând apoi patru ani în U.R.S.S.. Altfel spus, înainte ca Ion Iliescu să devină secretar cu propaganda s,i membru în Comitetul Politic Executiv al P.C.R., Alexandru Iliescu - tatăl său – devenise în 1931, în U.R.S.S., membru al Secretariatului C.C. al P.C.d.R., sect,ia română a Komintern-ului. S, i, înainte ca Ion Iliescu să aibă “marea bucurie de a studia în U.R.S.S.”, timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu avusese marea bucurie de a trăi în U.R.S.S., ca membru al conducerii P.C.d.R., vreme de patru ani, între 1931 s,i 1935. Un drum început, cum am ment,ionat, de bunicul Vasili Ivanovici, bols,evic urmărit de Okhrana t,aristă, refugiat din acest motiv în România prin 1895, conform documentat,iei publicate de Lumea liberă.

Adevărul istoric al biografiei lui Ion Iliescu diferă de telenovela pe care fostul pres,edinte al României o recită atunci când vine vorba de relat,iile străvechi ale familiei sale cu Moscova. În telenovelă, Alexandru Iliescu este fochist, mecanic de locomotivă, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autorităt,i (arestat, judecat s,i condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sănătatea zdruncinată, decedat apoi în urma unui atac de cord. Nici o vorbă însă despre Gorikovo s,i cei patru ani petrecut,i în U.R.S.S.! Care este adevărul istoric în ceea ce îl prives,te pe tatăl lui Ion Iliescu, ce rol a jucat acesta în România, ne spun unele documente.

Congresul al V-lea al P.C.d.R. a fost pregătit de un secretariat provizoriu, care era format din următorii: Elena Filipescu-Fipovici, Eugen Iacobovici, Paul Goldstein, Timotei Marin, Solomon Tinkelman-Timov, Constantin Pârvulescu, Moscu Kolin (Gh. Stoica), Alexandr Danieluk-Stefanski (Gorn). La lucrările congresului, desfăs,urate în U.R.S.S., la Gorikovo (lângă Moscova), între 3-24 decembrie 1931, au fost convocat,i să participe 38 de membrii ai P.C.d.R., tot,i sub pseudonim. Iată s,i numele conspirative ale delegat,ilor la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo: Alexandrescu Artur, Ardeleanu Aurel, Balog Braun, Busuioc Corneliu, Costache Cristea, Covaci Florea, Furnică Ghit,ă, Georgescu Gorn, Iepure Ignat, Ionel Marinescu, Mihai Mihalcea, Morozov

Niculescu, Paraschiv Pavel, Radu Socolov, Smaranda Stejar, Tătărăscu Toma,

Teodorescu Maghiar, Vifor Vasilescu, Verzeanu Zamfirescu Zoe, Grosnev Gheorghi, Topa Mihai, Goldberger Nicolae, Aladar Imre, Fodor S, tefan, Halitki Emil, Lazăr Aron (Alexandru Buican), Grun I. Nicolae, Dubinski, Moise

Abraham, Encsel Mauriciu, Schultzberger Olga, neidentificat, Botnar Profiri Stefanovici, Breiner Bela, Chelerman Dumitri, Stefanski-Danieluk, Alexandr neidentificat, Iliescu Alexandru, Popescu Gheorghe-Ot,elaru, neidentificat, Pehlivanov Gheorghi (Petre Gheorghe), Pătrăs,canu Lucret,iu, neidentificat,

Vexler Carol-Tălmăzan, Ducu S, tefan, Goldstein Dori, Borilă Petre, Finchel

Iosif, Filipescu-Filipovici Elena (Maria Ciobanu), Avrămescu David, Marin Timotei, S. Tinkelman-Timov, neidentificat, Fazecas, Andras,, Iacobovici Eugen, Grofu Dumitru, Bucur Nicolae, Ecaterina Arbore-Ralli.

Arhiva C.C. al P.C.R., fond l, Dosar 33/1931, prezintă câteva date statistice interesante privind compozit,ia nat,ională, socială s,i profesională (gradul de s,colarizare) al participant,ilor la Congresul al V-lea de la Gorikovo, astfel:

COMPOZIT, IA NAT, IONALĂ: Români 10 (dintre care unul evreu); unguri 8 (4 evrei); bulgari 2; ucrainieni 3; evrei 1.

NIVELUL DE STUDII: cu o s,coală superioară (facultate) 2; cu liceu 2; cu patru clase 20; (restul participant,ilor nu s,i-au declarat studiile).

COMPOZIT, IA SOCIALĂ: muncitori 18(75%); intelectuali 2; revolut,ionari de profesie 2; t,ărani 1; fără profesie, restul. Ment,ionăm că Alexandru Iliescu “Ignat” s-a înscris drept muncitor, des,i atunci când a fugit în U.R.S.S. el avea o băcănie; as,adar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre.

SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARAT, I: metalurgis,ti 10; ceferis,ti 2; constructori 1; tăbăcari 3; tâmplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarati, nici unul nu lucra, în acel moment, în vreo întreprindere. Ultimii doi ceferis,ti fuseseră concediat,i în urma arestărilor de la 1 august 1931.

Din partea Komintern-ului, lucrările au fost conduse de Bela Kuhn (Schlösser), fostul secretar al lui Lenin, conducătorul revolut,iei bols,evice din Ungaria (1919), înăbus,ită de Armata Română s,i care, evident, nutrea din acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente fat,ă de România s,i de români. Tot din partea Komintern-ului, la lucrările Congresului al V-lea P.C.d.R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski s,i Matias, Rakot,i (viitorul dictator stalinist al Ungariei, până la criza din 1956).

Conform unui raport SSI (Serviciul Special de Informat,ii), Alexandru Iliescu Ignat - ca s,i ceilalt,i delegat,i la Congresul al V-lea - au plecat din România mai întâi în direct,ia Berlin (Romania nu avea relat,ii oficiale cu U.R.S.S.), unde li s-au ret,inut pas,apoartele românes,ti s,i li s-au înmânat alte documente de identitate, cu care au intrat în U.R.S.S..

În cadrul Komintern-ului exista un departament special - Departamentul pentru Relat,ii Internationale - care asigura deplasarea agent,ilor săi, ca s,i transferurile de informat,ii s,i valută. Departamentul includea, între altele, s,i o as,a-numită sect,ie tehnică, specializată în procurarea de pas,apoarte false. Până în 1933, când Hitler a venit la putere în Germania, serviciul extern al Departamentului pentru Relat,ii Internat,ionale, din cadrul Komintern, avea sediul la Berlin. Acest serviciu extern procura fondurile necesare pentru deplasarea emisarilor secret,i ai Komintern ori pentru delegat,iile partidelor comuniste care participau la congresele de la Moscova. Acesta a fost s,i cazul Kominternis,tilor din România, printre care Alexandru Iliescu (Ignat) care, în 1931, s-au deplasat clandestin la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo (lângă Moscova), via Berlin.

La Berlin, Alexandru Iliescu Ignat s,i ceilalt,i kominternis,ti români au primit o mică bucată de stofă, pe care s,i-au cusut-o în interiorul pantalonilor, în care se afla ascunsă următoarea atestare pentru autorităt,ile vamale sovietice: Legitimat,ie. Tovarăs,ul este reprezentantul P.C.d.R. la Congres. Are aprobare pentru o sumă de până la 20 de dolari. Legitimat,iile ascunse în bucata de stofă semnată de secretarul Departamentului pentru Relat,ii Internat,ionale al Komintern, erau opera unui anume Fritzmann. Delegat,ia Kominternis,tilor Români, printre care s,i Alexandru Iliescu Ignat, a rămas pentru câteva zile la Berlin, înainte de a se deplasa către granit,a sovietică. Tuturor membrilor li s-au înmânat pas,apoarte false, care să le ateste calitatea de oameni de afaceri. Acest gen de pas,apoarte erau procurate de la un funct,ionar elvet,ian din Basel, Max Habijanic, care percepea pentru activitate un ciubuc de o sută de franci elvet,ieni lunar.

În 1932, Kominternul a transferat sediul sect,iei externe de la Berlin, la Paris, care a devenit astfel placa turnantă a activităt,ilor sale operative din străinătate. S, efa sect,iei externe de la Paris a fost, între 1932-1937, elvet,ianca Lidia Dubi, iar sect,ia a fost codificată, în mesajele Komintern, drept Punctul 20. Mai trebuie precizat s,i un alt detaliu tehnic. Sect,ia de la Berlin a Komintern era încadrată cu agent,i GPU (din 1934, NKVD), care au însot,it delegat,ia Kominternis,tilor Români - deghizat,i în oameni de afaceri, până la granit,a sovietică.

Pe teritoriul U.R.S.S., Alexandru Iliescu Ignat s,i ceilalt,i oameni de afaceri români au avut dreptul la maximum 20 de dolari, bani de buzunar. Întreg Congresul al V-lea a fost dominat de chestiunea nat,ională, mai exact de acuzat,iile aduse de Komintern conducerii P.C.d.R. de a nu exploata momentul de criză economică (marea criză din 1929-1933, care lovise s,i România), pentru a trece la act,iuni insurect,ionale, conform “Planului Kolarov”, în scopul dezmembrării României, stat considerat de Komintern format prin anexiuni teritoriale, de tip imperialist. Câteva citate din luările de cuvânt sunt cât se poate de semnificative asupra opticii Komintern-ului asupra chestiunii nat,ionale s,i asupra minorităt,ilor din România.

Gheorghi Dimitrov: “După război [primul război mondial n.n.] în decursul unui s,ir de ani, nu am văzut ca proletariatul nat,iunii dominante din România să fie mobilizat împotriva ocupat,iei unor regiuni străine, împotriva asupririi popoarelor din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Transilvania.” (Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, mapa 333 din 1931, filele 844-845).

Bela Kuhn: “Noi nu trebuie să punem problema autonomiei, noi ne vom călăuzi după lozinca noastră de bază “a autodeterminării.” (Loc. cit. fila 862)

Rezolut,ia adoptată la încheierea Congresului al V-lea, redactată de Bela Kuhn - la care a aderat Alexandru Iliescu, ales cu acest prilej membru în noul secretariat C.C. al P.C.d.R. - specifică în problema chestiunii nat,ionale următoarele: “România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor Românilor, ci un stat tipic cu multe nat,iuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine s,i pe baza înrobirii unor popoare străine. Burghezia s,i mos,ierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste s,i îndeplinind, totodată, însărcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra U.R.S.S., au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina s,i Banatul s,i supun unei asupriri nat,ionale nemaipomenite s,i unei exploatări semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rus,i, ucraineni, bulgari, nemt,i, turci s,i alt,ii.” (Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică, Cota Ab XIII-3).

Conform însă recensământului din 1930, România prezenta următoarea structură minoritară, raportată la un număr total de 18.057.074 locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% rus,i; 2% bulgari; 3,2% ruteni s,i ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi s,i slovaci; 0,3% sârbi, croat,i, sloveni; 1,5% t,igani; 1,6% alte minorităt,i.

La Congresul al IV-lea al P.C.d.R. - desfăs,urat la Cingujevo, lângă Harkov între 28 iunie s,i 7 iulie 1928 - se afirmase că în România existau 6 milioane de minoritari. Cum observăm, în numai 3 ani, la Congresul al V-lea al P.C.d.R., minoritarii sporiseră cu 2 milioane, ajungând la cifra de 8 milioane, conform lui Gheorghi Dimitrov.

5. “MAFIA BULGARĂ” DIN P.C.d.R., CONDUSĂ DE BORIS STEFANOV, A ALCĂTUIT LISTA DE EPURĂRI A COMUNIS, TILOR ROMÂNI DIN U.R.S.S.

La Congresul al V-lea al P.C.d.R., Alexandru Iliescu “Ignat” a devenit membru al Comitetului Central, organism care înlocuia astfel vechiul secretariat. În Biroul Politic, alături de Alexandr Danieluk-Stefanski “Gorn” (un polonez), au mai intrat Eugen Iacobovici “Vifor”, Elena Filipescu-Filipovici “Smaranda”, Emil Halitki “Braun”, Vanda Nicolski (Seiva Averbuch) s,i alt,ii. În decembrie

1934 - după asasinarea lui Kirov, ordonată în realitate de Stalin - încep marile epurări, care se vor întinde între anii 1935-1938 s,i care vor lovi, între alt,ii, s,i pe membrii conducerilor partidelor comuniste, aflate în U.R.S.S.. Nu s,i pe Alexandru Iliescu, deoarece, în decembrie 1934, Boris Stefanov sust,inut de Gheorghi Dimitrov, un favorit al lui Stalin, - este numit secretar general al P.C.d.R.. Element fanatic, bulgar de origine, Boris Stefanov se va înconjura de o veritabilă mafie bulgărească cu ajutorul căreia, cum am arătat, va trece pe listele de epurări toate conducerile P.C.d.R., de după mai 1921. Alexandr Danieluk-Stefanski “Gorn”, de pildă, va fi în primul lot de execut,ie. În anii următori vor fi executat,i în U.R.S.S., pe baza listelor întocmite de Boris Stefanov s,i de gas,ca sa, următorii: Elena Filipescu-Filipovici, Al. Dobrogeanu Gherea, Dumitru Grofli, Jaques Konitz, Marcel Pauker, Eugen Rozvan, Timotei Marin, Iinre Aladar, Dori Goldstein, Manea Erlich, Moise Dubinski, Alter Zalic, I. Dic - Dicescu, Elek Koblos, Leon Lichtblau, Gelbert Moscovici s,i mult,i alt,ii. Ceva mai norocos,i, alt,ii vor fi deportat,i ani de zile.

6. PACTUL MORUZOV - FORIS: DE CE A FOST LICHIDAT ALEXANDRU ILIESCU?

În schimb, Alexandru Iliescu “Ignat” - rămas în U.R.S.S., după încheierea Congresului, timp de alt,i patru ani - scapă miraculos de epurări. Vechile legături de familie cu Boris Stefanov îl propulsaseră în P.C.d.R., în timp ce comunis,tii români de origine maghiară s,i evreiască, cum am văzut, ajung fie în fat,a plutonului de execut,ie, fie în Siberia pentru mult,i ani. Mai mult, ca o dovadă a încrederii depline a Moscovei s,i a lui Boris Stefanov, Alexandru Iliescu “Ignat” este trimis în România, în 1935, cu misiunea expresă de a pune în aplicare planurile Komintern-ului în chestiunea nat,ionala: dezmembrarea României prin insurect,ie, conform schemei lui Kolarov. Este însă arestat s,i condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu îs,i făcea închisoarea cu intermitent,e. În realitate, Alexandru Iliescu se pare că devenise unul dintre informatorii recrutat,i de SSI din interiorul P.C.d.R., în urma pactului încheiat în 1937 de Mihail Moruzov, s,eful SSI, cu un grup de comunis,ti dirijat,i de S, tefan Foris, a căror misiune era de a-i spiona pe ceilalt,i det,inut,i politici. Pactul va fi reînnoit de urmas,ul lui Moruzov la conducerea SSI, Eugen Cristescu, în 1942, când misiunea oamenilor lui Foris - infiltrat,i prin închisori s,i lagăre - consta mai ales în supravegherea det,inut,ilor legionari, condamnat,i în urma rebeliunii din 1941, dar s,i a unor grupuri de comunis,ti, ca de pildă cel al lui Gheorghiu-Dej, în lagărul de la Târgu Jiu. După august 1944, Dej se pare că a descoperit trădarea lui S, tefan Foris, s,i a lui Alexandru Iliescu. Este momentul, de altfel, al declans,ării conflictului dintre fact,iunea comunis,tilor rămas,i în t,ară condusă de Dej (“doftanis,tii”) s,i cei sosit,i din U.R.S.S., odată cu Armata Ros,ie. După cei patru ani petrecut,i în U.R.S.S. (1931-1935), Alexandru Iliescu se bucura nu numai de încrederea sovieticilor care ocupaseră România, ci s,i de aceea a comunis,tilor venit,i din U.R.S.S. împreună cu ocupantul. În primul rând, de încrederea Anei Pauker. Fapt care îl transforma însă într-un indezirabil în ochii lui Dej, preocupat să-s,i întărească pozit,ia în Partid prin oamenii săi (Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceaus,escu, Emil Bodnăras, etc). Au circulat mai multe legende în legătură cu moartea lui Alexandru Iliescu. Unele puse în circulat,ie recent, ca aceea lansată de Ioan Talpes, (un apropiat al lui Ion Iliescu după ‘90, fost s,ef al Serviciului de Informat,ii Externe până în 1997), potrivit căreia “Ignat” ar fi fost ucis pentru că, vezi Doamne, se împotrivise în 1945 sovieticilor s,i promovării comunis,tilor format,i, ca s,i el, în U.R.S.S. (!) Un lucru este cert: Alexandru Iliescu a fost lichidat prin împus,care, în 1945, de către persoane rămase neidentificate, ceea ce indică o răfuială politică, având în vedere întreg trecutul istoric al lui “Ignat”, inclusiv cel de delator al propriilor tovarăs,i de drum din grupul lui S, tefan Foris,, comunistul care a încheiat pacte de colaborare atât cu Moruzov, cât s,i cu Cristescu, s,efi SSI. Cum vedem, telenovela “Viat,a unui ceferist” - pe care ne-o serves,te Ion Iliescu, atunci când vine vorba de trecutul Kominternist al propriului tată - diferă serios de adevărul istoric. Pentru biografia post-decembristă a lui Ion Iliescu nu dădea însă bine - ba, ca să cităm din clasici, suna ca dracu’- faptul că primul pres,edinte emanat, după o revolut,ie zisă anticomunistă, descindea, de fapt, dintr-un kominternist refugiat timp de patru ani în U.R.S.S. - în anii’ 30, în plin stalinism - care intrase la Gorikovo în C.C. al P.C.d.R., partid a cărui misiune istorică, fixată de Moscova, era dezmembrarea României. Misiune la care puseseră umărul - pe lângă P.C.d.R. - s,i câteva structuri de spionaj s,i terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietică: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active în România în anii ’20-’30. As,a încât, Ion Iliescu s,i-a cosmetizat put,in biografia. Cum ar zice Caragiale p-aici, p-acolo, prin părt,ile esent,iale. Dar, să fim optimis,ti. Ca s,i în cazul recentei afaceri a firului ros,u, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu să exclame din nou: Acum mi-am amintit!

Probabil că la toate acestea făcea aluzie Ceaus,escu în 1955, în calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P.M.R., atunci când adnota pe fis,a lui Ion Iliescu: “Despre tatăl său atât se cunoas,te?” Evident, se s,tiau mult mai multe. Dar în 1955 Ion Iliescu fusese select,ionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importantă: el urma să activeze în cadrul Uniunii Internat,ionale a Student,ilor (UIS), cunoscuta organizat,ie de front a propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar în realitate condusă de la Moscova, de către Sect,ia Internat,ională a C.C. al PCUS s,i de către Directoratul (PGU) al KGB, specializat în operat,iuni externe.

III. ADOLESCENT, A STALINISTĂ: ILIESCU S, I “S, ANTIERISMUL” DE TIP GULAG

1. AUGUST ’44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMĂRUL LA SOVIETIZAREA ROMÂNIEI

Recomandarea 10.975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa 8) a C.C. al P.M.R., prin care Ion Iliescu era propulsat în structura unei organizat,ii de front a U.R.S.S.

- as,a cum era Uniunea Internat,ională a Student,ilor, cu sediul formal la Praga - dezvăluie câteva amănunte extrem de interesante despre biografia fostului pres,edinte, ascunse cu grijă până în prezent.

Astfel, raportul ment,ionează: După 23 august 1944 [Ion Iliescu n.n.] s-a înscris în U.T C. Uniunea Tineretului Comunist) s,i a activat în cadrul organizat,iei U.T.C. a elevilor: A participat la diferite act,iuni ale partidului. După autodizolvarea U.T.C.-ului, a continuat să activeze în organizat,ia tineretului progresist s,i a U.T.M.. A fost ales în biroul organizat,iei de elevi pe lângă comitetul capitalei al U.T.M.. Cu alte cuvinte, atunci când românii încercau să se opună ocupat,iei sovietice - mult,i dintre ei cu arma în mână, în munt,i (bărbat,i, femei, tineri sau bătrâni) - adolescentul Ion Iliescu se înscria, încă din august 1944, în U.T.C., organism comunist. Să observăm că Iliescu avea doar 14 ani s,i că el participa, deja, la diferite act,iuni ale partidulul comunist, nespecificate însă în referat. În condit,iile ocupat,iei sovietice a României, a participa la diferite act,iuni ale unui partid controlat s,i dirijat, de sus s,i până jos, de sovietici, nu era decât o formă de a te pune în slujba inamicului, a ocupantului străin. Altfel spus, o formă de colaborat,ionism. Dar cu un tată s,i un unchi format,i în U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta în ochii sovieticilor toate garant,iile pentru a fi promovat s,i utilizat, în act,iunea generală de acaparare a puterii de către Partidul Comunist s,i de sovietizare a României.

Filiera era una tipic sovietică: prin pepiniera U.T.M., organizat,ie de tineret structurată după modelul similar sovietic: Komsomol. Sfera de act,iune init,ială a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenii. Racolarea acestora se pare că a dat rezultate, fiindcă Iliescu este ment,ionat în referat ca fiind membru al Comitetului pe capitală al U.T.M.. Nu era însă decât primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizată formal de români, în umbra acesteia aflându-se, în realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa de cadre. Comunis,tii români nu erau decât simpli executant,i, timorat,i s,i obedient,i, ai ordinelor date de consilierii sovietici, instalat,i în România odată cu Armata Ros,ie. Că lucrurile stăteau as,a, anume că adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, în care se puneau sperant,e, o dovedes,te un alt detaliu din raport.

2. ALBANIA, “MON AMOUR”: BRIGADA KOMSOMOLISTĂ “VASILE ROAITĂ”

“În vacant,a de vară a anului 1947 (Ion Iliescu n.n.) a plecat voluntar în brigada de muncă”Vasile Roaită“, în Albania, unde a lucrat pe S, antierul Nat,ional al Căilor ferate.” Respectând riguros grafia documentului, nu-t,i pot,i reprima câteva întrebări, absolut fires,ti. Ce căuta, oare, adolescentul Ion Iliescu tocmai în Albania? S, i încă în vacant,a de vară când, de regulă, adolescent,ii preferă să facă excursii, sport sau orice altceva, decât să meargă să construiască o cale ferată! S, i unde? Tocmai în Albania, ca s,i cum - dacă adolescentul Ion Iliescu t,inea mort,is,, n-ar fi găsit de lucru s,i în România. Ce-l mâna oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai s,aptesprezece ani, în Albania, înregimentat în “brigada de muncă Vasile Roaită”? Nu mai stăruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezată, pompos, brigada. Se s,tie că, după vreo două decenii de comunism, s-a descoperit, întâmplător, că ceferistul Vasile Roaită nu trăsese sirena la Grivit,a în timpul grevei din 1933, ca să-i alerteze pe ceferis,tii din cartier, ci ca să alerteze polit,ia, al cărei informator zelos s-a descoperit că fusese bravul ceferist. Prin urmare, adolescentul Ion Iliescu - în vacant,a de vară 1947- nu merge s,i el într-o excursie, nu se duce s,i el la pescuit, nu se plimbă s,i el cu o fată, nu dă s,i el cu piciorul într-o minge - nu, adolescentul Ion Iliescu pleacă într-o brigadă de muncă, taman în Albania, să construiască o cale ferată! Un comportament, la prima vedere, cel put,in straniu. Care să fie misterul etapei albaneze din viat,a lui Ion Iliescu? Mai întâi, trebuie precizat că fenomenul as,a-ziselor brigăzi de muncă s,i cel al s,antierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietică s,i practicat intens, ca factor de îndoctrinare s,i spălare a creierelor, încă din anii ’20. În realitate, brigăzile de muncă, s,antierismul s,i stahanovismul (celebrele spargeri de normă), constituiau un mijloc prin care cadrele de perspectivă ale partidului comunist erau antrenate să conducă, să mobilizeze, să influent,eze propagandistic, într-un cuvânt, să manipuleze o masă de indivizi, într-o anume situat,ie dată. Sovieticii au constituit brigada de muncă “Vasile Roaită” în România, tot as,a cum au constituit brigăzi similare s,i în alte t,ări ocupate, pe cale de sovietizare. Calea ferată Tirana-Duress făcea parte din ajutorul sovietic, frăt,esc, acordat Albaniei, iar brigăzile Komsomoliste venite în Albania constituiau retortele de laborator în care se forjau viitorii s,efi comunis,ti. Ion Iliescu s,i alt,i cât,iva fuseseră expediat,i în Albania, în primul rând pentru a fi antrenat,i în munca de cadre, instruit,i acolo de sovietici cum să comande s,i să manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul că NKVD-ul s,i GRU-ul s,i-au recrutat cei mai important,i spioni (cârtit,e) în cursul Războiului civil din Spania din anii ’30, exact din rândurile as,a-ziselor brigăzi internat,ionale, care au act,ionat, dirijate de Komintern, NKVD s,i GRU, împotriva lui Franco. Fenomenul a continuat după 1945, numai că acum acestea erau botezate brigăzi de muncă. PMR a urmat s,i el, riguros, experient,a sovietică, înfiint,ând după 1947 s,antiere de tip Salva-Vis,eu, AgnitaBotorca, ori Bumbes,ti-Livezeni. Că Ion Iliescu a trecut testul albanez în ochii sovieticilor, o probează următorul pasaj din raport.

3. SLAVĂ MARELUI STALIN: ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C.C. AL U.T.M. LA 19 ANI

“La conferint,a raională a U.A.E.R. (Uniunea Asociat,iilor Elevilor din România

n. n.) din 1948 [Ion Iliescu, n. n.] a fost ales membru C.C. al U.A.E.R. unde a muncit până la Congresul de unificare al organizat,iilor de tineret din martie 1949, când a fost ales membru în C.C. al U.T.M..” Uniunea Asociat,iilor Elevilor din România (U.A.E.R.) era o altă organizat,ie de inspirat,ie comunistă, una dintre numeroasele care proliferau în România acelui moment, prin care sovieticii s,i P.C.R. încercau să regrupeze sub controlul lor, pe bresle, vârste s,i studii, o cât mai mare parte a populat,iei, în scop de manipulare politică. Cum mai existau s,i alte organizat,ii de tineret - de pildă, Uniunea Nat,ională a Student,ilor din România (UNSR) - în martie 1949 avea loc

Congresul Organizat,iei Unice Revolut,ionare a Tineretului Muncitor, care va alege conducerea komsomolului românesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor: Lucrările congresului au avut loc la Ateneu, între 21 s,i 28 martie 1949, în prezent,a dr. Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnăras,, s,i alte mărimi comuniste, dar - mai ales - a ambasadorului sovietic S.I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U.R.S.S. la Bucures,ti.

În seara primei zile a congresului, tot,i cei 700 de participant,i, români s,i străini, au luat parte la spectacolul Alexandr Mastrosov de la Operă. Teohari Georgescu, secretar C.C. al P.M.R., t,ine o cuvântare în care afirmă: “În constituirea Uniunii Tineretului Muncitor noi ne-am călăuzit după glorioasa experient,ă a Komsomolului, creat s,i educat de marele partid al lui Lenin s,i Stalin.” Care erau sarcinile U.T.M., stabilite în lumina hotărârilor unei plenare a P.M.R. din decembrie 1948? O spune tovarăs,ul Teohari Georgescu, viitorul deviat,ionist al grupului Ana Pauker – Vasile Luca din 1952. “Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfărâma complet vechea societate bazată pe exploatarea s,i asuprirea omului de către om s,i a zidi din temelii o societate nouă fără exploatare, societatea socialistă.”

Ceea ce va predica s,i activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi s,i student,i, cum vom vedea. Să remarcăm limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea s,i frazeologia stalinistă apar cu pregnant,ă mai ales în pasajul cuvântării lui Teohari Georgescu când se preciza ceva mai clar ce anume as,tepta conducerea P.M.R. de la activis,tii U.T.M.. As,adar, s,i de la Ion Iliescu.

“Ca marxis,ti, s,tim că drumul spre socialism este plin de obstacole (..) că ne pândes,te dus,manul viclean s,i învers,unat, care uneltes,te din umbră, nutrind sperant,a zadarnică de a restaura regimul burghezo-mos,ieresc.”. Iată o frază cheie pentru toată existent,a lui Ion Iliescu. Dus,manul viclean s,i învers,unat, care uneltes,te din umbră, nutrind sperant,a de a restaura regimul burghezomos,ieresc, o imagine stereotipă care îl va obseda pe Iliescu până în decembrie ’89 (când el cerea colaboratorilor să “se împiedice această alunecare periculoasă spre dreapta”, care era Revolut,ia Română sau în 28 ianuarie ori 13-15 iunie

’90, când Ion Iliescu le mult,umea minerilor. Căci PNT, CD, PNL ori Corneliu Coposu, în mentalitatea lui Ion Iliescu din ’89-’90, nu încercau altceva decât să restaureze ceva periculos, asupra căruia atrăsese atent,ia tovarăs,ul Teohari Georgescu, încă din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mos,ieresc. Iată s,i de ce, după ’89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii mos,ierilor (categorie socială dispărută, în realitate, încă din 1921, după ampla reformă agrară de sub Regele Ferdinand!). S, i, probabil, năluca burghezomos,ierească îi mai bântuie s,i astăzi mint,ile, atunci când Iliescu vorbes,te de pericolul pe care îl reprezintă lupii tineri ai capitalismului românesc ori restitutio in integrum. Nu-l învăt,ase Teohari Georgescu, încă din martie ’49, că “dus,manul de clasă se pune în slujba imperialismului s,i se dedă la crime, acte de provocare, de sabotaj s,i de spionaj?” Ce altceva putea fi, cincizeci de ani mai târziu, integrarea euro-atlantică, decât o punere în slujba imperialismului, a dus,manului de clasă, venit la putere după alegerile din

1996? Dar, pentru ca as,a ceva să nu se întâmple, încă din martie ’49 Ion Iliescu s,tia că nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul ros,u cu Moscova. Nici în gândire, nici în practică.

4. CA MEMBRU C.C. AL U.T.M., ION ILIESCU LUPTA ÎNCĂ DIN

1949 CONTRA “HIDOSULUI IMPERIALISM AMERICAN” S, I A “PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD”

Din învăt,ăturile lui Teohari Georgescu către utemis,ti, adolescentului Ion Iliescu i se fixează bine în minte următorul avertisment: “Astăzi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politică tot mai agresivă s,i încheie blocuri războinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care amenint,ă pacea, independent,a s,i suveranitatea nat,iunilor. Împotriva înrobirii popoarelor se ridică marele s,i invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bols,evic s,i de tovarăs,ul Stalin, t,ările democrat,iei populare, masele populare cele mai largi...”

Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, împotriva căruia se ridica, iată, Stalin-Făt Frumos s,i Statul Sovietic - precum baba făcătoare de minuni din basme Sfânta Vineri

- această imagine va continua să existe, rezidual, în mentalul lui Ion Iliescu până în anii ’90. Când firul ros,u cu Moscova coexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, trădând astfel, pe plan psihologic, un anumit tip de schizofrenie mentală s,i duplicitate politică.

Îndoctrinat încă din adolescent,ă de propaganda stalinistă să lupte contra hidosului imperialism american sau contra blocului războinic - cum era definit Pactul Atlanticului de Nord - Ion Iliescu nu-s,i va schimba, în mod fundamental, ideile din tineret,e. Ci doar - după prăbus,irea comunismului s,i a marii Uniuni Sovietice - îs,i va modifica, precum un cameleon, comportamentul s,i limbajul politic, în scopul adaptării la noua situat,ie. Tot as,a cum îs,i va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politică, în noul context intern s,i internat,ional. Acest tip de gândire schizoidă, de comportament duplicitar - pe de o parte, formal, parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, în secret, firul ros,u cu Moscova - constituie, de fapt, matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, s,i care nu se va putea schimba niciodată. Fiindcă matricea aceasta i-a fost inoculată lui Ion Iliescu prin spălarea creierului de către propaganda stalinistă, la vârsta cea mai propice: vârsta adolescent,ei. Atunci când se formează personalitatea s,i se structurează mental valorile, pentru o viat,ă de om. Indicat,iile tovarăs,ului Teohari Georg

of 382/382
Vladimir ALEXE ION ILIESCU BIOGRAFIA SECRETĂ CANDIDATUL MANCIURIAN CUPRINS PARTEA ÎNTÂI - SUB CUPOLA KREMLINULUI I. PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROS , IE II. “DESPRE TATĂL SĂU ATÂT SE CUNOAS , TE?” III. ADOLESCENT , A STALINISTĂ: ILIESCU S , I “S , ANTIERISMUL” DE TIP GULAG IV. LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT “INGINER AL SUFLETELOR” S , I EXPERT ÎN “MASKIROVKA” V. INFILTRARE LA VÂRF: ION ILIESCU, “SUBMARIN” AL MOSCOVEI ÎN “UNIUNEA INTERNAT , IONALĂ A STUDENT , ILOR (UIS) VI. “SPĂLAREA CREIERELOR”: ILIESCU S , I MINERIADELE VII. REVOLUT , IA LUI ION: “UN FEL DE PÂR-PÂR-PÂR S , I CU ASTA BASTA!” PARTEA A DOUA - SUB CUPOLA MAFIEI VIII. ROMÂNIAGATE: LOVITURA DE STAT VALUTARĂ DIN 3 FEBRUARIE ’90 IX. CARACATIT , A BANCARĂ: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU (1990-1996) 1
Embed Size (px)
Recommended