Aventurile Lui Bitzi Chitzilos

In Lumea Lui Mitzi Miaunopolis

Si Ale Sorei Sale Ari Teping

Carte de colorat pentru Piluti si Aricei

Sa facem cunostinta: eu sunt Bitzi. Nu ma intrebati

cati ani am, tot ce pot sa va spun este ca sunt destul de mare incat sa am o iubita, suficient de mijlociu incat sa pot canta la trompeta sau flaut si suficient de mic incat sa nu trebuiasca sa fac nimic toata ziua. Ah, era sa uit, si suficient de cuminte incat sa pot manca clatite, amandine, cozonac si ciocolata cand am chef si pe saturate.

Mitzi e iubita mea. O cunosc de cand soriceam impreuna in acelasi loc unde nu-mi amintesc exact ce trebuia sa facem dar unde primeam bani. Asta pana intr-o zi, cand eu m-am suparat si am plecat strambandu-ma cat am putut de tare la toti maimutoii incruntati care-mi spuneau ce am de facut. Dar asta e alta poveste. Mitzi e frumoasa. Mitzi e desteapta foc si zice ea, ca si cuminte. Chiar asa cuminte nu e, dar este in schimb, grozav de strambacioasa si cand se pune pe vorbit sau pe cantat, are o gura asa de mare incat uneori mi-e teama sa nu inghita vre-un pian sau ceva de felul asta. Mitzi e mai mare ca mine si intr-un fel sau altul isi aminteste din cand in cand chestia asta, fapt pentru care ma musca de cap, de mana, de picior sau de orice loc care i se pare ei potrivit pentru gustat.

Mitzi are si o sora, pe Ari. Ari nu are un iubit dar e grozav

de hazlie, pe deasupra mai e si buna, si darnica si stie sa faca prajituri. Din cand in cand, daca cineva o supara, face o gura aproape de doua ori mai mare ca Mitzi si cred eu, ar putea sa

inghita cu usurinta un tractor sau chiar ceva mai mare, fapt care demonstreaza fara umbra de indoiala ca cele doua sunt surori.

Casa De La Tara

De ceva vreme, eu si cu Mitzi ne-am cam saturat sa traim in oras. Nu ne mai plac masinile, cerul gri, oamenii care scuipa si injura, asa incat, am vrea sa avem si o casuta undeva la tara. Noua ne plac, pe langa dulciuri, concursuri de strambaturi si inventatul de cuvinte si florile, copaceii si pasarile, albinutele, soarele, apa, vantul si alte chestii din astea, de care nu ai parte in mijlocul orasului. Asa ca, fiecare in coltul lui, ne-am pus pe gandit in speranta ca vom gasi varianta cea mai buna ca sa ne indeplinim dorinta.

Mitzi a spus ca vrea o casuta de hobiti, eu am aprobat hotarat din cap desi nu-mi dadeam seama cum urma sa fac pereti rotunzi, mi-am spus insa ca, o usa rotunda si poate si un geam aveau sa o multumeasca. Ce ne doream cel mai mult era o gradina cu dovleci, rosii, castraveti la metru, fasole din care tai si creste la loc si alte asemenea minunatii. Eu mai vroiam un loc cu pietre, iar Mitzi un leagan, eu am plusat cu un trandafir catarator si Mitzi cu trei araci de rosii care urmau sa se catere pe casa. Asta e momentul in care a inceput o scurta tavaleala cu ghionturi, icneli si strambaturi in urma careia a ramas un singur fir se rosii cataratoare la geamul de la bucatarie. Din cauza coatelor primite in cap, mi-am adus aminte ca aveam sa mostenesc o livada cu fata la un deal plin cu brazi si cu spatele la o apa de munte, e drept cam departe de orasul in care locuim.

Aratand cu limba scoasa si invartind un volan imaginar

imens, ce sofer de curse este, Mitzi a decretat ca ea ajunge acolo in doua ore si ca ideea e foarte buna.

* * *

Intrucat primavara inca nu venise, Mitzi a inceput sa devina nerabdatoare, asa incat, inarmati cu o geanta mare, am plecat prin magazine dupa seminte pentru flori si pentru celebrele rosii cataratoare pe case care-mi mancasera sufletul. Eu am luat ardei iuti. Mitzi a luat gura leului care urmau sa-mi haleasca ardeii. Eu am luat busuioc. Mitzi a luat dalii care sa rada de el strambandu-se si spunandu-i cat de mic e. Eu am luat atunci seminte de dovlecei care sa se catere pe dalii si sa le stranga de beregata de sa le iasa limba de un cot. Mitzi a luat fasole care sa le traga pantalonii jos dovleceilor si sa rada toata lumea de ei.

Dupa ce i-am aratat ce limba minunata am, drept in mijlocul magazinului si ea mi-a tras pe furis un spitz la fluierul piciorului am decis sa ne luam si cateva unelete de gradinarit.

Cum carti despre flori si legume aveam, ne-am intors acasa si am adormit cu ele pe burta.

Cum a vazut prima floricica in caisul din fata blocului, Mitzi a inceput sa alerge in cerc prin casa, sa topaie cand intr-un picior, cand in altul, cand in amandoua, pana cand au inceput vecinii sa bata in teava de la calorifer. Eu, mai serios, am inceput sa cotrobai dupa genti si sa indes in ele hainute si ciocolata, pe urma am pus toate semintele intr-o cutie frumoasa de lemn.

Dupa sapte strambaturi si cincizeci de pupice, ne-am suit in masinuta noastra in forma de buburuza si am pornit la drum. Nu cred ca am ajuns in doua ore, mai ales pentru ca Mitzi facea baloane in masina si imi baga degetele in nas sa vada daca n-am pitit ceva acolo.

Prima care s-a dat jos din masina a fost bineinteles Mitzi, inarmata cu toate cele necesare:

Dupa ce a dat o tura de topait prin toate baltile, s-a declarat multumita de loc si a decis ca e timpul sa despachetam.

Deoarece eu sunt un tip foarte practic, am apucat ladita cu seminte si trompeta si am inceput sa patrulez prin curte in cautarea unui loc de cantat.

Primavara a trecut cu bazait de albine prin pomi, cu fragute insirate pe firisoare de iarba si mai ales cu mladite verzi puse si udate cu dragoste.

Dimineata faceam concurs de cantat cu pasarile, la pranz mancam ridichi rosii asezate de Mitzi frumos pe paturici moi de cas, fire de ceapa verde pe care inainte de a le manca le foloseam pe post de sabii, bulgari albi de oua pe care le culegeam de prin iarba plina de roua si capsuni parfumate si patacioase.

Cand era foarte cald, ne balaceam in raul din spatele casei si faceam stavilare din pietre, unde asteptam sa se adune pestisorii de munte. Dupa-masa, adormeam sub un liliac inflorit si faceam concurs de prins muste pana la ora ceaiului.

Dar cel mai frumos era seara. Dupa ce pregateam masa de sarbatoare, ne duceam in fundul curtii si tinandu-ne de mana, ne luam la revedere de la soare.

E adevarat ca, din cand in cand, trebuia sa trecem si prin oras dar ne faceam ca nu vedem nimic, mergand cu nasul pe sus si facand parada de hainutele noastre de gradinari, ba ca sa fim mai convingatori ne puneam si flori la ureche si umblam fluierand pe strada.

Asa a venit vara cu explozia ei de culori, cu zile lungi si pline de soare, cu dupa-amiezi de visat in hamac, cu intreceri de stropit unul pe celalalt cu furtunul si cu ziua lui Mitzi.

De ziua lui Mitzi, am luat-o cu noi si pe Ari, care, am uitat sa va spun, locuieste in Anglia si aduce multa ciocolata. Mitzi si cu Ari, au impodobit gradina de sarbatoare, cu panglici colorate si baloane asijderea iar eu, in calitate de sef la bucatarie am facut un tort cu visine, piersici si capsuni, culcusite in frisca si decorat cu bucati de ciocolata si moturi de vanilie.

Anul asta, Ari, a venit in bagaj si cu un prieten din Australia

care are drept animal de companie un cangur si se crede mare tobosar. Am avut mari probleme si cu cangurul si cu prietenul dar pentru ca o iubim foarte mult pe Ari, le-am dat si lor mancare si tort.

Una peste alta, petrecerea a fost foarte reusita si Mitzi,

pentru ca a fost cuminte, a primit cadouri si i s-a dat portia ce mai mare de tort. Ari, ca de obicei, mai zgubilitica, a spus ca la ea, in Anglia, oamenii se duc de ziua lor la discoteca, asa incat, dupa ce

am mancat, a dat muzica la maximum si a inceput sa danseze printre flori. Nu bag mana in foc dar cred ca desoperise in frigider visinele din visinata.

Pana la sfarsitul verii am tinut-o tot intr-o sarbatoare,

fericiti ca de acum ne putem bucura de flori, soare, fluturi, apa, albine si alte asemenea minunatii pe care orasul gri ni le-a furat miseleste.

Cum eu o iubesc pe Mitzi si Mitzi ma iubeste pe mine, chiar daca din cand in cand ma asupreste cu asupriciul, am reusit inca o data sa intoarcem fundurile noastre rotunde celor care vor cu tot din adinsul sa fim seriosi si tristi.