Biblio Logie

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”FACULTATEA DE ISTORIEANUL II FR

BIBLIOLOGIE

Lector univ. dr. Brîncoveanu Camelia

BUCUREȘTI2012

1

CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................................

I Cartea- suport de comunicare superioară și factor de creație spirituală

1.1. Introducere..................................................................................................................................1.2. Obiectivele și componentele unității de învățare.............................................................................1.3. Conținut.......................................................................................................................................... 1.3.1. Disponibilitățile creative ale cărții ................................................................................ 1.3.2. Factorii stimulării lecturii................................................................................................ 1.3.3. Fetișizarea cărții și a lecturii..............................................................................................1.4. Îndrumător pentru autoverificare..................................................................................................

II Componentele bibliologiei. Legătura dintre carte și istorie

2.1. Introducere...................................................................................................................................... 2.2. Obiectivele și componentele unității de învățare............................................................................ 2.3. Conținut......................................................................................................................................... 2.3.1. Disciplinele bibliologiei................................................................................................... 2.3.2. Legăturile dintre științele cărții și istorie.............................................................................. 2.4. Îndrumător pentru autoverificare.......................................................................................................

III Scrierea

3.1. Introducere...................................................................................................................................... 3.2. Obiectivele și componentele unității de învățare........................................................................ 3.3. Conținut.......................................................................................................................................

2

3.3.1. Arta simbolizării.................................................................................................................. 3.3.2. Alfabetul- „pictura vocii”.............................................................................................. 3.3.3. Perspectivele scrierii și ale cărții tradiționale în era imaginii............................................ 3.4. Îndrumător pentru autoverificare...............................................................................................

IV Apariția și evoluția cărții în istorie

4.1. Introducere.......................................................................................................................... 4.2. Obiectivele și componentele unității de învățare............................................................. 4.3. Conținut.......................................................................................................................... 4.3.1. Accepțiunea de carte............................................................................................ 4.3.2. Trăsăturile de conținut ale scrierii...................................................................... 4.4. Îndrumător pentru autoverificare..........................................................................................

V Tiparul modern

5.1. Introducere............................................................................................................................ 5.2. Obiectivele și componentele unității de învățare ................................................................... 5.3. Conținut................................................................................................................................. 5.3.1. Antecedentele imprimării cu litere mobile din metal.................................................. 5.3.2. Rolul invenției lui Gutenberg în evoluția modernă a lumii.......................................... 5.4. Îndrumător pentru autoverificare................................................................................................

VI De la biblioteca reală la biblioteca viitorului

6.1. Introducere................................................................................................................................ 6.2. Obiectivele și componentele unității de învățare.................................................................... 6.3. Conținut.............................................................................................................................. 6.3.1. Biblioteca electronică................................................................................... 6.3.2. Biblioteca virtuală..................................................................................................... 6.3.3. Cartea electronică................................................................................................ 6.4. Îndrumător pentru autoverificare............................................................................................

3

INTRODUCERE

Bibliologia aparține disciplinelor tradiționale din învățământul istoric și, în genere, umanistic de nivel superior. Ea se află într-un raport de complementaritate strictă cu Arhivistica, Istoriografia și cu alte discipline conexe. Conținutul propriu-zis al domeniului bibliologic se interferează cu istoria însăși, care, este o necontenită desfășurare și dezvoltare a culturii și civilizației umane.

Comunicarea cultură- civilizație induce constatarea că la baza dinamicii istoriei lucrează un germene spiritual, o componentă primordială a culturii- ideea, în determinările ei anume.

Putem spune că istoria umanității este, în substanța ei, istoria informației și a ideii, a impactului lor mai mult sau mai puțin manifest, dar funciar asupra mersului societății.

Civilizația este aceea care l-a deosebit și l-a despărțit pe om de restul regnului animal, iar procesul s-a produs prin mijlocirea organelor artificiale pe care le-a adăugat corpului său

Între cultură și civilizație nu există neapărat o legătură ca de la cauză la efect. Putem fi culți, putem crea cultură izolați, fără a recurge la vreun mijloc al civilizației moderne, sau putem beneficia de toate miracolele și comoditățile civilizației fără a poseda un minimum de cultură.

Gânditori dintre cei mai iluștri vorbesc astăzi de o relativă tinerețe a culturii europene.Indiferent de stadiul atins, culturile își au valorile și fertilizările lor în istorie. Ele nu pot fi

categorisite în superioare și inferioare, în bune și rele. Raportul este de alteritate. Există numai cultură. Altfel, ar însemna să reînviem teoria celor două culturi și să cădem în capcana noului limbaj de lemn.

Procesele și evoluțiile din lumea contemporană, marcate de ascensiunea amețitoare a tehnicilor informației, de amplitudinea și dinamismul comunicării, vin să afirme o nouă viziune, un alt tip de mentalitate asupra bibliotecii, implicit asupra disciplinelor bibliologice.

Prin funcțiile pe care le asumă, instituția cărții devine principalul polarizator de informație și centrul vital al transferului de cunoștințe și informații pe toate direcțiile și nevoile societății. Ea nu mai este loc de frecventare intermitentă, ci se impune ca a doua natură a intelectualului, a specialistului, a omului informațional, care, altminteri, riscă să își piardă identitatea spirituală modernă.

Domeniul bibliologic presupune permanente adecvări și actualizări în exercitare și, în cazul nostru, în predare.

Țelul urmărit în tratarea întregii materii a fost întemeierea ideii că orice demers bibliologic încorporează cultură și este propriu-zis cultură, că, la rândul ei, cultura își poate împlini vocația, funcția modelatoare dacă promovarea ei este de cuprindere, dinamică, ordonată și ordonatoare a spiritului, așa cum însăși este

4

Obiectivele cursului

Cursul de bibliologie urmărește reconsiderarea viziunii despre funcționalitatea și dinamismul bibliotecii ca spațiu al formării și comunicării în condițiile provocărilor epocii informaționale. Totodată, urmărește modelarea deprinderii studenților de a recurge la bibliotecă, pentru a învăța, având la bază cartea, ca sursă de informare și culturalitate.

Studenții vor fi în măsură să-și formeze o viziune modernă despre raporturile dintre revoluțiile informaționale și geneza unor procese istorice fundamentale.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei)

identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;

definirea / nominalizarea de concepte ce apar pe parcursul activității;

capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul desfășurării activității.

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei):

problematica generată de feluritele proiecții în legătură cu destinul scrierii, al cărții și al bibliotecii în era infomațională;

perspectivele fiecărei științe care ține de matca bibliologiei de a-și încorpora cuceririle informaticii;

problematica informării bibliografice, a documentării științifice, a utilizării mijloacelor și tehnicilor de ultimă modernitate, care să facă din bibliotecă nu numai un deținător și un distribuitor de documente, ci, în același timp, un centru furnizor de informație.

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;

5

abilităţi de cercetare, creativitate în acest domeniu;

capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula activităţi de specialitate.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională )

reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice;

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina bibliologie;

acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament etc. conform legislaţiei în vigoare;

abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive, de antrenare a studenților în vederea aprofundării noțiunilor predate.

Activităţi tutoriale:

1. Scrierea sintetică- pictograma(1 oră).2. Tipuri de biblioteci(1 oră).3. Imprimare cu litere mobile din metal (1 oră).4. Limitele cărții electronice (1 oră).5. Tipuri de cataloage(1 oră).

6

Structura cursului

Cursul este compus din 6 unități:

Unitatea de învăţare 1. Cartea- suport de comunicare superioară și factor de creație spirituală (4 ore);

Unitatea de învăţare 2. Componentele bibliologiei . Legătura dintre carte și istorie(4 ore);

Unitatea de învăţare 3. Scrierea(6 ore);

Unitatea de învăţare 4. Apariția și evoluția cărții în istorie(4 ore);

Unitatea de învăţare 5. Tiparul modern(4 ore);

Unitatea de învăţare 6. De la biblioteca reală la biblioteca viitorului(6 ore).

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea următoarele subiecte:

1. Televiziunea- Internet- Carte (2 ore);2. Gânduri originale ale studenților despre carte și biblioteca zilelor noastre (2 ore);3. Cărți de istorie care lipsesc sau care pot lipsi din interesul actual de lectură (2 ore).4. Practici ostile cărții și bibliotecii(2 ore)

Bibliografie obligatorie:

Nicolae Rauș, Bibliologie generală, Ed. ProUniversitaria, București, 2006.Robert Corovaru, Ghid de resurse Internet pentru biblioteci și bibliotecari, Ed. A.B.I.R., București,

2002.

Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, ţinându-se cont de participarea studenților la activităţile tutoriale(lucrări practice de laborator, referate) şi rezultatul la temele de control .

7

I.CARTEA- suport de comunicare superioară și factor de creație spirituală

1.1. Introducere.1.2.Obiectivele și competențele unității de învățare.1.3.Conținutul

1.3.1. Disponibilitățile creative ale cărții.1.3.1. Factorii stimulării lecturii.1.3.2. Fetișizarea cărții și a lecturii.

1.4. Îndrumător pentru autoverificare.

1.1. Introducere

Pentru a fi pe tărâmul cunoașterii și a răspunde la interogațiile vieții, omul, ca existență particulară, trebuie să se inițieze și să parcurgă toate treptele anterioare ale culturii, altfel rămâne un produs neîncheiat și artificial al timpului său.

Puterea cărții vine, mai întâi, din calitatea ei de cel mai de seamă depozit al gândirii omenești.

Toate compartimentele care concură la manifestarea omului în propia natură simt nevoia de carte. Ea stă la baza inițierii și calificării profesionale, a orientării și dezvoltării cercetării științifice, iar apoi însoțește continua menținere și desăvîrșire a competenței, ajutându-ne să facem față vitezei teribile cu care se dezvoltă cunoștințele și să ne extindem orizontul de viață.

8

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– dezvoltă simțul pentru adevăr, care este unul dintre fundamentele culturii;

– cartea cultivă meritul, valoarea și ierarhia valorilor, ordinea firii;

– cartea aduce stabilitate și echilibru;– prin carte se îndeplinește un mare drept natural al

omului- dreptul de a ști și de a ști exact, fiind, deci, un important factor al democrației culturii.

Competenţele unităţii de învăţare:

_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;_ este un mijloc de a ne face contemporani cu toate epocile, îngăduind să ne întoarcem acolo unde altminteri nu am putea accede, respectiv în istorie, să rezumăm întreaga existență anterioară a omului, să o examinăm și să o interpretăm;_ alături de document, de cartea cu caracter științific, opera de ficțiune, literatura beletristică, cartea acționează la rândul ei, ca factor de conștientizare asupra istoriei.

Timpul alocat unităţii de învățare:

Pentru, Cartea- suport de comunicare superioară și factor de creație spirituală, timpul alocat este de 4 ore.

9

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

În accepțiunea ei modernă, creativitatea este definită drept aptitudinea și tendința de a crea, de a forma proiecte originale, de a imagina și a realiza opere personale.

Este , în aceeași măsură, creativitate, întregul fond de reprezentări, de idei și asociații de idei, care se formează în cursul comunicării cu cartea.

Nu puțini învățați au detașat relația de valoare ce se stabilește între cititor și carte ca o operă de creație intelectuală de prim ordin, funcția creativă a lecturii, această operă de transformare a substanței cărților.

A citi bine înseamnă a parcurge un text cu aceeași energie și cu aceeași vibrație cu care a fost scrisă și a te confrunta cu sensurile ei, deci a te implica în mod critic și creativ. Cartea numai astfel se împlinește, prin producerea actului de spiritualitate.

Dar cartea nu induce noutate, creație de idei doar la prima întâlnire cu ea. Oricând revenim la filele sale, vom regăsi, în toate privințele, noi teritorii ideatice.

Disponibilitatea creativă a cărții se vitalizează cu fiecare om și cu fiecare generație.

Fiindcă noi evoluăm, ne schimbăm, Heraclit spune că”Omul de idei nu este omul de azi, iar cel de azi nu va fi cel de mâine” . A reciti este ca și cum ai parcurge un text reînnoit, care-ți oferă acum noi satisfacții, noi orizonturi și noi valori.

Astăzi se citește intens, fie pentru necesități profesionale, pentru examene, fie pentru trecerea timpului, iar o categorie anume de cărturari vede în carte un mijloc de alimentare spirituală continuă.

Totuși, pe ansamblul ei, epoca noastră nu confirmă o călăuzire a societăților, a indivizilor în lumina reperelor culturii. Iar aceasta are efecte importante și ireversibile cât privește exprimarea și exercitarea omului în contemporanitatea sa.

Există, pe scara valorilor, mai multe feluri de a ști, de a

10

cunoaște: la nivel superior, la nivel obișnuit și pseudocunoașterea.

De aceea, o superioritate intrinsecă a cunoașterii și cunoștinței, formarea individului cultural și a” elitei culturale” se impun necondiționat , iar relația știință-societate se cere a fi înțeleasă și fructificată ca o valoare tot mai profundă și mai activă a colectivității umane.

Omul trebuie înălțat sau reînălțat la demnitatea împlinirii spiritului, ca supremă modalitate a ființării, oricare ar fi condițiile și mediul de viață.

Nu se citește astăzi mult în Occident, dar nu s-a citit mult nici în România de dinainte sau după al doilea război mondial.

Condiții diferite au condus la același efect, fiindcă omul lăuntric era și este același, cu aceeași falsă reprezentare a finalității vieții, a fericirii în marginile satisfacerii plăcerilor pe care le procură bunurile materiale, pe când valorile spiritului sunt privite , în genere, ca ceva nu neapărat trebuincios și productiv, ci ca un decor, pur și simplu.

Anumite adevăruri trebuie să fie, astfel, mereu redescoperite și promovate.În rândul lor se află și acela că utilizarea sistematică a cărții devine unul dintre cele mai benefice mijloace ale fericirii, întrucât conduce spre înțelepciune, iar din înțelepciune se nasc cele mai înalte și mai libere exercitări ale spiritului,deci cele mai nobile valori ale fericirii autentice și perene.

O absolutizare a cărții,mai cu seamă în zilele noastre, nu servește, însă, la nimic.

Nu toate valorile de înțelepciune, experiență și simțire se regăsesc în cărți. Pitagora n-a lăsat în urma sa nici un cuvânt scris, ca nu cumva să rămână tributar vreunuia. Dimpotrivă,dorea ca întreg universul său de gânduri să fie continuat și inovat de discipoli. Astăzi asistăm, la o nivelare, la o aplatizare a cărții în ochii usagerilor.

Există felurite cărți din categoria mare a celor netrebuincioase. Le-am numi, pe cele improprii, inadecvate unui individ sau unui popor.

În categoria cărților nefaste se află cele sub raport științific, cultural, artistic, purtătoare de locuri comune și de inepții, pe drept cuvânt ucigătoare de timp și de spirit.

În unele cărți, sensul ditructiv, malefic se vede de la distanță. Includem în această categorie:

-cărțile ideologice;-cărțile care „argumentează” falsul cu bună știință în

politică, economie, cultură etc.;-acele cărți zise de cult;-cărțile ponografice .La rândul ei, lectura poate fi un instrument de

alimentare spirituală ori un act inutil, de pierdere a timpului sau de perveztire a minții și a sufletului.

11

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, lectura devine mai selectivă și mai concentrată. Se consideră, în genere, că sistemul de referință și de asimilare al unui intelectual se încheagă până la 40 de ani. De aici încolo, ne dezvoltăm fondul de informații, dar, mai ales, citim ca să înțelegem mereu mai profund. Într-un atare proces, cartea bună va elimina, va marginaliza cartea proastă, făcând din cititor un specialist și un intelectual veritabil al timpului său.

,

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 1

Ca instrument de comunicare între membrii unei colectivități, cartea poate induce o

comunitate de sensuri și de semnificații, o cultură comună, contribuind pe această cale la cristalizarea identității respectivei colectivități. Sub forma sa de univers spiritual închegat și armonizat, în care fiecare valoare își ocupă locul său, asemenea stelelor pe firmament, cartea stă la baza existenței istorice a unor popoare.

Aceste cărți de bază ale umanității au deschis, au determinat și determină mari orizonturi pentru îndrumarea pașilor omului, pentru pătrunderea filosofică și etică a vieții, pentru adecvarea acțiunii lui potrivit cu oportunitățile istoriei.

Grație cărții, omul se desprinde din comunicarea „joasă”, derizorie și diluantă, proprie minimului zilei, și urcă spre zenitul esențelor , acea stare care alimentează intelectul, spiritul, făcându-le să-și adauge perenitatea.

Prin carte, se revelează cel mai elocvent proiecția omului în idealitate, se manifestă spiritul și distincția lui, care sunt artistice, științifice, culturale.

Concepte şi termeni de reţinut

“cărți nocive”;“cărți facile”;fetișizarea cărții;

12

falsul; “spiritual burții”; eflorescența spiritulă.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. În ce constă puterea cărții?....................................................................................................................................................................................................................................................

2. Care sunt cărțile de bază ale umanității?.............................................................................................................................................................................................................

3. Factorii stimulării sau ai descurajării lecturii........................................................................................................................................................................................................................

4. Cartea este un instrument al comunicării?...............................................................................................................................................................................................................

5. Unde figurează fraza:”Zeii țes nenorociri oamenilor pentru ca generațiile viitoare să aibă ce cânta “?.............................................................................................. .......................................................................................................................................

13

Teste de evaluare/autoevaluare

A. 1. Cine afirmă despre carte” că este un izvor nesecat de energie mentală”?................................ ……………………………………………………………………........................................ ...........................................................................................................2. Gânduri despre carte.............................................................................................................. .............................................................................................................................................. ..........................................................................................................

B. 1. Cartea și mass- media............................................................................................................. ................................................................................................................................................ ............................................................................................................2. Care este destinul civilizației scrisului, al cărții în era informațională ? ................................ ................................................................................................................................................. .........................................................................................................

C.

1. Funcția cărții în comunicarea de tip superior și în creativitatea spirituală............................... .................................................................................................................................................. ........................................................................................................2. Disponibilitățile creative ale cărții........................................................................................... ................................................................................................................................................. .......................................................................................................

14

Bibliografie obligatorie

1. Călinescu George, Cum se citește o carte: Ziarul și revista în lupta pentru cultură; Despre plictiseală sau de ce nu se citesc cărțile; N-ai carte, ai parte; De ce nu se citește?, Ed. Minerva, București, 1988.

2. Cornea Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Polirom, Iași, 1998. 3. Dinu Mihai, Comunicarea: repere fundamentale, Ed. Științifică, București, 1997.4. Nedelcea Tudor, Cartea și circulația ei, Ed. Fundației” Scrisul Românesc”, Craiova,

2005.

15

II. Componentele bibliologiei. Legătura dintre carte și istorie

2.1. Introducere.2.2. Obiectivele și competențele unității de învățare.2.3. Conținutul

2.3.1. Disciplinele bibliologiei. 2.3.2. Legăturile dintre științele cărții și istorie.


2.1. Introducere

Un domeniu al cunoașterii, o știință pot fi definite atât de la conținutul cercetat, cât și de la punctul de vedere din care conținutul respectiv este considerat.

Puterea cărții vine, mai întâi, din calitatea ei de cel mai de seamă depozit al gândirii omenești.

Bibliologia se definește ca știință a timpurilor moderne, fiind opera unor erudiți, în accepțiunea clasică a termenului. Noțiunea de bibliologie se întâlnește pentru prima dată la 1800, într-un proiect de curs universitar al francezului Louis Coste.

16




– studiul dimensiunii istorice a cărții;– studiul locului și valorii cărții în cultura

umanității(istoria scrisului, a tiparului și a bibliotecilor);– studiul teoriei, metodologiei și tehnica organizării

cărților în biblioteci în vederea fructificării conținutului lor de informații(biblioteconomia, bibliografia, bibliofilia, tehnica muncii intelectuale).


_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;_ este un mijloc de a ne face contemporani cu toate epocile, îngăduind să ne întoarcem acolo unde altminteri nu am putea accede, respectiv în istorie, să rezumăm întreaga existență anterioară a omului, să o examinăm și să o interpretăm;_ reguli de organizare și gestionare a bibliotecilor.


Pentru, Componentele bibliologiei. Legătura dintre carte și istorie , timpul alocat este de 4 ore.

17


Interesul față de carte ca fenomen al vieții sociale a condus la cercetarea acesteia dintr-o multitudine de unghiuri, vizând istoria, producția și răspândirea ei, descrierea , conservarea și valorificarea conținutului documentelor tradiționale și moderne ale bibliotecii.

În fapt, aceasta este o probă a disponibilităților cărții ca operă a spiritului.

A apărut, astfel, o știință multilaterală a cărții- bibliologia, care poate fi definită ca știința cărții sub toate aspectele, ca ansamblul disciplinelor ce situează în centrul de interes cartea sau ca matca de care aparțin și la care se raportează toate disciplinele cărții.

Mai exact, înțelegem prin bibliologie totalitatea disciplinelor care au ca obiect studiul dimensiunii istorice a cărții, a locului, metodologia și tehnica organizării cărților în biblioteci etc.

Termenul bibliolgie își are obârșia în vechea greacă, limba unei creații a spiritului de o prfunzime care impune și fertilizează până astăzi culturile europene.

Deci, bibliologia înseamnă vorbire despre cărți, domeniu al spiritului care va lua curând o dezvoltare specifică și se va fi ilustrat atât prin organicitatea științifică și amplitudinea operei de promovare a cărții, cât și prin creația științifică proprie cu care va spori tărâmul culturii umanistice.

Noii pași în adâncirea sensului de bibliologie vor fi vizibili către sfârșitul secolului trecut. Paul Otlet, fondatorul Institutului Internațional de Bibliografie de la Bruxelles, va folosi primul noțiunea de” științele bibliologice”.

În cultura românească, cea dintâi înregistrare a termenului bibliologie aparține lui B.P.Hașdeu, care-l utilizează în revista ieșeană Din Moldova(1862-1863), cu un înțeles mărginit, însă, la biblografie.

În învățământul universitar, bibliologia pătrunde tot în a doua jumătate a secolului trecut. Momentul de debut, anul 1880, aparține vestitei Ecole Nationale des Chartes din Paris.

18

La noi, învățământul universitar bibliologic este de dată mai târzie. Un curs de biblioteconomie se deschide petru întâia oară în 1925-1926, la Școala de Arhivistică din București, opera lui Alexandru Sadi- Ionescu.

Mai toate componentele bibliologiei poartă în sine un miez de istorie sau sunt propriu- zis istorie.

Avem, în interiorul bibliologiei, discipline istorice de sine stătătoare, cum sunt: Istoria scrisului, Istoria cărții, Istoria bibliotecilor, Bibliografia ca aspect al culturii, deci al istoriei cercetării științifice.

Patrimoniul de bază al bibliotecii- cartea- s-a implicat în decursul timpului și a înrâurit mersul societății, vădindu-se a fi motor al progresului istoric.

În unele momente ale istoriei, cartea a indus o comunitate de sensuri și semnificații, o cultură comună care s-au sedimentat și au contribuit la cristalizarea respectivelor colectivități umane.

Cultura creștină, bazată pe carte, este întâiul releu între miliarde de ființe ale Planetei și marele resort al acțiunii lor în istorie.

Cartea a fost și rămâne factor de influențare, de accelerare și chiar de direcționare a unor epoci, dar și de confruntare în societate și între culturi.

Cărțile sunt pietre succesive de hotar ale progresului spiritual, ale progresului istoric.

Este de o mare importanță pentru istorie acea virtute a cărții care face să ne transpunem într-un alt timp istoric și ne obișnuiește să ne apropiem trecutul, să-l aducem în actualitate.

O componentă de prim plan a culturii- scrierea- marchează, la rândul ei, mari momente istorice și studiul acesteia prin prisma bibliologică aduce clarificări istorice de fond.

Datorită textelor scrise, omul a ieșit din preistorie. Din momentul apariției și utilizării scrierii, omul a devenit subiect cunoscător, iar realitatea obiect al cunoașterii. De atunci, omul a putut să pătrundă tot mai mult tainele Universului și să la trasmită în istorie.

Apariția alfabetului marchează, la rândul său, o revoluție în istorie. A fost asemuit cu rolul jucat de roată în dezvoltarea civilizației Planetei.

Tiparul- a treia revoluție informațională după apariția limbajului articulat și respectiv, a scrierii- a gestat era informațională, deci a patra revoluție informațională.

Infuzarea cultului pentru carte, imprimată acum prin tehnici industriale, pentru cât mai multă informație, a fost decisivă în procesul nașterii și evoluției omului informațional.

Bibliografia își are funcția ei în cunoașterea istorică. Orice demers științific pe bază de texte începe cu bibliografia. Întrucât oferă informații în domeniul spiritual, bibliografia

19

devine, în același timp, reper de istorie a culturii în cele mai diverse compartimente și manifestări ale acesteia.

Studiul bibliologic inspiră și pretinde rigoare, atât de necesară istoricului. Această rigoare se dobândește din spiritul cărții, din exigențele și precizia pe care o pretind tehnicile calificate ale muncii de bibliotecă.

2.4. Îndrumar pentru autoverificaree


Biblioteca și istoria sunt două componente de mare extensiune ale culturii, care se

înrudesc și nu o dată se interferează. Într-o bună măsură, bibliologia reflectă, din unghiul și cu metodele proprii, ceea ce istoria face din perspectiva și cu mijloacele sale. Iar istoria comportă în însăși fibra ei ceea ce numim cultură, care desemnează un stil de existență, adică tot ceea ce definește și reprezintă o societate sub raportul valorilor spiritule.

În fapt, istoria omenirii este istoria celor două plăsmuiri ale omului: cultura și civilizația, a comunicării imediate sau la distanșă între ele.

Și bibliologia, și istoria operează cu documente scrise. Foarte adesea documentele bibliotecii sunt nu numai un adjuvant al mărturiilor de arhivă, ci se situează chiar la nivelul lor, prin aria și prin potențialul informativ- documentar.

Bibliologia identifică, organizează și pune în valoare documentele sale specifice, cartea, publicațiile, periodice etc., iar istoria le cercetează și le fructifică științific.

Acolo unde documentul istoric lipsește, ori este insuficient sub raport informativ, cartea devine document unicat, chiar dacă nu este inedit.


biblioteconomia; bibliografia; bibliofilia;

20

bibliatrie; bibliofilm; tiparniță .


1. Care sunt cele cinci legi ale biblioteconomiei ?............................................................................................................................................................................................

2. Cu ce se ocupă bibliografia ?............................................................................................................................................................................................................................

3. Alte componente ale familiei „ biblio”...............................................................................................................................................................................................................

4. Legătura dintre bibliologie și istorie.....................................................................................................................................................................................................................

21


A.

1. Definiți bibliografia........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Este bibliofilia ramură a bibliologiei?..................................................................... ................................................................................................................................. ....................................................................................

B.

1. De când există bibliofili ?...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Menționați câteva componente ale “familiei biblio”.................................................... ..................................................................................................................................... ......................................................................................

C.

1. Ce este biblioclastul sau bibliofobul ? ..............................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................2. Ce anume identifică bibliologia ?.................................................................................

......................................................................................................................................

......................................................................................

22


1. Buluță Gheorghe, Petrescu Victor, Galeria bibliologilor români: portrete, Ed. Bibliotheca,Târgoviște, 2003.

2. Gergescu- Tistu N., Orientări bibliologice, Librăria Universitară I.Cărăbuș, București, 1938.

3. Iliescu Ion, Bibliofilie: carte pentru iubirea cărților românești, Ed. Mirton, Timișoara, 2001.

4. Regneală Mircea, Dicționar explicativ de biblioteconomie și știința informării, vol. 1, Federația Asociațiilor Bibliotecilor din România, București, 2001.

23

III. Scrierea


3.3.1. Arta simbolizării.3.3.2. Alfabetul- „pictura vocii”3.3.3. Perspectivele scrierii și ale cărții tradiționale în era imaginii


3.1. Introducere

Evoluția modalităților de comunicare s-a răsfrânt în cea mai largă măsură asupra dezvoltării omului în istorie. După cum știm, umanitatea a trecut de la comunicarea din societatea primitivă, materializată prin sunet, culori, gestică, desen, la cuvântul scris, căci îndată ce a început să vorbească, omul a simțit nevoia să arate ochilor ceea ce vorbele spuneau urechii. Istoria scrierii începe la scurtă vreme după începutul istoriei vorbirii. Invenția scierii, ca rezultat al utilizării constante a diferitelor semne pentru reprezentarea acelorași idei, a fost o cotitură uriașă sub acest raport. Gravată, pictată, sculptată sau imprimată, ea fixează comunicarea ca pe un act de memorie stabil, exact și repetabil, lărgind posibilitățile de transfer informațional de la o generație la alta. Scrierea delimitează istoria de preistorie întrucât

24

înmagazinează cultură, experiență, le conservă, permițând acumularea și dezvoltarea lor.




– studiul dimensiunii istorice a scrierii;– studiul scrierii ca o modalitate de comunicare

interumană;– studiul scrierii ca mod de reprezentare a gândirii


_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;_ este un mijloc de a ne face contemporani cu toate epocile, îngăduind să ne întoarcem acolo unde altminteri nu am putea accede, respectiv în istorie, să rezumăm întreaga existență anterioară a omului, să o examinăm și să o interpretăm;_ este o formă de comunicare a unor informații, idei și sentimente.

25


Pentru, Scrierea , timpul alocat este de 6 ore.


Societățile , precum știm, se definesc prin trei moduri de a ființa, ca și prin evoluțiile mai mult sau mai puțin rapide ale acestora in istorie. Ele sunt: a produce, a comunica, a trăi. Scrierea, mod de comunicare universal, ni se înfățișează, astfel, ca una dintre cele mai complexe și mai caracteristice instrumente de reprezentare a societății omenești. Urmărirea diferitelor tipuri de scriere ne revelează un raport de implicită determinare a scrierii cu limbile vorbite și, nu mai puțin, cu stadiul culturilor și civilizațiilor, în legătură cu care s-a și dezvoltat. Căci ce altceva este scrierea decât reprezentarea vizuală, concretă și durabilă a limbii vorbite. Scrierea este o reprezentare la un alt palier calitativ a conținutului comunicării, un act de supremă implicare și fertilizare a inteligenței și forței creatoare a spiritului. Atunci când scriem, în noi se naște o altă personalitate. Putem concepe, acum ,o definiție a scrierii, deopotrivă sub raportul formei și al conținutului: scrierea este modalitatea de comunicare interumană, altfel spus de reprezentare a gândirii, prin intermediul unui ansamblu de semne grafice convenționale, acceptat de o colectivitate socială, având deci

26

același înțeles pentru toți membrii acesteia și care desemnează sunetele sau cuvintele unei limbi. Indicii în legătură cu momentul apariției scrierii, ca, de altfel, și a limbajului uman, nu avem și nici n-am putea avea. În fapt, scrierea este rodul unei invenții voluntare, care s-a produs de mai multe ori în istoria omului. In majoritate, cei mai avizați experți în materie acreditează ideea că scrierea a apărut într-o colectivitate de agricultori, care trebuia să-și numere turmele și să țină evidența bunurilor, a schimburilor de produse, fiind, deci, legată de suprastructurile unei economii în care comerțul juca un rol important. În genere, sistemele de scriere tind spre o abstractizare atât de mare încât să acceadă la calitatea de veritabile coduri de comunicare – sistemele alfabetice-, ale căror semne rup orice legătură cu sensul cuvântului, avându-și regulile specifice. Inventatorii alfabetului n-au putut fi decât manufacturieri, care i-au învățat pe alții să fixeze vocea trecătoare. Ei au extras din sistemele de scriere utilizate de acestea elementele pe care le-au considerat cele mai raționale, adică elementele fonetice. Inventarea alfabetului marchează nu doar o perfecțiune a scrierilor anterioare figurative, ci o mare revoluție în istorie, fiind asemuită cu importanța pe care avea să o joace roata în dezvoltarea civilizației Planetei. Istoria este ascensiunea omului de la sateliții artificiali și de la alfabet la informatică. Lumea a devenit astăzi o imensă pagină de carte scrisă la tipar, în neon sau cu mijloace electronice. Scrierea alfabetică ia parte la emanciparea gândirii de sub dominația aspectelor sensibile ale lucrurilor. Prin ea se fortifică puterea de gândire și de cunoștere, de generalizare și de abstractizare. Scrierea alfabetică accelerează viteza de cunoaștere, ceea ce imaginea nu poate realiza în aceeași măsură. Este o realitate evidentă la tot pasul că lumea se află astăzi în perioada de trecere de la cultura scrierii imprimate, care debutează prin inventarea tiparniței moderne de către Gutenberg, în secolul al-XV-lea, la o cultură a mesajului imagistic și oral. Mediile de informare scrise și audiovizuale sunt unul dintre principalii garanți ai libertăților democratice, întrucât asigură transparența activităților Puterii, a formațiunilor politice, a organismelor financiare și reprezintă cel mai eficace feed-back al vieții sociale. Ele contribuie la formarea și la cofruntarea ideilor, la cunoașterea elitelor și la promovarea spiritulității. Pe de altă parte, însă, noile mijloace nu solicită o dezvoltare lăuntrică a disponibilităților de comunicare ale scrierii, chiar dacă sunt atât de eficace forme de redare a mesajelor. Televizorul modifică radical orizontul preocupărilor, însuși ritmul vieții, robotizând existența. E denumit, de aceea, „narcotic electronic”. Apoi, dată fiind invazia de informații,

27

civilizația imaginii nu-i îngăduie omului o regăsire a sa în singurătatea creatoare, nu oferă tipul de intimitate și de concentrare al cărții. Imaginile haotice cu care suntem asaltați rămân neprelucrate, neasimilate. Putem spune că televiziunea este o avalanșă de conoștințe punctuale, nesistematizate care nu oferă șansa unei dezmeticiri asupra mesajului.



Din datele înfățișate, rezultă că scrierea s-a aflat într-o continuă evoluție, de la

reprezentarea figurativă la un cod alcătuit din semne abstracte. Au acționat convergent în această direcție, o multitudine de factori:

- condițiile economice ale societăților, care nasc interese și determină o complexitate crescândă a activității materiale, dar și intelectuale, generând mereu cerințe în planul simplificării și rapidității scrierii.- progresul intelectual.

- facultatea de abstractizare, care permite schematizări și simplificări de oportunitate și eficiență.

- cunoașterea structurii limbilor vorbite.


hieroglifă; protoscrierea; semne hieratice; semne demotice;

28

Ideograma; scrierea cuneiformă; scrierea hieroglifică.


1. Ce este arta simbolizării?........................................................................................................................................................................................................................

2. Ce sunt răbojurile ?....................................................................................................................................................................................................................................

3. Ce sunt pictogramele ?..............................................................................................................................................................................................................................

4. Importanța scrierii analitice(ideograma).....................................................................................................................................................................................................

5. Scrieri derivate din alfabetul grecesc.........................................................................................................................................................................................................

6. Originea egiptenă a alfabetului fenician........................................................................................................................................................................................................

29


A.

1. Analizați scrierea chineză.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Analizați scrierea demotică......................................................................................... .................................................................................................................................... .......................................................................................

B.

1. De la pictogramă la scrierea cuneiformă..............................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Ce înseamnă cuvântul gliphein ?.............................................................................. ................................................................................................................................... .......................................................................................

C.

1. Ce știți despre protoscrierea de la Tărtăria ?............................................................. ....................................................................................................................................... ........................................................................................2. Ce știți despre alfabetul latin ?..................................................................................

.......................................................................................................................................

.......................................................................................

30


1. Andronescu Șerban, Cadmos. Scurtă istorie a scrisului, Ed. Științifică, București, 1966.

2. Georgescu-Tistu N., Paralela scris- carte, Ed. Științifică, București, 1972.3. Hering Elisabeth, Povestea scrisului, București, 1960.

31

IV. Apatiția și evoluția cărții în istorie


4.3.1. Accepțiunea de carte.4.3.2. Trăsăturile de conținut ale cărții.


4.1. Introducere

După ce am privit cartea din perspectiva filosofiei culturii și a sociologiei culturii, să o cuprindem acum în identitatea ei concretă de vector- multă vreme hegemonie- al culturii și să-i urmărim destinul în istorie pornind de la această condiție a ei. În fapt, ce este o carte? De la distanță, răspunsul pare simplu, însă, observarea ei îndeaproape ne convinge de contrariul. Dovadă sunt și definițiile care i-au fost date și care cuprindeau, cel mai adesea, elemente parțiale ori exterioare, desemnau o fațetă sau alta a cărții. Se întâmplă acest lucru și în zilele noastre. Fiecare dintre definiții surprinde proprietăți specifice ale cărții și, deci, are gradul său de acoperire și de valabilitate.

32




– studiul dimensiunii istorice a cărții;– studiul cărții ca o modalitate de comunicare

interumană;– studiul cărții ca mod de reprezentare a gândirii;– concretizarea materială a unei lucrări.


_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;_ este un mijloc de a ne face contemporani cu toate epocile, îngăduind să ne întoarcem acolo unde altminteri nu am putea accede, respectiv în istorie, să rezumăm întreaga existență anterioară a omului, să o examinăm și să o interpretăm;_ este o formă de comunicare a unor informații, idei și sentimente.

33


Pentru, Apariția și evoluția cărții în istorie, timpul alocat este de 4 ore.


Definim prin carte: un număr mare de foi (manuscrise sau tipărite), menite a fi citite, și care sunt asamblate într-un volum legat sau broșat; lucrare în proză sau în versuri de o oarecare întindere; registru în care comerciantul își înscrie operațiunile; scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum; diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mai mari. Dar toate aceste definiții nu pot caracteriza până la capăt cartea ca esență a culturii. De pildă, nu orice text, nu orice scriere, tipărită sau nu, cuprinsă într-un volum sau mai multe, devine ipso facto carte, dacă nu poartă o structură culturală. Cataloagele de magazine, de produse, listele și repertoriile, programele de tot felul etc., chiar dacă au înfățișarea fizică de carte și furnizează informații dirt-un segment anume de activitate al societății, nu aparțin noțiunii de carte și menirii acesteia, care trece dincolo de asemenea elemente disparate. Dincolo de acest mănunchi de foi inerte, cartea se înfățișează ca o formă în mișcare, dar păstrându-se ca entitate,

34

ca univers de unitate și unicitate în domeniul spiritual. Cartea se exprimă unitar prin ansamblul structurilor sale, articulate ca părți intime ale întregului, ale aceleiași viziuni și logici interne. Lexiconul vede în carte un conținut unitar. Acest element devine cheia înțelegerii noțiunii în discuție. Sigur că și listele, cataloagele etc.pot forma, sub raport tematic, un tot unitar și pot conduce la concluzii coerente. Este și cazul statisticilor de ordin economic, comercial, financiar, apoi social, politic, cultural etc. Dar acestea rămân, totuși, elemente disparate, chiar dacă aparțin aceluiași domeniu, nefiind corelate și unite de la același fundament ideatic, de la aceeași arhitectură de conținut și, deci, neputând alcătui o carte . Cartea este orice document de mai mică sau mai mare întindere, tipărit, manuscris sau transpusă pe suporturile ultramoderne, electronice din zilele noastre, care abordează de la logica internă a domeniului reflectat și în lumina specificului unui gen anume de scriere ori a unei modalități sau alteia de reprezentare artistică un conținut unitar în virtutea unui principiu unitar care domină și coagulează întrgul material, tinzând la detașearea de concluzii, de imagini corelate și integrate universului spiritual abordat și mobilurilor în genere. Cartea devine o personalitate în mișcare, pe care i-o conferă lectura, cititorul. Cu atât mai mult este un unicat, un obiect rar și prețios cartea-manuscris, nu numai sub raportul conținutului,ci și al elementelor exterioare, fizice care o compun. Cea mai veche formă de carte este codexul. Dată fiind unicitatea cărții-manuscris în toate privințele, dispariția uneia singure însemna pierderea iremediabilă a unei opera ireparabile,și fenomenul a fost destul de frecvent în timpurile vechi. Să amintim, cu titlu de exemplu, că mai mult de 2000 dintre scrierile filosofilor greci menționate de Diogene Laertiu s-au peirdut definitive. Istoria europeană a cărții-manuscris detașează printre giuvaerurile sale o carte care, își leagă existența de meleagurile noastre și aparține, astfel, și culturii noastre. Este vorba despre celebrul Codex Aureus, cel mai vechi manuscris occidental aflat pe teritoriul țării noastre. Codexul este produsul unei veritabile renașteri avant la lettre care se produce sub ocârmuirea lui Carol ce Mare . Copierea și iluminarea cărților religioase și juridice au atins un nivel necunoscut până atunci, ilustrând și pe această cale că Evul Mediu n-a fost unul al obscurantismului, al eclipsei intelectuale și artistice.

35



Cartea- manuscris acoperă un important segment al istoriei omenirii, din timpurile

străvechi până în pragul epocii moderne, fiind cartea spiritualității inițiale, a tradiției primordiale, cum o caracterizează Rene Guenon.

Cerințele cursului spre noile vremuri impuneau noi forme de scriere pentru ca aceasta să devină mai rapidă și mai eficientă, ceea ce va înrâuri în mod hotărâtor istoria cărții.

Se resimțea și nevoia unei alte organizări a cărții pentru a o face mai prodigioasă în informație și mai la îndemână.

Ea trebuia acum să-și adauge: indici, tabele, liste de abrevieri și, dincolo de aceasta, pretindea noi meșteșuguri de alcătire.

Primul dintre ele este cel al imprimării și al perfecționării decisive a tehnicilor în acest domeniu, anunțate și cerute de necesitățile culturale în creștere, de folosirea hârtiei pentru scris, de adoptarea unor modalități de scriere mai perfecționate. Se prefigurează, prin toate aceste cerințe și înfăptuiri, apropierea orizonturilor” Galaxiei Gutenberg”, a tiparului modern.


carte-manuscris; Codex; Lexicon;volumen; kilindros; pagella;

36

bibliopola; vitulinum; Pentateuhul; parașemin; Evangheliar.


1. Multiple definiții ale cărții....................................................................................................................................................................................................................................

2. Care sunt trăsăturile cărții?.....................................................................................................................................................................................................................................

3. Tipuri și forme de carte veche manuscris..............................................................................................................................................................................................................

4. Ce sunt manuscrisele de lux ?.............................................................................................................................................................................................................................

5. Ce știți despre Codex Aureus ?...........................................................................................................................................................................................................................

6. Ce conoașteți despre enciclopedii ?.................................................................................................................................................................................................................

37


A.

1. Care sunt cărțile vechi ?........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Ce este Papirus Prisse ?..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

B.

1. Care papirus este cel mai important dintre Cărțile morții ?...................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Cărțile celor trei direcții de gândire filosofică și religioasă ale Chinei antice.........................................................................................................................................................................................................................................

C.

1. Ce sunt Evangheliile după Matei și Luca ?.............................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Evangheliarul de la Lorch........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

38


1. Georgescu-Tistu N., Scris și carte: istorie , tehnică, semnificație, București, 1948.2. Irod Alexandru, De la manuscris la cuvântul tipărit, București, 1985.3. Popa Silvia, Istoria scrisului, cărții, presei, bibliotecilor, Universitatea Transilvania,

Brașov, 1998.

39

V. Tiparul modern


5.3.1. Antecedentele imprimării cu litere mobile din metal.5.3.2. Rolul invenției lui Gutenberg în evoluția modernă a lumii.


5.1. Introducere

Inventarea noului mijloc modern de comunicare grafică de către Gutenberg, aproape de mijlocul secolului al XV- lea , marchează pentru omenire o mare revoluție, trecerea de la manuscris la cultura tiparului, un enorm triumf al spiritului sistematic al cărții, care s-a extins asupra tuturor compartimentelor vieții. Așa cum cele mai multe dintre invenții își au antecedentele lor, unele timpurii sau foarte timpurii, tot asemenea tiparul provine dintr-o întregă evoluție istorică. Drumul spre găsirea unui procedeu adecvat pentru multiplicarea textelor și a ilustrației pe un suport material este cel al întâlnirii dintre cultură și civilizație, dintre spirit și iscusințele industriei.

40




– studiul dimensiunii istorice a tiparului;– studiul tiparului ca o modalitate de comunicare

interumană;– tiparul a însoțit dezvoltarea umnității de-a lungul

istoriei;– concretizarea materială a unei lucrări.


_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;_ este o formă de comunicare a unor informații, idei și sentimente.

41


Pentru, Tiparul modern, timpul alocat este de 4 ore.


Tiparul și, alături de el, hârtia, sunt expresii ale transferului de progres spiritual și material de la un popor la altul, deci mijloc de universalizare a culturii și civilizației. A existat tipar în Europa cu o mie de ani î.e n., dar mult mai înainte în Sumer, Egipt, India, China ori America precolumbiană, îmbrăcând modalități tehnologice diverse: tipar- sigiliu, formele cilindrice gravate pentru imprimarea în relief, confecționate din lut ars sau din onix, jasp, agat etc., pe care erau figurate în negative, cu logograme și imagini, subiecte literare, științifice sau administrative destinate a fi multiplicate, apoi tiparul pe metal, tiparul monocrom sau policrom pe pânză sau pe mătase. Reținem, că tiparul, în formele premergătoare celui din zilele noastre, a fost utilizat înainte de apariția hârtiei,care este o invenție a Chinei din secolul al II- lea e.n., mai precis din anul

42

105, datorată lui Tsai Lun. Unele cărți erau imprimate cu caractere în lemn, procedeu denumit tipar xilografic tabelar. Cei care au inventat acest tip de imprimare au fost chinezii și japonezii. În Europa, primele incizii în lemn pentru imprimarea literelor inițiale ornamentale datează din 1147. O dată cu apariția tiparului industrial, comunicarea culturală, științifică și socială cunoaște o diversitate și o animare nemaiîntâlnită până atunci. Într-un timp foarte scurt, copia de mână dispare. Ceea ce este imprimat are durabilitate, chiar dacă nu și emotivitatea oralului. Se lărgește considerabil aria celor care pot beneficia direct și imediat de valorile culturii, a celor care pot avea acces la instrucție, în formele ei cele mai variate. Descoperirile sunt stimulate și se înmulțesc, ideile circulă intens și produc înrâuriri. Savanții lucrează în echipe. Nu se ajunge automat la revoluția științifică, până atunci avea să mai treacă un veac. Afirmarea unor mari mișcări și curente spirituale datorează mult invenției lui Gutenberg. Tiparul promovează spiritul modern, umanist al Renașterii, aducând-o la apogeu tocmai în țările în care arta imprimării va fi în vogă. Reforma lui Luther n-ar fi fost posibilă fără tipar. Tiparul va înregistra un nou salt spectaculos în promovarea informației prin integrarea unor invenții cum sunt fotografia, telegraful, telefonul, fonograful, radioul, cinematografia, iar astăzi mediile electronice, toate subsumate rapidității trasmiterii și amplitudinii răspândirii informației. Este de prim interes rolul tiparului modern în fixarea limbilor naționale, în dezvoltarea literaturilor naționale și, tot astfel, în răspândirea științei de carte. Introducerea și extinderea lui se integrează în procesul larg al mersului entităților umane spre stadiul de națiune, posibil și ca urmare a apariției științei de carte de largă răspândire. Este vorba despre o știință de carte la nivelul majorității straturilor sociale și bazată pe o limbă comună, în special pe o literatură comună. Acest proces se înfiripă în secolul al XV-lea, o dată cu inventarea tiparului. Este propagat, mai întâi, de Reforma protestantă, apoi de Iluminism și atinge apogeul prin apariția școlilor standardizate și a învățământului general din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Tiparul este întâiul în topul evenimentelor din ultimul mileniu. Singure atare considerări sunt de natură să realizeze o altă dimensiune și o altă imagine a cauzelor primordiale ale desfășurării și cristalizărilor istorice în mileniul nostru, ale

43

ierarhizării valorilor în progresul modern.



„Galaxia Gutenberg” a avut un rol benefic asupra anatomiei și arhitecturii cărții, ale

cărei dimensiuni și înfățișare au cunoscut cea mai mare diversitate și au răspuns în gradul cel mai înalt punerii în valoare prin modalități specifice a conținutului abordat.

S-a dezvoltat o știință și o măiestrie a concretizării materiale a cărții, cu izbutiri care, nu o dată, uimesc prin iventivitate, fucționalitate și ținută artistică.

Noua înfățișare a cărții produse industrial materializează practic trecerea de la manuscris la codexul modern.

Oricare ar fi conținutul și menirea unei cărți, nu vor putea lipsi din structura ei materială componentele:

- blocul de carte; - șnitul;

- cotorul cărții; - ligamentul sau bind; - forzatul; - capitalband; - scoarța sau coperta; - supracoperta.

44


tabelar; opitografie; patriță; matriță; incunabulele; epistole; șnit; bind; forzat; in- folio; rotativă; stereotipie.


1. Imprimarea cu litere mobile din metal...........................................................................................................................................................................................................

2. Momentul Gutenberg......................................................................................................................................................................................................................................

3. Cartea inaugurată de” Galaxia Gutenberg”- incunabulele............................................................................................................................................................................

4. Componentele fizice ale cărții moderne imprimate........................................................................................................................................................................................

5. Formate de carte..............................................................................................................................................................................................................................................

45


A.

1. Evoluția tehnicilor de imprimare....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Care este rolul invenției lui Gutenberg ?.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................

B.

1. Ce este formatul direct ?................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Ce înseamnă in- plano sau atlas ?....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

C.

1. Ce este capitalbandul ?.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Antecedentele imprimării cu litere mobile.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................

46

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Geck Elisabeth, Gutenberg și arta tiparului, Ed. Meridiane, București, 1979.2. Irod Alexandru, De la Gutenberg la microprocesor, București, 1982.3. Audine Maurice, Histoire de l’ imprimerie, Paris, 1972.

47

VI. De la biblioteca reală la biblioteca viitorului


6.3.1. Biblioteca electronică.6.3.2. Biblioteca virtuală.6.3.3. Cartea electronică (e- book).


6.1. Introducere

Ca și în alte sfere ale activității umane, extinderea societății informaționale induce inovații revoluționare și în materie de bibliotecă, instituție prin excelență a producerii și transferului de informație. Prin însăși natura ei, biblioteca se deschide și este adptabilă la nou, în cazul de față la condițiile exploziei informatice, ce avea să se vadă foarte curând. În 1985, apărea conceptul de bibliotecă electronică, prin

48

care se înțelege o bibliotecă sau un sistem de informare și documentare care posedă colecții de date electronice și care utilizează proceduri informatice, automatizate pentru punerea în valoare și pentru exploatarea acestora. Cu alte cuvinte, este o bibliotecă absolut nouă, care dispune de carte electronică și în același timp utilizează carte electronică.



– posibilitatea abordării bazelor de date din alte instituții ale cărții ;

– identificarea locului în care se păstrază un document și rezervarea acestuia în vsderea unui posibil împrumut;

– preluarea din alte sisteme a unor înregistrări bibliografice și transferul lor în propriul calculator;

– concretizarea materială a unei lucrări.


_ identificarea de termeni, relații în cadrul disciplinelor istorice;

49

_ utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul informatic;_ este o formă de comunicare a unor informații, idei și sentimente, prin intermediul calculatorului.- puterea pe care o dă calculatorul studentului, cadrelor didactice- economie de spațiu, capacitate de stocare, economie de timp etc.


Pentru, De la biblioteca reală la biblioteca viitorului, timpul alocat este de 6 ore.


Funcțiile bibliotecii electronice se realizează în totalitate prin intermediul calculatorului, respectiv: achiziția de documente ; prelucrarea acestora; realizarea produselor și serviciilor de informare; servirea informațională a usagerilor.

50

Cataloagele sunt, practic, baze de date bibliografice, exploatabile prin intermediul calculatorului, iar produsele de informare sunt stocate pe medii electronice.

Biblioteca electronică asigură cooperarea și colaborarea interbibliotecară prin schimbul de date și documente, transferul de date electronice, împrumutul de documente la nivel național și pe Internet.

Este un indicator mai mult revelator că omul biologic se pregătește să treacă la realitatea virtuală. Apariția ei se datorează dezvoltării web-ului și creșterii numărului utilizatorilor de Internet.

O putem defini ca ansamblul colecțiilor de date electronice existente în bibliotecile electronice conectate între ele prin intermediul Internetului.

În practică, biblioteca virtuală realizează noi amplitudini informaționale, atât pentru sistemele de informare, cât și pentru usageri.

Ea permite crearea unui fond informațional electronic coerent prin conectarea instituțiilor cu atribuții în asigurarea informării și documentării pentru diverse categorii de usageri.

Avatajele bibliotecii virtule sunt pe cât de numeroase, pe atât de adecvate intereselor de informare ale omului contemporan:

- înlocuiește fondul bibliotecii cu un simplu text digitalizat, înmagazinat în computerile acastuia și accesibil oricui;

- permite conexarea unor fragmente dintr-un text cu alte texte la care face referire textul inițial – sistemul hipertext;

- poate fi consultată rapid și concomitent de un număr nelimitat de utilizatori;

- poate fi canal de comunicare pentru usageri ;- spațiul virtual poate găzdui dezbateri pe diverse

probleme, consultații rapide și asigură transmitera instantanee, prin Internet, a textelor în dezbatere;

- Internetul poate fi folosit ca piață a cărții.Biblioteca electronică nu este o apariție din senin, ea

fiind, de fapt, o altă modalitate de exprimare, o altă fructificare a funcțiilor bibliotecii reale de la care îi provin baza de documentare, informațiile despre și din documente.

Trecerea la societatea informațională se realizează primordial prin Internet, și prin cartea electronică, vizualizată pe dispozitive speciale de lectură.

Evident,cartea pe Internet este una electronică, însă diferă, totuși, de e-book. Acesta se prezintă ca un dispozitiv Hardware care permite înmagazinarea cărților în format electronic.

Ideea cărții electronice datează din anii 80. În 1999, apare pe piață sub denumirea de e-book.

51

Cartea electronică seamănă cu cea pe care o cunoștem, ca mărime sau ca mod de manipulare, dar având avantajul de a fi perenă.

Filele se întorc prin apăsarea unui buton. În viitor, cartea va fi ea însăși „cititor cu voce tare”, deci va fi carte audio .

Oricât de fucțională și de spectaculoasă se arată, cartea electronică își are însă limitele ei . Sub raportul conținutului și al formei textului, se înregistrează un adevărat recul.

Se tinde la dispariția frazelor de amplă respirație, care transpun un mod și un stil de gândire, în favoarea unor fărămițări sintetice care par un alt text.



În vreme ce cartea clasică este percepută” a avea suflet”, deci a răspunde tipului

psihologic și mentalității de cititor a omului contemporan, sensibilității lui complexe, a obișnuințelor lui cu ținuta estetică și cu mirosul ei tipografic, e-book este privită ca un obiect rece, care informează rapid și face să se egaleze și să se aplatizeze totul. Este și cazul televiziunii.

Este, apoi, nevoie de definirea unui fișier unic pentru toate tipurile de carte electronică. Actualmente, fiecare companie producătoare dezvoltă un format propriu și, ca urmare, numărul de titluri disponibile pentru aceste prime cărți este insuficient pentru a atrage publicul.

Dacă avantajele tehnicilor informatice sunt mai mult decât evidente în cazul cărții științifice, alta este situația în privința cărții din domeniile umanistice.

Soluții, ca de obicei, impune viața. Cartea și biblioteca tradiționale vor coexista cu cartea electronică și cu biblioteca virtuală, urmând ca viitorul să decidă accentele cuvenite.

52


sistemul hipertext; dispozitiv Hardware; liber profesioniști; mediul universitar; cartea electronică; fișier.


1. Beneficii pe categorii de utilizatori...................................................................................................................................................................................................................

2. Avantajele bibliotecii virtuale............................................................................................................................................................................................................................

3. Ce este biblioteca electronică?............................................................................................................................................................................................................................

4. Limitele cărții electronice..................................................................................................................................................................................................................................

5. Efectele informatizării bibliotecii........................................................................................................................................................................................................................

53


A.

1. Ce reprezintă proiectul Biblioteca electronică universală ?.......................................... ......................................................................................................................................... ........................................................................................2. Ce reprezintă Rețeaua metropolitană a bibliotecii ?....................................................... ........................................................................................................................................ .......................................................................................

B.

1. Avantajele e-book............................................................................................................. .......................................................................................................................................... .........................................................................................4. Televiziune- Internet- carte (avantaje și dezavantaje)...................................................... ........................................................................................................................................ ......................................................................................

C.

1. Avantajele cărții electronice..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Limitele cărții electronice...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

54

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Buluță Gheorghe, Goia Sultana, Popa Silvia, Dicționar de comunicare și știința informării, Ed. Universității” Transilvania”, Brașov, 2002.

2. Coravu Robert, Ghid de resurse Internet pentru biblioteci și bibliotecari, Ed. A.B.I.R., București, 2002

3. Library automation in transitional societies: Lessons from Eastern Europe, Oxford University Press, New York, 2000.

55

Date post:	20-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	katy-23
View:	55 times
Download:	0 times

Biblio Logie

Documents