Mihail Lungianu

BASME $I T.EGENDEPOPULARE ROMANESTI

REGIS

CUPRINS

Cuv6nt inainte.....Baba Dochia $i D*s;;;;i;: :. : :. :. : : : :. : : :. : :. :. : : : :. : :. : ;Plopul ....:........... .............. 17Balaurul, bourul qi vulturulTinerele fhrd de bdtrdnefeqi viald fbrd de moarte..... ...................52Pasdrea cu pene de aur, calul cu qaua de aurgi Cosdnzeana cu pdrul de aur ......... j2Bou breaz sau Milea impirat.... ........91Ldmurirea cuvintelor pulin cunoscute ............. I 09

111

BABA DOCHIA $I DRAGOBETELE

Iaba Dochia a fost o fbmeie dugmdnoasd qirea prdpddul lumii. Avea un singur fecior,

pe Dragobete, care-i semina leit, fiind qi el arf[gos.Nora, cicdlitd toatd ziulica, aqtepta cu mare nerdbdaresi plece satara-beleaua cu biiatul ei la munte, cd eraueI mdnzdrarl, iar ea bdci!6. OftAnd necontenit se rugacitre Giniviga, crdiasa primdverii:

- Frunzd verde ;i-o alund,Zdnd, zdnisoard bund,Vezi-mi doru arzuliu,Wno cdt de timpuriu,

. Sd-mi plece din ces'lffdtu,Sd meargd hdt cdt pdmdntu,Dinfluier tot ddrldind,Din mdsele ddrddind.'Ea, pe ger pe nea, sdjoace,Inima-i neagrd sd-mpace.

$i mai dd cdnd Si cdnd brume,Suflarea sd li se curme,Oasele-nghetrdndu-le,

^ in stei pre/dcdnduJe.Intr-o diminea![ din M[rfigor, cAnd sta si treacd

iarna, dar primivara nu indrdznea s6-gi arate z6mbetul,o ffimite ea la rdu:

- Du-mi-te, fat6", cu lAna asta s-o speli pdn6-iface-o albd-albufd, din neagri cum e!

imi merge ea, nora, qi se apucd de lucru. Robotea gi

cdnta, cu g6ndul tot la soacri qi la bdrbat:

- Ochilori de pldns topili,inchidetri-vd S - alipili,Dormili somn addnc Si greu,Sd nu vedeli pdsu meu!

Uda biJele2, le sdpunea, le storcea qi iar le inmuia.Le cdlca in picioare, apoi le linciurea3, doar-doar de s-oschimba negreala in albea{d.

Se apropiau de amiaz zim\ii soarelui, tot spdldndIdna, dar de albit nici pomeneald.

$i, din ce se trudea fbrd spor, de ce se tdnguia maiindurerat.

2

Pe cdnd se apropia inserarea gi urma si se intoarciacasd, nu-i venea sd se urneascd, zic0nd:

- $tiu ce m-aqteaptd acolo, ceartd qi gdl6gie.Stdnd pe marginea g6rlei, tare abdtutd qi

olicdindu-se, din umbrele amurgului incepu sd se

desprind[ o ardtare strdvezie qi si se deslugeascd ungungurit ca de porumbild:

- Cdnli, draga mea, jeleSti

$i necazu-li spovedegti !Cum de nu m-ag cdina,

Cd-qi bate joc haind,Mult mai rdu ca de un cdine,De biet sufletu din mine?

$i se ldmurea din ce in ce minunata intruchipare.Era o ftpturd mdndrd gi t6ndrd la infdjigare, degi cupdrul alb-colilie, cu fa{a blend6, cu ochi mari, vrnezi,grdind dulce, mdngdios:

- Nu te teme, fiica mea,

Dochia-ifemeie rea,

Dar rdbdare de-l cvea,Ai sd scapi curdnd de ea.

Uite-un smoc de brebenei,Du-mi-te Si ii dd ei,

Spune-i cd la munte-s flori,Le-au adus niSte feciori!

$i, cum a pus chita4 albd peste vilele negre alel6nei, s-a gi topit pe loc negreala 1or. Erau toate la fel,lucioase, cum ii zdpadaproasplt cdzutd.

in fatra unui atare noroc, mi s-a bucurat ea pestefire, incepdnd sd cdnte:

- M-a trimis zgdrla la rdu.Cu poalele prinse-n brdu,

$i cu ldna-ntr-o copaieS-o fac din neagrd bdlaie.Era pana corbului,Dar zdnila codruluiMi- a preJdcut - o degr ab d,

Cum ii laptele de albd!

9

3

Mergea veseli, hdulind de rdsunau vbile. Cdnd mise apropie de casd incepu:

- Floricele, flori mdrunte!Cald e, mdre, sus la munte,

C-au ieSit ghiocei multri,

De par codrii toli cdrunli!Mi-o aude soacra gi tare mi se mird:

- Frunzulitra iarbd-n altd,Tb uitd la blestematd,Eu credeam cd o sd pldngd

$i ea, cdnd colo, ndtdngd,Cdntd ca o ciocdrlie,Cdnd e soarele-n chindie,Pdrdnd bucuroasdfoc,

$i arzdndu-i chiar dejoc!Nora de colo, cunosc6ndu-i firea cruntd qi

infeleg6ndu- i ad6ncimea rdutdlii neimpdcate, unde mi- irdspunde cu viers tremurat:

- Cum n-aS juca Si-aS doini,It{ici de cum m-a$ hodini,Cdnd sosit-a primdvara

$i-mpdnzit-a toatd lara;Cuflori mdndre, mii Si mii,

$i la munte ;i-n cdmpii?Dar soacra, oldrdtd foc, nevr6nd sd creadf, ochilor

gi urechilor:

- ESti nebund, fatd, hdi,Ce-mi vorbeqti de cocdrdi',

10

Cdnd zdpada nu s-a luat$i ceru-i tot fnnorat?

insd sufletul vesel al celeilalte izbucni:

- Ce-mi sporodeSti de zdpadd?Uite, dacd vrei, dovadd!

$i tare m6ndrd 16sd jos coqul de pe cap.Cdndazdrit florile, s-a apucat nagoda sd scrdgneasci

de ciudd, pe cdnd nora zbvrda, ca un fluture, de colo-1A

colo, neinclp6nd in ea de fericitd ce se simfea.Iatd;i ldna spdlatd,

Din neagrd, ti albd toatd,M-am trudit Si am tdcutTocmai cum mi-qifost cerut!

Urmd apoi tot mai rdzvedit, uitdndu-i-se drept inochi:

- La rdu m-ai trimis, m-am dus,Ca sd spdl ldna m-ai pus

$i-am albit-o, cum vezi bine,Mai vrei ceva de la mineT

Poama acrd,tot inclinciuratd6 insd in inima ei:

- Hei, sdfie ;i sd pald,Da'asta-i o mare hoa{d,Mi-a adus ldna spdlatd,Ba Siflori, sd plec tndatd,Oi pleca, ce sd mdfac,Doar n-oi sta aci, sd zac,Cdnd la munte-s floricele.Pornesc oitrele mele!

$i, strigdndu-gi feciorul:

l1

Dragobete, ce mai stai?Tb pregdteqte Si hai,SaricaT pe-umeri mdrlind,Dinfluier cu drag doinind,Sd-nsenindm colo-n zdri,Cu cioporu de mdnzdri.

$i mi s-a inhdiburat cu noud cojoace, plecdnd cufeciorul, imbrdcat mai ugurel.

Au pus samarul pe mdgar gi l-au impovdrat cu toatecele trebuincioase infiripdrii gospoddriei gi traiului pe

tot timpul verii in golul muntelui.Hi gi hi, apoi spre cioaceles albite de zdpadd, dar ea

credea c6-s pAlcuri de flori.

Incepe s[J6rdie insd o ploaie m6runt6, ca de toamndtdrzie, gi mi se lasd totodatd o chiciurd rece. $i mi-aupicurat vreo trei zile in qir, aci strorpi deqi, apoqi, acifulgi inghefa{i.

S-au ingreuiat cojoacele babei, nu mai putea sd lepoarte in spate. Leapddd ea unu, doud, trei, pundndu-lepeste tdrhatul mdgarului,pdnd, a r[mas cu o rupturd doarpe ea.

Ningea acum de-a binelea qi geruia de crdpaupietrele. Cautd aciuiali mamd qi fecior intr-o pegter[,apritudnd focul.

in ristimp, oile au luat-o din loc gi s-au camdepirtat, rdtdcindu-se o parte dintre ele.

Se uitd Dochia, nimic. Se uitd gi Dragobete, nimic,

t2

l3