MIHAIEMINESCU

BASME

Făt-Frumosdinlacrimă

Învremeaveche,pecândoamenii,cumsunteiazi,nueraudecâtîngermeniiviitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroaselepustiialepământului,—învremeavechetrăiaunîmpăratîntunecatșigânditorcamiază-noapteașiaveaoîmpărăteasătânărășizâmbitoarecamiezulluminosalzilei.

Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murisevecinulșilăsasedemoștenirefiilorșinepoțilorurașivrajbadesânge.Cincizecide ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte șisuferințe—împărat,ce-nviața luinu râseseniciodată,carenuzâmbeanici lacânteculnevinovatalcopilului,nici lasurâsulplindeamoral soției lui tinere,nici la poveștile bătrâne și glumețe aleostașilor înălbiți în bătălie și nevoi.Sesimțeaslab, se simțeamurindșin-aveacui să lesemoștenireaurii lui.Trist sesculadinpatulîmpărătesc,delângăîmpărăteasatânără—pataurit,însăpustiuși nebinecuvântat, — trist mergea la război cu inima neîmblânzită, — șiîmpărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei.Păruleicelgalbencaaurulcelmaifrumoscădeapesâniieialbișirotunzi,—șidinochiieialbaștrișimaricurgeaușiroaiedemărgăritareapoasepeofațămaialbăcaargintulcrinului.Lungicearcănevinetesetrăgeauîmprejurulochilor,șivinealbastresetrăgeaupefațaeialbăcaomarmurăvie.

Sculatădinpatulei,easearuncăpetrepteledepiatrăauneibolteînzid,încare veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint aMaicii durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate,pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru almameiluiDumnezeu.Împărăteasaseridicăîntoatămăreațaeistatură,atinsecubuzaeiseacălacrimaceareceșiosupseînadânculsufletuluisău.Dinmomentulacelaeapurceseîngreunată.

Trecuolună,trecurădouă,trecurănouă,șiîmpărăteasafăcuunfecioralbcaspumalaptelui,cupărulbălaicarazelelunii.

Împăratulsurâse,soarelesurâseșielînînfocataluiîmpărăție,chiarstătupeloc,încâttreizilen-afostnoapte,cinumaiseninșiveselie,—vinulcurgeadinbutiisparteșichioteledespicauboltacerului.

Și-ipusemamanumele:Făt-Frumosdinlacrimă.Șicrescușisefăcumarecabraziicodrilor.Creșteaîntr-olunăcâtalțiiîntr-unan.

Cânderadestuldemare,pusesă-ifacăunbuzdugandefier,îlaruncăînsusdedespicăbolta cerului, îl prinsepedegetul celmic și buzduganul se rupse-n

două.Atuncipusesă-ifacăaltulmaigreu—îlaruncăînsusaproapedepalatuldenoriallunii;căzânddinnori,nuserupsededegetulvoinicului.

AtunciFăt-Frumosîșiluăziuabunădelapărinți,casăseducă,săsebatăelsingur cu oștile împăratului ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul săuîmpărăteschainedepăstor,cămeșădeborangic,țesutăînlacrimilemameisale,mândrăpălăriecuflori,cucordeleșicumărgeleruptedelagâturilefetelorde-mpărați, îșipuse-nbrâulverdeun fluierdedoine și altuldehore, și, cânderasoarelededouăsulițepecer,aplecatînlumealargăși-ntoiulluidevoinic.

Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, decădea departe tot cale de-o zi. Văile șimunții se uimeau auzindu-i cântecele,apele-șiridicauvalurilemaisuscasă-lasculte,izvoareleîșiturburauadâncul,casă-șiazvârleafarăundelelor,pentrucafiecaredinundesă-laudă,fiecaredinelesăpoatăcântacadânsulcândvorșoptivăilorșiflorilor.

Râurileseciorăiaumaiînjosdebrâielemelancolicelorstânce,învățaudelapăstorul împăratdoina iubirilor, iarvulturiicestauamuțițipecreșteteleseci șisureastâncelornalte,învățaudelaelțipătulcelplânsaljelei.

Stăteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind;ochiiceinegriaifetelorseumpleaudelacrimidedor;și-npiepturilepăstorilortineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-omână pe bâtă, încolțea un dormaiadânc,maiîntunecos,maimare—dorulvoiniciei.

Toatestăteauînloc,numaiFăt-Frumosmergeamereu,urmărindcucânteculdorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca unvulturdeoțel,caosteanăzdrăvană.

Cândera-nspresarazileiatreia,buzduganul,căzând,seizbideopoartădearamă, și făcuunvuietputernic și lung.Poarta era sfărâmată șivoinicul intră.Lunarăsărisedintremunțișiseoglindeaîntr-unlacmareșilimpede,caseninulcerului.Înfundulluisevedeasclipind,delimpedeceera,unnisipdeaur;iarînmijlocul lui, peo insulăde smarand, încunjurat deun crângde arbori verzi șistufoși,seridicaunmândrupalatdeomarmurăcalaptele,lucieșialbă—atâtdelucie,încâtînzidurirăsfrângeaca-ntr-ooglindădeargint:dumbravășiluncă,lacșițărmuri.Oluntreaurităvegheapeundelelimpezialelaculuilângăpoartă;și-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vâslind, ajunse până la scările de marmură alepalatului.Pătrunsacolo,elvăzu înboltelescărilorcandelabrecusutedebrațe,și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă,susținutăde stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar înmijlocul ei stăteaomândrămasă,acoperităcualb,talgereletoatesăpatedincâte-unsingurmărgăritarmare;iar boierii ce ședeau lamasă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, eraufrumoșicazileletinerețiișivoioșicahorele.Darmaialesunuldinei,cufruntea-

ntr-uncercdeaur,bătutcudiamante,șicuhainelestrălucite,erafrumoscalunauneinopțidevară.DarmaimândrueraFăt-Frumos.

—Bine-aivenit,Făt-Frumos!zise împăratul;amauzitde tine,da'devăzutnute-amvăzut.

—Binete-amgăsit,împărate,deșimătemcănute-oilăsacubine,pentrucăamvenitsăneluptămgreu,cădestulaiviclenitasupratatăluimeu.

— Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeauna m-am luptat în luptădreaptă. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică șicuparilorsăumplecupelecuvinși-omlega frățiedecrucepecâtomfi și-omtrăi.

Șisesărutarăfecioriide-mpărațiînurărileboierilor,șibăurășisesfătuiră.ZiseîmpăratulluiFăt-Frumos:—Decine-nlumetetemitumaimult?—Denime-nlumeaasta,afarădeDumnezeu.Dartu?—Euiardenime,afarădeDumnezeușideMama-pădurilor.Obabăbătrână

șiurâtă, careumblăprin împărățiameademânăcu furtuna.Peunde treceea,fața pământului se usucă, satele se risipesc, târgurile cad năruite.Mers-am euasupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toatăîmpărăția,amfostsilitsăstaula-nvoialăcueașisă-idaucabirtotalzeceleadincopiiisupușilormei.Șiazivinecasă-șiieiebirul.

Când sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorâră; căci pemiazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ca o stâncă buhavă șiscobitădepăraie,c-opădure-nlocdepăr,urlaprinaerulcernitMama-pădurilorceanebună.Ochiiei—douănopțiturburi,guraei—unhăucăscat,dințiiei—șiruridepietredemori.

Cumveneavuind,Făt-Frumosoapucădemijlocșiotrânticutoatăputereaîntr-opiuămaredepiatră;pestepiuăprăvăliobucatădestâncă,pecare-olegădin toatepărțile cu șapte lanțuri de fier. Înăuntrubaba șuiera și se smulgea cavântulînchis,darnu-ifoloseanimica.

Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina lunii, văzură douădealurilungideapă.Ceera?Mama-pădurilor,neputândsăiasă,treceapesteapecupiuăcutotși-ibrăzdafațaîndouădealuri.Șifugeamereu,ostâncădepiatrăîndrăcită,rupându-șicaleprinpăduri,brăzdândpământulcudârălungă,pânăcesefăcunevăzutăîndepărtareanopții.

Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi, luându-și buzduganul de-a umăr,mersemereupedâra trasădepiuă,pânăceajunse lâng-ocasă frumoasă,albă,care sticlea la lumina lunii în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau înstraturiverzișiluminaualbastre,roșie-închiseșialbe,iarprintreeleroiaufluturiușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet,

dulce, ieșinddin roirea fluturilorșiaalbinelor, îmbătaugrădinașicasa.Lângăprispăstăteaudouăbutiicuapă, iarpeprispă torceao fată frumoasă.Hainaeialbășilungăpăreaunnorderazeșiumbre,iarpăruleideaureraîmpletitîncozilăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea einetedă.Luminatăderazelelunii,eapăreamuiatăîntr-unaerdeaur.Degeteleeica din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână caargintultorceaunfirdeomătasealbă,subțire,strălucită,cesemănamaimultaovierazădelună,cecutreieraaerul,decâtafirdetort.

La zgomotul ușor al pașilor lui Făt-Frumos, fata-și ridică ochii albaștri caundelelacului.

—Bine-aivenit,Făt-Frumos,ziseeacuochiilimpezișipejumătateînchiși,câtedemultdecândte-amvisat.Pecânddegetelemeletorceauunfir,gândurilemeletorceauunvis,unvisfrumos, încareeumăiubeamcutine;Făt-Frumos,dinfuiordearginttorceamșieramsă-țițesohainăurzităîndescântece,bătută-nfericire;s-oporți…săteiubeșticumine.Dintortulmeuți-așfaceohaină,dinzilelemele,oviațăplinădedesmierdări.

Astfel,cumpriveaumilitălael,fusulîiscăpădinmânășifurcacăzualăturideea.Easesculăși,carușinatădecelecezisese,mâinileeispânzurauînjoscalauncopilvinovatșiochiieiceimariseplecară.Elseapropiedeea,c-omânăîicuprinsemijlocul,iarcucealaltăîidesmierdăîncetfrunteașipărulși-ișopti:

—Cefrumoasăeștitu,cedragă-miești!Acuieștitu,fatamea?—AMamei-pădurilor, răspunse ea suspinând;măvei iubi tu acuma, când

știiacuisunt?Eaîncunjurăcuamândouăbrațeleeigoalegrumazulluișiseuitălunglael,înochiilui.

—Ce-mipasăacuiești,ziseel,destulcăteiubesc.—Dacămăiubești,săfugimatuncea,ziseealipindu-semaitaredepieptul

lui;dacăte-argăsimama,eate-aromorî,șidac-aimuritu,euașnebunioriașmurișieu.

— N-aibi frică, zise el zâmbind și desfăcându-se din brațele ei. Unde-imumă-ta?

—De când a venit se zbuciumă în piua în care-ai încuiat-o tu și roade cucolțiilalanțurilece-oînchid.

—Ce-mipasă!ziseelrepezindu-sesăvadăunde-i.—Făt-Frumos,zisefata,șidouălacrimimaristrălucirăînochiiei,nuteduce

încă! Să te-nvăț eu ce să facem ca să învingi tu pemama.Vezi tu buțile astedouă?Una-icuapă,altacuputere.Sălemutămunaînloculalteia.Mama,cândseluptăcuvrăjmașiiei,strigăcândobosește:„Stăi,sămaibemcâte-oleacădeapă!“Apoieabeaputere,învremecedușmanuleinumaiapă.Deaceeanoilemutămdinloc:eanuvaștișivabeanumaiapăînvremealupteicutine.

Precumauzis,așaaușifăcut.Elserepezidupăcasă.—Cefaci,babă?strigăel.Baba,devenin,sesmulseodatădinpiuă-nsusși

rupselanțurile,lungindu-seslabășimarepână-nnori.—A,binecămi-aivenit,Făt-Frumos!ziseea,făcându-seiarscurtă,iaacum

hailaluptă,acuomvedeacine-imaitare!—Hai!ziseFăt-Frumos.Baba-lapucădemijloc,selungirepezindu-secuel

până-nnori,apoiîlizbidepământși-lbăgăînțărânăpână-nglezne.Făt-Frumosoizbipeeașiobăgă-npământpânăîngenunchi.—Stăi,sămaibemapă,ziseMama-pădurilorostenită.Stăturășiserăsuflară.

Bababăuapă,Făt-Frumosbăuputere,ș-unfeldefocnestinsîicutreierăcufioriderăcoaretoțimușchiișitoatevineleluiceleslăbite.

C-oputereîndoită,cubrațedefier,osmuncipebabădemijlocși-obăgă-npământ până-n gât.Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creierii.Cerulîncărunțidenouri,vântulîncepuagemereceșiascuturacasaceamicăîntoateîncheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor,apelepăreaucă latră,numai tunetulcântaadânccaunprorocalpierzării.Prinacel întunericdesșinepătruns,Făt-Frumosvedeaalbindoumbrădeargint,cupărdeaurdespletit,rătăcind,cumâinileridicateșipalidă.Elseapropiedeeași-ocuprinsecubrațelelui.Eacăzucamoartădegroazăpepieptullui,șimâinileeirecis-ascunseră-nsânullui.Casăsetrezească,elîisărutăochii.Noriiserupeaubucățipecer,lunaroșiecafoculseiveaprinspărturilelorrisipite;iarpesânullui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi, și uimite—ochiimiresei lui.El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună.Ea-șiculcasecapulînsânulluișipăreacăadormise.Ajunslângăgrădinaîmpăratului,el o puse-n luntre, ducând-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cumirosșifloridingrădinăși-iclădiunpat,încare-oașezăca-ntr-uncuib.

Soareleieșinddinrăsăritprivealaeicudrag.Haineleeiumededeploaieselipiserădemembreledulci și rotunde, fațaeide-opaloareumedăcacearaceaalbă,mâinilemicișiunitepepiept,păruldespletitșirăsfiratpefân,ochiimari,închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar păreamoartă. Pe aceafruntenetedășialbă,Făt-Frumospresurăcâtevaflorialbastre,apoișezualăturicueași-ncepuadoiniîncet.Cerullimpede—omare,soarele—ofațădefoc,ierburileîmprospătate,mirosulcelumedalflorilorînvioșateofăceausădoarmămultșilin,însoțităîncaleavisuriloreideglasulcelplânsalfluierului.Cânderasoarele-namiazi, firea tăceașiFăt-Frumosasculta fericitaei răsuflare,caldășiumedă.Încetseplecălaobrazuleiși-osărută.Atuncieadeschiseochiiîncăplinidevisuri,și-ntinzându-sesomnoroasă,ziseîncetșizâmbind:

—Tuaiciești?—Banusuntaici,nuvezicănusuntaici?ziseelmailăcrămânddefericire.

Cumședeaellângăea,ea-șiîntinseunbrațși-icuprinsemijlocul.—Hai,scoală,ziseeldesmierdând-o,eziua-namiaza-mare.Easesculă,își

netezipăruldepefrunteși-ldetepespate,elîicuprinsemijlocul,ea-iînconjurăgrumazul— și astfel trecură printre straturile de flori și intrară în palatul demarmurăalîmpăratului.

El o duse la împăratul și i-o arătă, spuindu-i că-i mireasa lui. Împăratulzâmbi,apoiîlluădemânăpeFăt-Frumos,cașicândarfivrutsă-ispuiecevaîntaină,și-ltraselaofereastrămare,pecarevedealaculcelîntins.Cielnu-ispusenimica,cinumaiseuităuimitpeluciullaculuișiochiiiseumplurădelacrimi.Olebădăîșiînălțasearipilecapeniștepânzedeargintșicucapulcufundatînapăsfâșiafațaseninăalacului.

—Plângiîmpărate?ziseFăt-Frumos.Dece?—Făt-Frumos,ziseîmpăratul,binelecemil-aifăcutmienuți-lpotplătinici

culuminaochilor,oricâtdescumpămi-arfi,șicutoateasteavinsă-țicerșimaimult.

—Ce,împărate?—Vezitulebădaceeaîndrăgitădeunde?Tânărfiind,aștrebuisăfiuîndrăgit

de viață, și cu toate astea de câte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fatăfrumoasă,cuochiigânditori,dulcecaviselemării—fataGenarului,ommândrușisălbaticceîșipetreceviațavânândprinpăduribătrâne.O,câtedeaspruel,câtedefrumoasăfatalui!Oriceîncercaredeaorăpiafostdeșartă.Încearcă-tetu!

Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricăruivoinic,maiscumpădecâtzilele,maiscumpădecâtmireasa.

— Împărate prea luminate, din câte noroace-ai avut, unul a fostmaimaredecâttoate:acelacăFăt-Frumosți-ifratedecruce.Hai,cămăduceusărăpescpefataGenarului.

Și-șiluăcaiageri,caicusufletdevânt,Făt-Frumos,șierasăplece.Atuncimireasalui—Ileanaochema—îiziseîncetlaureche,sărutându-lcudulce:

—Nuuita,Făt-Frumos,căpecâtveifitudeparte,euoitotplânge.Elseuităcumilălaea,omângâie,darapoi,desfăcându-sedeîmbrățoșărileei,seavântăpeșeauacaluluișiplecăînlume.

Treceaprin codripustii, prinmunți cu frunteaninsă, și când răsăreadintrestâncibătrânelunacampalidă,cafațauneifetemoarte,atuncivedeadincândîncând câte-o streanță uriașă atârnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vârfulvreunuimunte—onoaptesfârtecată,untrecutînruină,uncastelnumaipietreșizidurisparte.

Când se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că șirulmunților dă într-omareverde și întinsă, ce trăiește înmii de valuri senine, strălucite, care treieră ariamării încet și melodios, până unde ochiul se pierde în albastrul cerului și în

verdele mării. În capătul șirului de munți, drept asupra mării, se oglindea înfundul ei omăreață stâncă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetatefrumoasă, care, de albă ce era, părea poleită cu argint. Din zidurile arcaterăsăreauferestrestrălucite,iardintr-ofereastrădeschisăsezărea,printreoaledeflori,uncapdefată,oacheșșivisător,caonoaptedevară.ErafataGenarului.

—Bine-ai venit, Făt-Frumos, zise ea, sărind de la fereastră și deschizândporțilemărețuluicastel,undeealocuiasingurăcaungeniuîntr-unpustiu,astă-noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, și steauami-a spus că vii din parteaîmpăratuluicemăiubește.

În sala cea mare a castelului, în cenușa vetrei, veghea unmotan cu șaptecapete, care cândurla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar cândurla din câteșapte,s-auzeacaledeșaptezile.

Genarul,pierdutînsălbatecelesalevânători,sedepărtasecalede-ozi.Făt-Frumosluăfataînbrațeșipunând-opecal,zburauamândoiprinpustiul

lunguluimăriicadouăabiavăzuteînchegărialevăzduhului.Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi.

Motanuldincastelmieunădintr-uncap,iarcalulGenaruluinechezăcuvocealuidebronz.

—Cee?îlîntrebăGenarulpecalulnăzdrăvan.Țis-aurâtcubinele?—Numis-aurâtmiecubinele,cidetine-irău.Făt-Frumosți-afuratfata.—Trebuiesănegrăbimmultcasă-iajungem?—Să ne grăbim și nu prea, pentru că-i putem ajunge.Genarul încălecă și

zburăcaspaimaceabătrânăînurmafugiților.Încurândîișiajunse.SăsebatăcuelFăt-Frumosnuputea,pentrucăGenaruleracreștinșiputerealuinueraînduhurileîntunericului,ciînDumnezeu.

—Făt-Frumos,ziseGenarul,multeștifrumosșimi-emilădetine.Deastădatănu-țifacnimica,dardealtădată…țineminte!

Șiluându-șifataalăturicuel,pieriînvânt,cașicândnumaifusese.DarFăt-Frumoseravoinicșiștiadrumul înapoi.Else reîntoarseșigăsipe

fatăiarsingură,însămaipalidășimaiplânsăeapăreașimaifrumoasă.Genarulera dus iar la vânătoare cale de două zile. Făt-Frumos luă alți cai din chiargrajdulGenarului.

Astă dată plecară noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunii peste adâncilevalurialemării,fugeauprinnoapteapustieșirececadouăvisuridragi;ciprinfugalorauzeaumiautelelungișiîndoitealemotanuluidinvatracastelului.Apoilisepărucănumaipotmerge,asemenecelorcevorsăfugăînvisșicutoateaceste nu pot. Apoi un nor de colb îi cuprinse, căci Genarul venea în fugacalului,derupeapământul.

Fața luiera înfricoșată,privireacruntă.Fărăde-aziceovorbă,elapucăpe

Făt-Frumos și-l azvârli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului. Apoidispărucufatăcutot.

Făt-Frumos,arsdefulgere,nucăzudineldecâtomânădecenușăînnisipulcel fierbinteșisecalpustiului.Dardincenușa luise făcuun izvor limpedececurgeapeunnisipdediamant,pelângăelarborinalți,verzi,stufoșirăspândeauoumbrărăcoritășimirositoare.Dacăcinevaarfipriceputglasulizvorului,arfiînțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos.Darcinesă înțeleagăglasul izvorului într-unpustiu,undepână-atuncinucălcasepiciordeom?

DarpevremeaaceeaDomnulumblaîncăpepământ.Într-ozisevedeaudoioameni călătorindprinpustiu.Hainele și fațaunuia străluceacaalba luminăasoarelui;celălalt,maiumilit,nupăreadecâtumbraceluiluminat.EraDomnulșisf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea înrăcoareleșilimpedelepârăucecurgeadinizvor.Princursulapeicugleznelelorsfâșiauvalurilepânălaumbritullorizvor.AcoloDomnulbăudinapăși-șispălăfața sa cea sfântă și luminată șimâinile sale făcătoaredeminuni.Apoi șezurăamândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și sfântul Petreaascultândpecugetedoinaizvoruluiplângător.Cândsescularăspreamergemaideparte,zisesf.Petrea:„Doamne,făcaacestizvorsăfiece-afostmaiînainte“.„Amin!“ziseDomnulridicândmânasaceasfântă,dupăcareapoisedepărtarăînspremare,fărăamaipriviînapoi.

Caprinfarmecpieriizvorulșicopacii,șiFăt-Frumos,trezitcadintr-unsomnlung,seuităîmprejur.AtuncivăzuchipulcelluminatalDomnului,cemergeapevalurilemării,careseplecauînaintealui,întocmaicapeuscat;șipesf.Petrea,care,mergândînurmaluișiînvinsdefirealuiceaomenească,seuitaînapoiasași-ifăcealuiFăt-Frumosdincap.Făt-Frumosîiurmăricuochiipânăcechipulsf.Petreaserisipiîndepărtare,șinusevedeadecâtchipulstrălucitalDomnuluiaruncândodungădeluminăpeluciulapei,astfelîncâtdacăsoarelen-arfifostînamiazi, ai fi crezut că soarele apune! El înțelesese minunea învierii sale șiîngenuncheînspreapusulaceluisoaredumnezeiesc.

Dar apoi își aduseaminte că făgăduise a răpipe fataGenarului, și ceeacefăgăduieștevoiniculanevoieolasănefăcută.

Deci se porni și înspre sară ajunse la castelul Genarului, ce strălucea înîntunericulseriicaouriașăumbră.Elintrăîncasă…fataGenaruluiplângea.Darcând îlvăzu, fațaei se-nseninăcumse-nseninăoundădeo rază.El îipovesticumînviese;atunciea-izise:

—Derăpitnumăpoțirăpipânăcenu-iaveauncalasemenecuacelace-laretatălmeu,pentruc-acelaaredouăinimi;dareuamsă-lîntrebînastăsarădeunde-șiarecalul,casăpoțișitusăcapețiunulcaacela.Pânăatunciînsă,pentru

casănuteafletată-meu,eutevoiprefaceîntr-ofloare.Elșezupeunscaun,iareașoptiovrajădulce,și,cumîlsărutăpefrunte,el

seprefăcuîntr-ofloareroșieînchisăcavișinacoaptă.Ea-lpuseîntrefloriledinfereastășicântadeveselie,derăsunacastelultatăluiei.

AtunciintrășiGenarul.—Veselăfatamea?șideceeștiveselă?întrebăel.—PentrucănumaiesteFăt-Frumoscasămărăpească,răspunseearâzând.Sepuserălacină.—Tată,întrebăfata,deundeaicaluld-tale,cucareumblilavânat?—Lace-țitrebuies-oștii?ziseelîncruntândsprâncenele.—Știipreabine,răspunsefata,cănuvreaucas-oștiudecâtnumaiia-așaca

s-oștiu,pentruc-acunumaieFăt-Frumossămărăpească.—Știitucănumăîmpotrivescțieniciodată,ziseGenarul.Departede-aicea,

lângămare,ședeobabăcareareșapteiepe.Eațineoamenicaresăilepăzeascăunan(cutoatecăanuleinuedecâtdetreizile),șidacăcinevailepăzeștebine,ea-lpunesă-șialeagădreptrăsplatăunmânz,iardenu,îlomoarăși-ipunecapulîntr-unpar.Chiar însădacăpăzeștecinevabineiepele, totușiea-lvicleneștepeom,căciscoateinimiledincaiitoțișilepuneîntr-unulsingur,încâtcelce-apăzitalegemaiîntotdeaunauncalfărăinimă,care-imairăudecâtunulderând…Eștimulțumită,fatamea?

—Mulțumită,răspunseeazâmbind.TotodatăînsăGenarulîiaruncăînfațăobatistăroșie,ușoară,mirositoare.Fataseuitămultînochiitatăluisău,caunomcaresedeșteaptădintr-unvis,decarenu-șipoateaduceaminte.Eauitasetotce-ispusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea printre frunzele ei, ca o stearoșieprinîncrețiturileunuinor.

A doua zi Genarul plecă iarăși des-dimineață la vânătoare. Fata sărutămurmurândfloarearoșieșiFăt-Frumosnăscucadinnimicaînainteaei.

—Ei,știiceva?oîntrebăel.—Nuștiunimica,ziseeatristășipunânddosulmâniipefrunteaei,amuitat

tot.—Însăeuamauzittot,ziseel.Rămâicubine,fatamea;încurândnevom

vedeaiar.Elîncălecăpeuncalșidispăruînpustiuri.Înarșițaceadogoritoareazilei…

văzuaproapedepădureunțânțarzvârcolindu-seînnisipulcelfierbinte.—Făt-Frumos,zisețânțarul,ia-mădemădupână-npădure,căți-oiprindeși

eubine.Suntîmpăratulțânțarilor.Făt-Frumosîldusepânăînpădureaprincareerasătreacă.Ieșinddinpădure,trecuiarprinpustiude-alungulmăriișivăzuunracatât

dearsdesoare,încâtnumaiaveaniciputeresăsemaiîntoarcă-napoi…

—Făt-Frumos, zise el, aruncă-mă-nmare, că ți-oi prinde și eu bine. Suntîmpăratulracilor.

Făt-Frumosîlaruncăînmareși-șiurmăcalea.Cândînspresarăajunselaunbordeiurâtșiacoperitcugunoidecal.Împrejurgardnuera,cinumainiștelungițărușeascuțite,dincareșaseaveaufiecare-nvârfcâteuncap,iaralșapteleafără,seclătinamereuînvântșizicea:cap!cap!cap!cap!

Peprispăobabăbătrânășizbârcită,culcatăpeuncojocvechi,stacucapuleisurcacenușaînpoaleleuneiroabetinereșifrumoase,care-icăutaîncap.

—Binev-amgăsit,ziseFăt-Frumos.—Bine-aivenit,flăcăule,zisebabasculându-se.Ce-aivenit?Cecauți?Vrei

să-mipaștiiepelepoate?—Da.—Iepelemelepascnumainoaptea…Uite,chiarde-acupoțisăporneșticu

ele la păscut… Fată hăi! ia dă tu flăcăului demâncatul ce i-am făcut eu șipornește-l.

Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea și acolo văzușapteiepenegrestrălucite—șaptenopți,caredecânderaunuzăriseîncăluminasoarelui.Elenechezaușibăteaudinpicioare.

Nemâncattoatăziua,elcinăce-idădusebabaș-apoi,încălecândpeunadiniepe,mânăpecelelalte în aerul întunecos și răcoarealnopții.Dar, încet, încetsimți cum se strecoară un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i sepainjinirășielcăzucamortîniarbapajiștei.Elsetrezipecândmijeadeziuă.Când colo, iepele nicăieri. El își credea capul pus în țeapă, când vede ieșinddintr-o pădure-n depărtare cele șapte iepe alungate de un roi nemărginit dețânțarișiunglassubțire-izise:

—Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și eu. Când se întoarse cu caii, babaîncepu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să bată fata, care nu era devină.

—Ceai,mamă?întrebăFăt-Frumos.—Nimica, ziseea,mi-avenit șimie toane.Asupra tan-amnimica…sunt

foartemulțumită.Apoiintrândîngrajd,începusăbatăcaii,țipând:Ascundeți-vămai bine, bată-v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-lcruceașimănânce-lmoartea!

A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi până ce mijea de ziuă.Desperat,erasă ieie lumea-ncap,cânddeodatăvederăsărinddinfundulmăriiceișaptecai,mușcațide-omulțimederaci.

—Mi-aifăcutunbine,ziseunglas,țil-amfăcutșieu.Eraîmpăratulracilor.Elmânăcaii-nsprecasășivedeiaroprivelișteca-nziuatrecută.Însăîncursulzileiroabababiis-apropiedeelși-iziseîncetstrângându-ldemână:

—EuștiucătueștiFăt-Frumos.Sănumaimănâncidinbucatelece-țifierbebaba,pentrucă-sfăcutecusomnoroasă…Ți-oifaceeualtfeldebucate.

Fata într-ascuns îi făcumerinde,și-nspresară,cânderasăplececucaii, îșisimțicaprinminunecapultreaz.

Spremiezulnopții se-ntoarseacasă,mânăcaii îngrajd, îi încuie și intră înodaie.Pevatracuptorului,încenușămailicureaucâțivacărbuni.Babastaîntinsăpe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era catrunchiulșinusemișcadeloc.Eltrezifata,cedormeapecuptor.

—Uite,ziseel,ți-amuritbaba.— Aș! asta să moară!? răspunse ea suspinând. Adevărat că acu e ca și

moartă.Acu-imiazănoaptea…unsomnamorțitîicuprindetrupul…darsufletuleicineștiepelacâterăspintenistă,cineștiepecâtecăiavrăjilorumblă.Pânăcecântă cucoșul, ea suge inimile celor ce mor, ori pustiește sufletele celornenorociți.Da,bădică,mâinețise-mplineșteanul, ia-mășipeminecud-ta,căți-oi fidemare folos.Eu tevoi scăpadinmulteprimejdiipecare ți legăteștebaba.

Eascoasedinfunduluneilăzihârbuiteșivechiocute,operieșionăframă.AdouazidedimineațăiseîmpliniseluiFăt-Frumosanul.Babatrebuiasă-i

deaunuldincaiș-apoisă-llasesăplececuDumnezeu.Pecândprânzeau,babaieșipânăîngrajd,scoaseinimiledincâteșișaptecai,sprealepunepetoateîntr-un tretin slab, căruia-i priveai prin coaste. Făt-Frumos se sculă de la masă șidupăîndemnareababeisedusesă-șialeagăcalulcetrebuiasăși-lieie.Caiiceifărăinimieraudeunnegrustrălucit,tretinulcelcuinimilestaculcatîntr-uncolțpe-omovilădegunoi.

—Peacesta-lalegeu,ziseFăt-Frumos,arătândlacalulcelslab.—Da'cumDoamneiartă-mă,săslujeștitudegeaba!?zisebabaceavicleană.

Cumsănu-țiieitudreptultău?Alege-țiunuldincaiiiștifrumoși…oricare-arfi,ți-ldau.

—Nu,peacesta-lvoi,ziseFăt-Frumos,ținândlavorbalui.Babascrâșnidindinți caapucată,darapoi își strânsemoaraceahârbuitădegură,ca sănu iasăprineaveninulce-irăscoleainimapestriță.

—Hai, ia-ți-l! zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere.Părea că fațapustiului se ia dupăurmele lui, și zbura caungând, caovijelieprintrevolbureledenisipceseridicauînurmă-i.

Într-o pădure îl aștepta fata fugită. El o urcă pe cal după dânsul și fugeamereu.

Noapteainundasepământulcuaeruleicelnegrușirăcoare.—Mă arde-n spate! zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură

naltă,verde,sevedeaunemișcațidoiochidejăratic,acărorrazeroșiicafocul

arspătrundeauînrărunchiifetei.—Aruncăperia,zisefata.Făt-Frumosoascultă.Șideodată-nurmă-levăzură

căseridicăopădureneagră,deasă,mare,înfioratădeunlungfreamătdefrunzeșideunurletflămânddelupi.

— Înainte! strigă Făt-Frumos calului, care zbura asemenea unui demonurmăritdeunblestemprinneguranopții.Lunapalidătreceaprinnourisuricaofațălimpedeprinmijloculunorviseturburișiseci.

Făt-Frumoszbura…zburanecontenit.—Măarde-nspate!zisefatac-ungeamătapăsat,cașicânds-arfisilitmult

casănuspuieîncă.Făt-Frumos se uită și văzu o bufniță mare și sură, din care nu străluceau

decâtochiiroșii,cadouăfulgerelănțuitedeunnor.—Aruncă cutea, zise fata. Făt-Frumos o aruncă. Și deodată se ridică din

pământ un colț sur, drept, neclintit, un uriaș împietrit ca spaima, cu capulatingânddenori.

Făt-Frumosvâjâiaprinaerașadeiute,încâtisepăreacănufuge,cicadedinînaltulceruluiîntr-unadâncnevăzut.

— Mă arde, zise fata. Baba găurise stânca într-un loc și trecea prin eaprefăcutăîntr-ofuniedefum,acăreicapătdinainteardeacauncărbune.

—Aruncă năframa, zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și deodată văzură înurmă-le un luciu întins, limpede, adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda înfundlunadeargintșisteleledefoc.

Făt-Frumos auzi o vrajă lungă prin aer și se uită prin nori. Cale de douăceasuri— pierdută în naltul cerului— plutea încet, încet prin albastrul tărieiMiazănoapteabătrânăcuaripiledearamă.

Când baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncăbuzduganu-nnorișiloviMiazănoapteaînaripi.Eacăzucaplumbullapământșicroncănijalnicdedouăsprezeceori.

Lunas-ascunseîntr-unnorșibaba,cuprinsădesomnuleidefier,seafundăînadânculcelvrăjitșinecunoscutallacului.Iarînmijloculluiseridicăoiarbălungășineagră.Erasufletulcelosânditalbabei.

—Amscăpat,zisefata.—Amscăpat,zisecalulcelcușapteinimi.Stăpâne,adăogicalul,tuaiizbit

Miazănoaptea,deacăzutlapământcudouăceasuriînaintedevreme,șieusimtsubpicioarelemelerăscolindu-senisipul.Scheleteleînmormântatedevolburelenisipuluiarzătoralpustiilorausăsescoalespreasesuiînlunălabenchetelelor.E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lormoarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oiîntoarcelamama,casămaisugînc-odatălapteleceldevăpaiealbăațâțelorei,

pentrucasămăfaciarfrumosșistrălucit.Făt-Frumosîlascultă.Sedetejosdepecalși-șiașternumantauapenisipul

încăfierbinte.Dar ciudat… ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi

ieșiseafară,pielițadinoacheșăsefăcusevânătă,mânagreacaplumbulșirececaunsloidegheață.

—Ceți-i?oîntrebăFăt-Frumos.— Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins: și se culcă în nisip,

tremurândcaapucată.Făt-Frumosdădudrumulcalului,apoiseculcăpemantauaceși-oașternuse.

El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe luminaochiului i se roșiseca focul șiprinelpăreacăvedecumlunasecobora încet,mărindu-sesprepământ,pânăcepăreacaocetatesfântășiargintie,spânzuratădin cer, ce tremura strălucită… cu palate nalte, albe… cu mii de ferestretrandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cuprunddeargintșibătutcupulberederaze.

Iarădinîntinselepustiiserăscoleaudinnisipscheletenalte…cucapetesecideoase…înveliteînlungimantalealbe, țesuterardinfiredeargint, încâtprinmantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroanefăcutedinfirederazeșidinspiniaurițișilungi…șiîncălicațipescheletedecai,mergeauîncet-încet…înlungișiruri…dungimișcătoaredeumbreargintii…șiurcau drumul lunii, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună,prinacărorafereștiseauzeaomuzicălunatecă…omuzicădevis.

Atunciisepărucășifatadelângăelseridicaîncet…,cătrupuleiserisipeaînaer,denurămâneaudecâtoasele,că,inundatădeomantaargintie,apucașieacalealuminoasăceduceaînlună.Seduceaînturbureaîmpărățieaumbrelor,deundevenisepepământ,momitădevrăjilebabei.

Apoipelițaochilorluiseînverzi…seînnegri—șinumaivăzunimica.Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în

pustiularidnechezeacalulfrumos,strălucit,îmbătatdeluminaaurităasoarelui,pecareelacuovedeapentru-ntâiaoară.

Făt-Frumosseavântăpeel și-n răstimpulcâtorvagânduri fericiteajunse lacastelulîncolțitalGenarului.

DeastădatăGenarulvânadepartecaledeșaptezile.Eloluăpefatăpecaldinaintealui.Ea-icuprinsegâtulcubrațeleeiși-șiascunsesecapulînsânullui,pe când poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor nisipul pustiei.Mergeauașadeiute,încâtisepăreacăpustiulșivalurilemăriifug,iareistaupeloc.Șinumaiîncetseauzeamotanulmieunânddincâteșaptecapetele.

Pierdutînpăduri,Genarulîșiaudecalulnechezând.

—Cee?îlîntrebă.—Făt-Frumosîțifurăfata,răspunsecalulnăzdrăvan.—Putea-l-omajunge?întrebăGenarulmirat,pentrucăștiacă-lomorâsepe

Făt-Frumos.—Nu,zău,răspunsecalul,pentruc-aîncălecatpeunfratealmeu,careare

șapteinimi,pecândeun-amdecâtdouă.Genarulîșiînfipsepinteniiadâncîncoastelecalului,carefugeascuturându-

se…caovijelie.CândîlvăzupeFăt-Frumosînpustiu,zisecaluluisău:—Spunefrățâne-tăusă-șiaruncestăpânulînnorișisăvinălamine,căl-oi

hrănicumiezdenucășil-oiadăpaculaptedulce.Calul Genarului îi necheză frățâne-său ceea ce-i spusese, iar frate-său i-o

spuseluiFăt-Frumos.—Zifrățâne-tău,ziseFăt-Frumoscaluluisău,să-șiaruncestăpânu-nnori,și

l-oihrănicujăraticșil-oiadăpacuparădefoc.CalulluiFăt-Frumosonechezăastafrățâne-său,șiacestaazvârlipeGenarul

până înnori.Noriicerului înmărmurirășisefăcurăpalatsurși frumos, iardindouă gene de nouri se vedeau doi ochi albaștri ca cerul, ce repezeau fulgerelungi.ErauochiiGenarului,exilatînîmpărățiaaerului.

Făt-Frumosdomolipasulcaluluișiașezăpefatăpeacelaaltătâne-său.Oziîncă,șiajunserăînmândracetateaîmpăratului.

Lumea-l crezusemort peFăt-Frumos, și de aceea, când se împrăștie faimavenirii lui, ziua-și muie aerul în lumină de sărbătoare și oamenii așteptaumurmurândlafaimaveniriilui,cumvuieșteunlandegrâulasuflareaunuivânt.

DarcefăcuseoareînvremeaaceeaIleanaîmpărăteasa?Ea,cumplecaseFăt-Frumos,s-aînchisîntr-ogrădinăcunalteziduridefier,șiacolo,culcându-sepepietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur,așezatălângăea,lacrimicuratecadiamantul.

În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură dinpietrișsterp,dinarșițazileișidinsecăciuneanopțiifloricufrunzegalbeneșic-oculoarestinsășiturburecaturburiiochiaimorților—floriledurerii.

Ochii împărătesei Ilenei, orbiți de plâns, numai vedeau nimica, decât i sepăreanumaică-nluciulbăii,plinădelacrimileei,vedeaca-nvischipulmireluieiiubit.Ciochiiei,douăizvoaresecate,încetasedeamaivărsalacrimi.Cine-ovedeacupăruleigalbenși lung,despletitși împrăștiatcacrețiiuneimantiideaurpe sânul ei rece, cine-ar fi văzut fața ei de-odureremută, săpatăparcă cudaltaîntrăsăturileei,arfigânditcă-ioînmărmurităzânăaundelor,culcatăpeunmormântdeprund.

Darcumauzivuietulveniriilui,fațaeise-nsenină;ealuăomânădelacrimidinbaieșistropigrădina.Caprinfarmec,foilegalbenealealeilordearborișiale

straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste și turburi se-nălbiră camărgăritarulcelstrălucit,șidinbotezuldelacrimiluarănumelelăcrămioare.

Împărăteasa ceaoarbă și albăumblă încet prin straturi și culese înpoaleomulțimedelăcrimioare,pecareapoi,așternându-lelângăbaiadeaur,făcuunpatdeflori.

AtunciintrăFăt-Frumos.Eas-aruncălagâtullui,însă,amuțitădebucurie,eanuputudecâtsă îndrepteasupră-iochiisăistinșișiorbi,cucarearfivrutsă-lsoarbăînsufletulei.Apoieaîlluădemânăși-iarătăbaiadelacrimi.

Luna limpede înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. Înaerul nopții, Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi, învălindu-se înmantaua ce i-o țesuse din raze de lună, se culcă să doarmă în patul de flori.ÎmpărăteasaseculcășiealângăelșivisăînviscăMaicaDomnuluidesprinsesedincerdouăvinetestelealediminețiișiileașezasepefrunte.

A doua zi, deșteptată, ea vedea… A treia zi se cunună împăratul cu fataGenarului.ApatrazierasăfienuntaluiFăt-Frumos.Unroiderazeveninddincer a spus lăutarilor cumhoresc îngerii când se sfințește un sfânt, și roiuri deunde răsărinddin inimapământului le-a spus cumcântăursitorile cândurzescbineleoamenilor.Astfellăutariimăiestrirăhorenalteșiurăriadânci.

Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure camărgăritarul,mironosițele viorele și florile toate s-adunară, vorbind fiecare înmirosul ei, șiținurăsfatlungcumsăfieluminilehaineidemireasă;apoiîncredințarătainalorunuicurtenitorfluturalbastrustropitcuaur.Acestaseduseșifluturăîncercurimulteasuprafețeimiresiicândeadormeaș-ofăcusăvadă într-unvis luciucaoglindacumtrebuiasăfie-mbrăcată.Eazâmbicândsevisăatâtdefrumoasă.

Mirele-și puse cămașă de tort de raze de lună, brâu demărgăritare,mantaalbăcaninsoarea.

Șisefăcununtămândrășifrumoasă,cumn-afostaltapefațapământului.Ș-autrăitapoiînpaceșiînlinișteanimulțișifericiți,iardac-afiadevăratce

zice lumea, că pentru feții-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fitrăindșiastăzi.

CălinNebunul

Eraodat-un împărat ș-avea trei fete și erauașade frumoase,de la soare teputeaiuita,daladânseleba.Acu,celedouăeraucumerau,daceamijlocienicisemaipovestește frumusețeaei.Acucâți fecioride-mpărați șideghinărari aucerut-o,împăratuln-avrutsăle-odeie.Acu-ntr-osearăauvenittreitinerișile-aucerut,daeln-avrutsăledea.Acueiauieșitafarășiunuldintr-înșiiaprinsafluiera cât s-a făcut unnormare și nu s-aumaivăzut nici ei, nici fetele.Le-arăpit. Acu-mpăratul a scos veste-n țară că cine-a găsi fetele le dă de nevastă.Acu-nsatucela-a-mpăratuluieraunomș-aveatreiflăcăi.

Doi erau cum erau, da unul era prost, ședea-n cenușă și-l chema CălinNebunul. Ș-au zis acei doi frați: „Haidem și noi să căutăm fetele-mpăratului“.Da’Călinazis:„Haișieucuvoi“.Ș-aceidoiauzis:„Hai“.

Și-mpăratulaziscăcares-apornidupăfeteledăbanidecheltuialășistraiedeprimeneală.Acuei au făcutunarc ș-auzis căunde l-a zvârli, pânăunde-aajunge,acolosăpoposească.

Aaruncatcelmareș-amersvodouăzileș-aajuns.Aaruncatșicelmijlociușitotașadegrabăaajuns.DacândaaruncatCălinNebunul,amerstreilunidezile, zi și noapte, și de-abia a ajuns. Acu ei, mergând pe drum, au gătit șicremeneașiamnaru.De-abiaauavutcuceațâțaoleacădefoc.Ș-auzisașaeiînde ei că să păzească focul unul din ei cât or dormi ceilalți doi, că dacă s-astingefocul, îi taiecapulceluice-apăzitdintr-înșii.Acus-auculcatceidoi,șicelmarearămassăpăzească.Pelamiezulnopțiis-aauzitunvuietgrozav.

Eraunzmeucutreicapete.—Cumaipututsă-micalcimoșiiledelatată-meufăr’devoianimănui?Hai

laluptă!—Hai!Și s-au luptat ei, s-au luptat, pân’ acu l-a omorât pe zmeu și a făcut din

capeteleluitreicăpițidecarne.Acusetrezescceidoi.—Uite,voiațidormit,da’euuitecelupt-amavut.Acuadouanoaptecelmijlociuerasăsteadestrajă.Iarpelamiezulnopțiise

aude-unvuiet.—Cumaipututsă-micalcimoșiileluitată-meufărăvoianimănui?Aistaeracupatrucapete.—Hailaluptă!—Hai!Șil-aomorâtșipeacestaș-afăcutpatrucăpițidecarnedincapetelelui.Acu,

cânds-autrezitei,o-nceputsă-ideiedegrijăluiCălinNebunulcăsăpăzeascăbinefocul.Acuelatreianoapteerasăfie.

Acu iar pe lamiezul nopții s-auzi un huietmare. Un zmeu era— cu optcapete.

—Hi!ziceCălinNebunul,—cășizmeuleranăzdrăvan,șiștiadedânsul—hailaluptă!

—Hai!Câtseluptă,seluptăcâtdecâtsănusedeiezmeul.I-atăiatCălinNebunulo

urecheș-apicatopicăturădesângeș-astinsfocul.Ș-așa,pi-ntuneric,s-o-nceputeialuptaș-însfârșitl-aomorâtCălinNebunulș-afăcutoptcăpițidecarne.Acucesăfacăel?Focnu-i.S-aluatelșimergeaașasupăratprinpădureș-aajunslaun copac nalt și s-a suit în vârful lui ș-a văzut în depărtare o zare de foc.Scoboarăelșiseporneștes-ajung-acoloși-ntâlneșteunompedrum.

—Bunănoapte!—Mulțumescd-tale!—Da’cineeștid-ta?—Eu-sDe-cu-sară.Călin Nebunul l-apucă și-l leagă de-un copac cot la cot. Mai merge el o

bucatăbună,șimaiîntâlneșteunom.—Bunănoapte.—Mulțumescd-tale.—Da’cineeștid-ta?—EuîsMiezu-nopții.Ia și pe-acela și-l leagă iar de-un copac. Mai merge el înainte și mai

întâlneșteunom.—Bunănoapte.—Mulțumescd-tale.—Da’cineeștid-ta?—EuîsZori-de-ziuă.Îlleagășipe-acela.Eli-alegat,căluii-erafricăsănusefacăziuă.Însfârșit,

ajunge el acolo.Acolo era o groapămare ș-un cazan c-o pereche de pirosteiemari, și-ntr-însul fierbea vo două-trei vaci șimprejurul pirosteilor se cocea oturtă.Șiîmprejuruleidormeaudoisprezecezmeișidouăzmeoaice,mamelelor.Acu Călin Nebunul ia vo doi tăciuni într-un hârb ș-un cărbune-n lulea și,plecând,iacă,i-avenitașaomiroznădebunădindemâncat,și,luândobucățică,acursapăclocotităpeurecheaunuizmeușielațipatstrașnic,cătoțis-autrezitșil-auprinspeCălinNebunul.

Ș-auvrutsă-lomoareșielazis:—Mărogd-lor-voastre,lăsați-mă,căsuntomsărac!

Da’eiauzisașa:—Dacătune-iaducepefata-mpăratuluiRoșu,noite-omlăsa.Da’elazis:—Da’decen-oluațid-voastră,căsuntețimaimulțișimaitari?…—Da’noisuntemduhurinecurate,și-mpăratulareuncocoșș-uncățel.Noi,

cândne-apropiemdepalatul lui,cocoșulcântășicățelulbate, șinoi trebuiesăfugim…Da’tu-iputeamaibine,căeștiompământean.

Da’CălinNebunul,viclean:—Haideți și d-voastră cumine, că-s euompământean și cățeluln-abate,

nicicocoșuln-acânta.Da’CălinNebunulseuitășivede-unvoiniccașidânsul,legatcotlacotde-

un copac, și când a văzut că s-a pornit CălinNebunul, el s-a smucit strașnic,încâtau rămasmâinile lacopacșiela fugit.Șieimerg,mergpânce-ajung lapoarta-mpăratului.Șieraopoartămaredefier,cănuera-nstaresătreacănimeafarădeCălinNebunul.Șiels-asuitpepoartăș-aziszmeilor:

—Haisăvăiaucâtepeunuldechicăsăvădauînogradă.Șiluatotluacâteunul și cupaloșul le tăia capul, pân ce a tăiat la toți. Ș-a intrat în ogradă, da-mpăratul, de grozav zid și poartă ce avea, ușile erau toate deschise. CălinNebunuls-asuitsuspescări,șiscărileeraudeaurbătutecudiamant,ș-aintratîncasăundedormeafata.

Da’eralunăș-omândreațeafară,șilunabăteaîncasăundedormeafata.Da’fata era așade frumoasăde câtdenepovestit.CălinNebunul a sărutat-o și i-aluat inelul de pe mână și s-a dus. Când a ajuns la zmeii cei tăiați, le-a tăiatvârfurilelimbilorlatoțidoisprezeceșile-apusînbasmaș-atrecutpoartașis-apornit ladrum.Amerspânce-aajuns lacazan.Apututprindeozmeoaicăș-atăiat-o,daunaa scăpat.A luatpedegetu istamic turta șipecellalt cazanucucarneși-ntr-unhârboleacădefocșis-apornitladrum.

Ș-aajuns laZori-de-ziuăși i-adatobucat’decarneș-obucat’de turtă, l-adezlegatș-azis:

—Hai,du-te!Maimergeel,ajungelaMiezu-nopțiiși-idăș-aceluiaobucat’decarneș-o

bucat’deturtăși-idădrumulș-aceluia.CândaajunslaDe-cu-sară,eramaimultmortdecândera legat. Îidăș-aceluiaobucat’decarneș-obucat’de turtăși-izice:

—Du-te,bre,’npace!Cândaajuns,n-aapucataațâțafocul,șisoareleacuerasus.Frațiiluiatâta

dormise,c-acu-ntrasemaide-unstânjenînpământ.Cânds-autrezit,azis:—I,CălinNebune,lung-amaifostnoapteaasta!Da’CălinNebunulnimicanule-apovestitdinceeaces-apetrecutcudânsul

noaptea.Aupregătiteiiarsăseporneascăș-azvârlittotCălinNebunularculș-au mers ei așa pân’ la Pădurea de aur. Când au ajuns acolo, le-a zis CălinNebunulașa:

—Fraților,voinu-țiputeatrece-npădureaasta.Faceți-văvoiocolibăaicișistațișimăduceusingur.

Așa,els-apornit.CândaajunsînmijloculPăduriiceideaur,fataceamareaîmpăratuluifăceademâncatzmeuluiei.

—Bunăvreme,fatăde-mpărat!—Mulțumesc,d-tale,CălinNebune.Denumeled-taleamauzit,daravedea

nute-amvăzut.Da’fugicădac-avenizmeulteucide.—Dacâtmănâncăzmeultău?Fatazice:—Patrucuptoaredepâine,patruvacifripteșipatruantaluridevin.Zice:—Iasăvădeu,le-oiputeamânca?SepuneCălinNebunulșimănâncătoate.Iaca,vineșizmeul.—Bunăvreme,cânedezmeu!—Mulțumesc,CălinNebune!—Amvenitsăiaupefată.Na,hailaluptă!—Stai,sămănâncceva.—Da’că,zice,euți-ammâncatmâncarea.—Cuatâtmaibine,zice,eusuntușorșitueștigreu.Șiseiaulaluptășiseluptăși-lomoarăCălinNebunul.Peurmăzicefetei:—Rămâiaici,căeumăducsăscotceledouăsurorialetale.Șisepornește.

Ajunge-nmijlocul Pădurii cei de argint. Fata ceamijlocie făcea demâncat ș-aceea.Da’el,cumavăzut-o,i-acăzutstrașnicdedragă.

—Bunăvreme,fatăde-mpărat!—Mulțumescd-tale,CălinNebune!Denumeled-taleamauzit,d-avedeanu

te-amvăzut.Da’șiCălinNebunulerafrumos,șifeteii-acăzutdrag.Da’fata-izice:—Fugi,cădac-avenizmeulteucide!—Dacâtmănâncăzmeul?—Optcuptoaredepâine,optvacifripteșioptantaluridevin.—Adă-ncoace,săvăd,oiputeamânca?Șimănâncătot.Iaca,vineșizmeul.—Bunăvreme,câinedezmeu!—Mulțumesc,CălinNebune.—Hailaluptă!—Stai,sămănâncceva.—Căeuți-ammâncatmâncarea!

—Mi-ofimaiușorlaluptă.Șiseiau,seluptășiseluptă,și-lomoarăCălinNebunul.Daluiașa-ierade

dragăfata,dealuat-ocudânsullaPădureadearamă.Cândaajunsînmijloculpădurii, ș-aceea făcea de mâncat. Aceea nu-l știa, da văzându-l cu soră-sa a-nțeles.

—Unde-țiestebărbatultău?—Lavânat,CălinNebune.Da’fugi,c-aistateomoară!—Câtmănâncăel?—Douăsprezececuptoaredepâine,douăsprezecevacifripteșidouăsprezece

antaluridevin.—Iasăvădeu,oimânca?MănâncăCălinNebunul,mănâncă,cândlaunantaldevinnu-lpoatebeași

zice-așa:—Cuatâta-imaitarezmeuldecâtmine.Iaca,vineșizmeul.—Bunăvreme,cânedezmeu!—Mulțumescd-tale,CălinNebune!—Amvenitsă-țiiaupefată.—Bapefatănu-ilua-o.—Hailaluptă!—Numaisămănâncceva.—Eudemâncatulțil-ammâncat!—Euoifimaiușor,tumaigreu.Hailaluptă!—Hai!Seluptă,seluptă,câtdecâtsănusădeiezmeul.Zicezmeul:—Hai,eum-oifaceoparăroșă,tutefăoparăverde.Da’elcuastaagreșit,căpararoșă-imaimoale,paraverde-imaitare.Iaca,

trecupe-acoloocioarăpesus.Și-izicezmeul:—Cioară,cioară,moaie-țiaripata-napășistingeparaast’verde.Da’CălinNebunulzice:—Împărateprenălțate,moaie-țiaripata-napășistingeparaast’roșie.Cioara,cândaauzit—știid-ta,aurcat-o—îndatăs-adus.Dupăce-audat-

o,a-nceputaciupidintr-însa,ș-atâtasângea-nceputacurge,deumblaipân’îngenunchi.Deacoleaels-aluatcufeteleșis-apornit.AajunsînPădureadeaurș-aluatșipeceamareșis-apornitș-aajunslafrațiilui.

Ș-azisașa:—Fraților,peastedouăle-țiluavoi,darast’mijlociee-amea;șis-aculcat

sădoarmă.Șifrațiis-ausfătuitașa:casă-lomoarenuseputea,dasă-itaiepicioareleși

să ieie fetele și să seducă la-mpăratul și să zică că ei le-au scos.Și i-au tăiatpicioarelecânddormeaș-auluatfeteleșis-aupornit(așaeradetruditdelupte,încâtn-asimțitcândi-autăiatpicioarele).

În zori de ziuă se trezește el. Se vede făr’ de picioare. Ce să facă? Da’picioareleile-auluatdeacolo,căaltmintreleelle-arfipus,căeranăzdrăvan.

S-aluatelîncetișorș-aintratînPădureaast’deaur.Amersvotreizileșivotrei nopți ș-a ajuns la un palat, așa de frumosu-i, de nu te-ndurai să te uiți ladânsul.Ș-aauzituncântecașadejale,dei-aruptinima.Seiaelîncetișorșisesuiepescărileceleșivedeacolopevoiniculce-șirupsesemâinilelazmei.

—Bunăvreme,voinice!—Mulțumescd-tale,CălinNebune,da’ce-aipățit?Șielîncepea-ispunetoatecâte-apățit.—Haisăfimfrațidecruce!—Hai!—Dad-tacineești?l-întreabăCălinNebunul.—Eu,zice,s-unfeciorde-mpărat,șipădurileasteaaufosttoateatătâne-meu

și ni le-a luat zmeii; da’ de când ai omorât pe zmei, acu iar suntem noi înstăpânire,șieupentrucă-sfăr’demâinitrăiescaici.Eufăr’demâini,tufăr’depicioare,omtrăibine.CălinNebunulseprindecumâiniledegâtulfecioruluide-mpărat și se primblă prin pădure.Așa într-o zi, aude un foșnet în frunze.Da’frateleluiceldecruceziceașa:

—Eum-oiapropiaîncetișorșiți-oidadrumul,șituprindecumâinile.Dându-idrumul,prindepezmeoaicaceascăpatășiziceașa:—Fă-mimiepicioareșiistuiamâini,oriteomorâm.Șizmeoaicazice:—Ia,aicea,cadeunstânjindedeparte,esteobaltă;vâră-teacolo,că-iieși

cupicioareșiistlaltcumâini.Da’CălinNebunul,mehenghiu:—Vâră-tetuîntâi.—Ei…bavârâți-văd-voastră!Da’CălinNebunul rupe o crenguță verde ș-omoaie-n apa ceea ș-o scoate

uscată,ș-o-ncepeapumni,cace-avrutsă-iusuce.—Mărog,număbate,căciesteladreaptaaltăbaltă.CălinNebunulvârăocrenguțăuscatăș-oscoateverde,șisevârăelacoloși

sescoatecupicioareșicellaltcumâini.Șiiaș-oomoarăpezmeoaică,căștiacă-noricevremearesă-ifacărău.DeacoloeiseiauiarșiziceCălinNebunulașa:

—De-acueumăducsă-micautpenevastamea,da-ntâihaisămăducîntr-unloccareți-amspuseu,lafata-mpăratuluiRoșu.

Și se iau și se pornesc. Mergând ei printr-o pădure, aproape de curtea-mpăratului,oculesCălinNebunulobasmadealune.Ajungândlapoartă,aauzit

un vuiet mare. Da’ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiri.Da’babaceadelapoartăerade-anoastră.

—Bunăseara,mătușă!—Mulțumescd-tale,voinice!—Da’ce-iaici,ces-aude?—Semărităfata-mpăratului.—Da’cineoia?—Bucătarul,c-oucisdoisprezecezmei.Da’CălinNebunulîizice-așababei:—Mătușă,iaca-țidauuncăușdegalbeni,să-mifaciceți-oizice.—Ți-oiface,voinice.El a luat basmaua ceea de alune. Era basma de-a noastre — neagră, cu

floricelep-împrejur—ș-apusinelu-nmijlocș-azisașa:—Du,mătușă,șipunedinainteaîmpăratului,măcarcăte-orghiontișite-or

daafară,vârâ-te-așa,cude-asila.Babas-adusș-aintratînghionturi,caacolo,ș-apuspemasă,ș-aieșit.Când

i-adatCălinNebunulcăușulceldegalbeni,eastrașnics-abucurat…căeanucâtsă-l fiavut înviațaei,darnicinu l-avăzut. Împăratulcândapusmânapebasma,alunelea-nceputadurăipemasăș-arămasinelu-nmijloc.

Fataazis:—Iaca,tată,inelulmeu,pecarenuseștiecuml-amprăpădit.Împăratula-nceputastriga:—Cine-aadusbasmauacualunele?Logofețiiauspuscăbabaceadelapoartă.Degrab-austrigats-aducăcine-a

adus. Se iaCălinNebunul și intră.Da’mirele, țiganul, ședea pe trei perini depuf.Când a fostCălinNebunul în pragul ușei, o perină a căzut de sub țigan.Cândafost înmijloculcasei,apicatș-adouași țiganu-azis:„Încet,sănumătăvălești“.Cândafost lângă-mpăratul,acăzutș-a treiaperină,căde! țiganuluinuisecădeasășadă.

Zice-mpăratul:—Cum,voinice,inelulfeteimeleaajunslad-ta?—Împărateprenălțate!Iacacumșiiacacum.Da’țiganul:—Cespuiminciuni,căeuamuciszmeii…Da’Călinzice:—Împărate,s-aducătoțizmeii,săvezi:estevârfullimbilor?A adus, și cu adevărat nu era. Atunci el le-a scos și i le-a arătat. Atunci

împăratu-astrigats-aducăcalulcelmaibundingrajdși-alegatpețiganlacoadacalului, ș-apus ș-unsacdenuci ș-adatbicicalului…Undepicanuca,pica și

bucățicadințigan.Acu-mpăratulazis:—De-acu,voinice,mi-ifiginere.—Da’Călinazis:—Banu,-mpărate,cămiealtami-acăzutdragă,daeuamunfratedecruce

aicicumine,totfeciorde-mpărat,s-oieie-acela.Șil-aadus,deșifataarfivrutmaidegrabădupăCălinNebunul;dar,dă,cu

istălalt era potrivită. Ș-a făcut o nuntă strașnică, de-a ținut vo trei săptămâini;luminații,lăutari,cenuera.

—De-acumăducsă-migăsescpe-amea.Câtplângeaueișistăruia,da’n-apututsă-lpotriveascăsărămâie.Ș-apornit.

Cândaajunsel lacasa tătâni-său,eraunpalat strașnicș-uncârddeporci, și-lpășteaunbăiețelcadevroșapteani.Cădecândîităiasepicioarele,acueravooptanidezile.

—Bunăvreme,băiețele!—Mulțumimd-tale,bade!—Cineșade-ncurțileieste?—Ia,niștevoinicicareauluatniștefetede-mpărat,careleluasezmeii.—Da’cumtrăiescei,pecarefeteauluat?—Celmaimarealuatpefataceamare,celmijlociualuatpeceamică.—Da’ceamijlocie?—Aiaaupus-odepăzeștegăinăria.—Da’tuacuiești?—Mama-mispunecă-saluiCălinNebunul,cine-amaifiacela…Dael,cândaauzitașa,numaielștiainimalui,cădă,săierțimata,cinstita

fațamatale!eraalui.—Da’mărog,bade,ajută-miadaporcii-nocol.Mergporcii,merg,cândoscroafănuvreasăintre.Călin Nebunul a trântit cu drucu-n scroafă. Ea a-nceput a țipa alergând,

porcii—toțidupădânsa.Decâtaauziteiș-auieșitafarăș-auînceputastriga,care-i acolo de bate porcii? Da’ Călin Nebunul intră-n ogradă. Ei, cum l-auvăzut,l-aucunoscut.Șis-ausculatîndatășis-aupusîngenunchiînaintealui:

—Iartă-ne,frate,cănecunoaștemgreșala.Da’Călinazisașa:—Banu,fraților,haisăfacemobombădefier,șinoisănepunemtustrei

alături, ia-așa,cumfacicruce.Ș-oaruncațiunuldinvoi însus,că-iștiutcăpecare-acădea,acela-ivinovat.

Ș-auaruncatînsus,ș-acăzutpeceidoișii-afăcutmiidefărâme.Șiela făcutonuntă strașnică.Da’elnueraașa tare la inimăcasă țiepe-

aceleaderău,caaceiapeastaalui,eltotțineacalacumnatelelui.Ș-afăcutunbalstrașnic,șieramșieuacolo…șieiaufăcutoulcicuțădepaparășim-audatpeuș-afară.Da’miemi-afostciudă,șim-amdusîngrajdșimi-amalesuncalcușauadeaur,cutrupuldecriță,cupicioaredeceară,cucoadadefuior,cucapuldecurechi,cuochiideneghină,ș-ampornitp-undealdecremene:picioarelesetopeau,coada-ipârâia,ochiipocneau.Ș-amîncălecatpe-oprăjinășiți-amspusominciună,ș-amîncălecatpe-opoartășiți-amspus-otoată.

FrumoasaLumii

Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi sosește, că-nainte mult mai este. Eraodatăunvânătorș-aveatreicopiișierasărac-sărac,câtnumaicu-atâtaseținea,că-mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul.Acu era opădurepe-acolope-aproape,de-iziceaPădureaneagră.Ș-auapucatoameniidinsatul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nimedepădurea ceea.Ș-așa erapărăsită,nimenuseducea,căziceaucălamiezulnopțiivindracii.

Acubietuomulistsăracazisîntr-ozicătrefemeialui:—Măifemeie,totomoarte-amsămor,iasămăduceuînpădureaceea,să

vădce-oigăsiacolo.Așa, i-a făcutnevastao turtă-n traistă și s-apornitel;a luatpușca-nspate.

Ajungândelacolo,luiîierafoartefrică…da’omulsăracsărăcia-lîmpingeaseduceorundecasăcâștige.

Iaca,mergândelașa,ajungelauncopacnaltșitufosstrașnic,nuștiucums-ofichemat,șivede-opasăreașadefrumoasă—eradeaur.Acuelcesăfacă,cadoarsăn-o-mpuște,s-opoatăprinde,că,vânzând-ovie,maimulteparalear filuat.Alungând-oelprincopac,easevârâ-ntr-obortă…ș-oprinde.Eln-amaistătut către noapte, că s-a temut de draci, ci a luat pasărea ș-a venit acasă ș-afăcutocușcăbunăș-apuspasărea-ncușcă.

Acuel înziuaceea, era sâmbătă, care-oprins-o, șiduminicădimineața s-aouatunou.Ouleradeaur.Da’elzice:

—Ei,măifemeie,eun-oivindepasăreaasta,căeas-aouașieuoiaveacâte-unoușim-oihrănidinzi-nzi.

Eliaoulșiseduce-ntârgși-lîntreabănegustorul:—Ceaidevândutșicâtceri?—Amunoușiceromiedelei.Da’unjidanzice(toteiîsmaimehenghi):—Iasăvădoul.Cândvedeoulceldeaur—făceamaimultdecâtomiedelei—(îidămia

delei).Iaelmiadelei,cumpărăceletrebuincioasepentrucopiișifemeieșiseduce-acasă.Dapegușapăsăriieracevascris,da’omulnuștiacarte.

Cândînadouaduminicăiars-aouatunoudeaur.Șiels-adusșiiaracerutomiedelei.Da’săieisamă,d-ta,cătotjidanulcelai-aieșitînainte!

Înatreiaduminică,cândadusoul,apuspegânduripejidan.Șis-agânditașajidanul:l-aîntrebatundeșede,săseducăsăvadădeundeareelouădeaur.Vinejidanul;da’elțineacușcaîncolțulcasei.

Cumaintratjidanulîncasă—elștiacarte—odatăși-aruncăochii-nfundulcasei.Pegușapăsării așa scria: „Cine-amânca inimaare să fie-mpărat; cine-amâncarânza,decâteoris-atrezipenoapte,de-atâteaoriaresăgăseascăcâteopungădebanisubcap;cine-amâncamaiurilearesă fieomcunoroc în lume,oriundevamergeel,oricepasafaceel,totcunorocaresăfie“.Acujidanul,totcudușmănieasupracreștinului:

—Vinde-mimiepasărea!—N-o pot, jupâne. Asta-i câștigulmeu, toată viața pentrumine și pentru

copii.Însfârșit,câts-apusjidanul,n-avrutbietuloms-ovândă.Jidanulaziscăi-i

răușic-aresămâielaom.Vânătoruladouazis-asculatdedimineațășis-aduscupușcadupăvânat.Da’jidanul—șiret,da’femeia,cade-anoastre,proastă—și-izice-așafemeii:

—Nevastă,cesătrăieștic-unomașadesărac,vin’săteiaueu,căte-oiținebineșiți-oițineșicopiii.Da’femeiazice:

—Dacăte-iboteza!Apoi,zice,cumlanoi,nusepoatesăsedespărțească.Da’jidanulzice:—Lasă-lpemânamea,căeuîlomorpânămâine.Îidănuștiuceșiomoară

omul.De-acolozice-așa:—Femeie,te-oilua,darmaiîntâitaie-mipasăreașimi-ofrige.Da’ să nu lipsească nimica din pasăre, toată s-o mănânc eu. Și femeia,

dobitoacă,eas-apotrivit.Atăiatșiafriptpasăreaș-apus-opevatră,astrâns-oșieaiesedincasăcutreabă,șicopiii,tustrei,intră-ncasă.Ziceunuldintr-înșii:

—Mă,taremi-ifoame…Mamaafriptpasăreaceea,haisămâncămcâte-obucățică.

—D’apoidac-afript-ojidanului,ne-abate!—Haisămâncămdinăuntru,cănus-avedea.Iacelmareinima,celmijlociurânza,celmicmaiurile.Pasăreaacunumai

plăteanimicadacălemâncaseacelea.Da’copiii,dupăce-aumâncat:—Măi,haisăfugim,căne-abate.Șieraobortă-ndosulcaseișis-auvârâtacolo.Vinejidanul.Da’lapasărecelenu-sîntr-însa.Apoiîncepe-astriga,batepe

biatafemeie.—Debunăseamă,aumâncatcopiii,căcialtulnimen-afostîncasă.Jidanulîndatăstrigădupăcopii,să-itaie,sămănânceeldincopii.I-aucăutat,

i-aucăutat, însfârșitnu i-augăsit.Dac-avăzut jidanulcănu-sșinu-s,s-adusdracului—crucedeaurîncasă!—alăsatșipefemeieșitot.Căeltotașaerasăfacă, d-apoi Dumnezeu a lăsat mai bine să mănânce copiii decât dânsul, căDumnezeunudoarme.Acu,acelmareaumblatce-aumblatșis-afăcutîmpărat

pe țara aceea.Acunumai aista eramicușor de tot, tot lamă-sa ședea, ist caremâncasemaiurile,șipesemneundeaveaelsăaibăașanoroc,tareeraleneș.

Celceamâncatrânzagăseatotpungidebanișisefăcusestrașnicomderău.Îi erau dragi numai petrecerile, să ierți mata, îi erau dragi cucoanele celefrumoase.Acu,acolo,strașniceradefrumoasăunade-iziceaFrumoasaLumii.Lasoareteputeaiuita,daladânsaba.

Acuel totumbla,cădoar i-arda-oboierulcela,danicicăvreasă i-odea.Iacavineelacasălamă-sa:

—Mamă,cemi-sbunimiebaniidacănupoteu luapeceeacemi-apicatdragă!

Da’mă-sazice:—Dragulmamei,du-teșitotte-iputeaîntâlnicuea.(Săvorbeascăcudânsa,

poatei-arfifostșieidrag.)Da’eaeravicleană.Acuaistce-amâncatmaiurilesejucacuniștebulgărașicualțibăiețipe-afară.Vineunmoșneag.

—Dragulmoșului,cefacituaici?—Iamăjoc,moșule!—Haicumoșu,căți-adapereșimere(știi,calacopii)—înșalăpebăiatși-

liacudânsul.Da’ acela era un vrăjitor grozav— îngheța apa. Ș-acu el, tot vrăjind prin

Pădureaneagră,adatdecevastrașnic,careelnuputeaface,numaic-uncopil.Seduce-acolocubăiatu-nmijloculpăduriișidăde-opiatrămare.Șibatedetreioriînpiatrășisedeschidepământul.Șielzicebăiatuluiașa:

—Măibăiate,du-tepescărileiesteîntr-acolosubpământ(erauniștescări)și-ai să cobori într-o grădină așa de mândră, și-ai să dai de-o căsuță acolo-ngrădină.Săintri-ncasăș-aisăveziunhornfăcutacoloșipevatrăaisăveziocheie. Să iei cheia ceea, s-o pui în brâu și să vii înapoi lamine.Da’ na-ți ș-overiguță de fier, că făr’ de veriga asta nu poți intra. (Acolo era pe ceea lume,zice-că.)Băiatulseia,merge-ncetișorșiintrăpân’îngrădinaceea.

Da’ acolo așa era omândreață, grădină cu pomi cu poame de aur… încâtbăiatuls-amiratcândaintratacoloși,știi,cacopilul,maidegrabăaalergatlapereși lameredecâtlacheiamoșneagului.Știicumetreabanoastră—eracucâmeșoi și cu curălușă bună-ncins, ș-o umplut sânul de mere și de pere. Elpornise să iasă, când și-aduce aminte de cheie, merge într-acolo ș-o ia— dacheiaerastrașnicderuginită…Cineștiece-arfifăcutelcucheiaceea,șiastăziamfifostsubmânaluipoate…Seiabăiatu-ncetișor,sesuieiarpescarăsăias-afară—căștiid-tacăel,bătrânu,deșiaveaputere,nuputeaintraînrai,daristacacopil…

Cândaajunsîngurăsăiasă,moșneagulastrigat:—Stai,nuieși!Dă-micheia!

Băiatulzice(eramic,datotcucap):—Balasă-măsăiesîntâiafară!—Banutelas.—Nu-țidaucheia!(Știid-ta,nicimânanuputeavârî,căerapăcătos.)—Amsăteomor.—Omoară-mă,numaidacăpoți!…El face tranc!cupicioru-npământși se-nchidepământul.Cesă facăbietul

băiat? Ia să se-ntoarcă, să seducă iarpringrădinile cele.Cândcolo, era-nchispământul,numaieramândreațaceea.Începebăiatulaplânge.Plângândașa,îșifrecamâinile.Ștergepeverigaceeacei-odat-omoșneagulșivine-unom.Omulcelaeradefier.Eraduhnecurat;omde-ainoștridefier,undesepoate?

—Măibăiate,cinete-aaduspetine-aici?—Iacacumșiiacacum,spunebăiatultot.—Eute-oiscoate,băiate,da-întâisăteducide-aici,să-mitaivodouăzecide

vaci,să-mifrigi,săamdemâncatpedrum,cândte-oiduce(căștiid-ta,nouănis-a părut că era-n gură, da el era tocma-n fundul pământului, când a-nchis elpiatra).

Frige el, și-l pune pe băiat după cap, și pune pe omână douăzeci de vacifripteșipealtămânăcâtevapoloboacecuapă,cuvin—cuce-ofifostnuștiu—șibăiatuluiîidăuncuțitș-oulcică.

—Cândmi-a fi foame, să tai cucuțituldincarne, să-midai sămănânc, șicândmi-afisete,să-midaicuulcicaapă.

Șimergeel,merge—zișinoaptetotmergea,decâtașaerade-ntuneric,denuzăreaicâtun firdecolb,dacăera subpământ!Acuapropiavaciledegătatdemâncatulșiapadebăut.Da’duhulcelnecurati-azisașa:

—Dacătu-iaveanorocsănugătescdemâncatulșiapa,eunutevoimânca,dardac-oigăta,temănânc.Iauită-tetuînsus,vezisoarele?

—Îlvădcâtozaredechibrit.—Ia!decimaieste!Mergeel—căacurămăsesenumaiojumătatedevacă.—Iauite-nsus,câtu-isoareledemare?—Îlvădpejumătate.—E,apoiiacatotmaiamobucatăbună!Când acu eramai aproapede ieșit afară, demâncatul se gătise, apă totmai

era.—Dă-midemâncat,cămi-ifoame!Băiatul, ce să facă el? Ia cuțitul și-și taie o bucat’ de pulpă și-i dă apă și

porneșteiar.Iacă,aieșitpeiastalume.Cândîlpunejos:—Să-mispuitudrept,deundemi-aidattude-ammâncatlaurmă?

—Dreptți-oispune,pulpami-amtăiat-o!—Dreptsă-țispun,săfiștiutcăeștiașadulce,nutemaiscoteam.—Acunumăpoțimânca?—Hei,acoloeralargulmeușistrâmtultău—de-acueștipreabunlaD-zeu

șinutelasăsătemănânc!(Știid-ta,căsubpământeraloculdracilor.)Șiomulsefacenevăzut.Da’băiatulerasăraculflămând,daeluitasecăare

merelecele-nsânșicheiaceea.Seiaelș-aleargă,ș-ajungelacasamâne-sa.Da,știid-ta,eleraleneș,daeradeduh,nuașa(parcănumailadv.suntdeduh?Suntși dintre noi!). Intră-n casă, da mă-sa era saracă strașnic, că, știi d-ta, ca laboierulcândajungelamărire,n-oluapebiatamă-sas-oție,deșiera-mpărat.

—Mamă,n-aivobucățicădelumânares-aprinzi?— Am, dragul mamei, de la Paște! (O ține, Doamne ferește, de tunet, s-

aprindă.)Aprindelumânarea.Da’elzice:—Doamne,mamă,taremi-iamânca!Amniștepereșiniștemere,da’m-a

durealainimăsămănânc.Da’eln-aluatseamacăele-sdeaur.Le-azvârlitsubolaiță.—Mamă,iaca,amocheie,decâttare-iruginită,mamă,șterge-oșivinde-oși

cumpără-miopâine.N-aapucataofrecaoleacă,și-auintratvocincioamenidefierîncasă.—Cevreți, stăpânilor? (El era să-nconjure lumea cu cheia aceea; c-atunci

aveacheiaiadului,puteafacecudraciiorice.)Femeia strașnic s-a înfricoșat de dânșii. Da’ băiatul, mehenghi, îndată s-a

priceput:—Masăvremșivinbun!Îndatăauvenitniște sufragii și-aupusmasa, șicen-aupus!Șidupăce-au

ospătateibine,austrânsaceiașis-adus.—Ei,mamă!Cheiaastaostrângeu!Acusefăcuseholtei,bunde-nsurat.—Mamă,euamauzitcăfata-mpăratuluiefrumoasă.Măducs-oiaueu.—Dragulmamei, tu,unbăiat așa sărac, să ieipe fata-mpăratului?Cemai

vorbeștinebunii?—Dacăeuvreauașa?!Du-te,mamă,staroste.—Da’cum,dragulmamei,săintrueuacolo?—Du-te,mamă!Elomâna.—Cumsămăduceucumânagoală?—Mamă,iavezimereleșiperelecele,n-auputrezit?Du-i-leacelea!—Binezici,dragulmamei.Se ia baba și se-mbracă cu peștiman, pune-un ștergar frumos în cap, ia-n

basma acelea și se pornește. Ajunge la poarta-mpăratului. Împăratul ședea-n

cerdaculcelnalt.Vede-mpăratulcă se luptauceiacudânsa,n-o lăsau să intre.Împăratul cela eramilostiv, nu ca ista de pe-acu.A gândit că a venit să cearăceva.

—Lăsați-o,bre!Cândauauzitporunca-mpăratului,aulăsat-o.—Cevrei,mătușă?—Apoiprenălțate-mpărate,amvenitdupăunlucrumare.—Cacefel,mătușă?—Poftimîntâicolacii.Vede-mpăratulpereleșimereledeaurș-astat înmirare.Săvadă laobabă

de-anoastră!Numailacurțilelorsuntde-acelea.—Feciorulmeuvreasăieiepefatad-tale,împărate!Da-mpăratulastatolecuțășipeurm-agândit:„Babaasta-inebună.“—Dacăfeciorultău,zice,pânămâinedimineață,înloculcaseitale,vaface

unpalatcaalmeuș-ogrădinăcaamea,c-ocărărușădepomipân’lacurteamea,și-nfiecarepomsăcântepăsările,eui-oidafata.

—Rămâisănătos,împărate!Sepornește-înapoifemeia.—Iaca,dragulmamei,ce-azis.—Bun,mamă,lefacpânămâine.Ștergecheiașiviniarcincioamenidefier.—Cevrei,stăpâne?—Pânămâinedimineațăsăfieunpalattotdesticlășipoleitcuaurșisăfieo

cărărușădespărțităprinpomiș-unpomsă-nflorească,unulsă-nfrunzească,unulsă-ipicefrunza,sănufiedoide-unfel.Șicărărușasăfiedecatifea,cuiarbădecatifea.Și la fiecarepomsăsteiecâte-unsoldatcusabiascoasă.Șipăsărilesăcânteașadefrumos,sănupoatădormiîmpăratulșifata-mpăratului!…

Eh!încăeramultpân-înziuășierautoategata.Împăratul,dimineațacândsetrezește,zicefetei:

—De când sunt în palatul ista, cum ne-au cântat păsările acum nu ne-aucântatniciodată(căelnus-aașteptatlaaste,elgândeacăpăsăriledingrădinaluicântă).Cândiese-afarășivede,zice:

—Bre!mareputereareomulista!Băiatulzice:—Du-te,mamă,șicere-ifatasămi-odeie!Seducebabala-mpăratul,da’el totopurtacuvorba,cănu-ieravoiasă-și

deiefatadupăd-aiștia.—Apoi,mătușă,deaziîntr-osăptămânădac-avenic-otrăsurădeaurșicai

carearmâncajăraticș-arbeapară,i-oidafata.Da’fataerasăsecununetocma-nziuaceeadup-unaltîmpărat.—Iaca,dragulmamei,ce-azis.

—I-oiface,mamă,șiasta.Audeelunvuietmarestrașnicpeafară.—Oareces-aude,mamă?Întreabămă-sa.Zice:—Semărităfata-mpăratului.—Cine-oia?—Cutarefeciorde-mpărat.Vezi,dragulmamei,numaim-aifăcutderâs.—Ialasă,mamă,cătotaresămi-odeie.Iael,ștergecheia.Daeraiarna.Și

vineomulceldefier.—Cevrei,stăpâne?—Fata-mpăratului s-acununatastăzi!Cândordormi, să ieipemirele să-l

puiafară șipemireasă s-opui într-opivniță și-nzorideziuă să-iaduci iarpeamândoiîncasă.

Dimineațaintră-mpăratu-ncasă.—Ei,dragiitatii,cumațidormit?Ziceel:—Mie,tată,taremi-afostfrig!—Ba, zice ea, eu nu știu unde eram, că căutam s-aprind lumânarea și nu

găseam,șinueranicipat,nicinimica.—Ațivisat!—Da’cumdracu,tată,că,iacă,buricelemi-oînghețatladegete.—Eunu-misimtspatele.—Cen-ațizissufragiuluis-aprindăfocul?Nuv-amaifinimică.Adouaseară,iarștergecheia.Vineiar:—Cevrei,stăpâne?—Vreausă teduci să-ipuipeginerele împăratului într-omovilădeomăt,

cândadormi,șipemireasăs-opuiînvârfulcasei!Pecasă,frig-frig,da’nueraomăt.Istaadegerat.Da’totîieramilădedânsa.—Numaijumătatedenoaptes-olașipevârfulcasei.Cândaaduspemiredimineața,erațapăn.Astrânstoțidoftorii,n-amaiavut

ce-iface—amurit,săracul!Iaca,se-mplineștesăptămâna.Eliarștergecheia,vinceia…—Mânedimineață,otrăsurădeaurșicaicareormâncajăraticș-orbeapară,

șimiestraielecelemaifrumoasedinlumesămileaduci.Sepuneelcaboierii-ntrăsurăadouazișiseporneștecătre-mpăratul.—Cumîi,voinice?zice-mpăratul.—Amvenitsă-midaifata.El se face că nu știe că i-a murit ginerele. I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă

strălucită, și i-o dă, ș-o duce la palatul lui— da’ lui așa-i era de dragă, de-oprăpădeadinochi.

Iacă, aude vrăjitorul că el a ieșit din pământ.Ce să facă el, să poată punemânapedânsul, că el, cât eradevrăjitor și strașnic, da’ el aveanumaivodoidraci,daistacheiaiaduluioavea.Da’elpuneacheiaceeatotdeaunape-osobășinumai sufragiul știadedânsa.Da’ sufragiulnuprea aveamintedestulă-n cap.Iaca,s-aluatelcufata-mpăratuluilaprimblare.Da’vrăjitorulaluatomulțimedecheinouășifrumoase,alteledeaur,dearamă,deargintș-aînceputastrigapelapoartaginereluiîmpăratului:

—Cine-mimaidăcheiruginite,că-idaudeceledeaur?Șisufragiul,nupreaaveamultăminte-ncap,agânditsădeacheiaceeașisă

ieieunadeaur,cămaibineapriistăpânu-său.Ehei!șicândi-aluat(cheia,i-aluat) săracul toată puterea lui. Îi dă.N-a apucat de-a veni el de la plimbare șipalatuln-amaifost.Arămaselsăraculîncâmp,nicibordeiulce-laveaînaintenueraacu.Da-mpăratuli-atrimisașarăspunspeunlogofăt:cădacăpân’întreizilen-afacepalatulcumafost,îiiafatașinui-omaidă.Acuți-amspuscămaibine i-ar fi luatzileledecâtsă i-o ieiepedânsa.Mare lucru-idragostea!Cesăfacă el? Da’ și fata-acu strașnic ținea la dânsul. Nainte mai drag îi era celdegerat,da’acuma!Aașteptatelpân’a treiazi;nu-idechip,n-aredeundesăfacă palatul. Își ia el ziua bună de la nevastă- sa: cine știe ce jelanie a fi fostacolo!

—Măducde-acu-nlumeamea!Mergeelșiajungelaobaltă(camuniazvine).— De-acu n-am ce face, mă-nec! Dând așa, frecându-și mâinile, dă de

veriguțace i-adat-ovrăjitorulcând l-avârât întâi îngroapă.Șivineunomdefier.

—Cevrei,stăpâne?—Vreaucheiaceadelaiad.—Eucheiaiaduluinuți-opotda.—Apoi,cesăfaceu,spune-mimăcarunde-i?—Apoivrăjitorul,casănu-lajungănime,ș-afăcutunpalatpePrut,ș-acu,

dacă-iputeamergepân’acolo,eloțineascunsăsubperinălacapullui.—Cesăfaceu,cumoiputeas-ajungladânsul?—Na-ți,zice,bucățicaastadefier,dă-tedetreioride-acuru-ncappedânsa

și te-i face omuscă—pe urmă te-i pricepe cum s-o iei. Și s-a făcut nevăzutomulcela.

Seiael,sedădetreioripestecapșizboarăcamuscapân’laPrut.Ajungeacolo, da’ vrăjitorul dormea de-amiazăzi. Dă să intre… pe unde să intre?Ferestrelecuobloane,cumsepurtamaidemult.„Măvârpebortacheii!“Sevârăși sepunepe sobă.Undese trezeștevrăjitorul șiunde-ncepeabate-nmijlocul

caseicunișteciocaneșiunde-ncepeaieșiladraci,deteluaufiori.Ș-a-nceputa-itrimitepeundesăfacărele,săpuielacalepeoamenisăfacărele;decât,cândnuvreaD-zeu,căeleraompământean,il-aluatdinminte!Așa,dupăce-apuseltrebile la cale, a ieșit afară. Musca s-a sculat, a luat cheia de sub perină ș-aînceputcătinel-cătinel,ș-azburatafară.Decâtbucurialuinusemaipovestește,c-are să ieie pe fată-napoi.Acu lui nu-i eradedânsul, dedânsa-i era ce-i era.Freacăcheia,vinoameniiceidefier.

—Să-mifacipalatuliarînapoicumafost!Șiacus-a-nvățatminte:purtacheiatotlângădânsul.

Acucesăfacăvrăjitorul?Eraînsatulcelaobabăsfântă…Peatuncieralumebună, erau sfinți, nu ca acu.Când te durea capul, când aveai vo boală, numaidacăpuneamâna-țitrecea.S-adusvrăjitorulș-aomorâtbabașis-aîmbrăcatelînstraieleei.S-a-mbolnăvitfemeialui,fata-mpăratului,decâtceboală,sădeaD-zeusăamșieucâtoitrăi,decâtnumaicândziceaoleacăvaleu,elseprăpădea.

—Iasăchemipebabaceasfântă.Vine;acelaeravrăjitorul.Începe-apunemânapecapulei,cașicum,dragă

Doamne,aodescânta.Șicândieseeldincasă,îizicevrăjitorulei:—Doamne,măria-ta,câtăfrumusețeșimândrețeaiîncasășin-aișiunou

frumosdemarmură!—Cacefeldeou,mătușă?—Acela-inumaiînfundulpământului!—Ira!oizicebărbatu-meu,ș-atrimitepecinevasă-lcaute.Șiseducevrăjitorul.Intrăelîncasă.—Ei,zice,iacacemi-aspusbabaast-sfântă.—Iacasășterg,dragă,cheia.Ștergecheiașivindoioamenidefier.—Cevrei,stăpâne?—Vreauoulceldemarmurădesubpământ.—D-apoi,bată-teD-zeusă tebată (fie-i luiacolo!);câte-ți faceu,pânăși

cheiaiaduluioai,acumvreisăneieișitoatăputereanoastră?…Vezid-ta,vrăjitorulavrutînadins,cadoarduhulcelnecuratl-agâtui.—Da’eute-așomorî,dapentrucăștiucăastanuvinedelatine,pentruasta

teiertși-țispunașa:căbabaceasfântă-ivrăjitorulșicăaziaresăviec-uncuțitmareșis-afacecăpunemânapecapulfemeiitaleș-aresăți-oomoare.

Decât, cânda auzit el așa,of!numai tremura!Și seduceomulcelde fier.Acuelîșigăteșteiataganul,șicândvine-ncasăvrăjitorul,punepesufragiușiîldezbracă-ndată,ș-adevăratgăsește-uncuțitmare,știi,caunchipdecosor,și-lia

cuiataganulși-lfacebucățele.Acueracudeplinfericiți.

Acusăraculnumaiștiace-idurerea,cumștia-nainte,șizice-ntr-ozi:— Ia hai, soro, sămergem să găsim pe frații mei cei doi. (Da’mama lui

murise!)Se iauei și sepregătesc, șimergândeiașa,auajuns la-mpăratul.Erastrașnic în război cu altul. Tot să nu fie omul săracu-n pace. Ș-așa era el descârbit,decâtstrașniclucru.Văzândpeacesta,s-abucuratș-azisașa:

—Fiindcăeștiginerede-mpărat,mi-idaajutorș-oiputeasăbatpevrăjmașulmeu.

Așaagatat armatăgrozavă și-n sfârșit adoveditpe ceala.Acuaiști doi sezicecăerautarefericiți—numaiacela,saracul,eramainecăjit(celcurânza).Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa Lumii. Dă să intre-n palatul boieruluiceluia,nu-llasăsăintre.Așa,elatrântitunbalstrălucitș-apoftitpetoțisăvielabalulcela,întrecareerașiFrumoasaLumii.Decâtașaeraeadefrumoasă,cât,cânda intrat înbal,a luminatbaluldeatâta…să ierțimata.Ela începutdupăaceea joculpân’ în zorideziuă—unde-a-ntinsniștemese și s-apus să joacecărțile.Elafăcuttoatechipurilecasăjoacecudânsa.Elaveamarenorocșisefăceacănucâștiga, toteisă-ideie,cănumaiputeadedragăce-iera.Acuea,văzândatâțiabani,s-aminunatș-azisașatătâni-său:

—Hai, tată, să-lpoftimpe ista lanoi (știi,oride-anoastre,oride-ad-lor-voastre, care vrea să scurgă tot la parale, trage ori pe cine).Acu el, venind ladânsa-ntr-osearăcuvozecepungidegalbeni,ajucatiarîncărțișii-adattoției,de n-a rămasmăcar c-un pitac.Acu ea, văzând că n-a rămas nici c-o para, a-nceputarâdededânsul.Șiplouaafară.Șivruteșinevruteatrebuitsă-lîmbiesămâie-acolo.Dormindel,decâteori s-a trezit,deatâteaori agăsitopungădebanisubcap.

A doua zi dimineața, când a venit sufragiul să-i deie de spălat, după ce-amântuit de spălat, i-a pus înmâini vo douăzeci de galbeni bacșiș. Aleargă ladânsasufragiul.Da’eazice:

—Bre!deundeareomu-aistaatâteaparale?Vineladânsu-ncasășizice-așa:—Eute-oiluadebărbatdacămi-ispunedeundeaiatâțiabani.Elzăluziseși

i-aspus,prostul.Da’eai-afăcutocafeanuștiucuceșis-abolnăvitelstrașnicș-a început a vărsa, ș-a vărsat rânza. Ș-a luat-o ea, a spălat-o cine știe cu ce, aparfumat-o ș-a înghițit-o ea, ca să găsească ea pungile cu bani. Da’ fiecăruianorocullui.

Elmaiaveavozecepungidebanidinnoapteaceea.Ea l-a dat pe urm-afară. El a-ncălecat pe un cal și s-a pornit.Mergând cu

calulcela,adatpe-uncâmpdeflorișis-aplecatcalulsămănânceșis-afăcutun

măgar.Elastrânsunmănunchideflorișil-apusînbuzunar.Mergândelcălarepemăgarmaideparte,adatdeuniaz.Sepleacămăgarulsăbeieapășisefaceiarcal.

—Ei,zice,bună-iasta!Ia el într-un șip apă și se-ntoarce-napoi. Ajunge iar acolo, la Frumoasa

Lumii,șidinbaniice-irămăsesemaitoarn-unbalstrașnic.Daeaaleargă,casămaivadădeundearebani.—Deundebani?—Dinmănunchiulistdeflori.Eli-ldă.Ea,mirosind,sefacemăgăriță.Elo

lasă măgăriță și iese din casă. Așteaptă sufragiul să iasă stăpâna afară. Nu-i!Marepăcat!Cândseduce-ncasă,ogăseștemăgăriță.Se-ntoarce,ș-oiade-acoloșiporneștecălarepedânsa.Îidăfânsămănânce(cămăgăriță,da’inimădeom).Eaazisașacualean:

—Nute-oimai înșelade-acuși ți-oidarânza-napoi,numaifă-măcumamfost.

Eldemultece-ifăcuse,acuerahapsânșis-aduspedânsapânăla-mpăratul,lafrate-său.Acuaciiaerași iestlalt,care țineapefata-mpăratului.Șicând le-apovestitellorcămăgărița-iFrumoasaLumii,eis-aupuspelângădânsulcas-oierte.Șiiertând-o,abăutapășis-afăcutiarlaloc.Șierauacumtreiîmpărațipeoțară.Și-aufosttoțifericiți…Și-amîncălecatpe-oșașiți-amspus-oașa.

Borta-vântului

Era un om sărac-sărac, ș-avea o mulțime de copii. Acu era în vremeafoametii și el amuncit v-o săptămână pe un căuș de grăunțe. Acu s-a dus larâșnițăcudânsele.Dupăcele-orâșnit,aeșitafarăcucăușulcufăinășis-apornitofurtunămareșii-aluattoatăfăinadincăuș.Daelstrașnics-omâniat.„Numălaseuașacuunacudouă“,șifaceunșumuiagdepaieșipornește.

Îlîntreabăunom:—Undeteduci,cumătre?—Măducs'astupbortavântului,cămi-aluatfăinadincăuș.—Daunde-inimeri-o?—Unde-afiacolomăduc.MergândellocdepărtataajunspeDumnezeușisf.Petrea(eraupepământ

pe-atunci).—Undeteduciomule?—Măducs'astupbortavântului,cămi-oluatfăinadincăuș.DaDumnezeu

i-ozisașa:—Omule,nutemaiduce.Na-ționucă…dapânacasăsănuzici:«Nucă,

deschide-te!».Întorcându-seelînnapoi,a'noptatș-aajunslaunomșis-arugatsă-lprimeascăsădoarmăacolopestenoapte.

—Deundeviibade?l-întreabăomulcela.—Măduceams'astupbortavântuluiș'amîntâlnitunnebunpedrumșimi-o

dat o nucă și-a zis să nu zic pân' acasă: «Nucă, deschide-te !».Ce-amai fi șiasta?Femeeaomuluivicleană.Iaonucă'nmânășizice:

—Iasă-țivădnuca.Îi schimbă nuca omului. Și pe urmă se duce 'ntr-un ocol și zice: «Nucă,

deschide-te!».Dac-ozis—atâtevitece-oieșit,oi,cai,hei,obogăție 'ntreagă.Știimata,puteredumnezeiască!

Seduceadouaziacasă:«Nucă,deschide-te!».Nucadeundesăsedeschidă.—Haibată-mi-lDumnezeuvântșimoșneagullua-l-ardracu.Măducs'astup

bortavântuluișisăbatpemoșneagdecem-oviclenit.AjungeiarpeDumnezeu.DaD-zeu,știi,puteredumnezeiască,acueraaltfellafață…nul-ocunoscut.—Undeteduci,bade?—S'astupbortavântuluișisăucidmoșneagul,lacem-oviclenit.—Na-ți,bade,unmăgar.Dasănuzicipân'acasă:«Măgar,baligă-te!».—N-oizice.

Se-ntoarceeliarpelaomulcela.Daomulcela-lospăteazăși-idăvinsăbee,șiomuls-ochefăluitși-aadormitpelaiță.Daerauniștețiganicușatraacoloș-aveamăgarșiomuls-odusș-ocumpăratș-aschimbatmăgarul.

Omuladouazisescoală, iamăgarulșiseduce-acasăși-izice:«Măgar, făbani!».

Măgarul,deunde?Elapuc'undrucși'ncepeadișălamăgarul.—Acunu-lmaiierteu.Seporneștesă 'ntâlneascăpemoșneagșis'astupebortavântului.Întâlnește

peDumnezeu.—Na-ți bade, o cârjă, da să nu zici pân acasă: «Cârje 'ncârjește-te !». Ia

cârja,vinepelaomulcela.Acuomuli-adatșimaistrașnicospățșis-asfătuitcădac'orvedece-amaidașicârja,peurmăsă-lomoare,casănuprepuecăeli-oluat.Acuziceomulfemeii:

—Măi, femee, noi hai cu cârja 'n zămnic{beciu} și să 'nchidem ușa ș-a săzicem:«Cârjă'ncârjește-te!».

Sevâră.Cârjaunde'ncepeabateș-asdrobi.Pânăceomuleracuchef,pânăs-atrezit,eierauucișicamerele.

—Bade ți-omdașimăgarșinuca,numamărog, scoate-ne.Acuomul i-olăsatdei-obătutșimaibine.Aluatmăgarul,cârjașinucașis-opornitacasă.

Așas-afăcutdebogatacu,de-aajunsvestepânla-mpăratul.Atâțiabaniaveael,de-osemănatș-ocrescutgrâudeaur.Acu'mpăratulaauzitcăareunlandeaurș-otrimisdoisufragiisă-ideesămânță,săsemeneși-mpăratul.

—Săspuiîmpăratuluicănuvreausă-idau,săvădcemi-aface.Împăratulcândaauzitașa,strașnics-omâniatș-ogătitoștire,săseducăcurăsboiasupralui.Împăratulerafrunte,știi,maimare.Ș-avenitpânlaușaluiș-ostrigatsăiasăafară.Daelavebani,datotcustraiede-anoastre,nucustraieleșești.Elpunecârja sub suman și ese afară. Acu 'mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fostrușinesingurluisăseducăelnumacuunulsăselupte.Azis:

—Omule,arată-țituîntâiputerea.— Bine, măi împărate. Cârje'ncârjește-te, la tot soldatul câte două și la

împăratulnouă.(Cârjaeradumnezeiască,totîncappâcâia).Onebunitșipesoldațișipe-mpăratul.S-odusîmpăratul,ș-orămaspaceș-o

trăitbine.SădeaD-zeusătrăiascășicopiiimeiașa.

Finul-lui-Dumnezeu

Poveste, poveste — da eu nu-s de pe când poveștile — eu sunt de maiîncoace, dam-am dus într-o zi la soacră-mea ș'am găsit un sac de povești, șivenindacasăl-amscăpatjosșis-odespicatsaculșide-atuncis-oîmplutlumeadepoveștiș'amînvățatșieuunașiț-ospund-tale.

Eraodat-unom ș-aveadoi feciori.Acu femeea era 'ngreunată ș-o făcut unbăiet,daelerasărac,n-aveacinei-lboteza.Iacape-acoloeraDumnezeușisf.Petrea.ȘiDumnezeuil-obotezatș-orămasbăietulnăzdrăvan.

Da la urma băietului a făcut o fată, ș-așa era de frumoasă, de la soare teputeaiuita,daladânsaba.Treabaeierasăducădemâncatînțarină.Ducândeademâncat în țarină a zărit-o un smău și s-o pus pe-atâta s-o iee. Da finul luiDumnezeueranăzdrăvanș-ozisașafetei:căelafaceobrazdădeplugpânălademâncatșieatotdeunapebrazdăsămeargălafrațiiei.DafinulluiDumnezeueranăzdrăvannuera,dasmăulstrașnic.Elașiștiutce-ourzitFrate-săuș-otrasbrazdă cu plugul pân' la casa lui. Fata s-a dus cu demâncat drept la curteasmeului.Așteaptăeisăvie—nu-i!

—Eh!mamă,măducsă-micautsoracămi-aluat-osmăul—azisfinulluiDumnezeu!Ș-ofăcuteloboambădefierlațiganiînlocdecălăuzși-ozvârleașielmergeadupădânsa.

Aajunspânălaofântânășilauncopac.Acolopuindu-seelsăseodihnească,aude zicând așa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c'acuși ne mănâncăbalaurul!

—Oarecinesăs-audă?Seuită-nvârfulcopacului,vededoipuidepajere.—Copiilor,daunde-ibalaurulcelcarevămănâncă?—E-aiciînfântână.—Multv-omâncatpân'acum?—Ia,v-odouăzecișipatru.—Ialascăvăscăpeu.Se suie 'n vârful copacului lângăpui.Dabalaurul întinde-un cap să ieeun

pui.Daelaveapaloșșitaiecapul.Întindeșicelălaltși-itaieș'acela.Acupuiinuștiacesă-ifacădebucurieșiziceașa:

—Câțifrațiamfostnoi,petoține-amâncat,numainoidoiamrămas.Dac-avenimama,măre,debucuriearesătemănânce;vâră-tesubaripamea.

S-o vârât sub aripa lui și nu s-a văzut. S-aude un vuietmare; vine pajăra.Pajăraeramamavântului.

—Dragiimameinuv-amâncat!—FinulluiDumnezeune-ascăpat.—Unde-isă-lmănâncdebucurie.—Mărog,mamă,dacăl-ăimâncasă-lfaciînapoi.—Daunde-i?—Îilarăsărit.Daeaa'nceputavâjâitarelarăsărit.DapuiiziccătrefinulluiDumnezeu:—Mama, are să-i treac' un foc de-a temânca pân ce va ajunge la răsărit.

Vine.—Nu-idragulmamei.—Iacătă-li-i,mamă!Daea-liași-lînghiteșicândl-ofăcutînapoiașas-afăcuteldefrumos,des-

oluminatloculundeerael.—Cesă-ți facpentrubinelecemi-ai făcut, cămi-ai scăpatcopiii—azis

pajăra.—Să-mispuiunde-ismăulcusoră-mea.—Nicin-amvăzut,nicin-amauzit.—Altmintrelenu-mimulțumești.—Sășuiersă-mivieficiorul,vântuldelarăsărit.Ș-oșuerateaodatăș-ovenitunom—erastatulluideopalmășibarbalui

eradeuncotșicălarepe-uniepureșchiop.Și-izicepajăra:

Statu-palmăBarbăcotCălarepe-uniepureșchiopUnde-ismăulce-aluatpefată,pesoraluifinulluiDumnezău?

—Nicin-amauzit,nicin-amvăzut.Dacăn-ofiștiindfrate-meu,vântuldelamiază-zi. Când o suflat odată, o venit altul.Aista eramare de stat, cu buzelemarișin-aveaochi.Dacândsufla,pestetotloculs-auzea.

—N-ai văzut, n-ai auzit pe smăul care a luat pe fată, pe sora lui finul luiDumnezău?

—Nicin-amvăzut,nicin-amauzit.—Ce-idefăcut?zicePajăra.—Dan-ofiștiindfrațiinoștriceidecruce?—Daunde-s?—Aciea-sdeparte.Trebuiesăneducemlocmult.Na-țiunfiriceldinpărul

meu,na-țișidinbarbameașiteporneștebăieteladrum.Șisăpuiperii'ntreișicândlaovremedenevoiesășuieriîntr-înșii,eu,noiți-omveniîntr-ajutorșifă

de-a-dreptulpeaiciși-aisădaidepădureșitottedu'nainte.Seiaelșisepornește,mergepân-înpădureaceea…cândînmijloculpădurii

vede-o fumărie strașnicdemare încât se 'nnădușia,numaiputea.S-apropieelacolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului— își pârlea părul de pepicioarecăeracaldstrașnicșinumaiputea.

—Bunăziuamătușă.—MulțămescD-talevoinice,da—zice—und-teducivoinice?—Cautcurteasmeului,mătușă.—I,flăcăule!Multtrebuesămergipânce-iajungeșinumairămâicuzilede

te-iapropia.—Mă rog,mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că numi-i frică…mă

duc.—Eunu-lștiu,dragulmătușii.El,ducându-seașaprinpădure,aude -unglasdeomzicând:Valeu,valeu,

tare mi-i foame! El s-apropie. Oare ce să fie acolo ? Vede un om șezând,grecește,jos:

—Dacetevaiți,bade?—Depenouălanurigrâuamstrânsșitotpânel-amfăcutșil-ammâncatși

totmi-ifoame.—Haicumine.—Hai.Mergândelmaideparteaauzitunglasdeomzicândașa:taremi-isete.—Bunăvreme,omule.Pentruceți-isete,nugăseștiapăsătesaturi?—Câteiezăreafostînpădureaastatoatele-ambăutșitotmi-isete.—Haicumine.—Hai.Mergândeiașamaideparteaintratînaltăpăduretustreiș'audesubtufeun

foșnet.Cineera?Vântuldeamiazăcelcubuzelemari.—Bunăvreme,vântule,cefaciaici?—Măstăpânescsă-miținsuflareașisă'mpușcunțânțariu.Dasă-lîmpușcsă

nu-ispargpielea.—Daunde-ițânțarul,căeunu-lvăd.—Îilângăsoare.—Lasă,haicumine.—Banu.Eumăducdupățânțar,duceți-văvoiînainte.Mergeimaideparteșiajungelapalatulsmăului.Smăuleralavânatșifata

ședea'ncerdac.—Bunăvremea,soro.—Mi-ospussmeulcăviidupămine.Da-ntoarce-tecăteprăpădește.

—Numi-ifrică.—Elacușvine,-ilavânat.Vinesmeul.—Bine-aivenit,finulluiDumnezeu.—Binete-amgăsit,cânedesmău.—Hailaluptă.—Hai!Ș-oluptateitreizileșitreinopțișinu-lputeadovedișinusedanicismăul,

nicifinulluiDumnezeu.Elaaprinsperiiceidoiș-ovenitvântuldelarăsăritșidelaamiazișicândș-

opusbuzele'ntreidreptînjumătateadespicatsmăulcândasuflat.Ojumătateamuritcăerac-uncap,daojumătatenu,căeracudouă—căeracutreidetoate.Șis-arugatfinulluiDumnezeustrașniclaStatul-Palmă-barbă-cot.

—Nu-țipot facenimic, căel s-odus la-mpăratul țării iștia să spuece i-aifăcut.De-acudac-aiputeluptă-tecu-acela.

Acue