BENCHMARKING

Scopul benchmarking-ului: o economie si o societate europeana competitive2Domeniile prioritare pentru aplicarea benchmarking-ului de competitivitate industriala.4Benchmarking-ul- ajutor in dezvoltarea performantelor in sectorul public5Elemente operationale in sprijinul benchmarking-ului6Conceptul de conditii-cadru pentru utilizarea benchmarking-ului7Globalizarea economiei. Conditiile-cadru pentru elaborarea politicilor si benchmarking-ului.8Cerinte pentru elaborarea politicilor in conditiile competitivitatii globale10Metodologia de benchmarking11Aplicarea benchmarking-ului in domeniul strategiilor pentru competitivitate14Inovatiile si transferul de tehnologii catre IMM-uri17Infrastructura pentru inovatii17Politicile de benchmarking pentru dezvoltare industriala durabila20

Scopul benchmarking-ului: o economie si o societate europeana competitive

Europa are nevoie de un inalt nivel al competitivitatii pentru a garanta standardul sau de viata. Totusi, competitivitatea nu este un scop in sine. Ea are ca tinta imbunatatirea standardului de viata al europenilor si cresterea numarului de locuri de munca.

Benchmarking-ul competitivitatii isi propune, ca obiectiv pe termen lung, sa creeze o prosperitate durabila. Benchmarking-ul este prost inteles daca este vazut doar ca un instrument de a reduce costurile pe termen scurt. O asemenea interpretare discrediteaza benchmarking-ul in proiectarea unei societati bazata pe inovatie si dezvoltare economica. Benchmarking-ul trebuie sa depaseasca abordarile ideologice si sa contribuie la gasirea de solutii rationale pentru adoptarea celor mai bune practici din lume. Atunci cand Grupul vorbeste despre revederea conditiilor cadru pentru dezvoltarea economica, nu sugereaza ca dereglementarea ar fi solutia conceptuala in aceasta directie . Grupul sustine de fapt adoptarea de reglementari mai bune, eficiente si adecvate.

Benchmarking-ul presupune obiective comune si folosirea tuturor actorilor implicati in procesul schimbarilor. Benchmarking-ul trebuie de asemenea sa serveasca ca un instrument in realizarea unui fel de consens care este fundamental pentru initierea si sustinerea schimbarii- fie ca este vorba de dezvoltarea spiritului intreprinzator si mobilitatii, sau de introducerea unor noi forme de organizare in intreprinderi private sau sectorul public, fie ca priveste chestiuni legate de mediul inconjurator sau reforma sectorului de sanatate, de exemplu. Parteneriatul si consensul dezvolta capacitatea de adaptare la schimbari si permite utilizarea deplina a potentialului oamenilor.

Conditiile in care se dezvolta intreprinderea se constituie in elemente esentiale ale competitivitatii. Prin urmare, aceste conditii trebuie revazute si adaptate in mod individual. Benchmarking-ul poate ajuta guvernele sa identifice si sa urmareasca, pe plan mondial, unde exista cele mai eficiente conditii care determina obtinerea unor inalte performante economice si sociale. Grupul crede, prin urmare, ca benchmarking-ul poate sa ofere mecanisme si masuri care sa informeze si sa orienteze politicile privind revederea conditiilor principale in care lucreaza anumite entitati supuse analizei noastre.

Grupul este de parere ca benchmarking-ul la nivel de companie si la nivel sectorial ar trebui sa fie facut de mediul de afaceri insusi. Totusi, este de dorit ca IMM-urile sa fie constientizate de avantajele benchmarking-ului.

Recomandare: Conditiile in care se dezvolta operatorii economici , stabilite sau influentate de politici, trebuie sa fie planificate si imbunatatite prin benchmarking.

Benchmarking-ul - un mecanism pentru imbunatatirea continuua a activitatii.

Benchmarking-ul nu este o politica ci o metoda si un mecanism care poate sa sprijine obiectivele politice mentionate mai sus. Independent de domeniul supus benchmarking-ului, metodologia se bazeaza pe diferite elemente si pasi procedurali care constituie ansamblul unui proces de imbunatatire detaliat astfel:

Angajamentul ferm de a imbunatati activitatea:

Identificarea problemei tinta si a deciziei ce se va lua in legatura cu ea.

Structura analitica de suport:

indicatori cheie de performanta;

analiza celei mai bune practici pe plan mondial;

comparatie intre practica proprie si cea mai buna practica din lume;

Imbunatatirea si mecanismele de invatare:

identificarea potentialului de inbunatatire;

implementarea schimbarilor;

Mecanism de monitorizare:

raport asupra progresului facut.

Pe scurt, benchmarking-ul este o strategie care vizeaza imbunatatirea performantei, o mai mare eficienta, o calitate superioara a serviciilor, toate acestea obtinandu-se prin acceptarea schimbarilor. Benchmarking-ul are in vedere cresterea productivitatii si cheltuirea mai economica a banilor, calitate si servicii mai bune. Pentru a atinge acest tel este nevoie de angjamentul total al oamenilor care asigura managementul activitatii respective sau al celor care fac politicile la nivel inalt, astfel incat sa fie invinsa rezistenta la schimbare si sa se asigure sprijinul necesar in dircetia dorita. Benchmarking-ul trebuie sa fie inteles ca un instrument in sprijinul celor care fac politicile de dezvoltare a unei anumite activitati. El trebuie sa se bazeze pe cercetarea care foloseste indicatori cantitativi si analize calitative asupra celei mai bune practici. Benchmarking-ul indica nivelul de performanta ca si tinta care trebuie atinsa. Cea mai buna practica demonstreaza cum s-a ajuns sa se realizeze aceasta performanta. Prezentarea celei mai bune practici va inspira pe cei interesati, si poate sa le serveasca drept model pentru a invata cum sa-si imbunatateasca propria activitate, si chiar sa depaseasca performantele modelului.

Benchmarking-ul este:

un concept de norme, care te orienteaza spre cea mai buna practica;

o analiza, care iti ofera indicatori cheie si te ajuta sa intelegi cum s-a obtinut cea mai buna practica ;

un set de actiuni, care vizeaza imbunatatirea propriei activitati si impune schimbarea;

un concept de invatare permanenta, care te face constient ca ai ramas in urma celei mai bune practici si iti arata caile de reducere a decalajului prin stimularea procesului de imbunatatire permanenta a propriei activitati.

Domeniile prioritare pentru aplicarea benchmarking-ului de competitivitate industriala.

Grupul a identificat cateva domenii prioritare dintr-o gama larga de factori care concura la cresterea competitivitatii sau se opun acestei cresteri.

Sunt factorii clasici care influenteaza competitivitatea, ca de exemplu, calitatea inalta a infrastructurii ( energie, transport, telecomunicatii ), pe de o parte, sau costul inalt pentru utilizarea acestei infrastructuri, pe de alta, sistemul de taxe vamale si accize si calitatea reglementarilor de pe piata muncii. Toate aceste domenii trebuie sa fie imbunatatite conform celei mai bune practici din lume.

Activitatile economice aparute recent sunt de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea competitiva a Europei. Factorii care contribuie la dezvoltarea acestor noi activitati trebuie sa aiba prioritate in ce priveste aplicarea benchmarking-ului. Grupul a selectat urmatoarele domenii:

Dezvoltarea resurselor umane intr-o societate bazata pe cunoastere si a tuturor institutiilor care actioneaza pe aceasta linie ( scoli, universitati, invatamant postuniversitar, sanatate si forta de munca ) este un factor crucial care sta la baza competitivitatii.

Inovatia, in termeni tehnologic, social si institutional, este de asemenea un factor cheie. Societatea informationala in curs de aparitie, comertul electronic si noile servicii de afaceri sunt domeniide mare importanta care necesita initiative si politici prioritare.

Noile forme de organizare a muncii sunt recunoscute ca element cheie in imbunatatirea competitivitatii. Ritmul schimbarilor, societatea bazata pe cunoastere, nevoia de a invata pe toata durata vietii, modul de petrecere a timpului liber, toate acestea impun trecerea de la un sistem rigid, static, de organizare a muncii la unul flexibil si novator. Cresterea modalitatilor de participare si parteneriatul social, la nivel national si international, sunt factori cheie in realizarea acestei modernizari, asa cum este si imbunatatirea fluxului informational.

Dezvoltarea industriala durabila impune aplicarea unor procese de productie netoxice precum si un comportament ecologic si eficient in exploatarea resurselor. Anumite IMM-uri se confrunta cu o mare provocare. Problema dezvoltarii durabile trebuie abordata prin aplicarea celei mai bune practici astfel incat sa se garanteze viabilitatea pe termen lung a activitatilor de productie.

Recomandare: Grupul sugereaza ca definirea si selectarea proiectelor in inovare, dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea durabila a IMM-urilor, si noile forme de organizare a muncii sa faca obiectul aplicarii benchmarking-ului.

Benchmarking-ul- ajutor in dezvoltarea performantelor in sectorul public

Grupul este de parere ca Uniunea Europeana trebuie sa faca eforturi sporite pentru aplicarea benchmarking-ului in vederea imbunatatirii calitatii si performantelor serviciilor furnizate de sectorul public clientilor sai. Comisia trebuie sa disemineze cunostintele despre modul cum poate fi facut acest lucru si sa publice rezultatele activitatilor realizate in acest scop.

Benchmarking-ul si orientarea dupa cea mai buna practica reprezinta tehnologia corespunzatoare pentru conducerea unui sector care, in mare masura, nu este guvernat de fortele pietei. Exemplele de cea mai buna practica servesc pentru fixarea obiectivelor si crearea entuziasmului necesar pentru imbunatatirea performantelor. Benchmarking-ul in sectorul public are efecte pe termen lung si stimuleaza invatarea permanenta in institutiile de acest fel.

Copierea practicilor benchmarking-ului industrial trebuie sa fie evitata. Este necesar sa fie dezvoltate metodologii de benchmarking si mecanisme de invatare, specifice sectoarelor, care sa fie aplicabile serviciilor publice si altor institutii ne-private.

Serviciile asigurate de institutiile publice- cum sunt institutiile pentru educatie, sanatate, autoritati de licentiere sau reglementare- intra in cadrul conditiilor care influenteaza dezvoltarea afacerilor si trebuie sa fie vizate pentru cea mai buna practica, in ce priveste eficienta si calitatea lor, precum si satisfacerea clientilor.

Prin urmare, sectorul public trebuie sa fie constientizat si incurajat sa foloseasca benchmarking-ul ca o politica curenta. Trebuie sa fie valorificate cunostintele si modelele existente in Europa.

Serviciile publice ar putea si ele sa beneficieze din aplicarea celor mai bune practici. Benchmarking-ul intre serviciile administratiei publice din statele membre ale UE va permite, in opinia Grupului, adoptarea unor practici imbunatatite in managementul acestor servicii.

Recomandare: Sa fie dezvoltat sistemul excelentei pentru premierea calitatii serviciilor publice si sa se stabileasca o baza pentru aplicarea benchmarking-ului in sectorul public.

Elemente operationale in sprijinul benchmarking-ului

Grupul a revazut primul proiect pilot de la Directia Generala Industrie din cadrul Comisiei Europene. El a cerut de asemenea Directiei Generale III sa pregateasca un raport asupra activitatilor de benchmarking, realizate sau monitorizate de Comisiei, pentru a avea o privire generala asupra acestui tip de activitate. Grupul considera ca eforturile Directiei Generale pentru Intreprinderi in sprijininul initiativelor care vizeaza imbunatatirea competitivitatii europene prin folosirea benchmarking-ului, ar putea sa solicite un mare volum de munca si resurse.

Grupul recomanda, prin urmare, intarirea mecanismelor operationale pentru benchmarking-ul competitivitatii la nivelul UE, in special:

coordonarea activitatilor de benchmarking desfasurate in directiile generale, care au impact asupra mediului de dezvoltare a intreprinderilor ( piata interna, mediul inconjurator, cooncurenta, energie si transport, societatea informationala, cercetare si dezvoltare, sanatate si probleme sociale, piata muncii etc. );

intarirea capacitatii de analiza pentru revederea performantelor economice si stabilirea de noi nivele de crestere a acestora, intelegerea rolului pe care il are cea mai buna practica, si efectele pozitive ale aplicarii acesteia, evaluarea impactului politicilor;

>revederea mecanismelor de obtinere a imbunatatirilor si de invatare, la nivel european si national ( cum sunt: formarea de grupuri paritare, rapoarte comune ). Fara mecanisme de implementare, actiuni vizibile si imbunatatiri, benchmarking-ul nu va avea credibilitate.

Recomandare: Intarirea cooperarii intre statele membre ale UE si Comisie, in ce priveste aplicarea benchmarking-ului, printr-o mai buna coordonare, capacitate de analiza si mecanisme imbunatatite de implementare, monitorizare si invatare.

Conceptul de conditii-cadru pentru utilizarea benchmarking-ului

Europa are nevoie de o competitivitate generala puternica pentru a-si putea mentine si imbunatati standardul sau de viata. Conditiile-cadru, adica regulile jocului, sistemul de impozitare, reglementarea pietei muncii, infrastructura in sens larg, monopolurile din sectorul public etc., sunt extrem de importante pentru cresterea economica, crearea de locuri de munca si competitivitate. Obiectivul stabilirii conditiilor-cadru pentru benchmarking trebuie sa fie identificarea factorilor care limiteaza competitivitatea industriei in Europa. Problemele Europei sunt analizate in profunzime, dar noi trebuie sa trecem de la analize la actiune. Este important ca proiectele de benchmarking sa nu intarzie reformele structurale care devin chiar mai necesare in conditiile globalizarii continue a economiei.

Conditiile-cadru trebuie, prin urmare, sa fie revazute si adaptate. Intr-o economie globala si repede schimbatoare, politicile pentru intreprinderi si industrie trebuie sa faca deplasarea de la reglementarile foarte detaliate de pana acum catre incurajarea celor mai bune practici astfel incat sa se obtina cresterea competitivitatii.

Conform Federatiei Europene a Patronatelor:

Toate conditiile-cadru de importanta majora care afecteaza mediul de afaceri sunt hotarate la nivel guvernamental. Evaluarea performantelor comparative din institutiile publice este un prim pas, esential in explicarea nivelului de competitivitate, sau lipsa acesteia, din economie si societate luate ca un intreg.

Congresul Sindicatelor Europene a stabilit de asemenea ca:

Benchmarking-ul, impreuna cu un minimum de reglementari standard, poate juca un rol constructiv in imbunatatirea competitivitatii europene; aceasta implica evaluarea performantelor tuturor sectoarelor economiei si infrastructurii sale in domenii ca, de exemplu, formarea profesionala si folosirea inaltelor tehnologii.

Grupul este de asemenea convins ca potentialul benchmarking-ului este foarte mare, asa cum se subliniaza in Comunicarea Comisiei nr.463/1996.

Analizele competitive identifica decalaje de performanta in ce priveste productivitatea, cresterea, costurile, investitiile si inovarea. Totusi, analizele competitivitatii nu explica de ce exista aceste diferente de performanta, si pentru ce motiv, in unele cazuri, ele continua sa ramana importante chiar si in situatia accesului larg la noile tehnologii, capitaluri si resurse umane. Benchmarking-ul merge dincolo de analizele competitivitatii aducand o intelegere mai clara a proceselor care creaza performante superioare. Acesta identifica mai intai domeniile cheie care trebuie supuse analizelor de benchmarking si criteriile potrivite de evaluare a fiecaruia. Se trece apoi la identificarea celei mai bune practici din lume si cum au fost masurate rezultatele in cazul acestora.

Politica competitivitatii nu este un scop in sine. Obiectivul sau final este cresterea standardului de viata al europenilor. Scopul benchmarking-ului, in cazul politicii competitivitatii, este introducerea celor mai productive si eficiente solutii si practici prin imbunatatirea continua a proceselor. Acesta vizeaza cresterea calitatii si performantei serviciilor industriale, cu efecte benefice asupra cetatenilor. Benchmarking-ul serviciilor ofera firmelor conditiile necesare pentru mentinerea avantajelor competitive si o buna remunerare a angajatilor lor.

Globalizarea economiei. Conditiile-cadru pentru elaborarea politicilor si benchmarking-ului.

Inceputul noului mileniu va aduce o globalizare crescanda a economiilor in Europa cu companii concurand din ce in ce mai mult pe un numar sporit de piete diversificate, atat interne cat si internationale. In timp ce globalizarea duce la cresterea eficientei ca urmare a intaririi competitiei si a unei alocari mai favorabile a resurselor, firmele capata incredere in posibilitatile lor de a intra pe noi piete. Pe plan politic, guvernele isi sporesc eforturile de a ajuta firmele sa lucreze in baza unor acorduri comerciale multilaterale la nivel mondial.

O data ce uniunea economica si monetara a fost ferm stabilita, UE a trecut la o noua faza de dezvoltare avand Agenda 2000 ca prioritate. Aceasta cuprinde largirea UE, cu bugetul aferent, si reforma institutiilor.

Benchmarking-ul conditiilor-cadru se aplica pentru elementele cheie ale acestora care afecteaza atractivitatea regiunilor, statelor membre si UE ca destinatie a investitiilor, si care afecteaza mediul de afaceri unde opereaza companiile. Benchmarking-ul conditiilor-cadru permite evaluarea eficientei politicilor autoritatilor publice si identificarea pasilor necesari pentru imbunatatirea lor. Desi politicile vizeaza in principal piata interna , ele trebuie totusi elaborate intr-un context global. Prin urmare, in conditiile globalizarii, ai nevoie de benchmarking pentru a castiga o pozitie competitiva pe piata.

Exista factori clasici care influenteaza competitivitatea, cum sunt calitatea inalta a infrastructurii ( de ex. energia, transporturile sau telecomunicatiile), pe de o parte, sau costurile de acces la aceasta infrastructura, pe de alta, sistemul de impozite si taxe, si calitatea reglementarilor privind angajarea fortei de munca. Toate aceste domenii necesita o mai buna reglementare conform celor mai bune practici din lume.

Benchmarking-ul factorilor care contribuie la o performanta economica superioara in anumite tari permite identificarea elementelor determinante ale competitivitatii si imbunatatirile ce trebuiesc aduse.

Factorii de competitivitate aparuti recent pentru intreprinderi, in conditiile globalizarii economiei, includ inovarea, societatea informationala, resursele umane, educatie, dezvoltare durabila si mediu, si rolul intreprinderilor si serviciilor publice.

Avantajul competitiv si succesul industrial depind de devoltarea tehnologica, indeosebi de tehnologia informatiilor si comunicatiilor. In concordanta cu aceasta noua realitate, un accent tot mai mare se pune pe resursele umane sau dezvoltarea abilitatilor profesionale. In orientarea spre o economie bazata pe cunoastere si globalizare, politicile privind resursele industriale si umane trebuie sa fie strans coordonate. Mai mult, nivelul pregatirii profesionale, educatia si perfectionarea fortei de munca devin factori cheie pentru imbunatatirea competitivitatii tarilor.

Sistemul national de inovare al statelor membre implica in principal firme, institute de cercetare publice si private, institutii guvernamentale si alte entitati publice. La randul lor, ele sunt influentate de o serie de factori ca: sistemul financiar si guvernanta corporativa, cadrul legislativ, nivelul de educatie si pregatire profesionala, gradul de mobilitate a fortei de munca, relatiile industriale si practicile actuale in management.

Cresterea competitivitatii industriei europene nu trebuie sa fie in contradictie cu mentinerea unui grad inalt de protectie a mediului inconjurator: elaborarea de politici sanatoase din punct de vedere al mediului trebuie, si pot, sa duca la cresterea competitivitatii si crearea de noi locuri de munca. Provocarea consta in folosirea benchmarking-ului pentru a sprijini acest proces.

Este in plina desfasurare o revolutie in societatea informationala si serviciile informatice, indeosebi in comertul electronic, care la randul lor reprezinta componente cheie ale schimbarilor structurale din economia europeana. Trebuie sa se faca insa mult mai mult pentru a avea siguranta ca Europa poate sa profite pe deplin de oportunitatile oferite de aceasta revolutie. Benchmarking-ul trebuie sa joace un rol major pentru ca acest lucru sa se intample.

Cerinte pentru elaborarea politicilor in conditiile competitivitatii globale

Competitia industriala globala a obligat institutiile regionale sau nationale sa-si revada toate politicile care influenteaza sau intra in conditiile-cadru pentru dezvoltarea economica si prosperitatea firmelor. In plus, piata interna europeana si, mai recent, uniunea economica si monetara au contribuit la restrangerea autonomiei nationale in luarea deciziilor privind dezvoltarea economica. In consecinta, in politica industriala s-a mutat accentul de pe interventionismul statal spre o mai mare incredere in fortele pietei, si de la abordarile sectoriale catre cele orizontale. Aceasta inseamna ca nu mai este acceptabil sa se urmeze o politica de dezvoltare a sectoarelor industriale sau chiar una a intreprinderilor nationale campioane argumentand ca o asemenea politica serveste bunastarii intregii economii. Dinpotriva, aspectele orizontale, cele comune mai multor sectoare sunt privite ca avand importanta pentru dezvoltarea industriei, ca de exemplu, educatia si perfectionarea profesionala, cercetarea si dezvoltarea, serviciile in sprijinul mediului de afaceri, comertul electronic, reglementarile in domeniul fortei de munca. Trecerea de la interventia directa a statului in economie la masuri indirecte de reglementare este menita sa creeze conditiile-cadru bazate pe mecanisme de piata care sa asigure o crestere economica pe termen lung.

In mod deosebit, evolutia societatii informationale si a economiei cere acum mai multe cunostinte despre noile produse, tehnologii, procese si managementul entitatilor economice. Statele membre, impreuna cu UE, trebuie sa faciliteze accesul la cunostinte si tehnologii ca baza pentru competitivitate, crearea de bunastare si locuri de munca.

Trebuie sa fie aplicate cele mai bune practici in domeniul politicilor, si sa se asigure in acest fel crearea conditiilor-cadru necesare dezvoltarii economice. De asemenea, pot fi introduse reglementari care sa sprijine procesele de schimbare in domeniul economic, in contextul societatii informationale.

Reglementarile in domeniul elaborarii politicilor trebuie de asemenea reconsiderate. Acum se ia distanta fata de ideia unor reglementari cat mai detaliate, abordarea actuala mergand spre:

Reglementari economice, care vizeaza imbunatatirea functionarii pietei;

Reglementari sociale care urmaresc valori sociale ca sanatatea, siguranta, mediul inconjurator si coeziunea sociala;

Reglementari administrative vizand eficienta si calitatea serviciilor.

De exemplu, Consiliul National pentru Competitivitate din Irlanda a hotarat ca una din initiativele cheie care trebuie luate in cadrul initiativelor strategice de management este reforma reglementarilor bazata pe ideia benchmarking-ului.

In acest context, reforma reglementarilor poate include revederea unei singure reglementari, reconstruirea unui intreg regim de reglementari si a institutiilor sale, imbunatatirea procesului de elaborare a reglementarilor si reforma managementului. Rezultatul aplicarii celei mai bune practici, comparat cu practica proprie de dinainte, este important in sine, dar modul cum acesta a fost obtinut reprezinta castigul cel mai pretios de care beneficiaza actorii implicati sau guvernele. Totusi, modul cum au fost obtinute cele mai bune rezultate se poate explica si intelege in urma auditului, evaluarilor, studiilor ca si benchmarking-ului efectuat asupra procesului.

Ca rezultat al globalizarii, apare necesara integrarea politicilor cu impact major asupra functionarii industriei intr-un mediu competitiv. In fapt, globalizarea, trecerea la o economie bazata pe cunoastere si viteza schimbarilor tehnologice impun o continua adaptare si imbunatatire, importanta pentru competitivitate.

Tinta generala vizata de benchmarking-ul competitivitatii este de a imbunatati politicile si activitatile astfel incat sa permita intreprinderilor europene sa tina pasul cu competitia pe plan mondial, cu schimbarile economice si inovarea intr-o societate bazata pe informatie. Obiectivele acestor politici si activitati constau in constientizarea actorilor economici europeni despre decalajele competitive si obtinerea acordului si angajamentului politic de a combate aceste deficiente. In vederea atingerii acestor obiective, statele membre trebuie sa coopereze si sa raspunda la unele intrebari cum sunt:

Care este cea mai buna practica din lume in domenii specifice, de interes pentru performanta competitiva?

Cum este obtinuta cea mai buna practica?

Poate fi transferata aceasta practica catre statele membre, in conditiile unor institutii economice unice?

Metodologia de benchmarking

Benchmarking-ul este o strategie pe mai multe nivele care vizeaza cresterea eficientei, imbunatatirea calitatii serviciilor oferite si initierea schimbarilor necesare in acest sens. Angajamentul total al conducerii executive, sau al celor care elaboreaza politicile industriale, este conditia necesara pentru a depasi rezistenta la schimbare si a obtine, totodata, sprijin in realizarea activitatilor care detemina schimbarea. Benchmarking-ul in institutiile europene este aplicabil la obiectivele politicilor si trebuie inteles, prin urmare, ca un instrument care ajuta la elaborarea politicilor. Acesta consta din mai multe elemente si pasi procedurali. El trebuie sa se sprijine pe cercetare si sa foloseasca indicatori cantitativi si calitativi la analiza celor mai bune practici. Cotele de nivel (benchmarks) indica nivelul performantei precum si tinta ce trebuie atinse. Cea mai buna practica demonstreaza cum se poate atinge aceasta tinta. Cunoasterea celei mai bune practici poate fi o buna ocazie, si un stimulent pentru cei care elaboreaza politicile, de a-si imbunatati performantele si chiar de a depasi tintele propuse.

Ca proces sistematic de comparare cu cel mai bun din lume, benchmarking-ul implica parcurgerea catorva etape de la momentul definirii obiectivului pana la faza de implementare. Grupul a identificat patru elemente, sau nivele, si cativa pasi de parcurs in procesul de benchmarking. Acestea sunt urmatoarele:

(a) (a) angajament total pentru imbunatatirea activitatilor:

identificarea problemelor tinta si a factorilor de decizie in domeniu;

(b) (b) structuri de sprijin:

indicatori cheie de performanta;

analiza celei mai bune practici din lume;

compararea propriei practici cu cea mai buna practica din lume;

(c) (c) mecanisme de imbunatatire si invatare:

identificarea potentialului de imbunatatire;

implementarea schimbarilor;

(d) (d) mecanisme de monitorizare:

raport asupra progreselor facute.

Acesti pasi formeaza baza pentru o metodologie universala a benchmarking-ului. Cum benchmarking-ul s-a dezvoltat in intreprinderi, in scopul imbunatatirii performantelor si productivitatii impusa de globalizarea competitiei, aceasta metodologie este aplicabila si accesibila in mod deosebit la nivel de intreprindere unde posibilitatile de imbunatatire pot fi usor identificate si implementate. In sectorul privat, in principiu nu exista limite in abordarea acestei metodologii, care poate fi aplicata pentru intrari( imput-uri ), iesiri( output-uri ), metode, procese si obiective pe termen scurt si lung. Tipurile disponibile de benchmarking se pot aplica atat la nivel intern ( comparand unitati ale aceleiasi entitati ) cat si extern ( compararea unor entitati cu trasaturi similare ), precum si la produse, operatiuni (analize comparative ale unor operatiuni specifice, functiuni sau procese ) si strategii ( stabilind tintele si obiectivele de atins ).

Daca ne referim doar la cadrul general al conditiilor cerute se poate spune , totusi, ca nu exista o metodologie cu aplicabilitate universala. Este mai dificil sa compari activitatile, eficienta si productia in serviciile publice, sau in domeniul politic, decat in sectorul privat. In timp ce institutiile guvernamentale cu responsabilitati in domeniul infrastructurii trebuie sa considere benchmarking-ul ca un instrument pentru imbunatatirea performantelor, sarcina identificarii si implementarii masurilor necesare schimbarilor este mult mai complexa.

Simpla copiere a unui factor sau politici poate sa nu conduca la obtinerea performantei dorite. Ccea ce este important la aplicarea benchmarking-ului este identificarea pasilor ce trebuie parcursi pentru fiecare factor in parte. Benchmarking-ul reclama un set consistent de definitii pentru componentele numerosilor factori implicati in proces si o intelegere corecta a scopului si politicilor de sprijin.

Prin urmare, un proiect- cadru de benchmarking trebuie orientat catre imput-urile si output-urile anumitor procese pentru a stimula dezvoltarea lor. Dar acesta trebuie sa vizeze de asemenea si eficienta politicilor din domeniu. Astfel, interactiunea unui numar mare de indicatori face ca sarcina benchmarking-ului sa devina mai complexa intrucat performanta unui indicator poate fi influentata de alta variabila, sau conditie-cadru, care trebuie identificata, definita si masurata. Folosirea benchmarking-ului trebuie orientata spre identificarea efectelor specifice cadrului de operare al procesului selectat, care poate servi la furnizarea de informatii in sprijinul celor care elaboreaza politicile de imbunatatire a procesului.

Filosofia si pasii concreti ai activitatii de benchmarking sunt aproape similari in diferitele domenii de activitate in care se aplica. Totusi, intreprinderile pot sa aplice mai repede masurile menite sa imbunatateasca competitivitatea, ca rezultat al aplicarii benchmarking-ului. In plus, noi metode de organizare a muncii sunt avute in vedere in cazul institutelor de proiectare, raspunzand astfel necesitatii de a initia imbunatatirile cerute de sectoarele cheie ca rezultat al aplicarii benchmarking-ului.

Actuala inflexibilitate structurala in actul de guvernare, servicii publice si institutii va incetini imbunatatirea conditiilor-cadru in domeniile cheie stabilite prin benchmarking. In plus, exista o lipsa de putere politica la nivel european, si adesea la nivelul statelor membre, pentru implementarea imediata a schimbarilor orientate catre cea mai buna practica.

Strategia cheie la acest nivel este de a pregati terenul pentru implementare. Aceasta se poate realiza prin folosirea metodologiei de benchmarking si a modelelor pentru;

a scoate in relief decalajul competitiv si impactul acestuia asupra firmelor si fortei de munca;

a depista cea mai buna practica si liderii de performanta pe plan mondial;

a identifica factorii cheie cu impact asupra performantei economice si competitive;

a oferi platforme de colaborare statelor membre pentru transferul si implementarea celor mai bune practici.

Aceasta implementare indirecta este de mare importanta la nivel european, si in mod deosebit la nivelul statelor membre. Constientizarea asupra decalajelor competitive, si costul in termeni economici si sociali a acestora, va atrage atentia celor care elaboreaza politicile in legatura cu importanta implementarii strategiilor si schimbarilor structurale.

La nivel european, benchmarking-ul asupra conditiilor-cadru pentru competitivitate industriala este in principal o problema de informare si comunicare cu palierele unde se implementeaza schimbarile in scopul incurajarii celor mai bune practici. Tinta tuturor activitatilor este sa se ajunga la un acord asupra problemelor acute, sa se organizeze munca de pregatire a actiunilor, sa se faca schimb de informatii si sa se expuna cazurile de buna practica. Cei care elaboreaza politicile trebuie sa fie convinsi sa promoveze cele mai bune practici in domeniul politicilor depistate in lume sau pe plan european.

Numai daca se ajunge la un acord si se ia o decizie la nivel european, Comisia va putea sa elaboreze instrumentele pentru implementarea directa a acestor bune practici. UE ar putea actiona atunci pe baza unei pozitii bine fundamentate informativ si nu cum se intampla acum cand foloseste doar informatii indirecte. Deja exista cateva exemple pozitive de implementare directa in UE , in unele domenii ca acela al legislatiei de unica piata sau acordurile asupra Pactului privind Angajarea Fortei de Munca (Employment Pact ).

Aplicarea benchmarking-ului in domeniul strategiilor pentru competitivitate

Inca de la inceputul decadei anilor 1990 Comisia Europeana a fost preocupata de politica industriala si a elaborat un set de instrumente politice sub titlul Politica Competitivitatii Industriale. Aceasta politica subliniaza ca responsabilitatea pentru competitivitate revine in principal intreprinderilor in timp ce statul, ca manager al proprietatii publice si al politicii generale, este responsabil pentru crearea unui mediu favorabil si dinamic care sa sprijine competitivitatea. In efortul sau de a gasi politici care sa favorizeze imbunatatirea continua a mediului prin benchmarking, Grupul si-a propus sa elaboreze un program de initiative in acest domeniu.

Summit-ul de la Koln, care a avut loc la inceputul lunii iunie 1999, a aprobat Pactul privind Angajarea Fortei de Munca. Acesta se adauga celor convenite la Luxemburg ( asupra controlului si revederii politicilor privind piata muncii in statele membre ) si Cardiff ( privind monitorizarea la nivel macroeconomic si reformele economice structurale ) si stabileste o noua baza de dialog intre partenerii sociali, guverne si institutii financiare.

Avand in vedere ca procesul de globalizare ca si piata unica si moneda comuna impun evolutii economice paralele si o competitivitate sporita, Grupul considera ca procesele mentionate mai sus vor necesita actiuni concertate puternice in directia cresterii competitivitatii europene.

Plecand de la analogia cu Pactul privind Angajarea Fortei de Munca, Grupul propune o initiativa vizand competitivitatea, bazata pe un program de actiuni care sa utilizeze benchmarking-ul si care sa asigure in final o baza economica solida acestui Pact. Aceasta initiativa necesita acordul statelor membre asupra:

tintelor la nivel inalt privind competitivitatea,

elementelor de baza ale strategiei,

orientarilor privind politica competitivitatii, care sa fie considerate de cei care elaboreaza politicile nationale si europene in domeniu,

elaborarii unor planuri de atiune, la nivel national, privind competitivitatea.

Iata cateva exemple in acest sens, cu mentiunea ca ele au caracter orientativ si ca pot fi dezvoltate in continuare.

A. A. Tinte la nivel inalt:

Imbunatatirea clasificarilor facute in UE si statele membre cu privire la:

Eficienta pietelor principale ( piata muncii, piata de capital, utilitati etc.),

Calitatea locurilor de munca si standardul de viata,

Implementarea avansata a infrastructurilor cruciale de tip soft (educatie, formare profesionala, folosirea tehnologiilor informatice etc.)

Minimalizarea costurilor inutile din regimul reglementarilor,

Dezvoltarea durabila,

Eficienta sistemului de impozitare.

B. B. Elementele de baza ale strategiilor:

Strategia resurselor umane,

Dezvoltarea capacitatilor in domeniile deficitare ale stiintelor de baza si IT

Promovarea inovatiei,

Dezvoltarea formelor noi de organizare si munca,

Investitii in infrastructura,

Reforma administratiei publice,

Deschiderea competitiei in sectoarele protejate.

C. C. Orientari privind politica competitivitatii:

Acestea evolueaza in timp o data cu consensul asupra problemelor critice ce tin de fiecare element de baza al strategiei. De exemplu, politicile deficitare ce tin de promovarea inovatiei ar include acum urmatoarele:

Imbunatatirea invatamantului pentru stiinte si matematica,

Alocarea de capital pentru comercializarea rezultatelor cercetarii si inovatiilor,

Sisteme eficiente de protectie a proprietatii intelectuale,

Stabilirea puntilor de legatura intre institutele de cercetare si industrie.

D. D. Elaborarea de planuri de actiune nationale privind competitivitatea:

In elaborarea de planuri de actiune nationale privind competitivitatea putem utiliza experienta in domeniu a Consiliului National pentru Competitivitate din Irlanda. Un astfel de plan trebuie sa fie intocmit pe baza unor principii calauzitoare. Acesta trebuie sa fie gandit in termeni strategici si sa poata influenta politicile. El trebuie orientat catre actiune si schimbare si nu pe explicatii. Trebuie sa fie independent si cuprinzator. Planul de actiune trebuie sa adauge valoare prin preluarea recomandarilor venite de la alte grupuri in cadrul general al competitivitatii. El trebuie sa se concentreze pe clasificarea problemelor competitivitatii in functie de prioritati de actiune si posibilitati de implementare. Trebuie sa fie eficient, sa includa si actiunile altor organisme si sa evite paralelismele.

O data transpus in practica, acesta va deveni un element cheie al strategiei de competitivitate, relevant pentru toate discutiile referitoare la performanta economica:

Pe termen scurt, prin eliminarea slabiciunilor constatate in ce priveste competitivitatea;

Pe termen mediu, reconstruirea unui cadru legislativ si competitional care sa intareasca economia europeana, aceasta ca rezultat al aplicarii benchmarking-ului si introducerea celei mai bune practici,

Pe termen lung, prin transformarea economiei europene, cu accent pe investitii si construirea de active, pe baza celor patru domenii cheie selectate de acest raport, si anume: inovare si transfer de tehnologii catre IMM-uri, dezvoltare durabila, piata muncii si resurse umane, reducerea si reformarea poverii fiscale.

Toti actorii care iau parte la proces trebuie implicati in elaborarea planului de actiune national privind competitivitatea.

Inovatiile si transferul de tehnologii catre IMM-uri

In acest subcapitol se trateaza problema inovatiilor si transferului de tehnologii, indeosebi catre IMM-uri, precum si modul cum poate benchmarking-ul sa promoveze inovatia si transferul de tehnologii catre IMM-uri.

Rolul politicilor publice in promovarea inovatiei trebuie sa fie acela de a cultiva mediul optim si cultura in care se dezvolta inovatia si de a inlatura barierele structurale si administrative care incetinesc sau impiedica inovatia. Totusi, cel de al doilea studiu elaborat de Comunitatea pentru Inovare ( CIS ) releva ca agentiile insarcinate cu transferul tehnologiilor catre IMM-uri sunt adesea ineficiente.

Principalele probleme legate de politicile privind inovarea si transferul de tehnologii, analizate de Grup, sunt urmatoarele:

Infrastructura pentru inovatii,

Abilitati si competente ale fortei de munca,

Asigurarea finantarilor pentru inovatii,

Cadrul legal si cel al reglementarilor in domeniul inovatiilor.

Infrastructura pentru inovatii

In crearea mediului economic si social, unde cunostintele, folosirea si exploatarea lor vor fi cheia competitivitatii, interactiunea intre generatorii de cunostinte si utilizatori va fi esentiala pentru a avea succes. Aceasta, indeosebi pentru ca:

Cunostintele capata o importanta tot mai mare pentru competitivitate;

Deplasarea interesului spre sfera serviciilor, care se produce atat in interiorul sectoarelor industriale, cat si in afara lor, genereaza o noua cerere pentru transfer de tehnologie;

Este necesara o crestere a efiecientei schemelor de transfer pentru tehnologiile existente.

Organizarea unei asemenea interactiuni pentru IMM-uri impune adesea interventia unei a treia parti. In multe tari, agentiile publice construiesc sau sprijina o astfel de punte. Exemple de succes pentru modul cum se realizeaza aceasta actiune se pot gasi in Germania.

Unul dintre cele mai bune exemple, Fundatia Steinbeis, a fost studiat de Grup. Aceasta Fundatie considera ca trebuie sa fii aproape de client pentru a sparge bariera existenta intre mica intreprindere si institutia universitara, care reprezinta cheia transferului de tehnologii inovative.

Cea mai buna practica a Fundatiei Steinbeis include: structura de organizare simpla, localizarea fizica aproape de IMM-urile vizate, interes pentru toate problemele IMM-urilor, furnizarea de servicii totale si nu dramuite, perspectiva de mentinere a relatiilor pe termen lung, si sistem simplu de plata a serviciilor asigurate.

In Italia, organizarea de zone industriale/clustere par sa ofere o alternativa de succes.

Pentru ca IMM-urile sa fie inovative intr-o Europa in plina evolutie, ele trebuie sa participe tot mai mult la retele ( networks ), clustere si alte forme de colaborare. Initiativa in majoritatea cazurilor de acest fel trebuie sa vina de la insesi IMM-urile interesate. Totusi, politicile publice pot contribui si ele la realizarea unor astfel de colaborari prin determinarea actorilor, cum sunt institutele si centrele publice de cercetare, sa devina parteneri activi in retelele creeate.

Grupul considera ca Comisia trebuie sa utilizeze benchmarking-ul, iar statele membre sa-si imbunatateasca sistemul de transfer al tehnologiilor catre IMM-uri.

Benchmarking-ul pentru un asemenea proiect va include:

Competenta tehnica

Pentru a reusi in transferul de tehnologii este necesar sa fii competent din punct de vedere tehnic, dar si sa posezi abilitatea de comunicare care sa te conduca la intreprinderea sau sectorul unde se potriveste transferul de tehnologie. Prin urmare, competenta tehnica, dublata de abilitatea de comunicare mai degraba in limbajul simplu al muncitorului dintr-un atelier mestesugaresc decat intr-unul academic, reprezinta o tinta intermediara de atins in procesul de aplicare a benchmarking-ului.

Un concept integrat pentru asigurarea de servicii

Relatia personala, bazata pe incredere si discretie, dintre mestesugar si consultantul institutului de transfer tehnologic este cruciala pentru succesul procesului. Daca se construeste o relatie buna, intarita pe parcursul mai multor contacte, aceasta va permite oferirea unui numar tot mai mare de servicii de transfer tehnolgic catre IMM-uri si stabilirea unei cooperari pe termen lung.

Diseminarea

Exista tendinta ca mestesugarii si IMM-urile, in general, sa aiba structuri organizativesubtiri. Crearea de retele de IMM-uri si ateliere mestesugaresti este o modalitate utila de a transfera inovatia si tehnologia, crescand astfel efectul multiplicat al operatiunii. Aceasta abilitate de a crea retele poate fi de asemenea o tinta intermediara de atins in procesul de aplicare a benchmarking-ului pentru transferul inovatiilor si tehnologiilor.

Efectul de punte

Institutele de transfer tehnologic sunt cele care asigura legatura intre universitati si institutele de cercetari, pe de o parte, si mestesugari sau IMM-uri, pe de alta. Acest asa numit efect de punte(bridging effect) este foarte important. Schimbarile tehnologice si competitia cresc cu o viteza tot mai mare, iar institutele de transfer tehnologic trebuie sa fie astfel plasate in retea incat sa poata tine pasul cu acest ritm de crestere.

Inovatia apare pe doua fronturi: primul este reprezentat de domeniul stiintific si furnizarea de cunostinte, iar al doilea priveste adaptarea tehnologiilor la realizarea de produse concrete si dezvoltarea lor in continuare. Nu este rolul Grupului sa contribuie la teorii de inovare. El considera crearea de cunostinte pe frontul stiintei si tehnologiei ca factor crucial pentru competitivitate.

Benchmarking-ul si cele mai bune practici pot fi aplicate pentru:

Productivitatea institutelor de cercetare;

Calitatea institutelor de transfer tehnologic, abilitatea lor in oferirea de serviciilor, precum si capacitatea lor de diseminare;

Mobilitatea personalului intre institutele de transfer tehnologic si intreprinderi;

Efectul de punte al clusterelor industriale sau organizarea transferului de tehnologii publice.

Proiectul-pilot de benchmarking Finantarea Inovatiilor a stabilit clar ca una din cauzele succesului de care se bucura sistemul american de sprijinire a inovatiilor o reprezinta investitiile substantiale facute in politicile de cercetare si dezvoltare pe o perioada lunga de timp, de 20 sau 30 de ani.

Succesul sistemului national de inovare poate fi masurat prin numarul de patente inregistrat de intreprinderi, universitati si centre publice de cercetare, precum si de numarul de colaborari ale universitatilor si crearea de campusuri aplicative.Ponderea exportului de inalta tehnologie poate fi de asemenea un indicator la nivel de tara.

Transferul de tehnologii inalte catre IMM-uri se va face in viitor cel mai probabil de la marile universitati unde se initiaza noile tehnologii. IMM-urile absorb cunostinte direct de la clientii lor, de la concurenta prin intermediul institutelor de transfer tehnologic, din cerecetare si dezvoltare publica si privata , precum si de la targuri specializate in transfer tehnologic, expozitii, discutii libere, etc. In politicile guvernamentale, sprijinul acordat IMM-urilor trebuie sa fie si sub forma dotarii corespunzatoare a universitatilor si infiintarii de organisme de transfer tehnologic dotate cu echipamente de inalt nivel tehnic.

Concluzii si recommandari

Problema inovatiilor si transferului de tehnologii nu ete incredintata unui singur stat membru; ea este relevanta la nivelul intregii Europe. Prin urmare, intarirea retelelor europene de puncte de transfer tehnologic care sa aplice cele mai bune practici ar putea face obiectul unui proiect de benchmarking. Un proiect asupra retelei de puncte de transfer tehnologic, bazat pe comparatii internationale, care sa arate cum poate fi optimizat transferul tehnologic in Europa. Pentru acest scop, vor trebui stabiliti indicatorii principali de performanta si modelele privind cea mai buna practica.

Pentru monitorizarea progreselor facute in acest domeniu, la nivel national si european, ar fi util sa se intocmeasca o diagrama cu tendintele inovatiilor.

Politicile de benchmarking pentru dezvoltare industriala durabila

Acest capitol explica cum poate fi aplicat benchmarking-ul pentru rezolvarea conflictului intre competitivitate si dezvoltarea industriala durabila. Un inalt nivel de protectie a mediului nu trebuie sa fie in contradictie cu obiectivul de crestere a competitivitatii industriei europene, aplicarea unor politici sanatoase din punct de vedere al mediului putand chiar sa creasca competitivitatea si sa creeze noi locuri de munca. Problema este ca acest lucru sa se intample, adica o asemenea politica sa fie pusa in practica. Cum poate ajuta benchmarking-ul acest proces?

Orice analiza privind utilizarea benchmarking-ul ca instrument de politica in domeniul dezvoltarii industriale durabile va trebui sa acorde o atentie speciala IMM-urilor.

Este stiut ca daca politicile de protectie a mediului nu sunt respectate de IMM-uri, aceasta va genera o multime de consecinte periculoase, cum sunt:

Esuarea politicilor de mediu, data fiind importanta IMM-urilor in economia europeana;

Decalajul urias intre companiile mari si cele mici, acestea din urma fiind impiedicate de o politica fiscala veche.

Astfel, benchmarking-ul care utilzeaza cele mai bune practici pentru IMM trebuie sa fie promovat ca un instrument vital in politicile competitivitatii industriale. Un asemenea model de benchmarking trebuie sa preceada utilizarea benchmarking-ului bazat pe indicatorii de performanta. Scopul unei astfel de actiuni trebuie sa fie formarea unei culturi de benchmarking la IMM-uri, care sa ajute managementul acestora.

Conceptele de baza acceptate in acest domeniu se refera la eco-eficienta si factorul productivitate. Eco-eficienta este atinsa cand se livreaza produse si servicii competitive ca pret, care satisfac nevoile oamenilor si contribuie la cresterea calitatii vietii lor o data cu reducerea progresiva a impactului ecologic si intensitatii folosirii resurselor la un nivel care sa tina seama de capacitatea estimata a acestora. Factorul productivitate masoara cat de bine sunt utilzate resursele in intreprinderi pentru obtinerea unui anumit rezultat.

Cadrul pentru aceasta abordare il formeaza perpectivele industriei adoptate prin concluziile Consiliului Industriei ( DG C I 7426/99 ), si anume, angajamentul pentru o abordare integrata a dezvoltarii durabile, si convingerea ca politicilesanatoase din punct de vedere al mediului pot duce la cresterea competitivitatii si crearea de noi locuri de munca.

Consiliul considera ca elaborarea unei politici corespunzatoare trebuie sa tina seama, in afara de cadrul legislativ, de utilizarea mai larga a instrumentelor orientate catre piata si abordarile voluntare care incurajeaza industria sa ia initiative proprii in domeniul protejarii mediului.

Consiliul sugereaza ca propunerile de politici majore sa fie insotite de o evaluare a impactului lor asupra mediului precum si de o evaluare a impactului asupra competitivitatii industriei europene si crearea de locuri de munca.