+ All Categories
Home > Documents > Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

Date post: 04-Apr-2018
Category:
Upload: scribd6905
View: 3,220 times
Download: 487 times
Share this document with a friend

of 119

Transcript
  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    1/119

    AVENTURILE LUI TOM SAWER

    CAPITOLUL I

    - TOM!Nici un raspuns.

    - Tom!Nici un raspuns.

    - Ce-o fi cu baiatul asta? Un' sa fie... Tom, n-auzi?Batrnica si trase ochelarii pe nas si privi pe deasupra lor prin odaie, apoi i salta si privi pesub ei. Rareori catadicsea sa se uite prin sticla lor la o gza de baietel ca Tom. Erau ochelarii ei dezile mari, la care tinea care tinea ca la ochii din cap si pe care i purta asa, de podoaba, caci la fel debine ar fi putut sa vada prin niste ochiuri de plita. Ramase locului o clipa, uluita parca, apoi faramnie, dar totusi destul de tare ca s-o poata auzi peretii, spuse:

    - Stai tu, ca pun eu mna pe tine si-o sa vezi ce...Dar n-apuca sa termine, fiindca ntre timp se aplecase si ncepuse a izbi cu maturoiul pe subpat, astfel nct nu-i mai ramnea suflu dect pentru icneala cu care si nsotea loviturile. Sub pat,nsa, nimic; doar pisica o zbughi speriata afara.

    - Dumnezeule mare, de cnd sunt n-am mai vazut un baiai ca asta!ndreptndu-se apoi din sale, pasi spre usa deschisa s i ramase n prag, iscodind cu privirea

    aracii rosii si balariile din gradina. Dar Tom nicaieri. Atunci ridica glasul, ca sa se faca auzita dedeparte, si ncepu sa strige:

    - To-o-om!Deodata auzi un fsit n spatele ei. Se ntoarse tocmai la timp ca sa prinda de pulpana

    sloboda a hainei un baietel si sa-l opreasca din fuga.- Ia te uita! Cum de nu m-am gndit la camara! Ce-ai cautat acolo, drace?

    - Nimic.- Cum nimic? Uite ce-i pe mnile tale, uite ce-ai la gura! Cu ce te-ai mnjit n halul asta?

    - Nu stiu, matusa.- Da' eu stiu. Cu dulceata, da...De cte ori nu ti-am spus sa nu mai umbli la dulceata, ai?

    Am sa te jupoi de viu, mpielitatule! Ia da nuiaua ncoace!Nuiaua zvcni n aer, semn ca se-ngroasa gluma...- Iiii! Ia te uita ce-ai n spate, matusa!Cnd batrnica se rasuci pe loc, strngndu-si fustele, ca sa vada ce primejdie o pas tea,

    baiatul o si luase la sanatoasa, catarndu-se pe gardul nalt de uluci si pierind ndaratul lui. MatusaPolly ramase o clipa locului, zapacita, apoi rse cu blndete.- Bata-te norocul sa te bata! E-eei! Ca nu mai ma-nvat minte odata! De cte ori nu m-a dus

    de nas pna-acu', s i uite ca tot mai ma las pacalita. Ce ti-e si cu batrnii! Vorba ceea: nu mai nvetical batrn n buiestru. Da' nici ca le-ar potrivi de doua ori la fel, mpielitatu'! Si-atunci, cum sastiu, biata de mine, la ce sa m-astept de fiece data? Parca le-ar cntari cu de-amaruntu', ct sa machinuie pn' sa-mi sara tandara. Si mai stie, afurisitu', ca, daca-mi da o clipa ragaz sau ma face sard, s-a dus supararea....nu-l mai pot bate. Da, da, nu ma port cu el cum trebuie. Bataia e rupta dinrai. Stric copilu', asta-i adevaru-adevarat. Multe o sa mai avem. de patimit s i unul si altul, daca-l lasde capul lui. Parc-a intrat diavolu-n el. Doamne iarta-ma!...Da, ce sa fac, e baiatu' sor-mi, raposata,Dumnezeu s-o ierte, nu ma lasa inima sa-l bat. De cte ori l iert mi pare rau, si de cte ori dau n elmi se rupe inima. Bine spune sfnta scriptura: omul nascut din femeie are viata scurta si plina degriji; vezi bine ca as a-i. Dupa-masa o sa chiuleasca de la scoala si, vreau nu vreau, iar o sa fiu silitasa-l pun la treaba mine, drept pedeapsa. Greu mi vine sa-l pun sa lucreze duminica, cnd ceilalticopii n-au scoala si se joaca, dar ce pot face? Fuge de treaba ca dracul de tamie, n-am nsa ncotro,

    1

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    2/119

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    3/119

    trebuie sa-mi fac datoria ct de ct fata de baiat, ca doar nu-i vreau pierzarea.ntr-adevar, Tom a tras chiulul si a petrecut de minune. S-a ntors acasa tocmai bine nainte

    de cina ca sa-i ajute lui Jim, micul negru, sa taie lemne pentru a doua zi si sa faca surcelecu altecuvinte, la timp ca sa-i povesteasca lui Jim ispravile sale, n vreme ce Jim facea mai toata treaba.Fratele mai mic al lui Tom (sau mai bine zis frate-sau vitreg), Sid, si terminase partea lui de munca(adunatul surcelelor). Sid era un baiat cuminte, el nu se prea tinea de s otii si nazbtii, ca alti copii.

    n timp ce Tom lua masa de seara si sterpelea zahar de cte ori se ivea prilejul, matusa Pollyi punea fel de fel de ntrebari mes tesugite, doar-doar l-o prinde cu mta-n sac. Ca multe sufletenevinovate, se credea vicleana nevoie mare, nzestrata cu darul unei diplomatii misterioase si denepatruns. i placea sa creada ca straveziile-i urzeli erau siretlicuri nemaipomenite.

    De pilda acum:- Tom, a fost cam cald azi la scoala, nu-i asa? ntreba ea.- Da, tusa.- Cald rau, nu?- Da, tusica.- Nu ti-a venit sa te duci la scaldat?

    Tom tresari: i ncolti n minte o banuiala, nelinis titoare. Cerceta atent chipul matusii.

    Raspunse:- Nu-u... adica nu prea...Batrnica ntinse mna si-i pipai camasa!

    - Ei, dar parca acum nu ti-e prea cald.O magulea gndul ca-i gasise camasa uscata, fara sa stie nimeni unde tintea ea. Dar Tom s tia

    acum dincotro batea vntul, asa nct ntrebarea urmatoare l gasi pregatit:- Unii dintre noi ne-am pus capul sub cismea, uite, al meu e ud s i-acu'.

    Pentru o clipa matusii Polly i fu necaz ca trecuse cu vederea o dovada att de graitoare si capierduse prilejul de a-si arata iscusinta. Dar numaidect i veni o idee si mai si:

    - Tom, cnd ti-ai pus capul sub cismea, nu ti-ai desfacut gulerul la camasa, unde ti l-amcusut eu? Ia descheie-te la la haina, sa vad!De pe fata lui Tom pieri orice urma de tulburare. s i descheie linistit haina. Gulerul camasii era

    cusut n toata legea.- Ei comedie! Hai, du-te si vezi-ti de treaba! Am vrut sa stiu daca n-ai tras cumva chiulul de

    la scoala ca sa te duci la scaldat! De data asta, hai, treaca de la mine. Te pomenesti, vorba aia, ca aifi fiind vreo brnza buna n burduf de cine! Ai fi mai bun dect pari. Barem pe ziua de azi!

    Era cam nciudata ca agerimea ei daduse gres si totodata bucuroasa ca se ntmplase ca Tomsa umble si el o data pe calea cea buna.

    Dar Sid, sa nu-si vre el coada?- Dezisedaca n-as sti ca i-ai cusut guleru' cu ata alba... si uite, asta-i neagra.- Iii! Sigur ca cu alba l-am cusut!... Tom!!

    Dar Tom, pazea!... Atta mai avu timp sa spuna zbughind-o pe usa:- Sid, puiule, las' ca ti-o platesc eu!...

    Cnd se afla n siguranta, privi cu luare-aminte doua ace mari de cusut, nfasurate unul cuata alba si altul cu ata neagra, nfipte sub reverul hainei, apoi si spuse:,,De nu era Sid, n-ar fi bagat nici acu' de seama. Fir-ar a naibii de treaba! Ba coase cu alb, ba

    coase cu negru! Barem de s-ar hotar sa coasa la fel! Asa, cum dracu' sa mai tii minte? Si Sid asta...las' ca-i arat eu lui!"

    Tom nu ar fi putut sa fie dat ca exemplu celorlalti baieti din trg. Cunos tea el un baiatmodel", dar nu putea sa-l sufere.

    Nu trecura nsa nici doua minute si uita de toate necazurile. Nu fiindca necazurile lui ar fifost cu un dram mai usoare sau mai putin amare dect acelea ale unui om n toala firea, ci fiindca,pna una-alta, acum avea o noua s i arzatoare preocupare, care-l facea sa uite, dupa cum sinefericirile oamenilor mai n vrsta sunt uitate n entuziasmul noilor initiative. De data asta eravorba de un fluierat nou, care-i placea n chip deosebit s i pe care-l nvatase de la un negru. Ardea de

    2

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    4/119

    nerabdare sa-l ncerce nestingherit. Fluieratul asta aducea oarecum cu al pasarilor; era un fel de trilcurgator, obtinut prin atingerea cerului gurii cu limba, la rastimpuri scurte, n mijlocul unei melodii.Tot repetndu-l silitor si atent, Tom izbuti sa-i prinda mes tesugul si iata-l acum pasind alene pestrada, cu gura izvor de triluri melodioase s i cu inima plina de multumire. Starea lui sufleteasca erafoarte asemanatoare cu aceea a unui astronom care descopera o planeta noua, dar fara doar si poateca baiatul simtea o bucurie cu mult mai adnca s i netulburata dect ar fi simtit astronomul.

    Dupa-amiezile de vara erau lungi. Nu se ntunecase nca. Deodata Tom se opri din fluierat. Ise ivise n fata un strain, un baiat putintel mai mare ca el. Un nou venit, de orice vrsta, baiat saufata, strnea vlva mare n biet trgus orul St. Petersburg1! Si unde mai pui ca baiatul asta era sifrumos mbracatauzi colo: mbracat frumos n zi de lucru! Nemaipomenit! Purta o palariutafrumoasa, o hainuta din postav albastru, ncheiata pna-n gt, nou-nouta si curata, ca scoasa dincutie, pantalonii la fel. Si avea si ghete n picioare, desi nu era dect vineri; cravata la gt-o panglicacolorata, de toata frumuseteas i o mutra de orasan care pe Tom l scotea din sarite. S i cu ct sezgia la minunea asta grozava, cu att era mai scrbit de gateala strainului si cu att i parea proprialui mbracaminte mai jerpelita. Amndoi stateau s i se uitau unul la altul fara sa scoata o vorba. Cndunul facea vreo miscare, celalalt se misca si el, dar tot n laturi roata. Se priveau mereu fata-n fata,pndindu-se ca doi cocosi. n cele din urma, Tom spuse:

    - Daca vreau, te bat de te snopesc!- ncearca, daca-ti da mna!- De ce sa nu-mi dea?- Uite-asa, ca nu poti!- Eu nu poot?...- Vezi bine ca nu!- Ba pot foarte bine!- Ba nu poti!- Ba pot!

    - Ba nu poti!Tacere ncordata. Si iar Tom:

    - Cum te cheama?

    - Ce te prives te? Ai ceva de mpartit cu mine?- O sa-ti arat eu acusi ce am si ce n-am!- N-ai dect sa-mi arati!- Mai zi o data si vezi tu ce patesti!

    - Poftim ca mai zic o data!- Te crezi mare destept, ai? Daca vreau, c-o mna te fac pilaf.- Nu zau? As vrea sa-o vad s i p-asta. Numa' gura-i de tine.- Ba vezi tu ce bataie-ti trag, daca mai faci mult pe nebunu'.- Nu mai spune! Uite, mor de frica!- Desteptule! Crezi ca-i cine stie ce de capul tau! Ia uite la el palarie!- Ce-ai tu cu palaria mea? nghite-o daca nu-ti place! Sa poftesti sa te-atingi de ea...

    Care ndrazneste, praf l fac.- Laudarosule!- Laudaros esti tu!- Esti un mincinos, asta e, si ti-e frica sa te bati.- Mie, frica? Ma bat cu tine numa c-o mna.- Daca mai ndrugi multe, iau o piatra si-ti fac capul chiselita.- Nu mai spune!- Vezi tu acusica!- Hai, sa te vad! ti turuie gura, atta s tii! De ce nu dai? De frica!- Mie, frica?

    1 Mic oras pe fluviul Mississippi, n centrul S.U.A.

    3

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    5/119

    - Da, tie.- Ba nu mi-e frica deloc.- Ba ti-e.

    Iar pauza, iar priviri sfidatoare, iar topaieli unul mprejurul celuilalt. Curnd stateau umar laumar.

    Tom spuse:

    - Cara-te de-aici!- Cara-te tu!- Nici nu ma gndesc.- Nici eu.

    Acum se propteau fiecare teapan ntr-un picior, mbrncindu-se din rasputeri si nfruntndu-se, cu scaparari de ura n priviri. Dar nici unul nu-l putea clinti din loc pe celalalt. Se opintita ce seopintira, pna li se sui tot sngele n obraz, apoi ncetul cu ncetul si muiara ncordarea, fara a seslabi o clipa din ochi. Tom rupse cel dinti tacerea:- Esti un las si un papa-lapte. O sa te spui lu' frate-miu al mare. Sa vezi ce-o sa patesti! El,daca-si pune mintea cu tine, te striveste numai c-un dest!- Nu mai pot eu de frate-tu! Eu am un frate mai mare ca al taus i, daca vrea, da de-a

    azvrlita cu-al tau tocmai peste gardu' ala. (Amndoi fratii erau nascociti.)- Minti!- Asa crezi tu!

    Atunci Tom, ndrjit, trase o linie n tarna, cu degetul mare de la picior, s i spuse:- Daca-ndraznesti sa treci peste asta, te zvnt n bataie. ncearca s i-ai sa vezi.

    Baiatul cel strain pasi ndata peste linie, spunnd:- Ia sa te vedem, moara neferecata ce esti!- Ma, sa nu ma scoti din sarite, atta-ti spun!- Am vazut eu de mult ca numa' gura-i de tine, da' cnd e vorba de bataie...- Ma nenorocitule! Al naibii sa fiu daca nu te bat pa doua parale.

    Baiatul cel strain scoase din buzunar doi bani mari de arama s i-i ntinse batjocoritor.Tom l plesni peste mna, de-i zburara banii ct colo.

    O clipa mai trziu, amndoi baietii se rostogoleau s i se tavaleau prin tarna, ncaierati ca doicotoi. Se trageau de par, si rupeau hainele, se repezeau unul n nasul celuilalt, cu pumnii, cuunghiile, acoperindu-se de praf si de glorie. Cnd iuresul se potoli, prin ceata bataliei putea fi zaritTom seznd calare pe noul venit si carndu-i la pumni cu nemiluita.- Zi ca te predai! striga Tom.

    Celalalt se zbatea sa scape, tipa, dar de furie neputincioasa.- Zi ca te predai! si-i cara mai departe la pumni.

    n cele din urma, strainul icni nabusit:- Ma predau!

    Tom l lasa sa se ridice si-i spuse dispretuitor:- Alta data sa te-nveti minte sa mai faci pe grozavul!

    Baiatul cel strain o lua din loc, scuturndu-si hainele, sughitnd si miorcaindu-se. Din cndn cnd, se mai uita napoi, dnd din cap si amenintndu-l pe Tom ca o sa-i arate el cnd l-oprinde. Tom raspundea cu vorbe de ocara, se umfla n pene...Cnd ntoarse spatele, dnd sa plece,celalalt se repezi, lua o piatra de jos si svrrr...l lovi pe Tom drept ntre umeri, apoi, facnd stnga-mprejur, o rupse la fuga, sprinten ca o caprioara. Tom l fugari pe ticalos pna acasa la el, aflnd cuprilejul acesta s i unde locuia. Dupa aceea, ramase acolo ctva timp, ocupnd o pozitie strategica nfata portii si sfidndu-l pe inamic, doar, doar o ies i afara; dar inamicul se multumea sa se strmbela el de la fereastra, facndu-se ca nu vede provocarea. n cele din urma aparu mama inamicului,care l facu pe Tom cu ou si cu otet, numindu-l derbedeu, prost-crescut, mojic, si poftindu-l saplece. Neavnd ncotro, Tom se vazu nevoit sa paraseasca pozitia, nu nsa nainte de a spune ,,c-o saaiba el grija de baiatul ala''.

    Ajunse acasa pe ntuneric; se catara cu luare-aminte pe fereastra, dar, cnd sa sara, ntlni un

    4

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    6/119

    obstacol neasteptat n persoana matusii Polly, care pndea la geam. Cnd vazu ea n ce hal i erauhainele, intentia de a-l pune sa lucreze duminica drept pedeapsa se prefacu n hotarre de neclintit.

    CAPITOLUL II

    Sosi si dimineata de duminica. ntreaga fire, proaspata, stralucitoare, fremata de viata.Inimile erau pline de cntec, iar celor cu inima tnara cntecul li se revarsa pe buze. Pretutindeni nuvedeai dect chipuri voioase, peste tot domnea primavara, vazduhul era plin de mireasma salcmilorn floare.Dincolo de sat, dominndu-l cu naltimea ei, se zarea magura Cardiff, acoperita de verdeata.

    Nu era nici prea departe, nici prea aproape, ci tocmai la departarea potrivita ca sa-ti para un tinut debasm, tihnit, mbietor.La capatul drumului aparu Tom, ducnd o caldare cu var si o bidinea cu coada. Cnd daducu ochii de gard, ntreg peisajul se posomor si o adnca melancolie i ntuneca sufletul. Douazeci sisapte de metri de gard, de doi metri si jumatate naltime! Lumea i paru fara rost, viata o povara.Oftnd, muie bidineaua si trecu peste sipca de sus, repeta operatia, mai dete o data; masura din ochi

    nensemnata fsie varuita, apoi vasta ntindere de gard nevaruit si se lasa descurajat pe o buturuga.Tocmai atunci iesi Jim pe poarta, sarind ntr-un picior, cu o galeata goala n mna si cntndFetitele din Buffalo". Lui Tom niciodata nu-i placuse sa se duca la fntna dupa apa, dar astazi erade alta parere. si aminti ca la fntna se aduna fel de fel de lume, baieti si fete de toate culorile:albi, mulatri si negri, care si asteptau rndul flecarind, schimbnd ntre ei tot felul de nimicuri dejoaca, ciorovaindu-se, lundu-se la bataie si zbenguindu-se n fel si chip. si mai aminti, ca, desipna la fntna nu erau dect vreo suta si ceva de metri, Jim zabovea totdeauna cel putin un ceaspna sa se ntoarca cu caldarea cu apa; s i chiar si atunci trebuia sa se duca cineva dupa el sa-l tragade mneca. Aducndu-s i aminte de toate acestea, Tom spuse:- Mai Jim, ma duc eu sa aduc apa daca dai tu nitel cu bidineaua.

    Jim scutura energic din cap s i raspunse:- Nu poate, dom' Tom. Stapna spus la mine trebui aduci apa si nu opresti pierzi timp si joci.

    Spus dnsa sti dom' Tom roaga eu varuieste, si spus dnsa ca eu vede treaba, varuit ai grija dnsa!- Lasa, ma Jim, nu te lua dupa ea. As a vorbeste ea totdeauna. Da-ncoa' galeata, nu staumult...un minut. Nici n-o sa stie.- Ba, mi-e frica, dom' Tom. Stapna spus suces te gtu' Jim. Crede, dom' Tom.- Dnsa?!... Fugi de-acolo! Nu bate niciodata pe nimeni, ti ciocane nitel capu' cu degetaru',

    ce, asta-i bataie? Spune si tu! Asa-te sperie ea cu vorba. Da' ce, vorbele le simti? Mai rau e cndncepe sa plnga, Jim, auzi Jim?.... ti dau o bila alba, una de marmura!

    Jim ncepu sa se cam moaie.- O bila alba, Jim!... Uite-aici. As a-i ca-i grozava?- Tii!... Jim nu vazut as a bil'. Da, dom' Tom, Jim frica bate stapna...

    - Si hai sa-ti arat si buba mea de la picior!

    Jim era si el om; cum ar fi putut sa reziste unei asemenea ispite! Puse galeata jos, lua nprimire bila alba si, uitnd de toate, se apleca plin de curiozitate peste piciorul cu buba, n timp ceTom desfacea pansamentul. Un minut mai trziu, Jim fugea de-i sfriau calciele, la vale, sprefntna, cu galeata zdranganind a gol. Tom varuia de mama focului, iar matusa Polly paraseacmpul de bataie, cu un papuc n mna si eu bucuria nvingatorului n priviri.

    Dar zelul lui Tom nu dura mult. ncepu sa-si aminteasca ce planuri faurise el pentru ziuaaceea. n curnd baietii care nu fusesera pedepsiti aveau sa iasa pe strada si sa faca fel de fel denazdravanii. Ce-or sa-si mai bata joc de el ca era pedepsit sa lucreze! Gndul asta l seca la inima.ncepu sa se scotoceasca prin buzunare, inventariindu-si cu bagare de seama avutiile: frnturi dejucarii, bile si o multime de alte nimicuri. Poate ca i-ar fi ajuns ca sa ademeneasca pe careva salucreze n locul lui, dar n-ajungeau nici pe departe ca sa-si cumpere o jumatate de ora de libertatedeplina. Asadar si baga napoi n buzunare averea, mai bine rnduita dect o scosese, si renunta

    5

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    7/119

    mhnit la ideea de a ncerca sa-i cumpere pe baieti. Deodata, nsa, n acea clipa ntunecata s i plinade deznadejde, i veni o idee! O idee strasnica, mareata! Lua iar bidineaua si se apuca linistit delucru. Nu trecu mult, si la orizont aparu Ben Rogers; tocmai baiatul de a carui gura se temea cel maimult. Ben venea topaind: hop-top-hop, dovada ca inima-i era voioasa s i plina de sperante mari.Musca dintr-un mar s i la rastimpuri scotea cte un chiot lung si melodios, urmat de un sonor ding-dong-dong, ding-dong-dong", fiindca facea pe vaporul. Cnd se apropie, reduse viteza, o lua prin

    mijlocul strazii, nclina mult la tribord si facu nis te manevre maiestuoase de acostare. Era nici maimult, nici mai putin dect Marele Missouri"2 , cu cala cufundata, chipurile, la vreo trei metri napa; el era vapor, capitan si clopotelul telegrafului n acelas i timp, astfel nct trebuia sa-s i nchipuieca sta pe propria-i punte de comanda, ca da ordine s i ca tot el le si executa.

    - Stopati, dom'le comandant! Ting-ling-ling! ncetini si se ndrepta prudent spre margineadrumului. Masina napoi! Ting-ling-ling! Bratele i se ncordara si coborra tepene de-a lungulcorpului. Tribordu-napoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Bratul drept descria ntre timp cercurifalnice, fiindca nfatisa un zbat3 de treisprezece metri. Babordu-napoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Mna stnga ncepu sa descrie cercuri. Stop tribordu'! Ting-ling-ling! Stop babordu'! Vino latribord! Stop! Lasa-ncet zbatu'de-afara! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Da bandula4. Mai iute!Da s i parma! Haide, ce stai? Prinde-o de ciotu' ala! Volta peste tot! Da-i drumul! Stop masinile,

    dom'le comandant! Ting-ling-ling! Sst! s-s-s-t! s-s-t! (ncerca ventilele.)Tom varuia nainte linistit, de parca nici n-ar fi vazut vaporul. Ben se zgi o clipa la el, apoizise:- Hi-hi! Ai patit-o, a?

    Nici un raspuns. Tom cerceta ultima dra de var cu o privire lunga si scrutatoare de artist,mai plimba o data cu gingasie bidineaua peste acelasi loc s i iaras i examina rezultatul cu o privirecritica. ntre timp, Ben se apropiase de el ca la un pas. Lui Tom i lasa gura apa dupa mar, dar pareacu totul si cu totul absorbit de treaba pe caro o facea. Pierzndu-s i rabdarea, Ben spuse:- Ce e, sefule? Te-a pus la treaba?- A, tu erai, Ben? Nici nu te vazusem.- Stii? Eu ma duc la scaldat... Sc!... Ce-ai mai vrea si tu, te cred!....Ori te pomenesti ca-ti

    place mai bine sa dai cu bidineaua?....Sigur, tu te dai n vnt dupa munca, mie-mi spui!

    Tom l privi o clipa lung, apoi spuse:- Ce, tu zici ca asta-i munca?- Da' ce-i?

    Tom se apuca iar de varuit. Mai dete de doua-trei ori cu bidineaua, apoi raspunse nepasator:- O fi, n-o fi... eu atta stiu, ca-mi place.- Fugi d-aci... nu cumva vrei sa te cred?Tom varuia nainte de zor.- Cum sa nu-mi placa? Da' ce zici tu, ca n fiecare zi ti pica norocul sa varuiesti un gard ca

    asta?Iata ca lucrurile apareau ntr-o lumina cu totul noua. Ben nceta brusc sa mai rontaie marul.

    Tom plimba gratios bidineaua n sus si-n jos, se dadea cte un pas napoi, ca sa vada efectul, mai

    migalea pe ici, pe colo, si privea din nou opera, iar Ben - Ben i urmarea fiece miscare, din ce n cemai ngndurat. Nu trecu mult si, nemaiputndu-se stapni, zise:- Ma Tom, lasa-ma sa varuiesc si eu nitel!

    Tom se opri o clipa, chibzuind adnc n sinea lui, fu ct p-aci sa ncuviinteze, darnumaidect se razgndi:- Nu, nu se poate, Ben. Matusa Polly tine mult la gardu' asta, fiindca, stii, e la strada... Sa

    2 Unul din cele mai mari vase care navigau pe atunci pe fluviul Mississippi.3 Zbat roata propulsoare, folosita ca mijloc de locomotie

    navala pentru vasele de altadata4Bandulafrnghie la capatul careia este atrnata o greutate, cu ajutorul ei se arunca pe mal parma de legarea

    vaporului.

    6

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    8/119

    fie al din dos, n-as zice nimica, si nici ea. Zau, nu-s' ce-are ea cu gardu' asta: zice ca trebuie varuitcu mare, mare grija. Eu zicca din o mie de baieti, ce din o mie... din doua mii, unu' daca s-o pricepesa-l varuiasca bine!- Ce spui, ma!... Hai, Tom, nu mai fi asa, lasa-ma si pe mine sa ncerc numai un pic. Ce, sa

    fiu eu n locul tau, nu te-as lasa?- Cum, Ben, crezi ca eu nu vreau sa te las?....Vreau, ma Ben, zau ca vreau... da' tusa Polly...

    uite, ca sa vezi, a vrut Jim sa varuiasca gardul, nu i-a dat voie; si Sid a vrut sa-l varuiasca, si nici luinu i-a dat voie. Tu nu vezi ca nu pot? Nu pot si gata. Daca te las sa-l varuiesti si se ntmpla vrunbucluc, ce ma fac, ai? Spune si tu.

    - Fugi d-acolo, ca n-o sa se ntmple nimic, o sa-l fac la fel de bine ca tine! Hai, lasa-ma sa-ncerc! Haide! Hai, ca-ti dau cotoru' marului, cu toti smburii!- De, stiu si eu ce sa zic... Nu, zau, Ben, nu se poate, mi-e frica.- ti dau tot maru'!

    Tom se desparti de bidinea cu sovaiala pe chip si cu bucurie n suflet. Iar n timp ce fostulvapor Marele Missouri" trudea si nadusea n soare, artistul scos la pensie sedea pe un butoi dinapropiere, la umbra, balabanindu-si picioarele, molfaind din mar si urzind planuri cum sa maiprinda n lat si pe alti prosti. Se gasira destui; una-doua rasarea cte un baiat. Venea sa-si bata joc si

    ramnea sa varuiasca. n clipa cnd Ben nu mai putu de oboseala, Tom i si ceda rndul lui BillyFisher, n schimbul unui zmeu bine crpit, si cnd i expira termenul lui Billy, Johny Miller oferi unguzgan mort, plus sfoara de htnat; si tot asa n sir, timp de cteva ceasuri. De unde, dimineata.Tom fusese un biet baiat nevoias, pe la mijlocul dupa-amiezii abia si mai putea numara avutiile. nafara de obiectele mai sus numite, avea douasprezece bile, un ciob de sticla albastra stravezie, unmosor fara ata, o cheie care nu descuia nimic, o bucata de creta, un dop de sticla, un soldat deplumb, o pereche de mormoloci, s ase pocnitoare, un pisoi chior, o clanta de alama, o zgarda decine (pacat ca n-avea cine!), niste plasele de briceag, patru coji de portocala si o cerceveaveche, stricata. Timpul trecuseplacut, fara nici o oboseala, fusese nconjurat de prieteni si undemai pui ca gardul avea pe el trei straturi de varuiala! Daca nu s-ar fi ispravit varul, i-ar fi ruinat petoti baietii din trg.

    Tom spunea ca, la urma urmei, lumea nu era chiar asa de plicticoasa. Descoperise fara sa

    stie ca pentru a face pe om sa doreasca un lucru, fie ca-i barbat n toata firea, fie ca-i baietas, trebuiesa-i nfatisezi acel lucru ca greu de obtinut. Daca ar fi fost un filozof mare si ntelept, de pilda cascriitorul acestei carti, ar fi nvatat de pe urma ntmplarii de mai sus ca munca nseamna ceea ceesti nevoit sa faci, iar jocceea ce nu esti nevoit sa faci. Ar fi nteles mai usor de ce acela care faceflori de hrtie sau cel care nvrte cu piciorul o roata nseamna ca munceste, pe cnd acela care caredarma popice sau cel care suie Mont-Blanc-ul se cheama ca se distreaza. Exista gentlemeni bogati,n Anglia, care mna pos talioane cu patru cai, treizeci pna la cincizeci de kilometri pe zi, n toiulverii, fiindca aceasta placere este neaccesibila oamenilor de rnd: i costa o multime de bani; dardaca ar primi leafa pentru treaba asta, s-ar chema ca sunt pusi sa munceasca si atunci s-ar lasarepede pagubasi.

    CAPITOLUL III

    Tom se nfatisa naintea matus ii Polly, care sedea n fata unei ferestre deschise, ntr-ocamera prietenoasa din fundul casei un fel de dormitor, sufragerie si biblioteca n acelasi timp.Aerul nmiresmat al verii, linistea mbietoare la odihna, parfumul florilor si zumzetul monoton alalbinelor o facusera, pe matusa sa atipeasca. Motaia cu andrelele n mna; motanul i tinea deurt, dar si el adormise n poala. Ca sa nu-i pice ochelarii, si-i proptise pe tmple, printre suvitelesure. Era ncredintata ca Tom o zbughise de mult de la treaba si se minuna cnd l vazu predndu-seiar puterii ei, cu atta semetie.- Matusa, acu' mi dai voie sa ma duc sa ma joc?- Cum, asa repede? Ct ai facut pna acu'?

    7

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    9/119

    - Tot gardul, matusica.- Tom, nu minti! Toate ca toate, dar minciuna n-o nghit!- Nu te mint, tusa, zau ca-i gata tot!

    Matusii Polly nu-i prea venea sa creada. Se duse sa vada cu ochii ei. S-ar fi multumit sa sedovedeasca adevarat macar si un sfert din ce-i spusese Tom. Dar care nu-i fu mirarea cnd vazugardul spoit tot, cu grija, strat peste strat, ba nca si mpodobit cu un bru. Parca nu-i venea sa-si

    creada ochilor.- Ei comedie! exclama ea... N-am ncotro, trebuie sa recunosc ca stii sa muncesti cnd vrei,

    baiete! Apoi cobor pretul laudei, adaugnd: Da' tare rar vrei, ce sa zic!... Hai, du-te la joaca; sa nuuiti nsa sa te ntorci saptamna asta, diavole, ca de nu, ti pun pielea pe bat!

    Era att de coplesita de mareata lui isprava, nct merse cu el la camara si-i alese un mar desoi. I-l dete mpreuna cu o predica despre nsemnatatea si gustul sporit al unui lucru bun, dobnditnu prin pacat, ci prin cuviincioasa osteneala. Pe cnd ncheia cu o frumoasa nfloritura n stil biblic,Tom sterpeli o gogoasa.

    Apoi se strecura afara s i-l vazu pe Sid, care tocmai urca scara ce ducea la odaile de sus. Pusemna pe nis te bulgari de pamnt si zvrr! cu ei n Sid. Pna ce matusa Polly, luata prin surprindere,sa-si vina n fire si sa se grabeasca a sari ntr-ajutor, vreo sase-sapte bulgari si nimerisera tinta, iar

    Tom o si zbughise peste gard, facndu-se nevazut. Sigur ca exista si o poarta, dar Tom era de obiceiprea grabit pentru a o folosi. Se simtea cu inima mpacata, acum ca se rafuise cu Sid, care i aratasematusii ata neagra si-l bagase n bucluc.

    Ocoli cu bagare de seama casele de la drum si ajunse ntr-o ulicioara noroioasa, care treceaprin dosul grajdului matusii. Trecu dincolo de zona periculoasa n care putea fi prins si pedepsit. Sendrepta spre piata publica a trgului, unde doua armate" de baieti aveau ntlnire pentru a-simasura fortele, conform unei ntelegeri prealabile. Tom era generalul-comandant al uneia din osti,Joe Harper (prietenul sau cel mai bun) era capetenia celeilalte. Acesti doi mari comandanti de oastenu se njoseau sa ia ei nsis i parte la lupta, asta era treaba racanilor; asezati pe o movila, conduceauamndoi operatiile, transmitnd ordine prin aghiotanti. Oastea lui Tom cuceri o mare victorie, dupao lupta ndelungata si apriga. Apoi se numarara mortii, se facu schimb de prizonieri si se cazu deacord asupra conditiilor conflictului urmator, stabilindu-se si ziua bataliei ce devenea necesara

    dupa care ostile se aliniara si parasira ncolonate cmpul de bataie, iar Tom se ndrepta singur sprecasa.

    Trecnd pe lnga locuinta lui Jeff Thatcher, vazu n gradina o fetita necunoscuta, o fiintadragalasa, mica, cu ochi albas tri si parul balai mpletit n doua coade lungi; purta o rochie alba devara si pantalonasi lungi, brodati. Proaspat ncununatul erou cazu nvins fara sa fi tras un singur foc.O oarecare Amy Lawrence i pieri din inima, fara a lasa n urma nici umbra unei amintiri. Crezusec-o iubeste la nebunie, si nchipuise ca o adora, s i iata ca nu fusese dect un capriciu. i trebuiseraluni ntregi ca s-o cucereasca; nu era dect o saptamna de cnd i se destainuise si ea. Timp de s aptezile, numai sapte zile, fusese cel mai fericit si cel mai mndru baiat din lume, si iata ca ntr-osingura clipa ea i iesise din inima, ca un oaspe ntmplator, a carui vizita a luat sfrsit.

    Sorbi din ochi, n taina, pe acest idol nou, pna baga de seama ca si ea l vazuse; atunci

    prefacndu-se ca n-o vede, ncepu sa faca fel de fel de giumbuslucuri, ca sa-i cstige admiratia. Semaimutari asa un timp, dar n toiul unor acrobatii primejdioase, tragnd cu coada ochiului sprefetita, vazu ca se ndrepta nepasatoare spre casa. Tom facu ctiva pas i si se sprijini mhnit de gard,nadajduind ca fata va mai zabovi un pic. Ea se opri o clipa pe trepte, apoi pasi spre usa. Cnd pusepiciorul pe prag, Tom scoase un suspin adnc. Dar ndata fata i se lumina caci, o clipa nainte de adispare, ea arunca o pansea peste gard. Baiatul alerga roata, pna la un pas-doi de floare, se opripunnd mna streasina la ochi si privi n josul strazii, ca s i cum s-ar fi petrecut acolo cevainteresant. Apoi culese de pe jos un pai si cauta sa-l tina n echilibru pe nas, lasndu-si capul pespate. Si tot mis cndu-se asa cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, adnc cufundat, chipurile n exercitiileacestea, se apropia ntruna, piezis, de pansea, pna ce picioru-i descult atinse floarea si degetele-incrligate o nhatara; atunci se departa, topaind ntr-un picior, si, tinnd strns comoara, disparudupa colt, dar numai un minut, ct i trebui ca sa vre floarea nauntrul surtucului, lnga inima, sau

    8

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    10/119

    poate lnga stomacnu se prea pricepea la anatomie si nici nu facea caz de asemenea micideosebiri. Apoi se napoie s i zabovi pe lnga gard se nsera, tot facnd la giumbuslucuri, ca s i mainainte, des i fata nu se mai arata deloc. Tom se mngia ntructva cu gndul ca ntre timp s-o fiapropiat de vreo fereastra si o fi bagat de seama cum si da el osteneala sa-i placa. n cele din urma,desprinzndu-se eu greu de lnga gard, o porni spre casa, cu capul roi de visuri si nchipuiri.

    n tot timpul cinei fu att de vesel si neastmparat, nct matusa-sa se ntreba: Ce-o fi cu

    baiatul?" i trase o sapuneala zdravana ca zvrlise cu bulgari n Sid, dar lui nici nu-i pasa. ncerca sasterpeleasca o bucata de zahar chiar de sub nasul matusii, care l plesni peste mna.

    - Pe Sid nu-l bati, tusa, cnd ia zaharse jelui Tom.- Fiindca Sid e baiat cuminte si nu ma chinuie ca tine. De n-as fi cu ochii pe tine, tu toata

    ziua ai rontai la zahar.Apoi, matusa intra n bucatarie, si Sid, fericit ca el nu era supus pedepsei, ntinse mna sprechiseaua cu zahar nfruntndu-l astfel pe Tom, care abia se stapnea sa nu-l plesneasca. Dar Sidfacu o mis care gresita, chiseaua cazu jos s i se sparse. Tom era n al noualea cer. Att de mult lbucura ntmplarea, nct si tinu limba n fru si tacu. si spuse ca n-are sa sufle o vorba, chiar cndva intra matusa, ci are sa stea linistit, pna va ntreba ea cine facuse boroboata. Abia atunci are sa-ispuna; ce placere sa-l vada pe baiatul cuminte si alintat lund cteva scatoalce! Nu-si mai ncapea n

    piele de bucurie s i cu greu se stapni cnd intra batrna si se opri n fata cioburilor, aruncndfulgere de mnie pe deasupra ochelarilor. Tom si spuse: Acum i da drumul!" si n clipaurmatoare se vazu zvrlit la pamnt! Cnd palma grea a matusii se ridica sa ma loveasca din nou,Tom striga:

    - Stai! De ce ma croiesti pe mine? Sid a spart-o!Matusa Polly ramase cu mna n vnt, iar Tom ridica privirea, asteptnd cuvintele de mila,

    alintatoare. Dar cnd i reveni graiul, matusa Polly spuse doar att:- Hm! Las' ca n-ai mncat tu degeaba papara! Ai fi facut tu vreo alta trasnaie ct n-am fost

    p-aci.Apoi ncepu s-o mustre constiinta, vru sa spuna o vorba buna, dragastoasa, socoti nsa ca o

    astfel de vorba ar fi talmacita drept marturisire ca gresise; disciplina interzicea asemenea purtare.De aceea tacu si-si vazu de treaba, cu inima tulburata. Tom sedea ursuz ntr-un colt si cugeta ct e

    de nenorocit. Stia ca n sufletul ei matusa i cerea iertare n genunchi si asta l umplea de omultumire posaca. Dar el unul n-avea de gnd sa dea semne de mhnire si nici pe-ale ei nu voia sale bage n seama. Stia ca din cnd n cnd o privire nlacrimata staruia asupra-i, dornica dempacare, dar se mpotrivea s-o ntlneasca. Se nchipuia zacnd, bolnav de moarte, iar pe matusa-sa aplecata deasupra-i, implornd un cuvintel de iertare, dar el se va ntoarce cu fata la perete si vamuri fara a rosti un cuvnt. O, cum se va simti ea oare n clipa aceea? Apoi se nchipuia adus acasade la ru, necat, cu zulufii uzi, cu bietele-i mini de-a pururi linistite, cu inima ranita odihnind npace. Cum se va arunca matusa asupra trupului lui nensufletit s i cum i vor curge lacrimile siroaie!Cum se va mai ruga Dumnezeu sa-i dea napoi baiatul, fagaduind ca niciodata, niciodata nu-l va mainapastui! El nsa va zacea neclintit, rece si alb ca varul, biet mucenic plapnd, ajuns la capatulsuferintelor. Aceste tragice vedenii, cu care si nfierbnta nchipuirea, i ravasira ntr-atta sufletul,

    nct era nevoit sa nghita nencetat; ct p-aci sa se nece de atta suspine nabus ite. Ochii i notaun lacrimi, care se revarsau cnd clipea si se prelingeau pe obraji, picurndu-i din vrful nasului. Siatta placere simtea sa-s i alinte supararea, nct nu putea ndura nici o voiosie de rnd n juru-i;veselia altora l scotea din sarite, i jignea cele mai sfinte sentimente. Cnd vara-sa Mary navali nodaie cu pasi de dans, plina de bucuria de a se vedea iar acasadupa o vizita la tara ce durase osaptamna, si-i paruse o vesnicie, el se ridica si, nvaluit n nori si negura, iesi din camera, pe altausa dect accea prin care intrase ea, aducnd cu sine cntece si soare.Rataci departe de obisnuitele locuri de joaca ale baietilor, cautnd colturi triste si parasite,care se potriveau cu starea lui sufleteasca. O pluta de busteni, pe ru, i se paru locul cel mainimerit; se as eza pe marginea ei. Contempla ntinderea vasta si mohorta a apei, dorind sa se poataneca dintr-o data s i pe nesimtite, fara a mai ncerca obisnuitele suferinte harazite de natura. Apoi siaminti de floarea lui. O scoase din buzunar. Botita si vesteda cum era, ea sporea parca amara-i

    9

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    11/119

    fericire. Se ntreba daca ei" i-ar fi mila, de-ar sti. Ar plnge oare, ar dori sa-l poata cuprinde dupagt, soptindu-i vorbe de mngiere si mbarbatare? Sau i-ar ntoarce spatele cu raceala, ca toataaceasta lume perfida? Vedenia asta i dadea chinuri att de placute, nct si-o readucea ntruna nminte, privind-o mereu sub alta lumina, pna cnd n cele din urma ea se destrama, de mult ce-ofolosise. n cele din urma, Tom se ridica oftnd s i se cufunda n ntuneric. Pe la noua si jumatate-zece, trecu pe strada, pustie la acea ora, unde locuia necunoscuta adorata si se apropie de casa ei. Se

    opri o clipa si asculta ncordat. Nici un zgomot nu tulbura tacerea; n perdeaua unei ferestre de lacatul al doilea se rasfrngea plpirea slaba a unei lumnari. Oare acela sa fie lacasul binecuvntatn care salasluia ea? Sari gardul, se furisa printre razoare, pna ajunse sub fereastra. Privi n sus,vreme ndelungata, stapnit de o emotie puternica; apoi cauta un loc n dreptul ferestrei si se lungi lapamnt, pe spate, tinnd strns n minile-i mpreunate pe piept biata floare vesteda. Asa ar fi vrutsa moara: afara, n lumea aspra si haina, sub bolta rece a cerului; biet baiat fara camin, fara o mnaprietena care sa-i stearga sudoarea mortii de pe frunte, fara o fata iubitoare care sa se aplecemilostiva, asupra-i, cnd avea sa vina chinul cel de pe urma. Asa l va vedea ea, cnd va veni a douazi la geam, sa priveasca zorile voioase, si, ah, varsa-va ea oare o lacrima peste sarmanul lui trupnensufletit, va scoale ea oare un suspin, ct de usor, vaznd o viata tnara si plina de fagaduieli attde nemilos zdrobita, att de timpuriu secerata?

    Deodata fereastra se deschise cu un scrtit, glasul strident al unei slujnice profana linisteasfnta si un potop de apa inunda ramasitele mucenicului care zacea la pamnt!Eroul, mai-mai sa se nabuse, sari n picioare si se usura stranutnd. n aer se auzi un vjit

    ca de proiectil, nsotit de o njuratura nfundata, urma un zgomot de sticla sparta, apoi o fapturamarunta si nedeslusita sari gardul s i, ca o sageata, se mplnta n bezna. Nu mult dupa aceea, Tom,dezbracat pentru culcare, si revizuia la lumina unei luminari de seu vesmintele ude leoarca. Sid sedestepta, dar chiar daca i trecu prin minte sa faca anumite aluzii la anumite subiecte", se razgndisi tacu chitic, caci privirea lui Tom nu fagaduia nimic bun.

    Tom se ntoarse cu fata la perete, fara sa-si mai bata capul cu rugaciunea, iar Sid trecu lacatastif abaterea.

    CAPITOL UL IV

    Zorile luminara o lume linistita. Razele soarelui se revarsau ca o binecuvntare asuprapasnicului trgus or. Dupa gustarea de dimineata, matusa Polly tinu slujba religioasa n familie.ncepu printr-o rugaciune, cladita pe temelii solide de citate biblice, cimentate ntre ele cu un stratsubtire de idei originale. Din vrful acestei cladiri, ca de pe Muntele Sinai, dete drumul uneia dincele zece porunci. Dupa asta, Tom se duse n pustie", ca sa spunem asa, adica se apuca sa-si nveteversetele5; Sid nvatase lectia cu cteva zile nainte. Tom lupta din rasputeri sa tina minte cinciversete. Alesese o parte din predica de pe Munte, fiindca alte versete mai scurte nu putusegasi.

    Dupa o jumatate de ora dobndise o vaga idee despre lectie, dar numai att, caci mintea luistrabatea ntregul cmp al gndirii omenesti, iar minile-i neastmparate se ndeletniceau cu tot felulde jocuri odihnitoare. Mary lua cartea sa-l asculte; el ncepu sa bjbie, ca prin ceata:- Fericiti cei... a... a...- Saraci...- Da... saraci; fericiti cei saraci... a... a...- Cu duhul...- Cu duhul. Fericiti cei saraci cu duhul, ca ei... ei...- Ca a lor...- Ca a lor... Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este mparatia cerurilor. Fericiti cei ce

    5 Duminica , la s coala , elevii erau silit i sa nvete pe de rost pasaje ntregi din Biblie; s coala duminicala

    dubla oarecum studiul religiei care dispunea de ore curente n cursul sa ptamnii.10

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    12/119

    plng, ca aceia... aceia...- Se...- Aceia se...- V... o... Vor!- A da, vor! Ca aceia se vor, ca aceia se vor... a... a...vor plnge... a... fericiti cei ce vor... cei

    ce vor... a... ce vor...plnge, ca aceia... ca aceia se vor... Ce se vor? De ce nu-mi spui, Mary? Cum

    poti sa fii asa rea?- Vai, Tom, nerod mai esti! Nici prin gnd nu-mi trece sa te necajesc, cum poti sa crezi asa

    ceva? Du-te si mai nvata. Nu te descuraja, Tom, sa vezi c-ai sa poti, si cnd ai sa stii bine, o sa-tidau ceva frumos! Hai, fii baiat de treaba!- Bine! Dar ce-mi dai, Mary? Hai, spune, ce?- Ai rabdare. Daca-ti spun ca e ceva frumos, poti sa ma crezi.- Asa e, Mary. Ai dreptate. Bine. Ma pun iar pe tocit.Si se puse iar pe tocit. mpins de curiozitate, ct si de dorinta de cstig, se apuca sa nvete cu

    atta nsufletire, nct ajunse la un rezultat stralucit.Mary i dete un briceag nou-nout, marca Barlow", n valoare de doisprezece centi si

    jumatate. Tom era beat de fericire. Adevarat ca briceagul nu taia defel, dar era chiar Barlow", asa

    ca Tom avea de ce sa fie mndru. Nu stiu cine le-a bagat n cap baietilor din Vest ca existaucontrafaceri dupa o arma ca asta. Niciodata n-am sa nteleg cum puteau crede unii asemenea lucru.Straduindu-se, Tom izbuti sa cresteze muchia bufetului, si tocmai se pregatea sa mpodobeasca nacelasi fel si biroul, cnd fu chemat sa se mbrace pentru scoala de duminica.Mary i dadu un lighean s i o bucata de sapun. Tom iesi cu ele afara si aseza ligheanul pe unscaunel, muie sapunul n apa si-l puse iar jos; si sufleca mnecile, varsa binisor apa n tarna, apoiintra n bucatarie s i ncepu sa-sistearga de zor obrazul cu prosopul agatat dupa usa. Dar Mary i lua prosopul s i-l dojeni. - Nu ti-erusine, Tom? Ce ti-e asa frica de apa? Hai, fii baiat cuminte s i spala-te!Tom se cam fstci. Mary i puse iarasi apa n lighean. De da asta, statu ctva timp aplecat

    deasupra ligheanului, pna sa prinda curaj; apoi rasufla adnc si ncepu. Cnd intra n bucatarie, cuamndoi ochii nchisi s i bjbind cu minile ntinse dupa prosop, drele de clabuc si de apa ce i se

    prelingeau pe fata dovedeau ndeajuns de graitor intentiile lui onorabile. Dar cnd se arata de dupaprosop, nfatisarea lui tot nu era multumitoare, zona curata se sfrs ea brusc n dreptul barbiei, ca omasca, mai jos ncepea un tinut ntunecos si neirigat, care-i cuprindea tot gtul si ceafa. Mary sehotar sa-l ia ea n primire. Cnd ies i din minile ei, Tom era om ca toti oamenii, fara deosebire deculoare. Parul bine udat era periat cu ngrijire, iar crliontii scurti asa fel rnduiti, nct produceauun efect general cochet si simetric. (Cnd scapa de sub supraveghere, baiatul si descretea parul cumulta truda si-l netezea ct putea: crliontii i umpleau viata de amaraciune, deoarece i socoteaceva femeiesc.) Mary i aduse rndul de haine pe care de doi ani ncoace le purta numai duminicile;erau numite ,,hainele alelalte", ceea ce ne arata cuprinsul garderobei lui. Dupa ce se mbraca singur,fata l mai dichisi: i ncheie pna la gt haina curata, i rasfrnse gulerul mare al camas ii pesteumeri, i zbrli iar parul, cu peria, si la urma i aseza pe cres tet palaria pestrita de pai. Acum arata cu

    mult mai ngrijit si totodata mai stingherit; se simtea cum nu se poate mai prost: hainele ntregi sicuratenia l stnjeneau din cale-afara. Nadajduia ca Mary va uita ghetele, dar speranta aceasta sedovedi desarta; fata le unsese zdravan cu seu, dupa cum era obiceiul, si i le aduse. Tom si iesi dinfire si spuse ca totdeauna era silit sa faca ce nu-i placea.

    Mary raspunse pe un ton convingator:- Hai, Tom, te rog, fii baiat de treaba!

    Se ncalta asadar, bombanind. Mary fu repede gata si cei trei copii pornira spre s coala deduminica, un loc pe care Tom l ura din toata inima, dar unde Sid si Mary se simteau bine.

    Lectiile duminicale de religie tineau de la noua pna la zece si jumatate si erau urmate deslujba religioasa. Doi dintre copii ramneau totdeauna de bunavoie la predica, celalaltstatea si el,din motive mai puternice. n bancile tari, cu speteaza nalta, ale bisericii, ncapeau vreo trei sute deinsi; cladirea era mica si lipsita de orice frumusete; un fel de lada din scnduri de brad o ncununa n

    11

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    13/119

    chip de turn. La usa, Tom ramase putin n urma s i atinu calea unui coleg mbracat s i el de duminica.- I-asculta, Bill, ai vreun biletel galben?

    - Am.- Ce cei?- Ce dai?- O acadea si un crlig de undita.

    - Sa vaz.Tom scoase la iveala cele oferite. Erau satisfacatoare si trgul se facu. Dupa asta, Tom

    negocie doua bilete albe pe trei biletele rosii si alte cteva nimicuri pe doua biletele albastre. Pndisi pe alti baieti care soseau si timp devreun sfert de ora tot cumpara bilete de diferite culori.Dupa aceea intra n biserica, ntr-un crd decopii, care de care mai sclivisiti si mai galagiosi, apoi se duse la locul lui s i se lua la harta cu primulvenit. nvatatorul, un om nvrsta, interveni. Cum si lua ochii de la el, Tom trase de par pe un baiat din banca din fata si cndbaiatul ntoarse capul, Tom se prefacu ca citeste cu atentie. Dupa aceea l mpunse pe un altul cu unac, pentru placerea dea-1 auzi tipnd, si se alese iar cu o mustrare de la nvatator. Toti din clasa lui Tom erau dupa acelasi

    calapod: neastmparati, galagiosi si poznasi. Cnd venea timpul sa spuna lectiile, nici unul nu-s i s tiaca lumea versetele. Profesorul trebuia sa le sufle ntruna, de la nceput pna la sfrsit. Totusi, pnala urma, cu chiu cu vai o scoteau si fiecare si primea rasplata sub forma de biletele colorate, pe careera tiparit un citat din scriptura. Un biletel albastru era rasplata pentru doua versete stiute pe de rost.Zece biletele albastre pretuiau ct unul rosu s i puteau fi schimbate pentru un asemenea bilet, zecebilete rosii faceau ct unul galben; pentru zece biletele galbene directorul fericea pe scolar cu obiblie legata n pnza, care costa patruzeci de centi n acele timpuri. Cti dintre cititorii mei ar aveasiguranta si rabdarea sa memoreze doua mii de versuri, chiar si n schimbul unei biblii ilustrata deDore? Totusi, Mary dobndise n felul acesta doua biblii, dupa o munca rabdatoare de doi ani, iar unbaiat strnse patru sau cinci exemplare. Recitase odata trei mii de versete n sir, dar si ncordasentr-att mintea, nct, ncepnd din ziua aceea, ramasese aproape cretin, un mare ghinion pentruscoala, fiindca la zile mari, cnd era de fata lume straina, directorul pe el obisnuia sa-l scoata si,

    dupa cum spunea Tom, cu el se falea". Numai scolarii mai mari izbuteau sa-s i pastreze biletelele sisa se tina de aceasta munca plicticoasa un timp destul de ndelungat pentru a dobndi o biblie, asaca nmnarea unui asemenea premiu era o mprejurare rara si vrednica de tinut minte. Premiantulera n ziua aceea un personaj att de maret s i de admirat, nct n inima fiecarui scolar se aprindea oambitie, care adesea dainuia doua saptamni. Se prea poate ca mintea lui Tom sa nu fi rvnit seriosla asemenea hrana, dar fara ndoiala ca sufletul lui jinduia de mult la faima si stralucirea legata decucerirea premiului.

    La timpul cuvenit, directorul scolii se urca pe amvon si porunci luare-aminte. Tinea n mnao carte de imnuri religioase, ntre ale carei file si vrse degetul aratator. Cnd un director descoala duminicala rosteste obisnuita cuvntare introductiva, trebuie neaparat sa tina n mna o cartede imnuri religioase, dupa cum un cntaret solist, la un concert, nu-si face intrarea fara o partitura

    n mna. De ce? Nu se stie, fiindca nici cartea de imnuri religioase, nici partitura nu sunt vreodataconsultate de bietul om. Directorul nostru era o faptura firava, de treizeci si cinci de ani, cu obarbita de tap s i cu par scurt, de culoarea nisipului. Purta un guler nalt si teapan, cu marginea desus aproape pna la urechi, si ale carui vrfuri se ndoiau n afara, n dreptul colturilor gurii, ongradire care-l silea sa priveasca drept nainte si sa ntoarca capul cu trup cu tot, cnd voia sa seuite ntr-o parte. Barbia i era proptita ntr-o cravata nnodata ca o funda, lata si lunga ct obancnota si cu marginile n franjuri. Purta ghete cu vrfurile ntoarse mult n sus, dupa moda zilei,ca niste talpice de sanie: efectul acesta l obtineau tinerii de pe atunci cu multa rabdare si truda,seznd ore ntregi cu vrfurile picioarelor apasate pe un perete. Domnul Walters avea o nfatisaregrava si era sincer si cinstit pna n fundul sufletului. Respecta ntr-atta lucrurile si locurile sfinte sintr-atta le deosebea de cele lumesti, nct, fara sa-si dea seama, glasul cu care vorbea la s coala deduminica dobndise o anume intonatie, care-i lipsea cu desavrsire n zilele obisnuite ale

    12

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    14/119

    saptamnii. ncepu cam asa:- Copii, acum va rog sa sedeti ct puteti de drept si frumos si sa ma ascultati un minut-doua,

    cu toata bagarea de seama. Asa, foarte bine. Asa trebuie sa stea baietii s i fetele cuminti. Vad o fetitauitndu-se pe fereastrao fi creznd ca sunt afara si ca m-am urcat ntr-un copac, sa tin o cuvntarepasarelelor. (Rsete nfundate.) Trebuie sa va spun ct de placut mi este sa ma aflu ntr-un lacas caacesta, unde copiii nvata sa faca fapte bune si sa fie cuminti.

    Si asa mai departe... Nu e nevoie sa asternem pe hrtie restul cuvntarii. Era ntocmita dupaun tipic care nu se schimba, asa nct ne este tuturor binecunoscut.Ultima parte a cuvntarii fu stirbita de neastmparul unor copii rai, care si reluasera

    nghiontelile si alte nazbtii distractive; soaptele se raspndeau n valuri totmai galagioase, atingnd la rastimpuri chiar si stnci izolate si de neclintit cum erau Sid si Mary.

    Dar cnd glasul domnului Walters se potoli, tot zgomotul nceta si ncheierea discursului funtmpinata cu o revarsare recunoscatoare de tacere.Cele mai multe soapte se strnisera din pricina unei ntmplari oarecum rareintrarea unoroaspeti: notarul Thatcher, nsotit de un batrn pirpiriu, de un domn frumos si voinic, de vrstamijlocie, cu par carunt, s i de o doamna impunatoare, care fara ndoiala era sotia celui din urma.Doamna ducea de mna un copil. Pna atunci Tom statuse ca pe ghimpi, se tot framnta, parca-l

    ntepa s i-l rodea ceva, apoi mai avea si constiinta ncarcata; nu putea sa se uite n ochii AmyeiLawrence, nu putea ndura privirea ei iubitoare. Dar n clipa n care o vazu pe fetita nou-venita,sufletul i se umplu de o fericire fara seaman. n clipa urmatoare ncepu sa faca pe grozavul" pe ctputea, ghiontindu-s i vecinii, tragndu-i de par, schimonosindu-se n fel si chip, pe scurt, folosindu-se de toate mestesugurile ce-i pareau potrivite pentru a vraji inimaunei fete si a-i cstiga admiratia. Doar amintirea rusinii patite n gradina acelui nger i cam tulburafericirea; nu era nsa mai mult ca o urma de nisip, repede s tearsa de valurile de fericire ce serevarsau asupra-i. Oaspetii fura asezati la cele mai nalte locuri de cinste si ndata ce domnulWalters si sfrsi cuvntarea, i prezenta elevilor. Barbatul de vrsta mijlocie se dovedi a fi unpersonaj cu vaza. Nici mai mult, nici mai putin dect judecatorul districtului, cea mai ilustra fapturaomeneasca ce le fusese dat pna acum acestor copii s-o vada de aproape. Se ntrebau daca era la felca toti oamenii; ar fi vrut sa-l auda racnind ca un leu, dar n acelasi timp le era teama ca asa va face.

    Era din Constantinopole, orasel la douazeci de kilometri departare, calatorise deci si vazuse lumea.Ochii acestia privisera tribunalul districtului, despre care se spunea ca are acoperis de tabla.Veneratia inspirata de aceste reflectii se manifesta prin tacerea impresionanta ce domnea si prinsirurile de ochi holbati. Aveau n fata lor pe marele jude Thatcher, frate cu propriul lor notar. JeffThatcher iesi numaidect n ntmpinarea acestui barbat de seama, strnind invidia ntregii clase. Arfi fost peste masura de ncntat, daca ar fi auzit soaptele baietilor.

    - Ia uite la el, Jim! Se suie sus, acolo! Iii, ia te uita, mi se pare ca vrea sa dea mna cu el,zau, ma, i strnge mna. Spune tu, ce n-ai da sa fii n locul lui Jeff?

    Domnul Walters ncepu sa-si arate importanta cautnd sa faca tot felul de treburi sitrebusoare oficiale, cu si fara rost: dadea porunci, pronunta sentinte, mpartea instructiuni ncolo sincoace. Bibliotecarul si arata importanta si el, alergnd de ...colo pna colo cu teancuri de carti n

    brate si facnd mprejurul lui larma cu care se mngie de obicei oamenii maruntei. Tinerelenvatatoare s i aratau importanta, aplecndu-se cu dragalas enie asupra scolarilor pe care maiadineaori i trasesera de urechi, ridicnd cu gingasie degete amenintatoare spre baietasii rai simngindu-i dragastos pe cei buni. Tinerii nvatatori s i aratau importanta cu dojeni marunte si cualte mici exhibitii de autoritate si deosebita atentie pentru disciplina, si cea mai mare parte dintrenvatatori si nvatatoare si cautau de lucru pe la biblioteca din preajma amvonului, fiind adeseanevoiti a face de doua-trei ori n sir aceasta treaba si parnd foarte suparati din pricina asta. Fetitelesi aratau importanta n fel si chip; baietii si aratau importanta cu atta nsufletire, nct peste tot nuvedeai dect ghemotoace de hrtie si n-auzeai dect zvon de ncaierari. Si deasupra tuturora tronamarele personaj, revarsnd asupra ntregii adunari un zmbet larg si maiestuos de judecator,ncalzindu-se la soarele propriei lui maretii, caci si el si arata importanta. Nu lipsea dect un singurlucru pentru ca ncntarea domnului Walters sa fie deplina, si anume prilejul de a acorda o biblie ca

    13

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    15/119

    premiu si de a se fali cu un copil-minune. Unii dintre copii aveau cteva bilete galbene, dar niciunul n-avea destule: facuse el o inspectie printre as ii clasei, dar n zadar. Ce n-ar fi dat acum ca acelmic elev sa aiba din nou mintea sanatoasa!

    Si iata ca n clipa n care orice nadejde era pierduta, Tom Sawyer se nfatisa cu noua rosii sizece albastre si cere o biblie! Aparitia lui avu efectul unui trasnet cazut din senin. Walters nu seasteptase la o cerere din partea unui asemenea baiat nici peste zece ani. Dar n-avu ncotro: dovezile

    erau n regula si indiscutabile! Asadar, Tom fu naltat la loc de cinste, lnga judecator si ceilaltialesi, iar mareata veste se anunta de la amvon. Era cea mai uluitoare surpriza a deceniului s i facuatta vlva, nct l ridica pe noul erou pna la naltimea judecatorului, iar scoala se putea zgi acumla doua minuni n loc de una. Pe toti baietii i rodeainvidia, dar mai crunt dect toti sufereau aceiacare abia acum si dadeau seama ca la aceasta marire nesuferita contribuisera ei nsisi, vnznd luiTom bilete n schimbul bogatiilor adunate de el prin concesionarea privilegiului de a varui. Auzi, sase lase ei trasi pe sfoara de un sarlatan mrsav, de un s arpe viclean.

    Directorul i nmna as adar lui Tom premiul, cu toata caldura de care era n stare nasemenea mprejurari; dar avntul lui obisnuit se cam domolise. Bietul om simtea ca e la mijloc otaina care nu prea ndura lumina zilei: ar fi fost ridicol sa creada ca tocmai baiatul asta puteanmagazina n mintea lui doua mii de snopi de ntelepciune biblica; fara ndoiala ca si o duzina i-ar

    fi depasit puterile. Amy Lawrence era mndra si bucuroasa si ncerca sa-l faca pe Tom sa citeascaasta pe chipul ei; dar el nu-i arunca nici o privire. nti fata se arata mirata, apoi se cam ngrijora.O banuiala i ncolti n minte, se stinse, plpi iar...ncepu sa pndeasca; o privire strecurata pe furisi dezvalui o sumedenie de lucruri, inima i se frnse brusc; era geloasa, coplesita de mnie, o podidiplnsul. i ura, i ura pe toti si pe Tom mai mult ca pe oricare altul.

    Tom fu prezentat judecatorului, dar parca avea limba legata; abia mai rasufla de tare ce i sezbatea inima, n parte din pricina maretiei coplesitoare a omului n fata caruia se gasea, dar mai alesfiindca acest om era tatal ei. Sa fi fost ntuneric, i-ar fi cazut n genunchi si i s-ar fi nchinat.Judecatorul i puse mna pe cres tet, i spuse ca e un baiat de isprava si-l ntreba cum l cheama.Baiatul se blbi, se neca si n sfrsit putu sa rosteasca:

    - Tom.- A, nu Tom.

    - Thomas.- Asa da. Mi-am nchipuit eu ca nu-i mai lung. Si banuiesc ca mai ai un nume. Vrei sami-l spui si pe acela ?- Spune-i domnului numele tau ntreg, Thomasspuse Walterssi nu uita sa spui

    domnule". Trebuie, sa fii cuviincios.- Thomas Sawyer... domnule.

    - As a, vezi ! Stiam eu ca esti baiat destept. Bun baiat, bravo! Cuminte, ntelept, mai e vorba,un baiat si jumatate! Doua mii de versete e ceva! nseamna nvatatura, nu gluma. N-o sa-ti para rauniciodata de osteneala: ce ti-ai dat-o ca sa le nveti, caci nvatatura pretuieste mai mult dect oricepe lume; multumita ei avem oameni mari si oameni buni. Si tu vei fi ntr-o zi un om mare si un ombun, Thomas, si atunci vei privi napoi si vei spune: Toate acestea le datorez norocului ce l-am

    avut de a putea merge n copilarie la scoala de duminica, le datorez scumpilor mei profesori, carem-au ndemnat sa nvat, le datorez bunului director al scolii, care m-a ncurajat, a vegheat asupramea si mi-a dat o biblie frumoasa, o biblie splendida, eleganta, o biblie care sa fie numai a mea sipe care am s-o pastrez toata viata. Toate acestea le datorez unei bune educatii!" Asa vei spune,Thomas. Si cele doua mii de versete pe care le-ai nvatat acum nu le vei schimba pe nici o avere dinlume, de asta sunt sigur. Ei, s i acum, nu-i as a ca ne vei spune, mie si acestei doamne, cte ceva dincele ce ai nvatat? Sunt sigur ca ne vei spunenoi suntem mndri de baietasii care nvata greu. E-ei, fara ndoiala ca stii numele tuturor celor doisprezece apostoli. Hai, spune-ne cum i chema peprimii doi care au fost alesi de Domnul?

    Tom tragea ntruna de un nasture si facea o mutra bleaga. Apoi rosi si pleca ochii npamnt. Domnului Walters i se facu inima ct un purice. si spuse: Baiatul asta nu e n stare saraspunda nici la cea mai simpla ntrebare: cine dracu l pune pe judecator sa-l ntrebe?" Totusi se

    14

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    16/119

    simti dator sa spuna ceva cu glas tare si zise:- Raspunde domnului, Thomas... nu te teme.

    Tom tot mai pregeta.- Haide, nu-i as a ca mie mi spui? zise doamna. Pe primii doi apostoli i chema...- David si Goliat!

    Sa fim milostivi si sa tragem perdeaua asupra celor ce au urmat.

    CAPITOLUL V

    Pe la zece si jumatate, clopotul ragusit al bisericutei ncepu sa dangane s i curnd credinciosiiprinsera a se aduna la slujba de dimineata. Elevii scolii de duminica se raspndira prin biserica siluara loc n banci, n preajma parintilor, pentru a putea fi supravegheati de aproape. Matusa Pollysosi si ea, iar Tom, Sid si Mary se asezara lnga dnsa; lui Tom i se dadu locul de lnga trecerealaterala, pentru ca sa fie ct mai departe de fereastra deschisa si de ispitele privelistii de vara. Unulcte unul se perindau enoriasii printre intervalele dintre banci: batrnul diriginte al pos tei, un omnevoias care apucase zile mai bune, primarele cu sotiatrgul avea si un primar printre alte lucruri

    de prisosjudecatorul de pace; apoi doamna Douglas, o vaduva balaie si dichisita, n vrsta depatruzeci de ani, femeie cu dare de mna si buna la suflet. (Locuinta ei, asezata pe o colina, era ceamai somptuoasa casa din orasel, casa cea mai primitoare s i mai darnica n petreceri cu care se puteafali St. Petersburgul) Veneau apoi venerabilul s i grbovul maior Ward cu doamna; avocatulRiverson, un eminent personaj, recent sosit n localitate; apoi frumoasa" trgului, urmata de un stolde fetiscane fermecatoare, gatite cu rochii albe din pnza de in s i nzorzonate cu panglici; dupa ele,toata trupa junilor functionarasi ai trgului, filfizoni spilcuiti care statusera pna atunci n tinda,morfolind mnerelor bastoanelor, un adevarat zid de admiratori, zmbind gales tuturor fetelor caretreceau, nevoite sa le ndure complimentele. La urma de tot trecu Willy Mufferson, baiatul vesnicdat drept pilda celorlalti. O conducea pe maica-sa cu atta grija, de parca ar fi fost de sticla.Totdeauna venea cu ea la biserica; era mndria tuturor matroanelor. n schimb, baietii nu puteau sa-lsufere: prea era cuminte! Si-apoi prea li se dadea peste nas cu el: Willy n sus, Willy n jos". Ca n

    fiecare duminica, din buzunarul de la spate i atrna o batista alba, chipurile ntmplator. Tom nuavea batista, iar pe baietii care aveau i privea ca pe nis te fanfaroni. Parohia fiind acum adunata,clopotul mai dangani o data, pentru a dojeni pe cei zabavnici si pe cei abatuti din cale, apoi se lasapeste ntreaga biserica o liniste solemna, ntrerupta doar de chicotele si soaptele corului din strana.Corul ntotdeauna chicotea si soptea n timpul slujbei. Am vazut o data un cor bisericesc care sepurta cumsecade, dar nu mai stiu unde. Sunt multi ani de atunci si nu-mi amintesc aproape nimicde corul acela, parca ntr-o tara straina era.

    Preotul indica imnul ce trebuia cntat, si-l citi mai nti el n ntregime, cu multa simtire,ntr-un anumit stil, foarte admirat prin partea locului. Vocea sfintiei sale ncepea ntr-un registrumediu, s i urca mereu pna ajungea la o anumita naltime, unde staruia cu nsufletire asupra celuimai de sus cuvnt, iar de aci se arunca n jos ca de pe o trambulina.

    Sa fiu purtat spre slava-n culcusuri nflorite,Cnd altii dus-au greul, luptnd n mari de snge.Preotul acesta era socotit un minunat recitator. n adunarile evlavioase, totdeauna era poftit

    sa citeasca poezii, iar cnd sfrsea, doamnele si ridicau bratele si le lasau sa cada neputincioase npoala, puneau mna streas ina la ochi si clatinau din cap, ca si cum ar fi vrut sa spuna: ,,Nu se poateexprima prin cuvinte ct e de frumos; e prea frumos, prea frumos pentru biata noastra lumetrecatoare".

    Dupa ce toata lumea cnta mpreuna imnul, cuviosul parinte Sprague se preschimba ntr-unoficiu de mica publicitate si citi un pomelnic de ntruniri s i adunari si alte asemenea chestii, farasfrsit parca. E un obicei ciudat, care si astazi se mai pastreaza n America, pna s i la orase, n eranoastra n care ziarele apar ca ciupercile dupa ploaie. Se ntmpla adesea ca un obicei mos tenit printraditie sa fie cu att mai anevoie de lepadat cu ct are mai putina ratiune de a dainui.

    15

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    17/119

    Dupa asta, sfintia sa trecu la rugaciune. Era o rugaciune marinimoasa, cuprinzatoare, carepomenea tot felul de amanuntcernd ajutor si milostivire pentru biserica si pentru fiii bisericii,pentru celelalte biserici ale trgusorului, pentru tot trgul, pentru tot districtul, pentru tot statul,pentru toti slujbasii statului, pentru Statele Unite, pentru bisericile din Statele Unite, pentruCongres, pentru presedinte, pentru slujbasii guvernului, pentru bietii marinari navignd pe marizbuciumate de furtuni, pentru milioanele de asupriti gemnd sub calciul monarhiilor europene si al

    despotismelor orientale, pentru cei carora li s-a daruit lumina si vestea cea buna si care totus i nu auochi sa vada, nici urechi sa auda, pentru pagnii din ostroavele ndepartate ale marilor-si sfrsea curuga fierbinte ca vorbele pe care le rostea sa fie primite cu mila si bunavointa si sa cada ca osamnta n pamnt roditor, dnd la vremea lor o recolta bogata de fapte bune. Amin.

    Se auzi fs it de rochii si enoriasii se asezara. Baiatul despre care povestim aci nu se preadadea n vnt dupa rugaciune, atta doar c-o ndura; s i asta destul de greu. Sta linistit, fara s-asculte,dar urechea-i urmarea incons tient scurgerea litaniei. O cunostea prea bine, cu tot tipicul ei. Cnd sentmpla ca preotul sa adauge vreun cuvintel ct de nensemnat, si dadea seama ndata si sencrunta; privea adaugirile drept ceva necinstit, un fel de a trage lumea pe sfoara. n mijloculrugaciunii o musca se lasase din zbor pe speteaza bancii din fata. Tom se perpelea privind cu ctaliniste si freca piciorusele,si prindea capul cu bratele, si-l peria, inimoasa, de parca ar fi vrut sa-l

    desprinda de trup, scotnd la iveala firicelul subtire al gtului. si scarmana aripile cu picioareledinapoi, si le netezea pe lnga trup, ca pe niste pulpane de haina. ndeplinea pe ndelete toatedichisurile toaletei ei complicate, ca s i cum ar fi stiut ca e n afara de orice primejdie. As a s i era,caci orict l mncau pe baiat degetele s-o nsface, nu cuteza. Se temea ca sufletul i va fi pe loccuprins de flacarile gheenei, daca savrsea asemenea nelegiuire n timpul rugaciunii. Dar o data cufraza de ncheiere, mna lui prinse a se ndoi si a se furisa spre locul cu pricina. n clipa cnd serostea Amin, musca era prizoniera. Matusa prinse de veste s i-l nghionti pe Tom, pna dadudrumul mustei.

    Preotul anunta tema predicii. Glasul lui monoton bzia ca un bondar. Depana un subiectatt de searbad, nct multe capete ncepura a picoti, desi n predica era vorba de focul cel vesnic side pucioasa si pna la urma cei alesi ramneau att de putini la numar nct te ntrebai cum de-simai batea capul Dumnezeu sa-i mntuie, Tom numara filele pe care era scrisa predica si cnd iesea

    de la biserica stia ntotdeauna cte pagini citise preotul, dar din cele ce spusese rareori stia cteceva. Totusi, de data asta, predica i trezise ctva timp oarecare interes. Sfintia sa facuse o descrieremareata s i miscatoare a vremurilor fericite cnd ostile lumesti se vor aduna laolalta, iar leul simielul se vor culca alaturea fara teama, un copil fiindu-le pastor. Maretia, nvatamintele, moralaacestei evocari grandioase nu se prindeau de baiat. Ei se gndea doar cu cta admiratie avea sa fieprivit eroul de catre uriasa adunare. La gndul acesta fata i se lumina. si spuse ca i-ar place sa fie elacel copil-pastor, daca leul ar fi domesticit.

    O data cu reluarea temei de capetenie, pe baiat l cuprinse iarasi plictiseala, o plictisealacrunta. s i aminti brusc ca avea o comoara si o scoase din ascunzatoare. Era un gndac mare, negru,cu niste strasnice coarne dintate, o ragace. Tom l poreclise Ciupici". l tinea ntr-o cutie depocnitori. De cum i dadu drumul, gngania l nhata de deget. Urma o smucitura fireasca;

    gndacul zvcni n aer si, tremurnd din picioruse se pravali pe spate, n cararea dintre banci.Baiatul baga degetul n gura si ncepu sa si-l suga. Apoi cauta din ochi gndacul, care zaceamiscnd din labutele-i neputincioase si trudindu-se n zadar sa se ntoarca. Tom rvnea sa-l aiba iar,dar gndacul era departe, nu era chip sa-l ajunga de la locul unde sedea. Alti oameni satui depredica ncepura sa zmbeasca privind gngania.

    Pe negndite se ivi un catelus, un pudel fara stapn. Ratacea alene prin biserica, mhnitnevoie mare, toropit de aerul zilei de vara si de linistea dimprejur. Tnjea dupa libertate, jinduiadupa o schimbare. Dadu trcoale gndacului; coada-i pleostita salta si ncepu sa se miste. Statulocului, fara a slabi din ochi prada. Ocoli gndacul cu bagare de seama, l adulmeca de la o distantacare-l punea n afara de orice primejdie, iar l ocoli, prinse curaj si-l mirosi mai de aproape. sidezveli dintii si, cu luare-aminte, ncerca sa nhate bzdgania. N-o nimeri: se mai repezi o data sinc-o data; ncepuse sa-i placa jocul. Se lasa pe burta, cu gndacul ntre labe, si se juca mai departe

    16

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    18/119

    asa cu el, pna i se ur. l cuprinse nepasarea, apoi o desavrsita uitare de toate. Capul ncepu sa-imotaie, botul cobora putin cte putin, pna-l atinse pe vrajmas, care se grabi sa-l nsface. Se auzi unchelalait strident, catelul smuci capul si gndacul fu zvrlit ct colo, caznd iar pe spate. Pe cei dinapropiere i cuprinse veselia; icneau ntruna pe nfundate, fetele se piteau pe dupa evantaie sibatiste. Tom era n culmea fericirii. Cinele avea o mutra pleostita; parca stia ca se facuse de rs, sii era necaz; dar mai tare ca orice l stapnea setea de razbunare. Se ndrepta spre gnganie si

    rencepu un atac chibzuit. Tot ocolind-o se repezea ntruna, se oprea cu labele dinainte la un pas degndac, ncerca sa-l apuce cu dintii, si-si smucea capul, de i se balabaneau urechile. Dupa ctavavreme, iar i se ur, ncerca sa-si amageasca plictisul fugarind o musca, dar nu-i placu jocul. Cu nasuln podea, se lua dupa o furnica, dar se satura curnd si de ea, casca, scoase un oftat, uita cudesavrsire de gndac si se aseza pe el. Urma un urlet nspaimntator, ca din gura de sarpe, sipudelul o zbughi n goana nebuna pe lnga sirurile de banci. Chelalaia si fugea. Traversa biserica,iesi n dreptul altarului, o lua razna de-a lungul celeilalte carari dintre banci, coti spre usa, trecupragul...parca l-ar fi apucat strechea. n cele din urma, gonind cu o iuteala turbata, lua nfatisareaunei comete latoase, rotindu-se n propria-i orbita cu repeziciunea luminii. n culmea desperarii,schimba directia si se napusti n poala stapnului sau, care-l zvrli pe fereastra. Deznadajduitele-itnguiri se auzira din ce n ce mai slab, pna se stinsera n departare.

    ntre timp, toata lumea din biserica se mbujorase la fata si se neca n rs stapinit. Predica sempotmolise de-a binelea. n curnd fu reluata, dar mergea ca vai de lume. Pas de mai miscasufletele ntr-o asemenea mprejurare! Enoriasii nu conteneau sa raspunda celor mai naltesimtaminte cu izbucniri nabusite de veselie pacatoasa. n rndurile dinapoi, cte unul, ascunzndu-si obrazul n speteaza bancii din fata, se prapadea de rs, de parc-ar fi auzit din gura bietului parintecine stie ce caraghioslc. ntreaga adunarerasufla usurata cnd se ispravi chinul si auzi rostindu-sebinecuvntarea.

    Tom Sawyer se duse acasa nveselit, spunndu-s i ca era destul de placut sa mergi la liturghiecnd mai intervenea cte-o schimbare n tmpul slujbei. Un singur gnd i cam strica cheful;ntelegea sa se joace catelul cu Ciupici", dar sa plece cu el, asta nu era frumos din partea lui.

    CAPITOLUL VI

    Luni dimineata, Tom Sawyer se trezi amart. Asa era el ntotdeauna luni dimineata, altasaptamna de scoala. De obicei, Tom ncepea ziua asta gndindu-se ca mai bine n-ar mai fi fostsarbatoare; dupa joaca s i libertate, tare greu i venea sa intre iar n robie s i lanturi.

    Culcat n pat, Tom cugeta, si spunea ca ar fi bine daca s-ar mbolnavi. Atunci ar putea salipseasca de la scoala. Iata o posibilitate, ncepu sa priveasca chestiunea mai de aproape? Nu-l dureanimic. Se cerceta din nou. De data asta i se paru ca simte un fel de crampe la stomac. si puse toatenadejdile n ele. Curnd l mai lasara si dupa ctva timp nu mai simti nimic. Tom continua samediteze. Ia stai! I se clatina un dinte de sus. Ce noroc! Tocmai cnd se pregatea sa se tnguie, sidadu seama ca daca vine cu o asemenea chestie, matusa o sa-i scoata dintele s i asta o sa-l doara. De

    aceea se hotar sa nu sufle o vorba despre dinte deocamdata, s i sa caute altceva. Ctava vreme nu seivi nimic, apoi si aduse aminte ca-l auzise pe doctor vorbind de o anumita boala, care-l facea pepacient sa zaca vreo doua-trei saptamni si-l ameninta cu pierderea unui deget. Asa ca scoaserepede de sub cearceaf degetul cu buba si-l cerceta atent. Buclucul era ca nu cunostea simptomelebolii. Totusi, i se paru ca ar merita sa ncerce asa ca se porni sa geama din rasputeri.

    Dar Sid dormea nainte, dus.Tom gemu mai tare. Acum parca-parca ncepuse sa-l doara piciorul.Dar Sid, nimic.ntre timp Sid obosise de-a binelea gemnd. Se odihni putin, apoi, cu puteri rennoite, scoase

    un sir de gemete, care de care mai sfs ietoare.Sid sforaia nainte.To m nu mai stia ce sa faca. Striga: Sid! Sid! s i ncepu sa-l zgltie. Procedeul ncepea sa-

    17

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    19/119

    si faca efectul si Tom se porni iar pe gemut. Sid casca, se ntinse, se ridica ntr-un cot si se holba laTom.

    Tom i dadea nainte cu gemutul. Sid zise:Tom! N-auzi, Tom!Nici un raspuns.- Mai, Tom! Tom! Ce ai, Tom! l zgltia si-i privea fata cu teama.

    - Au, au, Sid. Nu ma zguduincepu sa se vaiete Tom.- Dar ce-i...ce-i cu tine? Ce ai? Ma duc s-o chem pe tusica.

    - Nu, lasa...Poate-mi trece... Nu chema pe nimeni.- Ba o chem...cum sa n-o chem? Nu mai geme as a. Tom, ma sperii... De cnd ti-e rau?- Nici nu mai stiu de cte ceasuri. Aoleo! Nu ma zgudui asa, Sid! Mor!- Tom, de ce nu m-ai desteptat mai de mult? Ah, Tom, nceteaza odata! Tremura carnea pe

    mine, cnd te aud gemnd asa. Tom, ce ai?- Te iert pentru toate, Sid. (Geamat.) Pentru toate cte mi le-ai facut pna acum. Cnd o sa

    ma prapadesc...- Vai, Tom, nu cumva es ti pe moarte? Nu, Tom. Te rog, nu muri. Poate ca...

    - i iert pe toti, Sid. (Geamat.) Asa sa le spui, Sid. S i, auzi tu, Sid, cerceveaua mea si pisoiul

    meu chior sa le dai fetei care a venit zilele astea n oras si sa-i spui...Dar Sid, nsfacndu-s i haina, o si zbughise. Tom suferea acum cu adevarat, att de bine ilucra imaginatia, si gemetele pe care le scotea sunau foarte firesc.

    Sid dadu fuga jos.- Tusa Polly, vino repede! Moare Tom!- Moare! ? !

    - Da, tusica. Hai, nu mai sta, vino iute!- Ce gogosi ndrugi acolo? Nu te cred.Cu toate astea, o lua la goana pe scari, cu Sid si Mary n urma ei. Palise de spaima si-i

    tremurau buzele. Cnd ajunse lnga pat abia mai sufla:- Tom, baiete! Tom, ce e cu tine?- Aoleou, matus ica, nu mai pot.

    - Ce ai, spune mai repede, ce-ai patit, baiatule?- Ah, matus ica, buba de la picior a dat n cangrena!Matusica se prabusi pe un scaun, si rse putin, plnse putin, apoi rse si plnse deodata.

    Dupa asta, putu n sfrsit sa rosteasca:- Tom, ce spaima am tras! Acu' fa bine, te rog, si ispraves te cu prostiile. Da-te jos din pat.Gemetele ncetara, durerea pieri din deget.Baiatul, prins cu ocaua mica, se simtea cam stnjenit.

    - Tusa Polly, zau, na, daca nu credeam c-a dat n cangrena... ma durea asa rau, c-am uitat side dinte.- Nu mai spune! Acu' ti-ai adus aminte si de dinte! Ce-i cu dintele?- Am un dinte care se clatina, si ma doare de nu mai pot.

    - Haide, haide, lasa, nu mai geme. Deschide gura. Da, ai un dinte care se clatina, da' numori tu din asta Mary, adu-mi te rog un fir de matase si un taciune aprins de la bucatarie.Tom spuse:

    - Au, te rog. matusica, nu mi-l scoate, ca nu ma mai doare. Sa nu ma misc de-aci daca nuspun drept. Te rog, matusica, nu mi-1 scoate. Nici nu ma gndesc sa lipsesc de la scoala.- Da? Ce spui, baietele? Va sa zica de asta ai facut atta tambalau, ca sa lipsesti de la scoala

    si sa te duci la pescuit? Tom, Tom, ct te iubesc eu, s i tu nu stii ce sa mai scornes ti ca sa-miamaras ti inima cu ticalosiile tale!

    ntre timp uneltele dentare erau gata. Dintr-un capat al firului de matase, batrnica facu unlat, pe care-l prinse de dintele lui Tom, iar celalalt capat l lega de tablia patului. Dupa aceea luataciunele aprins si odata se repezi cu el spre Tom, mai-mai sa-i atinga fata. Dintele atrna acum,leganndu-se de tablia patului.

    18

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    20/119

    Dar orice suferinta si are rasplata. Cnd se ndrepta Tom spre scoala, dupa ce mbucaseceva la repezeala, se vazu invidiat de toti baietii pe care-i ntlnea n drum, pentru ca golul din falcade sus i ngaduia sa scuipe ntr-un fel nou, nemaipomenit. Strnse n jurul lui o droaie de flacai pecare-i interesa demonstratia. Unul care se taiase la deget, si fusese pna atunci centrul de admiratieal tuturor, vazu deodata ca se face gol n juru-i s i ca-i apune faima. Mhnit, spuse cu fals dispret canu era nici o scofala sa scuipi ca Tom Sawyer, dar cnd alt baiat i raspunse: ncearca si tu, daca

    poti!", se departa, ca un erou cazut n dizgratie.n curnd Tom dadu peste tnarul paria6 al trgului, Huckleberry Finn, fiul betivanului.

    Huckleberry era urt si temut de toate mamele din trg, pentru ca era lenes, nu tinea seama de nici ongradire, avea purtari de rndntr-un cuvnt, era, dupa cum ziceau ele, un derbedeu.

    Mamele nu-l puteau suferi pentru ca toate odraslele lor l admirau, simtindu-se minunat ntovarasia lui interzisa si dorind din suflet sa ndrazneasca a se purta ca el. Tom, ca toti baietiicumsecade, l invidia pe Huckleberry pentru situatia lui ademenitoare de surghiunit al societatii siavea porunca severa sa nu se joace cu el. Din care pricina se juca cu el ori de cte ori i se iveaprilejul. Huckleberry purta totdeauna haine vechi, de capatat, dar pe el vechiturile dobndeau viatavesnica. Zdrentele i fluturau n jur ca o aureola, palaria lui era o vasta ruina, ca un crestet imenscare se desprindea de margine si salta n timpul mersului; haina, cnd avea haina, i atrna pna la

    calcie, nasturii din spate i veneau cam ndaratul genunchilor. O singura bretea i tinea nadragii cumarginile ferfenetite pe care i tra prin toate noroaiele, cnd nu si-i sufleca; fundul lor era un fel desac larg umplut cu aer.

    Huckleberry facea tot ce-i placea. De era vreme frumoasa, dormea pe treptele caselor, deploua sau ningea, se muta cu domiciliul n vreun butoi gol. Nu era silit sa mearga la scoala sau labiserica, n-avea stapn, nu trebuia sa asculte de nimeni, putea sa mearga la pescuit sau la scaldatcnd i poftea inima si oriunde avea chef si sa zaboveasca ct voia. Nimeni nu-l oprea sa se ia labataie. Putea sa se culce seara ct de trziu. Primavara era cel dinti baiat care umbla descult sitoamna ultimul care se ncalta. Nu era niciodata silit sa se spele sau sa mbrace haine curate, stia sanjure de minune, cu alte cuvinte baiatul asta avea tot ce poate sa faca viata placuta. Asa gndeaorice baiat cumsecade" din St. Petersburg, scit si tinut n fru de parinti. Tom l striga de departepe romanticul surghiunit:

    - Noroc, Huckleberry!- Noroc, ba, si sa cresti mare!- Ce-ai acolo?- O pisica moarta!- Ia s-o vaz si io. Aoleo, e teapana, ma Huck. De unde-o ai?- Am cumparat-o de la unu...- Ce-ai dat pe ea?- Un bilet albastru si-o basica de porc sterpelita de la abator.- Dar cum te-ai nvrtit de biletu-albastru?

    - L-am cumparat de la Ben Rogers acu' doua saptamni, p-un bat de cerc.- Si la ce-s bune pisicile moarte, Huck?

    - Cum la ce-s bune? Vindeca de negi.- Zau? Ti, ti, ti!... Ei, dar eu stiu ceva mai bun.- Fugi d-acolo! Ce?- Pai... apa statuta...- Apa statuta? Aiurea! Nu face-o para chioara.- De unde stii tu? Ai ncercat v-odata?- Io, nu. Dar a-ncercat Bob Tanner.- Cin' ti-a spus ?- Ei, i-a spus el lui Jeff Thatcher, si Jeff i-a spus lu' Johnny Baker, si Johnny lu' Jim Hollis,

    si Jim lu' Ben Rogers, s i Ben la un negru si negru' mi-a spus mie. Asta e!

    6 Parian text, n sensul de dispretuit, urgisit, nerecunoscut de nimeni. n India paria desemna o

    persoana n afara oricarei caste, s i deci lipsita de orice drepturi.19

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    21/119

    - Ei si? Fac prinsoare c-au mintit toti. Poate negrul nu, ca pe el nu-l cunosc. Gogosi! Iaspune, Huck, cum a facut Tanner?

    - Pai a luat s i-a bagat mna ntr-o scorbura cu apa de ploaie.- Ziua?- Pai dar!- Cu fata la buturuga?

    - h... adica asa cred.- Dar a zis ceva?

    - Io cred ca n-a zis, dar nu s tiu.- Aha!... Pai cum o sa vindece negii cu apa statuta, daca-i tmpit! Nu merge asa! Trebuie sa

    te duci singur pna-n mijlocul padurii, unde stii ca o scorbura cu apa statuta si, taman la miezulnoptii, te razimi cu spatele debuturuga, vri mna-n scorbura si zici:

    Bob, bob de mei,Ia negii mei,Du-i pe pustie,La mine sa nu mai vie.

    P-orma faci repede un'spe pas i nainte, cu ochii nchisi, si dai roata buturugii de trei ori, sidupa aia te duci acasa s i nu mai zici nici pis. Ca daca vorbesti cu careva, gata, nu prindedescntecu'.

    - De, o fi, da' Bob Tanner n-a facut asa.- Cred si eu, d-aia are ai mai multi negi din tot trgul. Si-ti spun eu ca n-ar mai avea

    nici un neg pe el dac-ar fi stiut cum sa descnte cu apa statuta. Eu am avut o groaza de negi pamini, Huck, si numa' asa am scapat. Mereu fac negi pa mini, fiin'ca ma joc cu broastele.Cteodata mai scot negii c-o fasole.- Da, fasolea-i buna. Am ncercat si io.- Zau? Tu cum faci?- Iau s i crap bobu-n doua, p-orma zgndar negu' pna da nitel snge, p-orma pui sngele

    p-o juma' de bob, dupa aia iau si fac o gaura-n pamnt

    si ngrop bobu' la o rascruce, pa la miezu' noptii, cnd e luna-n nor, s-apoi ardjumatatea ailalta de fasole... Acu' cred ca-i prins miscarea: jumatatea cu sngele tot trage si trage s-aduca jumatatea ailalta, si asa sngele trage la el negu' si nu trece mult, si gata! a cazut negu'.

    - h, as a e, ma Huck, da' , sa stii ca mai bine e daca atunci cnd ngropi bobu' zici:Bob de fasole uscat,

    Cu negii mei te-am ngropat.Tu ai nverzi,Negii mi-or pieri.- Asa face Joe Harper, si stii ca el a fost pna la Coonville, si unde n-a fost!... Da', ia spune,

    cum vindeci tu negii cu pisica moarta?- Ei, iac-asa: iei pisica moarta si te duci nainte de miezu' noptii cu ea n cimitir, la locu'

    unde-a fost ngropat un om afurisit. Si la miezul noptii vine un drac, ori poate ca-i auzi soptind.Cnd ridica dracii mortu' sa plece cu el, arunci cu pisica moarta dupa ei, si zici:,,Dracii pleaca cu mortu', pisica cu dracii, negii cu pisica, la mine sa nu va mai ntoarceti". Si

    s-a zis cu negii!- O fi. Da' tu ai ncercat, Huck?- Io nu, da' mi-a spus baba Hopkins.- Atunci sa stii c-asa e, fiin'ca lumea zice ca-i vrajitoare.- Ce-i aia ca zice lumea? E vrajitoare, ce mai vorba! L-a vrajit si pe babacu'. Mi-a spus el.

    ntr-o zi, venea pe drum si vede cum l vrajeste cotoroanta, si-atunci ia o piatra s -arunca dupa ea; denu se ferea baba, o nimerea. Ei ce sa-ti spui, chiar n noaptea aia, babacu, s-a rostogolit dupa unsopron unde adormise beat, si si-a rupt mna.- Ti, ti, ti!... Si cum a s tiut ca-l vrajeste?

    20

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    22/119

    - Ei, stie el, babacu'...El ti-ar spune numaidect. Zice ca daca o vezi ca se holbeaza la tine, lasigur ca te vrajeste, mai ales daca mai si mormaie... Fiin'ca atuncea cnd mormaie, zice Tatal Nostrude-a-ndaratelea.- Si cnd vrei sa-ncerci cu pisica, Huck?- La noapte... ca la noapte o sa vie dracii dupa mos Hoss Williams.- Pai l-au ngropat de smbata...Daca l-au luat smbata noaptea?

    - Fugi d-acolo! Cum puteau sa prinda farmecele lor pn' la miezu' noptii? Ei, si-apoi, a douazi n-a fost duminica ? Io stiu una si buna: ca dracii nu-si prea fac mendrele duminica.- Vezi, la asta nu m-am gndit. Asa e. Ma iei si pe mine?- Te iau, de ce sa nu te iau, daca nu ti-e frica.- Mie, frica? Asa ma stii? Vii la fereastra si miorlai?- h! Numa' sa miorlai si tu ct ai putea de repede ca rndu' trecut m-ai facut sa miorlai pn-

    a-nceput mos Hays sa zvrle cu pietre-n mine. Zicea: Zt, zt! Fir-ar a naibii de pisica! I-amtrimis si o cogeamite caramida pn fereastra, da' sa nu ma spui.

    - Nu te spun. n seara aia n-am putut sa miorlai, ca era matusa cu ochii pe mine, da' acu' o samiorlai la sigur. Asculta, Huck, asta ce-i?

    - O chichirita.

    - Unde ai gasit-o?- n padure.- Ce cei pe ea?

    - Stiu si io?... Da' nu vreau s-o vnz.- N-ai dect. Tot e mica.- Hm, da. Ca nu-i a ta... Mie-mi place. Pentru mine-i destul de buna.- Fugi d-aci, ca sunt n padure cu duiumul. Eu, daca m-as duce sa caut, as gasi cu miile.- Si de ce nu te duci? Ca stii ca nu gasesti. Asta-i timpurie. E a dinti care am vazut-o anu'

    asta.- Asculta-aicea, Huck, ti dau dintele meu pe ea.- Sa-l vaz.

    Tom scoase o bucata de hrtie si o despaturi cu grija. Huckleberry cerceta dintele cu luare-

    aminte. Ispita era prea puternica. n cele din urma, spuse:- E dinte adevarat?To m si salta buza, aratnd locul gol.

    - n regulazise Huckleberrybate palma.Tom nchise gngania n cutia de pocnitori, pna mai deunazi temnita ragacei, si cei doi

    baieti se despartira, fiecare din ei simtindu-se mai bogat ca nainte.Cnd ajunse la scoala, o cladire mica, pierduta n mijlocul cmpului si ntocmita din

    scnduri, Tom intra n clasa repezit, ca si cum pna atunci ar fi alergat ntr-un suflet. si agatapalaria n cuier si se trnti la locul lui, cu prefacuta voiosie. nvatatorul, tronnd deasupra clasei, nscaunul lui mare cu fund de rachita, motaia, leganat de zumzetul adormitor al s colarilor care repetaulectia. ntreruperea l trezi:

    - Thomas Sawyer!To m stia ca atunci cnd i se pronunta numele ntreg era bucluc.- Da, domnule!- Vino sus la mine. Bine, Sawyer, de ce-ai ntrziat iar? Cnd ai de cnd sa vii regulat la

    scoala?Tom tocmai se pregatea sa-i traga o minciuna, cnd deodata vazu doua cosite lungi de par

    balai atrnnd pe un spate pe care-l recunoscu prin unda magnetica a iubirii. Lnga acel spate erasingurul loc liber din clasa, pe partea fetelor. Tom spuse ndata:

    - M-am ntlnit pe drum cu Huckleberry Finn si am stat nitel de vorba cu el.nvatatorul ncremeni, holbnd uluit ochii la Tom; mur murul din clasa nceta ca prin farmec;

    toti s colarii se minunau ntrebndu-se daca nazdravanul asta de Tom era n toate mintile. nvatatorulmai ntreba o data:

    21

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    23/119

    - Ce... ce zici ca ai facut ?- Am stat nitel de vorba cu Huckleberry Finn.

    Nu mai ncapea nici o ndoiala, nvatatorul auzise bine.- Thomas Sawyer, asta-i marturisirea cea mai nerus inata pe care-am auzit-o vreodata.

    Pentru obraznicia asta n-ai sa scapi c-o pedeapsa oarecare. Scoate-ti haina!nvatatorul lovi cu sete, pna ce bratul i amorti si loviturile ncepura sa se rareasca. Apoi

    porunci:- Si-acum, magarule, du-te sa sezi la rnd cu fetele si alta data sa te nveti minte!Baiatul parea rusinat de rsetele nfundate care strabateau clasa, dar, n realitate, era tulburat

    de adoratia pentru idolul sau necunoscut, de bucurie, amestecata cu teama, fata de norocul ce-lcoplesea. Se aseza la capatul bancii de brad, iar fata se trase ct putu mai departe de el, cu o miscaredispretuitoare a capului. Prin clasa, copiii isi dadeau coate, si faceau semne si sopteau, dar Tomsedea linistit, cu bratele pe pupitrul lung s i marunt tarnd cufundat n cartea de citire. Curnd,atentia se abatu de la el si obisnuitul murmur al clasei se nalta iarasi n aerul mbcsit de plictiseala.Acum baiatul ncepu sa strecoare priviri furise spre fata. Ea baga de seama, se strmba la el, apoi intoarse ceafa si statu asa timp de un minut. Cnd ntoarse iar capul, cu bagare de seama, zari opiersica pe pupitrul ei. O mpinse deoparte. Tom o puse frumusel napoi, ea iar o mpinse n laturi,

    dar cu mai putina dusmanie. Tom o puse iarasi la loc, rabdator. Dupa asta, ea o lasa acolo. Tommzgali pe tablita lui: Te rog, ia-o, am mai multe". Fata arunca o privire asupra sirului de cuvinte,dar nu dete nici un semn. Acum baiatul, se apuca sa deseneze ceva pe tablita, ascunzndu-si operacu mna stnga. Ctava vreme fata nu voia sa ia n seama ce facea el, dar pna la urma, biruita decuriozitate, ntoarse capul. Baiatul lucra nainte de parca n-ar fi stiut nimic. Fata arunca o privire,chipurile ntmplatoare, dar baiatul se facea ca nu observa. n cele din urma, ea ceda ispitei s i sopticu sovaiala:

    - Lasa-ma sa vad s i eu.Tom descoperi n parte caricatura stngace a unei case, cu cte un turn ascutit la amndoua

    capetele si cu un rotocol de fum iesind pe horn. De aci nainte, fata nu-s i mai lua ochii de la desen,uitnd de toate. Cnd lucrul fu gata, ea l privi o clipa, apoi sopti:

    - Ce dragut ! Fa un om.

    Artistul nalta n curtea casei un om, care semana mai degraba cu o macara. Un pas sa fifacut si ar fi ncalecat casa. Dar simtul critic al fetei nu era prea ascutit: monstrul o multumea. S opti:

    - Ce om frumos! Acum fa-ma pe mine, cum viu spre casa.Tom desena un tub si i alatura o luna plina si niste brate s i picioare ca paiele, apoi nzestra

    degetele rasfirate cu un evantai impunator. Fata spuse:- Vai, ce frumos! As vrea sa stiu si eu sa desenez.- E lesnesopti Tom. Te nvat eu.- Da? Vrei? Cnd?- La prnz. Mergi acasa la masa?- Stau aici daca vrei.- Bine, ne-am nteles. Cum te cheama?

    - Becky Thatcher. Dar pe tine? A, stiu, Thomas Sawyer.- Asa ma striga cnd vrea sa ma bata. Cnd sunt cuminte, mi zice Tom. Zi-mi Tom, da?- Bine.Tom ncepu acum sa mzgaleasca ceva pe tablita, ferind cuvintele de privirea fetei. De data

    asta, ea nu se mai sfii. Se ruga s-o lase sa vada ce facea. Tom spuse:- A, nu-i nimic.- Ba este.

    - As, nu e. N-o sa-ti placa.- Ba o sa-mi placa, zau ca da. Te rog, lasa-ma sa vad.- Si daca ma spui...

    - Nu, zic zau ca nu spun!- N-o sa ma spui numeni? N-o sa spui ct ai trai?

    22

  • 7/31/2019 Aventurile Lui Tom Sawyer Mark Twain

    24/119

    - Nu n-am sa spun niciodata, niciodata, la nimeni. Acuma hai arata-mi!- Zici tu asa, da' nici nu vrei sa vezi!- Acum chiar ca vreau cu tot dinadinsul sa-l vad! Tom de ce te porti asa cu mine? s i puse

    mnuta mica luptndu-se cu el, iar Tom se prefacea ca se mpotriveste si lasa treptat sa-i alunecemna, pna iesira la iveala cuvintele: Te iubesc".

    - Vai, nu ti-e rusine? Si-l lovi repede peste palma, nsa rosind si cu fata bucuroasa.

    n clipa aceea, baiatul simti ca-l ns faca ncet de ureche o mna apriga, care-l salta tot maisus. Se simti trt astfel prin toata ncaperea si as ezat la locul lui obisnuit, sub focul usturator alchicotelilor ntregii clase. Statura matahaloasa a nvatatorului ramase aplecata asupra lui Tom timpde cteva clipe groaznice. n cele din urma domnul" se ndrepta catre tronul lui, fara sa rosteascaun cuvnt. Dar, desi-l ustura urechea, Tom se simtea n al noualea cer.

    Cnd clasa se linisti, Tom facu mari sfortari sa fie atent la nvatatura, dar zbuciumul dinsufletul lui era prea puternic. Rnd pe rnd, fu ascultat la lectia de citireo facu harcea-parceaapoi la lectia de geografieunde schimba lacurile n munti, muntii n fluvii, s i fluviile ncontinente, pna restabili haosul de la nceputul lumiiapoi la dictaresi aici se ncurca n asa feln niste fleacuri de cuvinte, nct se mpotmoli de-a binelea si fu nevoit sa predea medalia de cositorpe care o purtase cu fala luni n sir.

    CAPITOLUL VII

    Tom se straduia din rasputeri sa-si pironeasca atentia asupra cartii, dar gndurile i zburaumereu aiurea. n cele din urma, oftnd si cascnd, se dadu batut. I se parea ca pauza de amiaza n-avea sa mai soseasca niciodata. Aerul parca ncremenise. Nu adia o suflare. Era o zi din cale-afarade molesitoare. Murmurul monoton a douazeci si cinci de scolari, repetndu-si lectiile, te toropea cazumzetul adormitor al albinelor. Sub vapaia soarelui, hat-departe, magura Cardiff si desenaunduirile blnde s i verzi ndaratul unui val sclipitor de aer cald, muiat n purpura departarii. Ctevapasari pluteau lenes n naltul cerului; alta fiinta vie nu se mai zarea, afara doar de niste vaci,adormite si ele. Inima lui Tom tnj


Recommended