1

BIBLIOTECA PUBLICĂ RAIONALĂ „VASILE ALECSANDRI”

Centrul MultifuncŃional de EducaŃie InformaŃie şi Cultură

Teleneşti 2007

2

EdiŃie îngrijită de Maria Furdui SelecŃie: Aurelia Dobjanschi, Nina Tofan Culegere computerizată: Timofei Furdui Telefone de contact: 258 22646 258 23401 25826062 e-mail: bpotelenesti@yahoo.com Blog: http://cmeic.wordpress.com

3

Prefata

Secolele s-au scurs, generaŃiile s-au

înnoit continuu. Cum arhivele şi cronicarii au

apărut mult mai târziu oamenii s-au întrebat,

fireşte, cine le-au fost înaintaşii, astfel au

inventat legendele. Cum moldovenii sunt

neîntrecuŃi în materie de legende, teleneştenii

nu puteau face excepŃii. Transmise prin grai viu, din generaŃie în

generaŃie, inspirate din istorie, geografie sau alte nenumărate surse, legendele satelor teleneştene şi-au păstrat acelaş farmec minunat şi în zilele noastre.

Pentru a nu se pierde în neant legendele şi unele date importante din istoria localităŃilor noastre, transmise din generaŃie în generaŃie, Biblioteca Publică Raională „Vasile Alecsandri”, în colaborare cu bibliotecile publice din raion au cules şi au înmănunchiat aceste informaŃii în această culegere.

Credem că ea va prezenta interes pentru cititorul nostru, dar va fi şi o punte de pornire spre cercetări mai aprofundate.

4

Legende toponimice

Legenda este o specie literară a genului epic, transmisă de obicei pe cale orală, în versuri sau proză, prin care se explică, apelându-se de obicei la fantastic, geneza unui lucru, a unei fiinŃe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau a unui fenomen, atestate sau nu de documente.

Legendele toponimice conŃin descrieri ale reliefului, evocă natura Ńinutului; afară de aspectul topografic legendele despre numirile de locuri reflectă artistic momente importante privind procesul complexs şi multisecular al istoriei Moldovei. Unele subiecte au la bază motive arhaice . Astfel sînt legendele despre rîuri.

Numele de sate, tîrguri, cătune au şi ele istorii prezentate ca veridice. Primii descălecători apar deseori ciobeni veniŃi cu turmele la loc nou prielnic de trai, Ńărani, legaŃi de munca tradiŃională a pămîntului, bejenari pripăşiŃi la locuri noi, ce puteau asigura viaŃa, răzbunători populari, ridicaŃi împotriva asupririi, oşteni viteji răsplătiŃi cu „moşie”, după lupte victorioase purtate împotriva tătarilor, turcilor, ş.a. Uneori despre acelas sat există legende diferite, care explică sensul denumirii.

57

copil de-al făurarilor, apoi a golit a doua cana şi a zdrobit-o de capul altui copil. Cînd a vrut să golească şi cea de-a treia cană, masa, la care stătea biruitorul a plesnit. Crăpătura s-a căscat şi l-a înghiŃit ca un balaur. Apoi s-au desfăcut stîncile, dealurile, codrii...şi o apă a pornit în curgere năvalnică, o apă neagră, care a înghiŃit rînd pe rînd pe toŃi războinicii, toŃi gîzii, toată molima răutăŃii venită după jaf şi prădăciune... Abea după aceea apa s-a limpezit şi s-a numit Răutul. Iar acolo unde valurile lui spintecă petre şi stînci, acolo se mai găsesc şi azi amfore, statui şi flori de piatră.

56

Pasărea făcu trei rotocoale în văzduh şi se îndepărtă către soare-apune. Ce o fi arătînd semnul? -se întrebară în sinea lor făurarii. Unul dintre ei zise:

- Piatra se despică îndărătnic, fraŃilor, poate mai ascuŃim topoarele! Nimeni, însă, nu luă în seamă aceste cuvinte. ToŃi aşteptau să mai vorbească cerul. Dar cerul, iscodit de privirele lor, nu le prevestea nimic, era adînc, paşnic, însorit şi faurii îşi văzuseră de treabă: lucrau topoarele, dălŃile, ciocanele. Dealurile de piatră albă se transformaseră în palate. BucăŃile de stîncă deveneau statui şi amfore.

- Nu te uita, piatră, peste gard, că te ard! - spunea un tînăr vesel şi izbea cu toporul apăsat în carnea albă a pietrei.

-Te ard, dar sîntem nemuritori, -îi răspunde un bătrînel, în timp ce lovea iscusit cu ciocanul în daltă. Multe zile în şir au dat ei pietrei înfăŃişarea lor şi pe cea a cîntecului. Se părea, că însuşi zeul frumuseŃii şi al păcii a coborît între ei. De pasărea cea stranie uitase cu totul. Dar iată că într-o bună zi se pomeniră împresuraŃi de nomazii războinici ai Tribului Rău. Faurii s-au ridicat la luptă: bărbaŃii, femiele, copiii-toŃi au luat în mîini topoare şi pietre. Tribul Rău, însă, era prea numeros şi prea puternic, ca faurii să-l poată înfrunta. În scurt timp Ńara de piatră a fost supusă, palatele năruite, sparte-amforele, să curgă cîntecele în Ńărnă... În timp ce gîzii tăiau la butuc bărbaŃii tineri ai neamului, potolindu-şi setea de sînge, căpetenia tribului Rău, înconjurat de războinicii săi, se ajeză biruitor la masa de piatră a faurilor şi ceru vin. I s-a adus vin. El a golit cana şi a zdrobit-o de capul unui

5

Legenda satului

Mindresti

Spun bătrînii , că cîndva, pe locul unde este aşezat astăzi satul Mîndreşti se întindeau limbi de pădure, ce se desprindeau ca nişte şuviŃe din codri întinşi ai Orheiului şi Lăpuşnei şi care se întindeau pînă aproape de şesul larg al Ciulucului. Prin desişul acestor păduri nesfîrşite mişunau în vechime brodnici şi viteji, care au stat cu armele la picior pentru aşi apăra cirezile lor de vite, ce-şi găseau hrana din abundenŃă prin pădurile seculare.

Se spune că demult tare, cel care a venit primul pe aceste pămînturi a fost unul Ion Mîndru şi cu Petrache Roadedeal. Au trăit ei aşa cît o fi trăit , dar într-o bună zi s-au luat ei la întrecut, după care să rămînă numele satului. Mîndru vre el să se cheme ca pe dînsul, Roadedeal pe numele lui. Dar ei aveau amîndoi odăi în fundul moşiei, acolo unde este azi fîntîna lui Harghel. Într-o zi, cînd erau la odaie, s-au înŃeles să înconjoare moşia călări şi cine va întrece, satul să ee numele lui. Au pornit ei din fundul moşiei şi au mers pe hotar pînă cînd au ajuns la locul de unde ieşea pîrăul la sălcii. Acolo, cînd să se oprească, era înainte o rîpuşoară, unde l-a aruncat calul şi-a rămas mort pe loc Ion Mîndru, care ajunsese primul. Roadedeal s-a

6

Ńinut de cuvînt şi-a dat numele satului după numele lui Mîndru, adică Mîndreşti. Pe locul unde a murit Ion Mîndru s-a pus un stîlp de piatră, care este şi azi mai dincolo de fîntîna lui Panait Sava. Fata lui Mîndru cea mai mare s-a măritat cu un oarecare Harghel, alta s-a măritat cu Gore şi a treia cu Chitoroagă.

Filip H. Stratan, 87 ani

Istoria satului

Bogzeşti Satul Bogzeşti este unul din cele mai vechi localităŃi din Moldova. În documentele istorice e datat cu anul 1423, sat răzăşesc, aşezat în regiunea de codru din Ńinutul Orhei. La început această localitate se numea Bratcova, în cinstea fraŃilor Bogdan, care au întemiat acest sat. Mai tîrziu satul cu tot cu teritoriu a fost dăruit unui boier pe nume Bogza care s-a aşezat aici cu traiul şi a dezvoltat acest teritoriu. De la acest boier şi se trage numele de Bogzeşti. OcupaŃiile localnicilor erau: cultivarea grîului, porumbului, meiului, a viŃei de vie,şi păşunitul. Satul avea moară, oloiniŃă şi un iaz. La 1770 e zidită o biserică de lemn, ctitorii căreia sunt famiile Curchi, Petică,

55

cu aceeaş dragoste. Pentru a le rămîne în amintirea lor mereu şi a celor care aveau să fie, rîul a fost botezat în memoria celui care nu putea fi niciodată uitat – „CIULUC”.

Legenda rîului Răut Nu pot spune, cînd anume s-a petrecut ceea ce am să vă povestesc acum. Ştiu doar, că în vechime oamenii din cele patru părŃi ale lumii s-au adunat la soborul lor cel dintîi, unde au aruncat sorŃi de împărŃială a uscatului. Cîmpia s-a nimerit să-i cadă plugarului. Dealurile cu păşuni mănoase i-au căzut ciobanului. Pe urmă a venit faurul. El a luat ceea ce rămase -piatra. S-a dus faurul acasă şi le-a spus celorlalŃi:

- FraŃilor, norocul ne-a părăsit şi tot greul veŃii peste noi o să treacă. Breasla făurarilor, auzind aceasta, şi-a încreŃit fruntea şi s-a mîhnit.

- Nu face să ne plîngem, că doar sîntem făurari!- spuse tînărul lor împărat. Faurii primiră cu demnitate ceea ce le hărăzise ursita.

Mai întîi au văzut, că în Ńara lor nu creşte iarbă.Şi au cioplit din piatră firişoare de iarbă. Nu licăreau nicăieri nici flori. Şi le-au făcut din piatră. Nu creşteau nici arbori. Şi i-au înălŃat. Ploaia, ca să răcorească pe toate în jur, au făurit-o din piatră de aur. Au zidit apoi palate şi le-au împodobit cu statui şi cu amfore pline de cîntece. Palatele lor- ca de fildeş erau şi sprijineau cerul siniliu, care se lăsa în jos pe de-asupra stepei îndepărtate. În una din zile, dinspre stepă se ivi o pasăre stranie. Cineva a zărit-o şi faurii, sprijiniŃi în cozile topoarelor, au dus mîinile streaşină la ochi.

54

Numele de familie pur româneşti a răzeşilor coropceni era de Stegărescu, łurcanu, Sprinceanu, Petrea, Cojocaru, Butnaru, Ungureanu, Olaru, Văcaru, Coropceanu... Pentru aşi prelucra pămînturile boierul Coropcă şi moştenitorii lui au chemat din Podolia Poloniei familiile Corciu, Caminschi, Badan, Rusu, Movilă. În timpul războaielor ruso-turce din sec. XVII-XIX în sat apare familia Şeremet, care-şi trage obîrştea din soldaŃi ruşi ai contelui Şeremet din Rusia.

Legenda răului Ciuluc Cînd satele n-aveau nume, deci nu mai erau

sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte bogat dar cu o inimă mare, suferise mult şi soarta i-a fost marcată rămînînd ciul. Era singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Chiar dacă era ciul şi nu putea avea o viaŃă ca orice om el era totuşi fericit. Iubea copiii, chiar dacă nu-i avea pe ai lui, s-a învăŃat să-şi aline dorul cu ai altora. „Un copil e o minune...” – astfel a spus el. Era iubit şi respectat de toŃi cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce avea împărŃea. Trecea timpul şi i s-au scurs ani, i-a ruginit lanŃul vieŃii şi i s-a îngălbenit pagina, a plecat pentru vecie într-o altă lume, veşnică.

Fără CIULU, căci aşa-i ziceau, nu mai strălucea acelaş soare, nu mai curgea acelaş rîu, nu mai ploua

7

Coadă, călugării Ioan şi Manaşie de la mănăstirea Curchi. La 1865 e ridicată o clopotniŃă. În anii 20-30 ai secolului XIX se ridică o altă biserică din piatră, care activiază şi în prezent. Ca şi în toate satele, comuna Bogzeşti a trecut prin vremurile vitregi ale vieŃii: războaie, secetă, foamete, colictivizare, deportări etc.

S-a dezvoltat încet dar a dat societăŃii o mulŃime de învăŃători, medici, agronomi şi buni gospodari. Ne mîndrim,că din acest sat mic se trag mari personalităŃi istorice:

• Minciună Mihail-deputat în Sfatul łării. • Autim Nica- ex Metropolit al Dunării de

jos din România

Legenda satului

Baneştii Noi

Un sătuc tînăr, aşezat pe pămînturi mănoase, nu departe de satul Băneşti, care îşi deapănă istoria de prin anul 1910. Spun bătrînii, că pe timpuri, era mare asuprire în Ńară, dar se găseau oameni curajoşi, care în dorinŃa lor de a fi liberi, căutau noi pămînturi, cucerindu-le sau cumpărîndu-le şi îşi făceau vetrele lor . Şi iată pe aceste meleaguri au

8

venit vre-o 4 familii din satul Moara de piatră din raionul Donduşeni,au cumpărat pămînt de la un boer pe numele Uvaliu şi aşa a început a se mări satul. L-au numit Băneştii noi, deoarece era la vre-o 2 kilometru de Băneşti şi trăitorii, care se ocupau în special cu agricultura îşi puteau comercializa produsele în Orhei sau în BălŃi, căci satul se află la distanŃe egale de ambele oraşe, agonisind bani şi înstărindu-se. Şi astăzi localnicii se ocupă de agricultură, fiind vestiŃi prin caşul de oaie şi vinul lor, dar mai ales prin străduinŃa lor de a agonisi bani.

Legenda satului

Ghiliceni Demult, tare demult pe aceste meleaguri

împresurate cu vii şi livezi, cu codri umbroşi, îşi avea moşia un boier. Şi-a durat un castel de o frumuseŃe rară. Avea grajduri multe cu vite şi orătănii fel de fel, podgorii nemărginite. În slujbă la boier veneau Ńăranii din împrejurimi. Pe lîngă curtea boierească slugile îşi înjghebau, care un bordei, care o cocioabă şi aşa a luat fiinŃă o nouă localitate…

În familia acestui boier creştea un voinic de o frumuseŃe rară, deştept şi isteŃ cu numele Ghilică. Nu era fată ori nevastă, care să-l fi

53

Odată din greşală, cineva în loc de „Budălău” a zis „budăi”, şi iată de atunci satul poartă denumirea Budăi

Legenda satului

Coropceni TradiŃia populară orală a transmis din negura timpurilor, din generaŃie în generaŃie, că conform obiceiului românesc, numit legea pămîntului, satul Coropceni a fost întememeiat de o ceată de viteji români maramureşeni în frunte cu capetenia lor, boierul Coropcă. Moşia cetei şi a boierului Coropcă a fost dată de domnul Moldovei ca răsplată pentru vitejia manifestată în luptele cu tătarii. Hotarele moşiei erau stabilite apriximativ: La răsărit (Est) – de la albia rîului din Valea Avramanca pînă la Apus;

Vest – muchia dealului din dreapta pîrăului Văii Lipcani la Amează-Zi;

Sud - albia rîuşorului MolovateŃ de la vărsarea în el a pîrăului Avramanca, pînă la vărsarea în el a pîrăului Lipcani,

Nord pădurea de la Miază-Noapte şi balta rîului Răut. Jumătate de moşie (partea de Răsărit) a fost dată răzeşilor iar jumătate de moşie a fost dată boerului Coropcă

52

Legenda satului

Budăi Demult, tare demult, pe cînd turcii îşi făceau de cap pe meleagurile moldave, iată că au dat busna şi peste Singureni (azi Budăi), pentru a jefui şi a lua în robie fete mîndre şi flăcăi voinici.

Băştinaşii, aflînd de intenŃia duşmanului au fugit, ascunzindu –se în pădurea din apropiere. Văzînd că au fost duşi de nas, turcii au dat foc satului ştergîndu-l de pe faŃa pămîntului. De frica turcilor, oamenii aşa şi n-au mai ieşit din pădurea ceea de stejari, ulmi,tei, carpeni. Încetul cu încetul, singurenii s-au acomodar la noile împejurări. Tăiau copacii făcîndu-şi bordeie pentru adăpost, semănau ceriale, se ocupau cu vînatul şi oieritul. În căutarea apei de potolit setea, singurenii au dat de un izvor puternic ce Ńîşnea la rădăcina unui tei. Cu timpul, din cauza umezelii, inima copacului a putrezit. Astfel, tulpina lui deveni un budălău, adică o scorbură. Cînd cineva întreba;

- Unde te duci? - La budălău,- răspundeau.

9

văzut măcar o singură dată şi să nu-i cadă drag inimii.

Tînărului îi plăcea foarte mult pescuitul, deaceia mult timp şi-l petrecea la balta din preajmă. Aici la baltă veneau fetele şi nevestele la ghilit rufele şi să-l întîlnească pe cuconaş. Pe atunci s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste, între fiul boierului şi o tînără fată cu chip de zînă. Finalul acestei iubiri a fost foarte trist, deoarece boierul a fost împotriva căsătoriei fiului său cu această fată săracă. Tînăra, neputînd suporta despărŃirea de fiinŃa dragă s-a înnecat. Această veste a zguduit împrejurimile.

Multă vreme oamenii din localităŃile vecine veneau la ghilit rufele la baltă şi ca să-l vadă pe Ghilică care era vinovat de moartea fetei.

Aşa localitatea a început să fie numită Ghiliceni. Există 2 variante a acestei denumiri:

1. De la numele tînărului Ghilică. 2. De la ghilitul rufelor.

Legenda satului

Crăsnăşeni Să vă spun eu cetăŃeni

Despre satul Crăsnăşeni,

10

Ce a fost, ce s-a-ntîmplat, De cînd satul s-a format.

Eu de cînd mă ştiu, trăind

Cîntecele le-am iubit, Mie doinele-mi şoptesc, Ce am să vă povestesc.

De prin veacuri depărtate, Între două dealuri nalte,

Într-o vale cu izvoare, Din trei părŃi un codru mare

. O privelişte frumoasă

Cu multe cîmpii mănoase, Un cioban, cîntînd norocul,

Şi-a aflat aicea locul.

Şi ne se numea ciobanul, Parcă Petre Crăsnăşanul.

Şi-au venit mai mulŃi ciobeni Şi-au zis satul Crăsnăşeni.

Şi-ncepînd de la o casă,

Astăzi vatra ni-i frumoasă Şi priviŃi azi cetăŃeni

Satul nostru Crăsnăşeni.

Multe-s sate-n lumea mare, Satul meu e ca o floare.

Cîte zile voi avea,

51

-AduceŃi-l la mine,- porunci Ştefan. Flăcăul întră şi căzu la picioarele domnitorului. Stătu aşa pînă cînd domnul îl luă părinteşte de umeri şi-l ridică. - Care-i durerea ta, tinere?,- întrebă domnul cu blîndeŃe. Flăcăul simŃind atîta căldură în vorba şi purtarea împăratului îi destăinui tot focul inimii. După ce sfărşi, Ştefan tăcu multă vreme, apoi invită cărturarul de la curte care-i întocmi o gramotă unde scria, că de azi înainte locul de unde vinea Telene (aşa fu el prezentat domnitorului) se va numi Teleneşti şi însuşi domnitorul va vorbi cu boierul şi va fi naş la nunta lor iar aceste pămînturi care-i vor purta numele din veac în veac vor fi cadoul lor de nuntă. .. Trecut-au secole. Această legendă fu întinată în cenuşa anilor, dar în frumuseŃea fetelor, hărnicia şi dibăcia bărbaŃilor băştinaşi se întrezăresc acei doi tineri din trecut care au avut îndrăzneala să-şi apere iubirea şi să-şi zidească fericirea. • Telemea - brînză preparată din caş sărat

Alecsandru Furdui, învingător la concursul „Cea mai frumoasă legendă a oraşului Teleneşti”

50

vederea acestei fermecătoare fete tînărul îşi pierdu somnul . Dar şi tînăra domnişoară se îndrăgosti de flăcăul chipeş. Cîte zile a vînat prin acele locuri boierul, îndrăgostiŃii se întîlneau pe ascuns. În ziua cînd trebuiau să plece flăcăul şi-a luat inima în dinŃi şi a cerut-o de nevastă la tată. Boierului îi plăcu Teleme, dar nu putea să-şi dea fiica din viŃă aleasă unui simplu cioban, chiar de acesta era deştept, înstărit şi iscusit, spunîndu-i acestea în faŃă la plecare. Tînjea mult flăcăul, nu-i mai priia nici lumina soarelui, nici ciriputul păsărilor, nici murmurul rîului. Dar după multe zile de chinuri luă o hotărîre: îşi adună cele mai frumoase oi şi vite , pescui în rîul din preajmă peşti frumoşi şi graşi, umplu cîteva oale de lut cu miere, cîteva poloboace cu vin negru şi alb, luă o putinică cu brînză sărată, pe care numai el o prepara atît de gustos, luă ciara aromată, în coşuri împletite de el, mere, prăsade, nuci şi multe alte bunătăŃi care erau din belşug pe acest picior de plai şi porni spre domnul Ńării, care pe acele vremuri era Ştefan cel Mare . Le închină la curte. Mult se miră şi lăudă Ştefan cele aduse şi închinate şi dori să-l vadă pe acest vrednic bărbat.

-Cum îl cheamă pe acest om ?, - întrebă domnitorul.

-Telene,- răspunse un slujitor, care auzea cam slab, schimonosindu-i numele.

11

Crăsnăşenii oi cînta Cîte zile voi trăi

Crăsnăşenii i-oi iubi.

Legenda satului

Verejeni Cică, demult, povîrnişurile dealului pe

care este aşezat satul erau acoperite cu păduri de stejar şi păşuni. Şi se aşezase cu traiul pe aceste locuri o femeie pe nume Vera. Ea cunoştea multe plante medicinale. Ştia cum să le pregătească şi să le folosească la lecuirea diferitor boli.

Îi mersese vestea acestei femei peste văi şi dealuri. Şi veneau la dînsa oameni din diferite părŃi pentru a se lecui.

Dar, cică, venind la ea odată oameni tocmai din părŃile Bugeacului au găsit bordeiul pustiu. Mătuşa Vera se stinse din viaŃă în urma unei ploi torenŃiale. NecăjiŃii au găsit în bordeiul ei multe leacuri preparate.

Au început singuri să fiarbă diferite plante din aceste legături, să guste din zeama lor şi mulŃi din ei s-au vindecat.

Au hotărît să rămînă pe aceste locuri şi să întemeieze o aşezare omenească, care la început a fost numită Vereni, ca mai tîrziu să

12

se schimbe în Verejeni, nume pe care îl poartă pînă în zilele noastre.

Legenda satului

ScorŃeni Era toamna anului 1720. Un tînăr

cuconaş, hoinărind din sat în sat, din moşie în moşie, alegînd vre-o copiliŃă pe gustul inimii lui, obosit şi rupt de sete întîlni la poalele unui nuc rotat un izvor cu apă cristalină şi a hotărît el să descalice. Îşi scoate cupa de la cingătoare şi îşi potoleşte setea. Tare i-au mai plăcut cuconaşului meleagurile întîlnite, fetele frumoase, dar şi apa din izvor.

- Da... Iaca aici e raiul pe pămînt, frumoase meleaguri şi boierii din apropiere sînt gospodari de treabă. Bunăoară jupînul Ignat – om de treabă. La miazănoapte – moşia lui Trei ViŃei. La asfinŃit – boierul Îndărătnic – tot om gospodar şi bun la suflet. Cear fi să-mi ridic conacul chiar aici în preajma nucului ista chetraş. Şi de ce nu, bani la chimir am, am putere, bogdaproste Domnului, dar cu însurătoarea, tare mi-a mai plăcut fiica ce-a mijlocie a boierului Ignat şi mare lucru pînă pe la Arhanghel să nu jucăm şi nuntişoara,- se gîndea tînărul.

Zis şi făcut. La treabă cuconaşule ScoarŃă.

49

turmele, ce păşteau în linişte iarba verde şi grasă sub triulul vesel şi armonios al păsărilor, cînd albinele, în zborul lor harnic, se alintau în florile mirositoare ca din grădina raiului, cînd apele rîului erau mai limpezi ca lacrima izvorîtă din adîncul ociului, demult, tare demult o mîină de oameni, care şi-au ales acest loc de trai încă pe vremurile, cînd omul trăia fără stăpîn şi umbla mîndru, fără să-şi plece capul la alt om; cînd umbra văilor, pămîntul şi aerul cerului erau deschise tuturora, iar viaŃa se trecea lină ca un vis. Casele şi le construiau sub muchia pădurii, care-i încălzea , hrănea şi odihnea în zilele dogoritoare de vară. Trăiau în pace şi linişte, se înrudeau între ei , an de an lărgindu-şi hotarele sătişorului. Erau nişte oameni pricepuŃi la toate celea, făceau cea mai dulce miere din toată regiunea, cea mai aromată ciară. Animalele lor erau liniştite şi bine îngrijite, răsplătindu-i cu lapte, lînă, carne din plin. Ba mai erau şi foarte iscusiŃi în împletitul în lozie, în cioplitul în lemn, în Ńesutul covoarelor şi alte măiestrii, care-i atrăgeau pe vecinii din împrejurimi. Trăia în acele vremuri printre aceşti oameni un flăcău, care pentru măiestria sa de a prepara brînză a fost poreclit Teleme*. Într-o zi un boier îmreună cu fiica-sa şi oamenii săi, care treceau prin aceste locuri, fu servit de însuşi Teleme cu caş sărat şi alte bunătăŃi. La

48

Legenda satului

Văsieni Satul este, poate unul dintre cele mai pitoreşti din Ńară. Înconjurat din trei părŃi de Codri Orheiului , pe un relief deluros, este păzit de vînturi şi urgii. Spun bătrînii, că aici cîndva a trăit un boier, cu familia şi cu argaŃii săi. Aşezarea aşa şi se numea după numele boierului – GrăbăuŃi. Dar erau vremuri tulburi, într-o zi dădu-se năvală turcii şi au prădat şi ars totul din temelie. Rămase satul pustiit. După un timp pe aceste pămînturi s-a aşezat cu traiul un boier Vasile şi aşezării i se zicea VasiliuŃi . Un timp s-a numit Domanca, ca apoi să i se zică Văsieni. Iar de pe la 1603 încoace doar aşa i s-a şi zis Văsieni

Legenda oraşului

Teleneşti „Nimic nu poate fi pentru om mai frumos ca trecutul, căci trecutul este tinereŃea şi tinereŃea este fericire! Alecu Russo

Demult, tare demult, cînd cerul era senin şi albastru ca safirul, iar soarele strălucea ca ochii unui îndrăgostit, cînd cîmpii frumoase, împrejurate de dealuri verzi, se întindeau mai mult decît puteai prinde cu ochiul, iar păduri tinere umbreau dealurile, care străjuiau

13

Şi iată aşa 287 de ani pe meleagurile îndrăgite de cuconaşul ScoarŃă creşte şi înfloreşte satul cu numele ScorŃeni, cu oameni gospodari, harnici şi buni la suflet.

Legenda satului

Codru (întemeiat la 9 iunie 1607)

Pe timpuri, se spune, că pe acest meleag erau numai păduri şi poiene bogate în ierburi şi flori frumoase.

Un cioban pierzîndu-şi turma a găsit-o într-una din poiene. Ciobanului i-a plăcut mult acest loc şi şi-a adus feciorii, Ei s-au aşezat cu traiul aici. Erau cei mai vestiŃi „baci”. De era întrebat de cineva:

- De unde ai aşa oi frumoase? - De la „Băceni”,- li se răspundea. Aşa i-au zis şi localităŃii. Mai apoi a fost

schimbat acest nume frumos cu denumirea „Beşeni”.

După mulŃi ani, satul mărindu-se şi fiind situat între păduri, i-a fost schimbată denumirea în „Codru” – un nume nou şi tot frumos.

Aceasta e o legendă auzită din bătrîni.

14

Legenda satului

ChiŃcani Spun bătrînii, că denumirea satului

ChiŃcani a provenit de la o văduvă cu trei copii, pe care o chema ChiŃa. Bărbatul i- a fost luat de turci prizonier şi ea şi-a schimbat locul de trai aşezîndu-se pe malul drept al rîului Răut, care era acoperit cu stufării. Pe feciorul ei cel mai mare la cinci ani i l-au dat ca bir turcilor. Apoi au năvălit ungurii şi feciorul al doilea Paşco a plecat la război contra ungurilor şi a căzut vitejeşte în luptă. Iar bătrîna a rămas numai cu mezinul pe care îl chema Gheras, băiat harnic şi curajos. Domnitorul Ńării, trecînd prin aceste părŃi a fost frumos primit de mamă şi fiu şi aflîndu-le istoria vieŃii, a mulŃumit-o cu o moşie de 12 fălci de pămînt.

Pămîntul trebuia lucrat şi veneau oameni şi din alte părŃi, iar vădana îi ajuta cu produse, rîul Răutul le dădea peşte şi apă, aşa că cu ajutorul lui Dumnezeu puteau să-şi întreŃină familiile. Astfel s- a format un cătun ce se numea ChiŃa, iar pe urmă s-a numit ChiŃcani.

47

Legenda satului

Căzăneşti Legenda glăsuieşte că denumirea satului provine de la cuvîntul cazan - vas destul de voluminos, avînd drept destinaŃie pregătirea mîncării. Pe pămînturile acestea trăia un boier foarte bogat, avea pămînturi întinse şi mănoase, pe care i le prelucrau argaŃii. Pentru aceşti oameni se pregătea mîncare, fiind întreŃinuŃi de conac, într-un vas mare şi la vremea mesei argaŃii erau chemaŃi „Să mergem la cazan”. De aici, chipurile , şi denumirea satului.

Legenda satului

Zgărdeşti Se spune, că satul Zgărdeşti s-a pornit de la Ştefan cel Mare. Domnul Moldovei ar fi trecut pe aici cu armata şi aşa s-a întîmplat că şi-a pierdut zgarda de la calul lui. Acum, cînd Ştefan a mai trecut pe aceste locuri le-a spus oştenilor: „Hai să trecem prin locurile unde mi-am pierdut zgarda” De aici şi s-a tras numele satului nostru Zgărdeşti.

46

îşi îndeamnă apele la vale. Aici, pe malul Răutului, se întindeau cîndva cîmpii mănoase, care bucurau lumea cu roade bogate, păşuni nemărginite, apă lină şi răcuroasă. În mijlocul lor se înălŃă, ca o cetate, conacul cucoanei Olga Crîşoveanca. Toate acestea îŃi fermecau ochiul şi sufletul. La cotitura apelor se văd urmele primelor căsuŃe ale satului. Acestea au fost ridicate pe malul aşa zisei Chiua, un mic afluient al rîului Răut. Se spune că demult-demult, aici s-a adăpostit un boier atras de aceste pămînturi mănoase. El a adus să lucreze moşiile numai oameni roşii, nesuferindu-i pe cei smoliŃi. Majoritatea oamenilor erau pistruiaŃi. Aceşti oameni i-au adus denumirea aşezării-Pistruieni. Au trecut anii, satul s-a construit şi s-a ridicat în deal. Astăzi sînt case mari,spaŃioase. Chiar dacă există locuri mai frumoase, mai bogate, mai alese, pentru noi, pistruienenii, el ne este cel mai scump. La noi apa din fîntîni e mai dulce, cerul e mai albastru, frunza e mai verde, soarele e mai strălucitor, fiincă aici e satul nostru natal, e patria patria noastră mică.

(Povestitoare-ZoiŃa Şeremet, 65 ani).

15

Istoria satului

Codrul-Nou Satule bine îŃi şede,

Îmbrăcat în haină verde, Mi-ai fost drag mereu aşa,

Din copilăria mea. Spun bătrînii, că aici în vremuri de

demult au fost numai cîmpii întinse şi imaşuri, încrustate de apele dătătoare de viaŃă ale rîului Răut. Localitatea a început să fie populată abia prin anii 1921-1922 a sec. XX, cînd de la Braghicea, jud. Orhei şi de la Cornova, Săseni de prin părŃile Călăraşului, încep a se aşeza aici primele familii cu scopul de a desŃeleni pămînturile date.

Locurile, de unde se trăgeau ei, erau împînzite mai mult de verdeaŃa Codrului bătrîn şi mai puŃin de pămînturi arabile, de aceea oamenii aceştia n-aveau nici o izbîndă să-şi hrănească familiile lor acolo. Astfel, venind din inima Codrilor şi stabilindu-se aici, i-au zis aşezării date Codru-Nou. Primii băştinaşi au fost: Gherghe BoŃan, Nicolaie Călugăr, Fedosii Cegodari, Nicolaie Turcu, Afanasie Bumbu, Ion Antoci, Gherghe CoreŃchii ş.a. Fiecare din aceşti gospodari stăpîneau cîte 6 ha de pămînt, dintre care 5 ha – roditor şi 1 ha păşune, iar primele case le-au fost – coliba şi bordeiul.

16

Deci, nu e greu de presupus că aceşti oameni se ocupau cu agricultura, prelucrau pămîntul cu boii, cu plugul, cultivau grîu, orz, păpuşoi, soie, floarea-soarelui, iar ca nutreŃ animalelor le servea părîngul, o plantă cu frunze alungite, cu flori spiciforme cultivată ca furaj.

Oficial satul Codrul-Nou a fost înregistrat în anul 1924, ca aşezare rurală situată în partea de nord a jud. Orhei, la cca 25 km de Orhei şi la 40 de la staŃia de cale ferată Rogojeni.

În anul 1940 – la Codrul-Nou se deschide o şcoală primară cu sediul în casa lui Gheorghe CoreŃchii. Primul dascăl, care a instruit copiii din partea locului a fost Teodor Roşca, iar primii discipoli au fost: Zinaida Cegodari, Ion şi Xenia BoŃan, Pricop Răileanu, Bumbu Axenia, Fiodor Garbuzov, Maria Cojohov ş.a.

În anul 1941 cînd a început războiul, şcoala a trecut cu sediul în s. Zahareuca, ca mai apoi, spre sfîrşitul războiului în 1944 să fie mutată din nou în sat. Suportînd lipsurile războiului, copiii de atunci oricum rămîneau dornici de carte şi frecventau lecŃiile. N-aveau nici cărŃi, nici caiete. În loc de caiet le serveau nişte scîndurele care erau numite din ruseşte „doscă”, iar stiloul era înlocuit cu un creion numit pe atunci „grif”. MicuŃii erau îmbrăcaŃi în

45

multă şi bună. Şi stăteau ei pe aici primăvara şi vara, iar toamna tîrziu plecau... Şi s-au mai scoborît şi alŃi mocani cu oile lor pe malul Răutului, căci iarba putea să îndestuleze multe turme. De la o bucată de vreme ce s-au gîndit mocanii noştri, că au prins aşi face bordee şi nu se mai duceau de aici în timpul iernii. Şi cu vremea s-au clădit multe bordee, căci iarna îşi adunau toŃi mocanii oile într-un loc, unde îşi strîngeau de cu vară fînul trebuincios. În vremea iernii, cînd se cam isprăveau bucatele, oamenii au prins a veni ei la bordeele mocanilor după brînză de oi, aducîndu-le în schimb făină de porumb, fasole, cartofi şi miere de albine. Şi se făcea schimbul acesta toată iarna. Iar dacă se întîlneau oamenii în drum şi se întrebau încotr-o merg, cei ce se duceau la mocani spuneau că se duc la brînzari. Mai tîrziu, cînd s-au clădit case în loc de bordee, i s-a zis satului „Brînzeni”, căci aşa i-a rămas numele, după trebuinŃele celor ce mergeau la mocani.

Legenda satului

Pistruieni

Legenda satului Pistruieni glăsuieşte: Răsar în depărtare frumoasele împrejurări ale Pistruienilor. Îmblînzit de soare, satul dormitează la o talpă de stîncă. Bătrînul Răut

44

Legendă satului Brînzenii Noi

Cu 300 şi ceva ani în urmă, cînd Moldova era devastată de turci şi tătari, norodul de baştină nu putea să ducă o viaŃă stabilă şi deseori îşi schimbau locul de trai. MulŃi oameni părăseau locurile natale şi-şi căutau linişte în alte părŃi. Aşa s-a întîmplat cu un grup de oameni, de prin părŃile Achermanului, cam prin an.1670, care au părăsit locurile de baştină şi au pornit spre miază-noapte, ajungînd pe malul Răutului. Aici, găsind locuri ferite de asupritori şi păşuni bune pentru vite, s-au aşezat cu traiul definitiv. La început erau numai vre-o cîteva familii şi anume: Morăreştii, Bolocăneşti, Bănăreşti. Aceste familii se ocupau cu creşterea oilor şi pescuitul. Au devenit meşteri iscusiŃi în facerea brînzei. Din împrejurimi veneau la brînzarii de pe Răut şi cumpărau brînză şi de aici denumirea satului- BRÎNZENI.

(Din spusele bătrînilor Ursan P.şi Morari I.)

Legenda satului

Brînzenii Vechi Sînt cîteva sute de ani de atunci. CîŃiva mocani, gospodari de la munte, veniseră cu oile lor pe malul Răutului, unde era iarbă

17

haine cusute mai mult manual, din pînză de cînepă, şi desculŃi.

Principalele obiecte studiate pe atunci erau: limba moldovenească, aritmetica şi ştiinŃele naturale.

Odată cu revenirea şcolii în sat, aici vine să lucreze Stratu Ion Zinovei, învăŃător care a cultivat dragostea de carte şi cultură multor generaŃii de copii.

În anul 1950, la Codrul-Nou este întemeiat sovhozul „Codrul-Nou”, primul director de sovhoz era d-nul Epitanov, iar noua gospodărie dispunea numai de 10 vaci, cîteva perechi de cai şi un număr mic de porcine; la fel se mai ocupau în continuare cu agricultura şi abia prin anii 1960, la Codrul-Nou iau amploare aşa ramuri ca viticultura şi pomicultura. În 1963 este întemeiat un atelier de altoire a butaşilor de vie şi a pomilor fructiferi, un număr mare de gospodari locali dădeau Ńării, pe atunci, 1.5 mln. de butaşi altoiŃi anual, iar sovhozul dispunea de aproximativ 1000 de podgorii şi aproximativ 200 ha de livezi.

În anul 1970 la Codru - Nou erau deja o şcoală primară, casă de cultură, grădiniŃă – creşă, punct medical, ospătărie, atelier de deservire socială, apeduct, magazin, gheretă. În 1974 a fost înfiinŃată biblioteca sătească.

Recensămîntul din anul 1971 a numărat 671 locuitori, la 01.01.2007 erau 806 locuitori.

18

Legenda satului

Nucăreni Legendă spune că timp îndelungat a

stăpînit moşia un boier local pe nume – Hotsilcău care avea curŃile sale aici . Vecinilor le venea cam peste mîină cînd treceau pela el, găsindu-se cam într-o parte de toate drumurile. Astfel şi ziceau, cînd erau întrebaŃi unde se duc: „Mă duc la Îndărătnici”. Aşa şi s-a numit localitatea mulŃi ani. Iar în anul 1983, numele satului a fost schimbat în Nucăreni, deoarece satul e vestit prin varietatea de pomi de nuci .

În anul 1911 o parte a moşiei este arendată de O. Mihail.

În 1916 moşia Vodoped este arendată în suprafaŃă de 360 desetine şi 2160 ari pătraŃi de pămînt, de 88 de îndărăpniceni care erau lipsiŃi de pămînt.

În anul 1901 împuternicitul satului Gheorghe Ion Cibotaru arendează de la mănăstire 573 desetine de pămînt, pînă în anul 1907, în sumă de 1342 ruble. În anul 1903 ScaleŃchi Nicolaie Ion cumpără 25 desetine de pămînt de la mănăstirea Galia.

Mănăstirea încasa sume fabuloase de bani, iar arendatorii exploatau pe sărăcimea satului. Împotriva moşierilor sau arendatorilor răscoale nu au avut loc.

43

Primii dascali învăŃători au fost românii Muntianu şi Lupu. În timpul războiului trăitorii acestui sat au trecut şi ei prin foame, mizerie, frică şi groază. O parte din familii se evacuau la ChiŃcani, Negureni, Vaduleca, Brînzeni. După război Ratuşul a început a-şi restabili gospodăriile. În 1949 s-a început colectivizarea şi primul colhoz s-a numit „Voroşilov”,cu sediul la Zăicani, apoi „Jdanov”- cu sediul la ChiŃcani, apoi ”Drujba”- sediul Zaicani; -„Victoria”- cu Sărătenii. Prima şcoală în Ratuş a fost în gospodăria d-nei Petric Natalia. Apoi s-au deschis: punctul medical, club, bibliotecă. Mai tîrziu s-a construit restaurantul „Ciocîrlia” şi grădiniŃa de copii, fabrica de păsări, etc.. În 1989 s-a înfiinŃat primăria, şcoala din Zaicani a trecut la Ratuş în sediul grădiniŃei. În 2000 s-a înfiinŃat staŃia telefonică. În 2005 s-a gazificat satul. Credem că acest sat va avea un viitor bogat cu evenemente şi fapte demne de laudă. Sperăm că Domnul nu ne va părăsi ,avîndu-ne pururea sub ramura bunăvoinŃei sale.

42

Primele gospodării au fost durate în anul 1908. Primii locuitori au purtat următoarele nume de: Drabenco; Zubcov; Petrică; Şpili; Moraru. LocuinŃele lor erau într-un stil simplu-acoperite cu stuf, pereŃii împletiŃi cu nuiele şi unse cu lut. Casa era alcătuită din casă mare, iatac şi tindă. Aceste familii deŃiniau cîte 17 ha de pămînt ,arate, nearate prelucrate cu plugul de boi, boronă şi alte unelte de muncă. Aceste pămînturi aparŃiniau boierului Uvaliu. Lîngă han se afla un hambar lung care aparŃinea acestui boier. În posesia lui mai era şi moara de piatră de pe malul Răutului de lîngă Sărăteni-Vechi. Prezentul izvor de lîngă Ratuş, pe rîpă, a fost cîndva fîntînă acestui boier. În preajma trăia şi boerul NemŃianu. Satul nu s-a mărginit numai cu aceste gospodării. Cu anii el a crescut. Pe aceste pămînturi s-au aşezat şi alte familii, venite din alte părŃi cele mai multe fiind familii tinere din Zăicani. În 1918 după Marea Unire au loc unele schimbări. Ratuşul se afla un judeŃul Orhei, plasa Teleneşti, comuna Verejeni. Copiii din Ratuş învăŃau la şcoala primară din Zaicani.

19

Prin reformă agrară, în anul 1868 locuitorii satului primesc nadeluri de 10 fălci de pămînt fiecare.

Mănăstirea Vodoped le arendă pămîntul încasînd sume fabuloase. În fiecare an după cum zic bătrînii, venea după dijmă, un reprezentant al mănăstirei aşa zis „Cercel” le cerea să facă clacă boierească, cu timpul ei devin argaŃi, depindeau cu totul de Ńăranii înstăriŃi.

În anul 1897 obştea satului zideşte un local de şcoală în care învăŃau şi copii din satul łînŃăreni. Ea există şi astăzi, este folosită ca ospătărie, sală sportivă.

Legenda satului

Sărătenii-Vechi După spusele bătrînilor satului, cică

primul locuitor al satului Sărăteni a fost un moşier cu numele Iancu Hamalîc. Veneau Ńăranii de prin împrejurimi şi lucrînd la el şi-au făcut şi ei locuinŃe şi aşa a luat fiinŃă satul Sărăteni.

În mijlocul satului era o lăsătură, care de la ploi se umplea cu apă şi toată vara cîntau broaştele şi buhaii de baltă prin stufărişul care creştea.

În verile secetoase, apa se retrăgea, pămîntul se usca şi devenea crăpăcios, totul

20

era acoperit cu un strat gros de săruri, era alb parcă era nins. Oamenii îi spuneau acelui loc – sărături, de unde şi denumirea satului.

La început îi ziceau SărăŃeni, iar cu timpul i- au zis Sărăteni. Partea de sat de dincolo de acel loc aşa şi a rămas pînă în zilele noastre Sărături.

- Unde te duci? - Pe sărături! Deoarece satul se afla la centru, pe aici

deseori treceau oştile în timp de război şi adeseori făceau popas în sat pentru a se aproviziona cu provizii pentru soldaŃi şi animale.

Fiind aceste popasuri prea dese unii oameni nu puteau să le Ńină piept cu de toate şi o parte din ei s-au refugiat peste deal, unde a luat naştere s. Sărătenii- Noi, iar satul vechi a început să se numească Sărătenii-Vechi. II variantă: Cîndva, demult, pe cînd oamenii schimbau sarea pe aur, nişte negustori bogaŃi cu carele pline cu sare, treceau pe lîngă o mlaştină din valea Răutului. Li s-a părut drumul lung şi au hotărît s-o ia de-a dreptul prin mlaştină. Carele s-au inglodat. Ca să poată scăpa cu zile, negustorii au aruncat sacii în stuhărie şi au ieşit la drum. Dar cum să se întoarcă acasă fără sare? MîhniŃi amarnic nu ştiau ce să facă. În timpul acesta

41

lumii despre satul lor natal peste tot unde şi-au desfăşurat activitatea. Un aport incontestabil la dezvoltarea culturii naŃionale şi un merit deosibit îl are pictoriŃa Eleonora Romanescu- născută la 26 aprilie 1926, iar în arta coreografică îi menŃionăm pe ScaleŃchi Valeriu şi Malendra Pintilie- dansatori în asamblul de dansuri populare “Joc”. Şirul acestor personalităŃi nu sfîrşeşte aici. El include personalităŃi de diferite vîrste şi domenii şi care urmează a fi continuat de generaŃiile în creştere.

Legenda satului

Ratuş Legenda despre s.Ratuş nu-i mare. Aici

la răscruce de drumuri, în cîmp deschis a fost cîndva un Han -popas, pentru tine călătorule. Şi locul s-a făcut auzit peste ani de mulŃi trăitori din inima plaiului care îndrăgindu-l, s-au hotorît a-şi întemea sălaşuri aici. Aşa porneşte legenda uneia din satele Moldovei- cu un nume ce e călătorit şi ajuns aici tocmai de prin părŃile Baltice ceea ce înseamnă în limba germană Han-oprire. Aici într-o ogradă mare poposeau cu trăsurile încărcate diferiŃi negustori, pentru a-şi odihni caii obosiŃi şi a se încălzi pe timp de iarnă la o vatră caldă, s-au pentru a-şi potoli setea pe timp de vară cu arşiŃă.

40

Pe vremea turcilor, cînd populaŃia, era jefuită permanent, un locuitor al or.Teleneşti pe nume Mihalaş a fugit în păduri ca să se ascundă şi să-şi păstreze avutul. A săpat un bordei unde locuia cu toată familia sa. După el sau mai refugiat şi alte familii. Au tăiat fîşii de păduri şi-au croit loturi de pămînt ca să aibă cu ce exista. Primul locuitor al satului a fost pe nume Mihalaş, deaceia I s-a dat şi satului denumirea de Mihalaşa.

Istoria satului

Leuşeni. Istoria unei localităŃi este asemenea unei

biografii omeneşti. E vorba de un sat vechi cu tradiŃii şi obeceiuri seculare, cu oameni harnici, ospitalieri şi deştepŃi. Satul Leuşeni este situat în regiunea de centru a R. Moldova. Legenda ne spune că şi-ar trage denumirea de la un oarecare boier Leuşeanu, fost descălicător şi primul proprietar a localităŃii. O pagină destul de însemnată în istoria unei localităŃi o prezintă personalităŃile care s-au născut şi au crescut în Leuşeni aducîndu-şi aportul la dezvoltarea culturii materiale şi spirituale atît a comunităŃii date cît şi a societăŃii umane în întregime. Aceştea au purtat faima locurilor de baştină, vorbind

21

un necunoscut trecea prin acele locuri. Auzind de la negustori întîmplarea cu sarea le-a spus: „Dacă sarea aŃi dobîndit-o prin muncă cinstită, nu face să vă văicăraŃi. Degrabă veŃi cunoaşte preŃul trudei voastre.” Şi a plecat în drumul său. A urmat o zi cu soare, de-a secat mlaştina şi negustorii s-au întors bucuroşi cu sare pe la casele lor. Şi-au dat seama cu toŃii, că Dumnezeu ajută oamenilor harnici în momentele grele. Unii şi-au luat familiile şi s-au întors în aceste locuri. Au ridicat un locaş sfînt şi s-au aşezat cu traiul în jurul bisericii.

Legenda satului

Cucioaia Pe la începutul secolului XVIII pe teritoriul

satului nostru s-au aşezat cu traiul un grup de oameni. De la acest grup, numit „Crucea liudei” a şi provenit denumirea satului Cucioaia.

Cei mai vechi locuitori ai satului a fost familia Cociorvă unde şi s-au păstrat şi pînă în zilele noastre în memoria lor diferite denumiri de loturi de pămînt unde au avut moşii. Ca de exemplu: în şes la Serafim, via coanei Anicăi, în sala adîncă la Larisa şi multe altele...

Primul colhoz care a fost întemeiat a fost „Andreev”, mai apoi a fost schimbat în „Moldova Socialista”, iar mai tîrziu în colhozul „Cotovschi M. I.”.

22

Primul preşedinte de colhoz a fost numit un cetăŃean din s. Chişcăreni dom. GheorghiŃă, mai apoi a fost numit Vojdai Vasile.

Primul primar a fost numit Filache Codreanu. Mai apoi a fost numit în funcŃie de preşedinte al sovietului sătesc Legaci Alexandru.

Legenda satului

Ineşti Satul Ineşti este atestat din anul 1643.

Pămînturile acestei localităŃi au fost pustii, dar aparŃineau unor oameni foarte bogaŃi, dînşii aveau conac, stăpînă era cucoana Leunătoaie, din Cubolta, sat de prin părŃile BălŃilor.

Lucrau aceste pămînturi argaŃii de la curte care erau aduşi primăvara devreme şi se întorceau toamna tîrziu. ArgaŃilor nu prea le plăceau, cum se purtau stăpînii cu ei. Mai des visau să aibă o palmă de pămînt a lor, s-o prelucreze şi să se folosească de roadele muncii lor.

Primul care a încercat să ceară pămînt, a fost un flăcău mîndru şi neînfricat, pe nume Ion. El o roagă pe cucoana Leunătoaie, căruia îi aparŃinea aceste pămînturi, să-i deie un petec de pămînt drept răsplată pentru munca depusă de el şi tot neamul lui. La început cucoana s-a înfuriat de aşa obrăznicie, apoi

39

Un interes deosebit pentru localnici şi vizitatori prezintă stîncile, izvoarele care sînt sub ocrotirea satului, casa tătarilor şi staŃia hidrocentrală de pe Răut, cariera de piatră.

Atestat la 22 aprilie 1640 un sat de răzeşti care se îndeletniciau cu cultivarea viŃei de vie şi culturilor cerealiere. În rezultatul colectivizării, în anul 1940 s-a format colhozul, biblioteca sătească, care şi-a început activitatea în anul 1955, iar în anul 1957 s-a deschis clubul sătesc, punctul de moşie şi feldşer în 1957, iar şcoala din 1860- duhovnicească, mai apoi, în 1874, şcoala primară. Satul Ordăşei este situat în partea de nord-vest a raionului Teleneşti, pe traseul republican Chişinău-Soroca, la o distanŃă de 98 km de capitală şi la 20 km de staŃia de cale ferată Rogojeni, pe stîncă de pe malul Răut. În partea de nord se învecinează cu satele Prodăneşti şi Căpreşti, la est cu satul Pistruieni, la miază zi cu Brînzenii - Noi şi la vest cu moşiile satului TîrşiŃei. SuprafaŃa totală a satului constituie-2251 ha.

Legenda satului

Mihalaşa: Satul Mihalaşa a fost întemeiat în anul 1588. Cîndva, demult, pe teritoriul satului se aflau păduri.

38

Lucrătorii bisericii, nuntaşii satului au dat foc la sat şi s-au retras.

Năvălitorii rămaseră fără hrană pentru oşteni şi cai. Conducătorul oştii tătăreşti ar fi zis “Orda na şeii” ceea ce ar însemna de a încăleca caii şi a pleca. Această frază a servit drept una din versiunile de numirii localităŃii.

II variantă: Mai există o altă variantă de denumire

a satului,adică cuvîntul Ordăşei provine de la cuvîntul “Hoardă”(hoarda tătărească) şi “Şeih”(conducător). Cu timpul în pronuntare H s-a pierdut şi iau zis localităŃii “Ordăşei”.

III variantă: Încă o versiune e că această seminŃie de

oameni de pe aceste locuri din cele mai străvechi timpuri au fost păstori, crescători de oi, de aici şi toponimicul satului Ordăşei-Urdăşei-de la urdă, mai ales că satele vecine au nume de păstori: Căpreşti, Brînzeni ş.a.(conform documentului Urdăşei pe Răut Ńinutul Orhei 1670). La început satul era alcătuit din opt gospodării, o vădană, trei burlaci, cinci mazili şi trei luptaşi. Pămînturile au diferite toponime, după denumirea foştilor stăpîni ca: Planul Popii, Izunii, Bărboi, Colun ş.a. Un sat şi o istorie avem care ne este scumpă de la mic şi pînă la mare şi datoria fiecăruia e de a ne cunoaşte trecutul pentru a trăi prezentul şi a zidi viitorul.

23

mai chibzuind, a hotărît să-i deie pămînt lui Ion, cu condiŃia, ca el să ierneze aici şi să păzească uneltele agricole, ca să nu mai fie duse toamna la curte.

Cucoana Leunătoaie i-a dat un petec de pămînt lui Ion pe malul unei rîpe, sub pădure, între cele două dealuri. Greu a iernat, singur Ion. Primăvara devreme a început să lucreze pămîntul, ştia că că mai tîrziu va argăŃi la curte, nu va avea timp, va trebui să muncească la cel al cucoanei.

Pe ogorul său Ion a semănat in, dar nu se pricepea cum să-l prelucreze, de aceia a hotărît să se însoare, cu atît mai mult, că nu înceta să se gîndească la o Marie de la curte.

Cînd a adus cucoana argaŃii la lucru, Ion a cerut-o pe Maria de nevastă, cucoana le permite căsătoria de frică să nu-l piardă pe Ion, ca paznic şi ca argat, că era harnic foc.

Iarna următoare le-a fost mai vesel, Maria prelucra inul, iar Ion i-a meşterit toate uneltele de prelucrare: bătător, ragilă, furcă, stative, cheptene.

În aşa fel, Ion şi Maria au devenit vestiŃi prin părŃile locului la prelucrarea inului, a pînzei de in.

Negustorii din tîrgul Teleneşti au negociat cu Ion şi Maria să le pregătească o cantitate mare de pînză de in pentru a o vinde. Ion a fost nevoit să angajeze la lucru argaŃi ca să dovedească comenzile primite de la negustori

24

Au trecut ani, s-au născut copii, s-au extins moşiile localnicilor.

Astfel localitatea respectivă, megieşii o numeau Ineasca, mai apoi a devenit Ineşti.

Legenda satului

Ciulucani Totul începe cu o istorie, totul are o

legendă. „...Din dor în dor trăiesc o viaŃă,

Alături de acest pămînt, Păstrez a neamului credinŃă

Şi veşnicul cuvînt.” Timpul este nemilos cu noi dar el şi-a

spus cuvîntul şi a dat nume pămîntului drag şi satului meu natal.

...Cînd porumbeii pe atunci Zburau voioşi pe cer, Cînd soarele zîmbea prin lunci Fiind ca un mister. A fost creat deja pămîntul, Şi omul stăpînea Cu primul său cuvînt, copilul Pe mama-ntinerea”.

....Astfel spune o legendă despre locurile astea, despre satul meu. Aici unde cerul e senin,

Unde păsările cîntă Şi de viaŃă totu-i plin, Doina omul cînd ascultă.

37

Oriunde aş pleca Cu drag mă voi întoarce

La baştina mea,ChiştelniŃa!”

Legenda satului

Ordăşei: Ordăşei e un sat cu o aşezare pitorească pe geana unei stînci de piatră reabilitată de veacuri pe malul răului Răut. Apa ne alină sufletele, izvoarele ne potolesc setea. Ne bucură ochiul florile ce răsar în cîmp, copacii ce-şi pun veşmîntul în plină primăvară, păsările ce se întorc la cuibul lor. Clopotele bisericii ne veşteşte zile pline de credinŃă şi frumuseŃe sufletească. Amurgul serilor prevesteşte întoarcerea turmelor de la păşune. Iar aerul de aici e veşnic proaspăt şi dătător de viaŃă. Un sat cu oameni harnici, omenoşi, buni la suflet şi mărinimoşi, care zilnic îşi admiră aşezarea şi care din cînd în cînd mai zăbovesc să povestească legenda auzită din bătrîni, ce mărturisea:

Că satul la început a avut o aşezare pe malul Răutului înspre moară (Hutor.) Povestesc bătrînii că era satul alcătuit din cîteva case şi o bisericuŃă din lemn. Se spune că într-o zi de duminică, cînd în sat se petrecea ceremonia de căsătorie a doi tineri, au năvălit tătarii şi au omorît tinerii căsătoriŃi

36

biblioteci, oficiu poştal, ospătărie , cîteva magazine. N.Varzari a lăsat o etapă, încărcată de zbucium şi triumf, în istoria s. ChiştelniŃa. ChiştelniŃa se mîndrea cu un cor popular „Poiana”, condus de dirijorul Victor Creangă, maestru în artă din r. Moldova, care a ridicat corul popular „Poiana” la o înaltă treaptă prosifionistă, culegînd aplauze în Ńară şi peste hotare: la Moscova, Riga, Minsk, Curtea de Argeş. La 1 ianuarie 2001 în satul ChiştelniŃa erau 3886 locuitori. Se spune că locuitorii din cele mai vechi timpuri s-au ocupat cu agricultura, însă pe lîngă aceasta se ocupau şi cu creşterea stupilor de albini, felurite meserii: morăritul, iar femeile cu Ńesutul covoarelor şi cusutul feluritor uzoare pe şervete, cămaşe. Această deprindere frumoasă se transmite din generaŃie în generaŃie înfrumuŃesînd casele.

Cu multă iscusinŃă dibăcie se pregăteau din lemn unelte pentru lucru. Aşa de exemplu „stativa” pentru Ńesutul covoarelor, Ńolurilor cu diferite uzoare moldoveneşti, obiecte de folosinŃă casnică: covată, budăieş, covăŃică de copt pîine, linguri din lemn. Se păstrează multe obiceiuri frumoase ca nunŃile moldoveneşti, conocăriile, cîntece şi dansuri. Sătenii adeseori zic:

„Oriunde nu m-aş duce,

25

Numele satului Ciulucani provine de la rîul Ciuluc care-şi are cursul la marginea satului. Cîndva acest rîu era mare şi avea un debit bogat de apă. Rîul care a fost cîndva mare, apoi devenit mic are o legendă demnă de ascultat.

Cînd satele n-aveau nume, deci nu mai erau sate, cînd rîurile nu erau botezate, pe atunci pe marginea unui rîu, trăia un om foarte bogat şi cu o inimă mare, suferise mult şi soarta i-a fost marcată rămînînd ciul. Era singur, nu avea nevastă iar copii nici atît. Chiar dacă era ciul şi nu putea avea o viaŃă ca orice om el era totuşi fericit. Iubea copiii, chiar dacă nu-i avea pe ai lui, s-a învăŃat să-şi aline dorul cu ai altora. „Un copil e o minune...” – astfel a spus el. Era iubit şi respectat de toŃi cei din jur, mai ales de către cei mici, tot ce avea împărŃea. Trecea timpul şi i s-au scurs ani, i-a ruginit lanŃul vieŃii şi i s-a îngălbenit pagina, a plecat pentru vecie într-o altă lume, veşnică.

Fără CIULU, căci aşa-i ziceau, nu mai strălucea acelaş soare, nu mai curgea acelaş rîu, nu mai ploua cu aceeaş dragoste. Pentru a le rămîne în amintirea lor mereu şi a celor care aveau să fie, rîul a fost botezat în memoria celui care nu putea fi niciodată uitat – „CIULUC”, de unde şi numele satului nostru – „Ciulucani”.

26

Astfel spune legenda satului nostru iar ce va spune legenda despre noi vor şti cei ce vor fi şi vor continua viaŃa.

Legenda satului

Suhuluceni

Se povesteşte că locuitorii acestui sat, nu numai că se ocupau de agricultură, mai prelucrau lîna oilor pe care le aveau în gospodării. Se mai cultiva şi cînepa. Ea se tăia, se înmuia în iazul din preajmă, se usca, se bătea, ca mai apoi să se toarcă ca şi lîna, să se depene pe vîrtelniŃă de unde se scotea scul. Şi deoarece gospodinele harnice scoteau la sorit multe sculuri au început să numească localitatea Suhuluceni. II variantă:

Pe la 1789 odată cu armatele ruseşti care luptau pentru pămînturile moldoveneşti veneau şi voluntari români cu orientare pro-turcă.

Lor li se distribuiau pămînturi şi desigur cele mai rele, mlăştinoase. În zilele însorite acele locuri mlăştinoase străluceau şi ele erau numite „suhie luci”. De atunci şi se zice „Suhuluceni”.

35

rămase brusc fără învăŃători, fără medici, fără preoŃi. Astfel în 1940 au plecat peste 13 mii industriaşi, negustori, şi moşieri basarabeni, circa 500 preoŃi şi călugări, învăŃători şi jurişti. Pe teritoriul „eliberat” imediat au întrat în funcŃiune legile teroarei roşii. Foametea, deportările în Siberia au lăsat răni adînci în viaŃa ChiştelniŃei în anii 1949-1951. Dacă la 28 iunie 1940 populaŃia localităŃii era de 3279 oameni, apoi la 10 noiembrie 1949 era doar 2715 persoane cu 564 suflete mai puŃine. În primii şapte ani de muncă cu hurta colohozolui din ChiştelniŃa s-a ales cu o datorie faŃă de stat în mărime de 1 mln de ruble. Activiştii de partid măturau făŃarele, transportînd la gară ultimele grăunŃe. Banca blocase conturile gospodăriei, contabilii nu aveau pe ce să-şi cumpere cerneală şi hîrtii, oamenii-săraci şi nemulŃumiŃi. În 1963 este numit în fruntea Colhozului „Pravda, tînărîul agronom Nicolaie Varzari. Harnicul specialist găsi repede limbă comună cu oamenii. În curînd colhozul achită datoriile faŃă de stat, plantă vii şi livezi de elită, construi un complex zootehnic şi o largă reŃea de irigaŃie. Asfaltă strada centrală, zidi casa de cultură, blocuri noi pentru şcoală medie, librărie, punct medical, casă de copii, două

34

din Chişinău şi Iaşi, cerînd cu documente la mînă drepturi şi privelegii de dvoreni. Acest neam de oameni perseverenŃi şi îndărătnici le făcură mari dureri de cap conŃopiştilor Ńarişti.

La ChiştelniŃa la 18 iulie 1835 dintre 166 familii de gospodari, care pretindeau la drepturi de boieri şi vechi oşteni, numai 52 de familii au trăit clipa bucuriei.

În 1859 ChiştelniŃa întrunea 245 gospodării (619 bărbaŃi şi 568 femei), dar pămînt avea puŃin numai 2595 desetine. De aceea unii Ńărani rîvneau să plece în Caucaz.

În vara anului 1872 holera a secerat aici 56 oameni, peste 3 ani satul îşi revine, el număra 295 de gospodării cu o populaŃie de 1489 suflete.

Şcoala parohială de la poarta bisericii a fost recunoscută de către autorităŃi abia la 13 decembrie 1862, după ce părinŃii au dat consimŃămîntul ca elevii să înveŃe în limba rusă.

În septembrie 1922 Ńăranii cu puŃin pămînt au primit gratuit 1469 hectare de teren arabil. În anul următor ChiştelniŃa dispunea de 2 şcoli primare, funcŃionau ambele biserici. Cele 250 gospodării numărau 1401 bărbaŃi şi 1465 femei. Dar la 28 iunie 1940, cînd s-a anunŃat predarea Basarabiei, din ChiştelniŃa s-au refugiat peste Prut zeci de famili, localitatea

27

Legenda satului

Hirişeni Satul Hirişeni este unicul dintre cele mai

vechi sate din Moldova. Istoricul Polevoi enumăra aproape 30 sate din codrii Moldovei, cele mai vechi printre care şi satul Hirişeni. El a fost pomenit pentru prima dată în anul 1429 într-o diplomă de-a lui Alexandru cel Bun ca fiind vechi din veac in veac.

Se povesteşte din bătrîni, că denumirea acestui sat ar proveni de la un boier bogat pe nume Hirişanu. Şi acest boier, venit de prin părŃile Orheiului, călătorea adesea pe meleagurile noastre. Hirişanu s-a gîndit că ar fi bine să se mute cu traiul aici. Şi iată că el îşi aduce familia şi slugile aici pe pămîntul acesta.

Lucrînd pămîntul, cultiva diferite culturi şi totodată creştea animale. După moartea sa acest sat îi poartă numele.

Deja în anul 1772 în sat erau 34 gospodării, unde trăiau 150 oameni, ruptaşi şi răzeşi...

Legenda satului

Băneşti

Se spune, că primii trăitori de pe aceste locuri au ales loc bun de trai anume aici lîngă rîul Ciulucul Mare, alături de apa necesară

28

pentru animale şi alte nevoi. Aceşti puŃini locuitori de aici se ocupau cu prelucrarea pămîntului şi creşterea animalelor pentru aprovizionarea familiei.

Şi cum acest loc coincide cu jumătate de cale Orhei-BălŃi, drumeŃii care veneau din părŃile Orheiului şi plecau la tîrgul din BălŃi parcurgînd jumătate de cale aveau nevoie de popas pentru adăparea animalelor şi puŃină odihnă. Se opreau la aceste cîteva case, unde se odihneau în siguranŃă. La plecare, aceşti drumeŃi se răsplăteau în bani. Iar la tîrg întîlnindu-se cu alŃi cunoscuŃi erau întrebaŃi unde s-au odihnit, atunci ei răspundeau că la cei bănoşi.

Le mergea vestea acestor locuitori de oameni bănoşi.

Bănoşi apoi – Băneşti. Anul înfiinŃării satului – conform datelor de la muzeul istoric - 1437.

Legenda satului

Cîşla În timpul războaielor cu turcii, un

oarecare boier Chişlaru, impresionat de locurile acestea, s-a stabilit cu turmele sale între aceste două dealuri.

Cuvîntul Cîşla este de provinienŃă turcă, ceea ce ar însemna „colibă”.

33

pomeniŃi boierii Toader Mălai şi Nicolaie Brădescu. Conflictele locale se rezolvau cu ajutorul preoŃilor sau sfatul bătrînilor.

În timpul războiului ruso-turc administraŃia militară rusă încearcă să recrute voluntari din rîndul oştenilor lăsaŃi la vatră. La ChiştelniŃa în 1772 au acceptat acest act numai patru bărbaŃi, restul au dat bir cu fugiŃii. Au fost parŃial scutiŃi de bir preotul Năstase, călăreŃii căpitanului Constantin şi mazîlii lui Tudose Untilă.

La 12 iulie 1781 domnitorul Moldovei Constantin Moruzi porunceşte serdarului din Orhei să determine partea de moşie a lui O. Meleca din ChiştelniŃa. La 2 iulie 1782 – să aleagă ocinile răzeşilor ce aparŃineau neamului Stratulat.

AdministraŃia basarabeană insistă ca populaŃia băştinaşă să depună jurămînt de credinŃă Ńarului şi imperiului rus, mazîlii care refuzau să facă acest lucru erau trecuŃi în categoria Ńăranilor simpli. Astfel în 1817 la ChiştelniŃa s-au înregistrat numai 27 familii de mazîli, celelalte 60 familii, printre care răzeşi şi ruptaşi de visterie au devenit Ńărani de rînd.

Pe atunci aşezarea dispunea de două biserici cu trei preoŃi. Una fusese înălŃată din bîrne în 1780, alta se mai afla în stadiul de construcŃie.

În vara anului 1824 Gh. Stratulat şi Ilie Costin bătură insistent la uşile administraŃiei

32

Ce din vremuri vechi vin. Localitatea nu şi-a strămutat nicicînd

vatra. E atestată documentar în anul 1456 cu numele Hoimăneşti. În decursul secolelor s-a tot extins înghiŃind cătunele Coromîsleni, TepliŃa şi Colocvani. O habă mică i se mai zicea Petroasa pe Sagala.

Arhivele au păstrat multe documente referitoare la această străveche aşezare, dar care nici pînă azi nu-s studiate şi sistematizate.

În familia lui Gh. Coiman în 1933 se mai păstra un uric a lui Ştefan cel Mare, transmis din tată-n fiu. FraŃii lui dispuneau de un alt document din 4 iulie 1564. Se mîndreau că se trag din viŃă veche de mazîli, foşti ostaşi de ispravă la cîteva generaŃii de voievozi.

Printre cetele de orheieni, apărători de neam şi Ńară, răzeşii de pe rîuşorul Sagala, din satul Hoimăneşti, aveau tradiŃii şi renume de arcaşi viteji, vrednici şi credincioşi. Seliştea crescuse boieri, spătari, vornici, căpitani şi slugi domneşti la Suceava şi Iaşi.

La 28 februarie 1507 Bogdan Voievod dăruieşte lui Ion şi nepotului său loc aparte de ceilalŃi răzeşi să-şi facă pe Salaga curte boierească. La 8 martie 1605 Ieremia Movilă întăreşte prin uric împărŃeala dintre urmaşii vornicului de aici. Prin documentul din 29 decembrie 1720 se împart moşiile rămase după moartea spătarului Şt. Darie, unde sînt

29

Mai întîi a fost aşezată stîna de oi cu coliba sa. Ciobenii din satele vecine, care se angajau să ciobănească aici, spuneau că vin la Cîşla, adică la stîna lui Chişlaru. Apoi aceste locuri au început să fie populate de către familiile ciobenilor, astfel formîndu-se localitatea în care trăim.

Legenda satului

Vadul-Leca Pe vremuri, în satul Căzăneşti, a trăit un

pîrcălab pe nume Leca. Era foarte bogat. Avea şi un conac boieresc construit pe teritoriul actual al satului Căzăneşti (actualmente gimnaziul-internat pentru copii orfani).

Se vorbeşte c-ar fi avut construite sub pămînt circa 99 de camere de locuit pentru personalul care-l deservea şi pentru el.

În Căzăneşti apa nu era bună de consumat. Avînd moşii, a auzit boierul că pe teritoriul satului, în Pădurea Rădi, este un izvor cu apă foarte bună, numit izvorul Roşu. Boierul a adunat nişte uluce din lut, a mobilizat oamenii şi au început a săpa un canal pentru scurgerea apei. Cînd au ajuns la Răut, le-a fost mai greu. Au stocat apa, au săpat pe sub rîu, au pus ulucele, apoi au mers cu săpatul pînă la conac. Nu era departe, căci se afla la nemijlocita apropiere a rîului. Cînd

30

au isprăvit de săpat, au aşezat ulucele, au îndreptat şuvoiul de apă prin ele.

Localnicii din partea locului, adică din Moreni, căci aşa se numea satul pe atunci, ulterior numindu-se Bălcăneşti, au schimbat denumirea în Leca. Iar de la vadul dat l-au numit Vadul lui Leca.

Peste ani, el numindu-se Vadu-Leca. Şi astăzi, la Gura Hîrtopului, într-o lutărie, se văd acele uluce prin care curgea apa spre conac.

Legenda satului

łînŃăreni Cică, odată de demult, tare de demult,

cînd Moldova noastră nu scăpa de un război şi întra în altul, cînd domnitorii Ńării îşi odihneau trupul ostenit de lupte pe orice palmă de pămînt împreună cu ostaşii, s-a întîmplat ca Domnul Moldovei, întorcîndu-se în cetatea sa de scaun, după o bătălie victorioasă, să facă un popas pe aceste meleaguri, căci tare frumoase mai erau: Răutul curgea lin cu ape limpezi ca oglinda, ce te- mbiiau să-Ńi răcoreşti în ele osteneala corpului, salcii pletoase îşi scăldau vîrfurile verzi în valurile liniştite, iar pe malul stîng stufării întinse cu vînăŃ bogat. Iarba verde şi grasă era nu numai o gustare delicioasă pentru cai, dar şi o saltea minunată pentru oştenii istoviŃi. De după dealurile, care înconjurau acest colŃişor de rai se auzeau voci

31

melodiase de fete mari, care trăiau prin satele de acolo şi se îndemnau la culesul roadelor, căci era toamnă... Frumos popas a mai fost, doar că a doua zi s-au sculat toŃi muşcaŃi de ŃînŃari. Au mers mai departe, dar cîŃiva, mai slabi nu şi-au mai continuat drumul, erau scuturaŃi de friguri şi au rămas să se întremeze, apoi să ajungă oastea din urmă. Dar boala le-a fost lungă şi grea. Au înjghebat nişte bordee şi au iernat aici. Spre primăvară vînînd, au ajuns prin satele vecine. Şi fiind tineri , iar după cum se ştie că în lunca Răutului fetele sînt cele mai frumoase, s-au îndrăgostit şi au rămas pe minunatele şi bogatele pămînturi, pe care domnitorul le-a dăruit la nunŃile lor. Au numit aceste pămînturi łînŃăreni. Şi nu le-a părut loc de rău, că ŃînŃarii i-au oprit cîndva dîn drumul lor. Poporul acestui sat s-a făcut vestit de-a lungul secolelor prin hărnicie, înŃelepciune şi vitejie.

Aşa s-a înfiinŃat satul łînŃăreni în documentele oficiale în anul 1804. Astăzi satul numără circa 2015 locuitori.

Istoria satului

ChiştelniŃa Din vale nu-i un sat ca

Orişicare cu livezi, cîmpii şi vii Cu holde aurii.

Fiind vechi de legende-i plin,