1

2

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................3

I. METODOLOGIA CERCETĂRII .....................................................................................3

II. CONSUMUL DOMESTIC .....................................................................................................................5

III. CONSUMUL PUBLIC .........................................................................................................................8d1.dCultura de tip elitist ...............................................................................................................................8d2.dCultura de masă ....................................................................................................................................12d3.dActivităţi non-culturale de petrecere a timpului liber ..........................................................................15

IV. PREFERINŢE DE CONSUM .............................................................................................................18d1.dGen de film ..........................................................................................................................................18d2.dGen muzical ........................................................................................................................................19d3.dGen teatral ...........................................................................................................................................21

V. SPAŢIILE DE CONSUM .......................................................................................................................22

VI. NON-PARTICIPAREA LA ACTIVITĂŢILE DE TIP ELITIST ..........................................................25

VII. UTILIZAREA PREVEDERII „2%” PENTRU SUSŢINEREA O.N.G.-urilor ......................................28

CONCLUZII ..................................................................................................................................................32

3

INTRODUCERE

Barometrul de Consum Cultural reprezintă o cercetare sociologică realizată de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii. Scopul acestei cercetări este descrierea şi analizarea „peisajului cultural” din România, atât în ceea ce priveşte nivelul infrastructurii şi a resurselor culturale, cât şi în ceea ce priveşte nivelul consumului cultural.ddddddCea de-a şasea ediţie a acestei cercetări urmăreşte aceleaşi obiective ca în anii precedenţi:d•dAcumularea de informaţii pentru a se urmări evoluţia în timp a sectorului culturald•dOferirea de explicaţii pentru comportamentele de consum cultural identificated•dPrognozarea evoluţiei acestor comportamented•dOferirea unor informaţii actuale despre starea sectorului cultural care pot fi valorificate în implementarea politicilor culturaled•dColectarea de informaţii care să permită realizarea comparaţiilor internaţionale în ceea ce priveşte infrastructura şi consumul cultural

dddTeme abordate în această ediţie a Barometrului au fost: consumul domestic, consumul public, modificările survenite în consumul cultural în perioada 2005-2010, preferinţele de consum şi profilurile non-consumatorilor activitaţilor specifice culturii înalte.

I . METODOLOGIA CERCETĂRII

dddBarometrul de Consum Cultural a constat într-un sondaj reprezentativ la nivel naţional aplicat pe un eşantion de 1100 de respondenţi, cu vârsta de peste 15 ani. Pentru Bucureşti s-a introdus un eşantion suplimentar de 900 de cazuri. Eroarea de eşantionare maximă la un interval de încredere de 95% este de +/- 3%.dddBarometrul de Consum Cultural 2010 a fost realizat în mai multe faze: între 16 iulie şi 28 iulie a avut loc culegerea datelor, între 10 august şi 20 august s-a realizat verificarea datelor, iar între 20 august şi 20 octombrie a avut loc analiza răspunsurilor şi redactarea raportului de cercetare. dddPrima etapă a cercetării a fost realizată de CURS, institutul de cercetare care a câştigat licitaţia realizată de Centrul de Cercetare şi Consultanţa în Domeniul Culturii pentru aplicarea chestionarului si introducerea datelor. Elaborarea chestionarului, verificarea corectitudinii aplicării acestuia, analiza răspunsurilor şi redactarea raportului de cercetare i-au revenit Centrului de Cercetare şi Consultanţa în Domeniul Culturii.dddEşantionul construit de CURS, după indicaţiile oferite de Centrul de Cercetare şi Consultanţa în Domeniul Culturii, a fost unul de tip probabilistic tristadial, cu stratificare în primul stadiu după regiunile de dezvoltare (Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest, Vest, Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov), continuând cu o selecţie aleatoare a judeţelor. Cel

4

de-al doilea criteriu de stratificare a fost mărimea localităţilor (oraşe cu peste 200.000 locuitori, oraşe cu 100-200.000 locuitori, oraşe cu 30-100.000 locuitori, oraşe cu sub 30.000 locuitori, sate reşedinţă de comună şi sate periferice). dddSelecţia gospodăriilor s-a realizat pe baza listelor electorale; acolo unde aceste liste nu au fost disponibile, s-a folosit tehnica drumului aleator. Participanţii au fost selectaţi pe baza metodei primei zile de naştere, chestionarul fiind administrat persoanei din gospodărie de 15 ani şi peste, care avea ziua de naştere cea mai apropiată de data de 1, indiferent de lună.dddCompletarea chestionarelor s-a realizat prin interviuri faţa în faţa, la domiciliul respondenţilor.dddBaza de date obţinută a fost ponderată în funcţie de sex şi grupe de vârstă, deoarece au existat diferenţe între proporţia din eşantion a diferitelor categorii şi proporţia la nivelul întregii populaţii. Coeficientul de ponderare a fost calculat ca raportul dintre proporţia persoanelor dintr-o categorie în cadrul întregii populaţii şi proporţia persoanelor din cadrul aceeaşi categorie la nivelul eşantionului utilizat. S-a utilizat acest coeficient pentru ajustarea datelor şi creşterea gradului de fidelitate a rezultatelor.

Note explicative

dddTermenul de „consum cultural” trebuie privit în sensul de frecvenţă a lecturii, de vizionare a unor programe de televiziune sau a unor spectacole, de preferinţă pentru anumite produse sau servicii culturale. Utilizarea acestui termen este adecvată în contextul existenţei unei economii a culturii, bazată pe o cerere şi o ofertă a acesteia. dddExistenţa unor diferenţe între expresiile artistice a dus la construirea a două categorii a activităţilor culturale. Sub termenul de cultură de tip elitist (sau cultură înaltă) se reunesc acele expresii artistice mai puţin accesibile, pentru întelegerea şi preferinţa cărora este nevoie de o pregătire suplimentară. Spectacolele de teatru, operă, balet şi vizitarea muzeelor sunt incluse în cadrul culturii elitiste. Cultura de masă defineşte expresiile artistice la scară largă, parte a unei societăţi de consum şi a globalizării. În cadrul acestei categorii includem mersul la cinematograf, spectacolele de divertisment şi muzică, sărbătorile şi sărbătorile, evenimentele locale.ddd„Profilul” sau „portretul statistic” este o aproximare statistică ale unor caracteristici pe care le are o persoană, aşa cum au fost relevate de o analiza statistică multicriterială. El prezintă comportamentul pe care o persoană l-ar putea avea, bazându-se pe însuşiri ce ar putea fi întâlnite la acea persoană. Este mai puţin probabil, la nivel statistic, ca respondenţii excluşi din portretul statistic, să întrunească aceste caracteristici. Profilul statistic confirmă anumite caracteristici ale stereotipului din spaţiul public, dar în acelaşi timp adaugă altele noi. dddPredictorii sunt acele variabile care, într-un fel sau altul justifică, generează sau interferează cu variaţia variabilelor dependente. Predictorii au putere de predicţie asupra variabilei criteriu alese. Aceste variabile sunt utilizate în analiza statistică multicriterială, ce urmăreşte realizarea profilului statistic.

5

II. CONSUMUL DOMESTIC

dddInfrastructura domestică a început să deţină un rol tot mai important în consumul cultural. Chiar dacă scena, ecranul de cinema şi rafturile bibliotecilor reprezintă principalele canale de distribuţie ale produselor culturale, nu este de neglijat proporţia în care televizorul, televiziunea prin cablu sau conexiunea la internet facilitează acest schimb. În ultimii ani, serviciile oferite de anumiţi operatori, ca cele de conexiune la internet sau cablu TV şi utilizarea unor produse specifice, ca home-cinema-ul sau sisteme audio, au înlesnit desfăşurarea activităţilor culturale în interiorul locuinţei.

Tabelul 1: Frecvenţa consumului cultural domestic/ Tabel 1: Frequency of domestic cultural consumption

În spaţiul domestic, cele mai frecventate activităţi culturale sunt: vizionarea programelor de televiziune, ascultarea muzicii şi vizionarea filmelor. De cealaltă parte, cele mai puţin frecventate activităţi sunt lectura

cărţilor de specialitate şi folosirea internetului.

6

dddTabelul 1 prezintă frecvenţa unor anumite activităţi de consum cultural, desfăşurate în spaţiul domestic. Compara-tiv cu anul 2009, nu se înregistrează diferenţe semnificative cu privire la frecvenţa activităţilor consumului cultural domestic.

dddLa fel ca în ediţiile anterioare, cele mai populare activităţi de petrecere a timpului liber sunt: urmărirea progra-melor TV - 83% dintre respondenţi acordând zilnic peste o oră acestei activităţi, ascultarea muzicii (54%) şi vizion-area filmelor (52%). Cele mai rare activităţi desfăşurate includ - 66% dintre respondenţi afirmă că nu citesc niciodată cărţi de specialitate, în timp ce 49% dintre respondenţi nu citesc cărţi in general - şi folosirea internetului (50% dintre respondenţi sunt non-consumatori) sau a computerului (48% dintre respondenţi nu folosesc niciodată).dddÎn cazul ascultării programelor de radio s-a înregistrat un echilibru între proporţia celor care ascultă zilnic şi a celor care ascultă rar. dddInternetul este pe cale să devină cel mai important canal de distribuţie. Piaţa produselor culturale se înscrie în această nouă tendinţă, consumatorii putând citi cărţi sau ziare, asculta muzică sau viziona filme. În acelaşi timp tot mai multe edituri sau instituţii de spectacol au început să îşi creeze pagini web, ceea ce facilitează accesul consumato-riilor la anumite produse culturale. În aceste condiţii, gradul de utilizare a internetului este un indicator ce se reflectă asupra consumului cultural. Potrivit datelelor referitoare la nivelul de utilizare a internetului aproximativ 31% dintre respondenţi folosesc internetul mai mult de o oră pe zi. Putem presupune că pentru aceşti respondenţi, internetul reprezintă o sursă importantă de informare şi de comunicare.

dddPornind de la importanţa pe care o are internetul ca mediu de consum cultural am dorit să aflăm care este profilul utilizatorului de internet. Informaţiile rezultate în urma analizelor statistice au creionat un „portret” de utilizator ce reuneşte urmatoarele caracteristici: este o persoană tânără, ce locuieşte în mediul urban preponderent în localităţile din nordul ţării, îşi alocă lunar pentru achiziţii şi alte forme de consum cultural o suma foarte mică. Are un stil de viaţă sed-entar, participând la activităţi sportive foarte rar sau deloc; nu vizitează muzee şi nu participă la spectacole de teatru. dddFolosind internetul foarte des, nu simte nevoia să citească ziare şi reviste; o proporţie importantă a acestor respondenţi necitind deloc în ultimul an ziare. Totuşi, lectura ocupă un loc relativ important în viaţa lui, citind o carte de câteva ori pe săptămână. Un consum mediu este înregistrat în cazul ascultării muzicii, activitate pe care respondenţii o realizează zilnic, dar care durează mai puţin de o oră. În schimb îşi face cumpărăturile din supermarket/mall în fiecare lună.

7

Graficul 1: Profilul statistic al utilizatorului frecvent de internet/ Graph 1: Statistical profile of the frequent Internet user

8

III. CONSUMUL PUBLIC

dddAnaliza consumului cultural pentru perioada 2005-2010 s-a realizat în funcţie de trei teme: evoluţia participării la activităţile culturale „elitiste”, „de masă”, precum şi activităţile non-culturale de petrecere a timpului liber.dddActivităţile culturale pe care respondenţii preferă să le realizeze în spaţiul public au o frecvenţă asemănătoare cu cea înregistrată în anii precedenţi. Pe primele poziţii în preferinţele respondenţilor se află participarea la sărbătorile şi evenimentele locale şi frecventarea spectacolelor de divertisment şi muzică. Cel mai puţin frecventate rămân activităţile specifice culturii elitiste: spectacolele de teatru şi operă şi vizitarea muzeelor.dddStudiile privind consumul cultural, realizate atât în ţară, cât şi în străinătate, au demonstrat că educaţia, vârsta şi statutul socio-economic au un rol foarte important în procesul decizional de cumpărare. Din acest motiv, am decis analizarea frecventării activităţilor culturale, atât la nivelul colectivităţii generale, cât şi la nivelul subgrupurilor, formate în funcţie de criteriile prezentate mai sus.

d1.dCultura de tip elitist

ddddddÎn continuare vom analiza separat diferitele forme de manifestare ale culturii de tip elitist. Am decis abordarea în mod separat a celor două categorii de cultură deoarece nivelul dimensiunii consumeriste este diferit, determinând comportamente de cumpărare diferite.

Teatru

dddAşa cum se poate observa în graficul 2, dinamica participării la spectacolele de teatru înregistrează o evoluţie până în anul 2007, fiind urmată de o descreştere. După scăderea semnificativă din anul 2009, media consumului de teatru reintră anul acesta în dinamica ascendentă. Din punct de vedere al educaţiei, consumul de teatru este cu 5 procente mai mare în rândul persoanelor cu studii superioare, decât în rândul celorlalte categorii de respondenţi. dddDeşi mediul de reşedinţă nu reprezintă un factor important în anticiparea comportamentului de cumpărare a produselor culturale, se poate observa o creştere la nivelul oraşului Bucureşti. Astfel, 17,1% dintre respondenţii

Cei mai mulţi respondenţi participă la sărbători şi evenimente locale, această activitate fiind urmată de frecventarea spectacolelor de divertisment şi muzică. Pe poziţii inferioare în clasament se situează consumul

de teatru, operă, operetă şi vizitarea muzeelor

Numărul persoanelor care au vizitat un muzeu a scăzut comparativ cu anul precedent, înregistând un nou minim. Spre deosebire de această activitate, frecventarea spectacolelor de teatru şi operă are o dinamică

pozitivă.

9

rezidenţi în capitală merg la teatru lunar sau de câteva ori pe lună. La nivel naţional, procentul este de trei ori mai scăzut. Putem presupune că nivelul ridicat al infrastructurii culturale de care dispune capitala explică diferenţele de nivel al consumului cultural.

Graficul 2: Evoluţia participării la spectacole de teatru între 2005-2010/Graph 3: The evolution of theater attendance between 2005-2010

Muzee, expoziţii

dddDinamica vizitării muzeelor şi a expoziţiilor este, până în acest an, asemănătoare cu cea a participării la spectacolele de teatru. Scăderea relativă a mediei vizitării muzeelor şi expoziţiilor a marcat stabilirea unui nou minim în cazul acestui consum cultural: în 2010, aproximativ 15% dintre respondenţi au utilizat serviciile oferite de muzee şi de galeriile de artă.

10

Graficul 3: Evoluţia vizitării muzeelor şi expoziţiilor între 2005-2010/Graph 3: The evolution of museums and art exhibitions visiting between 2005-2010

dddDeloc surprinzător, procentul respondenţilor care frecventează muzee şi expoziţii este mai mare în rândul celor din mediul urban.dddÎn ultimii şase ani românii şi-au menţinut constantă preferinţa pentru muzeele de istorie – aproximativ jumătate dintre respondenţii care au vizitat muzee în ultimul an au ales un muzeu de istorie. Preferinţa pentru acest tip de obiectiv este urmată de cea pentru muzeele de arta şi ştiintele naturii. dddVizitarea muzeelor şi a caselor memoriale este o activitate pe care foarte puţini respondenţi o repetă în decursul unui an. Majoritatea persoanelor intervievate (72%) nu au vizitat niciun muzeu în decursul ultimu-lui an. Numărul respondenţilor care au vizitat aceste obiective este invers proporţional cu frecvenţa vizitării; dacă 13% au vizitat un muzeu sau o expoziţie în ultimul an, procentul celor care au mers de cinci ori este nesemnificativ, 0,2%.

11

Graficul 4: Frecvenţa vizitarii muzeelor sau caselor memoriale/Graph 4: The frequency of museums or art exhibitions visiting

Operă/ Operetă

dddOpera rămâne cel mai puţin frecventat tip de producţie culturală: doar 10% din populaţie a participat la spectacole de acest an. Totuşi, în raport cu celelate activităţi de consum public cultural, aceasta are o dinamică relativ constantă: după scăderea din anul precedent, în 2010 media consumului de operă înregistrează o uşoară creştere. Din punct de vedere al educaţiei consumatorilor această creştere se înregistrează în rândul persoanelor cu nivel înalt de educaţie.

12

Graficul 5: Evoluţia participării la spectacole de operă/operetă între 2005-2010/Graph 5:The evolution of opera and operetta attendance between 2005-2010

d2.dCultura de masă

sww

sww dddCultura de masă reprezintă o formă mai puţin pretenţioasă a celei de tip elitist, adresându-se unei categorii mult mai mari de public. În acelaşi timp cultura de masă are o tendinţă de adaptare la cerinţele publicului mult mai mare decât cultura de tip elitist.

Cinematografe

dddFrecventarea spectacolelor cinematografice a fost domeniul cu dinamica cea mai interesantă. În timp ce toate celelalte manifestări culturale (atât cele de tip elitist, cât şi cele ale culturii de masă) au înregistrat o scădere a consumului începând cu 2008, participarea la spectacole de cinema îşi continuă trendul ascendent, având o scădere abia în anul

Frecventarea sărbătorilor şi evenimentelor locale şi a spectacolelor de muzică şi divertisment continuă să scadă. În ciuda acestui lucru, cele două activităţi sunt cele apreciate modalităţi culturale de petrecere a timpu-

lui liber.

13

următor.dddMai mult, spre deosebire de frecvenţa spectacolelor de divertisment şi muzică, a sărbătorilor şi evenimentelor locale, participarea la spectacolele de cinema a avut o dinamică pozitivă în ultimul an. Diferenţierea existentă între spectacolele cinematografice şi celelalte manifestări culturale poate fi explicată prin faptul că piaţa cinematografică este departe de maturizare şi deci are potenţial de creştere prin atragerea unor noi consumatori. În ultimii trei ani, aceşti noi consumatori au fost atraşi prin construirea unor săli de cinema sau prin dezvoltările tehnologice – ca producţiile 3D.dddConsumul mediu de spectacole cinematografe a înregistrat o creştere de 8% din 2010. Această creştere vine după ce în anul precedent se înregistrase cea mai scăzută valoare din ultimii şase ani. În privinţa nivelului de educaţie este interesant faptul că majoritatea spectatorilor de cinema şi-au definitivat studiile liceale sau cele universitare.

Graficul 6: Evoluţia participării la spectacole de cinema între 2005-2010/Graph 6: The evolution of cinema attendance between 2005-2010

dddO creştere semnificativă a consumului de spectacole cinematografice se înregistrează în rândul respondenţilor care locuiesc în Bucureşti, Timişoara, Arad, Cluj, Iaşi şi Bacău. Acest lucru nu este surprinzător din cauză că oraşele de mai sus beneficiază de un nivel ridicat al infrastructurii cinematografică, având în medie câte 4 săli pentru 100000 locuitori1.dddDoar 11% dintre respondenţi au afirmat că nu vizionează filme. În condiţiile în care non-participarea la spectacole cinematografice se apropie de 90%, putem lansa ipoteza că respondenţii au ales modalităţi alternative de vizionare a filmelor, care favorizează consumului privat, în detrimetul celui public.

14

Spectacole de divertisment şi muzică

dddMedia frecvenţei participării la spectacole de divertisment şi muzică este cea mai mică din ultimii şase ani. Cei mai fideli spectatori a acestei activităţi culturale rămân absolvenţii de liceu şi cei ai unei facultăţi, însă, dacă în 2009 consumul acestor categorii depăşea cu 8, respectiv 13 procente media populaţiei generală, în 2010 creşterea este abia de 5%. dddSe menţine constantă frecvenţa de participare la spectacole de divertisment şi muzică în rândul locuitorilor oraşelor mici (ce au înte 30000 şi 100000 de locuitori).

Graficul 7: Evoluţia participării la spectacole de divertisment/muzică între 2005-2010/Graph 7: The evolution of music and entertainment shows attendance

Sărbători, evenimente locale

dddFrecvenţa participării la sărbători şi evenimente locale îşi continuă panta descendentă începută în 2007. Deşi majoritatea activităţilor de consum cultural au înregistrat valori mai mari ca în anul precedent, media frecvenţei sărbătorilor şi evenimentelor locale este cea mai mică din ultimii şase ani. Foarte multe dintre sărbătorile şi evenimentele locale sunt finanţate de administraţia publică, care a redus cheltuielile după anul 2007, odată cu debutul crizei economice. Reducerea bugetelor administraţiilor pentru „Cultură, recreere, religie” poate fi o posibilă explicaţie pentru scăderea participării la acest tip de activităţi.dddChiar şi în condiţiile dinamicii negative înregistrate, această activitate rămâne cea mai frecventată de către respondenţi (30%). Sărbătorile şi evenimentele locale sunt de obicei gratuite, ceea ce îi face pe respondenţi să le aleagă în detrimetul unor altor bunuri culturale, ca spectacolele de divertisment (20% dintre respondenţi au frecventat o astfel

15

de activitate în ultimul an), filmele (11%) sau teatru (10%).

Graficul 8: Evoluţia participării la sărbători/ evenimente locale între 2005-2010/ Graph 8: The evolution of local festivals attendance between 2005-2010

d3.dActivităţi non-culturale de petrecere a timpului liber

dddAm considerat necesară analizarea modalităţilor non-culturale de petrecere a timpului liber, deoarece acestea reprezintă o componentă foarte importantă în viaţa respondenţilor. În condiţiile în care timpul liber al respondenţilor este limitat, alegerea unei activităţi non-culturale presupune acordarea unei importanţe mai mici activităţilor culturale.

Hipermarket-uri/ Mall-uri

dddFrecventarea mall-urilor şi a super/hipermarket-urilor a continuat să se reducă, înregistrând în 2010 o scădere de 30% faţă de anul 2008. dddFaţă de anul precedent, media achiziţionării produselor din mall-uri sau hipermarket-uri a înregistrat scăderi în cazul tuturor respondenţilor, indiferent de nivelul lor de educaţie. O apreciere a consumului faţă de 2009 s-a înregistrat

Activităţile non-culturale – excepţie făcând frecventarea mall-urilor şi hipermarketurilor şi călătorile – au avut în ultimul an o dinamică pozitivă.

16

în rândul persoanelor din Bucureşti şi din Nord-Estul ţării. Deloc surprinzător, aceste spaţii sunt alese cu precădere de locuitorii Bucureştiului sau ale altor oraşe cu peste 100.000 de locuitori.dddÎn ciuda scăderii frecventării acestor spaţii, această activitate înregistrează cel mai scăzut nivel al non-consumului: 33% dintre respondenţi au afirmat că merg mai rar sau deloc la mall sau la hipermarket.

Graficul 9: Evoluţia frecventei cumpărării din mall sau hipermarket între 2005-2010/ Graph 9: Frequency of shopping at the Mall or Hipermarket between 2005-2010

Discoteci/ Cluburi

dddDupă ce în 2009, doar unul din zece români îşi petrecea timpul liber în discotecă/ club, în 2010 numărul celor care frecventează această activitate a ajuns la 23%. Educaţia nu influenţează frecventarea acestei activităţi, valorile manifestate în rândul colectivităţii generale menţinându-se constante în rândul categoriilor de respondenţi. Singura excepţia este prezentă în rândul respondenţilor care au absolvit o şcoală post-universitară, aceştia afirmând că merg foarte rar sau deloc la discotecă sau club.

Competiţii sportive

dddMedia frecventării competiţiilor sportive creşte foarte puţin faţă de anul precedent. După scăderea semnificativă din 2009, participarea la competiţiilor sportive se menţine constantă în rândul majorităţii respondenţilor. În acelaşi timp,

17

frecventarea acestor activităţi creşte cu 20 de procente în rândul absolvenţilor unei şcoli post-liceale şi scade în rândul absolvenţilor de studii post-universitare.

Îngrijire corporală

dddO evoluţie asemănătoarea cu cea prezentată anterior o are şi frecvenţa participării la activităţile de îngrijire corporală. În general, comparativ cu 2009, participarea la acest tip de activităţi a avut o tendinţa de creştere. Totuşi, în rândul respondenţilor care au finalizat o şcoala post-universitară, frecvenţa a scăzut cu 20 de procente. O posibilă explicaţie a acestei scăderi ar putea fi creşterea volumului de lucru; creştere ce a provocat reducerea timpului acordat unor activităţi de loisir, ca îngrijirea corporală. Călătorii

dddMedia petrecerii timpului liber in călătorii de către respondeţi a înregistrat modificări nesemnificative comparativ cu anul 2009. Menţinerea constantă a realizării acestui tip de activitate se datorează îndreptării respondenţilor mai degrabă spre satisfacerea nevoilor primare, nu a celor secundare cum este dorinţa de a călători. Asemănător cu ultimii doi ani, absolvenţii de liceu şi mai ales cei al unor studii universitare şi post-universitare sunt categoriile de respondenţi unde există un echilibru între cei care realizează şi cei care nu realizează acest tip de activitate.

Parcuri, zone verzi

dddSpre deosebire de celelalte tipuri de consum public (care au înregistrat scaderi semnificative în 2009 faţă de 2008), desfăşurarea de activităţi în parcuri sau zone verzi a avut aceeaşi frecvenţă în ultimii doi ani. Creşterea uşoară înregistrată în 2010 se înscrie în evoluţia constantă a acestui tip de consum public. Această evoluţie poate fi explicată prin faptul că petrecerea timpului liber în parc nu este influenţată de factorii economici, aşa cum sunt influenţate celelate activităţi non-culturale.

Biserică

dddÎncepând cu anul 2006, când s-a înregistrat maxima frecventării bisericilor, valoarea acestui indicator a fost într-o continuă scădere. Conform datelor colectate în 2010, jumătate din populaţia României merge foarte rar sau niciodată la biserică.

18

IV. PREFERINŢE DE CONSUM

d1.dGen de filmddd

dddO listă a filmelor vizionate de respondenţi este prezentată în Tabelul 2. Ordinea în care sunt preferate genurile de film nu s-a schimbat foarte mult comparativ cu anii anteriori. Cele mai vizionate rămân filmele comerciale (comediile - 19%; filmele de aventură/ de acţiune/ poliţiste – 18% şi cele romantice 14%). Procentul respondenţilor interesaţi de filme cu un conţinut cultural mai ridicat a scăzut: genul istoric este preferat de 4,6% dintre respondenţi, în timp ce genul documentar este vizionat de 3,7%.

Tabelul 2: Genuri de filme preferate / Tabel 2: Favorite movie genres

Cele mai vizionate filme sunt comediile, filmele de aventură/ de acţiune/ poliţiste, filmele romantice, filmele de cinematecă şi filmele thriller/ suspans.

19

dddConsumul de filme acţiune/ de aventură/ poliţiste a avut o evoluţie interesantă. În 2008 şi 2009, acest gen era preferat de mai mult de o treime din respondenţi, ocupând prima poziţie. Anul acesta, comediile au prioritate în rândul preferinţelor respondenţilor, iar procentul celor care preferă filme de acţiune/ de aventură/ poliţiste se înjumătăţeşte.dddFaţă de preferinţele populaţiei totale, există câteva diferenţe în funcţie de ultimele studii finalizate. Astfel înclinaţia spre filmele de acţiune/ de aventura/ poliţiste este mai puternică în rândul persoanele care au terminat studii superioare sau o şcoală profesională. Un procent important (19%) dintre respondenţii care şi-au finalizat studiile post-universitare preferă filmele de cinematecă. dddProporţia celor care nu vizionează filme creşte odată cu scăderea gradului de educaţie al respondenţilor, ajungând la 29% în rândul persoanelor fără educaţie.dddNumărul respondenţilor care preferă filme istorice sau documentare – cu un conţinut cultural mai ridicat – se dublează în cazul personalelor cu studii post-liceale şi studii universitare, faţă de alte categorii de educaţie.

d2.dGen muzical

dddPeste jumătate dintre respondenţi ascultă muzică în limba română. Nu este deci deloc surprinzatoare ordinea preferinţelor genurilor muzicale prezentată în Tabelul 3; la fel ca în anii precedenţi, respondenţii acordă întâietate muzicii populare, muzicii uşoare româneşti şi manelelor.

dddÎnclinaţia faţă de un anumit gen muzical cunoaşte un grad diferit în funcţie de vârsta persoanelor chestionate. Muzica populară este preferată de mai mult de jumătate dintre respondenţii cu vârsta peste 45 de ani. Din tabelul 4 se observă că un persoanele tinere sunt mult mai atrase de manele decât totalitatea respondenţilor. În acelaşi timp, trei genuri muzicale care la nivelul colectivităţii generale înregistrează un procent prea redus pentru a putea fi luat în considerare, sunt preferate de 13% dintre respondenţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani (electronică/ house), 6% dintre respondenţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani (rock/ alternativă) şi 6% dintre respondenţii cu vârsta de peste 60 de ani (simfonică/operă).

Respondenţii ascultă cel mai des muzică populară/etno, muzică uşoară românească, manele, muzică uşoară străină şi muzică pop străină.

20

Tabelul 3: Genuri de muzică preferate / Tabel 3: Favorite music genres

Tabelul 4: Preferinţele muzicale în funcţie de vârstă / Tabel 4: Favorite music genres by age

21

d3.dGen teatral

dddPe primul loc în rândul preferinţelor persoanelor chestionate sunt comediile. O mare parte a respondenţilor preferă însă spectacolele în aer liber. În contextul în care teatru este perceput ca o forma de cultură elitistă, spectacolele în aer liber se apropie mai mult de cultura de masă, atrăgând deci un număr mult mai mare de spectatori.

Tabelul 5: Tipurile de spectacole preferate de respondenţi / Tabel 5: Types of plays preferred by respondents

dddNu este deloc surprinzător că cea mai mare parte a respondenţilor (43%) frecventează teatrele de stat. Aceşti sunt urmaţi de non-consumatorii absoluţi (41%), adică acei respondenţi care nu a vizionat niciodată un spectacol de teatru. Teatrul independent reuşeşte să atragă atenţia unui procent de 6% dintre respondeţi.

Consumul de teatru în oraşul Bucureşti

dddÎn ceea ce priveşte consumul de teatru la nivelul oraşului Bucureşti am realizat două clasamente care ilustrează ierarhia teatrelor în funcţie de notorietatea acestora şi de gradul de frecventare. dddPrimele cinci teatre ca notorietate sunt: Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul Masca şi Teatrul de Comedie, iar primele cinci teatre cele mai des frecventate sunt Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale”, Teatrul Nottara,

Cei mai mulţi respondenţi sunt atraşi de spectacole de comedie.

Clasamentul primelor 5 teatre ca notorietate din oraşul Bucureşti: Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul Masca şi Teatrul de Comedie

22

Teatrul de Comedie Teatrele Bulandra şi Ţăndărică.

Tabelul 6. Topul notorietăţii şi frecventării teatrelor din Bucureşti./ The notoriety and attendance top of theatres in Bucharest

dddFactori determinanţi notorietate şi frecventare teatre. Se poate observa faptul că nu în toate cazurile notorietatea unui teatru coincide cu frecventarea acestuia, iar acest lucru se întâmplă pentru că notorietatea şi frecventarea unui teatru nu indică acelaşi lucru şi sunt determinate de factori diferiţi. Astfel, notorietatea ţine mai degrabă de capitalul de imagine al teatrului, de apariţia pe canalele media, implicarea în evenimente şi proiecte culturale cu un public cât mai larg, vechimea teatrului şi arată câte persoane au auzit de teatrul respectiv (fără a-l şi frecventa neapărat), iar frecventarea ţine în principal de preferinţele şi practicile de consum cultural ale consumatorilor de teatru, repertoriul teatrului, mijloacele de promovare, sau accesibilitatea de a ajunge la un anumit teatru.

V. SPAŢIILE DE CONSUM

dddSpaţiul de desfăşurare al spectacolului este deosebit de important deoarece stă la baza creării cadrului ambiental corespunzător. Mai mult, din cauza variabilităţii serviciului cultural, prestaţia diferă în funcţie de spaţiul de desfăşurare. Într-o oarecare măsură spaţiul de consum frecventat se reflectă şi asupra tipului de spectacol oferit.

Instituţiile culturale sunt spaţiile cele mai atractive pentru desfăşurarea activităţilor culturale. În acelaşi timp se observă creşterea preferinţei faţă de activităţile culturale desfăşurate în parcuri.

23

dddCea mai mare parte a respondenţilor care preferă piese de teatru dramatice sunt atraşi de instituţiile culturale. În spaţiul public (parc şi piaţă publică) sunt preferate comediile şi spectacolele de copii. dddCele mai atractive spaţii pentru desfăşurarea activităţilor culturale sunt instituţiile culturale (28%). Frecventarea aceluiaşi spaţiu de 18% dintre persoanele intervievate demonstrează necorelarea dintre cererea şi oferta de spaţii, din cauza infrastructurii precare din unele oraşe. dddAtractivitatea instituţiilor culturale este egalată de cea a parcurilor. Creşterea anuală a preferinţei pentru acest spaţiu poate fi explicată de gradul ridicat de accesibilitate al parcurilor.dddUn procent important al respondenţilor (18%) nu şi-au exprimat preferinţa pentru un anumit spaţiu de consum. Distribuţia preferinţelor celorlalţi respondenţi este prezentată în Graficul 10.

Graficul 10: Distribuţia preferinţei faţă de un anumit spaţiu / Graph 10: Venue preferemces

dddO importantă componentă a spaţiului de consum este spaţiul public. Gradul ridicat de accesibilitate al acestui spaţiu îl face ideal pentru realizarea evenimentelor diversificate adresate unui public eterogen. În ciuda acestor caracteristici, nivelul participării la evenimente desfăşurate în spaţiul public este scăzut, gravitând în jurul valorii de 10%. dddSpaţiul public pare ideal pentru organizarea sărbătorilor, 30% dintre respondenţi afirmând că au participat la astfel de evenimente. În mod surprinzător, poziţia a doua în clasamentul activităţilor desfăşurate în spaţiul public este ocupată de activităţile culturale (21% dintre respondenţi au frecventat concerte, piese de teatru sau filme în acest spaţiu), ceea ce

24

demostrează atractivitatea exercitată de servicile culturale asupra respondenţilor.

Tabelul 6: Frecvenţa participării la evenimente desfăşurate în spaţiul public / Tabel 6: The participation at events held in public space

25

VI. NON-PARTICIPAREA LA ACTIVITĂŢILE CULTURALE DE TIP ELITIST

dddMuzeele, teatrele şi operele, instituţiile culturale specifice culturii înalte, sunt finanţate de la bugetul de stat, având ca principal rol oferirea de valoare unei părţi cât mai mari a populaţiei. În acelaşi timp, costurile de producere a bunurilor culturale cresc, obligându-i pe creatorii lor să se adapteze cerinţelor pieţei. Şi ca orice ce altă piaţă, cea culturală are nevoie de consumatori pentru a pentru a se dezvolta. Piaţa bunurilor culturale de tip elitist întâmpină mult mai multe greutăţi în atragerea publicului, deoarece are o dimensiune consumeristă mai redusă.dddAnul 2007 a marcat vârful consumului cultural de tip elitist. În anii următori s-a înregistrat o dinamică preponderent negativă. Dacă în cazul frecventării spectacolelor de teatru şi operă se înregistrează în acest an o uşoară îmbunătăţire, vizitarea muzeelor are în continuare un trend negativ.dddNon-participarea la activităţi culturale de tip elitist poate fi explicată prin însăşi natura acestora. Activităţile culturale de tip elitist sunt îndreptate spre un public relativ restrâns, cu un nivel de educaţie şi venit mediu sau chiar mare. dddÎn încercarea de a explica slaba frecventare a locurilor ce ţin de cultura înaltă, am realizat portretele statistice ale non-consumatorului de teatru şi ale non-vizitatorului muzeelor şi expoziţiilor.

Non-consumul de teatru

dddAnul 2009 a marcat cea mai mică valoare a consumului de teatru din ultimii şase ani. O posibilă explicaţie a acestui fenomen o reprezintă infrastructura deficitară. În România există 96 de teatre ce oferă mai puţin de 30000 de locuri . În acelaşi timp, în condiţiile crizei economice, preţul unui bilet la teatru poate fi considerat mare.În anul 2005, 76% dintre respondenţi afirmau că merg foarte rar sau chiar niciodată la teatru. În 2010, procentul non-consumatorilor de teatru a crescut la 90%. Deşi dinamica consumului din ultimii trei ani a fost puternic influenţată de criza economică, procentul tot mai scăzut al consumatorilor de cultură de tip înalt nu poate fi ignorat.

dddNon-consumatorul de teatru acordă foarte puţini bani activităţilor culturale. Nivelul scăzut al procentului din venit acordat culturii este justificat de faptul că acest non-consumator participă foarte rar la orice tip de activităţi culturale. Citeşte foarte puţin sau chiar deloc; nu vizitează muzee/ expoziţii. Singurele activităţi culturale spre care se îndreaptă interesul acestui tip de respondenţi sunt evenimente şi sărbători locale – activităţi care de cele mai multe ori sunt gratis. În lipsa realizării unor activităţi culturale, non-consumatorul de teatru acordă o atenţie ridicată activităţilor destinate îngrijirii corporale. Mai mult pare a fi pasionat de activităţile sportive, pe care le urmăreşte săptămânal. În ciuda acestui lucru nu merge în parc decât foarte rar sau chiar deloc. În privinţa educaţiei, această categorie a publicului este cel mai adesea absolventă de studii medii (şcoală profesională).

Non-consumatorul de teatru şi non-vizitatorul muzeelor participă foarte rar la orice tip de activitate culturală. Absolvent al unor studii medii, non-consumatorul preferă să asculte muzică sau să participe la activităţi

sportive.

26

Graficul 11: Profilul statistic al non-consumatorului de teatru / Graph 11: The statistical profile of theater non-consumer

Non-vizitarea muzeelor/ expoziţii

dddVizitarea muzeelor şi expoziţiilor înregistreză în 2010 cea mai scăzută valoare din ultimii şase ani. Spre deosebire de alte activităţi culturale, aceasta îşi continuă dinamica negativă. O explicaţie a acestei discrepanţe este faptul că de obicei respondenţii vizitează muzee şi expoziţii aflate în afara localităţii de reşedinţă. Astfel această activitate presupune

27

cheltuieli pe care respondenţii nu doresc să le realizeze acum. Non-vizitatorul de muzee şi expoziţii nu este atras de activităţile culturale de tip elitist, nefrecventând nici opera, nici teatrul. El locuieşte în oraşe mici, deci una din explicaţiile non-frecventării culturii înalte poate fi nivelul scăzut al infrastructurii culturale. Lipsa infrastructurii poate sta şi la baza neacordării de bani pentru activităţile culturale. Utilizează în mod frecvent internetul, de obicei mai mult de o oră pe zi. Pe lângă utilizarea internetului, în timpul liber acest segment al respondenţilor ascultă muzică. Este absolventul unor studii medii (gimnaziu sau şcoala profesională).

Graficul 12: Profilul statistic al non-vizitatorului de muzee sau expoziţii / Graph 12: Statistical profile of museums and art exhibitions non-visitors

28

VII. UTILIZAREA PREVEDERII „2%” PENTRU SUSŢINEREA O.N.G.-urilor

dddÎn România, persoanele fizice plătitoare de taxe au posibilitatea de a susţine activitatea societăţii civile prin direcţionarea a 2% din impozitul pe venit către o fundaţie sau asociaţie. Nefiind vorba de un act de sponsorizare sau donaţie, ci de un sistem prin care contribuabilul decide în privinţa destinaţiei unei părţi din impozitul pe care oricum îl datorează, prevederea „2%” se poate constitui cu uşurinţă într-o sursă de venituri pentru O.N.G.-uri. Cu toate acestea, numărul persoanelor care completează şi depun formularul 230 nu este foarte mare. În ediţia curentă a Barometrului de Consum Cultural au fost evaluate cunoştinţele populaţiei privind această prevedere fiscală şi comportamentul celor care au utilizat-o până în prezent.dddDeşi prevederea „2%” nu este una de dată recentă, fiind inclusă în Legea 571 din 2003 privind Codul Fiscal (modificată prin O.G. 138/2004 şi aprobată prin legea 163/2005), mai mult de jumătate din populaţia României (57%) nu are cunoştinţă despre existenţa sa.

Graficul 13: Ponderea celor care ştiu despre prevederea 2% / Graph 13: The rate of those who know about the 2% system

29

dddDin rândul celor care declară că au auzit de sistemul „2%”, doar 36% cunosc şi intervalul de timp în care poate fi depus formularul prin care suma de bani este redirecţionată.

Graficul 14. Ponderea celor care cunosc perioada de depunere a formularului 230 / Graph 14: The rate of those who know the period for submitting 230 Form

dddPână în prezent, 25% dintre cei care care au cunoştinţă despre existenţa sistemului „2%” l-au şi folosit de mai multe ori, iar 15% l-au folosit o singură dată. dddOrganizaţiile non-guvernamentale care au beneficiat de cea mai multă atenţie din partea contribuabililor au fost cele din domeniul sănătăţii şi serviciilor sociale, 42% respectiv 26% dintre cei care au folosit prevederea 2% optând pentru fundaţii sau asociaţii din aceste arii de activitate. Aproximativ 15% dintre cei care au depus formularul 230 au direcţionat bani către O.N.G.-uri din zona „Cultură, artă, sport şi recreere”.

dddAlegerea organizaţiei beneficiare a fost făcută mai degrabă pe baza unor informaţii provenind din surse cât mai apropiate de respondent. Astfel, cei care au folosit prevederea fiscală au hotărât de cele mai multe ori destinaţia banilor (39%) pe baza unor informaţii despre beneficiar obţinute prin intermediul prietenilor, colegilor sau a membrilor familiei. Cunoşterea directă a membrilor organizaţiei ghidează, de asemenea, alegerea destinaţiei banilor (23%, în egală măsură cu empatia faţă de obiectivele organizaţiei).

30

Tabelul 7: Destinaţia contribuţiilor făcute prin sistemul 2% / Tabel 7: The destination of contributions made trough 2% system

Tabelul 8. Factori care au convins alegerea unei organizaţii / Tabel 8. Factors that determined the choice of a particular organization

31

dddUn indicator relevant pentru gradul de cunoaştere a sistemului 2% de către contribuabili este ponderea celor care ştiu suma exactă de bani pe care au redirecţionat-o către un anume O.N.G., prin completarea şi depunerea Formularului 230. Astfel, doar 19% dintre cei care au direcţionat bani ştiu şi care este suma ce va reveni respectivei organizaţii. În majoritatea cazurilor (55%) este vorba de sume mai mici de 100 RON. Redirecţionări mai mari, cuprinse între 501 şi 1000 RON, au fost întâlnite în 13% din cazurile celor care cunoşteau suma reprezentată de cei 2%.

Tabelul 8. Ponderea celor care ştiu suma exactă de bani direcţionată prin formularul 2% / Tabel 8. The rate of those knowing the ammont of money generated due to the 2% provision

Tabelul 9. Suma de bani primită de O.N.G.-uri / Tabel 9. The amount of money received by NGOs

dddIndiferent dacă au avut sau nu ocazia să direcţioneze o parte din impozit cu ajutorul prevederii fiscale 2%, cei care cunosc despre existenţa acestui sistem îl apreciează în număr foarte mare ca fiind util (83%).

Tabelul 10. Ponderea celor care apreciează prevederea 2% / Tabel 10. The rate of those who find the 2% system to be useful

32

dddReţinem că, în continuare, o mică parte din populaţie are cunoştinţă despre posibilitatea direcţionării unei părţi din impozit către O.N.G.-uri. Dintre cei care au auzit despre sistemul 2%, numărul celor care l-au accesat pană în prezent se apropie de jumătate. Atenţia celor care au direcţionat bani s-a îndreptat mai degrabă spre organizaţii ce completează domenii cu dificultăţi în funcţionare şi de necesitate imediată (sănătate, servicii sociale, învăţământ) sau organizaţii din domenii spre care se îndreaptă o bună parte din încrederea populaţiei (religie). Cei care au direcţionat o parte din impozit, au ales destinatarul banilor mai degrabă pe baza unor informaţii primite de la apropiaţi sau membrii ai respectivelor asociaţii. Sumele direcţionate sunt în majoritatea cazurilor sub valoarea de 100 de RON, însă trebuie avut în vedere că de obicei (aproximativ 81% din cazuri) nu se cunoaşte suma de bani ce ar trebui să revină O.N.G.-ului.

CONCLUZII

dddÎncă de la prima ediţie a acestui studiu s-a observat o tendinţă de creştere a consumului privat în defavoarea celui public. Achiziţionarea unor echipamente ce facilitează consumului privat îi face pe respondenţi să prefere confortul propriei locuinţe, acordând o atenţie redusă instituţiilor culturale. dddÎn general consumul cultural privat are valori asemănătoare ultimiilor ani, reflectând gradul de obişnuiţă pe care aceste activităţi le au în viaţa respondenţilor. dddDacă dinamica consumului cultural domestic este lipsită de modificări majore, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea a consumului cultural public. Anul 2009 a marcat înregistrarea unui minim în cazul tuturor activităţilor specifice consumului cultural public, anul acesta majoritatea încep să aibă o dinamică pozitivă. Spectacolele de muzică/divertisment şi sărbătorile/evenimentele locale sunt activităţi ce îşi continuă trendul negativ, în timp ce spectacolele teatrale şi cele cinematografice îregistrează o evoluţie pozitivă. Discrepanţă dintre evoluţiile activităţilor culturale evidenţiază faptul că, datorită crizei economice, respondenţii sunt nevoiţi să aleagă anumite activităţi în defavoarea altora.dddDeşi se observă anumite ameliorări ale consumului cultural, acest sector continuă să fie afectat de criza economică.

NOTE

111Date furnizate, la cerere, de Centrul National al Cinematografiei