Țurcanu Rodion

Cuprins1. Istoria Băncii Central Europene2. Misiunile Băncii Central Europene3. Organele de decizie4. Organizarea5. Politica monetară6. Independență7. Principalele instrumente și canale de comunicare

utilizate de BCE8. Concluzie

1

Țurcanu Rodion

1. Istoria Băncii Central EuropeneUn scurt istoric introductiv poate fii definit ca următoarele fapte:Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care folosesc euro ca monedă. Își are sediul în Frankfurt am Main.

Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. Actualul președinte al BCE este Mario Draghi. BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC). BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 19 state membre care au adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”.BCE are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote, drept obținut prin Tratatul de la Maastricht. Stabilitatea prețurilor este definită ca o creștere anuală a indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) din zona euro de sub 2%, stabilitatea prețurilor trebuie menținută pe termen mediu.

Tratatul de la Maastricht a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale pornind de la premisa că, în timp, toate statele membre ale UE vor adopta moneda euro și, prin urmare, Sistemul European al Băncilor Centrale va îndeplini toate atribuțiile legate de moneda unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind banca centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a fost lansată în luna ianuarie 1999. În luna mai 1998, Consiliul European a adoptat una dintre deciziile cele mai importante din istoria integrării europene. Liderii UE au hotărât că 11 state membre îndeplineau condițiile pentru adoptarea euro. Acest eveniment istoric își are originea în semnarea, în anul 1992, a Tratatului de la Maastricht, prin care a fost definit cadrul instituțional al Sistemul European al Băncilor Centrale. Timp de aproximativ 10 ani stabilitatea prețurilor a fost menținută în general, în pofida majorărilor semnificative ale prețurilor materiilor prime la nivel mondial, care au afectat Europa și restul lumii și asupra cărora politica monetară nu are nicio influență directă, ceea ce a determinat creșterea ratei medii a inflației la un nivel ușor superior celui de 2% după adoptarea monedei euro. În deceniile care au precedat lansarea monedei euro, ratele anuale medii ale inflației din țările respective erau mult mai ridicate decât cele din zona euro în ultimii 10 ani. Integrarea monetară europeană a debutat la începutul anilor ’60, atunci când cei șase membri ai Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în domeniul afacerilor monetare. În anul 1969, în urma unei serii de crize a cursului de schimb și a balanței de plăți, liderii celor șase țări membre ale CEE au decis elaborarea unui plan de uniune economică și monetară. Această decizie s-a materializat în anul 1970, sub forma Raportului Werner, care prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. Acest proiect ambițios a fost abandonat în anul 1971, după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton Woods.Primul pas a fost făcut în 1972, odată cu crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene, dar care a devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat primei crize petroliere din anul 1973. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-au părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată din Germania, țările din Benelux și Danemarca. Consiliul European a încredințat unui

2

Țurcanu Rodion

comitet de experți, prezidat de Jacques Delors, mandatul de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii economice și monetare europene. Rezultatul a fost Raportul Delors, care a condus la conturarea Tratatului de la Maastricht, semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale UE în anul 1992 și ratificat de toate țările Uniunii Europene până în anul 1993. Acest Tratat a stat la baza introducerii, după aproximativ 10 ani, a monedei euro. Institutul Monetar European (IME), înființat în anul 1994, a demarat pregătirea cadrului de reglementare, organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale, esențial pentru crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice.

Odată cu prezntarea raportului Delors a fost pus scopul de formare a unei Uniuni Economice și Monetare(UEM),acest scop realizîndu-se in trei etape distincte:

Prima etapă a UEM

Pe baza Raportului Delors, Consiliul European a hotărât, în luna iunie 1989, ca prima etapă a realizării uniunii economice și monetare să înceapă la 1 iulie 1990. În principiu, la acea dată au fost eliminate toate restricțiile privind libera circulație a capitalurilor între statele membre.

Comitetul guvernatorilor:

S-au acordat o serie de atribuții suplimentare Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale Comunității Economice Europene, care a jucat un rol tot mai important în cooperarea monetară de la înființarea sa în luna mai 1964. Acestea au fost prevăzute într-o decizie a Consiliului din 12 martie 1990. Printre noile atribuții se numărau desfășurarea de consultări pe tema politicilor monetare aplicate în statele membre și promovarea coordonării acestor politici, în scopul asigurării stabilității prețurilor.

Având în vedere intervalul disponibil relativ scurt și complexitatea atribuțiilor, Comitetul guvernatorilor a demarat și pregătirile pentru cea de-a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare (UEM). Primul pas l-a constituit identificarea tuturor aspectelor care necesitau o analiză într-o fază incipientă, stabilirea unui program de lucru până la sfârșitul anului 1993, precum și delimitarea corespunzătoare a mandatelor acordate subcomitetelor existente și grupurilor de lucru înființate în acest scop.

Pregătiri juridice:

Pentru realizarea etapelor a doua și a treia, Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (Tratatul de la Roma) necesita o revizuire, astfel încât să poată fi creată structura instituțională necesară. În acest scop, în anul 1991 a fost convocată o conferință interguvernamentală dedicată UEM, care s-a desfășurat în paralel cu o conferință interguvernamentală axată pe uniunea politică.

Negocierile au condus la elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeană, care a fost adoptat în luna decembrie 1991 și semnat la Maastricht la data de 7 februarie 1992. Cu toate acestea, având în vedere întârzierile înregistrate în procesul de ratificare, Tratatul (care modifică Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene – redenumit „Tratatul de instituire a Comunității Europene” – și la care este atașat, printre altele, Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene și Protocolul privind Statutul Institutului Monetar European) a intrat în vigoare abia la 1 noiembrie 1993.

3

Țurcanu Rodion

PRIMA ETAPĂde la 1 iul. 1990

libertatea deplină de derulare a operațiunilor cu capital

intensificarea cooperării între băncile centrale

utilizarea liberă a ECU (unitate monetară europeană care a precedat euro)

îmbunătățirea convergenței economice

A doua Etapă UEM

Înființarea IME și a BCE:

Înființarea Institutului Monetar European (IME) la 1 ianuarie 1994 a marcat atât debutul celei de-a doua etape a UEM, cât și dizolvarea Comitetului guvernatorilor. Existența temporară a IME a reflectat, de asemenea, gradul de integrare monetară din cadrul Comunității. IME nu a avut atribuții de implementare a politicii monetare în Uniunea Europeană – aceasta rămânând în sarcina autorităților naționale – și nici nu a fost abilitat să intervină pe piața valutară.

Cele două atribuții principale ale IME au fost:

consolidarea cooperării între băncile centrale și a coordonării politicilor monetare și desfășurarea activităților pregătitoare necesare pentru instituirea Sistemului European

al Băncilor Centrale (SEBC), în vederea implementării politicii monetare unice și a introducerii monedei unice în a treia etapă.

În acest sens, IME a reprezentat un cadru propice pentru consultări și schimburi de opinii și informații cu privire la diverse aspecte de politică monetară, asigurând totodată cadrul normativ, organizatoric și logistic necesar SEBC pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în a treia etapă.

Despre activitățile pregătitoare desfășurate de IME:

Lucrările conferinței dedicate celei de-a 20-a aniversări a înființării IME pdf ePub

În luna decembrie 1995, Consiliul European a convenit asupra denumirii „euro” pentru unitatea monetară europeană care urma să fie introdusă la începutul celei de-a treia etape, confirmând totodată că această etapă a UEM urma să debuteze la data de 1 ianuarie 1999. A fost anunțat, în prealabil, un calendar al evenimentelor legate de trecerea la euro. Acest scenariu se baza în principal pe propunerile detaliate elaborate de IME.

MCS II:

În același timp, IME a primit sarcina de a desfășura activitățile pregătitoare necesare în vederea stabilirii viitoarelor raporturi monetare și valutare între țările din zona euro și alte țări din UE. În luna decembrie 1996, IME a înaintat Consiliului European un raport pe baza căruia a fost elaborată Rezoluția Consiliului European privind principiile și elementele fundamentale ale noului mecanism al cursului de schimb (MCS II), adoptată în luna iunie 1997.

Noile bancnote:

4

Țurcanu Rodion

Tot în luna decembrie 1996, IME a prezentat Consiliului European și, ulterior, publicului larg elementele grafice selectate pentru bancnotele euro care urmau să fie puse în circulație la data de 1 ianuarie 2002.

Pactul de stabilitate și creștere:

Pentru a completa și a clarifica dispozițiile Tratatului referitoare la UEM, Consiliul European a adoptat, în luna iunie 1997, Pactul de stabilitate și creștere – cuprinzând două regulamente –, menit să asigure disciplina bugetară în contextul UEM. În luna mai 1998 pactul a fost completat printr-o declarație a Consiliului în care se reafirmau angajamentele statelor membre. Acesta a fost modificat în mod substanțial în 2005 și 2011.

Participanții inițiali:

La data de 2 mai 1998, Consiliul Uniunii Europene – reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern – a hotărât în unanimitate că 11 state membre îndeplinesc condițiile necesare pentru participarea în a treia etapă a UEM și adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 1999. Participanții inițiali au fost Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda. Șefii de stat sau de guvern au ajuns, de asemenea, la un acord politic în privința persoanelor care urmau a fi recomandate pentru numirea ca membri în Comitetul executiv al Băncii Centrale Europene (BCE).

Activități pregătitoare în vederea fixării cursurilor de schimb:

Tot în luna mai 1998, miniștrii finanțelor din statele membre care adoptau moneda unică au convenit cu guvernatorii băncilor centrale naționale ale statelor membre respective, Comisia Europeană și IME asupra utilizării, la stabilirea cursurilor de schimb irevocabile pentru euro, a cursurilor de schimb centrale bilaterale valabile în MCS la momentul respectiv.

Desemnarea organelor de decizie:

La 25 mai 1998, guvernele celor 11 state membre participante au numit președintele, vicepreședintele și ceilalți patru membri ai Comitetului executiv al BCE. Aceste numiri au intrat în vigoare la 1 iunie 1998 și au marcat înființarea BCE. BCE și băncile centrale naționale ale statelor membre participante formează Eurosistemul, care elaborează și stabilește politica monetară unică în cadrul celei de-a treia etape a UEM.

IME și-a îndeplinit misiunea odată cu înființarea BCE la 1 iunie 1998. În conformitate cu articolul 123 [fostul articol 109 litera (l)] din Tratatul de instituire a Comunității Europene, IME s-a dizolvat în momentul creării BCE. Toate activitățile pregătitoare încredințate IME au fost finalizate la timp, iar BCE a alocat restul anului 1998 testării finale a sistemelor și procedurilor.

A DOUA ETAPĂde la 1 ian. 1994

înființarea Institutului Monetar European (IME)

instituirea interdicției de finanțare a sectorului public

consolidarea coordonării politicilor monetare

5

Țurcanu Rodion

consolidarea convergenței economice

finalizarea procesului de realizare a independenței băncilor centrale naționale, cel târziu până la data înființării Sistemului European al Băncilor Centrale

derularea activităților pregătitoare pentru a treia etapă

Etapa a treia UEM

Fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb:

Cea de-a treia și ultima etapă a UEM a debutat la 1 ianuarie 1999 cu fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb pentru monedele celor 11 state membre participante inițial la Uniunea Monetară și cu implementarea de către BCE a unei politici monetare unice.

Numărul statelor membre participante a ajuns la 12 la data de 1 ianuarie 2001, când Grecia a intrat în a treia etapă a UEM. Slovenia a devenit al 13-lea stat membru al zonei euro la data de 1 ianuarie 2007, fiind urmată un an mai târziu de Cipru și Malta, apoi de Slovacia la data de 1 ianuarie 2009, de Estonia la data de 1 ianuarie 2011, de Letonia la data de 1 ianuarie 2014 și de Lituania la data de 1 ianuarie 2015. În momentul aderării fiecărui stat la zona euro, banca centrală a acestuia a devenit, în mod automat, parte a Eurosistemului.

A TREIA ETAPĂde la 1 ian. 1999

fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb

introducerea monedei euro

implementarea politicii monetare unice de către Sistemul European al Băncilor Centrale

intrarea în vigoare a mecanismului european al cursului de schimb (MCS II)

intrarea în vigoare a Pactului de stabilitate și creștere

2. Misiunile Băncii Central EuropeneMisiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la Tratat.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu la Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre ale UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale

6

Țurcanu Rodion

naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro, în timp ce SEBC are în componență BCE și BCN din toate statele membre ale UE [articolul 282 alineatul (1) din Tratat]. Atât timp cât există state membre ale UE a căror monedă nu este euro, va trebui să se facă distincția între Eurosistem și SEBC.

Obiective

Articolul 127 alineatul (1) din Tratat stabilește obiectivul principal al Eurosistemului:

„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale […] este menținerea stabilității prețurilor”.

Și: „Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

Uniunea Europeană are mai multe obiective (articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană), printre care dezvoltarea durabilă a Europei întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social. În consecință, stabilitatea prețurilor nu este numai obiectivul principal al politicii monetare a BCE, ci și un obiectiv al Uniunii Europene în ansamblu. Astfel, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor Eurosistemului, evidențiind faptul că stabilitatea prețurilor reprezintă cea mai importantă contribuție pe care o poate avea politica monetară la asigurarea unui mediu economic favorabil și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă.

Misiuni fundamentale

În conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Eurosistemului sunt:

definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;

efectuarea operațiunilor de schimb valutar;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea portofoliilor);

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

În plus, în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al Regulamentului (CE) nr. 1024/2013 al Consiliului(„Regulamentul privind MUS”), BCE este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante. BCE își îndeplinește aceste atribuții în cadrul Mecanismului unic de supraveghere, format din BCE și din autoritățile naționale competente. Website-ul privind supravegherea bancară

Alte misiuni

Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

7

Țurcanu Rodion

Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții economici.

Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar.

Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

După cum demonstrează și criza actuală, stabilitatea financiară joacă un rol esențial în ceea ce privește sistemul financiar și economia pe ansamblu. Având în vedere numărul din ce în ce mai mare de instituții financiare active la ora actuală în două sau mai multe țări, respectiv pe două sau mai multe continente, stabilitatea financiară la nivel mondial a devenit și mai importantă.

3. Organele de decizieActivitatea Băncii Central Europene este guvernată,administrată,dirijată și urmărită de patru principale organe ale BCE.Aceste organe sunt responsabile de activitatea băncii ,deciziile și îndeplinirea misiunilor puse în povara acestei instituții.

Divizarea,componența acestor organe fiind următoarea:

Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor este principalul organ de decizie al BCE. Acesta este alcătuit din:

cei șase membri ai Comitetului executiv, la care se adaugă

guvernatorii tuturor băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 19 țări din zona euro.

8

Țurcanu Rodion

În cadrul atribuțiilor Consiliului de Guvernatorii intră:

adoptarea orientărilor și deciziilor necesare pentru a asigura îndeplinirea atribuțiilor încredințate BCE și Eurosistemului;

formularea politicii monetare a zonei euro. Aceasta include adoptarea deciziilor privind obiectivele în materie de politică monetară, ratele dobânzilor reprezentative, furnizarea de rezerve Eurosistemului și stabilirea orientărilor pentru implementarea deciziilor respective;

în contextul noilor responsabilități ale BCE legate de supravegherea bancară, adoptarea deciziilor referitoare la cadrul general în care sunt luate deciziile în materie de supraveghere și adoptarea proiectelor de decizii complete propuse de Consiliul de supraveghere în cadrul procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții.

Consiliul guvernatorilor se întrunește, de regulă, de două ori pe lună, la sediul BCE din Frankfurt pe Main, Germania.Consiliul guvernatorilor evaluează evoluțiile economice și monetare și adoptă deciziile privind politica monetară la fiecare șase săptămâni. În cadrul celorlalte ședințe, Consiliul discută, în principal, chestiuni legate de alte atribuții și responsabilități ale BCE și ale Eurosistemului. Pentru a asigura separarea atribuțiilor BCE în domeniul politicii monetare și în alte domenii de responsabilitățile în materie de supraveghere, se organizează ședințe separate ale Consiliului guvernatorilor.Deciziile de politică monetară sunt explicate în detaliu într-o

9

Țurcanu Rodion

conferință de presă organizată la fiecare șase săptămâni. Președintele, asistat de vicepreședinte, conduce conferința de presă.În plus, BCE publică dări de seamă periodice referitoare la ședințele Consiliului guvernatorilor privind politica monetară înainte de data ședinței următoare.

Rotația drepturilor de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor BCE:

Aderarea Lituaniei la zona euro la data de 1 ianuarie 2015 a condus la implementarea unui sistem conform căruia guvernatorii băncilor centrale naționale dispun pe rând de drepturi de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor.

În continuare va fii prezentată rotația dreptului de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor BCE:

Consiliul guvernatorilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

președinte, Deutsche Bundesbank

Jens Weidmann

guvernator, Banco de España

Luis María Linde

guvernator, Banque de France

Christian Noyer

guvernator, Banca d'Italia

Ignazio Visco

președinte, De Nederlandsche Bank Klaas Knot

guvernator, Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique Jan Smets

guvernator, Eesti Pank

Ardo Hansson

guvernator, Central Bank of Ireland

Patrick Honohan

guvernator, Bank of Greece

Yannis Stournaras

10

Țurcanu Rodion

guvernator, Central Bank of Cyprus

Chrystalla Georghadji

președintele Consiliului de Administrație, Lietuvos bankas

Vitas Vasiliauskas

guvernator, Latvijas Banka

Ilmārs Rimšēvičs

guvernator, Banque centrale du Luxembourg

Gaston Reinesch

guvernator, Central Bank of Malta

Josef Bonnici

guvernator, Oesterreichische Nationalbank

Ewald Nowotny

guvernator, Banco de Portugal

Carlos Costa

guvernator, Banka Slovenije

Boštjan Jazbec

guvernator, Národná banka Slovenska

Jozef Makúch

guvernator, Suomen Pankki - Finlands Bank

Erkki Liikanen

Membrii Consiliului guvernatorilor BCE(ilustrat):

Mario Draghi

președintele BCE

11

Țurcanu Rodion

Vítor Constâncio Benoît Cœuré Sabine Lautenschläger

vicepreședintele BCE membru al Comitetului executiv al BCE membră a Comitetului executiv al BCE

Yves Mersch Peter Praet Jan Smets

membru al Comitetului executiv al BCE membru al Comitetului executiv guvernator,Banque Nationale de Belgique

Jens Weidmann Ardo Hansson Patrick Honohan

președinte, Deutsche Bundesbank guvernator, Eesti Pank guvernator, Central Bank of Ireland

Yannis Stournaras Luis María Linde Christian Noyer

12

Țurcanu Rodion

guvernator, Bank of Greece guvernator, Banco de España guvernator, Banque de France

Ignazio Visco Chrystalla Georghadji Vitas Vasiliauskas

guvernator, Banca d'Italia guvernator, Central Bank of Cyprus Lietuvos bankas

Ilmārs Rimšēvičs Gaston Reinesch Josef Bonnici

guvernator, Latvijas Banka Banque centrale du Luxembourg Central Bank of Malta

Klaas Knot Ewald Nowotny Carlos Costa

De Nederlandsche Bank Oesterreichische Nationalbank Banco de Portugal

Boštjan Jazbec Jozef Makúch Erkki Liikanen

13

Țurcanu Rodion

guvernator, Národná banka Slovenska Banka Slovenije Finlands Bank

Comitetul executiv

Comitetul executiv este alcătuit din: președinte;

vicepreședinte și

alți patru membri.

Toți membrii sunt numiți de Consiliul European, care hotărăște cu majoritate calificată.

Responsabilități:

pregătește ședințele Consiliului guvernatorilor;

aplică politica monetară pentru zona euro, în conformitate cu orientările specificate și deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv furnizează instrucțiunile necesare BCN din zona euro;

gestionează activitatea zilnică a BCE;

14

Țurcanu Rodion

exercită anumite competențe care i-au fost delegate de Consiliul guvernatorilor. Unele dintre acestea au caracter de reglementare

Mario Draghi Vítor Constâncio Benoît Cœuré

președintele BCE vicepreședintele BCE membru al Comitetului executiv al BCE

Sabine Lautenschläger Yves Mersch Peter Praet

Membrii a Comitetului executiv al BCE

Consiliul general

Consiliul general este alcătuit din: președintele BCE;

vicepreședintele BCE;

guvernatorii băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 28 de state membre ale UE.

Cu alte cuvinte, Consiliul general include reprezentanții celor 19 țări din zona euro și reprezentanții celor 9 țări din afara zonei euro.Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, președintele Consiliului UE și un membru al Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului general, dar nu au drept de vot.

15

Țurcanu Rodion

Responsabilități

Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziție. Acesta îndeplinește atribuțiile preluate de la Institutul Monetar European, care îi revin BCE în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare, având în vedere faptul că nu toate statele membre ale UE au adoptat încă euro. De asemenea, Consiliul general contribuie la:

xercitarea funcțiilor consultative ale BCE;

colectarea datelor statistice;

întocmirea raportului anual al BCE;

stabilirea normelor necesare pentru standardizarea procedurilor contabile și raportarea operațiunilor efectuate de BCN;

luarea de măsuri privind stabilirea grilei de repartiție pentru subscrierea capitalului BCE, altele decât cele prevăzute în Tratat;

stabilirea condițiilor de angajare a personalului BCE și

pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă față de euro a cursurilor de schimb ale monedelor „statelor membre care fac obiectul unei derogări”.

Conform dispozițiilor Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat moneda unică.

Membrii:

16

Țurcanu Rodion

1. Mario Draghi președintele BCE2. Vítor Constâncio vicepreședintele BCE3. Jan Smets guvernator, Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique4. Dimitar Radev guvernator, Bulgarian National Bank5. Miroslav Singer guvernator, Česká národní banka6. Lars Rohde guvernator, Danmarks Nationalbank7. Jens Weidmann președinte, Deutsche Bundesbank8. Ardo Hansson guvernator, Eesti Pank9. Patrick Honohan guvernator, Central Bank of Ireland10. Yannis Stournaras guvernator, Bank of Greece11. Luis María Linde guvernator, Banco de España12. Ignazio Visco guvernator, Banca d'Italia13. Boris Vujčić guvernator, Hrvatska narodna banka14. Chrystalla Georghadji guvernator, Central Bank of Cyprus15. Ilmārs Rimšēvičs guvernator, Latvijas Banka16. Vitas Vasiliauskas președintele Consiliului de Administrație, Lietuvos bankas17. Gaston Reinesch guvernator, Banque centrale du Luxembourg18. György Matolcsy președinte, Magyar Nemzeti Bank19. Josef Bonnici guvernator, Central Bank of Malta20. Klaas Knot președinte, De Nederlandsche Bank21. Ewald Nowotny guvernator, Oesterreichische Nationalbank22. Marek Belka președinte, Narodowy Bank Polski23. Carlos Costa guvernator, Banco de Portugal24. Mugur Constantin Isărescu guvernator, Banca Națională a României25. Boštjan Jazbec guvernator, Banka Slovenije26. Jozef Makúch guvernator, Národná banka Slovenska27. Erkki Liikane guvernator, Suomen Pankki - Finlands Bank28. Stefan Ingves guvernator, Sveriges riksbank29. Mark Carney guvernator, Bank of England

Consiliul de supraveghere

Consiliul de supraveghere este alcătuit din:

un președinte (numit pentru un mandat de cinci ani care nu poate fi reînnoit);

un vicepreședinte (ales dintre membrii Comitetului executiv al BCE);

patru reprezentanți ai BCE;

reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere.

În cazul în care autoritatea națională de supraveghere desemnată de un stat membru nu este o bancă centrală națională (BCN), reprezentantul autorității competente poate fi însoțit de un reprezentant al BCN.

17

Țurcanu Rodion

Membrii Consiliului de supraveghere

Membri ai BCE

Președintă Danièle Nouy

Vicepreședintă Sabine Lautenschläger

Reprezentant al BCE Ignazio Angeloni

Reprezentant al BCE Luc Coene

Reprezentantă a BCE Julie Dickson

18

Țurcanu Rodion

Reprezentantă a BCE Sirkka Hämäläinen

Reprezentanți ai autorităților naționale competente

BelgiaMathias Dewatripont (Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique)

GermaniaElke König (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht) Andreas Dombret (Deutsche Bundesbank)

EstoniaKilvar Kessler (Finantsinspektsioon) Madis Müller (Eesti Pank)

IrlandaCyril Roux (Central Bank of Ireland/Banc Ceannais na hÉireann)

Grecia Ilias Plaskovitis (Bank of Greece)

Spania Fernando Restoy Lozano (Banco de España)

Franța Robert Ophèle (Banque de France)

Italia Fabio Panetta (Banca d’Italia)

Cipru Yiangos Demetriou (Central Bank of Cyprus)

LetoniaKristaps Zakulis (Finanšu un kapitāla tirgus komisija) Zoja Razmusa (Latvijas Banka)

Lituania Ingrida Šimonytė (Lietuvos bankas)

Luxemburg

Claude Simon (Commission de Surveillance du Secteur Financier) Norbert Goffinet (Banque centrale du Luxembourg)

Malta Karol Gabarretta (Malta Financial Services Authority)

19

Țurcanu Rodion

Alexander Demarco (Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta)

Țările de Jos Jan Sijbrand (De Nederlandsche Bank)

AustriaHelmut Ettl (Finanzmarktaufsicht) Andreas Ittner (Oesterreichische Nationalbank)

Portugalia António Varela (Banco de Portugal)

Slovenia Stanislava Zadravec Caprirolo (Banka Slovenije)

Slovacia Vladimír Dvořáček (Národná banka Slovenska)

FinlandaAnneli Tuominen (Finanssivalvonta) Kimmo Virolainen (Suomen Pankki – Finlands Bank)

Responsabilități

planificarea și îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale BCE; propunerea de proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor.

Un Comitet director sprijină activitățile Consiliului de supraveghere.

Procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții

Procesul decizional din cadrul Mecanismului unic de supraveghere se bazează pe procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții.

20

Țurcanu Rodion

4.OrganizareaBanca Centrală Europeană are un capital subscris de 5 miliarde de euro, capital deținut de băncile centrale naționale. Acțiunile Băncii Centrale Europene nu sunt transferabile și nu pot fi folosite ca și colateral(gaj). Modul de alocare a acțiunilor a fost stabilit în 1998 pe baza populației statelor și a produsului intern brut al fiecărui stat. Mai jos se află un tabel cu acțiunile deținute de fiecare bancă centrală la 1 ianuarie 2011. Băncile centrale care nu fac parte din Zona Euro sunt obligate să participe cu un procent mai mic la capitalul social.

Băncile Centrale NaționaleProcent din capitalul total (%)

Capital vărsat (€)

Nationale Bank van België / Banque Nationale de Belgique

2,4256 180 157 051,35

Deutsche Bundesbank 18,93731 406 533 694,10

Eesti Pank 0,1790 13 294 901,14

21

Țurcanu Rodion

Băncile Centrale NaționaleProcent din capitalul total (%)

Capital vărsat (€)

Central Bank of Ireland 1,1107 82 495 232,91

Bank of Greece 1,9649 145 939 392,39

Banco de España 8,3040 616 764 575,51

Banque de France 14,22121 056 253 899,48

Banca d'Italia 12,4966 928 162 354,81

Central Bank of Cyprus 0,1369 10 167 999,81

Banque centrale du Luxembourg 0,1747 12 975 526,42

Central Bank of Malta 0,0632 4 694 065,65

De Nederlandsche Bank 3,9882 296 216 339,12

Oesterreichische Nationalbank 1,9417 144 216 254,37

Banco de Portugal 1,7504 130 007 792,98

Banka Slovenije 0,3288 24 421 025,10

Národná banka Slovenska 0,6934 51 501 030,43

Suomen Pankki - Finlands Bank 1,2539 93 131 153,81

Total 69,97055 196 932 289,36

Zona Non-Euro:

Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei)

0,8686 3 505 013,50

Česká národní banka 1,4472 5 839 806,06

Danmarks Nationalbank 1,4835 5 986 285,44

Latvijas Banka 0,2837 1 144 798,91

22

Țurcanu Rodion

Băncile Centrale NaționaleProcent din capitalul total (%)

Capital vărsat (€)

Lietuvos bankas 0,4256 1 717 400,12

Magyar Nemzeti Bank 1,3856 5 591 234,99

Narodowy Bank Polski 4,8954 19 754 136,66

Banca Națională a României 2,4645 9 944 860,44

Sveriges Riksbank 2,2582 9 112 389,47

Bank of England 14,5172 58 580 453,65

Total 30,0295

121 176 379,25

5.Politica monetarăCompetența în domeniul politicii monetare a zonei euro a fost transferată la nivel comunitar fapt stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht atribuie BCE responsabilitatea pentru politica monetară unică și îi încredințează un obiectiv fundamental, respectiv menținerea stabilității prețurilor. Țările participante la zona euro nu mai dispun de politici monetare și valutare și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a

23

Țurcanu Rodion

promova competitivitatea și a se adapta la șocuri. În zona euro, deciziile de politică monetară sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE, care este format din cei șase membri ai Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale țărilor din zona euro, pe baza principiului „o persoană, un vot”. În ceea ce privește operațiunile prin care sunt puse în aplicare deciziile de politică monetară, Consiliul guvernatorilor le derulează, ori de câte ori este posibil și adecvat, prin intermediul băncilor centrale naționale, în conformitate cu principiul descentralizării operaționale. Tratatulinterzice în mod explicit finanțarea deficitelor bugetare prin intermediul băncilor centrale. Acesta mai prevede că sectorul public nu trebuie să beneficieze de acces privilegiat la instituțiile financiare. În plus, așa-numita clauză „no bail-out” din Tratat menționează clar faptul că nici Comunitatea, niciun stat membru nu poate fi considerat responsabil pentru angajamentele asumate de un alt stat membru. Tratatul impune statelor membre UE obligația de a evita deficitele excesive. În ceea ce privește statele membre care nu respectă plafoanele pentru deficitul bugetar și pentru datoria publică stabilite în Protocolul privind procedura de deficit excesiv (PDE), anexat Tratatului, aplicarea acestei proceduri poate conduce, în ultimă instanță, la sancțiuni financiare. Pe baza analizelor economice și monetare periodice, Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare la nivelul principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a prețurilor. Apoi, Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică monetară. Acestea sunt aplicate prin orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor hotărât de Consiliul guvernatorilor. Pentru orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor stabilit de Consiliul guvernatorilor, BCE și Eurosistemul utilizează trei instrumente:

rezervele minime obligatorii (RMO) operațiunile de piață facilitățile permanente

Funcția principală a rezervelor minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața monetară. Băncile trebuie să dețină rezervele minime obligatorii în conturile Eurosistemului. Aceste rezerve generează cererea structurală de lichiditate din partea sectorului bancar al zonei euro, nivelul acestora fiind stabilit în funcție de bilanțul fiecăreiinstituții de credit. Aproximativ 6 000 de bănci fac obiectul constituirii rezervelor minime obligatorii. RMO trebuie îndeplinite, în medie, pe parcursul perioadei de constituire, respectiv intervalul pentru care se calculează nivelul rezervelor care trebuie constituite de către bănci. Această perioadă începe de obicei în ziua de marți următoare ședinței Consiliului guvernatorilor care are programată evaluarea orientării politicii monetare. Rezervele minime obligatorii sunt remunerate de Eurosistem la o rată a dobânzii medii marginale aferente operațiunii principale de refinanțare din perioada de constituire. Rezerve minime obligatorii reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care instituțiile de credit sunt obligate să le dețină la banca centrală. Pentru fiecare instituție, se calculează ca procent din totalul depozitelor constituite de clienții nebancari la acea instituție de credit.Operațiunile de piață dețin rolul cel mai important în gestionarea condițiilor de lichiditate ale sectorului bancar din zona euro și în orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară. Acestea se realizează descentralizat, respectiv BCE coordonează operațiunile, dar tranzacțiile sunt derulate practic la nivelul BCN.

Eurosistemul desfășoară trei categorii de operațiuni, și anume:

24

Țurcanu Rodion

1. operațiunile principale de refinanțare – OPR

2. operațiunile de refinanțare pe termen mai lung – ORTL

3. operațiunile de reglaj fin – ORF

Prin intermediul operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, Eurosistemul creditează băncile. Creditele sunt întotdeauna acordate pe o perioadă scurtă și prestabilită, în schimbul garanțiilor, pentru protejarea Eurosistemului de riscul financiar. Operațiunile principale de refinanțare sunt efectuatesăptămânal, sub forma unor licitații cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă, pe bază de oferte, având scadența la o săptămână. În cadrul acestor licitații, băncile pot depune oferte cu mai multe rate ale dobânzii, la un nivel egal sau superior ratei dobânzii minime acceptate anunțate în prealabil. Ofertele cu cele mai ridicate rate ale dobânzii sunt satisfăcute cu prioritate, după care urmează celelalte oferte, în ordine descrescătoare, până la epuizarea volumului de lichiditate care face obiectul alocărilor. 'Operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se desfășoară sub forma unor licitații lunare cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă, având scadența la trei luni. La operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung pot participa numeroase bănci, aproximativ 1 700. Operațiunile de reglaj fin nu constituie un instrument cu frecvență periodică în ceea ce privește furnizarea sau absorbția de lichiditate, aceste operațiuni fiind efectuate în funcție de necesități.

Eurosistemul pune la dispoziția băncilor două facilități permanente și anume:

facilitatea de creditare marginalăfacilitatea de depozit

Facilitatea de depozit este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea contrapartidelor de a constitui la o BCN depozite overnight, remunerate la o rată a dobânzii prestabilită.

Facilitatea de creditare marginală este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea contrapartidelor de a obține credite overnight de la o BCN, la o rată a dobânzii prestabilită, garantate cu active eligibile.

25

Țurcanu Rodion

6.IndependențăBanca Centrală Europeană este o instituție independentă. Nici Banca Centrală Europeană, nici băncile centrale naționale din Eurosistem și niciun membru al instanțelor însărcinate cu luarea deciziilor nu pot cere sau accepta instrucțiuni de la un alt organism. Toate instituțiile UE și toate guvernele naționale trebuie să respecte acest principiu.

Noul Tratat de la Lisabona include BCE printre instituțiile Uniunii Europene. Aceasta reflectă faptul că politica monetară este indivizibilă și că băncile centrale trebuie să fie independente pentru a asigura stabilitatea prețurilor.

Eurosistemul beneficiază de un grad înalt de independență față de influențele politice. În schimb, politicile economice (fiscale sau structurale) rămân, în mare măsură, de resortul statelor membre, înscriindu-se într-un cadru european menit să asigure disciplina. Independența instituțională a BCE față de orice ingerință, inclusiv din partea guvernelor, este garantată prin dispozițiile articolului 108 din Tratatul de la Maastricht.

Controlul deplin asupra bazei monetare este asigurat prin monopolul asupra emiterii de bancnote și prin cerința ca emiterea de monede de către statele membre să fie supusă aprobării BCE. Articolul 101 din Tratat protejează Eurosistemul împotriva presiunilor în favoarea finanțării datoriei publice prin interzicerea acordării de credite sectorului public de către Eurosistem.

26

Țurcanu Rodion

Independența personală le garantează membrilor Consiliului guvernatorilor siguranța mandatului și le permite să evite orice conflicte de interese. În această privință, Statutul SEBC/BCE protejează independența personală a organelor de decizie ale BCE prin prevederea unor contracte pe durată determinată relativ îndelungate și prin interzicerea revocării din funcție pe baza rezultatelor unor politici aplicate anterior. În acest sens, se consideră esențial ca guvernatorii băncilor centrale să dețină mandate semnificativ mai lungi decât cele ale politicienilor;

Astfel, guvernatorii băncilor centrale pot avea în vedere un orizont mai îndepărtat, concentrându-se asupra aspectelor pe termen mediu, în timp ce politicienii au obiective pe termen mai scurt, în concordanță cu ciclurile electorale. În cadrul UEM, independența este asigurată prin bugetul propriu al BCE, care este independent de cel al UE, și prin subscrierea și vărsarea integrală a capitalului BCE de către băncile centrale naționale din cadrul Eurosistemului. Legitimitatea democratică a băncilor centrale independente este reglementată diferit în funcție de fiecare sistem democratic. Legitimitatea democratică a BCE/SEBC, pot fi evidențiate trei elemente. În primul rând, ratificarea Tratatului și a amendamentelor aduse statutelor băncilor centrale naționale de legislația națională, în al doilea rând, numirea membrilor Consiliului guvernatorilor, alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale, de către instituții democratice. Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului executiv pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, fi e la solicitarea Parlamentului, fi e la solicitarea acestora.

7.Principalele instrumente și canale de comunicare utilizate de BCE

Președintele și vicepreședintele BCE susține o conferință de presă lunară, imediat după prima ședință a Consiliului guvernatorilor din luna respectivă. Cu această ocazie, președintele prezintă declarația introductivă în numele Consiliului guvernatorilor.

Buletinul lunar este un canal de comunicare important utilizat de către BCE. Această publicație furnizează publicului larg și piețelor financiare o analiză detaliată și aprofundată a mediului economic și a evoluțiilor monetare. În general, Buletinul lunar este publicat la o săptămână după desfășurarea ședinței Consiliului guvernatorilor

Președintele BCE se prezintă de patru ori pe an în fața Comisiei economice și monetare a Parlamentului European. Președintele oferă explicații privind deciziile de politică monetară ale BCE și apoi răspunde întrebărilor formulate de membrii Comisiei Europene.

8.Concluzie

27

Țurcanu Rodion

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Ce face BCE?Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro,

controlînd astfel masa monetară și inflația.Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și

vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de

către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate

reprezenta pentru stabilitatea prețurilor. Componență

Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel

înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor

centrale din zona euro.

Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.

Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii

țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.

Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.

Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale

din toate statele membre.

Cum lucrează BCE?

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).

Atribuțiile organelor decizionale

Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține bani de la BCE.

Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i le deleagă.

28

Țurcanu Rodion

Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

29