Home >Documents >BAZELE ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE

BAZELE ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE

Date post:02-Nov-2015
Category:
View:25 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Description:
1. Procesul investiţional (definiţia procesului investiţional şi a proiectului de investiţii; conţinutul şi condiţiile de realizare a procesului investiţional; subiecţii procesului investiţional: beneficiarul, antreprenorul, banca finanţatoare, organele supravegherii de stat etc.; tipologia obiectelor procesului investiţional; etapele procesului investiţional: etapa preinvestiţională şi activităţile ce se întreprind la această etapă; etapa investiţională şi activităţile ce se întreprind la această etapă; etapa postinvestiţională: caracteristică şi riscuri specifice acesteia; studiul de fezabilitate: definiţie, structura şi funcţiile acestuia).
Transcript:

BAZELE ACTIVITII INVESTIIONALE 1. Procesul investiional (definiia procesului investiional i a proiectului de investiii; coninutul i condiiile de realizare a procesului investiional; subiecii procesului investiional: beneficiarul, antreprenorul, banca finanatoare, organele supravegherii de stat etc.; tipologia obiectelor procesului investiional; etapele procesului investiional: etapa preinvestiional i activitile ce se ntreprind la aceast etap; etapa investiional i activitile ce se ntreprind la aceast etap; etapa postinvestiional: caracteristic i riscuri specifice acesteia; studiul de fezabilitate: definiie, structura i funciile acestuia).

PROCESUL INVESTIIONALTotalitatea activitilor i operaiunilor ntreprinse n vederea nfptuirii lucrrilor necesare realizrii i punerii n funciune-expluatare a unor obiective economice, sociale, etc. angrennd resurse materiale, umane, de munc, precum i timp, prin intervenia diferitor factori constituie procesul investiional.Procesul investiional se identific cu totalitatea activitilor i operaiunilor ntreprinse de ctre subiectul activitii investiionale n vederea orientrii resurselor investiionale n obiecte investiiionale, pentru ca acestea din urm s genereze efecte de natur socio-economic i de alt natur. Relaiile dintre participanii la procesul investiional au loc n cadrul pieei investiionale. Ca i pe orice alt pia, pe piaa investiional se formeaz cererea i oferta att pentru resursele, ct i pentru obiectele investiionale.n economia de pia forma organizatoric de baz a procesului investiional este proiectul investiional, care reprezint documentul de baz ce determin necesitatea efecturii investiiilor, n care se descriu principalele caracteristici ale proiectului i indicatorii financiari, afereni realizrii acestuia. Proiectul investiional constituie un plan complex de aciuni, ce include fundamentarea raionalitii investiiilor, ndreptate spre lrgirea, modernizarea sau formarea unui nou mod de producie a mrfurilor sau serviciilor cu scopul obinerii unui profit sperat (ateptat) sau a unui efect social. n dependen de tipul proiectelor investiionale, se deosebesc i cerinele fa de elaborarea acestora.Pentru proiectele investiionale mici, finanate de ntreprindere din contul surselor proprii, fundamentarea lor tehnico-economic are un caracter restrns. O astfel de fundamentare poate conine doar: scopul efecturii proiectului investiional, parametrii si de baz, volumul necesar de resurse financiare, indicatorii eficienei investiiilor i schema realizrii proiectului investiional.Pentru proiectele investiionale medii i mari, realizarea crora necesit o finanare extern, este necesar o fundamentare tehnico-economic complex conform standardelor naionale i internaionale. O astfel de fundamentare a proiectelor investiionale se supune unei anumite structuri logice, care are un caracter unic n majoritatea rilor cu o economie de pia dezvoltat.2. Fazele procesului investiionalProcesul investiional se prezint sub forma unui ciclu compus din trei faze separate:I. faza preinvestiional (de concepie, de pregtire);II. faza investiional (de realizare);III. faza de exploatare (de funcionare);Faza preinvestiional sau de concepie este subordonat n ntregime elaborrii deciziei investiionale. Aceast faz cuprinde, n principal, activiti de natur intelectual, de cercetare tiinific, analize, calcule, concretizate n final ntr-un proiect de investiii.Faza investiional constituie perioada de timp, n care se realizeaz fizic obiectivul de investiii.Att faza de concepie ct i cea de realizare trebuie s se desfoare ntr-un interval de timp destul de scurt pentru a reduce, pe ct e de posibil, perioada de imobilizare a fondurilor investite i pentru a se ajunge mai repede la faza de exploatare, faza n care se ajunge la scopul urmrit de ctre beneficiarul de investiii. 2.1.Faza preinvestiionalFaza preinvestiional include cteva etape:2.1.1. Analiza posibilitilor investiionale;2.1.2. Alegerea prealabil a proiectului (studiul prealabil de fezabilitate);2.1.3. Formularea proiectului (cercetarea tehnico-economic, studiu de fezabilitate propriu zis);2.1.4. Evaluarea final i luarea deciziei de investire.2.1.1. Analiza posibilitilor investiionalen analiza posibilitilor se evideniaz posibilitatea investirii. Sunt supuse analizei urmtoarele direcii:a) resursele naturale, care pot fi prelucrate sau folosite n producie (spre ex., pdurile pentru ntreprinderile de prelucrare a lemnului);b) cererea viitoare la unele mrfuri, cerere ce poate crete n urma creterii numrului populaiei sau a capacitii de cumprare;c) mrfurile importate i posibiliti de nlocuire a importului;d) sectoarele industriei prelucrtoare, ce funcioneaz eficient;e) posibiliti de legtur cu alte ramuri, att autohtone ct i din strintate;f) posibiliti de diversificare (de exemplu, producie farmaceutic ntr-un complex petrolier);g) posibiliti de cretere a volumului de producie cu scopul atingerii volumului optimal al produciei;h) climatului general investiional;i) politica industrial;j) costul i prezena factorilor de producie;k) posibilitatea exportului etc.Analiza posibilitilor are un caracter destul de general i se bazeaz, n principiu pe date destul de evazive, nu pe analize exacte.2.1.2. Alegerea prealabil a proiectului sau studiul preventiv de fezabilitateLa etapa alegerii unui proiect se face apel la anumite analize detaliate, dar i la anumite studii tehnico-economice, care, de obicei, sunt costisitoare i ndelungate. Astfel, nainte de a purcede la analiza tehnico-economic este necesar de efectuat un studiu preventiv de fezabilitate pentru formularea liniilor generale ale proiectului investiional.Studiul preventiv de fezabilitate (SPF) poate fi determinat ca o etap de legtur ntre cercetarea posibilitilor i studiul tehnico-economic (STE) amnunit, astfel nct diferenele dintre aceste etape constau n gradul de detaliere al studiului. Dar, chiar i la etapa SPF este nevoie de cercetat toate alternativele economice:a) piaa i potenialul ntreprinderii: efectuarea cercetrii cererii i pieei, vnzrilor i marketingului, programului de producie i posibilitilor ntreprinderii;b) cheltuielile materiale;c) locul amplasrii ntreprinderii;d) aspectele tehnice ale proiectului: tehnologiile i utilajele, obiectele de construcii sociale;e) cheltuielile: de producie, administrative i comerciale;f) cadrele: fora de munc;g) realizarea proiectului;h) analiza financiar: cheltuielile de investiii, costuri de producie i profitabilitatea comercial etc.

2.1.3. Formularea proiectului (cercetarea tehnico-economic/studiu de fezabilitate propriu zis)Cercetarea tehnico-economic constituie baza tehnic, economic i comercial necesar pentru a lua decizia de a investi ntr-un anumit proiect. n cadrul acesteia se analizeaz toate elementele mai importante cu privire la fabricarea produsului sau prestarea serviciului (obiectul investiiei), concomitent cu variantele alternative ale proiectului. O astfel de cercetare trebuie s contribuie esenial la elaborarea proiectului, innd cont de toate costurile de investiie, veniturile posibile etc. Pentru acesta este necesar elaborarea i respectarea unui proces complex cu legturi inverse (feed back), care ar cuprinde un set de variante alternative pentru programul respectiv, ca: alegerea celor mai optime tehnologii, organizarea lucrului personalului etc. Dac datele primite nu adeveresc viabilitatea proiectului, atunci este necesar de a efectua careva schimbri ai parametrilor, al programei de lucru, al factorilor materiali sau a tipurilor de tehnologii folosite, pentru a obine rentabilitatea scontat. Studiul de fezabilitate este destinat optimizrii ipotezelor i deciziilor privind realizarea proiectului de investiii. Toate studiile de fezabilitate cuprind un set asemntor sau aproape asemntor de ntrebri. Cu toate acestea, se pot ntlni deosebiri privind obiectivele i scopurile cercetrii, situaie dictat de: caracterul investiiei, complexitatea tehnologiei, stabilitatea costurilor factorilor de producie etc. ns n general, un studiu de fezabilitate calitativ trebuie s cuprind o analiz ampl a tuturor componentelor proiectului i a rezultatelor implementrii lui. De aceia, investitorul cu un grad nalt de aversiune fa de risc, ar trebui s aloce resurse semnificative pentru realizarea acestui studiu, deoarece un studiu calitativ va ridica semnificativ ansele obinerii profitului scontat.Analiza tehnico-economic ntrunete toate aspectele i elementele mai importante ale proiectului, cum ar fi: gradul de veridicitate a informaiilor despre mediul de afaceri existent, eficiena proiectului, gradul de risc, prognozarea pieei, tendinele tehnologice, schema proiectului etc.n condiiile unei economii n tranziie realizarea unui astfel de studiu se poate solda cu rezultate imprecise, ce poate orienta investitorul la folosirea ineficient a resurselor sale. Aceasta se datoreaz faptului c cercetarea nu cuprinde factorii specifici economiei date. n acest context, studiul (cercetarea) trebuie s in cont de aa aspecte ca: factorii de producie existeni, specificul pieei, condiii de munc etc.O astfel de abordare presupune analiza proiectului din punct de vedere al veniturilor i a cheltuielilor. Analiza tehnico-economic poate fi orientat spre: o anumit pia (cererea), ori anumii factori materiali. Astfel, investitorul se va baza pe cererea existent (prevzut) sau pe careva factori materiali (energie, materie prim etc.). ns, lund n consideraie faptul c cererea i analiza pieei sunt absolui indispensabili ntr-un studiu de fezabilitate, acestora li se acord o atenie mai mare dect factorilor materiali. Este de reinut faptul c analiza tehnico-economic, nu este un obiectiv pentru investitor, ci prezint un instrument, o modalitate de a rspunde la ntrebarea: a investi n proiectul dat sau nu, al crui rspuns nu neaprat coincide cu concluziile cercetrii. De fapt, n practic este foarte greu de gsit vre-un exemplu n care investitorul, la luarea deciziei sale investiionale, s-a bazat doar pe analiza tehnico-economic. Un studiu calitativ de fezabilitate va cuprinde urmtoarele direcii (pri) necesare de analizat: Motivaia i istoria proiectului numele, prenumele (denumirea) i adresa proiectantului; motivaia realizrii proiectului; scopul proiectului i caracterele generale bazate pe o strategie previzibil, inclusiv determinarea regiunii geografice i niei de pia (intern sau extern); localizarea proiectului: orientarea spre pia, resursele materiale. Analiza general a pieei i a concepiei de marketing concluziile formulate n urma cercetrilor de marketing privind: mediul de afaceri, segmentarea pieei (consumatorii reali, nominali), canalele de realizare, concurena, ciclurile de via (ale sectorului, produsului etc.); descrierea indicilor anuali ai cererii de pia (cantitate, pre) i livrrilor (trecute, actuale i viitoare); explicarea i motivarea strategiilor de marketing alese pentru atingerea scopurilor propuse; calcularea i explicarea eventualelor cheltuieli de marketing, elementelor programelor de vnzri i ncasri (pre, cantitate, ni de pia etc.); descrierea influenei proiectului asupra: materiei prime i livrrilor, localizrii n spaiu, mediului nconjurtor, programului de producie, tehnologiei, capacitii de producie a ntreprinderii. Materia prim i livrrile descrierea situaiei generale privind:- materia prim;- semifabricatele;- utilajele;- piesele de schimb etc. calcularea necesarului anual de livrri de resurse materiale; cutarea i a selectarea ct mai multor resurse ieftine i strategii optime. Localizarea n spaiu i mediul nconjurtor identificarea i deservirea amplasrii obiectului investiiei, inclusiv:- influena asupra ecologiei i mediului nconjurtor;- politica social-economic, stimulri, restricii;- infrastructur. identifica aspectelor critice i motivarea localizrii obiectului investiional; analiza, n linii generale, a principalelor costuri legate de amplasarea obiectului. Proiectarea i tehnologia identificarea programei i capacitii de producie a ntreprinderii; motivarea tehnologiei alese, evaluarea suficienei acesteia din punct de vedere al complexitii, avantajelor, neajunsurilor, ciclului de via etc.; identificarea schemei i limitelor (cadrul) proiectului; calcularea costului principalelor elemente ale obiectului investiiei (utilaje, tehnologii, know-how); supunerea analizei lucrrilor de construcie a obiectelor sociale (cmine, osptrii etc.). Organizarea activitii identificarea structurii organizatorice de baz, schemei i mijloacelor gestionrii. Resursele umane (de munc) determinarea mediului social-economic i cultural pentru cerinele incluse n proiect ca: necesarul de for de munc, condiii de calificare, angajarea experilor strini etc.; identificarea cadrelor de baz din punct de vedere cantitativ i calitativ (calificarea). Schema implementrii proiectului determinarea duratei construciei imobilului i montrii utilajului; determinarea activitilor necesare pentru realizarea la timp a proiectului etc. Analiza financiar i evaluarea investiiilor etc. elaborarea devizului:- costul lotului de pmnt pe care se va situa obiectul investiiei;- costul imobilului i cheltuielile privind construciile sociale;- costul utilajului i tehnologiilor;- costul utilajului auxiliar;- capital statutar (acionar);- necesitatea de capital circulant etc. cheltuielile aferente produselor comercializate: - cheltuieli de exploatare;- amortizarea;- cheltuieli aferente activitii de marketing,- cheltuieli de finanare. finanarea proiectului:- sursele de finanare;- influena exercitat asupra proiectului de cheltuielile de finanare i servire a datoriilor privind finanarea dat;- politica de stat n domeniul finanrii. evaluarea investiiei:- calcularea beneficiilor;- stabilirea duratei de recuperare a investiiei;- calcularea profitului obinut n baza capitalului investit i acionar;- calcularea profitului ce revine fiecrui coparticipant (n cazul ntreprinderii mixte);- impactul economic i financiar al proiectului asupra economiei naionale. aspectele critice ale proiectului, inclusiv, riscurile, strategiile i mijloacele de gestiune a riscurilor, variabilele critice de ordin micro- i macroeconomic i posibila lor influen asupra realizrii financiare a proiectului. concluzii:- avantajele principale ale proiectului;- deficiene i lacune;- ansele de implementare a proiectului.[footnoteRef:1] [1: United Nations. Extract of Industrial Feasability studies, V-1., Idustrial planing and programing series, No7. (ID/SER.5/7); Sales nom: 73.2.B.4]

Este necesar ca persoanele care se ocup de elaborarea proiectului s abordeze diferite ipoteze, iar acestea, la rndul lor, s fie dezvluite n cadrul cercetrilor.Evaluarea mrimii investiiilor se efectueaz prin cteva metode:1. Folosirea sistemului de tendere.Aceast metod este cea mai eficient, ns i cea mai scump.2. Folosirea costurilor proiectelor similare.3. Folosirea parametrilor ce determin costul unei uniti, care apare n baza proiectelor reciproc comparabile. Aceste uniti se exprim, de exemplu, prin costul unui metru cub de spaiu interior sau a unui metru ptrat de spaiu de construcie.4. Analiza rezultatelor n funcie de prile funcionale ale proiectului, bazate pe costurile proiectelor existente. n acest caz, exactitatea scade, crescnd probabilitatea omiterii unor seciuni ale proiectului.Evaluarea costului investiiei se afl n dependen strict fa de o seam factori, ca:- inflaia anual;- variaia cursului valutar;- specificul rii respective (de exemplu, clima, care poate cauza unele cheltuieli suplimentare pentru procurarea aparatelor de aer condiionat);- cadrul juridic existent.2.1.4. Evaluarea proiectuluiStadiul de evaluare implic tot ansamblul de informaii n termeni de intrri i ieiri. Investitorul trebuie s decid dac va aplica modele sofisticate de evaluare sau va utiliza modele destul de simple pentru a le nelege i, totui, suficient de complicate ca s nglobeze cele mai importante relaii care au loc ntr-un mediu real (o evaluare a unui proiect de investiii este tot att de bun ca i presupunerile pe care acesta se bazeaz). O consideraie atent este necesar privind influena asupra investiiilor a unor astfel de factori cheie ca: pieele, producia, resursele financiare, resursele umane etc. Fiecare proiect trebuie s aib o totalitate standard, o totalitate complex de informaii, ce permite efectuarea independent a evalurii ideilor propuse spre finanare, printr-o metod unic, util practic, pentru orice proiect. n prezent exist mai multe metode de acest fel, dar cele mai recunoscute i populare, practic, sunt: metodele BERD (Banca European de Reconstrucie i Dezvoltare) i UNIDO (Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial). n ultimul timp aceste metode se utilizeaz i n Republica Moldova. Analiza detaliat a acestor metode se propune n cadrul cursului Proiectarea investiional.2.2.Faza investiionalFaza investiional a unui proiect de amploare difer considerabil de cea a unui proiect mic. Astfel, nfptuirea unei investiii de proiect se poate mpri n cteva etape:1) negocierile propriu-zise i ncheierea contractelor;2) elaborarea documentaiei tehnice i de proiect;3) construcia;4) pregtirea cadrelor;5) darea n exploatare a obiectului.1. La etapa negocierilor i ncheierii contractelor se semneaz contractele ntre investitori, pe de o parte, i instituiile financiare, consultani, arhiteci, clieni, deintori de patente i licene, intermediari, furnizorii de utilaje i materii prime, pe de alt parte. Principala form juridic de reglare a relaiilor ntre asociai (parteneri) este contractul.Relaiile aprute ntre participanii contractului sunt reglementate de legislaie. Contractul nu numai ntrete drepturile i obligaiile prilor, dar arat i ordinea de executare, la fel prevede modalitile de protecie a prilor. n practic, mai des, se face apel la urmtoarele dou tipuri de contracte:1. Contract de livrare (predare) contractul, n care furnizorul (care este ntreprinztor) se oblig n termeni stabilii s livreze marfa n proprietatea cumprtorului, iar cumprtorul se oblig s primeasc marfa i s achite suma necesar.2. Contract de antrepriz contract, n cadrul cruia antreprenorul i asum n faa clientului responsabilitatea de a construi instalaii de producie i prin care se asigur ca acestea vor fie n perfect stare de funcionare nainte de a le livra clientului. Deoarece ntreaga responsabilitate pentru contribuia tuturor participanilor la proiect i revine lui, antreprenorul este interesat s obin condiii financiare mai favorabile dect ar obine clientul.Cercetrile preinvestiionale formeaz baza pentru faza investiional. ns hotrrile luate n faza investiional nu ntotdeauna coincid cu recomandrile ntocmite n faza preinvestiional. Negocierile directe i ntocmirea contractelor deseori implic modificri i noi idei de perfecionare a proiectului, ceea ce duce la creterea costurilor investiionale.2. Pregtirea (elaborarea) documentaiei tehnice prevede ntocmirea graficelor de lucru, alegerea locului de amplasare, proiectarea obiectului, elaborarea unui plan amnunit de exploatare i de instalare a utilajului, precum i alegerea final a tehnologiei i utilajului.3. Etapa construciei include pregtirea spaiului de amplasare a obiectului, construcia cldirilor i pregtirea utilajului n corespundere cu programul ntocmit.4. De faza pregtirii cadrelor, care practic coincide cu cea a construciei, adesea depinde nivelul creterii profitabiltii i rentabilitii produciei.5. Darea n exploatare, de obicei de scurt durat, este un moment foarte important n implementarea proiectului. Este un moment de legtur ntre faza precedent (investiional) i cea ulterioar, adic de exploatare. Succesul obinut n aceast etap demonstreaz eficiena planificrii i executrii proiectului i determin funcionarea programului n viitor.La etapa investiiei apar mari obligaii financiare, iar schimbrile din proiect pot avea grave consecine financiare. Un grafic neraional, ntreruperi n construcii, furnizri de materii prime i materiale, amnarea drii n exploatare etc., fr ndoial, duc la creterea cheltuielilor de investiii i la reducerea rentabilitii proiectului.n faza preinvestiional calitatea i stabilitatea proiectului au o mai mare nsemntate dect factorul timp, iar n faza investiional factorul timp are importan major.2.3. Faza de exploatareProblemele ce apar n faza de exploatare trebuie privite dintr-o perspectiv de scurt sau de lung durat. Prin perspectiva de scurt durat se are n vedere perioada de ncepere a ciclului produciei propriu-zise, n care pot aprea astfel de probleme, ca cea a implementrii tehnologiei, cea a utilajelor sau a unei productiviti a muncii nesatisfctoare, precum i problema insuficienei de personal administrativ calificat i a forei de munc. Aceste probleme trebuie, ns, relevate nc n faza de elaborare a proiectului. i schimbrile necesare trebuie operate n aceeai faz. Perspectiva pe termen lung evideniaz doi factori: pe de o parte, costurile de producie, iar pe de alt parte veniturile din vnzri. Aceti factori sunt condiionai de analizele efectuate n faza preinvestiional. Dac analizele vor fi greite, baza tehnico-economic a activiti de producie va fi pus n primejdie, iar dac neajunsurile se vor depista abia n etapa de exploatare, nlturarea lor va fi foarte costisitoare i anevoioas.Cele expuse anterior relev importana fazei preinvestiionale, care asigur fundamentul pentru celelalte etape.n cazul efecturii unei analize preinvestiionale nesatisfctoare, modificarea proiectului va prezenta pe plan tehnico-economic greuti considerabile, indiferent de modul n care a fost realizat i ct de bine funcioneaz.3. Cadrul instituional i legal de reglementare a activitii investiionale n R.MoldovaExperiena n domeniu demonstrez faptul c unul dintre cei mai importani factori pentru atragerea capitalului, inclusiv a celui strin n economie este existena unui cadrul instituional adecvat i a bazei legislative stabile, care ar asigura protecia eficient maxim a intereselor investitorului i ale altor participani ai procesului investiional. Astfel, climatul investiional, menit s stimuleze atragerea investiiilor, este un cadru complex, fiind determinat de un mix de elemente interdependente de origine economic, politic, de infrastructur .a., n cadrul acestora aspectele instituional i legislativ fiind foarte importante. Insuficiena resurselor proprii pentru investiii, precum i aciunile ntreprinse de ctre alte ri au condus la schimbarea viziunii autoritilor privind investiiile i rolul acestora n economia Republicii Moldova. Ca rezultat, au fost ntreprini pai concrei n sensul ameliorrii climatului de afaceri i atragerii investiiilor att autohtone ct i celor strine. Acetia au vizat att aspectul istituional, ct i cel legislativ.3.1. Cadrul instituionaln vederea constituirii i mbuntirii cadrului instituional au fost ntreprini n timp n R.Moldova urmtorii pai: Crearea n anul 1997 a Ageniei pentru Atragerea Investiiilor Strine, care din 2001 a devenit parte a Organizaiei de Promovare a Exporturilor; n anul 2001 Republica Moldova a devenit membru al Organizaiei Internaionale a Comerului; n anul 2007 a fost nfiinat Agenia Naional pentru Protecia Concurenei, ca autoritate permanent n administraia public, avnd ca scop promovarea politicii statului n domeniul proteciei concurenei, limitarea i reprimarea activitii anticoncuren a agenilor economici, a autoritilor administraiei publice, precum i efectuarea controlului asupra executrii legislaiei cu privire la protecia concurenei; n cadrul ME al R.Moldova exista structuri speciale, care sunt chemate s contribuie la elaborarea i realizarea politicii investiionale, s atrag investitori etc.

Cadrul instituional privind activitatea de investiii n Republica Moldova

Denumirea instituieiAtribuiile de baz

1.Ministerul Economiei al R.MoldovaDirecia Politici investiionale i de promovare a exporturilor elaborarea i promovarea politicii de stat n domeniul investiiilor, gestionare a patrimoniului public i zonelor economice libere; elaborarea proiectelor de acte legislative i normative n domeniile sus numerotate; monitorizarea proceselor crerii i dezvoltrii zonelor economice libere, precum i examinarea i analiza celor mai eseniale proiecte investiionale, programe i msuri n domeniul administrrii patrimoniului public.

2.Organizaia pentru atragerea investiiilor i promovare a exporturilor din Moldova (MIEPO), ca instituie subordonat a MEC realizarea activitilor de atragere a investiiilor strine directe n proiecte investiionale strategice; acordarea asistenei informaionale reprezentanilor businessului privat din ar i strintate; elaborarea propunerilor de ameliorare a climatului investiional din ar; promovarea imaginii Republicii Moldova peste hotarele acesteia.

3.Asociaia investitorilor strini ncurajarea reformelor i mbuntirea climatului de afaceri n rile Europei de Sud-Est; stabilirea unui dialog eficient i constructiv cu autoritile Republicii Moldova n vederea lichidrii barierelor, care ar putea aprea n relaiile cu investitorii strini.

Sursa: adaptare efectuat de cercettorii catedrei IPC executanii proiectului Cercetarea riscurilor aferente sectorului real al economiei R.Moldova n baza surselor bibliografice analizate3.2. Cadrul legalCadrul legal ca i cel instituional a evoluat n timp. Pot fi menionai unii pai, cu mar fi: aprobarea n 2000 a primei Strategii investiionale a Republicii Moldova pentru anii 2001-2005. n prezent exist Strategia de atragere a investiiilor i promovare a exporturilor pentru o perioad mai lung pentru anii 2006-2015, elaborat de Ministerul Economiei i Comerului al R.Moldova; niierea reformei regulatorii, care a avut ca scop reducerea gradului de dependen a ntreprinderilor de reglementarea administrativa, diminuarea cheltuielilor financiare i de timp pentru obinerea autorizaiilor, certificatelor i altor permisiuni; adoptarea unor strategii i programe naionale care prevd realizarea msurilor ce vor contribui la creterea economic prin imbunatairea climatului investiional; colaborarea mai intens dintre Grupul de Lucru al Comisiei de Stat pentru reglementarea activitii de ntreprinztor i Asociaia Investitorilor Strini din Republica Moldova vizavi de propunerile din Cartea Alb; ncheierea acordurilor bilaterale n vederea proteciei investiiilor etc. Reglementarea activitii investiionale are la baz, n primul, rnd, Constituia Republicii Moldova, care prevede: manifestarea liberei iniiative economice, libertatea comerului i activitii de ntreprinztor; protecia concurenei loiale; crearea unui cadru favorabil valorificrii tuturor factorilor de producie; dreptul la proprietatea privat, precum i dreptul la motenirea proprietii; inviolabilitatea investiiilor persoanelor fizice i juridice, inclusiv strine.

Legea nr. 81 din 18 martie 2004 Cu privire la investiiile n activitatea de ntreprinztor este documentul de baz care reglementeaz activitatea investitorilor n Republica Moldova, legea cu privire la investiiile strine fiind abrogat. Legea cu privire la investiiile n activitatea de ntreprinztor stipuleaz:stabilete principiile juridice, sociale i economice de organizare i dezvoltare a activitii investiionale din Republica Moldova, drepturile i obligaiile investitorilor, atribuiile i competena autoritilor publice n domeniul activitii investiionale, garaniile pe care statul le acord investitorilor autohtoni i strini, modalitatea de soluionare a diferendelor investiionale, precum i reglementri referitoare la activitatea ntreprinderilor cu investiii strine.

2. Surse de finanare a investiiilor (caracteristica surselor interne de finanare a investiiilor la nivel microeconomic: uzura acumulat, profitul nerepartizat, rezerve etc.; caracteristica surselor interne de finanare a investiiilor la nivel macroeconomic: finanarea bugetar, subvenii, granturi, credite investiionale, garanii pentru credite etc.; avantajele, dezavantajele acestora; caracteristica surselor externe de finanare a investiiilor la nivel microeconomic: credite bancare, emisiuni de obligaiuni, leasing etc.; caracteristica surselor externe de finanare a investiiilor la nivel macroeconomic: mijloace obinute de la organizaii i instituii internaionale; investiii strine etc.; metode de finanare a investiiilor).

Tema 5. SURSE I METODE DE FINANARE A INVESTIIILOR

1. Surse interne de finanare a investiiilor2. Surse externe de finanare a investiiilor3. Metode de finanare a investiiilor

1. Surse interne de finanare a investiiilorSuccesul activitii investiionale, n mare parte, este determinat de asigurarea financiar a acesteia. Finanarea investiiilor are un coninut unitar, dar complex, care reflect utilizarea resurselor n corelaie cu tehnica de constituire i de mobilizare a lor. Resursele generate n cadrul finanrii interne, ca i unele resurse din finanarea extern, se regsesc sau se mobilizeaz n contul investitorului pe msura generrii lor. Resursele externe (de natura mprumuturilor, creditelor bancare etc. comport) o tehnic specific de integrare a lor n vederea finanrii investiiilor.Finanarea investiiilor constituie o etap semnificativ n procesul investiional, n cadrul creia, urmare a deciziei de investiii, resursele financiare se nglobeaz n bugetul investiiei i pot fi utilizate n vederea realizrii proiectului.n fapt, prin decizia de a investi are loc alegerea dintre investiia intern n i investiia extern. Prin decizia de a finana are loc alegerea ntre resursele proprii i resursele mprumutate sau atrase de finanare.Mecanismul finanrii investiiilor implic aciuni corelate privind: determinarea necesarului de finanare; stabilirea structurii corespunztoare a capitalului; evaluarea costului resurselor de finanare pe termen mediu i lung.Prin intermediul planului de finanare a investiiilor sunt puse ntr-un raport de balan programul de investiii, alctuit din portofoliul de proiecte de investiii ce urmeaz a fi nfptuite, i resursele de care investitorul dispune sau le va putea mobiliza. Esenial este dac investitorul poate mobiliza resursele necesare din finanare intern sau din finanare extern. Astfel, problema atragerii resurselor de capital trebuie cercetat sub dou aspecte interdependente: dup sursele i metodele de finanare.Structura de finanare a investiiilor se bazeaz pe finanarea intern i pe finanarea extern.Finanarea intern se bazeaz pe resursele generate de agentul economic investitor, i anume: o parte din profitul net destinat a fi investit, rezerve formate n urma repartizrii profitului, sume din valorificarea rezultatelor casrii mijloacelor fixe, sume din vnzarea i cesiunea unor imobilizri.Practica a demonstrat c la ntreprinderile care deja activeaz investiiile pot fi finanate din urmtoarele surse:Rezervele sunt constituite din profitul pe care ntreprinderea l capitalizeaz n scopul autofinanrii activitii. Rezervele se creeaz din profitul rmas la dispoziia ntreprinderii, adic din profitul net dup plata dividendelor ctre acionari. Sunt de mai multe feluri de rezerve: rezerve prevzute de legislaie; rezerve prevzute de statut; alte rezerve.Amortizarea activelor imobilizate n perioada de realizare a investiiilor. Amortizarea este epuizarea valorii imobilizrilor pe durata funcionrii utile ale acestora. Amortismentul este suma de resurse bneti (o parte a valorii imobilizrilor) ce trebuie recuperat din ncasrile rezultate de pe urma realizrii produciei i prestrii serviciilor, n conformitate cu normele uzurii fizice i morale ale activelor imobilizate. Amortizarea servete ca modalitate de recuperare treptat a valorii de intrare a imobilizrilor, prin asigurarea resurselor necesare finanrii nlocuirii mijloacelor fixe uzate, ct i modernizrii acestora. Astfel, amortizarea este n acelai timp att un element important al cheltuielilor de exploatare, ct i o surs indirect de finanare a investiiilor. Cesiunea activelor constituie o surs de finanare intern ocazional, care survine mai ales atunci cnd ntreprinderea i rennoiete activele fixe prin vnzarea sau casarea celor vechi. Evaluarea acestei resurse poate avea loc nainte sau dup impozitare. Fluxul valoric din cesiunea activelor se supune impozitrii.ncasrile din vnzarea utilajelor scoase din funciune alimenteaz fondul de dezvoltare din care se finaneaz investiiile. Este important ca aceste sume s fie luate n consideraie la aprecierea necesarului de capital pentru achiziia noului utilaj. Pentru aceasta ele se scad din preul de achiziie al noului utilaj.Sume din reduceri oferite la impozitul pe profitul reinvestit. Acestea sunt alocate dezvoltrii activitilor economice i realizrii de profituri suplimentare.Profitul net (profitul care rmne la dispoziia ntreprinderii dup achitarea impozitului pe venit) destinat a fi reinvestit. Profitul net se formeaz din diferena pozitiv a veniturilor obinute asupra cheltuielilor suportate n activitile de antreprenoriat. Pentru investiii, de obicei, se repartizeaz numai o parte din profitul net, deoarece el poate fi distribuit i pentru alte destinaii: dividendele acionarilor, prime pentru salariai etc.Finanarea realizat numai cu sprijinul unic al surselor interne prezint o serie de avantaje i dezavantaje. Avantajele sunt: confer un grad mai mare de independen i control asupra ntreprinderii, deoarece aciunile ntreprinse nu se cer a fi justificate cuiva; reprezint un mijloc sigur de acoperire a necesitilor financiare ale ntreprinderii; menine independena i autonomia financiar, deoarece nu creeaz obligaii suplimentare (dobnzi, garanii); fondurile investite nu necesit a fi rambursate.Dezavantajele surselor interne de finanare a investiiilor constau n urmtoarele: volumul limitat al resurselor financiare; lipsa posibilitilor de extindere a activitii investiionale ntr-o conjunctur favorabil a pieei investiionale; restrngerea capacitii ntreprinztorului de a dezvolta afacerea; posibilitatea de a pierde anumite oportuniti de investiii datorit indisponibilitii de resurse financiare la momentul potrivit; acceptarea de ctre investitor a unui nivel sporit de risc personal etc.n cazul iniierii unui proiect nou ntreprinztorul trebuie s dispun de un capital al su. n condiiile actuale aceasta este indispensabil, deoarece n luarea deciziilor n vederea susinerii unui proiect, bncile, ct i autoritile publice, nainteaz ca condiie volumul minim al resurselor proprii. Investiia ntreprinztorului i a partenerilor si este cea mai important i mai utilizat surs de finanare. Mrimea acestea depinde de originalitatea i eficiena ideii de afacere, economiile proprietarului, natura i valoarea bunurilor sale personale, ce pot fi ipotecate, capacitatea proprie de mprumut. n practica internaional investiia proprie, n companiile medii i mari, constituie 2/3 din totalul finanrii. Aceast regul este justificat din urmtoarele aspecte:1. dac proprietarul nu va contribui, n mod substanial, cu capitalul su propriu n proiect, potenialii investitori nu vor putea fi convini s-i rite banii. Un ntreprinztor puin angajat financiar ntr-o afacere nu prezint garania c este suficient de motivat s lupte pentru succesul acesteia;2. cu ct investiia ntreprinztorului acoper o parte mai mare din capitalul necesar afacerii, cu att mai mari vor fi i drepturile sale de control i de proprietate asupra firmei; de asemenea, un numr mai mic de investitori va conduce la o parte mai mare, din profiturile realizate, ce va reveni proprietarului;3. furnizarea de ctre ntreprinztor a unui capital cu volum mic poate nsemna c ntregirea resurselor financiare, necesare pentru realizarea proiectului se va face prin credite i mprumuturi cu sume mari; acest lucru va avea drept consecin direct - un calendar intens al rambursrilor cu efect nefavorabil asupra fluxului de trezorerie al proiectului.

2. Surse externe de finanare a investiiilor

Finanarea extern constituie o alternativ pentru investitori, atunci cnd capacitatea de autofinanare este sub nivelul programului de investiii. Aceasta este asigurat de bnci, instituii de investiii, organe ale sectorului public, ct i a celui privat.Sistemul resurselor de finanare extern este vast i include: resurse atrase: aportul n numerar al acionarilor ca urmare a emisiunii de aciuni simple i privilegiate pentru creterea capitalului; aportul n natur al acionarilor din ar sau celor strini la creterea patrimoniului societii n active fixe i deci la creterea capitalului social; resurse mprumutate: credite bancare; mprumuturi de la alte persoane fizice sau juridice; mprumuturi obligatare reflectate n emisiunea de obligaiuni; finanri din bugete locale sau bugetul de stat, contractate n condiii de rambursabilitate; subvenii pentru investiii, acordate de la buget, n cazuri speciale pentru anumite structuri de investiii i pentru anumite categorii de investitori; mprumuturi externe contractate direct sau cu garanii guvernamentale; resurse specifice de finanare: leasingul, capitalul de risc (venture), factoringul, forfeitingul etc.Alegerea oricrei surse externe de finanare trebuie s aib o argumentare serioas, investitorul trebuie s previzioneze consecinele stingerii datoriilor formate i influena acestui fapt asupra rezultatelor finale ale activitii sale. Una din cele mai importante surse externe de finanare a investiiilor este creditul bancar. Creditarea investiiilor ca operaiune cu caracter financiar se integreaz procesului de finanare pe termen lung, ntruct, de regul, creditul apare ca o resurs complementar de acoperire a unor proiecte realizate prin investiii.Firmele apeleaz la aceste credite bancare atunci cnd resursele proprii sunt insuficiente, n cazul unora cu activiti mai puin rentabile, iar n cazul altora, cu activitate prosper, atunci cnd i propun proiecte de mare anvergur.Posibilitatea contractrii creditelor este determinat de activitatea ntreprinderii, eficiena acesteia, precum i de experiena bncilor n lucrul cu proiectele investiionale.Datorit incertitudinilor pe care le prezint o investiie, ntreprinderile manifest pruden (precauie) n legtur cu mprumuturile bancare, cutnd s le foloseasc n proporie ct mai mic. Schema rambursrii creditelor i dobnzilor aferente acestora au o influen important asupra eficienei proiectului investiional. Acest indicator poate fi majorat n cazul n care se gsete o modalitate optim de a organiza rambursarea creditelor dup un grafic stabilit reieind din disponibilul de mijloace bneti.Experiena internaionale demonstreaz c la finanarea proiectelor noi ponderea creditelor bancare este de 20-30%, fapt ce semnific c cca. 70% din necesitile financiare trebuie s fie acoperite din alte surse (cum ar fi, spre ex., prin emisiunea de hrtii de valoare etc.).Crearea capitalului social prin emisiune de aciuni devine la etapa actual una dintre prghiile importante de finanare extern. Sub aspect tehnic se poate realiza fie prin emisiunea de aciuni noi (simple sau privilegiate), fie prin majorarea valorii nominale a aciunilor existente.Deoarece resursele acionarilor poteniali pot fi investite i n alte proiecte sau depuse la banc, mobilizarea acestora este posibil numai n condiiile cnd proiectul investiional este destul de atractiv din punct de vedere financiar. Totodat, capitalul acionar reprezint una din cele mai costisitoare surse de finanare a investiiilor.Printre alte surse externe de finanare a investiiilor sunt mprumuturile obligatare, care sunt relativ ieftine, ns destul de riscante. Prin emiterea de obligaiuni se asigur resurse financiare mprumutate genernd i cheltuieli pentru plata dobnzilor aferente i pentru rambursarea ratelor scadente. Acestea sunt accesibile dect unui numr redus de ntreprinderi, respectiv care ofer o garanie suficient pentru un astfel de angajament.Printre avantajele obligaiunilor se pot meniona: rata rentabilitii ateptat de deintorii obligaiunilor, care este mai mic dect cea a aciunilor comune i plata dobnzii este o cheltuial deductibil din impozit, fapt ce reduce costul efectiv. Dezavantajele finanrii investiiilor prin emisiunea de obligaiuni se refer la riscul sporit, deoarece ntreprinderea ar putea s nu fac fa plilor dobnzilor sau rambursrii datoriilor la momentul respectiv.O alt surs important pentru finanarea investiiilor o constituie alocrile din bugetul de stat, care reprezint acele sume de bani pe care agenii economici cu capital de stat le primesc pentru finanarea unor cheltuieli privind lucrrile de investiii, retehnologizarea capacitilor de producie, cercetare, pregtirea de cadre i, n mod excepional, subvenii. Alocrile din bugetul de stat sunt destinate i pentru investiiile din domeniile de importan naional, strategice, cum ar fi, spre exemplu: exploatarea resurselor naturale, producerea i distribuia energiei electrice, infrastructura etc. Finanarea investiiilor din bugetul de stat, n limitele aprobate de organele de decizie politic ale rii, se realizeaz i n domeniile: nvmnt, sntate, cultur i art, protecie social, securitate naional, protecie ecologic.Subveniile se acord n cazuri justificate i se administreaz de guvern sau de organele locale, n limitele fondurilor prevzute n bugetele acestora; subveniile pot fi utilizate numai potrivit scopurilor pentru care au fost acordate.Finanarea prin leasing este o form de creditare cu o specializare nalt, care are consecine importante pentru lichiditatea i impozitarea locatarului. Aceasta permite societii comerciale exploatarea unui bun fr a fi nevoit s recurg la mprumuturi sau s cheltuiasc din start capitaluri proprii importante, ci pltind o chirie. Finanarea operaiei este realizat de ctre societatea de leasing sau banca comercial. Leasingul se refer la activele cu termen mediu i lung (automobile, maini, utilaj, avioane, construcii, terenuri etc.).Leasingul este o alternativ a sistemului de creditare. Din avantajele leasingului pot fi menionate: posibilitatea obinerii finanrii integrale a unei investiii n lipsa resurselor proprii; simplitatea tehnicii contractrii comparativ cu creditul bancar; deductibilitatea ratelor achitate prin contractul de leasing, ceea ce face ca impozitul pe profit pltit de ntreprindere s fie mai mic.Decizia de a opta pentru leasing, n raport cu un mprumut bancar sau obligatar, se fundamenteaz pe compararea costurilor i avantajelor acestor tipuri de finanare.Capitalul de risc (venture capital), n general, nseamn investiia n companii a cror aciuni nu sunt cotate la burs, dar sunt distribuite ntre acionari. Fondurile capitalului de risc ofer companiilor un mijloc de finanare n scopul dezvoltrii acestora, de obicei se efectueaz prin schimbarea capitalului de risc pe o parte considerabil a pachetului de aciuni, ntr-o proporie ce poate s varieze ntre 20% i 49%, sau pe o anumit cot a capitalului companiei. n practic, cel mai des este utilizat forma mixt de investire venture, prin care o parte de finanare se aloc ca i capital acionar, alta sub form de credit investiional.Investiia este, de obicei, pe termen mediu i presupune prin nsi natura ei un nivel nalt de risc. Fiind deintor a unei cote pri din companie sau a unui pachet de aciuni, investitorul cu capital de risc va mpri i riscul aferent afacerii. Acest tip de finanare se realizeaz dup principiul distribuirii riscului ntre deintorii de capital. Avnd n vedere gradul nalt de risc aferent, investitorul i va manifesta interesul numai n cazul n care va fi convins ca exist anse reale de obinere a unei rentabiliti nalte a investiiilor sale.Investiia strin desemneaz investiia unei entiti a economiei unei ri, numit investitor strin, ce se efectueaz ntr-o ntreprindere ce aparine economiei altei ri cu scopul de a obine un profit.Investiiile strine pot avea urmtoarele forme:1) mprumuturile sau creditele externe (inclusiv cu garanii guvernamentale), respectiv capitalurile ce se acord pe un anumit termen de ctre firmele particulare ori de ctre un stat altor ri sau firme din alte ri i/sau se restituie mpreun cu dobnda cuvenit;2) investiiile directe, care se concretizeaz n plasarea de capitaluri pentru nfiinarea de ntreprinderi industriale, agricole, comerciale, de transport etc. n alte ri, care acord drepturi patrimoniale asupra lor i respectiv dreptul de a ncasa profiturile;3) investiii de portofoliu, care se realizeaz prin cumprarea aciunilor unor ntreprinderi din alte ri.O important surs de finanare sau de cofinanare o constituie alocrile din fondurile internaionale: IMF, EBRD, PHARE, etc. Aceste alocri de capital sunt destinate, n principal, pentru achiziionarea de echipamente i tehnic de calcul, softuri, utilaje, n scopul crerii unui potenial tehnic comparabil cu cel al rilor din Uniunea European i pentru lucrri de infrastructur, acestea din urm fiind impetuos necesare n ara noastr.

3. Metode de finanare a investiiilor Metodele de finanare a investiiilor, spre deosebire de sursele de finanare, reprezint mecanismul de mobilizare, de monitoring al utilizrii i, n unele cazuri, a rambursrii surselor atrase. Sunt cunoscute urmtoarele metode de baz a finanrii pe termen lung a investiiilor: autofinanarea, finanarea prin mecanismele pieei de capital, finanarea prin mecanismele pieei creditului, finanarea mixt, alte metode de finanare.Autofinanarea este aptitudinea ntreprinderii de ai finana utilizrile durabile (investiiile n imobilizri, rambursarea creditelor pe termen mediu i lung etc.) pe seama fondurilor proprii ca parte a capitalurilor proprii. Aceasta constituie un mod de finanare privilegiat n economia ntreprinderii care este determinat de creterea surselor obinute din propria activitate a ntreprinderii i care vor rmne permanent la dispoziia acesteia pentru finanarea activitii viitoare.Autofinanarea depinde de 2 factori:1. excedentul de resurse financiare generat de activitatea firmei, reprezentat de capacitatea de autofinanarea;2. cota parte din aceste resurse distribuit acionarilor sub form de dividende.Autofinanarea este cea mai rspndit form de finanare i presupune ca ntreprinderea s-i asigure dezvoltarea prin fore proprii, folosind drept surse o parte a profitului obinut n exerciiul expirat, urmrind att acoperirea necesarului de nlocuire a imobilizrilor, ct i creterea activelor de exploatare.Finanarea prin mecanismele pieei de capital implic atragerea de capital prin emisiunea de aciuni ca metod de finanare i este utilizat la realizarea unor proiecte mari, ce necesit finanare important.Creditarea i Leasing-ul sunt solicitate n cazul investirii n proiecte cu eficien sporit i termene de realizare mici.Finanarea mixt se bazeaz pe diferite combinaii dintre metodele de finanare numite mai sus i este cea mai rspndit metod de finanare.Utilizarea n anumite condiii a acestor metode, trebuie s soluioneze urmtoarele aspecte:1. sigurana finanrilor n corespundere cu graficul de realizare a proiectului investiional pe parcursul tuturor etapelor sale;2. minimizarea costurilor investiionale n limite rezonabile i majorarea rentabilitii capitalului propriu;3. stabilitatea financiar a proiectului i ntreprinderii unde acesta se realizeaz.

3. Costul capitalului investit (concept privind costul capitalului; costul de oportunitate a capitalului investit; costul capitalului propriu; modele de calcul a costului specific al aciunilor ordinare i al aciunilor privilegiate; costul specific al profitului nerepartizat; definiia i modalitile de calcul a costului specific al datoriei, inclusiv al mprumutului obligatar, creditului bancar, leasing etc.; definiia costului mediu ponderat al capitalului (WACC) i formula de calcul a acestuia; definiia costului marginal al capitalului; structura optim a capitalului). Tema 5. Costul capitalului investit (4/4)

1. Conceptul privind costul capitalului 2. Costul componentelor capitalului. Costul mediu ponderat al capitalului4. Costurile marginale ale surselor de finanare a investiiilor5. Structura optim a capitalului

-1-Indiferent de forma de finanare, capitalul este important de analizat din punct de vedere al costului su, cost care influeneaz accesul firmei la finanare, dar i din punct de vedere al finalitii, utilizrii pe care i-o da firma. Proiectele de investiii pot avea caracteristici specifice care le fac eligibile pentru a fi finanate din anumite surse (dei arareori un proiect este finanat exclusiv dintr-o singura surs). Costul capitalului este important deoarece asigura o legtura directa ntre decizia de finanare i cea de investire. Deciziile de finanare influeneaz costul capitalului, care la rndul su influeneaz deciziile de investire. Acest cost este important pentru manageri, care, cunoscndu-l, pot face comparaii (de ex. costul finanrii prin datorie vs. costul finanrii printr-o majorare de capital social) dar i pentru alte pri interesate, cum ar fi acionarii, investitorii, autoritile guvernamentale etc. Structura de capital pe termen lung a unei firme cuprinde, de obicei, o combinaie de capital propriu si datorie, obinut la momente diferite de timp de-a lungul existentei acesteia, fiecare sursa de finanare avnd un cost relevant al sau.Capitalul se defineste, n general, ca orice bun sau stoc de bunuri financiare sau fizice capabile sa genereze venit. Costul capitalului reprezint rata ctigului pe care o companie trebuie sa o ofere deintorilor de capital pentru ca acetia s cumpere i s pstreze un titlu financiar.Acesta depinde de nivelul ratei ctigului. Deintorii de aciuni fac o evaluare bazndu-se pe ctigurile estimate pe care le vor primi. La fel, din perspectiva firmei, se estimeaz costul strngerii banilor prin vnzarea de aciuni ca o rata a cstigului pe care firma va trebui sa o realizeze pentru a determina acionarii s cumpere aciunile i s le pstreze. Aceleai consideraii sunt si n cazul deintorilor de obligaiuni sau aciuni prefereniale.Pentru a-si menine valoarea i a se dezvolta n cadrul sectorului n care opereaz, o companie va trebui s obin ctiguri cel puin egale cu costul capitalului, dar este de preferat ca acestea sa fie mai mari dect att. Daca rata ctigului egaleaz costul capitalului, atunci, teoretic, valoarea firmei se va menine (presupunnd c riscul asociat firme nu se modific). Din contra, o rata a ctigului mai mare dect costul capitalului va creste valoarea firmei (sub rezerva aceleiai condiii). O firm care va obine o rat a ctigului inferioar acestui cost i va eroda valoarea de pia i va ntmpina dificulti serioase n atragerea de investitori.In aceste condiii, costul capitalului se evideniaz ca fiind rata minima a cstigului pe care o societate trebuie s o obin din investiiile sale pentru a-si satisface investitorii (furnizorii de capital) si a-i menine valoarea de pia. Cu alte cuvinte, costul capitalului reprezint rentabilitatea "ceruta" de investitori (engl. investors' required rate of return) n schimbul capitalului furnizat.-2-Structura de capital a unei firme este, de fapt, o "colecie" de resurse din care sunt finanate proiectele de investiii. Uneori anumite proiecte sunt finanate prin emisiuni de aciuni ori drepturi de preempiune sau prin intermediul unor obligaiuni emise special n acest scop. De multe ori ns, sursa de finanare nu poate fi determinat, deoarece proiectele sunt finanate din disponibilitile totale de capital ale firmei. Pentru stabilirea bugetelor de investiii, costul capitalului este calculat ca o medie ponderata a diferitelor tipuri de fonduri pe care firma respectiva le utilizeaz n general, indiferent de finanarea specific a unui anumit proiect de investiii. n mod tradiional, costul capitalului este vzut ca un cost mediu ponderat (engl. weighted average cost of capital- WACC).Firmele n situaia n care vor avea nevoie de resurse financiare suplimentare pentru a-i dezvolta capacitile de care dispun, pentru a se extinde. Extinderea activitii reclam un capital mai mare care poate fi asigurat pe mai multe ci: reinvestirea profitului curent, asocierea cu o alta firm; apelarea la un mprumut bancar sau emiterea de aciuni sau obligaiuni.Reinvestirea profitului este o soluie confortabil pentru dezvoltarea activitii dar cum mrimea profitului depinde frecvent de mrimea capitalului, pentru firmele mici sau cele aflate la nceput de drum aceasta soluie nu este tocmai convenabil. Totui, din punct de vedere al uurinei utilizrii, aceasta alternativ se numra printre cele mai atrgtoare, mai ales cnd societatea are un numr mic de acionari, care pot fi convini relativ uor sa renune la partea de profit ce li s-ar fi cuvenit n favoarea reinvestirii acesteia i creterii perspectivelor de dezvoltare pe termen lung a societii. n cazul unor firme mai mari, aceasta coeziune de interese va fi mai greu de obinut.Dei la prima vedere profiturile acumulate se afla total la dispoziia firmei, care le poate folosi cum crede de cuviin, acestea comporta un cost, sub forma ratei rentabilitii pe care investitorii o cer de la capitalul pe care firma l acumuleaz i l reinvestete, i care provine din profiturile acesteia. n cazul de fa, profiturile acumulate se refera la acea parte a ctigurilor curente care nu sunt pltite sub forma de dividende, ci sunt reinute si reinvestite n afacere. Raiunea pentru care trebuie sa consideram un cost si pentru capitalul provenit din profiturile acumulate este principiul costului de oportunitate.Ctigurile firmei ramase disponibile dup plata impozitelor aparin acionarilor n limita raporturilor de distribuie. Deintorii de obligaiuni sunt recompensai prin plata dobnzilor, dar profiturile aparin deintorilor de aciuni servind scopului de a-i recompensa pentru utilizarea capitalului lor. Firma poate fie sa plteasc aceasta suma sub forma de dividende, fie sa acumuleze profiturile i s le reinvesteasc n afacere.Daca echipa managerial decide s rein aceste ctiguri, apare un cost de oportunitate - acionarii ar fi putut primi aceste sume de bani sub forma de dividende si le-ar fi putut investi n alte aciuni, n obligaiuni sau n active imobiliare. Astfel, prin investiiile pe care le va face, firma va trebui sa obin un ctig cel puin la fel de mare cu cel pe care acionarii nii l-ar obine din alte investiii cu grad de risc comparabil.n literatura de specialitate sunt abordate n mod distinct patru componente majore ale capitalului: emisiunile de aciuni ordinare, aciunile prefereniale, profitul reinvestit (sau acumulat conform traducerii din engleza), i creditul (datoria) - pentru fiecare dintre acestea existnd modele specifice de calcul a costului lor.Costul profiturilor reinvestite (ks) este un cost de oportunitate care reflect rata de rentabilitate pe care acionarii o ateapt de la capitalul investit de ei n schimbul renunrii la distribuirea imediat a acestuia sub form de dividende. Dei aparent se poate considera ca aceast component de capital este gratuit, proprietarii decid s reinvesteasc o parte din profit cu promisiunea c acest capital s le ofere o remunerare viitoare superioara celei medii pentru alte investiii cu grad similar de risc. Dac firma investete n proiecte cu o rata de rentabilitate superioar celei estimate de acionari, preul aciunilor pe pia crete. n caz contrar, preul aciunilor scade i implicit se reduce valoarea de pia a firmei.Costul capitalului propriu reprezint de fapt rata rentabilitii cerut de acionarii ntreprinderii, care s remunereze investiia lor n firma respectiv. Semnificative n acest sens sunt mrimea profitului viitor i hotrrile adunrii generale a acionarilor cu privire la proporia distribuirii profitului net pentru dividende. Rata rentabilitii cerut de acionari este un cost de oportunitate fundamentat pe rentabilitatea ateptat de investitori pentru investiii cu acelai risc. Aceast rat de oportunitate a capitalului exprim simultan situaia ntreprinderii prin prisma pieei financiare ca rezultat al politicii sale de finanare i al politicii de investiie urmrite.Costul capitalului prin emisiunea de aciuni simple (ke) este asociat, ca metod de determinare, cu abordarea CAPM (engl. Capital Asset Pricing Model) sau modelul Gordon-Shapiro.Modelul Gordon-Shapiro este cea mai simpl metod de estimare a costului capitalului propriu, fiind o variant simplificat a valorii actualizate a fluxului de lichiditi viitoare pe care le genereaz aciunile: dividende i pre de vnzare. Rata de actualizare utilizat este rata rentabilitii cuvenit acionarilor, innd cont de perspectivele ntreprinderii i de riscul pe care acestea le ncorporeaz. n utilizarea acestui model pot aprea probleme determinate de:1. estimarea ratei de cretere a dividendului/aciune (g);2. modalitatea de plat efectiv a dividendului, care poate fi fcut i altfel dect anual (de exemplu trimestrial);3. existena unui decalaj temporar ntre momentul la care se aplic modelul pentru determinarea costului capitalului propriu i momentul plii urmtorului dividend.Formula de calcul a costului capitalului este:

ke= +gunde:D1 - dividendele viitoare per aciuneP0 - preul unei aciuniD1/P0 randamentul prin dividende/aciune;g este rata de cretere constanta a dividendelor pe o perioada ndelungat.Folosirea modelului Gordon-Shapiro i a variantelor acestuia pentru estimarea costului capitalului propriu are i dezavantaje printre care putem evidenia. a) poate fi aplicat numai ntreprinderilor care pltesc dividende, cu rata de cretere constant n timp;b) nu se ia n calcul n mod explicit riscul titlului. Exist totui o ajustare implicit la risc pentru care se opereaz cu preul curent al aciunii (P0), care-l l ncorporeaz. Cu ct riscul este mai mare, cu att preul curent P0 este mai mic i costul capitalului crete.c) Costul capitalului propriu este foarte sensibil la evoluia lui g.

Modelul C.A.P.MAcest model realizeaz o legtur direct ntre rentabilitatea i riscul unui activ. Utilizarea acestui model pentru estimarea costului capitalului propriu impune calcularea firm, estimarea ratei fr risc (Rf) i a primei de risc (Rm Rf). Aplicarea practic a modelului implic o serie de probleme, cum ar fi alegerea metodei de determinare a coeficientului de volatilitate sau estimarea ratei fr risc i a primei de risc.Formula de calcul a costului capitalului propriu potrivit acestui model este: ke = Rf+ (RmRf) , unde:Rf rata dobnzii fr risc; - volatilitatea titlului, expresie a riscului sistematic al acestuia n raport cu portofoliul pieei;Rm rentabilitatea ateptat a portofoliului pieei (de ex. the Standard & Poor's 500 Composite Index).Masurarea riscului sistematic a unui activ financiar presupune determinarea sensitivitatii rentabilitatii acestui activ la variatiile rentabilitatii pietei. Coeficentul beta, ca indicator al volatilitatii relative, este atribuit pe piata financiara si determina aversiunea la risc a fiecarui activ in parte. Coeficientul beta egal cu unu este atribuit actiunilor care variaza direct proportional cu piata, amploarea si sensul oscilatiilor lor fiind asemanatoare.Prima de risc a pietei depinde de aversiunea la risc caracteristica investitorului mediu, de inflatie, de aparitia unui eveniment care poate determina modificarea coeficientului.Aversiunea fata de risc determina orientarea detinatorilor de resurse financiare spre plasamente cu rentabilitate certa dar redusa asigurata, n principal, de titlurile emise de stat.O alta procedur, mai subiectiv dar si mai convenabil, este cea prin care se estimeaz costul capitalului propriu al unei firme prin adugarea unei prime de risc (de 2% pna la 4%) la rata dobnzilor pltibile de ctre acea firm pentru datoriile sale pe termen lung.Costul noilor emisiuni de aciuni obinuite (capital propriu extern) este mai mare dect cel al profiturilor reinvestite deoarece orice emisiune de aciuni implic anumite costuri de emisiune sau subscriere destul de consistente plus cheltuieli cu dividendele, care vor trebui raportate la ateptrile acionarilor existeni. n aceasta situatie, Costul capitalului propriu obinut prin emisiunea de aciuni simple se poate sintetiza prin formula:

ke = unde: Ke -este costul emisiunii de aciuni noi;D1 -este dividendul ce se estimeaz ca va fi pltit n anul urmtor,P0 -este preul la care aciunile comune sunt oferite investitorilor; f -reprezint costul de emisiune ce trebuie suportat la vnzarea aciunilor exprimat n procente astfel nct P(1-F) reprezint preul net pe aciune obinut de ctre societate la vnzarea unei noi emisiuni de aciuni.Costul aciunilor prefereniale (kp) este reprezentat de valoarea dividendului preferenial (Dp) mprit la preul de achiziie al aciunii respective (Pp). Astfel, costul aciunilor prefereniale deja emise este egal cu rata dividendului fix pltibil de ctre firma, astfel:kp = Dp/PpEmisiunea de noi aciuni prefereniale comport costuri de emisiune care vor diminua veniturile obinute de firma prin vnzarea acestora, iar costul capitalului n acest caz poate fi scris sub urmtoarea form:

kp = ,unde f - este costul de emisiune ca proporie din preul de vnzare, Pp (1-f) reprezint preul net de emisiune.Tot pe piaa de capital, firma mai poate obine finanare pe termen lung prin emisiunea de obligaiuni (engl. bonds).Finanarea prin datorie, fie ca este vorba de mprumuturi bancare sau emisiuni de obligaiuni, are un cost dat de rata dobnzii care este ajustata cu economiile din impozitare care rezulta datorita faptului ca dobnda este o cheltuiala deductibila pentru scopuri fiscale. Acest cost se poate reda prin nmulirea ratei dobnzii, notat cu kd, cu (1-T) unde T este rata marginal a impozitului aplicabil firmei:costul datoriei (creditului dup impozitare) = rata dobnzii - economii din impozitare kd = Rd (1-T)Costul creditului nainte de impozitare, kd, este dat de valoarea dobnzilor pe care firma va trebui sa le plteasc pn la stingerea datoriei, la scadenta. n cazul obligaiunilor rscumprabile acest cost este de obicei estimat cu ajutorul randamentului pn la scadenta (engl. yield to maturity, YTM), care reprezint rata curenta a ctigului cerut de investitori la investiii similare ca risc i scaden. n cazul n care firma emite obligaiuni, ea poate s le plaseze direct la bnci, societi de asigurri, fonduri de pensii (prin plasament privat), fr a suporta costuri de emisiune, sau poate sa le vnd publicului (plasament public). n cel de-al doilea caz, se va utiliza urmtoarea formul pentru a determina costul creditului dup impozitare:

kd=, undekd costul capitaluluiRd rata dobnzii bancare;T cota impozitului pe profit;f- costuri suplimentare de emisiune a datoriei (exprimat n procente).

ntreprinderile utilizeaz n anumite proporii diverse fonduri, dar evaluarea proiectelor lor de investiii trebuie s se fac la costul global al acestor surse de capital. Astfel, pot exista surse de finanare ce implica o rentabilitate mai mare, dar un cost mai mic de procurare (dobnd pentru creditele bancare) dect cel al capitalurilor proprii. Se impune deci determinarea costului global al capitalurilor ca o medie ponderata a costurilor tuturor surselor de capital.Costul mediu ponderat al capitalului (Weighted Average Cost of Capital) reprezint suma costurilor capitalurilor proprii i mprumutate, ponderate cu proporia fiecruia dintre acestea n capitalul total al firmei nainte de impozitare :WACC = Wd Kd+ Wps Kps+ We Ke unde:WACC = costul mediu ponderat al capitalului;sau

WACC = , unde:Wi ponderea sursei i n total capital investit;Ki costul specific al sursei i.

Costul mediu ponderat al capitalului depinde de doi factori importani : structura financiar (ponderea capitalurilor proprii i a celor mprumutate n total capital), care reflect proporia de participare a surselor de finanare la formarea capitalului total al firmei. n anumite condiii, modificarea structurii financiare conduce la creterea valorii ntreprinderii; costurile specifice ale diferitelor componente ale capitalului, fcndu-se distinctie n special ntre capitalurile proprii i cele mprumutate, al cror cost difer semnificativ i care se influeneaz reciproc. Costul capitalului total depinde de ateptrile investitorilor de capital privind rentabilitatea asociat riscului investiiei lor n cadrul firmei, deci costurile specifice surselor de capital reprezint o variabil exogen gestiunii financiare a ntreprinderii, dar dependent de situaia acesteia pe piaa financiar i monetar. Aa cum se deduce pe baza formulei de calcul, costurile capitalurilor proprii i mprumutate influeneaz costul mediu, ceea ce explic preferina pentru o rat a ndatorrii ct mai mare, ceea ce genereaz economii fiscale ca urmare a deductibilitii dobnzii, deci reducerea costului capitalului total. Dincolo ns de anumite limite, ndatorarea determin creterea riscului financiar i antrenarea de costuri suplimentare de faliment, care pot anihila avantajele acesteia. Se impune astfel determinarea i luarea n considerare a unei structuri financiare optime care genereaz pe ansamblu efecte favorabile pentru o companie ndatorat.-3-Lund n considerare cele patru categorii principale de capitaluri, costul mediu al capitalului este considerat un cost compozit deoarece reflect costul de oportunitate curent sau costul marginal al fiecrei surse specifice de fonduri. Costul compozit al capitalului se calculeaz, aa cum s-a menionat ulterior, pe baza mediei ponderate a costurilor marginale specifice componentelor de capital. Determinndu-se pe baza costurilor marginale ale fiecrei surse de finanare, costul compozit al capitalului reprezint n esen tot un cost marginal.Costul marginal al capitalului exprim sporul de cost total necesar pentru atragerea unei uniti suplimentare de capital, i msoar variaia costului total pentru o variaie foarte mic n structura capitalului.-4-Pe lnga capitalul adecvat (ca volum), firma trebuie sa aib i o structura de capital adecvat: o combinaie optim de capital propriu i mprumuturi. Prin structura capitalului unei firme se nelege proporia relativ a capitalului propriu i a datoriei utilizate la finanarea activelor acesteia. Cu alte cuvinte, structura financiara a unei firme reflect compoziia capitalurilor acesteia.n contrast cu aceasta, structura financiar a firmei se refer la suma total a obligaiunilor pe termen scurt, datoriilor pe termen lung, aciunilor privilegiate si aciunilor comune utilizate pentru finanarea firmei. Astfel, structura capitalului este parte a structurii financiare, reprezentnd sursele permanente de finanare a firmei. Nivelele structurii unei firme difer de la ar la ar din cauza mai multor factori: sisteme diferite de administrare (conducere) a firmei, diferene istorice privind dezvoltarea si structurile diferite ale fiscalitii.n practic, sunt foarte rare cazurile cnd firmele se finaneaz n totalitate din resursele proprii. De aceea, recurgerea la resursele externe (datorii si emiterea de aciuni) constituie o practic foarte rspndita.Politica structurii capitalului implica o opiune ntre risc si venit (profit) utiliznd ntr-o proporie mai mare datoriile pentru finanare, cresc riscurile legate de fluxul profiturilor firmei, dar un indice ridicat al datoriilor conduce, n general la o rata ridicata a rentabilitii. Riscul ridicat asociat cu datorii mari tind sa scad preul aciunilor, n schimb rata ateptata a rentabilitii acestora creste. Structura optima a capitalului este acea structura care asigur un echilibru optim ntre risc i venit (profit) si, astfel, maximizeaz valoarea aciunilor (i a firmei).De modificarea structurii capitalului beneficiaz acionarii daca si numai daca valoarea firmei creste n urma acestei modificri. Invers, aceasta modificare afecteaz negativ pe acionari daca si numai daca valoarea firmei descrete. Astfel, conductorii de firme trebuie sa aleag structura de capital care cred ei ca va conduce la creterea valorii firmei pentru ca structura capitalului este mai benefica pentru acionarii firmei.Suma datoriilor continu ntr-o structura optim de capital este cunoscut sub denumirea de capacitate de ndatorare.Structura capitalului este o variabila care nu depinde numai de firma, de obiectivele sale de crestere economica, de rentabilitatea scontata sau de riscurile pe care consimte sa si le asume. Structura capitalului este influenat si, adesea, determinata de acionari, de bnci sau ali mprumuttori, de stat, ca si de conjunctura economico-financiar: situaia pieei financiare, oscilaiile ratei dobnzii, etc.Deciziile luate de firma n privina structurii capitalului sunt influenate de factori, precum: situaia impozitrii, flexibilitatea financiar, tipurile de active etc.

4. Fluxurile de numerar n cadrul activitii investiionale (definiia fluxurilor de numerar; intrri i ieiri de numerar din activitatea de investiii; fluxul net de numerar; conceptul ratei de actualizare i criterii de stabilire a acesteia; rolul factorului timp n procesul investiional; tehnica actualizrii i compunerii; fluxuri de numerar neegale; anuiti: definiie, tipuri, valoarea prezent i valoarea viitoare a anuitii).

TEMA 6. Fluxurile de numerar n procesul de activitate investiional ( 4/4)

1. Elementele financiare caracteristice investiiilor 2. Rata de actualizare i problemele determinrii ei3. Fluxurile de numerar n cadrul activitii investiionale4. Influena factorului timp asupra fluxurilor de numerar

-1-n evaluarea investiiilor trebuie sa se in cont de caracteristicile financiare ale eforturilor i efectelor acestora. Dac efortul de investiii este ntotdeauna msurabil, pentru unele investiii (umane, sociale, comerciale), efectul este greu de evaluat sau este chiar nemsurabil. Totodat, efectele viitoare, scontate prin punerea n funciune a obiectului de investiii sunt incerte; ele sunt rezultatul unor previziuni cu o anumit doz de probabilitate. Cu toate acestea, efortul i efectul unei investiii pot fi surprinse prin urmtoarele elemente financiare ce caracterizeaz o investiie:1. Cheltuielile iniiale cu investiia2. Cash-flow-urile generate de proiectul de investiii3. Durata de exploatare4. Valoarea reziduala5. Rata de actualizare1. Cheltuielile initiale cu investitia reprezinta marimea net a capitalului necesar pentru nceperea exploatrii investiieiElementele componente ale sumei iniiale de investiii sunt: cost de cumprare al activelor fixe, fizice sau financiare (maini, instalaii, licene) = preul de cumprare, in funcie de care se stabilete schema de amortizare; cheltuieli de instalare-montaj a echipamentelor i instalaiilor noi; cheltuieli de specializare a personalului n exploatarea noii tehnologii; creterea nevoii de fond de rulment, respectiv creterea stocurilor i a creanelor-clieni minus creterea datoriilor de exploatare, determinate de noua capacitate de producie; preul de vnzare (corectat cu impozitele suplimentare) aferent activelor dezinvestite sau nlocuite prin noua investiie, inclusiv plus sau minus valoarea rezultat din aceast cesiune.

2. Cash-flow-urile generate de investitie. n aprecierea performantelor privind investiia realizat se analizeaz fluxurile marginale (suplimentare) generate de investiie.3. Durata de exploatare a investitiei - este la rndul ei, o noiune cu semnificaii diverse rezultate din diferite unghiuri de interes pentru acest element financiar. n primul rnd, se face referire la durata fiscal, contabil, adic durata normat de serviciu a mijloacelor fixe in care activul se amortizeaz integral.n al doilea rnd, se face referin la durata tehnic de funcionare a mijloacelor fixe rezultate din investiii, durata determinat de caracteristicile tehnice funcionale, specifice fiecrui mijloc fix. Sunt situaii n care durata contabil este mai mare dect cea tehnic, n condiii deosebite de utilizare intensiv (n dou schimburi, cu viteze sporite, etc.) sau n condiii deosebite de exploatare (mediu umed, temperaturi ridicate, etc.). Sunt, ns, i situaii n care, dimpotriv, durata tehnic este mai mare dect cea contabil, ca urmare a unei exploatri i ntreinerii atente a mijlocului fix respectiv.n al treilea rnd, rezultatul unei investiii prezint interes numai pe durata comercial, determinat de durata de via a produselor fabricate cu respectiva investiie.n sfrit, investitorii pot fi interesai numai de durata juridic a investiiei, respectiv durata proteciei juridice asupra dreptului de concesiune a unei exploatri, asupra unui brevet, licen, mrci, etc.Evaluarea eficienei investiiei va ine cont de durata de via care intereseaz cel mai mult gestiunea financiar a ntreprinderii. Peste aceast durat obiectivul de investiii va genera cheltuieli i deprecieri mai mari dect veniturile realizate.

4. Valoarea rezidual valoarea posibil de recuperat in momentul dezinvestirii (la sfritul ultimului an de exploatare) prin vnzarea investiiei sau prin vnzarea componentelor acesteia prin recuperarea investiiilor suplimentare n capitalul de lucru.Astfel ea este determinat de valoarea de pia la care se poate vinde investiia (sau valoarea pieselor de schimb) i de alte elemente cu caracter rezidual (de exemplu, valoarea activelor circulante nete a cror valoare se va recupera).Pentru cazul n care prognoza nu se realizeaz pentru ntreaga durat de via a utilajului, valoarea rezidual va reprezenta efectiv valoarea de pia estimat pentru momentul n. n aceste condiii, pentru un echipament aceast valoare va fi determinat prin scderea din valoarea iniial a uzurii.Impactul valorii reziduale asupra VAN este cu att mai mare cu ct mrimea estimat a valorii reziduale este mai mare i cu ct momentul dezinvestirii este mai aproape de momentul investirii.

5. Rata de actualizare este considerat un element financiar al investitiei deoarece trebuie sa tinem cont de valoarea banilor in timp: 1 leu astazi reprezinta mai mult decat 1 leu maine.

-2-Rata de actualizare exist trei tehnici de determinare a ratei de actualizare a proiectelor de investiii, care au n vedere factori diferii: costul de oportunitate; rata fr risc i o serie de prime de risc; costul mediu ponderat al capitalului.

Rata de actualizare cost de oportunitate.Acest cost de oportunitate este deci, costul de finanare al investiiei din capitaluri proprii i va fi apreciat ca o rat de rentabilitate cerut de investitori. De cele mai multe ori, persoanele fr o pregtire n domeniul financiar i fac judecile de valoare pentru proiectele de investiii n funcie de alte oportuniti de pe pia, comparnd rentabilitatea pe care orice investiie o ofer (ipotetic) cu alte posibiliti de remunerare.Spre exemplu, pot fi utilizate drept rate de actualizare: rata inflaiei, rata rentabilitii fr risc, rata dobnzii la depozite, rata de rentabilitate a sectorului de activitate, rata de rentabilitate medie din economie etc.

Rata de actualizare rata fara risc plus prima de riscRata de actualizare calculat ca o sum ntre o rat fr risc i o prim de risc constituie un rspuns oferit de teoria i practica financiar la dezavantajul major al ratelor din categoria costurilor de oportunitate.Acest tip de rat de actualizare se calculeaz pe baza relaiei:

Rata de baz exprim randamentul ateptat de investitor ca rezultat al unui arbitraj pe care acesta l efectueaz n raport cu alte plasamente financiare sau bursiere. n general rata neutr se stabilete pornind de la dobnda pieei care are un caracter obiectiv fa de agentul economic. Mrimea ratei de baz, corespunztoare unor plasamente fr riscuri, este selectat n raport cu mai multe baze de referine, cum ar fi:1) rata medie de emisiune a obligaiunilor din sectorul public, considerndu-se c statul este solvabil i-i respect obligaia de plat a dobnzilor datorate;2) rata de refinanare a Bncii Naionale;3) rata dobnzilor practicate de bnci, pentru depunerile n conturile curente, fie o medie a acestora, fie limita lor maxim;4) randamentul atins de plasamentele financiare fr risc pe piaa bursier;5) rata medie de rentabilitate pe economie considerat normal;6) rata profitului net al investiiilor, n domeniul afacerilor imobiliare;7) costul capitalului investit.Prima de risc este determinat subiectiv, alegerea diferiilor factori de risc, precum i a importanei acestora fiind la latitudinea analistului.Prima de risc este determinat prin nsumarea unui anumit numr de prime pariale, cuantificnd impactul anumitor factori de risc asupra proiectului de investiii adoptat. Astfel de prime de risc pot fi: apariia unui concurent puternic n sectorul de activitate sau n zona n care firma i desfoar activitatea, modificarea structurii cererii solvabile, eventuale incidente ce pot afecta imaginea firmei, posibilitatea scderii nivelului de trai al populaiei, creterea preurilor la materii prime, materiale, mrfuri, pierderea unei persoane cheie etc. Riscul luat n calculul ratei de actualizare evideniaz randamentul suplimentar pretins de acionari, ale crui cauze i au originea, pe de o parte, n nesigurana realizrii ntregii activiti industriale i comerciale comparativ cu un plasament financiar fr risc, iar pe de alt parte, n incertitudinea legat de punctele tari i slabe ale ntreprinderii. Estimarea riscului este o operaiune delicat. Rata de actualizare cost mediu ponderat al capitaluluiIdeea de baz a utilizrii acestei metode este dat de faptul c fiecare furnizor de capitaluri utilizate n finanarea proiectelor de investiii solicit o anumit rentabilitate, ce se constituie ca un cost pentru firm.

-3-Evaluarea investiional se bazeaz pe "fluxuri de numerar asociate proiectelor de investiii". Aceast abordare fiind cea adecvat pentru motivul foarte simplu c proiectele de investiii n derulare nu se ncadreaz n perioade de timp scurte, precum un an. Astfel, pentru evaluarea financiar a proiectelor de investiii critic devine estimarea fluxurilor de intrri/ ieiri de numerar. O investiie presupune, n linii mari, cheltuieli pentru cumprarea de utilaje, pentru construirea de cldiri, cheltuieli de exploatare, iar pe de alt parte, presupune ncasarea de venituri din vnzarea produciei, precum i din vnzarea cldirilor i instalaiilor rmase la ncheierea funcionrii. Diferena dintre ncasri i cheltuieli apare ca fluxuri de numerar anuale generate de proiectul de investiii analizat. Deci, Fluxurile nete de trezorerie reprezint excedentul de numerar rezultat din exploatarea proiectului de investiii. Fluxurile de numerar generate determin i exprim valoarea economic a capitalului investit n proiect; cu ct fluxurile de numerar se obin mai repede, cu att ele sunt mai valoroase comparativ cu cele obinute mai trziu, deoarece ele pot fi reinvestite.Cheltuielile de investiii se stabilesc destul de uor pe baza necesarului de utilaje, echipamente, materiale etc. i a preului de achiziie al acestora. Mult mai dificil pare a fi estimarea ncasrilor aferente proiectului. Fundamental, ea se realizeaz pe baza unor previziuni asupra elementelor ce determin aceste intrri de numerar, precum: cererea pe pia pentru produsele ce se vor obine prin exploatarea proiectului; preurile de desfacere; perioada de exploatare; conjunctura economic; previziuni privind evoluia viitoare a economiei; caracteristicile pieei; poziia concurenial a firmei; caracteristicile proiectului etc. Tehnicile i metodele de previzionare implic folosirea de date statistice despre evenimente trecute (ce s-au produs n interiorul i n exteriorul firmei), precum i a studiilor de pia i a opiniilor experilor din domeniu.Este de menionat faptul c n realizarea previziunii fluxurilor nete de trezorerie aferente proiectului de investiii exist dou posibiliti:1. determinarea cash flow-ului disponibil generat exclusiv de proiectul analizat;2. calcularea fluxurilor generate de proiect ca diferen ntre fluxurile care se obin la nivelul ntregii firme dup adoptarea deciziei de realizare a investiiei i cele ce s-ar fi obinut la nivelul ntregii firme dac nu s-ar fi investit n proiectul analizat.Exemplu: Pe baza previziunilor financiare avand ca ipoteza meninerea actualelor performante, firma X genereaz un CF anual de 30.000 u.m.Daca s-ar realiza o investiie suplimentara intr-o noua tehnologie, CF anual ar fi de 45.000 u.m.Care este CF generat de investitie? Raspuns: 15.000 RONAstfel, n aprecierea performantelor privind investitia realizata se analizeaza fluxurile marginale (suplimentare) generate de investitie.O observaie important se impune, n consonan cu cele discutate ceva mai devreme: valoarea unui proiect depinde att de mrimea i dinamica ctigului anual pe care l aduce, ct i de fluxurile de numerar generate n fiecare an al duratei sale de via. Lucrrile de referin din domeniul managementul financiar recomand ca managerul i analistul financiar s in cont i de cteva "reguli de aur" n cadrul operaiunii de determinare i estimare a fluxurilor de numerar relevante ale unui proiect investiional.Regula 1. Momentul apariiei fluxurilor de numerar este sfritul anului.Experiena arat c este mai practic s se fac presupunerea c fluxurile generate ntr-un an de funcionare a proiectului apar la sfritul anului respectiv (dei, ideal, cel mai bine ar fi s se previzioneze fluxurile lun de lun i acestea s fie actualizate ca atare).Regula 2. Fluxurile de numerar (intrri nete/ieiri nete) trebuie luate n considerare dup impozitare.Ele se numesc fluxuri de numerar impozitate i se deosebesc, astfel, de fluxurile de numerar neimpozitate (CFBT). Unele firme nu folosesc - n mod eronat, zicem noi-fluxurile de numerar impozitate i ncearc s compenseze acest lucru comind o alt eroare, prin aceea c actualizeaz fluxurile de numerar neimpozitate la o rat superioar costului de oportunitate al capitalului. Impozitele trebuie luate n calcul atunci cnd se pltesc efectiv i nu cnd are loc nregistrarea contabil a plii.Regula 3. Trebuie s ne ferim de a include n analiz cheltuieli sau venituri ce nu ar trebui nregistrate.Un exemplu tipic n acest sens sunt cheltuielile de regie, care sunt nregistrate n contabilitate drept cheltuieli fixe. Fiind cheltuieli fixe, care nu se modific n funcie de activitatea firmei, nseamn c mrimea lor nu se modific ca urmare a realizrii proiectului. Altfel spus, ele nu afecteaz fluxurile de numerar ale proiectului i, deci, nu sunt relevante pentru decizia privind proiectul respectiv.Regula 4. Costurile de finanare nu trebuie luate n considerare.Costurile de finanare se iau n considerare i sunt ncorporate numai n determinarea ratei de actualizare a fluxurilor de numerar i ele nu se scad totodat i din aceste fluxuri. Dac costurile de finanare ar fi sczute i din fluxurile de numerar, atunci ele ar fi luate n considerare, de fapt, de dou ori (o dat la numrtorul VAN i, nc o dat, la numitor), ceea ce ar duce la subestimarea (eronat) a VAN.Regula 5. Fluxurile de numerar trebuie abordate pe trei segmente tipologice distincte:- Fluxurile de numerar in faza initiala a investitiei (Investiia iniial);-Fluxurile de numerar pe perioada exploatrii investitiei;-Fluxurile de numerar terminale, la finele duratei de viata a investitiei.

-4-n domeniul investiiilor, timpul reprezint un factor extrem de important. Motivul este ct se poate de simplu: procesul de realizare a obiectivului de investiii (de transformare a fondurilor de capital n active fixe), precum i procesul de producie ulterior punerii acestuia n funciune, se desfoar pe o perioad extins de timp. Astfel, efectele utile ale proiectelor de investiii vor fi puternic influenate de factorul timp. De aceea noiunile fundamentale, indicatorii i tehnicile investiiilor implic luarea n consideraie a factorului timp. Timpul este un factor de legtur ntre investiii i progresul general al societii; timpul acioneaz ca un multiplicator al efectelor investiionale.Tehnica prin care sunt puse n eviden influentele factorului timp asupra eficientei economice a procesului investiional poarta numele de tehnica actualizrii. Principiul de baz al acestei tehnici const n aducerea tuturor valorilor bneti din proiect la acelai moment n timp (moment de referin), fcndu-le astfel comparabile ntre ele.Principalele momente de referin din viaa economic a unui obiectiv de investiii sunt: - momentul adoptrii deciziei de investire; - momentul nceperii lucrrilor de investiii; - momentul punerii n funciune a obiectivului de investiii; - momentul nceperii restituirii creditelor contractate; - momentul scoaterii din funciune a obiectivului de investiii. Deintorul unei sume de bani are dou alternative: ori i depune la banc ori i investete. Pentru a se justifica actul investiional, ctigul obinut n urma investiiei trebuie s fie cel puin egal cu dobnda.Dac operaiunea dureaz mai puin de un an, ctigul se determin prin dobnda simpl. Dac operaiunea dureaz mai mult de un an, pentru determinarea ctigului se utilizeaz dobnda compus. Aceasta se calculeaz ca fiind dobnda la dobnda capitalizat succesiv pe ntreg intervalul de operare la care se adun dobnda la capitalul iniial. Practica economica din tarile cu economie de piaa a impus o tehnica de evaluare sau cuantificare a influentei factorului timp bazata pe principiul dobnzilor compuse. Investitorul in luarea deciziei de investitii compara cheltuielile pe care umeaza sa le efectueze si profiturile pe care sconteaza ca le va obtine cu profiturile obtinute in economie, respectiv cu cele estimate prin rata dobanzii.Parametrul economic care reflect creterea valorii n timp a banilor prin capitalizare se numete rat de actualizare. Intr-o economie de tip capitalist rata de actualizare exprima o eficienta marginala a capitalului investit fiind apreciata ca o limita minima a eficientei investitiilor efectuate in intreaga economie pentru a asigura echilibrul economic.Marimea ratei de actualizare depinde de urmatorii factori: - rata dobanzii ,- cererea si oferta de capital,- rata profitului, - rata inflatiei (deflatie).In ceea ce priveste reglementarile din tara noastra acestea prevad doua modalitati de stabilire a ratei de actualizare: - pentru acele obiective care sunt finantate din imprumuturi. Aceasta rata sa fie identica cu rata dobanzii la care s-a obtinut imprumutul - pentru obiectivele care se realizeaza din fonduri proprii rata sa fie identica cu rata medie de rentabilitate din subramura careia ii apartine obiectivul, Marimea ratei de actualizare. ca orice proces economic, trebuie sa acopere cheltuieli si sa asigure un profit. Specialistii estimeaza ca in conditii normale marimea ratei de actualizare ar trebui sa fie de 15 % cu diferentieri pe ramuri si subramuri, iar in cazul in care se apreciaza ca in perioada urmatoare vor interveni anumite modificari in sensul unei inflatii interne sau internationale. Sporirea ratei dobanzii la capitalul imprumutat sau a unui risc accentuat, rezultatele finale trebuie corelate de acei factori. In functie de modul in care valorile sunt etalate pe axa timpului si in sensul in care accstea sunt duse sau aduse intr-o anumita directie in functie de momentul de referinta ales pentru actualizare se pot surprinde doua sensuri sau directii in care se face actulizarea, rezultand doua procedee de actualizare.Primul sens surpinde directia inspre viitorConsiderand o suma disponiblila S la un moment t0 dupa 1 an devine S1, iar dupa n ani suma devine Sn. VV= VPx(1 + r)n Expresia (1 + r)n se numeste factor de acumulare sau factor de compunere iar procedura de actualizare asfel utilizata poarta denumirea de actualizare prin compunere .Acest procedeu se utilizeaza ori de cate ori momentul de refeninta ales pentru actualizare succede in timp altor momente sau etape in care s-au derulat fluxuri de numerar. Al doilea sens suprinde directia dinspre viitor, respectiv din viitor spre prezent sau din prezent spre trecut astfel:

In acest caz se cunoaste valorea unei sume S disponibile sau platibile peste n ani si dorim sa aflam care este valoarea prezent. Valoarea prezenta a unitatii disponibile peste n ani va fi data de relatia VP=VV/ (1+r)n , unde expresia 1/(1+a)n poarta denumirea de factor de discontare iar procedeul de actualizare astfel utilizat poarta denumirea de actualizare prin discontare. Acest procedeu se utilizeaza atunci cand momentul de referinta ales pentru. actualizare precede in timp altor momente sau etape in care se deruleaza fluxul de numerar. Orice valoare indiferent de natura sa (venit sau chetuiala) se considera inregistrarea la sfarsitul anului in care ea s-a derulat. Revenind la procedeul de actualizare prin compunere si considerand ca avem n valori disponibile S0 S1 S2 S n dorim sa aflam care este valoarea sumei totale actualizate.

S = STA=Sk

Expresia poarta denumirea de factor de compunere pentru o unitate pe un an, ea exprima cresterea unor depuneri anuale egale cu unitatea pe n ani. O asemenea expresie se gaseste in tabele de actualizare si este deosebit de utila in efectuarea calculelor atunci cand dorim sa aflam valoarea totala actualizata a unei valori disponibile constante pe un numar de n ani. In cazul in care vom avea aceleasi valori si vom utiliza actualizarea prin discontare STA va fi data de expresia

- STA=Sk

Expresia poarta denumirea de factor de disocotare multipla sau valoarea prezenta a factorilor de anuitate si exprima cat reprezinta in prezent o plata sau o incasare anuala egala cu unitatea de timp de n ani viitori, numita anuitate. Regasita in tabelul de actualizare aceasta expresie serveste la determinarea sumei totale actualizate a unei valori constante pe un numar de n ani viitori.

5. Conceptul privind eficiena investiiilor (definiia eficienei economice, efortul i efectul investiional, corelarea acestora; caracteristicile de baz ale eficienei economice a investiiilor; indicatori statici de evaluare a eficienei investiiilor: avantaje, dezavantaje).

Tema 7: Evaluarea eficienei economice a investiiilor

1. Conceptul privind eficiena investiiilor2. Aspecte metodologice de evaluare a eficienei investiiilor3. Indicatorii statici de evaluare a eficienei investiiilor4. Sistemul de indicatori dinamici de evaluare a eficienei investiiilor5. Particularitile evalurii eficienei investiiilor de pe poziiile fiecrui participant la procesul investiional.

-1-Eficiena economic are la baz raionamentul economic, care presupune c obiectivul oricrei aciuni economice este obinerea maximumului de efect cu efort minim i viceversa. Astfel, eficiena economic exprim cerina, ca la orice nivel al economiei, factorii de producie existeni la un moment dat s fie folosii n condiii raionale, din punct de vedere economic, ceea ce reprezint satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse tot mai rare i limitate. Pentru ca resursele disponibile s fie utilizate n mod eficient, este necesar utilizarea deplin a acestora, precum i s se asigure obinerea rezultatelor economice maxime.Ca

of 29/29
BAZELE ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE 1. Procesul investiţional (definiţia procesului investiţional şi a proiectului de investiţii; conţinutul şi condiţiile de real  procesului investiţional; subiecţii procesului investiţional: beneficiarul, antreprenorul, banca finanţatoare, o supravegherii de stat etc.; tipologia obiectelor procesului investiţional; etapele procesului investiţional:  preinvestiţională şi activităţile ce se întreprind la această etapă; etapa investiţională şi activităţile ce se întreprind la a etapă; etapa postinvestiţională: caracteristică şi riscuri specifice acesteia; studiul de fezabilitate: definiţie, struc funcţiile acestuia). POCES!L INVESTIŢIONAL Totalitatea activităţilor şi operaţiunilor întreprinse în vederea înfăptuirii lucrărilor necesare realizării şi punerii în fun expluatare a unor obiective economice, sociale, etc. angrenând resurse materiale, umane, de muncă, precum şi timp, prin inter diferitor factori constituie procesul investiţional. Procesul investiţional se identifică cu totalitatea activităţilor şi operaţiunilor  întreprinse de către subiectul activităţii investiţio vederea orientării resurselor investiţionale în obiecte investiţiionale, pentru ca acestea din ură să genereze efecte de natură econoică şi de altă natură. "elaţiile dintre  participanţii la procesul investiţional  au loc în cadrul  pieţei investiţionale. #a şi pe orice altă piaţă, p investiţională se forează cererea şi oferta atît pentru resursele , cît şi pentru obiectele investiţionale. $n econoia de piaţă fora organizatorică de bază a procesului investiţional este  proiectul investiţional , care reprezintă docume bază ce deterină necesitatea efectuării investiţiilor, în care se descriu principalele caracteristici ale proiectului şi indicatorii fina aferenţi realizării acestuia.  Proiectul investiţional  constituie un plan complex de acţiuni, ce include fundamentarea raţionalităţii investiţiilor , îndreptate spre lă odernizarea sau forarea unui nou od de producţie a ărfurilor sau serviciilor cu scopul obţinerii unui profit sperat (aşteptat) sau efect social. $n dependenţă de tipul  proiectelor investiţionale, se deosebesc şi cerinţele faţă de elaborarea acestora. Pentru proiectele investiţionale mici , finanţate de întreprindere din contul  surselor proprii, fundaentarea lor tehnico!econoică caracter restrâns. % astfel de fundaentare poate conţine doar: ! scopul efectuării proiectului investiţional, ! paraetrii săi de bază, ! voluul necesar de resurse financiare, ! indicatorii eficienţei investiţiilor şi ! schea realizării proiectului investiţional. Pentru  proiectele investiţionale medii şi mari, realizarea cărora necesită o  finanţare externă, este necesară o  fundamentare te economică complexă confor standardelor naţionale şi internaţionale. % astfel de fundaentare a proiectelor investiţionale se supun anuite structuri logice, care are un caracter unic în a&oritatea ţărilor cu o econoie de piaţă dezvoltată. 2. "a#ele $rocesului investiţional Procesul investiţional se prezintă sub fora unui ciclu copus din trei faze separate: '. faza preinvestiţională (de concepţie, de pregătire); ''. faza investiţională (de realizare); '''. faza de eploatare (de funcţionare); Faza preinvestiţională sau de concepţie este subordonată în întregie elaborării deciziei investiţionale. ceastă fază cupri  principal, activităţi de natură intelectuală, de cercetare ştiinţifică, analize, calcule, concretizate în final într!un proiect de investiţii . Faza investiţională constituie perioada de tip, în care se realizează fizic obiectivul de investiţii. t*t faza de concepţie c*t şi cea de realizare trebuie să se desfăşoare într!un interval de timp destul de scurt  pentru a reduce, de posibil, perioada de imobilizare a fondurilor investite şi pentru a se a&unge ai repede la  faza de exploatare, faza în care se a&u scopul urărit de către beneficiarul de investiţii. %.1."a#a $reinvestiţional& +aza preinvestiţională include c*teva etape: .-.-. naliza posibilităţilor investiţionale; .-.. legerea prealabilă a proiectului (studiul prealabil de fezabilitate); .-.. +orularea proiectului (cercetarea tehnico!econoică, studiu de fezabilitate propriu zis); .-./. 0valuarea finală şi luarea deciziei de investire. %.1.1. Anali#a $osi'ilit&ţilor investiţionale $n analiza posibilităţilor se evidenţiază posibilitatea investirii . 1unt supuse analizei urătoarele direcţii: a) resursele naturale, care pot fi prelucrate sau folosite în producţie (spre e., pădurile pentru întreprinderile de prelu lenului);  b) cererea viitoare la unele ărfuri, cerere ce poate creşte în ura creşterii nuărului populaţiei sau a capacităţii de cupăra c) ărfurile iportate şi posibilităţi de înlocuire a iportului; d) sectoarele industriei prelucrătoare, ce funcţionează eficient; e) posibilităţi de legătură cu alte rauri, at*t autohtone c*t şi din străinătate; f) posibilităţi de diversificare (de eeplu, producţie faraceutică într!un cople petrolier); g) posibilităţi de creştere a voluului de producţie cu scopul atingerii voluului optial al producţiei; h) cliatului general investiţional; i) politica industrială;  &) costul şi prezenţa factorilor de producţie;
Embed Size (px)
Recommended