1 Băltoaca (în tălmăcirea lui j. courriol – “TRADUCĂTORUL” DE... BĂLTOACĂ!) din volumul Nouvelles de Moldavie apărut nu demult la Editura Non Lieu (?!) la fel de bizară Traducerea „traducerii” (cu albastru sunt bucăți de text din originalul în limba română!) Toată lumea știe (știa) ce i s-a întâmplat lui Sică, eu nu (eu unul – ÎNCĂ nu). Am fost ultimul care a aflat asta pentru că am fost ultimul care a ieșit ÎN STRADĂ (Am aflat ultimul pentru că ultimul am ieșit ÎN DRUM). Acolo mă joc în fiecare seară. Mă joc, e un fel de a spune. PE STRADĂ (ÎN DRUM) ascult cu gura căscată tot ce își spun băieții mai mari decât mine (băieții cei mari) și nu știu de ce ei îmi spun Gură-cască. Și nu mă supăr, cu adevărat nu, pentru că m-am surprins eu însumi cu gura căscată. De mai multe ori. Nu știu cum se face, dar gura mi se cască singură. Când simt că am gura uscată, o închid și când am închis-o (o închid), le dau dreptate, înțeleg de ce ei îmi spun așa.
Transcript
1
Băltoaca
(în tălmăcirea lui j. courriol – “TRADUCĂTORUL” DE... BĂLTOACĂ!)
din volumul Nouvelles de Moldavie apărut nu
demult la Editura Non Lieu (?!) la fel de bizară
Traducerea „traducerii”
(cu albastru sunt bucăți de text din originalul în limba română!)
Toată lumea știe (știa) ce i s-a întâmplat lui Sică,
eu nu (eu unul – ÎNCĂ nu). Am fost ultimul care a
aflat asta pentru că am fost ultimul care a ieșit ÎN
STRADĂ (Am aflat ultimul pentru că ultimul am
ieșit ÎN DRUM). Acolo mă joc în fiecare seară. Mă
joc, e un fel de a spune. PE STRADĂ (ÎN DRUM)
ascult cu gura căscată tot ce își spun băieții mai mari
decât mine (băieții cei mari) și nu știu de ce ei îmi
spun Gură-cască. Și nu mă supăr, cu adevărat nu,
pentru că m-am surprins eu însumi cu gura căscată.
De mai multe ori. Nu știu cum se face, dar gura mi
se cască singură. Când simt că am gura uscată, o
închid și când am închis-o (o închid), le dau
dreptate, înțeleg de ce ei îmi spun așa.
2
Când am ieșit în STRADĂ (Când am ieșit în
DRUM), băieții păreau foarte triști și mi-am spus că
le-a murit mama, poate. Eram gata să-i întreb dar
mi-am pus mai întâi intrebarea: cum ar fi putut să-și
piardă toți mama în același timp? Și cum niciunul
dintre ei nu plângea, nu am spus nimic (și pentru că
nimeni nu plângea, am tăcut). Am tăcut pentru că
știam că atunci când cineva moare, altcineva plânge.
(Și) când mama lui Nică a murit, el a plâns foarte
tare. A plâns chiar și după înmormântare... Cei mari
i-au spus că nu e bine să plângi după înmormântare
pentru că dacă ar continua așa, mama sa ar risca să
se înece în lacrimile lui. Și asta l-a făcut să plângă
din nou. A plâns până ce toate lacrimile i s-au uscat.
Apoi i-a întrebat: cum se poate îneca mai mult decât
în râu? Cei mari nu au știut ce să-i răspundă (n-au
avut ce-i răspunde) pentru că atunci când au găsit-o,
cinci zile după ce a căzut acolo (+), în papură, la
cotul râului (TOCMAI după cinci zile), văzuseră
bine ca se înecase. Și chiar dacă mama lui s-ar îneca
în lacrimile sale – asta nu l-ar împiedica să plângă
(el tot ar plânge) pentru că oricum nu avea destule
3
lacrimi (el n-are atâtea lacrimi) pentru a o face să se
înece a doua oară dar și pentru că el nu a crezut
niciodată în poveștile lor (n-a crezut în poveștile)
cu înecatul în lacrimi. El plânge când își amintește,
plânge ca și cum nu ar mai fi Nică de altădată. Eu nu
pot să mă apropii de el pentru a-i spune să nu mai
plângă, șovăi (mă feresc), dacă moartea mamei lui
s-ar lipi (și) de mine?
De data asta, ei păreau toți foarte afectați (toți
erau parcă și mai necăjiți). Nu i-am văzut
niciodată într-o asemenea stare și mi-a venit din nou
să-i întreb dacă le-a murit mama. Nu, nimeni nu
murise. Cauza tristeții lor era Sică care lăsase să-i
cadă o rublă (avait laissé tomber)1 în MAREA
1 Expresia folosită laisser tomber pare să aibă o nuanță unde
acțiunea a fost făcută intenționat conform expresiei engleze
drop it, sau cel puțin mai intenționat decât lâcher quelque
chose. Mai degrabă folosea expresia un rouble a lui a glissé,
sau un rouble a (est) lui échappé(e) de la main (il semble que
laisser tomber ait une nuance où l'action a été faite exprès, ou
bien plus exprès que l'action de lâcher quelque chose…)
4
băltoacă (în băltoaca) din fața porții noastre, în fața
porții mele! Mi-a fost de ajuns să aud asta. M-am
simțit deodată la fel de trist ca și când mama mea
murise (de parcă-mi murise și mie mama)... Auzi,
Sică lăsase să-i cadă o rublă în băltoacă, chiar în
fața porții mele! (să scape Sică o rublă
ÎNTREAGĂ tocmai în băltoaca din fața porții
mele?)
(Nu urmează paragraf nou!) Ce-i de făcut
în aceste condiții? (Și eu ce să fac acum?) S-o las
acolo ca un idiot? Sufletul meu a început să se
chinuie (și au început să mă chinuiască gândurile).
Vreau, trebuie s-o scot de acolo dar bineînțeles
(dar așa)... fără ca ceilalți să mă vadă și mai ales
Sică (fără să mă vadă alții și mai ales să nu mă
vadă Sică). Nici Sică (și) nici fratele lui. Sică are un
frate mai mare care-i tare bătăuș. Toată lumea se
teme de el. Sică spune că seamănă cu bunicul lor
dinspre tată care a murit în război pentru că era
curajos. (Sică zice că-i seamănă bunelului de pe
tată. POATE SĂ ZICĂ CE-O VREA, ORICUM
5
NIMENI NU I-A VĂZUT BUNELUL (OMIS!)
care a murit la război fiindcă a fost viteaz).
Fratele lui Sică se crede curajos (și fratele lui Sică
se crede viteaz), și el, bate fără ezitare toți băieții din
cartier (una-două sare cu pumnul la toți băieții din
mahala) și tuturor le e frică de el. Cum poți avea
un frate ca Sică și să lași să-ți cadă o rublă în
băltoaca chiar din fața porții mele? (Cum se
poate să ai așa un frate ȘI SĂ FII ATÂT DE
PROST CA SICĂ și să scapi o rublă tocmai în
băltoaca din fața porții mele?)
Tac cu toții (Tăceau toți). Apoi unul dintre ei
s-a mirat (apoi unul se miră): “Și cum a făcut de-
a lăsat-o să cadă?” (Și cum de-a scăpat-o?) Și un
altul (Iar altul REGRETĂ): “O rublă, cu
adevărat?” (“Tocmai o rublă?”) “Cu adevărat o
rublă?” (“Precis era o rublă?”) a întrebat el de
două ori (a intrebat a doua oară), căci nimeni nu
răspunsese la prima sa intrebare (pentru că nimeni
nu-i răspunse de prima dată). “O rublă albă, din
aluminiu!” i s-a confirmat, precizare definitivă.
“Zăpăcitul!” (BRAMBURITE!) (“Albă de-alumin!”
6
i-a venit confirmarea. “Căscatul!” urmă
aprecierea decisivă. “Căscatul?!”) Atunci și lui îi
veți spune Gură-cască, așa-i?” Toți m-au privit cu un
aer bănuitor și am înțeles că privirile lor vroiau să
spună: “Mai Gură-cască decât tine nu există!”
Atunci (Apoi) cu un tremur în voce și frică în suflet,
am adăugat: „Nu-i ceea ce am vrut să spun!” „Așa
deci?” („N-ai vrut?”) „Atunci cară-te-n măta!”
(“Atunci închide-te acolo-n pisici!”) „A căzut la
fund dintr-o dată” a adăugat cineva. “Unde asta?
AICI? AICI, AICI?” (“...Chiar aici? Precis
aici?”) Nu știu de ce le-am pus întrebarea (Nu știu
de ce i-am MAI întrebat). Sau mai degrabă ba da,
știu, mă mânca limba!
- Bineînțeles că aici, în băltoacă, unde vrei să fi
căzut? (Aici, în băltoacă, unde în altă parte?)
- Poate el ne-a mințit ? (Poate o vrut să ne
amăgească?...)
- Am văzut-o cu ochii mei, i-am cerut să mi-o
arate, îmi spunea că era un cosmonaut pe ea în
loc de pajură dar el se grăbea să meargă să
cumpere pâine... și când a scos-o din buzunar,
7
ea a căzut... (a și scăpat-o) și n-am văzut nici
cosmonaut, nici nimic!
- Și unde-i el, acum?
- A trebuit să se întoarcă și să ceară o alta
mamei sale. (S-o dus la mă-sa să-i mai ceară
una.)
- Maica-sa îi va bate una pe loc! (Maică-sa pe loc
îi ciocănește alta!)
- Cu siguranță că-l va bate... pe el!
- Și dac-o lasă să-i cadă la fel?
(nu urmează paragraf nou!)Am dorit să
spun altceva. Dar mi-am spus că puteam eu să-mi
țin gura bine închisă, prostiile reușeau mereu să
iasă. (Și m-am gândit că degeaba țin gura strânsă,
prostiile fac ce fac și sar de-acolo.) Am strâns
buzele puțin mai tare și pentru ca gura să nu mă ia
prin surprindere, pentru a nu trăda emoțiile care
fierbeau în mine, am hotărât să mă întorc în curte
(am decis să intru în curte). De îndată ce am închis
poarta și m-am simțit în siguranță gura mea a lăsat
să iasă o întrebare care mă chinuia:
8
- Și dacă cineva o scoate astă-noapte?...
- Cine? Nu vezi tot mâlul care-i acolo? (Tu nu
vezi câtă mâzgă-i?) Nu se va usca NICI LA
ANUL... (PÂNĂ LA ANUL nu se usucă...)
- Chiar în fața porții mele... Care va fi norocosul
care o va găsi?
- He, hei... (Îhî...) la vară!
- Și dacă a lăsat-o să-i cadă, este încă a lui? Ei?
(Și dac-a scăpat-o nu mai este rubla lui? Da?)
Și el ar fi dorit să audă confirmarea că rubla nu
mai era a lui Sică (Și-ar fi dorit să audă
confirmarea precum că rubla n-ar mai fi a lui
Sică) dar toți au tăcut. Simțind ostilitatea
celorlalți, a intrat în casă (intră în casă).
Încercase alte senzații de genul ăsta și știa că
intrând în casă era singurul mod de a se pune la
adăpost (mai avuse astfel de senzații și POATE
DE ACEEA știa că doar în casă se poate salva).
Ideea că RUBLA ERA pe fundul băltoacei nu i-a
dat pace toată noaptea (Gândul că RUBLA ZACE
pe fundul băltoacei nu l-a lăsat în pace nici
9
noaptea). “Câte copeici poate să aibă o rublă?”
(„Oare câte copeici sunt într-o rublă?”) Dar nu voi
întreba pe nimeni asta! (Da’ n-am să întreb pe
nimeni câte-s!) Nu vreau ca ei să râdă de mine
pentru un asemenea fleac! (Să râdă de mine
pentru că nu știu atâta fleac?) Întâi să o scot
(S-o văd mai întâi scoasă) și după aia... Și dacă
Dumnezeu vrea... (Și dacă dă Dumnezeu...) Ce
să fac cu ea? Trebuie mai ales să nu vorbesc, să
nu vorbesc de asta! (Trebuie să tac! Să tac!)
Dacă Sică ar ști și mi-ar cere-o? (Că dacă află
Sică și mi-o cere!?) Sică este un mare prostănac
DAR mai este și ZGÂRCIT (avare, chiche!)
(Sică-i prost-prost, da-i și LACOM! (avide,
cupide!) DAR nu are dreptul să mi-o ceară. De
vreme ce a lăsat-o să-i cadă (dac-o scăpat-o) în
fața porții mele, rubla nu-i mai aparține!
PSST! (Ț-ț!) Dacă aș fi ieșit puțin mai devreme
PE STRADĂ (Să fi ieșit ÎN DRUM mai
devreme) poate că aș fi reușit să o scot... dar nu,
noaptea se lasă repede și iarăși nu mai este bec
pe stâlpul din fața porții... (că se întunecă
10
repede și becul de pe stâlpul din poartă iar
nu-i.) A funcționat o săptămână, nu mai mult...
(Dac-a luminat o săptămână, POATE NICI
ATÂT!) Fratele lui Sică ARUNCĂ PIETRE ÎN
TOATE BECURILE CA SĂ LE SPARGĂ.
Nimeni nu e mai tare ca el în a da jos becuri!
(Fratele lui Sică ARUNCĂ CU PIETRE PÂNĂ
DĂ JOS TOATE BECURILE DE PE
STÂLPII SATULUI (OMIS!).Nimeni nu-l
întrece la ochit în becuri!) Și va trebui de
așteptat încă șase luni pentru (Și iar trebuie să
treacă vreo jumătate de an până) ca DOMNUL
cu căngile sale enorme să urce pe stâlp ca să le
înlocuiască (până NENEA cu căngile lui
strașnice se va cățăra să pună altele).
DAR NU POT TOTUȘI SĂ O LAS ACOLO?
ÎN ACEASTĂ BĂLTOACĂ? Mâine foarte
devreme... (ȘI CUM SĂ O LAS ACOLO PE
NOAPTE? ÎN TOATĂ BĂLTOACA CEEA?
Mâine chiar de dimineață...) Câtă vreme nu voi
fi scos tot mâlul... cu o cutie de conserve... pe
11
fundul râpei sunt o grămadă de cutii (sunt o
sumedenie de tinichele/FER-BLANCS!!!). Cu
două, una în fiecare mână, voi merge poate mai
repede? (Cu două de-odată... s-o scot și mai
repede!”)
Sfârși prin a adormi foarte târziu și somnul îi
fu foarte agitat (Adormi într-un târziu și dormi
foarte agitat). Visă că PUSESE MÂNA PE
MONEDĂ și că simțea răceala metalului dar în
momentul când o scotea și o băga în buzunar își
dădu seama că era plină de noroi și că nu avea
apă ca să o curețe. (Visă că-i GATA-GATA SĂ
PUNĂ MÂNA PE RUBLĂ și chiar îi simți
răceala. Iar când s-o bage în buzunar SE OPRI,
moneta era murdară de noroi și n-avea apă s-o
clătească.)
Apoi el visă apă, multă apă (visă ape, multe
ape) și mult noroi lipicios și când reuși să o curețe,
luciul metalului îl trezi definitiv... SE AȘEZĂ
PE PE PATUL SĂU (SE RIDICĂ ÎN
CAPUL OASELOR) și căută să observe
12
ce se întâmpla (ce se face) dincolo de poarta sa.
Nu era nimeni PE STRADĂ (ÎN DRUM).
Alergă la râpă și alese cutii de conserve. Nu era
nimeni de care să-i fie frică (N-avea cine-l
intimida), copiii erau la școală și se puse deîndată
pe lucru! El lucra cu o tenacitate de Sisif și la un
moment dat (după un timp), când își trase
răsuflarea (când reuși să-și tragă răsuflarea), își
spuse (se gândi) că o rublă costă scump, foarte
scump. Scotea apă cu mâinile și cu capul se
întreba ce ar cumpăra cu ea (iar cu mintea
cântărea ce-și va cumpăra).
„Vreau multe bomboane. Multe, multe. Când am
cumpărat (mi-am cumpărat) o sută de grame – n-a
durat mult, nu mi-am dat seama că le înghițisem,
nu erau decât șase. Vanzătoarea mă va sfătui ce
trebuie să cumpăr (o să mă sfătuiască ce fel de
bomboane să-mi cumpăr). Este amabilă, ea a
așteptat PÂNĂ LA Sfântul Vasile ca să-i aduc
bani când MI-AM CUMPĂRAT SANIA
IARNA ASTA (Ea-i bună, m-a așteptat cu banii
13
PÂNĂ DUPĂ Sfântul Vasile, când ASTĂ
IARNĂ2 MI-AM DORIT SANIE)”.
Ideea (Gândul) că rubla nu era a lui nu-l mai
deranja. Nu mai era a nimănui (nu era a nimănui)
de vreme ce fusese abandonată în băltoacă și el
lucra singur să o scoată (de unul singur,
muncește s-o scoată). Nu ar fi prost să o lase
acolo.
“Dacă DOMNUL vine cu tractorul să verse
pietre cum a făcut IARNA TRECUTĂ (!!!!)
sau dacă trece cu buldozerul pentru a umple
găurile și o acoperă? Ei? (Dacă vine NENEA cu
tractorul și toarnă piatră, cum a turnat MAI
VARA TRECUTĂ (!!!), ori trece
cu lama să netezească gropile mari și o acoperă,
a?...) Terminat, s-a zis cu rubla! (Gata!? S-a dus
rubla?!)”
La un moment dat, el avu presimțirea că
deîndată ce ar găsi-o, Sică ar veni (va apărea
Sică) cu fratele lui pentru ca să i-o ceară... să-i
2 Oh la la ! CONFUNDA “ASTĂ-IARNĂ” (L’HIVER
DERNIER) CU “IARNA ASTA” (CET HIVER)!!!!!!!!
14
... să-i scotocească buzunarele... Această idee
(Gândul) îl înfricoșă3. Pentru a evita o astfel de
confruntare fatală – se puse să scobească (începu
să dea din mâini) cu mai multă îndemânare.
“Și ceilalți copii?... Dar ce vor spune când vor
vedea că băltoaca a fost golită de mâl? (Oare ce
vor zice când vor găsi băltoaca golită de noroi?)
Ei? Vor fi al naibii de mirați! Nu le voi spune cine
a făcut asta! Nu, pentru că dacă Sică află! (Nu, că
dacă află Sică!) Știu ce va face dacă află asta! Dar
nu are dreptul! Nu a făcut nimic ca să o
găsească! (Că n-a pus osul la treabă!)”
Deodată, Nică a apărut și fără să spună un
cuvânt SE AȘEZĂ sub gard4
3Se impune traducerea perfectului simplu din narațiunea
originală, folosit mult în limba franceză. Și-a adus aminte de
el pe ultima pagină. Traduce cu participiul trecut sau chiar cu
prezentul, denaturând chiar sensul, privând nuvela de farmec
și făcând-o mai rigidă!
4 Aici cu sensul regional de “lângă gard” care déjà este
mult prea mult pentru traducătorul de… Băltoacă
15
“în trepied”5
pentru a-l privi mânuindu-și
cele două cutii de conserve. (Ca din senin apăru
5
a) Genunchii ating solul pentru a forma un fel de trepied…
b) Iniţial, meningita prezintă simptomele asociate gripei.
Pacientul are febră cu sau fără frisoane, indispoziţie, stare
de rău. Din cauza edemului cerebral apare sindromul de
hipertensiune intracraniană manifestat prin cefalee intensă,
vărsături în jet şi fotofobie. În astfel de cazuri, consultul
unui medic reprezintă o urgenţă. Medicul va observa poziţia
pacientului care în meningită stă culcat pe o parte în triplă
flexie: cu ceafa, genunchi şi şoldurile flectate. Dacă este
rugat să stea în şezut, bolnavul va adopta poziţia
trepiedului (trunchiul înclinat oblic spre spate, sprijinit în
palme, cu genunchi flectaţi). Din Meningita – cauze şi tratament
16
Nică, care fără să scoată o vorbă, se aciuă6 sub
gard în pirostrii7, să-l urmărească cum mânuiește
cele două tinichele8)
- Dacă o găsesc, voi împărți cu tine, vrei?
Inițiativa lui rămase fără răspuns.
- Nu vrei? Jumate pentru mine, jumate pentru tine
pentru că tu nu mai ai mamă.
El regretă propunerea sa pentru că Nică se puse pe
plâns și pentru a-l calma îi spuse că dacă ar
continua așa nu îi va da nimic!
6 a se aciua – s’abriter (a se adăposti). În niciun caz “a
se așeza” cum tălmăcește «traducătoru lu’ pește !» 7 A se lăsa (sau a ședea) în ~i a se așeza cu
genunchii îndoiți și sprijinindu-se de pământ numai pe picioare. (DEX); A sta pe vine – s’accroupir (fr.) De unde o fi mai scos și fantasmagoria cu «trepiedu’» ? Oare tot «din grabă »? 8 Tinichele - FER-BLANCS (fr.) Era prea
greu... A rămas cantonat în monotonia celor două
cutii de conserve... deși autoarea pentru a doua
oară a folosit alt termen!
17
Nică se opri, apoi îl întrebă suspinând:
- Și dacă nu o găsești?
- Imposibil! (Cum să n-o găsesc!?)
- Și dacă altcineva a luat-o?
- Nimeni nu a putut să o ia! Chiar nu vrei să-ți dau
