BAM%20II.3

Brukenthal. Acta Musei, II. 3

I

BRVKENTHAL. ACTA MVSEI

II. 3


II


III

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR

MUZEUL NA łIONAL BRUKENTHAL

BRVKENTHAL

ACTA MVSEI

II. 3

Sibiu / Hermannstadt, 2007


IV

DIRECTOR GENERAL (GENERAL MANAGER ): prof. univ. dr. Sabin Adrian LUCA REDACTOR COORDONATOR ( EDITOR -IN -CHIEF ): Gheorghe BAN COLECTIV DE REDAC łIE (EDITORIAL BOARD ) Doru BĂNĂDUC

Rodica CIOBANU Lucia UNGUREAN

MEMBRI ASOCIA łI (ASSOCIATED MEMBERS ): Erika SCHNEIDER-BINDER Corneliu BUCŞA

ISSN 1842 - 2691

Orice corespondenŃă referitoare la această publicaŃie rugăm a se adresa la: Muzeul de Istorie Naturală, Str. CetăŃii, nr. 1, Sibiu, 550160; tel. 0369 101782, e-mail [email protected] şi [email protected], [email protected] Please do any corespondence regarding this publication at: Natural History Museum, CetăŃii Str. 1, Sibiu, RO - 550160; tel. +40 369 101782, e-mail [email protected] şi [email protected], [email protected].


V

Cuprins/Contents

Viorel CIUNTU, Ion STĂNOIU şi Cornelia PANAITESCU – ConsideraŃii asupra eşantionului de bielzit din colecŃiile mineralogice ale Muzeului de Istorie Naturală Sibiu .....................................................................................

1

Viorel CIUNTU – ContribuŃii la studiul fenomenelor de transformare a rocilor magmatice din zona Almaşu Mare (jud. Alba) - Techereu - Valea Şteampurilor (jud. Hunedoara) ……………………...……………...............

7

Rodica CIOBANU – The geology and the environmental protection a nonsens? .........................................................................................................

13

Rodica CIOBANU – The implications of the geological support in the geographical risk phenomena; the Sibiu County case ……………………

19

Roxana Giuşcă – The evaluation of the geomorphologic risk in the versant sector of Cindrelului Mountains, indicators for condition and for risk ....................

29

Mărioara COSTEA – Approaches concerning the geographical system functionalities in the hydrographic basin of Sebeş ........................................

35

Liliana TÖRÖK – The dynamics of the phytoplankton in some lakes of the Danube Delta Biosphere Reserve ………………….………….....................

45

Doroftei MIHAI and Marian MIERLĂ – Gymnospermium altaicum in northern Dobrogea ........................................................................................................

49

Ghizela VONICA – The Alyssum type samples in the collection of dry plants in the Museum of Natural History in Sibiu ........................................................

55

Ghizela VONICA – The Alexandru Borza Herbarium in the collection of the Natural History Museum of Sibiu ……..........................................................

61

Daniela M. ILIE şi Silvia VIłCHII – Contributions to the fauna and ecologic study of the aquatic and semiaquatic heteroptera in Ocna Sibiului ...............

67

Horea OLOŞUTEAN şi Daniela M. ILIE – Aquatic and semiaquatic Heteroptera (Heteroptera: Nepomorpha - Geromorpha) of the upper Rusciori River Basin ...............................................................................................................

71 Mariana PASCU – Hymenoptere (Hymenoptera, Apoidae) rare din colecŃiile

Muzeului de Istorie Naturală Sibiu …………………..................................

77 Cristina M. BAN-CALEFARIU şi Bogdan TOMOZEI – Istoricul cercetării

Apoideelor (Hymenoptera: Apoida: Apiformes) în România.........................

83 Rodica SERAFIM – Subfamily Spondylidinae (Coleoptera: Cerambycidae) in

Romania …………………………………………………………………….

93 Doru BĂNĂDUC – Important area for fish - Natura 2000 (SCI) for Gobio

albipinnatus species (Romania)......................................................................

105 Ionel C. GAVRILOAIE şi Irina-Elena CHIŞ – Despre originea, răspândirea şi

situaŃia actuală a speciei - Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758) în Europa şi România………………………………………………...…………………...

109


VI

Angela CURTEAN- BĂNĂDUC and Doru BĂNĂDUC – Strâmba lotic system ecological assessment ....................................................................................

119

Eugen ANTON, Gheorghe RADU, Elena RADU – Incidental dolphins catch registered in 2003, in the coastal fishing at the Black Sea Romanian littoral

135

Minodora BAN – Evidences regarding the medication based on resin substances of vegetal origin in the collection of the History of Pharmacy Museum in Sibiu ……………...........................................................................................

145 Minodora BAN – Remedii homeopate de bază în colecŃia Muzeului de Istorie a

Farmaciei din Sibiu ........................................................................................

149 Teodor TODERAŞ – Aspecte privind utilizarea tehnologiei GIS în administraŃia

publică ..............…..........................................................................................

163 Raluca STOICA – Proiect privind organizarea depozitului de arme şi trofee de

vânătoare „August von Spiess” ......................................................................

169

Scurte comunicări/Short communications

Gabriela ANDREI – A Palearctical molluscs collection of ″A. L. Montandon″ in the ″Grigore Antipa″ Nationl Museum of Natural History ............................

183

Doru BĂNĂDUC – Brukenthal National Museum/Sibiu Natural History Museum hydrobiological collections………….............................................................

185

Olivia CIOBOIU – Hydrobiological collections from the Oltenia Museum of Craiova ……………………………...…………............................................

187

Recenzii/Reviews Doru BĂNĂDUC – Inventarierea şi tipologia zonelor umede din Podişul

Moldovei ………………………………........................................................

189 Stoica GODEANU – Transylvanian Review of Systematical and Ecological

Research 3 - The Retezat National Park ........................................................

191 Dumitru MURARIU - Lista Roşie a speciilor sălbatice de floră şi faună din

Parcul NaŃional MunŃii M ăcin ………………………………………………

195


1

CONSIDERAłII ASUPRA EŞANTIONULUI DE BIELZIT DIN COLEC łIILE MINERALOGICE

ALE MUZEULUI DE ISTORIE NATURAL Ă SIBIU

Viorel CIUNTU Muzeul de Istorie Naturală Sibiu,

Str. CetăŃii, nr. 1, Sibiu, judeŃul Sibiu, România, RO - 550160.

Ion STĂNOIU Institutul de Geologie şi Geofizică,

Str. Caransebeş, nr. 1, Bucureşti, România, RO - 012271.

Cornelia PANAITESCU Universitatea Politehnică Bucureşti,

Catedra de Mineralogie, Splaiul IndependenŃei nr. 313, Bucureşti,

România, RO - 060042.

CUVINTE CHEIE : bielzit, analize fizico-chimice, mineralogice şi petrografice, structură geologică, zăcământ.

ABSTRACT: Considerations on the

Bielzit sample of the Sibiu Natural History Museum mineralogical collections.

In the Sibiu Natural History Museum mineralogical a collection is present an interesting mineral, called bielzit. This was discovered by dr. Eduard Albert Bielz, in 1884, at Vaidei - Jiu, in the Vulcan Gorge (Hunedoara County), in a coal strata localized in Aquitanian grit stones with bitumen marl.

For the first time the bielzit was analyzed by G. Benkö and K. Jahn, in 1886, which determined its phisico-chemical proprieties.

In this paper we present an analysis of this mineral, from the petrography point of view and a detailed geological presentation of the Vulcan coal deposit.

INTRODUCERE În lucrare este prezentată şi analizată

o specie de mineraloid de tipul răşinii fosile descoperită de către Eduard Albert Bielz, în 1884, într-un strat de cărbune la Vaidei-Jiu (judeŃul Hunedoara) (Bielz, 1887).

Analiza mineralogico-petrografică recentă pune în evidenŃă prezenŃa componenŃilor organici şi minerali din masa bielzitului.

Tot în lucrare este prezentată într-un mod exhaustiv structura geologică a zăcământului de cărbune localizat în proximitatea localităŃii Vulcan, zonă în care a fost descoperită această specie de produs organic fosil.

V. Ciuntu et al. – Eşantionul de bielŃit din colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală Sibiu.

2

REZULTATE ŞI DISCUłII ColecŃiile mineralogice ale Muzeului

de Istorie Naturală din Sibiu constituie o arhivă ştiinŃifică şi documentar istorică deosebită, remarcată pe plan naŃional şi internaŃional. Într-una din aceste colecŃii şi anume colecŃia „Eduard Albert Bielz”, (donată în anul 1953 Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, de către urmaşul cercetătorului naturalist dr. Albert Bielz, dr. Julius Bielz, fost director al Muzeului Brukenthal) se află un unicat mondial, care poartă denumirea de bielzit. Acesta a fost considerat o varietate de răşină fosilă (chihlimbar), inventariat la nr. 8216 (în registrul de inventar „Mineralogie”).

În literatura geologică denumirea de bielzit apare prima dată în lucrarea lui Benkö şi Jahn (1886) [reluată şi în „Manualul inginerului de mine” vol. I, la pagina 218] unde este considerat ca o varietate de chihlimbar din grupa succinitului. Trebuie menŃionat faptul că în prima lucrare (vezi bibliografia), bielzitul este considerat asemănător unor produse bituminoase de tipul piauzitului sau pyrhoretinului. Descrierea şi parametrii fizico-chimici ai bielzitului sunt amănunŃit redate în lucrarea celor doi cercetători ai UniversităŃii din Cluj: Benkö şi Jahn.

Bielzitul a fost descoperit în anul 1884, de către Eduard Albert Bielz, la Vaidei - Jiu, în pasul Vulcan, într-un strat de cărbune, cantonat în gresii aquitaniene asociate cu marne bituminoase cu sferosiderite, pe un afluent al văii Jiul Românesc, în zona unei mine de cărbuni.

Eşantionul de bielzit, existent în patrimoniul muzeului sibian, se prezintă sub forma unui fragment neregulat conturat, de culoare neagră, cu luciu de smoală, cu spărtură semiconcoidală neregulată, relativ friabil şi casant, cu duritate mică, având greutatea de 10,5 g şi dimensiunile: L - 3,4 cm, l - 2,5 cm, h - 2,3 cm.

Bielzitul prezintă o duritate mică (1 - 2), o greutate specifică de 1,249 g/cm3 (la temperatura de 18º C), culoarea brună-neagră, luciul gras, spărtură aşchioasă-neregulată la concoidală, fiind un corp opac, care se topeşte la suflător şi arde cu o flacără puternic fumigenă. În intervalul de temperatură situat

între 180 ºC şi 190 ºC se transformă într-o masă vâscoasă, pentru ca la 250 ºC să devină fluid.

Încălzit la 260 ºC apare un ulei brun-deschis, mineraloidul transformându-se într-o masă scoriacee, prin eliminarea de gaze combustibile. La 330 ºC se usucă complet, pentru ca, după răcire, să rezulte un agregat lucios, ce se exfoliază în lamele. Cloroformul şi sulfura de carbon îl dizolvă în cea mai mare parte, soluŃia rezultată având o culoare brun-gălbuie şi o fluorescenŃă verzui-murdară. Prin uscare - la încălzire - rezultă o masă lucioasă şi picături de ulei colorat în roşu-brun.

Partea insolubilă este neagră, cu aspect cărbunos, ce pluteşte în cloroform şi se depune în sulfura de carbon.

Bielzitul este parŃial solubil în ulei de terebentină, benzen, alcool etilic, eter, iar în eterul de petrol insolubil. Cele două analize chimice efectuate pe acest mineral organic au indicat următoarele conŃinuturi: analiza 1 - C = 79,30 % şi H = 6,26 %, iar analiza 2 - C = 80,19 % şi H = 6,34 %. (Benkö şi Jahn, 1886)

Întrucât datele existente lasă unele dubii referitoare la locul, formaŃiunea geologică şi vârsta depozitelor din care au provenit eşantionul de bielzit, s-a procedat la efectuarea unor analize petrografice şi la determinarea reflactaŃiei, în scopul elucidării acestor probleme.

Astfel, pe un fragment de bielzit s-a efectuat un şlif, preparat prin înglobarea în răşină sintetică, şlefuire şi lustruire, conform normelor de lucru internaŃionale, fiind cercetat la microscopul optic de doamna Cornelia Panaitescu de la Universitatea Politehnică Bucureşti.

Cu această ocazie s-a constatat în cadrul răşinii, de culoare roşiatică, prezenŃa vitrinitului, ce prezintă incluziuni de pirit şi inertinit, piritul apărând şi pe fisuri.

Masa cărbunoasă este alcătuită, în principal, din vitrinit cu frecvente incluziuni de pirit şi inerŃinit. PrezenŃa piritului pe fisuri indică originea secundară a acestuia. Studiul microscopic a indicat că masa cărbunoasă este de rang inferior, corespunzătoare unui stadiu de trecere între cărbunele brun şi huilă (între cărbunele brun şi huilă flambantă) de tipul celei din zăcământul Vulcan (partea estică a Bazinului Petroşani).


3

Zăcământul de cărbuni de la Vulcan aparŃine părŃii estice a bazinului intramontan Petroşani, situat în CarpaŃii Meridionali, în regiunea văilor Jiul de Vest - Jiul de Est - JieŃ, între masivele muntoase Vâlcan – Retezat - Parâng şi Sebeş, de forma unei cuvete alungite, orientate E - V.

FormaŃiunile sedimentare, în facies de molasă detritică cu cărbuni, au o vârstă rupelian - badenian inferioară şi formează, în general, un monoclin, cu căderi nordice, fiind delimitate spre nord de rocile mai vechi, cristalino-mezozoice, printr-un accident tectonic de tipul faliei profunde, cu caractere de decroşare dextră, ce face parte din sistemul de falii al aliniamentului tectonic Valea Cernei - Petroşani.

În cadrul succesiunii geologice a molasei paleogen-miocene cu cărbuni -Bazinul Petroşani, sunt separate pe baza cercetărilor de suprafaŃă şi a rezultatelor lucrărilor miniere şi de foraj, cinci entităŃi litostratigrafice cu rang de formaŃiuni: orizontal 1 (bazal) de vârstă rupeliană, orizontal 2 (productiv inferior) de vârstă oligocenă superioară, orizontul 3 (mijlociu) de vârstă aquitaniană, orizontal 4 (productiv superior) de vârstă burdigaliană şi orizontal 5 (terminal) de vârstă badeniană inferioară. Orizontul 1 (bazal), rupelian

Rupelianul este reprezentat printr-o alternanŃă de argile, gresii şi conglomerate, de culoare predominant roşie-verzuie, adesea cu laminaŃie oblică, ce se dezvoltă pe o grosime de 100 - 600 m.

La partea superioară au fost semnalate 1 - 2 intercalaŃii lenticulare de calcare cu Lithothamnium şi resturi fosile macrofloristice, impurificate cu material pelitic sau arenitic.

Argilele (44 %), sunt reprezentate majoritar prin argile roşii feruginoase, urmate de argile clorito - glauconitice verzui şi argile marnoase cenuşii. Marnele, destul de rar, au în general culori cenuşii.

Gresiile (34 %) sunt predominant argiloase, friabile, au culori verzui-roşiatice şi albicioase, înglobând concreŃiuni sferosideritice.

Conglomeratele (20,5 %) şi breciile (0,2 %) sunt friabile, argiloase, prezentând

culori verzui (când au matrice argilo-feruginoasă) sau albicioase (când au matrice argilo-silicioasă). Orizontul 2 (productiv inferior), oligocen superior

Oligocenul superior este reprezentat printr-o alternanŃă de gresii, argile, marne, marnocalcare, disodile, microconglomerate, calcare şi cărbuni.

Gresiile (cca. 48 %) au culori cenuşii, cenuşiu-negricioase sau albicioase, fiind constituite din elemente fine, rulate, de cuarŃ, mice, (mai ales muscovit) şi feldspaŃi, cuprinse într-o matrice argiloasă-marnoasă-carbonatică-silicioasă, bituminoasă-cărbunoasă. Gresiile, care adesea prezintă laminaŃie oblică, conŃin concreŃiuni argiloase, sferosideritice, limonitice şi calcaroase, precum şi resturi fosile faunistice şi floristice.

Argilele (cca. 37 %) prezintă culori cenuşiu-negricioase, negre şi brune, fiind impurificate cu substanŃe carbonatice, cărbunoase, bituminoase, precum şi cu granule de cuarŃ, feldspaŃi caolinizaŃi, muscovit. Argilele, care reprezintă o stratificaŃie paralelă, conŃin adesea concreŃiuni calcaroase sau sferosideritice şi resturi vegetale sau animale.

Marnele (cca. 6,5%) au o stratificaŃie paralelă, prezintă culori cenuşii, cu tonuri mai închise sau mai deschise şi sunt impurificate cu substanŃe bituminoase şi cărbunoase, alături de care apar granule fine de cuarŃ, feldspaŃi sau mice (de tipul muscovitului). Adesea, aceste roci conŃin numeroase resturi fosile floristice sau faunistice.

Marnocalcarele (cca. 2 %) evidenŃiază stratificaŃia paralelă şi culori cenuşiu-violacee (când conŃin cantităŃi apreciabile de CaCO3) sau brun negricioase (datorate substanŃelor bituminoase). Uneori conŃin resturi fosile.

Disodilele, în proporŃie de cca. 0,15 % sunt roci pelitice impurificate cu substanŃă bituminoasă, fosilifere (frunze şi solzi de peşti), cu stratificaŃie paralelă, textură şistoasă şi

culori cenuşiu-închise, gălbui sau negricioase. Microconglomeratele (cca. 0,5 %) au

fost semnalate numai în partea vestică a Bazinului Petroşani, sub forma unor bancuri subŃiri cu laminaŃie oblică, constituite din fragmente de roci bine rulate, înglobate într-o matrice argiloasă-marnoasă-silicioasă.


4

Calcarele (4,5 %) sunt dure, uneori fosilifere, albicioase sau cenuşiu-deschise, impurificate cu substanŃă argiloasă (calcare argiloase), cu substanŃă bituminoasă (calcare bituminoase) şi cu granule detrice, predominant cuarŃoase (calcare gazoase). Orizontul 3 (mijlociu), aquitanian

Aquitanianul este reprezentat printr-o alternanŃă ciclică (grosier-fin) de gresii, nisipuri, argile, marne, conglomerate, bentonite şi cărbuni, de culoare verzui-roşie-vişinie, rar fosilifere, ce se dezvoltă pe o grosime de 300 - 500 m.

Gresiile şi nisipurile (cca. 61,5 %) verzui-gălbui sau, mai rar, roşietice, cu laminaŃie oblică, sunt constituite din granule detritice fine, bine rulate de cuarŃ, feldspat, glauconit, hematit, muscovit, clorit, prinse într-o matrice argiloasă-marnoasă-silicioasă.

Argilele (31,5 %), vişinii (hematitice), verzui (cloritoase) maronii, adesea cu concreŃiuni carbonatice sau sideritice, sunt impurificate cu cuarŃ, glauconit, clorit, muscovit, conŃin floră şi faună fosilă.

Marnele (2,5 %), verzui-albicioase, rar cu faună fosilă, trec spre varietăŃile argiloase sau grezoase.

Conglomeratele (circa 4,5%), verzui-roşiatice-albicioase, sunt formate din elemente rulate de cuarŃite, gnaise, micaşisturi, prinse într-o matrice argiloasă, argilo-feruginoasă sau carbonatică, dure, masive sau slab stratificate, sunt adesea cu laminaŃie oblică, cu rare resturi faunistice fosile.

Bentonitele, care apar numai sporadic, au culori gălbui-verzui şi sunt formate, aproape în exclusivitate, din montmorillonit.

Cărbunii (circa 0,01 %) negri lucioşi când sunt puri, negri-bruni când sunt impurificaŃi cu substanŃe argiloase, apar ca intercalaŃii lentiliforme sporadice. Orizontul 4 (productiv superior), burdigalian

Această entitate litostratigrafică apare numai în partea estică a Bazinului Petroşani în regiunea Sălătruc, are o grosime de 300 - 650 m, de culoare cenuşie şi conŃine numeroase resturi vegetale fosile.

Orizontul a fost divizat, pe criterii litologice şi paleontologice, în trei suborizonturi: suborizontul inferior, cu o grosime de circa 150 m, grezos fosilifer (ostreide, pectunculide), suborizontul median, cu o grosime de cca. 250 m, argilos fosilifer (resturi de plante), cu nouă strate de cărbuni şi orizontul superior, cu o grosime de aproximativ 250 m, grezos-argilos cu numeroase resturi de fosile (pectinide, arcide, turitelide).

Gresiile şi nisipurile, cu laminaŃie oblică, fin granulare (cca. 48 %), au culori cenuşii sau gălbui şi sunt alcătuite din granule bine rulate de cuarŃ, feldspaŃi şi paiete muscovitice, înglobate într-o matrice argilo-marnoasă, adesea cu resturi floristice şi faunistice fosile.

Argilele (circa 45 %) sunt masive sau slab stratificate, cenuşii, uneori impurificate cu granule fine de coarŃ, mice (argile nisipoase), cu carbonaŃi (argilele calcaroase) sau cu materie cărbunoasă (argilele cărbunoase) şi conŃin numeroase resturi faunistice fosile.

Marnele (cca. 3 %) şi marnocalcarele (cca. 0,15 %) sunt bine stratificate, bogate în resturi de faună fosilă, iar prin impurificare cu granule detritice devin grezoase.

Conglomeratele (cca. 3 %), cenuşii-albicioase, mai rar gălbui, sunt constituite din elemente rulate de roci granitoide, gnaise, amfibolite, şisturi sericitoase, cuarŃite etc., prinse într-o matrice argiloasă sau marnoasă, adesea cu laminaŃie oblică. Resturile de faună fosilă sunt reprezentate prin valve de ostroide.

Cărbunii (cca. 0,86 %) negri-bruni, conŃin vitrinit şi clarit, şi sunt adesea impurificaŃi cu substanŃă argiloasă, sunt în număr de nouă strate cu grosimi cuprinse între 0,50 şi 1,70 m.


5

Orizontul 5 (terminal), badenian inferior

Acest orizont este prezent, ca şi orizontul 4, în zona Sălătrucului, deci în extremitatea nord-estică a Bazinului Petroşani, având o grosime de până la 500 m, o culoare brună şi resturi de plante fosile. Orizontul se remarcă prin aspectul mai grosier spre partea superioară, ceea ce sugerează caracterul regresiv al acestuia.

Nisipurile (cca. 70 %) nefosilifere, adesea cu laminaŃie oblică, uneori slab cimentate, au culori gălbui şi sunt constituite din granule fine de cuarŃ, feldspaŃi, granaŃi, muscovit, sericit, biotit, prinse într-o matrice argiloasă-feruginoasă.

Pietrişurile (cca. 28,5 %), gălbui-brune, nefosilifere, de cele mai multe ori prezentând o laminaŃie oblică, sunt alcătuite din fragmente de granitoide, gnaise, amfibolite, cuarŃite rulate, prinse într-o matrice feruginos-argiloasă.

Argilele (cca. 11 %) nefosilifere prezintă culori roşii-brunii-verzui, iar bentonitele, sporadice, gălbui-verzui, sunt constituite în principal din montmorillonit.

Tufurile dacitice, de asemenea sporadice, au o culoare albă, stratificaŃie paralelă şi prezintă urme de plante.

CONCLUZII În final, putem arăta că atât

caracteristicile inculziunii de cărbune, cât şi menŃiunile lui Benkö şi Jahn, referitoare la Valea Jiul Românesc, la Pasul Vulcan, la gresiile aquitaniene, precum şi la marnele bituminoase, demonstrează că eşantionul de bielzit, existent în patrimoniul Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, sub numărul de inventar 8216, provine din orizontul 3 (mijlociu), aquitanian, de la Vulcan (partea estică a Bazinului Petroşani) al molasei detritice cu cărbuni, de vârstă paleogen-miocenă.

În urma studierii bibliografiei de specialitate, a aspectelor macroscopice şi a analizelor petrografice şi determinării reflactanŃei bielzitului, rezultă că bielzitul este un mineraloid cu compoziŃie cărbunoasă de rang inferior şi nu o varietate de chihlimbar, cum apare în studiile mai vechi.

Cu toate acestea, eşantionul de la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, aparŃinând colecŃiei mineralogico-petrografice „Eduard Albert Bielz” rămâne un unicat pentru ştiinŃa geologică.


6

BIBLIOGRAFIE BENKÖ G., JAHN, K., 1886 – Ueber ein

eigenthümliches Erdharz oder asphaltartiges Mineral von Sil - Vajdei, Verh. u. Mitt., Sibiu, XXXVI Jg., pp.85 - 87.

BIELZ Ed. Alb., 1887 – Das eigenthümliche Erdharz in den tertiären Steinkohlenlagern am Vulcanpasse, Verh. u. Mitt, Sibiu, XXXVII Jg., pp. 143 – 144.


7

CONTRIBUłII LA STUDIUL FENOMENELOR DE TRANSFORMARE A ROCILOR MAGMATICE DIN ZONA

ALMA ŞU MARE (JUEłUL ALBA) - TECHEREU - VALEA ŞTEAMPURILOR (JUDE łUL HUNEDOARA)

Viorel CIUNTU Muzeul de Istorie Naturală Sibiu,

Str. CetăŃii, nr. 1, Sibiu, judeŃul Sibiu, România, RO - 550160.

CUVINTE CHEIE : Fenomene hidrotermale, roci ofiolitice, roci andezitice, roci eruptive neogene, propilitizare, argilizare-sericitizare, zeolitizare, limonitizare-hematitizare, minerale secundare.

RESUMÉ: Contributions l �étude des

transformations hydrothermales des roches magmatiques dans la zone Almaşu Mare (dép. Alba) - Techereu - Vallée Şteampurilor (dép. Hunedoara) - România.

La zone étudiée dans la part nord- ouestique du bassin néogène de Zlatna, dans la zone axiale des Monts Métallifères. Cette région este délimitée au nord par Colline Fericelii, à l' ouest par Vallée Şteampurilor, au sud-sud-ouest par Vallée Techereu et à l'est par les villages Almaşu Mare et Brădet.

Les rechérches effectuées dans ce périmètre montrent que une grande part des roches ophyolitiques (les diabases et les mélapyres) et des roches éruptives néogènes (les andésites et les rhyolites) a été afféctées d' une série des transformations epithermales, hydrotermales et, même, supergènes.

Les transformations hydrotermales dans les ophyolites appartienent à l' étape de la propylitisation, avec la formation des minéraux secondaires, comme: l' épidote, la chlorite, et, spéciellement, la serpentine. Un rol plus important l' occupe la limonitisation- hématitisation, de nature supergène.

Les roches éruptives néogènes ont été affectées par l' argilitisation- séricitisation, chloritisation et silicification. Les minéraux secondaires résultés sont: la caolinite, la séricite, la clinochlore, la prochlorite, l'opal, la calcédonie, le quartz et la calcite.

Un rol trés importantl occupe l'étape zéolitifère, exclusivement dans les roches diabasiques et mélaphyriques, avec la formation des zéolites, come: la mésolite, la stilibite, l' heulanbite et la laumontite.

INTRODUCERE În, lucrarea de faŃă sunt aduse

contribuŃii la cunoaşterea fenomenelor hidrotermale care au afectat rocile ofiolitice,

andezitice şi în special, riolitele din zona Almaşu Mare (jud. Alba) - Techereu - Valea Şteampurilor (jud. Hunedoara), interesante sub aspect mineralogic şi petrografic.

V. Ciuntu –Transformarea rocilor magmatice (Almaşu Mare - Techereu - Valea Şteampurilor).

8

REZULTATE ŞI DISCUłII Stadiul de propilitizare Deşi transformările acestui stadiu au

fost caracterizate, în literatura de specialitate, ca fiind strâns legate de produsele magmatismului neogen, considerăm că le putem asocia şi magmatismului ofiolitic, întrucât produsele de neoformaŃiune rezultate, precum şi condiŃiile de geneză, sunt asemănătoare, atât în cadrul rocilor ofiolitice, cât şi în cadrul rocilor eruptive neogene.

Fenomenele de transformare din cadrul stadiului de propilitizare sunt serpentinizarea, epidotizarea, carbonatarea şi cloritizarea.

Serpentinitizarea este un fenomen des întâlnit în cadrul magmatitelor ofiolitice din zona Almaşu Mare - Techereu - Valea Ştampurilor, afectând exclusiv cristalele de ovilin din roci diabazice şi melafirice.

Serpentinul, ca mineral de neoformaŃie, apare în cazul acestor roci sub varietatea antigorit, însoŃit fiind de clinoclor şi oxizi de fier. Pseudomorfozele de serpentin după olivin pot să se limiteze la conturul cristalelor de olivin sau pot să-l depăşească formând adevărate coroane în jurul resturilor olivinice adeseori generând amigdale de serpentin.

Serpentinizarea este deosebit de frecventă în melafirele de pe Valea Techereului şi Valea Şteampurilor, în timp ce pe Valea Bodii apar melafire cu serpentinizări mai reduse. În aceste roci serpentinul apare sub un pleocroism slab verzui şi culori de interferenŃă destul de scăzute, adeseori mascate de culoarea naturală a acesteia.

Parageneza specifică serpentinului din aceste roci este clinoclor, proclorit şi limonit.

Epidotizarea apare ca fenomen de transformare a rocilor melafirice de pe Valea Şteampurilor, afectând o mică parte din acestea.

Prin acŃiunea apei de origine magmatică asupra mineralelor melanocrate primare (augit) se pune în libertate calciul, care în prezenŃa cationilor de fier şi a anionilor alumosilicatici preexistenŃi generează epidotul.

Acesta apare sub formă de agregate de cristale scurt-prismatice, cu un relief

evident şi culori de interferenŃă ridicate, fie sub formă de venule, rezultate în urma depunerii epidotului pe fisurile submilimetrice ale ofiolitelor.

Întrucât acest fenomen afectează o mare masă de roci ofiolitice din perimetrul Poiana - Valea Iepii, învecinat zonei studiate, masa de roci în care epidotul apare larg dezvoltat, presupunem că epidotul se poate depune şi din soluŃiile hidrotermale, în condiŃii de temperatură şi presiune specifice.

Carbonatarea apare ca un fenomen însoŃitor în cadrul stadiului de propilitizare. Mineralul caracteristic acestui fenomen este calcitul, care se formează pe seama cationilor de Ca2+, când punerea lor în libertate se face în condiŃiile unui mediu cu un aport deosebit de dioxid de carbon. În rocile ofiolitice se remarcă prezenŃa calcitului sub formă de plaje, în masa fundamentală a acestora.

Cloritizarea apare ca un fenomen ce afectează mineralele primare melanocrate, cum este augitul, mai puŃin olivinul. Ca produs de neoformaŃie apare clinocloritul, care adesea este însoŃit de varietatea magneziană de clorit (plocoritul) specific unui stadiu mai avansat de transformare.

PrezenŃa clinoclorului în ofiolitele din perimetrul studiat, este legată de transformarea augitului, pe când în rocile eruptive neogene, respectiv andezitele de Barza, clinoclorul apare asociat cristalelor de hornblendă, afectate de proplitizare în mod mult accentuat decât piroxenii din aceleaşi roci. Astfel, cristalele de hornblendă apar mai mult sau mai puŃin rotunjite, fiind înconjurate de o coroană de minerale cloritice, în speŃă clinoclorul, în asociaŃie cu opacitul.

Stadiul de argilizare-sericitizare Acest stadiu se manifestă printr-o

asociaŃie de fenomene de transformare hidrotermală, în care argilizarea-sericitizarea joacă rolul principal. Ca fenomene asociate se manifestă cloritizarea în sensulformării neocloritelor, silicifierea şi carbonatarea.

Caolinizarea, ca fenomen de transformare, se manifestă atât în rocile ofiolitice, cât şi în cele eruptive neogene, din perimetrul cercetat, ca macrofenomen, cât şi ca microfenomen.

În urma desfăşurării fenomenului de caolinizare rezultă o serie de minerale


9

argilitice, dintre care cel mai frecvent întâlnit este caolinitul, sub forma sa impură. Aceasta apare în rocile ofiolitice de pe Valea Techereului, Valea Şteampurilor şi, mai puŃin, în cele de pe Valea Bodii şi Pârâul Merilor. În diabazele şi melafirele care aflorează aici, caolinitul se formează pe seama feldspaŃilor plagioclazi din compoziŃia acestor roci, constituind pseudomoafoze totale sau parŃiale.

Spre deosebire de ofiolite, în care caolinizarea se restrânge la nivelul plagioclazilor, în cazul rocilor aparŃinând magmatismului subsecvent tardiv acest fenomen este mult mai larg dezvoltat, afectând adesea întreaga masă a rocilor.

Astfel, în cazul riolitelor de pe Valea Techereului se constată caolinizarea în masă a acestora. Rocile capătă în acest caz un aspect mai mult sau mai puŃin pământos, culoarea predominantă fiind albă rozie la slab verzuie. Se pot observa şi plaje de silice, care însoŃesc mineralele caolinitice rezultate prin transformarea feldspaŃilor din compoziŃia acestor riolite.

La andezitele de FaŃa Băii nu am întâlnit fenomene de caolinizare, acestea prezentându-se, în general, nealterate.

În schimb, andezitele de tip Barza, care constituie rocile gazdă pentru minereurile aurifere şi plumbo-zincifere din Dealul Fericelii, respectiv din zăcământul Muncăceasca, pe lângă faptul că au suferit intense procese de propilitizare, sunt afectate şi de intense fenomene de caolinizare şi mai ales în apropierea zonelor cu minereu sau a filoanelor.

Sericitizarea, ca fenomen important al stadiului de argilizare-sericitizare apare la rocile eruptive din perimetrul Almaşu Mare - Valea Techereului - Valea Şteampurilor destul de slab dezvoltat, fiind cu totul subordonat altor fenomene de dezvoltare.

Microscopic, am determinat prezenŃa sericitului, ca produs de neoformaŃie, doar într-o singură secŃiune din melafirul de pe Valea Techereului. Aici, sericitul apare ca agregat lamelar-acicular, înconjurat de minerale cloritice.

Cloritizarea, ca fenomen asociat al principalelor transformări ale acestui stadiu, respectiv caolinizarea şi sericitizarea, are o

dezvoltare deosebit de largă, mai ales în cadrul rocilor ofiolitice. Cloritele din această fază constituie o nouă generaŃie, fiind formate pe seama cloritelor generate de stadiul propilitic sau apar ca rezultat al transformării unor minerale femice.

PrezenŃa acestor neoclorite se datorează unei levigări a fierului din cloritele tipice propilitizării (clinoclorul), în urma căreia creşte conŃinutul în MgO, rezultând în acest fel procolitul, ca mineral de neoformaŃie caracteristic acestui fenomen.

Din cauza levigărilor şi a remobilizărilor care caracterizează, întregul stadiul argilito-sericitic, neocloritele formate nu se menŃin în conturul mineralelor pe care le-a substituit, ca în cazul propilitizării, ci îl depăşesc, adeseori invadând întreaga masă a rocii. Astfel, există melafire pe Valea Techereului, Valea Bodii şi de pe Pârâul Mârului. Pe Valea Şteampurilor mai apar şi melafire intens cloritizate. Plocloritul se insinuează pe fisurile ce străbat ofiolitele sau formează amigdale. De multe ori, acesta apare şi sub formă de coroane în jurul altor minerale primare sau secundare.

Silicifierea reprezintă un alt fenomen de transformare a rocilor eruptive din perimetrul cercetat, fenomen asociat al argilizării şi sericitizării. Rocile cele mai afectate de silicifiere sunt riolitele de tip BăiŃa şi andezitele de tip Barza. Alături de acestea apar şi melafire, care sunt intens silicifiate. Este cazul unei mase destul de importante de melafire de pe Valea Bodii. Restul melafirelor nu sunt silicifiate în masă, ci silicea amorfă sau criptocristalină se dezvoltă la nivelul amigdalelor din masa lor fundamentală. PrezenŃa silicei în interiorul vacuolelor din rocile melafirice poate avea o provenienŃă hidrotermală, cât şi una supergenă. De obicei în aceste vacuole, silicea este reprezentată prin varietăŃi amorfe (opal,) criptocristaline (calcedonit şi lutecit) şi, chiar, cristaline (cuarŃ microcristalin hidrotermal). Silicifieri, de mare amploare, au afectat riolitele de tip BăiŃa, care aflorează din Dealul Teiuşu până pe Valea Bodii.

Aici, silicifierea a fost atât de intensă încât a afectat întreaga masă de riolite, ca urmare a acŃiunii soluŃiilor hidrotermale de temperatură relativ scăzută,


10

cu un important conŃinut în SiO2. În urma acestui fenomen, pe fisurile şi în golurile din rocă s-au depus diferite varietăŃi de silice, în special opalul, calcedonia şi cuarŃul microcristalin.

Microscopic, opalul apare în mase de dimensiuni mici sau medii incluse în riolite, formând aşa numitele „jaspis” (Primics, 1891).

Calcedonia apare sub diferite varietăŃi macrotexturale, date de prezenŃa benzilor continue sau concentrice de silice criptocristalină diferit colorate. Astfel, sunt prezente: onixul, precum şi carneolul şi varietatea translucidă, slab albăstruie de calcedonie masivă.

CuarŃul microcristalin se dezvoltă în cavităŃile din riolitele de pe Valea Bodii, formând druze şi geode, microcristalele de 1 - 2 mm dispunându-se adesea pe un fond de opal şi de calcedonie şi fiind, în general, incolore sau slab violete.

La microscop, calcedonia, apare sub varietăŃile calcedonit şi lutecit, opalul ca mase izotrope, iar cuarŃul sub formă de microagregate dispuse fie în masa fundamentală a rocii silicifiate, fie în golurile fenocristalelor de cuarŃ primar corodat şi resorbit magmatic.

Rocile riolitice silicifiate au un aspect porŃelanos, culoare albicioasă, slab roşietică şi o duritate extrem de ridicată, prezentând o mare rezistenŃă la lovire şi spargere.

Carbonatarea apare ca fenomen de transformare hidrotermală în cadrul stadiului de argilizare-sericitizare, afectând în special mineralele primare: feldspat şi augit. PrezenŃa calcitului este legată, mai ales, de rocile melafirice şi diabazice din perimetru, în care calcitul se dezvoltă sub formă de amigdale cu structură radiară, apărând şi ca fenule în fisurile rocilor luate în consideraŃie.

În diabazul augitic de pe Pârâul Mărului - Techereu, calcitul a fost întâlnit ca produs de transformare al augitului. dispunându-se în jurul acestor cristale.

Calcitul, din vacuolele rocilor ofiolitice, poate fi considerat că s-a depus direct din soluŃiile hidrotermale purtătoare de Ca2+ în prezenŃa dioxidului de carbon.

Calcitul, format pe seama feldspaŃilor plagioclazi, apare ca pseudomorfozând parŃial sau total fenocristalele mineralului primar (plagioclazul).

De obicei, calcitul din rocile ofiolitice din perimetrul studiat apare în parageneză cu cloritele, silicea, caolinul şi alte minerale de neoformaŃie, în speŃă, zeoliŃii.

În diabazul de pe Pârâul Mărului, alături de vacuolele cu calcit apar şi amigdale cloritice mai mult sau mai puŃin alungite.

Unele melafire de pe Valea Steampurilor sunt atât de transformate, încât nu se mai poate distinge structura lor iniŃială. În aceste roci plajele calcitice se întrepătrund cu plajele cloritice.

Stadiul de zeolitizare Zeolitizarea apare ca un complex de

procese bine individualizat în cadrul rocilor melafirice din zona Almaşu Mare - Techereu - Valea Şteampurilor. Acest stadiu se caracterizează printr-o complexitate structurală şi o extindere mare în cadrul domeniului hidrotermal, de temperatură şi presiune scăzute.

Ca produse de neoformaŃie apar zeoliŃi, sub diferite specii minerale, dispuşi în vacuolele şi fisurile melafirelor de pe văile Techereului, Bodii, Şteampurilor şi Pârâul Mărului.

Din punct de vedere genetic, stadiul de zeolitizare îl considerăm ca aparŃinând domeniului hidrotermal, cel puŃin pentru rocile studiate, adică ofiolitele de pe văile amintite mai sus.

Speciile minerale de zeoliŃi indentificate în rocile ofiolitice din zona Almaşu Mare - Techereu - Valae Şteampurilor.

O bună parte din ofiolitele ce aflorează în perimetru constituie roci-gazdă pentru diferitele specii minerale de zeoliŃi, uneori în mare cantitate ale acestora ducând la formarea zeolititelor, pe care le-am identificat pe Pârul Mărului, în amonte de aflorimentul cu diabaze augitice.

În rocile melafirice din perimetrul cercetat am identificat prezenŃa: mezolitului, stilbitului, heulanditului şi laumontitului.


11

Mezolitul Apare sub formă de agregate

acicular-fibroase, fie în stare proaspătă, fie puŃin alterat. L-am identificat în melafirele de pe Valea Bodii şi în zeolititele de pe Pârâul Mărului.

La microscop, mezolitul prezintă un habitus prismatic alungit, apărând adesea maclat şi în cristale concrescute, având cele mai scăzute culori de interferenŃă dintre zeoliŃi.

Stilbitul Întâlnit în melafirele de pe văile

Techereului şi Bodii, cât şi în zeolititele de pe Pârâul Mărului, de obicei, stilbitul apare în aceste roci sub formă de venule, de dimensiuni milimetrice sau centimetrice, ca grosime şi cu lungimi decimetrice, chiar şi de un metru, aşa cum apare în aflorimentul de pe Pârâul Mărului.

Macroscopic se prezintă în cristale scurt prismatice, alb-gălbui, uneori cu nuanŃe rozii. Are luciu sticlos la mătăsos, şi o friabilitate relativ ridicată.

La microscop, acest zeolit apare cu habitus prismatic-lamelar, în cristale izolate sau în agregate. BirefringenŃa este mai ridicată, iar culorile de interferenŃă sunt cenuşii de ordinul I.

Apare, ca şi mezolitul, în parageneză cu calcitul, cloritul şi uneori, cu silicea. În melafirul de pe Valea Techereului, pe cursul său superior (Valea Almaşului), la microscop, stilbitul apare asociat cu laumontitul.

Heulanditul Apare frecvent în aflorimentele

melafirice de pe Valea Bodii şi Pârâul Mărului, în zeolitite. Se dezvoltă în cristale prismatic-tabulare, cu aspect sidefos şi de culoare roşie-cărămizie la roşie intensă. Este destul de friabil.

Microscopic, heulanditul prezintă un habitus lamelar caracteristic, cristalele având un clivaj foarte bun după (100), care se poate observa şi macroscopic. BirefrigenŃa este mică, unghiul de extincŃie cuprins între 27˚ şi 32˚.

În zonele studiate, acest zeolit apare în parageneză cu silice, calcit, clorit, mezolit şi stilbit.

Laumontitul L-am identificat în melafirele de pe

Valea Bodii şi de pe cursul superior al Văii Techereului, sub forma unor cruste foarte friabile, de cele mai multe ori pulverulente, din cauza deshidratării naturale.

La microscop, prezintă habitus monoclin-prismatic, clivaj foarte bun după faŃa (110), culoarea fiind albă-rozie, în secŃiuni subŃiri. BirefringenŃa este scăzută, iar unghiul de extincŃie cuprins în 27˚ şi 34˚.

În zonă, laumontitul apare asociat cu stilbit, clorit, calcit şi limonit.

Fenomenul de limonitizare-hematitizare

Acest fenomen, deosebit ca geneză, a fost întâlnit larg dezvoltat în melafirele de pe Valea Bodii, aici rocile fiind intens limonitizate şi hematitizate.

Larga dezvoltare a acestui fenomen indică o geneză supergenă, rocile fiind afectate de acŃiunea apelor de infiltraŃie bogat feruginoase, din care s-a depus la început limonitul, iar apoi în, condiŃii specifice, s-a format hematitul. Transformarea limonitului în hematit a fost favorizată şi de procesul de intensă silicifiere a acestor melafire.

Analiza roentgenografică a unei probe de rocă melafirică limonitizată-hematitizată a pus în evidenŃă mai multe minerale din grupa oxizilor şi hidroxizilor de fier: hematit, goethit, hidrohematit şi hidrogoethit. Spre deosebire de rocile ofiolitice, în care fenomenul de limonitizare-hematitizare este mai frecvent şi care afectează o masă relativ mare de roci, produsele magmatismului neogen, care apar în zona cercetată, sunt mult mai puŃin afectate de un astfel de fenomen. AcŃiunea slabă a apelor de infiltraŃie, cu conŃinut feruginos, a produs doar o neânsemnată impregnare a acestor roci, trădată de culoarea lor mai roşcată.

Aşa este cazul riolitelor caolinizate de pe Valea Techereului şi chiar, a celor de pe Valea Bodii, în care oxizii de fier participă ca pigment de coloraŃie în varietăŃile de silice.


12

CONCLUZII În urma cercetărilor efectuate în

perimetrul Almaşu Mare (jud. Alba) - Techereu- Valea Şteampurilor (jud. Hunedoara) am constatat că o mare parte a rocilor ofiolitice (diabaze şi melafire) şi a celor aparŃinând magmatismului neogen tardiv au fost afectate de transformări de natură epitermală, hidrotermală şi chiar supergenă. Multe dintre aceste roci prezintă modificări structural-texturale şi aspecte de dezagregare.

Activitatea soluŃiilor hidrotermale a condus la înlocuirea rocilor ofiolitice, prin parageneză, de minerale de neoformaŃiune, în special aparŃinând stadiului de propilitizare, la care se asociază şi minerale secundare

datorate carbonatării, caolinizării sau silicifierii, la care se adaugă, uneori, intense limonito-hematitizări, acestea din urmă de natură supergenă. Un loc aparte în transformarea ofiolitelor îl ocupă stadiul de zeolitizare, cu formare de zeoliŃi şi, pe alocuri, de zeolitite.

În ce priveşte transformările hidrotermale din cadrul rocilor eruptive neogene (riolite şi andezite), menŃionăm că aparŃin, în principal, stadiului de argilizare-sericitizare, la care se adaugă, în mai mică măsură, cloritizarea şi carbonatarea. Fenomenele de silicifiere asociate sunt deosebit de intense, iar oxidările ferifere sunt cu totul subordonate.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă BEDELEAN I., 1970 - ZeoliŃii din MunŃii

Apuseni şi fenomenul de zeolitizare, Cluj, (teza de doctorat, Bibl. Univ. Babeş-Bolyai).

BENKÖ G., 1890 - Mineralogische Mittheilungen aus dem Siebenbürgischen Erzgebirge, Földt. Közl., 19 - 20, Budapest.

CIUNTU V., 1972 - Studiul mineralogic şi petrografic, cu unele consideraŃii geochimice, privind rocile mezozoice şi neogene, din cadrul complexelor eruptive, din zona Almaşu Mare (judeŃul Alba) - Techereu - Valea Şteampurilor (judeŃul Hunedoara), Cluj, (teză de licenŃă, Biblioteca UniversităŃii Babeş - Bolyai).

CIUNTU V., 2006 - Contributions to the petrographyc study of the magma rocks from the Almaşu Mare - Techereu - Şteampuri Valley area (Hunedoara County), Acta Oecologica, Sibiu, XIII, nr. 1 - 2.

GHIłULESCU T. P., şi col., 1941 - Etudes géologiques et minières des Monts Métallifères, Bucureşti, Ann. Inst. Géol. Roum.

IANOVICI V., şi col. 1969 - EvoluŃia geologică a MunŃilor Metaliferi, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti.

IANOVICI V., şi col. 1969 - EvoluŃia geografică a MunŃilor Metaliferi, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti.

LUPEI N., 1949 - ContribuŃiuni la stadiul zăcămintelor miniere din regiunea Stănija - Techereu (MunŃii Metaliferi), Cluj, (teză de doctorat, Bibl. Univ. Babeş - Bolyai).

PIRIMICS G., 1891 - Mineralogisch - geologische Notizen aus Siebenbürgen, O. t. - t, Ert., Budapesta, nr. 16.

RĂDULESCU D., 1953 - ContribuŃii la cunoaşterea fenomenului de propilitizare a rocilor vulcanice, Bucureşti, Rev. Univ. Buc. şi Politeh. Buc, ser. Şt. Nat. Nr. 3.

STANCIU CONSTANTINA., 1961 - ContribuŃii la cunoaşterea transformărilor hidrotermale ale rocilor andezitice, Stud., cerc. Geol., VI/4, Bucureşti.

STOICOVICI E., 1969 - Augitul din diabazul de la Techereu, Bucureşti, Bul. Soc. Ştin. Geol., XI.in cadrul complexelor eruptive, din zona Almaşu Mare (jud. Alba) - Techereu - Valea Şteampurilor, (jud. Hunedoara),Cluj, (teză de licenŃă, Bibl. Univ. Babeş - Bolyai).


13

THE GEOLOGY AND THE ENVIRONMENT PROTECTION A NONSEN S?

Rodica CIOBANU [email protected]

Natural History Museum, CetăŃii, no. 1, Sibiu, Sibiu County,

Romania, RO - 550166.

KEYWORDS : geological activities, develop of ecological branches, environmental geology.

REZUMAT: Geologia şi protecŃia mediului un non-sens?

Ramurile economice şi inginereşti ale geologiei cunosc în prezent momente de „criz ă”. Ramurile economice, dezvoltate prioritar până în deceniul ’90 al secolului trecut au influenŃat şi dezvoltarea ramurilor extractive. Activitatea acestora a însemnat şi progresul social, economic al unor zone montane, dar şi finanŃarea cercetării fundamentale în geologie. Un exemplu al priorităŃii ramurilor extractive, ca politică de stat, îl reprezintă şi cifrele de şcolarizare ale facultăŃilor cu profil geologic din acea perioadă. Însă rănile produse mediului, prin decopertări în exploatările de tip carieră,

impactul social datorat creşterii numerice, în timp scurt, a populaŃiei în zone rurale, diferenŃierile culturale între localnici şi cei ce participau la activităŃi geologice, poluarea asociată acestor activităŃi au produs şi produc pagube ireparabile. Într-un bilanŃ economic beneficiile, din minereurile extrase, sunt depăşite de pierderile mediului şi chiar materiale şi sociale în localităŃile respective. În prezent Geologia, prin ramuri noi apărute, Geologia ambientală spre exemplu caută soluŃii privind îndreptarea a ceea ce a poluat şi limitează dezvoltarea ramurilor extractive poluante stimulând dezvoltarea unor industrii locale care să nu afecteze mediul şi să ducă la creştere bunăstării materiale a populaŃiei.

Around the 1950's, a famous

Romanian professor of geology, Murgeanu, used every chance he had to point out that "an essential element in modern man's culture is knowing the earth we walk on and which offers us the fundamental basis of our existence". (Popescu, 1995) The words still hold water today more than ever, when mankind finally understood that the Earth is a closed system and its usage has cumulative effects with impact in the future. Whereas if a generation replaces another one and there is always the chance of a new beginning, when it comes to Earth such an exchange is not likely rarely can it be re-established to a certain degree, but never can it be replaced. Until the 90's, geological knowledge and education was acknowledged as state politics, due to economic considerations regarding the

importance of a wise and efficient usage of raw material for the national economy.

Geology is regarded, especially by the general public, as an applied science, due to its links with mining, oil and natural gas extraction industry or with civil and industrial engineering. The engineering and economic fields of geology are passing through a moment of "crisis" in Romania and worldwide, too. This situation is mainly due to the activity of the "green" men who contributed with their actions to the limitation of the processing industry, of mining. In geology, economic priorities have lead to the development of certain branches against others. Geology is very much like the dragon in the story: if a head is cut off, seven others will grow back on the spot. Therefore once problems connected with economic

R. Ciobanu – The geology and the environmental protection a nonsens?

14

necessities were solved, others caused by pollution came up. If in the previous centuries the development of geology met only economic constrains like having access to world research at the end of the 90's, today new constrains limiting especially the applied disciplines appeared.

In the 80's, the central geological branch around which other branches would "evolve" was the prospecting, the exploitation and improve of mineral resources, of the most favourable conditions for civil engineering settings. One can notice that after 15 years, in which the applied branches especially for mining and processing were centres of interest, they governed and motivated as such the fundamental research in Romania, too, just like in the occidental countries, such branches take a second place. The explanation lies also in the priorities of the industrial development period when extractive production-industry dominated among the geological activities, regardless of the costs it would involve on the environment or production side. (Popescu, 1995)

Since geology is a science dedicated to man and society it has suffered and still suffers a process of re ordering the priorities, the past hierarchies imposed by the two sides: that of the applied and that of the fundamental disciplines. While the engineering and economic fields of geology are passing through a crisis just like engineering and economy among human activities, a new discipline has emerged and a new branch is ever more present, the "Environmental geology". While the applied branches of geology have suffered discontinuities this new branch tries to reconcile the economic factor with the ecologic and social one, according to the current necessities and requirements.

Environmental geology, as most of the geologists predicted, appeared as a new branch which uses geological information to reduce the degradation of the environment caused by earthquakes, eruptions, sliding, floods etc. but also by human activities concerning the exploitation of the soil and subsoil resources. (Petrescu et al., 1997).

Now the geological branches try to reconcile the economic requirements with the

ones regarding environmental protection, the understanding of the environmental problems in order to find suitable solutions being essential, since the ultimate purpose would be to limit the pollution causing activities.

The geological activities have been and still are very much connected with the exploitation of the mineral resources, which are the subject of the extracting branches like coals, ferriferous or non ferriferous minerals, aluminium, metalliferous useful substances, useful rocks, precious or semi-precious stones which are indispensable to other industrial branches, too. The extracting industry is, however, the human activity causing the strongest impact against the environment and especially against the soil-subsoil factor. As counterpart, this industry produces depolluters for water, gas and fertilizers. In the developed countries, mining activities refer exclusively to the exceptional deposits or of local interest. Mining activities can be found only in the 3rd world countries.

During the communist dictatorship the leaders' ambition was to exploit any raw material, regardless of the geological studies concerning the impact on the geological area in general, the economic reasons underlying useful mineral concentrations, costs etc.

The Apuseni Mountains, situated in the north-east of the country witness to the "wild" geological activities careless of any environmental protection measures. Geologists who have spent a lifetime working in that mountains ores exploitations presently declared that an economic calculus would prove that the cost of the useful minerals extracted is much smaller than the income that could have been obtained by the rural tourism implementing there. Unfortunately, houses are still falling down, phreatic waters and soil are still being poisoned due to mining activities in today's Romania.

Any field geological activity implies direct consequences over the environment (fig. 1): sonic pollution (motors, explosions), chemical (hydrocarbons, insecticides), the acceleration of soil erosion (plough lands, roads, quarries, deforesting), clogging of the river beds (faulty waste dumping, wood transports), soil PH modification (decomposed sawdust turns into phenol) etc.


15

Indirect consequences on the environment, are connected to the fact that most of the local communities where such activities are taking place are many: temporary human concentrations favouring antisocial behaviour, poaching, the

interference on several educational levels not always beneficial to the locals, over exhausting the access roads, soil vibrations leading to falls and rock and house rolling, the increase of domestic garbage waste dumps, usually inappropriately set etc.

Fig. 1. The direct consequences of the geological activity to the environment.

NEIGBOURING OR ADJOINING TO THE GEOLOGICAL ONES

EFFECTS ON THE ENVIRONMENT

domestic activities in the area

garbage waste dumps

germ spread

underground galleries

the emergence of uncontrolled geological structures

new hydrographical organisms which are draining and spelling

the phreatic water

the accentuated diminishing of the ground stability

earth pollution with brine and hydrocarbons

the modification of the social structure of the area

social conflicts

clearings

woods processing

the weathering of the relief

the intensification of erosion

it affects the phreatic water

the emergence of sawdust knolls

phenol appears

technologic constructions

scrap iron heaps

deserted buildings


16

Furthermore, now, Geology as such and the geological activities must stand up, through the measures imposed, to the social unrest which come up in the areas where these industries are predominant. Against all the imperatives imposed by sustainable development all over the world, at the moment it is not the ecological measures but the economic and social reasons that have a higher impact on these industries in Romania.

In the mining zones of Romania, extractive activities are predominant, and do not only have a huge impact over the environment but are also disadvantageous, too, therefore their having been cancelled have lead to impressive uprisings of the working class and had a huge impact over the communities and the image of Romania. Geology has too and attempts to offer solutions which can cause the carrying on of the activities of such industries on the verge of protection-pollution, like for example: the stabilization of waste dumps by planting long-rooted plants; collecting taxes from the companies which carry on polluting activities (diggings) to reset the environment after the activity has ceased; transforming closed exploitations into museums which would be included into the touristic routes; profession re-orientation of the population etc.

A special impact over the environment have the deserted ex deep mining exploitations (salt, coal). Uncontrolled geological structures have appeared, the stability of the area was diminished, new hydro-geological organisms draining the area and thus increasing the danger of spoiling the underground waters. Not being aware of the existence of such underground anthropic hallows might have severe consequences. (Prida and Sarachi, 1997)

Such an example is the situation of the Ocna Sibiului town situated in the SE of Sibiu. Ocna Sibiului is built on a diapir saddle with an elliptic shaped salt core (N-S) piercing Badenian, Sarmatian and Pannonian deposits. Salt exploitation was done in the form of bell-like chambers, situated at depths of 70 down to 2,000 m depth and even vertical openings when they were close to the surface. Salt exploitation ever since Roman times has ceased around 50's and the mines

were flooded, some of them became connected lakes, as a result of a series of partial collapses. Thus, more than 15 lakes, which went through processes of sweetening and partial or even total clogging throughout time, appeared on the superior side of the salt mountain. They are still valuable due to the phenomenon of heliothermy.

The fame of these lakes, of the heliothermy phenomena lead to the area being recognized from a balneary point of view. Balneo-touristic attraction implies investments in the infrastructure. However, the territory has a general "sensibility" from a geotectonic point of view and taking into consideration the continuous evolution of the relief from the lake area (the continuous fall of the shores, the modification of the land line, of the depth of the water-salt contact surface). Geological research in the area have pointed out the extension of underground hallows as a result of the salt dissolution and suffusion phenomena. (Baciu, 2000)

Touristic activities bring benefits to the town and to the locals have lead to the splitting and sale of the land situated above the mine for vacation homes or hotels. The coming material benefits "darken" the minds of those who run the town and of the locals. After communist ownership decades, people realise with difficulty that the ownership act and the bank accounts do not protect them from the effects of the endogenous and exogenous geological processes.

If a poll were made, the answers to the question whether geological activities can also be beneficial would be mostly negative. Geological activities can also have a beneficial impact on the environment: Earth - Man. The idea of an underlying correlation between the geology of an area and the health of the people and of the domestic animals (easier to notice) has always been there and should be carried on and thoroughly studied. Geological case - effect studies have been carried out in order to point out that the existence of a cause-effect correlation is not accidental. The analysis of the natural cycles of the earth reveals a continuous "recycling" of the constitutive materials of the closed Terra system in which

everything is connected to everything.


17

The concentration of the elements which are present in a small amount in organisms but essential in life support, in the rocks vary according to the rock type. As in the soil alteration-degradation-transformation processes result, by various migration ways, by water draining through the soils, such rest elements reach the organisms influencing their health state. However the rocks can receive and release elements gathered as a result of human activity. Thus, polluting chemical substances can settle in the rocks and later on re join the circuit, but this time

not as health source elements but as spoiling elements. This is therefore a field in which geological activities can be reconciled with the requirements of sustainable development.

A question troubling the world of Romanian geology is whether Romanian Geology has a future in the extracting branches. The answer can be affirmative if we take into consideration that rocks which can be used as natural filters for water cleansing, to purify the industrial areas, to unharden water, to settle animal shelters (for ex. zeolites absorb odours) etc. (fig. 2)

Fig. 2. The activities of Environmental Geology. The problems geology has to solve are

not hers alone but they belong to the society. The sustainable development concept is known by the science, admitted by statesmen and applied due the pressures of the civil society.

Earth is not replaceable as life support and if the development of society will not be

a sustainable one, our future may come or not. Long term strategies dealing with the development of the geological branches should contain a vision of this future. There shall not be a future for geology unless we reconcile it with ecology and economy.

environment social

limited the activity

ceasing the activity

polluted technologies

highs production costs

economic inefficiency

Polluted branches of geology

sustained

State intervention sustained by

budged

Vt 36

the extraction of non-polluting

substances


18

REFERENCES BACIU C., 2000 ─ EvoluŃia rezervoarelor de

apă sărată de la Ocna Sibiului, din perspectiva Geologiei ambientale, Studii şi cercetări. Geologie-Geografie, Muzeul BistriŃa -Năsăud, BistriŃa, 5, p.63-67.

PETRESCU I., CHINTĂUAN I., BARBU O., BONCI G., MOGA V., 1997 ─ Geologia mediului-Principii şi realităŃi, Studii şi cercetări. ŞtiinŃele Naturii, Muzeul BistriŃa - Năsăud, BistriŃa, 3, pp.11-20.

POPESCU Gh. C., 1995 ─ Quo vadis Geologiae, Analele UniversităŃii Bucureşti, geologie, Bucureşti, XLIV, pp.3-8.

PRIDA T., SARACHI I., 1997 ─ Aspecte ale dezvoltării durabile şi politica de mediu în domeniul extractiv, Studii şi cercetări. ŞtiinŃele Naturii, Muzeul BistriŃa - Năsăud, BistriŃa, 3, pp.123-124.

.


19

THE IMPLICATIONS OF THE GEOLOGICAL SUPPORT IN THE GEOGRAPHICAL RISK FENOMENA; THE SIBIU COUNTY CA SE

Rodica CIOBANU [email protected]

Natural History Museum, CetăŃii, no. 1, Sibiu, Sibiu County,


KEYWORDS : Sibiu county, geological support influence, geographical risk phenomena.

REZUMAT: ImplicaŃiile suportului geologic în fenomenele de risc geografic. Studiul de caz, judeŃul Sibiu.

În lucrarea de faŃă se analizează factorii geologici care cresc vulnerabilitatea şi şansa apariŃiei de hazarde geografice. Analiza s-a realizat plecând de la studiul efectului la cauză pentru a evidenŃia importanŃa suportului geologic în apariŃia dar mai ales în evaluările privind riscul geografic într-o regiune. Această analiză s-a realizat la nivelul judeŃului Sibiu. Geologia arealului, variată petrografic, tectonic şi determină hazarde geomorfologice diferite. Suportul geologic poate determina

vulnerabilitatea spaŃiului geografic prin litologie şi structură. Vulnerabilitatea litologică este data de alternanŃa rocilor cu caracteristici diferite: coeziune internă, grad de cimentare şi implicit de umectare, plasticitate şi permeabilitate. Cele mai multe hazarde geografice sunt legate de prezenŃa depozitelor argiloase în alternanŃă cu unele necimentate mai ales nisipoase (ex: Pod. Hârtibaciului - sunt prezente cele mai multe deplasări de mase). Tectonica contribuie şi ea, în corelaŃie cu petrografia şi procesele de alterare, la apariŃia de hazarde (zona de contact CarpaŃii Meridionali - Bazinul Transilvaniei, zona Ocna Sibiului etc.).

The global alterations of the

environment are a first priority field of the scientific research through the means of the deep implications regarding the future of the humanity itself. Concerns regarding the evaluation, the prognosis and the restraining of the effects of the natural dangerous phenomena existed even from the beginning of the 20th century, when International Organizations (were created, together with the aphaeresis terminology. But we also think that very important was and still are the desire to build a warning culture. The ONU General Assembly, on the 11th December 1987, adopted the resolution 42/169 which declared the years 1990/1991”The International Decay for the Reduction of the Effects and the Natural Disasters”. IDNDR - the purpose being the reduction of the losses especially in the countries in process of

development. There was elaborated a dictionary regarding the aphaeresis terminology for the reduction of the natural disasters - in short The IDNDR Dictionary. In 1994, at The World Conference for the Reduction of the Effects of the Disasters in Yokohama/Japan was decided for this the means for the implementation of this strategy. Under the United Nations Organisation aegis, the Forum in Geneva proposed the reduction of the impact of the disasters upon the society within an international program - ISDR (International Strategy for Disaster Reduction). In this forum was emphasized the necessity of the stimulation of the research of the hazard and application as well as the implementation of the results especially in the local communities which are more accentuated vulnerable for the reduction of these effects.

R. Ciobanu – Ggeological support in the geographical risk phenomena; the Sibiu County case.

20

The terminology used for the definition of some natural phenomena, which damage in one way or another “the life” of a human community is, sometimes different from one author to the other, from one school to the other, and not always rigorous defined. And this is naturally when the analysed phenomenon is a natural one, and these being difficult to characterize by a math formula, and/or a concise definition.

There were and still are concerns in the theoretic and practice substantiation of the terminology regarding the natural phenomena of which effects can produce material and human damages. In this regard, the geographers, naturally, those who study everything that “happens” on the Earth surface were and still are concerned about this.

In the present work, starting from the analysis of the effects found in an area, respectively, an administrative-territorial one, in our case – the Sibiu County, there can be emphasized the conditions linked to the genesis of the factors that cause geographic risk events. Among these factors, almost in each and every equation, which determines the phenomenon from a qualitative and quantitative point of view, there is the geologic support with its complexity. Through this step we try to emphasize the types of storages which form the geologic support and which can determine geographic risk phenomenon. So, in the present work we also propose to analyse the geographic environment elements, which can became factors in a risk equation, stimulating factors in the modifications of the environment.

Between the Earth geospheres there are permanent changes of energy and substance, they being in a permanent transformation under the human influence. Any modification in one or the other of the geospheres there is reflected through the means of the complex, not controlled mechanisms in the other ones. The geologic modifications that take place at the global level together with global modifications of the environment, are due to the tectonic movements of the tectonic boards to which are associated the volcanic and seismic processes. In the relation between man -

geologic substratum there can be separated two risk types: natural (volcanic, seismic, tectonic manifestations) and regarding the economic - anthropic activities (the exploitation of the useful substances: underground excavations, carriers and so on).

Grecu (2004) defined the natural phenomena that can become natural risks. So, among the natural hazards, the authoress makes a clear distinction of them regarding their origin. They can be of meteorological, hydrologic or geomorphic origin as well as of geophysics origin. In this category there are included the geologic phenomena, too. When she classifies the natural hazards taking into account the natural phenomenon characterized as being extreme phenomenon, near the geophysics hazards she includes, aside the meteorological, climateric, geomorphic and hydrologic ones, the geologic ones, too.

The word risk is defined by the majority of the authors as being the human losses as well as material ones, limited in time and space, for an extreme natural phenomenon. Among the phenomena that represent a geologic risk are included the processes, which determines important modifications in the internal structure of the Earth crust, as are the tectonic, seismic ones as well as the volcanic eruptions. If the volcanic ones can be foreseen, the seismic ones are unpredictable in time and can be predicted only from a geographical point of view. These geologic phenomena imply also huge energetic discharge, whose effects can be landslides, modifications in the hydrologic network, in the relief and so on.

According to the definition of the risk notion, taken over by Bogdan (2003), after the IDNDR Dictionary (1992) and adjusted to the theme of this work, the object of a risk analysis is represented only by those geologic elements that can lead to the appearance of natural phenomena with high destructive potential and those which by creating more than one effect, in time can create the conditions of the modifications of the environment. These can link the idea of the environment modification with the idea of risk taking into account the elements of the geographic system affected.


21

Velcea (1995) comprises in the category of the risk of the environment component all those deviations, digressions of the environment, which have an impact in the working of the geographic system. Unlike the geologic means, the geographic ones for the evaluation of the environment modifications are much more diverse and of a higher quality.

In the UNDRO opinion, the risk represents the produce among the danger, vulnerability and the economic value. The vulnerability represents the capacity of the environment or of one its components to resist to the impact due to the event. The method DRASTIC, used in the quantification of the vulnerability of a natural system, respectively in the case of pollution of a ground-water layer, uses 7 parameters, among which 3 are about the geologic characteristics of the area: the lithology of the active strata (structural features, granulometry, internal cohesion, permeability and plasticity), lithological and texture features of the shallow storages of the soil - weathering zone, lithology and structure of the no saturated strata (Floca-Reteşan, 2002).

If the geologic phenomena are extreme and have a huge development in time and on large areas, the geologic support can contribute to the appearance of geographic risk phenomena. The vulnerability is defined by IDNDR like the degree of losses as a result of

the potentiality of a phenomenon to produce victims and material damages. In the used practice in the definition and characterization of the extreme phenomena are used words as: danger, instability etc. which have at their origin the geologic characterizations of the substrata, too (Grecu, 2004).

The risk types regarding the Earth crust are, in their majority, determined by the vulnerability of the geologic support and represent the answer of the geologic structure to the action of the environment factors. The answer of the geologic support, at the conditions in the system develops, can determine degree of vulnerability for other phenomena of geographic kind. And this - the answer- implies the establishing of a new equilibrium mood, which can take the shape of extreme natural phenomena. There for, the study of not only hazards, disasters and

vulnerability is important, but also the possibility of the appearance of a natural phenomenon that can produce material damages.

When the geologic risk phenomena are analysed, due to the seismic movements, they refer mainly to those of high magnitude. Many times, among the determinative factors, releaser of the processes of slope - more frequent geomorphic hazards, are represented by the seism of low magnitude that lead to the appearance of fissures, as well as to the acceleration of some geochemical processes. The seismic phenomena, no matter the intensity, can emphasize the degree of vulnerability of a geographic area, growing the probability of the appearance of some geomorphic risk phenomena, such as the reactivation of some older landslides, some new landslides, rock-falls and so on.

Mac and Petrea (2003) established that in the approach of the notions referring to the risk processes and phenomena, except the conceptual abundance, the heterogeneousness and limitation of the methodological approaches, there has been ascertained an “almost total separation of the phenomenon from the genetic, structural and developing context”.

In the 3rd Millennium concepts such as of hazard and risk of the environment were concerns of the Romanian geographic researches that also appealed to the constituted international organisms in order to evaluate the modifications of the environment and to take decisions regarding these aspects. We consider that a review is not necessary, the present work having its strict content and such evaluations have been done competitively by geographers (the previous selected bibliography proofs this).

The modification of the environment of a small proportion that are due to the geologic support, but which through the means of a pluralism of the effects of other factors (climate, hydric, geomorphic ones, etc.) can be real risk factors and are linked to the modification of this one. If the geologic system were outside of any external influences in the equation of the geographic risk, the geologic factor would be missing. The exogenous modification of the geologic substratum is easier to be comprehended and quantified and are expressed in the term


22

alteration, that can be chemical - having as a result the modification of the chemical composition of the mineralogical composition, and the physic alteration - the disintegration - which leads to the modification of the system unity. Both types

of alteration mean the modification (according to DEX - alteration means the transformation under the action of the external environment; and the modification means the change of the shape, aspect and content) of the environment of the geologic system (fig. 1).

Fig. 1. Interaction relation among the geologic substratum and the geomorphological risk phenomenon.

geological support - lithologie - tectonics: structures with gradient > 25°

natural features

uncontrollable chemical substance

chemical reactions with substratum

rocks

VULNERABILITY

GEOMORPHOLOGICAL RISK

irrigation + chemical dressing

substratum alteration

mining activity

piping big pressure to the noncemented, argillaceous, saliferous deposits

(building, ways of communication)

antropicfeatures

physic alteration

chemical alteration

landslides

rock - falls

halocarst underground

cavity

hydration

dissolution

disintegration

roll down

slope falls


23

The modifications with a local character of the lithology, of the primary tectonic structure through pluralism and under the influence of the environment factors can contribute to energetic accumulation that can unload only through phenomena having a geographic risk of geomorphic hydrologic type, etc.

The geologic substratum can lead to the appearance of the geographic risk phenomena through lithology and structure. The influence of the lithology can be of genetic and epigenic type. There can be made a difference between a lithology and associated to it, its physical and chemical characteristics gained by the rocks after the genesis and those gained as a result of the alteration processes that can be essential different from the former ones.

The geologic support through lithology and structure forms one of the potentional factors of high importance that interferes in the progress of the geomorphologic processes by conditioning the types and intensity of the modelling processes. In the case of the geomorphic hazards, the lithologic facies - can have a modelling character beside the external agents, through the cementation degree, the angle of internal friction, plasticity, cohesion, etc., insuring a great stability of the slope. The lithologic facies having a favouring character in the geomorphologic hazards are the argillaceous-marl rocks, the sand-marl rocks, the clay, the sand-clay which through the high plasticity and hygroscopic coefficients and low hardness maintain a high potential of the modelling processes (especially in mass movement and ravine). The lithology impresses both by the variety of the specific properties of the rock as well as by the arrangement in the space. So, the porous rock, less corrosive and rich

in mineral colloidal, which have inside them cracks favouring the penetration of the water, are the most susceptible in mass movement. In this class falls the clay and marls. And also the alteration of the rocks with other ones also can determine a high potential for slides.

The alternation of more rocks types, having different cementation degrees, low shearing resistance, high permeability (like sands, friable sandstone, conglomerates) in alternation with rocks having a high plasticity, low permeability, gonflable and a high content of carbonates, clay and marls. Very important, in the case of clay is the type of the contended argillaceous minerals. These have different

behaviour in the case of lack or presence of water. For example, the kaolin is a very plastic argillaceous mineral that if it is to be found in great depth can determine slides. The illite, another argillaceous mineral, is easily smashed and induces the diminution of the rocks resistance and the presence of the water implies volume variations for the case of montmorillonite.

Statistically it was established that the alternation of the sand storages with the argillaceous ones imposes high coefficients of wetting, plasticity and very different cohesion coefficients - such complexes like these favour the instability of the slope (for the example The Apold - Sibiu Passage). The geomorphic hazards present a specific evolution; can produce great modifications in the equilibrium state of the slope and are dynamic phenomena depending on the lithology and structure.

The analysis of the implications of the geologic support in the appearance and developing of the geographic risk phenomena has been done regarding the Sibiu County. From a geologic point of view, the Sibiu County belongs to two different geologic fields having a common evolution, which impressed their tectonics. There are to be found units belonging to the Meridional Carpathians (The North slopes of Şureanu, Lotru and Făgăraş Mountain) and to the South boundary of the Transylvania Basin. There for, the analysis of the areas that are susceptible of undergoing geographic hazards under the influence of geology will be centred on these two distinct geologic units of orogen and basin.

According to the map of the zones of seismic rigidity of the shallow geologic formation on the Romanian territory, in the greatest part of the country are present less consolidated rocks - mainly break rocks, no cemented sands, clay and marls, gravel - and the seismic map of the Romanian territory reveals the enclosure of the Sibiu County territory inside the 5 isoseismic line.

The greatest part of the Sibiu County is a part of the Transylvania Basin, which in this sector is characterized by petrographic uniformity; so, almost the same types of rocks are to be found in all sedimentary levels. The petrographic differences having a local character determine different erosions, a different behaviour under the action of some physical-chemical alteration processes, a divers structural relief, etc.


24

These are the sine qua non conditions for the appearance of soil slides, which, in fact are energy releases, equilibrium reestablishment that, annoying the man become risk phenomena. This determines the appearance of the soil movements such as: soil slides, rock falls, mud leaks, etc.

The geographic hazards that are more often met are linked to the slopes instability. Surdeanu (2002), referring to the necessity of an administration of the risks, emphasized, among other things, the necessity of a geomorphic analysis in a larger context - geologic, geotehnic and geomechanic one.

For The Transylvania Basin the most important in producing the geomorphologic hazards is the lithology by alternation of the permeable strata (sand, gravel) with the impermeable ones (clay, marls).

A region where the geographic hazards are close linked to the geologic structure is the zone of diapir fold, the salt found in the geologic substratum determine the vulnerability of the geographic environment through the geochemical processes which take place at the level water - saliferous deposits, piping, halocarst of falling like associated phenomena to the former ones.

The geochemical processes from the

substratum level - hydrologic network are added to those linked by the diapir fold tectonics. The inclination (on the flanks of the salt dome in Ocna Sibiului the storages have inclinations between 40° to 90°) on the flanks

influences the evolution of the geologic processes and further the geomorphic ones. The salt storages with a diapir fold type are distinguished from other sedimentary storages by the micro tectonic processes that accompany the diapiric

processes. The low amplitude seismic movements of which accompany the salt movement to the surface can make the cracks in the rocks bigger, can reactivate the slide processes, influence the chemical processes of dissolution etc., and can also destroy the equilibrium of the storages above (on the surface).

The analysis of the geomorphic risk regarding the soil slides maps, or from the hydro climatic and geographic phenomena point of view emphasizes the fact that the area in The Secaş Plateau, presents the highest degree of risk from a hydro climatic

point of view (IV degree). From a lithologic point of view, important in the geologic hazards in this area are the argillous-marls complex with sandstone intercalations, sands and gravels that are found in the alternative continental facies, lacustrine, marine, lagoon-lacustrine ones. (fig. 2)

So, within the plateau with a mosaic lithology (clay, marls, sandstones, sands, gravel) is added the salt storages special tectonic, of a fold - scale type and especially the diapirism. There are also present the volcanic - sedimentary storage by “tuff from Dej” type. To all these there is also added the diapir fold. Raboca (1995) established that in the anticline in Daia Română made up of Sarmatian and Pliocene storages; the inclination in the flanks is of 10° - 25°. In the anticline Miercurea Băi - Dostat (Pliocen storages), the inclination of the strata are less than 7° and in Cenade - Soroştin - Ruşi zone, on the flanks, the Sarmatian and Pliocen storages are present with salty manifestation. The soil slides by their proportion and by the area they occupy have a great importance. These are of glimmer type and shallow and are developed mostly in the Pliocene storage - mainly detritic ones (Raboca, 1995).

Another zone having a high-risk degree is The Hârtibaciu Plateau (IV degree - for slide risk, III - for hydroclimatic risk) (fig. 2). In this plateau there are overlapped the risk zones: hydroclimatic and geographic ones and the soil slides; there are also present the intercalation of the strata having a different behaviour at the action of the modelling agents: marls, sands, conglomerate with intercalations of limestone, tuff, sandstone. The most important and frequent soil slides are at the contact between Pannonian and Sarmatian. Within the plateau there are remarked two lithologic aspects: the presence of thick sand strata easily cemented, microconglomerates, marls, clay in alternation with limestone, tuffs and sandstones. At the contact between the Pannonian and Sarmatian storages appear soil slides by glimmer type. The alteration of the no cemented storages with a high wetting degree, great porosity with

compact storages having a low permeability and porosity determine the instability of slopes and have as a result hazards of geomorphic type.


25

Fig. 2. The geomorphological hazards determinate by geological features.

Secas Plateau

marls, clays, sand, gravel Geomorphologica l hazards:torrents, mass movement,

surface erosionreduced cemented, permeabil ity , plasticity

Apold-Sibiu Passage

marls , sandstone, gypsum, clay, gravel, sand, conglomerate

different wetting, plasticity , and coefic ient cohesion

Geomorphological hazards:mass movement (Bd),

ravines (Sm)

Hartibaciu Plateau

marls , sand, sandstone, conglomerate , volcanic tufa

interchange uncemented deposits, high wetting, porosity,

permeability

Geomorphological hazards:mass movement / glimee to theSarm atian ss-Panonian contact

Carpathian orogen

shistosity, slope stra ta, al teration of silicate

crystalline schist Geomorphological hazards: torrents , rock-fa lls,

surface erosion

CISNADIE

OCNA SIBIULUI

COPSA MICA

DUMBRAVENI

A vri g

R aul Sa dul ui

Sa lis t e

Apold

J ina

Agni ta

Se rbo ta

Dob ra

Seb es

Sa du

Tarnav a Mare

Olt

H artibac i

Cindrel M.

Fagaras M.

Hartibaci

Plateau

Secas

Plateau

AmnasPlat.

Visa Passage

Sibiu D.

Medias

Piedmo nt

Hill

Hill-grui

alluvial-terrace

M.on the crystalline rocks over 2.500m

M. on th e crystallin e rocks 800- 2000m

Int ram ountain erosion dep ression

Plat eau-sedim entary rocks over 600m

a. b. c.

Geographic risk : a.geomorphological, b.hidroclimatical, c.geographical (after Sorocovski, 2002)

1 degree risk 2 degree risk 3 degree risk


26

The river Târnava Mare, within The Târnava Plateau, flows through a complex of sands, which are weakly consolidated in alternation with thin strata of calcareous marls, and local sandstones, which fill the synclinal zones among the Copşa Mică, Bazna and Tăuni Domes. Structural, in the assembly of the valley, the inclination of the slopes is seldom higher than 30°. In the zone Tălmaci - Tăuni - Bazna are present sedimentary storages represented by marls, sands, sandstones, conglomerations, volcanic tuffs. The soil slides in this area are linked to the existence of a waterproof bed of the neotectonic movement, of the structure and lithology. (Josan, 1979)

In the contact zone between the Carpathian Orogen and Transylvanian Basin the high inclinations of the slopes (30° - 40°), the intercalations of rougher rocks (sandstones, conglomerates, tuffs) appear debris, falls. In this area, within Făgăraş Depression, appear storages in conglomeratic Badenian facies (Tălmaci - Podu Olt), sand - marl facies (Bradu-Colun), sand-sandstone facies with tuff intercalations (east of Colun) lead to the appearance of geomorphologic hazards by debris and falls type.

These storages are covered by gravels, sands, clay and Quaternary lutites which, intensify the geomorphologic hazards. The main processes of modelling the relief are present on the Olt right slope and they affect the marl - clay and argillaceous - marl storages belonging to Badenian and Sarmatian, taking the shape of soil slides more or less profound with partial reactivations. The prevalence of the plastic rocks determines the slides dynamics and complexity. The highest lithology vulnerability are between Podu Olt - Glâmboaca, at the West of R. Mare - Avrig where the marls, clay and sand clay determine mass movement of slope dynamics (slides, ravines, leaks).

Only the slides - geomorphic hazards are present in Apold - Sibiu Passage, passage represents the collision between the crystalline Cindrel Mountains (quartzite, biotite, amphibolite, plain schist with garnets, paragneiss, gneiss, etc.) and the sedimentary basin (Mio - Pliocene formations: marls,

sandstones, mica, tuff - marl, sands). The Badenian storages (epigenous conglomerates weakly cemented, quartzites, sandstones, marls) promote the development of the mass movement processes. The Sarmatian storages - gravels, quartzites, conglomerates, mica sands (at Câlnic, Dobârca, etc.) are characterized by intensive processes of ravine. The geologic vulnerability of the area is given by the alternation of the sedimentary storages having very different wetting, plasticity and internal cohesion coefficients. Above all the position in the space of the strata is added.

So, within The Apold - Sibiu Passage, Sandu (1998) identified a major risk, associated, mainly, to the profound slides and ravine on the slopes, having 25° - 35°(Apold Hill, Aciliu Basin, Amnaş Plateau, Dobârca Hill, Gârbova Hill, Viilor Hill, Cloşcani Hill).

The development of the actual geomorphologic hazards in the Carpathian Orogen, within the Sibiu county, are directly linked to the morphoclimate floor, petrography and microtectonic.

It has been established that high temperatures grow the chemic reaction of alteration. To these, there is added the light, which is an important factor in the activation of some disintegration reactions. In the case of the crystalline rocks - mainly epimetamorphic ones - the silicates that made them up suffer intense alteration processes under the action of water, temperature, especially on the schistosity plans, growing in this way the vulnerability degree of the zone.

Also, within the Meridional Orogen the geologic vulnerability is given by the characteristics of the crystalline rocks, namely the high degree of schistosity.

The schistosity plans represent possible attack ways for the water under its diverse aggregate forms (liquid, solid). The processes that affect the metamorphic rocks of chemical alteration of the silicates in the presence of water and variations of the temperature and the disintegration lead to the geomorphologic hazards such as slides, falls, torrential erosion type.

Within the Orogenic zone the geomorphologic hazards are linked, from the geologic substratum point of view, to


27

petrography and tectonics. The petrography and microtectonics having a local character can produce modelling processes, whose intensity depends on the differences of climate and vegetal order. So, it is established that: the sectors where the crystalline is straighten out to the vertical, crystalline schists affected by alteration phenomena corresponding to the abrupt of the valleys and of the glacial circuses - areas having a high to

very high risk; the sectors having moderate inclinations, the rock being protected by the direct action of the weather effects - areas having a medium risk (the inferior part of the glacial circuses and glacial valleys); the sector having slopes with low inclinations, almost horizontal, corresponding to Borăscu, Râu - Şes Platforms - areas having a lower risk.

CONCLUSIONS The geologic support is a system

whose vulnerability in front of the environment factors depends on the heterogenity of the physical and chemical characteristics of its. The petrographic and structural differences mean discontinuity, which grow the vulnerability degree.

Within a package of storages the petrography alternation of rocks represent a discontinuity and at the system level is a factor that grows the vulnerability in that area and hazards can occur.

The geologic support can determine the vulnerability of the geographic space through lithology and tectonics. So, the lithologic vulnerability is given by the alternation of the rocks having different characteristics: internal cohesion, cementation degree and within these the wetting, plasticity and permeability degree. There are unanimously known the implications of the clay storages in the geomorphologic hazards. Very important in the case of these storages is the composition

in minerals, the type of the argillous rocks contented. That is because the argillous minerals have different behaviours in the presence of water, different physic properties, which can change, especially, the physic characteristics of the rocks.

Although, in this work, the analysis of the geomorphologic processes have emphasized the geologic processes, which had generated the former ones, the study of a cause - effect type is not pattern in the approach and mainly in preventing the risk phenomena in a region. The geologic analysis - surface and depth lithology, tectonics - have to be at the beginning of a study of the risk phenomena of geographic nature. And the geologic studies should not stop at only morphologic analysis, but make these analysis further and deeper, including the microscopic mineralogy, geochemic studies, microtectonics and all these referring both to the rock under the surface as well as to the rock on the surface of the ground.


28

REFERENCES BOGDAN O., 2003 ─ Riscul de mediu şi

metodologia studierii lui. Puncte de vedere, în „Riscuri şi catastrofe”, ed. V.Sorocovschi, vol.II, pp.27-28, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca.

FLOCA - RETEŞAN D., 2002 ─ Metode multicriteriale de analiză a riscului environmntal în „Riscuri şi catastrofe”, ed. V. Gorocovski, vol. II, pp. 27 – 28, Ed. Casa CărŃii de ŞiinŃă, Cluj-Napoca.

GRECU F., 2004 ─ Hazarde şi riscuri naturale, Ed. Universitară Bucureşti, 167 p.

JOSAN N., 1979 ─ Dealurile Târnavei Mici. Studiu geomorfologic, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 142p.

MAC I., PETREA D., 2003 ─ Sisteme geografice la risc, în „Riscuri şi catastrofe”, ed. V.Sorocovschi, vol.II, pp.13-26, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca.

RABOCA N., 1995 ─ Podişul Secaşelor. Studiu de dinamica versanŃilor, Ed. Sarmis Cluj-Napoca, 107p.

SANDU M., 1998 ─ Culoarul depresionar Sibiu – Apold. Studiu geomorfologic, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 174 p.

SOROCOVSCHI V., 2002 ─ Gestionarea riscurilor - o necesitate a timpurilor noastre, în „Riscuri şi catastrofe”, ed. V. Gorocovski, pp. 37 – 43, Ed. Casa CărŃii de ŞiinŃă, Cluj-Napoca.

Sibiu – Apold. Studiu geomorfologic, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 174 p.

SURDEANU V., 2002 ─ Gestionarea riscurilor - o necesitate a timpurilor noastre, în „Riscuri şi catastrofe”, ed.V.Sorocovschi, pp.37-43, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca.

VELCEA V., 1995 ─ Rriscuri naturale şi tehnogene, Ed. FacultăŃii de Geografia Turismului Sibiu, 235p.

www.vulnerabilitynet.org/OPM/GETFILE.PHP?/ Updated and Expanded Terminology on Disaster Reduction.


29

THE EVALUATION OF THE GEOMORPHOLOGIC RISK IN THE VERSANT SECTOR OF CINDRELULUI MOUNTAINS

INDICATORS FOR CONDITION AND FOR RISK

Roxana GIUŞCĂ [email protected] Boundless Flight Inc.,

GIS Technical Principal, 44136 Cleveland, Ohio, U.S.A

KEYWORDS : geomorphologic process, risk indicator, gully erosion, Laplace operator,

regressive erosion, Geographic Information System (GIS).

REZUMAT: Evaluarea riscului geomorfologic în etajul montan al Cindrelului. Indicatori de stare si de risc.

În vederea realizării de prognoze viabile pentru prevenirea sau stoparea degradărilor de teren, se impune evaluarea cantitativă şi calitativă a tuturor factorilor care condiŃionează aceste procese distructive. Această evaluare este posibilă pe seama cuantificării indicatorilor de stare şi de risc definitorii pentru acest gen de analize.

MunŃii Cindrelului reprezintă un areal montan relativ stabil din punctul de vedere al proceselor geomorfologice, motiv pentru care m-am axat pe studierea unor procese din etajul de versant prezente în cadrul arealului sugestiv denumit Vârtoapele, precum şi în apropierea satului Poiana Sibiului. Cuantificarea oferă măsura cea mai apropiată de realitate a amplorii unui fenomen sau a momentului producerii lui, iar în cazul degradărilor de teren, chiar a evaluării pagubelor produse.

RESULTS AND DISSCUTIONS The genetic and functional complexity

of the geomorphologic processes involve one correlative study of these, which include the searching of the relations between the produce and the evolution of these, also at level of models which can be realized for to study the mechanisms of tripping of land degradations. In the Cindrelului Mountain areas the geomorphologic processes are the following causes: - the fluvial erosion and the gully erosion; - the overmoisting of pores and fissures opened in rock: the humidity of rocks after freezing is bigger than before, which send, in general at decrease of resistance at shear;

- disarrangement of equilibrium in deposits at the base of the slopes; - changes of cohesion and of compact of soils by deforest; - the intensive pasturage and the animal ways from the transhumance ways or from areas near of villages; - exploitation of wood: the leavings of wood, sawdust, in conditions of some torrential rains are taking-over by torrential organism, which are obstructed in many cases, producing flood; - irrational works effected at bases of slopes, special in areas with habitats, in the scope of building of ways, houses, chalet. (Giuşcă, 2006)

R. Giuşcă - Geomorphologic risk in the Cindrelului Mountains, indicators for condition and for risk.

30

Starting from the previous causes, it is contouring few categories of models for land degradations, such as: deep and superficial landslides, ravination, rain wash, rock fall, gully

erosion, associated in different combinations. The regressive erosion marks the model of diffuse carigin from the north versant, result of corroboration between the high humidity and the soft resistance of the crystalline shale.

So, after the clearing of the beech and oak forest near the Căpâlna, Deal, Jina, Rod, Poiana Sibiului, Vale, Sibiel, Răşinari, Sadu localities, it has developed few torrents as steep slope with deeps to 10 - 12 m, which has fragmenting very strong the relief, has destroyed the landscape (Buza and Fesci, 1981).

Once destroyed the dynamic equilibrium of slope, by increasing of density of degradations forms, the slope surfaces got the aspect of the very abruptness relief.

Erosion has touch the parent rock, with repercussions over the productive circuit of the affected surfaces, such as the Vârtoapele area, from the south - west of Cindrelului Mountains, between Sebeşului Valley (west), Dobra Valley (north), very affected by the gully erosion.

The basic level it is marked by Sebeş river, and the tributary streams mentioned are disposed radial, fragmenting, by regressive erosion, rounded interfluves which limit the mentioned basins and conferring the sinuously shape. The regressive erosion is more intense if the ligneous vegetation is missed, and in the conditions of scarp slopes (the slope limit is 30 - 32º, value after that the slides rocks come out from the stability limits) it will associating with rock fall.

In the Vârtoapele area, the configuration of land use is: 62% pasturage surfaces, 35%

compact Forrest by beech and spruce, 3% cut forest and other uses. The correlation of the values from the maps, which represent the mentioned study area, show that the biggest frequency of the deep erosion forms are characteristic for pasturage areas, resulted by deforest. On these surfaces has installed the rain wash which evolutes step by step in the concentrated flow by gully, ravines and torrents.

The off materialls, even hanging on versants, even form alluvial cones at the bases of versants, generated, in general by gross

deposits, result of the christalline foundation, of the lengts relativ shortly of the versant, and, sometimes because the slope is very low.

Indicators of condition about the gully erosion are:

• The level of condition for the

hydrographic network = l

L× 100, (%),

where: l represent the length of hydrographic network with temporary streaming which present active erosion of the riverbed or of the banks (m) and L the total length of the network stream from the same category (m).

After this indicator, 57% from the river network from Vârtoapele area, is affected by the active erosion of riverbed or of the banks. In this way it is produce, as result of lateral erosion and in special of gully erosion, exercised by the organism with temporary streaming, but strong, undermining of the slopes, knick in riverbed, which produce changes of the river’s dynamic equilibrium of the longitudinal profile of the slope, driving at producing of another geomorphologic processes, how are rock fall or landslides.

• The level of condition for the

terrain surface =s

S× 100, (%), where s = the

surface with formations with gully erosion, (ha); S = totally surface of the terrain with gradient, (ha). So, 55% from the analyzed surface is affected by the gully erosion. Exist the risk to appear as result of increasing of the gradient of slope by vertical erosion, of some underwater sheets at surface (Grigore, Achim, 2003), which change in this way the humidity level, the cohesion and the plasticity of the soil and of the rock.

• The level of fragmentation of surface from river basins = L’/S , (km/km2), where: L’ is the totally length of torrents and of the ramie of these (km); S is the totally surface of the terrain which slope gradient (kmp). The value of this indicator is 1.47 km/kmp, and together with other risk indicators for fluvial and gully erosion are very relevant in the quantifying of the level of fragmentation of surfaces from river basins and of risk of modeling of all by the stream water, even the stream is temporary or permanent.


31

Risk indicator In the indicators series is included

gully erosion for ravines, proposed by MoŃoc M. (1999), adapted by us for torrents:

� The rate of the surface fragmentation for the river basin and for to bring in danger of few tourist objectives situated in upstream by regressive advance of

the torrent’s carigins:vfr

ar

S

R, (m/an.ha), where:

Rar represent the annual beaten of advanced for the torrent apex (m/an); Sr vf is the receipt surface of the apex (ha).

We appreciate, used the calculus, one advanced of torrents, from the study area, between 0.06 and 0.50 m/an.ha, with very visible effects in losing of few terrain surfaces with a productive potential, as result by the forestry economy. These are just few modalities for to quantity evaluation of the

affected conditions for one area by the lateral and gully erosion, in the riverbed and banks on base of regressive advanced of carigins.

The degradation aspect of terrains keep it to north - east of the area, where are degradations with less density, but more developed as sizes. It is the case of few big torrential organisms, from South side of the Poiana Sibiului village, which advance regressive, decreasing the surface of the interfluves from Ezuina Hill. In this way it produces changes of the watershed which limit these sub basins. The cartographic representation using as support the topographical map with 1: 25 000 scales, in which we added the terrain observations present un torrent, asymmetric, very deep, generated by human intervening which included the deforest of the slopes for to obtain surfaces for pasturage for ovine (fig. 1).

Fig. 1. The torrent from south-west of Poiana Sibiului.

Model created by kriging interpolation.

R. Giuşcă - Geomorphologic risk in the Cindrelului Mountains, indicators for condition and for risk.

32

In this study we present a model of prognosis of the direction of evolution of the torrent, starting by the considering: “the breakdown of the factorial ensemble in the components and the analyses of each element as factor of the ensemble” (Mih ăilescu, 1968). First step in this way was the realization of the layer with the vectors which show, in function of the magnitude of each node of the network with vectorized points, the streaming of water over the slopes. It is marked by the direction of the arrows

(vectors), by the direction of streaming, and by the bigness or the frequency of these, the intensity of streaming. The layer which contains the vectors of streaming will be superimposed over the 3D model of the represented form, using the overlay technique (fig. 2). (Giuşcă, 2003, a, b.)

Fig. 2. The torrent from south-west of Poiana Sibiului.

3D Model created using overlay with the vector of the streaming water on slopes.

The alignment with the maximum concentration of the streaming, except the areas already studied, represent in fact, the

identification of few sectors which follow to be transformed in streaming channels inside of the torrent. .


33

Fig. 3. The torrent from south-west of Poiana Sibiului. 3D Model for the identification of areas affected by erosion/accumulation

by fluvial processes using Laplace operator.

The evaluation of the rapport erosion / accumulation can be realized using the model which has as support the calculus of integral and differential operator Laplace, which present the measure of the ablation by erosion and of the accumulation of materials from know surface. The Laplace operator (L) is an mathematical instrument for the quantification of the net flow, where if L > 0, then is about accumulation, else if L < 0, is

about erosion; in this way it is possible the control of the eroded / accumulated volume in different situations (fig. 3).

The association of the degradations forms (ravines or torrentially with landslides), and also their evolution approach mode, can be followed by extracting the main elements from the same scale maps, realized in different periods.

CONCLUSIONS The modern techniques, in special

GIS techniques permit the evaluation of the main components which generate the geomorphologic processes. In the same time, the evaluation is very important in the prognosis estimations of the measurements and of the time when these destructive processes can be happen.

Also, could be realized the estimation of the damages after these processes very important in this situations.

The geomorphology researcher can use few tools as principles, indicators or techniques from math and GIS for to estimate very exactly the impact of the geomorphologic processes or the potential for different versants to develop this kind of destructive facts.

M. Costea – Geographical system functionalities in the hydrographic basin of Sebeş.

34

REFERENCES BUZA M., FESCI SIMONA, 1981 - Omul

factor activ al transformării ecosistemelor din MunŃii Cindrelului, Rev. Ocrotirea Naturii şi a Mediului Înconjurător, Bucureşti, Edit. Academiei R.S.R.

GIUŞCĂ E. ROXANA, 2003a - Utilizarea GIS in analiza circurilor glaciare din MunŃii Cindrelului, Comunicări de Geografie, Bucureşti, vol VII, 2003, Editura UniversităŃii Bucureşti, pp. 97-101.

GIUŞCĂ E. ROXANA, 2003b - ParticularităŃi privind realizarea Modelului Digital al terenului pentru arealul MunŃilor Cindrelului, Analele ştiinŃifice ale Univ.

Al. I. Cuza, Iaşi, nr.9/2003, Iaşi, pp. 101 - 104.

GIUŞCĂ E. ROXANA, 2006 – Modele ale degradărilor de teren din MunŃii Cindrelului, MunŃii Şureanu şi Depresiunea Sibiului, Edit. Univ. “L. Blaga” Sibiu, 303 p.

GRIGORE M., ACHIM F., 2003 - IniŃiere şi date generale privind alunecările de teren şi unele elemente specifice ale acestora pe teritoriul României, Edit. Universitară, Bucureşti.

MIHĂILESCU V., 1968 - Geografie teoretică, Edit. Academiei, Bucureşti, 99 p.

http://www.goldensoftware.com/products/surfer/surfer.shtml


35

APPROACHES CONCERNING THE GEOGRAPHICAL SYSTEM FUNCT IONALITIES IN THE HYDROGRAPHIC BASIN OF SEBE Ş

Mărioara COSTEA [email protected]

„Lucian Blaga” University of Sibiu, Faculty of Sciences, Ecology an Environmental Protection Department,

31 Oituz St., Sibiu, Sibiu County, România, RO - 550337.

KEYWORDS : physical-geographical conditions, altitudinal display, functionality,

disfunctionalities, hydrographic basin of Sebeş.

REZUMAT: ConsideraŃii asupra funcŃionalităŃii sistemului geografic în bazinul hidrografic Sebeş.

In prezentare am reflectat asupra particularităŃilor geografice (geomorfologice, alimentarea reŃelei hidrografice, distribuŃia bio-pedo-climatică) impuse de fenomenul etajării, de expoziŃia general nordică a bazinului hidrografic şi de diferenŃierile geologice pe cele două sectoare: superior şi inferior. Bazinul superior carpatic, înscrie în limitele lui unităŃile montane din partea de nord a grupei Parâng, iar bazinul inferior, înscrie în limitele lui unităŃi depresionare şi de podiş din partea de sud-vest a Depresiunii Transilvaniei. În contextul condiŃiilor de mediu a fost evaluat gradul de intervenŃie

umană în peisaj şi s-au prezentat corelativ consecinŃele acestora asupra componentelor de peisaj reflectate de stările actuale de echilibru dinamic ale geosistemelor. DiferenŃierile pregnante dintre cele două sectoare ne-au îndreptăŃit să considerăm bazinul hidrografic al Sebeşului ca o arie de discontinuitate geografică şi am dat curs unor paralelizări ale fenomenelor şi proceselor geografice pe unităŃi de relief distincte. Contextul evolutiv, însă, şi dependenŃa din toate punctele de vedere a celor două sectoare ne obligă să considerăm bazinul Sebeşului ca o arie de convergenŃă şi interferenŃă geografică, prin canalizarea şi integrarea fenomenelor şi proceselor geografice în limitele cumpenelor de apă.

RESULTS AND DISSCUTIONS Due to its position, as a contact

interface between geographical units, more or less similar in structure of the geosystem, the hydrographic basin of Sebeş enjoys a series of distinct aspects. They derive from its central position within Romania, from the territorial features which are significant for the mountain units of the Parâng group, along whose northern mountainside lies the Carpathian Basin, from the specific features of the plateau unit but also of the contact area of mountain-depression, from the ranging in tiers of the physical - geographical conditions

required by the altitudinal display of the basin from 220 m at its confluence with the Mureş River up to 2244 m in the Cindrel Peak. The quality of the environment, the functional complementarity of the mountain area with an economy based on the pastoral, timber and hydropower exploitation of the resources and that of the depression area, with an economy based on agriculture and industry and not ultimately the connection to the national and international communication lines network all register a favorableness of the natural conditions for a habitat.


36

Fig. 1. The geographical position of Sebeş Basin in the mountain of Meridional Carpathians and South -Transilvanian Plateau regions: 1. Făgăraş Mountains Group; 2. Parâng Mountains Group; 3. Retezat-

Godeanu Mountains Group; 4. Poiana Ruscă Mountains; 5. Apuseni Mountains; 6. Hârtibaciu Plateau; 7. Mureş Valley Passage in the Alba Iulia - Turda sector; 8. Orăştie Passage; 9. HaŃeg Depression; A.

Şureanu Mountains; B. Cindrel Mountains; C. Lotru Mountains; D. Parâng Mountains; E. Secaş Plateau.

On such grounds, I reevaluated the

position and the functions of the two valleys within the context of the basin limits. Thus we consider that, the hydrographic basin of Sebeş represents a geographical area of interference where the constituents of the natural background interact and intermingle with the anthropic component, conditioning one another. This interference causes a complex of relationships which give personality and peculiarity to the hydrographic basin in comparison with the relief units which partially belong to its limits1 (fig. 1). The geographical determinatives presented as defining aspects of the landscape justify our conclusion that within the limits of the basin of Sebeş 1 The Lotru Mountains, the Cindrel Mountains, the Parâng Mountains, the Şureanu Mountains, the Sebeş – Apold Depression Passage and the Secaş Plateau.

interpenetrate fluxes which come from all directions, assemble and particularize the features of the neighbouring territorial systems, be they mountain or plateau units. Thus, the basin of Sebeş receives a distinct complexity and functionality.

The natural and anthropic factors which condition the dynamics of the hydrographic basin of Sebeş act as complex systems. Within their framework one can notice a factor or an ensemble of decisive and active role, which dimension and characterize the evolution of the basin (fig. 2).


37

Fig. 2. The Sebeş Basin geographical position and its influence to the landscape 1.The limit of the hydrographical basin; 2. Carpathian sector; 3. Depressionary and plateau sector; 4. The limit of two sectors; 5. Interferential area between mountain and plateau areas, with forests and secondary meadows; 6. Glacial and periglacial areas; 7. Morphological and structural slopes; 8. River meadows and terraces; 9. Foehn manifestation; 10. Thermic inversions; 11. Hydrographical network;

12. Accumulation lakes; 13. Ponds; 14. Superior limit of forest.


38

The correlative treatment of the

geocomponents and the application of statistical – mathematical methods into the field of research allowed us, on the basis of some simple or complex quantitative indices, to catch the specific features and the elements of equilibrium in the functionality of the basin, but also to identify the landscape disfunctionalities that lead to the outlining of the areas in a critical evolution2. Thus, all the chapters focus on the individualization of the Sebeş Basin, the functionalities and disfunctionalities according to basin sectors and geosystem component parts (figs. 3, 4, 5). From a genetic and evolutionary point of view, the Sebeş Basin is subordinated to the older geographical space of the Meridional Carpathians and to the one which is relatively more recent one, of the Depression of Transylvania due to the morpho-tectonic development and the morpho-sculptural stages which succeeded one another all along the formation, evolution and conclusion of the present relief.

2 Costea Marioara, 2005, Bazinul Sebeşului. Studiu de peisaj, Edit. Univ. „Lucian Blaga” din Sibiu.

Longitudinal at its origin, through the Frumoasa Valley, which flows from the east to the west, the Sebeş Valley takes, from its confluence with the Tărtărău River, a north – south orientation, thus becoming partially transversal onto the line of the great heights of the Meridional Carpathians. It compels recognition within the Carpathian landscape through a morphological passage now wide, under the from of lowland small basins of Frumoasa, Oaşa, Tău, Şugag, Laz, now narrow, under the form of winding narrow paths with steep slopes even bearing the aspect of gorges (the Laz Gorges).

The deepening of the valley along this section is acknowledged by the tributaries of the narrow paths, which, obliged to reach the basic level of the Sebeş River, have dug narrow paths in their turn in the terminal sectors, the upstream connection of junctions being achieved through accentuated slopes of the river beds.

functionalities autoregolation

disfunctionalities qualitative leap

evolution

1 2

3 4

BS - 1 I = f (N)

-mountain areas interference -rocks hardness -relief stability -flora and fauna natural components -natural leakage -natural environment quality -natural regolation of geosystems equilibrium -temporary settlements -seasonal anthropic impact -pastoral economy -natural touristic potential -entertaining tourism

-climatic stress and high humidity -phisical desintegration and chimical alteration -avalanches -sheet erosion -rill erosion in the sours areas -torrential erosion -increasing seasonality -increasing in nitrous compounds of soil contents -flora pollution with elsewhere elements -absence of touristic structures

Fig. 3. The Sebeş Basin - natural geosystems in biostasis, weak differentiates 1. Lotru Mountains; 2. Parâng Mountains; 3. Cindrel Mountains; 4. Şureanu Mountains;

BS – 1 - The Sebeş Basin in the superior carpathian level; I – Convergent dynamic fluxes; N – Natural components.


39

In the Carpathian sector, the relief of the Sebeş Basin distingnishes itself through the succession of the levelling surfaces, which descend slightly to the north down to the base of the mountain, peak saddles which are framed in the slightly sinuous and descending line of the main and secondary summits which are convergent towards the axle of the valley, small erosion basins situated along the left and right tributaries, which belong to the inferior level of the sculptural complex of the Şes River that we have named “the level of the hanging depressions” due to its good representation. The section of the Sebeş Valley to the north of Şugag is accompanied by a strangulation of the basin along the alignment Jina - Dealul Cacului (1037 m), in whose downstream the water sweeps of the Sebeş Basin as such are limited towards the valley, the basin being not more than 6 km wide. This narrowing of the basin is attributed to the evolution of the valley network of the mountain - depression

contact sector and it is led by the subsidence area of the Apold Passage (Apoldu de Jos - Miercurea Sibiului) and by the evolution of the Olt and Mureş big hydrographic basins.

The erosion and the labour carried out by the Sebeş River and by its tributaries of the Carpathians are confirmed at the exit from the mountain, downstream of Săsciori, by the generations of fluvial forms. The connections of these forms to the ones of the Secaşul Mare Basin demonstrate a common evolution, starting with the end of the Pliocene. The right tributary of the Sebeş River - Secaşul Mare imprints a special mark on the landscape of the Sebeş Basin through the integration of the Apold Depression and partially of the Secaş Plateau into the basin. The more resistant to erosion lithologic groups which are situated at the northern brink of the Cindrel Mountains give the more stately forms of the Secaş Basin - under mountain hills which decrease in altitude towards the home of the Apold Depression.

-mountain areas interference -rocks hardness -high degrees of forestation -relief stability -cumulate of hydraulic energy -natural environment quality -izothermic evolution of temperatures – seif climate -protected areas -natural and anthorpic regolation of system equilibrium -hydroenergetical constructions -forest and pastoral economy -low density of population -summit and valley permanent settlements -natural and anthropic touristic potential -low level of touristic structures

BS - 2 I = f (N,A)

3 4

-translocation of vegatation species -alteration process of flora and migration process of fauna -unforestation -increasing of rill erosion, gully erosion and torrentiality, on the animal paths and on the forest roads -degradation of forest through its exploatation -degradation of lakes shores through water level fluctuation, waves action, splash and rill erosion -accumulation of sediments in the lakes -high slopes and relief energy – versant fall risk -absence of acces roads to the summit settlements -absence of sewerage and water cleaning network -water and soil pollution with sowdust and garbage



evolution

Fig. 4. The Sebeş Basin – natural geosystems in biostasis and rhexistasis, good differentiates 3. Cindrel Mountains; 4. Şureanu Mountains;

BS – 2 - Sebeş Basin in the mountainside level; I – Convergent and dispersed dynamic fluxes;

N – Natural componente; A – Anthropic components.


40

The clay - bearing and clayey - loamy complexes, which can be found on the bottom of the depression and in the plateau, are reflected into the landscape through colorless forms. The adaptation of the valley to the monoclinal structure of the Secaş Plateau is reflected into the landscape through the symmetrical profile of the consequent valleys, through the cuesta relief, with structural surfaces, which tilt towards the north and with steep fronts, which tilt towards the south and flank the subsequent valleys, marking their asymmetry. The clay - bearing

and clayey - loamy complexes, which can be found on the bottom of the depression and in the plateau, are reflected into the landscape through colorless forms. The adaptation of the valley to the monoclinal structure of the Secaş Plateau is reflected into the landscape through the symmetrical profile of the consequent valleys, through the cuesta relief, with structural surfaces, which tilt towards the north and with steep fronts, which tilt towards the south and flank the subsequent valleys, marking their asymmetry.

3 4

5

6

7

8 BS – 3 I = f (A, N)

-depressionary and plateau areas -high degrees of unforestation -moderate energy of relief -low and moderate slope -alluvial unloading -accumulation and transit of flow -climate conditions faborable for inhabitation -great density of population -diversified economy -great density of county and national ways -protected areas -natural and anthorpic regolation of system equilibrium -drainage network -water cleaning installation -polarization and dispersed of economic, social and touristic flux - permanent settlements -natural and anthropic touristic potential -permanent character of geographical process

-geological sublayer - clayey -fragmentation of source areas -torrential rainfals -accelerated geomorphical processes -river bank erosion, bank crumbling, meandering river courses -degradation of land through its agricultural exploatation -landslides, gullies, torrentiality, slopefall -accumulation of sediments in the riverbad -modify of hydrological conditions of soil -hydric stress - dryness -thermic stress – sunstroke – high evaporation – saltings areas -warm periods – tropical days -hydrological risks – flood or/and river dryness -thermic inversions -high traffic – settlement of terrain – landslide reactivations dagradation of orchards and vineyards through abandonment



evolution

Fig. 5. The Sebeş Basin – natural geosystems in rhexistasis and parastasis, good differentiates 3. Cindrel Mountains; 4. Şureanu Mountains; 5. Apold Valley Passage; 6. Secaş Plateau;

7. Mureş Passage at Alba Iulia; 8. Orăştie Valley Passage BS – 3 - Sebeş Basin in the depressionary and plateau level;

I – Convergent and dispersed dynamic fluxes; N – Natural components; A – Anthropic components.


41

The quantitative indexes of the relief reflect the state of morphodynamic equilibrium of the Sebeş Basin. Aiming at emphasizing some degraded areas, the unstable areas or those with a high stability, the quantitative analysis of the relief had in view a permanent correlation with the degree of vegetation covering of the topographical area with a substantial and compact cover within the forest area or with a spread and fragile cover in the areas covered with pastures and rare shrubs. To these, we add the degree of spread or concentration of the settlements, the manner of fields using in the scattered farms and the activities of a mountain economy based on shepherding, hydropower and forest exploitation, as well as the industrial and agricultural use in the depression and plateau area. Thus, the relief energy and the slopes are reduced to the level of the plateau and the Carpathian leveling surfaces, as well as on the terraces and river meadows of the Sebeş - Apold Depression passage, which confers a high degree of stability. But, the density of the breaking up interferes as unstabilizing factor. This unstableness can be weak, as a result of the quasi - horizontality of the surfaces and of the difficulty of organizing the sewage, in which case there appear marshy areas, both on the Carpathian peaks and in the river meadows. Also, the increase density values in the areas of junctions, hydrographic convergences or in the meandering sectors favours, through a pluralism of material and energy in the case of some great quantities of rainfall, the risk of occurring river bed mutations and floods.

The scattering of the torrential basins and the high density of the ravines and gullies in the sub - basin of Bistra, Dobra, Dumbrava, and the ravine character of the spring areas from the submontane hills (Câlnic, Gârbova,) and from the plateau (Daia, Boz,) condition a spasmodical sewage system, which under the circumstances of rich rainfall may generate lacks of balance. As stability factors, we mention, for the Carpathian Basin, the great hardness of rocks, the high degree of afforestation (90%) and the hydropower fitting out of the Sebeş River and its tributaries, which lead to decrease of the surface leakage and to a redistribution of the erosive forces. Nevertheless, there also appear critical situations, when the normal limits of

occurrence of the natural phenomena are exceeded, as a result of the abusive and inadequate use of fields.

The torrential character within the Carpathian Basin is stimulated by the combined action of snow melting and spring rains, but mainly by the aggressiveness of torrential rains during summer which take over a geomorphological background processed by the anthropic activities through shepherding, deforestations, sewerages, road arrangements along the greatest slope line, underground introduction of certain pipelines which were forced without subsequent strengthening, etc3. These manifestations are frequent in the pass area, flanked by small hydrographic basins, with a torrential character. The evacuation cones are activated and reactivated every year, thus forming generations of cones having a precarious balance that endangers the access ways, and even the river bed of Sebeş and its tributaries by blockage.

In the hill and plateau area, disequilibriums may appear on the mountainside level. The present modeling processes that contribute to soil degradation are emphasized by the prevalence of the torrential erosion, of the streaming, of the creep, of the gaps and old landslips reactivated on the mountainsides and in the minor and major river beds, during freshets, bank erosions, channel storages, deposit redistributions and alluvi - prolluvial cones forming take place. This time, the argillaceous sublayer, the torrential character of the rainfall and of the leakage, favors these processes by the slopes exposure and especially by the extremely poor afforestation degree4.

3 We thus quote the disastrous effects of the torrential manifestation of the summer of 1998 on the Muşetoii Brook, a left tributary of the Dobra river. This situation is not unique in the Carpathian basin (Marioara Costea, 2004, 2005). 4 The forest vegetation occupies the interfluves that do not constitute the domain of the disequilibrium in the superior basins of the valleys of Gârbova, Reciu, Dobârca and Rod, and the steep mountainside of the passage towards the Sălişte depression. In the plateau, the woody areas are restricted to the hills of Gruiu (520 m), Vingard, Gorguleanu - Zăpodea Mare, to the Carpen and Rebeşu hils, westward from Cut.


42

The accentuated dynamics is signaled on the superior side of the mountainsides at the base of the forest, where the detachment precipices, the spring alignments, the marshing areas indicated by specific vegetation can easily be identified, as well as on the inferior part of the mountainside, in the proximity of some hydrographic channels. The medial part of the mountainside is often occupied by slide waves. This disposition leads us to the conclusion that the humidity produced by a forest’s or a river’s proximity is therelease factor of these disequilibriums.

The mixed character caused by the various ways of use and the agricultural practices constitutes active factors in releasing mountainside processes, for the entire surface on the inferior basin5. On the other hand, the morpho-pedo-climatic peculiarities of the Secaşul Mare Basin directly influence the productive potential of the lands.

The basin’s disposal on altitude is also reflected in the range of the climatic conditions, with some accents within the gorges and depressions in between mountains. The values of the main climatic parameters certify the basin’s belonging to the two main relief units. Thus, we can distinguish the plateau and low hills climate (220 - 800 m) and the mountain climate. The last presents local and altitudinal differentiations reflected in the thermic conditions, the rainfall and wind character. The variation of all the climatic elements is cumulated on the two mountain storeys: of mountainside (800 - 1750 m) and alpine and subalpine (over 1700 - 1750 m).

5 A negative role in maintaining the dynamic balance is caused by dividing the land into small lots, by creating access roads and paths towards these lots and by abandoning the farming lands, the viticulture and fruit growing plantations, or by practising certain agricultural techniques that are not compatible with soil typology, that of the sublayer or of the slopes.

The mountainside disposal, the incline degree, the peak disposal, the valley corridors and the depression disposal, the water lustre, the characteristics of the vegetation layer and its typology, the types of soils impose specific, complex and elementary topoclimates within the landscape. The greatest topoclimatic differentiations are to be found between the actual valleys of the Sebeş River and of the Carpathian tributaries and the mountain peaks that dominate them. Analyzing the vertical disposal of the main climatic parameters and the local peculiarities imposed by the active surface we can also differentiate, within the Sebeş Basin, the types of climatic risks characteristic to the climate layers. We signal among these, for the depression areas, the frost, the thermic inversions, the heat waves in the inferior basin, the risk of drought, as well as the pluvial risks induced by torrential rainfall and by the cumulation of certain climatic factors, which triggers a series of other risks: geomorphological, hydrological, vegetation and socio-economic. For the mountainside and superior Carpathian storeys, we signal, as major risks, the massive snow accumulation and the blizzard that can generate the forests’ degradation through the breaking of trunks and even the uprootal.

Between the Frumoasa spring and the confluence of the Sebeş River with the Mureş River in Alba Iulia, the Sebeş River drains, through the system of its tributaries, a surface of 1289 km2, from which 722 km2 come to the basin itself of the Sebeş River, while 567 km2 come to its plateau tributary - the Secaşul Mare. The hydrographic network is convergent to the median axis of the Sebeş and of the Secaş River, shaping bilateral confluences in series all the way through the Carpathian and depression line, but also light areas of hydrographic convergence: Oaşa, Gura Cibanului-Gura Prigoanei, Tău-Bistra, Şugag - Căpâlna, Săsciori - Petreşti, Sebeş Nord - Mureş, Apoldu de Jos - Miercurea and Draşov - CunŃa, the last two being located on the Secaş River.


43

The supply and the discharge conditions in the Sebeş Basin depend on the morphoclimatic conditions. Their altitudinal variation reflects the tight, direct correlation between the rainfall quantity and the average specific discharge. For the Carpathian Basin we signal the importance of the forest fund in the achievement of the medium discharging whereas the low values from the inferior basin are conditioned by the pluvial supply in reduced quantities and by temporarily leaving out from the discharge process important water quantities in storage lakes, through infiltration and evaporation.

The morfoclimatic conditions reflect themselves directly on the distribution of the bio - pedo–geographical component, which constitutes a key indicator of the geoecological balance. This was evidenced with the help of certain ecometric figures calculated according to the climatic

parameters specific to each and every storey. Thus, the superior Carpathian storey presents an excess of humidity, maintained by the frost cycles, the low temperatures and rich rainfall, conditions specific to a poor pedogenesis and to the development of alpine and subalpine meadows, but with a restrictive role in forest development, which causes the lowering of the superior forest limit to 1700–1750 m. The ecological indicators obtained for the mountainside storey certify the favourability of the medium conditions for the forest development. We signal the massivity and compaction of the forest storey and the altitudinal differentiation of the sublayers according to species among which transitional strip are growing. In the inferior layer of the coniferous forests, the optimum conditions of vegetation are met for the spruce fir.

CONCLUSIONS The human activity has influenced the

hydrographic network and the hydrological system in the basin by blocking the water flows, storages, derivations, regulation and draining off systems put into practice as a result of the exploitation of the energetic potential, all of these accomplished also in order to reduce the hydrological risks. Thus, we mention the storage lakes on the Sebeş River, the secondary retainings as well as the piscicultural arrangements on the valleys of Boz and Daia, that function as water storage structures. Their construction affected the natural discharge by reducing the freshets and by the discharge regulations downstream of the storages.

The natural resources distribution inside the Sebeş Basin registers an accentuated spread in the territory, imposed by the natural conditions. On the other hand, their exploitation registers a concentration tendency along the valleys, especially in the depression area. The limitations imposed by

relief, climate, hydrographic network, the extension of the forest fund, are obvious in the overall organization of the network of permanent and temporary settlements in the basin.

The exploitation of the hydropower and of the forest resources from the basin has been at the basis of organizing valley rural settlements. The forest and agrarian - pastoral exploitation of the basin area is reflected in the organization of the rural habitat, of the peak settlements that dominate the mountain - depression contact. The agrarian potential of the inferior basin and the location of certain industrial objectives that exploit the timber raw material of the basin plead for the complex character of the economy in this sector. The town of Sebeş acts as a polarization center, because of its function of communication junction and because of its industrial and touristic functions, but also as a center of transit and dispersion of the social, economic and touristic flow.


44

SELECTIVE REFERENCES BUZA M., 2000 – MunŃii Cindrelului. Studiu

geoecologic, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu.

CHIRIłĂ C. şi colab., 1981 – Pădurile României, Ed. Academiei, Bucureşti.

COJOCARIU - COSTEA M., 2003 – Utilizarea terenurilor în bazinul Secaşului Mare şi dinamica reliefului. Comunicări de Geografie, VII, Bucureşti, pp. 103 - 109, Ed. UnivesităŃii.

COJOCARIU - COSTEA M., 2004 – Analiza cantitativă a reliefului din bazinul hidrografic Sebeş, folosind corelaŃia pantă - energie de relief, Revista Geografică, Bucureşti, X, Serie nouă 2003, 62-68, Institutul de Geografie.

COJOCARIU - COSTEA M., 2004 – Bazinul Sebeşului. Complexitate sistemică. FuncŃionalităŃi şi disfuncŃionalităŃi în peisaj, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu.

COJOCARIU M., CONTOR I., 2002 - 2003 – Degradările de teren din bazinul Secaşului Mare. Studii de caz, Revista de Geomorfologie, 4 - 5, Bucureşti, 133-142.

COSTEA, M., 2004 – Deficitul şi excesul pluviometric ca riscuri climatice în bazinul Sebeşului, Geocarpathica, Sibiu, IV, pp. 131 - 143.

COSTEA M., 2005 – Bazinul Sebeşului. Studiu de peisaj, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu.

FLOREA N., 2003 – Degradarea, protecŃia şi ameliorarea solurilor şi terenurilor, Ed. UniversităŃii, Bucureşti.

GRECU F., 1992 – Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Ed. Academiei, Bucureşti.

MUTIHAC V., 1990 – Structura geologică a teritoriului României, Ed. Tehnică, Bucureşti.

RABOCA N., 1995 – Podişul Secaşelor. Studiu de dinamica versanŃilor, Ed. „Sarmis”, Cluj - Napoca.

SANDU M., 1998 – Culoarul depresionar Sibiu - Apold. Studiu geomorphologic, Ed. Academiei, Bucureşti.

VELCEA V., 1973 – Modelarea torenŃială în CarpaŃii Româneşti, Terra 1, Bucureşti, 2, 27 - 34.

VELCEA V., 1981– Degradările de teren din România şi implicaŃiile de ordin practic, Terra 3, Bucureşti, 10 – 15.


45

THE DYNAMICS OF THE PHYTOPLANKTON

IN SOME LAKES OF THE DANUBE DELTA BIOSPHERE RESERVE

Liliana TÖRÖK [email protected]

"Danube Delta" National Institute for Research and Development 165 Babadag St., no. 165

Tulcea, Tulcea County, Romania, RO - 820112.

KEYWORDS : phytoplankton, dynamics, Danube Delta Reserve, lakes Merhei, Isac, Uzlina, Nebun.

REZUMAT: Dinamica

fitoplanctonului în unele lacuri ale RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării.

Lucrarea de faŃă prezintă analiza dinamicii fitoplanctonului, pe parcursul a şase ani de investigaŃii (2001 - 2006), efectuate în lacurile Merhei, Isac, Roşu şi Nebun din Delta Dunării. Rezultatele arată că, deşi au existat variaŃii mari în timp, în dezvoltarea fitoplanctonului din lacurile

Merhei, Isac şi Uzlina, tendinŃa de evoluŃie a acestuia este staŃionară. Spre deosebire de aceste lacuri, tendinŃa de evoluŃie a fitoplanctonului în lacul Nebun, amplasat la o distanŃă mică faŃă de Dunăre, este ascendentă. Curba de variaŃie a densităŃii numerice a fitoplanctonului, în cazul acestui lac, atinge valorile sale maxime la nivelul anului 2006.

INTRODUCTION The lakes from the Danube Delta

belong to the following four lake complexes Gorgova - Uzlina, MatiŃa - Merhei, Roşu - Puiu and Şontea - Fortuna.

According to their characteristics on hydrology, chemistry, aquatic vegetation, phytoplankton, zooplankton and fish those lakes have been characterized as shallow freshwater lakes and divided into three categories (Oosterberg et. al., 2000).

Since 1980 the rise of the antropogenic input of nutrients switched the state of submerged vegetation dominance of some shallow lakes of the Danube Delta into a state of phytoplankton dominance (Cărăuş and Nicolescu, 2006; Zinevici et al., 2006). Due to this transformation, the monitoring of the phytoplankton development became a very important and necessary issue.

This paper presents the variation of phytoplankton recorded during six years of observation in four of the most important lakes from the delta’s complexes.

L. Török - The dynamics of the phytoplankton in some lakes of the Danube Delta Biosphere Reserve.

46

MATERIAL AND METHODS The studies have been carried out during 2001-2006 in Isac, Merhei, Roşu and Nebunu lakes. The phytoplankton samples were collected according to methodology for shallow waters of 2-3 m depth, subsurface samples collected at 0.5m. The samples were preserved in 3 ml Lugol`s solution. Two analytical techniques were used for the evaluation of the species assemblage of phytoplankton occurring in the Danube Delta lakes: intermediate magnification methods using Holubka chamber and high-magnification methods using diatom mounts. In this later case, the value of the diatoms abundance was established by the “surface spread method” (Török, 2004). The steps followed during the analytical analysis: sampling, concentration and microscope algae identification and enumeration. Before the microscope analysis, the algae contained by the water samples (1 l) were concentrated by sedimentation in the laboratory. After seven days of settling, the samples were concentrated in a series of steps

by quantitatively transferring the sediment from initial cylindrical settling container (1 l) to sequentially smaller ones (100 ml). The sample remain was divided in two “subsamples” S1 (40ml) and S2 (60 ml): - “Subsample” no. S1 was transferred in a settling tube and kept for one more day to sedimentation. The supernatant was siphoned until a final volume of 5 ml. The concentrated samples were mixed with equal volumes of concentrated sulfuric acid (H2SO4) and few grains (2-4) of potassium dichromate (K2Cr2O7). In order to facilitate the digestion of the cellular organic matter, the treated samples were left out for other seven days. Before slide preparation the samples were alternatively washed with 30 ml of distilled water and concentrated to 5-mL sample. These operations were repeated for five more days. One drop of cleaned frustules was transferred to a cover glass and heated for 8 hours. The Hyrax mounting medium was applied in the center of slide and covered by pressure with heated cover glass with its sample residue; - “Subsample” no. S2 was used to phytoplankton analyses by intermediate magnification methods.

RESULTS AND DISCUSSIONS In the lakes of the Danube Delta there is a large variation in phytoplankton dynamics (Török, 2005a). The succession of phytoplankton is influenced by two categories of variations: the one determined by regularly occurring environmental factors that cause the occurrence of seven stages of succession and the one determined by sudden changes of environmental factors (Török, 2005b). The analysis of average density variation of the main groups of phytoplankton from

March to September show that both dominant groups (cyanobacteria and diatoms) have a positive trend of development. The value of the statistic correlation coefficient (R2) falls between 0.3754 and 0.8292. Consequently, the square root of the R2 falls between 0.6126 and 0.9106. Therefore, in time the dynamics of phytoplankton alga groups is influence, in case of diatoms by 61.26% of the density variation and in case of cyanobacteria by 91.06% of cyanobacteria density variation (fig. 1).


47

Cyanobacteriay = 0.5851x + 11.505

R2 = 0.8292

Diatomsy = 0.1199x + 13.985

R2 = 0.3754

0

5

10

15

20

III IV V VI VII VIII IX

LNcells/L

Diatoms Blue-green algae Cyanobacteria

oters groups Trend of Cyanobacteria Trend of Diatoms

Fig. 1. Trend of phytoplankton groups development during seasonal cycles.

The phytoplankton development in Isac, Roşu, Merhei and Nebunu lakes ranges between 366 * 105 cells/l (recorded in August 2002 in Marhei lake) and 3966 cells/l (recorded in August 2001 in Nebunu lake). During the investigation, the density of the phytoplankton exceeded the threshold of blooms in Isac lake in 45.45% of the cases; in Merhei Lake in 50% of the cases; in Roşu lake in 71.42% of the cases, and in Nebunu lake in only 27.27% of the cases. The type of blooming is quite similar in Merhei, Isac and Roşu lakes, being dominated by the cyanobacteria development. In Nebunu lake

the dominant phytoplankton group is represented by the diatoms. The variation of density expressed by the measurement of the coefficient of determination (R2) shows that the development of the phytoplankton is different in case of lake Nebunu, which is placed more close to the Danube River than the other lakes. The trend of phytoplankton development in Merhei, Isac and Roşu lakes has a slight descending slope in 2001 - 2006 period (figs. 2 and 3), unlike the Nebunu lake which has an ascending slope.

Fig. 2. The variance of phytoplankton and the trend of development in Isac and Roşu lakes.

y = -52983x + 3E+06

R2 = 0.0185

0

5000000

10000000

III

2001

V 2

001

IX 2

001

VI 2

002

IV 2

003

VII

I 200

3

VI 2

004

IX 2

004

V 2

005

IX 2

005

V 2

006

cells/l

IsacTrend of phytoplankton development in Isac lake

y = -228677x + 6E+06

R2 = 0.0987

0

5000000

10000000

15000000

20000000

25000000

III 2

001

VII

I 200

1

VI

2002

VI

2003

VI

2004

III 2

005

IX 2

005

VII

200

6

cells/l

RoşuTrend of phytoplankton development in Rosu lake

L. Török - The dynamics of the phytoplankton in some lakes of the Danube Delta Biosphere Reserve.

48

Fig. 3. The variance of phytoplankton and the trend of development in Merhei and Nebunu lakes.

CONCLUSION The mass development of

phytoplankton in the investigated lakes seams to have a stationary evolution in Merhei, Isac and Roşu lakes, meanwhile in case of

phytoplankton from Nebunu lakes there was recorded an ascending trend (more than at about 36.16% of phytoplankton ascending trend is due to the variation of the recorded density).

REFERENCES CĂRĂUŞ I., NICOLESCU I., 2006 -

Phytoplankton and its primary production, “Danube Delta Genesis and Biodiversity”, cap. 7, pp. 105 - 132.

TÖRÖK L., 2004 - Methods used for diatoms’ studies in the Danube Delta. - Part I, Analele IDD 2003 - 2004, vol. 10, pp. 57 - 61.

TÖRÖK L., 2005a - Seasonal succesion of phytoplankton from lakes of the Danube Delta, Acta oecologica, vol. XII, pp.15 - 23.

TÖRÖK L., 2005b - Ecological status of the Danube Delta Biosphere Reserve’s

lakes, Analele IDD, vol XI, pp. 112 - 115.

OOSTERBERG W., BUIJSE A. D., COOPS H., IBELINGS B. W., MENTING G. A. M., STARAŞ M., BOGDAN L. CONSTANTINESCU A., HANGANU J., NĂVODARU I., TÖRÖK L., 2000 - Ecological gradients in the Danube Delta lakes. - Present state and man-induced changes, ”RIZA rapport 2000.015”, pp 3 - 168.

ZINEVICI V., IONICA D., PARVALĂ L., SANDU C., MUŞA R., DOBRE D. S., 2006 - Diversitatea unor comunitati de organisme acvatice in sisteme ecologice din zonele Erenciuc si Gorgostel (Delta Dunarii), pp. 9 - 302, Ed. Ars Docendi.

y = -204650x + 7E+06

R2 = 0.0245

05000000

10000000150000002000000025000000300000003500000040000000

III 2

001

V 2

001

IX 2

001

VI

2002

IV 2

003

VIII

200

3

VI

2004

IX 2

004

V 2

005

IX 2

005

V 2

006

cells/l

Merhei

Trend of phytoplankton development in Merhei lake

y = 353553x - 2E+06

R2 = 0.1308

05000000

100000001500000020000000250000003000000035000000

III 2

001

V 2

001

IX 2

001

VI

2002

IV 2

003

VIII

200

3

VI

2004

IX 2

004

V 2

005

IX 2

005

V 2

006

cells./l

NebunuTrend of phytoplankton development in Nebune lake


49

GYMNOSPERMIUM ALTAICUM IN NORTHERN DOBROGEA

Mihai DOROFTEI [email protected]

Marian MIERLĂ [email protected]

"Danube Delta" National Institute for Research and Development

Babadag St., no. 165 Tulcea, Tulcea County, Romania, RO - 820112.

KEYWORDS : Gymnospermium, Dobrogea, distribution, ecology.

REZUMAT: Gymnospermium

altaicum în Dobrogea de Nord. În lucrare se prezintă date noi privind

distribuŃia şi caracteristicile ecologice ale subspeciei Gymnospermium altaicum odessanum. Pentru fiecare sit au fost realizate descrierile peisajului, geologiei, solurilor şi principalele caracteristici ale

acestora cum ar fi conŃinutul în humus, în C şi nivelul pH-ului. De asemenea, au fost scoase în evidenŃă grafic ariile în care subspecia a fost găsită, dovedindu-se raritatea acestei subspecii, răspândită doar în nordul Dobrogei. Sunt prezentate date de fenologie, morfologie şi referitoare la compoziŃia floristică a habitatelor.

INTRODUCTION Gymnospermium altaicum, a rare

species, spread on the Romanian territory, in Dobrogea area only, recently included in the association Gymnospermio (altaicae) - Celtetum (glabratae), association with a reduced spreading that has been so far identified in the Măcin Mountains (Petrescu 2001, 2004a).

The Gymnospermium altaicum species’ monitoring in the areas mentioned by the reference literature and its identifying in

new areas add to the information related to its habitat and its presence within the Northern Dobrogea area.

As well as other species of conservative interest, this plant contributes to the natural value of the steppe habitats in Dobrogea. Some of these habitats are included within the national protected areas network. The present situation, as a result of this status, conveys less protection than that necessary to the conservation of the population.

M. Doroftei and M. Mierlă – Gymnospermium altaicum in northern Dobrogea.

50

MATERIAL AND METHODS The study has been carried out in February and April 2005 - 2007, focusing mainly on monitoring and on the ecological features of the species’ habitat. The bibliography, the maps, and the field work have been contributed to this article. First the areas where the species has been identified in

the last years have been controlled and then, by

means of the hypsometric map, more areas with good conditions for the species were

chosen. The plant has been also phonologically observed, a short description of this being available. The equipment employed consisted of a digital camera Cannon 5.8 - 23,2 mm 1: 2.6 - 5.5, a GPS device - Magelan, error in plan of 5 m. The description of the pedological and geological layers has been carried out on basis of the national maps (1: 200000).

SUBSPECIES PRESENTATION As descripted in the Romanian Flora,

the species is presented as an herbaceous perennial plant, with tuberous rhizome almost spherical (slightly flat), of 1 - 3.5 cm in diameter.

The stem is 10-12 cm tall, with a single leaf of up to 5 cm length. The rachis splits in 3 long petioles, each with an ending foliole, palmatipartite in 4 - 5 (7) oblong obtuse complete lacinia of up to 3 cm length. The flowers have 10 - 18 mm in diameter, in

terminal racemes. The sepals are elliptical or ovate oblong, 2 - 2.5 longer than the petals. The slightly inflated capsule up to 8 mm in

diameter, the apex breaks before the maturation; 3-4 brown-black seeds (Săvulescu, 1955). Generally it appears at the beginning of February. It blossoms in the early spring, at the beginning of March and half, April the first bloomed specimens appear. It fructifies in April. As a bioform, it is a geophyte due to its survival during the unfavourable season by means of its persistent underground rhizome, set at 15 - 20 cm depth. The species, according to the national red list, is rare. (fig. 1).

Fig. 1. The study area for Gymnospermium altaicum.


51

The distribution territory of the species is: Pontic areal - the east of Europe (south-east Romania, Greece, Turkey, South Ukraine (Săvulescu, 1955), Crimeea (Săvulescu, 1955), Kazakhstan, Mongolia, China and Russia (endemic) (Rugină and Mititiuc, 2003; Smelanski et al., 2005).

The ecology of the species is: rocky areas with high inclinations, 30 - 50o, shady areas, cracks within the rock where soil and humidity conditions are met, dry-moist to moist soils on mountain sides with a general northern - western exposition. It has also been located on mountainsides with a southern - western exposition. It is spread on litosoils of different thickness, predominantly formed on rocks belonging to a Carapelit Formation, as well as on granites (Petrescu, 2004b). Humidity: on a scale from 1 to 6 is 2 xeromezophyte (Anghel et al., 1971; Beldie, 1977; Ciocârlan, 2000). Temperature: on a scale from 1 to 5 are 4 - moderately termophyle plant (Anghel et al., 1971; Beldie, 1977;

Ciocârlan, 2000). Reaction index of the soil: eurionic plant (amphytolerante), adapted predominantly on slightly acid soil (Anghel et al., 1971; Beldie, 1977; Ciocârlan, 2000). In Romania, the Gymnospermium altaicum species has been identified in the Northern Dobrogea area only: between Greci and Cerna (Prodan, 1935; Rugină and Mititiuc, 2003; Săvulescu, 1955), Chervant Hill - Priopcea (Petrescu, 2004b); LuncaviŃa (Prodan, 1935; Prodan and Buia, 1961; Rugină and Mititiuc, 2003); Agighiol (Prodan, 1935; Rugină and Mititiuc, 2003; Săvulescu, 1955), on Pietros Hill; Izvoarele on Consul Hill (Rugină and Mititiuc, 2003; Săvulescu, 1955) and on Carasan-Teke Hill (Petrescu, 2004b) and NiculiŃel on Sarica Hill (Petrescu, 2004b), in pontic-balcanic steppe habitats. The study areas have been chosen so that some factors such as the topography, the variation of the altitude and the distribution algorithm of the species should be taken into consideration.

RESULTS AND DISCUSSIONS At the juvenile specimens, the stem is

red, having as main feature the form of an interrogation mark. It starts from the centre of the rhizome of 1 - 2.5 cm placed at 15 - 20 cm depth and it measures less than 6 cm length at the soil level.

The flowers are in bud, gathered on the main axis, covered by bract, each floral bud presenting a peduncle of 2 - 3 mm. At the basis of the inflorescence, more developed yellow buds can also be observed, and the edge of the foliole has an involute aspect.

Unlike the young specimens, the mature ones are green, with a straight stem of 10 - 17 cm from the soil’s level, with leaves totally opened, having the lion’s paw aspect. The flowers are displayed in raceme with the floral peduncle of approximately 1.5 - 2 cm. Within the first decade of April, the vesicles are green, closed, only 30% of the specimens being present, in the second decade, the number of the fructifying specimens exceeds 70%, to the end of the month, the yellowish vesicles are open. (Figs. 2 a, b, c, d).

Fig. 2 a. Aspects of Gymnospermium altaicum odessanum subspecies.


52

Fig. 2 b. Aspects of Gymnospermium altaicum odessanum subspecies.

Fig. 2 c. Aspects of Gymnospermium altaicum odessanum subspecies.

Fig. 2 d. Aspects of Gymnospermium altaicum odessanum subspecies.


53

CONCLUSION The first observations have been

carried out in February 2005, near Greci, on Moroianu Hill . Gymnospermium altaicum has been identified on slope with south - west exposition, with a general slope of the ground of 18 - 19o, at an altitude of approximately

300 m. The number of the identified

specimens is relatively reduced, a few tens, and the covering surface reduced to a few metres. The population is distributed on a superficial soil, litosoil, with a pH 7.58, humus 3.17% and organic carbon 1.84%, with surface shady rock due to the rocky blocks and to the shrub layer. The geology of the ground is represented by schist and conglomerates (Carapelit Formation).

On Chervant Hill - Priopcea (maximum altitude 409.5 m) at north-west from Cerna, a population of Gymnospermium has been identified, with a reduced number of specimens, spread on the superior part of the hill (300 - 310m) close to the peak, on slope with south-west exposition, sunny area, with surface rock, the general slope of the terrain being between 20 - 25O. So far, the population of Gymnospermium altaicum that has been identified here is on the highest altitude of the entire north Dobrodjean plateau. The prevailing soil where the population of Gymnospermium altaicum has been identified is the litosol. The geology of the ground is represented by quartzites and sericite phyllites (Priopcea quartzites).

The northern slope of Sarica Hill (maximum altitude 293.2 m) (at east from NiculiŃel) presents an important population of a few hundreds of specimens, dispersed on the two peaks in rocky areas with a general slope of 25 - 30O, at the altitude of 190 - 200 m. The soil on which the studied species population has been encountered is represented by litosoils with a pH 7.50, humus 3.94% and organic carbon 2.29% with surface rock, possibly an eutric litosoil in the forest area. The geology of the area is represented by NiculiŃel dolerites. Unlike the rest of the areas where the species has been identified, here specimens have been found in the immediate neighbourhood of the forest, on slope with north - east exposition. The accompanying species is represented by

Celtis glabrata with which is in association in the area of Măcin Mountains.

Dălchi Hill is situated at south - east of Cerna. The maximum altitude is 259.9 m. The studied species population has been encountered at an altitude of 190 - 200 m where the ground has a slope of 20 - 25O and west - south - west exposition. The studied species grows on litosoils with a pH 7.25%, humus 3.66% and organic C 2.12% with surface rock on some of the places. The logical underlayer is represented by quartzites and sericit phyllites (Priopcea quartzites).

At east from Valea Teilor locality there is Trestenic Hill a maximum altitude of 364 m, on this hill, the studied species has been identified at the altitude of 300 - 305 m, where the general slope is of 25 - 30°. The exposition of the slope where the studied species has been found is west - north - west. The pedological underlayer is represented by litosoil with surface rock and the geological one consists of phyllites and quartzites.

The species that are included within the floristic composition of the habitat of the subspecies Gymnospermium altaicum odessanum are: Achillea coarctata, Agropyron repens, Allium rotundum, Alyssum hirsutum, Artemisia austriaca, Asplenium trichomanes, Asplenium viridae, Botriochloa ischaemum, Bromus tectorum, Campanula romanica, Chondrilla juncea, Cichorium intybus, Convolvulus arvensis, Convolvulus cantabrica,

Cruciata pedemontana, Daucus carota, Dianthus nardiformis, Eryngium campestre, Erysimum diffusum, Euphorbia esula, Euphorbia sequieriana, Festuca valesiaca, Filago arvensis, Fumaria vaillanti, Galium humifusum, Geranium pusillum, Gymnospermium altaicum, Haplophyllum suaveolens, Herniaria hirsuta, Hypericum perforatum, Iris sintenisii, Lamium amplexicaule, Linum austriacum, Poa bulbosa, Poa bulbosa var. vivipara, Poa pratensis subsp. Angustifolia, Potentilla argentea, Pulsatilla balcana, Ranunculus illyricus, Sedum urvillei subsp. Hillebrandtii, Senecio vernalis, Seseli pallasii, Taraxacum laevigatum, Teucrium chamaedrys, Teucrium polium ssp. capitatum, Thymus pannonicus, Veronica triphyllos, Vicia lathyroides, Vinca herbacea, Viola kitaibeliana and Xeranthemum anuum.


54

CONCLUSIONS The natural areas that can convey

favourable ecological conditions to the species are rather limited. Although a part of these areas are included within the protected areas network, there are not specified aims for which they should be protected, so that elements such as topography and the distribution algorithm should be taken into consideration. The rare plants, such as Gymnospermium altaicum, are important to be studied, considering a decrease of their population. From the research that has been made, it can be observed that the studied species prefers the (even with surface rock) which do not have a rich content of calcium.

The values of the general slope, established within all the five places, are included between 18 şi 35°. The geological underlayer varies from quartzites to phyllites, dolerites, schists and conglomerates.

Studying the five points in the field, it can be observed that the favourite exposition of this plant south-western and western (4 cases) and northern (1 case). The altitude deviation varies from 190 m to la 310 m.

The phenological phases are influenced by factors such as snow, ice, frost and the slope exposition, therefore the growing periods are different from year to year. The literature indicates April as the blossoming month. From observations, the blossoming period has a higher amplitude, the first decade of March-the second decade of April. In greenhouse conditions, it blossoms even earlier at a temperature of 10oC.

The research concerning the ecology and the distribution of the species will be carried on in the years to come as well, given that the plant has not been identified within all the areas described in the reference literature.

REFERENCES ANGHEL G., RĂVĂRUł, M., TURCU, GH.,

1971 – Geobotanica, pp. 1 - 383, Ed. Ceres, Bucureşti.

BELDIE AL., 1977 – Flora României determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. I, Ed. Acad. R. S. R., Bucureşti.

CIOCÂRLAN V., 2000 - Flora ilustrată a României. Pterydophyta et Spermatophyta – ediŃia a două revăzută şi adăugită, Ed. Ceres, Bucureşti.

PETRESCU M., 2001 - ContribuŃii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei Celtis glabrata Stev. în Dobrogea, Ocrot. nat. med. înconj., Bucureşti, t. 44.45, pp. 75 - 83.

PETRESCU M., 2004a - Cercetări privind biodiversitatea unor ecosisteme forestiere din Dobrogea de nord, Ed. Nereamia Napocae, Tulcea.

PETRESCU M., 2004b – ContribuŃii la cunoaşterea răspândirii în Dobrogea a unor specii de plante ameninŃate cu dispariŃia, Delta Dunării II, Studii şi cercetări de ştiinŃele naturii şi muzeologie, Tulcea, Ed. Nereamia Napocae.

PRODAN I., 1935 – Conspectul Florei Dobrogei I, extras din Buletinul Academiei de Înalte Studii Agronomice – Cluj, vol. V. nr.1, Tipografia NaŃională S. A., Cluj.

PRODAN I., BUIA AL., 1961 – Flora mică ilustrată a R.P.R., Ed. Agro-Silvică de Stat, Bucureşti.

RUGINĂ R., MITITIUC M., 2003 – Plante ocrotite din România, Ed. Univ. AIC, Iaşi.

SĂVULESCU Tr. (red.), 1955 – Flora Republicii Populare Române, vol. III, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti.

SMELANSKY I., KOROLYUK A., ARTEMOV I., 2005 - Protection of steppe communities and plant conservation: a case of one Russian territory, în “Planta Europa IV” Procedings.


55

THE ALYSSUM TYPE SAMPLES IN THE COLLECTION OF DRY PLANTS IN THE MUSEUM OF NATURAL HISTORY IN SIBIU

Ghizela VONICA [email protected]

Natural History Museum, CetăŃii St., no. 1, Sibiu, Sibiu County, Romania, RO - 550166.

KEYWORDS: Nyarady herbarium, Alyssum, type, holotype, isotype.

REZUMAT: Tipurile de Alyssum din

colecŃiile de plante uscate ale Muzeului de Istorie Naturala Sibiu.

Tipurile de Alyssum publicate aici sunt descrise după colile de herbar aflate în colecŃia E. I. Nyarady aparŃinând Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu şi comparate cu cele din Herbarul UniversităŃii Babeş - Bolyai din Cluj, si cu alte tipuri prezente în diferite alte herbarii. Verificarea s-a făcut prin compararea descrierii on-line pentru diferite specii de Alyssum. La nominalizarea tipurilor s-au respectat prevederile Codului InternaŃional de Botanică (ICBN), conform

cap. II, secŃ. 2, art. 7, 8, 9, 10. Toate tipurile de plante uscate sunt bunuri ale patrimoniului cultural mobil de importanŃă ştiinŃifică, ce urmează a fi clasate în tezaur naŃional, trecând sub un regim de protecŃie special şi respectând legea de protejare a patrimoniului cultural nr. 182 din 25 oct. 2000. Modul de prezentare a unităŃilor taxonomice sunt aceleaşi ca în Flora României, specificându-se toate datele prezentate pe coala de herbar, citatul din literatură, nr. de înregistrare în herbar şi numele ştiinŃific valid unde este cazul.

INTRODUCTION

This work motivation is to discover the valuable cultural patrimony, less emphasized and buried inside the walls of the museum. In the museum the research strategy as a function of it, the study of the collections is essential. The collection is the nucleus of the museum patrimony, being more valuable as it is the exact mirror of the proposed idea. Many of the collections of dry plants of the museum in Sibiu are among the oldest in the country, having historical value, too. The museum value of the plants collection consists in its richness, the representation area as well as in its scientific and documentary value. The Alyssum and Hieracium type species catalogue reveal a part of the Sibiu patrimony, completing also answers of the researches. Many elements of these collections are unique and constitute main materials in the floral research and description.

Starting from the impossibility of exhibiting the dry plants, due to their fragility, the only way of turning into a good account of this collection is its descriptive way, put into live by this catalogue. The majority of these plants was and still is the starting platform for many researches, and by their description in the special literature (Romanian Flora), remained a main source of consulting for all the professionals as well as the amateurs of the plants science, here and abroad. In the Nyárády collection are comprised numerous rare pieces both from the country and abroad, a part of the holotypes of the described taxons are new for the science in the Romanian Flora (especially those described after 1948), a lot of isotypes, as well as taxons newly discovered in the Romanian Flora during the last three decades.

Ghizela Vonica – The Alyssum type samples in the Museum of Natural History in Sibiu.

56

METHODS The used terminology of all these

terms respect the ICBN - International Code of Botanical Nomenclature (http:/www. bgbm.fuberlin.de/iapt/nomenclature/code/Tokyo%De/). The types we are publishing are unique, being described after the herbarium sheets found in the museum storage and compared with the ones belonging to the Herbarium of the University in Cluj, as well as with the other plants in foreign herbariums. At the nominalization of the types was respected the ICBN, according to chapter II, section 2, article 7,8, 9, 10.

The types of dry plants belonging to the Museum of Natural History in Sibiu are goods belonging to the cultural patrimony of scientific importance, which are going to be classified in the National Thesaurus, passing under a regim of special protection, respecting the law for protection of cultural patrimony nr. 182/25th October 2000.

The used terminology respects the International Code of Botanical Nomenclature - ICBN, the electronic version, (http://www.bgbm.fuberlin.de/iapt/nomenclature/code/tokio%2De/). Further we are going to present the definitions of the types presented in this work:

The HOLOTYPE: is a sample (specimen) or an element (parts from the plant) used by the author in the determination of the nomenclature (ICBN art. 9). Observations: Many times the types can be split by the original author in original publications or can be designated by another author, a more recent one (including the recent work, too). As a unique sample or as an unique element of this type category, the holotype bears the supreme authority upon all the types, and it is a primordial necessity in proposing of a new taxon (ICBM, Art. 37). Two terms are used often in the specialty works: 1) THE EXPLICIT HOLOTYPE: is the holotype established clearly by an original publication and 2) THE IMPLICIT HOLOTYPE: an unique sample that is supposed that served at the description of the species by the original author and published by this in the original work.

ISO: The prefix can be used by the double of any category type that is established (ex. isointype, isolectotype). Only the term of ISOTYPE is used by ICBN Art. 7. (Morton, Taxon 17:236).

ISOTYPE: Any double (parts of the unique material gathered by the collector) of the holotype (ICBN Art. 7). Observations: in the quotation isn’t established any restriction, so it is supposed that the isotype can be doubles unquoted of the holotype, the term of covering of this type being MEROTYPE.

LECTOTYPE: A sample or another element from the original sample that served at the description of the species, when the holotype wasn’t designed in the original publication or as long as this is missing (ICBN Art. 7). Observation: Lectotype is designed by another author later (including the original author at a recent data). These must be selected from the existing sintype or paratype, although if the sample is selected from an unquoted type material, this is not clear. The material is also not clear if the lectotype is selected from unquoted isotype, but known to be in the hands of the original author at the time of the original printing, and when other samples are missing at running for the type status.

PARATYPE: A sample quoted in the original description, other than the holotype or the isotype (ICBN Art.7). Observation: as this term is not included in ICBN (but only in “Guide for the Determination of Types), the paratype can be mistaken with the lectotype. The judgment must be practiced on the status of paratype, seldom they are quoted as paratype, usually they are quoted as “examined sample” or “another seen material”.


57

RESULTS The types that are published are

unique being described after the herbarium sheets from the museum storage and compared to those in the Herbarium of the University in Cluj. At the nominalization of the types were respected the stipulations of the International Code of Botanical Nomenclature (ICBN), chapter II, section 2, art.7, 8, 9, 10. The types of dry plants of the Natural History Museum in Sibiu are goods of the mobile cultural patrimony that are going to be classified in the national thesaurus, being under a special protection, respecting the law for the protection of the cultural patrimony nr. 182/25 October 2000.

The way of presentation of the type samples is accordingly with the model given by FAE from the DOCPAT programme, version 2.06-july-2005-general catalogue. Every type presents: the old and new (where is necessary) scientific name, the place, data and person of species gathering and the one who made the determination, the number of sheets, the quotation from the literature, the number of registration in the herbarium. Note: at every inventory number there is a single type sample, the number of samples being the number of plants on the herbarium sheet. At every inventory number there is only one type sample, the number of plants being the number of plants on the herbarium sheet.

Alyssum argenteum All. var alpestriforme Nyar.

Isotypen Inventory no.:122.489d; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Cenisio el Rouche presso il ghiacciaio; Collected by H. Firenze at 18.08.1884; Reference: Sinopsis sp.- Analele Acad. Rom, (1949).

Alyssum argenteum All.var alpestriforme Nyar. f. subalpestriforme Nyar.

Isotypen Inventory no.:122.489c; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Collected by H. Firenze.

Reference: Sinopsis sp.- Analele Acad. Rom., (1949).

Alyssum borzeanum Nyar. Status: accepted name; Synonyms:

A. rechingeri Nyar. A. vranjanum Nyar.

Isotype Inventory no.:122.499; No. of exemplary: 2; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Dobrogea, Contanta, in arenosis maritimus inter Lac. Tuzlaghiol et Pontum Euxinum prope balneas Techirghiol et Movila, alt. 2- 10 m; Collected by Al. Borza at 2.07.1923; Reference: Bul. Grăd. Botanice, Cluj, VI (1926) pp. 90 - 91, IX (1929) p. 4, Flora Rom., III, p..352, FRE 647 a.

B. Is holotyp 140910/1926 at Cluj and is typ in H. Basler, paratype in DAO- Vascular Plant Herbarium

Alyssum caliacrae Nyar. Status: accepted name; Synonyms: A. obtusifolium ssp. cordatocarpum Nyar.

A racemosum Nyar. A eximeum Nyar.

Paratype Inventory no.:122.505; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Dobrogea, distr. Caliacra, in abruptis calcareis supra Pontum Euxinum ad “Capul Caliacra” versus vallem Bolota et etiam versus pagum Giaursuiuciuc, alt. 50 - 80 m; Collected by E. I. Nyarady at 28.06.1926; Reference: Bul. Grăd. Botanice, Cluj, VI (1926) p.68 (+ f. typicum Nyar.), in H. DAO is isotype , in Zurcher Herbarien is type.

Alyssum caliacrae Nyar var. subincisum Nyar.

Isotype (is illustrated in Bul. Grad. Botanice, Cluj ic. p.69) Inventory no.:122.504; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Dobrogea, distr. Caliacra, in declivibus apricis supra Pontum Euxinum, inter pagos Tatarsuiuciuc et Balcic, alt. 50 m, solo calcareo (cretacea) dissoluto; Collected by E.I. Nyarady at 29.06.1926;


58

Reference: ic Bul. Grăd. Botanice Cluj VI (1926) p.68 (+ f. Nyar.); is type in H. Cluj , in Zurcher Herbarium is type.

Alyssum caliacrae Nya var. humerosum Nyar

Isotype Inventory no.:122.501; No. of exemplary: 1 (fragments); Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Dobrogea, distr. Caliacra, in abruptis calcareis supra Pontum Euxinum, ad “Capul Caliacra” versus pagum Giaur-suiuciuc, alt. 80 m; Collected by E.I. Nyarady and E. Pop at 28.06.1926; Reference: ic p. 69, Bul. Grăd. Botanice Cluj VI (1926), p. 68, is holotype in Cluj Herb.; in DAO Herbarium is isotype; in Zurcher Herbarien is type.

1. Alyssum decandolleum Nyar. Isotype Inventory no:122.479c; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Persia, in monte Paswend in dit. Urb. Sultanbad; Collected by Th. Strauss at 4.07.1909; Reference: Bul. Grăd. Botanice Cluj, XVIII (1939), p. 87.

1. Alyssum filiforme N.var. glaucum Nyar. Isotype Inventory no.:122.474; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Anatolia, Pisidia, Fethiye-Dirmil, alt. 1500m; Collected (H. Dr. A. Huber- Morath) at 9.06.1938; Reference: Sinopsis sp. - Analele Acad. Rom., 1949.

Alyssum floribundum Boiss. var. latifolium Nyar.

Partype Inventory no.:122.475; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Anatolia, Caria: Mugla-Fethiye, rechtes Ufer des Namlam Cay.; Collected by Hub. - Mor.; Reference: Sinopsis sp. - Analele Acad. Rom., 1949

Alyssum libaanoticum Nyar. Implicit Holotype

Inventory no.:122.468; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Libanon; Collected by Tomus Botros at 03.06.1911; Reference: Bul. Grăd. Bot. Cluj , vol XVIII (1938) p.83,

Alyssum microphylliforme Nyar. Isotype Inventory no.: 122.460a; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: in conifereto arenoso, loco “Barnaulszk” dicto pag. Lokot; Collected by Siskin (H. Tomsk) at 9.05.1914; Reference: Sinopsis sp.- Analele Acad. Rom. 1949.

Alyssum microphylliforme Nyar. f. parvifolium Nyar.

Isotype Inventory no.: 122.460b; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Sibiria, distr. Semipalatinszk, ad rip. Dext. Fl. Irtysch prope stationen Izniasztka; Collected by Saposkn (H. Tomsk) at 21.05.1904; Reference: Sinopsis sp.- Analele Acad. Rom., 1949.

Alyssum microphylliforme Nyar. var. rigidistylum Nyar.

Isotype Inventory no.:122.460c; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Sibiria, distr. Semipalatinszk - Karkaralinszk: in declivibus petrosis montium ad rivum Bulhuldok; Collected by Worovin (H. Jard. Bot. de l΄Acad. Des Sciens Lenigr.) at 6.06.1913; Reference: Sinopsis sp.- Analele Acad. Rom., (1949).

Alyssum murale Waldst & Kit var. rotundatum Nyar. f. lepidocarpum Nyar. Status: accepted name Synonyms: Alyssum orphanoides Janka ex. Nyar. Alyssum decipiens Nyar. Alyssum punctatum Nyar. Alyssum argenteum sensu Nyar., non All.

Implicit Holotype Inventory no.:122.628; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Transilvania - Sibiu, in graminosis apricis montis “Cetate” supra


59

pagos Săscior et Laz, alt. 430- 440 m, Skeletical soil; Collected by E.I. Nyarady at 26.07.1926; Reference: ic Bul. Grăd. Botanice Cluj, VI (1926), p. 90, Flora Rom. III, p. 353, FRE 644.

Alyssum murale Waldst & Kit var. variabile Nyar.

Isotype (ex dublis) Inventory no.:122.612; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Transilvania, distr. Sibiu, inter pagos Cacova et Sascior penes viam, ad marg. Vinearum, alt. 330 m, sol arg. arenoso; Collected by E.I. Nyarady at 25.07.1926; Reference: ic Bul. Grăd. Botanice Cluj, VI (1926), p. 90, Flora Rom., III, p.354.

Alyssum murale Waldst & Kit var.variabile Nyar f . biangulare Nyar.

Isotype (ex dublis) Inventory no.:122.627; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Transilvania, distr. Hunedoara, ad muros et in graminosis apricis montis Cetate supra oppid Deva, alt. 370 m, sol andesitico; Collected by E.I. Nyarady at 28.07.1926; Reference: Bul. Grăd. Botanice Cluj, VI (1926), p. 90, Flora Rom. III, p. 354; Is Isotype in Herbarium DAO

Alyssum pichleri Vel. ssp. stoijanoffi Nyar. Explicit holotype (illustration and description) Inventory no.:122.453; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Macedonia, Bulgaria, in graminosis alpinis sub cacumine Kalabak, M. Belasica, alt. cca 2000 m; Collected by N. Stojanoff at 20.07.1920; Reference: Sonder. Fedde Repert. Sp., XXVII, 1930.

Alyssum syriacum Nyar. Isotype Inventory no.:122.451 c; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Syria - Aucher - Eloy - Herbier d’Orient ex. Herb. Firenze sub A. serpyllifolio; Reference: Bul. Grad. Bot. Cluj, XVIII (1938), pp. 82 - 89.

Alyssum subbaicalicum Nyar. Explicit Holotype Inventory no.:122.450; No. of exemplary: ; Colection: Nyarady herbarium;

Region: Sibiria, distr. Hahaszki, Mt. Kolergit; Collected by Genin (H. Tomsk ap. Nyar.) at 1929; Reference: Sinopsis sp. - Analele Acad. Rom., 1949.

Alyssum szarabiacum Nyar. Isotype Inventory no.:122.451 a; No. of exemplary: 1; Colection: Nyarady herbarium; Region: Sibiria, reg. Szemirecsnea, Tarbagatai, in jugo montis Dobrogea, Contanta, in arenosis maritimus inter Lac. Tuzlaghiol et Pontum Euxinum prope balneas Techirghiol et Movila, alt. 2- 10 m; Collected by Al. Borza at 2.07.1923; Reference: Bul. Grăd. Botanice Cluj, VI (1926) p. 90 - 91, IX (1929) p. 4, Flora Rom., III, p. 352, FRE 647 a; Eux, Rară, bibl. 15. EN - periclitată; Is holotype 140910/1926 at Cluj and is typ in H. Basler, paratype in DAO- Vascular Plant Herbarium.

Alyssum tortuosum Wiild. Ssp. eximium Nyar. Implicit Holotype Inventory no.:122.440; No. of exemplary: ; Colection: Nyarady herbarium; Region: Romania, Dobrogea, distr. Tulcea, in locis pietrosis graminosive inter pagos Greci et Cerna, alt. 100- 150 m, sol calcareo; Collected by E.I. Nyarady at 21.06.1926; Reference: Bul. Grăd. Botanice Cluj, VI (1926), p. 90, Flora Rom., III, p. 353.

1. Alyssum tortuosum Wiild.ssp.heterophyllum Nyar.

Paratype Inventory no.:122.509; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Gömöv, in monte Szoroskö supra pagum Torna almás, alt. cca 480 m; Collected by E.I. Nyarady at 03.06.1911; Reference: Vorstudium, T IX, nr.10, p.118.

1. Alyssum tortuosum Wiild.ssp.heterophyllum Nyar .

Paratype Inventory no.:122.510; No. of exemplary: 3; Colection: Nyarady herbarium; Region: Pest in lapidosis dolomitisis prope pagum Spt.-Sváv; Collected by A. Degen at 22.05.1909; Reference: Vorstudium, T IX, nr.10, p.118.


60

SELECTIVE REFERENCES DUDLEY T. R., 1962 - Some new Alyssa from

the near est, The Royal Botanic Garden Edinburgh, vol XXIV, No. 2, pp. 157 - 165.

FĂRCAŞIU V., GERGELY I, 1980 - Din colecŃia de holotipuri a herbarului UniversităŃii din Cluj (HUC), ContribuŃii Botanice Cluj, I, p. 49.

FĂRCAŞIU V., GERGELY I, 1981 - Din colecŃia de holotipuri a herbarului UniversităŃii din Cluj (HUC); ContribuŃii Botanice Cluj, II, p. 193.

FĂRCAŞIU V., GERGELY I, 1982 - Din colecŃia de holotipuri a herbarului UniversităŃii din Cluj (HUC); ContribuŃii Botanice Cluj, III, p. 263.

FĂRCAŞIU V., GERGELY I, 1983 - Din colecŃia de holotipuri a herbarului UniversităŃii din Cluj (HUC); ContribuŃii Botanice Cluj, IV, p. 201.

FĂRCAŞIU V., GERGELY I, 1984 - Din colecŃia de holotipuri a herbarului UniversităŃii din Cluj (HUC); ContribuŃii Botanice Cluj, V, p. 229.

NYARADY E. I. - 1926 / 1929 - Vorstudium über einige arten der section Odontarrhena der Gattung Alyssum, Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. Univ. Cluj, Vol. VI, no. 4 - 6, 1926, vol VII, no. 1 - 2, 1927, vol VIII, no. 2 - 4, 1928, vol. IX, no. 1 - 2, 1929.

NYARADY E. I., 1930 - Neue Beiträge zur Kenntnis der balkanischen Alyssum Arten, Sonderdruch aus Fedde, Repertorium Specierum Novarum regni vegetabilis, Bd. XXVII, pp. 392 - 395.

NYARADY E. I., 1931 - Les formes vraies et fausses de l'espèce Alyssum alpestre L., Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. al Univ.Cluj, vol. XI, no. 3 - 4, pp. 69 - 78.

NYARADY E. I., 1932 - Die Klarstellung zweier zweifelhafter Alyssum arten, Notizblatt des Bot. Gart. Und Mus. Berlin-Dahlem, bd. XI no. 107, pp. 631 - 635.

NYARADY E. I., 1932 - Őber einige westmediterrane alyssum arten aus der Sektion Odotarrhena, Bul. Soc. de ştiinte din Cluj, tom. VI, pp. 446 - 460.

NYARADY E. I, 1938 - Neue Alyssum arten und formen aus der Odontarrhena sektion, Bul. Grăd. Bot. Şi al Mus Bot. Univ. Cluj, vol XVIII, no. 1 - 4, pp. 82 - 99.

NYARADY E. I, 1942 - Plantae novae ad floram regionum Carpatorum meridionali orientalium et Ponti-Euxini' ,Acta Botanica (Szeged, Hungary), tom 1, fasc. 1-6, pp. 31 - 46.

NYARADY E. I., 1949 - Synopsis Specierum, Variationum et formarum sectionis Odontarrhenae Generis Alyssum, Analele Acad. R.P.R., sectia Şt. Geologice, Geografice şi Biologice, seria A, tom I, pp. 67 - 130.

SCHNEIDER-BINDER, E., DRĂGULESCU, C., 1993 - Herbarul E. I. Nyarady din colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală Sibiu, Revista muzeelor, nr.1, pp. 51 – 56.

VACZY, K., SANDOR B., 1988 - Nyarady Erazmus Gyula - un pasionat cercetător al florei din România, Ed. Criterion, Bucureşti.

***Flora României, vol. III, Brasicaceae, genul Alyssum.

www.ipni.org- The International Plant Names Index

http://www.eukarya.ro/index.Enciclopedia Flora and Fauna from Romania

http://fp.bio.utk.edu- Glosay of „type” terminology

http://www.bgbm.fu-berlin.de- portalul Codului InternaŃional de Nomenclatură Botanică

http://www.synbiosys.alterra.nl./eu/Portal taxonomical dates

http://www2.nrm.se/fbo/chk/htmlsyn.htm- latain names (accepted and synonims)

http://pages.unibas.ch/botges/herbar/typenhtm.Plante tip din Ierbarul Univ. din Basel

http://res2.agr.gc.ca/ecorc/daotypes/index_e.htm Types of plants from Vascular Plants Herbarium, Canada

http://rbg-web2.rbge/ - Flora Europaea www.mynature.net http://eunis.eea.europa.eu/- Access information

about species of interest for biodiversity and nature protection

www.euromed.org.uk


61

THE “ALEXANDRU BORZA HERBARIUM” IN THE COLLECTIONS OF THE

NATURAL HISTORY MUSEUM OF SIBIU

Ghizela VONICA [email protected]

Natural History Museum, CetăŃatii St., no. 1,

Sibiu, Sibiu County, Romania, RO - 550166.

KEYWORDS: Borza herbarium, Barth herbarium, national treasure, types, Europe,

China. REZUMAT: Herbariul Alexandru

Borza în colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.

Herbarul Borza” cu cele 19.156 piese, cuprinde specii din toată Europa (circa 6600 specii), specii din flora Balcanilor în special, flora Chinei şi aproape în întregime din flora spontană a României. ImportanŃa acestui herbar este dată şi de rarităŃile floristice, respeciv speciile endemice şi carpato-balcanice, într-o proporŃie de cca 10%.

De asemenea, acesta conŃine plante ce au aparŃinut herbarului Barth (cca. 6000 sp.), colectate din Transilvania sau au fost obŃinute prin schimbul făcut de Barth cu alŃi botanişti între anii 1870 - 1917, precum şi

plante provenite din diferite zone ale Ńării şi din Europa, colectate de prof. Al. Borza între anii 1905 - 1960. Plantele sunt grupate în pachete ce conŃin unu - două genuri, cu mai multe specii (genurile cuprind mai multe exemplare din aceiaşi specie, 1 - 20 ex). Herbarul său păstrează mai multe tipuri de plante, puse în evidenŃă prin catalogul tipurilor de Hieracium. Dintre aceste tipuri se pot enumera: Hieracium transsilvanicum subf. sebesiense Borza et Nyarady; Hieracium alpinum L. var. petri Borza; Hieracium X pavichioides Borza, Rosa dumalis Bechst. f. innocua (Rip) Borza şi altele, menŃionînd că printre aceste valori ştiinŃifice se mai pot găsi şi altele (herbarul fiind în curs de prelucrare).

INTRODUCTION During the last years almost the entire botanic research activity within the Museum of Natural History in Sibiu was focused on the Alexandru Borza’s “European Herbarium”.

The Alexandru Borza’s “European Herbarium” is considered one of the most valuable private herbariums in Romania. This herbarium completes the life and activity of a great man of science who was Prof. Dr. Alexandru Borza.

G. Vonica – The Alexandru Borza Herbarium in the collections of the Natural History Museum of Sibiu.

62

PRESENTATION The basis of this herbarium have been put in 1870, the first plants being collected by

Barth, a priest in Alba - Iulia. The collection of vascular plants became during 1870 - 1917 a reason of collaboration of the priest I. Barth to some botanists having an European rename, the rest coming from the exchange with other botanists. Even Alexandru Borza mentioned in a letter addressed to the priest Mircea Antal, that: “…The Father I.Barth, from Hususău, was doing extended change with all”European Tauschverein”…16 Barth’s plants collection was inherited by his sons, pharmacists, who decided to turn it into account, selling a part of it to The Brukenthal Museum in Sibiu (9.471 inventoried sheets of herbarium), and another part was sold to the Professor Alexandru Borza in 1917”…I bought this from their successors with 800 coronas, that meant my salary as professor in Blaj for 8 months.”2

7 Being one of the most famous Romanian botanists between the wars, Borza enriched the herbarium with species gathered as a result of the researches done in different zones of Romania as well as to his botanical trips in Europe and Asia. The laws and rules being very oppressive in those years, the herbarium, the result of a hard and continue work of collecting and research, was moved to many places. Being exiled to Timişoara, Borza took with him only unstudied herbarium material or the one that wasn’t classified yet, also the entire material of the Romanian Flora Exiccata, published and not published, as well as his personal herbarium. His nationalist spirit didn’t allow him to expose to deterioration The Herbarium of the University in Cluj, where he was hired, not even the huge material obtained by himself and classified. He took only a part of his library and a small part of the publications received by him in exchange or bought by him. In Timişoara, Borza had the chance to study a new area, after Dobrogea, Basarabia and Transylvania. Many of the plants have

1 Letter addressed to the priest Antal Mircea, Archives of the Museum of Natural History in Sibiu, by Prof. Alexandru Borza, on 7th July,1969, p. 1 2

7 Ibidem, p. 2

been collected from the Botanic Garden in Timişoara and in Banat zone. Prof. Borza, coming to a head of his scientific carrier, and getting old, wanted to leave a legacy to his grandchildren. So, he decided to sell his specialty books in his library as well as the herbarium. He did many attempts to sell this herbarium, making offers to the University in Iaşi, Craiova or Oradea. Finally he decided for the acquisition way, wanting to sell “…this European herbarium, having nearly 40000 samples, comprising in totality our flora, too.”38 He didn’t make the offer to a single university, namely, to the University in Cluj because:” I didn’t offer it to the University in Cluj, because it has the most species…”4

9 He knew that because the majority of the plants had been collected during his activity there and introduced in the herbarium. This important herbarium was the item of the treaties of acquisition from 1969. In the same year the priest Mircea Antal addressed to Prof. Alexandru Borza, in a letter of intention for the acquisition of the herbarium. He specified:”personal, I am aware of the value of the herbarium, not only by the fact that it comprises a great number of sheets, but mostly for the precision of the diagnosis established by you, and that is why I wish I could buy it…”510 Because Borza was refused by different universities in the country, which were in financial crisis at that time, the herbarium has been finally bought by the priest Antal Mircea and his wife, Antal Ligia, a teacher of biology (from Brebu – Sighetul MarmaŃiei). This was done not before making a dealing with the new owner: “The ones in Craiova came after the Romania Flora - Exiccata, which I have decided to give to them, like a comfort for losing the main treasure.”6

11

3

8 Letter addressed to the priest Antal Mircea, Archive of the Museum of Natural History in Sibiu, by prof. Alexandru Borza, on 7th July, 1969, p.2 4

9 Ibidem 5

10 Letter addressed to Prof. Al.Borza, Archives of the Museum of Natural History in Sibiu, by the priest Mircea Antal, on 9th June, 1969, p. 1 6

11 Letter addressed to the priest Antal Mircea, Archive of the Museum of Natural History in Sibiu


63

In the autumn of 1969, Prof. Al.Borza decided together with the new owner that they should pay him in three installments. So, they finally became the owners of the herbarium, in the hope that they would enrich it with species from the Maramureş zone, where Prof. Al.Borza has a more reduced activity. They didn’t fulfill their target, as the priest Antal Borza presence was required in other various activities. The botanic collection “Alexandru Borza” was in a good preservation state, with the exception of some packages affected by the weather in time and contended 20000 sheets (21.076 sheets according to the inventory of the collection). After her husband’s death Antal Ligia made a proposal of offering the herbarium to many universities and museums, as well as to the Museum of Natural History in Sibiu. Being excluded from the scientific circle and from an assistance of specialty, regarding the preservation, its only chance was to be included in an established collection in a specialized institution. On the 15th December 1999”this wonderful collection of plants, a real museum piece, rich in rare samples and having its own history”712 was bought as a result of an address from The Ministry of Culture nr.3568/11.11.1999, order 175/1990, to the Brukenthal National Museum - section The Museum of Natural History. In this acquisition was taken into account the keen relationship between Prof. Al. Borza with The Transilvanian Society Of Natural Sciences in Sibiu (Siebenbürgischer Verein für Naturwissenchaften zu Hermannstadt) as well as the correspondence between he and the curator of the herbarium, in those days, Karl Ungar, with whom he changed herbarium materials. “The Borza Herbarium” is the third herbarium belonging to the Museum of the Natural History, from a size point of view, classified by H. Nyarady (52.686 sheets) and H. Fuss (29.383). The 160 packages with 19159 sheets, taken over by the museum in

7

12 Letter addressed to Prof. Al. Borza, Archives of the Museum of Natural History in Sibiu, by Antal Mircea on 27th November, 1969

Sibiu, have the inventory numbers among 167.581 - 186.739. The difference of sheets till 20000, declared by Antal Ligia is due to the precarious preservation conditions where this had been stored, and they couldn’t have been saved. It had been attacked by the mould due to the inundations from Borza’s political exile period, many maps were under water, and had been destroyed the material for 20 numbers of Flora Romaniae Exiccata. A part of the pressed plants are still bearing the marks of those natural revenges. As a result of the expertise done, only 19156 pieces made the object of the acquisition, taking into account both their importance and integrity. From a preservation point of view, the pieces are still in one piece - biologically and as the specific information, but they are endangered because of the previous conditions of storage. The restorers of the museum did the cleaning with petrol of these plants after they had been in the quarantine for some years. The wrap materials had in many cases been substituted. Also it can be observed the previous treatment of some sheets with a chemical white substance. It looks like the previous owners, not having the notions of preservation tried to stop the pest invasion by spreading a chemical substance used in agriculture (DDT). “The Borza Herbarium“ comprises species all over Europe (around 6600 species), species from the flora in Balcans Mountains, China and almost the entire spontaneous flora in Romania. The importance of this herbarium is given by the floristic rarities, respectively the endemic species and those belonging to Carpathians and Balcans Mountains, in a proportion of 10%. Also it contains plants that belonged to Barth herbarium (about 6000 species), collected from Transylvania or being obtained by the exchanges made by Barth with other botanists among 1870 - 1917. There are to be found as well plants coming from different parts of the country and Europe, collected by Prof. Al. Borza among 1905 - 1960. The plants have been grouped in packages containing 1 - 5 genus, with more species (the genus comprises more samples from the same species, 1 - 20 samples). As a


64

result of their processing (there have been processed till now 12000 sheets), the plants were introduced taxonomically, alphabetically, taking into account their families and genus into 6 new cupboards. Some species remained together in a group, on collecting zones, where the Prof. Al.Borza had collected them; for example The Flora Of Sebeş Valley (partly depreciated), The Flora in Dobrogea, etc. Some other packages remained in one piece only for keeping the integrity of the series they belong to, for example: Flora Olteniae Exiccata (centuries I - IV), Flora Romaniae Exiccata, Flora Exiccata of the graminaceae and leguminous plants in Romania (centuries I - II), Flora Hungariae Exiccata, Medicinal Plants, etc. Among these there are to be found some genus well represented numerically, such as: species of Rosa collected only from the Botanical Garden Rosarium in Timişoara (227 sheets) but from other places, too. Hieraci um (about 100 sheets) represented in Flora Romaniae Exiccata (FRE), Lycopodium (100 sheets), represented in FRE, Graminee and leguminous plants (104 sheets) sent by the Agronomic Institute in Bucharest and in Piteşti, Quercus (a part of it being linked to Prof. C. Burduja - Iaşi) - in a bad shape, Cerastium (around 400 sheets) as well as lichens, fungus, algae and moss collected in the Sebeş Valley, Oltenia and other zones. As collecting zones in Romania, there are quite frequent the Transyilvania zone (especially the plants collected by Barth), The Transylvanian Plain, The Blaj zone, Turda, the Turda Gorge, Retezat, Stâna de Vale, Bazna Spa, Herculane Spa, the Sebeş Valley - exploration that was made after Borza had fallen into the disgrace of the new communist leadership (1947), Prahova, Ceahlău, Parâng Mountains, GalaŃi and Dobrogea. Prof. Borza collected a lot of plants from abroad, too, starting from Italy (as a pupil), continued through Austria, Switzerland, Bayer, Hungary - in the central part and in the West (during his college days) and ending with Yugoslavia, Croatia and China - being considered one of the oldest botanists who researched the flora of this area. His last journey had been done in 1958, as a respond to the invitation of China, as a

result of his concerns dating back in 1914 regarding the flora of this country belonging to Far East, and printing 17 new species from the flora of Yünnam. The collection of plants had been constituted in 1880, and the latest collected plants were from 1950. The great majority of the plants were kept inside newspapers, to many of them the newspapers were replaced by the former owner Mircea Antal, being too old, with mould. In the present, the specialists of the museum replace the newspapers with paper sheets, A3 type, on which the plants are stuck together with the labels or other notices regarding the plant. Every sheet contains a species with one or more samples and a label thoroughly done, comprising the exact data to the collecting places. On the label there are the following notes: the name of the herbarium or of the collection to which it belongs, foe example: Al.Borza Herbarium, The Cluj University Herbarium, Flora Germaniae, Flora Romaniae Exiccata, Flora Italiae, Flora Hungariae etc.The name of the plant is in Latin (genus and species), at a part of the sheets with pressed plants this name is missing. On each sheet there is noted on the label the area, the place from where the plant was collected, the data - year, day, month, altitude, the name of the collector and eventually the name of the man that classified and revised it. Frequently, there is on the labels or separately, on annex labels, the name of the phytocenological sample from which the plant belonged to. Many botanists appear often in the herbarium: Borza, Barth, Landmark, Punk, Bonati, Lehman, Bouchard, Gross, Morthier, Schuller, Borbas, Javorka, Meyer, Scholz, Grünning, Guttmann, Todor, Prodan, etc. The Professor Alexandru Borza had a large scientific, didactic and organizing activity in the botanic field of interest, well-known inside the country and abroad. Besides the fact that he dealt with the taxonomy of many cryptic groups of phanerogamia (Cerastium, Artemisia, Melampyrum, Fraxinus, Centaurea, Quercus, Fritillaria , Satureja, etc.) he didn’t rush in publishing the works.


65

He began the work of research the systematization of plants in his high-school period and materialized it at the retiring age,

when he published the highly appreciated synthesis “Conspectus florae Romaniae regionumque affinum”, in two volumes.

Making floristic researches all over the world, Borza published many smaller contributions and some region floristic conspectus (Stâna de Vale, Semenic, The Flowers of Bucegi, Mangalia, Sebeş Valley, Covurlui County in Moldavia). He also began the fito - social and ecologic experimental sthdy regarding the vegetation in the Snakes Island. He published monographic works regarding the Transylvanian Plain, Retezat Mountains, Basarabian Woods, Sebeş Valley, BeuşniŃa Rezervation, stimulating at the same time the interest of many young towards this direction. These studies left important marks upon his own herbarium and not only there.

In his herbarium there are to be found a lot further types of plants that are going to be the source for another work, which is going to be written, in the memory of the great botanist, as a continuation of other works regarding the types. Among these types are: Hieracium transsilvanicum subf. sebensiense Borza et Nyarady; Hieracium alpinum L. var. petri Borza; Hieracium X pavichioides Borza, Rosa dumalis Becht. f. innocua (Rip) Borza and others. We want to mention that among these scientific values we can also find some other ones as the herbarium is still studied).

After the acquisition of the herbarium, the Director of the Museum of Natural History, Mr. Gheorghe Ban, declared in an article: ”The famous professor in Cluj, Alexandru Borza, the founder of the Botanic Garden in the town on the banks of the Someş River, left a botanic

collection named “Al. Borza Herbarium”, which, consists of over 19000 pieces. Being representative for the Romanian flora, containing also many elements from flora outside Europe, as well as part from a collection with historic value (Barth Herbarium), bearing the endorsement endorsement of some very competent diagnosis, this collection has a great importance for the researches in the vegetal diversity field.”13

Till present, this herbarium was a real point of interest for many specialists visiting the museum and we hope that making this herbarium known to other zones, to incite the attention of the next generations of young researchers. This herbarium was and is an irrefutable proof of the never stopping work of that who was Prof. Dr. Doc. Alexandru Borza.

After the acquisition of the herbarium, the Director of the Museum of Natural History, Mr. Gheorghe Ban, declared in an article: ”The famous professor in Cluj, Alexandru Borza, the founder of the Botanic Garden in the town on the banks of the Some Riverş, left a botanic collection named “Al. Borza Herbarium”, which, consists of over 19000 pieces. Being representative for the Romanian flora, containing also many elements from flora outside Europe, as well as part from a collection with historic value (Barth Herbarium), bearing the endorsement of some very competent diagnosis, this collection has a very high importance for the researches in the vegetal diversity field of interest.


66

SELECTIVE REFERENCES ANTAL M.,- Registru inventar - Arhiva

Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. BORZA A., 1945 - Dare de seamă despre

activitatea Muzeului Botanic şi a Grădinii Botanice de la Universitatea din Cluj 1940 - 1945, Bul. Grăd. Bot. şi al Muz. Bot. de la Univ. Cluj, vol. XXV, III.

BORZA A., 1946 - Amintirile turistice ale unui naturalist, Revista CarpaŃi, nr. 7.

BORZA A.,- Indice Herbar - Arhiva Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.

BUIA A.; GHIŞA, E, 1945 - Profesorul Dr. Alexandru Borza. Date bibliografice şi biografice, Bul. Grăd. Botanice şi al Muzeului Botanic de la Universitatea din Cluj, vol. XXV, I.

CEAUŞESCU I., MOHAN G., 1977 – Marele botanist român, întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj (1887 - 1971) Profesorul Dr. Alexandru Borza. Date bibliografice şi biografice, Bul. Grăd. Botanice şi al Muzeului Botanic de la Universitatea din Cluj, vol. XXV, I.

DIHORU G., 1967 - Profesorul Alexandru Borza, Ocrotirea Naturii, tomul 11, nr. 2, Ed. Acad. R.S.R.

GHIŞA E., 1967 - Profesorul universitar Alexandru Borza la 80 de ani, Natura, nr. 3, pp. 84-88.

NYÁRÁDY E. I., - Referat asupra activităŃii ştiinŃifice prof. Alexandru Borza, Cluj”- manuscris în arhiva Muzeului de Istorie Naturală Sibiu.

POP E., 1972 - Profesorul Alexandru Borza, ContribuŃii botanice, Univ. Babeş- Bolyai din Cluj, pp. 7-37.

VONICA, G., 2006 - „The botanical Types collection of the Natural History Museum in Sibiu (Catalogus Hieracianeum)”, Brukenthal Acta Musei, I. 3, Sibiu, pp. 41-58.

* * * Flora R. P. R. Vol. I-XIII, Ed. Acad. Române. * * * Herbarul A. Borza - Muzeul de Istorie

Naturală din Sibiu. * * * Arhiva Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu


67

CONTRIBUTIONS TO THE FAUNA AND ECOLOGIC STUDY

OF THE AQUATIC AND SEMIAQUATIC HETEROPTERA IN OCNA SIBIULUI

Daniela M. ILIE

[email protected] Silvia VIłCHII

„Lucian Blaga” University of Sibiu, Faculty of Sciences, Ecology an Environmental Protection Department,

31 Oituz St., Sibiu, Sibiu County, România, RO - 550337.

KEYWORDS: new species, relative abundance, frequency, Dzuba index. REZUMAT: ContribuŃii la studiul

faunistic şi ecologic al heteropterelor acvatice şi semiacvatice din Ocna Sibiului.

La Ocna Sibiului autorii lucrării au identificat un număr de 21 de specii de heteroptere acvatice şi semiacvatice în cadrul unui studiu întreprins în anul 2005. Având în vedere suprafaŃa restrânsă a zonei investigate, considerăm că diversitatea este mare, fiind identificate cca o treime din

speciile semnalate în România. Probele au fost prelevate din două heleştee, situate în partea de nord-est a localităŃii Ocna Sibiului, dintr-un lac cu apă salmastră şi din bălŃi situate în partea de sud-est a localităŃii. Autorii au analizat distribuŃia speciilor şi indivizilor în habitatele respective şi de asemenea au calculat câŃiva indici ecologici pentru a evidenŃia participarea speciilor în asociaŃiile respective.

INTRODUCTION The first mention regarding the aquatic

and semi aquatic fauna in Ocna Sibiului had been done in the second half of the 19th century: Fuss (1862) mentioned a species collected in Ocna Sibiului; Friedenfels (1880, 1885) presented three species of aquatic heteroptera; Horvath, in 1887 and 1918 (in “Fauna Regni Hungariae”) mentioned a species in Ocna Sibiului; Sóos (1959, quoted by Paina, 1975)

mentioned a species, too, and Schneider (1973) presented heteroptera in the collections of The Museum of Natural History in Sibiu, collected by Czekelius (1896), Müller (1900, 1914) and Worell (1941, 1943, 1956) in Ocna Sibiului and verified by him. So, in the literature of specialty there were mentioned 7 species of aquatic and semi aquatic heteroptera coming from Ocna Sibiului.

MATERIAL AND METHODS The material was gathered in April - October 2005 from four lentic biotopes in the Northeast of the Ocna Sibiului town (S01, S02) and in the South-East of Ocna Sibiului. S01 represents a sweet water lake (pond), surrounded by reeds; we have done some collecting in some restricted areas, where the vegetation permitted the access (as a matter of fact there were “spots” made by fishermen). S02 is lake in the neighbourhood, a sweet water

lake, too, where we mowed with the entomologic net the Dutch rush (Juncaceae). S03 represents a salty water (Lacul Verde or Lacul Poporului); the surface saltiness is 8 - 9 g/l; in the Southwest part there are reeds, and in the West side there is Dutch rush. S04 represent the swamps within the bathing complex. The collecting of the aquatic and semi aquatic heteroptera has been done with the entomologic net; doing 50 mows (on a distance of 1m each) for every sample.

Ilie D. and ViŃchii S. – Semiaquatic and Aquatic Heteroptera in Ocna Sibiului.

68

Table 1. Aquatic and semi aquatic Heteroptera in Ocna Sibiului: A% - relative abundance, F% - frequency, DZ - Dzuba index, B - bibliography.

S01 S02 B Nr. TAXON

A% F% DZ A% F% DZ Infraorder Gerromorpha –– –– –– –– –– –– ––

Fam. Gerridae –– –– –– –– –– –– –– 1 Gerris paludum 1,40 25,00 0,3497 2 Gerris thoracicus 3 Gerris argentatus 17,14 25,00 4,2857 2,80 50,00 1,3986 4 Gerris odontogaster 8,57 25,00 2,1429 1,40 25,00 0,3497 5 Gerris lacustris +

Fam. Veliidae –– –– –– –– –– –– –– 6 Microvelia reticulata 2,86 25,00 0,7143 6,29 25,00 1,5734

Fam Mesoveliidae –– –– –– –– –– –– –– 7 Mesovelia vittigera

Infraorder Nepomorpha –– –– –– –– –– –– –– Fam. Corixidae –– –– –– –– –– –– ––

8 Micronecta scholtzi 17,14 25,00 4,2857 9 Cymatia coleoptrata 13,29 50,00 6,6434 10 Corixa punctata 0,70 25,00 0,1748 + 11 Hesperocorixa linnaei 12 Hesperocorixa sahlbergi + 13 Sigara nigrolineata 14 Sigara limitata 15 Sigara assimilis + 16 Sigara striata 28,57 50,00 14,2857 62,94 100,00 62,9371 17 Sigara iactans 14,29 50,00 7,1429 9,79 75,00 7,3427 18 Sigara lateralis 8,57 50,00 4,2857

Fam. Naucoridae –– –– –– –– –– –– –– 19 Ilyocoris cimicoides +

Fam. Nepidae –– –– –– –– –– –– –– 20 Nepa cinerea 21 Ranatra linearis +

Fam. Notonectidae –– –– –– –– –– –– –– 22 Notonecta viridis 2,86 25,00 0,7143 23 Notonecta glauca

Fam. Pleidae –– –– –– –– –– –– –– 24 Plea minutissima 1,40 50,00 0,6993 +

Infraorder Gerromorpha –– –– –– –– –– –– –– Fam. Gerridae –– –– –– –– –– –– ––

1 Gerris paludum 2 Gerris thoracicus 0,18 20,00 0,0357 1,33 40,00 0,5310 3 Gerris argentatus 3,75 80,00 3,0000 0,88 20,00 0,1770 4 Gerris odontogaster 0,54 20,00 0,1071 7,08 60,00 4,2478 5 Gerris lacustris 0,18 20,00 0,0357 2,21 20,00 0,4425 +

Fam. Veliidae –– –– –– –– –– –– –– 6 Microvelia reticulata 4,87 80,00 3,8938

Fam Mesoveliidae –– –– –– –– –– –– –– 7 Mesovelia vittigera 0,18 20,00 0,0357

A% F% DZ A% F% DZ Infraorder Nepomorpha –– –– –– –– –– –– ––

Fam. Corixidae –– –– –– –– –– –– –– 8 Micronecta scholtzi 36,25 40,00 14,5000 9 Cymatia coleoptrata


69

10 Corixa punctata 0,36 40,00 0,1429 10,18 60,00 6,1062 + 11 Hesperocorixa linnaei 0,18 20,00 0,0357 0,44 20,00 0,0885

12 Hesperocorixa sahlbergi + 13 Sigara nigrolineata 0,88 20,00 0,1770 14 Sigara limitata 0,18 20,00 0,0357

15 Sigara assimilis + 16 Sigara striata 2,50 100,00 2,5000 33,19 100,00 33,1858 17 Sigara iactans 0,36 20,00 0,0714 1,33 40,00 0,5310 18 Sigara lateralis 38,39 60,00 23,0357

Fam. Naucoridae –– –– –– –– –– –– –– 19 Ilyocoris cimicoides 0,89 40,00 0,3571 0,88 20,00 0,1770 +

Fam. Nepidae –– –– –– –– –– –– –– 20 Nepa cinerea 0,44 20,00 0,0885 21 Ranatra linearis +

Fam. Notonectidae –– –– –– –– –– –– –– 22 Notonecta viridis 16,07 80,00 12,8571 31,42 80,00 25,1327 23 Notonecta glauca 1,33 40,00 0,5310

Fam. Pleidae –– –– –– –– –– –– –– 24 Plea minutissima 3,54 20,00 0,7080 +

The nomenclature and the systemization are according to Štys and Kerzhner (1975), Andersen (1982), Štys and Jansson (1988). We used for the determinations at the species level the works of the specialists:

Davideanu (1999), Jansson (1986). There were used the relative abundance, frequency and Dzuba index.

CONCLUSIONS The list of the aquatic and semi

aquatic heteroptera in Ocna Sibiului comprises, in the present, 24 taxons (in the bibliography were mentioned in Ocna Sibiu 7 species, to which, as a result of the study done in 2005, we added 17 new species).

We consider that the diversity of the species in the investigated zone is a high one, being represented 35,8% of the aquatic and semi aquatic heteroptera species known in Romania.

From the identified species, it is remarked Micronecta scholtzi, Cymatia coleotrata, Sigara limitata and Notonecta

viridis, whose presence is considered to be rare on the territory of our country.

Taking in account the Dzuba index we can state that the main edifying samples of the aquatic heteroptera are in ponds Sigara striata, in the salty lakes: Sigara lateralis, Micronecta scholtzi and Notonecta viridis, in the investigated swamps: Sigara striata and Notonecta viridis.

In S01 and S02 we collected a lower number of species and individuals than in S03 and S04, due to the lower accessibility and to a larger number of predatories.

Gerris argentatus, Gerris odontogaster, Sigara striata and Sigara iactans are the only species that appear in all the investigated stations.

Ilie D. and ViŃchii S. – Semiaquatic and Aquatic Heteroptera in Ocna Sibiului.

70

REFERENCES ANDERSEN N. M., 1982 – The Semiaquatic

Bugs (Hemiptera, Gerromorpha) Phylogeny, Adaptations, Biogeography and Classification”, in Scandinavian Science Press Ltd., Denmark, pp. 1 - 445.

DAVIDEANU A., 1999 – ContribuŃii la studiul heteropterelor acvatice din România, Ph. D. thesis, unpublished.

FRIEDENFELS, E., 1880, „Ueber Artemia salina und andere Bewohner der Soolenteiche in Salzburg”, Verh. u. Mitt. siebenbürg. Ver. f. Naturw. Hermannstadt, XXX, pp. 171-174.

FRIEDENFELS E., 1885 - Weitere Beobachtungen über Artemia salina und die Salzburger Soolenteiche, Verh. u. Mitt. siebenbürg. Ver. f. Naturw. Hermannstadt, XXXV, pp. 24-31.

FUSS C., 1862 - Zur Rhynchotenfauna Siebenbürgens, Verh. u. Mitt. siebenbürg. Ver. f. Naturw. Hermannstadt, 13 (1), pp. 3 - 19.

HORVÁTH, G., 1918 - Fauna Regni Hungariae, ordo Hemiptera, Budapest. pp. 1-72.

ILIE, D. M., VIłCHII, S., 2005, Preliminary data regarding the aquatic and semiaquatic heteroptera (Heteroptera: Nepomorpha, Gerromorpha) in Ocna

Sibiului, Acta oecologica, Vol. VIII (1 - 2), pp. 101-106.

JANSSON, A., 1986 – The Corixidae (Heteroptera) of Europe and some adjacent regions, Acta Entom. Fennica, 47, pp. 1 - 92.

PAINA, M. I., 1975 – Lista heteropterelor acvatice şi semiacvatice (O. Heteroptera) din R. S. România”, Nymphaea, Culeg. Şt. Nat., Oradea, 3, pp. 99 - 115.

PAPÁČEK M., 2001 - Small aquatic and ripicolous bugs (Heteroptera: Nepomorpha) as predators and prey: The question of economic importance, Eur. J. Entomol., 98, pp. 1 - 12.

SÂRBU I., BENEDEK A., 2004 - Ecologie practică, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu.

SCHNEIDER E., 1973 - Catalogul heteropterelor din colecŃiile Muzeului de istorie naturală din Sibiu (partea a 2-a”), St. şi com. Muz. Brukenthal, Şt. Naturale, 18, 139 - 182.

ŠTYS P., KERZHNER I., 1975 - The rank and nomenclature of higher taxa in recent Heteroptera, Acta Ent. Bohemoslov., 72, 65 - 79.

ŠTYS P., JANSSON, A., 1988 - Check-list of recent family-group and genus-group names of Nepomorpha (Heteroptera) of the world, Acta Ent. Fennica, 50, pp. 1 - 44.


71

SEMIAQUATIC AND AQUATIC HETEROPTERA (HETEROPTERA: NEPOMORPHA - GERROMORPHA) OF THE UPPER RUSCIORI RIV ER BASIN

Horea OLOŞUTEAN Daniela M. ILIE

[email protected] [email protected]

„Lucian Blaga” University, School of Sciences, Dept. of Ecology an Environmental Protection 31 Oituz St.

RO 550337 Sibiu

KEYWORDS: new species, relative abundance, frequency, biodiversity.

REZUMAT: Heteroptere semiacvatice şi acvatice din bazinul superior al râului Rusciori.

În bazinul superior al Rusciorului, autorii au identificat o mare varietate de specii de heteroptere acvatice şi semiacvatice - 15 specii, raportat la numărul total de specii semnalate în România - 67 de specii. Caracteristicile habitatelor analizate nu permit înregistrarea unor valori ridicate ale biodiversităŃii, care prezintă, însă, o valoare ridicată raportat la întreg teritoriul. Singura familie de Heteroptere semiacvatice semnalată este Familia Gerridae Leach,

1815, cu 5 specii, iar, dintre Heteropterele acvatice, Familia Corixidae (Leach, 1815), este cel mai bine reprezentată, cu 7 specii.

Numărul de specii capturate pe fiecare staŃie este relativ mic, cu 1-3 specii, rar 5 specii. Speciile sunt pentru prima dată colectate în teritoriul studiat, dintre ele Gerris (Aquarius) paludum Fabricius, 1794 B, Limnoporus rufoscutellatus Latreille, 1807 B, Dichaetonecta scholtzi Fieber, 1846 B şi Notonecta viridis Delcourt, 1909 B fiind considerate, în diverse lucrări, ca fiind rare pentru fauna României.

INTRODUCTION The area in study is situated in the central-western part of Sibiu country, at about 10 kilometers from Sibiu and 4 kilometers from Ocna Sibiului; it is surrounded by Secaş Plateau, in the west, the valley of Visa River, in the north, the low hill part of Sibiu Depression, in the south. The eastern limit is conventional, represented by DN 106 B. Geographically speaking, and is located in the meadow area of Cibin River, which is continued to the east, beyond the limit of the studied territory. It is a low hill sector, with altitudes from 415 meters, at the contact between Strâmb Creek and DN 106 B, to about 600 meters, at the origin of Rusciori River. According to the latest classifications, aquatic Heteroptera belong to Infrasuborder

Nepomorpha Popov 1968, and the semiaquatic ones, to Infrasuborder Gerromorpha Popov 1971 (Gaby Viskens, 2005, on www.earthlife.net). Heteroptera are insects associated, more or less, to water surfaces, the large majority of species surviving only for a short period of time in the absence of water, their eggs needing a water saturated atmosphere for a normal development and hatching. The Nepomorphs form, along other groups, the nekton (genders Corixa Geoffroy, 1762 B, Notonecta Lineé, 1758). They inhabit a large variety of microbiotopes, from those lacking vegetation (Subfamily Micronectinae Jaczewski, 1924), to those completely covered (gender Ilyocoris Stål, 1861) (Andersen, 1982; Davideanu, 1999).


72

Table 1. List of aquatic and semiaquatic Heteroptera sampled the upper Rusciori River basin. Stations

Species S 1 S 2 S 3 S 4 S 5 S 6 S 7 S 8 S 9 S 10

Total

Number of individuals (imago)

Infrasubordo Gerromorpha Popov, 1971

Fam. Gerridae Leach, 1815

Gerris (Aquarius) paludum Fabricius, 1794 B - - - - - - - - - 1 1

Gerris thoracicus Schummel, 1832 B - - - 1 - - - 7 - - 8

Gerris odontogaster Zetterstedt, 1828 B - - - - 1 - - - - - 1

Gerris lacustris Lineé, 1758 B 34 - - 39 4 - 6 - 7 33 123

Limnoporus rufoscutellatus Latreille, 1807 B - - - - - - - - 1 - 1

Infrasubordo Nepomorpha Popov, 1971

Fam. Corixidae (Leach, 1815)

Corixa punctata (Illinger, 1807) - 1 - - - - - - - - 1

Sigara (Pseudovermicorixa) nigrolineata (Fieber, 1848) 7 - - - - - - 5 - - 12

Sigara striata (Lineé, 1758) B - - 1 - - 5 - - - - 6

Sigara (Subsigara) iactans (Jansson, 1983) - - - - - 1 - - - - 1

Sigara (Vermicorixa) lateralis (Leach, 1817) 1 - - - - 3 - 22 - - 26

Sigara (Retrocorixa) semistriata (Fiber, 1848) - - - - - - - 1 - - 1

Dichaetonecta scholtzi Fieber, 1846 B - - - - - - - 3 - - 3

Fam. Notonectidae (Leach, 1815)

Notonecta glauca Lineé, 1758 B 7 2 - - - - - - - - 9

Notonecta viridis Delcourt, 1909 B 11 - - - - - - - - - 11

Fam. Naucoridae Fallen, 1814 B

Ilyocoris cimicoides (Lineé, 1758) B - 5 - - - - - - - - 5

Total number of Individuals 60 8 1 40 5 9 6 38 8 34 209

H. Oloşutean and D. Ilie - Semiaquatic and aquatic Heteroptera of the Upper Rusciori River Basin.

73

Table 2. Relative abundance and frequency of aquatic and semiaquatic Heteroptera sampled the upper Rusciori River basin.

Stations Species

S 1 S 2 S 3 S 4 S 5 S 6 S 7 S 8 S 9 S 10 F%

A%

Infrasubordo Gerromorpha Popov, 1971

Fam. Gerridae Leach, 1815

Gerris (Aquarius) paludum Fabricius, 1794 B

- - - - - - - - - 2,94 10

Gerris thoracicus Schummel, 1832 B

- - - 2,50 - - - 18,42 - - 20

Gerris odontogaster Zetterstedt, 1828 B

- - - - 20,00 - - - - - 10

Gerris lacustris Lineé, 1758 B

56,67 - - 97,50 80,00 - 100 - 87,50 97,06 60

Limnoporus rufoscutellatus Latreille, 1807 B

- - - - - - - - 12,50 - 10

Infrasubordo Nepomorpha Popov, 1971

Fam. Corixidae (Leach, 1815)

Corixa punctata (Illinger, 1807)

- 12,50 - - - - - - - - 10

Sigara (Pseudovermicorixa) nigrolineata (Fieber, 1848)

11,67 - - - - - - 13,16 - - 20

Sigara striata (Lineé, 1758) B

- - 100 - - 55,56 - - - - 20

Sigara (Subsigara) iactans (Jansson, 1983)

- - - - - 11,11 - - - - 10

Sigara (Vermicorixa) lateralis (Leach, 1817)

1,66 - - - - 33,33 - 57,89 - - 30

Sigara (Retrocorixa) semistriata (Fiber, 1848)

- - - - - - - 2,64 - - 10

Dichaetonecta scholtzi Fieber, 1846 B

- - - - - - - 7,89 - - 10

Fam. Notonectidae (Leach, 1815)

Notonecta glauca Lineé, 1758 B

18,33 25,00 - - - - - - - - 20

Notonecta viridis Delcourt, 1909 B

11,67 - - - - - - - - - 10

Fam. Naucoridae Fallen, 1814 B

Ilyocoris cimicoides (Lineé, 1758) B

- 62,50 - - - - - - - - 10

Researches regarding aquatic and semiaquatic Heteroptera in this particular area are absent (Paina, 1975), so all the species are to be considered newly discovered for this

territory. The results could be compared with the ones about this category from Sibiu or from Ocna Sibiului.


74

MATERIALS AND METHODS The study was made from august to october 2005, and the goal was to take quantitative samples. There were chosen 10 sampling points, belonging to lentic biotopes (the points named S 2, S 3, S 6 - ponds, S 5, S 7, S 8 - puddles and swamps), or to limnic biotopes (the points named S 1, S 4, S 9, S 10 - different parts of creeks and rivers of the area).

The identification of the species was made by the morphological features of the insects, studying them at the stereobinocular, or, in some cases, by genitalia, using data from other specialists (Jansson, 1986; Davideanu, 1999). For each species were calculated: the relative abundance, related to each sampling point, and to the entire area; frequency, related to the entire territory; biodiversity indexes (Margalef and Menhinik), related to each sampling point, and to the entire area.

RESULTS AND DISCUSSIONS As a result to a study made in fall 2005, were sampled 209 adults, belonging to 15 species, which are part to 4 families, with 6 genders and 2 subgenders (tab. 1). Amongst those, 10 species (66,67%) belong to aquatic Heteroptera (Infrasuborder Nepomorpha), the remaining 5 (33,33%) belonging to the semiaquatic ones (Infrasuborder Gerromorpha).

The families Corixidae with 7 species, and Gerridae, with 5 species, are the best represented in the target area (fig. 1), also as the number of individuals sampled, with 50 imago (Corixidae) and 134 imago (Gerridae). The species’ numerical distribution in the sampling points is as follows: 5 species in S 1 and S 8, 3 species in S 2 and S 6, 2 species in S 4, S 5, S 9 and S 10, one species in S 3 and S 7. The number of individuals varies between a single one, sampled in S 3, to 60, sampled in S 1.). The relative abundance of aquatic and semiaquatic Heteroptera varies in large intervals for each species. A large amplitude is shown in case of Sigara (Vermicorixa) lateralis (Leach, 1817), from 1,66% in S 1, to 57,89% in S 8. The values of this index is high for Gerris lacustris Lineé, 1758 B, for

all the sampling points: 56,67% in S 1, 80,00% in S 5, 87,5% in S 9, 97,06% in S 10, 97,5% in S 4, and 100% in S 7, the species being the dominant one in all those sampling points. Also high values are associated with Sigara striata (Lineé, 1758) B, 55,56% in S 6, and 100% in S 3. At the other end are S. (Vermicorixa) lateralis, with 1,66% in S 1, Gerris thoracicus Schummel, 1832 B, with 2,5% in S 4, Sigara (Retrocorixa) semistriata (Fieber, 1848), with 2,64% in S 8, G. (Aquarius) paludum, with 2,94% in S 10, or D. scholtzi, with 7,89% in S 8. For the entire territory, G. lacustris is the dominant species, with 58,85%, followed by S. (Vermicorixa) lateralis, with 12,44%; all the other species have relative abundance values under 6%. Analyzing the frequency of the species presence for the 10 sampling points (tab. 2), it is shown that two species, one of each infrasuborder, have the highest values: G. lacustris, found in 60% of the sampling points, and S. (Vermicorixa) lateralis, present in 30% of the sampling points. The other species have frequency values of 10 or 20%.


75

Fig. 1. Diagram of species distribution per families.

The values of Margalef and Menhinik indexes vary, generally speaking, between 0 and +∞, showing higher biodiversity at higher values; for our territory, the values of those indexes are low, meaning that the biodiversity values are also low (fig. 2).

The Margalef index has values between 0 in S 3 and S 7 (with only one species sampled), and 4,1918 in S 2. For the entire area, the value is 6,0341. The Menhinik index varies between 0,3162 in S 4, and 2,8284 in S 2, the value for the entire area being 1,0528.

0

1

2

3

4

5

6

7

S 1 S 2 S 3 S 4 S 5 S 6 S 7 S 8 S 9 S 10 T

Margalef

Menhinick

Fig. 2. Compared values of Margalef and Menhinik indexes.

33%

47%

13%

7%

GerridaeCorixidaeNotonectidaeNaucoridae


76

CONCLUSIONS If we compare with the number of aquatic and semiaquatic Heteroptera species sampled in Romania (67 species), in the upper Rusciori River basin we have a large number of species (15). However, the quality of the habitats does not permit high values of biodiversity, which is high only for the entire area. The only semiaquatic Heteroptera family sampled is Gerridae, with 5 species;

from the aquatic Heteroptera, the Corixidae family is well represented, with 7 species. The number of species sampled for each sampling point is low (1 to 3, rarely 5 species). All species are first time sampled in the area, among them, G. (Aquarius) paludum, L. rufoscutellatus, D. scholtzi and N. viridis are to be found, at different authors, as rare for Romanian fauna.

REFERENCES

ANDERSEN N. M., 1982 – The Semiaquatic Bugs (Hemiptera, Gerromorpha) Phylogeny, Adaptations, Biogeography and Classification, in Scandinavian Science Press Ltd., Denmark.

DAVIDEANU A , 1999 – ContribuŃii la studiul heteropterelor acvatice din România, Ph. D. thesis, unpublished.

JANSSON A., 1986 – The Corixidae (Heteroptera) of Europe and some

adjacent regions, Acta entomologica fennica 47, Helsinki, Ed. SocietăŃii Entomologice a Finlandei.

PAINA M. I., 1975 – Lista heteropterelor acvatice şi semiacvatice (O. Heteroptera) din R. S. România, Nymphaea, Oradea, Culeg. Şt. Nat.

SÂRBU I., BENEDEK, A., 2004 – Ecologie practică, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu.

*** www.earthlife.net


77

HYMENOPTERE (HYMENOPTERA, APOIDAE) RARE DIN COLECłIILE MUZEULUI DE ISTORIE NATURAL Ă SIBIU

Mariana PASCU [email protected]

Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Str. CetăŃii, nr. 1,

Sibiu, judeŃul Sibiu, România, RO - 550160.

CUVINTE CHEIE : Hymenoptera, Apoidea, Megachilidae, Anthophoridae şi Apidae.

ZUSAMMENFASSUNG: Zeltene

Arten (Hymenoptera Apoidae) in den Sammlungen des Naturwissenschaftlichen Museums in Sibiu.

Wir haben 17 zeltene Arten gefunden in den Sammlmungen des Naturwissenschaftlichen Museums in Sibiu die Arten sind: Fam. Megachilidae - 1. Megachile versicolor Smith 1844, 2. Anthidium sepetemdentatum Lepeletier 1841, 3. Chelostoma fuliginosum Panzer 1798, 4. Coelioxys rufescens Lepeletier 1825, 5.

Coelioxys inermis (Kirby 1802), 6. Osmia bicolor (Schrank 1781); Fam. Anthophoridae - 7. Epeloides coecutiens ( Fabricius 1775), 8. Eucera nigrifacies Lepeletier 1841, 9. Eucera seminuda Brullé 1832, 10. Eucera longicornis Linnaeus 1758, 11. Tetralonia dentata (Klug 1835), 12. Tetralonia vicina subsp. scabiose Mocsáry 1879, 13. Nomada fucata Panzer 1798; Fam. Apoidae - 14. Bombus hypnorum Linnaeus 1758, 15. Bombus laesus Morawitz 1875, 16. Psithyrus barbatellus Kirby 1802.

INTRODUCERE ColecŃiile entomologice din Muzeul

de Istorie Naturală Sibiu, reprezintă o valoare istorică şi documentar ştiinŃifică naŃională şi mondială. Valoarea istorică rezultă din faptul că sunt printre cele mai vechi colecŃii entomologice din Ńară.

Valoarea documentar-ştiinŃifică excepŃională, se datorează speciilor tip, în special de coleoptere, specilor rare, care ilustrează caracterul biogeografic al Transilvaniei în general, şi al unor zone ale sale în special.

Timp de peste 100 de ani, aceste colecŃii au cunoscut o creştere continuă în primul rând, ca rezultat al activităŃii membrilor SocietăŃii Ardelene de ŞtiinŃele Naturii, prin schimburi cu specialiştii străini, donaŃii de colecŃii particulare importante, şi prin activităŃiile de colectare şi cercetare a generaŃiilor recente de muzeografi entomologi.

În colecŃii sunt peste 265.777 de exemplare repartizate în: ColecŃia SocietăŃii

Ardelene de ŞtiinŃele Naturii, ColecŃia de coleoptere palearctice şi exotice Dr. Karl Petri, ColecŃia de lepidoptere palearctice Dr. Daniel Czekelius, ColecŃia de lepidoptere din Transilvania Dr. Daniel Czekelius, ColecŃia de lepidoptere Dr. Victor Weindel, ColecŃia entomologică Dr. Eugen Worell, ColecŃia entomologică Henrich Hannenheim, ColecŃia de lepidoptere W. Weber, ColecŃia de odonate Harald Plattner, ColecŃia entomologică prof. Rolf Weyrauch, ColecŃia entomologică Dr. Eckbert Schneider, ColecŃia de diptere (Symphitae) Rafila Nistor şi Victor Brădescu. În lucrare sunt utilizate următoarele abrevieri: ColecŃia SocietăŃii Ardelene - col. Soc.; ColecŃia Dr. Eugen Worell - col. Wo.; ColecŃia Mariana Pascu - M. P.; Eduard Czekelius - Cz.; Arnold Müller - A. M.; Heirich Curt - C.H.

M. Pascu – Hymenoptere (Apoidae) rare din colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală Sibiu.

78

MATERIAL Pentru fiecare specie de apoidee am

prezentat o "fişă de specie" care cuprinde următoarele date:

R - răspândirea speciei în Ńară şi în Depresiunea Sibiului; G - gazda speciei; M - materialul de specie;

H - tipul de hrană; C - tipul de cuib construit; P - dacă specia este parazită, specia pe care o parazitează; F - fenologia speciei; U - univoltină; B - bivoltină; V - valenŃă ecologică.

Fam. Megachilidae 1. Megachile versicolor Smith 1844 Este specie care preferă pajiştile mezohigrofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL77 Sibiu, KL 77.22 3/4/87 Sibiu, Dealul GuşteriŃei, KL72.71/72.72 Sibiu, Dumbrava Sibiului, KL 88 Şeica, Hamba. M 8 (col. Wo) 2 (col. MP). H specie polifagă apare pe speciile fam. Asteraceae, Boraginaceae, Fabaceae, Planatginaceae. P Coelioxys. C îşi construieşte cuibul în lemnul putred. F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iunie şi sepetembrie. Iernează sub formă de larvă în cocon.V euryec eremophil. 2. Anthidium sepetemdentatum Lepeletier 1841. Este o specie care preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL 77/87 Sibiu. KL. 77.2/3/4/87 Sibiu, Dumbrava Sibiului M 5 , 9 (col. Wo.). H este specie polifagă. C îşi construieşte cuibul în pământ F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iunie şi august. 3. Chelostoma fuliginosum Panzer 1798 Este o specie care preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la: KL 77/87 Sibiu, KL 77.2/3/4 Sibiu, GuşteriŃa KL/75 Valea Sadului, KL 68/78 Ocna Sibiului, KL 67/68/77/78 Şura Mică. M 10 Ocna Sibiului, 3.07, 9. 07, 7.07, 5.07, 1897, Bielz., (col. Soc). H este specie oligofagă, preferă speciile fam. Campanulaceae. P Breviuscula (Friese, 1894). F este specie U, perioada de zbor cuprinsă între lunile iunie şi august. V. euryec-hylophylă. 4. Coelioxys rufescens Lepeletier 1825 Preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată.KL. 77/87 Sibiu, KL. 68/87 Ocna Sibiului. M 8

Ocna Sibiului 26.06.1954 Wo., (6 ex.),

(col. Wo), G pe speciile g. Anthophora. H se hrăneşte cu nectarul florilor de Trifolium repens, Rubus fructicosa, Echium vulgare, Lotus corniculatus. F este specie U, perioada de zbor începe în luna iunie până la sfârşitul lunii sepetembrie. Iernează sub formă de larvă în cocon (Westrich, 1990). 5. Coelioxys inermis (Kirby 1802). Preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată KL. 77/87 Sibiu, KL. 72.71/72.72 Sibiu Dumbrava Sibiului M 3 , 1 (col. Wo.). G Megachile centuncularis. H se hrăneşte cu nectar de Lotus corniculatus, Knautia arvensis, Trifolium repens. F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iunie septembrie. Osmia Panzer 1806 6. Osmia bicolor (Schrank 1781) Preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL.68/78 Ocna Sibiului. M 5 . H este specie polifagă, apare pe speciile fam. Fabaceae, Lamiaceae, Plantaginaceae. C. construieşte cuibul în cochiliile de Helix pomatia. F este specie U perioada de zbor este cuprinsă între mijlocul lunii mai, sfârşitul lunii iunie. V euryec eremophyl. 7. Osmia leaiana ( Kirby 1802 ) Preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 77/87 Sibiu, KL 77, 2/3/4/87 Sibiu Dealul GuşteriŃei, KL.75 Valea Sadului. M 3 , 2 (col. Soc.). H este specie oligofagă, apare pe speciile fam. Asteraceae. C îşi construieşte cuibul în lemnul atacat. P speciile genului Stelis. F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iunie/iulie.

Fam. Anthophoridae 8. Epeloides coecutiens (Fabricius 1775) Preferă pajiştile mezofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 77/2/3/4/87 Sibiu, Dealul GuşteriŃei, KL.


79

72.71/72/72 Sibiu, Dumbrava Sibiului. M 3 , 1 (col. Wo). G Macroppis labiata

(Westrich, 1984). H foloseşte ca sursă de hrană nectarul florilor de Trifollium arvense, Trifolium repens, Knautia arvensis, Hieracium pilosella. F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iunie şi august. 9. Eucera nigrifacies Lepeletier 1841. Preferă pajiştile mezofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL 67/68/77/78 Şura Mică, M 1 Şura Mică, 5.08. det. Friese 1897 (col. Soc.). H este specie oligofagă preferă speciile fam. Asteraceae (Iuga, 1958). C îşi construieşte cuibul în pământ. F este specie U, perioada de zbor începe în luna mai până în luna august. 10. Eucera seminuda Brullé 1832. Preferă pajiştile mezofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 68/78 Ocna Sibiului şi KL. 67/68/77/78 Şura Mică M . 6 Ocna Sibiului, 3.08.1930 A.M., (2 ex. ), 24.05.1925 A.M. (3 ex.), 30. 05.1926 A.M., (3 ex.), Haşag, 5.07.1930 A.M., 3 Ocna Sibiului, 20.06.1943, Wo. Cozia, 19.07.1946 Wo., fără date de colectare, (col. Wo). H este specie polifagă, preferă speciile fam. Boraginaceae, Fabaceaea. C îşi construieşte cuibul în pământ. F este specie U perioada de zbor este cuprinsă între luna aprilie şi august. 11. Eucera longicornis Linnaeus 1758. Preferă pajiştile mezofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 77/86 Sibiu, KL. 68/78 Ocna Sibiului, KL. 77/2/3/4/87 Sibiu, Dealul GuşteriŃei, KL. 76 Măgura Cisnădiei, KL. 76.3 Cisnădie, Valea Tocilelor, KL. 72.71/72/72 Sibiu, Dumbrava Sibiului, KL. 72,71/72.72/73 Valea Ştezii. M 18 Sibiu, 5.05.1911 Cz., 16.05, (col. Soc.), 04.1943 Wo., 04.1941 Wo., 20.05.1954 Wo. (2 ex.), 04.1943 Wo. (col. Wo.), Sighişoara, 28.04. (3 ex.), 25.04, Ocna Sibiului, 30.05.1926 A.M., (col. Soc.), 29.06.1955 Wo. (col. Wo.), Cristian, 11.05.1930 A.M., fără loc de colectare, 13.09.1921 Dobrogea Techirghiol, 06.1933 Wo., Valea Ştezii, 9.06.1930., A.M. (col. Soc.) Băile Herculane, 8.06.1942 Wo. fără loc de colectare, (col. Wo.) 3 Sibiu 10.05.1891 Dealul GuşteriŃei, C.H. (col.

Soc.), 7.06.1943 Wo. (col.Wo.). H este specie oligofagă, preferă speciile fam. Fabaceae. C îşi construieşte cuibul în pământ. P Nomada sexfasciata. F este specie U, perioada de zbor începe în luna aprilie şi se continuă până în luna septembrie. V hypereuryec intermediar. 12. Tetralonia dentata (Klug 1835). Preferă zona ruderală. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată KL. 77/87 Sibiu, KL. 68/78 Ocna Sibiului M 18

Sibiu, 16.07.1897, det. Friese, 16.08.1897, det Friese, (col. Soc.), 07.1945 Wo., (col. Wo.) Trei Scaune, 6.08.1933 A.M., (7 ex.), Covasna, 28.07.1926 A.M., ConstanŃa, 24.06.1928, A.M., (col. Soc.), fără date de colectare, Ocna Sibiului, 11.07.1953 Wo., (col. Wo.), 6 Sibiu, 16.08. det Friese 1897, Dobrogea, Eforie, 06.1931 Wo., Saschiz, 07.1925 Sielbernagel (2 ex.) (col. Soc.), Ocna Sibiului, 11.07.1953 Wo., 06.1943 Wo., (col. Wo.). H este specie oligofagă, preferă speciile fam. Asteraceae. C îşi construieşte cuibul în pământ argilos. P g. Ammobates. F este specie U, perioada de zbor este între mai şi august. V euryec eremophylă. 13. Tetralonia vicina subsp. scabiose Mocsáry 1879 Preferă sărăturile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. Ocna Sibiului. M 2 Ocna Sibiului, 25.07.1925, A.M; Dobrogea, Bazargic 14.07.1926 A.M. (col. Soc) 7 Peér, fără date de colectare, Dr. Kiss, Ineu, vara, 1931 A.M., Ocna Sibiului, 15.08.1923, A.M., Băile Bocşa 08.1911 Merkel, Cehul Silvaniei, 14.20.07-1929 A.M. H. este specie oligofagă. C îşi construieşte cuibul în pământ. F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iulie şi august. 14. Nomada fucata Panzer 1798. Este o specie parazită, preferă zona ruderală. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 77/87 Sibiu (Henrich, 1880, 1881), KL 68/78 Ocna Sibiului KL 76/76,2 Măgura Cisnadiei, KL. 77/2.3/4/7 Sibiu, Dealul GuşteriŃei. M 3 Ocna Sibiului, 3.07. det. Friese 1898, Apathal, 07.1920 Dealul GuşteriŃei, 10.04.1925, A.M., (col. Soc.); 19 Măgura Cisnadiei, 05. 1898 det. Friese, 27.04.1930 A.M., 04.1924, A.M. 10.05.1933 A.M., Cluj Napoca, 13.08.1918,


80

(2 ex.) Dealul GuşteriŃei, 10.05.1923 A.M., Sibiu, 04.24.04.1891, 06.1891, 10.05.1925 A.M., Ocna Sibiului, 24.07, Eforie 06.1921 A.M. (col. Soc.). G Andrena flavipes (Westrich, 1984). H foloseşte ca sursă de nectar florile de Salix, Potentila verna, Achilea millefolium, Tussilago farfara. F este specie B perioada de zbor a primei generaŃii este cuprinsă între lunile aprilie mai iar cea de a doua generaŃie în perioada iulie-august.

Fam. Apidae 15. Bombus hypnorum Linnaeus 1758 Este o specie rară, semnalată în zona coniferelor (Knechtel, 1955). R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL.77/78 Sibiu KL. 72.71/72.72 Sibiu, Dumbrava Sibiului, KL. 76, 1/2 Măgura Cisnădioarei, KL. 76.71/72.72 Sibiu Dumbrava Sibiului, KL 76.3 Cisnădie Valea Tocilei. M 10 (col. Wo.) (col. M.P.). H este specie polifagă, apare pe speciile fam. Lamiaceae, Fabaceaee, Asteraceae. C construieşte cuibul în lemnul atacat. P Psithyrus norvegicus (Westrich, 1990). F este

specie U, femelele hibernante apar la sfârşitul lunii martie. V euryec-hylophylă. 16. Bombus laesus Morawitz 1875. Preferă liziera pădurii. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL 72.71/72.72 Sibiu Dumbrava Sibiului M. 1

(col. Wo.). H este specie polifagă apare pe speciile fam. Boraginaceae, Fabaceae, Lamiaceaae. Scrophulariaceae. C îşi construieşte cuibul în pământ (Knechtel, 1955). F este specie U, perioada de zbor este cuprinsă între lunile iulie şi septembrie. 17. Psithyrus barbatellus Kirby 1802. Este specie parazită, preferă pajiştile mezofile. R în Depresiunea Sibiului a fost colectată la KL. 77/87 Sibiu, KIL 76.1/2 Măgura Cisnadiei, KL. 76 Răşinari M 4 (col. Wo) 2 (col. M.P.). G Bombus hortorum H. foloseşte ca sursă de hrană nectarul florilor de Taraxacum officinale Cirsium arvense, Centaurea cyanus, Knautia arvense. F este specie U, femelele hibernante apar în luna aprilie, iar masculii în luna iunie. V euryechyliphylă.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă AFTENE, M., 1972 – Speciile familie

Megachilidae (Hymenopter ) citate în fauna României. Com. şi Ref. Muz. de St. Naturale Ploieşti.pp. 263 - 276.

AFTENE, M., 1994 – Specii montane din Fam.Megachilidae Hym.) propuneri de ocrotire. Com. şi Ref. Muz. de St. Naturale Ploieşti. pp. 10 - 20.

DRUGESCU, C., 1994 – Zoogeografia României. Ed. Acad. Bucureşti. 245 p.

FESCI, S., 1973 – ObservaŃii zoogeografice asupra lui Bombus Latr. în etajul alpin al Cindrelului (CarpaŃii Meridionali). Stud. şi cerc. de geol geogr. ser. geografie T. XVIII, nr. 1 Bucureşti.

FESCI, S., 1973 – A contribution to the analysis of the geographical distribution of the genus Bombus Latreille in alpine zona of the Roumanian Carpathians. Trav. du Muz. Ist Nat. "Gr. Antipa" Bucureşti, vol. XIII, pp. 265 - 275.

FESCI, S., 1979 – La succession des florraisons et la phénologie du genre Bombus Latr. dan la zone alpine des Cindrel. (1750 - 2244 m). Trav. du Muz. Ist. Nat. "Gr. Antipa" Bucureşti, vol. XX/1, pp. 245 - 251.

FRIESE, H., 1969 – Die Bienen Europas (Apidae Europaeae). Einführung Otto Guglia. Teil I/III. Akad. Druck/u. Veralgsanstalt. Graz/Austria.

FUSS, C., 1853 – Notizen und Beiträge zur Insektenfauna Siebenbürgens, Verh. u. Mitt. Nat. Wiss. z. Hermannstadt, vol. 12., p. 216.

HEDICKE, H., 1930 – Hymenoptera. Die Tierwelt Mitteleuropas, Insekten, 2. Teil 5. band, Lief 1. Verlag Quelle Meyer, Leipzig.

HENRICH, C., 1880 – Verzeichnis der im Jahre 1879 bei Hermannstadt beobach teten Blumenwespen (Anthophila.) Verh. u. Mitt. siebenb Ver Naturwiss. Hermannstadt, p. 30 - 179.

HENRICH, C., 1881 – Verzeichnis der im Jahre 1880 bei Hermannstadt beobach teten Blumenwespen (Anthophila). Verh. u. Mitt. siebenb. Ver. Natur wiss. Hermannstadt, p: 31 - 76.

HENRICH, C., 1882 – Verzeichnis der im Jahre 1881 bei Hermannstadt beobach teten Blumenwespen (Anthophila). Verh. U Mitt. siebenb. Ver. Natur wiss. Hermannstadt, p: 2 - 122.

IENIŞTEA, M., 1970 – 100 de ani de activitate entomologică desfăşurată în cadrul


81

SocietăŃii Ardelene de StiinŃe Naturale din Sibiu (1849 - 1949). Stud. şi com. St. nat., 15, p: 69 - 79.

IUGA, V., 1958 – Fauna R.P.R. Vol. IX., fasc.3., Insecta, Hymenoptera Apoidea Fam. Apidae, subfam. Anthophorinae. Ed. Acad. Bucureşti.

KNECHTEL, W. K., 1954 – Studiu zoogeografic şi ecologic asupra bombinelor din R.P.R. Bul. şt. Acad. R.P.R. secŃ. şt. biol. agr. geol. geograf., VI .3, p: 757 - 775.

KNECHTEL, W. K., 1955 – Hymenoptera. Subfamilia Apinae. Fauna R. P. România, 9/1, Edit. Acad. Bucureşti.

LEHRER, A., 1955 – ContribuŃiuni la cunoaşterea faunei himenopterologice din Moldova. Stud. şi cerce. st. Acad. R.P.R., filiala Iaşi, 6/3, pp 261 - 272.

MAYR, G., 1853 – Beiträge zur Kenntwissenschaft der Insectenfauna von Siebengen Verh. u. Mitt siebenb. Ver. Naturwiss. Herm. Jahrg. IV., 8, pp. 141 - 143.

MOCSÁRY, Al., 1818 – Arthropoda. Fauna Regni Hungariae, 87/88, 102, Budapest.

MOCSÁRY, Al., 1874 – Zur Hymenopteren. Fauna Siebenbürgens. Verh.u mitt. siebenb. Ver. Naturwiss. Herm., XXIV, pp. 117 - 119.

MOCSÁRY, A.., 1884 – Charakteristische Daten zur Hymenopterenfauna Sieben bürgens. Termesz. Füz., 8, p: 218-226.

Móczár, L., 1947 – Beiträge zur Kenntnis der Hymenopterenfauna Siebenbürgens Frag. Faun. Hung. tom. X/3.

Móczár, L. & Schwarz, M., 1968 – A Nomada, Ammobates, Pasites es Parammobate snemek Faun akatalogusa ( Hym. XXII). Fol. Ent. Hung. tom.21, pp. 338 - 360.

Móczár, L., 1972 – Kárpátmedence Hymenoptera faunakatalógusainak (I-XXIV) lelıhelyjegyzéke (Cat.Hym.XXV). Fol. Ent. Hung., tom. XXV/7 pp 111 - 164.

Móczár, L. (1974); Hymenopterenforschung in Ungaren. Fol. Ent. Hung. tom. XXVII suppl. p: 333-345.

MÓCSÁR, M., 1953 – A dongóméhek (Bombus Latr.) faunakatalógusa (Cat. Hym. IV.) Fol. Ent. Hung., tom. VI./5, pp. 196 - 228.

MÓCSÁR, M., 1958 – A bundásméhek (Anthophora Latr.) és fészekélödıik, a gyász és foltosméhek (Melecta Latr., Crocisa Latr. Revizioja faunakatalógusa és etológiai adatai. Fol. Ent. Hung., tom XI/24, pp. 403 - 421.

MOTAŞ, C., 1935 – Câteva Himenoptere interesante din fauna României. Rev st. Adamachi, nr.21, pp. 42 - 43.

MüLLER, A., 1930 – Zur Kenntnis der Insektenfauna der Süddobrudscha und Südbasarabiens. Verh. u. Mitt. siebenb. Verh. Naturwiss. Hermannstadt, LXXIX-LXXX, pp. 167 - 187.

PASCU, M., 1979 – Subfam. Apinae (Hymenoptera) în colecŃie Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Stud. şi Com. şt. nat. vol. 23, pp. 309 - 317.

PASCU, M., 1994 – Zur Kenntnis der Bienen fauna in der Zibinssenke in südsiebenbürgen (Hymenoptera: Apoidea: Apidae) Naturwiss. Forsch. ``über Siebenb. Böhlau Verlag. Wien, pp. 235 - 244.

PASCU, M., 1996 – Zur Kenntnis der Bienen fauna (Hymenoptera: Apoidea Halictidae, Andrenidae, Megachilidea, Anthophoridae) in der Zibins senke in Südsibenbürgen. Stapfia 45, pp. 211 - 219.

PASCU, M., 1997 – 100 Jahre hymenopterologische Untersuchungen am Museum für Naturgeschichte Hermannstad. Siebenbürgische Archiv, Naturwissenschaftliche Forschungen über Siebenbürgen., VI.,

PITTIONI, B., 1938 – Die Hummeln und Schmarotzerhummeln der Balkan halbinsel mit besonderer Berücksichtigung der Fauna Bulgariens. Mitt. aus den Königl. Natwiss. Inst.Sofia, XI, 12 -69.

PITTIONI, B., 1939 – Die Hummeln und Schmarotzerhummeln der Balkanhalbinsel. II.Spezieller Teil. Mitt. aus den Königl. Naturwiss. Inst. Sofia, XII, pp. 49 - 122.

PITTIONI, B., 1941 – Die Variabilität des Bombus agrorum in Bulgarien. Mitt. aus den Königl. Naturwiss. Inst. XIV, Sofia, pp. 155 - 218.

PITTIONI, B., 1942 – Die borealalpinen Hummeln und Schmarozerhummeln (Hymenoptera: Apoidae: Bombinae ). Mitt. aus den Königl. Naturwiss. Inst. Sofia, XV, pp. 155 - 218.

PITTIONI, B. and Schmidt, R., 1942 – Die Bienen des südöstlichen Niederdonau Apidae, Podaliriidae, Xylocopidae und Ceratinae Niederdonau Naturund Kultur, 19, pp. 1 - 69.

PITTIONI, B., and Schmidt, R., 1943 – Die Bienen des südöstlichen Niederdonau


82

Andrenidae und isoliert stehende Gattungen. Niederdonau Natur und Kultur, 24, pp. 1 - 83.

POP, I., 1977 – Biogeografie ecologică. Edit. Dacia, Cluj-Napoca. vol.I,II.

RASMOND, P., 1984 – Les bourdons au genre Bombus Latreille sensu stricto en Europe Occidentale et Centrale (Hymenoptera:Apoidae) Spixiana, 7/2, München, pp. 135 - 150.

REBMANN, O., 1972 – Beitrag zur Kenntnis der Gattung Megachilidae Lat. (Apoidae). Stuttgarter Beiträge zur Naturkunde, nr. 249, pp. 154 - 165.

REINIG, W.F., 1970 – Bastardierungszonen und Mischpopulationen bei Hummeln (Bombus) und (Psithyrus) (Hymenoptera: Apoidae). Mitt. der Münchener Entom. Geseltsch. 58, p. 38.

REINIG, W.F., 1971 – Zur Faunistik und Zoogeographie des Vordern Orients beitrag zur Kenntnis der Hummeln und Schmartzerhummeln Anatoliens (Apidae). Veröff. zool. statsmus München, fasc. 15, pp. 139 - 156.

REINIG, F.W., 1972 – Ökologische Studien an mittel/und südosteuro päischen Hummeln (Bombus Latr.180 2) (Apidae). Mitt. Münchener Ent. Geselsch. 60, pp. 1 - 56.

REINIG, F.W., 1981 – Synopsis der in Europa nachgewiesenen Hummeln und Schmarotzerhummelarten (Hymenoptera: Bombidae) Spixiana, 4/2, München, pp. 159 - 164.

REINIG, F. W. and Rasmont, P., 1983 – Őber den anatolischen Megabombus pascorum (Scopoli 1763) (Hymenoptera:Apidae). Sphixiana, 6/2, München, pp. 153 - 165.

REISSENBERGER, L., 1855, 1867, 1870, 1882 – Übersicht über der zu Hermannstadt gemachten meteorologische Beobachtungen aus dem Jahre 1853 und Beobachtungen einiger Erscheinungen im Leben einzelner Tiere und Pflanzen. Verh. u. Mitt. des Siebenb. Ver. Naturwiss.

RESSEL, F., 1974 – Beitrag zur Kenntnis der Hummelfauna des südwestlichen Niederösterreich. Beitr. Ent. tom. 24, fasc. 1/4, pp. 67 - 73.

SCOBIOLA-PALADE, X., 1968 – Nouvelles donnaes sur les Hymenopteres de la Roumanie. Trav. du Mus. Hist .Nat. "Gr. Antipa", vol.8, pp. 821 - 826.

SCOBIOLA-PALADE, X., 1970 – Hymenopteres nouveaux pour la faune de la Roumanie. Trav. du Mus. Hist. Nat. "Gr. Antipa", vol. X.

SCHMIEDEKNECHT, O., 1930 – Die Hymenopteren Nord und Mitteleuropas. Verlag von G. Frischer, Jena, 1062 p.

STANĔK, E., 1961 – Neue oder wenig bekannte Megachiliden aus dem Mittlel meergebiet (Hymenoptera: Apoidea: Megachilidae). Bull. Rech. Agron. Gembloux, vol.3: 2, pp. 355 - 387.

STROBL, G., 1900 – Hymenopteren aus Ungaren und Siebenbürgen. Verh. u. Mitt. des Siebenb. Vereins Naturwiss. L Band. P. 43.

SZILADY, Z., 1914 – Verzeichniss meiner Insekten ansammlungen im Magyarrorszagi rovargyüjtesem jegyzeke III. Hym. Rovartani Lapok, XXI, pp. 78 - 95.

TENGÖ, J. & Bergström, G., 1977 – Comparati analyses of complex secretions from heads of Andrena bees (Hym., Apoidea). J. Comp. Biochem. Physiol. 57, pp. 197 - 202.

TKALCU, B. (1977): Die Osmia-Arten der Untergattung Neosmia Tkaců (Hymenoptera, Apoidea, Megachilidae). Actaent bohemoslov., 74, p: 85/102.

WARNCKE, K., 1969 – Bienen der Gattung Andrena F. aus der Türkei und dem Balkan (Hym. Apoidea). Bull. Rech. Agron. Gembloux, p. 302 - 305.

WARNCKE, K., Scobiola-Palade, X., 1980 – Données sur les Hyménopteres Andrenidae (Apoidea) de Roumanie. Trav. du Mus. Hist. nat. "Gr. Antipa", vol. XXI, pp. 163 - 175.

WESTRICH, P., 1980 – Die Stechimmen (Hym. Aculeata) des Tübinger Gebiets mit besondere Berücksichtigung des Spitzbergs. Veröff. Naturschuz Landschaft phlege Bad Württ., 51/52, pp. 601/680.

WESTRICH, P., 1984 – Zur Bedeutung der Hochwasserdämme in der Oberheinebene als Refugien für Wildbienen (Apoidea).

Nat. u. Lanschaft., 60/3, pp. 92 - 97. WESTRICH, P., 1990 – Die Wildbienen Baden

Württenbergs. Allgemeiner Teil I. p. 436. WESTRICH, P., 1990 – Die Wildbienen

Baden/Württenbergs. Spezieller Ulmer Verlag Stuttgart, Teil II, p. 536.

WESTRICH, P., 1993 – Über die Verbreitung und Bionomie der Scherenbiene Chelostoma grande (Nylander) (Apoidea, Megachilidae Linzer biol. Beitr. 25/1, p. 97 - 111.


83

ISTORICUL CERCET ĂRII APOIDEELOR (HYMENOPTERA: APOIDEA: APIFORMES)

ÎN ROMÂNIA

Cristina BAN - CALEFARIU [email protected]

”Grigore Antipa” National Museum of Natural History, Şos. Kiseleff, no. 1,

Bucharest, Romania, RO - 011341. Bogdan TOMOZEI

[email protected] “Ion Borcea”Museum of Natural Sciences

Parcul Cancicov, OP. 1, CP. 102, Bacău, Bacău County,


KEYWORDS: research history, Apoidea, Apiformes, Romania. ABSTRACT: The Apoideae

(Hymenoptera, Apiformes) research history in Romania.

Along 150 years of studies regarding wild bees of Romania were published over 100 notes and papers, most of them offering distribution data and only a few some aspects

of biology and ecology. Although temporarily and spatial fragmented, all these studies brings an important contribution to the knowledge of this group of insects in our country and allow us to assess the number of Apoidea species from Romanian fauna to 678.

INTRODUCTION Se cunosc aproximativ 25.000 specii

de albine (Apoidea, Apiformes) în lume, dintre care 4000 trăiesc în America de Nord şi un număr similar în Eurasia. Mai mult de 7000 specii trăiesc în America de Sud, 4000 în Africa şi ~ 3000 în Australia. În Europa,

cele mai multe specii se cunosc în Spania (1043), urmată de FranŃa (865), Cehia şi Slovacia (690), Austria (647), România (706), ElveŃia (580), Germania (546), Slovenia (536), Polonia (454), cele mai puŃine specii fiind în Irlanda (80) şi Islanda (doar o specie) (Gogala, 1999).

DISCUSIONS Suprafamilia Apoidea este reprezentată în Romania prin 706 specii, încadrate în 7 familii. (tab. 1). Primele referiri asupra apoidelor în România apar sub forma listelor sistematice încă de la jumatatea secolului al XIX-lea. Pe parcursul a 150 de ani de studii dedicate Apoidelor antofile, în România au apărut numeroase lucrări faunistice, ce au completat datele de distribuŃie ale acestui grup de insecte, puŃine dintre ele furnizând în schimb, date morfologice, fenologice şi ecologice (Mayr, 1853; Herman O., 1872, Frivaldszky,

1871, 1876, Henrich, 1880 - 1884; Mocsáry, 1874, 1897; Szilády, 1914; Zilahi – Kiss, 1915; Müller, 1928 - 1930; Móczár si Henter, 1907; Móczár, L., 1947; Móczár, 1955-1959; Constantinescu, 1976; Goagă, Chimişliu şi Tomozei, 1999; Tomozei 2005a, 2006a, b; Pascu 1996, 2006). La cunoaşterea familiei Colletidae şi-au adus contribuŃia Constantinescu (1973, 1974), Matache (1995), Tomozei (2002, 2005b). Tomozei, Dathe şi Kuhlmann pregătesc catalogul familiei Colletidae din fauna României, în care sunt citate 54 specii, din care 18 de Colletes si 36 de Hylaeus.

Formatted: Font: Not Bold,

Font color: Auto

Formatted: Font color: Auto

Deleted: &

Deleted: &

Deleted: &

Deleted: &

Deleted: care sunt

Deleted: e

Deleted: eateaza

C. Ban - Calefariu and B. Tomozei – Istoricul cercetării apoideelor în România.

84

Table 1. Speciile şi familiile suprafamiliei Apoidea. Taxon Număr genuri Număr specii

Colletidae • Colletinae • Hylaeinae

2 54

Andrenidae • Andreninae • Panurginae

5

171

Halictidae • Halictinae • Nomiinae • Rophitinae

9

139

Melittidae 3 12 Megachilidae

• Lithurginae • Megachilinae

20 121

Anthophoridae • Anthophorinae • Nomadinae • Xylocopinae

18 169

Apidae 3 40

DistribuŃia speciilor familiei Halictidae este analizată în lucrările lui Scobiola şi Palade (1989), Scobiola si Goagă (1972), Scobiola şi Palade (1974). Constatinescu (1974), aduce lămuriri asupra poziŃiei sistematice controversate a genului Systropha în cadrul familiei Halictidae. Murgoci (1971) studiază biologia cuibăritului la Evylaeus marginatus Br., iar Tomozei (2002) analizează arhitectura cuibului şi descrie pupa la Halictus quadricintus F.. Goagă (Dima) aduce contribuŃii importante la cunoaşterea familiei Halictidae în România prin publicarea unei serii de lucrări în care abordează în mod deosebit aspecte faunistice, dar şi ecologice şi de etologie ale acestei familii (Goagă, 1972, 1974, 1983, 1992, 1994, 1999, 2000, 2002, 2003; Goagă şi Tomozei 2000, 2002). În teza de doctorat „Studiu bio-ecologic asupra populaŃiilor de albine sălbatice din familia Halictidae şi importanŃa lor în polenizarea plantelor cultivate şi sălbatice din România” susŃinută în anul 1999, Goagă citează pentru fauna României un număr de 125 specii şi 4 forme, aparŃinând la 8 genuri.

ContribuŃii la cunoaşterea familiei Andrenidae în România aduc Warncke şi Palade, 1980, Tomozei, 2002a, b, Tomozei şi Patiny, 2006.

Aftene, începând cu anul 1972 şi până în 1995, aduce noi contribuŃii la cunoaşterea megachilidelor. Astfel, ea a identificat şi a descris pentru prima dată în fauna României 22 specii de megachilide, a pus în evidenŃă perioada de zbor a unor specii, a realizat pentru prima dată 81 hărŃi arealografice pentru speciile acestei familii, a pus în evidenŃă pentru prima dată răspândirea a 121 specii de megachilide din fauna României. Folosindu-se de instalaŃii pentru cuibărit, a constatat influenŃa temperaturii şi a luminii asupra activităŃii de construcŃie a celulelor şi de asemenea folosind capcane luminoase, a observat preferinŃa pentru culori a megachilidelor.

În 1995 îşi susŃine teza de doctorat cu tema “ContribuŃii la studiul megachilidelor (Insecta, Hymenoptera, Megachilidae) din România (sistematică, faunistică, biologie, ecologie şi etologie)”. Ea a identificat 123 specii şi 5 forme aparŃinând la 20 genuri. În momentul de faŃă, prin stabilirea sinonimiilor am ajuns la concluzia că numărul total de specii de megachilide în fauna noastră este de 121.

Deleted: controversate

Deleted: numar

Deleted: &

Deleted:

Deleted: &

Deleted: &


85

Popovici-Bâznoşanu (1906) semnalează prezenŃa speciei Megachile bombycina pe teritoriul Moldovei, descriind nidificarea la această specie, distribuŃia, morfologia externă. În afară de aceasta, a întreprins cercetări experimentale, urmărind nanismul, gigantismul la himenoptere, tropismul la Osmia rufa (1910). Noskiewicz (1962) semnalează o specie nouă pentru ştiinŃă şi pentru fauna României: Stelis jugae Nosk.

Zanden şi Matache (1986) în Catalogul familiei Megachilidae din colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” prezintă 88 specii şi 4 subspecii, cele mai multe fiind colectate din judeŃele Sibiu şi Tulcea.

Subfamilia Anthophorinae este tratată in extenso de Iuga, care publică în 1958 o fasciculă din seria academica ”Fauna R.P.R”, unde descrie 9 triburi, 16 genuri, 82 specii. Sunt prezentate informaŃii despre morfologia, ecologia, etologia, importanŃa economică, răspândirea geografică, sistematica apoidelor în general. Pentru fiecare trib, gen, specie este dată cheie de determinare. În 1960 ea semnalează 2 genuri noi pentru fauna României, respectiv: Eupavlovskia şi Heliophila. În prezent, conform lucrării lui Michener, 2000, aceste 2 genuri sunt încadrate ca subgenuri, primul aparŃinând genului Melecta, iar al doilea genului Anthophora.

ContribuŃii la cunoaşterea megachilidelor şi antophoridelor din Maramureş, masivul Piatra Craiului, zona MunŃilor Făgăraş aduce Ban (2005, 2006 a, b, c, 2007). Asupra faunei de apoide din Dobrogea fac referiri Ban şi Tomozei, 2006 şi Matache şi Ban, 2006, în această ultimă lucrare fiind semnalată o specie nouă pentru Ńară, Hoplitis praestans (Megachilidae).

Pascu (1998) îşi susŃine teza de doctorat “Studiul taxonomic, faunistic, ecologic şi etologic al apoideelor (Hymenoptera) din Depresiunea Sibiului“, în care descrie 245 specii de albine aparŃinând la cele 7 familii. Ea semnalează 8 specii noi pentru fauna Transilvaniei şi propune o listă roşie cu speciile rare din această zonă.

Pascu (1998) îşi susŃine teza de doctorat “Studiul taxonomic, faunistic,

ecologic şi etologic al apoideelor (Hymenoptera) din Depresiunea Sibiului“, în care descrie 245 specii de albine aparŃinând la cele 7 familii. Ea semnalează 8 specii noi pentru fauna Transilvaniei şi propune o listă roşie cu speciile rare din această zonă.

ContribuŃii la cunoaşterea biologiei şi morfologiei anthophoridelor parazite a adus Iuga (1958) care a arătat că asemănarea dintre albinele-cuci se datorează evoluŃiei convergente; astfel, ele au tegumentul mult sclerificat şi puŃin păros, acul veninos puternic şi sunt lipsite de perii colectoare.

Pe baza studiului acului şi cleştilor copulatori la apoide, Iuga (1973) arată că evoluŃia acestor organe s-a făcut în sensul reducerii unora, rolul lor fiind preluat de alte. Într-o lucrare din 1986 a abordat problema înrudirii apoidelor cu sfecidele; ea aduce o serie de argumente pro şi contra asemănării celor 2 grupe.

Knechtel (1939, 1954, 1955, 1962, 1963) aduce importante contribuŃii la cunoaşterea apidelor în România, prin descrierea a 38 de specii (30 specii din genul Bombus şi 8 specii din genul Psithyrus) în fascicula dedicată subfamiliei Apinae din Fauna R.P.R. La cunoaşterea distribuŃiei şi a unor aspecte bio-ecologice ale genurilor Bombus şi Psithyrus şi-au adus contribuŃia: Iuga, 1944; Berbece, 1961; Knechtel şi Paraschivescu, 1962; Fesci, 1972, 1973, 1979, 1984; Paraschivescu si Raicev, 1977, Paraschivescu şi Goagă, 1994; Tomozei, 2000, Pascu, 1979, 1994, 2001; Ban - Calefariu şi Sárospataki, 2007).

Apoidele joacă un rol deosebit de important în polenizarea plantelor, având o mare influenŃă asupra vieŃii acestora. Dar creşterea extensivă a albinei melifere concurează speciile sălbatice. Acestea se mai găsesc în număr mare la marginea pădurilor, a drumurilor, în locuri părăsite, unde se mai poate menŃine o vegetaŃie variată. Unele specii sunt oligolectice, altele polilectice. În cadrul acestor familii există şi albine-cuci, care-şi depun ouăle în cuibul constructoarelor, de obicei în al unei specii înrudite; larva lor se dezvoltă mai repede, consumă proviziile speciei-gazdă, a căror larvă moare.


86

În România, Iuga (1958) prezintă diferite aspecte legate de ecologia generală a apoidelor sălbatice. Ea vorbeşte despre importanŃa apoidelor în polenizare, arătând necesitatea protejării şi asigurării înmulŃirii lor prin metode de atracŃie şi colonizare. Lucrările ulterioare se referă la caracterele morfologice şi anomaliile întâlnite la unele specii de albine sălbatice colectate de pe lucernă (Iuga, 1959; Ciurdărescu, 1969).

Iuga şi Scobiola-Palade (1959), Iuga (1954, 1960, 1961, 1968), Varga şi Ciurdărescu (1967), Ciurdărescu (1969-1971, 1973), Ciurdărescu şi colaboratorii (1972), Goagă si Tomozei (1999) au arătat că, deşi albinele melifere care vizitează lucerna predomină ca număr, totuşi, sub aspectul eficienŃei polenizatoare, au o valoare mai

scăzută, ele deschizând doar 3-10% din florile vizitate. Ca urmare, în lucrări se pune accentul pe ideea protejării albinelor sălbatice. Varga (1961) scoate în evidenŃă legătura existentă între factorii abiotici şi prezenŃa insectelor polenizatoare pe lucerna înflorită. Ciurdărescu, Săpunaru şi BaniŃă (1975) în lucrarea “Probleme de protecŃia plantelor” fac un studiu mai amplu, oferind date de răspândire, variaŃie numerică a polenizatorilor lucernei, influenŃa factorilor abiotici, biotici, antropici; se subliniază necesitatea folosirii polenizării dirijate pentru creşterea producŃiei de seminŃe de lucernă. Aftene (1995) a menŃionat pentru prima dată la noi în Ńară specii de megachilide polenizatoare


87

REFERENCES AFTENE M., 1972 – Speciile familiei

Megachilidae (Hymenoptera) citate în fauna României, Comunicări şi Referate, Muzeul JudeŃean de ŞtiinŃele Naturii Ploieşti, pp. 263 - 276.

AFTENE M., 1976 – ContribuŃii la cunoaştera familiei Megachilidae (Hymenoptera) din judeŃul Prahova, Comunicări şi Referate, Muzeul JudeŃean de ŞtiinŃele Naturii Ploieşti, 57 - 62 pp.

AFTENE M., 1979 – Megachilidae (Hymenoptera) din Fauna Moldovei, Anuarul Muzeului de ŞtiinŃele Naturii Piatra-NeamŃ, Seria Botanică-Zoologie, 4, pp. 195 - 199.

AFTENE M., 1995 – ContribuŃii la studiul Megachilidelor (Insecta, Hymenoptera, Megachilidae) din România (sistematică, faunistică, biologie, ecologie şi etologie), Iaşi. Teză de doctorat.

AFTENE M., 1995 – InfluenŃa unor factori abiotici asupra faunei de albine sălbatice din fam. Megachilidae (Insecta: Hymenoptera), Comunicări şi Referate, Muzeul JudeŃean de ŞtiinŃele Naturii Ploieşti, pp. 203 - 208.

BAN M. C., 2005 - Contributions to the knowledge of apoid hymenopterans (Megachilidae, Anthophoridae, Apidae) from Maramures (Romania). Part I, Travaux du Muséum National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 48, pp. 289 - 301.

BAN M. C., 2006 a - Contributions to the knowledge of the apoid hymenopterans (Apoidea) from Piatra Craiului National Park, Research in Piatra Craiului National Park, 3, pp. 150 - 155.

BAN M. C., 2006 b - Apoid Hymenopterans (Hymenoptera: Megachilidae, Anthophoridae, Apidae) from Făgăraş Mountains Area (Romania), Brukenthal Acta Musei, I.3, Sibiu, 107 - 112.

BAN M. C., 2006 c – Checklist of anthophorid (Hymenoptera: Anthophoridae) from Romania. Studii si Cercetari, Muzeul de Şt. Naturii Piatra NeamŃ, 10, pp. 245 - 252.

BAN M. C., TOMOZEI, B. 2006 - New data on the apoid hymenopterans (Hymenoptera: Andrenidae, Anthophoridae, Apidae) from Dobrogea (Romania), Travaux du Muséum

National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 49, pp. 307 - 318.

BAN - CALEFARIU C., 2007 - The systematics and distribution of genus Nomada (Hymenoptera: Anthophoridae) in Romania, Studii şi comunicări, Complexul Muzeal de ŞtiinŃele Naturii “Ion Borcea”, Bacău (in press).

BAN - CALEFARIU C., SÁROSPATAKI M. 2007 – Contributions to the knowledge of genera Bombus and Psithyrus (Apoidea: Apidae) from Romania, Travaux du Muséum National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 50.

BERBECE V., 1961 – ContribuŃii la studiul răspândirii bombinelor - Hymenoptera din rezervaŃiile Cheile Turzii şi Lacul Roşu, Societatea de ŞtiinŃe Naturale şi Geografie din R. P. R., Comunicări de Zoologie, 3, pp. 153 - 155.

CIURDĂRESCU G., 1969 – Stadiul actual al cercetărilor privind polenizarea lucernei, Apicultura, 9.

CIURDĂRESCU G., 1970 – Caracteristici cantitative ale complexelor de polenizatori ai lucernei din Ńara noastră. Apicultura, 11.

CIURDĂRESCU G., 1971 – Cercetări referitoare la viabilitatea şi fertilitatea polenului de lucernă, Probleme de genetică teoretică şi aplicată, 3 (3).

CIURDĂRESCU G., 1971 – ObservaŃii privind efectul dăunător al insecticidelor asupra faunei polenizatoare a lucernei. Apicultura, 9.

CIURDĂRESCU G., 1973 – Studiul bio-ecologic al polenizatorilor lucernei din R. S. România. (teză de doctorat).

CIURDĂRESCU G., I. TIRU, 1972 – Entomofauna lucernei cu referiri asupra polenizatorilor din nord - estul Câmpiei Bărăganului, Studii şi cercetări de biologie, seria zoologie, 24 (1).

CIURDĂRESCU G., VARGA, P. 1972 – Entomofauna polenizatoare a lucernei. An. ICCPT, 38, seria C.

CIURDĂRESCU G., SĂPUNARU T., BANIłĂ E., 1975 – Probleme de protecŃia plantelor, ICCPT - Fundulea, 3 (4).

CONSTANTINESCU A., 1973 - Contributions a l’étude de l’armature génitale du male chez les espèces de Prosopis F. (Hym. Apoidea), Travaux du Museum

Formatted: Font: 11,5 pt,

Romanian (Romania)

Formatted: Font: (Default)

Times New Roman, 11,5 pt,

Italic


Times New Roman, 11,5 pt


Times New Roman, 11,5 pt


Portuguese (Portugal)



French (France)



French (France)


88

d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 13, pp. 253 - 263.

CONSTANTINESCU A., 1974 - Contributions a l’étude de l’armature génitale du male chez les espèces de Prosopis F. (Hym. Apoidea), II., Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 14, pp. 195 - 207.

CONSTANTINESCU A., 1974 - L'entomofaune du «Grind» Sărăturile- Sf. Gheorghe (Delta du Danube) (Fam. Colletidae), Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 14, pp. 149 - 151.

CONSTANTINESCU A., 1974 - Le genre Nomioides Schenck (Hymenoptera, Apoidea) en Roumanie, Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 15 pp. 267 - 282.

CONSTANTINESCU A., 1976 - Ordinul Hymenoptera, Apoidea (Fam. Colletidae, Halictidae, Melittidae, Megachilidae, Apidae) in lèntomofauna du Nord de la Dobrogea, la Zone Măcin-Tulcea-NiculiŃel, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 17, pp. 153 - 157.

FESCI S., 1971- Zoogeographical observations of genus Bombus Latr. in the alpine zone of Cindrel Mountains (Southern Carpathians), Studii şi Cercetări de Geologie şi Geografie, Seria Geografie, tom. XVIII, nr. 1.

FESCI S., 1972 - Ord. Hymenoptera (Fam. Apidae, Sousfam. Apinae et Xylocopinae), Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 12 pp. 173 - 175.

FESCI S., 1973 – A contribution to the analysis of the geographical distribution of the genus Bombus Latreille in the alpine zone of the Romanian Carpathians, Travaux d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 13, pp. 265 - 272.

FESCI S., 1979 - La succession des floraisons et la phénologie du genre Bombus Latr. dans la zone alpine des Monts Cindrel (1750-2244 m), Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 20 (1), pp. 245 - 251.

FESCI S., 1984 - Nouvelles données sur la zoogéographie des espèces pontiques Agrobombus zonatus et Hortobombus argillaceus de Roumanie, Travaux du

Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 26, pp. 99 - 102.

FESCI S., 1984 - Contributions à la zoogéographie de quelques pollinisateurs de la famille des Apidae (sous-fam. des Xylocopinae et des Apinae - Xylocopa Latr. et Psithyrus Lep.) de Roumanie, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 26, pp. 103 - 106.

FRIVALDSZKY J., 1871 – Adatok Máramaros vármegye faunájához, Mathematikai és Természettudomanyi Közlemények, 9, pp. 183 - 232.

FRIVALDSZKY J., 1876 – Data ad faunam Hungariae meridionalis comitatum Temés et Krasso, M. T. Akad. Math. S. Természettud, Közlemények, XIII.

FUSS C., 1853 - Notizen und Bëitrage zur Insektenfauna Siebenbürgens, Verh. u. Mitt. Nat. Wiss. z. Hermannstadt, 12, p. 216.

GOAGĂ A., 1972 - Les espèces de la famille Halictidae (Hymenoptera, Apoidea) connues dans la faune de la Roumanie, Studii şi Comunicări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Bacău, 5, pp. 125 - 134.

GOAGĂ A., 1974 - Contributions a l'étude des Apoides (Apoidea, Hymenoptera) pollinisateurs du district Bacău, Studii şi Comunicări , Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Bacău, 7, pp. 37 - 42.

GOAGĂ A., 1983 - Some data regarding halictid bees from Romania, a III - a ConferinŃa de Entomologie, Iaşi, 20 - 22 mai, pp. 203 - 206.

GOAGĂ A., 1992 - Nouvelle données concertant l'étude bio-ecologique de la famille Halictidae (Hym., Apoid.) du département de Bacău, Studii şi Comunicări ŞtiinŃifice “SecŃia Biologie – Ecologie, Univ. Bacău, 30 de ani de învăŃământ universitar 1961 - 1991.

GOAGĂ A., 1994 - Contributions a l'étude du genre Systropha (Halictidae, Apoidea, Hym.) sur le territoire du district Bacău. Studii şi Comunicări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Bacău, 13, 299 - 303.

GOAGĂ A., 1999 - Studiul bio-ecologic privind populatiile de albine salbatice din familia Halictidae (Hymenoptera: Apoidea: Halictidae) si rolul lor in polenizarea plantelor cultivate si

Formatted

Formatted

Formatted


Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted


Formatted: Justified, Indent:

Left: 0 cm, Hanging: 1,27 cm

Deleted: ¶

Deleted: (

... [2]

... [3]

... [7]

... [4]

... [8]

... [1]

... [5]

... [6]


89

spontane din Romania. Teza de doctorat, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi coordonator Prof. dr. Gheorge Mustata, 489 pg., 533 figuri, 48 harti, 288 titluri bibliografice.

GOAGĂ A., 1999 - Wild bees study (Halictidae, Apoidea, Hymenoptera)

which pollinate Medicago sativa, Studii şi Comunicări de ŞtiinŃele Naturii, Muzeul Olteniei, 15, pp. 70 - 76.

GOAGĂ A., 2000 - Beiträgen über Halictus sexcinctus F. (Halictidae, Apoidea, Hymenoptera) aus Rumanien, Studii şi Cercetări. Muzeul de ŞtiinŃe Naturale Piatra NeamŃ, 9, pp. 189 - 196.

GOAGĂ A., 2002 - The primitive social bee Halictus marginatus Brulle (Hymenoptera, Apoidea, Halictidae), a species with evolutionary importance, Analele ŞtiinŃifice ale Universitatii “Al. I. Cuza” Iaşi, Biologie animală, 48, pp. 97 - 102.

GOAGĂ A., 2003 - Contribution to the study of halictids species (Apoidea : Halictidae) from Moldavian fauna (Romania), Studii şi Comunicări, Complexul Muzeal de ŞtiinŃele Naturii „Ion Borcea” Bacău, 18, pp. 181 - 195.

GOAGĂ A., CHIMIŞLIU, C., TOMOZEI, B., 1999 – Specii de himenoptere (Insecta - Hymenoptera) din colecŃiile Muzeului Olteniei, Studii şi Comunicări Craiova. ŞtiinŃele Naturii, 15, pp. 67 - 76.

GOAGĂ A., TOMOZEI, B., 1999 – ContribuŃii la studiul unor albine sălbatice (Halictidae, Apoidea, Hymenoptera) la Medicago sativa, Studii şi Comunicări Craiova. ŞtiinŃele Naturii, 15, pp. 70 - 76.

GOAGĂ A., TOMOZEI, B. 2000 - Beiträgen über die neu (Halictidae, Apoidea, Hymenoptera) Halictidae arten aus Ceahlău Massiv, Studii şi Cercetări. Muzeul de ŞtiinŃe Naturale Piatra NeamŃ, 9, pp. 179 - 182.

GOAGĂ A., TOMOZEI, B. 2000 - Contribution to the knowledge of Halictidae species (Halictidae, Apoidea) from south/west of Romania, Studii si Cercetări. Muzeul de ŞtiinŃe Naturale Piatra NeamŃ, 9, pp. 183 - 188.

GOAGĂ A., TOMOZEI, B. 2002 - Contribution to the knowledge of Halictidae species (Hymenoptera:

Apoidea: Halictidae) from south-east of Romania, Analele StiinŃifice ale UniversităŃii “Al I . Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 48, pp. 263 - 270.

GOGALA A., 1999 – Bee Fauna of Slovenia: Species Checklist (Hymenoptera: Apoidea). Scopolia, Slovenia Museum of Natural History, Ljubljana, 42, pp. 1 - 79.

HENRICH C., 1880 - 1884 – Verzeichniss der im Jahre 1879-1883 bei Hermannstadt beobachteten Blumennwespen (Anthophila), Verhandlungen und Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt, 30, pp. 179 - 182; 31, pp. 68 - 69; 32, pp. 122 - 125; 33, pp. 115 -

116; 34, pp. 1 - 136. HERMANN O., 1872 - Az erdélyi Muzeum

egylet, Evkonyvei, vol. 6. IUGA V., G., 1944 – Les Hyménopteres

Anthophiles de Roumanie, Fam. Apidae: g. Bombus et Psithyrus. Analele Academiei Române, Memoriile SecŃiunii ŞtiinŃifice, 20 (3), pp. 1 - 47.

IUGA V., G., 1948 - Les Hyménopteres Anthophiles de Roumanie, II. Fam. Podaliriidae, Analele Academiei Republicii Populare Române, Memoriile SecŃiunii ŞtiinŃifice, 23 (8), pp. 1 - 34.

IUGA V., G., 1954 – Hymenoptere antofile din R.P.R. - IV- Tr. Eucerini Mich, Bul. St. Acad. R.P.R., SecŃia de ştiinŃe biologice, agronomice, geologice şi geografice, 6.

IUGA V., G.,1958 – Insecta, Hymenoptera, suprafamilia Apoidea, subfamilia Anthophorinae, Fauna R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., 9 (3), pp. 1 - 271.

IUGA V., G., PALADE. X. S. 1959 – Despre principalele apoide polenizatoare ale lucernelor, in Omagiu lui Traian Săvulescu la împlinirea a 70 de ani, pp. 337 - 346.

IUGA V., G., 1960 – Hyménopteres Anthophiles de Roumanie.V. Sous-fam. Anthophorinae Mich., Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 2, pp. 197 - 212.

IUGA V., G., 1960 – Sur quelques Apoides pollinisateurs des lucernes, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 2, pp. 245 - 257.


Font color: Auto


Italic

Formatted: Bullets and

Numbering


Italic, Romanian (Romania)


Italic, Romanian (Romania)

Formatted: Indent: Left: 0

cm, Hanging: 1,27 cm

Deleted: ): Bio-ecological study regarding population of wild bees from family Halictidae and their importance in pollination of crops and wild flora from Romania. PhD thesis at University “Al. I. Cuza” Iasi,

Deleted: i

Deleted: p

Deleted: figures

Deleted: maps

Deleted: references

Deleted: . ¶

Deleted:

Deleted: )

Deleted: ¶

Deleted: ¶Section Break (Continuous)

¶G

Deleted: B.


90

IUGA V., G., 1961 – Despre activitatea polenizatoare a apoidelor, Studii şi cercetări de biologie animală, 3 (13).

IUGA V., G., 1962 – The Apoids as pollinators, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 3, pp. 225 - 238.

IUGA V., G., 1968 – Rolul apoidelor în polenizare. Natura, Seria biologie, nr. 4.

IUGA V., 1973 – Morphologie comparée de làpex abdominal des Apoides (Hymenoptera), Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 13, pp. 203 - 230.

IUGA V., 1986 – Structures et aptitudes infirmantes de lòrigine sphécoïdienne des Apoides, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 27, pp. 49 - 63.

KNECHTEL W. K., 1939 – Hummeln des Bucegi, Buletinul Soc. Naturaliştilor din Romania, 14.

KNECHTEL W. K., 1954 – Studiu zoogeografic şi ecologic asupra bombinelor din Republica Populară Română., Buletin ŞtiinŃific, Ed. Acad. R.P.R., 6 (3), 757 - 775.

KNECHTEL W. K., 1955 – Hymenoptera, Subfamilia Apinae, în „Fauna R.P.R.”, Bucureşti, 9 (1), pp. 1 - 111.

KNECHTEL W. K., 1962 – Bombine dobrogene (Bombini Michener, Ord. Hymenoptera, Fam. Apidae Leach), Studii şi cercetări de biologie, Seria Biologie Animală, 14 (2), pp. 181 - 195.

KNECHTEL W. K., 1963 – Bombine din împrejurimile Lacului PeŃea (reg. Crişana), Comunicările Academiei R. P. R., 13 (8), 711 - 715.

KNECHTEL W. K., PARASCHIVESCU D., 1962 – Bombine din Sângeorz - Băi (r. Năsăud) şi formele lor cromatice. Comunicările Academiei R.P.R., 12 (7), pp. 843 - 853.

MAYR G. L., 1853 - Beiträge zur Insektenfauna Siebenbürgens (Hemiptera, Diptera, Hymenoptera), Verh. Mitt. Siebenbürg. Verf. f. Naturwiss., 4, pp. 141 - 143.

MATACHE I., 1995 - New data on family Colletidae (Hymenoptera: Apoidea) in Dobrogea (Romania), Travaux du Muséum National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa” , 35, pp. 423 - 427.

MATACHE I., BAN C. M., 2006 - Family Megachilidae (Hymenoptera: Apoidea) in Dobrogea (Romania), Travaux du Muséum National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa” , 49, pp. 297 - 306.

MOCSÁRY AL., 1874 – Zur Hymenopteren Fauna Siebenbürgens, Verhandlungen und Mittheilungen des Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt, Jg. 24.

MOCSÁRY AL., 1897 - Arthropoda, Ord. Hymenoptera, Fauna Regni Hungarie, Regia Societas Scientiarum Naturalium Hungarica, Budapest, 3, pp. 1 - 113.

MÓCZÁR M., HENTER P., 1907 – Újab adatok Magyarország Hymenoptera faunájahoz (Neuere Daten zur Hymenopteren Fauna von Ungarn). Rovartani Lapok, 14, pp. 200 - 210.

MOCZAR L., 1947 - Beitrage zur Kenntnis der Hymenopterenfauna Siebenburgens. Fragm. Faun. Hung., 10, pp. 3.

MÓCZÁR, M., 1955 – Az Eucera Latr., Tetralonia Spin., Melitturga Latr. és az Ammobatoides Rad. nemzetségek faunakatalógusa. Rovartani Közlemények, Folia Entomologica Hungarica, 8 (8), 111 - 127.

MÓCZÁR M., 1956 – A pelyhesméhek (Anthidium Fabr.) faunakatalógusa és etológiai adatai. Rovartani Közlemények, Folia Entomologica Hungarica, 9 (11), pp. 211 - 222.

MÓCZÁR M., 1957 – Méhfélék Apidae, Fauna Hungariae, 13 (22).

MÓCZÁR M., 1958 – A bundásméhek (Anthophora Latr.) és fészekélösködılk, a gyász és foltosméhek (Melecta Latr., Crocisa Latr.) reviziója, faunakatalógusa és etológiai adatal. Rovartani Közlemények, Folia Entomologica Hungarica, 11 (24).

MÓCZÁR M., 1959 - Az Epeolus Latr., a Ceratina Latr. és a Psithyrus Lep. Nemek (Fam. Apidae) faunakatalógusa és etológiai adatal. Rovartani Közlemények, Folia Entomologica Hungarica, 12 (31), pp. 461 - 470.

MŐLLER A., 1926 -1927 - Bericht über einer Sammelniseein und die auf die Schlangeninsel, Verh. Mitt. Siebenbürg. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 77, pp. 11 - 40.


Italic, Dutch (Netherlands)





Formatted: Font: Times New

Roman, 11,5 pt, Dutch

(Netherlands)




91

MŐLLER A., 1928 - Bericht über einer Sammelniseein die nord-ostliche Dobruscha, Balta von Brăila. Verh. Mitt. Siebenburg. Ver. Naturw. Hermannstadt, 78, pp. 37 - 59.

MŐLLER A., 1930 - Zur Kenntnis der Insectenfauna der Sőddobrudscha und Sődbessarabiens, Verh. Mitt. Siebenburg. Ver. Naturw. Hermannstadt, 79, pp. 167 - 187.

MURGOCI A., 1971 – Notă asupra speciei Evylaeus marginatus (Brulle) (Hymenoptera: Halictinae) din România. Studii şi Comunicări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Bacău, 4, pp. 103 - 110.

NOSKIEWICZ J., 1962 - Drei neue palaearktisch Arten der Gattung Stelis Panz. (Hymenoptera, Apidae), 15 pp.

PARASCHIVESCU D., RAICEV ARCAŞU C., 1977 – Fauna de Bombinae (Insecta, Hymenoptera) din împrejurimile Oradei, Nymphaea Oradea, 5, pp. 411 - 415.

PARASCHIVESCU D., GOAGĂ A., 1994 – Bombinae (Apidae, Apoidea, Hymenoptera) din judeŃul Bacău şi din câteva zone colinare ale Ńării, Studii şi Comunicări, Complexul Muzeal de ŞtiinŃele Naturii “Ioan Borcea”, Bacău, 309 - 313.

PASCU M., 1979 - Die Unterfamilie Apinae (Hymenoptera) in den sammlungen des Naturwissenschaftlichen Museum in Sibiu, Studii şi Comunicări, ŞtiinŃele Naturii, Muzeul Brukenthal, 23, pp. 309 - 317.

PASCU M., 1994 - Zur Ketnnis der Bienen-fauna in der Zibinssenke in sudsiebenburgens (Hymenoptera: Apoidea: Apidae), Naturwiss. Forsch. über Siebenb. Böhlau Verlag, Wien, pp. 235 - 244.

PASCU M., 1996 - Zur Ketnnis der Bienenfauna (Hymenoptera: Apoidea: Halictidae, Andrenidae, Megachilidae, Anthophoridae) in der Zibinssenke in Sudsiebenburgens (Hymenoptera: Apoidea: Apidae). Stafia, 45, pp. 211 - 219.

PASCU M., 1996 - Das Katalog der überfamilie Apoidea (Hymenoptera) in den Sammlungen des Naturwissenschaftlichen Museums in

Sibiu. I. Colletidae, Halictidae, Andrenidae, Melittidae, Megachilidae und Anthophoridae, Buletinul Informativ al SocietăŃii Lepidopterologice Române, 7, (3 - 4), pp. 283 - 296.

PASCU, M., 1998 - Studiul taxonomic, faunistic, ecologic şi etologic al apoideelor (Hymenoptera) din Depresiunea Sibiului, Cluj. Teză de Doctorat.

PASCU, M., 2000 - New species of Apoidea (Hymenoptera: Halictidae, Megachilide, Anthophoridae, Apidae) for Transylvanian Fauna, Acta ecologica, 7 (1 - 2), pp. 71 - 74.

PASCU M., 2001 - ContribuŃii la cunoaşterea faunei de Anthophoridae (Hymenoptera) din Depresiunea Sibiului, Buletinul Informativ al SocietăŃii Lepidopterologice, 12 (1 - 4), 159 - 180.

PASCU M., 2003 – ContribuŃii la cunoaşterea faunei de Megachilidae (Hymenoptera) din Depresiunea Sibiului, Studii şi Cercetări, Biologie, Complexul Muzeal BistriŃa Năsăud, 8, pp. 71 - 87.

PASCU M., 2006 - Catalogul Suprafam. Apoideelor (Hym. Colletidae, Halectidae, Megachilidae, Melittidae, Andrenidae, Anthophoridae, Apidae) din colecŃiile Muzeului de Istorie Naturala, Sibiu, II, Brukenthal Acta Musei, I. 3, pp. 99 - 106.

POPOVICI - BÂZNOŞANU, A., 1906 – Megachile bombycina Rad., au point de vue biologique, Buletinul SocietăŃii de ŞtiinŃe Bucureşti, pp. 142 - 166.

POPOVICI - BÂZNOŞANU, A., 1909 - Etude biologique comparative sur quelques espèces d' Osmia, Arch. de zool., Experim. gen., 42, pp. 1 - 16.

POPOVICI - BÂZNOŞANU, A., 1910 - Experimentale Forschung uber der Art Osmia rufa, Alle. Zeit. Fur. Ent., Bd. VI (Folge Bd. XV) Heft 6/7, pp. 224 - 228, Berlin.

SCOBIOLA - PALADE, X., 1989 - Contribution à la connaisance de la famille des Halictidae (Apoidea) du Delta du Danube et de la Dobrogea (Roumanie), Travaux du Muséum National d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 30, pp. 81 - 84.



Dutch (Netherlands)






Dutch (Netherlands)



Dutch (Netherlands)



Dutch (Netherlands)



Dutch (Netherlands)

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Formatted

Deleted:

... [20]

... [21]

... [22]

... [23]

... [24]

... [25]

... [26]

... [27]

... [28]

... [29]

... [11]

... [30]

... [12]

... [31]

... [9]

... [32]

... [10]

... [33]

... [18]

... [34]

... [19]

... [35]

... [13]

... [36]

... [14]

... [37]

... [15]

... [38]

... [16]

... [39]

... [17]

... [40]


92

SCOBIOLA - PALADE, X., A. GOAGA, 1972 - Contributions á la connaissance de la famille Halictidae (Hym., Apoidea) dans la partie moyenne de la Moldavie, Studii şi Comunicări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Bacău, 5, pp. 135 - 144.

SZILÁDY Z., 1914 – Magyarországy rovargyüjtésem jegyzéke, Rovartani Lapok, 21, pp. 78 - 95.

TOMOZEI B., 2000 - Bombus soroeensis proteus Gerstaecker sousespece nouvelle pour la faune de la Roumanie. Studii şi Cercetări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Piatra NeamŃ, 9, pp.207 - 209.

TOMOZEI B., 2000 – Bondarii paraziŃi sociali din România, Genul Psithyrus Lep., Ed. “Ion Borcea” Bacău, pp. 1 - 32.

TOMOZEI B., 2002 - Contribution to the knowledge of genus Hylaeus (Fabricius 1793) (Hymenoptera: Apoidea: Colletidae) from Moldavia region (Romania), Analele StiinŃifice ale Universitatii “Al I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 48, pp. 271 - 276.

TOMOZEI B., 2002 - Nest Architecture and External Morphological Description of Pupa of the sweat bee Halictus quadricinctus F. (Hymenoptera: Apoidea: Halictidae), Analele StiinŃifice ale UniversităŃii “Al I Cuza” Ia şi, seria Biologie Animală, 48, pp. 277 - 284.

TOMOZEI B., 2003 - Data concerning Andrenidae bees (Hymenoptera: Apoidea) from Moldavia region (Romania), Studii şi Comunicări, Complexul Muzeal de ŞtiinŃele Naturii „Ion Borcea” Bacău, 18, pp. 196 - 200.

TOMOZEI B., 2003 – Date faunistice şi ecologice ale genurilor Bombus Latr. şi Psithyrus Lep. (Apoidea) din Masivul Ceahlău, Studii şi Comunicări, Complexul Muzeal de ŞtiinŃele Naturii “Ion Borcea” Bacău, 18, pp. 201 - 206.

TOMOZEI B., 2005 – Contribution to the knowledge of Apoidea (Hymenoptera) from Vânători NeamŃ Natural Park, Studies and Research in Vânători NeamŃ Natural Park, 1, 45 - 53.

TOMOZEI B., 2005 - Contribution to the knowledge of genus Hylaeus F. (Hymenoptera: Apoidea: Colletidae) from Dobrudja region. Studii şi Cercetări de Biologie, Muzeul de

ŞtiinŃele Naturii BistriŃa, 10, pp. 127 - 129.

TOMOZEI B., 2006 – Preliminary data regarding Apoidea (Hymenoptera) fauna from the Piatra Craiului National Park. Research in Piatra Craiului National Park, 2: 183 - 186.

TOMOZEI B., 2006 – Subfam. Apinae (Apoidea: Apidae) în colecŃia Muzeului de ŞtiinŃele Naturii Piatra NeamŃ, Studii şi Cercetări, Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Piatra NeamŃ, 10, pp. 291-298.

TOMOZEI B., 2006 - First record of bee Andrena anatolica Alfken 1935 (Hymenoptera: Apoidea: Andrenidae) in Romania, Travaux du Museum National d`Histoire Naturelle "Grigore Antipa", 49, 319 - 321.

TOMOZEI B., PATINY, S. 2006 – Account to the knowledge of the genus Camptopoeum Spinola 1843 (Hymenoptera: Apoidea: Andrenidae) in Romania, Notes fauniques de Gembloux, 59 (3), 125 - 128.

VARGA P., 1961 - Studiul creşterii şi dezvoltării lucernei în funcŃie de spaŃiul nutritiv şi condiŃiile ecologice care influenŃează polenizarea şi producŃia de seminŃe. Teză doc., IANB - Bucureşti.

VARGA P., G. CIURDĂRESCU, 1967 – Studii preliminare asupra polenizatorilor lucernei, An. ICCPT - Fundulea, 34, seria C.

VOICU M., GOAGĂ, A. 2000 - İkologische untersuchungen für einige Halictidae (Apoidea, Hymenoptera) aus Podul-Iloaiei Station Iaşi, Studii şi Cercetări, Muzeul de ŞtiinŃe Naturale Piatra NeamŃ, 9, 197 - 206.

WARNCKE, K., SCOBIOLA - PALADE X., 1980 – Données sur les Hyménoptères Andrenidae (Apoidea) de Roumanie, Travaux du Muséum d`Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 21, pp. 163 - 175.

ZANDEN G., MATACHE I., 1986 – Family Megachilidae (Hymenoptera) in the “Grigore Antipa” Natural History Museum collections, Trav. Mus. Hist. Nat. “Grigore Antipa”, 28, pp. 65 - 78.

ZILAHI - KISS, E., 1915 – Újab adatok Magyarország Hymenoptera – faunájához, Rovartani Lapok, 22, pp. 76 - 86.

Formatted: Font: 11,5 pt, All

caps


English (U.S.)

Deleted: &

Deleted: ¶


93

SUBFAMILY SPONDYLIDINAE (COLEOPTERA: CERAMBYCIDAE)

IN ROMANIA

RODICA SERAFIM [email protected]

Muzeul NaŃional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” Şos. Kiseleff 1,

011341 Bucharest 2, Romania.

KEYWORDS : Cerambycidae, Spondylidinae, Romania.

REZUMAT . În lucrare este prezentată o sinteză a datelor privind speciile de Spondylidinae din fauna Ńării, întocmită pe baza citărilor din diverse lucrări faunistice, cât şi pe baza materialelor existente în

colecŃiile muzeale din Bucureşti, Bacău, Craiova, Timişoara, Târgu Mureş.

De asemenea, la cinci specii sunt figurate aedeagurile.

INTRODUCTION

From the Palaearctic region, 20 species belong to the Spondylidinae are reported as yet. Eight of them have been recorded from Romania. The larvae are xylophagous most of them preferring conifers. The adults are crepuscular and nocturnal. Data on the presence of Spondylidinae species in Romania were published in the following faunistic papers: Frivaldszky (1871), Jaquet (1901), Csiki (1904), Fleck (1905), Vángel (1906), Petri (1912, 1925-1926), Marcu (1928, 1961), Negru & Roşca (1967), Serafim (1985, 1997, 1999, 2004, 2007 in press), Ruicănescu (1997), Kovàcs,

Hegyessy & Medvegy (1998-1999), Serafim, Maican (2004), Panin & Săvulescu (1961), Balaci (2000), Serafim, Chimişliu, Lil ă (2004), Togănel (2004). In this paper we present the German and Hungarian names of localities and their Romanian equivalent. The counties abbreviation is presented in brackets.

The classification and nomenclature of the longhorn beetles suggested by Sama, 2004 and Danilevsky, 2005 and 2007 are followed.

The species are presented in alphabetic order within genera.

R. Serafim – Subfamily Spondylidinae (Coleoptera: Cerambycidae) in Romania.

94

Abreviations

Balánbánya = Bălan (HR) Bihar Gebirge = Bihor Mts (BH) Bistra = Bistra (SB) Bistratelep = Bistra Păltinei (SB) Bistritz = BistriŃa (BN) Borszék = Borsec (HR) Bükszad = Bixad (CV) Czód = Sadu (SB) Ferencfalva = Văliug (CS) Gurariu = Gura Râului (SB) Hagymádfalva = Spinuş (BH) Hátszeg = HaŃeg (HD) Herkulesfürdo = Băile Herculane (CS) Hermannstadt = Sibiu (SB) Hohe Rinne = Păltiniş (SB) Kápolnàs = Căpâlnaş (AR) Keresztény havas and Schulergebirge = Postăvaru Mt., Bârsei Mts (BV)

Kerczi hegység and Kerzer Gebirge = CârŃei Mts (Făgăraş Mts) (SB) Kisdisznód = Cisnădioara (SB) Kovaszna = Gyulafalva = Covasna, Giuleşti (CV) Kronstadt and Brasso = Braşov Kronstädter Gebirge = Braşov Mts (BV) Maros = Mureş Maros Gebirge = Harghita county Mts (HR) Nagy Disznód and Heltau = Cisnădie (SB) Nagyhagymás = Hăşmaşu Mare Mt. (Hăghimaş Mt.) (HR) Nagy Talmács = Tălmaciu (SB) Negoi = Negoiu Mt., Făgăraş Mts Oláhfalu = CăpâlniŃa (HR)

Oravicza = OraviŃa (CS) Orsova = Orşova (CS) Paringul = Parâng Mts Präsbe = Prejba chalet, Lotru Mts Rátosnya = RăstolniŃa (MS) Resinar = Răşinari (SB) Rézbánya = BăiŃa (BH) Rodnagebirge = Rodna Mts Sterpu = Sterpu Peak, Lotru Mts Rotenturn = Turnu Roşu, Cindrel Mts (Cibin Mts) (SB) Schanta = Şanta (SB) Talmatschel = Tălmăcel (SB) Uj-Radna = ŞanŃ (BN) Vallis Viz Verestorony and Vöröstorony = Turnu Roşu (SB) Zibinsgebirge = Cindrel Mts (Cibin Mts) Zood = Sadu (SB)

Counties abbreviation: AB – Alba AR – Arad BN – BistriŃa Năsăud

BV – Braşov CT – ConstanŃa CJ – Cluj CV – Covasna

GR - Giurgiu HR – Harghita HD – Hunedoara IS – Iaşi

MH – MehedinŃi MS – Mureş NT – NeamŃ PH – Prahova

SB – Sibiu SV – Suceava TM – Timiş VL – Vâlcea

Countries abbreviations: AL – Albania AT – Austria BE – Belgium BY – Belorussiya BG - Bulgaria CE – Czech Republic CBH – Croatia, Bosnia and Herzegovina CH – Switzerland DK – Denmark

DE - Germany EO - Estonia ES – Spain FI – Finland FR - France GB – Great Britain GR – Greece HU – Hungary IT - Italy

LJ – SloveniaJ LV – Latvia LT – Lithuania KD – Macedonia KZ – European Kazakhstan MD- Republic of Moldova NL – Netherlands NO - Norway

PL – Poland PT – Portugal RF – Russian Federation SE – Sweden SS - Jugoslavia SW – Slovac Republic TR – European Turkey UK - Ukraine

Other abbreviations: coll. – collection; f.h. – forestry house; MGAB – “Grigore Antipa” National Museum of Natural History,

Bucharest; Mus. – Museum; Mt./Mts – mountain/s; spec./specs – specimen/s.


95

RESULTS Superfamily CHRYSOMELOIDEA

Family CERAMBYCIDAE Subfamily SPONDYLIDINAE

Tribe Anisarthronini Anisarthron Dejean, 1835

Anisarthron barbipes (Schrank, 1781) Records from Romania: Gutâi Mts

(Frivaldszky, 1871; Kuty, 1900), Turnu Roşu Mountain pass, Orşova, Băile Herculane

(Kuthy, 1900), BistriŃa, Cisnădie (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961), Braşov (Petri, 1925-1926), Băile Herculane, Timişoara (TM), Bucharest, Comana (GR), ConstanŃa (CT) (Panin & Săvulescu, 1961). MGAB coll.: 4 specs Comana 24.06.1954 and 26-29.06.1955 (Serafim, 1985); 4 specs Tuzla (CT) 12.06.1958; 1 spec. Băile Herculane, 2.07.1967 (Serafim, 2004) (fig. 1 A).

A B

C Fig. 1. A, Anisarthron barbipes; B, Asemum striatum; C, Arhopalus rusticus.

Distribution: European species (AT, CH, DE, IT, PL, CE, SW, HU, CBH, BG, UK).

Biology: the poliphagous larvae develop in deciduous trees (elm, nut tree, chestnut tree, lime tree, poplar etc.). The adults live on flowers.


96

Tribe Asemini Arhopalus Serville, 1834 (syn. Criocephalus Mulsant, 1839); Arhopalus ferus (Mulsant,

1839) (syn. polonicus Motschulsky) Records from Romania: it was

recorded only from Păltiniş, Cindrel (Cibin) Mts (Panin & Săvulescu, 1961) and SviniŃa (MehedinŃi County), 07.2003, leg. Ruicănescu.

Distribution: Europe (AT, BY, BE, CBH, BG, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, GR, IT, KZ, LU, LT, LV, KD, GB, NL, PL, PT, CE, MD, SW, LJ, ES, SE, UK, HU), The Caucasus, The Transcaucasus, Siberia, Syria, Algeria, Canary Islands.

Biology: Larvae develop in trunk of pine (Pinus sp.), rarely in spruce (Picea sp.). Nocturnal adults occur on the host plant; during day they are hidden.

Fig. 2. Arhopalus rusticus, aedeagus: A, penis lateral view; B, penis ventral view; C, parameres ventral view.

A

C

B


97

Arhopalus rusticus (Linnaeus, 1758) (syn. tristis Fabricius)

Records from Romania: In Romania a common species: Tălmaciu, Braşov Mts, Bixad, CăpâlniŃa, Mureş Mts? (Kuthy, 1900, Petri, 1912); Tălmăcel, Bălan, Hăşmaşu Mare Mt. = Hăghimaş, Giurgeu Mts (HR), Tulgheş (HR), Covasna (Giuleşti) (CV) (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Rodna - Valea Măriei (BN), ŞanŃ (BN) (Csiki, 1951); Cindrel Mts - Păltiniş (SB), Gheorghieni (HR), Jigodin (MH), Tarcău Mts, Secu (NT), Bicaz (NT) (Panin & Săvulescu, 1961); Câmpulung Moldovenesc (SV), Vatra Dornei (SV) (Andriescu, 1972); Banat Mus. coll.: 2 specs. (Balaci, 2000). Târgu Mureş Mus. coll.: Stânceni (MS) 1960, Scărişoara (AB?) 10.08.1962 (Togănel, 2004). Craiova Mus. Coll.: Craiova (DJ) 10.07.1964, 10.07.1966, Straja (GJ) 9.07.1990 (Serafim, Chimişliu, Lil ă, 2004). MGAB coll.: Crucea, BistriŃa Mts (SV) 08.1879, (1 sp.), Căpâlnaş (AR) 1.08.1937 (1 sp.); Jigodin Băi, Miercurea Ciuc (HR) 11.08.1953 (1 sp.); Botoşani (BT) 25.05.1955 (1 sp.); Pojoga (HD) 11-15.07.1955 (2 sp.); RăstolniŃa (MS) 17.07.1956 (2 sp.); Drobeta - Turnu Severin (CS) 27.07.1963 (1 sp.); Craiova 5.05.1964 (4 sp.); Gârla Mare (MH) 29.06.1964 (8 sp.); Băile Herculane 19.07.1966 (1 sp.); Bucharest 05.1982 (1 sp.); Bicaz Gorges (Cheile Bicazului) 13.08.1982 (1 sp.); Piatra Craiului Mts, Vlăduşca Valley 23.08.1990 (1 sp.); Voineasa (VL) 1.08.1996 (1 sp.); Hagieni forest, Limanu (CT) 15-21.07.1997 (3 sp.); Dumbrăveni forest, Furnica (CT) 18.07.1997 (1 sp.) (Serafim, in Press) (Figs. 1 C; 2, aedeagus).

Distribution: a common species in Europe (AL, AT, BY, BE, CBH, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, GR, IT, SS, KZ, LU, LT, LV, KD, GB, NO, NL, PL, PT, CE, MD, SW, LJ, ES, SE, UK, HU), The Caucasus, The Transcaucasus, Siberia, Mongolia, Manchuria, Korea, Sakhalin Island, Japan, Iran, Turkey, North Africa, North America. The species was introduced with infested wood in the Nearctic region and in the Oriental one.

Biology: Larvae develop in pine (Pinus sp.), seldom in spruce fir (Picea sp.), fir (Abies sp.), larch (Larix sp.). Adults are

active during night. During day they hide in the clefts of the bark, in wooden pillars, under the bark of the fallen trees or in stumps. The adults of both species of Arhopalus are attracted by the artificial light.

Asemum Eschscholtz, 1830 Asemum striatum (Linnaeus, 1758)

Records from Romania: HaŃeg, Tălmăcel, Braşov, Mureş Mts? (HR) (Kuthy, 1900; Petri, 1912); Sibiu, Giurgeu Mts (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Dumbrava (SB), Băile Herculane, Păltiniş (Cindrel Mts), Tarcău Mts (NT), Bicaz (NT), GrinŃieş (NT), Bârnova (IS) (Panin & Săvulescu, 1961); Valea Oglănicului, Natural Park “Iron Gates” (“PorŃile de Fier)” (MH) (Ruicănescu, 1992); Ciomatul Mare Mt., Băile Tuşnad (HR), Saint Ana Lake 8.07.1985 (HR) (Gyözö et al., 1995); Banat Mus. coll.: 5 sp. (Balaci, 2000). MGAB coll.: Azuga, without other data, (2 sp.); Moineşti, without other data, (1 sp..); Bârnova 05.1950 (2 sp.), 2.06.1953 (1 sp..), 4.06.1954 (5 sp.), 19.05.1956 (5 sp.); Băile Herculane 29.05.1956 (1 sp.), 2.07.1967 (3 sp.); Dumbrăveni forest, Furnica 12.05.1997 (2 sp.) (Serafim, in Press) (fig. 1 B).

Distribution: Europe (AL, AT, BY, BE, CBH, BG, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, GR, IT, SS, KZ, LU, LT, LV, GB, NO, NL, PL, CE, MD, SW, LJ, ES, SE, UK, HU), Near East, Siberia, Mongolia, North - East China, Japan, Korea, Sakhalin Island. The species was introduced with infested wood in the Nearctic region and in the Oriental one.

Biology: Polyphagous larvae develop in the decaying conifer wood (spruce fir, fir, larch, mainly in pine). The adults spend all the day hiding and searching for fresh fallen wood and stump at dusk.

Tetropium Kirby, 1837 (syn. Isarthron Dejean, 1835)

Tetropium castaneum (Linnaeus, 1758) Records from Romania: Maramureş

Mts from Pietrosu Peak and Vaser Valley (Frivaldszky, 1871; Kuthy, 1900; Serafim, 1998.); Giuleşti (MM), Gurghiu Valley, RăstolniŃa, CârŃa Mts, Postăvaru Mt., Bistra Păltinei, Cibin Mts, Mureş Mts (Kuthy, 1900); Sadu (SB) (Csiki, 1904); IalomiŃa county, Azuga, Sinaia (PH) (Fleck, 1905); Sterpu Peak, Lotru Mts (SB), Prejba chalet, Lotru Mts (Petri, 1912); Mureş Mts? (HR),


98

CârŃa Mts (Făgăraş Mts), Bihor Mts, Rodna Mts, Parâng Mts, Tulgheş – Giurgeu Mts, Cindrel Mts (Cibin), Sibiu, Gura Râului, Sadu, Bistra, Vama Buzăului, Valea Gurghiului, Borsec, Bălan (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Păltiniş, (Cindrel Mts), Azuga, Fundul AŃa, Santău (SM), Sinaia (PH), Gilău (CJ) (Panin & Săvulescu, 1961); Cârlibaba (SV) 20.07.1940, 28.07.1949, Pojorâta (SV) 14.07.1949, 5.08.1953 (Andriescu, 1972); Voineasa (VL), Obârşia Lotrului (VL) spruce fir forests (Ruicănescu, Patko, 1995); Harghita Mts, Harghita Băi, 1300 m 25.06.1994, Băile Chirui 25.06.1994, Gurghiu Mts, Liban mountain pass, 26.06.1994 (HR) (Gyözö et al., 1995). Banat Mus. coll.: 6 sp. (Balaci, 2000). Târgu Mureş Mus. coll.: Meseş Mts (SJ) 20.07.1951 (1 sp.), Târgu Mureş (MS) 06.1970 (1 sp.), Covasna (CV) 17.06.1980 (1 sp.) (Togănel, 2004). MGAB coll.: Azuga, 20.06. without other data (4 sp.); Crucea, BistriŃa Mts without other data, (2 sp.), Moineşti (BC) without other data (3 sp.); Răşinari (SB) 3.06.1954 (1 sp.); Rarău Mts (SV) 12.06.1954 (4 sp.), 19.08.1955 (4 sp.); Rarău Mts, Zlătuia 27.07.1956 (2 sp.),

RăstolniŃa 16.06.1956 (6 specs); Făgăraş Mts, Capra Peak 28.06.1957 (5 specs), 17.08.1959 (1 spec.); Făgăraş Mts, Otic Peak 15.08.1959 (1 sp.); Făgăraş Mts, Buda Peak 12.08.1959 (2 sp.); Craiova 30.05.1960 (1 sp.); Păltiniş, Cindrel Mts 2.07.1962 (1 sp.); Rodna Mts, Pietrosu Rodnei Peak 18.06.1963 (1 sp.); Rânca, Parâng Mts (GJ) 18.07.-1.08.1964 (2 specs); Sinaia, Bucegi Mts (PH) 27-29.06.1971 (3 specs); Lacul Sărat (GL) 8.05.1979 (1 sp.); Valley of Vaser river, Maramureş Mts 20.08.1982 (1 sp.); Făgăraş Mts, Poiana NeamŃului 15.05.1986 (1 sp..); Bârnova (IS) 27-29.08.1988 (19 sp.); Tămaşul Mare, Piatra Craiului Mts 11.07.1990 (1 sp.); Bucharest 10.03.1994 (1 sp.); Gurghiu Mts (MS) 10.07.1994 (1 sp.); Smereceni clearing, 7 km upstream Repedea, (MM) 24-27.06.1997 (5 sp.) Elmo clearing, 2 km upstream Repedea, (MM) 24.06.1997 (1 sp.); Poienile de sub Munte (MM), 500 m downstream the confluence of the Rica and Budescu rivers, 14.06.1997 (1 sp.); Repedea, 500m upstream Repedea f.h. 18.06.2003 (1 sp.); Dragomireşti

(MM) 22.06.2003 (2 sp.); Săliştea, valley of Idişor rivulet (MM) 22.06.2003 (1 sp.); Piatra Craiului Mts, Valea Seacă, upstream Brusturet chalet 21.06.2005 (1 sp.), Piatra Craiului Mts, Valea cu Apă, upstream Brusturet chalet 23.06.2005 (2 sp.) (Serafim, in Press) (figs. 3 A; 4, aedeagus).

Distribution: Europe (AL, AT, BE, CBH, BG, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, GR, IT, SS, KZ, LV, LT, LU, GB, NO, NL, PL, CE, MD, SW, LJ, ES, SE, UK, HU), The Caucasus, Siberia, Mongolia, Manchuria, Japan, China, Korea, Sakhalin Island. The species was introduced in the Oriental region.

Biology: In Romania, the common species are found mostly in coniferous and beech, sometimes in oak forests. Larvae develop under the bark and in the coniferous wood (especially in spruce fir, but also in pine, fir, larch). The crepuscular and nocturnal

adults live on the trunks of the host plants. Tetropium fuscum (Fabricius, 1787)

Records from Romania: Negoiu Peak, Făgăraş Mts (SB), Răşinari (SB), Giuleşti (MM) (Kuthy. 1900; Csiki, 1904); Bistra, Postăvaru Mt. (Bârsa Mts), Piatra Craiului Mts (ColŃii Chiliilor) (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Rodna Mts, Bucegi Mts, Sibiu - Păltiniş (Petri, 1925-1926); Păltiniş, (Cindrel Mts), Tarcău Mts, Secu (NT), Taşca, Valley of Bicaz river (NT), Fundu AŃa (?), Retezat Mts, Valley of Zlătuia rivulat (Panin & Săvulescu, 1961); Retezat Mts, Pietrele chalet (Ruicănescu, 1997); Giurgeului Mts, 1280m (HR) 28.06.1994 (Gyözö et al., 1995). Coll. MGAB: Braşov, Postăvaru Mt., without other data (1 spec.); Rodna Mts without other data (1 spec.); RăstolniŃa 16.06.1956 (1 spec.); Retezat Mts, valley of Zlătuia rivulet 27.07.1956 (4 specs); Făgăraş Mts, Capra Peak 28.07.1957 (1 spec.); Bichigiu, (BN) 27.05.1985 (1 spec.); Predeal (BV) 28.IX.1993 (2 specs); Voineasa (VL) 1.08.1996 (1 spec.); Bucharest, “Grigore Antipa” Museum parc 23-25.03.1994 (2 specs); łibleş Mts, Dragomireşti f.h. (MM) 15.06.2003 (1 spec.) (Serafim, in Press). Two specimens, from Valea Uzului, Dărmăneşti (BC) 8.07.1994, 6.07.1997, are preserved in the enthomological collection of the “Ion Borcea” Museum of Natural Sciences Bacău. (figs. 3 B; 4, aedeagus).


99

A B

C D Fig. 3. A, Tetropium castaneum; B, Tetropium fuscum;

C, Saphanus piceus; D, Spondylis buprestoides.


100

A B

C D Fig. 4. Tetropium castaneum, aedeagus:

A, penis ventral view; B, parameres ventral view; Tetropium fuscum, aedeagus: C, penis ventral view; D, parameres ventral view.

Distribution: Europe (AT, Belarus,

BE, CBH, BG, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, IT, SS, LT, LV, NO, NL, PL, CE, MD, SW, LJ, SE, UK, HU), the Caucasus, Western Siberia. Species introduce in North America.

Biology: In Romania, common species, especially found in beech and coniferous forests; sometimes it appears in oak forests. Larvae feed in coniferous dead wood (spruce fir, pine). The adults are crepuscular and nocturnal.


101

Tribe Saphanini Saphanus Serville, 1834

Saphanus piceus piceus (Laicharting, 1784) Records from Romania: Băile

Herculane (Frivaldszky, 1865; Csiki, 1904); Azuga V.1899 (Jaquet, 1901; Fleck, 1905); Spinuş (BH), BăiŃa (BH), Braşov, CârŃa Mts (SB), Cisnădioara (SB), Băile Herculane, Văliug (CS), OraviŃa (CS) (Kuthy, 1900; Csiki, 1904); Turnu Roşu (Csiki, 1904); Măgura Cisnădiei (Cindrel Mts), Turnu Roşu, Braşov, Cluj, Retezat Mts, Valea Vârghişului (Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Transilvania, without other data (Marcu, 1928); Gilău (CJ) (Marcu, 1961); Pojoga, Valea Sadului (Cindrel Mts), Făgăraş (BV), Scara Mt. (Bucegi Mts), Valea Topologului (Făgăraş Mts, VL); Gura Zlata (Retezat Mts; HD), (Panin & Săvulescu, 1961); Rarău Mt. (SV) 25.06.1928, Voivodeasa (Călimani Mts) 12.07.1952 (Andriescu, 1972); Cernişoara (Ruicănescu, 1997); Anina 3.04.-1.06.1988 pe Carpinus betulus, Domogled Mt., Băile

Herculane 11.06.1984 pe Fagus sylvatica şi 5.04.1988-25.05.1998 on Corylus avellana and on C. orientalis (Kovàcs and collab., 1998-1999). Târgu Mureş Mus. coll.: Săcărâmb (HD) 21.06.1985, Tâmpa (Braşov) 06.1990 (Togănel, 2004). MGAB coll.: Azuga, without other data (1 spec.); Retezat Mts 11.06.1946 (2 specs) and 25.06.1950 (1 spec.); Pojoga 27.06.1957 (2 specs); Bârcaciu (Făgăraş Mts) 10.08.1958 (1 spec.); Poiana Stânii (Bucegi Mts) 15.08.1969 (1 spec.); Băile Herculane 2.08.1971 (1 spec.), 2.08.1971 (1 spec.); Bucegi Mts, Sinaia 1.07.1994 (1 spec.) (Serafim, in Press). (figs. 3 C; 5, aedeagus).

Distribution: Europe (AL, AT, CBH, BG, CH, FR, DE, GR, IT, SS, KD, PL, CE, SW, LJ, UK, HU).

Biology: polyphagous larvae develop in deciduous and coniferous trees (Corylus, Alnus, Fagus, Quercus, Carpinus, Betula, Picea, Abies). The adults have crepuscular activity.

Fig. 5. Saphanus piceus, aedeagus: A, apex of penis; B, penis lateral view; C, parameres ventral view.

A B C


102

Tribe Spondylidini Spondylis Fabricius, 1775

Spondylis buprestoides (Linnaeus, 1758) Records from Romania: Cisnădie,

Bixad, Borsec (Kuthy, 1900; Petri, 1912; Panin & Săvulescu, 1961); Băile Herculane (Kuthy, 1900; Panin & Săvulescu, 1961); ŞanŃ (BN) (Vángel, 1906); Turnu Roşu (Petri, 1925-1926); Gura Zlata (Retezat Mts), Călimăneşti (VL), Craiova (DJ), Lotrioara (SB), Cumpăna - Făgăraş Mts (AG), Bicaz (NT), Piatra NeamŃ (NT) (Panin & Săvulescu, 1961);

Banat Mus. coll.: 2 specs Făgăraş Mts and Băile Herculane (Balaci, 2000). Târgu Mureş Mus. coll.: Cheile Turzii (Trascău Mts) 27.04.1968, 10.05.1967, 05.2000 (Togănel, 2004). MGAB coll.: HaŃeg Depression (1 spec. without other data); Retezat Mts, Gura Zlata 1933 (1 spec.), 10.09.1952 (1 spec.); Băile Herculane 17.06.1953 (1 spec.), 2.09.1955 (2 specs), 4.07.1964 (2 specs); Făgăraş Mts, Cumpăna 17.08.1957 (2 specs) (Serafim, in Press) (figs. 3 D; 6, aedeagus).

Fig. 6. Spondylis buprestoides, aedeagus: A, penis lateral view; B, penis ventral view; C, parameres ventral view.

Distribution: Europe (AL, AT, BY,

BE, CBH, BG, DK, CH, EO, RF, FI, FR, DE, GR, IT, SS, LU, LT, LV, KD, GB, NO, NL, PL, PT, CE, MD, SW, LJ, ES, SE, UK, HU, KZ), the Caucasus, West and East Siberia, Far East Russia, Sakhalin, Mongolia, China, Korea, Japan.

Biology. Host plants: conifers, mainly the pine and sporadically spruce, larch and

fir. Adults are crepuscular and nocturnal. S. buprestoides is not considered an important pest as it infests mainly stumps, thus playing a positive role in wood decomposition. However sporadically it can cause the technical damage of wood in stands much weakened by fire, wind or defoliators. It can also infest wooden materials that are in the contact with soil (poles, fences, etc.).

A

B

C


103

DISCUSSION The Romanian Spondylidinae belong

to four tribes: Anisarthronini, Asemini, Saphanini and Spondylidini.

The Anisarthronini includes one genus with one species, Anisarthron barbipes.

The Asemini includes Arhopalus, Asemum and Tetropium genera. The genus Arhopalus is represented by two species (A. ferus and A. rusticus), the Asemum genus by only one species (Asemum striatum) and the genus Tetropium by two species (T. castaneum and T. fuscum).

Arhopalus ferus has been recorded only from Păltiniş (Cindrel Mountains) (Panin & Săvulescu, 1961). Arhopalus rusticus and Tetropium castaneum are common species.

The Saphanini includes the genus Saphanus with one species, S. piceus.

The Spondylidini is represented by the genus Spondylis with the species Spondylis buprestoides. The presence of seven species of this subfamily in Romanian fauna is certain but the real status of Arhopalus ferus needs to be clarified.

ACKNOWLEDGEMENTS

Thanks to Mr. Gabriel Chişamera for photographies, also to Mrs. LuminiŃa Enache for her assistence in tracing the drawings in China ink; and to the reviewers for reading the

manuscript. I express my gratitude to Mrs Melanya Stan for suggestions. I thank to Mrs. Mihaela Achim who checked the English translation of this paper.

REFERENCE

ANDRIESCU I., 1972 – ContribuŃii asupra cunoaşterii Cerambycidelor din nordul Moldovei, Studii şi comunicări Muzeul de ŞtiinŃele Naturii Dorohoi. pp. 191 - 196.

BALACI A., 2000 – Familia Cerambycidae (Coleoptera) din colecŃia SecŃiei de ŞtiinŃele Naturii a Muzeului Banatului Timişoara. Museum Arad, Armonii Naturale, 3, pp. 418 - 425.

CSIKI E., 1904 – Mgyarország Cerambycidáy, Rovartani Lapok, 11 (3), pp. 79 - 83.

DANILEVSKY M. L., 2005 – Systematic list of Longicorn Beetles (Cerambycoidea) of the territory of former USSR. Internet:http://www.zin.ru/Animalia/Coleoptera/rus/cer_ru.htm

DANILEVSKY M. L., 2007 – A check list of the longicorn beetles (Cerambycoidae) of Russia, Ukraine, Moldova, Transcaucasia, Central Asia, Kazakhstan and Mongolia. Internet: http://www.zin.ru/Animalia/Coleoptera/eng/danlists.htm

FLECK E. D., 1905 – Die Coleopteren Rumäniens, Buletinul SocietăŃii de ŞtiinŃe Bucureşti, 14 (6), pp. 680 - 735.

FRIVALDSZKY J., 1871 – Adatok Máramaros vármegye faunájához, Mathematikai es

Természettudomanyi Közlemenyek, 9, pp. 183 - 232.

JAQUET M., 1901 – Faune de la Roumanie. Coléoptères récoltés en 1899 par Mr le Dr Jaquet et déterminés par Mr E. Poncy à Genève. Buletinul SocietăŃii de ŞtiinŃe, 10 (5), pp. 483 - 497.

KOVÀCS T., HEGYESSY G., MEDVEGY H., 1998 - 1999 – Foodplant data of longhorn beetles from Europe, Folia Historico Naturalia Musei Matraensis, 23, pp. 333 - 339.

FLECK E., 1905 – Die Coleopteren Rumäniens, Buletinul SocietăŃii de ŞtiinŃe Bucureşci, 14 (6), pp. 680 - 735.

FRIVALDSZKY J., 1871 – Adatok Máramaros vármegye faunájához, Mathematikai es Természettudomanyi Közlemenyek, 9, pp. 183 - 232.

JAQUET M., 1901 – Faune de la Roumanie. Coléoptères récoltés en 1899 par Mr le Dr Jaquet et déterminés par Mr E. Poncy à Genève. Buletinul SocietăŃii de SciinŃe, 10 (5), 483 - 497.

KOVÀCS T., G. HEGYESSY, H. MEDVEGY, 1998-1999 – Foodplant data of longhorn beetles from Europe, Folia Historico Naturalia Musei Matraensis, 23, 333 - 339.

KUTHY, D., 1900 – Ord. Coleopterea. In: Fauna Regni Hungariae (A Magyar


104

birodalom állatvilága), A. K. M. Természttudományi Társulat, pp. 1 - 213. Budapest.

MARCU O., 1928 – ContribuŃiuni la cunoaşterea coleopterelor Olteniei, Buletinul AsociaŃiei Naturaliştilor din Oltenia, 1 (2 - 3), 6 - 20.

MARCU O., 1961 – Noi contribuŃii la cunoaşterea coleopterelor din Transilvania. Studia, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, 2, pp. 142 - 151.

NEGRU Ş., ROŞCA A., 1967 – Ord. Coleoptera. In: L’entomofaune des forêts du sud de la Dobroudja, Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” , 27, 119 - 145.

PANIN S., SĂVULESCU, N. 1961 – Coleoptera: Cerambycidae. In: Fauna României. Ed. Academiei Române, 10 (5), pp. 1 - 523.

PETRI K., 1912 – Siebenbürgens Käferfauna auf Grund ihrer Erforschung bis zum Jahre 1911, pp. 1 - 376. Hermannstadt.

PETRI K., 1925 – 1926 – Erganzungen und Berichtigungen zur Käferfauna Siebenbürgens 1912, Verhandlungen und Mitteilungen des Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt, 76, pp. 165 - 206. Sibiu.

RUICĂNESCU A., 1997 – Coleoptere colectate din parcurile naŃionale Retezat şi Valea Cernei,. In: Entomofauna parcurilor naŃionale Retezat şi Valea Cernei, Societatea Lepidopterologică Română Cluj - Napoca, pp. 57 - 73.

SAMA G., 2004 – Coleoptera: Cerambycidae. Internet: www.faunaeur.org.

SERAFIM R., 1985 – Contributions à la connaissance des Coléoptères Cerambycidae du sud de la Roumanie, Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, 27, pp. 69 - 94.

SERAFIM R., 1997 – Contributions to the knowledge of the Coccinellidae and Cerambycidae (Coleoptera) in Maramureş Depression and Rodnei Mountains (Romania), Travaux du

Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” , 37, pp. 69 - 87.

SERAFIM R., 1998 – Coccinellidae and Cerambycidae (Coleoptera) from Vişeu river basin, Maramureş, Romania, Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, 40, pp. 509 - 524.

SERAFIM R., 1999 – Coccinellidae and Cerambycidae (Coleoptera) from the Gutâi Mountains, river Mara basin, Maramureş (Romania), Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” , 41, pp. 487 - 504.

SERAFIM R., 2004 – Cerambycidae (Coleoptera) from Maramureş and łibleş Mountains, Maramureş (Romania), Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, 46, pp. 121 - 137.

SERAFIM R., 2007 – The Catalogue of the Palaearctic species of Spondylidinae (Coleoptera: Cerambycidae) from the patrimony of „Grigore Antipa” National Museum of Natural History (Bucharest). (Part III), Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” , 50 (in Press).

SERAFIM R., MAICAN S., 2004 – Contributions to the knowledge of the coleopterans from the littoral of the Black Sea (Romania), Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa” , 47, pp. 169 - 210.

SERAFIM R., CHIMIŞLIU C., GIMA N., 2004 - Catalogul cerambicidelor (Coleoptera: Cerambycidae din patrimoniul Muzeului Olteniei, Craiova. Oltenia, Studii şi Comunicări ŞtiinŃele Naturii, 20, pp. 189 - 197.

TOGĂNEL F., 2004 – Cerambycide (Coleoptera: Cerambycoidea) din colecŃia Muzeului de ŞtiinŃele Naturii din Târgu Mureş, Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia, Studii şi Comunicări ŞtiinŃele Naturii, 20, pp. 203 - 213.

VÁNGEL J., 1906 – Adatok Magyarország rovar-faunájához. IV. Coleoptera, Rovartani Lapok, 13, pp. 10 - 42.


105

IMPORTANT AREA FOR FISH - NATURA 2000 (SCI) FOR GOBIO ALBIPINNATUS SPECIES

(ROMANIA)

Doru BĂNĂDUC [email protected], [email protected]

Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Str. CetăŃii, nr. 1,

Sibiu, judeŃul Sibiu, RO - 550160.

KEYWORDS : Gobio albipinnatus, Natura 2000 (SCI) sites, Romania.

REZUMAT

Obiectivele ComunităŃii Europene în domeniul mediului, sunt conservarea, protecŃia şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului, în condiŃiile utilizării ra Ńionale a resurselor naturale. În ultimii 25 de ani conservarea biodiversităŃii a constituit unul dintre cele mai importante obiective de acest gen.

Aeastă lucrare poate fi considerată o propunere pentru un sit Natura 2000 (Defileul Mureşului, situat între localităŃile Zam şi Lipova), bazată pe cunoştiinŃele existente în prezent legate de specia Gobio albipinnatus şi celelalte specii prezente în comunităŃile de peşti din zona studiată.

INTRODUCTION

The objectives of the European Community in the environmental field are the conservation, the protection and the improvement of the environment quality, in the condition of the rationale use of the Natural resources. The biodiversity conservation constituted an important objective of the European Union in the last 25 years. To elaborate its environmental policies the European Community takes in consideration the scientifically and technical available information, the environmental conditions characteristic for different regions of the Community and the need for an equilibrated development of all its regions, the benefits involved and the costs involved. The action frame at the European Community level, to preserve the biodiversity was established through Habitats Directive

(92/43/EEC) and Birds Directive (79/409/EEC). These both European Directives have as objective to protect and sustain biodiversity in the territory of the European Union through the creation of a network of protected areas (Nature 2000 net), in which to conserve habitats and species characteristic for the European biogeographic regions. In this moment Romania contributes to the European Natural heritage with around: 47% of the territory covered by Natural and semi Natural ecosystems; 780 types of habitats; 3700 superior plant species; 33085 invertebrate species; 717 vertebrate species. Romania is the country with the highest biogeographic diversity of the E.U. countries and the countries which will join the E.U. in 2007, with five biogeographic regions: continental, alpine, pannonic, pontic and stepic.

D. Bănăduc - Natura 2000 sites proposal; Gobio albipinnatus.

106

There are few ways through which the Nature 2000 initiative in Romania can improve the nature protection: extension of the Natural areas surface; the creation and implementation of correct management plans for the protected areas; institutional capacity building; raising awareness. One important aspect of the implementation of the Directives is the establishment of a network of protected sites called Natura 2000 in Romania. This present paper can be considered also as a proposal for a Natura 2000 site Gobio albipinnatus fish species based on all currently available knowledge and meeting the scientific as well as the EU criteria for Natura 2000 site selection. Moreover, it can be regarded as a good example for the selection of Natura 2000 sites for other species groups.

RESULTS AND DISCUTION Site selection criteria

According to the European Nature 2000 initiative the following site selection criteria are used in this study: well preserved fish (of Community interest) populations; stable fish (of Community interest) populations; healthy fish (of Community interest) populations; typical Natural habitats (of Community interest); lowest (as possible) human impact presence; watersheds in connection with as many and as possible anthropogenic undisturbed other watersheds; favorable geographical position (possibility of species spreading in more than one hydrographic watersheds); best option for species/habitat (of Community interest) in relation with the needed future Nature 2000 areas management.

This report is based on the unpublished personal scientific studies, no older than five years. It has to be stated that no complete data are available to definitely and comprehensively statute and border the

local populations. Further populational field studies are highly needed.

The present project takes into account Gobio albipinatus Annex II fish species. This species can be regarded as ‘umbrella species’.

Species fact sheet Scientific name: Romanogobio

vladykovi (Fang, 1943) / Gobio albipinatus (Lukasch) 1933. Order: Cypriniformes / Suborder: Cyprinoidei / Family: Cyprinidae;

Vernacular name: whitefin gudgeon (English) / porcuşor de şes/porcuşor de nisip (Romanian). Tera typica: Kahul Lake (Republic of

Moldavia). Ecology: living in rivers with sandy

and/or muddy riverbeds. It prefers deep water with slow velocity (lower than 50 cm/s). In general is solitary, sometimes can be found in small fish schools. Its trophic resource consists in majority of benthic macroinvertebrates.

Conservation status: In Romania Gobio albipinatus has a relatively wide range, the range evolution is in regress. Its position is considered as being with low vulnerability, IUCN Red List of Threatened Species. Annex II species. Gobio albipinatus species is protected by the Law 13 of 1993 (through which Romania became a part to the Bern Convention), European Directive 92/43/EEC, through the Law no. 462/2001 (and the last amendments) regarding the protected Natural areas and the habitats and wild flora and fauna conservation. IUCN Red List of Threatened Species.

The studied area and also the proposed Natura 2000 site are on the Mureş River: the Mureş River Gorge From the Zam locality to upstream Lipova locality, belonging to the Continental Biogeographical region (fig. 1).


107

Fig. 1. Nature 2000 (SCI) proposed site for Gobio albipinnatus on the Mureş River.

Mureş River Gorge Site Arguments for the proposal of this (Mureş River Gorge) site (including the Mures River tributaries at least in their confluence sectors): - high number of Gobio albipinatus

individuals; - historic records continuity of this

species in the last 100 years; - healthy fish Gobio albipinatus

individuals; - typical natural habitats/good habitats

under quantitative and qualitative aspects - enough space and diverse microhabitats in mosaic (longitudinal and transversal) shape;

- the anthropogenic impact presence is actually in the limits of this species tolerance;

- river sector with a favorable geographical position with possibility for this species spreading upstream and downstream in Mureş River Watershed and with easy connection through Tisa River to the Danube River main stream.

Gobio albipinatus can act here as an umbrella species for the high local ichtyofauna diversity (over 40 fish species). Based on the present known data, there are here, around six more fish species under diverse status of protection: Acipenser ruthenus - vulnerable species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Aspius aspius (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Alburnoides bipunctatus (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention); Pelecus cultratus (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Rhodeus sericeus amarus

D. Bănăduc - Natura 2000 sites proposal; Gobio albipinnatus.

108

(Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Gobio kessleri - vulnerable species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Misgurnus fossilis (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Cobitis taenia (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Sabanejewia aurata (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the

Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Gymnocephalus baloni - vulnerable species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Gymnocephalus schraetser - vulnerable species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Zingel zingel - vulnerable species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000; Law 462/2001 regarding the protected Natural areas and the Natural habitats and wild flora and fauna conservation); Zingel streber - endangered species (Law 13/1993 through Romania became a part of Bern Convention; European Directive 92/43/EEC, Nature 2000). Based on all these data, these two proposed sites can be easily to be accept as Natura 2000 sites.

ACKNOWLEDGEMENTS The author expres its sincere gratitude to Ameco and Bureau Waardenburg (Holland)

and N.G.O. Ecotur Sibiu (Romania) which fully support this specific study.


109

CONSIDERAłII DESPRE ORIGINEA, R ĂSPÂNDIREA ŞI SITUAłIA ACTUAL Ă A SPECIEI LEPOMIS GIBBOSUS (LINNAEUS, 1758) (PISCES, CENTRARCHIDAE)

ÎN EUROPA ŞI ÎN ROMÂNIA

Ionel-Claudiu GAVRILOAIE [email protected],

Institutul de Cercetare-Dezvoltare Tehnologii şi Echipamente pentru ProtecŃia Mediului,

Strada Parcului, nr. 7, BistriŃa, judeŃul BistriŃa-Năsăud, RO - 420035.

Irina-Elena CHIŞ [email protected],

Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie,

Strada Bilaşcu, 44, Cluj-Napoca, judeŃul Cluj, RO - 400015.

CUVINTE CHEIE : Lepomis gibbosus, biban soare, sorete, introducere, răspândire.

ABSTRACT: Considerations

regarding the origin, spreading and the actual status of the species Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758) (Pisces, Centrarchidae) in Europe and Romania.

In this paper we have gathered all the data that we could find regarding to the introduction and the spreading of the pumpkinseed sunfish in Europe and in our

country. As far as we know, this kind of synthesis was never made. In Romania, besides the literature quotations,we specify new places where pumpkinseed sunfish can be found, places that we discovered during our field research in the period of 2002-2006. In the end we discuss about the species influence in the mainland (continent) environment.

INTRODUCERE Bibanul soare - Lepomis gibbosus

(Linnaeus, 1758) (vezi foto) - aparŃine familiei Centrarchidae, autohtonă în America de Nord, în bazinul superior al fluviului Mississippi, Marile Lacuri şi bazinul Oceanului Atlantic de la Sf. LaurenŃiu până în Carolina de Sud (Bănărescu, 1964).

Denumirea genului se referă la operculele scvamoase de la reprezentanŃii acestui gen. Numele specific se referă la forma gheboasă, asemănătoare lunii pline, pe care o are corpul acestor peşti. Soretele are în mod obişnuit 12-15 cm, dar poate ajunge la 25 cm lungime totală, la vârsta maximă de 8-10 ani (Scott şi Crossman, 1973).

Trăieşte în bălŃi şi lacuri, rar în râuri de şes, unde se localizează în zone cu apă lentă, coturi, braŃe laterale. Preferă apa puŃin adâncă, cu vegetaŃie şi locurile însorite. Nu întreprinde nici un fel de migraŃii. Se reproduce de la sfârşitul primăverii până la sfârşitul verii. Masculii amenajează nişte cuiburi nupŃiale circulare, în care mai multe femele depun icrele. Masculul păzeşte icrele

I. C. Gavriloaie şi I. E. Chiş – SituaŃia actuală a speciei Lepomis gibosus în Europa şi România.

110

şi puii. Se hrăneşte cu diferite nevertebrate acvatice, mai ales chironomide şi într-o măsură mult mai mică, cu puiet de peşte şi icre.

Carnea este lipsită de gust şi are multe oase, talia peştelui este destul de mică, deci

nu prezintă o valoare economică semnificativă. A fost importat în Europa în primul rând pentru a fi crescut în acvarii. Puietul serveşte ca hrană mai multor specii prădătoare, inclusiv bibanul soare.

MATERIAL ŞI METOD Ă În această lucrare am adunat toate

datele la care am avut acces legate de introducerea şi răspândirea bibanului soare în Europa, inclusiv în Ńara noastră. Din câte ştim noi, o asemenea sinteză nu a fost făcută până acum. În cazul României, semnalăm, pe lângă

citările din literatură, noi locuri în care este prezent bibanul soare, locuri pe care le-am găsit în timpul deplasărilor noastre pe teren, în perioada 2002-2006. În final, discutăm despre impactul pe care specia îl are asupra mediului ambiant în mai multe zone de pe continent.

REZULTATE ŞI DISCUłII INTRODUCEREA ŞI

RĂSPÂNDIREA SPECIEI ÎN EUROPA Prin anii ’80 ai secolului al XIX-lea

bibanul soare a început să fie importat în mai multe Ńări europene, din motive diverse, dar în principal ca peşte ornamental pentru iubitorii de acvarii. Mai mulŃi autori consideră că prima Ńară care a importat acest peşte a fost Germania. După Freyhoff (2003), pionierul importurilor de peşti în această Ńară a fost proprietarul de heleştee Max von Dem Borne, care, începând cu anul 1882, a adus direct din SUA mai multe specii de peşti, în scop ornamental. Peştii aparŃineau mai ales familiei Centrarchidae: Micropterus salmoides, M. dolomieu, Lepomis gibbosus şi altele. După Bănărescu (1970), specia a fost introdusă în Germania abia în anul 1891 la Berneuchen, iar de aici s-a răspândit pe cale naturală, fiind observată în 1903 în cursul superior al Rinului şi în afluentul acestuia, Main. Din Germania s-a extins prin Rin, Oder şi Dunăre spre răsăritul Europei. În FranŃa, a fost introdus în anul 1885, după Holčik (1991), iar după Bănărescu (1970) – în anul 1887; din primul an s-a reprodus în câteva heleştee de lângă Versailles. În regiunea Camargue din sudul FranŃei, specia a pătruns în anii 1942-1951 (Rosecchi şi colab., 1997). Indiferent de anul apariŃiei sale în această Ńară, specia a fost introdusă tot în scop ornamental, recreativ şi tot prin import direct din SUA. În Anglia a fost semnalat în partea sudică prin anul 1890 (Copp şi colab., 2002; Klaar şi colab., 2004). A fost introdusă probabil accidental, odată cu puiet de crap

(Tandon, 1976), dar şi intenŃionat, în scop ornamental (Villeneuve şi colab., 2001). În această Ńară se găsesc cele mai nordice populaŃii de L. gibbosus din Europa. În Spania, bibanul soare a fost introdus direct din SUA, în anii 1910-1913, pentru îmbogăŃirea stocurilor naturale şi ca hrană pentru alŃi prădători, introduşi la rândul lor: somn (Silurus glanis), ştiucă (Esox lucius), şalău (Stizostedion lucioperca) (Godinho şi colab., 1997; Garcia Berthou şi Moreno-Amich, 2000a; Elvira şi Almodovar, 2001). Lacul Banyoles a fost primul loc din Spania în care a fost introdusă specia (Garcia- Berthou şi Moreno-Amich, 2000a), împreună cu Micropterus salmoides (Copp şi colab., 2004). În Italia, L. gibbosus a fost importat direct din SUA, puŃin după anul 1900 (Vigano, 1966), iar acum este o specie răspândită în întreaga Ńară (Bianco şi Ketmaier, 2001). În Belgia a fost importat direct din SUA, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, probabil tot în scop ornamental. În Olanda a fost, de asemenea, importat din SUA în anul 1903. În Ungaria specia este prezentă încă din anul 1904 (Tomeček şi colab. 2005). Vutskits (1913) o semnalează în 1909 într-un lac; în această Ńară soretele a fost adus din Germania. În Ńările din fosta Iugoslavie, cel mai probabil în Slovenia, a fost introdus la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-a naturalizat (Povž şi Šumer, 2005; Šumer şi colab., 2005), dar nu se cunoaşte exact motivul introducerii şi nici Ńara de origine.


111

În apele Bulgariei a fost semnalat, în 1921, în balta Svisciova, în legătură cu Dunărea (Cărăuşu, 1952). În Slovacia Lepomis gibbosus a fost introdus probabil din fosta Iugoslavie, odată cu puiet de crap (Tandon, 1976); e posibil, de asemenea, să fi ajuns pe cale naturală din Ungaria prin Dunăre, dat fiind faptul că, la ora actuală în Slovacia e prezent în est şi în partea inferioară a afluenŃilor fluviului (Tomeček şi colab. 2005) şi în toată Dunărea Slovacă (Holčik, 2003). Barus şi colaboratorii (1984) semnalează prezenŃa soretelui la confluenŃa Dunării cu Ipelul în noiembrie 1982, iar Žitňan şi Holčik (1976) îl semnalează în 1963-1965 în estul Slovaciei, într-un braŃ lateral al Tisei. Totuşi, până acum nu se cunosc cu certitudine originea şi data introducerii în această Ńară. În Austria, Wais-Wolfram şi colaboratorii (1999) găsesc specia în lacul Neusiedler See, dar este abundentă şi în alte regiuni ale Ńării. În Polonia specia este semnalată începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea (Piasecki şi Falandysz, 1994); este abundentă în Odra. Nu se cunoaşte originea sa în această Ńară. În Portugalia, bibanul soare este prezent din 1970-1979, dar nu se cunoaşte originea sa aici, cel mai probabil fiind pătruns din Spania. În Grecia, afost introdus accidental, probabil din Bulgaria, sub formă de puiet; naturalizat local (Economidis şi colab., 2000). Alte Ńări europene în care specia este semnalată, fără alte date suplimentare, sunt ElveŃia şi Republica Moldova. Nu avem date despre răspândirea în fosta Uniune Sovietică.

ORIGINEA ŞI RĂSPÂNDIREA SPECIEI ÎN ROMÂNIA

Începem cu semnalările citate în literatura de specialitate, apoi aducem contribuŃia noastră la cunoaşterea răspândirii actuale a lui Lepomis gibbosus în apele Ńării.

Aprox. 1910 – semnalată în Banat, în Crişuri (Bănărescu, 1970, 1981 şi 1993). 1928-1930 – semnalată în Bega (Băcescu, 1942). 1929 – găsită în lacul Sarieru (Giurgiu), probabil pătrunsă din Dunăre (BuşniŃă, 1929).

1931 – semnalată în lacul Greaca (Dimitriu, 1931). 1934 – Borcea recoltează exemplare de L. gibbosus din mai multe lacuri legate de Dunăre, între Călăraşi şi GalaŃi. 1936 – semnalată în unele canale şi ghioluri din Delta Dunării (Băcescu, 1942). 1938 – Antonescu aminteşte de prezenŃa în cantităŃi mari a speciei în mai multe lacuri şi bălŃi din sudul Ńării; semnalate exemplare răzleŃe în Prut, în comuna Pogăneşti (Băcescu, 1942). 1938-1940 – semnalată în lacul litoral Tăbăcăria, la nord de ConstanŃa (Popovici, 1942). 1940 – semnalată în Timiş, în cantităŃi mari (Băcescu, 1942). 1946 – semnalată în cursul inferior al Begăi şi Timişului, în cantităŃi mici; abundent în Beregsău şi afluenŃii săi şi în unele heleştee piscicole (Bănărescu,1946). 1956 – semnalată în DâmboviŃa, în amonte de Bucureşti (Nalbant, 1956). 1960 – semnalată în Crişul Repede la Toboliu, apoi în Berzasca (afluent al Dunării) şi în IalomiŃa, la vărsare (Bănărescu şi colab., 1960). 1968 – semnalată în toate bălŃile Dunării, rar în râuri şi lacurile litorale Razelm şi Tăbăcăria (Vasiliu şi Şova, 1968). 1975 – prezentă în toată Dunărea şi la gurile afluenŃilor, dar în număr mic de exemplare (Bănărescu şi colab., 1975). 1976 – semnalată în Balta Albă (Nalbant, 1976). 1977 – semnalată în Lacul Roşu, păstrăvăriile şi afluenŃii montani şi colinari ai BistriŃei, unde a fost introdusă pentru aclimatizare şi şi-a lărgit arealul (Battes şi colab., 1977). 1981 – Vl. Constantinescu studiază o populaŃie de biban soare din lacul Fundata, în bazinul inferior al IalomiŃei. 1990 – semnalată în cursul mijlociu al râului Olt, mai frecvent în lacurile de acumulare (Trifonof şi colab., 2004). 1991 – OŃel şi colaboratorii (1992) semnalează specia în Delta Dunării doar în lacul Babina, în efective foarte mici . 1992 – OŃel şi colaboratorii (1993) semnalează specia în Delta Dunării, de data aceasta în Razelm, tot în efective reduse.


112

2000 - Bănăduc semnalează în premieră specia în râul Cibin. 2001 - semnalată în pârâul Homorod (Wilhelm şi colab., 2004a) şi râul Crasna (Wilhelm şi colab., 2004b) în Maramureş. 2002 - Rössler spune că specia este de mult în Someş, fără alte informaŃii.

2003 - Bănăduc semnalează specia în Timiş, în Olt lângă BoiŃa (jud. Sibiu), în Cibin la 0,5 km amonte de Sibiu şi în Hârtibaciu la 0,5 km amonte de confluenŃa cu Cibinul. 2005 - semnalată în Lacul Ştiucii (Cluj) (Battes Karina şi colab., 2005). În tabelul 1 am trecut semnalările bibanului soare în cadrul cercetărilor proprii.

Table 1. Semnalări ale speciei Lepomis gibbosus în România: date personale Nr. Localitatea Data ObservaŃii 1 Bucureşti – lacul din Parcul Carol 2004-2006 abundentă 2 Bucureşti – lacul din Parcul Titan 2004-2006 abundentă 3 Bucureşti – lacul din Parcul Tineretului aprilie-iunie 2006 abundentă 4 Bucureşti – salba de lacuri de pe râul

Colentina (Băneasa, Herăstrău, Tei, Floreasca, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I şi II, Cernica)

2002-2006 frecventă

5 Bucureşti – Balta Pipera aprilie 2006 frecventă 6 DâmboviŃa - lacul Morii septembrie 2005 şi

2006 frecventă

7 DâmboviŃa - în Bucureşti iulie 2004 şi 2005 rară 8 Ilfov, la Nucet (DâmboviŃa) iunie 2004 rară 9 Heleştee ale StaŃiunii de Cercetări pentru

Piscicultură Nucet (DâmboviŃa) noiembrie şi

decembrie 2004, martie-iunie 2006

frecventă

10 Canalul Sterpu din cadrul StaŃiunii de Cercetări pentru Piscicultură Nucet (DâmboviŃa)

iunie 2006 frecventă

11 Neajlov, la Comana (Giurgiu) iunie 2004 şi mai 2005

rară

12 Valea Gurbanului, la Comana (Giurgiu) iunie 2004 şi mai 2005

exemplare izolate

13 Canalele Comasca şi Purcaru (Giurgiu)* iulie 2005 rară 14 Lacuri de pe pârâul Uila, între localităŃile

Uila şi Batoş (Mureş)* iulie 2005 abundentă; cele mai

mari exemplare văzute de noi până acum

15 Lac pe pârâul Agriş, la Voivodeni (Mureş)* august 2004 şi iulie 2005

frecventă

16 Lac la Zau de Câmpie (Mureş) septembrie 2005 frecventă 17 Pârâul LechinŃa, la LechinŃa (BistriŃa-

Năsăud)* iulie 2005 rară

18 Lacul de la Sângeorzu-Nou (BistriŃa-Năsăud)*

mai 2003 abundentă, exemplare pipernicite

19 Lacul de la Brăteni (BistriŃa-Năsăud)* frecventă 20 Râul Şieu, la Chiraleş (BistriŃa-Năsăud)* iunie 2005 rară 21 Lacul de acumulare de pe pârâul Bezid,

afluent al Târnavei Mici, pe raza comunei Sângeogiu de Pădure (Mureş)*

iunie 2004 rară

22 Ferma Piscicolă de la Ariniş (Maramureş) septembrie 2005 frecventă 23 Ferma piscicolă de la Seleuş (Arad) septembrie 2005 frecventă

Notă: (*) semnalări făcute în premieră.


113

La noi a fost semnalat pentru prima dată de BuşniŃă (1929). De atunci s-a răspândit în toate bălŃile regiunilor inundabile şi în cursurile inferioare ale râurilor ce se varsă în Dunăre şi chiar în unele lacuri litorale (Popovici, 1942). La ora actuală bibanul soare este prezent în aproape toate ecosistemele limnice de la noi din Ńară (mai rar în cele montane) şi în cursul inferior al râurilor, mai ales pe braŃele moarte. În amenajările piscicole este o specie frecventă; în râurile şi lacurile mari este destul de rar întâlnită. În Delta Dunării s-au găsit, relativ recent, exemplare izolate (OŃel şi colab., 1992 şi 1993), spre deosebire de jumătatea secolului trecut, când se pescuiau şi se transportau la piaŃă căruŃe întregi cu biban soare (P. Bănărescu, com. pers.). Deci, a existat o explozie populaŃională în primii ani ai colonizării apelor româneşti, pentru ca ulterior efectivele să scadă, specia rămânând abundentă în puŃine locuri. S-a răspândit prin reŃeaua hidrografică, uneori şi datorită precipitaŃiilor abundente şi a inundaŃiilor, mai ales a celei din 1941 (Băcescu, 1943), care a uşurat dispersia în lunca Dunării. În multe lacuri a fost introdus, odată cu alte specii, cum sunt carasul argintiu, crapul şi alte speii de interes pentru pescuit. Deseori, exemplare de biban soare au fost menŃinute în acvariile amatorilor, pe urmă fiind eliberate în natură, în alte ape faŃă de cele din care au fost recoltate.

CONSIDERAłII CU PRIVIRE LA SITUAłIA ACTUAL Ă A SPECIEI Cum a reuşit specia Lepomis gibbosus să colonizeze atâtea ape continentale? În primul rând prin introduceri repetate în acelaşi loc, apoi datorită unor aspecte particulare ale biologiei sale. În privinŃa hranei este o specie oportunistă, consumând hrana preponderentă dintr-un anumit areal pe care îl ocupă. Există şi o mare variabilitate morfologică, ceea ce i-a permis adaptarea la habitate diverse. Deşi este o specie care preferă apele stătătoare, în Spania există multe populaŃii abundente care se reproduc în apele curgătoare (Klaar şi colab., 2004).

Pe urmă, specia are un comportament de reproducere deosebit de complex. Ponta este asincronă şi este depusă în porŃii pe durata a mai multe luni, din mai până în august. Maturitatea sexuală este atinsă la 2-3 ani. Masculii ocupă teritorii înaintea perioadei de reproducere, apoi le amenajează sub forma unor cuibare nupŃiale în care mai multe femele vor depune icre. Masculii păzesc ponta şi puii, după eclozare, până când aceştia sunt suficient de mari ca să părăsească singuri cuibul. Masculii sunt foarte eficienŃi în ceea ce priveşte paza icrelor. Un alt aspect care a permis speciei o asemenea expansiune este legat tot de biologia reproducerii. Există masculi de talie mică şi care nu vor îngriji ponte şi pui, dar participă la reproducere fecundând în mod ilicit icrele femelelor care depun cu masculii mari în cuiburile amenajate de aceştia (Gross, 1979 şi 1982). Specia nu are prea mulŃi prădători în apele naturale, iar în privinŃa bolilor a preluat de la peştii europeni puŃini paraziŃi. ParaziŃii constataŃi în România sunt monogenele Urocleidus dispar şi U. similis, ambele nord-americane şi specifice, dar acestea nu au trecut pe speciile locale (Roman, 1955), apoi Dactylogyrus chondrostomi, Tetraonchus monenteron, digeneul Coitocoecum skrjabini, trematodele Diplostomulum spathaceum, D. clavatum, nematodul Hepaticola petruschewskyi, acantocefalul Acanthocephalus lucii, hirudineul Piscicola geometra, crustaceele Ergasilus sieboldi, Lernaea sp., Argulus foliaceus (Bănărescu, 1964). Piasecki şi Falandysz (1994) găsesc şi alŃi paraziŃi, în Polonia şi citează şi câteva specii nord-americane la bibanul-soare din FranŃa.

Bibanul soare a fost introdus în mai multe Ńări europene direct din SUA, la intervale scurte de câŃiva ani. Cele mai multe introduceri s-au făcut spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi primii ani ai secolului al XX-lea, în vestul continentului: FranŃa, Germania, Olanda, Belgia, Italia, Spania. Din vest s-a răspândit, pe cale naturală, spre estul Europei, prin Rin, Oder şi Dunăre, ajungând şi în România.


114

Scopul principal al primelor introduceri a fost acela ornamental, dar în Italia a fost introdus pentru îmbogăŃirea stocurilor naturale de peşti. Ulterior, în unele Ńări s-a urmărit folosirea lui ca hrană pentru peşti prădători, introduşi şi ei, cum e cazul speciei Micropterus salmoides. Sunt Ńări, chiar din vestul continentului, în care nu se ştie când şi de unde a pătruns L. gibbosus. Colonizarea apelor interioare europene de către această specie s-a făcut în mod preponderent pe cale naturală din locurile iniŃiale în care a fost introdus. Succesul a fost asigurat şi de importul repetat al speciei, direct din SUA, cum e cazul FranŃei. Mult mai rar specia a fost transportată incidental odată cu alte specii de peşti, de interes economic. Specia este răspândită preponderent în zonele centrală şi sudică, mai călduroase. Cele mai nordice populaŃii, care se găsesc în Anglia, nu depăşesc latitudinea de 52o. L. gibbosus poate influenŃa ihtiofauna şi mediul ambiant în care ajunge în mai multe moduri: competiŃie cu alte specii, consumator de icre şi puiet de peşti.

CompetiŃia cu alte specii de vieŃuitoare Se afirmă că, în Anglia, Lepomis gibbosus a afectat negativ specia Perca fluviatilis (nu se spune în ce fel), dar e necesar ca studiul să fie aprofundat (Klaar şi colab., 2004). Holčik (1991) afirmă că bibanul soare a scăzut densitatea unor populaŃii native în anumite zone din Europa, dar nu oferă informaŃii suplimentare. O altă problemă este impactul potenŃial negativ asupra unor subspecii endemice de moluşte, pe care le consumă în Spania (García-Berthou şi Moreno-Amich, 2000a). În Belgia consumă aceeaşi hrană ca şi exemplarele de talie mare de P. parva şi I. nebulosus (Declerk şi colab., 2002). În populaŃia cea mai nordică din Europa, bibanii soare convieŃuiesc cu ştiuca şi şalăul, fără a fi prădaŃi aproape deloc de aceştia. În schimb, în Ungaria sunt consumaŃi de I. nebulosus în primul rând, apoi de ştiucă. În Anglia îi consumă păsările ihtiofage.

În România sunt puŃine studii despre hrana bibanului soare. Spătaru (1967) analizează spectrul trofic la bibanul soare din câteva bălŃi din lunca inundabilă a Dunării. A reieşit destul de clar că L. gibbosus nu consumă hrana speciilor native de peşti, mai ales a celor de interes economic, iar prezenŃa icrelor de peşti în hrană este nesemnificativă. În realitate şi acelea erau propriile icre. Bănăduc (teză doctorat) a analizat hrana la mai multe specii de peşti, inclusiv L. gibbosus, şi a constatat că bibanul soare nu influenŃează negativ specii native din punct de vedere al spectrului trofic.

Consumul de icre şi puiet de peşti Aceasta este o problemă serioasă în Spania (García de Jalón şi colab., 1993; García-Berthou şi Moreno-Amich, 2000a, 2000b). Consumă mai ales propriile icre, dar este posibil ca fenomenul să fie subestimat, datorită digestiei rapide. În hrana lui Lepomis gibbosus din Ungaria (dintr-o zonă umedă dintre Tisa şi Dunăre) s-au găsit foarte rar peşti tineri (Guti şi colab, 1991).

CONCLUZII Nu există date care să arate, fără

putinŃă de tăgadă, că bibanul soare a determinat regresul sau, mai grav, dispariŃia vreunei specii native europene de la apariŃia sa în apele continentului. Dimpotrivă, puŃinele studii făcute asupra hranei au arătat că nu afectează negativ, prin concurenŃa la resursele trofice alte specii, decît tot specii invazive, cum am văzut că este cazul în Belgia. Impactul real este greu de evaluat pentru că nu există studii în apele în care L. gibbosus a pătruns realizate şi înainte de sosirea lui. La ora actuală specia este pe deplin integrată în ecosistemele acvatice din Europa şi nu este posibil şi nici fezabil să urmărim îndepărtarea sa. Însă este indicat să limităm răspândirea sa în noi habitate.


115

MUL łUMIRI MulŃumim academicianului Petru M. Bănărescu pentru materialele bibliografice şi

informaŃiile valoroase pe care le-a pus la dispoziŃia noastră.

BIBLIOGRAFIE

ANTONESCU C. S., 1938 – Elemente noi în fauna apelor dulci din România, Volumul Jubiliar „Grigore Antipa”, Hommage à son œuvre, Bucureşti, pp. 85 - 91.

BARUŠ V., KUX Z., LIBOSVÁRSKÝ J., 1984 – On Pseudorasbora parva (Pisces) in Czechoslovakia, Folia Zoologica, 33 (1), pp. 5 - 18.

BATTES K., BATTES K., STOICA I. – The occurence of zooplanktonic microcrustaceans in the diet of natural fish populations from Lake Ştiucii (Natural Reserve, Cluj county), Studii şi Cecetări, Biologie, Universitatea din Bacău, 10, pp. 95 - 100, 2005.

BATTES K., SIMALCSIK F., RUJINSKI C., LUCA C., 1977 – Dezvoltarea fondului piscicol în condiŃiile nou create prin amenajarea hidroenergetică a văii râului BistriŃa şi a poluării apelor acestuia, Anuarul Muzeului de ŞtiinŃe Naturale Piatra-NeamŃ, Seria Biologie, 3, pp. 319 - 347.

BĂCESCU M. 1942 – Eupomotis gibbosus (L.). Studiu etnozoologic, zoogeografic şi morfologic, Memoriile SecŃiunii ŞtiinŃifice ale Academiei Române, Seria III , 18 (15), pp.: 547 - 560.

BĂCESCU M., 1943 – Interesanta istorie a unei „regine” a peştilor (Eupomotis), Natura, 32 (6), pp. 221 - 227.

BĂNĂDUC D., 2000 – Ichthyofaunistic criteria for Cibin river (Transylvania, Romania) human impact assessment, Travaux du Muséum National d’Histoire naturelle „Grigore Antipa” , 42, pp. 365-372.

BĂNĂDUC D. 2003 – ContribuŃii la morfologia şi biologia speciilor genului Gobio (Gobioninae, Cyprinidae, Pisces) în România (teză de doctorat), Institutul de Biologie al Academiei Române, Bucureşti.

BĂNĂRESCU P. 1946 – Les poissons des environs de Timişoara, Notationes Biologicae, 4 (1 - 3), pp. 135 - 165.

BĂNĂRESCU P. 1964 – Pisces-Osteichthyes (peşti ganoizi şi osoşi), Fauna R. P. R.,

vol. XIII, Editura Academiei R. P. R., Bucureşti, pp. 647 - 650.

BĂNĂRESCU P. 1970 – Principii şi probleme de zoogeografie, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, pag. 87.

BĂNĂRESCU P. 1981 – Ihtiofauna bazinului Crişurilor în cadrul general al ihtiofaunei bazinului Dunărean, Nymphaea, 8-9, pp. 475 - 481.

BĂNĂRESCU P. 1993 – Considerations on the threatened freshwater fishes of Europe, Ocrotirea Naturii şi a Mediului Înconjurător, 37 (2), 87 - 98.

BĂNĂRESCU P., MÜLLER G., NALBANT T. 1960 – Noi contribuŃiuni la studiul ihtiofaunei de apă dulce a Republicii Populare Romîne, Societatea de ŞtiinŃe Naturale şi Geografie din R. P. R., Comunicări de Zoologie, 111 - 126.

BĂNĂRESCU P., GHERACOPOL OCTAVIA, PETCU A., 1975 – Pisces - Cyclostomata şi Osteichthyes, Seria Monografică „Por Ńile de Fier”, Fauna, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, p. 301.

BIANCO P. G., KETMAIER V., 2001 - Anthropogenic changes in the freshwater fish fauna of Italy, with reference to the central region and Barbus graellsii, a newly established alien species of Iberian origin, Journal of Fish Biology, 59 (A), 190 - 208.

BORCEA I., 1934 – Sur la présence du poisson-soleil américain dans le bas Danube, Ann. Sci. Univ. Jassy, 19, pp. 232 - 235.

BUŞNIłĂ T. 1929 – Micropterus salmoides Lac. în apele noastre, Pescăria şi Piscicultura, 29, p. 155.

CĂRĂUŞU S. 1952 – Tratat de ichtiologie, Editura Academiei R. P. R., Bucureşti, pp. 659 - 662.

CONSTANTINESCU VL. 1981 – Relationship of total lenght, body depth, weight with standard lenght in Lepomis gibbosus (Pisces, Perciformes, Centrarchidae) from Fundata Lake (Romania), Travaux du Muséum National d’Histoire naturelle „Grigore Antipa”, 23, pp. 213 - 223.


116

COPP G. H., FOX M. G., KOVÁČ V., 2002 – Growth, morphology and life history traits of a cool-water European population of pumpkinseed Lepomis gibbosus, Arch. Hydrobiol., 155 (4), pp. 585 - 614.

COPP G. H., FOX M. G., PRZYBYLSKI M., GODINHO F. N., VILA-GISPERT A., 2004 – Life-time growth patterns of pumpkinseed Lepomis gibbosus introduced to Europe, relative to native North American populations, Folia Zool., 53, pp. 237 - 254.

DECLERK S., LOUETTE G., DE BIE T., DE MEESTER L., 2002 – Patterns of diet overlap between populations of non-indigenous and native fishes in shallow ponds, Journal of Fish Biology, 61, 1182 - 1197.

DUMITRIU M., 1934 – O nouă specie de peşte apărută anul acesta în lacul Greaca, Buletinul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, pp. 3 - 4.

ECONOMIDIS P. S., DIMITRIOU E., PAGONI R., MICHALOUDI E., NATSIS L., 2000 – Introduced and translocated fish species in the inland waters of Greece, Fisheries Management and Ecology, 7, pp. 239 - 250.

ELVIRA B., ALMODÓVAR A., 2001 – Freshwater fish introductions in Spain: facts and figures at the beginning of the 21st century, Journal of Fish Biology, 59 (A), pp. 323 - 331.

FREYHOF J., 2003 – Immigration and potential impacts of invasive freshwater fishes in Germany, Berichte IGB, 17, 51 - 58.

GARCÍA-BERTHOU E., MORENO-AMICH R., 2000a – Introduction of exotic fish into a Mediterranean lake over a 90-year period, Arch. Hydrobiol., 149, pp. 271 - 284.

GARCÍA-BERTHOU E., MORENO-AMICH R. – Food of introduced pumpkinseed sunfish: ontogenetic diet shift and seasonal variation, Journal of Fish Biology, 57, pp. 29 - 40, 2000b.

GARCÍA DE JALÓN D., MAYO RUSTARAZO M., GALLEGO B., HERVELLA F., 1993 – Las comunidades piscícolas de los embalses

de Madrid. Directrices para su gestión, Ecologia, 7, pp. 467 - 485.

GODINHO F. N., FERREIRA MARIA TERESA, CORTES R. V., 1997 – The environmental basis of diet variation in pumpkinseed sunfish, Lepomis gibbosus, and largemouth bass, Micropterus salmoides, along an Iberian river basin, Environmental Biology of Fishes, 50 (1), 105 - 115.

GROSS M. R., 1979 – Cuckoldry in sunfishes (Lepomis: Centrarchidae), Canadian Journal of Zoology, 57, pp. 1507 - 1509.

GROSS M. R., 1982 – Sneakers, satellites and parentals: polymorphic mating strategies in North American sunfishes, Zeitschrift für Tierpsychologie, 60: 1-26.

GUTI G., ANDRIKOWICS S., BIRÓ P., 1991 – Nahrung von Hecht (Esox lucius), Hundfisch (Umbra krameri), Karausche (Carassius carassius), Zwergwels (Ictalurus nebulosus) und Sonnenbarsch (Lepomis gibbosus) im Ócsa-Feuchtgebiet, Ungarn, Fischökologie, 4, pp. 45 - 66.

HOLČÍK J., 1991 – Fish introductions in Europe with particular reference to its Central and Eastern part, Canadian Journal of Fisheries and Aquatic Sciences, 48 (1), pp. 13 - 23.

HOLČÍK J. 2003 – Changes in the fish fauna and fisheries in the Slovak section of the Danube River: a review, Ann. Limnol. - Int. J. Lim., 39 (3), pp. 177 - 195.

KLAAR MEGAN, COPP G. H., HORSFIELD R., 2004 – Autumnal habitat use of non-native pumpkinseed Lepomis gibbosus and associations with native fish species in small English streams, Folia Zoologica, 53 (2), 189 - 202.

NALBANT T., 1956 – ContribuŃiuni la studiul faunei ihtiologice a DîmboviŃei inferioare, Analele Institutului de Cercetări Piscicole, 1, 345 - 361.

NALBANT T., 1976 – Cl. Osteichthyes in Contributions à la connaissance de la faune du Nord-Est de la Plaine Roumaine, entre le Siret, le Danube et la IalomiŃa, Travaux du Muséum National d’Histoire naturelle „Grigore Antipa”, 17, pp. 221 - 224.


117

OłEL V., BĂNĂRESCU P., NALBANT T., BACALU P., COCIAŞ Ş., 1992 – InvestigaŃii asupra ihtiofaunei dulcicole a Deltei Dunării – RezervaŃia Biosferei în 1991, Analele ŞtiinŃifice ale Institutului Delta Dunării , Tulcea, 1, pp. 141 - 152.

OłEL V., BĂNĂRESCU P., NALBANT T., BABOIANU C., 1993 – Rezultatele investigaŃiilor ihtiopatologice din teritoriul RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării în anul 1992, Analele ŞtiinŃifice ale Institutului Delta Dunării , Tulcea, 2, pp. 145 - 162.

PIASECKI W., FALANDYSZ M., 1994 – Preliminary survey on parasite fauna of pumpkinseed sunfish, Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758) (Pisces, Teleostei, Centrarchidae) from warm-water discharge canal of the „Pomorzany” power plant in Szczecin, Poland, Acta Ichthyologica et Piscatoria, 24 (1), pp. 87 - 100.

POPOVICI Z., 1942 – Betrachtungen über das vorkommen des sonnenbarsches (Eupomotis aureus J.) im küstensee «Tăbăcăria» am Schwarzen Meere, Analele Institutului de Cercetări Piscicole al României, 1 (1), 59 - 65.

POVŽ M., ŠUMER S., 2005 – A brief review of non-native freshwater fishes in Slovenia, Journal of Applied Ichthyology, 21, pp. 316 - 318.

ROMAN E., 1955 – Cercetări asupra parazitofaunei peştilor din Dunăre, Editura Academiei R. P. R., Bucureşti, p. 87 - 90.

ROSECCHI ELISABETH, POIZAT G., CRIVELLI A. J., 1997 – Introduction de poisons d’eau douce et d’ecrevisses en Camargue: historique, origins et modifications des peuplements, Bulletin Français de la Pêche et de la Pisciculture, 344/345, pp. 221 - 232.

RÖSSLER R., 2002 – Die ichthyofauna des regierungsbezirkes Bistritz-Nassod in siebenbürgen, Complexul Muzeal BistriŃa-Năsăud, Studii şi Cercetări, Biologie, 7, pp. 143 - 170.

SCOTT W. B., CROSSMAN E. J., 1973 – Freshwater fishes of Canada, Bulletin of Fisheries Research Board of Canada, no. 184.

SPĂTARU P., 1967 – NutriŃia şi unele relaŃii trofice la bibanul soare – Lepomis gibbosus (Linnaeus) 1758 – din complexul de bălŃi Crapina-Jijila (zona inundabilă a Dunării) , Analele UniversităŃii din Bucureşti, seria ŞtiinŃele Naturii – Biologie, 14, pp. 151 - 162.

ŠUMER S., KOVÁČ V., POVŽ M., SLATNER M., 2005 – External morphology of a Slovenian population of pumpkinseed Lepomis gibbosus (L.) from a habitat with extreme thermal conditions, Journal of Applied Ichthyology, 21, pp. 306 - 311.

TANDON K., 1976 – Note on the systematics of the pumpkinseed, Lepomis gibbosus (Osteichthyes, Perciformes, Centrarchidae), Vĕst. Čs. Zool, Spol., 40, pp. 307 - 311.

TOMEČEK, J.; KOVÁČ, V.; KATINA, S., 2005 – Ontogenetic variability in external morphology of native (Canadian) and non-native (Slovak) populations of pumpkinseed Lepomis gibbosus (Linnaeus 1758), Journal of Applied Ichthyology, 21, pp. 335 - 344.

TRIFONOF GEORGETA, TRIFONOF P., DUMITRU I., ARDELEAN G., 2004 – ObservaŃii asupra evoluŃiei ihtiofaunei łării Făgăraşului în perioada 1950 - 2003, Arad, Studia Universitatis Vasile Goldiş, Seria ŞtiinŃele VieŃii , 14, pp. 63 - 65.

VASILIU G. D., ŞOVA, C., 1968 – Fauna Vertebratica Romaniae, Muzeul JudeŃean Bacău, Studii şi Comunicări (partea a II-a), SecŃia ŞtiinŃele Naturii, p. 39.

VIGANO A., 1966 – Il regime dietetico del persico sole (Lepomis gibbosus L.) nel Lago Trasimeno, Rivista di Idrobiologia, 5 (3), pp. 125 - 138.

VILLENEUVE F., COPP G. H., FOX M. G., STAKöNAS S., 2001 – Interpopulation variation in growth and life-history traits of the introduced sunfish, pumpkinseed Lepomis gibbosus, in southern England, Journal of Applied Ichthyology, 21, pp. 275 - 281.

VUTSKITS G., 1913 – A pisztrángsüger és a naphal meghonosodása a Drávában, Természettudományi Közlöny, Budapest, 45. pp. 748 - 749.


118

WAIS-WOLFRAM A., WOLFRAM G., AUER B., MIKSCHI E., HAIN A., 1999 – Feeding habits of two introduced fish species (Lepomis gibbosus, Pseudorasbora parva) in Neusiedler See (Austria), with special reference to chironomid larvae (Diptera: Chironomidae), Hydrobiologia, 408/409 (1), 123 - 129.

WILHELM S., ARDELEAN G., MARIAN I., 2004a – Fauna ihtiologică a pârâului Homorod (jud. Satu-Mare), Arad,

Studia Universitatis Vasile Goldiş, Seria ŞtiinŃele VieŃii , 14, 51 - 52.

WILHELM S., ARDELEAN G., 2004b – Cercetări ihtiologice în zona propusă pentru reamenajare şi protecŃie a mlaştinii Ecedea, Arad, Studia Universitatis Vasile Goldiş, Seria ŞtiinŃele VieŃii , 14, 59 - 61.

ŽITŇAN R., HOLČIK J., 1976 – On the first find of Pseudorasbora parva in Czechoslovakia, Zoologické Listy, 25 (1), 91 - 95.


119

STRÂMBA LOTIC SYSTEM ECOLOGICAL ASSESSMENT

Angela CURTEAN-BĂNĂDUC [email protected], [email protected]

Doru BĂNĂDUC [email protected], [email protected]

"Lucian Blaga" University of Sibiu, Faculty of Sciences,

Department of Ecology and Environmental Protection, 31 Oituz St.,

Sibiu, Sibiu County, RO - 550160.

KEYWORDS : river, phisico-chemical paremeters, benthic macroinvertebraes, fish, Braşov

County, Transylvania, Romania.

REZUMAT: Evaluarea ecologică a sistemului lotic Strâmba. Pentru evaluarea stării ecologice a râului Strâmba şi identificarea măsurilor de management durabil al acestui sistem lotic au fost analizate structura comunităŃilor de macronevertebrate bentonice şi a comunităŃilor de peşti (componente cheie

pentru bioeconomia râurilor de acest tip), în corelaŃie cu unele caracteristici de biotop.

Pe baza rezultatelor obŃinute a fost relevat gradul de stabilitate a sistemului lotic analizat, identificate componentele sensibile la impactul antropic şi stabilite unele măsuri pentru managemntul durabil al acestui sistem lotic.

INTRODUCTION For the Strâmba River ecological state

assessment and the identification of the sustainable management measures of this lotic system there were analised the benthic macroinvertebrates and fish communities structure (key components for this type of

river bioeconomy), in correlation with some biotope characteristics.

Based on the obtained results can be concluded the stability degree of the analysed lotic system, can be identified the anhtropogenicaly sensyble components and can be established measurements for a sustainable management of this river.

RESEARCH METHODS The presented results are based on the

field observations and the sampled biological and water samples (for phisico-chemical analyses) realised in five sampling campaignes: July, August, September, Octomber and November 2006.

For the description of the considered aquatic communities were sampled benthic

macroinvertebrates and fish quantitative samples from seven sampling stations situated along the Strâmba River (tab. 1). For the ichiofauna a suplementary sampling station was made (S0). All these sampling stations were esteblished in corelation with the biotope specificity, the main confluences and the posible presence of the human activities with a potential impact on the river.

A. Curtean-Bănăduc and D. Bănăduc – Strâmba lotic system ecological assessment.

120

Table 1. Sampling (biologic material and water) stations localisation on the Strâmba River. Sampling stations

GIS Coordonates

Altitudine (m)

S1 (1 km upstream the confluence with StrâmbăşiŃa River)

45˚41'36 N 025˚09'37 E

650

S2 (200 m downstream the fish farm; upstream the confluence with StrâmbăşiŃa River)

45˚41'50 N 025˚10'15 E

618

S3 (10 m downstream the fish ponds) 45˚41'59 N 025˚10'51 E

606

S4 (near the villa with tower) 45˚42'04 N 025˚11'14 E

599

S5 (near a small concrete bridge over which the road cross the river)

45˚42'19 N 025˚11'58 E

571

S6 45˚43'09 N 025˚13'15 E

574

S7 (500 m upstream the conflunce with the Şinca River)

45˚44'07 N 025˚13'50 E

557

The quantitative benthic samples were sampled with an Surber sampler with a surface of 887 cm2. In each station were sampled samples from four points, to can be highlighted the micro-habitas specific diversity. The benthic macroinvertebrates identification was done till the species level in the cases of the ephemeropterans and plecopterans (these being characteristic for the mountainous rivers), till the family level in the cases of the gasteropodes and dipterans, and till the order level in the cases of the rest of the groups preset in the samples. To identify the presence of the rare species were sampled qualiative samples too not only quantitative ones. There were sampled fish quantitative samples, with the hand net in the time (one hour) on effort unit; after te sampled individuals identification and counting they all were released in the river, to not affect the local fish community structure.

In September were sampled, in the same sampling stations, water samples for the physico-chemical analysis. There were determined the following physico-chemical indicators: pH, dissolved oxygen, chemical oxigen demand (COD-Mn, COD-Cr - indicators of the water organic matters level), azot amoniacal, ortofosfaŃi şi sulfaŃi. The used indicators taxonomical groups for the lotic system integrality analise were: Plecoptera Order, Ephemeroptera Order and the Osteichthyes Class. In the case of the plecopterans larvae were determined the specific diversity indexes values (Menhinik), the heterogeneity (Shanon-Wiener) and echitability, like a measure of the integrality. In the fish communities case there were tooked in consideration the indicator species and calculated the Carpathian Fish - Integrity Biotic Index for first and second order Carpathian rivers. (CF - IBI).


121

RESULTS AND DISCUTIONS 1. The Strâmba lotic sistem assessment 1.1. The benthic macroinvertebrates communities assessment

In table 2 is the structure of the benthic macroinvertebrates communities, in the river sectors (S1 - S7), with the specification of the average densities and the relative abundences for the overspecific systematical groups.

Table 2. The benthic macroinvertebrates communities structure of the Strâmba River (Da - average density, Ar - relative abundances).

Sampling station

Systematical group Da (individuals/m²)

Ar (%)

Planariidae 12 1.45 Oligochaeta 125 14.95 Gastropoda (Ancylus fluviatilis) 12 1.45 Amphipoda 17 2.03 Ephemeroptera 263 31.45 Plecoptera 171 20,45 Trichoptera 96 11.48 Coleoptera (larvae) 17 2.03 Coleoptera (adults) 10 1.20

•Chironomidae 19 2.27

S1

Diptera: •Ephydridae

113: 94

13.51: 11.24

Planariidae 11 0.48 Oligochaeta 34 1.49

Amphipoda 13 0.57

Ephemeroptera 342 15.03

Plecoptera 115 5.05

Trichoptera 152 6.68

larvae 4 0.18 Coleoptera

adults 2 0.09

•Chironomida 1591 69.90

S2

Diptera: •Ephydridae

1603 12

70.43 0.53

Oligochaeta 139 8.14

•Planorbidae 2 0.12 Gastropoda:

•Ancylidae (Ancylus fluviatilis)

4:

2

0.24:

0.12

Amphipoda 14 0.8


Plecoptera 498 29.17

Trichoptera 81 4.72


adults 4 0.24

•Chironomidae 288 16.84

S3

Diptera:

•Ephydridae

307:

19

17.95:

1.11


122

Oligochaeta 175 15.80

Gastropoda: Planorbidae 2 0.16

Amphipoda 5.5 0.50

Ephemeroptera 411.5 37.15


Trichoptera 95.5 8.62


adults 4 0.36

•Chironomidae 150.5 13.59

•Ephydridae 13.5 1.22

S4

Diptera:

•Stratiomyidae

178:

4

15.17:

0.36 Oligochaeta 114.5 3.78

•Planorbidae 6 0.20 Gastropoda:

•Ancylidae (Ancylus fluviatilis)

8:

2

0.26:

0.06

Amphipoda 60 1.98


Plecoptera 1035,5 34.17

Trichoptera 159,5 5.26


adults 13.5 0.44


S5

Diptera:

•Ephydridae

1049:

28.5

34.62:

0.94 Oligochaeta 77 2.36

Gastropoda (Planorbidae) 19 0.58

Amphipoda 84.5 2.59





adults 5.5 0.17


•Ephydridae 32 0.98

S6

Diptera:

•Psichodidae

1084.5

2

33.31:

0.06


123

Oligochaeta 86.5 5.98

Gastropoda (Planorbidae) 5.5 0.38

Amphipoda 60.5 4.18

Ephemeroptera 614.5 42.48



Coleoptera (adulŃi) 5.5 0.38


S7

Diptera:

•Ephydridae

394.5:

32

27.27:

2.21 Analising the benthic macroinvertebrates communities for the seven studied Strâmba River sectors result a five classes groups (fig. 8).

0 5 10 15 20

S1

S2

S3

S4

S5

S6

S7

Fig. 1. Tree diagram realised on the basis of the relative abundances of the systematical benthic

macroinvertebrates groups in the seven studied river sectors (average grouping distance).


124

I. The S1, S3 and S4 communities present a typical structure for the mountaineous rivers - the numerical dominant groups are the ephemeropterans and the plecopterans, oxy-rheophilic species (tab. 3, 4); it have to mentioned that in S1 and S3 sampling stations the gasteropod Ancylus fluviatilis; is present. II. The S2 community is edificated on the chironomids, these has a presence of 69,90% in the communities structure, fact which can show an alochtonous impuc of organic matter in the river water, due tu the fact that the trophic natural conditions and the biotope conditions of this river sector do not favour the mass appearance of the chironomids; IV. The S5 and S6 communities in which codominants are the chironomids, the plecopterans, folowed by trichopterans; V. S7 community in which the numerical dominants are the ephemeropterans. The Plecopterans, a systematic group characteristic for the mountainous rivers

unaffected by the human impact (very sensible at polution), present a high specific diversity, heterogeneity and echitability in te reference area - there were identified 11 plecopterans species (aproximatively 6% of the plecopterans Romanian fauna) belonging to 9 genera and 5 families (tab. 3, 4). These present the highest specific diversity (7 species) in S2 and S6. Analizing the quantitative structure of the plecopterans larvae associations of the Strâmba River (tab. 3) and their similarity on the basis of the component species relative abundances (fig. 2), it result the following clasification: a) asociations edificated by Perla marginata, present in S1 and S4; b) asociations edificated by Protonemoura intricata and Perla marginata, present in S3; c) asociations edificated by Leuctra nigra, present in S2 and S5; d) asociations edificated by Capnia bifrons, present in S6 and S7.

Tab. 3. The plecopterans larvae communities of the Strâmba River (Ar - relative abundances) Sampling stations / Ar (%) Family / species

S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 Fam. Taeniopterygidae

Rhabdiopteryx neglecta (Albarda, 1889)

0 0 22.30 0 0 0 0

Taeniopteryx nebulosa (Linnaeus, 1758)

0 0 22.30 7.60 0 3.90 0

Fam. Nemouridae Nemoura flexuosa Aubert, 1949

0 0 0 0 0 4.80 0

Nemoura cinerea (Retzius, 1783)

0 10.60 0 0 0 0 0

Protonemoura intricata (Ris, 1902)

19.94 17.04 27.70 15.40 20.25 4.80 2.60

Fam. Leuctridae Leuctra nigra (Olivier, 1811)

0 51.10 0 0 31.5 0 0

Leuctra fusca (Linnaeus, 1758)

0 0 0 0 0 29.10 13.10

Fam. Capniidae Capnia bifrons (Newman, 1839)

14.97 6.38 0 0 20.25 31.00 47.30

Fam. Perlidae Dinocras cephalotes (Curtis, 1827)

19.94 4.25 0 0 0 0.60 0

Perla marginata Panzer, 1799

45.15 6.38 27.70 61.60 28.0 25.80 37.00

Dictyogenus alpinus (Pictet, 1842)

0 4.25 0 15.40 0 0 0


125

0 5 10 15 20

S1

S2

S3

S4

S5

S6

S7

Fig. 2. Tree diagram realised based on the plecopterans larvae species relative abundances of the 7

analysed river sectors (average distance grouping).

The echitability reflect in which weight the individuals number is uniformly distributed on species. From this perspective, the equitability quantify the degree in which the real diversity is close or far by the maximum diversity, hipotetic for a particular

habitat. The equitability index values are high in all the 7 studied river sectors (tab. 4) the real diversity of the plecopterans of the Strâmba River reaching values between 75% (in S2) and 99% (in S3) of the maximum diversity.

Tab. 4. Biodiversity indexes for the plecopterans larvae communities in Strâmba River.

Sampling stations / indexes values Biodiversity index S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7

Menhinick 0.65 0.74 0.68 0.81 0.36 0.41 0.33 Shannon-Wiener

1.2 1.46 1.37 1.05 1.36 1.45 1.06

Echitabilitate 0.86 0.75 0.99 0.76 0.98 0.74 0.76


126

In the reference area there have been identified 12 ephemeropterans species belonging to 7 genera and 4 families (tab. 5). The ephemeropterans present the highest

specific diversity in S3 (9 species). The majority of these present species are stenovalente reo-oxifile.

Table 5. The ephemeropterans larvae communities structure of the Strâmba River (Ar - relative abundance).

Smpling stations / Ar (%) Family / species

S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7

Fam. Ephemerellidae Ephemerella ignita (Poda, 1761)

0 26.32 1.96 9.38 29.41 27.5 27.45

Ephemerella notata Eaton, 1888

0 0 13.73 3.13 5.88 0 0

Fam. Bätidae Bäetis rhodani (Pictet, 1843)

0 0 9.80 0 0 0 0

Bäetis carpaticus Morton, 1910

15 0 0 0 0 0 0

Centroptilum luteolum (Müller, 1776)

0 10.53 0 6.25 0 0 0

Fam. Siphlonuridae Ameletus inopinatus Eaton, 1887

0 0 3.92 6.25 5.88 0 0

Fam. Ecdyonuridae Ecdyonurus insignis (Eaton, 1870)

0 0 1.96 0 0 5 0

Ecdyonurus helveticus Eaton, 1887

30 10.53 3.92 21.87 13.73 17.5 23.53

Ecdyonurus fluminum (Pictet, 1843)

0 5.26 13.73 31.25 5.88 35 41.18

Ecdyonurus dispar (Curtis, 1834)

5 5.26 5.88 6.25 0 7.5 7.84

Epeorus sylvicola (Pictet, 1865)

50 42.10 45.10 15.62 33.34 7.5 0

Rhitrogena semicolorata (Curtis, 1834)

0 0 0 0 5,88 0 0


127

Table 6. Phisico-chemical characteristics of the water of Strâmba River, September 2006 (DO - dizolved oxigen, CCO-Mn and CCO-Cr - consum chimic de oxigen).

Sampling stations / Indicators values

S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7

pH (unit. de

pH) 7.35 7.13 7.51 7.46 7.27 7.47 7.42

OD (%)

97 103.9 102.4 120 108.3 112.4 105.2

CCO - Mn (mg/l O2)

3.9 3.5 3.5 4.68 3.9 2.33 5.46

CCO - Cr (mg/l O2)

9.44 9.44 9.44 47.2 9.44 9.44 47.2

N - NH4¯ (mgN/l) 0.06 0.06 0.06 0.06 0.06 0 0.06

N - NO2¯ (mgN/l) 0.006 0.003 0 0 0 0 0

N - NO3¯ (mgN/l) 0 0 0 0 0 0 0

P - PO4¯ (mgP/l) 0 0 0 0 0 0 0

SO4¯ (mg/l) 30.82 33.27 35.31 34.9 36.94 35.92 36.33

The benthic macroinvertebrates

communities structure (tab. 2), especialy the plecopterans and ephemeropterans species distribution and abundance (tab. 3, 5), and the

water phisico-chemical caracteristics (tab. 6) show the fact that the Strâmba River has a good ecological state, the human impact on this river being insignificant to low.


128

1.2. Fish communities assesment. During the quantitative and qualitative fish samplings there were identified 4 species belonging to 4 genera and 3 families.

Station 0. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 7 individuals The presence only of the native indicator (intolerant) species Salmo fario with the well known biotope preferences in its all life cycle reveals the responsible stream fish distribution controlling factors in this river sector: the medium river slope, the high DO values, the low temperatures, the rapids and the stony riverbed. This presence here of Salmo fario species reveal a river sector with an excellent ecological status, with no environmental stress, characterized by a high biotic integrity, and an undisturbed lotic sector of the studied river with pristine conditions. The lack of permanent human settlements favours this situation in this area. The maximum 45 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score reflects an excellent, pristine conditions and exceptional assemblage of species.

Station 1. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 13 individuals Cottus gobio Linnaeus, 1758 - 3 individuals These two species presence and the number of the sampled individuals of each species clearly emphasize the existence of the upper sector of the trout zone. This fact points out the presence of some characteristic biotope for this river sector: the river passes through an uneven relief, water with a high concentration of the dissolved oxygen, low and relatively invariable water temperature, relatively high current velocity. These species presence reveal an undisturbed and high quality habitat, as a normal situation in this river sector. The maximum 45 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score reflects an excellent, pristine conditions and exceptional assemblage of species.

Station 2. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 4 individuals

Cottus gobio Linnaeus, 1758 - 1 individuals These two species presence and the number of the sampled individuals of each species clearly emphasize the existence of the upper sector of the trout zone but also the presence of a slightly disturbance factor for the local fish communities. These screening type of study due to the time limits and the specific methodology of study and analyze can not identify the factors which induce this situation. It can be the human impact presence, the illegal fishing impact (present in the area) or/and the released water from the local fishing farms with different physico-chemical characteristics than those of the river or/and the escaped fish species influence from the local fish farms. The responsible factors for this situation can be revealed along a longer monitoring program and a special trophic interrelations (fish - macroinvertebrates) study. In conclusion the upper trout zone is present here but is clearly influenced by the local anthropogenic circumstances. The good 32 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describes a decreasing biotic integrity (in comparison with the upstream sectors) in the local fish community reflected in the decrease of both species individuals number.

Station 3. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 6 individuals Cottus gobio Linnaeus, 1758 - 1 individuals The station 3 situation regarding the fish fauna state is similar with that one of the station 2. The two species presence and the number of the sampled individuals of each species emphasize the existence of the upper sector of the trout zone but also the presence of a disturbance cause for the fish communities. These screening type of study due to the time limits and the specific methodology of study and analyze can not identify the causes which induce this situation. It can be the human impact presence, the illegal fishing impact or/and the released water from the local fishing farms with different physico-chemical


129

characteristics than those of the river or/and the escaped fish species influence from the local fish farms. The responsible factors for this situation can be revealed along a longer monitoring program and a special trophic interrelations (fish-macroinvertebrates) study. In conclusion the upper trout zone is still present here but is clearly influenced by the local anthropogenic presence. The good 33 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describes a similar situation of the local fish community biotic integrity with the station number 2.

Station 4. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 3 individuals. Cottus gobio Linnaeus, 1758 - 1 individuals Barbus petenyi Heckel, 1852 (mreană vânătă) - 1 individuals. The status of the inferior trout sub zone remain uncertain due to the fact that its indicator species (Cottus gobio) do not became a dominant species (as upstream sectors and also downstream sectors). The actual inexistence of a typical inferior trout sub zone reveals some habitat alterations or some biotic perturbations in the local fish communities. The task and the time limitation of this fish communities screening assessment do not aloud to identify the causes of this intimate phenomenon and need further specific studies. Also the first appearance of the Barbus petenyi species reveals the first connection with the Balkan barbel zone. The Barbus petenyi species first presence in the area can be an unnatural one here, this species creating a new ecological niche in a condition of a destructurated fish community here. The good 32 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describes the same biotic integrity (in comparison with the S3 and S4 sampling stations) in the local fish community.

Station 5. Salmo fario Linnaeus, 1758 - 3 individuals. The station 5 is becoming again an “upper trout sub zone” which should be in natural conditions a lower trout sub zone or a Balkan barbell zone. It is clear that the problems identified in the stations 3 and 4 induce some habitat or biotic influences in the sampling station 4. The fairly poor 23 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describes the lowest biotic integrity (in comparison with the upstream sectors) in the local fish community reflecting the low number of Salmo fario individuals and the missing of Cottus gobio species.

Station 6. - The missing of any fish species in this sampling station, in all the sampling campaigns it is problematic. This unique situation can be related with an accidental present situation or with the upstream (S3 - S5) habitat or biotic identified problems. The extension of the monitoring program is highly recommended. The very poor 1 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describes the no fish situation and is unique along the Strâmba River.

Station 7. Alburnoides bipunctatus (Bloch, 1782), (beldiŃă) - 3 individuals. Barbus petenyi Heckel, 1852 (mreană vânătă) - 1 individual. These two species presence in this river sector, show the barbell zone presence here. It can be considered a natural type of zone here in the condition in which this species individuals can came systematically from downstream rivers. The good 31 Carpathian Fish - Index of Biotic Integrity score describe here fair intolerant and sensitive species absent.


130

1.3. Strâmba Lotic system integrality assessment

Based on the benthic macroinvertebrates and fish communities analyze, we can highlight the fact that in present the human impact on the Strâmba River is insignificant to low, its integrality being close by the natural one.

Due to the fact that the edificatoare species of the characterstic aquatic communities are sensible at polution and at the natural hidrological conditions modifications (especialy at the quantitative water flow perturbations), being species stenovalente reo-oxifile, the homeostazy – stability degree of this category of ecological sistems is relatively low, as a consequence the slight modifications of the biotope conditions can determine the stenovalente species disapearing and the communities restructuring – losing of some biodiversity components (species, asociations, etc.).

Categories of human activities which can have negative effects on the natural state of the Strâmba River communities:

- pollution (including the pollution with organic biodegradable materials caming from the houses waste water, from zootechny and fish farms);

- the reduction of the water flow (due to the river water captions) under the minimum necesary lewel for the aquatic species existence;

- the modifications in the river bed profile, through ditthces, cutting meanders, etc.;

- the modifications of the river bed, through the boulders, pebbles and sand exploitation.

The socio-economic development of the area have to be in concordance with the Strâmba River ecologic system absorbtion and selfregulation capacity, development which should to be based on a local and regional management plan.

The supervision of all the Strâmba lotic system ecological quantitative and qualitative aspects it is possible now, when the human impact start to be present in the area, only through the implementation of a functional seasonaly integrated monitoring system, with structural-administrative

interconections with the superior monitoring sistems.

2. The biodiversity valuable components identification (species, comunities) from their conservation perspective The Strâmba River benthic macroinvertebrates communities prezent a characteristic structure for the Carpathian rivers, untouched by the humat activities. Remarcable is the fact that relatively few rivers shelter such rich communities in plecopterans and ephemeropterans species at such a low altitude (557 m). The key groups for the conservation measures for the benthic macroinvertebrates communities diversity are the plecopterans and the ephemeropterans. The key fish species and the most valuable indicator fish species for Strâmba River quality is in the present, no doubt, Cottus gobio species and have to be the main “actor” in a needed future ecological monitoring system implementation. The Cottus gobio species is a small sized fish. The body is short, almost cylindrical and covered by a nude tegument. The head is relatively big (it represent a percent of 26.2-33% from the total length). The cephalic lateral side is armed by a suborbitary spine, also the posterior merge of the preopercula and opercula bones are elongated and spine-merged. There exist membranes at the operculum openings. The eyes are located more dorsal on the head, which is reminded by the frog eyes. The mouth is large and rounded by horny lips. The fish has two dorsal fins, the first of them being shorter and less high than the second dorsal fin. The anal fin has almost the same length and height as the second dorsal fin and is located in opposite side of the body. The pectoral fins are elongated and have inflexible sustaining rays. The ventral fins are less developed and each of them has four ossified rays. Caudal fin is round-ended. The lateral line of the body is complete; its course is fair from the head to the caudal fin. The pore openings as a rule are positioned to ventral side.


131

Conservation status of the Cottus gobio species: in Romania had a relatively wide range; the range evolution is in regress. Its major threatening is the mountainous deforestation that is accompanying by the soil erosion and the unnatural fluctuations in the water level and temperature. Its position in Romania territory is considered as being with low vulnerability. Cottus gobio species is protected by the European Directive 92/43/EEC for habitat and species protection (Annex II), through the Law no. 462/2001 (and the last amendments) regarding the protected natural areas and the habitats and wild flora and fauna conservation. Cottus gobio species requires habitat and biocoenosis conditions characteristic for a relatively short sector on the rivers (an accentuated situation in such small rivers like Strâmba River) so any small habitat loss of these specific sectors unbalances the local populations and can induce the bullhead decline and disappearance. In the present this species position in Strâmba River is considered as being with medium vulnerability. The secondary key fish species and valuable indicator fish species for Strâmba River quality is in the present, Salmo fario species, also an important species in the needed future ecological monitoring system implementation due to its sensibility at the environmental changes. Barbus petenyi it had to be an included species in the needed future ecological monitoring system due to its status of protection. This species had a wide range in Romania in fact its range evolution is in progress. Its position is considered as being with low vulnerability. This species is protected by Law 13 of 1993 (through which Romania became a part of the Bern Convention), Anex II European Directive 92/43/EEC, through the Law no. 462/2001 (and the last amendments) regarding the protected natural areas and the habitats and wild flora and fauna conservation. The relatively small lotic habitats of these types of rivers are very sensible at the human activities induced modifications, reason for which any this kind of influence, apparent minor, can have effects on the river biota,

also on the valuable species and communities from the conservative point of view.

3. The river sectors where were identified potential problems.

The S2 sampling station river sector is characterised by an abnormal numerical weight of the chironomids in the benthic macroinvertebrates structure, fact wich can show an alohtonous imput of organic matter in the river water, becouse the natural trophic conditions and the biotope conditons of this river sector are not favourable for the mass existence of the chironomids. This river sector localisation 200 m downstream the fish farm of upstream confluence with StrâmbăşiŃa can indicate a sensible influence of it on the river.

The diversity of the plecopterans of the Strâmva River reach here values of 75% of the maximum diversity, fact wich reveal a low-insignificant human impact in the area. The Salmo fario and Cottus gobio species presence, and their sampled individuals number reveal a slightly presence of a disturbating factor for the local fish communities. This type of “screening” study, used here due to the time limitations, through the specific field work and analise methodology can not identify the factor\factors wich induced this stuation. Can be the human impact presence; illegal fishing (present in the area) or/and the fishing farm water (with diferent phisico-chemical characteristics) inputs, or/and the escaped fish from the fishing farm influence. The responsible factors for this situation can be revealed only through a medium-long monitoring plan implementation and a special study regarding the fish-invertebrates trophic inrerrelations. The good score (32) of the Carpathian Fish - Biotic Integrity Index, describe a lower (in comparison with the upstream sectors) biotic integrity in the local fish communities, reflected in the decreasing of the individuals of both two species present here, decreasing wich indicate a low human impact here. The exclusion of an accidental cause (and not a permanent one here) can be documented only through the implementation and the exploatation of a medium-long term monitoring system for this river.


132

The S5 and S6 river sectors are caracterised by a high numerical weight of the chironomids in the benthic macroinvertebrates structure. This fact can indicate also an alochtonous input of organic matter or another type (undetermined) of human impact on the river water, input wich can offer good conditions for a local high presence of the chironomids. The localisation of this river sector downstream the villa with tower can indicate its low to moderate influence on the river. The exclusion of an accidental cause (and not a permanent one here) can be documented only through the implementation and the exploatation of a medium-long term monitoring system for this river. The low number of trouts, the missing of Cottus gobio individuals and the relatively low score of the Carpathian Rivers - Biotic Integrity Index (23) in S5 reveal also the existence of a possible human impact with effects on the local fish communities. The very low score of the Carpathian Rivers - Biotic Integrity Index (1), practicaly the missing of fishes in this river sector (S6) in the samplin periods is a unique situation along the river and can be related with an accidental situation. The realisation, the implementation and exploatation of a moonitoring programme in ths river sector is highly recomended. The benthic macroinvertebrates communities structure, especialy the distribution and the abundence of the plecopters and ephemeropters species, the river water phisico-chemical characteristics and the fish commuunities state, show the fact that Strâmba River present a good general ecological state, the human impact on it being low. The exclusion of an accidental cause (and not a permanent one here) can be documented only through the implementation and the exploatation of a medium-long term monitoring system for this river, this monitoring activities results can show a final argumented imige regarding the Strâmba lotic system - human impact relation.

4. Management elements regarding the Strâmba River In any historical period and in almost all geographic regions, water was a priceless

resource but always was handled by people with divergent interests, different methods and with significant different spatial and temporal effects.

The impetus for ecological assessment and rehabilitation has arisen from the major concern of hydrobiologists over the declining quality of lotic systems as complex resources, on the Romanian territory, an accentuated phenomenon over the past seven decades. Strâmba River was protected till now by the human impact due to its relatively geographical isolation and the local traditional good practices of using the natural resources. New appeared human presence in the area determines a new nature-human impact concern here too. The anthropogenic impact consequences on this Romanian Carpathians river system shaped the patterns for the needed local and regional specific ecological rehabilitation measures and for the needed optimum conservation measures for these rivers. Remedies are proposed for four main riverine disturbances (actual or potential future disturbances), as detailed in the following subsections. Water and sediment pollution remedies. It is well known that there is a general lack of compliance with Romanian and international regulations governing waste water management. This, along with a lack of adequate effluent dilution, can be the major cause of degradation in this river. Action is needed when: the river sectors do not have an abundant supply of water for dilution; the effluent treatment conditions are not sufficient; there is actual or potential continued release of hazardous substances. Actions could include: unconditional respect of Romanian and international environmental laws by everybody; creation of a hazardous waste site evaluation unit. This unit should include biologists to represent the interests of wildlife. This unit would be involved in the process of identification and clean up of inactive and active hazardous waste sites; developing a potential resource damage claim against the major polluters; changing the inadequate physical and chemical standards used to characterize and manage wastewater treatment in Romania to protect the


133

downstream environment in the vicinity below wastewater works; ensuring the protected and semi-protected river sectors are large and dense enough to allow the river self cleaning capacity to be active enough to face new human impact pressure; managing the healthy river biocoenosis as biological capital whose interest is collected through reducing the expenses for water cleaning technologies. Hydrotechnical works impact avoidance.

This river is too small to self sustain hydrotechnical works even small ones, with no high negative effects on its biota, in consequence no hydrotechnical works are desirable here on the Strâmba River. In this way the river assimilative capacity will remain sufficiently active. River bed rocks and riverine land exploitation The following activities should be avoided: gravel mining activities; stopping determination of incentive policies for cultivation of multi-year cultures (vineyards, orchards, forests) in the area; destroying the riverine forest corridors; arable land extension within the minimum 10-25 m riverine corridor along the river banks; free access to the upper parts of catchment’s areas (limiting damage from water erosion) so that the spontaneous perennial vegetation could regenerate in the best conditions; stopping the rotating rational sylviculture and grazing activities, having regard to seasonal conditions, especially on the river banks. Remedies for protected species and areas. Remedies for protected species and areas include the following:

• protected habitats are needed which are sheltered from all human or man-related aggression. These would make excellent observation areas and serve as reference areas for monitoring and comparing to other more-deteriorated environments. The larger a protected area is, the better it could fulfill its conservation function, to offer diverse habitats and enable species to live in sufficient numbers to maintain healthy populations;

• a properly conceived protection plan is a useful aid to direct and indirect

economic development of rural communities;

• complementarity should exist, between local development and conservation, a demonstration that could be achieved in the context of rational use of wildlife;

• protection of key, rare and/or endangered species.

• this watershed use strategy must be based on the equitable allocation of water resources. It must include the minimum water flow necessary for all downstream users, known as the servitude discharge, as well as the minimum discharge required in downstream watercourse sectors, to provide the natural conditions for the existing aquatic ecosystems, known as the sanitation discharge;

• revitalization of the best traditions for land protection and use (ecological systematization of riverbanks, protection of lands near the river channel);

• a strategy of “no net loss” of wetlands. As long as wetlands may legally be destroyed, these impacts can be mitigated and compensated through restoration, creation, or enhancement of other wetlands;

• protect and restore sectors of typical local ecosystems.

Technical Aspects Related to Management Plan Implementation. The creation and the implementation of a management plan should be done with the participation of associations, groups of farmers, NGOs, and groups of specialists of different disciplines including those who work for improvement of rivers, forests, pastures, improvement of practices for use of terrain, control of erosion, etc. This would be facilitated by the creation of a functional interdisciplinary professional watersheds council. The management plan should include the criteria and indicators required for monitoring the relevant structures of the ecosystem. This management plan should be reviewed periodically in concordance with the E.U. Water Directive.


134

REFERENCES BĂNĂRESCU, P. M., 1964 – Pisces -

Osteichthyes, Fauna R.P.R., 13, Ed. Acad. Române, Bucureşti, 659 p.


135

INCIDENTAL DOLPHINS CATCH REGISTERED IN 2003, IN THE COASTAL FISHING AT THE BLACK SEA ROMANIAN LI TTORAL

Eugen ANTON

[email protected] Gheorghe RADU

[email protected] Elena RADU

[email protected] National Institute for Marine Research and Development

“Grigore Antipa” ConstanŃa, Mamaia Blvd., 300,

Constantza 3, Romania, RO - 900581.

KEYWORDS : Black Sea, dolphin, incidental catch, gill net, pound net, pelagic trawl.

REZUMAT : Capturi accidentale de

delfini înregistrate în anul 2003, în activităŃile de pescuit costier la litoralul românesc al Mării Negre. Anual, în activităŃile de pescuit costier cu unelte pasive şi active se înregistrează capturi accidentale de delfini.

În vederea elaborării unor măsuri şi recomandări care să conducă la diminuarea capturilor accidentale de delfini, s-au aprofundat cercetările privind monitorizarea fenomenelor de mortalitate a delfinilor, înregistrate în activităŃile de pescuit costier desfăşurate la litoralul românesc al Mării Negre.

MATERIALS AND METHODS

The survey zone for localize the dolphins incidentally caught in fishing gears used in the Romanian fisheries was stretched from Vama-Veche (southern littoral) to Sulina (northern littoral), from shores up to a distance of 30 - 35 Nm offshore (50 – 60 m depths). In order to obtain the information, a "Surveillance Plan" was drawn up. Some of the actions provided in this plan were: - The recruitment of the collaborators for monitoring the incidental catch. - Distribution of the observation sheets at the fishing units, fishing vessels and frontier police vessels. - Collection of the data from the collaborators on the incidentally dolphins

caught in fishing gears used in the actively and passively industrial fishery. - Commune patrolling actions with the vessels of County Inspectorate Frontier Police for registering the incidentally catch in fishing gears. The photographs respectively the filming of the fishing gears and dolphins incidental caught was carried out with same apparatus: - HP 318 digital camera - MINOLTA DYNAX 505, lens AF 28/300 mm - digital video camera SONY CCD-TRV145

The researchers shifted in field with the car or motorboat MARSUIN, purchased especially for these actions.

E. Anton et al. – Incidental dolphins catch re in the coastal fishing at the Black Sea Romanian littoral.

136

RESULTS AND DISCUTIONS Seven events of incidental catch in fishing gears (gill nets, pound nets and

trawls) at the Romanian littoral were registered in 2003 (tab. 1).

Table 1. The situation of incidentally dolphins catch, registered during March-September 2003. Crt.no.

Date Place Quadrate Species Observations

1 24.03 Corbu K3 Phocoena phocoena

- found alive; entangled in Danube shad gill net; released in the sea

2 06.05 Mamaia sat

L2 Phocoena phocoena

- found alive; entangled in pound net; released in the sea

3 18.05 Tuzla far O2 Phocoena phocoena

- 3 specimens entangled in turbot gill net; released in the sea

4 31.05 Vama-Veche

S1 Delphins delphis

- entangled in turbot gill net

5 25.07 43o47'N/ 28o42'N

S3 Delphins delphis

- found alive, in MORUNUL'S trawl; released in the sea

6 23.08 Vama-Veche

S1 Phocoena phocoena

- found alive; entangled in catch room of pound net; released in the sea

7 02.08 43o49'N/ 28o40'N

S3 Delphins delphis

- found alive; entangled in MORUNUL's trawl; released in the sea

On March 24, 2003, during their control at the trammelnets (figs. 1a, b) settled in the sea for Danube shad fishing, being in spawning migration period, the fishermen of the S.C. FREE TAX S.R.L., with office in

Corbu village (K3 quadrate), discovered an alive specimen of Ph. phocoena, entangled in the net. The fishermen disentangled the animal and released it in the sea (fig. 6).

Fig. 1a. Trammel net for Danube shad.


137

Fig. 1b. Trammel net for Danube shad.

Incidental dolphin catch, obtained in the turbot gill nets (fig. 2) were registered by the fishermen of commercial societies located in Tuzla and Vama-Veche (quadrates O2 respectively S1). So, on May 18, 2003, during a routinely control, the fishermen from

Tuzla found in the turbot gill net installations, 3 dead specimens of Ph.phocoena, entangled in the net; on May 31, the fishermen from Vama-Veche, discovered in the gear, also dead, a specimen of D.delphis.

Fig. 2. Turbot gill net.


138

From literature data resulted in that the gill nets are the most dangerous gears for the dolphins which perform displacements in searching food in the areas where these types of gears are settled (Birkun, 2001). Being manufactured from thin threads, elastic and hard visible, the gill nets have a high capacity of retaining through

hook up and entanglement; these effects can be amplified when the threads have low values of the coefficients of horizontal hanging (0.25-0.30). Due to these building features, the possibilities of dolphins to escape when they are passing through these nets, in searching food, are significantly reduced (fig. 3).

Fig. 3. Dolphin entangled in gill net.

On May 6, 2003, the fishermen from

HARS 1996 Society, established in Mamaia village (quadrate L2) (fig. 6) found a dolphin pertaining to Ph. phocoena, captive in the catch room of the pound net (the compartment with retaining role of the fishing object), settled on pillars, at 7m depths. Being still alive, restless and

frightens, the fishermen urgently begun to release it drowning down the walls of catching room, which constituted an real obstacle for escaping the dolphin. Due to its small-sized mesh, the marine pound net (fig. 4) did not permit the entanglement or hook up of the dolphins (Adam and all., 1981).


139

Fig. 4. Marine pound net.

Being equipment of large proportions, there are extreme situations when the dolphins penetrate them in searching and procurement food. In this case, the dolphins became captive, especially in the pound nets on pillars, because the upper part of the aerial net walls are at an appreciable altitude by the water level (0.5-0.75 m), constituting a true barrage in front of dolphins penetrated in the catching room of the pound net.

From the catching room of the pound net, the still alive dolphins can be release in the sea through the drowning down the lateral walls of this compartment, when the control of gear is done (the checking of the pound net for harvesting the fish from catching room is achieved 1-2 times a day). A similar case was signaled on August 28, 2003, by the fishermen of GLOBUS 2000 Society, established in Vama-Veche village (quadrate S1) (fig. 6). During a routinely control carried out at pound net, the fishermen found an alive porpoise (Ph.phocoena), captive in the catching room

of the pound net settled on pillars, at 6m depths. As in the before described situation, the fishermen urgently proceed to release it from the catching room. Another case of incidental catch was registered by the crew of the MORUNUL coastal trawler (quadrate S3) (fig. 6). On July 25, 2003, at the bending of the trawl on the deck, the fisherman team found a specimen of D.delphis, still alive, in the trawl purse. In order to give it a chance of survival, they disentangled the dolphin and released it in the sea.

Likewise, on August 2, 2003, the same team of fishermen working on MORUNUL trawler in quadrate S3, when a common dolphin (D.delphis) was caught in the trawl purse; the dolphin was released in the sea. The trawl is an active gear towed by a vessel, having a rigging system that assures it the geometric shape able to filter a bigger water volume (fig. 5).


140

Fig. 5 Fishing vessel with trawl.

The large filtration area, up to 300 m3,

represents a risk of incidental catch of dolphins, while they make movements in searching food behind the trawler (Anton et al., 2002). The chances for dolphins survival, after their penetration in the cone net of trawl, depending on strictly the moment when they are caught. So, if the incidentally dolphin catching is produced during the heave of trawl, its survival chances are high. Generally, the duration of this operation is short, and the trawl is on the water surface for the most part of time. The dolphin entered the trawl can breath up to the moment of totally recovering of the trawl on board. In the situation when the incidentally catching takes place during the launching of the trawl, the animal has no chance of survival; he is getting dead due to asphyxia, because the duration of this operation is 120 minutes.

During the movements for food, the dolphins can sometimes occur in the trawling aria, where the fishing is developing in the fish agglomerations. For example, during the trawling carried out by the "Steaua de Mare 1", on 21-25 July, within the quadrate L2, two specimens of bottlenose dolphins (T. truncatus) entered the trawl a few minutes in the very moment of heave; happily, the event had no negative effect, the dolphins escaped from the trawl. After the rising of purse trawl on deck and the fish (sprat) were discharged, a little hole was found, which permitted to a small fish quantity to be lost during the trawl heave. The two dolphins, which were searching food, profited by this fish and came near the trawl. On the whole, the situation of incidentally catching of dolphins, in terms of species and gear types, in 2003, is presented in fig. 7 and 8.


141

Fig. 6. Distribution map of the incidentally dolphins catching, in 2003.

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

1.4

1.6

1.8

2

Num

ber

March May July August

Delphinus delphis

Phocoena phocoena

Fig. 7. Situation of incidentally dolphins catching, on species, in 2003.


142

2

2 5

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Delphinus delphis

Phocoena phocoena

Tursiops truncatus

Trawl Trap net Gil net

Fig. 8 - Situation of incidentally dolphins catching, on gear types, in 2003.

CONCLUSIONS In the industrial fishing gears used in Romanian fishery (gill nets, pound nets, pelagic trawls), 9 incidentally catches were produced in 2003, out of which: - 6 alive specimens pertaining to Ph.phocoena (4 specimens) and D.dolphins (2 specimens); - 3 specimens of Ph.phocoena were death by asphyxia.

From our data resulted that the gill nets are the most dangerous fishing gears for the dolphins displacing for food procurement in the areas where these kind of gears are settled. In order to reduce the incidental dolphins catch, during the industrial fishing operations, some measures are proposed: - To prepare a set of annual regulations for fishing in areas with high concentration of dolphins.

- To intensify the control patrolling in the fishing areas by the Frontier Police, Coastguard, Fishing Inspection.

- Education-training of the fishermen for correct handling of the techniques of disentanglement and releasing of the dolphins incidentally caught in the fishing gears and their registration. - To modify the methods and fishing gears respectively the introduction of the fishing practices less dangerous.

- To achieve and implement some fishing methods and gears no dangerous for entanglement the dolphins; the fishermen have to be assisted in this changing and using. - To establish a limit for by-catch in the fishery with high degree of danger, beyond which the fishing is closed. - To close the fishing on a period and in a zone where the by-catch is a problem and is predictible in time and space.


143

AKNOWLEDGEMENTS The paper is based on data and

information obtained in framework of Life-Nature Project “Conservation of dolphins from the Romanian black Sea waters” (2001 - 2004).

On this way I wish to thank contributors and colleagues which carried on activities in the project.


144

REFERENCES ADAM A., BOGATU D., RĂUłĂ M., CECALĂ L., JELESCU N., NICOLAU C., FIRULESCU C., 1981 - "Pescuitul Industrial. Ed. Tehnică, Bucureşti. ANTON E., NICOLAEV S., ADAM A., ADAM A., 2002 - Aprecieri asupra riscului prinderilor accidentale a delfinilor din Marea Neagră când se folosesc tehnicile curente ale pescuitului comercial. Analele UniversităŃii

"Dunărea de jos" GalaŃi, Fascicula VII - Pescuit şi Acvacultură, anul XIX-XX, pp. 25 - 32.

BIRKUN A. A. Jr., 2001 - Interaction with fisheries, monitoring of by catche, in ACCOBAMS Training course on cetacean monitoring in Black Sea, 3 - 5 december 2001, ConstanŃa, Romania.


145

EVIDENCES REGARDING THE MEDICATION BASED ON RESIN SUBSTANCES OF VEGETAL ORIGIN

IN THE COLLECTION OF THE PHARMACY HISTORY MUSEUM IN SIBIU

Minodora BAN [email protected]

Muzeul de Istorie Naturală, Str. CetăŃii, nr. 1,


KEYWORDS : resin substances, drugs, collection, The Pharmacy History, Sibiu.

REZUMAT : Dovezi privind

medicaŃia pe bază de substanŃe rezinoase de origine vegetală în colecŃia Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu

Lucrarea prezintă substanŃele rezinoase de origine vegetală, folosite la prepararea medicamentelor pe parcursul secolelor XVIII - XIX, existente în colecŃia Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu.

ColecŃia cuprinde 25 de substanŃe rezinoase care au ca sursă primară diferite specii de plante aparŃinând următoarelor familii: Anacardiaceae, Apiaceae, Berberidaceae, Bursseraceae, Clusiaceae, Convolvulaceae, Cupressaceae, Euphorbiaceae, Fabaceae, Pinaceae, Styraceae şi Zygophylaceae.

După cantitatea de rezină pe care o conŃin şi după modul de asociere al acesteia, substanŃele se grupează astfel: rezine, gume-rezine, oleo-rezine, balsamuri şi gudroane.

Din studiu rezultă că aceste substanŃe rezinoase au constituit surse dimportante de materii prime în prepararea medicamentelor de uz intern şi extern, sub diverse forme farmaceutice, precum: electuarii, siropuri, tincturi, pulberi, pilule, capsule, supozitoare, linimente, emulsii, mixturi, pomezi şi unguente.

Prezentarea substanŃelor rezinoase se face în ordine alfabetică, cu denumirea ştiinŃifică şi în cadrul fiecăreia se oferă date referitoare la: denumirea ştiinŃifică a plantei de la care provine, familia, forma farmaceutică şi efectul terapeutic.

INTRODUCERE During the entire evolution of the

therapeutics, from empiric ones to science, the phitotherapy was, as a rule, the first one used, situation that was due to the huge healing potential of the plants as well as due to their accessibility.

Among the components of vegetal origin having an important pharmaceutical applicability there are the resin substances as well. These are the products of the secondary metabolism of some vegetal species, as a result of some normal physiologic processes

or as a result of some pathologic states – normal or provoked ones.

The item of this work is the presentation of the medical products based on resin substances, that are to be found in the collection of the History Museum of Pharmacy in Sibiu, conclusive evidences of their use in the therapy of the 18th and 19th century.

The resin substances in the medication products, that are to be found in the collection, have, as their primary source different species of plants belonging to the following families: Anacardiaceae, Apiaceae,


146

Berberidaceae, Bursseraceae, Clusiaceae, Convolvulaceae, Cupressaceae,

Euphorbiaceae, Fabaceae, Pinaceae, Styraceae and Zygophylaceae.

Taking into account the resin quantity, which they contain, and its association way, the resin substances fall into the following groups: resin substances, rubber-resin, oil-resin, balms and tars.

We present, as follows the resin substances in alphabetical order, having their official name and within each of them offering data regarding to: the scientific name of the plant, its family, the pharmaceutical shape and the therapeutic effect.

Ammoniacum – the rubber - resin Amoniae comes from the latex of the plant Dorema ammoniacum Don, Apiaceae. The pharmaceutical form and the therapeutic effect: emulsion, syrup, electuarium, pills; expectorant, antispasmodic, general stimulus.

Asa foetida – the rubber - resin Asa foetida is extracted by incisions from the plant rhizomes Ferula asa-foetida L., Apiaceae. The pharmaceutical form and the therapeutic effects: solution, syrup, elixir, tincture, pills, powder; carminative, antispasmodic, vermifuge, antinevrouses.

Balsamum Copaivae – Copaiva Balm, is an oil-resin obtained by incisions in the trunk of the tree Copaifera officinalis L. and other Fabaceae species. It is used as solution, jelly capsules, pills, and suppositories, having antiseptic and antigonorrhoea effects, being a urinary disinfectant.

Balsamum Peruvianum – Peru Balm, a pathologic product obtained by incisions done in the bark and trunk of the tree Myroxylon balsamum Harms., var. pereirae Baillon, Fabaceae. It is prepared as ointment, liniment and pomade, having a healing, antiseptic, antiparasites and antimycosis effect.

Balsamum Tolutanum – Tolu Balm, pathologic exudates obtained by incisions in the bark and trunk of the tree Myroxylon balsamum Harms., var. genuinum Baillon, sin. Myroxylon zoluifera H. D. K., Fabaceae. The pharmaceutical form and therapeutic effect: the Tolu tincture, the Tolu syrup, pills, pomades, ointments; antiseptic and disinfectant effect of the breathing ways, expectorant, antiparasites effect.

Benzoe – Benzoe Resin (myrrth) resulted as a physiologic process or by incisions in the trunk of the trees of Styrax benzoin Dryander, Styrax tonkinense Craib, and other Styraceae species. Benzoe has expectorant, antiseptic and healing features. It is used as tincture, in inhalations and as ointments and pomades.

Elemi – The Elemi resin is an oil-resin extracted from the trunk of the tree Canarium luzonicum (Blume) A. Gray, Burseraceae. It is used in preparations having an external use – ointments, plasters having an irritant and topic effect.

Euphorbium – the rubber resin Euphorbia is extracted from the tree Euphorbia officinarum L., Euphorbia rezinifera Berg., Euphorbiaceae. It is used in external use preparations – plasters, ointments having a vesicant and irritant effect.

Galbanum – the rubber resin Galbani is obtained from the latex of the plant Ferula Galbaniflua Boiss. Buhse, Apiaceae. It is prepared as pills, mixture, plasters; curative, antispasmodic effects, emenagog, anticatarrhal, aromatic.

Guajacum – the rubber-resin Guaiac is extracted from the trunk of the tree Guajacum officinale L., Zygophylaceae. It is used as antirheumatic and sudorific, as powders, pills, drops, emulsions, electuarium.

Gummi guttae – the rubber gutta is the rubber resin obtained by drying the latex produced by Garcinia hanburyi Hooker, Clusiaceae. It is used as purgative, vermifug – antihelmintic, as pills, emulsions and drops.

Jalapae – the resin Jalapa is extracted from the root of the plant Exogonium purga Benth., Ipomoea purga Rayne, Convolvulaceae. This resin is a part of the laxative and purgative pills, as well as the Ialapa tincture, simple or compound.

Kino – the Kino resin is obtained from the latex from the trunk of the tree Pterocarpus marsupium Roxb., Fabaceae. It is prepared as powder, pills, tincture, having an astringent, antidiarheea and haemostatic effect.

M. Ban – Medication based on resin substances of vegetal origin..

146

Lacca – the rubber-resin comes from the tree Aleuritis laccifera Willd, Euphorbiaceae, as a result of the stings of an insect – Coccus ficus. It is a part of the solutions having an antiseptic and deodorizer effect.

Mastiche – Mastix is the resin obtained from the trunk of the tree Pistacia lentiscus L., Anacardiaceae. It is used at the preparation of the dental liniament and cement.

Myrrha – the rubber-resin comes from the trunk of the tree Balsamodendron mirrha Ness ab Esenb., Burseraceae. This resin was used as disinfectant and deodorizer of the mouth, as solutions, powder, pills.

Olibanum – the incense is the rubber-resin obtained from the trunk of the trees Boswellia seratta Coleb., Boswellia thurifera Roxb, and other Burseraceae species. It is used as a smoke producing powder, ointment and plaster, having an antiseptic and aromatic effect.

Pix cadi – Oleum cadi, vegetal tar obtained by dry distilation of the wood Juniperus oxycedrus L., Cupressaceae. It is used in preparations for external use as ointments, parasiticide and antiseptics.

Pix Liquida –is a pine tree tar, obtained by dry distillation of the wood of different species of Pinus, Pinaceae. It is used as antiseptic in lung diseases as Liquor Picis or properly in dermatological diseases.

Podophyllium – the Podophilli resin is a resin substance extracted from the rhizomes of the plant Podophyllum peltatum L., Berberidaceae. This resin is a part of the composition of the purgation pills and in preparations of external use with caustic effect.

Sanguis Draconis – the Draconis resin is extracted from the trunk of the tree Pterocarpus draco L., Fabaceae. It is used as astringent, haemostatic, antibacterial as solution and powder.

Scammonium – the Scamoni resin is extracted from the root of the plant Convolvulvus scammonia L., Convolvulaceae. The resin is a compound of the laxative and purgative pills and in the composition of the Ialapa compount tincture.

Styrax Liquidus – it is a balm obtained from the trunk of the tree Liquidambar orientalis Mill., Styrax officinalae L., Styraceae. The balm is a part of the composition of the preparations for external use – pomades, ointments having a topic, healing and antipsoriaziz effect.

Terebinthina communis – the ordinary turpentine, is an oil-resin one which comes from the natural cracks or by the incisions made in the bark of the tree Pinus sylvestris L., and other Pinaceae species. The ordinary turpentine is used as antiseptic in dermatological diseases as ointments and plasters. By the distillation of turpentine is obtained the turpentine oil, used for the preparation of emulsions and liniments having an antiseptic and revulsion action.

Terebinthina Laricina – the Venice Turpentine, is an oil-resin obtained from the tree Larix decidua Mill. sin Pinus larix Poiret, Pinaceae. It is used as mixtures, liniments and emulsions having an antiseptic effect.

Studying this collection leads us to the idea that the resin substances of vegetal origin had been important raw materials in the preparations of medicines, due to their active principles in their composition and from a historical point of view they can be found under multiple therapeutics forms.

The aim of this study is to introduce these new data in the scientific – informational circle, these being an interesting item for the historiography of the Romanian pharmacy as well as European one. The evidences of these are to be found in the collection of The History Museum of Pharmacy in Sibiu.

M. Ban – Medication based on resin substances of vegetal origin..

148

REFERENCES CRIŞAN E., 1996 –„Materia Medica de

Transylvanie”, Bibliotheca Museu Napocensis, XIV, pp. 73 - 184.

GOINA T. şi colab., 1967 – „Farmacognozie” , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pp. 260 - 272.

HAGER H., 1888 –„Handbuch Pharmaceutischen Praxis”, Erster Band, Zweiter Band, Verlag von Julius Springer, Berlin.

ISTUDOR V., 1998 – „Farmacognozie; Fitochimie; Fitoterapie” , Ed. Medicală, Bucureşti.

*** 1774 – „Pharmacopoea Austriaco-Provincialis” , Viennae.

*** 1862 – „Pharmacopeea Română” , EdiŃia I, Bucureşti.

*** 1943 – „Pharmacopeea Română” , EdiŃia V, Bucureşti.

*** 1998 – „Pharmacopeea Română” , EdiŃia X, Bucureşti.


149

REMEDII HOMEOPATE DE BAZ Ă ÎN COLECłIA MUZEULUI DE ISTORIE A FARMACIEI DIN SIBIU

Minodora BAN [email protected]

Muzeul de Istorie Naturală, Str. CetăŃii, nr. 1,


KEY WORDS: basic homeopathic remedies, collection, The History of the Pharmacy, Sibiu.

ABSTRACT: Basic homeopath

remedies in the collection of the History Museum of Pharmacy in Sibiu

The work presents the basic homeopath remedies in the collection of the History Museum of Pharmacy in Sibiu, which represent a special historic and documentary value regarding the homeopath medication used at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century.

The collection consists of 525 basic homeopath remedies, which have been overtook from the old pharmacy in Sibiu, called AT THE ANGEL. The area of the representation is an European one, taking into account the original source of the remedies, respectively the labs and pharmacies in: Dresda, Stuttgart, Leipzig, Berlin, Budapest and London.

The homeopath remedies were prepared from different raw materials such as: 296 vegetal products, 30 animal products, 187 chemical products and 12 biotherapeutical ones.

The pharmaceutical forms of presentation are, as follows: tinctures – both vegetal and animal ones, notices in Q, solutions, powders, corpuscle, granules and tablets. These pharmaceutical forms are prepared as dilutions and triturations, done

in the decimal scale (1:10), noted with D or in centesimal scale (1:100), noted with C.

The triturations prepared from insoluble, active substance and lactose, with an excipient, is noted with T (ex: Lithrium carbonicum T1).

The triturations prepared by the impregnation of the lactose with the original tincture or with the active substance dilution are noted with Q, D and C (ex. Powder Coffea Q, Powder Nux vomica D3, Septium corpuscule C30).

The study of the homeopath collection emphasizes the fact that the remedies were, mostly, of natural origin, having a vegetal preponderance. Also, it results that the original tincture (so-called mother tincture) constitutes the base of the preparations.

The remedies are presented taking into account their origin source and within this criteria, after their inscriptions. The pieces, which don’t contain in their inscription the name of the issuing pharmacy, fall into the last chapter of the work.

The catalogue offers for each and every type, data referring to: name, date, description, inventory number and the inscription regarding the name of the remedy, the inscription regarding the origin name and the inscription on the stamps.

M. Ban – Remedii homeopate în Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu..

150

INTRODUCERE ColecŃia homeopată face parte din

patrimoniul Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu, reprezentând o valoare istorică şi documentară deosebită privind medicamentaŃia practicată în terapeutica homeopată de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea.

ColecŃia conŃine 2915 piese cu preparate homeopate care au fost preluate de la vechea farmacie sibiană ”La Înger”. MenŃionăm faptul că aria de reprezentare a colecŃiei este europeană, având în vedere sursa primară de provenienŃă a remediilor, respectiv laboratoare şi farmacii din Dresda, Stuttgart, Leipzig, Berlin, Budapesta, Londra.

Studiul de cunoaştere, în ansamblu a colecŃiei a constituit obiectul unei lucrări anterioare în care remediille au fost prezentate sub formă de repertoriu. În contextul acestei lucrări ne-am orientat atenŃia asupra remediilor homeopate de bază, care au constituit punctul de plecare în prepararea diluŃiilor.

Baza homeopată cuprinde 525 de remedii, preparate din materii prime diferite, şi anume: 296 produse vegetale, 30 produse animale, 187 produse chimice şi 12 bioterapeutice. Remediile prezintă inscripŃii referitoare la denumirea preparatelor şi a farmaciei emitente. Denumirea remediilor este în limba latină, la fiecare indicându-se diluŃia (ex.: Abies nigra D2).

Formele farmaceutice de prezentare sunt următoarele: tincturi-mame vegetale şi animale, notate cu θ, soluŃii, pulberi, globule, granule şi tablete. Aceste forme farmaceutice sunt preparate sub formă de diluŃii şi trituraŃii, efectuate în scara decimală (1:10), notate cu D sau centezimală (1:100), notată cu C.

TrituraŃiile preparate din substanŃa activă insolubilă şi lactoză, ca excipient, sunt notate cu litera T (ex.: Lithium carbonicum T1). TrituraŃiile preparate prin impregnarea lactozei cu tinctura-mamă sau cu diluŃia de substanŃă activă sunt notate cu litera θ, D şi C (ex.: Coffea pulbere θ, Nux vomica pulbere D3, Sepsinum globule C30).

Remediile homeopate de bază sunt preparate în doze separate, cu excepŃia la: Mormodica balsamina, Rosmarinus officinalis

şi Uva ursi, care se prezintă ca preparate

complexe (oligoplexe), ce conŃin mai multe remedii, în diluŃii joase, într-un singur flacon.

În cadrul produşilor chimici sunt prezentate produsele complexe, denumite prin modul lor de preparare şi anume: calcium aceticum solutum Hahnemanni, calcium carbonicum Hahnemanni, causticum Hahnemanni, hepar sulfuris Hahnemanni şi mercurius solubilis Hahnemanni.

Studiul colecŃiei homeopate arată faptul că remediile erau, în majoritate, de origine naturală, cu preponderenŃă vegetală.

Referitor la forma farmaceutică rezultă că tinctura-mamă constituia baza preparatelor, soluŃiile şi pulberile erau în număr preponderent, globulele, granulele şi tabletele în număr mai redus.

Raportat la conŃinutul colecŃiei, un număr de 97 remedii au fost experimentate pentru prima dată de Hahnemann. Remediul China, care a fost punctul de plecare a lui Hahnemann în homeopatie, este reprezentat în colecŃie, ca remediu de bază, ca tinctură.

Starea de conservare a pieselor este în general bună şi majoritatea conŃin urme sau cantităŃi apreciabile din preparatele originale, unele fiind sigilate.

Valorificarea ştiinŃifică a acestei colecŃii s-a realizat şi continuă să se concretizeze prin cele două forme specifice instituŃiei deŃinătoare: publicistic şi expoziŃional, atât în expoziŃia de bază, cât şi în contextul unor expoziŃii temporare cu tematică adecvată.

Prin conŃinut şi aria de reprezentare, această colecŃie este purtătoarea unui cumul de informaŃii foarte preŃioase, sub aspect istorico-documentar, pentru toŃi cei care se apleacă asupra cunoaşterii istoriei şi evoluŃiei acestei doctrine terapeutice în arealul românesc şi european.

Prezentăm în continuare piesele după locul de provenienŃă şi în cadrul acestui criteriu după inscripŃie. Piesele care nu conŃin în inscripŃii denumirea farmaciei emitente constituie ultimul capitol al lucrării.

Catalogul oferă, pentru fiecare tip, date referitoare la: denumire (a), datare (b), descriere (c), număr de inventar şi inscripŃia privind denumirea remediului (d), inscripŃia privind locul de provenienŃă (e) şi inscripŃiile de pe timbre (f).


151

CATALOG

1 - 5 a. Flacoane homeopate – 5 piese. b. Începutul secolului al XX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Piesele F1105, F1421, F2025 prezintă câte o etichetă cu inscripŃia neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi o altă etichetă cu inscripŃie roşie pe fond alb privind provenienŃa; piesele F2124 şi F2723 prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F1105 = DIPTHERINUM 30, Strenght or Potency; F1421 = INFLUENZINUM 30, Strenght or Potency; F2025 = PERTISSIN 30, Strenght or Potency; F2124 = PSORINUM 30; F2723 = TUBERCULIN BURNETT 200. e. New Adress KEENE & ASHWELL Ltd., 6 SOUTH MOLTON STREET, NEW BOND ST. LONDON, W.

6 a. Flacon homeopat. b. Începutul secolului al XX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F1492 = KALIUM BIJODAT 50g. e. C.A.F. KAHLBAUM G.m.b.H. ADLERSHOF BEI BERLIN.

7 a. Flacon homeopat. b. Începutul secolului al XX-lea.

c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi a farmaciei; a doua etichetă are inscripŃia albă pe fond roşu privind provenienŃa. d. Nr. inv. F1185 = Ferrum albuminatum cum Natrio citrico in lamellis. e. J.D. Riedel – E. De Haen A – G Berlin.

8 a. Flacon homeopat. b. Începutul secolului al XX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă două etichete cu inscripŃia neagră pe fond alb. d. Nr. inv. F2077 = Platina D3. e. Dr. Giserius jr. hergestellt von Carl Gruner's homeopath Officin Berlin w. 62.

9-13 a. Flacoane homeopate – 5 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu gât prevăzut ci filet, cura cu cioc de turnare, închis cu buşon. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei. d. Nr. inv. F2703 = Tinct. Collinson θ; F2705 = Tinct. Ledum θ; F2706 = Tinct. Rheum θ; F2708 = Tinct. Urtic. ur. θ; F2709 = Tinct. Verbasc.θ. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN.


152

14 a. Cutie homeopată. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Cutie de carton, culoare albă, de formă cilindrică, cu capac. Are două benzi circulare, de culoare roşie. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea farmaciei; alte trei etichete cu inscripŃii albastre pe fond alb. d. Nr. inv. F1852 = Mercur. Chromicus oxydul. D1, Tart. 10 grm., Ara P. 1, El nem adhato! Ingyenes orvosi minta. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN.

15-26 a. Flacoane homeopate – 12 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; F280 închis cu buşon. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃia roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; piesa F101 are a doua etichetă, pe dop, având inscripŃie albă pe fond negru; F533 prezintă eticheta 1 şi timbru. d. Nr. inv. F101 = Actaca θ, et. 2: ORIGINAL PACKUNG F.R.1; F254 = Apis D1 = θ; F280 = Amygdalae amarae D1 = θ; F410 = Aurum muriat. D2; F533 = Bromim D2 = θ; F955 = Colchicum θ; F984 = Conium θ; F1085 = Digitalis θ; F1806 = Mezereum θ; F2059 = Phytolacca θ; F2139 = Pulsatilla θ; F2322 = Scilla θ. e. DR. MADAUS & Co., ABT. HOMOÖPATHIE, RADEBEUL . f. Homoöpathie Biochemie, Dr. Madaus.

26-30 a. Flacoane homeopate – 4 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea.

c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; F1226 sigilat; F2459 cu gât prevăzut cu filet, gura cu cioc de turnare, închis cu dop de sticlă. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; piesele F1226, F2191, F2433 au a doua etichetă, pe dop, având inscripŃie albă pe fond negru; piesele F2191 şi F2653 prezintă şi câte un timbru. d. Nr. inv. F1226 = Fucus θ = D1, ORIGINAL PACKUNG S.H.R.; F2191 = Quercus glandis spirit. θ, ORIGINAL PACKUNG P.E.H.; F2433 = Spirea ulm. D1, ORIGINAL PACKUNG F.R.L.; F2653 = Teucrium mar. ver. θ. e. DR. MADAUS & Co., AHARMAZEUT FABRIK. G.M.B.H., ABT. HOMOÖPATHIE, RADEBEUL . f. Homoöpathie Biochemie, Dr. Madaus.

31-39 a. Flacoane homeopate – 9 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie albă pe fond negru şi este identică la acest tip de flacoane. d. Nr. inv. F158 = Agraphis nutans θ , et. 2: ORIGINAL CSOMAGOLAS ”MADAUS” ; F160 = Aletris farin. θ; F363 = Artemisia θ; F897

= Cimifuga θ, Ara P. 10.30; F1136 = Erigeron acre θ; F1230 = Fumaria θ; F2044 = Phellandrium θ; F2075 = Plantago major θ; F2756 = Valeriana θ. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN.


153

40 a. Flacon homeopat. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă cu inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie albă pe fond negru. d. Nr. inv. F2730 = Uranium nitric θ , et. 2: ORIGINAL CSOMAGOLAS ”MADAUS”. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN.

41-54 a. Flacoane homeopate – 14 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie albă pe fond negru şi este identică la acest tip de flacoane. d. Nr. inv. F53 = Acid. oxal. C28, et. 2: ORIGINAL PACKUNG F.R.L. ; F109 = Actaea racem. C28; F228 = Antimon. arsenicos C4; F288 = Argentum C28; F416 = Aurum jodat D2; F434 = Barium acetic C29; F1213 = Formica rufa C4; F1575 = Lac caninum C28; F1964 = Nymphaea odor. θ; F1966 = Oenanthe crocata C4; F2087 = Plumbum C28; F2135 = Ptelea trifol. C4; F2228 = Rhus vernix C4; F2358

= Sumbulus C4. e. DR. MADAUS & Co., ABT. HOMOÖPATHIE, RADEBEUL.

55-67 a. Flacoane homeopate – 13 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie albă pe fond negru referitoare la originalitatea flaconului; F1177 are şi timbru. d. Nr. inv. F873 = Chionanth. virg. θ, ORIGINAL PACKUNG C.R.L. ; F981 = Conchae praep.. D28 ORIGINAL PACKUNG R.R.L. ; F1026 = Cupressus sempervir. C2, ORIGINAL PACKUNG P.K.S.; F1167 = Evonymus europ. D28, ORIGINAL

PACKUNG R.R.L. ; F1169 = Fagopyrum C4, ORIGINAL PACKUNG C.R.L. ; F1177 = Ferula sumbul. θ, ORIGINAL PACKUNG P.E.H. ; F1419 = Indigo C28, ORIGINAL PACKUNG L.R.P.; F1659 = Lupulinum θ = D1, ORIGINAL PACKUNG C.R.M.; F1723 = Medorrhinum D10, ORIGINAL PACKUNG L.R.P.; F2026 = Petasites D2, ORIGINAL PACKUNG P.R.L.; F2069 = Piscidia erythrina C4, ORIGINAL PACKUNG C.R.L.; F2230 = Ricinus commun.. D1, ORIGINAL PACKUNG C.R.L.; F2790 = Lincum C28, ORIGINAL PACKUNG S.P.L.. e. DR. MADAUS & Co., ABT. HOMOÖPATHIE, RADEBEUL.

68-116 a. Flacoane homeopate – 49 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei. Piesele F122, F815, F1055, F1376, F2023, F2436, F2483 prezintă şi câte un timbru. d. Nr. inv. F117 = Aesculus θ; F248 = Antimon. tartar. C4; F276 = Apocynum cannab. θ; F285 = Aralia racem. θ; F341 = Arsenicum met. C4; F367 = Arum triphyllum θ; F376 = Asclepias tuberos C4; F419 = Avena sativa θ; F420 = Baccillinum C28; F422 = Badiaga θ = D1; F578 = Cajeputum C4; F582 = Calcarea carb. Hahnemanni; F667 = Calendula θ; F773 = Caulophyllum θ; F815 = Cedron C5; F982 = Condurango C28; F1021 = Croton tigl. C4; F1055 = Cyclamen θ; F1125 = Echinacea θ; F1130 = Epiphegus virgin. C28; F1154 = Euphorbia corollata D3; F1224 = Fraxinus amer. θ; F1308 = Helianthus annuus θ; F1313 = Helleborus θ = D1; F1347 = Hura brasiliens C5; F1364 = Hydrarg. Bijod. C29; F1376 = Hydrocotyle asiat θ = D1; F1460 = Juglans θ; F1696 = Magnes formicic D1; F1716 = Marmorek C28; F1735 = Melilotus θ; F1747 = Menyanthes θ; F1837 = Myrica cerif. θ; F2004 = Origanum vulg. θ; F2008 = Paconia θ; F2021 = Passiflora θ; F2023 = Pastinaca sativa θ; F2052 = Phosphorus C198; F2116 = Prunus spinosa θ; F2249 = Rumex θ; F2263 = Sabal serrulata θ; F2287 = Sambucus nigra θ; F2414 = Solanum nigr. C4; F2436 = Spongia θ; F2481 = Stellaria media θ; F2483 = Sterculia acumin. θ; F2573 =


154

Symphoricarpus racem. C4; F2622 = Tarantula θ; F2737 = Urtica C28. e. DR. MADAUS & Co., ABT. HOMOÖPATHIE, RADEBEUL. f. Homoöpathie Biochemie, Dr. Madaus.

117-129 a. Flacoane homeopate – 13 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea laboratorului de preparare. d. Nr. inv. F671 = Camphora θ; F681 = Camphora Rubini θ; F764 = Carduus mar. θ; F834 = Chelidonium θ; F908 = Cina θ = D1; F1247 = Graphalium θ; F1447 = Jaborandi D1; F1832 = Mormodica Oligoplex: Cham. D2, Mom. D3, Oleand. D4, Opunt. D3, Magn. mirt. D3, Pulsat. D4, Chin. sulf. D5, Podoph. D4; F2163 = Pirogenium D24; F2212 = Remedium Canalis, sec. Dr. Schimert; F2248 = Rosmarinus Oligoplex: Cauloph. D3, Pulsat. D4, Rosm. D3, Conium mac. D4, Adrenalin D6, Thireoidinium D5, Hyphoph. Extr. D4, Ovariin D4, Crocus D4; F2251 = Ruta θ; F2753 = Uva ursi Oligoplex forte: Clem. D2, Collins D2, Euphr. D2, Dulc. D3, Helleb. D3, Lycopod. D3, Uva ursi D2, Santonin D4, Argent. Coll. D5, Rhus arom. D1. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN, megbizásábol gyártja Szilágyi Imre gyógyszerész laboratoriuma BUDAPEST.

130 a. Flacon homeopat. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă cu

inscripŃie roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă are inscripŃie albastră şi fond alb. d. Nr. inv. F1232 = Gelsemium θ, ingyenes orvosi minta. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN, megbizásábol gyártja Szilágyi Imre gyógyszerész laboratoriuma BUDAPEST.

131-133 a. Cutii homeopate – 3 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Cutie de carton, culoare albă, de formă cilindrică, cu capac; F2393 are formă paralelipipedică. Prezintă inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea laboratorului de preparare. d. Nr. inv. F1002 = Corallium rubr. Opix: atropin sulf. D4, Corall. rubr. D3, Cupr. acet. D4, Curare D8, Arsen D4, Zinc. cyan. D4; F2393 = Silicca D1; F2463 = Stannum metall. D1. e. DR. MADAUS & Co., RADEBEUL / DRESDEN, megbizásábol gyártja Szilágyi Imre gyógyszerész laboratoriuma BUDAPEST.

134-135 a. Flacoane homeopate – 2 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F559 = Cadmium D3; F1117 = Dulcamara θ. e. Dr. Jármay hasonszenvi gyogyszertara, Budapest, IV, Veres Pálné – uteza 18.


155

136-139 a. Flacoane homeopate – 4 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; F2875 are sigiliu. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea remediului şi a farmaciei; o altă etichetă are inscripŃie albă pe fond roşu privind provenienŃa şi principiul asemănării: similia similibus curantur. d. Nr. inv. F356 = Arsenic iodat.D3; F2867 = Chinin. arsenicos 3; F2875 = Cuprum arsenicos 3; F2910 = Zinc. phosphorat. D2. e. HOFRAT V. MAYER, CANNSTATT, HOMOÖPATH. ZENTRAL - APOTHEKE.

140-145 a. Flacoane homeopate – 6 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; F2794 are sigiliu. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; o altă etichetă are inscripŃie privind provenienŃa şi principiul asemănării. d. Nr. inv. F1035 = Cuprum acetic D2; F1378 = Hyosciamus θ; F1423 = Ipecacuanha θ; F2093 = Plumb. jodat. D2; F2461= Stannum jodat.; F2794 = Zinc picrinic D3. e. HOFRAT V. MAYER, CANNSTATT, HOMOÖPATH. ZENTRAL - APOTHEKE.

146-169 a. Flacoane homeopate – 24 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; flacoanele F1147, F1866, F1944, F1971, F2660, F2887 sunt sigilate. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă

pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă are inscripŃie albă pe fond roşu privind provenienŃa şi principiul asemănării. d. Nr. inv. F204 = Ammon. valer.D2; F281 = Amygdal. persica θ; F316 = Arnica θ; F390 = Asterias rubens θ; F591 = Calcar. fluoric θ; F820 = Chamomilla θ; F925 = Cobalt. met. D3; F1127 = Elaps corall. D5; F1147 = Eupator. aromat. θ; F1295 = Geranium macul. D1; F1616 = Lathyrus sativus θ; F1661 = Lycopodium θ; F1825 = Milchzucker tb. a 0,25; F1866 = Nasturan D3; F1944 = Natrium vanadinic D3; F1971 = Oenothera biennis θ; F2017 = Pareira brava θ; F2189 = Quassia amar. θ; F2286 = Salix nigra θ; F2316 = Sanquisorba offic. θ; F2612 = Tanacetum θ; F2660 = Thalattin D2; F2782 = Viola tricol. θ; F2887 = Mercur. corros. θ. e. HOFRAT V. MAYER, CANNSTATT, HOMOÖPATH. ZENTRAL - APOTHEKE.

170-178 a. Flacoane homeopate – 9 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă are inscripŃie privind provenienŃa şi principiul asemănării; a treia etichetă, pe dop, are inscripŃie cu denumirea remediului; F637 şi F1533 nu prezintă eticheta 2. d. Nr. inv. F427 = Baptisia tinct. θ; F579 = Calcar. acetic θ; F637 = Calc. muriatic.; F638 = Calc. phosph. acid.; F835 = Chenopodium anth. θ; F1016 = Crotalus horid. D8; F1043 = Cuprum bromat. D5; F1533 = Kalium phosphor. θ; F2572 = Sycygium jambolan θ. e. HOFRAT V. MAYER, CANNSTATT, HOMOÖPATH. ZENTRAL - APOTHEKE.


156

179-181 a. Flacoane homeopate – 3 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă trei etichete cu fond alb şi inscripŃie neagră: o etichetă conŃine denumirea remediului, a doua etichetă are inscripŃie cu denumirea farmaciei şi a treia etichetă, pe dop, are inscripŃie identică cu prima. d. Nr. inv. F126 = Aethiops antim. D1; F230 = Antimon. crud. D2; F2795 = Zinc. sulfuric. D4. e. Homoöpatische Zentralapotheke von Hofrat V. Mayer, CANNSTATT / STUTTGART.

182-183 a. Flacoane homeopate – 2 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută şi sigiliu F1328. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi a doua etichetă are inscripŃie albă pe fond roşu privind provenienŃa şi principiul asemănării. d. Nr. inv. F223 = Angust. spur.; F1328 = Helionin D3. e. Homoöpatische Zentralapotheke, Hofrat V. Mayer, CANNSTATT.

184-189 a. Flacoane homeopate – 6 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă două etichete cu fond alb şi inscripŃie neagră cu semnificaŃia: denumirea remediului (1), denumirea farmaciei şi adresa (2). d. Nr. inv. F244 = Antimon. jodat. T3; F814 = Ceanathus americ. θ; F1082 = Dictamnus alb. D2; F1156 = Euphrasia θ; F2771 = Viburn. opulus θ; F2886 = Mercur. bijodat D3 tb. 0.10.

e. Homoöpatische Abteilung der Johanes – Apotheke Hans & Herm. Otto, Rotebühlstrasse 42b; Homoöpatische Zentralapotheke von Hofrat V. Mayer, CANNSTATT, Waiblingerstrasse 7 (piesa F244).

190-195 a. Flacoane homeopate – 6 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră – F33, F530, F1715, sticlă brună – F202, F2091, F2205, de formă cilindrică, cu dop de plută şi sigiliu – F1715, F2091. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă are inscripŃie privind provenienŃa şi principiul asemănării; a treia etichetă are inscripŃie neagră cu adresa farmaciei. d. Nr. inv. F33 = Acidum citricum D2; F202 = Ammon. muriat. D2; F530 = Bovista θ; F1715 = Magnol. glauc. D1; F2091 = Plumb. acetic. D6; F2205 = Raphan. sativ. D2. e. HOFRAT V. MAYER, CANNSTATT, HOMOÖPATH. ZENTRAL – APOTHEKE, Homoöpath. Abteilung der Johanes – Apotheke Hans & Otto, Rotebühlstrasse 42b.

196-197 a. Flacoane homeopate - 2 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă albă cu inscripŃie neagră - denumirea remediului şi cu inscripŃie albastră - denumirea laboratorului de preparare. d. Nr. inv. F2215 = Rheumadoron; F2244 = Roseneisen D2. e. Weleda A. G., Stuttgart.


157

198-213 a. Flacoane homeopate - 16 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea farmaciei; un timbru cu portretul lui Hahnemann şi un timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F132 = Agaric. musc. θ; F286 = Aranea diad. θ; F924 = Clemat. vit. θ; F926 = Cocculus θ=D1; F1153 = Euphorbium θ; F1278 = GraŃiola θ; F1654 = Lobel. infl. θ; F1972 = Oleander θ; F2006 = Oxal. acid. θ; F2100 = Podophyllum θ; F2196 = Ranuncul. bulb. θ; F2222 = Rhux toxic. θ; F2278 = Sabina θ; F2501 = Stramonium θ; F2830 = Platin mur. D2; F2903 = Opium θ. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

214-218 a. Flacoane homeopate – 5 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă două etichete conŃinând inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea remediului şi a farmaciei; un timbru cu portretul lui Hahnemann – F1243, F2858 şi un timbru cu portretul lui Schwabe – F2880, F2885; piesa F2897 nu are timbru. d. Nr. inv. F1243 = Glonoinum θ=D2; F2858 = Calc. arsenicosa D3; F2880 = Curare D2; F2885 = Mercur. auratus D2; F2897 = Mercur. phosphoric. D1. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke.

f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

219 a. Flacon homeopatic. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie albă pe etichetă cu fond roşu; un timbru cu portretul lui Hahnemann. d. Nr. inv. F1391 = Hypericum. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG.

220-225 a. Flacoane homeopate – 6 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie neagră pe fond alb şi galben, având aceeaşi semnificaŃie; un timbru cu portretul lui Hahnemann şi un timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F561 = Caladium seg. θ; F818 = Cereum oxalic D3; F1134 = Ergotin D2; F2204 = Ranunc. sceler. θ; F2596 = Tabacum θ; F2748 = Ustilago Mayd. θ. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.


158

226-239 a. Flacoane homeopate – 14 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă conŃinând inscripŃie roşie pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond negru cu denumirea farmaciei; un timbru cu portretul lui Hahnemann – F113, F211, F469, F477, F685, F892, F1319, F1398, F1746, F2428, F2763 şi un timbru cu portretul lui Schwabe – F916, F1451, F1570. d. Nr. inv. F113 = Adonis vern. θ; F211 = Anacardium θ; F469 = Baryt. citric. D2; F477 = Belladonna θ; F685 = Cannab. ind. θ; F892 = Cicuta virosa θ; F916 = Clematis θ; F1319 = Helonias θ; F1398 = Ignatia θ=D1; F1451 = Jatroph. Cucr. θ; F1570 = Kreosotum θ=D2; F1746 =Menisperm. cana. θ; F2428 = Spigelia θ = D1; F2763 = Verutr. virid. θ . e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

240-301 a. Flacoane homeopate – 62 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută; F524 are sigiliu. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; are timbru cu portretul lui Hahnemann şi un timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F26 = Acalyph. ind.θ; F128= Aethus cynaps. θ; F169 = Allium cepa θ; F171 = Alnus rubra θ; F226 = Angustur.ver. θ; F382 = Astac. fluv. θ=D1; F425 = Bals. peruv. θ=D1; F524 = Borax D3; F560 = Cadm. sulfuric. D6; F771 = Cascara amarga θ; F772 = Catechu θ; F780 = Causticum θ; F819 = Chamaedrys θ ; F839 = Chimaphila θ; F862 = Chinin. mur. D1; F1005 = Crocus θ=D1; F1025 = Curcub. pepo θ; F1073 = Cypriped. pub. θ; F1074 = Damiana θ; F1100 = Dioscorin D3; F1137 = Eriodyct. cal. θ; F1138 = Eryngium θ; F1217 = Fragar. vesc. θ; F1251 =

Gossyp. herb. D2; F1291 = Guajacum θ; F1351 = Hydrarg. arbor. θ; F1615 = Lappa maj. θ; F1638 = Lemna minor θ; F1640 = Lilium tigrin θ; F1681 = Lycopus virg. θ; F1706 = Mangan. Acet. D3; F1836 = Moschus D2; F1836 = Murex purp. D6; F1849 = Myrtus comm. D2; F1945 = Nuphar lut. D2; F1950 = Nux moschat θ; F1974 = Ol. succinonae D2; F1975 = Ononis spin. D2; F1977 = Onosmodium θ; F2024 = Penghan. jambi θ; F2028 = Petroselin θ; F2029 = Petroleum θ; F2066 = Piper Meth. θ; F2068 = Piperazin D2; F2113 = Polygon. avic. θ; F2113 = Pothos fetid. θ; F2115 = Prunus padus θ; F2190 = Quercus cort. θ; F2206 = Ratharia D1; F2218 = Rhododendron θ; F2235 = Robin. pseud. θ; F2296 = Sanguinaria θ; F2317 = Sarsaparilla θ; F2334 = Scutell. lat. θ; F2360 = Senecio aur. θ; F2372 = Senna θ; F2490 = Sticta pulm. θ; F2574 = Symphytum θ; F2725 = Tussilago farfara θ; F2774 = Viburn. prunif. θ; F2789 = Wyethia D2; F2800 = Zingiber D2. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

302-320 a. Flacoane homeopate – 19 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; are timbru cu portretul lui Hahnemann, exceptând piesele F1577 şi F2710. d. Nr. inv. F375 = Asarum europ. θ; F396= Aurum D4; F683 = Cannabis θ; F718 = Capsicum θ; F734 = Carb. sulf. iod. D4; F763 = Cardamine prat. θ; F1577 = Lachesis C4; F2112 = Populus trem. θ; F2114 = Prostadenum D6; F2158 = Pyrethrum θ; F2221 = Rhus glabra D6; F2348 = Sedum alpestre D2; F2350 = Selenium D6 ; F2370 = Senega θ; F2392 = Sepsinum C30; F2710 = Trill. pendul θ; F2713 = Tuberculinum C5; F2724 = Tuberculin Heatls C30; F2726 = Uranathor D1.


159

e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

321-343 a. Flacoane homeopate – 23 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie neagră pe fond alb şi galben, având aceeaşi semnificaŃie; un timbru cu portretul lui Hahnemann şi un timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F125 = Aesculus glab. D2; F511= Bismuth. met. D2; F523 = Boldo θ=D2; F593 = Calc. acet. sol. H; F675 = Camph. monobr. D2; F863 = Chinin. sulf. D1; F1003 = Cornus circin D2; F1155 = Euphorb. villos. pilul. θ; F1184 = Ferrum acet. D5; F1223 = Frangula θ; F1346 = Hepar sulf. kal. D3; F1514 = Kali hydrojod. D1; F1559 = Kal. silicic. D2 ; F1858 = Naphtalin θ=D2; F1868 = Natr. carbon. D1; F1894 = Natr. muriat. D1; F1955 = Nux vomica D2; F2373 = Sepia θ; F2646 = Tellurium D3; F2785 = Viscum album θ; F2845 = Arsen. sulf. flav. T3; F2882 = Ferrum cyan. D3; F2884 = Kal. ferr. cyan D2. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

344-355 a. Flacoane homeopate – 12 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei, exceptând piesele F415, F623, F630, F1075 care au numai inscripŃie

privind remediul; timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F260 = Apisinum D4; F415= Aurum mur. Kalin D2; F623 = Calc. hypophosph. D2; F630 = Calc. jodat. D2; F1075 = Daph. mezer. θ; F1106 = Dolichos prur. θ; F1129 = Epigea rep. θ; F1133 = Equiset. arv. θ; F1397 = Iacea θ; F1461 = Kalmia latif. θ; F2019 = Paris quadrif. θ; F2668 = Thuja θ. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA, LEIPZIG.

356-369 a. Flacoane homeopate – 14 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albă pe fond roşu cu denumirea farmaciei, exceptând piesa F517, care are numai denumirea remediului; a doua etichetă, pe dop, are inscripŃie neagră pe fond alb şi galben, având semnificaŃie identică cu cea de pe prima etichetă; piesele F547, F612, F1208, F1639, F1843, F2330 prezintă câte un timbru cu portretul lui Hahnemann; piesele F733, F1199, F1252, F1711, F2122 prezintă câte un timbru cu portretul lui Schwabe. d. Nr. inv. F517 = Bism. subnitric. D4; F547= Cactus θ; F733 = Carbon. sulf. D5; F881 = Cholesterinum D3; F1001 = Copaiva θ=D1; F1199 = Ferr. phosph. D1; F1208 = Ferr. picric. D4; F1252 = Graphites D2; F1592 = Lachanth. θ; F1639 = Lilium candidum D2; F1711 = Mangan. sulf. θ; F1853 = Naja tripudians D6; F2330 = Scrophul. nod. θ; F2801 = Zizea aurea θ. e. Dr. Willmar Schwabe, Leipzig, Homoöpath. Central – Apotheke. f. SAMUEL HAHNEMANN, HOMOÖPATHISCHE CENTRAL – APOTHEKE, DR. WILLMAR SCHWABE, LEIPZIG; Dr. Willmar Schwabe, PHARMACOPOEA HOMOEOPATHICA POLYGLOTTA,LEIPZIG.


160

370-415 a. Flacoane homeopate – 46 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb referitoare la denumirea remediului şi a farmaciei. d. Nr. inv. F1 = Abies nigra D2; F21= Absynthium D1; F27 = Acid. acetic.D3; F32 = Acid benzoic D1; F37 = Acid formicar. D1; F41 = Acid lactic D3; F42 = Acidum mur. D3; F48 = Acid nitric. D4; F55 = Acid phosphor. D1; F63 = Acid picrinicum D2; F71 = Acid sulfuric. D2; F75 = Aconitum D1; F142 = Agnus cast. D2 ; F172 = Aloe D2; F278 = Apomorph. mur. D2; F504 = Berberis D3; F1148 = Eupatorium perf. C3; F1186 = Ferrum citric D3; F1209 = Ferrum sesquichlor D1; F1285 = Grindelia D1; F1363 = Hydrarg. viv. C199; F1434 = Iris versic. D1; F1472 = Kal. arsenicos D2; F1560 = Kal. sulfur. D3; F1617 = Latrodect. D12; F1658 = Luetin C199; F1693 = Magnes. carbon. C29; F1694 = Magnes. chlorat. D1; F1705 = Malva sylv. θ; F1722 = Marum ver. θ; F1774 = Mercur cyan. D3; F1782 = Mercur solub. D16; F1826 = Millefolium D1; F1915 = Natr. nitric D1; F1928 = Natr. sulf. D2; F2054 = Physostigmin. sol. D2; F2065 = Pinus-Tinktur θ; F2067 = Piper. nigr. θ; F2159 = Pyrit. θ; F2192 = Radium bromat. D17; F2416 = Solidago virga aurea D1; F2613 = Taraxacum θ; F2632 = Tart. emetic. D5; F2755 = Uzara D1; F2760 = Veratrum alb. D5; F2784 = Vipera berus C5. e. Homoöpath. Abteilung der Engelapotheke, Hermannstadt.

416-441 a. Flacoane homeopate – 26 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb referitoare la denumirea remediului şi a farmaciei.

d. Nr. inv. F11 = Abrotanum D1; F34= Acid. fluor. D6; F226 = Amylum nitros D1; F369 = Asa foetida D1; F392 = Atropin. sulf. D2; F492 = Bellis perennis D1; F652 = Calc. silic. fluor. D4; F654 = Calc. sulfuric. D1; F901 = Cinnabaris D2; F969 = Colibacill C199; F1013 = Crotalus C5; F1052 = Cupr. oxydat. D2; F1053 = Cupr. sulfurat. θ; F1071 = Cynobast. θ; F1077 = Daucus carota D1; F1166 = Evonym D1; F1249 = Gnaphalium polycephal. D1; F1365 = Hydrastis θ=D1; F1452 = Jodum D7; F1493 = Kal. bromat. D2; F1629 = Leptandra θ; F1846 = Myristica sebifer. D2; F1889 = Natr. fluorat. D3; F2267 = Sabadilla D3; F2261 = Thalium acet. D4; F2908 = Zinc. cyanat. D3. e. Homoöpath. Abteilung der Engelapotheke, Hermannstadt.

442 a. Flacon homeopat. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă albastră, de formă paralelipipedică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb, referitoare la denumirea remediului şi a farmaciei. d. Nr. inv. F947 = Coffea θ. e. Homoöpath. Abteilung der Engelapotheke, Hermannstadt.

443-448 a. Flacoane homeopate – 6 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră pe cu fond alb cu denumirea remediului şi inscripŃie albastră pe fond alb cu denumirea farmaciei. d. Nr. inv. F315 = Aristolochia D1; F1027 = Cuprit. D2; F1132 = Equisetum θ; F1511 = Kal. cyanat. D2; F1697 = Magn. phosph. Trit. 1; F2698 = Thyoreidea θ. e. FARMACIA LA ÎNGER, SIBIU, SecŃia homeopatică; ENGELAPOTHEKE, Hermannstadt, Homoöpath. Abteilung.


161

449-458 a. Flacoane homeopate – 7 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie albastră pe etichetă cu fond alb – F458, F1171, F1178, F1649, F1650 şi inscripŃie neagră pe fond alb – F227, F1004. d. Nr. inv. F227 = Antimon. D3; F458 = Barium mur. D1; F1004 = Crataegus D2; F1171 = Fel tauri D1; F1178 = Ferrum D1; F1649 = Lithium benz. D2; F1650 = Lithium carb. Tr. 1 . e. FARMACIA LA ÎNGER, SIBIU, SecŃia homeopatică; ENGELAPOTHEKE, Hermannstadt, Homoöpath. Abteilung; piesa F1004: FARMACIA DE STAT Nr. 4, Sibiu, Str. 23 August Nr. 9.

459-463 a. Flacoane homeopate – 8 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă o etichetă conŃinând inscripŃie neagră şi albastră pe fond alb, referitoare la denumirea remediului şi a farmaciei emitente, exceptând piesele F252 şi F398 care prezintă numai inscripŃie neagră. d. Nr. inv. F252 = Apatit. Trit. 4; F295 = Argent. nitric. D3; F398 = Aur. chlor. natr. D4; F454 = Baryum jodatum D5; F545 = Bufo rana C5; F1031 = Cuprum D10 tb. 0.25; F1851 = Merc. chlorojodat. θ; F2510 = Strophantus D2 . e. FARMACIA LA ÎNGER, SIBIU, SecŃia homeopatică; ENGELAPOTHEKE, Hermannstadt, Homoöpath. Abteilung.

464-467 a. Flacoane homeopate – 4 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă etichetă cu inscripŃie neagră şi albastră pe fond alb,

referitoare la denumirea remediului şi a farmaciei emitente. d. Nr. inv. F435 = Barium carbonic D4; F1114 = Drosera θ; F1296 = Hamamelis θ; F1752 = Mephitis putor. D5. e. Farmacia la Înger, Dr. Binder, Sibiu; Engelapotheke, Dr. Binder.

468-469 a. Flacoane homeopate – 2 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie albastră pe fond alb – F536 şi inscripŃie neagră pe fond alb – F1212. d. Nr. inv. F536 = Bryonia θ; F1212 = Folliculin C199 . e. Farmacia la Înger, Dr. Binder, Sibiu; Engelapotheke, Dr. Binder.

470 a. Cutie homeopată. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Cutie de carton, culoare albă, de formă cilindrică, cu capac. Cutia şi capacul prezintă, în exterior, câte o bandă de hârite roşie cu ornamente aurii. Pe capac are două etichete albe cu inscripŃii negre. d. Nr. inv. F761 = Carcin. pulver. e. FARMACIA LA ÎNGER, STR. AVRAM IANCU 9, SIBIU; ENGELAPOTHEKE, REISPERGASSE 9, HERMANNSTADT; ANGYALGYÖGYSZERTAR NAGYSZEBEN.

471-474 a. Flacoane homeopate – 4 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie roşie pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F698 = Cantharis θ; F1102 = Discorea villosa θ; F2468 = Staphisagria θ; F2796 = ZINCUM VALER. D2.


162

475 a. Flacon homeopat. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie albă pe etichetă cu fond negru. d. Nr. inv. F2907 = Strychn. phosphor. D3.

476-493 a. Flacoane homeopate – 18 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă incoloră, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F176 = Alumina T4; F191 = Amon. bromat. tr.1; F205 = Amon. vanad. D4; F246 = Antim. sulf. aurant. tr. II; F516 = Bism. subgallic. D1; F663 = Calc. sulf. stib. T2; F726 = Carb. animal T2; F847 = China θ=D1; F1083 = Digipurat T1; F1187 = Ferr. fluorat. D3; F1474 = Kal. bichromic D1; F1502 = Kal. carbon. D3; F1510 = Kal. chlorat. D6; F1688 = Magn. barocitric. θ; F1919 = Natr. phosph. T1; F2512 = Sulfur. D2; F2665 = Thal. phosphoric. D5; F2841 = Arsenic. alb. tr. IV.

494-525 a. Flacoane homeopate – 32 piese. b. Sfârşitul secolului al XIX-lea. c. Flacon din sticlă brună, de formă cilindrică, cu dop de plută. Prezintă inscripŃie neagră pe etichetă cu fond alb. d. Nr. inv. F116 = Adrenalin D4; F182 = Ambra gris. θ=1/100; F201 = Amon. carbon. D2; F500 = Berber. vulg. θ; F503 = Berberin D3; F522 = Blatta orient. θ; F664 = Calculi bilis D4; F735 = Carb. vegetab. T1; F861 = Chinin. ferro citric. D2; F940 = Coccus cacti θ=1/10; F976 = Colocynthis D1= θ; F998 = Convallaria maj. θ=1/2; F1139 = Eucalypt. glob. θ=D1; F1188 = Ferr. jodat D2; F1329 = Hepar. sulfuris D1; F1446 = Irisinum D3; F1471 = Kermes mineral D1; F1603 = Lapis albus D3; F1621 = Lecitin D4; F1687 = Macrotin D3; F1927 = Natr. salicylic. T2; F2005 = Ornithogalum θ; F2013 = Palladium D4; F2016 = Papayotin D1; F2335 = Secale cornut. θ; F2542 = Sulf. jodat. θ; F2585 = SYPHILITIN C29; F2656 = Teucr. scorod. θ; F2666 = Thlapsi B. past. θ; F2712 = Tritic. rep. θ; F2893 = Mercur. jodat. flav. T1; F2895 = Merc. oxyd. rubr. D1.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă BAN M., 2001 – „TradiŃii ale terapiei

homeopate ilustrate prin colecŃia de istorie a farmaciei din Sibiu”, Stud. şi cercet., Complexul Muzeal BistriŃa-Năsăud, Geologie, 6, pp. 95 - 102.

BAN M., 2003 – „Repertoriul remediilor homeopate din colecŃia de istorie a farmaciei din Sibiu”, Stud. şi com., Muz. Ist. Nat. Sibiu, 28, pp. 269 - 285.

BAN MINODORA, 2003 – „Remedii homeopate de origine minerală în colecŃia Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu”, Argesis, Şt. Nat. Muz. Jud. Argeş, 11, pp. 299 - 310.

BLĂJENI C. A., 1985 – „Homeopatie, teorie şi practică” , Ed. Litera, Bucureşti.

BUNGETZIANU G., CHIRILĂ, P., 1983 – „Manual de homeopatie”, Ed. Medicală, Bucureşti.

CABA T., 1979 – „Elemente de practică homeopatică” , Ed. Litera, Bucureşti.

CABA T., 1989, – „Homeopatia”, Ed. Litera, Bucureşti.

CHIRILĂ M., CHIRILĂ P., 1986, – „Tratament homeopatic”, Ed. Şt. şi Enciclop., Bucureşti.

DORCSI M., 1997, – „Manual de homeopatie”, Curs litografiat, Bucureşti.

HAHNEMANN S., 1819, – „Organon der Heilkunst”, Dresden.

HAHNEMANN S., 1825, – „Reine Arzneimittellehre”, Dresden.

HAHNEMANN S., 1827, – „Reine Arzneimittellehre”, Leipzig.

HAHNEMANN S., 1830, – „ Reine Arzneimittellehre”, Dresden und Leipzig.

HAHNEMANN S., 1833, – „Reine Arzneimittellehre”, Dresden und Leipzig.

JAYASURIYA A., 1997, – „Homeopatie clinică” , Ed. Apimondia, Bucureşti.

VANNIER D. L., 1980, – „Caracteristiques essentielles de rémédes homéopathiques”, Doin, Paris.

xxx 1934 – „Homöopathisches Arzneibuch”, Verlag Dr. Willmar Schwabe, Leipzig.


163

ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA TEHNOLOGIEI GIS ÎN ADMINISTRA łIA PUBLIC Ă

Teodor TODERAŞ

[email protected] "Dimitrie Cantemir" Christian University,

Faculty the Geography of Tourism, Simion MehedinŃi St., no. 5/7, Sibiu, Sibiu County,


KEYWORD : entitate geometrică, entitate geografică, legătură topologică şi relaŃională, bază de date geografice, analiză geografică.

REZUMAT: Aspects Regarding the

Use of the GIS Technology in Public Administration.

In this paper there are presented the fundamental principles, the concepts and the relation and topologic structure of a GIS application (project), typical of the local public administration. There are presented models of data used in making the geographic database, the structure of the graphic and descriptive data and the main

types of geographic analysis which can be made upon the data registered in the fulfilled database. It is highlight the mathematical procedure of explicit defining of the spatial connections among the geometrical entities, respectively the topographic or geographic details defined by these. It is also highlight the relation structure of the descriptive data and the binding procedure of the geographic data by the alpha-numerical ones.

Principii generale Astăzi tehnologia GIS este utilizată cu

succes în diverse domenii de activitate pentru crearea bazei de date spaŃiale ce conŃine elementele grafice ale domeniului analizat şi a spaŃiului geografic în care se desfăşoară activităŃile domeniului în cauză, reprezentate prin entităŃi geometrice (punct, linie, polilinie şi poligon) împreună cu atributele aferente acestor elemente grafice înregistrate şi cu elementele domeniului analizat, precum şi pentru realizarea operaŃiilor complexe de analiză geografică asupra datelor înregistrate în baza de date creată.

Odată cu introducerea informaticii în toate domeniile economice, au fost create diverse sisteme informatice de prelucrare a datelor şi obŃinere a informaŃiilor (Sisteme Informatice Medicale, Sisteme Informatice Energetice, Sisteme Informatice Biologice

etc.), dar nici unul dintre acestea nu au consistenŃa Sistemelor Informatice Geografice.

Un Sistem Informatic Geografic (GIS) este definit ca fiind un ansamblu coerent de echipamente (Hardware), programe (Software), metode şi norme ce permit culegerea, validarea, stocarea, analiza şi vizualizarea datelor geografice, organizate într-o bază de date spaŃiale.

Practic, Sistemele Informatice Geografice sunt pachete de programe (software), numite Produse GIS, care permit captarea (culegerea şi înregistrarea), stocarea, integrarea, gestionarea, analiza şi vizualizarea datelor care au referinŃă spaŃială.

Dintre Sistemele Informatice Geografice existente pe piaŃa românească pot fi menŃionate: ARC/INFO, ArcGIS, ArcVIEW, MapINFO etc.

T. Toderaş – Aspecte privind utilizarea tehnologiei GIS în administraŃia publică..

164

AplicaŃiile din diverse domenii care se realizează cu astfel de produse (programe) GIS se numesc AplicaŃii GIS.

Un Sistem Informatic Geografic, pe lângă crearea unei baze de date speciale organizată logic şi relaŃional sub forma unui proiect (aplicaŃie) GIS, poate efectua analize geografice asupra elementelor înregistrate ale spaŃiului geografic şi ale domeniului analizat.

După cum se observă, un Sistem Informatic Geografic poate realiza o multitudine de analize spaŃiale şi statistice asupra datelor spaŃiale înregistrate în diverse aplicaŃii (proiecte) GIS.

În continuare sunt prezentate principiile

de bază, conceptele şi structura topologică şi relaŃională a unei aplicaŃii (proiect) GIS specifică administraŃiei publice locale.

În acest scop însă este necesar ca atât datele spaŃiale cât şi datele specifice domeniului analizat să fie înregistrate şi organizate într-o bază de date geografice structurată topologic şi relaŃional pe principii şi concepte GIS.

2. Organizarea datelor În esenŃă, într-o aplicaŃie pentru

gestionarea domeniului public, datele spaŃiului geografic şi datele specifice domeniului public sunt stocate într-o bază de date geografice în care informaŃiile sunt organizate stratificat şi asociate cu seturi de caracteristici geografice şi caracteristici ele domeniului, pe baza unor proceduri matematice şi legături relaŃionale, ce permit regăsirea foarte rapidă şi uşoară a datelor înregistrate şi a caracteristicilor acestora.

Practic, datele spaŃiale ale domeniului sunt organizate multinivel, fiecare nivel formând un strat (Layer) ce conŃine o anumită categorie de elemente topografice, geografice sau specifice domeniului public, legate topologic, precum şi atributele acestora.

2.1. Modele de date utilizate Într-o astfel de bază de date

geografice se operează cu următoarele modele de date: raster, relaŃional şi topologic.

Modelul raster - este adecvat reproducerii elementelor geografice şi fenomenelor ce acoperă relativ uniform o anumită suprafaŃă (areale ce cuprind anumite elemente geografice, densitatea populaŃiei,

răspândirea unei nocivităŃi, etc.). Formatul raster se obŃine prin împărŃirea teritoriului de reprezentat într-o mulŃime de celule, de regulă pătrate, având toate aceeaşi dimensiune. Fiecărei celule i se atribuie o caracteristică exprimată prin valoare, caracteristică care reprezintă fie nuanŃa de gri, fie culoarea suprafeŃei elementare reprezentată şi care poartă numele de atribut. Celulele sunt aranjate pe linii şi coloane corespunzătoare reŃelei în care s-a divizat teritoriul, formând o matrice care se memorează într-un fişier alături de alte date necesare interpretării (dimensiunea celulei, coordonatele unuia din colŃurile matricei, semnificaŃia valorilor atribuite celulei, etc.).

Modelul vectorial - este un format vectorial de date ce corespunde unui nivel elementar de definiŃie în care datele geografice sunt reprezentate sub forma unor şiruri de puncte localizate prin coordonate, puncte care pot recompune prin unire cu segmente de dreaptă sau arc detaliile punctuale, liniare sau de suprafaŃă ale detaliilor geografice sau topografice din spaŃiul geografic analizat. Acest format permite ca datele geografice să fie descrise independent unele de altele. Structura bazei de date geografice bazată pe acest model de date operează cu entităŃi geometrice ce permit reprezentarea elementelor geografice şi topografice ale conŃinutului hărŃilor geografice şi topografice. Într-un astfel de model de date entităŃile geometrice utilizate pentru reprezentarea elementelor geografice sunt: PUNCTUL, ARCUL sau LINIA şi POLIGONUL.

Modelul topologic - este un model de organizare a datelor geografice în baza de date geografice, într-un format relaŃional, în care odată cu datele vectoriale se înregistrează şi relaŃiile topologice (relaŃiile de legătură) dintre elementele grafice înregistrate prin entităŃile geometrice corespunzătoare.

Formatul relaŃional al datelor geografice dat de modelul topologic este obligatoriu să existe într-o bază de date geografice întrucât este singurul format care permite calcule şi analize geografice (calculul suprafeŃelor, calculul vizibilităŃii între puncte, calcule şi analize statistice, etc.).


165

AplicaŃia pentru administrarea domeniului public creată cu astfel de sisteme de tip GIS este formată dintr-o bază de date grafice care cuprinde fişiere cu date ''geometrice'', ce conŃin coordonatele entităŃilor cartografice şi o bază de date descriptivă care conŃine atributele (datele caracteristice) ale datelor grafice, înregistrate în fişiere cu atribute care conŃin valorile caracteristicilor ce caracterizează entităŃile cartografice înregistrate.

2.2. Structura datelor grafice Întrucât într-o aplicaŃie GIS datele

spaŃiului geografic sunt apelate şi utilizate în realizarea diferitelor analize geografice complexe şi a diferitelor produse cartografice, se impune identificarea şi stabilirea entităŃilor cartografice cele mai reprezentative care să permită realizarea unei structuri suple şi eficiente a bazei de date geografice. Astfel, în realizarea bazei de date geografice se definesc mai întâi entităŃile cartografice reprezentative prin care se reprezintă toate elementele geografice şi topografice de conŃinut. Fiecare dintre aceste entităŃi cartografice pot prezenta una sau mai multe instanŃe/realizări şi permit reprezentarea unui grup de detalii topografice sau geografice cu caracteristici specifice.

Conform teoriei bazelor de date cartografice relaŃionale, în cadrul structurii bazei de date geografice se identifică şi se stabilesc legăturile topologice între entităŃile cartografice componente, legături care se definesc prin asocierile ce se pot face între aceste componente (Toderaş, 2001).

2.3. Topologia datelor grafice Topologia este o procedură matematică

de definire explicită a legaturilor spaŃiale (topologice) între entităŃile geometrice ce asigură reprezentarea din punct de vedere geometric a entităŃilor cartografice, respectiv a detaliilor topografice sau geografice definite de acestea. Practic, topologia prin legaturile topologice pe care le defineşte între entităŃile geometrice (PUNCT, ARC şi POLIGON) pentru reprezentarea geometrică a entităŃii cartografice, permite identificarea poligoanelor adiacente şi poate defini un element de suprafaŃă sau o entitate cartografică liniară construită din mai multe entităŃi geometrice de tip ARC. Este necesar deci, ca în realizarea bazei de date cartografice pe lângă modelul relaŃional al datelor să se definească şi un model topologic al datelor grafice, model care

să asigure legăturile topologice între entităŃile geometrice ce compun entităŃile geografice sau topografice în aşa fel încât imaginea grafică ce conŃine aceste reprezentări să poată fi generată (reconstituită) în orice moment.

Pentru crearea topologiei reprezentărilor geometrice a entităŃilor geografice din baza de date cartografice se utilizează următoarele concepte:

Conceptul de conectivitate (topologia arc-nod) – defineşte legăturile între arce şi noduri. Fiecare reprezentare geometrică a entităŃilor cartografice liniare este constituită din entităŃi geometrice de tip ARC. Altfel spus, în baza de date cartografice prin ARCE este reprezentat geometric orice detaliu liniar sau linie de contur din conŃinutul hărŃii geografice, turistice sau topografice. Topologia arc-nod defineşte conectivitatea între arce printr-o structură relaŃională (tabelară). Crearea topologiei arc-nod se realizează automat pentru toate entităŃile geometrice dintr-un strat (layer), de către sistemul GIS adoptat pentru realizarea aplicaŃiei (proiectului) prin apelarea funcŃiilor de construire a topologiei arcelor care defineşte detaliul topografic sau geografic reprezentat.

Conceptul de definire a suprafeŃei (topologia arc-poligon) - utilizează topologia arc - poligon pentru definirea poligonului ca entitate geometrică de delimitare a suprafeŃei. Poligoanele, ca entitate geometrică, sunt reprezentate prin arce ce delimitează suprafaŃa entităŃii cartografice definită de poligon şi formează, din punct de vedere geometric, un set închis de perechi de coordonate (x, y). La construirea unui poligon se utilizează o listă de arce, fiecare arc având o listă de coordonate ce definesc poziŃia arcului. Oricare arc din lista de arce ce defineşte un poligon poate delimita unul sau mai multe poligoane. Conceptul de definire a suprafeŃei constă în faptul că fiecare arc ce delimitează două poligoane trebuie să fie înregistrat numai o singură dată în baza de date geografice. În acest fel se reduce volumul de date şi se evită suprapunerea limitelor poligoanelor vecine. Această structură relaŃională arc-poligon se crează automat pentru toate entităŃile geometrice de tip poligon din cuprinsul uni strat, de către sistemul de gestiune al produsului GIS utilizat prin apelarea funcŃiilor de construire a topologiei poligoanelor.


166

Conceptul de continuitate (topologia vecinătăŃilor) – utilizează topologia vecinătăŃilor pentru stabilirea relaŃiilor ce definesc poligoanele vecine adiacente. Întrucât fiecare arc are o direcŃie (de la nod-la nod) se poate stabili o listă de poligoane pe partea dreaptă a fiecărui arc. Rezultă că dacă două poligoane au ca limită un arc comun ele sunt vecine.

Topologia vecinătăŃilor se realizează automat pentru toate poligoanele dintr-un strat de către sistemul GIS utilizat, prin apelarea funcŃiilor de construire a topologiei vecinătăŃilor ale acestuia.

2.4. Structura datelor descriptive În general, o structură de date se

defineşte ca o colecŃie de date între care s-au stabilit o serie de relaŃii de legătură, relaŃii de legătură care conduc la un anumit mecanism de selecŃie şi identificare a componentelor colecŃiei de date. În realizarea bazei de date geografice necesară realizării aplicaŃiei pentru administrarea domeniului public, este bine să se opteze pentru structura relaŃională de organizare a datelor, deoarece acest tip de structură a datelor prezintă o serie de avantaje în comparaŃie cu celelalte structuri cunoscute în literatura de specialitate. O astfel de structură relaŃională este formată din mai multe tabele numite relaŃii, care au realizată o legătură relaŃională bine definită din punct de vedere matematic. Componentele unei relaŃii (tabel) trebuie să se afle într-una din cele 5 forme normale descrise în teoria generală a bazelor de date.

O formă normală este, de fapt, starea în care se află structura relaŃiei (tabelului) în funcŃie de diferite cerinŃe impuse, cerinŃe care să permită operatorilor relaŃionali şi ai algebrei relaŃionale, să efectueze operaŃii pe aceste structuri de date (Ionescu, 1985, Lungu 1995). Aducerea componentelor relaŃiilor în una din cele 5 forme normale este necesară pentru a elimina redundanŃa datelor înregistrate. RelaŃia se reprezintă sub forma unui tabel bidimensional în care rândurile poartă numele de tupluri iar coloanele poartă numele de domenii sau câmpuri. În fiecare câmp (domeniu) este înregistrat un atribut iar mulŃimea valorilor câmpului reprezintă mulŃimea valorilor atributului (Ionescu 1985).

Odată stabilite asocierile şi relaŃiile între entităŃile cartografice, este necesar ca în pasul următor să se stabilească atributele entităŃilor cartografice reprezentate şi eventual, atributele asocierilor dintre aceste entităŃi cartografice.

Atributul este o însuşire esenŃială a unui obiect fără de care acesta nu poate exista şi nici nu poate fi conceput. Conform teoriei bazelor de date relaŃionale atributul este definit ca o caracteristică (o proprietate) a componentelor sistemului (a domeniului) analizat sau a asocierilor între aceste componente. În cadrul aplicaŃiei descrise atributele exprimă caracteristicile (proprietăŃile) entităŃilor cartografice identificate şi reprezentate. Atributele au un rol foarte important în structura bazei de date geografice deoarece prin intermediul acestora se pot descrie entităŃile cartografice. În mod curent atributele sunt asociate entităŃilor cartografice dar ele permit descrierea şi a asocierilor între diferitele entităŃi cartografice.

3. Analize ce se pot realiza pe baza datelor unei aplicaŃii GIS

Utilitatea unei aplicaŃii GIS în domeniul administraŃiei publice locale introduce exactitate, rigoare şi rapiditate în activitatea curentă ce se desfăşoară. Se pot realiza aplicaŃii GIS pentru fiecare componentă a domeniului public în parte sau o aplicaŃie GIS complexă care să cuprindă toate componentele domeniului public analizat. O astfel de aplicaŃie este utilă: Consiliilor locale, Consiliilor judeŃene, Primăriilor, Prefecturilor, Regiilor naŃionale ce deŃin reŃele în municipii şi oraşe, etc. AplicaŃiile GIS pot juca un rol vital în eficientizarea administraŃiilor locale şi în oferirea de servicii mai bune contribuabililor.

Tehnologia GIS permite, pe lângă realizarea bazei de date geografice, efectuarea de analize geografice utilizând un produs GIS cu un puternic set de instrumente pentru administrarea şi analiza spaŃială a datelor înregistrate care pot fi utilizate în eficientizarea activităŃilor din cadrul componentelor administraŃiilor locale.

În continuare sunt prezentate câteva dintre analizele geografice şi produsele cartografice ce pot fi efectuate cu un produs GIS în cadrul administraŃiei publice.


167

a). Analiza datelor spaŃiale în urbanism

În acest caz analiza spaŃială vizează următoarele elemente de urbanism:

– analiza modelelor de creştere şi dezvoltare ale oraşului;

– analiza informaŃiilor demografice şi crearea de hărŃii digitale pentru analize de scenarii referitoare la prognozele demografice;

– studiul amplasamentelor industriale;

– analize ale surselor de poluare în intravilan şi extravilan etc.

b). Analize privind evaluarea proprietăŃilor şi a taxelor

– actualizarea hărŃilor şi planurilor în concordanŃă cu procesul de mutare şi creştere a populaŃiei oraşului;

– actualizarea planurilor cu situaŃia proprietăŃilor locuitorilor oraşului şi a tuturor documentelor grafice şi descriptive;

– realizarea şi actualizarea planurilor parcelelor pentru diferite zone de interes ale oraşului;

c). Analize pentru siguranŃa publică – utilizarea GIS în departamentele

de poliŃie pentru analize ca: – analize şi hărŃi pentru

dispecerizarea urgenŃelor; – hărŃi şi analize cu urmărirea

incidenŃelor furturilor de maşini; – utilizarea GIS în departamentele de

pompieri pentru analize ca: – analize şi hărŃi pentru

dispecerizarea urgenŃelor; – hărŃi cu rutele şi traseele cele

mai scurte la diferitele zone predispuse la incendiilor;

d). Analize spaŃiale pentru autorizarea construcŃiilor

Procesarea autorizării construcŃiilor necesită culegerea de informaŃii din mai multe departamente. În acest caz analizele trebuie să se referă la:

– hărŃi cu zonele şi terenurile pentru construcŃii;

– analize cu date privind: zonarea, mărimea parcelei, adresă, proprietar, evaluarea proprietăŃii, accesul public;

– analize privind restricŃiile de dezvoltare urbane;

– planuri ale inundaŃiilor pentru zonele de construcŃii.

e). Analize privind identificarea poluării şi conservarea mediului

– studii de evaluare a mediului; – planificarea calitativă a aerului şi a

apei; – inventarierea agricolă şi a

terenurilor publice poluate; – monitorizarea reclamaŃiilor

privind poluarea mediului; – cartografierea zonelor riscante; f). Analize şi studii referitoare la

reŃeaua de alimentare cu apă – analize şi planuri cu reŃeaua de

alimentare cu apă; – planificarea lucrărilor de

întreŃinere şi reparaŃii; – analize şi planuri referitoare la

presiunea şi pierderilor în reŃea; – analize de detectare şi localizare a

defecŃiunilor în reŃea; – actualizarea planurilor cu reŃeaua

de distribuŃie a apei. g). Analiza reŃelei de canalizare – analiza referitoare la identificarea

şi localizarea canalelor defecte; – planuri cu reŃeaua de canalizare şi

cu anexele acesteia; – analiza scurgerilor în reŃea; – schiŃe de lucru şi ordinea

lucrărilor; – generarea şi actualizarea

planurilor de bază. h). Analiza reŃelei de alimentare cu

gaz – planuri cu reŃeaua de alimentare

cu gaz şi cu anexele acesteia; – analize referitoare la presiunea în

reŃea şi scurgerile de gaz; – generarea şi actualizarea

planurilor de bază.


168

i). Analiza reŃelei de telefonie şi televiziune prin cablu

– planuri cu reŃeaua de telefonie şi televiziune prin cablu;

– analiza apelurilor cu probleme; – generarea şi actualizarea

planurilor de bază. Din datele prezentate în lucrare se

poate concluziona că tehnologia GIS este esenŃială pentru eficientizarea activităŃilor în administraŃiile locale, întrucât informaŃia geografică este una din cele mai importante

componente ale infrastructurii pe care administraŃiile locale o construiesc şi o întreŃin, în paralel cu prelucrarea informaŃiilor domeniului analizat.

Tehnologia GIS poate ajuta administraŃiile locale cu bugete limitate să gestioneze mai bine toate activităŃile prin integrarea datelor din toate unităŃile ce operează în domeniul public într-o aplicaŃie GIS (un mediu partajat) în care analiza, planificarea şi decizia să se poată lua rapid.

REFERENCES

BĂDUł M., 2004 - Sisteme Informatice Geografice. Fundamente practice, Ed. Albastră, Cluj-Napoca.

BĂDUł M., 2006 - Sisteme Geo-informatice pentru administraŃie şi interne, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea.

CARRIE J., 1994 - MapInfo 3.0 for windows, Revista Mapping Awarenes, Vol.8., Nr.8, Cambridge.

CORCODEL G. şi col., 1994 - Realizarea unui sistem de producŃie a hărŃii digitale, Revista de geodezie, Cartografie şi Cadastru, Vol. 3, Nr.2, Bucureşti.

DIMITRIU G., 2001 - Sisteme Informatice Geografice, Ed. Albastră, Cluj - Napoca.

IONESCU C. şi col., 1985 - Baze de date relaŃionale, Academia de Studii Economice, Bucureşti.

LUNGU I. şi colectiv, 1992 - Baze de date relaŃionale. Utilizarea limbajului SQL * PLUS, Editura ALL, Bucureşti.

LUNGU I. şi colectiv, 1995 - Baze de date – organizare, proiectare şi implementare, Ed. All Educational, Bucureşti.

TODERAŞ T., 2001 - Aspecte privind structura bazei de date cartografice într-un GIS, Buletinul Sesiunii de comunicări ştiinŃifice al UniversităŃii “A. I. Cuza”, Iaşi.


169

PROIECT PRIVIND ORGANIZAREA DEPOZITULUI DE ARME ŞI TROFEE DE VÂNĂTOARE „AUGUST von SPIEES”

Raluca STOICA [email protected], [email protected],

Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Str. CetăŃii, nr.1,

Sibiu, Sibiu County, RO - 550160.

CUVINTE CHEIE depozit, organizare, tipodimensionare, conservare. SUMMARY: Project regarding the

organization of the "August von Spies" Hunting Weapons and Trophies storage.

This work is a part of the reorganizing project of the storages belonging to the "August von Spies "Weapons and Hunting Trophies, which is a part of the Museum of Natural History in Sibiu.

This project rose both out of the necesity of finding another space for storage, because the old storage, by the actual reorganization, became a part of the main exhibition, as well as out of the desire of improving the preservation conditions.

The space given for the next storage is in the attic of the building. In the organization of the project an important role had the concept of the furniture, in the desire of assuring the best conditions of preservation and in order of using properly

the entire area, taking into acount the shortcoming that the works of reorganizing the attic are not going to make it higher.

There were taken into acount the physic and morphologic parameters as well the size of the objects. So the depth of the cupboards was established taken into account the largest piece, mainly the stag's horns.

The placement of the objects was done taking into account their hight, windth and length, on the base being placed the biggest objects and the heaviest ones as well, followed by the other morphologic types in such a way that the entire area was used.

The project proposes the disposal of a storage space, within which there can be established efficient solutions and in the same time taking into account the most up-to-date prevention preservation of the cultural belongings.

ISTORIC Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu

înfiinŃat în 1894, rod al activităŃii şi strădaniei membrilor SocietăŃii Ardelene de ŞtiinŃele Naturii, a devenit parte integrantă, din 1957, a Muzeului NaŃional Bruckenthal. Cu domenii apropiate, legate de natură, sunt cele două obiective muzeale, ambele rarităŃi în peisajul naŃional şi chiar european, Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare ,,August von Spiess”, şi respectiv Muzeul de Istorie a Farmaciei fac parte, la rândul lor, în prezent, din Muzeul de Istorie Naturală.

Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare "August von Spiess" care face obiectul de studiu al proiectului şi al acestei lucrări şi a fost inaugurat în 1966, când a fost organizată prima expoziŃie permanentă de vânătoare din Sibiu. Clădirea este o vilă în stil românesc ce a aparŃinut lui Spiess care şi-a pus la dispoziŃia publicului sibian atât casa cât şi parte din bogata-i colecŃie. (Doltu, 1998). De la înfiinŃare muzeul a fost reorganizat expoziŃional de două ori, în 1981 şi în 2007.

R. Stoica – Proiect privind organizarea depozitului de arme şi trofee de vânătoare „August von Spiess”.

170

Din punct de vedere al patrimoniului Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare ,,August von Spiess”, a avut şi are ca nucleu ColecŃia SocietăŃii Ardelene pentru ŞtiinŃele

Naturii din Sibiu realizată prin donaŃii şi achiziŃii de-a lungul celor 100 de ani de existenŃă. În prezent patrimoniul cinegetic al muzeului cuprinde 1577 de exemplare.

METODA DE LUCRU ŞI

REZULTATE Studiul de faŃă face parte din proiectul

de amenajare a unui nou spaŃiu de depozitare. Vechiul depozit, prin reorganizarea actuală a muzeului, este parte integrantă a expoziŃiei de bază.

Demersul nostru are ca scop nu numai realizarea unui nou spaŃiu de depozitare, ci şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de păstrare, întrucât în vechiul depozit piesele nu au beneficiat de condiŃii optime de conservare fiind expuse direct acŃiunii agenŃilor de degradare, prin fixarea pe panouri de PAL. (figs. 1, 2.)

Fig. 1. Aspect din vechiul depozit.


171

Fig. 2. Aspect din vechiul depozit.

SoluŃia propusă prin acest proiect este de amenajare a unui depozit prin semimansardarea podului. Proiectul s-a realizat după principiul tipodimensionării, luându-se în calcul inconvenientul că, prin construcŃie, spaŃiul se reduce din cauza pantei acoperişului, lucrările de semimansardare neprevăzând şi înălŃarea podului. În consecinŃă, am acordat o mai mare atenŃie conceperii pieselor de mobilier, pentru

optimizarea întregii suprafeŃe de depozitare cât şi a condiŃiilor de conservare.

Odată identificat spaŃiul destinat depozitării care să îndeplinească condiŃiile esenŃiale de eficientă folosire a spaŃiului cât şi condiŃii optime de păstrare, în proiect, se precizează nu numai locul unde va fi aşezată fiecare piesă, dar şi înformaŃii asociate acesteia: unde, cum, în ce context, modul de organizare, succesiunea, etc.


172

Conform regulilor de organizare a unui depozit muzeal, în organizarea spaŃiului nostru de depozitare vom respecta următoarele condiŃii:

� Stabilirea tipurilor morfologice; � Efectuarea inventarului de

colecŃie; � Măsurarea obiectelor; � Stabilirea formatelor;

� Stabilirea unităŃii modulare de bază;

� Stabilirea modului de aşezare a obiectelor. Se Ńine seama nu numai de forma obiectului, ci şi de alte caracteristici care impun o soluŃie specifică de aşezare a obiectelor şi modului de depozitare (fig. 3.);

Fig. 3. Modul de aşezarea a pieselor.

� Proiectarea amplasării bunurilor

- elaborarea modului grafic şi matematic al modulelor de depozitare (figs. 4, 5, 6, 7, 8);

� Proiectarea şi execuŃia modulelor;

� Proiectarea amplasării reale a colecŃiilor pe un spaŃiu dat (tab. 1, 2, 3, 4, 5);

� Elaborarea catalogului topografic şi a celorlalte forme de organizare a informaŃiei de orice natură privind regăsirea obiectului. (Moldoveanu, 2003)

Activitatea de proiectare propriu-zisă trebuie precedată de optimizarea condiŃiilor generale de depozitare: finisare, iluminat, microclimat ambiental controlat etc.


173

ALGORITMUL DE LUCRU Conform noului proiect de

reorganizare s-a renunŃat la metoda clasică de depozitare (fixare metalică pe panouri de lemn) piesele beneficiind de un sistem mai eficient şi mai modern şi anume depozitarea în dulapuri cu poliŃe, tip plasă, din oŃel inoxidabil, glisante, care sunt şi foarte rezistente, dar şi reglabile în funcŃie de dimensiunile piesei.

Având în vedere că structura de rezistenŃă a podului, la nivelul viitorului depozit, este constituită de către 6 bârne, fiecare cu diametru de 10 cm spaŃiul de depozitare se reduce cu aproximativ 60 cm pe orizontală, dar şi pe verticală, reducere de care am Ńinut seama la dimensionarea mobilierului (fig. 4)

Fig. 4. Dimensionarea pieselor de mobilier (vedere de sus).

În proiectarea mobilierului, respectiv a adâncimii dulapurilor am Ńinut cont de dimensiunile coarnelor de cerb, care au numeroase ramuri şi care domină dimensional. Astfel, am raportat adâncimea dulapului la deschiderea maximă a acestora, adică la o deschidere de 1,3m am stabilit adâncimea de 1,50m luând în considerare un spaŃiu de o parte şi alta a piesei, spaŃiu necesar manevrării pieselor.

Dulapurile a căror adâncime este cea precizată mai sus se află pe două laturi ale încăperii şi asigură spaŃiu de manevră necesar, stabilit la aproximativ 2 m (încăperea având 5 m).

D1 D2 D3 D4

D5 Stelaj

D6


174

În ceea ce priveşte optimizarea spaŃiului pe verticală Ńinem cont de faptul că bârnele de susŃinere ale acoperişului se află la 1,1 m de podea. Astfel, până la această înălŃime, suprafaŃa dulapului (1,5 x 1,1 m)

poate fi valorificată integral. De la bârnele de susŃinere în sus, suprafaŃa se reduce direct proporŃional cu înălŃimea, nemaiputându-se folosi ca spaŃiu de depozitare (fig. 6.)

Fig. 6. Aspecte din viitorul depozit.

C

B

D

A

H

Fig. 5. Dispunerea poliŃelor în D1 Capră neagra (d1, r3a)

Căpriori (d1, r3b) Cranii (d1, r2) Cerbii (d1, r1) Fig. 5. Măsurătorile efectuate la Cervus elaphus

A - deschiderea maximă a coarnelor; B - cele mai mari dimensiuni ale piesei;


175

Am conceput dulapurile cu o înălŃime de 1,9 m de la podea. Ştiind că înălŃimea dulapurilor cu coarne de cerb, aflate la baza mobilierului este de 1,1m, spaŃiu rămas deasupra se împarte, în funcŃie de dimensiunile tip ale pieselor, prin două poliŃe de câte 30cm

Pe de altă parte, având în vedere că la o adâncime a dulapurilorde 1,5 m, cu spaŃiu de manevră de 2 m pe o lungime de 3 m, piesele situate în centrul poliŃei devin greu accesibile, motiv pentru care am împărŃit poliŃele în 3 module de câte 1 m. (fig. 7.)

Pentru a stabili câte piese pot fi depozitate într-un dulap, în funcŃie de dimensiuni, am luat în considerare înclinaŃia pantei şi prezenŃa unghiurilor moarte estimând, matematic, cu cât se reduce spaŃiul de depozitare odată cu creşterea în înălŃime. Din motive ce Ńin de securitatea pieselor tipodimensionarea mobilierului în funcŃie de morfologia pieselor se rezumă la măsurători exacte şi calcule matematice. În modulele situate deasupra bârnelor de rezistenŃă se depozitează trofee de căprior şi de capră neagră cu dimensiunile medii: 12, 22, 13. În urma calculelor preliminarii am determinat că pe prima poliŃă cu o suprafaŃă

de 1,35 m2 încap aproximativ 43 piese grupate câte 8/9 piese pe 5 rânduri. Astfel, pe toată lungimea dulapului de 3m, pe prima poliŃă încap 129 piese; pe a doua poliŃă de aceeaşi înălŃime dar cu suprafaŃa de 1,2 m2 încât 38 piese dispuse câte 8 pe 5 rânduri, deci în total 114 de piese pe toată lungimea dulapului. Revenind la problema legată de proiectarea mobilierului în care sunt depozitate coarnele de cerb, amintim că spaŃiul ce reprezintă diferenŃa între înălŃimea coarnelor şi poliŃa de sus, de 30 cm, poate fi alocat depozitării unor piese de alt format (ex: diferite cranii). (figs. 8, 9, 10, 11)

Fig. 7. Modul de împărŃire a poliŃelor în module.


176

L 3m

9 Vt 692

Vt 58 Vt 60 Vt 16

36

L 1,5m Vt

Vt Vt 46

Vt 672

Vt 694

Vt 677

L 2,9m

l 1,5m

Vt 31

Vt 55

Vt 62

L 2,2m

Vt 56

Vt 1087

Vt 1089

Vt 587

Vt 65

Vt 47

Vt 24

Vt 32

Vt 973

Vt 53

Vt 702

Vt 63

Vt 983

Vt 45

Vt 39

Vt 20

Vt 1

Vt 705

Vt 59

Vt 50

Vt 5

Vt 57

Vt 704

Vt 993

Vt 22

Vt 54

Vt 21

Vt 6

Vt 693

Vt 61

Vt 688

Vt 795

Vt 1084

Vt 701

Vt 64

Vt 49

L 2,05m

L 5,45m

L 5,45m

L 3,25m

L 3,25m

l 1,5m

l 1,5m

l 1,5m

l 1,5m

l 1,5m Fig. 8. PoliŃe cu coarne

de cerb - Cervus elaphus.


177

135cm

100 cm.

M. 345

M. 406

M. 444

M. 412

M. 378

M. 394

M. 429

M. 423

M. 432

M. 418

M. 401

M. 408

M. 414

M. 415

M. 421

M. 427

M. 437

M. 405

M. 438

M. 411

M. 385

M. 441

M. 442

M. 428

M. 422

M. 440

M. 443

M. 384

M. 426

M. 389

M. 404

Fig. 10. PoliŃe cu trofee de căprior - Capreolus capreolus(L 135x 100cm).

Vt. 82

Vt. 175

Vt. 121

Vt. 111

Vt. 95

Vt. 123

Vt. 131

Vt. 143

Vt. 151

Vt. 120

Vt. 159

Vt. 189

Vt. 192

Vt. 195

Vt. 204

Vt. 224

Vt. 220

Vt. 168

Vt. 89

Vt. 1344

Vt. 511

Vt. 83

Vt. 153

Vt. 102

Vt. 112

Vt. 116

Vt. 126

Vt. 147

Vt. 219

Vt. 173

Vt. 118

Vt. 125

Vt. 212

Vt. 180

Vt. 240

Vt. 107

Vt. 144

Vt. 122

Vt. 205

Vt. 232

Vt. 524

Vt. 200

Fig. 9. PoliŃe cu trofee de capră neagră - Rupicapra rupicapra (L 135x 100cm)


178

Fig. 11. Panou cu cranii (L 300cm, l 150cm).

55 33

Vt 596

55 33

Vt 598

55 33

Vt 712

55 33

Vt 613

55 33

Vt 612

55 33

Vt 610

55 33

Vt 604

55 33

Vt 713

50 33

Vt 608

50 33

Vt 607

50 33

Vt 714

50 33

Vt 618

50 33

Vt 606

50 33

Vt 715

50 33

Vt 982

50 33

Vt 994

33

50

Vt 609

33 50

Vt 602

33

50

Vt 597

33 50

Vt 617

33 50

Vt 605

35

35

35

10

35

10

Vt.721

Vt.719

Vt.804

Vt.1100

M.4378

M.4834

Fig. 12. Stelaj pentru depozitarea blănurilor (L 2,50m, l 1,90.m, h 2,2.m)


179

Table 1. Tipuri morfologice la cerb. Dimensiuni NR

CRT DENUMIRE NR.

INV. A B C D H Format

PoziŃia topo

Viitoarea Poz. topo

Obs

1. Cervus elaphus Vt. 1 90 100 80 125 44 I D1, pA’,ş2,5 S1, D5, r2, 7 2. Cervus elaphus Vt. 5 90 110 75 100 45 III D1, pA’,ş1,2 S1, D5, r2, 3 3. Cervus elaphus Vt. 6 80 100 80 105 43 III D1, pA’,ş4,4 S1, D6, r1, 2 4. Cervus elaphus Vt. 9 110 120 85 130 70 I D1, pA’,ş1,7 S1, D1, r1, 2 5. Cervus elaphus Vt. 16 75 90 60 80 68 III D1, pA’,ş1,3 S1, D1, r1, 5 6. Cervus elaphus Vt. 20 90 100 85 130 41 I D1, pA’,ş3,2 S1, D5, r2, 8 7. Cervus elaphus Vt. 21 80 100 70 120 41 II D1, pA’,ş4,6 S1, D6, r1, 3 8. Cervus elaphus Vt. 22 80 100 60 110 42 II D1, pA’,ş3,4 S1, D6, r1, 5 9. Cervus elaphus Vt. 24 124 110 75 125 50 I D1, pA’,ş3,5 S1, D5, r1, 6 10. Cervus elaphus Vt. 31 110 110 75 125 64 I D1, pA’,ş4,7 S1, D3, r1, 1 11. Cervus elaphus Vt. 32 100 110 80 125 48 I D1, pA’,ş3,6 S1, D5, r1, 5 12. Cervus elaphus Vt. 36 114 120 80 125 66 I D1, pA’,ş4,5 S1, D2, r1, 1 13. Cervus elaphus Vt. 39 90 100 75 125 41 I D1, pA’,ş4,1 S1, D5, r2, 9 14. Cervus elaphus Vt. 45 90 100 75 120 41 II D1, pA’,ş1,8 S1, D5, r2, 10 15. Cervus elaphus Vt. 46 112 110 80 130 62 I D1, pA’,ş3,1 S1, D2, r1, 2 16. Cervus elaphus Vt. 47 100 110 75 125 50 I D1, pA’,ş3,3 S1, D5, r1, 7 17. Cervus elaphus Vt. 49 80 100 70 105 38 III D1, pA’,ş2,4 S1, D6, r2, 1 18. Cervus elaphus Vt. 50 90 110 75 120 44 II D1, pA’,ş3,7 S1, D5, r2, 5 19. Cervus elaphus Vt. 53 100 120 75 125 50 I D1, pA’,ş2,1 S1, D5, r1, 3 20. Cervus elaphus Vt. 54 80 100 70 95 43 III D1, pA’,ş2,3 S1, D6, r1, 4 21. Cervus elaphus Vt. 55 110 110 75 125 64 I D1, pA’,ş5,3 S1, D3, r1, 2 22. Cervus elaphus Vt. 56 110 110 75 125 60 I D1, pA’,ş4,3 S1, D4, r1, 1 23. Cervus elaphus Vt. 57 100 100 75 100 50 III D1, pA’,ş5,2 S1, D5, r2, 2 24. Cervus elaphus Vt. 58 120 120 80 130 63 I D1, pA’,ş1,6 S1, D1, r1, 3 25. Cervus elaphus Vt. 59 90 110 75 100 46 III D1, pA’,ş5,1 S1, D5, r2, 4 26. Cervus elaphus Vt. 60 115 120 80 130 65 I D1, pA’,ş1,1 S1, D1, r1, 4 27. Cervus elaphus Vt. 61 60 90 40 75 30 III D1, pA’,ş4,8 S1, D6, r2, 7 28. Cervus elaphus Vt. 62 90 110 70 95 61 III D1, pA’,ş1,4 S1, D3, r1, 3 29. Cervus elaphus Vt. 63 100 110 60 110 48 III D1, pA’,ş2,6 S1, D5, r1, 9 30. Cervus elaphus Vt. 64 75 100 65 90 38 III D1, pA’,ş4,2 S1, D6, r2, 2 31. Cervus elaphus Vt. 65 100 110 80 125 49 I D1, pA’,ş1,5 S1, D5, r1, 8 32. Cervus elaphus Vt. 587 110 110 70 120 50 II D1, pA,ş 3,5 S1, D5, r1, 1 33. Cervus elaphus Vt. 672 100 130 85 130 63 I D1, pA,ş 3,1 S1, D2, r1, 3 34. Cervus elaphus Vt. 677 85 90 50 75 62 III D1, pA,ş 2,6 S1, D2, r1, 5 35. Cervus elaphus Vt. 688 70 60 60 85 31 III D1, pA,ş 2,3 S1, D6, r2, 6 36. Cervus elaphus Vt. 692 127 130 60 105 68 III D1, pA,s1, 3 S1, D1, r1, 1 37. Cervus elaphus Vt. 693 82 82 70 130 46 I D1, pA, s1,4 S1, D6, r1, 1 38. Cervus elaphus Vt. 694 100 110 85 130 63 I D1, pA,s1,1 S1, D2, r1, 4 39. Cervus elaphus Vt. 701 70 100 90 115 35 II D1, pA, s1,2 S1, D6, r2, 3 40. Cervus elaphus Vt. 702 110 100 65 115 49 II D1, pA,ş 2,4 S1, D5, r1, 2 41. Cervus elaphus Vt. 704 100 105 70 100 50 III D1, pA,ş 2,5 S1, D5, r2, 1 42. Cervus elaphus Vt. 705 90 110 75 120 46 II D1, pA,ş 3,3 S1, D5, r2, 6 43. Cervus elaphus Vt. 795 70 95 80 130 32 I D1, pA,ş 3,2 S1, D6, r2, 5 44. Cervus elaphus Vt. 973 100 120 80 125 49 I D1, pA’,ş2,2 S1, D5, r1, 4 45. Cervus elaphus Vt. 983 80 110 80 110 39 II D1, pA,ş 2,2 S1, D5, r2, 11 46. Cervus elaphus Vt. 993 80 90 70 120 38 II D1, pA,ş 3,6 S1, D6, r1, 6 47. Cervus elaphus Vt.1084 70 100 75 125 32 I D1, pA’,ş5,4 S1, D6, r2, 4 48. Cervus elaphus Vt.1087 90 100 60 85 57 III D1, pA’,ş5,5 S1, D4, r1, 3 49. Cervus elaphus Vt.1089 110 110 75 125 58 I D1, pA’,ş5,6 S1, D4, r1, 2


180

Table 2. Tipuri morfologice la capră neagră. Dimensiuni NR.

CRT Denumire Nr.inv

E F G H Format

PoziŃia topo

Viitoarea Poz. topo

Obs

1. Rupicapra rupicapra Vt. 82 10 22 11 25 I D1, pH,ş1,3 S1, D1,r3a, s1,1 2. Rupicapra rupicapra Vt. 83 13 21 11 24 I D1, pH,ş3,2 S1, D1,r3a, s4,5 3. Rupicapra rupicapra Vt. 89 8 21 11 25 I D1, pH,ş1,2 S1, D1,r3a, s4,2 4. Rupicapra rupicapra Vt. 95 9 22 11 25 I D1, pH,ş3,3 S1, D1,r3a, s1,2 5. Rupicapra rupicapra Vt. 102 13 20 11 25 II D1, pH,ş1,5 S1, D1,r3a, s4,7 6. Rupicapra rupicapra Vt. 107 10 22 9 24 I D1, pH,ş3,3 S1, D1,r3a, s3,3 7. Rupicapra rupicapra Vt. 111 13 22 11 25 I D1, pH,ş2,5 S1, D1,r3a, s1,3 8. Rupicapra rupicapra Vt. 112 9 19 11 25 II D1, pH,ş2,4 S1, D1,r3a, s4,8 9. Rupicapra rupicapra Vt. 116 9 19 11 25 II D1, pA,ş 7,4 S1, D1,r3a, s5,1 10. Rupicapra rupicapra Vt. 118 8 19 11 23 II D1, pA,ş 5,5 S1, D1,r3a, s5,6 11. Rupicapra rupicapra Vt. 120 10 22 11 25 I D1, pA,ş 6,3 S1, D1,r3a, s1,4 12. Rupicapra rupicapra Vt. 121 10 22 11 25 I D1, pA,ş 5,4 S1, D1,r3a, s1,5 13. Rupicapra rupicapra Vt. 122 10 22 9 23 I D1, pH,ş3,1 S1, D1,r3a, s3,5 14. Rupicapra rupicapra Vt. 123 9 22 11 25 I D1, pA,ş 5,2 S1, D1,r3a, s1,6 15. Rupicapra rupicapra Vt. 125 9 19 11 23 II D1, pA,ş 6,2 S1, D1,r3a, s5,7 16. Rupicapra rupicapra Vt. 126 9 19 11 25 II D1, pA,ş 7,2 S1, D1,r3a, s5,2 17. Rupicapra rupicapra Vt. 131 10 22 11 25 I D1, pA,ş 4,4 S1, D1,r3a, s1,7 18. Rupicapra rupicapra Vt. 134 12 21 11 25 I D1, pA,ş 7,3 S1, D1,r3a, s4,3 19. Rupicapra rupicapra Vt. 143 8 22 11 25 I D1, pA,ş 5,7 S1, D1,r3a, s1,8 20. Rupicapra rupicapra Vt. 144 8 22 9 24 I D1, pA,ş 5,8 S1, D1,r3a, s3,4 21. Rupicapra rupicapra Vt. 147 9 19 11 25 II D1, pA,ş 4,2 S1, D1,r3a, s5,3 22. Rupicapra rupicapra Vt. 151 10 22 11 25 I D1, pH,ş1,4 S1, D1,r3a, s2,1 23. Rupicapra rupicapra Vt. 153 10 21 9 23 I D1, pA,ş 6,4 S1, D1,r3a, s4,6 24. Rupicapra rupicapra Vt. 159 9 22 11 25 I D1, pA,ş 6,5 S1, D1,r3a, s2,2 25. Rupicapra rupicapra Vt. 168 9 22 9 21 I D1, pH,ş2,3 S1, D1,r3a, s4,1 26. Rupicapra rupicapra Vt. 173 9 19 11 24 II D1, pH,ş2,2 S1, D1,r3a, s5,5 27. Rupicapra rupicapra Vt. 175 9 22 11 25 I D1, pH,ş1,1 S1, D1,r3a, s2,3 28. Rupicapra rupicapra Vt. 180 8 19 11 25 II D1, pA,ş 4,1 S1, D1,r3a, s5,9 29. Rupicapra rupicapra Vt. 189 10 22 11 25 I D1, pA,ş 6,1 S1, D1,r3a, s2,4 30. Rupicapra rupicapra Vt. 192 10 22 11 25 I D1, pA,ş 6,6 S1, D1,r3a, s2,5 31. Rupicapra rupicapra Vt. 195 10 22 11 25 I D1, pA,ş 7,1 S1, D1,r3a, s2,6 32. Rupicapra rupicapra Vt. 200 10 22 9 22 I D1, pA,ş 4,6 S1, D1,r3a, s3,9 33. Rupicapra rupicapra Vt. 204 9 22 11 25 I D1, pA,ş 6,7 S1, D1,r3a, s2,7 34. Rupicapra rupicapra Vt. 205 9 22 9 23 I D1, pA,ş 4,5 S1, D1,r3a, s3,6 35. Rupicapra rupicapra Vt. 212 9 19 9 22 II D1, pA,ş 4,3 S1, D1,r3a, s5,8 36. Rupicapra rupicapra Vt. 219 8 19 9 25 II D1, pH,ş4,1 S1, D1,r3a, s5,4 37. Rupicapra rupicapra Vt. 220 13 22 9 25 I D1, pA,ş 5,1 S1, D1,r3a, s3,1 38. Rupicapra rupicapra Vt. 224 12 22 11 25 I D1, pA,ş 5,6 S1, D1,r3a, s2,8 39. Rupicapra rupicapra Vt. 232 12 22 9 23 I D1, pA,ş 5,3 S1, D1,r3a, s3,7 40. Rupicapra rupicapra Vt. 240 9 22 9 25 I D1, pH,ş2,1 S1, D1,r3a, s3,2 41. Rupicapra rupicapra Vt. 511 9 21 9 25 I D1, pH,ş4,2 S1, D1,r3a, s4,4 42. Rupicapra rupicapra Vt 524 12 22 9 22 I D1, pH,ş4,3 S1, D1,r3a, s3,8


181

Table 3. Tipuri morfologice la căprior. Dimensiuni Nr

crt. DENUMIRE Nr.inv

E F G H Format PoziŃia

topo Viitoarea Poz. topo

Obs.

1. Capreolus capreolus M. 345 14 27 13 28 I D1, pC,ş1,1 S1, D1,r3b,s1,1 2. Capreolus capreolus M. 378 15 27 13 28 I D1, pC,ş3,1 S1, D1,r3b,s1,2 3. Capreolus capreolus M. 384 14 22 13 23 II D1, pC,ş2,4 S1, D1,r3b,s3,5 4. Capreolus capreolus M. 385 14 19 13 24 II D1, pC,ş2,5 S1, D1,r3b,s4,4 5. Capreolus capreolus M. 389 13 22 13 21 II D1, pC,ş3,2 S1, D1,r3b,s3,7 6. Capreolus capreolus M. 394 14 27 13 25 I D1, pC,ş4,2 S1, D1,r3b,s1,6 7. Capreolus capreolus M. 401 12 22 13 25 II D1, pC,ş5,1 S1, D1,r3b,s2,2 8. Capreolus capreolus M. 404 10 21 13 28 II D1, pC,ş4,3 S1, D1,r3b,s3,8 9. Capreolus capreolus M. 405 13 21 13 25 II D1, pC,ş1,2 S1, D1,r3b,s4,1 10. Capreolus capreolus M. 406 13 22 13 25 II D1, pC,ş1,3 S1, D1,r3b,s2,3 11. Capreolus capreolus M. 408 13 22 13 25 II D1, pC,ş3,3 S1, D1,r3b,s2,4 12. Capreolus capreolus M. 411 13 21 13 24 II D1, pC,ş5,2 S1, D1,r3b,s4,3 13. Capreolus capreolus M. 412 13 27 13 26 I D1, pC,ş6,2 S1, D1,r3b,s1,3 14. Capreolus capreolus M. 414 13 22 13 25 II D1, pC,ş2,3 S1, D1,r3b,s2,5 15. Capreolus capreolus M. 415 14 22 13 25 II D1, pC,ş5,3 S1, D1,r3b,s2,6 16. Capreolus capreolus M. 418 15 27 13 26 I D1, pC,ş3,4 S1, D1,r3b,s1,4 17. Capreolus capreolus M. 421 12 22 13 25 II D1, pC,ş4,4 S1, D1,r3b,s2,7 18. Capreolus capreolus M. 422 10 21 13 24 II D1, pC,ş4,5 S1, D1,r3b,s3,2 19. Capreolus capreolus M. 423 10 27 13 24 I D1, pC,ş1,4 S1, D1,r3b,s1,8 20. Capreolus capreolus M. 426 10 22 13 23 II D1, pC,ş6,3 S1, D1,r3b,s3,6 21. Capreolus capreolus M. 427 12 22 13 25 II D1, pC,ş2,1 S1, D1,r3b,s2,8 22. Capreolus capreolus M. 428 12 22 13 24 II D1, pC,ş4,1 S1, D1,r3b,s3,1 23. Capreolus capreolus M. 429 10 27 13 25 I D1, pC,ş6,4 S1, D1,r3b,s1,7 24. Capreolus capreolus M. 432 13 23 13 24 II D1, pC,ş1,5 S1, D1,r3b,s2,1 25. Capreolus capreolus M. 437 12 22 9 25 II D1, pC,ş5,5 S1, D1,r3b,s4,7 26. Capreolus capreolus M. 438 12 21 9 25 II D1, pC,ş2,2 S1, D1,r3b,s4,2 27. Capreolus capreolus M. 440 10 22 9 24 II D1, pC,ş6,5 S1, D1,r3b,s3,3 28. Capreolus capreolus M. 441 10 19 9 21 II D1, pC,ş3,5 S1, D1,r3b,s4,5 29. Capreolus capreolus M. 442 10 19 9 21 II D1, pC,ş6,1 S1, D1,r3b,s4,6 30. Capreolus capreolus M. 443 13 22 9 24 II D1, pC,ş5,4 S1, D1,r3b,s3,4 31. Capreolus capreolus M. 444 14 27 9 26 I D1, pC,ş1,6 S1, D1,r3b,s1,5

Tabelul 4. Tipuri morfologice la blănuri.

Dimensiuni Nr crt

Denumire

Nr. inv. L l h

Format

PoziŃia topo

Viitoarea Poz. topo

Obs.

1. Blană de urs Vt. 719 2,40 1,80 28 I D1, pG S1, R2 2. Blană de urs Vt. 721 2,45 1,85 28 I Exp, sala3 S1, R1 3. Blană de urs Vt. 804 2,40 1,75 27 I D1 S1, R3 4. Blană de urs Vt. 1100 2,28 1,72 27 I Exp, sala4 S1, R4 5. Blană de cerb M. 4378 1,70 1,20 4 II D1 dulap, p2 S1, R5 6. Blană de cerb M. 4834 1,70 1,17 3 II D1 dulap, p3 S1, R6


182

Table 5. Tipuri morfologice la cranii. DIMENSIUNI NR.

CRT. Denumire Nr.

inv. E F H Format PoziŃia

topo Viitoarea Poz. topo

Obs.

1. Cranii Vt. 596 55 33 28 I D1, pB,ş2,1 S1, D1, r2, ş3,8 2. Cranii Vt. 597 50 33 25 II D1, pB,ş2,2 S1, D1, r2, ş1, 3 3. Cranii Vt. 598 55 33 27 I D1, pB,ş3,4 S1, D1, r2, ş3, 7 4. Cranii Vt. 602 50 33 26 II D1, pB,ş3,2 S1, D1, r2, ş1, 4 5. Cranii Vt. 604 55 33 24 I D1, pB,ş1,2 S1, D1, r2, ş3, 6 6. Cranii Vt. 605 50 33 24 II D1, pB,ş1,3 S1, D1, r2, ş1, 2 7. Cranii Vt. 606 50 33 21 II D1, pB,ş3,3 S1, D1, r2, ş2, 6 8. Cranii Vt. 607 50 33 24 II D1, pB,ş1,1 S1, D1, r2, ş2, 5 9. Cranii Vt. 608 50 33 23 II D1, pB,ş3,1 S1, D1, r2, ş2, 8 10. Cranii Vt. 609 50 33 21 II D1, pB,ş1,4 S1, D1, r2, ş1, 5 11. Cranii Vt. 610 55 33 23 I D1, pB,ş1,5 S1, D1, r2, ş3, 5 12. Cranii Vt. 612 55 33 24 I D1, pB,ş1,6 S1, D1, r2, ş3, 4 13. Cranii Vt. 613 55 33 22 I D1, pB,ş2,6 S1, D1, r2, ş3, 3 14. Cranii Vt. 617 50 33 21 II D1, pB,ş2,3 S1, D1, r2, ş1, 1 15. Cranii Vt. 618 50 33 22 II D1, pB,ş2,4 S1, D1, r2, ş2, 7 16. Cranii Vt. 712 55 33 26 I D1, pB,ş3,7 S1, D1, r2, ş3, 2 17. Cranii Vt. 713 55 33 25 I D1, pB,ş4,1 S1, D1, r2, ş3, 1 18. Cranii Vt. 714 50 33 23 II D1, pB,ş3,6 S1, D1, r2, ş2, 4 19. Cranii Vt. 715 50 33 21 II D1, pB,ş3,5 S1, D1, r2, ş2, 3 20. Cranii Vt. 982 50 33 21 II D1, pB,ş4,2 S1, D1, r2, ş2, 2 21. Cranii Vt. 994 50 33 22 II D1, pB,ş2,5 S1, D1, r2, ş2, 1

CONCLUZII Acest sistem de depozitare

considerăm că valorifică la maxim spaŃiul alocat depozitului. De asemenea, mobilierul este simplu, confecŃionat din materiale uşoare şi neuter, din punct de verede chimic, asigurând cele mai bune condiŃii de protejare, aşezare, acces şi mânuire a pieselor şi este adaptat parametrilor fizici, morfologici şi dimensionali ai obiectelor.

Aşezarea obiectelor a fost concepută astfel încât să li se asigure o stare de repaus complet şi stabilitatea necesară încât accesul la oricare din obiectele plasate în acelaşi micromodul să nu afecteze starea lui sau a celorlalte piese. S-au luat măsuri pentru prevenirea trepidaŃiilor şi a şocurilor prin folosirea tampoanelor de poistiren şi interpunerea unor materiale elastice între piese şi plasa de susŃinere, precum şi între perete şi poliŃă.

REFERENCES MOLDOVEANU A., 2003 - "Conservarea

preventivă a bunurilor culturale", Bucureşti.

BAN G., 1998 - „Societatea Ardeleană pentru ŞtiinŃele Naturii şi Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu (Repere în timp)”, Studii şi comunicări, vol. 27, Ed. Imago Sibiu pp15-26

DOLTU D., 1998 - "Patrimoniul cinegetic al Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu” Studii şi comunicări vol. 27, Ed. Imago Sibiu pp. 253 - 257.

*** Revista muzeelor, Bucureşti, nr. 4, 1992 http://cuea.valahia.ro/Curricula/Muzeologia/Plan_Muzeo1999-2002/Anul_I/muzeologie_generala.htm

http://muzeulgorjului.ro/preventiveconservation/index.php?option=com_content&task=view&id=42&Itemid=30


183

A PALAEARCTICAL MOLLUSCS COLLECTION OF “A. L. MONTA NDON” IN THE “GRIGORE ANTIPA” NATIONAL MUSEUM OF NATURAL HISTORY

- SHORT COMMUNICATION -

Gabriela ANDREI [email protected]

“Grigore Antipa” National Museum of Natural History Şos. Kiseleff, no.1,

Bucharest, Romania, RO - 011341.

KEYWORDS : molluscs, Palearctic, collection.

Arnold-Lucien Montandon (1852-1922), well known at his time as entomologist-hemipterologist had also a hobby from his youth for the molluscs too. His name is conected with the first data about Gastropods in Walachia and Moldavia, published in extinded papers as lists of species.

In 1906, he published “Notes sur la Faune Malacologique de la Roumanie”. Much later, in 1995 Professor Grossu wrote: “ in his capital work he (Montandon) published a sort of inventory, a catalogue–list of all collected Gastropoda, mentioning the collecting place too.” In that paper dedicated to the youngsters too, who intend to study molluscs A. L. Montandon recomends to study especially Clausillia and Pupa. Montandon himself was preoccupied by these genera.

Given to D. Dupuy, one of the great french malacologists, the young Montandon started the study of both terrestrial and fresh water molluscs. It is also D. Dupuy he who later identified and verified many of species published by Montandon in 1880.

For the identification of many species A. L. Montandon who did not considered himself to be a malacologist resorted to well known malacologists as E. Margier, R. Jetschin, G. Coutagne, S. Clessin and others.

We know that during the 50 years he spent in Romania, Montandon the

impassioned naturalist travelled all over, collecting an immense material, of which partly he used for an exchange of specimens. As in case of insects he could obtain many species of molluscs from different parts of the world. Consequently, from him the Antipa Museum inherited a rich molluscs collection.

Unfortunately around ’70 of the last century given to a curent of „unification of the old collections” a part of the Montandon collection was mixed up with “E. A. Bielz”, that roughly dates from the same period. The exact identification of species belonging to Montandon collection and separation from the “Bielz” is quite impossible for the moment, whereas the old original inventories of the two collections remay unknown to us.

In conclusion, what we call to day ”The A. L. Montandon Palaearctic Molluscs Collection” in fact is only a part of his vast collection, and now we can not say how big this was or when it was introduced in the Museum’s patrimony. Maybe someday we shall find out these facts ...

This collection contains terrestrials and fresh water molluscs, gastropods and bivalves: 1147 pieces of 140 species, belonging to 82 genera, 33 families (gastropods: prosobranchia of 7 families, of 13 genera and 21 species; pulmonata of 23 families, with 65 genera and 115 species; bivalves of 3 families, 4 genera and 4 species).

G. Andrei - A. M. Montandon Molluscs Collection (short communication).

184

The material was collected from 155 localities, 60 from Romania, 29 from France (part of them colleced from Bélieu-Doubs, in 1905, by his elder son Marcel), 14 from Italy, also from the territory of Former Yugoslavia and Czechoslovakia, Switzerland, Austria, Sweden, Bulgaria, Greece, West Germany, Spain, Belgium and Algeria.

The romanian specimens comes fromTransylvania, Banat, Walachia, Dobrudja and Moldavia.

In our present collection’s catalogue we update not only certain taxa but also many old austro-hungarian localities. The old names are writen between the brackets.

Even if folowing the A. L. Montandon papers we know roughly the period when that material was collected. We must not forget that more than a hundred years ago the changes in habitats were much more slowly than to day. Also the climatic conditions and pollution produced not so important effects. Clearings mentioned by A. L. Montandon produced of course some changes in vegetations with consequences on malacofauna too.

This collection will always have not only a historical value but and important starting point for us and for the future generations.


185

BRUKENTHAL NATIONAL MUSEUM/ SIBIU NATURAL HISTORY MUSEUM HYDROBIOLOGICAL COLLEC TIONS


Doru BĂNĂDUC [email protected], [email protected],

Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Str. CetăŃii, nr. 1, Sibiu, România, RO - 550160.

KEYWORDS: corrals, mollusk, plecoptera, odonata, trichoptera, fish, amphibians. Short history: One of the numerous and valuable results of the Transylvanian Society for Natural Sciences of Sibiu “Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt” activities was, the creation of hydrobiological collections too. This activity started since 1849, with small donations and contributions from the members and friends and later from expeditions undertaken specifically to obtain specimens for scientific study or collection. The actual Sibiu Natural History Museum’s hydrobiological collections, with an age of a century and a half, include corrals, mollusk, plecoptera, odonata, trichoptera, fish and amphibians. The corrals collection, with the oldest specimen of 1852 include a total of 37 species, belonging to two orders (Scleractinia the families Pocilloporidae, Acroporidae, Agaricidae, Poritidae, Faviidae, Oculinidae, Mussidae; and Milleporina the family Milleporidae), sampled in Red Sea, Indian Ocean, Singapore and East Africa. The endemic and types specimens are included. The most important collections are: Jickeli, Schulleri and Nalbant. The mollusca collection, with the oldest specimen of 1852 and a total of over 500.000 specimens, include over 10.000 species, belonging to five classes (Polyplacophora; Gastropoda the orders Archaeogastropoda, Mesogastropoda, Neogastropoda, Cephalaspidea, Sacoglossa,

Aplysiacea, Nudibranchia and Basommatophora; Schaphopoda; Bivalvia the orders Palaeotaxodonta, Praeheterodonta, Heterodonta, Neotaxodonta, Dysodonta and Desmodonta; Cephalopoda) 238 families, including fresh, brackish and salt water, species, sampled from different European, African and Asian rivers, lakes and sees, including endemic and types specimens. The biological material sampled in Europe and especially in Romania is prevalent. 99% of the material is preserved as dry shells. The most important collections are: Jickeli, Bielz and Kimakowicz. The odonata collection, with the oldest specimen of 1849 include a total of 1608 specimens, sampled from different European, African, Asian and north and south american areas, including rare species. The biological material sampled in Europe and especially in Romania is prevalent. The most important collections are: Plattner, Transylvanian Society for Natural Sciences of Sibiu, Worell and Hannenheim. The plecoptera collection, with the oldest specimen of 1849 include a total of 209 specimens belonging to 35 species, seven families (Taeniopterygidae, Leuctridae, Capniidae, Nemouridae, Perlidae, Perlodidae, Chloroperlidae), sampled in Romania, France and Bulgaria. Rare species are present. The biological material sampled in Romania is prevalent. The most important collections are:

D. Bănăduc – Sibiu Natural History Museum Hydrobiological Collections.(short communication).

186

Transylvanian Society for Natural Sciences of Sibiu and Worell. The fish collection, with the oldest specimen of 1862 and a total of 2581 specimens (99% preserved in formaldehyde), include 145 species, belonging to 60 families, 16 orders and four classes (Cephalaspidomorphi with the order Petromyzoniformes; Pteraspidomorphi with the order Myxiniformes; Chondrichthyes with the orders Lamniformes, Squaliformes and Rajiformes; Osteichthyes with the orders Acipenseriformes, Clupeiformes, Anguiliformes, Salmoniformes, Cypriniformes, Siluriformes, Gadiformes, Lophiiformes, Atheriniformes, Zeiformes, Syngnathiformes, Gasterosteiformes, Scorpaeniformes, Dactylopteriformes, Perciformes, Gobiesociformes, Pleuronectiformes and Tetraodontiformes), including fresh, brackish and salt water, species, sampled from different European,

African and Asian rivers, lakes and sees. The biological material sampled in Europe and especially in Romania is prevalent. The amphibians collection, with the oldest specimen of 1869 and a total of 263 specimens (99% preserved in formaldehyde), include 16 species, belonging to six families and two orders (Caudata with the family Salamandridae; Anura with the families Discoglossidae, Pelobatidae, Bufonidae, Hylidae, Ranidae). The biological material was sampled in Europe and Israel areas. The Romanian material is prevalent. Sinthetic data concerning of these collections (taxa, sampling areas, date of samplings, type of preservation, etc.), are available in Sibiu Natural History Museum’s publications: “Verhandlungen und Mitteilungen der Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt” and “Studii şi Comunicări”.

SELECTIVE REFERENCES

BĂNĂDUC D., 2004 - ColecŃia de Amfibieni a Muzeului de Istorie Naturală Sibiu (România). Stud. şi Com., Sibiu 29, pp. 215 - 220.

BĂNĂDUC D., 2002 - ColecŃia Ihtiologică a Muzeului de Istorie Naturală Sibiu (România). Stud. şi Com., Sibiu 28, pp. 231 - 244, Sibiu.

BOTOŞĂNEANU I., SCHNEIDER E., 1978 - Trichoptera în colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Stud. şi Com., 22, pp. 307 - 326.

COROCLEAN, I., 1998 - ColecŃia Malacologică a Muzeului de Istorie

Naturală din Sibiu. Stud. şi Com., Sibiu, 27, pp. 165 - 171.

NALBANT T., 1998 - Catalogul colecŃiei de corali hermatipici (Coelenterata: Anthozoa: Scleractinia) a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Stud. şi Com., 27, pp. 137 - 164.

KISS B., 1971 - Plecopterele din colecŃiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Stud. şi Com., Sibiu 16, pp. 215 - 244.

PASCU M., & Schneider E., - 1998, ColecŃiile entomologice ale Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Stud. şi Com, Sibiu. 27, pp. 201 - 218.


187

HYDROBIOLOGICAL COLLECTIONS FROM THE OLTENIA MUSEUM CRAIOVA


Olivia CIOBOIU [email protected] Oltenia Museum of Craiova

Popa Şapcă St., 8, Craiova, Dolj County,


KEYWORDS: collections, hydrophytes, invertebrates, fish

Short history: Settled up in 1923, The Museum of Natural History (Section of Nature Sciences of the Oltenia Museum at present) has valuable scientific collections.

The 103,423 pieces place it among the museums with a rich national cultural patrimony.

The hydrobiological collections represent an important part of the patrimony of the museum.

They include: the collection of hydrophytes within the aquatic ecosystems of Oltenia; collections of spongiae from lakes and the Black Sea; coelentera from the Black Sea, the Red Sea and the Mediterranean Sea; worms, autochthonous and exotic molluscs (salt and fresh water); arthropods (arachnids, shell fish, myriapods, insects); echinoderms; stomochordata (Balanoglossus sp.); urochordata (ascidia); cephalochordate (Amfioxus); vertebrates (fish, amphibians, reptiles, birds, and mammals).

The rate of the aquatic molluscs represents about 60% of the total mollusc collections.

The collections of the museum enriched by the donations of some great naturalists (I. P. Licherdopol, Al. V. Grossu, V. Vincez, Dinu Alexandru, A. Popescu Gorj, Alexandrina and Ştefan Negrea, Gheorghe Brezeanu).

During the last 7 - 8 years, a large number of samples of aquatic molluscs’ populations (gastropods and bivalves) have been gathered as a result of the collecting and research activity made by the doctor specialist in museography Olivia Cioboiu. The samples have been collected from areas that are representative for the Romania aquatic ecosystems (the Danube liable to floods area, the Jiu lower hydrographical basin, small reservoirs within the Oltenia Plain, the Danube and the Danube Delta, the Black Sea).

The gastropods collections, both donated and gathered by us, represented the object of some ample researches with regard to their ecological zonality, structure of populations (taxonomic composition, space distribution, structure on age groups, dynamics of the numerical density and biomass), biological production and productivity.

The fish collection includes a number of 1,476 samples representing fresh and salt water species, most of them from Romania.

The collections of amphibians and reptiles are less representative (about 400).

O. Cioboiu – The Oltenia Museum Hydrobiological Collections.(short communication).

188

Larger bibliographical indications regarding the collections of molluscs of the Oltenia Museum can be found in the works of I. P. Licherdopol – “Fresh Water Molluscs within the MehedinŃi County”, Al. V. Grossu and Irina Păunescu – “The Catalogue of the Gastropods from Licherdopol Collection”, Cioboiu O. – “The Catalogue of the Molluscs from the Oltenia Museum – I. P. Licherdopol Collection”, “The Catalogue of the aquatic Exotic Molluscs from the Oltenia Museum”, appeared in Studies and Communications of the

Nature Sciences Section of the Oltenia Museum. Data about other aquatic organisms

groups can be found in the studies published by Ion Rogoz – “The Ecology of the Oltenia Aquatic Fauna”, Madeleine Marx – “Contributions to the study of the Phytophile Fauna within the Victoria – Marica lakes (Prunetu commune - Dolj)”, Gh. Brezeanu and collaborators – “Hydrobiological Study of the Danube and its tributary streams within the PorŃile de Fier (Iron Gate) Area”.

Starting from the main preoccupation of the museum, namely the gastropods collection, Doctor Olivia Cioboiu underwent an ample research programme regarding the ecology, systems and biology of this group. The following papers are relevant: “From the Molluscs World”, “The Dynamics of the Structure and Production of the Gastropods Populations from the Small Reservoirs within the Oltenia Plain” (Doctor’s degree paper, 2000), “Gastropods within the Continental Waters of Romania”, “Gastropods of the Small Reservoirs within the Oltenia Plain”.

In 2001 – 2002, starting from the same preoccupations, there were opened two exhibitions regarding the physical-geographical, ecological, and hydrobiological characteristics of the Valea Preajba hydrographical basin and of the area Cetate – Dăbuleni located within the Danube alluvial plain. The purpose of the exhibitions was the ecological reconstruction and the protection of these areas.

SELECTIVE REFERENCES

CIOBOIU O., PLENICEANU, V., 1998 - The impact of the Harnessing of a Tributary of the Jiu upon its Eco System Structure, Naturalia, Piteşti, pp. 29 - 33.

CIOBOIU O., 1998 - Gasteropodele din apele continentale ale României, Referat de specialitate, Bucureşti.

CIOBOIU O., BREZEANU G., 1999 - Structure of the Gasteropoda Populations from small Reservoirs in the Oltenia Plain. Proceedings of the institute of Biology vol. 2, Annual Scientific Session Bucharest, pp. 99 - 109

CIOBOIU O., BREZEANU G., 1999 - The Preajba Valley - Ecological Meanings in the context of the Status as Protected Area, Annals of the University of Craiova - Serie Geography, vol. 2. Universitaria Publishing House, pp. 65 - 83.

CIOBOIU O., BREZEANU, G., 2000 - The Gasteropoda Diversity in the Romanian Area of the Danube Pools in Relation with the Habitat Types. 33 Konferenz der Internationalen Arbeitsgemeinschaft Donauforschung, Osijek, Kroatien: 15 - 19

CIOBOIU O., 2000 - Dinamica structurii şi producŃiei populaŃiilor de gasteropode din

lacuri mici de baraj din Câmpia Olteniei. Teză de doctorat, Bucureşti.

CIOBOIU O., 2001 - Din lumea moluştelor. Edit. Sitech, Craiova.

CIOBOIU O., 2001 - Catalogul moluştelor din Muzeul Olteniei I. ColecŃia I.P. Licherdopol, Oltenia - Studii şi comunicări, Seria ŞtiinŃele Naturii - vol. XVII, Craiova, pp. 18 - 28.

CIOBOIU O., 2002, Gasteropoda Diversity within the Danube Alluvial Plain (700 - 800 km), Limnological Reports, volume 34, Proceedings of the 34th Conference, Tulcea, Ed. Academiei Române, Bucharest, pp. 269 - 275.

CIOBOIU O., 2002 - Hydrobiological Peculiarities of Some Small Eutrophic Reservoirs within the Jiu Hydrographical Basin, Limnological Reports, volume 34, Proceedings of the 34th Conference, Tulcea, România, Edit. Academiei Române, Bucharest, pp. 275 - 287.

CIOBOIU O., 2002 - Gasteropodele lacurilor mici de baraj din Câmpia Olteniei, Ed. Sitech, Craiova.

CIOBOIU O., 2002, - ReconstrucŃia ecologică a Luncii Dunării - principii, metode, efecte. Oltenia, Studii şi comunicări - ŞtiinŃele Naturii, Craiova, vol. XVIII,


189

INVENTARIEREA ŞI TIPOLOGIA ZONELOR UMEDE DIN PODIŞUL MOLDOVEI

- RECENZIE -

Doru BĂNĂDUC [email protected]

Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Str. CetăŃii, nr. 1, Sibiu, România, RO - 550160.

Românescu Gheorghe, Românescu

Gabriela, Minea IonuŃ, Ursu Adrian, Mărgărint Mihai Ciprian, Stoleriu Cristian, 2005, Inventarierea şi tipologia zonelor umede din Podişul Moldovei - Studiu de caz pentru judeŃele Iaşi şi Botoşani, 165 pag., 28 figuri şi 67 fotografii, copertă color, 16,8 x 24,2 cm., Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, ISBN 973-30-1701-9.

Lucrarea este structurată pe 11 capitole, cărora li se adugă introducerea, bibliografia şi propunerea unui caiet de teren pentru încadrarea tipologică a zonelor umede. Cuprinde o paletă cuprinzătoare de date, coagulate pe baza experienŃei în acest domeniu a autorilor şi imagini relevante care conferă acestei publicaŃii şi calităŃi de îndrumar practic de teren, reflectând zonele profesionale de implicare în domeniu a autorilor.

Zonele umede în contextul modificarilor climatice globale care îşi fac deja într-un mod sensibil simŃită prezenŃa şi în România şi a presiunii antropice în creştere bazată doar pe rudimentare cunoştiinŃe tehnice, interesează în cel mai înalt grad specialiştii care se ocupă într-un fel sau altul de protecŃia mediului.

Preambulul acestei publicaŃii, ia forma unei succinte treceri în revistă a relaŃiilor tensionate şi prea adesea inutile sau chiar contraproductive pe termen mediu şi lung, dintre om şi natură şi om şi om în

încercările acestuia de a se integra în această importantă parte a naturii, zonele umede.

Al doilea capitol se constituie într-o introducere necesară cu privire la aspecte legate de problematica asanărilor masive a zonelor umede şi a reacŃiei internaŃionale cu privire la stoparea acestui fenomen.

Următorul capitol reliefează unghiuri multiple ale definiŃiilor noŃiunii de zonă umedă din care rezultă complexitatea ridicată a acesteia şi necesitatea abordărilor multidisciplinare în studiul acestor zone. De asemenea, este prezentată o tipologie sintetică a zonelor umede în funcŃie de unele caracteristici naturale şi antropice ale biotopilor si biocenozelor.

Capitolul patru dezvoltă pe larg prezentarea tipologiilor zonelor umede în functie de: localizare si topografie, hidrologie, chimism, sistem ecologic, etc. Tot aici este reflectată utilizarea pragmatică a acestor tipologii pentru: definirea localizării de aplicare a legislaŃiei privitoare la apă, implementarea directivelor europene Pasari si Habitate, implementarea Conventiei Ramsar.

Capitolul următor cuprinde criterii de identificare şi caracterizare a zonelor umede pe baza unor elemente de hidrologie, hidromorfia solului, vegetaŃie şi floră.

Capitolul şase prezintă unele noŃiuni de conservare a zonelor umede, plecând de la unele funcŃii şi valori ale acestora şi ajungând la activităŃile antropice mai des întâlnite, cu impact important asupra acestor zone.

D. Bănăduc – Inventarierea şi tipologia zonelor umede din Podişul Moldoveii (recenzie).

191

Capitolele şapte şi opt declară obiectivele propuse pentru tematica abordată şi reiterează necesitatea restaurării, reabilitării şi reconstrucŃiei zonelor umede în contextul actual al cuoaşterii din domeniu.

În capitolul următor se prezintă câteva elemente referitoare la Podişul Moldovei, elemente informaŃionale valoroase, în contextul prezentarii ulterioare a zonelor umede, din această unitate geografică: aşezare geografică, geologie, morfologie, climă, hidrografie şi caractere biopedologice.

În capitolul, zece zonele umede din judetul Iaşi, sunt analizate secvenŃial prin utilizarea sistemelor informatice geografice şi a imaginilor de teledetectie. Sunt astfel identificate şi delimitate suprafeŃele acvatice, actualizate elemente cantitative si calitative ale cartografiei suprafeŃelor acvatice din zona studiata.

Capitolul unsprezece şi doisprezece reprezintă în conexiune cu capitolul zece, cheia de boltă a acestei publicaŃii, caracterizând individual: Râul Jijia, Lunca Prutului, Lacul Şanta Mare I, Lacul Şanta Mare II, Pârâul Roşu, Izvorul Stânca-Costeşti, Râul Baseu, Râul Prut, Lacul de acmulare Stânca-Costeşti, Valea Prutului Mort, Lacul După Grădini, Lacul Tronciu, Pârâul VolovăŃ, Râul Bodeasca, Râul Baseu, Râul Jijia, Râul Ştina, Râul Miletin, Lacul Săuca, Pârâul Bahna, Lacul Bucecea, Gârla SireŃelul, Lacul Loteşti, Complexul lacustru Costeşti, Complexul lacustru Costeşti, Pârâul Cotargaciul, Lac în bazinul hidrografic Porcăreasa, Lac în bazinul hidrografic Cotargaciul, Lacul Brechioiul, Ferma Botoşani Sadu, Pârâul Cacaina, Mlaştina Ciric, Lacul Aroneanu, Lacul Sorogari, Lacul Ciric, Lacul VeneŃia, Lacul ChiriŃa, Lacul Valea Adâncă, aval lacul Ezăreni, Lacul Ezăreni, Pârâul Horpaz, Lacul Ciurbeşti,

Pârâul Bohotin, Balta Paleş, Lacul Vladnic, Pârâul Moşna, Pârâul Grecului, Pepiniera Podul Iloaiei, Râul BahluieŃ, Iazul Scobâlteni, Iazul Hărpăşeşti II, Iazul Hărpăşeşti III, Iazul Sarca, Lacul Parcovaci, Izvorul Parcovaci, Raul Bahlui, Iazul Deleni, Lacul Deleni, acumulare în bazinul hidrografic Boca, iaz în bazinul hidrografic Boca, Lacul Trei Iezere, Râul Siret, Lacul Bădărău II (Grădina Botanică) şi Izvorul Grădină Botanică. Caracterizarea acestor zone umede se face în raport de urmatoarele elemente: localizare, tipul de sistem, tipul de subsistem, clasa, subclasa, regimul apei, câteva elemente fizico-chimice ale apei, tipul de sol, evoluŃie, nivelul de protecŃie, perspective evolutive, date foarte generale de vegetaŃie şi faună şi elemente de istoric a zonei umede respective.

În capitolul doisprezece autorii prezintă sub formă de concluzii într-o manieră sintetică imaginea zonelor umede a Podişului Moldovei raportat la condiŃiile naturale şi antropice ale acestei zone îndemnând în mod meritoriu, în final, la o politică activă de protejare a acestora.

Autorii propun în final un caiet de teren pentru încadrarea tipologică a zonelor umede, demers care creşte aspectul, deja subliniat, pragmatic a acestei publicaŃii.

Valoroasă prin aportul de informaŃie originală într-o matrice de abordare sintetică, publicaŃia reprezintă o contribuŃie necesară la studiul zonelor umede din Podişul Moldovei. Departe de a-şi încheia misiunea stimulativă, a studiului zonelor umede din aceasta parte a Ńării, publicaŃia se auto constituie într-un pas iniŃial absolut necesar abordării mai complexe din perspectivă ecologică a acestor zone aflate în mare şi continuă suferinŃă, în principal datorită neîŃelegerii funcŃionării acestora şi a manipulării lor tehniciste, grosolane şi neinspirate.


191

TRANSYLVANIAN REVIEW OF SYSTEMATICAL AND ECOLOGICAL RESEARCH 3 - THE RETEZAT NATIONAL PARK

- RECENZIE -

Stoica GODEANU [email protected]

Universitatea “Ovidius” ConstanŃa, Facultatea de ŞtiinŃe ale Naturii,

Bd. Mamaia, nr. 81 - 85, ConstanŃa, RO - 900527.

Doru Bănăduc, Ioan Sîrbu şi Angela Curtean - Bănăduc, 2006. Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research 3 - The Retezat National Park, 204 pagini, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, ISSN 1841 - 7051.

ApariŃia celui de al treilea volum al publicaŃiei Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research reprezintă un eveniment editorial semnificativ, el devenind de acum înainte o publicaŃie periodică anuală. Dacă numerele anterioare defineau publicaŃia ca volume de sinteză a unor cercetări desfăşurate în anumite zone din Transilvania, în prezent, deşi cel de-al treilea volum păstrează acelaşi caracter, apariŃia sa, de acum anuală, îi conferă o semnificaŃie aparte: aceea de stimulare şi apoi de publicare periodică a unor lucrări ştiinŃifice de profil biologic şi ecologic dintr-o arie geografică bine delimitată.

Primul volum (editat în anul 1999) a fost focalizat pe bazinul superior şi mijlociu al râului Olt, iar cel de-al doilea (editat în anul 2005) abordează problematica bazinului Târnavelor atât sub aspect hidrologic cât şi botanic şi zoologic. Cel de al treilea volum al publicaŃiei Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research înmănunchează un număr de 16 lucrări care acoperă domenii importante, cum sunt biodiversitatea, monitoringul şi managementul zonei menŃionate în titlul acestui volum. Din domeniul biodiversităŃii lucrările abordează

cormofitele, tricladele, unii crustacei, acarienii, arahnidele, trichopterele, peştii şi mamiferele insectivore şi rozătoare. Din domeniul limnologiei articolele publicate tratează probleme de privind bacteriocenozele, zooplanctonul şi zoobentosul lacurilor alpine. Lucrarea de monitoring şi management al biodiversităŃii tratează aspecte concrete privitoare la întregul Parc NaŃional Retezat. Lucrările publicate reprezintă o continuare, la un nivel superior, a unei publicaŃii apărute în 1984 la Cluj-Napoca (Recherches ecologiques dans le Parc National Retezat). Revenind la volumul 3, în cele ce urmează trecem în revistă succint lucrările pe care le conŃine. În lucrarea “Bacteria and pelagic food webs in pristine alpine lakes (Retezat Mountains, Romania)”, autorii Vera Straškrábová, Dan Cogălniceanu, Jiři Nedoma, Laura Parpală, Carmen Postolache, Claudiu Tudorancea, AngheluŃă Vădineanu, Cristina Maria Vâlcu şi Victor Zinevici analizează comunităŃile biotice din nouă lacuri alpine. Sunt trecute în revistă abundenŃa biomasei bacteriene, valorile clorofilei, precum şi structura zooplanctonului acestor lacuri. Datele obŃinute sunt comparate cu cele constatate în alte lacuri alpine europene. În lucrarea “The Cormoflora from the south-east area of Retezat National Park, (Romania)”, autorii Ana Maria Benedek şi Constantin Drăgulescu fac o sinteză a datelor

S. Godeanu – Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research – Retezat .(recenzie).

192

existente privind flora de cormofite din partea de sud-est a Parcului NaŃional Retezat. Este dată corologia a 654 specii şi 18 hibrizi citaŃi până acum, mulŃi dintre aceştia găsiŃi chiar de autori în ultimii 5 ani. În lucrare este evidenŃiată prezenŃa a numeroase specii protejate sau rare, multe necitate până acum în literatura de specialitate. În lucrarea “Zănoaga and Judele (Retezat National Park, Romania), biodiversity value and evidence of anthropogenic impacts on alpine vegetation”, John Owen Mountford evidenŃiază varietatea factorilor de stres care influenŃează în diferite feluri vegetaŃia zonei alpine şi care au determinat caracterele speciale ale compoziŃiei floristice actuale. Este descrisă valoarea biodiversităŃii plantelor care constituie păşunea alpină şi este evaluat efectul păşunatului şi al turismului asupra vegetaŃie, precum şi semnele clare ale degradărilor locale determinate de aceste impacte. În lucrarea “Retezat Mountains (Romania) glacial lakes zooplankton biodiversity”, autorii Teodora Maria Onciu şi Adina Radu, tratează biodiversitatea formelor de zooplancteri din nouă lacuri glaciare situate la altitudini de peste 1900 m. Sunt precizate sărăcia de specii, precum şi limitele de variaŃie ale densităŃii şi biomasei acestora. În lucrarea “The diversity of tricladids fauna (Platylminthes, Turbellaria) from Retezat National Park (Romania)”, autorii Ioana IluŃ, Lucian Pârvulescu şi Milca Petrovici inventariază fauna de tricladide prezentă în diferite biotopuri acvatice şi constată existenŃa a unui total de 11 specii epigee. În lucrarea “The diversity of crustacean fauna (Arthropoda, Crustacea) from Retezat National Park (Romania)”, auorii Lucian Pârvulescu, Ioana IluŃ şi Milca Petrovici precizează că în apele Parcului NaŃional Retezat trăiesc în prezent un număr relativ restrâns de specii de crustacee, care sunt însă reprezentate de populaŃii cu o mare densitate de indivizi. Crustaceele întâlnite fac parte dintre filopode, amfipode şi izopode. Ele au fost colectate din 32 lacuri alpine, 38 pâraie şi izvoare.

În lucrarea “Water mites (Acari, Hydrachnidia) from the Retezat National Park (Romania)” autorii Mihaela Câmpean şiReinhard Gerecke evaluează biodiversitatea hidracarienilor din 36 izvoare, pâraie şi râuri, ca şi cea din 12 lacuri glaciare la 12 specii care fac parte din opt familii. Dintre ele cinci specii sunt semnalate pentru prima dată pe teritoriul României şi două pentru prima data în CarpaŃi. Sunt discutate diversitatea, abundenŃa şi distribuŃia acestor acarieni în diferitele lor habitate.

Lucrarea “Arachnological studies in the Retezat National Park (Romania)” elaborată de István Urák şi Kinga Fetikó evidenŃiază existenŃa în Parcul NaŃional Retezat a unui număr de 144 specii de păianjeni care fac parte din 88 genuri. 26 specii dintre acestea sunt semnalate pentru prima dată în MunŃii Retezat, două specii sunt noi pentru fauna României, iar trei genuri sunt menŃionate pentru prima dată în Româia.

În lucrarea “Cadysfly (Insecta, Trichoptera) larvae communities of Bărbat river basin (Retezat Mountains, Romania)” autorii Angela Curtean-Bănăduc, Florina Ciubuc şi Constantin Ciubuc au identificat larvele a 29 specii de trichoptere aparŃinând la 16 genuri şi şapte familii care trăiesc în acest râu şi în afluenŃii acestuia, râu care îşi are obârşia în MunŃii Retezat. Structura comunităŃilor de larve de trichoptere evidenŃiază creşterea impactelor antropice pe cursul râului din amonte spre aval, ca şi efectele poluării apelor sale în bazinul inferior.

În lucrarea “Contributions on the study of the macrozoobenthic invertebrates from the glacial lakes of the Lăpuşnicu Mare River (Retezat Mountains, Romania)”, autorii Diana Cupşa şi Gabriella Banyai prezintă compoziŃia organismelor zoobentonice din 14 lacuri glaciare din bazinul superior al râului Lăpuşnicul Mare. Autorii constată că există un număr mic de grupe faunistice, toate forme criofile, oxifile şi predominant detritofage. Regretăm faptul că nu s-a mers la determinări mai detaliate în cadrul celor 15 grupe de macronevertebrate întâlnite.


193

În lucrarea “The Râul Mare River (Retezat Mountains, Romania) fish fauna”, autorul, Doru Bănăduc, prezintă structura faunei ihtiologice şi variaŃia acesteia pe cel mai mare râu din munŃii Retezat, variaŃie pe care o relaŃionează cu factorii naturali şi cu cei antropici. Au fost identificate relaŃiile cauză-efect ca elemente informaŃionale de bază pentru managementul ecologic pe plan local şi regional.

În lucrarea “Contributions to the study of rodents in the Retezat National Park (Romania), Ioana Cobzaru face un inventar al celor 10 specii de rozătoare din două locaŃii studiate şi evaluează habitatele investigate în corelaŃie cu potenŃialul lor natural, dar şi cu influenŃele antropice existente aici.

În lucrarea “Smal mammals (Insectivora and Rodentia) from Retezat National Park (Romania)”, Ana Maria Benedek, constată prezenŃa în Parcul NaŃional Retezat a unui număr de 22 specii de micromamifere (nouă insectivore şi 13 rozătoare) şi precizează distribuŃia lor pe altitudine şi pe tipuri de habitate.

În lucrarea “Forest management and consaervation in Retezat National Park (Romania)”, autorii Ioan Abrudan, Erika Stanciu, Gheorghe Ignea şi Liliana Rogozea, prezintă caracteristicile vegetaŃiei forestiere din zona studiată şi impactul diferitelor forme actuale de proprietate. Este analizat critic modul actual de administrare şi se stabilesc oportunităŃile şi provocările legate de managementul şi conservarea pădurilor din zonă. Ei stabilesc că vegetaŃia forestieră este reprezentată de 46 tipuri de pădure care trebuie adaptate la cerinŃele generale ale actualului plan de management al parcului.

În lucrarea “An approach to surveying and mapping the biodiversity of national parks (Romania)”, autorii John Owen Mountfort, Dee Patriquin şi Jo R. Treweek evidenŃiază faptul că în parcurile naŃionale din CarpaŃii româneşti s-au desfăşurat de-a lungul anilor diverse studii intense, care au fost finalizate prin numeroase articole ştiinŃifice. Autorii acestei lucrări au încercat să elaboreze metode noi şi unitare, de abordare a modului de studiu şi de cartare a biodiversităŃii în trei parcuri naŃionale principale din România: Retezat, Piatra

Craiului şi Vânători-NeamŃ. Sunt discutate problemele practice, soluŃiile comune, ca şi beneficiile pe care le oferă o reŃea consecventă de lucru pentru experŃii români în domeniul studiului biodiversităŃii tuturor parcurilor naŃionale de la noi.

În lucrarea “Retezat National Park (Romania) biodiversity monitoring plan (I), autorul acesteia, Călin Hodor, prezintă modul în care a fost conceput planul de monitorizare a biodiversităŃii parcului, ca parte importantă a planului de management general al acestuia. În această lucrare sunt prezentate nouă protocoale de monitorizare care trebuie să utilizeze indicatorii precizaŃi, să justifice şi să stabilească numărul, distribuŃia şi mărimea pieŃelor de lucru sau a transectelor utilizate în monitorizarea propusă. Autorul face propuneri asupra categoriilor de informaŃii care trebuiesc adunate în teren, a modului în care acestea sunt stocate şi prelucrate, precum şi a modului în care rezultatele trebuiesc raportate.

Toate articolele sunt susŃinute cu tabele şi o ilustraŃie bogată şi diversificată, care evidenŃiază cele prezentate în texte. Bibliografia lucrărilor este bine aleasă, ea oglindind stadiul anterior al preocupărilor în domeniul analizat, şi trecând în revistă cercetările anterioare in zona MunŃilor Retezat.

Lucrările prezentate în acest volum, deşi inegale ca valoare şiiin Ńifică şi calitate, pun odată în plus în valoare biodiversitatea deosebită a acestei regiuni, cu atât mai mult cu cât o parte a Parcului NaŃional Retezat are statut de RezervaŃie a Biosferei. Lucrările acestui al treilea volum al publicaŃiei Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research aduce aporturi originale la cunoaşterea biodiverităŃii şi a modului de funcŃionare a Parcului NaŃional Retezat. Subliniem în mod deosebit lucrarea D-lui Călin Hodor, care militează pentru o monitorizare atentă şi serioasă a biodiversităŃii acestui parc.

S. Godeanu – Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research – Retezat .(recenzie).

194

Apreciem că volumul The Retezat National Park al publicaŃiei Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research merită a fi cunoscut şi utilizat de cât mai mulŃi specialişti care se ocupă de

Parcurile NaŃionale şi de biodiversitatea acestora.

Sperăm în o continuare a apariŃiei în această publicaŃie a unor noi cercetări în Parcul NaŃional Retezat şi nu numai.


195

LISTA RO ŞIE A SPECIILOR SĂLBATICE DE FLOR Ă ŞI FAUNĂ DIN PARCUL NA łIONAL MUN łII M ĂCIN

- RECENZIE -

Dumitru MUARIU Muzeul NaŃional de Istorie Naturală Grigore Antipa

Şos. Kiseleff nr. 1, 011341, Bucureşti 2, România.

Sub auspiciile AgenŃiei de ProtecŃia

Mediului din Tulcea, a ONG-ului ECOS, a Institutului NaŃional de Cercetare-Dezvoltare din Tulcea şi a Programului de Arii Protejate NATURA 2000 pe de o parte şi pe de altă parte, cu suportul financiar din Proiectul LIFE2003NAT/RO/000026 – “Managementul participativ al ariei protejate MunŃii Măcinului”, echipa tulceană de specialişti a întocmi “Lista Roşie a speciilor sălbatice de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii Măcin”.

DispariŃia unora şi drasticul declin numeric al altor specii de plante şi animale, şi în consecinŃă – reducerea diversităŃii genetice a reprezentanŃilor biodiversităŃii au atins ritmuri nemaiîntâlnite, pe întregul glob. În foarte multe Ńări s-au tipărit Liste, CărŃi Roşii şi s-au alcătuit baze de date pentru jalonarea obiectivelor ocrotirii speciilor ameninŃate.

În România există puŃine studii privind tendinŃele evoluŃiei populaŃiilor speciilor de plante şi animale. În anul 1994, o echipă de specialişti în botanică, de la Institutul de Biologie al Academiei Române a publicat, sub coordonarea Dr. Mircea Oltean, “Lista Roşie a plantelor superioare din România”. Au fost şi alte lucrări care au atins tema statutului de ocrotire a speciillor de plante şi animale din Ńară, dar în anul 2005 a fost publicată, sub coordonarea Acad. Nicolae Botnariuc şi Dr. Victoria Tatole, “Cartea Roşie a vertebratelor din România”.

În acest context, efortul echipei de specialişti din Tulcea este deosebit de binevenit, căci prin “Lista Roşie a speciilor de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii

Măcin”, contribuie chiar la completarea bazei de date amintită, pentru România, ajută la conturarea mai precisă a programului Strategiei NaŃionale de Conservare a BiodiversităŃii şi nu în cele din urmă favorizează colaborarea internaŃională, în domeniu. Efortul echipei tulcene se înscrie deci în prevederile Actului final de la Helsinki (1975), după care, “… conservarea şi gestionarea resusrselor genetice existente, în mod deosebit a speciilor animale şi vegetale, rare...” sunt în scopul conservării naturii.

În scurta prezentare a Listei Roşii a Plantelor superioare din România, semnată de Oltean şi col. (1994), se arăta: “Prin aceasta considerăm că pe de o parte, avem o opŃiune iniŃială mai fermă în legătură cu conŃinutul posibil al unei viitoare <<CărŃi Roşii>> iar, pe de altă parte, suntem mai apŃi de a răspunde solicitărilor ce vin din partea programelor de cooperare europeană. De altfel, elaborarea acestei liste a fost declanşată şi de necesitatea extinderii proiectului CORINE-Biotopes spre Europa centrală şi de est; nu în mai mică măsură, însă, ea se adresează şi la completarea în viitor, a Anexelor „Directivei pentru Habitate”1 a Uniunii Europene ca şi a Anexelor la „ConvenŃia de la Berna”2 a Consiliului Europei”. Astăzi, adăugăm existenŃa stadiului, deja realizat, de aderare a României la Uniunea Europeană şi că specialiştilor botanişŃti şi zoologi le revin noi răspunderi în stabilirea măsurilor naŃionale de conservare a biodiversităŃii, în vederea unei mai bune colaborări internaŃionale.


196

Încă din anul 2005, Botnariuc şi col. notau: „România a participat continuu la politica internaŃională de mediu, semnând şi ratificând cele mai importante convenŃii, rezoluŃii, declaraŃii şi acorduri. Astfel, România a participat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător Ńinută la Stockholm, în 1972, a participat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite de la Rio de Janeiro, ratificând în 1994 ConvenŃia DiversităŃii Biologice, a participat în 2002, la ConferinŃa NaŃiunilor Unite de la Johannesburg”. În continuare sunt menŃionate o serie de ConvenŃii şi Acorduri continentale şi globale, la care România a aderat şi care, în bună parte au stat la baza elaborării Listei Roşii a speciilor de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii M ăcin.

În principiile de întocmire a acestei liste roşii sunt menŃionate nouă categorii de periclitare, conform criteriilor IUCN din anul 2004. Fiecare categorie are sigla în limba engleză şi explicaŃia semnificaŃiei, în limba română. Încadrarea unui anumit taxon în una din cele nouă categorii s-a făcut pe baza a cinci criterii cantitative (tot conform ghidului IUCN/2004), pentru a determina dacă acel taxon este periclitat sau nu. Gradul de periclitare ar trebui să fie bazat pe indicatorii biologici ai populaŃiilor taxonului – declin drastic populaŃional sau un număr mic de indivizi în populaŃia speciei.

Scăderea numerică a populaŃiilor unei specii este stabilită pe baza studiului declinului pe o durată mai mare de 10 ani sau de-a lungul a minim trei generaŃii, cu patru trepte de reducere: - în trecut, cu cauze clare; - în trecut, cu cauze neclare sau încă actuale; - reducere estimată a avea loc în viitor (în circa 100 de ani); - declin şi din trecut, şi din viitor, fără cauze clare.

Tema răspândirii taxonului priveşte fragmentarea arealului şi izolarea populaŃiilor; - declinul continuu; - fluctuaŃii ale răspândirii speciei/taxonului.

Numărul mic de indivizi şi diminuarea continuă în 100 de ani, caracterizează tendinŃa populaŃiei de declin şi în funcŃie de acest număr atrage statutul de taxon vulnerabil (sub 10.000 ind.), pericilitat (sub 2.500 ind.) şi periclitat critic (sub 250 ind.). Tot în aceste categorii intră situaŃiile de

declin continuuu, cu fluctuaŃii extreme ale numărului de indivizi adulŃi, cu grade diferite de periclitare după procentele de 100% - 90% declin şi în cifre absolute – de la 1000, până la 50 de indivizi. Această din urmă categorie se repetă în cazul populaŃiilor foarte mici sau cu distribuŃie foarte limitată (v. pag. 4) şi se atribuie statutul „vulnerabil” în cazul rîspândirii pe o suprafaŃă sub 20 km2 sau când numărul fragmentelor de areal este mai mic, sau egal cu 5.

În sfârşit, riscul de dispariŃie a unui taxon mai este dat de analiza cantitativă, după care reiese o dispariŃie în stare liberă/sălbatică de cel puŃin 50% din indivizi, în 10 ani sau în decursul a trei generaŃii (maximum 100 de ani) - pentru categoria periclitat critic. DispariŃia a 20% în 20 de ani atrage statutul de „periclitat”, iar dispariŃia a 10% din indivizi în 100 de ani atrage statutul de taxon „vulnerabil”.

Din cele opt categorii de periclitare, stabilite de IUCN în anul 2004, pentru prima (EX) şi a doua (EW), din zona Parcului NaŃional MunŃii M ăcinului sunt listate următoarele 4 specii de plante (Artemisia pedemontana, Cachris alpina, Genista albida şi Geranium bohemicum) şi o specie (Aegypius monachus), dintre păsări.

A doua grupă de specii din zona ariei protejate de interes este de fapt a treia categorie din lista IUCN, cu statutul - periclitate critic, speciile Aquila heliaca şi Falco cherrug, dintre păsări.

Din a treia grupă – periclitate - fac parte trei specii de plante, una de amfibieni, trei de reptile şi şase de păsări, considerate cu risc foarte mare să dispară din stare liberă/sălbatică.

Numărul de 138 specii de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii M ăcinului, cu statutul - vulnerabile este cel mai mare, incluzând 48 specii de plante, 54 de nevertebrate, 4 de amfibieni, 8 de reptile, 19 de păsări şi 5 de mamifere.

Doar 25 de specii, toate păsări fac parte din grupul celor cu statutul aproape periclitate, cu prevederea că totuşi, în vitorul apropiat pot fi trecute în una din categoriile anterioare.

D. Murariu – Lista Roşie a speciilor de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii M ăcin (recenzie).

197

Aproape la egalitate ca număr de specii sunt cele cu statutul de conservare cel mai puŃin îngrijorător (105) şi cele despre care nu se deŃin suficiente date/informaŃii (în

număr de 109). Doar 16 specii – numai păsări – sunt trecute de autori în grupul celor din categoria neevaluate.

Observăm că această ultimă categorie, împreună cu cele din categoria periclitate critic şi aproape periclitate includ numai păsări. Pe de altă parte, categoria speciilor vulnerabile este cea mai numeroasă şi cu cea mai largă diversitate între speciile sălbatice de floră şi faună din Parcul NaŃional MunŃii Măcin.

Lista Roşie realizată de echipa de specialişti din Tulcea se constituie într-un foarte util instrument de lucru practic, în identificarea elementelor floristice şi faunistice de interes – tocmai pe seama statutului de ocrotire precizat, în vederea definitivării şi apoi al şi actualizărilor periodice a planului de management al AdministraŃiei Parcului NaŃional MunŃii Măcinului, dar este importantă şi sub aspectul fundamental – al cunoaşterii florei şi faunei

din acea zonă. Este surprinzător cât de puŃin se cunoaşte despre biodiversitatea Ńării şi n-ar trebui să ne mirăm de distrugerile fără precedent (defrişări, forme complexe de poluare, răniri de habitate prin deschideri de cariere – uneori chiar în perimetrul ariilor protejate etc.), care se petrec în Ńară.

Efortul echipei este meritoriu pentru că prin această listă se contribuie şi la actul educativ, civilizator, prin chiar cunoaşterea mai bună a capitalului natural, al uneia din importantele arii protejată, din Ńară. Cu cât mai multe asemenea liste, din întreaga Ńară, cu atâta vom fi mai aproape de CărŃile Roşii - atât de aşteptate pentru plante şi nevertebrate. Colegii tulceni merită deplin un cuvânt de felicitare şi de îndemn pentru a pune pe hârtie şi alte asemenea lucrări.


198

Page 88: [1] Formatted Unknown 07.03.2007 13:41:00

Font: (Default) Times New Roman, 11,5 pt, French (France)








































Font: 11,5 pt, French (France)


French (France)




Font: 7 pt, French (France)




















French (France)




French (France)




Font: 11,5 pt, Italic, Romanian (Romania)


Font: 11,5 pt, Romanian (Romania)


Font: 11,5 pt, Romanian (Romania)














Font: 11,5 pt, Italic


Font: 11,5 pt


Font: 11,5 pt, Italic


Font: (Default) Times New Roman, 11,5 pt, Dutch (Netherlands)




Font: (Default) Times New Roman, 11,5 pt, Font color: Auto, Dutch (Netherlands)


Font: (Default) Times New Roman, 11,5 pt, Italic, Font color: Auto, Dutch (Netherlands)


































Font: (Default) Times New Roman, 11,5 pt, Italic, Dutch (Netherlands)























Date post:	10-Apr-2015
Category:	Documents
Upload:	pocok
View:	592 times
Download:	2 times

BAM%20II.3

Documents