Situarea geografică a Homorodului în judeţul Braşov

În cursul secolului al XII-lea, în vremea regelui Geza al II-lea, în această parte a Transilvaniei, au venit colonişti din Flandra (hospites

flandrenses), care vorbeau o limbă puţin diferită de cea a saşilor, dar erau tot de origine germană. Ei s-au stabilit pe o colină din apropierea

satului Homorod de astăzi. La sfârşitul secolului al XIII-lea, localnicii au început construcţia bisericii romanice de tip sală, o raritate faţă de

planul cu trei nave al celor mai multe biserici săseşti.

Biserica Homorod este una dintre bisericile medievale fortificate ale

României. Numele Hamerodia apare pe la anul 1400, într-un

registru de impozit ecleziastic din Rupea, deci foarte târziu, ceea ce

se explică prin faptul că, după tradiţie, aşezarea s-a aflat iniţial pe o colină în estul comunei actuale,

numită - după biserica sa inchinată Sfântului Apostol Petru -

Petersdorf.

Pe când lăcaşurile de cult săseşti din secolul al XIII-

lea au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave,

Homorodul posedă una din foarte rarele biserici-sală romanice ce datează din

ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul închis spre

est cu o absida semicirculară, se deschide

spre vest cu un arc triumfal semicircular în mica sală de 10,40 metri lungime şi 9 metri lăţime.

Existenţa tribunei de vest şi a unei chei de boltă în cor, sculptată cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul grilajat - ornament mult

raspândit în Transilvania - îndreptăţeşte propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.

Semicalota ce acoperă absida, ambrazurile micilor ei ferestre în arc semicircular, pereţii dintre ele ca şi pereţii corului mai prezintă urme de pictură murală, trei straturi de culoare aparţinând unor epoci stilistice diferite, prima dintre ele datând de la sfârşitul sec. XIII, realizată scurt

timp după terminarea construcţiei.

Construcţia de apărare propriu-zisă a bisericii din

Homorod este însă monumentalul turn-

donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra

corului, pe plan pătrat de 11 metri lungime a unei

laturi, cu ziduri groase de 3 metri la bază şi de 2

metri la înălţimea catului al patrulea.

Pentru a crea o bază care să susţină greutatea turnului, corul de la Homorod a fost îmbrăcat cu o cămaşă de piatră dreptunghiulară de

lăţimea sălii, aşa, încât biserica se înscrie într-un plan rectangular alungit. Corul a devenit, ca atare, parterul acestui turn.

Cele şapte nivele ale turnului ating 27,70 metri înălţime, al

optulea nivel formându-l coridorul de apărare cu

balustrada de lemn unde, din 1932, se găsesc cele trei clopote. Arcul triumfal

romanic care susţine greutatea peretelui vestic al

turnului a fost umplut cu piatră pentru a se evita

surparea; astfel corul s-a despărţit de sală, devenit

impracticabil ca încăpere de cult. Nu se cunoaşte data

când s-a închis arcul triumfal, dar desigur înainte de Reformă, întrucât în cor

s-au conservat picturile murale catolice neacoperite

de zugraveală.

În anul 1623 un incendiu a nimicit toate părţile din lemn ale cetăţii. O inscripţie de pe latura estică a turnului aminteşte că atunci a ars

acoperişul, reînnoit în 1626. “În anul 1623, în a 13-a zi a lui aprilie, din neglijenţa lui Andreas Henrich un incendiu a cuprins în flăcări acest turn -

restaurat în 1626 iunie 19, pastor fiind Georg Wust".

Lipsa de spaţiu pentru comunitatea în creştere a obligat în 1784, la crearea

unui nou cor prin spargerea peretelui de sud al sălii,

distanţat doar cu 1 m de zidul incintei, solusoluţţie unicie unicăă îîn n

TransilvaniaTransilvania.

Înaintea acestei modificări s-au augmentat locurile în biserică prin două galerii suprapuse, adosate de pereţii sălii, pe peretele de vest ridicându-

se chiar trei. În cea superioară, numită "Cetatea viţeilor", îşi aveau locul băieţii în anul de după "confirmarea" lor; în al doilea an se puteau aşeza

şi în tribuna mijlocie, în rândul flăcailor mai mari. Bărbaţii până la 50 de ani şedeau în tribuna inferioară a peretelui de nord,

bătrânii în stranele de-a lungul pereţilor în parterul sălii, iar femeile în centrul navei.

Sala a primit ulterior un tavan plat, casetat, de lemn, ce poartă într-un

medalion ornamentat înscris anul 1792.

La sfârşitul secolului al XV-lea, biserica a fost înconjurată cu un zid de apărare înalt de 7- 8 m, de traseu rectangular. Colţurile sunt străjuite de

turnuri cu două nivele şi acoperiş în pupitru, devansate oblic faţă de curtină.

În unghiurile obtuze formate de zidul turnurilor şi curtină s-au aflat latrine scoase în consolă, dintre care mai există două pe latura de sud. Coridorul de

apărare sprijinit pe console de lemn înconjoară zidul în partea superioară, străpunsă de guri de turnare şi metereze mici, coridorul trecând şi peste faţadele turnurilor dinspre curte, fiind încă păstrat pe

laturile de vest, nord şi est. În centrul laturii apusene este situată o intrare străjuită de un

turnuleţ de apărare, cu coridorul îmbrăcat în scânduri,

puţin devansat deasupra curtinei.

Curtina interioară e înconjurată de un al doilea zid de apărare, mai scund,

formând "Zwinger"-ul, pastrat azi pe laturile de

sud şi vest. Fortificaţia care

înconjoară biserica evanghelică nu a fost

niciodată cucerită. Prima incintă este rectangulară şi a fost construită în secolul

al XV-lea. Are turnuri pe colţuri, cu maşiculiuri. Între turnuri, zidurile aveau două

drumuri de strajă suprapuse, care se

sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este

un mic turn-poartă care străjuieşte intrarea.

În 1657 turnul din nord-vest a fost înlocuit printr-un turn înalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtând deasupra

coridorului de apărare, devansat şi cu balustradă din

scânduri, un acoperiş din şindrilă, înnoit în 1954. Caturile,

separate prin platforme din bârne, au intrări separate pe latura dinspre curte, cu un

balconaş de lemn spre care urcă scări dispuse aproape

vertical. Anul construcţiei este menţionat în trei inscripţii aflate

în nişele pereţilor exteriori: "Acest turn a fost început în

anul 1657 ziua a 9-a din aprilie, terminat la 12 mai; turnul foarte

puternic... şi numele Domnul 1657.... acest; acest turn s-a ridicat în 1657 pe vremea..."

Turnul din nord-est a fost demolat, în cor s-au păstrat cele mai vechi cele mai vechi picturi murale transilvpicturi murale transilvăănenenene, unde s-au contopit elemente romanice cu

elemente gotice, picturi executate desigur curând după terminarea construcţiei, către sfârşitul secolului al XIII-lea.

Pe un fundal albastru-gri, figurile sunt obţinute din tonuri de ocru şi brun, puternic şi clar conturate, linia fiind modul de expresie principal al acestui

stil de tranziţie numit liniar-narativ, devenit popular în Transilvania secolului XIV.

Prin apariţia picturilor de la Homorod s-a făcut legătura cu o tradiţie europeană a micilor centre din mediul provincial, unde acest stil liniar-

narativ, gotic timpuriu, găseşte o largă răspândire prin zugravii peregrini. Pe peretele de sud al corului s-au păstrat de asemeni picturi din această primă fază, în majoritate aproape şterse, aparţinând ciclului Patimilor lui Isus. Într-un fragment de pe peretele de nord se disting clar cele două

straturi consecutive ale picturii. Partea superioară a fragmentului păstrat prezintă un "Vir Dolorum" spre care se înclina Maria, mâinile lor

întâlnindu-se într-o mişcare deosebit de armonioasă. Lângă Isus, un înger ţine în mâini o filacteră. Scena a fost delimitată de un chenar ornamentat, care a rezistat doar parţial timpului. Influenţa picturii trecento-ului italian este evidentă în acest fragment care datează de la finele secolului XIV.

În partea inferioară, scena este acoperită parţial de un Crist răstignit, aparţinând celui de al treilea strat pictural. Acesta poate fi datat pe la

1520, vădind mai multe elemente stilistice identice cu pictura murală din biserica reformată maghiară de la Dârjiu, semnată de Paul de Ung, datată 1419, care înfaţişează pe Sfântul Ladislau. Motivul tapetului din fundalul

"Răstignirii", de la Homorod, este identic cu cel din imaginile de la Dârjiu, frapantă este asemănarea dintre capul lui Crist şi cel al sf. Ladislau în

scena odihnei - aceleaşi trăsături, cu deosebire desenul pleoapelor închise, ca şi linia punctată a conturului aureolei. Este foarte probabil ca

acelaşi meşter să fi realizat picturile bisericilor din Dârjiu şi Homorod.

Biserica din Homorod, cu hramul Sfântul Petru este construită după un plan cel puţin bizar pentru un sanctuar creştin - altarul şi corul, în loc să fie la est, cum erau în toate bisericile evanghelice, şi cum sunt în genere

în orice biserică, se găsesc în partea de sud.

Din secolul XVIII datează mobilierul

interior (altar, amvon, strane), făurite în stilul

barocului transilvan ţărănesc.

Planul bisericii fortificate Homorod, din judeţul Braşov.

Cum se ajunge la Homorod:Din şoseaua Braşov – Sighişoara în localitatea Rupea Gară se desprinde

un drum ne aduce la Homorod după vreo 6 km.Pentru vizitarea cetăţii întrebaţi de domnul Johann Thome.

Îl găsiţi la casa No: 374.

Montaj: DIEGIS << diegisro@yahoo.com >>Coloana sonoră:Bethoven - Sonata lunii.

21.01.2010.