ANUL V * No. 9-10 * SEPT.-OCT. 1936

ulushată

Valea pitorească a Someşului-Rece înainte de construirea Uzinelor electrice din Cluj

D i r e c t o r :

PETRU BORTES

PREŢUL : 2 0 LEI

cfa%eta mustrată A b o n a m e n t e d e î n c u r a j a r e Le i 2 0 0 0 A u t o r i t ă ţ i , inst i tuţ i i Le i 1 0 0 0

P a r t i c u l a r i L e i 2 0 0

U n e x e m p l a r L e i 2 0

In s t r ă i n ă t a t e d u b l u . A b o n a m e n t e l e se p l ă t e s c î n a i n t e

L i t e r a r ă * Pol i t ică * E c o n o m i c ă * Soc ia lă R e d a c ţ i a ş i a d m . : C l u j , S t r , R e g i n a M ă r i a 3 6 * T e l e f . : 7 - 6 9

A p a r e l u n a r * D i r e c t o r - e d i t o r : P e t r u B o r t e ş

Manuscrisele şi fotografiile primite la revistă nu se înapoiază

Cărţile, revistele, ziarele, etc., primite la redacţie, se vor nota in bibliografia revistei

Secţia reclame: Primeşte anunţuri, inserate, etc, pe lângă preţurile cele mai moderate

Foto-colaboratori:

Bordan, Cluj, Piaţa Unirii 10 Fotofilm, Cluj, Stradă Regina Măria S Florescu, Cluj, Str, Ştefan cel Mare 13 Pasculescu, Constanţa Splendid (Mircea Juga), Poiana-Sibiului Kovăcs, Oraviţa

>(Tj GO

Aparate Radio „lelefunken" 8 • Frigorifere electrice 9 Mare asort iment de cande iabre • Motoare electrice « O r i c e apara te electrice pentru gospodăr ie ,

profesiune şi industrie

© e E 3

o I Ä ü - • 4) < ..:

CD I

Cea mai bună sursă de încredere,

8mil Schuster, @luj, Piaţa Unirii

V â n z a r e d e o r o l o a g e ş i b i j u t e r i i f i n e

A t e l i e r d e r e p a r a ţ i e c u p r e ţ u r i e f ' t l n e l a

R. Borgovan, Cluj S t r a d a M e m o r a n d u l u i 9

•Iii- TSC

Fotolaboratori

Aparate şi toate articolele fotografice l a

Fii lui P. Kovâts, Cluj iaţa Unirii No. 8 * Te le fon : 2 - 5 7

M a g a z i n s p e c i a l d e a r t i c o l e f o t o g r a f i c e

HS

ANUL V * No. 9-10 3a%eta ilustrata SEPT.-OCT. . 1936

L i t e r a r ă * P o l i t i c ă * E C O n o m i c ă * S o c i a l ă R e d a c ţ i a Ş i a d m i n i s t r a ţ i a : C l u j , S t r a d a R e g n a M a r i a N r . 3 6 * T e l e f o n : 7 6 9

ili!»!;

C O N G R E S U L U Z I N E L O R E L E C T R I C E D I N R O M Â N I A

S â m b ă t ă şi Duminecă, în 24 şi 25 Ootomvrie a. c. «'a ţ inut la Cluj, în sala festivă a Camerei de Industr ie şi Co­merţ al 5-lea Congres al uzinelor electrice din România .

L a acest Congres s'a întrunit t o a t ă elita teehnieă din ţ a r ă , reprezentând industr ia de producţie şi distribuţie a curentului electric, — 81 de întreprinderi , — organizate în „Asociaţia Generală a Producătorilor şi Distribuitorilor de Energie Electrică", numită pe scurt A. P. D. E . Dar, eeea-ce este şi mai important , este, c ă la acest Congres au part ic ipat şi toate s tratur i le consumatori lor , precum şi re ­prezentanţi i numeroaselor autor i tă ţ i civile şi mil i tare.

Pentru ca să înţelegem mai bine rostul, compoziţia, şi scopurile acestui congres, precum şi const i tuţ ia acestui do­meniu, complex, care se compune din technică, industrie şi comerţ, este nevoie de o mică explieaţiune.

E lec tr i c i ta tea este o formă tehnică aproape perfectă a energiei, punând în apl icare cele m a i noi invenţiuni tech-nice. Dar energia e lectr ică se produce pr in uzine industriale, utilizând alte surse de energie, precum căderi le de apă , adecă aşanumitul cărbunele alb, precum şi uzinele termice cu di­verse alte combustibile.

D a r pentru c a energia e lectr ică să poată! fi - folosită de publicul consumator , este nevoie de un al trei lea r a m de ac t iv i ta te omenească şi anume de distribuţia curentului. Aceas ta din u r m ă l u c r a r e însă numai la aparenţă este de n a t u r ă c u r a t ă comercială!, pentrucă şi aici o p a r t e m a r e revine industriei .

Aceas tă multiplă organizaţ ie a uzinelor electrice a de­terminat şi numirea asociaţiei: „Asociaţiunea Generală a Producătorilor şi Distribuitorilor de p~>,ergie Electrică din România".

Tot din s t r u c t u r a complexă a uzinelor electrice rezultai, că cea mai m a r e p a r t e din publicul m a r e este prea puţin

or ientată asupra diferitelor şi numeroaselor probleme ce in­teresează această industrie.

Din aceste motive Asociaţ ia genera lă a uzinelor elec­tr ice din E o m â n i a a socotit, că este de cea mai m a r e impor­tanţă , ca —• deocamdiatăl în f iecare an — să se ţ ină câte un congres, la oare să part ic ipe toate pătur i le larg i ale publicu­lui consumator, precum şi cât mai multe d intre autori tăţ i le civilo şi mil i tare, stat , judeţ, comună, congres, în c a r e să se lumineze nu numai chestiunile de specialitate sau profesio­nale, ci şi toate chestiunile de interes comun între uzinele electrice de o par te şi publicul consumator şi autor i tă ţ i pe de a l tă par te .

Deci prilejul cel mai nimerit pentru organ izarea unui asemenea congres nu poate fi decât ocazia adunări lor gene­ra le anuale ale Asociaţiei .

De fapt, poate, c ă în nici un domeniu de ac t iv i ta te omenească nu este mai m a r e nevoie de o co laborare m a i vastă, mai generală şi mai perfectă, c a jn domeniul electrici­tăţi i . Colaborarea int imă şi s inceră în tre uzine şi publicul mare, ca şi co laborarea între uzinele electrice şi autor i tă ţ i se impune prin marele imperat iv al interesului comun.

Cât este de interesant un asemenea congres al electri­cienilor, se poate înţelege din faptul, c ă aici se discută adese­ori probleme nebănuite, ch iar şi în mater ie de economie naţ ională a ţări i . Aşa de ex. de a s t ă d a t ă am auzit discu-tându-se problema cooperaţiei în formă de cooperativă între stat şi comună.

Cadrul congresului a fost dat, — cum este şi natu­ra l , — prin adunarea generală a Asociaţiei, oare s ingură putea să mobilizeze un fel de parlament al electricităţii. De fapt a u part i c ipat la acest congres delegaţii celor 81 uzine electrice din ţ a r ă , apoi 60 de ingineri specialişti, mai mulţi profesori, d irectori de întreprinderi , avocaţi , profesionişti , precum şi delegaţi ai autori tăţ i lor .

D. Ing. Ricard Cortazzl administrator delegat

D. Ing. Eugen Munteanu director general

D. Ing. Nlstor Meteş subdirector

Organizarea Congresului, a fost f ă c u t ă de c ă t r e Uzinele Electrice din Cluj, din prilejul an iversăr i i de 30 ani delà în­f i inţarea aces tor uzine în capi ta la Ardaailului. Directorul ge­neral al Uzinelor electrice din Cluj, Dl. Ing. Eugen Munleanu, secondat de întreg . statul sălu major , .sub conducerea D-lui Ing. Nistor Meteş * ) , a mer i ta t mulţumiri le elogioase ale Con­gresului, precum şi fel icitările şi urăr i l e de prosper i tate în­delungată.

Congresul, patronat de Dl. Ministru LaperJatu şi în pre -enţa D-lui Subsecretar de Stat Bercean, a ţ inut 4 şedinţe: u n a festivă şi 3 şedinţe de lucru. I n şedinţa festivă s'a făcut deschiderea Congresului într'o impresionantă atmosferă 1 de sol idarizare a intereselor economiei generale a; ţăr i i cu inte­resele producători lor şi distribuitorilor de energie electrică, îăeându-se as igurăr i şi promisiuni de concurs şi colaborare pentru binele ţăr i i şi al neamului românesc .

In p r i m a şedinţă de lucru s'au desbîitut ches'iuni şi probleme de inters comun pentru întreprinderi le electrice de o p a r t e şi pentru toate categori i le de consument!, c â t şi pen­t r u autor i tăţ i pe de a l tă par te . I n celelalte două şedinţe de lucru s'au discutat apoi chestiuni de special i tate şi profe­sionale.

Urmăr ind decursul congresului în ordinea indicată aici î n r e g i s t r ă m următoare le momente din şedinţa festival:

Dl. Ministru Alexandrii Lapedatu, primind preşidenţia de onoare, deschide şedinţa şi a s igură congresul de interesul deosebit, pe c a r e Majestatea Sa, Regele Curol I I . îl p o a r t ă t u t u r o r manifestaţiunilor de progres teehnic, deci şi acestui congres , deci suntem datori cu omagi i le noastre de iubire şi devotament.

Dl. Nicolae Drăganu, primarul oraşului Cluj. doreşte ca observaţiunile şi criticile, c e se v o r aduce în congres Uzine­lor electrice din Cluj, să fie de folos, spre ia: da soluţionări deminit ive pentru e lectr i f icarea a tâ t a Municipiului, câ t şi a Nordului ţări i .

Dl. Stefănescu-Badu, preşedintele Asociaţiei , apreciază meritele Uzinelor E lec tr ice Cluj, oare pot servi astăzi ca mo­del multora din întreprinderi le s imilare din s t r ă i n ă t a t e şi doreşte, c a festivităţile acestea să fie un prilej de înăl ţare sufletească conducători lor acestor Uzine.

„Menirea acestui congres, — zice Dl. Ştef âneseu-Radu, — este de a dovedi opiniei publice, c ă suntem acuzaţi pe ne­drept de monopol şi de scumpete a curentului electric. P r o ­bă, c ă e lectr ic i tatea nu este monopol, este faptul, că noi mergem după clienţi, noi studiam în permanenţă cum să: în­lesnim pe clienţi, deci problema, este inversă. Toţi consuma­tor i i sunt colaboratori i noştri direcţi , pe c a r e noi îi căutăm, c a să stabilim, împreună cu ei, adevărate le principii de co­laborare . Noi mergem la clienţi cu congresele noastre din o r a ş în oraş , c a să ne cunoască ce suntem, ce vrem, c a să facem cunoscute intenţiunile noastre , ca să ne facem drum în opinia publică. Chiar la acest congres avem 2 probleme principale: L e g e a energiei şi normele pentru stabil irea pre­ţului de cost. Ult ima ne preocupă mai mult, mai intensiv şi este mult mai importantă*. Cu date statist ice D-SIA a r a t ă , c ă curentul e lectr ic este mai ieftin în România, ca în s tră i ­n ă t a t e şi că la noi uzinele electrice urmăresc în primul rând .a servi publicul câ t mai bine şi c â t mai ieftin. D a r este nevoie, ca să fim ascultaţi cel puţin cu aceeaşi bunăvoinţă, c u c a r e se ascultai calomnii le ce se a d u c c o n t r a noastră . E s t e nevoie de o înţelegere a lucruri lor şi de o diferenţiere de prêt la iluminat şi la alte scopuri domestice şi industriale. In a l t e ţăr i , ca de ex. în F r a n ţ a , statul şi celelalte industrii subvenţionează uzinele electrice în scop d e a le înlesni des-

*) Istoricul Uzinei r edac ta t tot de Dl. Nistor Meteş.

vo l tarea spre binele general . Dar noi, în România, nu cerem decât ca statul şi autorităţile să ne plătească cel puţin fac­turile, la zi."

Dl. Ministru Berceanu: a s i g u r ă Asociaţ ia de t o a t ă soli­citudinea Consiliului superior economic şi cere Congresului formula, pe c a r e să o prezinte acestui Consiliu.

Dl. Cezar Popescu, delegatul Ministerului de Industrie , transmite sa lutări din p a r t e a D-lui Ministru Vaier Pop, dim­preună cu regretele D-isale, că nu poate p a r t i c i p a personal şi a r a t ă interesul cel mai desăvârşit , cu c a r e Ministerul In­dustriei urmăreş te lucrăr i l e Congresului.

DI. Prof. Buşilă explicai cointeresarea Consiliului Teeh­nic Superior, precum şi Societăţii Politeclunice din România şi a Institutului Român de Energie , car i sunt a l ă t u r e a de Asociaţie .

Dl. Ing. Trestianu aduce salutul celui mai m a r e produ­c ă t o r şi distribuitor de energie electrică din România, al So­cietăţi i de Gaz şi E lec tr i c i ta te din Bucureşt i , precum şi sa­lutul Capitalei şi al D-lui P r i m a r Donescn.

Dl. Prof. Gheorghiu e x p r i m ă sentimentele Şcoalei Poli-technice Regele Carol I I . din Bucureşt i .

Dl. Prof. Budeanu, delegatul UGIR.-ului explică pe l a r g motivele profunde şi reale de colaborare în tre Uniunea Ge­nerală; a Industr iaş i lor din România şi Asociaţie.

Dl Colonel Popescu din p a r t e a D-lui General F lorescu , Comandantul Corpului V I . de A r m a t ă prezintă salutul a r m a ­tei cu dorinţa ea Asociaţ ia să se îngr i jească bine, ca în t imp de războiu să se as igure normala funcţ ionare a reţele­lor de distribuţie.

Dl. Inginer Antoniu, în numele absolvenţilor Şcoalei Politechnice din Bucureşt i , doreşte c a s ă v a d ă împlinite

toate dorinţele Congresului spre binele ţălrii ş i al neamului românesc.

Dl. Ştefan Borbely, delegatul Camere i de Comerţ şi In­dustrie din Cluj, salută Congresul în numele acestei Camere, oare găzduieşte cu bucurie pe oaspeţi şi doreşte c a lucrăr i l e să fie de folos pieţei comerciale, aducând c u un p a s înainte e lectr i f icarea ţăr i i .

Dl. Inginer Insp. Pompei Dragoş, e x p r i m ă cele m a i bune dorinţe ale Administraţ ie i şi Direcţiei Generale C F E . , a r ă t â n d interesul, cu c a r e Căile F e r a t e pr ivesc f iecare succes al Asociaţiei în vederea întroducerei tracţ iunei electrice la Căile F e r a t e .

Dl. Ing. Eugen Munteanu, d irectorul general al Uzinelor electrice din Cluj, — în ca l i ta te de gazdă a casei — urează bun venit oaspeţi lor congresişti şi doreşte deplin succes Con­gresului.

In sfârşit Dl. Stefăneseu-Badu, preşedintele Asociaţiei , dă c i t ire te legramelor şi scrisori lor de aderenţă sosite dela Asociaţiunile surori din s tră inătate , precum: Par i s , Haga, P r a g a , Be lgrad , V a r s a w a , etc.

Şedinţele de lucru ale Congresului au fost organizate în prealabil cu secţiuni şi rapor tor i pentru fieaaire chestiune. Toata rapoarte le au fost distr ibuite la timip util tuturor con-gresişti lor. E le au fost studiate pe secţiuni, p r i n un raportor general , c a r e şi-a prezentat verbal şi în scris raportu l său general înaintea Congresului. Congresul a deshSltut chest iu­nile, i a r la u r m ă , toate concluziunile au fost tr imise la Adu­n a r e a genera lă a Asociaţiei , care, la rândul său, a urmat să le tr imită , spre executare , Comitetului permanent al Aso-ciaţiunei . L u c r u r i l e acestea le-am r e m a r c a t ca metodă de lucru spre a just i f ica p ă r e r e a generală , că Congresul a reuşit întocmai aşa, ca o prestaţ iuue e lectr ică pusă la punct.

Menţionăm numele raportor i lor general i ş i pe membri i ConiisiuniloT de studii cu lucrăr i le lor:

La prima şedinţă de lucru: Sâmbătă., 24 Octomvrie, ora

16 p. ni. Rapor tor general Dl. / . Ştefănescu-Radu; miportori: D-nii Sigismund Dachler şi Mircea Voinescu despre Legis la­ţ ia Energe t i că . Apoi Dl. Ing. Dachler: Mijloacele pentru r i ­d icarea electrif icări i naţionale; raportu l D-lui Ing. Cartianu asupra Legei energiei.

R a p o r t o r genenal Dl. Dr. Ing. C. Miklosi, prezentând rapoarte le D-lor Ing. Carlo Dan despre Ins ta la ţ ia de combus­tibili pulverizaţi la Centra la Şorecani; Dl. Ing. Const. Ro­tarii despre: A r d e r e a păcurei la Centrala E l e c t r i c ă din Gro­zăveşti; Dl. Ing. L. Stanisavlievici despre e p u r a r e a uleiurilor uzate; Dl. Ing. S. Gheorghiu despre linia de transport de energie e lectrica Dobreşti—Bucureşti , detalii şi rezultate; Dl. Ing. N. Petrescu despre fabr i carea oţelurilor prin energie e lectr ică; Dl. Ing. V. Catona despre cuptoarele electrice şi despre act iv i ta tea laboratorului pentru ver i f icarea lămpilor electrice; Dl. Ing. K. Schuller despre supratensiuni; Soc. SETA. despre transportul conductelor pe stâlpi de lemn; a u u r m a t două comunicăr i : Dl. Ing. C. Urdăreanu despre gene­ratoare le de gaz cu combustiune de lemn. Insfârş i t Dl. Andrei Borşai despre reglajul descentralizat.

Toate aceste r a p o a r t e şi comunicări s a u lucra t în cad­rul Comisiunei de studii No. V., grupând progresele techniee.

Şedinfa a doua de lucru s'a ţ inut Duminecă, în 25 Oc-tomvrie sub preşidenţia D-lui S. Dachler, t r a t â n d chestiunile de impozite şi fiscale, pr in Comisiunea de studii No. IV. , pre­cum şi diverse chestiuni techniee şi profesionale, în total 8 r a p o a r t e speciale şi 2 r a p o a r t e generale.

I n sfârşit, Duminecă, 26 Octomvrie, Ia o r a 16, s'a ţinut

ult ima şedinţa de lucru, sub preşidenţia D-lui Dr. C. Miklosi, napoirtor general . Directorul Ing. E. Munteanu t ra tând nor­mele de contabil i tate şi stabil irea preţului de cost, a s u p r a c ă r o r a s'a prezentat l u c r a r e a documentară a D-lui S. Theodo-ratu, Şeful serviciului adminis trat iv al Uzinelor E l e c t r i c e din Cluj.

Cea mai importantă chestiune s'a lăsat mai pe u r m ă şi anume chestiunea tari fe lor şi a propagandei , rapor tor ge­neral fiind Dl. Ing. Gr. Blank.

U r m ă r i n d cu atenţiune toate debaterile congresului, a m avut impresia, că chestiunea c e a miai importantă , c a r e s'a discutat, a fost chestiunea preţului de cost, în legăltură c u tarifele şi cu propaganda, i a r soluţiunea cea mai ut i lă a fost principiul preţului mediu.

Am descris până aici fondul Congresului. Dar cadrul lui ial fost dat in întregime de c ă t r e Uzinele

Electrice din Cluj, c a r e şi-au serbat a n i v e r s a r e a de 30 ani dela înfi inţare. Fes t iv i tăţ i l e jubi lare U. E . C. au dat deci cadrul festiv, în c a r e s'a desfăşurat cel de al V-laa Congres al Asociaţiei Producător i lor şi Distribuitorilor de E n e r g i e E lec tr i că din România .

Din acest prilej U. E . C. (Uzinele E lec tr i ce Cluj) au editat o monografie jubi lară, cuprinzând nu numai istoricul, ci şi descrierea technică a tu turor instalaţiunilor sale de producţie, t r a n s f o r m a r e şi distribuţie, precum şi toate datele

statist ice şi organizarea ac tua lă a intreprinderei . î n t o c m i r e a

Clişeul reprezintă scena finală a (estivalului organizat de Întreg personalul Societăţii „U. E . C." pe scena Teatrului Naţional din Cluj

monografiei este rezultatul muncii laborioase şi competente a D-lui Inginer Nistor Meteş, subdirectorul Uzinelor * ) .

E x e c u t a r e a gra f i că a monografiei s'a făcut în condi-ţiuni technice superioare la Tipograf ia Naţională S. A. Cluj.

Fotograf i i l e au fost executate de c ă t r e Dl. Valeriu Popa, conductor technio al Uzinelor E lec tr ice Cluj.

I n tot timpul Congresului —• două zile de şedinţe şi o zi de excursi i de studii, — oaspeţii congresişti au fost găz­duiţi cu l a r g ă şi bogata ospitalitate de c ă t r e Uzinele Elec ­tr ice din Cluj, cu ajutorul unui Comitet de organizare , al căre i preşedinte era Dl. Ing. E. Munteanu, în frunte cu Dl. Irig. David şi al unui birou do informaţiuiii dirijat minuţios de Dl. Valeriu Popa.

In primele două zile de Congres U. E . C. a oferit oas­peţi lor o masă comună în sălile Automobil Club-ului; dease-menea A. P. D. E . a oferit masa comună din ziua a doua. Mese festive şi de o int imitate totuşi fami l iară .

Punctul culminant al festivităţilor a fost festivalul sportiv dela Teatrul .Naţional. Cetitorul stă nedumerit, dacă se poate face o serată sportivă la Teatrul Naţional. Cei pre­zenţi au r ă m a s încântaţ i şi răspund af irmat iv .

P r o g r a m u l s'a început cu conferinţa D-lui lng. E. Mun­teanu, directorul general al Uzinelor Electrice Cluj, prezen­tând istoricul succint al Uzinelor.

Dl. Prof. Univ. Dr. Iuliu Haţieganu, preşed. AST1ÎEI Cluj, creatorul şi animatorul mişcări i sportive naţionale din Ardeal , într'o conferinţă plină: de v e r v ă despre: Rolul edu­caţiei fizice la întreprinderile industriale, a prezentat publi­cului noua unitate sportivă, c a r e este şi Societatea Sportivă V. E. C, condusă de Dl. Ing. Nistor Metes preşedinte, Dl. Ing. David vice-preşedinte şi Albin Morarul.

Desfăşurarea programului a fost o pres tanţă sportivă de g imnast ică cu exerciţ i i libere separate: pentru bătrâni , fete, adulţi , copii şi fetiţe; i a r mai târz iu şi exerciţ i i libere art is t ice . Au u r m a t exerciţ i i de g imnast ică la aparate , balet, scr imă, salturi peste mese, i ar la sfârşit un tablou v ivant ,

*) Vezi pag. 119—177.

însoţit de cuvântul de mulţumire al preşedintelui Societăţii Sportive U. E . C , Dl. Ing. Nistor Meteş.

Toate punctele au fost executate cu o precizie a d m i r a ­bilă. Succesul acestei serate sportive i se diatoreşte D-lui Albin Morariu.

Luni, 20 Octomvrie a. c. congresişti i au făcut 2 ex-cursiuni technice de studii şi anume: înainte de m a s ă la Şorecani, vizitând Centrala t e r m i c ă a Soc. Şorecani , unde a u fost salutaţi do Dl. Ing. M. Manoilescu, preşedintele Asoc . Ing. din România , i a r după! m a s ă a u cerce ta t Industria Sâr­mei Cin Câmpia Turzii.

Chiar în cursul desbaterilor Congresului, cei 70 ingineri congresişti şi-au manifestat dorinţa vie de a vizita Indus tr ia Sârmei din Câmpia Turzii pentru două motive de interes technic special şi anume: cuptorul electric pentru fabricarea oţelului şi, al doilea, pentru fabrica de cabluri electrice izo­late. De prezent Industria Sârmei şi-a măr i t capac i ta tea de producţie a cabluri lor la 50.000 K m . anual.

Oaspeţii congresişti au vizitat cu mult interes toate de­partamente le de fabricaţie , interesându-se de toate instala­ţi unile şi mai ales de Secţia Electrozi lor înveliţi pentru su­dura electrică, precum şi de Centrala Termoelectr ică .

După viz i tarea uzinelor, instalaţiunilor şi l abora toare ­lor, Industria Sârmei a oferit o m a s ă colegială oaspeţi lor congresişti , errri au r ă m a s convinşi de concursul preţ ios c e Industria Sârmei îl oferă industriei electrice din ţ a r ă .

Marţi, 27 Octomvrie a. c. s'au făcut excurs ia de studii a congresişt i lor la Centrala Hidroelectrică din Someşul Rece a Uzinelor Electr ice din Cluj.

In concluzia tu turor celor spuse m a i sus, de sigur, c ă acest Congres, — Congresul electricităţi i , — v a fi un i svor fecund de consecinţe folositoare economiei generale a tăr i i , a tât în ce priveşte progresul electrif icări i , câ t şi în oe p r i ­veşte promovarea industriei naţionale pr in o co laborare tot mai s trânsă şi tot mai rodnică.

VASILE VLAICU Cluj.

Aparate de radio

M O D E L

1937 in cele mai bune conditiuni numai la:

Sie ctromagazin, Qluj, SPiaţa CLlnirii STo* 8

I S T O R I C

Primele preocupări în legătură cu introduce­rea curentului electric ca sursă de energie la Gluj s'au ivit prin anul 1890, când în contractul Socie­tăţii de ga^ din localitate, care ar fi expirat la 1901 şi a fost prelungit până la anul 1920, s'a prevăzut obligaţiunea pentru această Societate, că începând delà anul 1901 va fi obligată să introducă, la do­rinţa oraşului, altă sursă de energie pentru ilumina­tul public, mai buină decât gazul, de exemplu elec­tricitatea, dacă bineînţeles această nouă sursă de energie ar mai fi introdusă şi, în general utilizată, în alte două municipii ale fostei Monarhii. In ca­zul că Societatea de gaz ar refuza cererea Primă­riei, aceasta va fi în drept să introducă singură, sau să încredinţeze altei societăţi introducerea sur­sei de energie nouă.

Edilii de atunci ai Clujului se gândeau deci serios să netezească drumul pentru aplicarea elec­tricităţii la iluminat, ou atât mai mult, cu cât per­fecţionările acestei aplicaţiuind se ţineau lanţ şi în-trecuseră deja în avantagii pe acelea ale gazului.

Primul pas serios pentru realizarea acestui de­ziderat s'ia făcut în anul 1902, când oraşul, dupăce n'a putut cădea de acoird cu Societatea de gaz, a publicat concurs pe ziua de 1 Sept. 1902, pentru înfiinţarea Uzinei electrice. Acest prim concurs n'a dat rezultate mulţumitoare şi a fost repetat la 10 Martie 1903.

La acest al doilea concurs s'au prezentat 6 oferte, dintre care Primăria a acceptat pe aceia a Societăţii Ganz et Go. din Budapesta, în baza avi­zului dat de Comisiuneâ de experţi constituită din Fr. Wittmanm, profesor al Politechnicei din Budapesta, Ios. Hollôs şef-consilier technic, ambii electricieni şi Edim. Bogdânffy, pentru problemele hidraulice.

Proiectul acceptat iniţial prezenta numai solu-ţiunea unei uzini hidroelectrice cu un debit utiliza­bil de 1.5 mVsec. pe cursul râului Someşul Rece.

Abia în anul 1904, în urma constatărilor făcute în debitul Someşului Rece în Ianuarie ă, acestui an, Comisiuneâ a recomandat complectarea proiectu­lui cu o uzină termică de rezervai

După complectarea ofertei în acest sens, Pri­măria a încheiat convenţiunea cu firma Ganz et Co. prin hotărârea delà 5 Iulie 1904, pentru con­struirea Centralei hidraulice delà Someşul Rece cu o rezervă termică de maşini cu aburi, în suma tor tală de 1.618.320.50 Coroane, repartizată cum ur­mează pe diversele capitole ale devizului:

A) Construcţiuni hidraulice şi conducte de apă . . 629.962.75 Cor.

B) Casa maşinilor, casa de lol-cuit, casa pentru paznicul dela captare 119.986.15 : ,

C) Instalaţiuni mecanice . . 45.110.— „ D) Instalaţiuni şi maşini elec­

trice 672.990 „ E) Rezerva termică cu aburi 90.271.60 „ F) Răscumpărarea dreptului

de apă şi cheltueli pregă­titoare şi de sondaje . . 60.000.— „

Total: 1.618.320.50 Cor.

In această sumă, la poziţia D), eraiu cuprinse şi prevederile pentru staţiunile de transformare, reţeaua publică şi iluminatul public din oraş, în valoare de 407.790.— Coroane.

Capitalul necesar a fost procurat prin împru­mut, iar Firma primea în arândă exploatarea pe 25 ani.

După 10 ani oraşul avea dreptul să abzică con­tractul de arândă, în schimbul unei despăgubiri (40.000 Gor. la 10 ani, 30.000 Cor. la 15 ani şi 20.000 Cor. la 20 ani).

Arândaşul era obligat a acoperi dini venitul în­treprinderii toate dobânzile şi cotele de amortizare a capitalului, iar din beneficiul net să plătească oraşului o participare de 30% începând cu anul al doilea al exploatării şi de 50%! dela anul'al cinci­lea de exploatare. Pe lângă acestea oraşul avea asigurat pentru luminatul public 900 lămpi de câte 16 lumânări pe toată noaptea (3600 ore de ardere anual) şi 9 lămpi cu arc de V2 noapte, cu un preţ anual gobal de 23.000 Coroane.

Lucrările de construire au fost începute în 12 Aprilie 1905 şi au fost executate de către Firma Ganz et Co. pentru părţile mecanice şi electrice, de Lenarduzzi loian oonstnueţiunile înalte şi hidrau­lice, iar maşinile cu aburi şi cazanele au fost fur-nizatd şi montate de Firma Nicholson.

Prima etapă de construcţie, cuprinzând două unităţi hidroelectrice de câte 1200 C. P. şi o maşină cu aburi de 350 C. P. a fost terminată şi pusă în funcţiune la 15 Iulie 1906.

In cursul executării s'au adus unele modificări esenţiale prevederilor iniţiale, întrucât capacitatea canalului de aducţiune, precum şi a celorlalte con­strucţiuni şi maşini hidroelectrice s'a sporit dela 1,5 m3/sec. la 2.5 m3/sec.

Evident şi suma prevăzută în convenţiune s'a urcat, cu aceste modificări, apoi cu cheltueli ne­prevăzute, precum şi cu cheltueli necuprinse în deviz, dar necesare în reţeaua de distribuţie, la 2.021.000 Coroane pentru această primă etapă de construcţie.

Acest spor de dimensiuni s'a dovedit încă din primii ani justificat, iar mai târziu a deve­nit chiar insuficent. Prevederile de sarcină de 700 C. P„ din care 15.000 buc. becuri de 16 lumânări, restul forţă motrică, au fost atinse şi întrecute uşor chiar în anul punerii în funcţiune. Numărul lămpi­lor racordate a sporit la 16.000 buc. becuri de câte 16 lumânări, iar încărcarea maximă a atins în De­cemvrie al aceluiâş an valoarea de 460 Kw. şi se prevedea în anul următor o creştere şi mai rapidă a valorii de racord.

In faţa acestei situaţiuni, Firma Ganz a pro­pus şi Primăria a acceptat executarea celei de a doua etape de lucrări, constând din amplificarea in­stalaţiilor hidraulice cu lacul de compensaţie din valea Rişca Mică de o capacitate zilnică de 40.000 m 3 apă, apod cu un al treilea grup hidroelectric, identic cu primele două şi cu un nou grup de ma­şini cu aburi de 550 C. P.

Lucrările hidraulice şi de construcţie au fost adjudecate prin licitaţia din Aprilie 1907 tot firmei Ioan Lenarduzzi, în suma totală de 639.315.37 Cor., iar furnizarea maşinilor şi cazanelor, în valoare de 333.974.70 Cor. tot firmei Ganz, în baza dreptului său de prioritate asigurat prin convenţiiunea sa existentă ou oraşul.

In schimb, Firma era obligată la un spor al iluminatului public cu 500 lămpi de câte 16 lumâ­nări, menţinându-se plata consumului tot în preţul global de 23.000 Coroane anual. Mai era obligată a acorda 30% rabat la lumină, 20% la forţă motrică, după consumul necesar clădirilor şi instituţiunilor Primăriei.

Această a doiua etapă de construcţie, executată în 1907/1908 şi terminată complect în 1909, a între­cut cu 50% prevederile de investiţiune, urcându-se în total la suma de 1.526.000 Coroane. In cea mai mare parte prevederile au fost întrecute la con-strueţiunile hidraulice, unde suma preliminată de 546.000 Coroane a fost depăşită cu 512.000 Coroa­ne, adică cu aproape 100%. Aceasta din cauza că baza fundaţiei pentru aşezarea barajului de închi­dere a lacului de compensaţie, nu a putut fi stabilită îndeajuns din rezultatele sondajelor, ci a trebuit adâncită şi prelungită în cursul execuţiei, pentru a obţine o aşezare solidă.

Poate noutatea electricităţii, sau multele ei avantajii şi propaganda de răspândire, au făcut ca necesităţile de energie ale Clujului să crească în, cursul anilor următori în aşa proporţii, că instala­ţiile dela Someşul Rece au devenit insuficiente.

Creşterea sarcinei maxime dela 1040 Kw. in 1909 la 1315 Kw. în 1910 şi a consumului dela 2.987.000 Kwore în 1909 la 3.642.000 Kwore în 1910, continuând într'utn spor de 25% şi in cursul anului 1910, era un avertisment pentru arendaş şi

pentru Primărie, să pună la punct această proble­mă a amplificării cât mai urgent.

In spiritul contractului existent, care asigura arendaşului prioritate faţă de alţi furnizori, Pri­măria a căzut de acord cu Firma Ganz în anul 1911 ca această amplificare să se facă în aceleaşi ocindi-ţiuma de finanţare ca şi cele precedente, adică îm­prumutul contractat de Primărie în acest scop să fie amortizat din veniturile întreprinderii de către arendaş.

S'a hotărât ca această amplificare să se facă în Cluj, cu motoare Diesel şi s'a ales în acest scop terenul Primăriei dela sfârşitul Parcului, astăzi str. Ilie Măcelar 24.

Amplificarea executată în anii 1912/1913, tot de către Firma Ganz, devenită între timp Soc. pe Ac­ţiuni, cuprindea 2 grupuri generatoare cu motoare Diesel—Lietzenmayer, de câte 600 C. P.

Costul total al acestei amplificări a fost de 706.800 Coroane, fără cheltuieli accesorii de regie.

Această Centrală, pusă în funcţiune în anul 1913, a satisfăcut mult timp sporului de sarcină şi de consum pentru faptul că războiul mondial, care a izbucnit în anul următor, a provocat o explicabilă şi durabilă stagnare în progresul acestei industrii.

In 1916 expirând primii 10 ani de exploatare a Uzinelor, Primăria a abzis în 1917 contractul Fir­mei Ganz, şi 1-a reînOit pe încă 5 ani cu condiţiuni ameliorate pentru Primărie, în sensul că pentru viitor cota de participare a Primăriei la beneficiul net al întreprinderii, nu mai era de 50%, cum fusese anterior, ci a fost sporită la 7 2 % .

Sub regimul Ganz întreprinderea a fost succesiv condusă cu mare grijă de D-nii Plósz Pavel, cel din­tâi director, apoi Utt Iosif şi Kompanek loan.

După terminarea războiului expirând şi con-venţiunea de arendă a Firmei Ganz, Primăria ro­mânească în 1 Ianuarie 1923 a preluat conducerea Uzinelor electrice în regie proprie şi le-a condus astfel până în 8 Aprilie 1930.

In această primă perioadă de pace, ca o reac-ţiune a stagnării din timpul războiului, viaţa eco­nomică a revenit la o atât de puternică înviorare, că începând cu anul 1923 capacitatea de sarcină şi de producţiune a Centralelor din Someşul Rece şi Cluj nu mai erau îndestulătoare, şi nu se mai putea face faţă cererilor de energie electrică decât ou restrioţiuni. In orele de încărcare maximă se întrerupea cu schimbul curentul electric în cele 5 sectoare de distribuţie ale oraşului, apoi şi tensiu­nea de distribuţie era ţinută mai redusă pentru a evita supraîncărcarea centralelor.

Industriei şi în general consumatorilor mai mari li se refuzau cererile nouă de energie şi se foloseau fel de fel de artificii pentru a împiedeca creşterea sarcinei.

Această politică negativă în conducerea unei intreprinderii orăşeneşti atât de importante, avea să se răzbune mai târziu.

Industriile mai mari ca: Dermata (fostă Ren-ner), Fabrica de tutun şi altele, au recurs la am­plificări ou surse proprii de energie, în vreme ce

conducerea de atunci a Uzinelor electrice se com­plăcea într'o nepăsătoare indiferenţă faţă de această arzătoare problemă, lăsând să treacă, fără vre-o rea­lizare concretă, anii 1923, 1924 şi 1925. cei mai pre-ţioşi din punctul de vedere al amplificării şi mul-tumindu-se doar să încaseze sporul de taxe de 100% Introdus la 1 Iulie 1923 şi de 66% delà 1 Mai 1925.

Mult aşteptata amplificare a fost hotărâtă în fine şi comandată la 3 Iulie 1926, iar ia sfârşitul anului 1927 a ajuns să fie pusă în funcţiune.

Această amplificare a cuprins 2 grupuri elec­trogene cu motori Diesel de câte 850/1000 C. P. fie­care, delà firma Grazer-Waggonfabrik, acuplaţi cu altematori trifazici de câte 1000 KVA. delà Uzinele Reşiţa. Atât motorii Diesel, cât şi alternatorii erau calculaţi pentru a corespunde la frecvenţa de 42 per/sec. de atunci, pirecum şi la 50 per/sec. la care urmau să fie trecute instalaţiunile şi reţeaua întrun apropiat viitor.

Tabloul de distribuţie a fost furnizat de Firma Siemens-Schuckert, iar amplificarea clădirei s'a executat de către întreprinderile Tiberiu Eremia, reprezentate prim Ing. Dordea.

Lucrările şi instalaţiunile acestei amplificări au costat suma de 21,948.000 Lei.

Punerea în funcţiune s'a făcut în Noemvrie 1927, în pragul iernei. Toată lumea a respirat uşu­rată, văzându-se scutită pe viitor de penibilele între­ruperi de curent, ce fuseseră Introdusei în anul 1923 şi deveniseră o .regulă a regimului de iarnă în fie­care an.

Sporind capacitatea Centralei cu 1140 Kw. şi desfiinîţându-se măsurile de limitare a consumului, sarcina maximă s'a ridicat brusc încă în acelaş an (Dec.) delà 3150 Kw., cât era in iarna precedentă, la 3730 Kw.

Libertatea consumului a adus şi un spor al producţiei de energie, care în anul următor s'a ridicat brusc delà 11,389.000 Kwore la 13,309.000 Kwore, iar î n anul 1929 la 14,147.000 Kwore.

Cifrele de mai sus ne obligă să remarcăm încă-odată dezastrul, la care a fost adusă intreprinderea în anii de tărăgănire 1923—1925, când s'au pierdut cei mai buni clienţi industriaşi, fie instalânidu-şi surse proprii de energie, fie plecând din localitate şi aşezându-se în alte oraşe, unde mai domnea încă un spirit comercial Până şi consumul de lumină a primit o gravă lovitură, clienţii fiind cu deasila îm­pinşi la uzul luminărilor şi lămpilor cu petrol.

Epoca nouă inaugurată în 1927 însă, nu era sortită să asigure un progres mai durabil, deoarece ea a fost lovită de criza economică mondială, oare în această întreprindere s'a făcut simţită în a doua jumătate a anului 1930 şi continuă să persiste şi astăzi.

Totuşi, cei doi ani, 1928 şi 1929, ce au urmat după amplificare, au dat o îmbucurătoare satisfac­ţie după neajunsurile anilor precedenţi. Energia produsă era mulţumitoare, atât cantitativ, cât şi ca­litativ, iar încheierile financiare ale întreprinderii se soldau cu beneficii importante.

Energia produsă cu apă nu mai putea fi spoi-rită sensibil, din cauza capacităţii de adueţiune a

canalului de alimentare, care a ajuns de mult să fie exploatat la maximum, — s'a sporit însă mult, aproape la dublu, energia produsă pe cale termică, atingând cifra de 7.000.000 Kw.-ore anual, din care 83—85%! s'au produs cu cele două grupuri noui de generatoare cu motoare Diesel de câte 850 C. P.

Aceste grupuri lucrau cu un randament mult supe­rior grupurilor vechi Diesel—Lietzenmayer, precum şi maşinilor de aburi delà Someşul Rece, de unde importante economii în cheltuelile de producţie. Pentru orientare menţionăm, că energia produsă cu grupurile vechi era cu 25%, iar cea produsă cu ma­şinile ou aburi cu 350% mai scumpă decât cea pro­dusă cu grupurile noui.

Intre timp, conducerea întreprinderii s'a ocu­pat serios cu pregătirea şi punerea la punct a am­plificării următoare, ce părea să fie necesară cel mai târziu în iarna 1931/1932 şi în legătură cu acea­stă amplificare se studia şi refacerea reţelei de di­stribuţie, care a ajuns să fie atât de încărcată, că la tensiunea de distribuţie de 3X150 volţi, dădea pierderi anormale.

Se mai studia refacerea tabloului de distribu­ţie şi normalizarea frecvenţei curentului delà 42 per/sec. la 50 per/sec.

In legătură cu problema amplificării s'au fă­cut întinse studii în vederea unei eventuale ampli­ficări hidroelectrice, pentru cazul când s'ar fi găsit capital suficient, la o doibândă ce ar fi putut asi­gura o rentabilitate de exploatare.'

In anul 1929 Consiliul Municipiului a dus tratative cu un grup american-german pentru un mare îm­prumut comunal, din care pentru nevoile imediate ale Uzinelor electrice a fost preliminată suma de 1.000.000 dolari, atât pentru amplificarea Uzinei ter­mice, cât şi pentru Înlocuirea agregatelor vechi în ambele Centrale şi schimbarea reţelei.

După evenimentele cunoscute la bursa delà New-York în acelaşi an, retrăgându-tse de pe piaţa europeană Berlin—Viena acel grup financiar ame­rican, tratativele respective au eşuat.

Dupăoe s'au cunoscut intenţiunile conducerii întreprinderii privitor la iminenta amplificare şi îndeosebi imediat după votarea legii comerciali­zării din anul 1929, au început să sosească la Pri­mărie o serie de oferte de finanţare şi de soluţiuni technice, elaborate după normele prevăzute în noua lege de comercializare.

Prima ofertă a fost făcută în 8 Iulie de către „Minele de Cărbuni din Ardeal S. A." dini Cluj, cu propunerea înfiinţării unei regii mixte bazată pe utilizarea cărbunelui din regiunea minieră Aghireş, proprietatea acestei societăţi. Mai târziu (8 August 1929) a intrat şi societatea Electrobel din Bruxelles (Compagnie Générale d'Entreprises Electriques <J. Industrielles), în colaborare cu Minele de Cărbuni, susţinând în comun oferta de constituire a regiei mixte.

La 10 Iulie, respective 21 Septemvrie 1929, a înaintat ofertă de concesiune şi societatea „Com-pagnie Italo-Belge", cu propunerea înfiinţării unui vast centru hidroelectric de producerea energiei electrice, utilizând căderile de apă şi în special

apele Someşului Cald. Mai târziu, în 4 Octomvrie 1929 şi această propunere â fost modificată în sen­sul creierii unei regii mixte.

Au mai înaintat oferte de colaborare, mai pu­ţin complecte, conform legii comercializării, urmă­toarele societăţi:

S. A. Motor Columbus, pentru regie mixtă. „A. E. G., Compania Generală de Electricitate",

ofertă sumară. L. Union Electrique Rurale, ofertă sumară. Municipiul Cluj acceptând în principiu oferta

Minelor de Cărbuni din Ardeal în companie cu Electrobel din Bruxelles, a cerut Consiliului Supe­rior al Administrării întreprinderilor şi Bunurilor Publioe evaluarea prin experţi a bunurilor sale, ce urmau să fie aduse ca aport în natură la constitui­rea regiei mixte. Goimisiunea de experţi, formată din d-nii ingineri Vasilescu-Karpen, i-ectorul Scoa-lei Politechnice din Bucureşti, G. Nicolau, profesor şi I. Rarinoescu, director în Ministerul de Industrie şi Comerţ, şi-a încheiat raportul de evaluare la 17 Sept. 1929, care a fost aprobat de către Consiliul Superior al Administrării întreprinderilor şi Bunu­rilor Publice.

Aportul Municipiului Cluj la viitoarea regie mixtă a fost evaluat astfel:

Centrala hidroelectrică Someşul Rece, inclusiv linia de trans­port Someşul Rece—Cluj, du­pă valoarea sa comercială . . Lei 43.810.000.—

Centrala termo-electrică din Oluj Lei 33-020.000 Reţeaua de distribuţie, inclusiv

transformatorii şi contorii . Lei 30.172.400.— Total: Lei 107.002.400.—

sau rotund 107.000-000 Lei. Pentru programul de desvoltare în viitor a in-

tireprinderii experţii prevedeau instalarea unei pu­teri de 5000 Kw.—6000 Kw. şi indicau în acest scop construirea unor centrale termice regionale consu­mând combustibil de calitate inferioară.

Raportul experţilor mai propunea şi complec-tarea reţelei de distribuţie, precum şi adaptarea ei la tensiunea nominală trifazică de 380/220 în loc de 3X150 Volţi şi la frecvenţa de 50 perioade în loc de 42 per/sec, cum era. Pentru acest scop ei propuneau un aport de capital de cel puţin 60.000.000 Lei î n numerar.

Municipiul Cluj, ¡la propunerea Comisiuaei speciale însărcinate cu studierea comercializării, delegată în şedinţa din 24 Septemvrie 1929, a ac­ceptat evaluarea Comisiunei de experţi în suma de 107.000-000 Lei şi oferta societăţilor Minele de Căr­bunii din Ardeal şi Electrobel din Bruxelles cu un aport în numerar de 63.000.000 Lei şi a hotărât în şedinţa sa din 28 Octomvrie 1929 înfiinţarea unei regii mixte cu un capital social de 170.000.000 Lei, aprobând statutele şi caietul de sarcini.

Aprobarea înfiinţării Societăţii s'a dat prin Jurnalul Consiliului de Miniştri No. 396 şi Decre­tul Regal No. 886 din 14 Martie 1930, publicat în Monitorul Oficial No. 61 din 15 Martie 1930, iar

constituirea ei a fost definitiv constatată prin Jur­nalul Consiliului de Miniştri No. 416 din 1930, pu­blicat în Monit. Oficial No. 65 din 20 Martie 1930.

Nona regie mixtă a intrat în funcţiune cu ziua de 9 Aprilie 1930, când a preluat toate instalaţiu-nile ce formează aportul în natură al Municipiului Cluj şi a primit la dispoziţie suma de 63.000-000 Lei ca aport în numerar al capitalului particular, destinat pentru acoperirea cheituelilor de refacere şi normalizare a instâlaţiunilor.

Cel dintâi Consiliu de Administraţie al regiei mixte se compune din:

Dr. Iuliu Haţieganu, profesor universitar din Cluj, preşedinte ales de acţionari;

Inginer Henry Saroleia, director la Soc. Elec­trobel, vice-preşedinte, ales de acţionari;

Richard Tuffli, ajutor de primar Cluj, membru desemnat de Municipiu;

Dr. Ştefan Zagoni, membru desemnat de Mu­nicipiu;

Francise Brader, membru desemnat de Muni­cipiu;

Ing. Richard Cortazzi, membru ales de acţio­nari;

Ing. Edgard Boulvin, membru ales de acţio­nari;

Ing. Augustin Maior, prof. univ,, membru ales de acţionari;

Grigore Manoilescu, directorul Minelor de Căr­buni din Ardeal, membru ales de acţionari.

In Comitetul de Direcţie au fost delegaţi d-nii: Richard Tuffli, din partea Municipiului; Ing. Richard Cortazzi, din partea acţionarilor

particulari; Ing. Eugen Munteanu, directorul general al în­

treprinderii. Comitetul de Cenzori a fost format din d-nii: Ing. Mauriţiu Nosim, Ioan Martalogu şi Louis

Deterville cenzori activi şi Mihail Măgheruşan, Si­mien Rusu şi Omer Paquot cenzori supleanţi.

Comisar al Municipiului a fost desemnat d. dr. Flaviu Laurenţiu, advocat, Cluj.

Director general al întreprinderii a fost numit d. Ing. Eugen Munteanu, care conducea întreprin­derea şi înainte de comercializare, fiind în această funcţiune din anul 1927.

întreg personalul technic şi administrativ al întreprinderii a fost preluat de către regia mixtă în virtutea articolului 105 din Legea comercializă­rii, cu drepturile avute şi fără menţiune specială.

Pentru lichidarea vechilor creanţe şi obliga-gaţiuni rămase dini timpul administrării în regie proprie a Municipiului s'a constituit un fond de li­chidare sub controlul d-lui Simion Rusu, directo­rul Contabilităţii Municipiului. După un an, admi­nistrarea acestui fond a trecut la Contabilitatea Mu­nicipiului.

Odată constituită şi intrată în drepturile sale, regia mixtă a trecut cu cea mai mare febrilitate la realizări. Ea trebuia să se îngrijească, ca în cel mult 18 luni delà înfiinţare să pună la dispoziţia consu­mului de energie din Cluj, surse cu o capacitate de forţă şi de producţie egală cu cel puţin 125^b

din valoarea cererii. Apoi trebuia să procedeze şi la executarea lucrărilor de refacere şi normalizare a vechilor instalaţiuni de producere şi a reţelei de distribuţie.

Prima problemă, aceea a acoperirii cererilor de energie, a fost rezolvată printr'o conversiune încheiată cu Societatea Anonimă „Şorecani" pentru întreprinderi electrice, imediat după constituirea regiei mixte, prin care Şorecani se obligă la con­struirea unei centrale regionale în regiunea mine­lor dela Aghireş şi la furnizarea întregei cantităţi de energie necesară Clujului, în afară de energia hidroelectrică produsă cu centrala Someşul Rece. După grele tratative, în care Municipiul Cluj a in­tervenit prin delegarea a doiuă serii de experţi (în prima serie fiind d. Ioan Kompanek, fost di­rector al întreprinderii sub conducerea Societă­ţii Ganz, şi conlsilierul comunal Ing. Iuliu Ko-vâcs, fost şef-inginer al Clujului, i a r ( î n cea de a doua d. Razilli, directorul Uzinei Electrice Oradea şi ing. Damian David din Cluj), pen­tru stabilirea preţului de vânzare a curentului, s'a căzut de acord pentru o durată de 25 ani, stabilind un preţ de vânzare pe tranşe între 4.15 Lei/Kworă şi 2.50 Lei/Kworă, după importanţa consumului, iar regia mixtă obligându-se a cumpăra dela Şore­cani iun stoc de cel puţin 10,000.000 Kwore anua'l.

Vom insista puţin asupra acestei probleme de­venită prin forţa lucrurilor extrem de complexă. Ştim astăzi cu toţii că situaţia economică mondială intrată în plină ascensiune după războiul mondial şi ajunsă la apogeu în anul 1929, s'a îndreptat spre o fază de declin în! anul următor. La Cluj această criză economică începe a se manifesta uşor in a doua jumătate a aniului 1930, dupăce convenţiunea cu Şorecani era încheiată în prima jumătate a ace-luiaş an. De prisos să spunem, că prcporţiiile am­plificării necesare erau stabilite, fără a se putea ţine cont de această criză ce urma, la o valoare mult superioară necesităţilor ireale, în consecinţă şi preţurile de vânzare a energiei erau fixate potri­vit cu necesităţile de amortizare şi regie a uncir in­stalaţiuni supra-dimensionate. Din punctul de ve­dere al crizei economice, supraevaluarea necesită­ţilor începe chiar în raportul Comisiunii de experţi pentru evaluarea aportului în natură al Municipiu­lui, continuă apoi în prevederile Societăţii Şoirecani pentru construirea Centralei dela Aghireş şi este menţinută şi de ambele serii de experţi însărcinaţi de Municipiul Cluj cu controlul calculului preţului de vânzare, în cursul tratativelor pentru conven­ţiunea dintre regia mixtă şi Şorecani.

O altă împrejurare, care în condiţiuni normale n'ar fi jucat vre-un rol, dar în lumina crizei econo­mice se adaogă într'o oarecare măsură la propor­ţia erorii, este şi faptul, că pentru stabilirea nece­sităţilor, atât în raportul experţilor, cât şi mai târ-.ziu, s'au luat ca bază rezultatele de exploatare de pe 5 ani (1924, 1925, 1926, 1927 şi 1928) şi de aici s'a determinat procentul creşterii necesităţilor. Or, după cum am văzut mai sus, anii 1924, 1925, 1926 şi chiar începând cu 1922, nu au mai fost ani de o desvoltare normală, deoarece regimul de restric-

ţiuni impus prin lipsa de instalaţiuni de produ­cere, a sugrumat complect o asemenea desvoltare. In consecinţă, curba pentru calcularea sporului de necesităţi, pornind dela o bază subnormală, dă o alură prea ascendentă în raport cu necesităţile şi duce la concluziuni exagerate în determinarea pre­vederilor. Dacă acest lucru este tolerabil, uneori chiar 'avantajos în condiţiuni economice normale, el se resimte destul de grav într'o situaţiune de de­presiune economică, cum este aceia în care am in­trat cu anul 1930 şi din care încă nu am reuşit să evadăm.

Este clar, că preţul de cumpărare al energiei electrice, convenit cu Societatea Şorecani, în urma acestor împrejurări intervenite peste prevederi, a devenit impropriu unei politici tarifare apte pentru o destindere economică mulţumitoare, în conse­cinţă, pecetea crizei economice a rămas dezastruos întipărită în exploatarea regiei mixte. Societatea Şorecani, dându-şi seama despre acest dezastru, a remediat parţial şi provizoriu situaţiunea, acor­dând deja după 3 ani dela încheierea convenţiunei, în anul 1933 o tranşă intermediară mai redusă şi renunţând în mod condiţionat la obligaţiunea con­sumului obligatoriu de energie de 10,000.000 Kw­ore pentru regia mixtă. Aceasta este situaţiunea şi astăzi şi toată lumea aşteaptă revenirea vieţii eco­nomice normale.

Problema sporirii surselor de energie fiind ast­fel rezolvată, regia mixtă a procedat apoi la refa­cerea şi normalizarea instalaţiunilor, aceste lucrări impunându-se urgent şi imperios. Pierderile de energie din reţeaua de distribuţie şi linia de trans­port Someşul Rece—Cluj au crescut în dispropor­ţie cu producţia de energie şi ameninţă să crească şi mai departe. Ele au sporit dela 27% în 1924 la 32,2f 0 în 1929, şi au atins chiar 36,12% în 1930. Se cerea deci urgenta refacere a reţelei de distribuţie, care era insuficient dimensionată pentru tensiu­nea de distribuţie de 3X150 Volţi, pentru faptul că în cea mai mare parte conductele erau rămase la dimensiunile iniţiale şi n'au mai fost sporite în ra­port ou creşterea sarcinei. Tabloul centrali de distri­buţie dela Uzina termoelectrică era vechiu, insufi­cient dimensionat în raport cu sporirile de agre­gate, nu mai corespundea sardiniei de scurt circuit, dar nu mai corespundea nici prescripţiunilor şi normelor de siguranţă în vigoare, apoi era şi prea deplasat faţă de centrul de greutate al reţelei de distribuţie şi ocaziona şi prin aceasta un spor de pierderi prin feederii de distribuţie prea lungi. Ta­bloul Centralei Someşul-Rece era direct periculos pentru personalul însărcinat cu serviciul de ex­ploatare.

Pentru remedierea acestor rele s'a hotărât re­facerea reţelei la tensiunea normală de 380/220 Volţi şi reconstruirea tabloului central de distribuţie în Calea Decebal No. 1, situat în centrul consumului de energie, precum şi trecerea tuturor instalaţiuni­lor la 50 perioade.

Lucrările au fost executate cu o rară preciziu-ne şi după un program bine fixat şi respectat în­tocmai, conform cu îndrumările inginerilor experţi

ai Societăţii Eleetrobel şi a Directorului general Ing. E. Munteanu şi sub conducerea pe şantier a personalului technic al Întreprinderii în frunte cu Iinig. N. Meteş şi Ing. Ioan David. Gea mai bună dovadă despre valoarea acestor prestaţiuni este fap­tul, că lucrările de trecere a reţelei cu 14.000 abo­naţi la 380/220 Volţi şi a instalaţiuniloir la 50 pe­rioade, a început în primăvara anului 1931 şi s'a încheiat în toamna aceluiaş ian, fără a fi avut recla-maţiuni serioase contra modului şi calităţii execu­tării. Bună parte din reuşită revine firmelor Ganz şi Energia, prima furnizând la timp materialul co­mandat, iar cea de-a doua executând prompt lucră­rile de rebobinare a transformatoirilor, motorilor şi aparatelor ce i-s'au încredinţat.

Un singur feeder, aşezat în cablu trifazici cu trei fire, a fost modificat numai la frecvetalţa curentului, iar la tensiunea de 380/220 Volţi a fost amânat pen­tru anul 1933, deoarece trebuia schimbat întreg cab­lul, fiind vechiu de 25 ani, şi înlocuit cu altul ca 4 fire.

Lucrările executate în cadrul programului de mai sus au fost următoarele:

a) Construirea substaţiunei de distribuţie şi de transformare dini Calea Deoebal No. 1 cu legătură la linia de transport Şorecani—Cluj de 60 kv., cu linia prelungită Someşul Rece—Cluj de 15 kv., pre­cum şi cu instalaţiuni de) plecare pentru cei 5 f eederi de distribuţie. Valoarea totală a lucrării fiind 30,279.001 Lei.

b) Reconstruirea Centralei Someşul Rece cu în­locuirea a 2 turbine Francis pentru 1500 C. P. fie­care, refacerea tabloului şi modificările pentru tre­cerea la 50 perioade în valoare totală de 9,009.871

c) Lucrările de trecere la 380/220 Volţi 50 pe­rioade pentru reţea şi clienţi 24.444.991 Lei.

Totalul acestor lucrări a, fost deci 63,733.865 Lei, acoperit din aportul în numerar al capitalului particular.

După terminarea lucrărilor s'a început o vie ac­tivitate pentru sporirea consumului de energie elec­trică, regia mixtă reuşind a achiziţiona îtii anul 1932 Atelierele CFR., iar după aceia încă vre-o câţiva consumatori importanţi, cum sunt Turnătoria de fier şi fabr. de maşini, lapoi industria textilă „Ady" şi alţii. Mai suntem şi acum în tratative cu unii con­sumatori, cari s'au făcut independelniţi de Uzina Electrică în perioada de restricţiuni din 1923—1926, şi sperăm să reuşim a-i 'recuceri pentru reţeaua noa­stră publică.

Regia mixtă a iniţiat şi a contribuit mult şi la lărgirea reţelei regionale a Societăţii Şorecani spre Turda, precum şi la înfiinţarea iregiei mixte comer­cializate din acest oraş, care este alimentat înce­pând cu 1 Decembrie 1935 din reţeaua de transport a Societăţii Şorecani.

Singurul lucru ce mai perturbă, într'oi măsură din ce în ce mai redusă, activitatea întreprinderii noastre este spiritul ostil al multora din cetăţeni, cari uu cunosc situaţia reală. Acest spirit ostil a fost alimentat uneori chiar prin organe de ale Pri­măriei, îndeosebi în anii 1932/1933, când a culminat printr'o grevă de consum a comercianţilor, şi în faţa căruia întreprinderea nici azi nu găseşte sprijin suficient din partea autorităţilor interesate a i-1 da. încetul cu încetul însă situaţiunea se ameliorează, pu­blicul începe să cunoască situaţia reală şi să vadă mai clar şi sperăm, că în cel mai apropiat viitor ra­porturile de perfectă armonie vor fi irestabilite pe toată linia.

C E N T R A L A S O M E Ş U L R E C E

Aşezată pe valea Someşului Reoe la 28.50 km. spre apus de Cluj, această Centrală utilizează azi exclusiv apele Someşului Rece şi reprezintă princi­pala sursă de energie şi de venit a regiei mixte.

Suprafaţa totală a bazinului colector de ape exploa­tat pentru Centrală este de 273 km.2 şi se compune din valea propriu zisă a Someşului Rece şi din afluenţii săi: Răcătău^ Irişoara, Bursu etc. Debitul total anual variază între 84,000.000 m.3 (în anul 1909) cu un debit mediu de 2.66 m.3/sec. şi 196,000.000 m.3

(în anul 1915) cu un debit mediu de 6.22 m.Vsec. Cifra de 280,000.000 m.3 din anul 1915 pare exage­rată şi presupunem, că este rezultatul unor măsură­tori greşite, întrucât un asemenea debit iar repre­zenta scurgerea totală a unor precipitaţiuni anuale de 1000 mm. ceiace nu este verosimili. Controlul exact nu-1 putem face, deoarece nu posedăm date pluviometrice din regiunea captată, iar datele pluviometricie din Cluj, pe care Direcţiunea Acade­miei de Agricultură a avut amabilitatea a ni le pune la dispoziţie, nu se potrivesc la regimul cursului su­perior al Someşului Rece. Rracipitaţiunile anuale se menţin în mod ncirmal la valori de peste 1000 mm., iar debitul anual aii râului face circa 35—50% din valoarea precipitaţiunilor.

Regiunea captată este acoperită în cea mai mare parte cu păduri, de aceea, cu excepţia lunilor de iarnă, când cursurile de apă linghiaţă, debitul se repartizează moderat şi bine utilizabil şi de aceea nici apele mari nu produc debite de peste 80 m.3/ sec. Inundaţia din Decemvrie 1925 n'a dat nici ea mai mult ca 120 m.3/sec. şi pericolul mare al acelei inundaţii n'a constat din cantităţile de apă scurse, ci mai mult din sloiurile deghiaţă, ce umflau albia râului. Astăzi exploatarea pădurilor din regiune se face cu atâta intensitate, iar reîmpăduririle atât de slab, încât sa naşte teama, că în scurt timp regimul de scurgere al apelor să se înlrăutăţească şi a-ceastă vale moderată, am putea zice blândă, să de­vină un torent sălbatec, care să ameninţe chiar a-şezăminrtele din Cluj, situate dealungul lui.

Cum am spus mai sus, cel mai mare inconve­nient în exploatarea apelor Someşul Rece, îl con-stitue îngheţul pronunţat de iarnă, când debitul me­diu lunar scade uneori la 0,5 m. 3/sec, iar debitul unor zile chiar sub 100 ilitri/isiec. Sunt timpuri de iarnă, când 5—6 luni consecutive, debitul se men­ţine sub 1,00 m.3/sec. Asemeni cazuri se ivesc de obicei când după o toamnă secetoasă urmează o iarnă rece.

Al doilea mare inconvenient pentru exploatarea energiei hidraulice a Someşului, îl formează siste­

mul de plutire inaugurat de exploatatorii pădurilor de pe versantele acestei văi. Pentru plutitul a sute de mii de trunchi de brad anual, se utilizează mai nou mu numai anotimpurile de primăvară şi de toamnă, bogate în debit de apă, dar întreg timpul călduros al anului, începând cu ivirea primăverii şi până târziu în iarnă, când trunehii sunt primişi une­ori şi blocaţi în albie de primele sloiuri de ghiaţă. In sezonul de vară, când debitul secat al râului nu mai este suficient să transporte trunehii, se tău-eşte apa cu ajutorul unor tauri artificiale de pe cursul superior şi prin descărcarea acestora se ridi­că debitul, odată sau d& două ori pe zi, iar pe timp de secetă numai la două, trei sau patru zile odată, la 12—16 m.3/sec. pentru a duce trunehii cu câte o mică etapă mai la vale. Evident, in timpul încăr­cării taurilor, apa este reţinută şi sustrasă utilizării pentru producere de energie, iar la descărcare ea curge în cantităţi prea mari, peste barajul de cap­tare şi iarăşi nu poate fi utilizată în Centrală. Acest sistem de plutire mai are marele neajuns că de­gradează albia şi ţărmurile Someşului, strică dru­murile şi podurile din lungul râului şi niciodată re-paraţiunile nu ţin pas cu degradările, astfel că dru­mul judeţean Gilău—Răcătău este azi aproape im­practicabil, iar ruinele de poduri sunt toate prevă­zute la ambele capete cu tăbliţe de avertizare, prin care se limitează greutatea de trecere flia 1000 kgr.

Pentru evitarea pierderilor de apă provocate de tăuiri, s'a luat în studiu crearea unui lac în albia Someşului, cu destinaţia de a reţine apele mari cu ocazia descărcării taurilor şi de a le repartiza în-tr'un debit mai uniform, utilizabil pentru produce­rea de energie.

Centrala hidroelectrică Someşul Rece utilizează abia 40% din debitul mediu al râului pe lângă o cădere de 50 m. şi nici nu poate utiliza mai mult cu dimensiunile actuale ale canalului de aducţiune, care nu permit un debit de alimentare mai mare de 2.75 m.3/sec. O sporire a debitului de alimentare s'ar putea faca numai prin înlocuirea actualului ca­nal cu altul de dimensiuni mai mari, sau pentru a nu suferi nici pierderile inerente întreruperii ex­ploatării, prin crearea unui al doilea canal pe lângă cel existent.

Datorită crizei economice din ultimul timp, consumul de energie electrică s'a redus atât de mult, că deocamdată nevoia sporirii dimensiunilor cana­lului de alimentare nu se simte.

Captarea apei se face printr'un baraj de fund, construit din piatră cu mortar de ciment, traver­sând albia Someşului Rece, în apropierea cătunului

aşa zis Colonia italiană, la 3.5 km. în amonte de Centrală. Ranajul are o deschidere de 19 m. cu înăl­ţimea coroanei în mijloc la 580 m. deasupra nivelu­lui Mării Adriatice. Coroana nu formează o linie dreaptă, ci urcă spre ambele margini cu 0.20 m. La capete barajul se termină în ziduri din beton cu înălţimea coroanei la 582 m., formând cu coroana barajului un déversoir de 36 m.2 secţiune de scurgere. Aripa stângă a barajului este legată în coastă, iar cea dreaptă se prelungeşte în doluă ecluze de des­cărcare de câte 2 m. deschidere, aşezate în allbie cu fundul la 578.80 m. înălţime, servind pentru descăr­carea apelor mari şi pentru păstrarea în albie a unui debit minim. Delà ecluzele de descărcare spre dreapta sunt aşezate cele două ecluze de admitere a apei în canal, având aceeaş secţiune şi înălţime ca şi ecluzele de descărcare. Toate ecluzele suint con­struite cu porţi din lemn icu glisoare metalice, alu­necând pe scaune de lemn şi se manevrează cu cre-maiere metalice acţionate prin roţi cu şurub fără sfârşit şi cu roată de mână.

înaintea ecluzelor se află o plută din trei bucăţi lemne lungi pentru protecţie contra trunchilor plu­tiţi, iar în faţa ecluzelor de admitere este aşezată o greblă pentru prinderea lemnelor aduse de apă.

Prin ecluzele de admitere iapa intră în canalul

de alimentare, care începe prin două bazinuri de decantare, primul de 44.5 m. lungime, 4 m. lărgime la fund (taluz 1:1) şi 18%o cădere, pentru depozi­tarea petrelor şi a pietrişului iar cel de al doilea de 76.6 lungime 6.00 m. lărgime la fund (taluz 1:1) şi numai 3,911%o cădere, pentru depozitarea nisipului fin, a nămolului şi a prafului de cherestea, ce vine în cantităţi importante din cauza plutitullui şi a mul-ţimei de joagăre ţărăneşti din cursul apei. Ambele bazinuri sunt prevăzute cu câte o ecluză de curăţire de câte 2 m. deschidere construite şi acţionate la fel cu cele de admitere.

Din bazinul al doilea, apa intră în canal prin-tr'un grătar de fier pentru strecurarea apei. Prima porţiune de canal, pe o lungime de 19 metri este oanstruită cu secţiune dreptunghiulară, acoperită cit podele din lemn şi este prevăzută cu un sistem de deversoare inversate pentru reţinerea atât a mate­rialelor grele, cât şi a celor plutitoare. De aici apa intră în canalul propriu zis, construit din beton cu secţiune circulară de 1.50 m. diametru şi 20 cm. gro­simea peretelui, aşezat în| pământ şi acoperit cu urt strat de pământ de 1.15 m. grosime pe porţiunea din amonte de Valea Câinelui şi 2.00 m. grosime porţiunea din aval.

Pragul de intrare în canal se află la înălţimea

de 578.075 m., adică cu 0.355 m. mai sus ca fundul dela sfârşitul celui de al doilea bazin de decantare, oprindu-se astfel intrarea nămolului în canal.

Canalului de alimentare i s'a dat o pantă de l°/c'o (una la mie), adecă pe lungimea de 3,502 km. o cădere totală de 3.54 m. El este condus pe coasta din dreapta a râului şi traversează mai multe pă-raie, dintre care cel mai însemnat este Valea Câine­lui, la un km. în amonte de Gentrală, unde traversa­rea este făcută cu apaduct din zidărie de beton şi i s'a adaptat şi o porţiune deschisă pentru supra-curgere de prea plin. In partea de sus, canailul are guri de vizitare la fiecare 500 m., iar în cea de jos la fiecare 250 metri. Coasta având pe alocuri încli­nare prea mare, pe unele porţiuni, în lungime to­tală de 481 m., canalul a fost construit sub formă de tunel. In păraele traversate de canal sunt con­struite baraje de fund pentru protecţia canalului.

La capătul din aval, canalul se termină în cas­telul de apă, construit din beton cu o capacitate de 700 m.3, de unde porneşte conducta forţată, din tablă de oţel de 1.2 m. diametru, cu grosimea pere­telui de 6 mm. în partea de sus şi 8 mm. în partea de jos. Această conductă forţată a fost construită în prima etapă a lucrării în anul 1905/1906 şi este prevăzută cu vană de închidere atât ila plecare din

castelul de apă, cât şi în fiecare ramificaţie pentru turbine. In castelul de apă este montat şi un pluti­tor cu contacte electrice pentru ai semnaliza în sala turbinelor nivelul apei.

In a doua etapă de construcţie, în anii 1908/909, castelul de apă a fost lărgit, adăogândti-i-se un de-versor de prea plin, prin care surplusul de apă, ce întrecea necesitatea de sarcină a turbinielor, este con­dus printr'un canal închis de 35.7 m. lungime 1.5 m. diametru, din beton de 20 cm. grosime, într'un nou castel de apă de secţiune circulară cu diametru de 4 m,, aşezat vertical până la o adâncime de 15,20 m. dela nivelul normal al apei din castel, adică cu fun­dul la 560.75 m. înălţime, numit şi castelul distri­buitor.

Dela înălţimea de 563 m. (toate înălţimile sunt socotite deasupra Mării Adriatice), pleacă spre sala turbinelor o a doua conductă forţată, de aceleaşi dimensiuni ca şi prima, iar spre valea Rişca Mică, afluent lateral al Someşului Rece, un tunel din be­ton armat de 397 m. lungime, cu secţiune circulară de 1.80 m. diametru şi o grosime de perete de 20 cm., dimensionat să suporte o presiune de apă de 14 m., la care poate fi supus în regim normal.

Gura conductei forţate este şi aici prevăzută cu o vană de închidere manevrată cu mâna prin inter-

L a c u l d e c o m p e n s a ţ i e d e 4 0 . 0 0 0 m> c u b a r a j u l d e î n c h i d e r e a v ă i i R i ş c a M i c ă

mediul unui cablu de oţel şi şurub fără sfârşit. Atât conducta forţată, cât şi castelul de apă, sunt pre­văzute cu tuburi din fontă, pentru descărcarea sau admiterea aierului spire a evita loviturile de berbec.

Tunelul din beton lanmat conduce surplusul de apă în lacul de compensaţie, construit tot în această a două etapă de lucru, prin închiderea văii Rişca Mică cu un puternic zid din piatră şi mortar de var, trasis şi nisip. Axa tunelului se termină în lac la înălţimea de 563,40 m. printr'o gură protejată cu grătar din fier pentru prinderea bucăţilor de lemn şi a altor lucruri mai uşoare. Acelaş tunel serveşte pentru încărcarea lacului, când sarcina turbinelor este mai mică decât capacitatea canalului de aduc-ţiune, de obicei noaptea spre dimineaţă, şi pentru descărcarea lui, când sarcina sporeşte peste capaci­tatea canalului de alimentare (de obiceiu seara în timpul orelor de vârf).

Capacitatea laculiui de compensaţie este de 40.000 m.3 şi permite o înimagazinare zilnică de apă corespunzătoare unei producţiuni de energie de 4000 Kw.-ore în fiecare zi, cu un spor de putere în orele de vârf de 1000 Kw. peste aportul canalului de alimentare. Ca atare, el este de real folos şi ca acumulator de energie şi ca rezervă de forţă, şi se poate spune, că deşi cneltuelile de construire au ajuns aproape la dublul sumei preliminate, s'a a-mortizat totuşi uşor şi a dat şi un real câştig ma­terial.

La înălţimea de 560 m. lacul are un orificiu de evacuare din tub de fier de 1 m. diametru şi 21,20 m. lungime, prevăzut la capătul din aval cu o vană de închidere, servind la golirea complectă a lacului în scop de curăţire periodică de nămol, sau pentru alte lucrări de întreţinere necesare la zidul lacului, tunel, sau la castelul distribuitor.

Zidul de închiderea văii are o lungime de 130 m., grosimea coroanei 3.50 m., iar cea mai mare grosime la fund 14.15 m. înălţimea coroanei este 577 m., având în porţiunea din mijloc un deversor cu coroana la 576.25 m. şi cu o lărgime de 7.00 m. Coroana deversorului poate fi ridicată cu grinzi de câte 20 cm. grosime pentru care s'au prevăzut in pereţi locaşuri de fixare. Deversorul serveşte pentru supracurgere, iar pentru reducerea căderii de 21 metri dintre coroana lui şi albia din aval a părâu-lui Rişca Mică, sunt construite pe partea exterioară a barajului 4 trepte de cascadă, fiecare cu câte o pernă de apă de 1 m. adâncime. Pe partea interioa­ră a zidului de baraj, diferinţa de înălţime dintre coiroana deversorului şi axa tunelului la intrare este de 12.85 metri, ceeace ar însemna un joc teoretic de încărcare şi descărcare a lacului de 12 m. In realitate acest joc se practică abia pe o înălţime de 4—5 m., deoarece sub acest nivel cantitatea de apă înmagazinată este neînsemnată şi prezintă şi riscul Introducerii în tunel şi la turbine a nămolului şi a altor obiecte dăunătoare; pe de altă parte o redu­cere prea mare a nivelului de cădere a apei ar in­fluenţa neeconomic randamentul de exploatare al apei, şi anume: nivelul apei în canalul de evacuară dela turbine fiind maximum 526 m., căderea reală este de 50 m., iar în cazul că nivelul lacului s'ar

reduce prin descărcare cu peste 5 m., căderea utilă s'ar reduce şi ea sub 45 m., scăzând randamentul de utilizare cu mai mult de lO^c, ceeace se caută a se evita după putinţă. Numai în cazuri de mare necesitate se merge cu descărcarea la mai mult 'de 5 metri.

S A L A D E M A Ş I N I

Sala de maşini nu mai cuprinde astăzi decât două grupuri generatoare în funcţiune. Sunt cele două grupuri hidroelectrice, care au fost modificate în 1931/1932 pentru noua frecvenţă de 50 perioade.

Toate celelalte grupuri au rămas nemodificate la 42 perioade şi sunt scoase azi din funcţiune. To­tuşi ele formând aportul în natură al Municipiului Cluj la regia mixtă, vom da şi o descriere a insta­laţiilor dinainte de 1931.

Din prima etapă de construcţie au fost instalate 2 grupuri electrogene cu turbine Francis, dispuse cu axa orizontală, reprezentând fiecare câte 1200 C. P. la< un debit de apă de câte 2,4 m.3/sec. şi 50 m. că­dere. Regulatorul turbinei, de tipul Fink, lucrează cu aoţiune interioară asupra lopeţilor şi este acţionat printr'un servomotor cu presiune de apă comandat prin regulatorul centrifugal. Presiunea apei asupra pistonului servomotor era dată de însăşi căderea de 50 m. a instalaţiei. Apa era scoasă din castelul de apă prin nişte filtre şi condusă la servomotor prin­tr'o conductă specială. Acest tip de servomotor pre­zintă însă dese deranjuri, fie din cauza defectelor proprii, fie din cauza impurităţilor pătrunse în apă. Im asemenea cazuri regularea automată nu mai funcţiona.

Fiecare turbină avea pe arborele ei un genera­tor trifazic de 15.000 Volţi, 420 învârtitori pe minut, 42 perioade şi 1200 KVA. In ultimul timp generatorii nu mai suportau, din cauza decalajului, decât o sarcină maximă de 800 Kw.

Pe acelaş arbore fiecare grup avea cuplată câte o maşină excitatrice de curent continuu 42 Volţi şi 220 Amperi.

Tot în prima fază de construire a fost instalată şi o maşină de aburi verticală, sistem Compound, cu condensaţie, având o putere de 350 C P . la 210 învârtituri pe minut 11 Atmosfere presiune de re­gim şi supraîncălzire până la 260° C. Mai târziu nu se putea obţine cu această maşină mai mult de 300 C. P.

Pe acelaş arbore se află alternatoirul trifazic de 300 KVA., 126 învârtituri pe minut, 42 perioade şi tensiune directă de 15.000 Volţi, iar la extremitate ex citatricea de curent continuu de 45 Volţi 180 Amperi.

Alături de sala maşinilor se află sala cazanielor, unde în prima etapă a fost instalat un cazan Simo-nis—Lanz cu iţevi de apă de 200 m.2 suprafaţă în­călzitoare şi 44 m.2 supraîncălzire, cu o presiune de regim de 12 Atm. Această presiune a fost redusă în ultimii ani de funcţionare la 9 Atm. din cauza co­roziunilor interne.

In a doua etapă de construcţie din) 1908 s'a in­stalat un al treilea grup hidroelectric, identic cu primele două. Acest grup s'a racordat la derivaţia

GAZETA ILUSTRATA * 19 6 . No. 7-8 . 129

C e n t r a l a S o m e ş u l K e c e . S a l a m a ş i n i l o r ş l t a b l o u l d e d i s t r i b u ţ i e

de rezervă a primei conducte forţate, după ce s'a amplificat şi sala maşinilor, prelungindu-se spre coastă. Tot atunci s'a făcut şi racordarea celor trei grupuri la noua conductă forţată ce vine dela cas­telul al doilea de apă. S'a amplificat cu această oca­zie şi rezerva termică prin instalarea unui nou grup cu maşină de aburi sistem Compound de 550 C. P. 126 învârtituri pe minut, cu cilindri orizontali de 470 mm., respective 760 mm. diametru şi 900 mm. cursă, funcţionând cu aburi de 12 Atmosfere supra­încălziţi la 260° C.

Pe arborele maşinei se află generatorul trifazic de 520 KVA., 42 perioade şi de 15.000 V. tensiune, precum şi excitatricea de curent continuu a gene­ratorului.

Pentru producerea plusului de aburi necesitat prin aceasta de a doua maşină, s'au instalat încă două bucăţi cazane tip Simonis—Lanz de câte 230 m.2 suprafaţă încălzitoare şi 55 MR supraîncălzire fiecare, cu presiune de serviciu de 12 Atmosfere.

Cu timpul această rezervă termică a devenit rău plasată aici, la o aşa de mare distanţă de calea ferată, într'o regiune nu totdeauna accesibilă, dar au devenit şi grătarele nepotrivit construite pentru combustiune cu cărbune, căci în timpul celor mai însemnate cantităţi de energie produsă se consuma

combustibil lemnos, ceia-ce era şi firesc iin mijlocul pădurilor. Evident, aceasta cauza o scădere de ran­dament apreciabilă, căci numai combustibilul re­venea la 3.50—4.00 Lei/Kw.-oră, apoi venea pliusul de muncă pentru focărit şi altele.

La aceasta se adăoga şi sporirea pierderilor în linia de transport prin faptul, că de obicei maşinile de aburi lucrau şi ele1 îin timp de maximă încărcare.

In anul 1929 s'a luat în istudiu modificarea gră­tarului pentru combustiune cu lemn, însă comercia­lizarea întreprinderii începută în acelaş an a rezol-vit altfel întreaga problemă a rezervei termice, iar maşinile de aburi deila Someşul Rece au fost con­damnate să fie scoase din funcţiune şi să mai ră­mână acolo doar ca nişte piese de muzeu, formând aportul Clujului la regia mixtă.

T A B L O U L D E D I S T R I B U Ţ I E Ş I L I N I A D E T R A N S P O R T

Vechiul tablou era construit din celule de fier profilat acoperit în faţă cu tablă de marmoră, pe care erau montate aparatele indicatoare şi mane­tele izolate ale întrerupătorilor în ulei. Panoul fie­cărei maşini cuprindea în des legătura dela generator la barele colectoare prin bare de cupru montate pe

izolatori şi prin intermediul unui întrerupător dublu în ulei montat în serie şi acţionat prin pârghiei izo­lată, apoi câte doi reduotori de intensitate şi unul de tensiune tip uscat, ân fine secţionări pe fiecare fază şi siguranţe de 15.000 Volţi pentru reductorul de tensiune. In faţă, pe marmoră laivea montat fie­care panou da generator câte doi Kw. metri tip Fer-raris în legătură Aron, câte un voltmetru pentru tensiunea generatorilor (1:90), unul pentru tensiu­nea de excitaţie, un ampermetru pentru intensitatea generatorului, unul pentru excitaţie, un element pentru legare în paralei cu voltmetru de dublă ten­siune şi lămpi de faze, în fine comutatorii necesari pentru valtmetri şi pentru legare în paralel şi mâ­nerul pentru manevrarea reostatului de excitaţie.

In afară de cele cinci panouri ale generatorilor, mai erau două panouri pentru bare şi pentru linia de transport, cuprinzând întrerupătorul liniei şi câte un ampermetru pentru cele trei faze ale liniei, un voltmetru indicator de pământ cu comutator pentru fiecare fază, un frecvenţmetru, cu comuta­tor pentru bare şi pentru cele cinci maşini, apoi un contor pentru măsurarea leniergiei grupurilor hidrau­lice şi unul pentru a celor termice. Tot în localul tabloului de distribuţie, aşezat în partea laterală a sălii de maşini, se afla un transformator de casă tri­

fazic, de 12 KVA., 42 perioade, 13.500/170 Volţi, pro­tejat cu siguranţe tubulare de 15.000 Volţi.

Pentru protecţia contra supratensiunilor ser­veau parafulgeri cu coame şi rezistenţă de fir de apă şi cu bobine ide seif pe fiecare din cele şase fire de plecare! ale (liniei de transport.

Linia de transport de 15 kv. constă din şase fire de cupru de 6 mim., diametnu, aşezate în ordine inver­sată, o linie pe partea stângă, cealaltă pe partea drea­ptă a stâlpilor. Stâlpii liniei sumt din stejar, aşezaţi la distanţe de 38—40 m. Numai la transversarea şo­selei naţionale în comuna Gilău şi Ia staţiunea ter­minală în Cluj au fost moinitaţi stâlpi metalici cu zăbrele. Linia este aşezată dealungul drumului jude­ţean Someşul Rece—Gilău şi urmează dealungul şoselei naţionale Gilău—Cluj. La traversările de dlrum are montată reţea de protecţie din sârmă de fier. Pe aceiaşi stâlpi este montat şi telefonul de casă din 2 fire de câte 3 mm. diametru cu răsuciri din distanţă în distanţă pentru ainiularea perturba-ţiunilor de inducţie. Până în 1928 această linie de telefon era protejată numai prin piedestal izolator şi transmisiune acustică prin tub la telefon, iar de-atunci a fost înzestrată cu protecţie de înaltă ten­siune tip Siemens, atât la cele două capete, cât şi la aparatul portativ de telefon.

C e n t r a l a S o m e ş u l RECE ^ V e d e r e g e n e r a l a S u s l a s t â n g a c a s t e l u l d i s t r i b u i t o r d e a p ă

Punctul final al liniei de transport a fost iniţial în Staţiunea principală de transformare dini Grădina Bărnuţiului No. 4, lângă actualul Teatru Al. Davilla din Cluj, până în anul 1913, când odată cu punerea în funcţiune a Centralei termice din Cluj, el a fost mutat la această Centrală în Str. Ilie Măcelar 24. pentruca după comercializare în 1931 să fie prelun­git până la noua Substaţiune de transformare şi distribuţie din Calea Decebal Na. 1. Vechea termi­naţie era protejată contra supratensiunilor1 cu para-fulgere cu coarne legate la pământ prin rezistenţe, în ulei şi cu capacităţi cilindrice şi bobine de selfin-ducţie.

Linia însăşi era protejată contra descărcărilor atmosferice prin parafulgeri cu vârf montaţi pe stâlpi din km. în km. Acest sistem însă n'a dat bune rezultate şi a fost abandonat mai târziu.

C L Ă D I R I

Sala de maşini a fost construită în prima etapă cu 0 suprafaţă de 332 m. 2 şi amplificată în a doua etapă cu 76 m.2 pentru plasarea celei de a treia tur­bine. Dimensiunile ubere ale sălii de maşini sunt 31 m. în lungime, 11.14 m. în lărgime şi 8.22 m. în înălţime. La înălţimea de 6.5 m. în direcţie longi­tudinală sunt aşezate traversele pentru suportarea şi conducerea podului rulant de 10 tone.

Pivniţa sălii de maşină este separată în două părţi şi anume, una pentru turbine şi pentru con­ductele de apă cu o înălţime de 3.45 m., iar ceea-laltă pentru generatorii turbinelor şi maşinelor de aburi, precum şi pentru condensatorii maşinilor de aburi, cu o înălţime de 2.00 m.

Acoperişul este construit din tablă de tinichea, iar construcţia este susţinută prin ferme metalice „Polonceau".

Dinspre răsărit i s'a anexat sălii de maşini sala tabloului de comandă cu o suprafaţă conlstruită de 49 m.2, dispusă în parter, unde erau instalaţiile de distribuţie şi de comandă şi în etaj, unde au fost aşezate instalaţiunile de protecţie contra supraten­siunilor.

Spre apus s'a adăogat sălii de maşini construc­ţia sălii de cazane, la început cu 106 m.2 clădiţi pentru un singur cazan şi amplificată apoi cu încă 122 m.2 pentru celelalte două cazane instalate ulte­rior. In apropierea sălii cazanelor a fost construit coşul de fum de 40 m. înălţime, cu o fundaţie de 7X7X0.87 m.

Celelalte clădiri se compun dimi casa de locuit cu etaj, aşezată în prelungirea sălii de maşini, cu­prinzând la parter atelierul de reparaţie, biroul, o magaziei de unelte şi o locuinţă cu 2 camere, bucă­tărie şi dependinţe, iar la etaj locuinţa şefului me­canic cu trei camere, bucătărie şi dependinţe şi 'Mi­că alte trei camere, pentru oaspeţi. In curând s'a constatat, că locuinţa de jos nu poate fi locuită de familii, din cauza sgomotului, ce turbura liniştea locatarilor, de câteori se deschidea uşa coridorului spre sala maşinelor. Astfel ea a fost abandonată şi folosită pentru alte scopuri, (camere provizorii d/e oaspeţi, e tc) . In anii 1928 şi 1929 au fost utilizate a-

ceste camere pentru local de şcoală şi locuinţă la învăţător.

Vin apoi celelalte două case de locuit, una nu­mai cu parter, cuprinzând trei locuinţe separate cu câte a cameră, bucătărie şi dependinţe, iar a doua cu etaj, cuprinzând la parter o locuinţă cu trei ca­mere, bucătărie şi dependinţe, 2 locuinţe cu câte o cameră, bucătărie şi dependinţe şi încă o cameră separată, iar la etaj o locuinţă cu trei camere, bucă­tărie şi dep., una cu două camere, bucătărie şi de­pendinţe şi încă două camere; separate.

Toate aceste locuinţe servesc personalului me­canic şi de ajutor.

La barajul de captare este o locuinţă compusă dintr'o cameră şi bucătărie, pentru unul din supra­veghetorii instalaţiilor de captare.

Facem aici amintire şi despre alte construcţiuni ale căror executare şi întreţinere au fost şi sunt în sarcina întreprinderii, şi anume: podul drumului judeţean peste canalul ce uneşte oefle două bazinuri de decantare dsîa captare, apoi podul aceluiaş drum la traversarea canalului de evacuare delà turbine, în fine drumul de care de pe valea Rişca Mică, care se afla la început pe mijlocul văii, iar după construirea lacului de compensaţie a trebuit mutat pe coasta din dreapta a văii şi este întreţinut şi as­tăzi de întreprindere, atât pe porţiunea din lungul la­cului de compensaţie, unde este protejat cu parapet din lemn, cât şi pe toată lungimea din aval de lac până la drumul judeţean.

M O D I F I C Ă R I L E D I N A N I I 1 9 3 1 - 1 9 3 2

Am descris în cele de mai sus toate instalaţiu­nile Centralei, aşa cum se aflau înainte de trecerea lor în posesiunea Regiei Mixte. Regia Mixtă, încă în «mul constituirii sale, a procedat la asigurarea capa­cităţii de putere şi de producţie a instalaţiunilor menite să deservească Clujul cu ienergie electrică, purtând grijă ca totodată să normalizeze şi frecven­ţa curentului şi tensiunea de distribuţie a reţelei de joasă tensiune, după cum era indicat în raportul de expertiză al Comisiunei de evaluare a instala­ţiunilor.

Modificările aduse Centralei Someşul Rece erau necesare în primul rând din cauza schimbării frecvenţei delà 42 la 50 perioade, şi cuprind adap­tarea la aceasta a două grupuri hidroelectrice, iar ca accesoriu ele înglobează schimbarea totală a ta­bloului de distribuţie, ca instalaţiune oe niu mai pre­zintă suficientă siguranţă de exploatare şi de mâ­nuire, precum şi unele lucrări accesorii de con­strucţie.

Maşinile de aburi şi cazanele fiind şi weecono-mice şi vechi, cu mare uzură, nu au mai fost adăp­ate , ci pur şi simplu scoase din funcţiune şi mer ţinute în inventar numai ca obiecte oe trebuesc păs­trate, ele făcând parte din aportul Municipiului Cluj.

Din grupurile hidroelectrice s'a hotărât să se modifice deocamdată numai două şi anume acelea

P l a n u l g e n e r a l de s i t u a ţ i e a l U z i n e i E l e c t r i c e d e l a S o m e ş u l R e c e

P l a n u l i n s t a l a ţ i u n i l o r de c a p t a r e a a p e i

P L A N U L D E S I T U A Ţ I E

A L C E N T R A L E I

ŞI L A C U L U I D E COM­

P E N S A Ţ I E

L E G E N D Ă :

1. Centrala

2. Transformatori

3. Sala cazanelor

4. Conductele de presiune

5. Castelul de apă

6. Castelul distribuitor

7. Canalul de scurgere

8. Locuinţe pentru personal

9. Locuinţe pentru personal

10. Dependinţe

11. Barajul

12. Lacul de compensare

13. Tabloul de distribuţie

care sunt situate mai în spre centrul sălii de ma­şini, adică vechile grupuri No. 1 şi No. 2.

Grupul No. 0 situat la capătul sălii de maşini urmează a fi modificat la o dată mai târzie, când se va fi sporit şi capacitatea de aducţiune a canalului de alimentare, fie dublându-1, fie mărindu-i dimen­siunile. Până atunci acest grup rămâne scos din funcţiune.

In schimb însă cele două grupuri modificate au fost dimensionate mai puternice decât cele vechi, fiind înlocuite două turbine de câte 1200 C. P. şi 420 învârtituri pe minut, cu altele două de câte 1500 C. P. şi 500 învârtituri pe minut, iar alternatorii rebobinaţi, .sporind în putere dela 1200 KVA. la 1450 KVA. fiecare. Astfel fiecare din cele 2 grupuri refăcute, ajunge singur pentru epuizarea întregei pu­teri hidraulice de 1333 C. P. reprezentată prin apa adusă de canal, iar al doilea grup rămâne ca rezer­vă, sau lucrează din lacul de compensaţie.

Vom descrie pe larg şi Ini ordine cronologică executarea acestor lucrări, pentrucă ele au trebuit să se încadreze strict în programul general al lucră­rilor de .schimbare a frecvenţei şi tensiunei în re­ţeaua de distribuţie a Clujului, ce a fost! fixat pentru sezonul din primăvară până în toamna anului 1931. întreg acest program de schimbări a fost ela­borat cu preciziune şi dacă unele din luorările com­ponente nu s'ar fi executat la timp, s'ar fi produs serioase perturbaţiuni în angrenajul de ansamblul al lucrărilor şi trecerea nu s'ar mai fi putut termina înainte de âinceperea iernii.

Lucrările de modificare ale Centralei Someşul Rece au trebuit executate fără nici o întrerupere a exploatării, centrala continuând a livra cu două unităţi hidraulice curent de 42 perioade în tot tim­pul lucrărilor de trecere, iar după ce luorările de trecere au fost destul de avansate şi cele două gru­puri Diesel de! câte 1000 C. P. dela Centrala termică nu mai ajungeau pentru sarcina de 50 perioade, tre­buia să fie pusă în funcţiune o unitate hidroelectri­că modificată la 50 perioade, pentru a alimenta cu energie porţiunea de reţea ce urma să fie trecută în continuare la 50 perioade. Altfel ar fi trebuit întrerupte lucrările de trecere până la 15 Octomvrie aoeluiaş an, când a fost pusă în funcţiune noua Cen­trală termică „Şoreoani".

încă la 15 Iunie 1930, adică abia la două luni «Ma constituirea Regiei Mixte s'a expediat firmei Ganz ei C-ie comanda referitoare la modificarea celor două grupuri hidroelectrice, iar la 13 Septem­vrie 1930, comanda noului tablou de comandă şi distribuţie dela Someşul Rece. Având îlm vedere că vechile intstalaţiuni fuseseră furnizate şi montate toate de aceeaş firmă şi că ea avea toate datele de construcţie şi de fabricare, nu era alta mai compe­tentă a primi aceste comenzi, mai ales că preţurile oferite de dânsa erau realmente avantajoase.

Prin comanda dela 15 Iunie s'au comandat ur­mătoarele două turbine hidraulice, sistem Francis, pentru o cădere de 50 m. şi 2.75 m.Vsec. debit de apă la) 500 învârtituri pe minut.

Puterea la arbore 1500 C. P. fiecare. Randamentul garantat: la 1500 C. P. = 82%

la 1200 C. P. = 83.5% la 900 C. P. = 76%'

Câte un regulator automat cu servomotor în ulei, oare să nu admită o variaţie mai mare de viteză de 5%' între plină sarcină şi mers în gol, în caz de schimbare lentă a sareinei. In cazul descărcării brusce de 20%'—50%—100%; variaţia de viteză să ou depăşească 3%—6%—16%.

Comanda mai cuprinde următoarele accesorii: Toate colurile şi conductele de admisiune şi de

evacuare, precum şi buloanele de fixare reclamate de nduile turbine cu dimensiuni sporite.

Cele dduă volane de diametru 2400 mm. fiecare, în locul volanelor vechi, cari din cauza dimensiu­nilor nu ar mai fi rezistat Ia forţa centrifugă, spo­rită prin creşterea vitezii dela 420 la 500 ture pe minut.

Pentru partea electrică această comandă pre­vedea schimbarea tolelor de stator şi rebobinarea generatoriloir pentru 3150 Volţi 50 pr. 500 ture/min. şi 1450 KVA.

La rotorii dela cei doi generatori au trebuit scur­taţi polii, schimbate piesele polare şi fixarea lor, re­făcut bobinajul şi centrată întreaga piesă. In acest scop rotorii au fost trimişi în fabrica firmei, la Bu­dapesta.

Dinamourilor de excitaţie nu li s'au prevăzut alte modifcări decât la reostatul de excitaţie.

Dat fiind că generatorii rebobinaţi din nou, ur­mau să aibă tensiunea de 3,150 Volţi in loc de 15.000 Volţi, odată cu comanda de mai sus s'au mai co­mandat şi 3 buc. transformatori de câte 1500 KVA. 50 perioade 3.150/16.000 + 4% Volţi fiecare, cu ten­siunea de scurt circuit: 5,16%, legătură stea-triunghiu, cu răcire în ulei şi prevăzuţi cu conservator de ulei şi cu termometru indicator de încălzirea interioară.

Comanda dela 13 Septemvrie ia cuprins întreg tabloul de distribuţie al Centralei, menit să înlocit iască pe cel vechiu, care nu mai corespundea nici ca dimensiuni, nici ca instalaţie.

Executarea lucrărilor cu păstrarea continuităţii exploatării era plănuită şi înfăptuită astfel:

încă în toamna anului 1930 s'a executat partea de clădire, care a prelungit localul tabloului de co­mandă cu 3.20 m. în lungul peretelui de răsărit a sălii, de maşini printr'o deschidere realizată în locul unei ferestre a sălii.

Apoi în Ian. 1931 s'a scos rotorul generatoru­lui dela grupul ce urma să fie modificat întâi şi împreună cu axa şi cu volanul a fost expediat la fabrica din Budapesta a firmei Ganz, pentru a fi transformat la poli şi a i-se schimba volanul con­form comenzii. Centrala a rămas să lucreze mai departe cu celelalte două grupuri hidraulice şi cu maşinile de aburi.

Pentru a elibera sala tabloului de distribuţie, s'a deplasat dela loc vechiul tablou, care era con­struit pd schelet din fier, profilat şi a putut fi mutat împreună cu tot àparatajul într'o zi de jjuminecă, după ce în cursul săptămânii fusese totul pregătit pentru mutare. După aceea, pe la sfârşitul lunei Febr. a început, în localul vechiu, construirea celu­lelor din beton armat pentru noul tablou de distri­buţie, ceeaoe s'a şi terminat până la sfârşitul lunei Martie. Intre timp a sosit materialul pentru rebobi-

narea generatorului prim şi pe la sfârşitul lunei Martie s'a început schimbarea tolelor, continuând cu rebobinarea şi cu motajiul, astfel că pe la începutul lunei Iulie acest lucru era terminat.

îndată ce timpul a permis construirea în liber, s'au executat şi cabinele ân beton ale celor trei transformatori, cu suprafaţă clădită de 3.50X4.60 m fiecare, alăturate peretelui dinspre răsărit al sălii de maşini în prelungirea spre nord a clădirii tabloului de distribuţie.

Montarea tabloului de distribuţie, a transfor­matorilor şi a turbinei a început deabia la sfârşitul lunei Mai şi a fost terminată pe la mijlocul lunei August, iar împreună ou încercările de încărcare progresivă, au durat până ,1a 10 Sept. 1931, când au fost recepţionate şi puse în funcţiune.

Problema cea mai grea şi mai cu risc în legă­tură cu aceste lucrări, a fost transportarea pieselor grele pe drumul judeţean Gilău—Someşul Rece, care se afla într'o stare deplorabilă de întreţinere. Podu­rile trebuiau sprijinite, iar pentru transport trebuia aşteptat zile întregi, până când drumul ascuns în umbra coastelor şi pădurilor, se usca îndeajuns ca să supoarte % transport mai greu.

Terminarea montării tabloului de distribuţie şi a primului grup hidroelectric s'a făcut tocmai la timp pentru ca, împreună cu cele două grupuri de 50 per cu motoare Diesel dela luzina termică din oraş, să înlesnească fără încetare continuarea lucrărilor de trecere în legătură cu reţeaua şi cu clienţii din Cluj. De acum începând, cele două linii trifazice ale con­ductei de transport de 15 KV. Someşul Rece—Cluj, transportau, una energie electrică cu 42 perioade, până la terminarea schimbării totale a frecvenţei în oraş, iar ceealaltă cu 50 perioade pentru sectoarele de ireţea, umdle trecerea era realizată deja.

Pentru aceste motive grupul al doilea hidro­electric nici n'a fost demontat şi trimis spre mo'difi-care, decât după punerea în funcţiune a Centralei Şorecani, oare asigura singură toată energia de 50 perioade şi după terminarea trecerii la 50 perioade a întregei reţele şi a tuturor clienţilor de pe teritoriu Clujului, când apoi grupul a devenit de prisos.

Demontarea acestui grup a urmat aşadar la în­ceputul lunii Noemvrie 1931. Spre deosebire de cel dintâi, rotorul acestui grup a fost trimis numai cu arborele său la fabrica firmei Ganz din Budapesta, iar volanul a fost scos de pe arbore cu ocaziunea demontării.

Lucrările de rebobinare a generatorului acestui grup au început chiar pe la începutul lunei Ianuarie 1932, iar montarea turbinei la sfârşitul lunei Fe­bruarie, încă înainte de sosirea dela Budapesta a rotorului refăcut. Celeilalte piese necesare la rebobi­nare, precum şi turbina cu toate accesoriile, se aflau deja la Centrală, sosite încă din vara anului precedent.

Cu transportarea rotorului încă s'au ivit serioa­se dificultăţi, ce erau aproape să provoace amâna­rea montajului până pe la sfârşitul lunei Mai. Anu­me, rotorul sosind dela Budapesta pe Ia începutul lui Martie în gara Cluj, frigul a început să cedeze şi era pericol, ca în cazul unui desgheţ, drumul Some>-şului Rece să se desfunde şi să devină impractica­

bil pâma la sfârşitul primăverii, când soarele va putea pătrunde în Valea Someşului să usuce dru­mul. Din această cauză firma de camionaj „Unio" însărcinată cu transportarea rotorului, a refuzat a face transportul la acea dată şi a propus înmagazi-narea lui în Cluj până în primăvară.

Aceasta ar fi însemnat o întârziere în montaj de cel puţin două luni şi având în vedere, că cu sarcină normală nu mai lucra decât singurul' grup hidrau­lic refăcut, exploatarea debitului de apă se făcea cu totul neeconomic, deci era vorba şi de o pierdere de energie apreciabilă.

Acest fapt, precum şi refuzul de răspundere al firmei de camionaj, care condiţiona punerea în bu­nă stare a drumurilor şi a podurilor şi arunca astfel orice risc de nereuişită sau de accident în sarcina regiei mixte, a îndemnat pe inginerul Meteş, care era însărcinat cu conducerea şantierului de lucrări din Someşul Rece, să-şi angajeze răspunderea trans­portării rotorului în regie proprie a întreprinderii, împrumutând în acest scop vehicole de camionaj dela firma „Unio". Transportarea s'ia şi executat în bune condiţiuini în zilele de 9—13 Martie 1932. Transportarea piesei de 10.000 kg. cu un ca­mion de 5.000 kg. pe un drum rău, ca acel dintre Gilău şi Centrala Someşului Rece, a fost o muncă grea şi pentru motivul, că trebuia evitat orice risc, deci trebuia întărit orice podeţ şi pregătit fiece metru de drum. La rampa de drum ce urmează după co­muna Someşul Rece, piesa a fost transbordată de pe camion pa nişte tălpi de sanie şi dusă aşa pană la Centrală, deoarece pe această porţiune de drum zăpada nu era topită încă.

După sosirea rotorului la Centrală, montajul grupului a continuat normal şi în ziua de 25 Iulie a fost recepţionat şi pus în funcţiune. Grupul a funcţionat, începând, deja dela 23 Iunie, însă servo­motorul cu ulei nefiind gata la acea dată, recepţio-narea s'a putut face abia la 25 Iulie.

Procesele verbale de recepţionare, atât cel dela 11 Septemvrie 1931, privitor la primul grup hidrau­lic, tabloul de distribuţie şi la cei trei transformatori de câte 1500 KVA. câtuşi cel dela 25 Iulie 1932 pen­tru al doilea grup hidraulic, constată îndeplinirea condiţiunilor tehnice de furnizare în ceeace priveş­te izolaţia, încălzirea, putinţa, regularea şi buna funcţionare a instalaţiilor furnizate sau modificate de firma Ganz et C-ie, prin intermediul1 Societăţii An. Rom. întreprinderile Ganz din Cluj.

Linia dublă de transport a continuat şi după aceea să furnizeze două feluri de energie, pe o ra­mură energie de 50 perioade pentru reţeaua din Cluj, iar pe ceealaltă' 42 perioade pentru stabilimen­tul de pompare dela Floreşti şi Şapca Verde a Apa-ductului comunal, oare din cauza dificultăţilor de schimbare a rotorilor delà pompe, a rămas aşa până la sfârşitul anului. Ramura de linie, care a furnizat energie de 42 perioade, a fost legată provizoriu la grupul hidroelectric rămas nemodificat şi numai după trecerea la 50 perioade a celor două stabili­mente de pompare ea a fost legată definitiv la ba­rele colectoare ale Centralei.

In afară de schimbarea protecţiei contra supra­tensiunilor şi a plecării dela bare şi din Centrală,

linia de transport n'a mai suferit modificări decât la capătul terminal din Cluj, care a fost deplasat dela Uzina termică din Str. Ilie Măcelar 24, la Sub-staţiunea de distribuţie şi transformare din Calea Decebal Nr. 1. Tot aici au fost mutaţi şi cei 5 buc. transformatori de câte 500 KVA. şi 13500/3000 Volţi. Prelungirea liniei pe această lungime de doi Km. s'a făcut cu o singură linie trifazică de 3X50 mm.2

condusă pe stâlpi metalici prin Str. Uzinei electrice până la Someş, iar de aici pe stâlpii portali ai liniei de transport Şorecani—Cluj, dealungul Someşului-până la Substaţiune. Instalaţiunile de protecţie vechi dela Uzina termică au mai fost menţinute în­că până în anul 1935, când au fost desfiinţate şi înlocuite cu un aparat cu 5 coarne, aşezat la Substa-ţiunea din Calea Decebal, la fel cu cel dela Some­şul Rece. Prin mutarea instalaţiunii de protecţie, mai bine zis prin desfiinţarea ei la Centrala Termică şi instalarea noului aparat la Substaţiune, s'a înglo­bat în lungimea protejată şi porţiunea de 2 km. de linie dintre Centrală şi Substaţiune, care în situaţia anterioară era exclusă dela protecţie.

Tot în anul 1935 s'a făcut şi derivaţiunea pro­vizorie dela Centrala termică din Cluj a liniei de 15 KV. Cluj—Turda, construită în acel an de Soc. „Şorecani" pentru întreprinderi electrice. Linia Cluj —Turda porneşte propriu zis numai dela Str. Bi­sericii, iar legătura până la Centrala termică o con­stitue una din cele două ramuri ale liniei Someşul Rece—Cluj. Astfel linia Someşul Rece—Cluj este dublă numai până ia Str. Bisericii fim Cluj, iar de aici până la Centrala termică a devenit simplă.

Având în vedere, că instalaţiunile de 15 KV. dela Centrala termică erau vechi şi necorespunză­toare preseipţiunilor, precum şi pentru plecarea li­niei Cluj—Turda, aceste instalaţiumi se află astăzi în situaţiunea de a fi modificate.

Instalaţiunile interne de lumină şi de forţă ale Centralei Someşul Rece au fost trecute la 50 periola-de şi 380/220 Volţi încă din Octomvrie 1931, ime­diat după punerea în funcţiune a Centralei „Şo­recani".

Privită prin prisma imperativului de a fi exe­cutate fără nici o întrerupere a exploatării, ba chiar livrând într'un timp două feluri de energie, modifi­cările Centralei Someşului Rece au decurs în con-diţiuni mai mult decât satisfăcătoare, ceeace merită a fi relevat.

Planurile modificărilor făcând parte din an­samblul lucrărilor de trecere au fost întocmite! după indioaţiunile inginerilor specialişti ai Societăţii Elec-trobel din Bruxelles, maşinile şi instalaţiunile au fost furnizate de firma Ganz, montajul şi rebobină-rile au fost făcute sub conducerea Inginerilor Ker-tész Eugen şi Halmois Izsô de către monterii firmei Ganz, cu personal auxiliar pus la dispoziţie de re­gia mixtă.

Toate lucrările de construcţie, precum şi usca­rea transformatorilor şi fierberea uleiului de trans­formator au fost făcute în regie proprie, sub con­ducerea inginerului Meteş, care a avut şi controlul pe şantier din partea întreprinderii, a lucrărilor de montaj.

S I T U A Ţ I A D E A Z I , D U P Ă M O D I F I C A R E

Făcând abstracţie de grupul hidraulic şi de cele două grupuri termice nemodificate şi scoase din funcţiune, instalaţia activă a Centralei se compune azi din:

2 grupuri hidroelectrice cu turbine Francis de câte 1500 C P . pe arbore, 500 ture pe minut, 2.75 m.3/sec. debit de apă la 50 m. cădere, cu regulare exterioară prin servomotor cu ulei, cuplate pe acelaş arbore cu câte un generator trifazic de 50 perioade 3.150 Volţi şi 1450 KVA. fiecare şi câte un dinam de excitaţie de 48 Volţi 220 Amperi. Fie­care turbină este prevăzută cu manometru de pre­siune şi manometru de vid şi acţionează prin pulii montate pe ax şi prin curele, pompa de presiune a servomotorului dela regulator, respective pe însuşi regulatorul centrifugal. Regulatorul are un mic mo­toraş de regulare, cu învârtire în două sensuri, ma­nevrabil dela tablou printr'un comutator. Mai are şi o manivelă pentru regulare directă cu mâna. Fie­care grup mai are şi câte un tachometru acţionat de­la arbore prin curea.

Generatorii sunt legaţi fiecare prin cablu trifa­zic de 6000 V. 3X185 mm.? şi prin intercalarea a câte unui secţionar tripolar de 6000 V. 400 A., la câte un transformator de 1500 KVA. şi de aici prin secţionări şi întrerupători automatici in ulei, de 200 A., 20.000 Volţi, la barele colectoare.

Trei bucăţi transformatori trifazici de câte 1500 KVA. 3150/16.500+4% Volţi, aşezaţi în cabine se­parate, doi fiind montaţi complect după generatori, cum am spus mai sus, iar al treilea aşezat numai în cabină fără instalaţiile de legătură şi servind numai ca rezervă până la modificarea eventuală a celui de al treilea grup hidraulic.

Tabloul de distribuţie cu 8 panouri, având în dos 16 celule din beton larmat la parter şi două celu­le la etaj. Fiecărui grup generator îi este dat câte-un panou şi trei celule. Pentru grupul al treilea ne-modificat încă, deasemenea s'a rezervat un panou şi trei celule. Panourile grupurilor existente cuprind câte un voltmetru electromagnetic 110 Voilţi cu scara 12.000—20.000 Volţi, un ampermetru electromagne­tic 5 Amp. cu scara 0—100 Amp., un kilowattmetru trifazic 110 V., 5 Amp., cu scara 200—0—1400 Kw., un cos-phimetru trifazic scara =0,5—1—0,5, un volt­metru Deprez de curent continuu, 0—60 Volţi, un •buşon de contact pentru sincronizare, 2 buc. releuri de întrerupere la suprasarcină şi un releu de între­rupere la supratensiune, apoi mânerul cu roată al întrerupătorului, al reostatului de excitaţie şi al co­menzii motoraşului pentru regulator. Fiecare grup generator dispune de trei celule, unde sunt aşezaţi câte un întrerupător automat, 200 Amp., 20.000 V., 2 reductori de tensiune 16.500/110 V. pentru aparate şi pentru releul de supratensiune şi un reductor de tensiune 16.500/110 V. pentru regulatorul rapid de tensiune B B C , apoi doi reductori de intensitate 70/5 Amp. pentru aparate şi unul de 70/1 Amp., pentru regulatorul rapid de tensiune BBC.

Panoul liniei de transport cuprinde un volt­metru cu scara 12.000—20.000 Volţi, un ampermetru

—

S o m e ş u l R e c e — T r a n s f o r m a t o r d e 3 / 1 5 KV. 1 5 0 0 K V A .

cu scara 0—120 Amp,., 2 bucăţi releuri die întreru­pere la suprasarcină şi mânerul întrerupătorului. Linia de transport are trei celule la parter, cuprin­zând întrerupătorul automat 200 A., 20.000 V., un reductor de tensiune 16.500/110 Volţi, 200 VA. şi doi reductori de curent de 120/5 Amp., precum şi aparatul de protecţie contra supratensiunci, cu cinici coarne, şi încă două celule la etaj, cuprinzând fie­care ieşirea unei linii şi câte un secţionar tripolar cu dispozitiv de legare la pământ.

Un panou cuprinde cele două regulatoare ra­pide de tensiune a grupurilor generatoiareL, un alt panou cele două dexcitatoare pentru caz de supra­tensiune şi de întrerupere, iar un al treilea panou are trei buc. voltmetri indicatori de legătură la pă­mânt, trei bucăţi releuri de semnalizare a legăturii la pământ sistem Mayer şi un comutator pentru cei trei voltmetri. Pentru indicaţia legăturii la pământ serveşte şi o celulă în oare se adăposteşte un trans­formator de tensiune 16.500/110 Volţi cu trei borne primare, cinci borne secundare, 300 VA. Un braţ de perete montat flexibil pe tablou, cuprinde un dublu voltmetru, un dublu frecvenţmetru şi un nul-volt-metru, toate trei pentru sincronizare la legarea în paralel.

In fine un ultim panou este dat serviciului .auxi­liar şi cuprinde câte un întrerupător trifazic pentru

lumină şi unu pentru forţă, precum şi 12 întrerupă­tori de circuit pentru lumină. Intr'o celulă este aşe­zat un transformator de 30 KVA. 16.500/400/231 Volţi 50 perioade cu răcire în ulei şi termometru indica­tor de încălzire.

Restul de celule şi panouri sunt ţinute ca re­zervă. Intr'una din aceste celule se află contorii tri­fazici ai celor două grupuri generatoare. Toate pa­nourile sunt construite din tablă de fier vopsită în negru,.

In clădirea amplificată a tabloului de distribuţie se află o baterie Nife de 28 Volţi 100 Amp./Ore n ser­vind pentru releurile de întrerupere şi pentru lumi­natul auxiliar al Centralei, şi un grup motor-dinam pentru încărcarea bateriei. Motorul este trifazic, de 1,5 C P . 380 Volţi 50/per. cu 1400 ânvârtituri pe minut, iar dinamul de curent continuu în deri­vaţie, 0,7 Kw., 29 Volţi, 18,4 Amp.

Celelalte instalaţiuni hidraulice, linia de trans­port şi de! telefon n'au suferit modificări.

Valoarea modificărilor dela această Centrală a fost următoarea:

Amplificarea clădirilor, celule de beton armat, cabine de transformatori, etc. 482.463 lei.

Turbinele, accesorii şi servomotorii noui, re-bobinarea generatorilor, etc. 4,533.942 lei.

Tabloul de distribuţie şi cei trei transformatori de 1500 KVA. 3,993.466 lei.

Total lei: 9,009.871. Centrala modificată a devenit o Centrală pur

hidroelectrică după scoaterea din funcţiune a uni­tăţilor şi instalaţiunilor termice şi reprezintă ca ata­re cea mai bună sursă de venit a regiei mixte. CheL tuelile ide exploatare şi de întreţinere atât la perso­nal, cât şi la materiale sunt minimale. Cheltuelile de întreţinere se reduc aproape numai la repiaraţiu-nile semestriale ale canalului de aducţiune, castele­lor de apă şi lacului de compensaţie şi în special la reparaţiunile radierului barajului de captare ne­cesare, din cauza distrugerilor produse de trunchii plutitori şi la curăţirea bazinurilor de decantare, unde kt timpul plutitului, adică aproape întreg anul, nu mai conteneşte depozitarea prafului de cherestea.

In oeeaoe priveşte randamentul, acesta a scăzut puţin faţă de vechile unităţi hidroelectrice, din cau­za modificării generatorilor cu tensiune directă la borne de 15.000 Volţi, în grupuri de generatori de 3150 Volţi cu transformatori de 3150/16.500 Volţi, în schimb însă s'a sporit siguranţa de exploatare prin eliminarea arderilor de generatori, cari se produ­ceau mai înainte tot des, la fiecare descărcare at­mosferică mai violentă în linia de transport şi cari pe lângă perturbaţiuni în exploatare, mai oca­zionau şi cheltueli însemnate de rebobinare, iar astăzi după intercalarea transformatorilor nu se mai produc de loc.

Deranjamente de exploatare se mai produc as­tăzi numai din cauza liniei de transport de 15 KV. Someşul Rece—Cluj, care având o lungime de 30,5 Km. cu 739 buc. stâlpi de lemn şi traversând tere­nuri accidentate şi păduri, este foarte sensibilă la influenţa intemperiilor şi supusă la stricăciuni de izolatori din partea copiilor şi derbedeilor, suferă

dese defecte de scurt circuit şi de legătură la pă­mânt. Aceste defecte sunt însă repede înlăturate şi graţie lucrării în paralel cu puternica Centrală Şoore-cani, nici nu prezintă serios pericol pentru exploata­re, ele sunt totuşi neplăcute, mai ales acum când şi linia Cluj—Turda este derivată din reţeaua de 15 KV. Pentru aceste cauze, dar şi pentru motivul că linia în construcţia ei actuală este inductivă şi pe lângă decalajul mediu actual al fazelor, prezintă pierderi de energie de circa lqfo, se pune imperios problema refacerii ei, problemă ce se studiază azi în mod serios.

Mai amintim aici că Centrala Someşul Rece are

şi avantajul de a fi aşezată într'o regiune pitorească cu aspecte alpine, în mijlocul unor păduri nesfârşi­te. Valea având direcţia apus-răsărit este ferită de vânturile de miazănoapte şi cu io; altitudine dela 530 metri în sus, prezintă şi preţioase calităţi climaterice. Ea este vizitată toată vara nu numai de personalul întreprinderii, care îşi petrece aici câteva săptămâni anual, dar de şiruri întregi de maşini cu •vilegiatu-rişti din Cluj şi dacă drumul judeţean Gilău—Râcă-tău ar fi fost suficient de bine întreţinut, acesta ar fi cel mai indicat loc de ieşire la aier al Clujenilor, având chiar perspective de a se desvolta ca staţiune climatică.

0

C E N T R A L A T E R M O - E L E C T R I C Ă

Necesitatea construirii centralei termoelectrice s'a văzut deja în anul 1911, când creşterea de sar­cină şi de oolnsum arăta un progres neîntrerupt, lă­sând să se prevadă, că în sicurt timp instalaţiile exis­tente nu vor mai fi în stare să acopere toate nece­sităţile de producţie. Intrebareia eria acum, unde să se facă amplificarea termică nouă, căci cei 900 C. P. dela Someşul Rece nu mai ajungeau pentru o iarnă săracă în apă. La Someşul Rece nu mai era indicată amplificarea termică, dată fiind dificultatea procură­rii combustibilului. S'a decis în consecinţă, ca acea stă rezervă termică să fie construită la Cluj. Proble­ma combustibilului indica şi aici alegerea unui loc în apropierea căii ferate, dar cheltuelile împreunate cu o prelungire a liniei de 15 KV. înspre partea de miazănoapte-răsărit a oraşului, şi mai ales împreju­rarea, că oraşul poseda largi intravilane în partea de apus a oraşului, în prelungirea parcului orăşă-nesc, au determinat 'alegerea terenului din Strada Ilie Măcelar No. 24 de azi, pentru plasarea Centralei Termice.

Desfăşurarea procesului de producţiune şi de amplificări viitoare a dovedit, că ar fi fost bine, ca noua centrală să fie croită capabilă a prelua şi sar­

cina ce revenea rezervei termice din Someşul Rece, iar aceasta să fie redusă numai la >rolul de extremă rezervă cu mai puţin de 300 ore utilizare anuală.

Totuşi situaţiunea era dată, rezerva termică de 900 C. P. dela Someşul Rece, bună sau rea, exista deja şi ţinându-se cont de ea, noua centrală termică s'a construit numai pentru o putere de 1200 C P . cu două unităţi Diesel—Lietzenmayer de câte 600 C P . fiecare.

Noua centrală din Str. Ilie Măcelar 24 a fost pusă în funcţiune în 1913 şi era construită mult mai larg, decât vechea centrală din Someşul Rece, atât în privinţa părţii constructive, cât şi în aceea a insta-laţiunilor electrice.

De altmintrelea pe vremea aceea se punea şi problema înfiinţării tramvaiului la Cluj şi noua con­strucţie prevedea părţi pentru aidăpostirea staţiunii de redresare a curentului, a bateriei de acumulatori şi altor instalaţiuni necesare unui depou de tram­vaie. Războiul mondial, intervenit în 'anul următor, a compromis definitiv ideea realizării tramvaiului, dai' sălile construite au rămas şi servesc azi în, parte ca magazii de materiale, în altă parte ca sală de gimnastică şi instalaţiuni sportive, garderobă, etc.,

C e n t r a l a t e r m o e l e c t r i c ă d i n S t r a d a I i l e M ă c e l a r N o . 2 4 , C l u j

C e n t r a l a t e r m i c ă d i n C l u j . I n t e r i o r u l s ă l i i d e m a ş i n i

amenajate de Societatea Sportivă „U. E. G."' a anga­jaţilor întreprinderii.

Gentrala începută în 1912 a ajuns să fie pusă în funcţiune normală în Dec. 1913, când a şi produs 79.397 Kw-ore. Amplificarea a fost făcută de către concesionarul de atunci, Ganz S. A., care avea asigu­rat prin contractul său cu oraşul, dreptul de priori­tate faţă de alţi furnizori.

Primele instalaţiuni ale Centralei au constat din următoarele:

2 buc. motoare Diesel—Lietzanimayer fabricaţie Schlick-Nicholson, Budapesta, de tip culcat cu câte 4 cilindri (diametrul 520 mm., cursa 700 mm.) 157.5 învârtituri pe minut, furnizate cu o putere nominală de 600 C. P. fiecare. Fiecare motor a fost înzestrat cu câte doi compresoiri de aer, unul la un capăt, al doilea la celalalt capăt al arborelui principial. In curând aceste motoare au prezintat o serie de ne­ajunsuri inerente tipului de fabricaţie, dintre care amintim în primul rând scăderea puterii efective la cea. 450 C. P. Numai după reparaţiuni generale şi numai pentru scurtă durată (câteva săptămâni), puterea putea fi urcată la cea. 500 C. P. Uzura ci­lindrică era ovală, din care cauză tot des trebuiau schimbate cămăşile de cilindru. Supapa de combus­tibil, combinată cu cea de pornire, prin construcţia

sa reclama prea dese reparaţiuni şi lucrări de etan­şară Ţevăria circuitului de aer comprimat, prea lungă şi cu multe cotituri brusce, cauza foarte dese exploziuni de ţeava, ceeace constituia luim permanent pericol pentru oameni, în tot cazul însă perturba-ţiuni in exploatare, cu durată destul de lungă, şi neplăcut simţite. Consumul de motorină în scurt timp a ajuns la 380 gr./Kworă şi mai mult chiar.

La mijlocul arborelui principal, având doi ci­lindri la dreapta, doi la stânga, a fost montat la fie­care motor un generator trifazic, fabricaţie Ganz, de 600 KVA.,, 3100 Volţi, 157,5 învârtituri pe minut, 42 perioade, iar la capătul arborelui câte un dinam de excitaţie de oc. 75 Volţi şi 220 Amperi.

Suprafaţa întreagă oaupată de un asemnea grup generator este de 76 m.2

Tabloul de comandă şi de distribuţie era larg, dimensionat pentru timpurile de atunci. Era con­struit din schelet de fier profilat şi din tablă de marmoră şi cuprindea două panouri pentru cele două grupuri generatoare, având fiecare în dos câte 3 separatori, un întrerupător în ulei fără întrerupe­re automată, 2 reductori de curent şi unul de tenziu-ne, iar în faţă câte 2 wattmetri, 1 ampermetru, 1 voltmetru, 2 lămpi pentru faze şi un comutator pen­tru motorul de regulare a vitezii.

Un al treilea panou destinat pentru măsurarea energiei totale, produsă BD Centrală, cuprindea 3 ampermetri, 1 voltmetru, 1 nul-voltmetru, doi con-tori în legătură Aron, pârghia de manevră a unui sincronoscop montat pe perete, 2 lămpi de fază şi mânerul unui întrerupător principal, comandat prin transmisie cu lanţ şi destinat pentru legarea în pa­ralel a barelor energiei produsă în Centrală cu a-celea ale energiei transformate dini 15.000 Volţi din linia Someşul Rece—Cluj. In dos panoul cuprindea reductorii de tensiune şi de intenzitate necesari.

Un al patrulea panou, destinat pentru energia primită dela Someşul Rece, a fost înzestrat cu 2 watt-metri si 2 contoare legaţi ân Aron, 1 ampermetru şi un frecvenţmetru cu comutator pentru 5 grupe.

Două panouri au fost prevăzute ca rezervă, unde a fost montat mai târziu aparatajul grupurilor Diesel—Grazer.

Instalaţia generală de distribuţie a fost montată cu bare separate pentru energia produsă în Cen­trala termică şi pentru cea transformată din linia de transport Someşul Rece*—'Cluj. Oele două siss-teme de bare au fost prevăzute cu 1 întrerupător în ulei comandat dela tablou prinj lanţ şi cu 3 sec­ţionări, pentru legare în paralel. Celulele din fier profilat serveau pentru plecările celor 4 (mai târ­ziu 5) feederi de distribuţie de 3000 Volţi, fie­care din ei având un întrerupător automat în ulei şi 3 siguranţe cu patroane şi fiind le­gat prin 6 buc. secţionări unipolari la ambele siste­me de bare. La fiecare feeder erau montaţi şi doi reductori de curent pentru un ampermetru comun, prevăzut cu comutatori pentru fiecare feeder. Alte cinci celule erau ocupate de întrerupătorii în ulei de 3000 Vclţi ai celor 5 bucăţi transformatori de 13500/3000 Volţi ai liniei de transport de 15 KV. O celulă pentru legarea în paralel a barelor, una pen­tru reductorii de tensiune şi de intenzitate iai insta­laţiei de 3/15 KV., o alta pentru serviciul auxiliar şi transformatorul de casă şi în fine o celulă de re­zervă complectau această instalaţie de distribuţie.

Cei 5 feederi de distribuţie, montaţi pe izolatori deâlungul peretelui, traversau sala transformatori­lor şi ieşeau prin turnul dela etajul acestei săli, fiind prevăzut fiecare la ieşire cu panafulger cu coarne, bobine de seif şi o rezistenţă de cărbune grafitos în legătură la pământ.

In sala tabloului de 15 KV. erau montate insta­laţiile de sosire ale liniei duble Someşul Rece—Cluj, având la etaj protecţia contra supratensiunilor com­pusă din coarne cu capacităţi şi rezistenţe în ulei, combinate cu bobine de selfinducţie, iar la parter erau barele de distribuţie, la care cele două linii erau legate fiecare prin 3 secţionări unipolari şi un întrerupător în ulei cu manevră directă de mână. Alte cinci celule din fier profilat adăposteau plecă­rile dela bare prin secţionări şi prin întrerupători automatici în ulei ale celor 5 buc. transformatori de 13.500/3000 Volţi. Fiecare celulă avea şi doi reduc­tori de curent pentru releurile de întrerupere la su­praîncărcare şi pentru un ampermetru cu scară de î)—30 Amp.

In sala transformatorilor erau montaţi cei 5 buc. transformatori în ulei tip Ganz de 13.500/3000 Volţi, 42 perioade şi 500 KVA. fiecare. Legătura transformatolrilorla barele de 15 KV. era făcută prin bare de cupru conduse pe izolatori şi suporţi din fier profilat, iar la barele de 3 KV. prin cablu.

Instalaţia de distribuţie cu sosirea liniei de transport şi cu transformatorii de 500 KVA. se afla înainte de construirea Centralei termice la fosta sta­ţiune de transformare din Grădina Bămuţului No. 4, astăzi transformată în magazie de materiale.

Pentru depozitarea motorinei s'au construit în curte 2 buc. rezervoare din tablă, de câte 4.5 vagoa­ne capacitate, adăpostite ambele contra frigului şi incendiului într'o construcţie din beton armat, aşe­zată pe jumătate în sol. Aceste rezervoare au fost legate printr'o ţevărie şi prin pompă la rezervoarele mici de serviciu din sala maşinilor.

Un atelier de reparaţie cu 2 strunguri, 1 maşină de găurit şi unelte de mână oomplectează instalaţiile Centralei.

Centrala termică de atunci, cu cele 2 grupuri Lietzenmayer nu reprezenta în realitate o putere mai mare de 600 Kw., ou toate acestea, graţie stag­nării progresului din cauza răsboiului mondial, ea a putut satisface nevoilor pe lângă o utilizare anuală de numai 1000 ore, până în anul 1921/1922, când consumul de energie a crescut şi Centrala a trecut brusc la peste 2000 ore utilizare în 1921, la 4000 oire în 1922 şi la 4500 şi 5000 ore lîn anii următori, pen-truca să ajungă la peste 6500 ore de utilizare anuală în anul 1927. Şi în tot acest răstimp sarcina a fost oprită în creşterea iei prin măsurile de restrioţiuni amintite deja.

Amplificarea din 1927 era aşteptată cu înfrigu­rare de toată lumea. Semnalul de pornire dat de Directorul Uzinei, ing. E. Mumteanu, de pe balu­strada uneia din maşinile Diesel-Grazer nou insta­late, cu ocazia inaugurării din 18 Dec. 1927, a fost simbolul descătuşării industriei electroteehnice din Cluj, de sub lunga robie a resfricţiunilor.

Această amplificare a sporit puterea Centralei cu încă 2 grupuri electrogene, cu motoare Diesel de câte 850/1000 C. P. cu 6 cilindri şi un compresor cu 3 trepte fiecare. Motoarele Diesel au fost furnizate de Grazer Waggon-Fabrik din Graz şi au fost con­struite pentru două numere de învârtitori şi anume 180 la funcţionare cu 42 perioade şi 214,3 la 50 pe­rioade.

Pe arborele principal al fiecărui motor se află cuplat direct câte un generator trifazic de 1000 KVA. 3150 Volţi calculat iarăşi pentru două viteze de ro>-taţie şi furnizat de Uzinele şi Domeniile Reşiţa, pre­cum şi câte un dinam de excitaţie de curent conti-irauu furnizat tot de Reşiţa.

Aparatajul instalaţiei de comandă a fost furni­zat şi montat de Firma Siemens pe cele două pa­nouri de rezervă ale tabloului de distribuţie şi con­stă din câte un întrerupător automat în ulei, 2 re­ductori de tensiune, 3 reductori de intenzitate, 2 re-leuri pentru deexcitare în dos, iar în faţă pe tablou câte 1 voltmetru, 1 voltmetru de tensiune cu co­mutator pentru generator şi pentru bare, 1 amper-

metru pentru generator, 1 voltmetru şi 1 amper­metru pentru circuitul de excitaţie, apoi 1 nul-volt-metru şi un element de sincronizare, mânerul între­rupătorului şi acela al reostatului de excitare.

Pentru adăpostirea părţii amplificate a fost ne­cesară lărgirea sălii de maşini în direcţia spre intra­rea principală, lucrare 'executată de întreprinderile Tiberiu Eremia.

Deasemenea a fost necesară amplificarea insta­laţiilor apei de răcire, deoarece debitul puţului şi bazinului de răcire existent nu mai era în stare să acopere necesităţile mult sporite prin instalarea ce­lor două maşini Diesel—Grazer. S'a recurs la re­mediul construirii unui turn de răcire cu o capa­citate de 120 m. 3/oră executat de Firma Iulius Overhoff din Wlen, în prelungirea bazinului de apă rece.

Grupurile nouă consumând 250—270 grame mo­torină şi 3—5 grame ulei pe Kw-oră produsă, însem­nau nu numai un apreciabil spor de putere, dar şi un real mijloc de economii, ele scoţând aproape complect din funcţiune rezerva termică din Someşul Rece, care producea mai mult decât de două ori aşa de scump şi reducând în importanţă şi vechile gru­puri Lietzenmayer delà Centrala termică, care con­sumau aproape de două ori atâta motorină şi ulei de uns pe Kw-oră produsă. In această privinţă ar fi fost cu mult mai bine, dacă putinţa instalată în această amplificare ar fi fost mai mare, cel puţin cu atât, ca să cuprindă într'ânsa un plus suficient pentru înlocuirea complectă a rezervei termice delà Someşul Rece.

După amplificare, Centrala termică a întrecut în importanţă pe cea hidroelectrică, deoarece a a-juns să producă mai mult de jumătate (oca. 52%) din necesităţile totale de energie. Putinţa ei totală reprezenta 1760 Kw., grupurile vechi fiind de câte 300 Kw., iar cele nouă câte 580 Kw. fiecare. Ea pu­tea acoperi astfel în anumite ore (noaptea şi la amiază) din zi, toată sarcina reţelei, iar ca rezervă termică era de nepreţuit, deoarece putea fi pusă re­pede în funcţiune orişicând. Această importanţă şi-a păstrat-o până după preluarea ei în posesiunea re­giei mixte, când a trecut în rezervă după termina­rea marilor lucrări de modificare din 1931/1932.

In curtea Centralei, cu o suprafaţă de 16.377 m.2, din care Centrala nu ocupă decât 1662 m.2, nu se mai aflau decât clădiri mici, una cu parter, exclusiv pentru garaj de automobile, iar cealaltă o casă cu un etaj, cu 4 locuinţe pentru personal, 2 de câte două camere şi bucătărie, 2 de câte oi cameră şi bucătărie.

Spre sfârşitul anului 1927, în timpul montării grupurilor Diesel—Grazer, parterul acestei clădiri a fost transformat în birouri, unde a fost mutată Sec­ţia technică reorganizată de Directorul întreprinde­rii ing. E. Munteanu, care a reorganizat şi criteriile de admitere a materialelor electrotechindee, întro*-ducând normele V. D. E. Tot aici s'a instalat în anul 1928 şi o staţiune de verificare a contorilor, furnizată del casa Siemens, cu 8 panouri.

Secţia technică, pusă sub conducerea Subdirec­torului technic, Ing. N. Meteş, pe lângă înfiinţarea

celui de al 5-lea feeder de distribuţie, şi pe lângă lucrările curente de exploatare, a avut să se ocupe în aceşti ani de problema refacerii tabloului de dis­tribuţie al Centralei, care nu mai corespundea nici condiţiunilor de siguranţă, dar nici dimensiunilor reclamate de sarcina de scurt circuit, sporită prin noua amplificare. Aparatajul grupurilor nouă era înghesuit în cele două celule neîncăpătoare, iar aii grupurilor vechi era Insuficient dimensionat. Une­ori, cu ocaziunea scurtcircuitelor mai mari, se pro­duceau chiar descărcări între barele de distribuţie. Planurile de atunci, întocmite de ing. David, pre­vedeau refacerea tablouilui în localurile ce fuseseră construite pentru tramvai, care acum serveau nu­mai ca magazie de uleiuri şi de vechituri şi astfel erau uşor disponibile pentru noua destinaţie.

Executarea acestei lucrări, pentru care s'au ce­rut şi s'au primit şi oferte, a fost amânată însă, de­oarece totale timp, în cursul anului 1929, au început tratativele pentru comercializarea întreprinderii, ca­re avea să rezolve altfel problema refacerii tablou­lui de distribuţie.

T R E C E R E A L A 5 0 P E R I O A D E

In timpul lucrărilor de trecere la 50 perioade, Centralei termice i-a revenit rolul cel mai impor­tant. Cele două grupuri electrogene Diesel—Grazer, furnizate cu două viteze de rotaţie corespunzătoare la 42 şi la 50 perioade, au fost trecute succesiv la 50 perioade, prin schimbarea arcului dela\ regulato­rul mecanic şi urcarea vitezei dela 180 la 214,3 îa> vârtituri pe minut, unul chiar la începutul lucrărilor de trecere, iar al doilea numai după ce lucrările erau atât de avansate, ca primul grup să nu mai su­porte singur sarcina.

Cele două grupuri, reprezentând după trecere la 50 perioade câte 650 Kw., total o putere de 1300 Kw., au permis continuarea fără întrerupere a lu­crărilor de trecere în tot timpul verii, când sarcina era mai mică şi până la începutul lunei Septemvrie, când a fost terminată modificarea primului grup hidroelectric dela Someşul Rece, care a intervenit apoi cu o nouă putere de 1000 Kw. în reţeaua dei 50 perioade şi lucrările au putut progresa aproape până la terminare complectă. Centrala nouă „Şorecani", pusă în funcţiune la începutul lunei Octomvrie, a făcut posibilă încheierea lucrărilor fără teama de a mu avea energie suficientă de 50 perioade în iarna ce a urmat.

Alte lucrări executate la Centrala termică în vederea trecerii, au avut numai un caracter provi­zoriu şi au tins la gruparea cât mai avantajoasă a sectoarelor de distribuire şi de alimentare cu cele două feluri de energie, de 42 şi de 50 perioade.

In acest scop s'a procurat iun frecvenţmetru de 50 perioade şi s'au secţionat barele colectoare, mai întâi la 3000 Volţi, pe urmă, după terminarea grupu­lui dela Someşul Rece, şi la 15.000 Volţi, în bare) de 42 perioade şi bare de 50 perioade. Legăturile gru­purilor Diesel s'au făcut succesiv la barele de 3000 Volţi, 50 perioade, iar feederii cari aveau deja dublă (legătură la ambele sisteme de bare, trebuiau numai

împiedecaţi de a fi legaţi altfel, decât la sistemul de bare, unde lucrau. Astfel ei erau legaţi pe rând dela barele de-42 la cele de 50 perioade, pe măsură ce lucrările de trecere din oraş înaintau şi pe măsură ce câte an nou grup de transformatori, constituind un sector, se adăoga la încărcarea feederilor tre­cuţi deja.

La partea de 15 KV. s'au trecut deasemenea 2 buc. transformatori odată cu primul grup modifi­cat, ceilalţi s'au menţinut la 42 perioade până la terminarea trecerii. După intrarea în funcţiune a Centralei „Şorecani" un transformator a fost re-bobinat, fiind prea uzat din cauza depoziţiilor din uleiul de răcire.

Odată cu terminarea Substaţiunei de transfor­mare şi de distribuţie din Calea Decebal No. 1, linia de tranispolrt a fost prelungită până acolo cu 3 fire de 50 mm.2, folosindu-se pentru plecarea dela barele din Gentrala termică un panou de transformator. După terminarea trecerii s'au mutat şi transforma­torii de 13.5/3 KV., menţinându-se aici unul singur, cu scopul ca ramificaţia dela Fabrica de cherestea din Someşul Rece, dala Floreşti şi Şapca Verde a Staţiunilor de pompare, care rămăseseră la 42 pe­rioade şi erau alimentate de un vechiu grup hidro­electric printre ramură a liniei de transport, să aibă o rezervă termică irapidă în vechile grupuri Diesel—Lietzenmayer, pentru cazul vreunui defect al grupului din Someşul Rece, sau al liniei de trans­port.

Acest transformator a fost mutat la Substaţiune abia în anul următor, după săvârşirea totală a tre­cerii.

Feederii de distribuţie au fost deasemenea le­gaţi la Substaţiune, meuţinându^se Ia Centrala ter­mică în scop de rezervă numai legăturile a 3 feederi.

Incbeindu-se lucrările de trecere, grupurile vechi Diesel—Lietzenmayer, uzate şi neeconomice, rămase la 42 perioade, au fost scoase definitiv din funcţiune, apa scoasă dintr'ânsele, curăţite şi păstra­te numai ca obiecte de inventar, ca făcând parte din aportul Municipiului la regia mixtă.

In locul sgomotului de maşini de altădată, liniş­tea s'a aşezat peste acest stabiliment industrial, el nu mai lucrează decât ca extremă rezervă câteva ore pe an, în caz de defect la Centrale sau la linia de transport Şoreicani, sau în wnele cazuri foarte rare, când Centrala Şorecani nu poate interveni în­deajuns de rapid pentru evitarea pauzelor de curent provocate de defectele liniei Someşul Rece.

Personalul muncitoresc al Centralei, atât de numeros în alte vremuri, s'a redus dela 40 oameni la numai 7 şi dintre aceştia 2 sunt destinaţi ca lăcătuşi pentru toate instalaţiunile regiei mixte.

Curtea întreprinderii este animată azi de ura alt sgomot, acela al jocurilor, al exarciţiilor şi ser­bărilor sportive, întreg terenul fiind presărat cu piste şi arene de sport de tot soiul.

0

Loteria de Stat pe clase

N o u l p lan d e t r a g e r e o f e r ă m a i m u l t d e j u m ă t a t e din n u m e r e c â ş t i g ă t o a r e

77.917 câştiguri în valoare de 289,132.196 lei

Trageri lunare / Noro­cul u r m ă r e ş t e pe fie­care / J u c a ţ i cu stăru­inţă şi încredere!

S U B S T A Ţ I U N E A D E T R A N S F O R M A R E Ş I D E D I S T R I B U Ţ I E

Problema refacerii tabloului de distribuţie, în­cepută în anul 1928 şi amânată până după comer­cializare, a căpătat o soluţie de natură să îndrepte nu numai insuficienţele de dimensiuni ale aparata-jului şi instalaiţiuiulor şi să repare abaterile dela normele şi preseripţiunile în vigoare, dar să contri­buie chiar la îndreptarea reţelei de distribuţie, prin reducerea pierderilor şi simplificarea distribuirei de energie. In loc ca el să fie refăcut la Centrala ter­mică din Str. I'lie Măcelar 24, loc aşezat prea ex­centric faţă de mulţimea consumatorilor de energie electrică, i s'a căutat un loc în centrul de greutate aproximativ al consumului, unde a fost reconstruit complect. La găsirea acestei sojluţiuni a contribuit bine înţeles existenţa resurselor materiale aduse de aportul în numerar la regia mixtă, al capitalului par­ticular şi a mai contribuit şi faptul, că pentru asi­

gurarea producerii de energie, s'a recurs la contrac­tarea cumpărării de energie dela Şorecani şi prin aceasta la construirea Centralei Şorecani de lângă gara Aghireş—Fabrica. Putinţa acestei centrale şi prevederile de creştere a sarcinei în Cluj, indicau direct plasarea staiţiunei în mijlocul consumului pentru a evita pierderile inutile de energie. Greuta­tea cea mare o constituia acum aflarea şi achiziţio­narea locului potrivit şi pătrunderea până la el prin oraş cu liniile de transport Şorecani—Gluj de 60 KV. şi Someşul Rece—Cluj de 15 KV.

Locul a fost găsit în Calea Decebal No. 1, oare era un intravilan de 2630 m.2 proprietatea Munici­piului Gluj şi pe care Primăria Clujului 1-a dat în folosinţa regiei mixte pe cei 50 de ani ai concesiu­nea, pentru chiria de 3.000.000 Lei, plătită înainte integral. Trebuiau numai evacuaţi locatarii din ca-

Substaţiunea de transformare şi distribuţie şi stâlpul terminal al liniei de transport de 60 KV. Vedere de pe podul nou de beton al Someşului

I n s t a l a ţ i a în l i b e r a t r a n s f o r m a t o r i l o r d e 7 0 0 0 . J K V A , 6 0 / 3 , 2 KV, I n c u r t e a S u b s t a ţ i un e i

sele aflate pe teren, şi demolate casele, oeiace împre­ună cu alte spese a cauzat o nouă cheltuială de 194.088 L e i

Problema pătrunderii liniilor de transport până la Substaţiune a fost rezolvată prin trecerea lor pe deasupra şi dealungul râului Someşul Mic pe toată porţiunea delà actualul pod „Garibaidi" şi până la exclusiv punctul terminal delà noul pod de beton. Această traversare s'a făcut cu ajutorul a 12 buc. stâlpi portali, construiţi din interval în interval peste Someş cu picioarele pe céle două ţărmuri ale râu­lui, în linia de regulare fixată dle Serviciul tehnic ial Primăriei. Dificultăţile acestei scfluţiuni au fost nu­meroase, cheltuelile de construire mari, dar ea a triumfat totuşi faţă de soluţiunea trecerii liniilor prin cablu subteran. Cele mai mari dificultăţi au fost cauzate de îngrijorarea organelor Primăriei în legătură cu trecerea liniilor peste poduri şi în deo­sebi peste podul Regele Ferdinand, care este cel mai frecventat pod din Cluj. Alte dificultăţi greu de înlăturat erau obţinerea servitutilor din partea unor riverani, pentru aşezarea stâlpilor poirtali pe terenul lor. Totuşi toate dificultăţile au fost înlătu­rate la timp şi nimic n'a mai rămas în calea con­struirii şi folosirii Substaţiunei în poziţia centrală aleasă.

Construirea ei a început în toamna anului 1930

şi la sfârşitul lui Septemvrie 1931 era terminată. Substaţiunea constă dintr'o clădire pentru par­

tea de 60 KV. prevăzută la capătul de răsărit-miază-noapte cu o aripă cu parter şi două etaje pentru locuinţe, o a doua clădire pe la jumătatea terenu­lui pentru părţile de 3/15 KV. şi în fine o clădire în fundul curţii pentru atelierul de reparaţiuni şi magazie.

Partea de 60 KV., construită puţin oblic faţă de linia străzii, paralel cu clădirea de 3/15 KV. pen­tru a permite trecerea dreaptă cu bare ia legăturilor la- şi dela transformatori, a fost prevăzută pentru două sosiri şi o plecare ale liniei de transport de 60 KV. Deocamdată s'a executat complect o singură sosire pentru linia Şoreoani—Cluj, o ia doua sosire a fost cedată temporar pentru intrarea în clădire a liniei de 15 KV., care a fost montată tot pe stâlpii portali dealungul Someşului până la alte dispozi-ţiuni. Linia de plecare a rămas încă liberă şi proba­bil va mai rămâne aşa timp îndelungat, deoarece noua linie spre Turda, construită de societatea Şore­cani în 1935, s'a făcut pentru 15 KV. şi ca atare derivaţia ei s'a realizat dela Uzina termică din siste­mul de reţea de 15 KV.

Linia de 60 KV. sosită pe stâlpi portali până la stâlpul terminal de lângă podul de beton, intră în clădire prin faţă, puţin oblic, şi traversează ori-

ficiile primei intrări prin izolatori de trecere um­pluţi cu ulei, trece apoi la un secţionar trifazic de 350 Amp. comandat cu mâna prin transmisiuni cu pârghii izolante, după ce mai înainte a fost derivată dintr'ânsa, prin intermediul unui condenzator de 60 KV., legătura la telefonul ou unde dirijate de mare frecvenţă, ce permite comunicaţia între Sub-staţiune şi Centrala Şorecani. Dela secţionarul tri­fazic linia trece mai departe la întrerupătorul prin­cipal automat în ulei, dispus în cutii separate pen­tru fiecare fază, dar cu comandă comună la distan­ţă, executată electric dela pupitrul de comandă din ceealaltă clădire. Pentru releurile de întrerupere au­tomată la suprasarcină şi pentru aparatele de mă­sură dela pupitru, linia are intercalaţi doi reductori de intensitate de 160/80/5 Amp.; ea trece apoi prin-tr'un al doilea secţionar trifazic la barele colectare de 60 KV.

Din barele colectoare sunt executate trei deri-vaţiuni, una pentru reductorul de tensiune de 60.000/110 Volţi cu 5 borne secundare, destinat atat pentru voltmetri, wattmetri şi contori, cât şi pen­tru indicarea legăturii la pământ, şi altele două pen­tru cei doi transformatori de energie de câte 7000 KVA. Mai sunt încă prevăzute două derivaţiuni de rezervă cu secţionări trifazici montaţi deja. Dease­menea este prevăzut în clădire loc suficient pentru plasarea aparatajului necesar.

Pe la mijlocul barelor, încă înainte de deriva-ţiunile transformatorilor de 7000 KVA. sunt instalaţi

^ncă doi reductori de intensitate de 130/65/5 Amp. pentru contorii ce măsoară energia livrată de Şore­cani în reţeaua regiei mixte.

Derivaţiile dela bare ale celor doi transforma­tori de 7000 KVA. trec prin câte un secţionar tri­fazic, construit şi comandat identic cu cei ai liniei de transport, apoi ies din clădire prin izolatori de traversare de 60 KV. umpluţi cu uiei şi cu ajutorul sutspensiunii la construcţia din fier cu zăbrele, se leagă la bornele primare ale transformatorului.

Pe o platformă de beton construită la jumăta­tea distanţei, paralel ou clădirile de 60 KV. şi de 15/3 KV. sunt aşezaţi în iliber două buc. transfor­matori de câte 7000 KVA. fiecare, cu raportul de transformare de 60/6,4/3,2 KV. cu bobinaj im stea-triunghiu, lucrând azi la 60/3,2 KV. şi putând fi schimbaţi la 60/6,4 KV., când nevoile reţelei de di­stribuţie vor reclama schimbarea tensiunii delia 3 KV. la 6 KV. Transformatorii au răcirea cu ulei în circulaţie liberă prin aripi radiatoare de căldură şi sunt prevăzuţi cu conzervatori de ulei, cu termo­metru şi cu semnalizare de supraîncălzire, la tabloul de comandă. Pe platforma de beton este prevăzut uin loc de rezervă, pentru un âl treilea transforma­tor, dacă va fi necesar.

Dela bornele secundare ale transformatorilor, cele două linii de 3,2 KV. executate în bare, suspen­date la un capăt la scheletul de fier cu zăbrele, iar la celalalt capăt la clădirea de 15/3 KV., intră în nişte cabine alăturate clădirei, unde se leagă fiecare

Im

P u p i t r e l e d e c o m a n d ă ş i t a b l o u l d e c o n t r o l ş l s e m n a l i z a r e d i n S u b s t a ţ i u n e

la câte un transformator de regulare de tensiune cu acţiune în limitele de — 6 % , — 3 % , 0%, +3% + 6%, manevrat cu ajutorul unui controler şi desti­nat a repara căderile de tensiune provocate de va-riaţiunile sarcinei în linia de transport. Poziţia con­trolerului este indicată la tablou prin lămpi de sem­nalizare numerotate cu I—V. corespunzător celor 5 valori tale regularii de tensiune. Câte un voiltmetru amenajat chiar în cabina transformatorilor de regu­lare arată tensiunea obţinută.

Delà transformatorii de regulare, cele două li­nii trec prin câte un în­trerupător automat, ac­ţionat delà pupitru cu comandă electrică la di stanţă, sau direct cu mâ­na şi prevăzut cu releuri de întrerupere la supra­sarcină şi la tensiune re­dusă şi cu réleuri de timp ; se leagă apoi prim selec­ţionări monofazici de 1500 Amp. la cele două sistemé de bare de 3 KV. înaintea întrerupătoruliui sunt montaţi câte doi re- -

ductori de intensitate şi unul de tensiune pentru aparatele de măsurat şi pentru releuri.

Partea de 15 KV. se află în partea de nord-vest a clădirii de 3/15 KV. şi cuprinde sosirea liniei de transport Some­şul Rece — Cluj, barele şi aparataju'l de 15 KV., precum şi instalaţiile de transformare de 15/3 KV.

Linia de 15 KV. in­tră delà stâlpul terminal ial liniei de 60 KV. î n clă­direa de 60 KV. prin izo­latori de trecere, iar du­pă intercalarea unui s e c ţîor.ar trifazic de 200 Amp., 20.000 Volţi, trece în cablu pentru a traver­sa clădirea dq 60 KV. şi curte clădirea de 3/15 KV.

Dacă se vor înfiinţa celelalte -inii de 60 KV., cum au fost proiectate, atunci linia de 15 KV. va fi trecută în cablu pe toată lungimea sa din oraş.

La sosire In clădirea de 15/3 KV. linia este le­gată prin trei secţionări unipolari şi doi reductori de curent de 120/5 Amp. la întrerupătorul automat în ulei de 200 A. 20.000 Voiţi, ou releu de timp şi maximal şi cu comandă de mână. Tot aici este fă­cută şi o derivaţie pentru un reductor de tensiune de 15.000/110 Volţi. Delà întrerupătorul automat- li­nia este trecută prin alţi trei secţionări unipolari de 200 Amp. şi apoi legată la barele simple de 15 KV. Sosirea liniei ocupă trei oeilule.

şi spre a ajunge îm

Delà barele de 15 KV., montate în etajul clădi-rei, este făcută o derivaţie pentru un reductor de tensiune de 15.000/110 Volţi cu 5 borne secundare servind penm indicarea legăturii la pământ, una pentru aparatul de protecţie contra supratensiuni­lor sistem cu 5 coarne şi alte trei derivaţiuni pen­tru trei grupe de transformatori de energie.

Două din aceste derivaţiuni sunt făcute pentru grupei de 2 transformatori de câte 500 KVA. şi trec delà bare prin secţionări unipolari, întrerupători

automatici în ulei Cu re­leuri de suprasarcină şi de timp, manevraţi cu mâna, apoi prin câte doi reductori de curent de 50/5 Amp. pentru releuri şi Ampermetru, intră in celulă şi se leagă la cele 2 grupuri de transforma­tori.

A treia derivaţie tre­ce delà bare prin 3 sec­ţionări, un întrerupător automat 200 A. 20 KV., 2 reductori de curent de 25/5 Amp. şi aifţi trei sec­ţionări unipolari, dea-dreptul la transformator.

In afară de celulele ocupate prin aceste in­stalaţiuni, mai sunt 6 ce­lule de rezervă.

Cei cinci transfor­matori în ulei de câte 500 KVA., 50 perioade 13.500/3000 Volţi, grupaţi în două grupe de câte doi şi una de un transa formator, sunt adăpostiţi în cabine construite pe partea nord-vestică a clă-direi.

Legăturile delà bor­nele de 3 KV. ale trans­formatorilor, sunt trecu­te în cablu armat, trecu­te prin câte trei secţio­nări de fiecare transfor­mator apoi grupate HI

celule două câte două în grupuri. Fiecare grup are câte doi reductori de curent de 240/120/5 Amp. şi câte un întrerupător automat în ulei cu releuri de timp şi de suprasarcină şi cu manevră de mână, după care se leagă la cele două sisteme de bare prin 6 secţionări unipolari.

In partea aceasta sunt şi 4 celule de rezervă. Partea de 3 KV. este instalată la parterul şi

etajul clădirei de 3/15 KV. şi este prevăzută cu apa-rataj de 6000 Volţi, pentruca în caz de nevoie tre­cerea distribuţiei deila 3 KV. la 6 KV. să fie lesni­cioasă.

La etaj se află barele duble de 3 KV., aşezate deasupra celulelor de beton armat, în forma de U, cu o aripă mai scurtă, în a cărei prelungire sunt

n t e r i o r u l s ă l i i d e 3 / 1 5 K V

barele simple de 15 KV. — Tot la etaj se află sec­ţionării pentru ambele sisteme de bare a tuturor legăturilor şi derivaţiilor dela bare. Trecerea con­ductelor dintre etaj şi parter se face prin izolatori de traversare din porţeiân.

La parter sunt prevăzute în afară de instalaţiu-nile arătate mai sus, ale liniilor de transport Şore-cani şi Someşul Rece, încă următoarele:

2 celule pentru sosirea cablului dela Centrala termoelectrică Cluj, conţinând 3 secţionări mono-fazici de 400 Amp. (plus 6 buc. la f etaj), 1 întlreru-ipător în ulei cu întreru­pere automată la supra­sarcină şi cu manevră da mână, 1 reductor de tensiune de 3200/110 Volţi, 2 reductori de cu­rent 400/5 Amp. pentru rele/urile de întrerupere şi pentru aparatele de măsură.

Legătura însăşi din­tre Centrala termică şi Substaţiune nu este exe­cutată încă în cablu şi transportul de energie se face prin feederii, cari au mai rămas legaţi cu un capăt la barele Cen­tralei termice.

1 celulă pentru lega­rea în paralel a celor două sisteme de bare, conţinând un întrerupă tor în ulei, au comandă electrică dela pupitru de comandă şi alternativ cu manevră de mână. (6 buc. secţionări se află la etaj).

7 celule pentru ple­carea celor 7 feederi de distribuţie din care 5 pentru oraş şi 2 pentru Atelierele C. F. R. Ace­stea din urmă au fost instalate numai în 1932 după încheierea conven-ţiunei de furnizare de energie pentru această insti-tuţiune.

Celulele feederilor conţin, în afară de secţio­nării de legătură la bare dela etaj, câte un între­rupător automat în ulei au releuri de timp şi de sarcină, câte 2 reductori de curent de 400/200/5 Amp., câte un reductor de tensiune de 3200/6400/110 Volţi şi câte 3 secţionări unipolari de 400 Amp., precum şi finalele de cablu ale feederilor.

O celulă conţine aparatul de protecţie contra supratensiunilor sistem „Benidmann", montat cu 2 secţionări trifazici.

2 celule adăpostesc cei 2 reductori cu 5 borne secundare 3200/6400/110 Volţi pentru indicarea le­găturilor la pământ şi pentru aparate.

Substaţiune

1 celulă este ocupată de transformatorul de casă de 30 KVA., 50 perioade 3000/380/220 Volţi, oare serveşte energie pentru necesităţile tabloului şi ale Siubstanţiunei.

4 celule de rezervă. De o parte şi de alta a coridorului din mijlocul

sălii, sunt montate panourile din tablă de fier cu aparatele de control şi de manevră, cum urmează:

2 panouri pentru partea de 3 KV. a celor 2 transformatori de 7000 KVA., conţinând fiecare co­

manda de mână şi cea electrică (acţionată dela pupitru) a întrerupăto­rului respectiv, apoi re-leurile de suprasarcină, de timp şi de tensiune redusă, precum şi două lămpi de semnalizarea poziţiei întrerupătorului.

7 panouri ale celor 7 feederi de distribuţie, având fiecare comanda de mână a întrerupăto­rului, releuirile de supra­sarcină şi timp, câte un contor, un ampermetru şi lămpile de semnaliza­rea poziţiei întrerupăto­rului.

1 panou pentt-u le­garea în paralel a bare­lor cu manevra întreru­pătorului şi ou lămpile de semnalizare a poziţiei întrerupătorului.

1 panou pentru sosi­rea liniei dela Centrala termică din Cluj, conţi­nând comanda întreru­pătorului, releurile de su­prasarcină, şi de timp, apoi un voltmetru şi lăm­

pile de semnalizare. 3 panouri pentru

partea de 3 KV. a grupe­lor de transformatori de 15/3 KV. conţinând fie­care maneta întrerupă­

torului, releurile de întrerupere, un ampermetru şi Jămpile de semnalizare.

3 panouri pentru partea de 15 KV. a grupelor de transformatori, conţinând maneta întrerupăto­rului, releurile, lămpile de semnalizare şi câte un ampermetru, şi

1 panou pentru sosirea liniei de 15 KV. în­zestrat cu maneta întrerupătorului, releurile de sarcină şi timp, un voltmetru şi lămpile de sem­nalizare.

SALA DE COMANDĂ. Această sală conţine: 1. Pupitrele de comandă; 2. Tabloul de control şi semnalizare; 3. Grupul convertizor de încărcare a bateriei

Nife.

Sala barelor de distribuţie dela etajul părţii de 15/3 KV

4. Telefoanele Centralelor Şorecani, Someşul Rece şi aparatul telefonului de Stat.

1. Pupitru de comandă are 5 panouri şi anume: 1 panou pentru sosirea liniei, de 60 KV., având

instalaţi 3 ampermetri, 1 Kw-metru, 1 cos phi-metru, butonul da contact pentru comanda electrică la dis­tanţă a întrerupătorului automat de 60 KV. şi 2 lămpi de semnalizare a poziţiei întrerupătorului.

li panou pentru sosirea liniei de 15 KV., cu un ampermetru, un Kw-metru, un cos phi-metru şi 2 lămpi de semnalizare a poziţiei întrerupătorului.

1 panou pentru sosirea liniei dela Centrala ter­mică din Cluj şi pen­tru legarea în para­lel a barelor duble, conţinând 1 amper-petru, 1 Kw-metru, 1 voltmetru, 1 cos-phi-metru, 1 buton al 'Co­menzii electrice la distanţă pentru intre-rupătorul de legare în paralel a barelor şi 4 lămpi de semna­lizare pentru cei doi întrerupători.

2 panouri ale transformatorilor de 60/3 KV., cuprinzând fiecare câte 3 am­permetri, 1 Kw-me­tru, 1 voltmetru pen­tru 3 KV., butonul de contact pentru co­manda electrică la distanţă a întrerupă­torilor dela partea de 3 KV. a celor doi transformatori, 2

lămpi de semnaliza­re de fiecare întreru­pător şi 5 lămpi de semnalizare a poziţiei controlerului dsla

transformatorul de regulare.

2. Tabloul de control şi semnalizare este compus şi el din 5 pa­nouri din tablă şi anume:

1 panou cu 3 voltmetri pentru tensiunea de 3 KV., 1 contor trifazic al regiei mixte, pentru măsu­rarea energiei cumpărate, 1 contor identic al Soc. Şorecani, pentru control, şi Im fine 3 perechi de co­mutatori trifazici pentru comutarea la indicaţia le­găturii la pământ a voltmietrilor de 3 KV., de 15 KV. şi de 60 KV.

1 panou cu releurile şi cu soneria şi claxonul de semnalizare a întreruperilor automate, ale indi­caţiei 'legăturii la pământ şi a încălzirii transformaL

tarilor de 60/3 KV. 1 panou cu tabloul de distribuţie a curentu­

lui continuu pentru instalaţia de luminat auxiliar şi pentru acţionarea automatelor din Substaţiune, a-vârd montat pe el şi un ampermetru şi 1 voltmetru.

I n t e r i o r u l s ă l i i d e 6 0 K V In S u b s t a ţ i u n e

1 panou pentru grupul de încărcare a bateriei Nife pentru curentul continuu, având ca aparate un ampermetru şi un voltmetru.

Pe pereţii sălii de comandă deoparte şi de alta este montat câte un consol de perete cu câte trei voiltmetri fiecare un grup servind pentru tensiunile de fază şi de indicare fa pământ la linia de 60 KV., iar celalalt grup la linia de 15 KV.

3. Grupul de încărcare este identic cu cel dela Someşul Rece, deasemenea şi bateria Nife adăpos­tită într'o încăpere alături de sala de comandă.

4 Telefoanele au în această sală instalaţiile ter­minale şi anume: te­lefonul Şorecani — Substaţiune, cu unde de înaltă frecvenţă dirijate prin linia de transport de 60 KV., are aici un post com­plect de emisiune şi de recepţie cu lungi­mile de undă de 2000 respective 2725 metri; telefonul Scmeşul-Rece — Cluj îşi are instalaţia terminală de protecţie contra supratensiunilor, iar telefonul de Stat este montat fără instala­ţie specială.

A T E L I E R U L DE R E P A R A Ţ I E

In partea din dos a curţii, în faţă au intrarea principa­lă, s'a construit un mic atelier de repa­raţie, destinat în pri­mul rând pentru

schimbarea şi curăţi­rea uleiurilor din transformatori, pre­cum şi pentru înma-gazinarea şi manipu­larea uleiurilor de

rezervă. — El este înzestrat cu un palan de ridicat greutăţi până la 10 tone, în scopul de a ridica capa­cele şi sâmburii de fier ai transformatorilor defecţi, sau ale căror uleiuri au ajuns să fie schimbate. E l mai serveşte şi pentru descărcarea de pe camiom sau vagonet a pieselor grele aduse la control sau la reparaţie.

Pentru aceasta, dealungul arnbeiolrpărţi ale clar direi de 15/3 KV., apoi dealungul clădirei de 60 KV., precum şi pe toată lungimea dala intrarea Substatţiu-nei până la atelierul de reparaţie, sunt aşezate linii de garaj tip mormăi, astfel că cu ajutorul unui căru­cior de 10 tone capacitate, toate piesele grele din instalaţie, pot fi uşor transportate la atelier şi înapoi în caz de necesitate.

Pentru atelier s'a cumpărat un filtru de ulei şi un aparat pentru âlnoercarea rezistenţei uleiurilor-

Glădirei de 60 KV. i-s'a ataşat o aripă cu parter şi 2 etaje, impuse de Serviciul tehnic al Municipiu­lui pentru motive de estetică edilitară. Aceasta s'a executat cu trei locuinţe de câte o cameră, bucătărie şi depindenţe, pentru 3 familii ale personalului de serviciu delà Substaţiune.

Construirea, dimensionarea şi instalarea Sub-staţiunei s'a făcut după planurile întocmite de ingi­nerii Societăţii Electrobel dini Bruxelles. Executarea părţii de construcţie a fost încredinţată firmei Emil Prager din Bucureşti, iar furnizarea şi instalarea materialului electric s'a făcut de Firma Ganz et Co. din Budapesta, în colaborarle cu întreprin­derile Ganz Soc. An. Rom. din Cluj. Condu cerea lucrărilor de mon­taj din partea Firmei Ganjz a iavut-o Ing. Eugen

Kertész din Budapesta, iar cu controlul din. par­tea regiei mixte a fost însărcinat dl. Ing. H. Crickx, din Bruxelles.

Cheltuielile împre­unate cu lucrările de construire şi instalare a Substaţiunei de transfor­mare şi distribuţie se compun din următoa­rele:

L e i Teren Închiriat delà Muni­

cipiul Cluj 3 ,000 .000--Spese, transfer, evacua­

rea chiriaşilor, etc. . . 194.088- -Clădiri, lucrări principale 809.945-— Lucrări accesori i . . . 113.728-— Instalaţia de distribuţie

inclusiv montaj . . . 8,073.599-— 2 bucăţi transformatori

de câte 7000 KVA . . 5.528.071 •— Diverse i n s t a l a ţ i u n 1 şi

piese accesori i (palan filtru, vagon ete) . . . 757.420-—

Telefonul de Înaltă frec­venţă 627.867-—

Diverse lucrări, scule etc. 174.283'—

Total 30,279.001-— C a b i n a ş i t r a n s f o r m a t o r u l d e r e g u l a r e a t e n s i u n i i

Substaţiunea, construită spaţios şi modern, cu instalaţiuni dimensionate bine şi larg, umple un gol în procesul de desvoltare a producţiunii şi di­stribuirei energiei electrice în Cluj. Născută din dubla necesitate a producţiunii şi distribuirei de energie, a ajuns astăzi, în urma crizei economice, ca existenţa ei să fie justificată mai mult în interesul dis-triburei, de cât în acela al producţiunei. Intr'adevăr, producţiunea şi sarcina de energie electrică au scăzut în aşa măsură, că vechile instalaţiuni de producere ar fi îndestulitoare, dacă nu s'ar f i făcut trecerea la 50 perioade. In schimb însă distribuţiunea nu mai ooL

respundea în starea îm care se afla şi din acest punct de vedere Substaţiunea noţuă a reuşit să aducă reale foloase, nu numai prin reducerea pierderilor de e-

nergie, realizată în urma poziţiunei sale centrale, dar în deosebi prin înlesnirea distribuirei şi prin sporirea siguranţei de exploatare. Aparatele de si­guranţă de ultimul tip şi sistemul de duble bare, fac ca defectele în reţea să fie bine localizate şi uşor de aflat şi de reparat. Pe deasupra, aranjamentul instalaţiilor este foarte simplu şi uşor de mânuit de către cei doi oameni de serviciu.

Criza economică a redus importanţa Substaţiu­nei din punctul de vedere al proiducţiunei numai

la avantajul 'normalizării frecvenţei la 50 perioa­de şi la perspectiva d? largi posibilităţi ale pro­curării de energie în vii­tor. Criza a mai avut un efect dăunător asupra ei, pe aceia al supra­dimensionării. Instalaţia fusese proiectată în anul 1930, după cunoaşterea datelor de exploatare din anul 1929, când pro­ducţiunea de energie e-lectrică în Cluj a atins culmea. Calculată în ba­za rezultatului din acest an şi în raport cu sporul de consum de energie din anii precedenţi, apoi în presupunerea optimis­tă a unui progres conti­nuu de consum de ener­gie la Cluj şi sub impe­rativul de a asigura Mu­nicipiului Cluj 125% din energia meceisară, Sub­staţiunea a fost înzestra­tă la 60 KV. cu două unităţi de transformator de câte 7000 KVA.

In urma crizei eco­nomice necesităţile de producţie de energie în Cluj au scăzut dela peste 14.000.000 Kw-ore în anii 1929 şi 1930, la mai puţin de 11.000.000 Kw-ore în amul 1933 şi ur-

, mătorii, iar sarcina maximă dela aproape 4200 KW. în 1929/1930, la sub 3200 KW. în 1930, în consecinţă unităţile de 7000 KVA. au devenit cu timpul supra­dimensionate şi dau un spor relativ de pierderi în gol.

Din aceleaşi cauze, acelaş efect de supradimen­sionare s'a proldus şi la aparatele de măsură, în­deosebi la contorii, cari măsoară energia vân­dută de către Şorecani, şi unde este stipulat con­tractual, că diferenţa de înregistrare dintre cantorul Societăţii Şorecani, ca vânzătoare, şi contorul de control al Regiei Mixte, nu trebuie să fie mai mare de 3%, oeiace îngrădeşte simţitor limita de erori chiar sub valorile admise de lege.

Pentru a satisface acestor consideraţiuni au trebuit luate măsuri pentru sporirea sensibilităţii de

înregistrare a acestor contori, avându-se în vedere, că energia înregistrată îni mediu prin ei se menţine încă sub 10%' din capacitatea lor de înregistrare. In acest «cop s'au intercalat în, circuitul serie a conto-riloir nişte reductori de intensitate cu raportul 2:1, obţinându^se astfel sensibilitatea necesară chiar la înregistrări sub 10%.

Având în vedere, că necesităţile de energie produsă au evolu­at tocmai în sens invers, de cum ar fi fost normal de aşteptat, şi ţinând cont de faptul, că necesităţile de pro­ducţie continuă a-se menţine scăzu­te, datorită îm-prej urării, că re­dresarea situaţiei economice merge prea încet, abia perceptibil, este de prevăzut, că apli­carea acestor mă­suri va trebui în­că menţinută ani de-a rândul şi că va mai trece mult timp, până când instalaţiunile Sub-staţiunei vor ajun­ge să fie utili­zate la puterea

lor normală. Din contră, dacă ne gândim, că la un moment dat se va efectua şi introdu­cerea gazului me­tan la Cluj şi că acesta va acapara, dacă n/u tot, dar o bună parte din in­dustria alimentată azi cu energie elec­trică, provocând o nouă reducere a necesităţilor de e-nergie electrică, trebuie să admi­tem şi posibilita­tea de prelungire a stării de supradimensionare, pentru o nouă pe^ rioadă de timp, ale cărei limite niu se port vedea as­tăzi. Să sperăm, că între timp necesitatea de energie pentru luminat va continua să crească şi va lua chiar un avânt, î n măsură să anuleze în parte efec­tele unei asemenea eventualităţi.

Ar fi păcat, ca această instalaţiune de distribu­ţie şi transformare, executată după cele mai noi ce­rinţe ale tcchnieei moderne, cu amenajări pentru

S u b s t a ţ i u n e

largi posibilităţi de sporiri viitoarei şi cu atâtea alte avantajii în ceeace priveşte distribuţia, să nu-şi poa­tă îndeplini menirea în măsura, în care a fost con­templată.

In aceiaş situaţie este linia de transport de 60 KV., cu deosebirea însă, că aici menţinerea scăzută a transportului de energie, nu reprezintă nici un spor de pierderi tectonice, ci numai materiale indi­

recte, produse prin lipsa de amortiza­re a instalaţiei.

Amintim aici, că începând dela 1 Decemvrie 1935 energia furnizată prin Substaţiune nu mai este desti­nată exclusiv Clu­jului, ci o parte din ea trece numai prin instalaţiunile Sub-staţiumei, pentru a fi livrată Regiei Mixte din Turda, prin linia de trans­port de 15 KV. Cluj—Turda.

Măsurarea a-cestei energii se face prin contori instalaţi la punctul de plecare al li­niei noi de trans­port. Linia Cluj-Turda, dimensio­nată pentru o ca­pacitate de trans­port de 1000 KW. şi cu posibilitate

de amplificare, prin montarea a încă trei fire, pâ­nă la 2000 KW., nu reprezintă as­tăzi decât o sarci­nă fără importan­ţă pentru Substa­ţiune, rămânând deocamdată la va­lori sub 400 KW.

Staţiunea nouă este astfel constru­ită, ca ea să cores-

estetică arhitectoni-ea umple un

P o s t u l t e l e f o n i c c u u n d e d e Î n a l t ă f r e c v e n ţ ă

puinidă şi condiţiunilor de că şi din acest punct de vedere, gol în cartierul, unde a fost aşezată. Văzută de pe nioul pod da beton armat lai Someşului, ea) face im­presie plăcută şi la prima privire nici nu-ţi dai seama, că este o clădire industrială, decât prin in­stalaţiunile exterioare şi prin vecinătatea stâlpului terminal al liniei de 60 KV.

R E Ţ E A U A D E D I S T R I B U Ţ I E

Desvoltarea reţelei de distribuţie în Cluj a cu­noscut trei etape, cu caractere mai mult, sau mai puţin distincte.

Cea dintâi fază este caracterizată printr'un progres continuu şi natural, datorită faptului, că în­trebuinţarea electrictăţii prindea tot mai mult teren. Din anul 1906, data înfiinţării întreprinderii şi până la sfârştul războiului mondial, nu s'au înregistrat creşteri prea brusce ale sareinei; ba din contra, în timpul războiului sporul a] fost simţitor stăvilit, ast­fel că prima instalaţie de reţea a putut fi totdeauna complectată prin amplificări parţiale şi succesive, spre a putea face faţă nevoilor, pe lângă tensiunea de distribuţie de 3000 volţi în reţeaua de înaltă ten­siune, şi 3X150 volţi în reţeaua de joasă tensiune, întinderea oraşului a crescut moderat în tot acest timp, numărul populaţiei deasemenea; nimic nu a bruscat deci desvoltarea progresivă a încărcării re­ţelei. La sfârşitul anului 1906 reţeaua număra 28 bucăţi transformatori în distribuţia publică, unul la Centrala Someşul Rece şi unul la staţiunea de transformare din aleea oraşului (astăzi gră­dina Bărnuţiu No. 4) , de unde era ramificată în­treagă reţeaua până la anul 1912/1913, când acest centru de distribuţie a fost mutat la Centrala ter­mică nou construită. Cei 28 bucăţi transformatori reprezintau o capacitate totală de 700 KVA. (5 bu­căţi de câte 60 KVA.; 4 bucăţi de 50 KVA-; 3 bucăţi de 30 KVA.; 4 bucăţi de 15 KVA.; 5 bucăţi de 12 KVA.; 5 bucăţi de 8 KVA. şi 2 bucăţi de 5 KVA.); transformatorul dela staţiunea de transformare principală aveeţ 40 KVA., iar oel dela Some­şul Rece 12 KVA. (15.000/150 volţi), astfel că pu­tinţa totală a transformatorilor era de 752 KVA. Lungimea simplă a reţelei din 1906 era de 70 Km. aerian şi 5- Km. subteran.

Efectul prelungirei feederilor de distribuţie, prin mutarea staţiunei centrale de transformator şi a tabloului de distribuţie din Parcul oraşului la Cen­trala termică, nu s'a făcut simţit nici el în această perioadă. Deasemenea reţeaua de joasă tensiune de 3X150 volţi era încă corespunzătoare.

A doua fază a fost aceea de după războiri, până la comercializare, când întinderea oraşului a cres­cut cu o repeziciune ce întrecea orice măsură, iar populaţia s'a înmulţit şi ea tot aşa de repede, prin invaziunea poporului dela ţară. In această perioadă amplificările de reţea nu mai puteau ţine pas cu creşterea de sarcină, îndeosebi reţeaua de joasă ten^ siune a devenit insuficientă, fiind supraîncărcată şi dând loc la mari pierderi de energie din această cauză. Reţeaua de înaltă tensiune, mai ales feederii

mai lungi, au început să arate pierderi de energie şi de tensiune îngrijorătoare. Amplificările se ţineau lanţ. Numai in anii 1928/1929 s'a construit 25 Km. lungime de reţea simplă, cu 11 staţiuni noua de transformatori. Pentru a remedia reţeaua de înaltă tensiune s'a înfiinţat în anull92£şial cincilea feeder de distribuţie, descăreându-se astfel ceilalţi 4 fee-deri vechi.

In această perioadă alimentarea Clujului cu e-nergie lăsa mult de dorit, nu numai din cauză că, mai ales în prima parte a ei, adică ân anii 1920/1927, cantitatea de energie produsă era insuficientă, dar şi pentru motivul, că tensiunea la clienţi era foarte slabă, adeseori rămânând sub 100 Volţi (în loc de 150), din cauza reţelei proaste.

A treia şi ultima perioadă este aceea de după comercializare, mai bine zis dela normalizare în­coace, când reţeaua de joasă tensiune a fost trecută dela 42 perioade şi 3X150 Volţi la 50 perioade 380/ 220 volţi în distribuţie cu 4 fire, iar cea de înaltă tensiune a fost rectificată şi ea prin mutarea sta­ţiunei de transformare şi de distribuţie, în centrul consumului, apoi prin realizarea de noui legături de cablu subteran cu dimensiuni suficiente între Substaţiune şi cei 5 feederi, preomn şi prin schim­barea întregei reţele de cablu subteran din centrul Clujului cu cabluri de dimensiuni sporite. Astăzi energia este suficientă, tensiunea bună şi orice nouă cerere serioasă de energie este imediat satisfăcută chiar dacă ea reclamă o amplificare de reţea. Un singur lucru mai acţionează stângenitor: criza eco­nomică.

Vom descrie acum reţeaua de distribuţie în situaţia ei de azi.

Din punctul de vedere al distribuţiei de înaltă tensiune Clujul este împărţit în 5 sectoare princi­pale, alimentate prin 5 feederi de 3X3000 volţi, dispuşi radial faţă de Substaţiunea de distribuţie. Din aceşti 5 feederi, unul singur, feederul II., este în întregime din cablu subteran, ceilalţi 4 .siunt din conducte aeriene, în majoritate de 3X50 mm.2, şi numai legăturile la staţiunea de distribuţie ie au din cablul subteran de 3X120 mm.2 şi 6 KV. Aceste legături s'au făcut odată cu construirea Substaţiunei de distribuţie, urmărindu-se prinţi'Ansele realizarea unei cât mai perfecte şi mai bune distri'buţiuni.

Dată fiind aşezarea prelungită in direcţiile apus şi răsărit a Clujului, şi faptul, că vechiul tablou de distribuţie se găsea la Centrala termică înl partea de apus a oraşului, iar feederii de distribuţie, deşi dispuşi radial, urmau toţi direcţia generală dela apus spre răsărit şi treceau prin apropierea locului

unde s'a construit noua Substaţiune, realizarea legă­turilor la aceasta s'a putut obţine lesnicios şi în bune condiţiuni. Cu o lungime totală de 2.430 metri cablu subteran de 3X120 mm.2 cei 5 feederi au fost legaţi la noul tablou de distribuţie pentru o ca­pacitate de distribuţie cu 100% peste nevoile ac­tuale. Cea mai lungă legătură i-a trebuit feederului întâiu cu 1160 m., ceilalţi necesitând cum urmează: feederul II. egal 530 m. feederul III. şi IV. câte 320 m., feederul V. egal 100 m., cablu de legătură.

Astfel dispoziţia feederilor a rămas tot radială, cu deosebirea însă, că în raport cu punctul central de alimentare, ei nu' mai /pleacă în direcţie generală comună, ci într'adevăr în direcţiuni radiale diferite.

Feederul I, care alimentează partea de miazăzi a oraşului, pleacă spre miazăzi, feederul II, care ali­mentează partea centrală a oraşului şi este construit în întregime din cablu subteran, este situat în ime­diata vecinătate spre sud de centrul de distribuţie, feederul III alimentează partea de răsărit, pleacă dn aceeaş direcţie, feederul IV alimentează partea de miază-noapte-âpus a oraşului, iar federul V pleacă spre miază-noapte, pentru a alimenta această parte din oraş.

In afară de aceşti 5 feederi s'a mai înfiinţat în anul 1932, o nouă linie de distribuţie cu 2 feederi paraleli în traseu comun, constând din 2 cabluri subterane de 6 KV., 3X50 mm.2, pentru alimentarea cu energie electrică a Atelierelor G. F. R. şi a gării Cluj. Linia a fost construită dublă, pentru a avea maximul de siguranţă în exploatare.

După cum am arătat şi la descrierea Sufostaţiu-nei de distribuţie, la punctul de plecare dini Substa­ţiune, fiecare feeder este prevăzut cu secţionări uni­polari, cu întrerupător automat în uleiu, releuri de sarcină şi de timp, câte un ampermetru şi un contor pentru măsurarea energiei. In afară de acestea la barele de distribuţie de 3 KV. mai găsim 'ca aparate de protecţie, aparatele de) indicaţie şi semnalizare a legăturilor la pământ şi aparatul Bendmatnn de pro­tecţie contra supratensiunilor.

Distribuţia fiind în sistem radial, fiecare feeder alimentează independent un sector de oraş, excep­ţie făcând cei 2 feederi, feederul VI. şi VIL, cari alimentează în comun instalaţiunile C. F. R., servind unul ca rezervă celuilalt.

In anumite puncte ale traseului lor, cei 5 feederi ai reţelei de distribuţie sunt prevăzuţi cu secţionări tripolari aerieni, sau cu întrerupători în uleiu, des­tinaţi pentru secţionarea lor în porţiuni mai reduse şi pentru interconectare între doi feederi, în scop de localizare a defectelor la sectoare cât mai mici şi de alimentare a restului de reţea prin feederul vecin' precum şi în scop de a uşura cât mai mult lucră­rile de întreţinere ale reţelei de înaltă tensiune, limi­tând lipsurile de tensiune la porţiuni relativ mici.

Sarcinile miaxime ale feederilor se cuprind în­tre 500—1000 KW., variind sensibil după anotimp. Numărul de consumatori în vara 1936 este de 4076 Ia feederul I., urmează apoi în valoare desoreseândă: feederul II, III, IV, cel mai redus fiind feederul V, cu 1559 consumatori. Totalul consumatorilor de lumi­nă şi industrie din reţeta este 14.762. Diferenţa mare de consumatori dela un feeder la altul se explică

prin faptul, că de ex. feederul V are câteva industrii mari, unele continui (Iris), altele sezoniere (cără­midarii), care dau în unele anotimpuri sarcini echi­valente cu ale celuilalt feeder. Cauza o mai găsim şi în creşterea peste măsură din ultimii ani a secto­rului feederului întâiu, prin întinderea oraşului în direcţia sudicăj

Pentru transformarea energiei de înaltă tensiu­ne distribuită în oraş, în energie utilizabilă la recep­tor, servesc 122 transformatori alimentând fiecare câte un subsector independent (cu excepţia trans­formatorilor C. F. R.) şi repartizaţi cum urmează:

Feederul I. 33 bucăţi cu o capacitate de 2214 KVA II. H „ „ 1950 „

III. 23 „ „ „ 1622 „ IV. 28 „ „ 2098 „ V. 15 ., , 1214 »

, VI. şi VII. CFR. 11 „ , „ 2291 „ Substaţiunea 1 „ „ „ 30 „

In afară de acestea se mai află 6 buc. pe linia de transport Someşul Rece—Cluj, pentru staţiunile de pompare a Uzinelor de apă şi pentru Fabrica de cherestea Someşul Rece, iar unul la centrala Some­şul Rece, în total deci 7 buc. cu o capacitate totală de 622 KVA.

Numărul total al transformatorilor î n funcţiune pentru distribuirea la receptori, este de 129 bucăţi, cu d capacitate totală de 12.041 KVA.

Ca mărime aceşti transformatori sie grupează în modul următor:

2 buc. de câte 1000 KVA 14 buc. de câte 80 KV.-i 1 7) 450 71 1 - a 1) 75 „ 1 » „ 320 „ 1 71 71 70 . 2 » n 290 7 » Ti r, 57 „

11 n T „ 180 16 j, ti V 55 „ 5 Ti 7! 160 „ 9 r 71 71 50 , 3 „ „ n 110 4 n n „ 45 , 6 71 7) 100 Ti 17 7) 71 71 30 , 8 „ 71 Ti 90 Ti 12 * n T, 20 „ 1 71 y> Ti 87 rt 2 » Tt 71 16 „ 2 71 „ 85 „ 4 71 7! T. 12 ,

Majoritatea transformatorilor au raportul de transformare 6000/3000/400/231 volţi. Schimbarea tensiunei din 3000 în 6000 volţi, prevăzută pentru o eventuală urcare a tensiunei de distribuţie, se poate obţine prin scoaterea transformatorilor din uleiu şi schimbarea legăturilor de bobinaj la borne, anume prevăzute cu ocazia bobinării. Excepţie fac trans­formatorii de pe liniile de transport, care au rapor­tul de transformare de 13.500/300 volţi, cei dela sta­ţiunile de pompare, de 16.500/400/220 volţi, cel dela centrala Someşul Rece, şi de 13.500/150 la Fabrica de cherestea Someşul Rece. Mai fac excepţie transfor­matorii dela C. F. R. dintre care cele 2 buc. de câte 1.000 KVA. au raportul de 6000/3000/500/380/220 volţi, alte 2 buc. 3000/110 volţi, iar restul 500/110 volţi fiind legaţi în reţeaua de distribuţie de 3X500 volţi, alimentată prin cei doi transformatori prin­cipali, aceştia din urmă constituind proprietatea CFR.

In afară de un singur transformator (cel de 12 KVA. 13.500/150 Volţi dela Fabrica de cherestea So-

meşul Rece), care are numai răcire cu aer, toţi cei­lalţi au răcire prin uleiu.

In general posturile de tra/nsformare din oraş sunt înzestrate cu câte un singur transformator, care lucrează în mod normal independent în susbsecto-rul său, însă are posibilitatea de a fi legat la nevoie prin reţeau de joasă tensiune, ca să lucreze în pa­ralel cu transformatorul unuia din posturile vecine. La fel, în caz de defectare a transformatorului, sub-sectorul alimentat prin el, poate fi legat la unul sau la mai multe pos­turi vecine prin conductele de joa­să tensiune, care se termină de obi-ceiu pe stâlpi co­muni la liniile ae­riene, sau în sta­ţiuni de conectare la reţeaua subte­rană.

Posturile de transformatori

sunt diferite, după vechimea lor. Ce­le mai vechi sunt cabine mici, con­struite din tablă de fier, cu dimen­siuni extrem de reduse, abia încă­pătoare pentru transformatorii

mici şi mijlocii pâ­nă la cea. 50 KVA. şi instalate primi­tiv şi nereglemen­tar în raport cu normele de azi. Intrarea şi ieşirea conductelor se fa­ce prin cablu ar­mat, iar restul in­stalaţiei se compu­ne dintr'o garnitu­ră de siguranţe de înaltă tensiune şi una sau mai mul­te garnituri de joa­să tensiune. Altceva nimic, dar nici mu ar încape. Aceste cabine sunt astăzi pe cale de a dispărea.

Posturile normale se fac astăzi din beton, con­struite cu sistem celular, având celule separate pen­tru intrarea cablului de înaltă tensiune şi pentru instalaţiile de întrerupere şi de siguranţă de înaltă tensiune, apoi pentru transformatori şi în fine pen­tru plecarea liniilor de joasă tensiune. Vedem în fotografie un post cu celula intrării cablului de înal­tă tensiune şi a întrerupătorului în uleiu, etc.

In centrul oraşului şi î n străzile mai principale posturile de transformatori sunt construite subte­ran, tot din beton în sistem celular, dimensionate

P o s t n o r i

suficient pentru amplificări ulterioare. Intrarea la aceste postuiri se face printr'o construcţie din fier profilat cu panouri de sticlă, care se întrebuinţează şi ca stâlpi de reclamă pentru electricitate. Această construcţie serveşte şi pentru răcirea postului, re-zolvind una din grelele probleme în legătură cu aceste posturi subterane. O altă problemă grea o formează dificultatea etanşării pereţilor şi a plăcii de acoperire, contra apelor şi 'umidităţii. Până acum

am reuşit a rezol­va satisfăcător am­bele aceste proble­me. Dăm î n foto­grafie un interior şi o intrare la a-ceste posturi sub­terane. Raza de ac­

ţiune a unui post de transformator

variază între 200— 400 m. în centrul oraşului şi 400—

800 m. la periferii, după puterea

transformatorului şi după densitatea consumatorilor.

Reţeaua de joasă tensiune es­te separată în re­ţeaua pentru uzul comun şi în re­ţeaua iluminatului public. Distribuţia se face cu 4 fire la tensiunea de 380/ 220 volţi, 50 pe­rioade. Reţeaua

comună formează un sub-sector in­dependent pentru fiecare post de transformator,

dar poate fi lega­tă în punctele de separaţie la reţe­lele posturilor de transformatori ve­cine. Reţeaua i-luminatului public se împarte în 24

sectoare, alimentaţie dela posturile mai principale de transformatori. In aceste centre de alimentare sunt instalate aparate de aprindere şi stingere automată.

Iluminatul public posedă astăzi 2969 lămpi cu o valoare totală de racord de 189.48 KW. Orele de ardere! fac în total 3781 ore anual, cu excepţia cen­trului oraşului, unde o parte din lămpi ard numai jumătate noaptea. Puterea luminoasă a iluminatu­lui public a fost restabilită la valoarea de mai sus abia în ultimii ani, după ce în anii 1933 şi 1934 a fost redusă sub 100 KW. din motive de economii, lăsându-se oraşul iintr'o întunecime fără seamăn. Luminatul restabilit de astăzi încă nu este suficient,

i l d e t r a n s f o n

decât în centrul oraşului, unde a fost refăcut com­plect.

Reţeaua comună este construită aproape exclu­siv cu 4 fire, excepţie făcând străzile mici, laterale. In centrul oraşului ea constă din cablu subteran, tot restul este aerian cu stâlpi de lemn (stejar). Legăturile la clienţi sunt asigurate cu siguranţe ae­riene, montate pe stâlpii de nnde se face derivaţia. In afară de aceasta este asigurat şi ooinltorul cu si­guranţe plombate de uzină, numite siguranţe prin­cipale. Aceste siguranţe principale sunt de tipul N. Diazed, pentru a sa deosebi de siguranţele circuite­lor de consumaţie, care se fac din tipul Diazed.

T R E C E R E A L.A 3 8 0 / 2 2 0 V O L Ţ I Ş I 5 0 V O L Ţ I

Ca şi la capitolele precedente, vom da şi aici o descriere sumară a lucrărilor de refacere din anul 1931/1933, care interesează poate pe unii dintre ce­titorii noştrii. Asemenea lucrări, în stilul şi în pro­porţiile cum au fost executate la Cluj, se întâlnesc rar; de obieeiu ele se repartizează pe o serie în­treagă de ani, ca de ex. la Berlin, la Timişoara, etc, tocmai pentru aceasta nu este lipsit de interes exemplul Clujului, unde ele au fost executate, am putea spune într'un singur an, fără vreo incomo­dare mai însemnată a consumatorilor.

Distribuţia în reţeaua de joasă tensiune a Clu­jului, înainte de 1931 se făcea prin trei fire cu ten­siunea de 3X150 volţi şi frecvenţa de 42 perioade. Această tensiune şi frecvenţă, ambele caracteristice instalaţiunilor înfiinţate de firma Ganz dela înce­puturile desvoltării electroteehnioe, au devenit cu timpul anormale şi odată cu marile lucrări de am­plificare, luate în program în conformitate cu ra­portul experţilor, trebuiau trecute şi ele la valori normale. După cum am amintit mai sus, la Cluj s'a ales tensiunea de 380/220 volţi în distribu­ţie ou 4 fire, deoarece prin aceasta se realiza şi o reparare radicală a căderilor de tensiune, ce atin­geau pe alocuri valori de 50%, precum şi a pierderi­lor de energie ce variau în jurul a 32 % până la 43 %.

Frecvenţa a fost normalizată la 50 perioade. Trecerea la noua tensiune şi frecvenţă s'a făcut

în campania de lucru a anului 1930/1931, odată cu clădirea Substaţiunei de distribuţie, cu construirea centralei Şorecâni şi cu refacerea centralei Someşul Rece.

Pentru a ne da sieama de proporţiile lucrărilor de trecere, amintim aci în treacăt, că statistica dela 31 Decemvrie 1930 arată la Cluj următoarele cifre ale consumatorilor şi a valorilor de racord:

Clienţi de lumină 12.656 Clienţi de forţă motrică . . 645

Total: 13.301 Luminat total 114.689 buc. lămpi cu o

putere totală de 4.685 KW. Forţă motrică 1.309 buc. motoare; cu o

putere totală de 4.019 KW. Aparate casnice şi industriale 2.320 buc.

cu o putere totală de 1.200 KW. Total: 9.724 KW.

O parte a lucrărilor pregătitoare a început încă prin anul 1928, când s'a introdus obligaţia pentru clienţii noui, ca motoarele şi apa: alele industriale ce vor instala în viitor, să le prevadă şi pentru tensiunea de 380/220 Volţi. Deasemeni, transformatorii din reţea, precum şi eontorii comandaţi după această dată erau şi ei prevăzuţi pentru posibilitatea de a fi utilizaţi la tensiunea de 380/220 Volţi şi 50 pe­rioade.

Adevăratele lucrări de pregătire, au început însă în toamna anului 1930, imediat după stabilirea programului general al lucrărilor; iar lucrările de trecere a instalaţiunilor s'au executat în vara şi toamna anului 1931.

Lucrările pregătitoare au început prin întocmi­rea planurilor şi programurilor detailate de execu­ţie, după directivele stabilite de Direcţiune în acord cu inginerii experţi ai Soc. Electrobel din Bruxelles.

S au comandat 7.500 buc. contolri noi, pentru în­locuirea eontorilor vechi, care nu mai corespun­deau la tensiunea nouă, şi în deosebi a eontorilor Blâthy, care nu mai corespundeau nici prescripţiu-nilor. Pentru acest stoc de oontori noui s'au procurat şi capace protectoare contra deteriorărilor şi a frau­delor de curent.

S'au examinat apoi transformatorii din reţea din punct de vedere al utilizării lor la noul fel da distribuţie şi s'a stabilit un stoc de cea. 80 buc , care erau apţi pentru a fi rebobinaţi la noua ten­siune şi frecvenţă. Pentru încercare s'au dat ime­diat în lucru fabrioei Energia din localitate 3 buc. transformatori de diferite mărimi (44 KVA, 28 KVA. şi 13 KVA.) şi în baza rezultatelor de încercare ale acestora după rebobinare, s'a constatat definitiv rentabilitatea rebobinării stocului de 80 buc. Din cei trei transformatori de tip uscat au ieşit după rebobinare 3 buc. transformatori cui răcire în uleiiu de mărimile respective 100 KVA., 50 KVA. şi 20 KVA., cu pierderi în fier şi cupru ce se menţineau bine în limitele fixate de D. I. N. In ceea ce pri­veşte preţul acestor transformatori rebobinaţi, ei sunt mai ieftini cu 20—40% decât transformatorii noui de aceeaş calitate. O parte din transformatorii din reţea nu au putut fi luaţi în programul de re­bobinare, fie din cauza construcţiei de tip vechiu şi necorespunzătoare, fie din cauza calităţii tolieîor din fier; în locul acestora s'a comandat un stoc de 34 buc. transformatori noui (9 buc. 50 KVA., 15 buc. 30 KVA. şi 10 buc. 20 KVA.), cu raportul de transformare 3000/400/231 Volţi şi cu posibilitatea utilizării lor la 6000 Volţi tensiune primară. Acest stoc a fost comandat dela firma Ganz, care repre­zenta avantagii de calitate şi de preţ în raport cu cei­lalţi ofertanţi.

După aceasta s'a stabilit o convenţiune cu fa­brica Energia, pentru executarea promptă a tuturor lucrărilor de rebobinare necesare la rebobinarea transformatorilor, motoarelor şi a unor aparate de uz industrial, ce i se vor prezenta în cursul lucrărilor de trecere. C'onvenţiunea cu Firma Energia cuprindea în esenţă următoarele condiţiuni: Fabrica execută în timpul cel mai scurt posibil rebobinarea transfor­matorilor, a motoarelor şi a altor aparate ce i se predau, execută pulii pentru motoare, modifică re-

zisteriiţele de pornire, spre a fi apte la noua ten­siune şi formă de curent. Ca bază de facturare a acestor lucrări se stabileşte un sistem de decontare reală a materialelor întrebuinţate şi a manei de luoru efectiv prestate şi un adaos procentual la am­bele acestea, iar pentru acoperirea regiei se calcu­lează un alt spor procentual (200%), după valoarea manoperei. Ini nici un caz însă facturarea astfel în­tocmită nu va întrece anumite cifre dinainte fixate pentru diferitele lucrări şi mărimi de motoare * ) .

In general costul re-bobinării nu atingea a-ceste valori maxime. In afară de aceasta fabrica s'a obligat să execute şi particularior aceleaşi lu­crări cu acelaş preţ. Pe timpul lucrărilor fabrica s'a angajat să pună la dispoziţia Uzinei electri­ce un stoc de motoare de diferite mărimi ca împrumut, cu o chirie potrivita, care serveau pentru înlocuii ea la abo­naţi a motoarelor duse la rebobinare. In acest mod clienţii nu erau stânjeniţi în exploatările lor, decât minimum câte­va ore, cât dura demon­tarea şi remontarea mo­toarelor.

Convenţiuni analoa ge s'au făcut cu firma „Elind" din Cluj, pentru rebobinarea, sau adapta­rea aparatelor medicale.

Odată puse la punct aceste comenzi şi con­venţiuni, s'au trimis cli­enţilor „Avize" cu in­strucţiuni referitoare la procedura trecerii. In a-ceste instrucţiuni Direc­ţiunea le arăta clienţilor, că în cursul anului 1931 la o dată, ce li se va face cunoscută cu o luna unainte de executare, se frecvenţa; în acest scop

P o s t I n t r a r e

va schimba tensiunea şi ei vor primi bonuri pen

tru numărul de becuri anunţate la încheierea abo-

*) Dăm ca exemplu aceste cifre pentru trei mărimi de motoare-

Pute

re C

. H

la 4

2 pe

r

Reb

obin

area

st

ator

ului

L

ei

3 = 1- — j a C 3 'X3 3 i l £ 2 C

onfe

cţio

­na

rea

pulie

i no

i L

ei

Div

erse

lu

crăr

i L

ei

Rep

arar

ea

reos

tatu

lui

de p

orni

re

Lei

Tot

al L

ei

1,09 2 000 — 120 400 200 2.720 7,5 5.000 3400 1800 2100 1300 14.400

24,5 12.000 6250 4000 4100 2350 28.700

Puterile intermediare au cifre fixate proporţional.

mamentului cu Uzina şi în schimbul acestor bonuri vor primi becuri dela Uzina Electrică cu 50% re­ducere de preţ, deasemenea motoarele şi aparatele electrice de orişice natură, care au fost trecute în convenţiune, le vor fi rebobinate şi adaptate pe chel­tuiala întreprinderii. In schimb, pentru becurile, motoarele şi aparatele netrecute în abonament, tre­buie să se îngrijească fiecare pe cheltuiala sa. De­asemenea se atrăgea atenţiunea fiecărui client asu­pra obligaţiunei, de a-şi pune în bună stare instala­

ţia internă, sub sancţiu­nea de a i-se refuza fur­nizarea mai departe a energiei.

Tot pentru pregăti­rea lucrărilor au fost tri­mise o serie de echipe de câte 2 oameni, care au trecut din casă în ca­să şi au făcut un recen­sământ exact al abonaţi­lor, şi instalaţiilor, al ra­cordurilor, al lămpilor, motoarelor şi altor apa­rate electrice, grupând datele pe străzi şi pe posturi de transforma­tori. Aceste echipe fă­ceau şi supraexaminarea instalaţiunilor interne şi lăsau clienţilor o notiţă cu specificarea defectelor, ce trebuiau să fie îndreptate de clienţi pe cont pro­priu.

La birou aceste date erau comparate cu da­tele din abonamentele clienţilor, pentru stabili­rea exactă a lucrărilor, ce cădeau în sarcina în­treprinderii, apoi erau trecute în programul de­tailat de lucrări.

Dintre celelalte lu­crări pregătitoare, s'a în­ceput, tot în toamna 1930, montarea firului neutru la reţeaua aeriană, atât

la cea comună, cât şi la cea a iluminatului public. In acest scop au fost necesare 12.550 kg. conducte de cupru de 6, 10, 16 şi 25 mm.2 şi 9800 bucăţi izo­latori bruni, spre a putea fi deosebiţi de izolatorii conductelor de fază, cari sunt albi. Această lucrare a fost terminată la începutul lunei Aprilie 1931.

La feederul II, din centrul oraşului, construit în în­tregime din cablu subteran, aceasta lucrare nu a fost executată decât peste 2 ani, adecă în 1933. Aici s'a făcut în anul 1931 numai trecerea la 50 perioade. Această amânare s'a făcut mai mult din motive de economie şi de estetică edilitară, deoarece se agita pe atunci la Primărie ideia asfaltării generale a a-cestui centru de oraş şi întreprinderea noastră in­tenţiona să se folosească de prilejul acestor lucrări

s u b t e r a n d e t r a n s 1 o r m a t o r s u b f o r m ă d e s t â l p d e r e c l a m ă

de asfaltare în legătură cu schimbarea cablurilor vechi şi înlocuirea lor cu cabluri cu 4 fire. Ori, lu­crările de asfaltare neexecutându-se nici în 1932, nici în 1933 (s'au executat în 1936), Direcţiunea noa­stră mu a mai aşteptat, ci a procedat îin 1933 la schimbarea tentsiunei în feederul II restant.

Prin luna Decemvrie au început lucrările da rebobinare a motoarelor. In acest scop fabrica a a pus ia dispoziţia Uzinei, cu chirie, un prim stoic de 23 motoare de împrumut. Aceste motoare de împrumut erau montate la clienţi în locul motoare­lor indispensabile pentru serviciu, până la înapo­ierea motorului rebobinat. După rebobinare motoa­rele erau restituite cu borne separate, atât pentru 150 volţi, cât şi pentru 380 volţi şi primeau pulii pentru ambele frecvenţe de 42 şi 50 perioade. In mod temporar se remontau cu bornele de 150 volţi şi cu pulia de 42 perioade, urmând ca în ziua pre­cisă, pentru care era fixată efectuarea trecerii, să se schimbe legăturile la bornele de 380 volţi, iar pulia cu cea pentru 50 perioade. Aşa a continuat acea­stă lucrare, serii după serii, până la sfârşitul verii 1931, executându-se săptămânal 20 până ia 30 buc. motoare. S'au rebobinat în contul Uzinei Electrice în total 1033 motoare, pe un preţ de 4.881.000 lei, revenind în mediu cea. 4750 lei pe un motor sau 1000 lei pe C. P. Costul relativ scăzut pe cal putere rezultă din faptul, că în general desocotirea a dat cifre inferioare valorilor limite arătate mai sus, dar mai ales din împrejurarea, că bună parte din mo­toare nu a avut nevoie de rebobinare totală, ci prin simplă conectare în serie a bobiniajului au devenit bune pentru 380 volţi şi 50 perioade.

Alte două lucrări, începute in luna Decemvrie 1930, au fost modificările racordurilor şi înlocuirea con­torilor Blâthy,

Prima se referă la instalaţiunile trifazice de lu­mină, sau mixte, unde trebuia introdus firul neutru. Pentru feederul II (centrul oraşului) această lucra­re s'a amânat până în anul 1933, făcându-se odată cu schimbarea tensiunei în sectorul acestui feeder. La ceilalţi feederi lucrarea s'a terminat la. începutul lunei Ma'iu 1931.

A doua lucrare privea înlocuirea contorilor de tip Blâthy, cari deveniseră învechiţi şi al căror grad de sensibilitate ajunsese să întreacă mult cifrele ad­mise de normele în vigoare. Această abatere s'a accentuat şi mai mult la imoua tensiune de 380/220 volţi. Pe lângăl contorii Blâthy au mai fost înlocuiţi şi ceilalţi contori de tip mai vechiu, cari arătau erori inadmisibile (peste 15%) la tensiunea de 220 volţi. In oelie din urmă s'a procedat la o revizuire a tuturor contorilor pentru a se evita orice erori şi în acest scop s'au mai procurat până la sfârşitul anului 1931 încă 2934 bucăţi contori de diferite mă­rimi, peste cele 7500 buc. procurate anterior. Bună parte din aceşti contori au servit pentru instalaţiu­nile trifazice, unde anterior erau contori Blâthy în legătură Aron, oari au fost înlocuiţi acum prin con­tori trifazici de 380 volţi. Restul de contori au fost comandaţi la timpul lor buni pentru tensiunea de 220 volţi.

Lucrările de schimbare a contorilor de luminat au fost prelungite până la mijlocul lunei Septem­

vrie 1931, iar a celor de forţă motrică chiar până la începutul lunei Octomvrie, când s'au terminat şi lucrările de trecere.

Am putea să înşirăm încă printre lucrările pre­gătitoare şi o parte din programul de rebobinare a transformatorilor, care a început pe la mijlocul lu­nei Martie 1931. Din aceste lucrări s'a executat cea. un sfert până la data când a început trecerea, iar de atunci înainte a progresat paralel cu lucrările de trecere.

Transformatorii fiind rebabinati pentru tensiu­nile de 6000/3000/400/231/150 volţi, erau instalaţi din nou în posturile de transformare cu tensiunea de 3000/150 volţi, pentru a înlocui pa alţii, luaţi în. lucru la rebobinare. Conexiunile de 3000/400/231 volţi ur­mau ai se face numai îni ziua, când raionul postului de transformator respectiv, trecea efectiv Ia această tensiune.

S'au rebobinat in afară de cei trei transforma­tori rebobinaţi în toamnă cu titlul de încercare, încă 77 bucăţi transformatori din reţeaua de dis­tribuţie, în total adecă 80 buc. reprezentând o pu­tinţă totală de 9000 KYA. pentru suma totala de 5.099.000 lei.

Instalarea în reţea a transformatorilor noui cumpăraţi s'a făcut deodată cu operaţiunea de tre­cere propriu zisă.

Tot asemenea şi adaptarea la noua tensiune şi frecvenţă a aparatelor casnice şi medicale s'a făcut paralel cu trecerea instalaţiunilor abonaţilor.

Lucrările propriu zise de trecere, adecă schim­barea la abonaţi a tensiunei şi frecvenţei, care au constituit ultima şi cea mai grea parte a întregului program, au început la mijlocul luniei Iunie şi au continuat cu mare intensitate până la începutul lu­nei Octomvrie, când au fost terminate complect (cu excepţia trecerei la 380/220 volţi a feederului II, care, după cum spuneam mai sus, s'a amânat până în anul 1933).

Lucrările de trecere se făceau pe posturi de transformatori pentru schimbarea tensiunei şi pe grupuri de posturi, în ceeace priveşte schimbarea frecvenţei.

După-oe clienţii din raza postului de transfor­mator respectiv, primiseră bonurile de becuri cu 50% reducere şi indicaţia exactă a zilei în care urma operaţia trecerei, ei îşi procurau becurile de 220 volţi dela magazia întreprinderii şi le aveau gata în ziua indicată.

In dimineaţa zilei fixate, se distribuiau din nou prin echipe de lucrători avize roşii, ce se afişau pe străzi şi pe uşile clienţilor, reamintindu-le, că î n a-ceea zi se execută trecerea şi făcându-i atenţi să ia în folosinţă becurile şi aparatele nouă, pentru că în viitor numai corpuri consumatoare de 380 volţi respective 220 volţi, 50 perioade vor putea fi între­buinţate, iar cele vechi de! 150 volţi riscă să fie dis­truse. Clienţii industriali erau dinainte avizaţi, că ân această- zi vor avea pauză de curent.

După aceea unele echipe procedau la distribui­rea racordurilor la cele trei faze şi (neutru, altele executau schimbarea legăturilor dela 150 la 380 volţi la bornele motoarelor rebobinate. Echipe spe­ciale treceau dela clienţi la clienţi, pentru a ridica

contra dovadă, aparatele casnice şi medicale, ale căror adaptare cădea în sarcina întreprinderii şi pentru a-le atrage atenţiunea şi a-le da din nou lă­muriri în aceeaş chestiune clienţilor, cari, nefiind în regulă cu anunţarea la Uzină a acestor aparate, urmau să şi le transforme pe cont propriu. Tot­odată se schimbau şi becurile reţelei de iluminat public, alimentată dela acel post de transformator.

Aparatele casnice şi industriale ridicate se pre­dau firmei „Elind", cele medicale firmei „Medico-technica" şi, conform convenţiunii, în 2—3 zile, maxi­mum două săptămâni, erau readuse şi predate cli­entului, bune de întrebuinţare. Paralel cu lucrările la clienţi se făcea schimbarea transformatorului cu untul de 3000/400/231 volţi şi se operau legăturile distribuţiei noui cu 4 fire.

După-ce toate instalaţiunile din raza postului de transformator au fost astfel modificate, se făcea încă o revizuire de către conducătorul operaţiilor şi dacă se găsea totul în ordine, se făcea legătura la reţea. Intr'o zi erau astfel trecuţi 100—200 clienţi. Maximum prestat într'o zi, au fost 400 clienţi trecuţi.

Când >era făcută trecerea la un grup de posturi de transformatori, ce constituia o porţiune detaşa­bilă dintr'un feeder şi putea fi legată dela partea de 42 perioaae a feederului, la cea de 50 perioade

alimentate distinct dela centrală, se proceda la exe­cutarea trecerei ou frecvenţa. In acest scop se făcea schimbarea puliilor la motoare, precum şi alte lu­crări eventuale ale aparatelor influenţate de schim­barea frecvenţei.

Lucrările de trecere, Cu toate că cereau o aten­ţie deosenită şi o muncă istovitoare, căci într'o zi trebuia necondiţionat terminat un lot întreg de cli­enţi, s'au făcut fără perburbaţiuni şi fără nici un incident apreciabil, într'o ordine desăvârşită şi în strictă conformare cu programul fixat. Trecerea maşinilor de producere de energie a mers într'o armonioasă colaborare cu trecerea reţelei şi astfel s'a putut înregistra în Octomvrie 1931, după o mun­că efectivă şi grea de un an, o deplină reuşită a întregului ansamblu de lucrări.

Având în vedere numărul mare de abonaţi, de motoare, şi aparate modificate, trebuie să conside­răm o minune, că lucrările au putut fi terminate fără vreun conflict serios. Lucrările au fost execu­tate ce personalul propriu al întreprinderii, anga-jându-se în plus numai un număr redus de lucră­tori auxiliari. Conducerea pe şantier a lucrărilor de trecere îlni reţea a fost încredinţată D-lui Inginer I. David, care s'a achitat de ea cu o rară destoinicie şi pricepere. Nu putem omite să remarcăm î n acest

P o s t s u b t e r a n d e t r a n s f o r m a t o r I n t e r i o r u l

loc zelul şi munca excepţională a întregului perso­nal technic al întreprinderii, colaborând fiecare cu o abnegaţie ce nu poate fi răsplătită.

Costul acestor lucrări se compune cum ur­mează: Procurarea şi aşezarea cablurilor de legătură a feederi-

lor la noua substaţiune 1,544.089 Transformarea reţelei de joasă tensiune 814.315 Transformarea reţelei de înaltă tensiune 233.083 Achiziţionarea transformatorilor noui 1,986.406 Rebobinarea transformatorilor vechi j 5,098.902 Reconstruirea unor cabine de transformatori 296.488 Achiziţionarea a 7500 buc. contori şi montarea lor. . . 8,328.297 Rebobinarea şi modificarea motoarelor, aparatelor cas­

nice, industriale, e t c , schimbarea becurilor . . . . 5,860.974 Transformarea racordurilor etc 282.437

Total: . . . 24,444.991

Cu; terminarea acestor lucrări reţeaua Clujului, a devenit normală, nu numai în privinţa tensiunei şi a frecvenţei, dar şi în cea a pierderilor de ener­gie. Prin urcarea tensiunei dela 150 volţi la 380 volţi s'a reparat distribuţia în mod incomparabil în raport cu vechia situaţie. La aceasta s'a adăugat construirea Substaţiunei noi, şi moderne, oeeace a contribuit şi ea la îndreptarea situaţiei.

Feederul II. din centrul oraşului, rămas în 1931 la tensiunea veche de 3X150 volţi, a fost trecut şi el la noiua tensiune în anul 1933, pentru a avea com­plect încheiată această serie de lucrări.

Trecerea la 50 perioade fiind executată din 1931, nu au rămas pentru acest feder decât lucră­rile de schimbarea tensiunei joase de distribu­ţie. In acest scop trebuiau schimbate cablurile cu 3 fire de joasă tensiune, prin cabluri cu 4 fire. Cu o cale însă, avându-se în vedere, că cheltuielile de desfacere şi refacere a pavajului constituia o pozi­ţie importantă de cheltuieli şi că reţeaua de înaltă

tensiune avea şi ea în 1933 o vechime de 27 ani, deci o limită de vârstă pentru cablurile subterane, s'a luat în program schimbarea reţelei întregi prin cabluri noi. S'a prevăzut deci aşezarea a 3500 metri cablu trifazic de 6000 volţi şi 10200 metri cablu cu 4 fire de 1000 volţi (inclusiv racorduri). Totodată s'a procedat şi la regruparea posturilor de transforma­tori, din acest feedeir, reducând numărul lor dela 14 buc. la 9 buc. şi sporindu-le putinţa dela 1140 KVA. la 1950 KVA. în total. Cu aceasta se soluţiona şi criza de lipsă de capacitate a transformatorilor din centrul oraşului, ceeace dădea mereu loc la defecte în reţea. Sporirea puterii nu era altfel posibilă decât prin construirea cabinelor noui de transformatori în locul cutiuţelor de tablă, cari erau neîncăpătoa­re pentru unităţi mai mari.

Cabinele noui de transformatori s'au construit subteran, cu excepţia a două bucăţi, dintre cari una a fost înlocuită şi ea în anul curent, prin cabină sub­terană. In afară de cabinele de transformatori s'a mai construit şi o cabină subterană de secţionare a feederului, în Piaţa Unirii, prevăzută cu întrerupă­tor în uleiu.

Aşezarea cablurilor şi instalarea cabinelor de transformatori s'a făcut cu personalul întreprinde­rii. Lucrările de trecere la noua tensiune de 380/220 volţi s'au făcut întocmai ca şi la restul reţelei. Costul total al lucrărilor a fost de 9.000.000 lei.

Cu această lucrare reţeaua a ajuns la situaţia de azi, cu excepţia schimbării între timp a încă 11 cabine de transformatori, care deveniseră meîncăpă-toare după normele azi în! vigoare.

Urmează acum, ca în măsura posibilităţilor, să se facă din an în an lucrări parţiale de îmbunătă­ţire, tinzând la reducerea pierderilor de einergie şi la sporirea siguranţei.

0

C U M P Ă R Ă R I D E E N E R G I E C E N T R A L A „ Ş O R E Î C A N l "

Despre cumpărări propriu zise de energie se poate vorbi abia dela 15 Octomvrie 1931 încoace, când a fost pusă în funcţiunei normală, Centrala Şo­recani. înainte vreme se făcea doar schimb de ener­gie cu centrala fabricei Dermata din Cluj, obiectul acestui schimb fiind format din cantităţi mici de energie cu valoarea maximă de 8870 Kw.-ore, atinsă în iarna 1930/1931. Necesitatea schimbului era pro­vocată de epuizarea puterii instalate a maşinilor producătoare de energie, în anumite ore de vârf a perioadei de sarcină maximă anuală, ceea-ee împin­gea conducerea întreprinderii să recurgă la uzina electrică particulară a fabricei Dermata, pentru a-i cere ajutor în aceste ocaziuni excepţionale, evitând astfel limitarea de consum, cum se făcea odinioară. Fabrica Dermata consimţea la acest schimb, de­oarece în acest mod îşi asigura procurarea ieftină a unei părţi din energia pentru luminat în zilele şi orele când avea pauză de fabricaţie şi nu îi renta să funcţioneze ou uzina proprie numai pentru lu­mină. Ei primeau atunci energia împrumutată când le convenea, la preţul lor propriu de cost, care era de sigur mai ieftin decât tariful de 7 Lei/KWoră, cât plăteau Uzinei Electrice. Odată cu comer­cializarea Uzinelor Electrice, problema sporirei surselor de producere a trebuit să fie soluţionată cu ţinerea în seamă a sugestiunilor date de Comi-siunea de experţi şi a principiilor privitoare la uti­lizarea isvoarelcr naturale de energie, cuprinse în legea energiei din 1927. Alegerea Direcţiunii, în acord cu planul de electrificare a ţării, a căzut pe utilizarea în apropierea minelor a cărbunelui de Aghireş, şi în deosebi a prafului de cărbune, care nu merită să fie transportat din loc. Soluţionarea problemei s'a realizat prin încheierea unui contract de cumpărare de energie dela „Şorecani" S. A. pentru întreprinderile electrice din Cluj. Contractul s'a în­cheiat pentru o durată de 25 ani. Prin el Soc. Şo­recani s'a obligat ca în termen de 18 luni să în­fiinţeze o centrală mare, capabilă să acopere în­totdeauna 125% din necesităţile de încărcare şi de consum a Municipiului Cluj, în condiţiuni technice ireproşabile, iar Regia Mixtă s'a obligat să cumpere dela S. A. Şorecani toată energia de care are nevoie peste producţia centralei hidroelectrice. Municipiu­lui Cluj i-rs'a asigurat o redevenţă de 3 % după toată energia, ce va vinde Şoirecanii altor oraşe, în afară de Cluj.

Criza economică, intervenită imediat după în­cheierea acestui contract a făcut, ca procesul de sporire a necesităţilor de energie electrică în Cluj

să se oprească pe loc în cursul anului 1930 şi să regraseze considerabil în anii ce au urmat până la 1933 inclusiv, iar necesităţile! de energie produsă să scadă într'o măsură şi mai mare şi să se menţie scăzute chiar şi după 1933, deoarece prin refacerea şi modernizarea centrului de distribuţie şi a reţelei, precum şi prini introducerea unui riguros şi eficace control pentru descoperirea şi reprimarea fraude^ lor de curent, s'a realizat o reducere importantă a pierderilor de energie, dela 36,12 %, cât era în anul 1930 la 26,39% în 1934 şi 22,62%: în 1935, cuprin-zându-se în aceste cifre şi pierderile liniei de trams-port de 15 KV. Someşul Rece—Cluj. Această îm­bunătăţire de 13,5%' a utilizărei energiei produse, a contribuit şi ea în bună parte, ca necesităţile de producţie să rămână scăzute până astăzi, păstrân-du-se în jiurul cifrei de 10.450.740 Kw.-ore îsn 1935, faţă de 14.147.340 Kw.-ore din anul 1929 şi înregis­trând astfel o scădere de peste 3V2 milioane Kw.-ore a cuantumului anual.

Cum stocul minim de 10.000.000 Kw.-ore anual, ce trebuie cumpărat dela Şorecani, era fixat în spe­ranţa unui spor natural de consum şi de producţie de energie de 7% până la 10%! anual şi cum acest spor, în urma crizei economice neprevăzute, s'a transformat într'o scădere dezastruoasă de peste 25% a necesităţilor de energie, stipu'kţiunea aceasta din contract a devenit pentru moment neexecuta­bilă.

Cantităţile de energie cumpărate dela Şorecani în anii 1931/1935 fac succesiv: In anul 1931: 1.742.000 Kw.-ore (numai Oct.-Dec) In anul 1932: 5.569.000 Kw.-ore (întreg anul) In aniul 1933: 4.530.750 Kw.-ore In anul 1934 : 4.779.500 Kw.-ore In anul 1935: 5.846.835 Kw.-ore. „

Restul de energie necesară Clujului a fost pro-dusă de Centrala hidroelectrică Someşul Rece.

Vedem aşadar, că suntem încă departe de a atinge stocul minim garantat prin contract şi nici nu este speranţă de aşa ceva într'un termen mai a-propiat; de aceea regia mixtă duce tratative cu Sole. Şorecani, în vederea unei modificări a acestei stipu-laţiur.i contractuale.

Un alt element, viu discutat astăzi, este preţul de cumpărare al energiei, care a fost influenţat şi el de criză, devenind din această cauză impropriu unei bune propagande de răspândire a consumului de energie electrică.

Societatea Şorecani înţelegând acest lucru, a

consimţit ca măsură de tranziţie, până la o îndrep­tare a vieţii economice, la o reducere parţială a preţului, ceeace s'a şi făcut, începând dela aniul 1933. Iată deci o serie de probleme a căror înfăţişare a fost radical schimbată prin intervenirea crizei.

C E N T R A L A „ Ş O R E C A N l " Pentru satisfacerea obligaţiunilor sale contrac­

tuale şi în vederea achiziţionării şi a altor centre de consum din nordul Ardealului, Societatea Şore­cani a preluat dela minele de cărbuni din Ardeal Soc. An., concesiunea executării şi exploatării unei centrale termo-electrice, de 50.000 KW, în apropie­rea minelor, concesiune acordată prin deciziunea ministerială No. 24.066/1930 şi cedată în baza deci-ziunii ministeriale No. 71647 din 1930. In aeelaş an ea a şi început construirea centralei, lângă gara Aghireş-Fabrică şi a liniei de transport de 60 KV. Şorecani—Cluj.

La data de 15 Octoimvrie 1931 lucrările erau complect terminate şi luate în exploatare.

Călătorind cu trenul pe linia Cluj—Oradea, ză­rim din mari depărtări această centrală interurbană, aşezată aici ca un factor îmbucurător şi promiţător pentru progresul electricităţii, în regiunea nordică a Ardealului.

Centrala Şorecani, proiectată pentru puteri mult mai mari, a fost înzestrată cu o primă instalate de forţă de 11.400 C. P. (8400 Kw.), necesară Clu­jului.

Amplificarea ei la o putere dublă se poate face fără vre-o necesitate de complectare a construcţiei, iar lia o putere de 50.000 KW., cu mici amplificări ale

construcţiei actuale, în direcţii prevăzute dela înfiin­ţare. Pentru o amplificare de asemenea proporţii se pune însă iarăş problema apei, care a determinat într'o oarecare măsură plasarea centralei aici îm valea părăului Nadeş şi care a fost soluţionată pen­tru actuala instalaţie prin forarea a 4 puţuri distan­ţate între ele la cea. 100 metri, şi având un debit total de 60 m. c. pe oră.

Centrala este construită pentru a consuma praf de cărbune de mărime maximă de 3 cm. diametru,, care este adus dela gura minelor până la gara Aghi-reş-Fabriioa prin, funicularul societăţii minelor Şore­cani S. A., fostă Minele de Cărbuni din Ardeal.

Dela gară la centrală pe o distanţă de 400 m. praful de cărbune este transportat cu vagonete de 5 toinie pe o linie normală de garaj. Din vagonete se răstoarnă cărbunii în pâlnia gropii de cărbuni, de unde sunt ridicaţi prin 2 elevatoare ou palete, apoi transportaţi prin 2 transportoare de curea şi distribuiţi prin 2 distribuitoare în pâlniile silozu­rilor, amenajate deasupra sălii caaanelor. Elevato­rul, transportorul şi distribuitorul sunt acţionate prin motorul electric de 17 c. p.

I N S T A L A Ţ I U N I L E C E N T R A L E I Sala cazanelor. Cuprinde 4 bucăţi caza-ne Bab-

cock Wilcox de câte 350 m. p. suprafaţă de încăl­zire fiecare. In sală sunt prevăzute locuri pentru o amplificare cu încă doua bucăţi cazane identice.

Presiunea de regim este de 28 atmosfere, tem­peratura de supraîncălzire de 375 grade Celsius, de­bitul de aburi în mers normal este de 15 tone pe oră, iar în mers forţat de 18 tone pe oră.

C e n t r a l a Ş o r e c a n i V e d e r e g e n e r a l ă

C e n t r a l a Ş o r e c a n i

Instalaţiunile de pulverizare ale cazanelor constau, pentru fie­care cazan, din câte două dispoziti­ve de alimentare ale morilor cu 2 bascule automate, câte două mori de cărbuni cu separaţie şi trans­port pneumatic, permiţând un de­bit orar de 2500 kg., câte un venti­lator pentru aerul secundar cu un debit de 33.000 m. c. pe oră, câte un analizator de gaze Siemens (pen­tru C. O.) şi un indicator diferen­ţial de tiraj.

Fiecare cazan este prevăzut cu tiraj artificial cu efect direct, a-sigurat prin exhaustoare puternice cu un debit de 75.000 m. c. pe oră şi o presiune de 55 mm. coloană de apă la o temperatură a gaze­lor de 220 grade Celsius.

Gazele arse pot fi îndreptate printr'un joc de clape direct spre coş, sau spre economizoarele D. E. K. A. instalate în dosul cazane-lor, care servesc pentru preîncăl-zirea apei de alimentare şi au fie­care 720 m. p. suprafaţă de încăl­zire. Cantităţile de apă preîncălzi-tă sunt de 15 până la 18 tone pe oră, cu o temperatură de 30 grade Celsius la intra­rea în economizor şi 125 grade Celsius la eşire. Temperatura gazelor la intrare în| economizor este 356 grade până la 395 grade Celsius.

Câte-un nivel de apă sistem Hannemann şi un aparat de alimentare automatică, sistem Copes, se găsesc încă printre instalaţiunile fiecărui cazan. Alimentarea cu apă a cazanelor se face cu ajutorul a 4 pompe. Una din acestea este ol pompă cu aburi tip Weir, acţionată cu aburi de 28 atmosfere pentru un debit de apă de 20 m. c. pe oră la o tempera­tură de 70 grade Celsius şi la o înălţime manometri-că de 350 m., celelalte pompe sunt pompe centri­fugale sistem Vogel cu un debit oral de câte 10 m. c. pe oră la aceeaş înălţime manometrică. Apa de ali­mentat este captată din cele 4 puţuri în rezervorul de alimentare aşezat în sala cazanelor, deasu] ra pompelor.

Cazanele sunt prevăzute şi cu injectoare de în­călzire ou păcură pentru pornire şi pentru cazul când alimentarea cu praf de cărbune s'ar opri din oarecare motive. In acest scop este instalat, în apropierea Centralei, un rezervor de păcură, cu o capacitate de 115 m. c , din care păcura poate fi pompată la cazane prin două grupuri moto-pompe cu piston cu dublu efect de 167 litri pe minut debit şi 72 metri înălţime manometrică.

Randamentul cazanelor este de 86% în mers normal şi 84%: în mers forţat.

Puterea instalată în diverse instalaţiuni auxilia­re ale cazanelor este de 42 Kw. pt. fiecare moară, 32.5 Kw. pt. exhaustor, 32 Kw. pt. ventilatorul de aier secundar, 40 Kw. pt. pompa de alimentare cu apă şi 0,8 pâmă 5,5 Kw. pentru pomparea apei din puţuri.

S a l a c a z a n e l o r

Sala maşinelor. Cuprinde 3 agregate turbo-alter-natoare, consumând abur de 26 până la 28 atmosfe­re şi 370 grade Celsius supraîncălzire şi debitând energie electrică trifazică de 50 perioade 6600 volţi la borne.

Grupul No. 1. şi No. 2. sunt identice şi constau din turbine cu aburi tip Brown-Boveri cu o putinţă normală de câte 2000 KW. şi cui o viteză de 3000 în-vârtituri minut. Altematojrii sunt tot de tipul Brown Boveri de 2120 KVA. cos. f. 0,8; 50 perioade şi 6000 volţi. Al treilea grup constă dintr'o turbină Brown Boweri de 5400 KVA. cos. fi. egal cu 0,75,50 perioa­de 6600 Volţi, putând fi supraîncărcat până la 6500 KVA., cos. fi. egali cu 0,75.

Consumul specific de aburi al turbinei:

La 5.000 4.000 3.000 2.000 Kw, Cos phi = 1 4.74 4.59 4.73 4.86 Kg./Kwora Cos phî = 0-75 4.80 4.64 479 4.94 , ,

Randamentul alternatorului: La Cos phi = 1 Cos phi = 0-75

5/4 96.1 $ 94.5$

4/4 95.9$ 94.3$

3/4 95.3 £ 93 5 £

2/4 din 5400 KVA 94.1$ 9 2 $

Apa necesară pentru răcirea condensatorilor turbinelor este debitată de un refrigerent sistem Schwartz construit din lemn pe fundaţii de beton în apropierea Centralei. Capacitatea lui este de 2.000 m. c. pe oră, având o pierdere pr i n evaporaţie de 33 m. c. pe oră la 15 grade Celsius şi 60%. umidita­tea aerului.

Circulaţia apei de răcire este asigurată prin grupuri de pompare de fiecare turbină, aşezate în subsolul sălii maşinilor.

C e n t r a l a Ş o r e c a n i — I n t e r i o r u l s ă l i i d e m a ş i n i — I n s p a t e t a b l o u l d e d i s t r i b u ţ i e

Sala maşinilor mai are azi loc pentru încă două agregate şi are posibilităţi dă amplificare uşoară pentru şi mai multe grupuri.

T A B L O U L D E D I S T R I B U Ţ I E

Sala de comandă, situată la un nivel mai ridicat decât sala maşinilor, permite electricianului de ser­viciu privire liberă asupia tuturor agregatelor.

Comunicaţia dintre sala maşinilor şi sala de co­mandă este asigurată prin două scări comode, din beton, conducând ta cele două extremităţii ale pu-pitrelor de comandă.

Sala adăposteşte pupitrele de comandă, tabloul de comandă şi cehileie cu instalaţia de distribuţie de înaltă tensiune.

Pupitrele aşezate in partea din faţă a sălii de comandă, sunt constituite din 9 panouri construite din tole de fier şi dispuse in aşa fel, ca operatorul să privească spre sala maşinilor.

Primul panou are ca instalaţie numai maneta de comandă a întrerupătorului automatic de 60 EV. al liniei de transport Şorecani—Cluj şi lămpile de sem­nalizare a poziţiei întrerupătorului.

Al doilea panou serveşte pentru ciei 2 transfor­matori de 7000 EVA. şi conţine: 2 manete de co­mandă a întrerupătorilor automatici şi lămpilor de semnalizare, 2 dispozitive de sincronizare, 2 volt-metri electromagnetici, 2 ampermetri electromag­netici şi 2 Kwaftmetri electromagnetici pentru în­cărcări inegale ale fazelor.

Trei pupitre servesc celor trei agregate turbo-alternatoare şi conţin, la scări potrivite puterilor, următoarele aparate de fiecare panou:

Maneta de comandă a întrerupătorului automa­tic cu lămpile de semnalizare, un dispozitiv de sini. cronizare, un dispozitiv de comandă cu roată co­nică pentru rezistenţa de excitaţie, un comutator pentru motorul ce variază viteza turbinei cu aburi, un voltmetru electromagnetic, 2 ampermetri elec­tromagnetici, un Kwattmetru electromagnetic pen­tru încărcări inegale ale fazelor, 1 cos. fi-metru, 1 voltmetru Deprez şi un ampermetru Deprez pen­tru circuitul de excitaţie.

Un alt pupitru este pentru bare paralele şi pen­tru transformatorii serviciului auxiliar şi conţine: Manetele de comandă şi semnalizare ale întrerupă­

torilor automatici în uleiu, un dispozitiv de sincro­nizare, 2 ampermetri electromagnetici..

Trei pupitre sunt complect libere şi sunt desti­nate viitoarelor amplificări, cu transformatori şi agregate nouă.

io faţa pupitrelor este montat şi un dispozitiv de perete cu aparate pentru sincronizare, un frec-ventmetru, 2 voltmetri şi un voltmetru de re­zerva.

T A B L O U L D E C O M A N D Ă După pupitrele de comandă se află taboull de

comandă cu 19 panouri din tablă de marmoră mon­tate pe schelet de fier profilat.

Din cele 19 panouri trei sunt libere pentru re­zervă, 16 sunt instalate pentru următoarielle servicii:

1 panou pentru curentul continuu necesar lu­minatului auxiliar şi releurilolr, având pe el între­rupătoarele şi siguranţele necesare.

1 panou pentru grupurile converiizoare, şi pen­tru forţa motrice necesară atelierului, având mon­taţi întrerupătorii, siguraneţele, un voltmetru De­prez şi 2 ampermetri Deprez, precum şi comanda cu lanţ a reostatului de excitaţie al grupului.

1 panou pentru luminatul normal al centralei, având 2 întrerupători tripOllari, 2 disjonctori pentru ventilatori şi 12 disjonctori de supira-intensitate pen-tru circuitele de luminat,

1 panou penitru releurile şi aparatele de sem­nalizare (sonerii şi claxon) a declanşării întrerupă­torilor în uleiu şi a supiraîncăllzirei transformato­rilor.

1 panou pentru cei 2 transformatori de 7000 KVA., cuprinzând releurile de întrerupere la supra­sarcină şi la' tensiune redusă, apoi releurile de con­tact pentru semnalizarea acustică şi câte un contor trifazic pentru încărcări inegale ale fazelor, de fie­care tranlsiformatOr.

3 panouri pentru cele trei agregate, având fie­care din ele releuri de maximă şi de contact, câte un regulator rapid de tensiune sistem B. B. C, un limitator de supra-intenisitate sistem B. B. C. şi un contor trifazic.

1 panou penlllru 2 transformatori de 1000 KVA. ai serviciului auxiliar cu releuri de supra-sarcină şi de contact şi cu 2 contori trifazici pentru încăr-gări inegale ale fazelor.

3 panouri pentru sosirile déla transformatorii serviciului auxiliar, cuprinzând iiecare un dLsjonc-tor tripolar de maximă, 1300 Amip. şi un amperme-tru eletromagnetic de 400/2000 A mp. cu reductor.

1 panou pentru alimentarea motorilor dela pompele apei de răcire ale condensatorilor, având trei întrerupători tripolari cu pârghie pentru o in­tensitate normală de 200 Amperi şi 3 ampermetri electromagnetici:

2 panouri pentru cablurile de plecare spre sala cazanelor, cuprinzând fiecare câte-un disjonctor tri­polar de maximă, 1500 Amperi şi un. ampermetru electromagnetic de 100'2000 Amperi cu reductor.

I N S T A L A Ţ I A D E D I S T R I B U Ţ I E D E Î N A L T Ă T E N S I U N E

Aparatajul acestei instalaţiuni este adăpostit in celule din beton armat,construite din dosul tabloului de comandă. Pentru a reduce di n suprafaţa clădită necesară, cele 13 celule duble (in Faţă şi in dos), sau subdivizat în trei etaje suprapuse, având pe deasupra cele doiuă sisteme de bare paralele.

Din cele 13 celule, 4 sunt pentru rezerve vii­toare, având numai sec[ionari instalaţi, iar celelalte 9 au aparataj complect de 10 KV.

O celulă serveşte pentru plecarea liniei de 6

K\ . ce alimentează minele de cărbuni şi comuna Aghireşu, altele două adăpostesc aparatajul de înal­tă tensiune al celor doi transformatori de 7000 KVA., 3 celule sunt destinata celor trei agregate de produ­cere de energie, una este pentru legarea in paralel a barelor şi în fine două sunt pentru doi transfor­matori de câte 1000 KVA. ai serviciului auxiliar.

Instalaţia celulelor se compune din secţionări unipolari pentru ambele sisteme de bare, întrerupă­tori automatici în uleiu, transformatori de tensiune pentru aparate, in afară de celula barelor paralele, din transformatori de intensitate, toate dimensio­nate în raport cu importanţa instalaţiei deservite de celulă.

In afară de aceste aparate celula minelor de cărbuni mai posedă un ampermetru electromagne­tic, două releuri de supra-sareină şi un contor tri­fazic pentru sarcini inegale, cu dublu tarif şi cu înregistrare de încărcare maximă.

T R A N S F O R M A T O R I I S E R V I C I U L U I A U X I L I A R

Sunt in total 1 bucăţi, doi de câte 500 KVA., 50 perioade, 0000 Volţi/110/237 Volţi, conexiune stea-stea cu fir neutru, răcire cu uleiu, fabricaţie Ganz, destinaţi pentru alimentarea cu energie a grupurilor

P o i l i i l d e I r i m l o r n a r e I n i e r l i b e r ţ i p l e c a r e a l i n i e i d e 6 0 K V , $ o r e c a n I - C 1 u j

166 GAZETA ILUSTRATA * 1936 No. 7—8.

S t â l p i i p o r t a l i a i l i n i e i d e 6 0 KV.

de pompare a apiei de răcire şi a altor necesităţi ale sălii de maşinii (luminat).

Ceilalţi doi, tot fabricaţie Ganz, de câte 1000 KVA., 50 perioade, 6600/380 Veliţi, cu răcire în uleiu, ser­vesc pentru alimentarea serviciilor auxiliare din sala cazaneior, mori, ventilatoare, exhaustoare, pompe de alimentare, etic.

Centrala posedă şi o sală de acumulatori cu două baterii Tudor, urna de 50 AmperLore în 3 ore, sau 73 Amperi-ore în 10 ore, servind pentru telefo-muli de înaltă frecvenţă şi alta de 110 Amperi-ore în|br'o oră, sau 162 Amp.-ore în trei ore, sau 218 Amp.-ore în 10 ore, servind pentru luminatul de rezervă şi pentru releuri.

In sala tabloului de distribuţie se află instalat un aparat telefonic de înaltă frecvenţă, cu unde diri­jate prin conductorii liniei de transport Şorecani— Cluj, servind pentru comunicaţii între Centrală şi Substaţiunea de transformare din Cluj. Transmite­rea undelor de înaltă frecventat ia firul liniei de 60 KV. se face cu ajutorul unui oorjdensafar de porţe­lan, montaj exterior, cu o capacitate de 1000 cm., precum şi a 2 circuite „bouehons" de înaltă frec­venţă montaj exterior, pentru o sarcină permanentă de 2500 Amperi.

In fine un mic atelier de reparaţiuni cu un

strung, o maşină de găurit, un polizor şi câteva min-ghine, compCiectează instalaţiile Centralei.

P O S T U L . D E T R A N S F O R M A R E I N A E R L I B E R

In apropierea Centralei s'a construit un post de transformare în aelr liber, destinat să transforme tensiunea de 6,6 KV. produsă în Centrală, în tensiu­nea de 66 KV. necesară transportului la Cluj. Insta-laţiunile acestui post sunt dimensionate şi construite astfel, ca să reziste la (Orice intemperii.

Legătura postului la Centrală se face prin două cabluri subterane de 10 KV., terminate la cei 2 transformatori ai postului. Transformatorii siuet de fabricaţie A. S.jE. A„ de câte 7000 KVA., 50 perioa­de 6,6/67 ± 5 % KVolţi, conexiune triunghiu stea cu firul neutru accesibil la înaltă tenlsiune, cu răcire imaturală în baie de uleiu, având tensiunea de scurt­circuit 8,2%. Postul are 2 jocuri de bare de 66 KV. şi o singura plecare a liniei de transport Şorecani— Cluj. Atât transformatorii, cât şi linia de transport pot fi legaţi prin mijlocirea secţionărilor tripolari, la una din cele două' jocuri de bare.

Plecarea liniei de transport posedă un întreru­pător automatic în uleiu, acţionat la distanţă dela pupitrul de comandă.

L I N I A D E T R A N S P O R T Ş O R E C A N I - C L U J

Pentru transportul energiei electrice la Cluj s'a construit o linie trifazică de transport de o lungime totală de 28,761 km., penitru o tensiune între faze de 66 KV. ± 5 %.

Linia este construită din 3 conductori de cupru de 60 mm. p. secţiune şi un conductor de pământ din o{el de 35 mm. p.

Ea este condusă pe stâlpi metalici cu zăbrele, de care este suspendată prin izolatori lant de câte trei elemente. Elementele sunt de tipul motor, fur­nizate de casa Rosenthall & Comp. Selb. din Ger­mania. Armăturile sunt de tipul brevetat Hoffmann.

Stâlpii de suport se reazimă pe fundaţii de lemn de stejar, iar cei de colţ şi de întindere, precum şi cei de tip portal au fundaţie din beton.

Deschiderea normală dintre stâlpi este de cea. 200 m., iar deschiderea maximă este de 302 m.

Sunt în total 146 stâlpi, dintre care 134 sunt simpli, iar 12 sunt de tipul portal. Stâlpii portali au fost construiţi pentru traseul din Cluj, cu picioa­rele pe cele două) maluri ale Someşului.

Pentru sporirea siguranţei la încrucişări de drumuri, de cale ferată, telefon, etc, suispensiunea firelor, s'a făcut prin lanţuri duble de izolatori, iar întinderea firelor s'a făcut pentru o solicitare de x/s din cea normală. In afară de acestea, aceşti stâlpi au fost legaţi Ia pământ. De altfel cea. tot al 4-lea stâlp este legat la pământ.

Constantele electrice ale aniei sunt, pe km.: Capacitatea 2,7 X 10,6 ohmi la 50 perioade. Selfinducţia 0,444 ohmi la 50 perioade. Rezistenţa ohmioâ Ia 0«, C. . . . 0.3 ohmi.

Ca protecţie contra defectelor de izolaţie faţă de pământ, linia are instalată în neutrul transforma­torilor de 66 KV., un releu de înitrerupere pentru asemenea cazuri.

In vecinătatea Centralei au fost construite 3 case de locuit, toate cu câte un etaj, una pentru o sin­gură locuinţă pentru şeful Centralei, o a doua cu 4 locuinţe şi încă una cu 12 locuinţe, de câte una sau două camere şi bucătărie, pentru personal.

Centrala Şorecani, împreună cu toate instalaţiu-nile şi clădirile accesorii şi cu linia de transport Şo­recani—Cluj, a costat 200.000.000 lei.

Lucrările de construcţie au fost executate de Firma Ing. E. Prager, din Bucureşti, cazanele şi insta-laţiunile de pulverizare au fost furnizate şi montate de Firma Babcock. Agregatele mici şi turbina cea ma­re de firma Brown Boveri, alterniatorul de 5400 KVA. şi toate instalaţiunile electrice, cu excepţia celor 2 buc. transformatori A. S. E. A. de 7000 KVA., au fost furnizate şi montate de firma Ganz, iar construirea liniei de transport a fost executată de firma Brown Boveri.

Centrala Şorecani nu a fost nici ea cruţată de efectele dezastruoase ale crizei economice, ce au ur­mat odată cu înfiinţarea sa.

Dăm aci câteva date statistice privitoare la ex­ploatarea de până acum a Centralei:

Anul Produc Kwa. Consum propriu Kwa Vârf Kwa

1931 2.015.081 397.257 3031 1932 7.800.617 1.113.672 2884 1933 6.319.072 1.187.197 2821 1934 6.561.829 1.106.429 2334 1935 8.170.679 1.298 293 3057

Producţia de energie a Centralei Şorecani este variabilă delà an la an şi depinde în mare măsură de regimul precipitaţiunilor şi de debitul de apă al Someşului Rece.

Această influinţă se da'.oreşte faptului, că Cen­trala furnizează energie pentru 3 clieinţi mari şi a-nume: Regia Mixtă Cluj, Minele de Cărbuni Şore­cani şi, începând cu 1 Decemvrie 1935, Regia Mixtă Turda; dintre cari, evident, cel mai important cum­părător este Regia Mixtă Cluj, care reprezintă cea. 70—75 % din totalul energiei vândute. Minele de Cărbuni cumpără cea. 10 %, iar Regia Mixtă Turda 15—20%. Dar Regia Mixtă Cluj nu cumpă.ă decât plusul de energie, de care are nevoie peste utilizarea plină a Centralei hidroelectrice Someşul-Rece. Or variaţia debitului de apă al Someşului Rece face uneori peste un milion Kw.-oire delà un an la altul, ceea-ce se resimte în producţiunea Centralei Şo­recani.

Centrala Şorecani, acest falnic aşezământ in­dustrial din Nordul Ardealului, este neutilizată încă şi aşteaptă nerăbdătoare îndreptarea situaţiei şi mo­mentul când ii va ii dat, să-şi desvolte in plin acti­vitatea.

L i n i a d e t r a n s p o r t d e . 6 0 K V . A g h l r e ş — C l u j

D A T E S T A T I S T I C E

Culegerea datelor statistice a fost una din cele mai grele probleme ale acestei lucrări; prin faptul că întreprinderea a cunoscut nu numai diferite for­me foarte distincte de conducere: concesiune, regie proprie şi regie mixtă, dar şi două regimuri de supu­şenie. Firma Ganiz, cu sediul la Budapesta, şi-a or­ganizat sucursala românească „întreprinderile Ganz S. A. R ." din Cluj, abia după instalarea regimului românesc în Ardeal, în consecinţă toate datele an­terioare, de exploatare, împreună cu arhivele de ges­tiune, au fost trimise la Budapesta, de unde astăzi este foarte greu de a găsi şi aduna materialul dorit.

Graţie bunăvoinţei Firmei Ganz din Cluj şi a Directorului său, Dl. Io an Kompanek, care a fost timp îndelungat şi Directorul Uzinelor Electrice din Cluj, am putut a duma totuş unele date pe toată du­rata celor 30 ani de existenţă a întreprinderii, cum sunt: Diagrama producţiunii anuale totale de ener­gie, diagrama producţiunii maxime în 24 ore din cursul anului, şi diagrama încărcării maxime din fiecare an. Celelalte date le arătăm numai pe perioa­da unde le avem complecte.

In legătură cu datele statistice ce urmează, ţi­nem să menţionăm din imou unele observaţiuni în­tâlnite la diferite capitole din această descriere.

In datele ce arată variaţia numărului de abo­naţi şi a valorii de racord, se observă o stagnare a sporului de clienţi în anii 1931, 1932 şi 1933. Faptul acesta îşi are dubla explicaţie pe de o parte în in-tervenirea crizei economice, iar pe de altă parte în sistarea consumului cu preţ pauşal şi prin introdu­cerea pretutindeni a cantorilor. In urma acestei măsuri o bună parte din consumatorii în pauşal a refuzat instalarea contorului şi a rămas fără curent. In multe cazuri, unde era vorba de camere mobi­late închiriate, unde se contsuma curent în pauşal, nu era lucru uşor despărţirea instalaţiilor şi monta­rea contorilor, în asemenea locuri se monta contor pe un grup mai mare de camere. Evident, prin a-ceasta s'a produs o scădere relativă a numărului de abonaţi. Numărul abonaţilor în pauşal reprezenta în anul 1922 54% din totalul abonaţilor. O redu­cere treptată a acestora şi înlocuirea loir prin con^ tori s'a făcut în toţi anii dela 1927 începând, însă sistarea lor totală a avut loc abia în anul 1931.

Datele de producţie, de sarcină şi de energie valorificată, ne, indică clar epocile critice, când din oarecare pricină evoluţia electricităţii a stagnat la Gluj. Asemenea situaţii găsim în timpul războiului mondial, în perioada de, limitare din anii 1923 până la 1927 şi, în fine, după izbucnirea crizei economice mondialei începută în anul 1930.

In privinţa datelor, ce indică pierderile de enier-

gie, pentru a evita concluziuni greşite, facem men­ţiunea, că în cifrele arătate se cuprind şi pierderile liniei de transport de 15 KV. Someşul Rece—Cluj, care se menţin la valolarea de cea. 6 % în raport cu totalul de energie produsă, necesară Clujului.

In ceea-oe priveşte tarifele, ne lOprim asupra disproporţiei cu care tarifele electrice au rămas în urmă în raport cu alte mărfuri de primă necesitate, comparând valorile de azi cu cele antebelice. Pe când creşterea medie a celorlalte mărfuri este de peste 33 ori valoarea din 1916, tarifele electrice nu au crescut decât de 16 ori, adică cu 50% mai puţin.

Numărul abonaţilor şl valoarea de racord a receptorilor electrici din reţeaua Uzinelor Electrice Cluj

Numărul Forţă Anul total al Lumină motrică Diverse Totalul

abonaţilor KW KW KW KW

1921 8.302 2.644 2.374 130 5.148 1922 8.962 2.840 2.684 157 5.681 1923 9.342 2.974 2.594 205 5.772 1924 9.733 3.439 2.564 266 6.268 1925 9.877 3.599 2.862 304 6.765 1926 10.457 3.784 3.136 346 7.266 1927 10.731 3.997 3.306 378 7.681 1928 11.260 4.211 3.571 474 8.256 1929 12.449 4.485 3.877 597 8.959 1930 13.301 4.685 4.019 1.020 9.724 1931 12.546 5.396 4.817 1.730 11.943 1932 12.733 5.417 6.765 2.144 14.326 1933 13.204 5.355 6.795 2.764 14.913 1934 13.897 5.381 6.857 3.178 15.417 1935 14.618 5.498 6.865 3.696 16.060

T a b e l a A)

Consumul de plata cu tarif

Numărul camerllor normal în Kwo.

locuite Mai—Oct. Nov.--Apr. tarif 10.50 tarif. 10.50

1 cameră 5 Kwo. 12 Kwo. l „ şi dependinţe 7 , 15 n

2 n » > 9 „ 19 n

3 » yt n 13 „ 24 7>

4 Ti 71 7! 17 „ 29 tf

5 71 71 71 21 „ 35 J»

6 r> Ti Ti 25 , 43 V

7 71 71 71 30 , 53 8 tt Ti Ti 36 , 65 „ 9 » » » 43 „ 79 n

flecare cameră în plus 7 „ 15

6Qfrui Wo

50 Producţia zilnică maxima

din cursul anului

i i • • • • • • i • • • ' i i • • • • -

§ § § £ § § $ § $ S § $ § 9 Ş S S S S S $ 3 S 9> ^ ? ^ «

E n e r g i e v a l o r i f i c a t ă

Anul Pt. lumină cu contor

Pt. forţă motrică

cu contor

Pt. lumină cu tarif global

Pt. forjă motrică

CU tarif global

Pt. ilumina­tul public

Pt. con- ; sum.

propriu

Furniz. gratuit

Totalul energiei

valorificate

r 1 c 1 U C

Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. Kwo. %

1 9 1 4 845.221 719.349 2.148.131 409.565 42.984 4.124.541 1.105.372 21.2

1 9 1 5 888.945 786.576 1.970.437 445.069 43.051 In tarif glob. 4.090.354 1.121.980 21.6

1 9 1 6 946.100 920.507 1.862.290 502.367 36.691 1* Ti » 4.210.800 1.140.973 21.3

1 9 1 7 1.062.705 1.025.701 1.975.925 365.776 43.030 » V 4.356.541 1.119.433 20.4

1 9 1 8 1.241.137 902.558 2.276.599 251.971 58.494 » V » 4.552.327 1.131.013 19.9

1 9 1 9 1.500.625 1.602.907 2.795.339; 381.533 62.196 » » 7! 6.084.111 1.269.749 17.3

1 9 2 0 1.695.777 1.806.937 3 245.857 214.871 77.196 9 & n 6.845.486 1.308.823 16.1

1 9 2 1 2.195.497 1.627.805 3.638.735 210.686 86.664 9 a r, 7.259.667 1.362.877 15.8

1 9 2 2 2.203.965 1.642.676 869.336 3.820.4)6 242.765 92.441 ÎÏ r> yi 8.863.161 1.503.140 14.47

1 9 2 3 2.608.308 1.969.265 945.183 2.111.185 217.130 106.873 8.340 7.561.942 2.859.715 21.50

1 9 2 4 2.62?.478 2.391.833 799.941 1.226.128 427.304 84.495 14.927 7.552.936 2.772 239 26.85

1 9 2 5 3.070.048 3.182.484 982.795 559.414 237.092 64.707 43 044 7.692.014 2.875.096 27.22

1 9 2 6 3.109.096 4.021.584 823.666 321.883 240.545 78.898 9.734 8.566.358 2.781.395 24.20

1 9 2 7 3.458.084 3.860.116 632.408 180.386 252.526 113.905 10.092 8.208.529 3.180.382 27.85

1 9 2 8 3.672.481 4.395.084 628,296 138.619 391.630 218.456 10.029 9.240.198 4.068.791 30.57

1 9 2 9 3.735.399 4.526.807 627.493 74.069 430.765 245.491 14.438 9.591.544 4.555.796 32.2

1 9 3 0 3.753 399 3.888.048 505.058 55.260 528.719 266.936 18.090 8.997.510 5.086.490 36.12

1 9 3 1 3.706.098 3.899.999 256.530 43.676 538.010 226.327 56.452 8.727.092 4.462.833 33.84

1 9 3 2 3.280 773 4.126.676 — — 541.740 90.810 36.152 8.076.151 3.326.625 29.17

1 9 3 3 3.118.481 3.899.518 — — 401.379 70.435 38.052 7.527.865 3 527.120 31.98

1 9 3 4 3 074.118 4.323.815 — — 425.427 73.139 43.125 7.939.624 2.846.356 26.39

1 9 3 5 3.131.824 4.262.828 — — 573.034 66.619 53.261 8.087.566 2.363.174 22.62

V e n i t u r i

In anul 1923

»» »» 1924

» ! 1925

: » »» 1926

,, s» 1927

»» 5» 1928

' ? V 1929

)» *>» 1930

• » Ţ» 1931 » J 1932

»? »» 1933 •>•> >» 1934 ' ) 5? 1935

Lei

t o

17.419.100.-22.218.824.-30.452.691.-42.966.117.-49.177.422.-57.908.091.-63.801.122.-75.540.817.-66.777.478.-59.117.327.-54.269.793.-55.679.245-57.097.350.-

T a r i f e

A n i i Lumină KWore

Forţă motrică limitat KWore

Forţă motrică nelimitat KWore

1906-1918 0.60 Kor. 0.15 Kor. 0.20 Kor. I . - V . 1919 0.90 , 0.30 , 0.35 , VI. 1919-III. 1920 1.50 „ 0.60 , 0.80 , IV.—VIII. 1920 2.50 „ 1.50 , 2.00 ., IX. 1920-VI. 1923 2.20+0.50*) Lei 1.00 Lei 1.50 Lei VII. 1923-IV. 1925 5.00+0.50 „ 2.00 „ 3.00 , V. 1925-VI. 1927 8.00+0.50 „ 3.30 , 5.00 , VII. 1927—XII. 1929 10.00+0.50 » 5.50 „ 7 5 0 „ 1 I. 1930 10.50+0.50 , 6.00 n 8.00 ,

* ) 0.50 Lei/Kworä reprezintă taxele fixe pe curentul de

luminat.

Dela tarifele actuale se dau diferite rabate, atât la cele de lumină, cât şi la forţă motrică, după ma­tura şi importanţa consumului. îndeosebi se stimu­lează consumul casnic de diferite întrebuinţări, ca fiere de călcat, reşouri, aspiratoare de praf, etc. pentru care s'au creiat o serie de sisteme de rabate, dintre care însă numai două au reuşit să se intro­ducă mai bine la Cluj. Cel mai mult introdus este sistemul de rabate ce se acordă automat, în raport cu numărul încăperilor, în sensul că un prim stoc de consum lunar se facturează cu tariful normal de lumină, şi tolt plusul beneficiază de 40%' rabat. Dăm aici tabloul consumului lunar în raport cu nu­mărul încăperilor, dela care consum în sus se a-plică rabatul de 40 %.

(Vezi Tabela A), pag. 54). Al doilea sistem introdus este înregistrarea prin

contor portativ, sau prin contor aparte, a consumu­

lui aparatelor casnice, pentru a i-se aplica acelaş rabat de 40%.

La firme comerciale cu vitrine, precum şi la sobe de gătit, cuptoare de încălzit, boilere, etc., se acordă rabate după sistemul cu dublu tarif.

Industria beneficiază de rabate în raport cu consumul şi cu gradul de utilizare. întreprinderile m-ai mari se tratează dela caz la caz.

In scopul întreţinerii unei propagande intensi­ve pentru răspândirea aparatelor de coinlsum elec­tric şi pentru utilizarea energiei eleotlrice, întreprin­derea a convenit cu Societatea comercială „Electrc-magazin" S A. dini Cluj, care în schimbul unei subvenţiuni potrivite, s'a angajat să îndeplinească acest serviciu, în locul serviciului de propagandă al întreprinderii, care a fost desfiinţat, şi al cărui con­ducător Dl. V. Coirfariu, a fost ataşat în aoeiaş cali­tate la „Electromagazin", unde i-s'a încredinţat şi conducerea firmei.

0

ORGANIZAREA ACTUALĂ A ÎNTREPRINDERII

Delà 9 Aprilie 1930 întreprinderea este organi­zată sub formă de Societate Anonimă în Regie Mixtă. Are un Consiliu de Administraţie, compus din 9 membri, din care 3 sunt delegaţi de Munici­piul Cluj, iar ceilalţi 6 sunt aleşi de capitalul par­ticular.

Actualul Consiliu de Administraţie este compus din următorii membrii:

Delegaţi de Municipiul Cluj: Dr. Dimitrie Negru, prof. univ., Administrator

delegat. Mihail Ştefănescu, membru. Dr. Ştefan Zâgoni, membru.

Aleşi de Capitalul particular: Dr. Iuliu Haţieganu, prolf. univ., preşedinte. Ing. Heniry Saroléa, din Bruxelles, vice-pre-

şe dinte. Ing. Edgard Boulvin, din Bruxelles, membru. Ing. Richard Gortazzi, membru, administrator

delegat. Ing. Augustin Maior, prof. univ., membru. Grigore Manoilescu, director general al Mine­

lor Şoirecani, membru. Comitetul de cenzori are ca membri pe Domnii

Traian Andreica şi Titu Spornic, numiţi de Munici­piu, iar Domnul Louis Deterville, din Bruxelles, este ales de Adunarea Generală. Cenzori supleanţi sunt D-nii Dr. Gh. Neda şi Ioan Ivan din partea Munici­piului şi Dl. O. Pacfuot din partea acţionarilor par­ticulari.

Comisarul Municipiului este Dl. Valeriu Ghir-coiaş, Director al Băncii „Albina", sucursala Bucu­reşti.

Agendele curente ale Societăţii sun|t încredin­ţate unui Comitet de Direcţie, delegat de Consiliul de Administraţie şi compus din 2 Administratori, dintre cari unul reprezintă Municipiul Cluj, iar cela­lalt capitalul particular şi Directorul General, Dl. Ing. Eugen Mumteanu.

Administratoiruil delegat de Municipiu în Comi­tetul de Direcţie este Dl. Dr. Dimitrie Negru, pro­fesor universitar, iar capitalul particular are ca Ad­ministrator delegat pe Dl. Ing. Richard Gortazzi.

Ca referenţi în Comitetul de Direcţie, fără drept de vot, sunt însărcinaţi D-mii Ing. Nistor Meteş, sub­director şi Spira Theodoratu, contabil expert, şeful secţiei administrative.

Funcţionarii technioi şi administrativi, precum şi muncitorii, sunt în majoritate cei preluaţi de către Regia Mixtă delà întreprinderea condusă în regie proprie a Municipiului, la 9 Aprilie 1930.

Ei sunt grupaţi în două mari grupe: secţia tech-nică, cuprinzând inginerii, conductorii technici şi personalul muncitoresc; şi secţia administrativă, cu personalul contabil şi administrativ.

Este locul să reamintim aici, că după punerea în funcţiune a Centralei Şorecani, in anul următor (1932) s'a făcut o reducere generală de personal, datorită atât acestui fapt, cât şi situaţiei economice a întreprinderii. Reducerea a atins îndeosebi secţia technică şi personalul muncitoresc, devenit în parte de prisos după încetarea funcţionării instaiaţiunilor cu aburi delà Centrala Someşul Rece şi trecerea în rezervă <& CenitraJei termoelectrice din Cluj.

Reducerea operată în rândurile personalului ad­ministrativ a fost compensată prin procurarea ma­şinilor contabile de calculat şi de facturat.

Personalul rămas şi aflat azi în serviciu, este arătat în tablourile ce urmează:

F U N C Ţ I O N A R I :

A) TECH NI CI: Data intrării

1. Ing. Munteanu Eugen, Director general . . . . . 1927 2. Ing. Metes Nistor, Subdirector . , , , , , . . 1928 3. Ing. David loan, Inginer . . . 1926 1. Karoly Iuliu, conductor technic . . , 1926 5. Morariu Albin, conductor technic , , , , , , , , 1930, 6. Popa Valeriu, conductor technic , , , , , , , , , 1928 7. Adorjan Arpad, funcţionar technic . . . . , , , 1916

8. Bănyai Ludovic, funcţionar technic , , , , , , , 1912 9. Corfariu Valeriu, funcţionar technic , , , , , , , 1927

10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 31. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28.

B) ADMINISTRATIVI:

Theodoratu Spiru, şeful Serviciului administrativ Bisothka Adalbert, şef-contabil , , , Dr. Sotir Constantin, advocat , . , . Imbuzan Grigore, şeful secţ. de desocotirea curentului Buzesko Iuliu, casier , , , , , , , , , Veress Ludovic, şef-magaziner , , , , , Buzesko Ecaterina, contabilă , , , , , Gali Gizela, contabilă , , , , , , , , Nemeş Emil, funcţ. administrativ , , , Almăşan Fabian, funcţionar administrativ Asprici Elena, funcţionară administrativă Bănyai Radu, funcţ. administrativ , , Bartha Adalbert, funcţ. administrativ , Borgovan Elena, funcţ. administrativ , Costean Alexandru, funcţ. administrativ Daraban Silvia, funcţ, administrativ , Fazakas Paraschiva, funcţ. administrativ Geng Matilda, funcţ. administrativ . , , Goţia Ioan, funcţ. administrativ . . . . Habian Elisabeta, funcţ. administrativ ,

1930 1914 1929 1916 1920 1922 1917 1926 1925 1926 1929 1930 1929 1926 1929 1930 1927 1918 1932 1928

174 GAZETA ILUSTRATĂ * > 1936. No. 7 - 8 .

2!?. Laurenţiu Liviu, funcţ administrativ , , , , , , 1933 41. Bălan Nichita, instalator , , , , , 1933 30. Mureşian Aurelia, funcţ. administrativ , , , , , , 1927 42. Băle Nicolae, aprinzător de lămpi , , , , , , , 1927 32. Ozancsok Irina, funcţ. administrativ , , , , , , , 1927 43. Balint Coloman, electrician , , , , , , , , , 1918 34. Peter Elisabeta, funcţ. administrativ , 1928 44. Băgărean Alexandru, aj.-instalator , , , , , , 1936 35. Piatrik Ana, funcţ. administrativ , , , , , , , , 1921 45. Bănyai Carol, instalator , , , , , , , , , , , 1935 36. Pop Ioan, funcţ. administrativ , , , , , , , , , 1929 46. Costea Silviu, cititor de contoare . , 1936 33. Puşcin Elisabeta, funcţ. administrativ , , , , , , 1930 47. Csiki Samuil, instalator , , , , , , , , , , , 1918 37. Schiau Sorin, funcţ. administrativ , , , , , , , , 1935 48. Dorea Ştefan, instalator , , , , , , , , , , , 1935-38. Szekely Aurelia, funcţ. administrativ , , , , , , 1914 49. Drăghiciu Remus, instalator , , , , , , , , , , 1932 39. Vulc Gheorghe, funcţ. administrativ , , , , , , , 1930 50. Ferencz Ioan, aj.-instalator , , , , , , , , , 1920

51. Floca Vaier, instalator , , , , , , , , , , , 1933

A N G A J A Ţ I 52. Foris Zoltan, electrician , , , , , , , , , , , 1932

A) ADMINISTRAŢIA: 53. Gal Iosif, instalator , , , , , , , , , , , , 1921 54. Gybrke Andrei, instalator , , , , , , , , , , 1930-

1. Balogh Carol, încasator , , , , , , , , , , , , 1932 55. Horvăth Gheorghe, instalator , , , , , , , , , 1918 2. Kelemen Salamon, încasator , 1920 56. Hui Dumitru, aprinzător de lămpi , , , , , , 1925 3. Körmendy Anton, încasator , , , , , , , , , , 1933 57. Jugănar Aurel, instalator , , , , , , , , , , , 1925-4. Lörinczi Grigore, încasator , , , , , , , , , , , 1918 58. Kelemen Ioan, aprinzător de lămpi , , , , , , , 1925 5. Maior Artur, încasator , , , , , , , , , , , , 1932 59. Kinizsi Ştefan, instalator , , , , , , , , , , , 1928 6. Meitzer Wilhelm, încasator , , , , , , , , , , 1933 60. Korbella Ioan, aprinzător de lămpi 1918 7. Pop Gavril, încasator , , , , , , , , , , , , , 1929 61. Kormos Ştefan, instalator , , , , 1930 8. Radu Augustin, încasator . , , , , , , , , , , 1925 62. Kovâcs Alexandru, electrician , , , , , , , , 1926 9. Szabo Carol, încasator , , , , , , , , , , , , 1919 63. Kovdcs Nicolae, şofer , , , , , , 1929

10. Szabo Iosif, încasator , , , , , , , , , , , , , 1923 64. Lemueau Ioan, instalator , , , , , , , , , , 1930 11. Takăcs Iosif, încasator , , , , , , , , , , , , 1919 65. Losonezy Ludovic, aj.-electrician , 1928 12. Wonner Ioan, încasator , , 1919 66. Lupea Ilariu, instalator . . . , , , , , , , , 1926

67. Mako Gheorghe, aprinzător de lămpi . 1918

B) PRODUCŢIA DE CURENT: 68. Mtithe Francisc, şofer , 1928 69. Mdtefi Vasile, şofer , , , , , , 1928

13. Oltean Adalbert, şef-mecanic la Uzina hidraulică 1920 70. Meteş Vasile, Hnstalator , . . . . , , , , , , 1934 14. Bochiş Ştefan, mecanic la Uzina hidraulică . . . . 1924 71. Morariu Ioan, instalator . . . . , , , , , , 193$ 15. Bodiş Francisc, mecanic la Uzina hidraulică . . . . 1925 72. Mureşan Gavril, instalator , , , , , , , , , , 1928 16. Szikszai Martin, mecanic la Uzina hidraulică . . . 1906 73. Nistor Pavel, instalator . . . . . 1935 17/a. Ivan Nicolae, aj.-mecanic la Uzina hidraulică . . . 1930 74. Olariu Ioan, aj.-electrician . . . . , , , , , , 1929 17/b. Pătrenjean Ioan, aj.-mecanic la Uzina hidraulică • 1933 75. Orbăn Francisc, electrician , , , , , 1923 18. Szabo Atila, aj.mecanic la Uzina hidraulică . . . 1922 76. Pătac Ioan, instalator , , , , , , , , , , , , 1934 19. Tö'rök Ştefan, aj.-mecanic la Uzina hidraulică . . . 1918 77. Pop Vasile, instalator , , , , , , , , , , , , 1932 20. Bogdan Vasile, păzitor de stavilă la Uzina hidraulică 1923 78. Papp Adalbert, instalator . . . . , , , , , , 1932 21. Krasznai Martin, păz. de stavilă la Uzina hidraulică 1918 79. Popoviciu Vasile, instalator . . . 1929 22. Matiş Dumitru, păz. de stavilă la Uzina hidraulică 1931 80. Rusu Dumitru, instalator , , , , , , , , 1929 23. Riţi Nicolae, păz. de stavilă la Uzina hidraulică 1918 81. , , , , , , 1932 24. Piesa Petru, păzitor de noapte la Uzina hidraulică 1934 82. Schramm Iosif, instalator , , , , , , , , , , , 1928 25. Batiz Gheorghe, păzitor de linie , , , , , , , , 1935 83. Simon Iosif, instalator , , , , , , , , , , , , 1933 26. Boca Nicolae, păzitor de linie , , . , 1936 84. Stan Vasile, instalator , , , , , , 1931 27. Szekely Gheorghe, păzitor de linie , , , , , , , , 1926 85. Szabo Andrei, ziler . , , , , , , , , , , , , 1932 28. Schräm Florian, şef-mecanic la Uzina termoelectr. . 1914 86. Szabo Iosif, instalator 1928 29. Lenkei Coloman, mecanic la Uzina termoelectr. . . 1922 87. Takăcs Iosif, aj.-instalator . . . . , , , , , , 1927 30. Turturean Romulus, mecanic la Uzina termoelectr. . 1927 88. Turos Gheorghe, instalator . . . . , , , , , , 1911 31. Denes Adalbert, aj.-mecanic la Uzina termoelectr. . 1927 89. Vălăsutean Grigore, aj.-electrician . . 1927

1927 90. Vlad Iustin, aj.-lăcătuş , , , , , , , , , , , 1935-33. Vedinaş Carol, aj.-mecanic la Uzina termoelectr. . . 1922 91. Vulc Cornel, instalator . . . . , , , , , , , 1936

1927 92. Zeic Gheorghe, aj.-instalator . . , , , , , , , 1936

C) DISTRIBUŢIA DE CURENT: C) SERVITORI:

35. Ozancsok Iosif, şef-instalaltor la reţea 1905 1. , , , , , , 1936 36. Varga Ludovic, sef-instalator la inst. sec. , , , , 1919 2. Daraban Teofil, servitor , , , , 1931 37. Andrds Ştefan, instalator , , , , , , , , , , , 1923 3. Gergely Andrei, servitor , , , , , , , , , , , 1920 38. Aszalos Francisc, instalator , , , , , , , , , , 1933 4. Morariu Iosif, servitor . . . . . , , , , , , 1928 39. Baier Osvald, aj.-electrician , , , , , , , , , , 1920 5. Mureşan Grigore, servitor , , , , , , , , , , 1928 40. Baczoni Gavrilă, electrician 1935 6. Szabo Alexandru, servitor 1922

SOCIETATEA SPORTIVA „U. E.C."

Dornică de a îngriji de sănătatea morală şi fizică a angajaţilor săi, întreprinderea a acceptat să patroneze Societatea Sportivă, înfiinţată de an­gajaţi cu data de 1 Decemvrie 1933, sub denumirea prescurtată „U. E. C", acordându-i un preţios sprijin maral şi material şi punându-i la dispoziţie terenu­rile şi sălile libere dela Centrala termo-electrică din str. Ilie Măcelar No. 24, pentru amenajări de insta-laţiuni sportive.

Astfel, în sălile destinate pentru adăpostirea in-stalaţiunilor unui eventual tramvai la Cluj, s'a ame­najat, de către Societatea sportivă o frumoasă sală de gimnastică şi camere pentru garderobă şi pentru duşuri, iar în curtea Centralei s'au construit două arene de tennis, două arene de bocee, o popieărie şi alte instaliaţiuni de jocuri sportive şi atletică.

Principiul călăuzitor pentru înfiinţarea Socie­tăţii sportive şi pentru fixarea scopului său a fost inspirat de Dl. Ing. Riccardo Cortazzi, administra­

tor delegat al Regiei Mixte, un mare iubitor de sport, care a dat şi personal un real concurs moral şi material Societăţii înfiinţate, luându-se ca model principiile organizaţiei italene „dopo lavoro", cu dublul scop de-a oferi angajaţilor întreprinderii în orele lor libere, distracţii fizioe şi sportive folositoa­re, ferindu-i de cârciumi şi alte distracţii dăunătoa­re moralei şi fizicului, şi totodată de a forma o or­ganizaţie capabilă să aducă1 şi iun aport real sportu­lui românesc.

Societatea sportivă „U. E. C." are organizate secţiuni de football, tentuis, tennis de masă, popice, gimnastică, innot, Waterpolo şi sporturi de iarnă, dintre care cu unele este afiliată la Federaţiile res­pective. In al treilea an de activitate ea poate să se laude cu succese frumoase atât în ţară, cât şi peste graniţă.

In sportul local echipa de football a câştigat în sezonul precedent campionatul districtului Cluj şi

I n t e r i o r u l s i l i i d e g i m n a s t i c ă a S o c . s p'o r t l v e ,. U . E . C."

176 GAZETA ILUSTRATA * 1930. No. 7—8

a intrat acum în Divizia Naţională C. nou organi­zată. La WateiNpiolo echipa „U. E. C." a intrat şi s'a menţinut în Divizia A. din C'ampiociatul Regiu-nei Cluj, iar la îinot a câştigat o frumoasă colecţie de premii I, II şi III a Campionatului Regional. Echipa de popiei este una din cele mai bine organi­zate şi cele mai respectate echipe din Cluj. Echipa de gimnastică este în plin curs de formare sub di­recţia personală a celei mai celebre şi mai perfecte figuri a gimnasticei româneşti, Albin Morariu. Exer­ciţiile libere executate de echipele de femei, copii, bărbaţi, la serbările sportive organizate de „U. E. C." au' smuls publicului furtunoase aplauze.

In competiţiunea internaţională „U. E. C." s'a remarcat prin secţia de tenis de masă, care a dat pe trei din cei patru jucători, cari au compus echipa matchului amical internaţional România^ Jugosla-via, disputat la Belgrad, în vara anului 1935 şi unde România a câştigat cu scorul de 9:7. Tot „U. E. C." a dat pd trei din ciraci membri ai echipei naţionale, care a participat la Campionatul mondial de tennis de masă, ţinut la Praga, în Martie 1936, unde Româ­nia s'ial clasat a doua, ajungând în finală şi fiind în­vinsă numai ou mare greutate şi printir'un joc al norocului de echipa Austriei, campioana mondială, cu scorul de 5:4.

In afară de sporturile de mai sus, practicate în publk, membrii Societăţii Sportive „U. E. C." mai

practică, numai cu titlu de distracţie, o serie de sporturi, cum sunt: handbal, tennis, patinaj, ski şi „bocce". Acesta din urmă este un joc introdus re­cent din Italia şi „U. E.C." este, poate prima şi sin­gura Societate sportivă din ţară, care dispune de două arene de „bocce" foarte bine amenajate. Jocul de „bocce" a reuşit să trezească un interes deosebit printre membrii Societăţii şi chiar înafară, iar con­cursurile de casă organizate anual la toate ramurile de sport, sunt cele mai animate şi mai pasionate la ..bocce".

Potrivit scopului său, gruparea „U. E. C." dă posibilitate tuturor membrilor săi, să-şi folosească timpul liber prin distracţii sportive utiîle şi sănătoa­se, dar în acelaş timp ea contribuie şi la promova­rea generală a sportului românesc Ea organizează din timp în timp festivaluri sportive cu caracter propagandist pentru stimularea sporturilor, oferind, in acelaş timp membrilor şi prietenilor săi prilejul unor petreceri animate şi inofensive.

Prin realizările sale gruparea „U. E. C." a reuşit să dovedească lumii în nu mai puţin de trei ani de existenţă, că este una din cele mai solide şi mai bine conduse grupări sportive, oare î-şi în­ţelege menirea, atât pe terenul educaţiei fizice şi al sportului distractiv, cât şi pe terenul promovării sportului naţional. Ca o dovadă, în plus, amintim aici, că gruparea a înfiinţat de pe acum un fond

U n g r u p d e m e m b r i a l S o c . s p o r t i v e „U E . C.~

GAZETA ILUSTRATA * 19:5(1. No. 7 - 8 . 177

A r e n e l e d e t e n i s , d e . b o c c e " ş i I n d r e a p t a a r e n a d e p o p i e i „ U . E . C

material numit „Fondul olimpic U. E. C.", cu scopul de a înlesni participarea ou succes a sportului ro­mânesc la Olimpiada din 1940 şi la cele viitoare.

Societatea sportivă este condusă de un Comitet, ales anual in luna Decemvrie, de către Adunarea Generală ordinară.

Societatea este patronată permanent de către Regia Mixtă şi se sprijină şi pe autoritatea membrilor săi de onoare proclamati dt către Adunarea Gene­rală, care sunt D-nii: Prof. Dr. luliu Hatieganu. Ing. Henry Sarolea, Ing. Edgard Boulvin, Ing. Riccardo Cortazzi, Prof. Richard Tuffa, Ing. Eugen Munteanu.

Comitetul actual al grupării se compune din: 1. Ing. Meteş Nistor, preşedinte. 2. Dr. Sotir Constantin, vice-preşedinte şi advocat. 3. Ing. David Ioan, vice-preş. şi director sportiv. •'/. Popa Yaleriu, secretar şi şeful secţiei de „bocce".

."). Buzesko luliu, casier. 6. Adorjăn Arpad. administrator. 7. Bisothka Adalbert. cenzor. 8. Goţiu loan, cenzor. 9. Almăşan Fabian, şeful secţiei de popice.

10. Imbuzan Grigore, şeful secţiei de futbol. ti. Morariu Albin, şeful secţiei de tennis. tennis de

masă, gimnastică şi înnot. 12. Băngai Radu, şeful sporturilor de iarnă. 13. Băngai Ludovic, şeful secţiei de şah lh. Andrăt Ştefan membru. 15. Foris Zolian „ 16. Kinizsi Ştefan 17. Mătefi Vasile 18. Floca Valeriu „ 19. Schramm Florian „

"20. Turturean Romulus „ 21. Dr. Susan Bariolomeu, medicul Societăţii

H E N R Y D E R É G N I E R ( 1 8 6 4 - 1 9 3 6 )

i un homme entre les

hommes". R é g n i e r

Veacul nostru a încetat demult s ă m a i fie veacul sim­bolurilor. V i a ţ a trepidanta şi sgoanotoaslă a secolului două­zeci, ş i-a pierdut semnificaţia oarecum ta inică a veacuri lor t recute şi cum lucrurile despuiate de misterul crea tor , s ingur generator de simboluri — îşi rânjesc scheletele peste în treaga v i a ţ ă spirituală, şcoala material ismului rigid, a înfrânt şi s i tuat toate — istmurile oari odinioară făcuseră revoluţie, în arhivele colbuite ale isltoriei. A t â t e a mistere car i altâdatiăl în­călzeau inima omenească, dădeau glas inspiraţiei şi luminau paupera existenţă umană, zac azi disecate sub bisturiul cr i t i c a! savanţi lor. Şi dintre lucruri le car i ş i-au lepădat farmecul pe mesele psichologilor, ori în maculatoare le lui Freud , poate d r a g o s t e a e aceea, c a r e a pierdut mai mult. Cântată de lirele poeţilor antici , apoi inspiratoare aproape a întregei l i teraturi , as tăz i a fost d e g r a d a t ă la o simpla problemă sexuală. Nu mai puţin şi-a pierdut semnificaţia de a l tădată , frumosul adorat da parnassieni , crea tor al unei poezii — ţpioiate cea mai ca lda şi mai bogată formulă ai l irismului pur.

Adevărur i se prăbuşesc, noţiuni îşi pierd semnificaţia, idealuri se irosesc în robotul maşini lor; nepăsăltori şi cruzi trecem pe lângă mormanul de colb şi nimicinieie al trecutu­lui. Totuşi de as tădată paşii s'au încetinit, o clipă am simţit pe suflet pâienjinişul lacr imi lor neplânse, primii fiori gustaţ i a l ă t u r i de versuri le din Les jeux rustiques et de­vins ne-au făcut slă vibreze fibrele emoţiei şi în pământul îm­pietrit , am împlântat o cruce. Ce s'a întâmplat? Nimic ! . . . A mur i t un poet!

Henri - de - Régnier „le premier et le plus celebre des poètes d'aujourd'hui", cum îl clasase cr i t i ca l i t erară franceză, a fost un viersuitor, c a r e s'a bucurat de o luminoasă celebri­ta te . Membru al Academiei Franceze , ofiţer al Legiunii de Onoare, cr i t ic l i t erar şi co laborator al celor mai importante publicaţii , unul dintre îndrumători i e f ec t iv i ai vieţii spirituale franceze, Par i su l şi-a r ă s c u m p ă r a t de astădatăl o păr t i c i că infimă, din ingrat i tudinea dovedită odinioară poeţilor şi cân ­tăre ţ i lor lui.

S tră in de şctoala romanltidă al lui Vic tor Hugo, îndru­m a t de Heredia şi Mal larmé, moştenitor al lui Leconte de Lisle şi al clasicilor francezi, Henri de Régnier a r e o l iră e x t r e m de sensibilă şi caldă, minuţioasă în jocul de pietricele de aur din c a r e zideşte ur iaşe coloane frumosului pur. „Poet a i iubirii pr in excelenţa", cum îl numeşte Maur ice Mart in du Gard, Régnier şi a închinat condeiul unei ideologii peri­m a t e pentru veacul nostru. Căci să scrii despre dragoste în-tr 'o v r e m e când popoarele se pregătesc de ia nouiïi v â r s a r e de sânge, când gaze uc igătoare de oameni şi flori, de vietăţi şi verdea ţă se ticluiesc în laboratoare , când medicii şi psicho-logii descompun iubirea în micropărticele le instinctului sexu­al , p a r e un paradox . Şi totuşi, Henr i de Régnier nu a văzut sau n'a vrut să vadă nimic din toate acestea. Ochiul cald, î n a r m a t veşnic cu geamul lucitor al unui monoclu, a răUcolii pagini le mitologiei, a colindat biblioteci şi lăcaşuri le unde sălăşluiai amint irea, pentru a scrie căr ţ i despre dragoste , Baude la ire şi alte n imicuri nefolositoare.

Ce adevărate sunt pentru el cuvintele pe c a r i un visă­t o r le-a spus odată : „numai trecultul ne aparţ ine , hieroglifele

prezentului şi ale vi itorului sunt s e m n e indescifrabile pentru poeţi". Poezii, nuvele, romane, studii şi articole, toa te sunt scrise cu dragostea sinceră <ai l i teratului , m â n a t de idealism şi încredere în rostul omenirii .

„Les Jeux rustiquesc et devins" şi „La cité — des — Eaux", rlàïmân cele mai semnif icat ive volume, quin-tesenţa poeziei lui Henr i de Régnier . Versail les şi Veneţia, cu apele lor c a r e joacă în toate culorile curcubeului, lumina blajină f r â n t ă de m a r m o r a palate lor vechi, murmuru l şipo-telor şi ai] artezianelor, toate acestea se împletesc în sonetele şi poeziile lui, într'o ur iaşă simfonie. Aceste poezii nu cu­nosc nici seraficele nelinişti, nici sbuciumul întrebări lor f ă r ă răspuns; lipsa de mitur i nu-1 chinuie, deoarece nu vrea să vadij m o a r t e a irevocabi lă a mituri lor; gânduri le nu se muşcă între ele hărţui te . Soarele amiezelor din Par i su l ante-belic, poposit în grădini le şi parcur i l e din Bois, lumina blândă a toamnelor la' Versail les, imnuri , ode, sonete, închinate ' f r u ­mosului. Aceas ta e poezia lui Henri de Régnier .

Anul acesta i-am cetit căr ţ i l e „Moi, elle et lui" şi „Ma-fame Recamier", un roman istoric. R.gnier nu îmbătrânise . E r a acelaş entuziast al dragostei , oalvaler elegant al l i terelor şi încântător al metaforelor subtile. ApMi mi-au revenit ca, un refren versuri le lui;

„Mon coeur est aujord'hui misérable et morose Et tout me parait sombre et tout me semble vain".

Henri d e Régnie v a t r ă i în l i t e r a t u r a franceză ca ulti­mul poet, direct u r m a ş al clasici lor francezi . E l e g a n ţ a discre­tă a lui Heredia şi Mal larmé, pe c a r e o mai deţinea doar peana lui, dispare din publicist ica francezul, pentru c a să in tre în is toria unei l i teraturi , bogată în poeţi şi decepţii.

Un poet a murit , cântecul s'a sfârşit . G e o r g e S b â r c e a

T O A M N A T o a m n a ş i -a intins m a r a m a

Cetii pes te văl , g r ă d i n ă ,

P e poteci f runza s e r m a n a

Ofilitâ-n ploi se-ncl ină .

Pomii goi îşi c latin' ramul ,

Cuiburile t o a t e - s g o a l e :

Vor durml p â n ă l a anul

Somnul ierni lor fa ta le .

P e s t e flori c ă z u t - a b r u m a

T o a t e ş i -au p lecat căpsoru l ,

E o ja le -n cr ing a c u m a ,

Ce funebru e decorul .

Vintul t inguie a j e l e

P e s t e - a codr i l or d e z a s t r e

Noaptea- i n e a g r ă f ă r ă s te le

Şi poteci le-s s ihas tre .

Numa-n codru c e - a r d e - n purpur

Sub morman de frunze m o a r t e

Curge izvoraşu'n — m u r m u r

Î n g â n â n d : ce t r i s t ă s o a r t e .

E M I L A . C H I F F A

O r ş o v a la adăpostul chelului

GAZETA ILUSTRATA 193«. No. 9—10. 179

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român a împlinit 75 de ani

1861 Din capul locului renunţăm Iu orice filosofare cultúrala .

pc> marginea celor 75 «Ic ani din a c ă r o r strădanii şi osteiiele. pentru .Juriu mintii -fi a yeniului" N'uţiei româneşti spre „nsiuurarcu viitorului" Axociaţiunea Transilvană — populari­zată sul» conumelo de „ A S T R A " — şi-a împletit cereasca cunună. Ci am dori să creionTlm şi pe acest răboj câteva ima­gini diu duhul prăznuirii celor 75 de uni împliniţi ai „Astrei".

Prologul prăznuirii s*a inceput Sâmbătă , li) Sept. cu şedinţa preşedinţilor de despălrţăininte, prezidată de 1)1. 1. -Moldovan. S'au indeplinit formele îndatinate adunări lor ge­nerale anuale şi s a citit de 1)1. Dr. tí. ( a l in iau un referat despre „Scoală ţărănească pentru femei", cu discuţii preţioa­se, asupra problemei.

Duminecă însă, în 2(1 Sept. zi destinată prăznuirii jubi­lare s'a slujit cu adevărat o l i turghie culturală oficiata de însuşi Marele Pontif al culturii româneşti , M. S. Regele ( a r o l 11, c a r a a miruit fruntea ..Astrei", încărcată «le cei 75 de ani. cit regeasca Sa apreciere, a curei mireasmă s'a înălţat până colo sus în ceruri la Sufletul lui Saguna,. oare aşa a crezut şi a nădăjduit ca odată „Astru" să fie prezidată de Regele tuturor Românilor.

De acolo de sus. el şi-a privii visul lui, aevea împlinit, pe malul Târnave lor in Blajul multor acte istorice., în ziua Domnului, a douăzecea o lunii Sept., anul inântuirii 19:10 şi al libertăţii al douăzecilea.

L a glasul „Astre i" s'au adunat reprezentanţii culturii româneşti diu toate provinciile României întregite, în frunte cu Voevodul, ca să cinstească «lupă vrednicie |>e „harnicii lucrători, cari tiu aruncai intru nădejde samanta iu ogorul culturii naţionale", cu -75 de ani in urmă. pentruca noi, cei du azi, s«i culegem roadele credinţei în destinul dat de D-zeu neamului nostru, — credinţă, pe c a r e ctitorii au aşezat-O la temelia „Astrei". Pe aceasta credinţă fărădelegea celor vremel­nice tiranii au putut-o decreta inexistentă, d a r nu şi des­fiinţa; ea n'a putut fi îngropată iu pământ, nici arsă în foc. sau înecată în apă. nici ch iar în sânge.

In aureola patimilor noastre înţelegem cuvântul veci-nicului D-zeu, c a r e grăieşte omului. cCi dreptul prin credinţa va fi viu — şi Neamul Românesc, a crezut şi a fost şi este drept in a nu râvni la glia altuia, lucru pentru c a r e el nici odinioară n'a scos sabia din teacă.

De aceea, aceas ta real i tate a credinţei in ceea-ce vreai şi inexorabila ei necesitate pentru viaţa neamurilor, o aecen-tuiaz't necontenit cuvântul regesc, al imentat după a sa m ă r . turisire din sufletul dascăli lor Astrei.

Intru s lăvirea credinţei Astrei şi biruinţei, prin calea

198(8 f irească a culturi i s a u înălţat la B la j în 20 Sept. imnuri de slava. începând cu magistralul cuvânt al Preşedintelui. Dl. I . Moldovan. luminatul cuvânt vlădicesu al I. P. S. S. Milrojxi-lilului Xicolae al Ardealului şi al 1. 1\ S. Mitropolit Alexan­dru Xicolescu; al Ministrului educaţiei naţionale. Dr. ('. A_n-gelescu: al D-lui Prof. 1). Guşti. ¡11 numele Fundaţ i i lor Cul­turalo Regale; al D-nei Măria Baiculescu, în numele Uniunii Femeilor Române; al D-lui St. Pop. ¡11 numele Ligi i Cultu­rale; a lătur i de cele rost i tă in ta ină din par tea Ateneului Român, a Asuciaţiunii i>entru Cultura din Bucovina, din p a r ­tea Universităţ i lor şi a tuturor instituţiilor de cu l tură şi educaţie naţionala. — au fost tot a tâ tea actenii . — ce au răsunat sub liolta cetăţii Blajului, unde s'a oficiat marea l i turghia jubi lară a Astrei .

Vcsglusul acesteia, 1-a format iualtul cuvânt regesc, cuvânt de slavă pentru toţi acei, car i ş L a u pus sufletul şi toată dragostea intru conducerea Asociaţiunii; cuvânt de slavă ..pentru toi ce s'a putut face în acest Ardeal românesc".

Dar partea sărbătorească a adunării jubi lare dela B l a j . n'a fost epuizată de înâl ţătoarea şixlinţă festival

Un program prodigios a pus in evidenţă puteri lor spi­rituale ale Astrei şi totodată ale Ardealului .

După şedinţa festivă. 22 de sate târnăvene cu altele din T a r a Oltului, a Bârsei. Valea Mureşului şi admirabi la orga­nizaţie a „Şoimilor" dela Cluj. Reghin şi Zlatna, într'o «liscî-plină şo imăn'ască impunătoare au defilat prin faţa Suvera­nului şi a distinşilor reprezentanţi ai culturoi româneşti .

Seara . 1111 festival art is t ic muzical, sub conducerea D-lui Tiberiu Breiliceanu, înbinat cu croaţ ia sa: „ L a seceriş", — crâmpeiu de idealizare a vieţii ţărăneşt i , umor şi idilă, puri ta te rust ică şi sănătate a inchiat ziua a doua a jubileului. I a r a tre ia zi. Luni. 21 Sept. după a doua şedinţăl a preşe­dinţilor de despăi tăinuite, festivalul ţărănesc, de jocuri şi coruri , executat de „Şoimii" desi>ărţâmântului Cluj, a de­clanşat un sfânt şi de nedescrîs entuziasm.

Deosebit de acestea, patru expoziţii: etnograf ică, a g r i ­colă a Târnuvelor. una eulturală- istorică şi una de p ic tură cu părţi din operele lui Oct. Sinigelschi şi Mişti Pop, au oferit oaspeţilor, tot. timpul, un admirabil colţ din Ardealul româ­nesc, de unde au răsunat incăodată imperativele destinului nostru ca neam, predanio s a c r a de pe amvonul Astrei . — de data aceasta sub privegherea regelui tuturor românilor, intru fericirea scumpei noastre Patr i i şi întru cereasca feric ire a ct i tori lor Astrei şi a tu turor celor ce s'au ostenit pentru idea­lurile ei împletite inseparabil de acele ale neamului.

Preotul FL. MUREŞANU.

180 GAZETA ILUSTRATĂ * 193S. Na. 9—10.

Teatrul Naţional <n iihidnihiiiiuiqiiiiiiiiiui.Hiiiiniinyuiiiuiiii

D R A M Ă

P a v i l i o n u l <U u m b r e i Piesă în 3 acte, de Gib. 1. Mihăescu. (15 Sept. 1936).

Deschiderea actualei s tagiuni eu d r a m a regretatului Gib. I . Mihăescu, a fost precedată de o pioasa comemorare. Prinţ rostul d-lor V. Papil ian, I . Oiiinezu s i Niohiior Crainic, Teatru l Naţional din Cluj, Societatea Scri i tori lor Români din Ardeal şi Revis ta „Gândirea" au adus un cald omagiu roman­cierului şi novelistului plecat, înainte de vreme, în toamna anului trecut, d in tre noi. Dl. V. Papi l ian a scos în relief noutatea şi frumuseţea l i teraturi i de după răsboiu, i a r despre t ea tru şi-a expr imat convingerea justă, că trebue să1 fie „v ia ţă în t o a t ă plenitudinea". Dl. 1. Oiiinezu a s c h i ţ a t portre­tul l i t erar al scri i torului Gib. 1. Mihăescu, subliniind c ă oraşul nostru, este cel dintâi, c a r e aduce omagiul scumpei sale memorii . Gib. I . Mihăescu şi-a început ucenicia în a r t a scrisului la Cluj, făcând p a r t e din Întemeietorii revistei „Gân­direa". — Actualul d irec tor a l „Gândirei", dl. 'N. Crainic , î n t r o v ibrantă cuvântare , a r a t ă buna amint ire ce ne-& lăsat-o Gib. „Buna amintire e întâlnirea în spirit a celor morţi cu cei vii, pentru ca unii să nu se simtă părăsiţi si uitaţi în singurătatea cerului, iar alţii să nu se simtă singuri în tristeţa pământului. Eroii faptei, ai gândului şi ai con­deiului trăesc mai departe, prin ea, în imaterială şi negrăită simbioză cu noi. Un neam e cu ^atăt mai viu cu cât ştie să aprindă mai învăpăiat cultul marilor morţi". In teresantă şi ins truct ivă ne^a părut para le la d intre scr i i tor şi omul politic. ( E semnificativ însă, c ă nici un cron icar dela z iare nu a ţinut s'o releve, deşi autorul cuvântăr i i o accentuase printr'o ros­t i re mai apăsată , i a r publicul o aprobase pr in frenetice a-plâuse). — „Marea victorie a românismului , c a r e răsbuna istoria unui mileniu de c r u n t ă nedreptate, lăsase în sufletele noastre entuziasm şi confuzie. Entuziasmul era pentru eeea-ce s'a împlinit. Confuzia — pentru ceea ce avea să vină. In fa ţa acestei victorii , oamenii politici au avut o atitudine; scri i tori i ş i oamenii de cultural, o a l tă atitudine. Cei .dintâi, conduşi de interesul calculat , c a r e din nenorocire e a tâ t de determinant în pol i t ica Români lor de azi, se gândeau c u m se exploateze m a i dibaci v ic tor ia în folosul lor. Unii înţele­geau. s'<o facă pr in genera l izarea for ţa tă a unui „regăţenism" a c a p a r a t o r ; alţii prin a f i r m a r e a ostentat ivă a unui „ardele­nism" jinduitor. Amândouă aceste direcţii , deopotrivă de ne­prielnice, au înt inat s tră luc irea întâi lor ani victorioşi cu p a t a egoismului. Scri i tori i şi oamenii de cu l tură însăi se deo­sebesc de oamenii politici printr'un fel de a gândi contrar . Pentru ei neamul şi v ic tor ia lui constitue fiinţa c a r e trebue adora tă şi slujită, i a r nu înjosită şi exploatată . Un scri i tor e scr i i tor şi un om de cu l tură e om de cul tură , în măsura în c a r e se simt slugi ale neamului şi ale destinului sau în lume. ^Tocmai de aceea , în ani i de entuziasm şi de confuzie, c a r i au u r m a t victoriei , în t imp ce oamenii politici se c e r t a u între ei, România mora lă a tră i t , pe lângă aceas tă dezolare, sat is facţ ia înâ l ţă toare pe oare i-au dat -o oamenii de cul tură şi de a r t ă , înf răiţindu-se pe amândouă, coastele Carpaţ i lor şi creind âaipreună Univers i tatea c lu jană , Teatru l şi Gpera, zia­re şi reviste nod. E e g ă ţ e a i şi Ardeleni, ei nu s'au s trâns la­olaltă pentru a-şi disputa întâ ie tatea regăţenisinului sau a. ardelenismului, ci pentru a cristal iza din amândouă părţ i le sinteza superioară! aromânismului în ş t i in ţă şi .în a r t ă , in •care ţ a r a în treagă şi destinul ei s ă se recunoască".

Din aceas tă în frăţ ire s'a născut şi revista -„Gândirea", în numele căre ia rostise directorul Nichii'or Crainic frumoa­s a sa vorbire comemorat ivă .

Gib. I . Mihâlescu a fost, după cum ştim, un m a r e r o ­mancier . In t e a t r u s'a abătut o s ingură da tă mai mult din voia a l tora, decât din propria sa dorinţă. Amintir i le lui V. I . Popa dintr'un n u m ă r urai recent al rev. Sfarmă Peatră a r a t ă în ce măsură' a fost nevoit să rev ină asupra primei r e d a c t ă r i a piesei, pentru c a să sat is facă dorinţele mare i interprete a eroinei (d-na Măr ia Ventura) . D a r c h i a r şi ast­fel, c u m se prezintă în . textul prescurtat , ce se joacă astăzi pe scenă:, piesa lui Gib. I . Mihăescu * cuprinde un labirint dramatic şi psihologic. E odată tragedia boerului Harfe, care-ş i vede v ia ţa dis trusă după omorlrea rivalului său şi a lungarea soţiei sale. Aceas tă soţie isgonită a p a r e în cele din u r m ă şi ea şi din convorbirea cu fiica ei (pe c a r e bă trâ ­

nul o pâizeşte să nu cadă în păca tu l mamei ) , întrezărim o a l tă v ia ţă al Câţrei înf iorător sbuciurn a r m e r i t a şi el să fie dramat izat . Dar adânc t r a g i c e şi destinul fetei — sburdal-nică, hipersexualâ, şi cu aere de emancipare , t â r i t â de Geo in valuri le perversiunei pentru ca in ult imul moment (cam neverosimil!) s 4 se deştepte în in ima ei adevărata iubire. — Chiar şi s eeă tura de Geo — acel alter ego al lui Miti — do­vedeşte în actul final, c ă a r e şi . el suflet şi moare c a un om de convingeri şi sentimente adânci , după c e o v i a ţ ă în­t r e a g ă a propovăduit , cu l imbă de foc, frumuseţea păcatului . Ce se a l e a g ă spectatorul din acest complex d e tragedi i?! Evident , personagii le din Pavilionul cu nmbre nu p a r vero ­simile. Sunt pline de contradicţ i i . Rea l izarea lor d r a m a t u r g i -eă r ă m â n e parţ ia lă . Intr 'o novelă sau într'un roman puteau să pr imească alt relief.

Aceas ta este pr incipala cauză c ă n'a isbutit j»e deplin nici in terpretarea , deşi rolurile s'au încredinţat unora din­tre cei mai încercaţ i a c t o r i . Astfel rolul lui Harfe 1-a inter­pre ta t dl. N. Neamtzu-Ottonel, inegal. D-sa a fost conv ingă­tor în actul I , adâncit fiind în valuri le vieţii din trecut , m a i puţin expresiv, şi în unele scene p r e a teatral, în celelalte două acte. I n rolul secături i , aht ia te după adulter, dl. I . Tâ lvan a manifestat o p r e a conv ingătoare « e r i o a t a t e , având probabil în vedere sfârşitul t r a g i c a l lui Geo. D a r Geo, se­ducătorul, lipsitul de scrupule, juisorul, cinicul din actul I şi I I e c u totul altul decât cel conceput de interpret . E drept că actul , al I I I - l ea ne aduce în schi ţarea individualizării a-costui personaj o completă metamorfoză. Concepţia d r a m a ­turgului no fiind uni tară , nu-i r ă m â n e a nici interpretului a l t ­ceva m a i bun de făcut decât să-şi dubleze jocul, dându-ne

1 la început un Geo sprinten, cinic, viclean, nesincer şi per­vers, p â n ă 'n m â n d r e a oaselor, i ar în u r m ă un Geo trezit la o v ia ţă sufletească superioarăi, c u r ă ţ it c a pr in minune, în f l a c ă r a propriei dureri , ridicându-se în sferele eroismului.

Rolul Lianei s'a încredinţat d-nei Vior ica Poruţiu-Di-mitriu. In clipele de conversaţie veselă, cu uşoare a u a n ţ e de ironizare, — c a r e alcătuese puntea de trecere spre momentele culminante de l irism şi dramat i sm, resursele d-<sale s'au do ­vedit îndestulitoare, deşi, pentru înţelegerea deplină a tex­tului, se impune şi aici o dicţiune m a i r a r ă şi mai precisă . Când însăi rolul îi impune să se avânte la culmi d r a m a t i c e sau s ă se topească în reveri i de a m o r păt imaş , impresia pro­dusă de jocul d-sale nu es te aceea ce a m dori-o. D-nta Vio­rica Poruţ iu s'a dovedit, în schimb, în a t â t e a rândur i potri­v i tă pentru alt gen de roluri . Pentru rolurile mar i , d r a m a t i c e , este nevoe de a l t e aptitudini .

In restul distribuţiei a u apărut d-na J e n n y Moruzan (Angola) , dl. Leonard Divarius (Marine), dl. H r i s t e a CWstea (Mihuţ) şi d_na Viorica Gabor în rolul doicei. Decoruri le foarte îngrij i te .

C ic lu l* Tragedie *w S « e t e , «te P. Oorneille. Traducere în versuri de St. O. losif.

Trei sute de ani a » t recut deeâwl Oorneille obţinuse, în p a t r i a sa, un sucees neobişnuit .ea weeastă, tragedie . E drept că invidioşii săi r ival i nu i-an. i er tat aceas ta is bandă; în schimb, publicul mare , c u burat s imţ ee-1 caracter izează , a considerat Cidtti din primai momeat o piesă unică. Istorici i l i terari o consideră una din «el» m a i fecunde opere pentru evoluţia genuini, servind d « aiasdel pentru forma tragediei , contribuind a ş a d a r la înfcemeirers. t ea tru lu i clasic francez. Astfel s tând lucruri le , tot ee « r « de spus s'a spus şi s'a scris asupra acestei tragedi i . Conflictul t r a g i c isbucneşte din cioc­nirea dintre sent iment»! de onoare şi pasiunea, amorului . Te­m a e arMcunoseutăi. S e î n v a ţ ă d o a r pe băncile şcoalei. Nu ne r ă m â n e astfel alteewa d« fă«ut, decât să vorbim de inter­p r e t a r e a de c a r e s'a bucura* CMml pe scena teatrului din Cluj.

Rolul lui Kogrido a fost in terpretat de dl. Ion Tâ lvan cu un temperament scemie adecvat var ia te lor situaţii psiholo­gice, cu o că ldură în voce, c a r e g a r a n t a t r ă i r e a inter ioară , cu o e leganţă în gesturi s i atitudini, c a r e caracter izează pe actorul de r a s ă . Doar în accentuarea versuri lor a m fi dorit uneori o linie şi mai uni tară , complet adecvată cu trad i ţ ia clasică. Nu ne îndoim însă, că dacă i s'ar d a prilej , dl. I . Tâ lvan a r fi dintre ac tor i i , noştri cel mai indicat să se adâncească în teatru l clasic, dându-ne posibilitatea să ne des­f ă t a u » sufletele cu creaţi i -magistrale .

P a r t e n e r a d_s>ale, în rolul Ximenei , a fost d-na M a r y Munteanu. Obişnuiţi s'o vedem f igurând mai mult decât ju ­când în piesele moderne, am r ă m a s surprinşi de posibilităţile d r a m a t i c e ale acestei t inere actr i ţe . Mărtur is im, c ă jocul d-nei M a r y Munteanu a fost pentru noi o revelaţie. Nu vrem să spunem prin aceasta , că d-sa a biruit toate dificultăţile a-cestui rol a tâ t de complex. I i mai r ă m â n e încă mult de în­v ă ţ a t până v a isbuti să se s trecoare în toa te cutele acestui suflet întortochiat . D a r faptul c ă direcţ iunea teatrului nostru a făcut o alegere a tât de fer ic i tă ne dfil încredere că , urmând pe acest drum, vom avea în vi i torul apropiat o bună in ter ­pre tă în roluri de tragedie clasică. Ne vine în minte cu acest pri lej de distribuire de rol o în tâmplare asemănătoare , re levată de Lessing în celebra sa cr i t i că t e a t r a l ă , Hambur-gisclie Dramaturgie: „Die englischen Schauspieler waren zu Hil ls Zeiten ein wenig sehr unnatürl ich, besonders w a r ihr tragisches Spiel äusserst wild und übertrieben; wo sie heftige Leidensnchaften auszudrücken hatten, schrien und gebärdeten sie sich als Besessene; und d a s übrige tönten sie in einer stei­fen, strotzenden Feierl ichkeit daher , die in jeder Silbe den Komödiante verreit . Als er daher seine Übersetzung der „Zayre" aufführen zu lassen bedacht war , v e r t r a u t e e r die Bolle der Z a y r e einem jungen Frauenz immer , das noch nie in der Tragödie gespiellt hatte . E r urtei l te so: dieses junge Frauenz immer hat Gefühl und St imme und F i g u r und Anstand; sie hat den falschen Ton des Theaters noch nicht angenommen; sie braucht keine Feh ler erst zu verlernen; wenn sie sich nur ein p a a r Stunden überreden kann, das wirklich zu sein, was sie vorstellet, so dar f sie nur reden, wie ihr der Mund gewachsen, und alles wird g u t gehen. E s ging auch; und die Theaterpedanten, welche gegen Hillen behaupteten, dass nur eine sehr geübte, sehr erfahrene P e r ­son einer solchen Rolle Genüge leisten könne, wurden be­schämt . . . Auch die französische Schauspielerin, welche die Zayre zuerst spielte, w a r eine Aufängerin". — Semnificativ, nu-i aşaf I s t o r i a se repetă şi e bine să mai a r u n c ă m câte­odată pr iv ir i le şi 'n trecutul teatra l .

Bine s'au încadrat şi ceilalţi interpreţi în ansamblu: d-na Vior ica luga-Lapteş ( Infanta) , d-nii Dem. Constantinescu (Don Gomez), O. A. Kussey (Don Diego). Dicţiunea d-lui N. Sireteanu, însă (Regele Castiliei) a lăsat de dorit. P r e c i p i t a r e a d-sale iese cu totul din echi l ibrata şi expres iva linie clasică! a rostiri i versuri lor . Cuvintele nu e îngăduit să se încalece, nici chiai' în momentele de supremă revoltă. Şi mai ales din g u r a unui rege trebi:e să c u r g ă cu m a x i m u m de mlădiere, demnitate, preciziune şi graţ i e . Ca atitudine dl. N. Sireteanu a fost în nota justă . Pentru prestaţiuni mirituoase în roluri modeste menţionam pe d-rele Florica. Ciura (Leonora) şi Ade-lina Vulcu (E lv i ra ) , precum şi pe d-nii V. Potoroaeă Hr i s tea Oristea şi Croitoru.

In la r g • Piesă in 3 acte (4 tablouri), de Suttoii Wane. A fost un spectacol ce iese din comun. O piesă bizară/,

dar capt ivantă , menită să sgudue conştiinţele şi să le puri­fice. O corabie misterioasă t r a n s p o a r t ă câ ţ iva morţ i spre locul judecăţi i supreme. Dar nu o ştiu aceasta nici persoanele de pe scenă, nici spectatorii . S ingur barmanul , personagiul t ă c u t , oare serveşte prevenitor la bufet lumea de pe corabie, schiţează din răs t imp în răs t imp câte o atitudine de nepă­truns mister şi plasează câ te .un cuvânt , în al căru i aparentă linişte pământească t r e m u r ă misterele lumii de dincolo de hotarele vieţii. Ascul tătorul atent din sala de spectacol delà un t imp se dumireşte, cu uimire, că cei de pe corabie n u m a i sunt oameni vii. Dar ei, bieţii, n'o ştiu şi cont inuă să se comporte ca şi cum a r t r ă i aievea. Numai doi îndrăgost i ţ i Ştiu că sunt morţi , fiind conştii că s'au sinucis. Aceşt ia se ţin însă departe de ceilalţi, în dorinţa de a-şi p ă s t r a m a ­rea lor ta ină . Soseşte momentul când „viii" de pe corabie trebue să afle, unul câ te unul, a d e v ă r a t a lor s tare de răpo­saţi în Domnul. Şi-acum începe sbueiumul. Cu o desăvârş i tă a r t ă zugrăveşte autarul reacţ iunea f iecăruia dintre „eroii" dramei fa ţă de ideea treceri i la cele eterne. A v e m în faţa noas tră un tahlou, sau mai bine zis un şir de tablouri ex­t rem de interesante, ex t rem de capt ivante . După fire, după vârs tă , după; ocupaţie, după sex şi s t a r e socială, atitudinile celor sortiţi să se înfăţişeze în f a ţ a judecătorului ceresc, sunt nuanţate în toa tă var ie ta tea lor, deşi toate au la. bază acelaşi sentiment fundamental: g r o a z a de cele ce vor u r m a , când vor fi nevoiţi să deie seama de faptele lor în fa ţa lui Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu a r u n c ă fulgere, n'are a e r e de Dumnezeu răsbunător , după cum se aşteptau condamnaţi i ,

ci este un om bun, î n c a r n a t într'un s impat ic doctor din co­lonii. I i descoasă şi-i muştrulueşte pe candidaţ i i şi pe candi­datele la chinuri veşnice. In rea l i ta te însă, totul a fost numai o a p u c ă t u r ă tea tra lă , eu scopul de a f ixa atitudinele şi cre ­dinţele oamenilor de diferite cal ibre sufleteşti în f a ţ a mar i lor probleme ale existenţei şi ale morţii . Minunată pieeăs rea l i ­za tă c u mijloace simple, d a r ou o gradaţ i e uimitoare. Dialo­gul e la început convenţional, flătră tendinţe de soibţiere psiho­logică, f ă r ă subtilităţi de inteleetualizare. Totul simplu, nor­mal şi mai ales adânc uman. De pe acest platou al conver­saţiilor' convenţionale personagii le se ridică! succesiv' la culmi de înf iorătoare f r ă m â n t a r e d r a m a t i c ă , p â n ă ce judecătorul bonom aduce multdori ta destindere. — Cei doi îndrăgost i ţ i , c a r e in traseră în împărăfţia morţ i i pe la j u m ă t a t e a drumului, se re în torc . în v iaţă . Piesa lui Sutton W a n e cuprinde pre ­ţioase sugestii şi e plină de înţelepciune. F ireş te , ecoul ce-I trezeşte în suflete e diferit. P o a t e să fie ex traord inar , d a r poate să fie şi infim, sau ch iar să nu se producă din capul locului. D a r de as ta nu poate fi învinuit autorul , ci acei spectatori , car i mul pot înt impina cu pr iceperea necesarăl

I n t e r p r e t a r e a acestei piese a fost şi ea la o înălţ ime de nivel art i s t ic , c a r e face cinste teatrului nostru. In pr imul rând s'a i lustrat dl. N. Sireteanu, realizând un joc scenic cu m a x i m u m de economie în gesturi şi mimică, subliniind idei şi sentimente numai pr in ta in ica v i b r a r e a vocii. A pătruns în toate fibrele rolului şi am a v u t impresia limpede că nu-1 joacă, ci-1 trăeşte . De aceea impresia ce a produs-O dl. Sireteanu a fost covârş i toare . Cuvinte de neprecupeţi tă laudă a v e m şi pentru ireproşabi la d-sale masca .

O g a m ă amplă de resurse scenice u a dat d-lui Iosif Vanc iu posibilitatea să se adapteze, desăvârşit , diferitelor situaţii , adăugând pr in aceas tă creaţ ie o nouă ver igă la lan­ţul succeselor d-sale.

Un joc rut inat au produs şi d-nii T. Lapteş şi Mateescu, dovedind c ă au ştiut să pătrundă în intimităţi le rolurilor.

D-ra Marce la B o r ş a n"a ieşit o clipă din nota jus tă a interpretăr i i , real izând un tip perfect în rolul Midget. Nu acelaş lucru se poate a f i r m a despre d-na Aurel ia Vasiliu, c a r e a alunecat pe alocuri pe io pantă; de cochetărie inutilă. Mai multă distincţie în ţ inută a r fi r idicat prestaţ iu-nea dnsale.

Bune aprecieri se cuvin d-lor C. A. Russey şi Divarius . Sat is facţ ia d_lui d irector de scenă), E . Bobescu, poate s ă

fie mare . Reprezentaţ ia acestei piese a însemnat o m a r e is-bândă art i s t i că .

M o l i m a . Piesă in 3 acte, de Ion Marin Sadoveanu. Titlul v r e a să expr ime pregnant rezortul intim al acţ iu-

nei: iubirea bolnăvicioasă a unei m a m e fa ţă de fiul ei (a căru i fer ic ire c a s n i c a o nimiceşte), sau, şi mai precis , puterea molipsitoare a acestei afecţiuni d is trugătoare , care-şi face cuib ş i 'n inima fiului. Acesta , după-oe se vede s ingur în lume, —• (macă-sa- i murise dupăce-şi gonise nora) — adoptă un fiu, pe care_l t iranizează cu dragostea lui excentr ică . Se re întoarce însă! Viorica , fosta soţie a lui Mihai, ş i-acum mo­l ima iubirii se prinde de dansă, îmbrâncind-o să se folosească de orice mijloc pentru a recâş t iga dragostea fostului ei bărbat .

Două femei îşi stau faţă "n fa ţă: Măr ia (d-na Mya Ma­teescu) şi Vior ica (d-na Magda Tâlvan) . S o a c r a şi nora. Aspră , crudH, înăcr i tă cea dintâi; delicată, fină, s imţi toare cea din u r m ă . Ori cât c a u t ă nora să intre în voia soacrei , nu isbuteşte. Un zid, câ t un munte de ghaţă , îi opreşte i n t r a r e a în inima bătrânei . L u p t a lor, surdă la început, de­vine pe zi ce trece mai făţişă, at ingând, în unele momente, înălţimi de sfâşiere dramat i că . — Interprete le si-.au studiat cu meticulozitate rolurile. D-na Magda Tâlvan a dat din nou o s tră luc i tă dovadă, că dispune de o r a r ă pricepere în ex­primarea] pasiunilor m a r i . Dacă n'a isbutit să ne deie senzaţia unei creaţ iuni închegate, v ina nu este a d-sale, ci a autoru­lui, c a r e n'a ştiut să-şi contureze personagii le piesei după cerinţele legilor dramat ice . Un exemplu din cele multe: Re­în toarcerea soţiei isgonite la căminul soţului. în felul cum se face, nu-şi m a i are nici un rost. (Pentru ca s'o cuprindă şi pe dânsa molima răută ţ i i şi a invidiei, a geloziei stupide pe un băiat nev inovat !?) . Autorul nu urmăreş te desvoltarea logica! şi psihologică a caractere lor , ci urmăreş te o . teză. Evident , c ă astfel elementul d r a m a t i c slăbeşte, i a r în inutilul act final dispare cu desăvârş ire .

D_na M y a Mateescu s'a menţinut pe o linie de interpre­t a r e justă, şi puternică . Deasemenea dl. Nae Dimitriu în rolul

lui Mihai . Ca o oază în mi j locul pust iului sufletesc, , .bântuit do a r ş i ţ a molimei d is t rugătoare , a r ăcor i t şi înv io ra t jocu l simplu, frumos şi na tu ra l al d-lui N. Voicu , în rolul lui Io rgu , vechiu l pr ie ten al fami l ie i . Un cuvân t de recunoaş tere pent ru o crea ţ ie bună se cuvine şi d-lui Hr i s t ea Cris tea . c a r e a in te rpre ta t pe Aii , credinciosul casei .

O P E R Ă

F a t a d e l à Coz ia. Poem lirico-dramatic in 3 acte. Textul şi muzica de Emil Monţia,

E o s t u l unei opere na ţ ionale este — după cum am mai spus-o, —• î n c u r a j a r e a e lementelor româneşt i , care-şi încea rcă puter i le în domeniul compoziţiei muzicale. P â n ă în prezent s'au monta t vreo zece luc ră r i cu c a r a c t e r românesc pe scena l i r i c ă din Clu j . Fata delà Cozii face par te dintre aceste compoziţi i . S 'a reprezentat la s fârş i tu l s tagiunei t recute, i a r ac tua la s tagiune s'a i naugura t cu acelaşi poem lirieo_dra_ mat ie . A expune g ingaşe le flori, ce cresc plăpânde şi izolate în p roaspă ta g răd ină a operei româneşt i , aceloraşi raze f ierbinţ i ş i necru ţă toare cu c a r e suntem obişnuiţ i să apreciem lucră­r i le unor l i te ra tur i muzicale, cu o vechime considerabi lă , ar însemna să le secăm v laga până 'n r î ldăcină. Nu e bine s ă creem în opinia publ ică muzica lă o a tmosferă de diseonside-ra re a acestor s for ţă r i lăudabi le . I n loc să le facilitătm creş ­te rea pr in s impat ie p l ină de g ingăş ie , ara a junge să le în­g reunăm exis tenţa , şi 'n cele d in u rmă să cont r ibuim la to ta la lor of i l i re pr in deslănţuirea c r ivă ţu lu i descurajer i i . E semni­f i ca t iv ce fac în p r iv in ţ a aceas ta a l te neamuri , ca re t r ăesc a l ă tu rea de noi. Cine urmăreş te , în special , presa, m a g h i a r ă (şi u rmăreş te în acelaş i t imp şi rea l izăr i le a r t i s t ice ale scr i i ­tor i lor şi compozitori lor lo r ) , va r ămâne surpr ins de nota de pe rmanen tă î n c u r a j a r e a e lementelor începătoare . Nu e vred­n ică de imi ta t , în în t reg ime, metoda lor de laude banale f ă ră de nici un d iscernământ critic;. In orice caz î n s ă nu t rebue să seăpEtm din vedere un lucru, foar te impor tan t : P r i n ne­conteni ta g lo r i f i ca re a operelor lor de ar tă , pe drept sau ma i adeseori pe nedrept, minor i t a r i i a jung siă(_şi creeze o a tmosfe ră p r i e ln ica de optimism, de încredere ne l imi ta t ă în forţele lo r cul tura le . Noi, în loc să ne îndreptăm pr iv i r i l e asupra pălrţilor bune dintr 'o operă de a r t ă românească , ne complăcem adeseori să le t recem cu vederea şi să scotocim în sch imb tot ce poate fi sau uneori ch ia r c e ni se pare numai că este rău. Nota aceas ta de c r i t i c i sm exage ra t e spe­c i f i c ă Românulu i în toa te domeni i le vieţ i i . Şi I A R i i v remea să ne desbârăm de acest defect. Nu însemnează! aceas ta , repet, să renunţi la o c r i t i că jus t ă , demnă şi cu sugestii construc­t ive. Atmosfe ra genera lă , ce se creaaăl pr in c r i t i că , t rebùe să conţ ină însă neapăra t oxigenul necesar pentru o desvol tare no rma lă a l i t e ra tur i i şi a r te i româneşt i .

Un c râmpei din i s tor ia sbuc iumată a Români lo r , de pe t impul lui V lad Ţepeş, se desfăşoară d ina in tea ochilor noştr i . F i u l Domnului , "Dorin, p leacă la răsboi să-şi apere ţ a r a de

T u r c i . Cu nota aceas ta de eroism se împle teş te nota de l i r i s m ! iubirea , oare e cu a tâ t ma i m a r e cu câ t i se pun piedeci ur iaşe în cale . Dorin, e fiu de Domn, I r i n a o s implă fa tă din popor. D a r în u l t ima anal iză ce contează o r ig inea f a m i l i a ™ când sufletele se îngemănează cu o forţă e l ementa ră? ! Noble­ţă suf le tească valorează şi ea, când' este m a r e şi s inceră , câ t r ' nobleţă do blazon. Şi I r i n a o capab i lă de fapte mar i eroice, pr in care-ş i salvează', pe câmpul de luptă, nerecunoscută d e nimeni , iubi tul delà o moar te s igură , as igurând în acelaş i t imp şi i sbânda deplină a oşt i r i i româneşt i . Se cons ta tă în/ cele din urmă, la cur tea din Târgov i ş te , că vi teazul căp i t an , c a r e a doborât pe însuşi paşa,, conducătorul oştiri i turceşt i , nu o flăc&lu, ci fa tă . O nuntă dublă se serbează: Dorin ob ţ ine na l t a îngăduin ţă a Domni toru lu i să se căsă to rească eu ero ina

delà Cozia, i a r Udrea, alt v i teaz de frunte, îşi vede rea l iza t visul său cel mai scump, pr imind de soţie pe Domniţa Chira , sora lui Dor in .

Tex tu l acestui „poem l i r i co -d ramat i c" e aloSItuit de î n ­suşi compozitorul E m i l Monţ ia . Muzica cuprinde păr ţ i m e ­lodioase, a lă tur i de al te le de o insp i ra ţ ie mai pal idă. Nota specif ic na ţ iona lă e destul de bine reprezentată , f ă r ă să f ie : insă permanent ţ inută la supra fa ţă dealungul în t rege i l u c r ă r i . U v e r t u r a denotă însuşir i considerabi le de compozitor îndră­gost i t de cântecul popular . I n sp i r a ţ i a e a ic i ma i vie, mai ' co lora tă decât "n multe a l te pagin i din inter iorul actelor . E de dorit ca în v i i toare le lucrăr i , compozitorul să-şi adân­cească p re lucra rea temelor muzicale din punct de vedere ar- j manie şi ins t rumenta l , să-şi var ieze r i tmur i l e şi în specia l să tindiEI la o re l i e fa re ma i p r egnan tă a elementului d r a m a a t ic . A ş a cum so prezintă Fata delà Cozia e mai mult un complex do f ragmente l i r ice , f ă r ă o î nchega re omogenă, fă ră j o g rada ţ ie puternică , a tâ t de necesară! pent ru ev idenţ ia rea pas iuni lor mar i . Cu toa te aceste nea junsur i , p r iv i t ă mai de-1 aproape, luc ra rea d-lui I . Monţ ia prezintă multe păr ţ i care , ' p r iv i t e în sine, const i tue reale succese. I n a f a ră de a m i n t i t a uver tură , re levăm în mod special duetul delà sfârş i tu l actului al I l - l e a . Aces tea şi a l te pagin i muzica le reuşi te ne îndrep tă ­ţesc siă aş teptăm cu încredere o apropia tă ascensiune a auto­rului . S ă nu ui tăm că şi a l ţ i compozitori s t ră in i , ca r i c u ; v remea a u a juns celebri , şi-au început ac t iv i t a t ea cu opere ca re nu s'au putut menţ ine în reper tor iu . Dl. Monţ ia să. nu-şi considere luc ra rea de f a ţ ă decât drept p r ima t reap tă din s ca ra c e - 1 va r id ica la un nivel de a r t ă superioară!, dacă bineînţeles , va avea. r ăbdarea şi. s t ă ru in ţa necesară . O condi­ţ ie indispensabi lă pent ru reuş i ta compoziţ i i lor d-sale v i i t o a r e este să se î n g r i j e a s c ă de l ibre te potr ivi te , în oare să svâc-neasciEl putern ic nervul d ramat ic .

Interpi*etarea ro lur i lor pr inc ipa le s'a încredin ţa t d-nfrlor M. Cojocar iu ( I r i n a ) , G. Augus t in (Pa ju l P i ţ iguş ) şi d-nilor I . T ă u t u (Dorin Vlad Călugăru l ) , L . Popovici (Vlad Ţepeş) şi (!-. S imionescu (Udrea) . Cu toţii , în frunte cu d i r i jorul M a x Săveanu . au depus s tăru in ţe vrednice de laudă pentru reuş i ta spectacolului . TON CHERCHEE.

I. P. S. Episcop N. Colan al Clu­jului a vizitat în cursul sezonului de vară Staţiunea Slănicul Moldo­vei. Fotografia reprezintă pe I. P. S. şi în mijlocul clujenilor între cari remarcăm pe dl G. Sion şi Dr. E Anca medicul Slănicului.