avantext CONSTANTIN M. POPA puþinã mitologie? mistere ºi ... · creatorului ciclului La Lilieci...

puþinã mitologie?„mistere ºi conspiraþii”

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVIII • NR. 7-8 (201-202) • 2015 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Noua carte a ziaristuluicraiovean Ion Jianu,În 1983 ºi 1992, pre-

miul Nobel trebuia sã poarte unnume românesc: Marin Sorescu(Ed. Eikon, Cluj, 2014), are un ti-tlu revendicativ, devoalând dinstart intenþia autorului de a faceluminã în aºa-zisa afacere Sores-cu versus Nobel. „Convorbirilecu ºi despre” importantul scrii-tor român din generaþia ’60 recu-pereazã însã o întreagã biografieintelectualã ºi, în acelaºi timp, de-pãºeºte sfera senzaþionalistãexistentã, de altfel, în lucrãri oa-recum similare consacrate luiNicolae Labiº, Marin Preda oriCezar Ivãnescu, al cãror sfârºitridicã încã semne de întrebare.

De data aceasta, substanþavolumului poate fi mai exact defi-nitã printr-un posibil nou motto,de gãsit în intervenþia profeso-rului George Sorescu: „«Puþinãmitologie nu stricã!», preciza G.Cãlinescu în studiul monograficdedicat marelui poet din Ipoteºti”.Într-adevãr, se adunã ºi în jurulcreatorului ciclului La Lilieci oserie de elemente menite sã-i asi-gure o posteritate învãluitã înaburi mitizanþi. Astfel, în legãtu-rã cu „strãmoºii”, este invocatão înrudire arhondologicã profi-tabilã cu primul adevãrat poet ro-mân, Vasile Cârlova. („O ElenaSorescu, descendentã din fami-lia Soreºtilor din zona Buzãului,se cãsãtorise cu bunicul lui Vasi-le Cârlova”). Asupra datei naºte-rii lui Sorescu este aruncat un vãlal incertitudinii, necesar celui ceºi-a cultivat nevoia singularizã-rii, ezitându-se între 19 (conformactelor oficiale) ºi 29 februarie1936. Potrivit lui Victor Crãciun,„nãscându-se la 29 februarie,Marin Sorescu a fãcut parte din-tre cei care se puteau sãrbãtoridoar o datã la patru ani. Totuºi,pentru a fi « în rând cu lumea »spunea cã este nãscut la 19 fe-bruarie, ceea ce menþioneazã ºisoþia sa, Virginia, în Cronologiape care i-o alcãtuise”. Se colpor-

teazã mult despre implicarea scri-itorului în scandalul meditaþieitranscendentale. Aflãm, printrealtele, de la istoricul literar DanMãnucã faptul cã printre „salva-torii” lui Sorescu (Adrian Pãunes-cu ºi Eugen Simion) ar fi fost ºimedicul ªtefan Berceanu. Existã,de asemenea, pagini revelatoaredespre „izgonirea” de la „Ramuri”(„a fost blamat, îndepãrtat ºi agre-sat fizic de cei care doreau sã-lînlãture”, ne încredinþeazã, evi-dent exagerând, Victor Crãciun),avatarurile ministeriale ºi, punc-tul extrem al controverselor:moartea poetului. Un ºir de „pre-supuneri pãgubitoare” din zonazvonisticii, bãnuieli ºi acuze sub-iective. Boala (ciroza) i-ar fi fostcauzatã de hãrþuirea permanentãla care a fost supus ºi declanºatãde o injecþie ce i-a fost adminis-tratã la plecarea într-o deplasarepeste hotare. O moarte suspec-tã, strecurându-se probabilitateaunor malversaþiuni speciale (dis-pariþia manuscriselor), dar ºi aunor discontinuitãþi etice în con-flictul dintre urmaºi. Nu insistãm.Oricum, interpretarea totalã a vie-þii unui important creator obligãla o responsabilitate directã.

Revenim la subiectul centralal cãrþii: „rolul nefast al ocultei înprivinþa neacordãrii premiuluiNobel lui Marin Sorescu”. Este,fãrã îndoialã, un subiect incitant,potrivit cu scenariul cunoscuteiemisiuni tv. a lui Florin Iaru, „Mis-tere ºi conspiraþii”. Fratele maimare al poetului susþine cu ob-stinaþie influenþa devastatoare aocultei: „Marin Sorescu meritacu prisosinþã acest premiu... Fap-tul cã nu l-a primit este un misterinclus în atitudini ºi preocupãrimediocre, generate de oculta in-terioarã, pur dâmboviþeanã”. Ceicare se declarã deþinãtorii unorinformaþii în afara oricãrui dubiupãstreazã o ciudatã discreþie.Eugen Simion ar fi în posesianumelor celor implicaþi în cabalã(„trei confraþi, poeþi cunoscuþi”),dar nu le divulgã din motive per-

sonale („Am motivele mele”).Poeta Carolina Ilica pune în cir-culaþie ºtirea cã identitatea celortrei instigatori, doi bãrbaþi ºi ofemeie, i-ar fi fost deconspiratãde cãtre Leopold Sedar Senghor,dar neexistând dovezi nu o poa-te dezvãlui. La rândul sãu, Geor-ge Sorescu subliniazã existenþaocultei, dar face un pas înapoiuatunci când declarã cã MarinSorescu „nu i-a spus numele ce-lor pe care îi bãnuia, deci nu potsã-i nominalizez”. Dincolo de jus-tificãrile care adorm luciditatea,gãsim în cartea lui Ion Jianu ºipoziþii contrare: Nicolae Brebanse aratã sceptic („nu ºtiu, nuprea-mi vine sã cred”), Dan Sha-fran lasã loc îndoielii („efectulinvers al memoriilor denigratoa-re”), iar George Banu denunþãprovincialismul „complexuluiNobel” ºi, drept concluzie, îl ci-teazã pe Emil Cioran: „Ce aiurea-lã sã-þi strici viaþa dorindu-þi pre-miul Nobel”.

Dincolo de dimensiunea do-cumentarã, Ion Jianu este atentla datele care dau coerenþã ºi cre-dibilitate demersului jurnalistic.Autorul integreazã în aria sa deinvestigaþie, cum s-a vãzut, opi-nii uneori divergente, ocoleºtetentaþia unor reabilitãri postumeºi insistã asupra unor idei careplutesc difuz în atmosfera post-decembristã, cu grijã de a se pro-teja împotriva banalitãþii ºi ruti-nei profesionale.

„Cazul Sorescu” este departede a fi elucidat. Asemeni drago-nului din Alca, faimosul sauriandin Insula Pinguinilor, romanullui Anatole France, despre careniciunul dintre cei ce pretindeaua-l fi vãzut nu putea spune cumarãta, pe „instigatorii dâmbovi-þeni” mulþi pretind a-i cunoaºte,dar nu pot spune cine sunt.

Reuºita lui Ion Jianu se aflã îninterviurile cu însuºi Marin So-rescu, pentru cã, a dobândi câte-va ceasuri de convorbire, în fondcu un introvertit, reprezintã operformanþã.

Vio

rel

Pe

niº

oa

rã-S

teg

aru

- P

rote

st

MIªCAREA IDEILOR.Opera unui clasicist:N.I. HerescuDosar coordonatde Mihaela AlbuSemneazã:l Mihaela Albul Liviu Frangal Mãdãlina Strechiel Dan Anghelescul Emil Dumitraºcul Cristina Gelep

Luca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologieLuca Piþu: Istoria unei cioranienetextule de eminescologie

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (201-202201-202201-202201-202201-202), 20), 20), 20), 20), 201515151515

AVANTEXTConstantin M. POPA: Puþinã mitolo-

gie? „Mistere ºi conspiraþii” l 1

MIªCAREA IDEILOR.Opera unui clasicist: N.I. HerescuMihaela ALBU: N. I. Herescu – un sa-

vant român în exil l 3Liviu FRANGA: N. I. Herescu – destin

fãrã moarte l 4Mãdãlina STRECHIE: N. I. Herescu,

clasicistul l 5Gela ENEA: Poeme l 6Scrisori N.I. Herescu cãtre Mircea

Popescu l 6N. I. HERESCU: Milliarium l 7N. I. HERESCU: ªcoala româneas-

cã l 7Emil DUMITRAªCU: N. I. Herescu –

„un om nou în veºmânt clasic” l 8Cristina GELEP: Agonie fãrã moarte

– un roman al exilului ºi al iubirii l 8N. I. HERESCU: Agonie fãrã moar-

te l 9Dan ANGHELESCU: N. I. Herescu ºi

sensurile poeticului l 10

CRONICA LITERARÃMaria DINU: Sesto Pals, Poetul Pra-

pastiei l 11

LECTURIªtefan VLÃDUÞESCU: Neliniºti lu-

cide ºi constructive l 12Cristina GELEP: Poezia ca regulã de

supravieþuire între viaþã ºi moarte l 12Luiza MITU: „Sã mã definesc este cel

mai greu” l 13Anca ªERBAN: Poezia ca zbor cãtre

sine l 13Petriºor MILITARU: Silenþioasa ca-

ligrafie a poetului George Popescu l 13Dan IONESCU: Europa vãzutã de un

deschizãtor de drumuri în culturã l 14Mihai DUÞESCU: Maria Vaida - Po-

vara luminii l 14

ARTEMihaela VELEA: Visual eclectic show

l 15Gabriel BRATU: Un om, un artist, un

dascãl – Ovidiu Bãrbulescu l 15Geo FABIAN: Haydn redivivus l 16

SERPENTINEAdi George SECARÃ: Portret de fiin-

þã psihicã ºi foarte puþin despre „quan-tum entanglement”… l 17

Ion MUNTEANU: Despre liniºtea „pã-durii” româneºti din Italia: un autor ita-lian ºi un traducãtor român, într-un pro-iect cultural de mare însemnãtate l 18

Ioana REPCIUC: Noi alegeri ºi provo-cãri în etnologia slavã l 19

CETATEA POEZIEIAnca ªERBAN: Poeme l 20Lorena Pãvãlan STUPARU: Citeºte-mi

dacã se lasã întunericul l 21

IN MEMORIAMLuca PIÞU: Istoria unei cioraniene

textule de eminescologie l 22

CRONICA IDEILORNicolae MARINESCU: Statul ºi revis-

tele de culturã l 23Mihai GHIÞULESCU: De ce o Croni-

cã de Cotroceni? l 23

UNIVERSALIAPatrick WALDBERG: Suprarealis-

mul. În cãutarea punctului suprem (II)l 24

NNNNNrrrrr..... 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (201-202201-202201-202201-202201-202))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201515151515 Casa de Culturã „Traian Deme-trescu” a organizat pe 23 aprilie2015 – când s-a sãrbãtorit Ziua

Mondialã a Cãrþii ºi a Drepturilor de Au-tor –, între orele 16.00 ºi 17.00, la Galeria„Vollard” a instituþiei, cea de-a treia întâl-nire din cadrul proiectului „Citim la TRA-DEM!” iniþiat de Luiza Mitu. Scopul aces-tuia este de a promova, în rândul tinerilor,lectura ºi discuþiile libere, pornind de lasubiectul unei cãrþi. De aceastã datã, s-adezbãtut volumul de versuri al lui AndreiHuþuleac: poeziilaprimamânã (Editura„Karth”, 2014), de cãtre studenþi ai Facul-tãþii de Litere din Craiova: Corina-Agna-na Pasãre (Secþia Românã-Francezã, anulI), Ionela Nica (Secþia Românã-Francezã,anul I), Cosmina Bejenaru (Secþia Româ-nã-Germanã, anul I). Coordonatorul dis-cuþiilor libere a fost poetul Petriºor Milita-ru. Ca de obicei, intrarea publicului a fostliberã. Vã prezentãm în rândurile de maijos un rezumat al discuþiilor care au avutloc pe marginea cãrþii.

Viaþa lui Andrei Huþuleacvãzutã prin propriile poeme

Andrei Huþuleac, poet ºi actor gã-lãþean este un tânãr talentat, cea fost numit de publicaþiile elec-

tronice „o tânãrã speranþã a teatrului ro-mânesc” sau chiar „o revelaþie a scenei”.Pentru el, poezia este o modalitate de eli-berare, iar teatrul este o formã de priete-nie. poeziilaprimamânã este volumul sãude debut, în care transpune diferite situa-þii din realitate ºi, ca în cazul oricãrui bãr-bat, femeia ocupã un loc special în acestesituaþii de viaþã. Temele abordate de Hu-þuleac sunt: dragostea, moartea, timpul,natura, alcoolul etc. Din diferitele eveni-mente personale, poetul selecteazã anu-mite întâmplãri pe care le considerã rele-vante ºi definitorii pentru universul sãuludic: incidente la care participã eternulfeminin ºi care au loc în apartamentul sãu,întâlniri cu oameni care l-au marcat, micialegorii în care apare uneori catwoman.

În incipitul cãrþii sale debut, Huþuleacîºi îndeamnã cititorii sã observe în detaliustructura textelor sale poetice ca în Hip-nozã cu pendul în formã de Huþ, iar lafinal, sã sugereze o posibilã dezamãgire apotenþialului cititor: „în timp ce/ acesta dinurmã (poetul-actor)/se aflã deja într-o partemult mai frumoasã a universului”. Femeia,ca personaj principal al poemelor esteuneori pretext de observaþii uºor psiha-nalitice: „Bãrbaþii trãiesc toatã viaþa/ cuprima femeie pe care au iubit-o, astfel în-cât, îºi proiecteazã propriile iubite dupãchipul ºi asemãnarea acestei iubiri origi-nale (Constatare poeticã). Alteori, eulpoetic se lasã sedus într-o beatificã con-fuzie de asemãnarea femeii cu o pisicãblândã, ºireatã, neînþeleasã (Enciclopediafirii III). Cartea poeziilaprimamânã esteo radiografie a propriei vieþi cu inefabilulºi ironia ei, cu hazardul ºi rutina de carefiecare am avut parte.

nnnnn Corina-Agnana Pasãre

„citim la TRADEM!”cu Andrei Huþuleac

Farmecul scenariilor poeticesemnate de Huþu

Andrei Huþuleac este un tânãr gã-lãþean care, la doar 24 de ani,cocheteazã atât cu actoria, cât

ºi cu poezia. Volumul sãu de debut în po-ezie, poeziilaprimamânã (Editura Karth,Bucureºti, 2014), cuprinde cincizeci depoeme definitorii pentru perspectiva luiasupra vieþii, dar ºi pentru societatea încare trãim cu toþii. Cu toate cã temele abor-date sunt unele clasice – iubirea, cuplul,femeia, bãrbatul, muncitorimea etc. – mo-dul în care ele sunt valorificate þine desensibilitatea contemporanã ºi de un simþneojunimist al ironiei: „Veºnicii mitocaniai asfaltului/ au ºi ei soþiile lor/ copiii lor/se grãbesc ºi ei sã ajungã acasã” (Poeziemuncitoreascã) sau „un þâr de om/ pri-veºte galeº/ cercul de aluat/ din spateleunor ochelari inteligenþi” (Micã observa-þie sub-urbanã). Alteori, cvasi-blagianis-mul hrãneºte trunchiul masculinitãþii poe-tice: „Pielea femeii/ în care palmele mele/vor prinde rãdãcini./ Acesta este singurulpãmânt/ din care vreau sã rodesc.” Un felde „Pe buzele ei calde mi se naºte sufle-tul” (În lan), dar în varianta lui Huþu –dupã cum îl alintã prietenii, detaliu pe careîl aflãm dintr-un poem. Sunt ºi situaþii încare (pseudo)transfigurarea femeii o ia pecãi nebãnuite: „Clujencele astea/ Suntdate dracului/ Terminase litere/ Era litera-tã cum s-ar spune” (Din problemele ne-rezolvate ale bãrbatului singur).

Prin directeþea ºi calma lor cruzime,poemele Andrei Huþuleac corespund deminune sensibilitãþii contemporane care,pe lângã emoþiile specifice genului liric,reuºeºte sã strecoare în discurs o micãdozã de entertainment.

nnnnn Ionela Nica

Huþu ºi eliberareaprin poezie

Andrei Huþuleac s-a nãscut pedata de 7 decembrie 1990 ºi esteun tânãr actor ce s-a remarcat

prin interpretarea din piese ca Sunt o babãcomunistã (2013); el deþine un blog depoezie, intitulat chiar poeziilaprimamânã,unde se confeseazã: „Scriu, cum ºi cândîmi vine sã scriu. Scriu la prima mânã...Scriu pentru mine ca sã mã eliberez.” Vo-lumul sãu de debut reprezintã mici scena-rii extrase din viaþa de zi cu zi, în care pate-ticul ºi ironia se împletesc savuros: „iu-beºte-o sincer – ºi sincer am iubit-o/ cumar fi iubit-o românescul nostru Elvis [...] ºim-am trezit într-o dimineaþã singur cuc”.Sau problemele existenþiale ale bãrbatului(Din problemele nerezolvate ale bãrba-tului singur) care apar ºi în alte poeme:„Egoul meu s-a mãrit/ Chiar sunt un poetnemaipomenit/ Dar cred cã nu a fost nimicînainte de mine”. (Constatare poeticã 2).

Tânãrul poet gãlãþean este martorulpropriei vieþi ºi al propriilor experienþe pecare, din fericire, le transpune cu autoiro-nie ºi umor.

nnnnn Cosmina Bejenaru

Cosmina Bejenaru,Corina-Agnana Pasãre ºi Ionela Nica

9 7 7 1 45 4 2 2 9 0 0 2

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR GENERALDE REDACÞIE

Petriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuDaniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian IrimescuSorina Sorescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (201-202201-202201-202201-202201-202), 20), 20), 20), 20), 201515151515

N.I. Herescu (n. 6 decembrie 1906, Turnu Severin – d. 16august 1961, Zürich), a fost latinist, poet, prozator, eseistºi traducãtor român.

A urmat cursurile Liceului „Carol I” din Craiova, obþinând baca-laureatul în 1924, apoi pe cele ale Facultãþii de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii din Bucureºti, Secþia limbi clasice (1927). A urmat ospecializare la Sorbona (1927-1929), apoi ºi-a luat doctoratul în Literela Universitatea din Bucureºti (1929). A editat ºi condus revista deliteraturã clasicã „Favonius”, apãrutã la Craiova între anii 1926-1928.

A fondat ºi condus Institutul Român de Studii Latine din Bucu-reºti (1937-1945), a fost preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români ºi,din 1940, director al Fundaþiilor Culturale Regale Carol I. În exil, dupã1944, mai întâi în Portugalia, apoi în Franþa, unde s-a stabilit definitiv,N.I. Herescu a colaborat la mai multe publicaþii, fiind animatorul miº-cãrii literare. A fost profesor universitar de latinã, primind recunoaº-terea unor latiniºti de valoare internaþionalã (a coordonat volumul„Ovidiana”, editat la Paris, în 1958, cu ocazia aniversãrii a 2000 de anide la naºterea poetului latin Ovidiu).

operaunui clasicist:N.I. Herescu

Dosar coordonat de Mihaela Albu

Viorel Peniºoarã-Stegaru

Motto: „Nicolae He-rescu a pierdut oferta acel puþin douã catedreuniversitare, în Franþa ºiItalia, din cauza refuzu-lui de a lua o cetãþeniestrãinã. Fiu al ultimuluiMare Ban al Craiovei,gen. Ion Herescu, dintr-o familie anticã, ce se în-rudea cu Basarabii, el nuvoia sã audã de o renun-þare, fie chiar formalã, lablazonul de român.”

Mircea Popescu

Scriitorul, criticul literar,jurnalistul, poetul, tra-ducãtorul, editorul N.I.

Herescu, nãscut în Turnu-Seve-rin în 1906 ºi trecut în nefiinþã –mult prea timpuriu – la Zurich, în1961, a fost, aºa cum ne spuneunul dintre prietenii, colaborato-rii ºi admiratorii sãi din exil, Mir-cea Popescu, „f iu al ultimuluiMare Ban al Craiovei, gen. IonHerescu”, provenind „dintr-o fa-milie anticã, ce se înrudea cu Ba-sarabii”.

Dar motivul pentru care un altprieten ºi admirator, Virgil Ierun-ca, îl numeºte – în Jurnalul sãu,Trecut-au anii... – „profesorul deboierie”, iar referirile la el suntfãcute totdeauna cu deferenþã ºievident respect faþã de cel pecare-l aminteºte permanent ca fi-ind „Profesorul”, nu este numaiascendenþa, ci întreaga activita-te ºi atitudine. De aceea, nu estelipsitã de sens relatarea de cãtreIerunca a unei scene în care, laParis, în 1949, la o întâlnire în careHerescu îl prezintã pe Ieruncageneralului Rãdescu, acesta dinurmã vorbind „rar, cu mari pau-ze”, lãsând sã se înþeleagã cã „nu-ºi vine în fire, de firea oameni-lor”, Herescu „tace mereu”. ªi,mai scrie Ierunca, „niciodatã nul-am vãzut tãcând atât. Un fel deierarhie a tãcerii pluteºte în între-vedere.” (v. Trecut-au anii...Hu-manitas, 2000, p. 88) În subtext,cititorul ghiceºte consonanþa despirite a celor doi, ambii trãind„sensul exilului ca spaþiu de re-gãsire româneascã”.

Profesorul N.I. Herescu se

nnnnn MIHAELA ALBU

N. I. Herescu – un savantromân în exil

nãscuse însã în spaþiul oltenesc,pe care l-a cinstit printr-o impli-care totalã în domeniul literar, alafirmãrii culturale pe mai multeplanuri. Oraºul naºterii era aºa-dar Turnu-Severin1 , dar cursuri-le liceului le-a urmat în Craiova laprestigiosul liceu „Carol I”, pen-tru ca mai apoi sã se înscrie laFacultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii din Bucureºti, sec-þia de limbi clasice, sã fie trimis lao specializare la Sorbona, iar stu-diile doctorale sã le urmeze tot laUniversitatea din Bucureºti.Dupã absolvire, îºi va începe ca-riera de profesor la Liceul „Gh.Lazãr”, dar în scurt timp va urca,pe rând, toate treptele universi-tare, devenind titularul Catedreide limba ºi literatura latinã a Uni-versitãþii bucureºtene.

Chiar dacã a trãit pânã la ple-carea din þarã în capitalã, se poa-te spune cã oraºul studiilor licea-le a însemnat rampa de lansare aviitorului scriitor, traducãtor ºieditor. Legãtura cu Craiova s-amanifestat pe mai multe planuri.El afost, alãturi de prietenii T.Pãunescu-Ulmu ºi de Radu Gyr,unul dintre redactorii care vorconduce revista Flamura, o re-vistã despre care dã mai multeinformaþii poetul Radu Gyr învolumul sãu de memorii, intitulatCalendarul meu: „Revista, cu uncaracter tradiþionalist uºor con-turat, fusese întemeiatã cu vreodoi ani înainte (1922, n.n.) de cã-tre Radu Bardeº (ConstantinÞencovici)/.../ Spre sfârºitul ve-rii lui 1924, Radu Bardeº s-a ho-tãrât sã schimbe atât colaborato-rii, cât ºi profilul publicaþiei. Aconstituit aºadar un nou comitetde redacþie, chemând, spre reîm-prospãtarea Flamurii, trei tineriinimoºi, aprinºi de flacãra sacrã aliteraturii: T. Pãunescu-Ulmu, ab-solvent al primului an al Facultã-þii de Litere ºi colaborator la Ra-muri, ºi doi recenþi bacalaureaþi,N.I. Herescu ºi Radu Gyr, toþi cra-ioveni entuziaºti ºi „bãtãioºi”.Reapãrând în toamna lui 1924,sub noua conducere, revista aadunat în jurul ei ºi alþi colabora-tori olteni, vibrând de acelaºielan, dârji ºi intransigenþi în ati-

tudinea lor tradiþionalistã: C. Ni-colaescu-Plopºor, folclorist ºi vi-itor emerit arheolog, Ion HoriaRãdulescu, istoric ºi „critic” lite-rar, Mihail Drumeº, romancierulde mai târziu, poeþii T.N. Paulianºi C. Zancu (C. Floriþã).” (v. RaduGyr, Calendarul meu. Prietenii,momente ºi atitudini literare, ed.Ex Ponto, 2001, p. 42) Memoria-listul continuã ºi cu alte detaliiprivind revista Flamura, dar, de-sigur, nu este locul sã le mai con-semnãm aici.

Legãtura cu Craiova s-a mate-rializat apoi în înfiinþarea, împre-unã cu C.S. Nicolaescu-Plopºorºi T. Pãunescu-Ulmu, a revisteiSuflet românesc. Iatã ce poves-teºte acelaºi Radu Gyr despreapariþia acestei publicaþii: „Gru-pul redacþional al Flamurii n-adurat însã prea mult în compo-nenþa sa din toamna lui 1924. N-au trecut nici doi ani ºi Ulmu, aliatcu Herescu, s-au rupt de grupa-re, în temeiul unor pretinse prin-cipii literare ce n-au fost respec-tate de directorul publicaþiei,Radu Bardeº. /.../ rebelii conde-ieri au înfiinþat altã revistã, Sufletromânesc, cu o existenþã limitatãla douã sau trei numere apãrute,în pofida colaborãrii lui Ion Pillatºi a subvenþionãrii de cãtre viito-rul arheolog.” (v. op. cit., p. 90)Dupã câteva numere, însã, revis-ta se va uni cu publicaþia Nãzuin-þa, sub denumirea Nãzuinþa ro-mâneascã.

În 1926, Herescu va înfiinþa înCraiova revista Favonius, care,mai târziu, se va contopi cu re-vista Orpheus (publicatã în Bu-cureºti, din 1925, de cãtre N.I.Herescu ºi câþiva dintre cei maiimportanþi profesori ai sãi: I. Va-laori, D. Evolceanu, D. Burileanuºi G. Murnu) – sub denumirea deRevista clasicã, ca publicaþie aInstitutului Român de Studii La-tine, cãruia tot Herescu îi pusesebazele.

Între 1927-1928, împreunã cuprietenul sãu T. Pãunescu-Ulmu,va conduce o altã revistã craio-veanã, Pleiada, revistã „pentrupoezie, criticã ºi ideologie”, avân-du-i drept colaboratori ai publi-caþiei pe Vasile Voiculescu, pe

Ion Pillat ºi Aron Cotruº. Împre-unã cu primii doi, statornici prie-teni, va edita în 1934 o revistã tri-mestrialã cu acelaºi titlu, din careva apãrea însã un singur numãr.

De oraºul Craiova se va legade asemenea ºi debutul de scrii-tor al lui N.I. Herescu, acesta pu-blicând un Sonet, precum ºi poe-ziile Scrisoare pentru Minodoraºi Rondelul Primãverii în revis-ta Nãzuinþa, publicaþie condusãde Elena Farago, Dongorozi ºi Al.Popescu-Telega. Debutul edito-rial va fi tot cu poezie, în 1926, cuvolumul intitulat Cartea cu lu-minã, în care, aºa cum va remar-ca mai târziu profesorul Emil Du-mitraºcu în micromonografia pecare i-o va consacra în 1984, tâ-nãrul poet „ºi-a concentrat întrea-ga energie liricã în vederea editã-rii volumului cu titlu generic Car-tea cu luminã.” Acestui volum ise va adãuga, tot în 1926, Bas-mul celor patru zodii.

Cum pasiunea pentru studiileclasice, pentru poezia latinã îl vaurmãri toatã viaþa, mãsura talen-tului sãu literar îl va da în tradu-cerile din lirica latinã ºi greacã,specialistul în limbi clasice reu-

ºind sã toarne în vers românescmodern lirica lui Horaþiu ºi Catul,dar ºi, împreunã cu Ion Pillat,poezia lui Frances Jammes.2 Oaceeaºi preocupare o vom gãsimaterializatã în studiul „Poeþiiantici în româneºte”, publicat ini-þial în Favonius ºi reluat în volu-mul Pentru clasicism.Fapte.Idei. Oameni (ed. Ramuri, Craio-va, 1937), precum ºi Limba lati-nã. Îndrumãri, sfaturi practice(1930), Caete clasice (1941), Bi-bliographie de la littérature la-tine (1943), Bibliografia clasicãîn România (1943), Catullo /Roma, 1943), La Poésie latine.Etude des structures phonéti-que, Paris, 1960.

*Înþelegând cã rãmânerea în

þara ocupatã ar fi însemnat pier-derea libertãþii, N.I. Herescu pã-rãseºte România (în 1944) ºi trã-ieºte în exil pânã la moartea saprematurã (1961). Dar perioadaexilului nu va însemna o îndepãr-tare de la preocupãrile din þarã,ci, din contrã, o continuitate. Aînceput prin a preda limba latinãla Universitatea din Lisabona


Motto: „Opera ºtiinþificã ºiliterarã a lui Herescu aparþine,pânã la ultima ei fibrã, culturiiromâne, indiferent unde ea a fostscrisã ºi tipãritã, ºi în ce limbã.”

Liviu Franga

Douã sunt, privind ansamblul operei, compartimentele distincte

care o alcãtuiesc: creaþia ºtiinþifi-cã ºi creaþia literarã ale lui N. I.Herescu. Ele s-au afirmat, prac-tic, simultan ºi tot în simultanei-tate au jalonat ºi au dublat exis-tenþa creatoare a autorului. Pen-tru primul domeniu creativ, sino-nimul termenului definitoriu poa-te fi p a s i u n e a, ºi anume, maiexact, pasiunea luptãtorului –pentru o idee ori mai multe – carese aruncã, aplecat peste spadã ºisuliþã, cu ardoare în vâltoarea lup-tei.

Pentru cel de al doilea dome-niu creativ, dispãrând, cel puþinîn aparenþã, teritoriul luptei cu ad-versarul de idei, cu contraopinen-tul, dispãrând, deci, spaþiul directcombatant, ardoarea se conver-teºte într-un alt gen de bãtãlie.Aceea dusã cu armele cuvintelorpentru cucerirea expresiei litera-re poe(ma)tice, pentru finalul ca-rierei de scriitor. Lupta de ºi pen-tru idei se metamorfozeazã,aproape insesizabil, dar, pãstrân-du-ºi aceeaºi puritate a ardorii,în bãtãlia cu ºi pentru cuvânt.Sinonimul ardorii devine, cred, înacest caz, p a t o s u l, unul prinexcelenþã liric. /.../

Trei sunt operele care, în for-mulã editorialã definitivatã deautorul lor, delimiteazã câmpulbãtãliei purtate de savantul ro-mân pentru clasicism – în ultimãesesnþã, o pledoarie globalã rãs-picatã, dar nu vehementã, nicipateticã, în favoarea reîntoarce-rii spre fundamentele viziunii,calme ºi echilibrate, despre exis-tenþã ºi toate laturile ei. /.../ Aces-te opere, având o unitate tot atâtde adâncã, pe cât este de vizibi-lã, sunt de plasat în cadrul istoricîn care au fost concepute ºi pu-

N. I. Herescu –destin

fãrã moarte

opera unuiclasicist:

N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu

(1947-1948). Stabilit apoi în Fran-þa, a colaborat cu Mircea Eliadela editarea primei reviste literarea exilului românesc, Luceafãrul,(1948-1949) ºi a revistei Uniunearomânã (1948-1950). Colaborea-zã totodatã la multe dintre publi-caþiile româneºti – Revista Scrii-torilor Români, Caete de dor,Românul, Cuget românesc, În-ºir’te mãrgãrite, Destin, ActaPhilologica º.a. Articolele dinexil au fost adunate în 2004 decãtre Nicolae Florescu într-unvolum intitulat Dreptul la ade-vãr, structurat pe trei capitole:articole politice, articole cultura-le, articole literale ºi memorialis-tice. „Habeas animam“ (Fii stã-pîn pe sufletul tãu!), ne spuneunul dintre cercetãtorii cunoscuþiai exilului românesc, Florin Ma-nolescu, „a fost cuvîntul de ordi-ne pe care Herescu l-a avut învedere în cazul celor mai multearticole semnate de el din 1948pînã în 1961, în câteva dintre celemai importante publicaþii perio-dice ale exilului românesc”. Mir-cea Popescu, unul dintre impor-tantele personalitãþi ale exilului,va aprecia cã „a fost unul din pro-motorii ºi fondatorii SocietãþiiAcademice Române, pe care aonorat-o la toate congresele cuprezenþa sa aristocraticã de maresavant ºi de fin literat.” Între1951-1957, Herescu va colabora,sub direcþia lui Marcel Fontaine,la Radiodifuziunea Francezã, sec-þia de limba românã, cu câte douãcronici sãptãmânal. „Paginileacestea vor trebui publicate într-o zi – scria M. Eliade – nu numaipentru valoarea lor literarã ºi po-liticã, ci ºi pentru cã ele constitu-iesc una dintre cele mai viguroa-se ºi mai documentate apãrãri ºiilustrãri a latinitãþii noastre.” Darcea mai importantã contribuþie petãrâmul studiilor clasice o va daN.I. Herescu prin coordonareavolumului Ovidiana. Recherchesur Ovide (Les Belles Lettres,Paris, 1958), volum editat cu pri-lejul aniversãrii a 2000 de ani dela naºterea poetului latin ºi la careau colaborat specialiºti de valoa-re din mai multe þãri din Europa,Statele Unite ºi Canada, precumºi români din exil (S. Lambrino,Dinu Adameºteanu º.a.) Despreacest volum, Florin Manolescuva aprecia cã, alãturi de altelesemnate de Mircea Eliade, Alex.Busuioceanu, Eugen Coºeriuº.a., „Ovidiana lui Herescu faceparte din reþeaua celor mai impor-tante borne identitare ale tuturorromânilor din exil.” (v. art.. cit.din Viaþa româneascã)

Tot în exil, activitatea de con-ferenþiar a lui N.I. Herescu a fost,de asemenea, una dintre cele maiprestigioase. „E cu neputinþã sãînregistrãm nenumãrata serie deconferinþe, þinute de Herescu la

Universitãþile din Germania, Spa-nia, Portugalia, Elveþia, Anglia,Franþa, Italia, ori la congrese in-ternaþionale, ca acelea consacra-te, în anii din urmã, lui Ovidiu, laSulmona, ºi lui Cicero, la Roma”,va consemna ºi Mircea Popescuîn portretul pe care i-l va face înRevista Scriitorilor Români. (nr.1/ 1962)

*Am cugetat îndelung asupra

titlului articolului de prezentare aacestui savant român, care s-abucurat de preþuirea ºi respectulcolegilor de generaþie. Iniþial, îlalesesem pe cel din Jurnalul luiIerunca, deoarece cuvintele aces-tuia acoperã, simbolic, o structu-rã intelectualã ºi moralã emble-maticã.

Mai mult, nu trebuie uitat cã,pentru ºtiinþa sa în câmpul stu-diilor clasice, dar ºi pentru þinutasa moralã, N.I. Herescu a fost alesdrept dascãl de latinã la clasa„marelui Voievod Mihai”, viitorulrege Mihai I.

L-au admirat, în þarã, cei cucare a pornit, încã de timpuriu, înlaborioasa muncã de editare depublicaþii – dintre aceºtia, RaduGyr arãtându-l a fi fost la tinereþe„mândru ºi agresiv în atitudini,logvace ºi zeflemitor, îndrãgostitînsã de clasicii latini /.../, dinamic,inteligent ºi þanþoº în alurã”,având „darul de a rãzbate pretu-tindeni ºi de a cuceri calde sim-patii.” L-au preþuit profesorii sãide la Universitatea Bucureºti, l-au admirat scriitorii, Ion Pillat fi-ind unul dintre aceºtia, dar ºi Va-sile Voiculescu ori Aron Cotruº.ªi, astfel, nu întâmplãtor a fostales în mai multe rânduri preºe-dintele Societãþii Scriitorilor Ro-mâni. N.I. Herescu s-a bucurat deasemenea de aprecierea unor im-portanþi oameni politici, genera-lul Rãdescu fiind doar unul din-tre aceºtia.

L-au admirat, în exil, confraþiîntru scris, ei înºiºi scriitori orisavanþi care îºi fãcuserã un re-nume în þãrile de adopþie – Mir-cea Eliade, Eugen Lozovan, Mir-cea Popescu, Alexandru Busuio-ceanu. Dintre amintirile pe careei le-au pãstrat despre cel plecatprea devreme alegem câteva fra-ze pe care le-a consemnat Mir-cea Eliade în memoriile sale:

„Nu voi uita niciodatã cum l-am întâlnit în vara anului 1944, laLisabona. Elegant, surâzãtorr cupardesiul pe braþ, fericit cã-ºi re-gãseºte prietenii. Pe un aerodromgerman (la Stuttgard, 9 aug.

1944), avionul cu care venise dinþarã fusese bombardat ºi arsese.Îi arseserã toate bagajele – ºi toa-te manuscrisele, hârtiile ºi banii.Dar n-a vorbit niciodatã de aceas-tã catastrofã, care-l silise sã-ºiînceapã exilul fãrã bani ºi fãrãhaine, doar cu un pardesiu pebraþ. ªi mai puþin de un an în urmã,în trenul care-l ducea la Paris, i s-a furat valiza în care-ºi adunasetoate fiºele ºi manuscrisele la carelucrase în Portugalia. A pierdutcâteva mii de fiºe pt. cartea pecare o pregãtea./.../ A acceptat ºiaceastã pierdere bãrbãteºte, ridi-când din umeri ºi zâmbind. Erasingurul dintre noi care ºtia sã-ºi stãpâneascã destinul.”

N.I. Herescu – un „destin fãrãmoarte”! Acesta este titlul alesde profesorul de limbi clasice Li-viu Franga pentru un volum apã-rut la editura Muzeului Literatu-rii Române, prin care sunt resti-tuite cititorului contemporanmare parte din studiile savantu-lui, „profesor de boierie” pentrucei de ieri ºi de astãzi.

1 Credem cã nu e lipsit de inte-res faptul cã a publicat la Paris, în1960, romanul L’Agonie sans mort,sub pseudonimul Ch. Severin. Ver-siunea româneascã o datorãm Cor-neliei ªtefãnescu, publicatã în 1998,1999.

2 Despre statornica prietenie ºicolaborare cu Ion Pillat aflãm câtevadate tot din memoriile lui Radu Gyr,precum ºi din cele ale lui Dinu Pillat.Iatã ce scrie Radu Gyr: „Împreunãcu T. Ulmu ºi N.I. Herescu – tustreiredactori ai revistei craiovene Fla-mura – am fost de nenumãrate orioaspeþii afabililor amfitrioni, în casaoricând primitoare, la pasionante dis-cuþii referitoare la o mai bunã orien-tare a literaturii române, în sensulunui tradiþionalism de structurã cla-sicã, nesulemenit de superficialul ºidulceagul sãmãnãtorism iorghist ºiopus exceselor modernismului ma-lignizat prin aºa-zisele curente deavangardã. Aºezaþi în fotolii comodeîn faþa unei ceºti cu cafea sau cu ceaiºi-nvãluiþi parcã într-o tandreþe fa-milialã, consumam lungi seri de toam-nã ºi de iarnã în comentarii fierbinþi,în fel de fel de proiecte literare ori înrecitãri de poeme. Mai ales Pillat sesimþea cucerit, împrospãtat sufleteº-te, lângã noi, dârjii, impetuoºii „ju-veþi”./.../ Cu uºoara-i grasiere în ros-tire, autorul Grãdinii între ziduri necitea ultimele-i poezii, izvorâte dinneistovita lui inspiraþie, eu declamampasagii întregi din Toamne-le meleolteneºti, Herescu – student la lim-bile clasice – scanda horaþiana odã aTaliarhului, în timp ce Ulmu medita,neînduplecat, la o artã poeticã „ro-bustã” ca un trunchi de gorun de lapoalele Parângului.” (op. cit., p. 121)

(Urmare din pagina 3)

blicate, cât ºi în afara lui. Eºalo-nate editorial între anii 1937 ºi1941, chiar dacã elaborate parþialcu un deceniu ºi mai bine înain-te, Milliarium I-II ºi Caete clasi-ce poartã amprenta spiritualã afinalului unicei belle époque in-terbelice, deschizându-se simul-tan sprea actualitatea contempo-ranã imediatã. /.../ În fiecare din-tre aceste opere – cu o genezãseparatã pentru cele douã volu-me din Milliarium, în pofida apa-riþiei lor comune în 1941 –, voceacelui care intervine în text ºi carese aude ºi din fundal, din spatelelui, este în plinã gestualitate po-lemicã la adresa contemporanei-tãþii, inclusiv internaþionale. /.../

Fãrã îndoialã, primul tabloudeschizãtor al Milliarului /.../aduce luminile teoretice necesa-re înþelegerii întregului demersviitor, ca într-un veritabil mani-fest programatic – ceea ce, înfond ºi este, întrucât ambele tex-te ale secvenþei iniþiale nu suntaltceva, cum le aratã, de altfel, ºinumele (Cuvânt înainte la revis-ta Favonius ºi Cuvânt înainte laRevista Clasicã) decât progra-mele de lucru cu care porneau ladrum cele douã reviste interbeli-ce, în 1926 ºi, respectiv, 1929. /.../

Cel de-al doilea tablou, Poeþiiantici în româneºte, subdivizatºi el în patru scene explicit nume-rotate, este consacrat familiarizã-rii cititorului român nespecialistcu universul literar antic clasic,atât grecesc cât ºi latin, prin in-termediul unicului isntrumentposibil, azi, de contact intercul-tural, care este traducerea.Aceasta din urmã are, în viziu-nea foarte modernã a savantuluiumanist, nu doar o funcþie decunoaºtere, ca urmare a sistemu-lui sãu de mediere, ci ºi una deformare complexã, intelectual-es-teticã ºi, nu mai puþin, eticã: „Defapt, ceea ce pretindem nu maieste traducere, ci transpunere.Traducere înseamnã exactitate.Transpunere înseamnã exactita-te ºi poezie.”

Opera ºtiinþificã ºi literarã a luiHerescu aparþine, pânã la ultimaei fibrã, culturii române, indiferentunde ea a fost scrisã ºi tipãritã, ºiîn ce limbã. (În parantezã fie spus,N.I. Herescu anticipeazã, înaceastã privinþã, dar la o scarãredusã temporal, destinul unorcorifei ai modernitãþii româneºtidin ultimul secol încheiat, precumCioran, Ionesco sau Eliade). Pânãla instalarea regimului bolºevicdin noua republicã – regim care adus un rãzboi personal cu studii-le clasice ºi cu învãþãmântul derpofil –, aceastã operã a repre-zentat expresia triumfului în cul-tura literarã româneascã a con-ºtiinþei latinitãþii ºi romanitãþiinoastre, a apartenenþei poporu-lui român, a limbii ºi culturii salela temelia civilizaþiei europene.

(Fragmente din studiul intro-ductiv la vol. Destin fãrã moar-te, Editura Muzeului LiteraturiiRomâne, 2011)

nnnnn Liviu FrangaViorel Peniºoarã-Stegaru


N. I. Herescu a fost înprimul rând un clasi-cist ºi unul dintre fon-

datorii studiilor greco-latine înRomânia. „Destinul fãrã moarte”1

al lui N. I. Herescu s-a încadrat în„triologia militantã” (apud L. Fran-ga) a operelor sale fundamenta-le: Pentru Clasicism, Caete Cla-sice ºi Milliarium. Noi propunemo altã încadrare a operei ºi a vieþiicelui mai de seamã dintre soldaþiicauzei clasiciste, N.I. Herescu,care nu o contrazice pe a domnu-lui profesor Liviu Franga, dincontrã, credem noi, cã o comple-teazã.

Astfel, în opinia noastrã, N. I.Herescu a fost o personalitatetrivalentã în domeniul studiilorclasice, fiind în acelaºi timp: I.militant pentru cultura clasicãgreco-latinã II. profesor de stu-dii clasice ºi III. fondator de in-stituþii de culturã clasicã.

I. Clasicitul militant

N. I. Herescu a fost unul din-tre puþinii jurnaliºti de formaþieclasicã care a fondat, susþinut ºicondus reviste precum Favo-nius, Orpheus, Ausonia, primeledouã contopite mai apoi în Re-vista Clasicã. Periodicele au fostºi cele mai eficiente arme ale pro-pagãrii culturii greco-latine înrândul celor interesaþi, benefici-ind ºi de talentul de poet fonda-torului. Cicero a fost cel care l-ainspirat în opera sa publicisticã,considerat „figura cea mai proe-minentã a culturii romane”2 . In-clusiv numele primului volum deeseuri al lui N. I. Herescu estePentru Clasicism, în maniera dis-cursurilor lui Cicero (Pro Milo-ne, Pro Archia poeta etc.) el fi-ind, la rândul sãu, avocatul cau-zei/ºtiinþei greco-latine. VolumulPentru clasicism conþinea defapt teoriile ºi convingerile luisale despre valoarea ºi utilitateastudiilor clasice. Volumul Millia-rium îi continuã susþinerea cau-zei, precum ºi concepþiile din Pen-tru Clasicism.

Lupta lui N. I. Herescu pe fron-tul studiilor clasice începe cu re-vista Favonius, al cãrui nume, aºacum el însuºi ne spune, însemna„vânt de primãvarã” sau Zefirul.Numele revistei era astfel menitsã topeascã zãpada din domeniulstudiilor greco-latine din cadrulsocietãþii româneºti interbelice.Învãþãmântul clasic, ce fusesemarginalizat, era astfel apãrat decãtre N. I. Herescu. Justificarea

N. I. Herescu, clasicistulexistenþei aceste reviste ne-o ar-gumenteazã chiar în prefaþa vo-lumului Pentru Clasicism: „Cla-sicismul pentru actualitate” fun-damenteazã de fapt manifestulprogram al revistei Favonius.(Apud N. I. Herescu Pentru Cla-sicism, Prefaþã, Craiova, EdituraRamuri, 1937)

În lupta sa, N. I. Herescu îºiatrage profesorii, ceea ce îl moti-veazã sã punã bazele unei noireviste cu aceeaºi tematicã ºi anu-me Orpheus, fondatã ºi ea tot laCraiova. Aceastã nouã publica-þie avea o apariþie mult mai con-sistentã ºi regulatã „fiind stipen-diatã de Ministerul Instrucþiunii”.(ibidem) Publicistul clasicistcompara cele douã reviste, mani-festându-ºi preferinþa pentruFavonius, consideratã ca fiind înpostura „Cenuºãresei din poves-te: un numãr de pagini mai redus,o înfãþiºare mai modestã ºi datede apariþie mai niciodatã respec-tate, fiindcã Dumnezeu ºtie cumreuºeam sã o plãtesc” (ibid.) pecând Orpheus „avea o mie decalitãþi ºi un cusur: era rece.”(ibid.) Scopul revistei Orpheusera acela de a „rãspândi în marelepublic, ºi mai ales printre tineriiºcolilor secundare ºi superioare,cunoºtinþe solide despre toatedomeniile Clasicismului greco-latin ºi de a stimula interesul lorpentru aceste studii.” (v. Cuvântînainte la Revista Clasicã) Celedouã reviste sunt unite într-unasingurã ºi anume în Revista Cla-sicã în ianurie 1929, dupã ce în-tre 1926-1928 revistele Favoniusºi Orpheus au fost publicate si-multan de cãtre profesorul craio-vean. Scopul Revistei Clasice eraacela de a augmenta „activitateaîntr-un domeniu pe care lumea îldesconsiderã”. (ibid)

Pentru Clasicism începe cu oprefaþã în care N. I. Herescu îºielogiazã profesorii, mari persona-litãþi ai culturii clasice din Româ-nia, precum: I Valaori, D. Evolcea-nu, D. Burileanu ºi G. Murnu. Totîn prefaþã ne sunt dezvãluite ºimotivaþiile luptei sale pe frontulclasicist, care sunt „acþiuni des-tinate sã înfrunte adversitatea ºinepãsarea, coalizate împotrivaClasicismului.” (v. Prefaþa laPentru Clasicism, ediþia I)Aceastã primã lucrare fundamen-talã este structuratã pe ºase maricapitole: Articole program, Ac-

tualitatea Clasicismului (de fapto pledoarie pentru „interesul pecare Clasicismul îl mai poate re-prezenta pentru culturã, pentrueducaþie, pentru viaþã”), Tradu-cerile surselor clasice („fiindcãtraducerile formeazã punctul decontact între Clasicism ºi marelepublic”), Rolul de tipar „etern”pe care Clasicismul îl are în„arta scrisului”, Apãrarea Oc-cidentului. Cartea se încheie cuun capitol dedicat marilor perso-nalitãþi clasice sau cu preocupãriclasice ale momentului sãu: V.Pârvan, Papacostea, Iuliu Valaori– cel mai preþuit de cãtre N. I.Herescu, „de-o pasiune fãrã egal,cu care el a animat, o viaþã întrea-gã, disciplina noastrã.”(ibid.)

Toate paginile volumului suntde fapt definiþii ale Clasicismuluicare „înseamnã tinereþe, ele estepururi tânãr”, înseamnã „emoþie”,are o „tãrie formidabilã”, este într-o „veºnicã devenire”, „este unprincipiu generator pentru litera-turã ºi educaþie deopotrivã”,„Clasicismul noi îl socotim nunumai o ºtiinþã, ci o disciplinãeticã ºi esteticã, cu rol cardinal înînvãþãmânt”, Clasicismul are o„valoare eticã, esteticã ºi peda-gogicã”, el „este o valoare mora-lã prin disciplina ordinii ºi a ierar-hiei...prin sentimentul de armonieºi de echilibru”, „a legiferat înordinea frumosului”, „face selec-þie spiritualã” a unor „oameniadevãraþi”. Clasicismul este im-portant ºi pentru traducerile dinautorii antici pe care le descrie ca„miracolul acestei trasnfuzii desânge, de viaþã, de suflet: o lim-bã într-o altã limbã.” Traducerilesurselor clasice trebuie sã deþi-nã: „exactitate, poezie”, „meto-dã”, tocmai „pentru reîntinerireaClasicismului”, cultura clasicãgreco-latinã fiind perenã prin „tra-diþie” ºi „valori universale”, esteo culturã „vie” ºi „fecundã”, esteo „culturã a elitelor”, elite care audus la propãºirea lumii. Culturalatinã, ca model, este, de fapt,soluþia pentru supravieþuireaRomânei deoarece „de câte oriarborele românesc ºi-a înfipt rã-dãcinile în pãmânt latin, de atâ-tea ori a înflorit ºi a dat roade.”(ibid.)

Clasicismul militant constinuãcu Milliarium sau cu ediþia a II-a la Pentru Clasicism, care aug-menteazã pledoaria pentru studii-le clasice în douã direcþii: popu-larizarea ºtiinþei studiilor clasiceºi crearea de instrumente pentrupropagarea acestei ºtiinþe. Ast-fel, ne oferã noi definiþii ºi valoriale clasicismului greco-latin, mo-tive suficiente pentru care trebu-ie sã fie studiat: „Clasicismul in-tereseazã pe omul de totdeauna”,„este o formã de culturã grea”este „poezie”, „vis”, „viaþa îndublu: fantezie ºi realitate”, este„tinereþe”, „ambiþie”, „curiozita-te”, „nedeterminare”, „valoareuniversalã”, „actualitate”, el este„pentru minþi, pentru inimi, în eter-nitate”. (v. Milliarium, „Necesi-tatea Clasicismului” din ediþiaîngrijitã de Liviu Franga)

II. Clasicistul profesor

N. I. Herescu a fost în primulrând un profesor de studii clasi-ce, specializat mai ales în litera-tura latinã (lirica). Din postura deprofesor a fondat ºi revistele

amintite mai sus. Ca profesor, N.I.Herescu are o operã fundamen-talã: Caete clasice, carte didacti-cã, conceputã în douã pãrþi: I.Literare ºi filosofice (un fel deistorie a literaturii latine) ºi II.Politice, sociale ºi economice(un curs de civilizaþie romanã). Înprima parte, profesorul analizea-zã lirica latinã prin principalii sãireprezentanþi: Catul, Vergiliu,Horaþiu ºi poetul elegiac Ovidiu.Dupã lirica latinã, se opreºte asu-pra lui Cicero pe care îl considerã„cel mai mare orator al latinitãþii”,deoarece acesta a avut „doctri-nã, naturã, practicã ºi ºcoalã.”Romanul greco-latin este ºi el stu-diat prin Satyricon, considerat„amestec de poezie ºi prozã”, fi-ind un „roman satiric ºi un romande moravuri.” Urmãtorul prezen-tat, în acest veritabil curs de is-torie a culturii latine (Caete cla-sice) este Titus Livius, conside-rat „istoricul moralist”, deoarece„istoria romanã a lui Titus Livius(este) o istorie a moralei romane,a curajului, a pietãþii, a dreptului,a sentimentului de onoare, adicãa marilor virtuþi”. (ibid.) Capito-lul I Literare ºi filosofice se în-cheie cu prezentarea filosofuluiSeneca, „un gânditor moderncare, pentru vremea lui a ajuns larezultate extraordinare” ºi cu uneseu despre Fericirea în filoso-fia anticã, de fapt un studiu com-partist între filosofia greacã cucea romanã ºi cu cea creºtinã, N.I. Herescu concluzionând cã: „Fi-losofia anticã avea deci un senspractic: era o filosofie pentru omºi pentru viaþã.”

Partea a II-a Politice, socialeºi economice este de fapt un cursde civilizaþie romanã ºi este struc-turat pe urmãtoarele subcapito-le: A. Cicero, ca om politic; B.Guvernãmântul Romei anticecare în opinia maestrului se bazape trei mari factori: „1. ideea deordine, 2. ideea de autoritate, 3.ideea de drept” (Caete Clasice,partea II Politice, sociale ºi eco-nomice ); C. Alegerile în antichi-tate, un studiu comparatist deºtiinþã politicã între sistemul de-mocraþiilor greceºti ºi sistemulrepublicii romane; D. Bugetulroman, un veritabil studiu de eco-nomie anticã romanã; E. Bugetulroman, care continuã studiuleconomiei romane cu implicaþiilesale profunde în politica romanã;F. Agricultura în Antichitate, încare N. I. Herescu face un cursde economie agrarã compartã; G.Refromele agrare în istoria Ro-mei – un studiu de ºtiinþe politi-ce, analizând revoluþiile care auavut loc în Roma datoritã lipsei„echilibrului repartiþiei” terenuri-lor, care a produs o adevãratã re-structurare socialã a Cetãþii eter-ne; H. Iustinian – este ultimaparte din capitolul II Politice,sociale ºi economice, dar ºi avolumului de Caete clasice, Ius-tinian fiind considerat „ultimulmare împãrat roman” care a fostîn primul rând „cuceritor, legisla-tor ºi constructor” fondând cuadevãrat „un stat, o credinþã, olege”.

III. Clasicistul fondator

N. I. Herescu a fost ºi un fon-dator de instituþii de culturã cla-sicã, dintre care cele mai impor-tante le considerãm, pe de-o par-

te Revista clasicã, precursoareaactualei reviste Studii clasice, iarpe de cealaltã parte Institutul deStudii latine, precursorul Insti-tutului de Studii Clasice de as-tãzi. Dacã Revista clasicã a fostfondatã în anul 1929, Institutulde Studii latine a fost înfiinþatde cãtre N. I. Herescu în anul 1937cu „filiale ºi secþiuni în þarã, iardin 1938 cu un „buletin” pro-priu.”3 Acest Institut era similarcu altele de profil din Europa,cum era cel de Studii romane dinRoma, unde profesorul N.I. He-rescu a fost invitat în 1940 ºi asusþinut poate cea mai frumoasãpeldoarie pentru RomanitateaRomâniei.

Între anii 1937-1941 Institutulde Studii latine iniþiazã impor-tante colecþii, fiind creat cu unscop complex – didactico-ºtiinþi-fic, literar, dar ºi social. ColecþiileInstitutului, iniþiate de cãtre N. I.Herescu, au fost: Colecþia enci-clopedicã, Colecþia de traduceri(pe care el le considera cele maieficiente instrumente ale Clasi-cismului greco-latin), Colecþiaºtiinþificã, Colecþia de ediþii cri-tice, Colecþia de drept roman ºiistoria drepturilor antice, Co-lecþia didacticã. (apud L. Fran-ga, op. cit., p. 20) Activitatea pu-blicisticã fondatoare herescianãeste continuatã ºi dublatã laacest Institut de Studii latineprin înfiinþarea unei noi reviste,în anul 1939, numitã Ausonia,care se dorea a fi o „revistã deculturã clasicã pentru ºcolari ºitineret”. (v. Scrisori cãtre N. I.Herescu , p. 16)

Nãscut sub constelaþia lui Ki-ron, dascãl de eroi greci, N. I.Herescu a avut un destin asemã-nãtor cu patronul sãu astral. Ki-ron a devenit constelaþie ca re-cunoaºtere a lui Zeus pentrumentoratul lui, tot astfel ºi N. I.Herescu a avut un „destin fãrãmoarte”, datoritã operelor salededicate culturii greco-latine pecare a sevit-o toatã viaþa, asemeniunui disciplinat ºi eficient militarroman.

nnnnn Mãdãlina Strechie

1 Titul aparþine profesorului Li-viu Franga care a realizat o colecþie„primordialã” a operelor lui N. I.Herescu: ***N. I. Herescu, Destinfãrã moarte (Pentru Clasicism), Edi-þie îngrijitã, notã asupra colecþiei, notãasupra ediþiei, studiu introductiv deLiviu Franga, Colecþia Primordialia,Bucureºti, Editura Muzeul Literaturiiromâne, 2011.

2 Apud N. I. Herescu, Caete Cla-sice, Bucureºti, Editura CugetareaGeorgescu–Delafras, 1945, p. 280.

3 Cf. ***Scrisori cãtre N. I.Herescu, Ediþie îngrijitã de VictorDurnea ºi Vasile Pop-Luca, Cu unstudiu introductiv de Victor Durnea,Iaºi, Editura Alfa, 2005, în N. I. He-rescu o carierã, un destin, p. 15.

Vio

rel

Pe

niº

oa

rã-S

teg

aru


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


GELA ENEA

micile mizerii ale vieþii

dacã roteºti sabia aerul se goleºte deumbre mãnunchiul razelor îþi coace în creºtet halucinaþia cã numai lui dumnezeu îitrebuie cerulapele spovedaniei cresc ºi te furãnu bagi de seamã cum degetele lungi aleflorãresei împletesc tijele trandafirilor cu panglici pe masa de poker adn-ul este la vedere te ridici sã pleci autostrada zâmbeºtedoar bolizilor ce-i scriu biografia cu 300 dekm/orãsub asfaltul încins moare în tãcere ocâmpie verde asta ar putea intra în dicþionare drept cea mai potrivitã definiþie a unei altebiografii nedezmierdate de nimeni...

revelaþii

prietene de-o vrememã locuieºte cârtiþa cu pieleacrescutã peste dioptriile soareluinu ºtie cât sã sape tunelulpentru a nu-i rãmâne sufletul afarãprietene de-o vrememã locuieºte ploaiacrescutã din pinteniicelui mai mare nornu poate sã mãrgelezecãdelniþapentru a-mi boteza creºtetul ierbiiprietene de-o vrememã locuiesc chiar eusunt bun vecin cu ploaiacu malul de pãmântpe care doarme carteadin care tu lipseºtipietene de-o vreme somnul ne altoieºtecuvintele în ochi

casa cu gust de ºoareci

casa perfectã nu mã poate primi stau sub umbrelã ploaia întârzie poate Preabunul i-a pus interdicþie pe Cãdere casa perfectã nu mã poate primi lasã varul albastru sã þipe se scuturã pe umbrela mea Albastrãdesupra umbrelei se roteºte un vultur cu un ºoarece-n gheare vulturul nu mã poate primi lasã ºoarecele sã alunece pe umbrelamea Albastrã/gri varul prinde gust de ploaie ploaia prinde gust de var casa-de ºoareci

scrisori N.I. Herescucãtre Mircea Popescu

rãriei politico-literarã de care, potrivit uneimai vechi hotãrâri, mã þin departe cu tena-citate (ºi un anume dispreþ).

Îþi vor fi spus Ieruncii.Încã o datã, te felicit, din toatã inima

pentru felul chibzuit, tactul ºi competenþacu care ai dus barca la Mainz. S.A.R.3 ºiMonsignorul îþi datoresc mulþumiri.

Al Dtale, cu sentimente cordiale N.I. Herescu

***

Paris, 24 Februarie 1959.2, Théophraste Renaudot, XV-e.

Iubite Domnule Secretar Perpetuu,

Deunãzi a pornit o scrisoare cãtreMonsignor Bârlea, ca sã-l felicit pentru„Acta”, ºi pentru buna lor înfãþiºare. Cumºtiu cã o parte din mulþumiri, ºi prin urma-re din felicitãri, þi se cuvin neapãrat Dtale,ca unul care te-ai ostenit cu râvnã, alãturide Monsignorul, ca sã iasã lucrurile bine,cât mai bine, atâta cât e cu putinþã datefiind împrejurãrile ºi oamenii, nu vreau sãîntârzii ca sã îndrept ºi cãtre Dta foartesincere elogii. În privinþa conþinutului,colaborãrile sunt la un nivel onorabil(douã excepþii, pe care le ºtii). Dacã, peviitor, textele vor fi citite înainte de publi-care de oameni competenþi (ºi serioºi, vorputea fi înlãturate ºi excepþiile supãrãtoa-re). E drept cã, dacã mi-aduc bine aminte,primejdiile cele mai mari pândeau, din ca-pul locului, secþia „istoricã”.... Ca formãgraficã, trebue sã-þi mãrturisesc cã mi-aplãcut în chip deosebit: simplitate, sobrie-tate, ºi totuºi eleganþã: aºa trebue. (Darcum v’a putut scãpa din vedere, omul luiDumnezeu, sã scrieþi cotoarele volumelor?Ahimé, e pãcat capital...).

Sunt cu atât mai mulþumit de apariþiaacestor publicaþii, aºa ºi acum, cu cât aiciamicul Veniamin spunea nu demult unuibou care, ca boul, a venit sã-mi repete:„Ce sã fac, dragã, trebuia cu orice preþ sãorganizez „zilele române”: ce, vrei sã-mi iaînainte „Popa Bârlea”? Uite cã Popa Bâr-lea tot i-a luat-o înainte ºi încã în chipulcel mai hotãrât cu putinþã. E bine, ºi edrept: fiindcã Bârlea e unom onest, ºi cu intenþiicurate. Iar cât priveºte„competenþa” (de care sevorbeºte pe aici nevoemare) e cel puþin tot aºade mare ca a lui Veniamin.Despre care ... dar ce sãmai pierdem vremea: Sã-llãsãm în plata Domnului.Inoltre parla male di Gari-baldi.

Mi-ai cerut, la Paris,sã-þi întocmesc o listã de„personalitãþi” cãrora sãli se trimitã „Acta Philo-logica”. O vei gãsi înacest plic. Sunt colabo-ratorii volumului „Ovidia-na” – deci vor fi intere-saþi de Fasti Pontici –câþiva profesori de româ-neºte, ºi oameni care aulegãturi cu Românii (sprepildã, nevasta lui Salmone româncã). Dacã îmi maiaduc aminte ºi de altenume, îþi scriu.

Acum o samã de cu-vinte (cu rugãminþi): vreisã-l rogi pe Baffi4 (eu nu-i ºtiu adresa) sã-mi trimi-tã textul, dacã l-a publi-cat, despre Udriºte Nãs-turel, „slovesnicul”? Iardacã nu l-a publicat, sã-

mi indice de unde a luat informaþia despreprefaþa „Imitaþiei”, pe care eu n’o cunosc.Personalitatea lui Udriºte este, pentru epo-cã, pasionantã (alãturat notiþa).

Pe urmã: ºtii ce este cu „marþile litera-re” ºi ce fel de „Asociaþie culturalã” e ceacu pricina? Vãd cã a vorbit, într’o astfelde Marþi, ºi amicul Paratore5 (alãturat, altãnotiþã).

În fine, când expediezi „Actele”, maitrimite-mi ºi mie vreo 2-3 exemplare, plusextrasele Pârvan, cãci sper cã s’au fãcut.

Încolo? Trãim aici într’o ceaþã ca laLondra, de-þi vine sã-þi iei lumea în cap.Lucrez pe capete, pentru lucruri care tre-bue sã iasã acum ºi la toamnã. Între altele,o comunicare intitulatã: „Les trois exils deCiceron”, ºi fãgãduitã Congresului Cice-ronian care se þine la Roma, de Paºti. M’amprins în subiect, mã pasioneazã ºi trebuesã mãrturisesc cã-l scriu cu oarecare vo-luptate. Pãcat cã nu-l voi putea citi eu, casã-l nuanþez cum trebue din partea into-naþiilor...(Nu sper sã pot veni la Roma: „nu-mi dã mâna”).

Dar Dta? Cum te mai lauzi? (vorbã dinBanat). Nu cã te lauzi, dar scrie-mi cãprospiþiezi bine, dacã vrei sã-mi facã plã-cere.

Cu toate cele mai bune sentimente,al Dtale N.I. Herescu

1 Mircea Popescu era secretarul SocietãþiiAcademice Române.

2 Magunto e numele medieval al orasuluiMainz; zile maguntine - zile de la Mainz.

3 Societatea Academicã Românã.4 Mariano Baffi (1910-1994) - Profesor

la Universitatea din Bucureºti ºi la Universita-tea din Roma; traducãtor de literatura românã.

5 Ettore Paratore (1907-2000) latinist ºiexpert de faimã mondialã în literatura latinã.

Paris, 6 Februarie 19582, rue Théophraste Renaudot, XV

(Vaugirard 79-30)

Iubite Domnule Mircea Popescu,Îngãdue-mi sã-þi fac o rugãminte, nu ca

dela fost dascãl la fost elev, ci ca dela unRumân încã neanchilozat complet la unalt Rumân încã nedescompus sufleteºte!...

Am nevoe, urgent, de fotografia statu-ii lui Ovidiu dela Constanþa (operã, cumºtii, a sculptorului italian Ferrari). Foto-grafia se gãseºte undeva, la Roma, fiind-cã a fost reprodusã anul trecut în ziarul„România” pe care-l faceþi acolo. Aº dorisã am fotografia ºi din faþã ºi din profil, ºicât se poate de bunã, aºa ca sã se poatãface un cliºeu dupã ea (cãci vreau s’o re-produc în volumul „Ovidiana”, care apareaici în curând). De un an de zile, am totcerut fotografia asta pe la diferiþi prieteniromâni, toþi mi-au fãgãduit-o ºi toþi s’aulãsat pe tânjealã. Nici în feþele bisericeºtinu mai poþi avea încredere ºi Mgr Bârleami-o fãgãduise „ferm”...

În ziua de 10 Februarie vine la Paris prie-tenul meu, dl Gheorghe Siegens (VialePasteur 45, telefon 52-71-21). Crezi cã aiputea sã-mi trimiþi fotografiile prin el? La„Alinari” cred cã le-ai gãsi uºor. Bine înþe-les, voi plãti costul lor imediat. ªi dacãcumva ai vrea sã-mi mai sugerezi, tot dincolecþia lui Alinari, ºi alte reproduceri învederea aceluiaº volum, þi-aº fi foarte re-cunoscãtor.

Mã iartã, rogu-te, cã-þi rãpesc timpul ºiprimeºte cele mai vii mulþumiri, împreunãcu toate gândurile bune.

Al Dtale,N.I. Herescu

***

Paris, 4 Noembrie 1958

Iubite Domnule „Secretar Perpetuu”1

(care este titlul cel mai glorios la toateAcademiile),

Te rog sã crezi cã a fost pentru mine osincerã bucurie sã pot sta cu Dta, mai în-deaproape, la o vorbã ºi-un cuvânt, cuprilejul zilelor noastre - maguntine2 , – ºisã-þi descopãr, cu o plãcutã surprizã, ºialte feþe ale profilului Dtale spiritual: eºtiunul dintre oamenii care câºtigã când suntcunoscuþi mai bine.

Dupã gustul meu, timpul la Mainz a tre-cut prea repede, prea înghesuit între mul-te uºi. Dar sper sã putem reînnoda firul,fie la Roma, fie aici, la Paris.

Pânã una-alta, fii bun, te rog, ºi adu-þiaminte cã trebuie negreºit sã vãd o nouãcorecturã a textului despre Pârvan înaintede apariþie.

Deasemenea, când se trage textul dspreOvidiu, nu uita sã-mi faci un numãr oare-care de „extrase” (in Mainz, mi-ai dat pa-tru în total).

Aici nimic nou, în orice caz nimic vred-nic de þinut în seamã; doar obiºnuinþa sfo-


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. HerescuViorel Peniºoarã-Stegaru


C u volumul intitulatPentru Clasicism(Craiova, Editura „Ra-

muri”, 1937) s-a întâmplat un lu-cru neaºteptat, atât pentru autor,cât ºi pentru cei ce cunosc prefe-rinþele publicului cetitor de la noi.Anume: apãrut în primãvara lui1937, acest volum era completepuizat la începutul lui 1940. Aºa-dar, prima ediþie dintr-o carte carenu cuprindea nici roman, nici nu-vele, nici mãcar poezii!, ci doareseuri privind problematica stu-diilor clasice în lumea modernã ºiîn cultura româneascã, s-a vân-dut în mai puþin de trei ani. Faþãde situaþia grea pe care clasicis-mul a avut-o în România în ulti-ma jumãtate de veac, aceastãmicã întâmplare echivaleazã cu ominune. S-a schimbat oare cevaîn mentalitatea oamenilor de car-

milliarium(Prefaþã la ediþia a II-a)

nnnnn N.I. HERESCU

...Metriótes kaí symetriaPlaton

Aºadar, înapoi la tradi-þia clasicã ... Dar cum?În primul rând, fireºte,

prin ºcoalã.Învãþãmântul clasic, însã, are

astãzi, la noi ca ºi aiurea (încã omodã pe care o imitãm!), adver-sari ireductibili. „La cea ar maiputea fi bunã aceastã vechiturã?Sã învãþãm pe tineri lucruri prac-tice, folositoare, cum sunt limbi-le moderne.” Ca ºi când un po-por întreg ar urma sã se transfor-me într-o armatã de agenþi de co-merþ ºi de funcþionari de bancã.(Sau, poate, de portari de hote-luri: Man spricht Deutsch! En-glish spoken! Se habla Espa-ñol!).

Aceastã idee, care poate ca-racteriza mentalitatea unei epociîntregi, aparþine vremii noastre.Nu tocmai demult, capetele cu-getãtoare ale României gândeaualtfel. Iatã ce-ºi permitea sã crea-dã Eminescu: „Cultura clasicã arecalitatea determinantã de a creº-te, ea este de esenþã educativã,ºi iatã ceea ce a lipsit ºcoalelornoastre pânã acuma ºi le va lipsiîncã mult timp înainte [ah! darulde divinaþie al poeþilor!]… Fixato datã pentru totdeauna, nemaiputându-se schimba, cãci aparþi-

te din þara noastrã?O asemenea fericitã eventua-

litate – în care nãdãjduiesc cu totsufletul ºi pentru care lupt decincisprezece ani din toate pute-rile – mã îndeamnã sã continui aaduna ceea ce am scris, cu diferi-te prilejuri ºi la intervale diverse,în sprijinul unui clasicism româ-nesc. Cartea Pentru Clasicismnu va rãmâne, deci, o apariþie sin-guraticã, ci va constitui doar pri-mul volum dintr-o serie, care vafi mai lungã sau mai scurtã, dupãcâþi ani îmi va mai da Dumnezeu

ºi dupã cât mã vor ajuta puterileºi (împrejurãrile!) sã lucrez în sluj-ba acestei scumpe misiuni.

Primele douã volume ale se-riei apar acum împreunã. Cel din-tâi, cel de faþã, cuprinzând perioa-da 1926-1936, este de fapt ediþiaa II-a a volumului Pentru Clasi-cism din 1937. O ediþie însã, cuexpresia devenitã tradiþionalã,revãzutã ºi adãugitã; pãrþile noise gãsesc la paginile 49-54 („Lec-þie de limba românã pentru uzulrecenzenþilor de traduceri din lim-ba latinã”); 77-80 („Cultura clasi-

nnnnn N.I. HERESCU

ºcoala româneascã(fragmente)1

ne unor timpi de mult încheiaþi,spiritul antichitãþii e regulatorulstatornic al inteligenþei ºi al ca-racterelor ºi izvorul simþului isto-ric.”

ªi tot Eminescu:„Precum gimnastica dezvoltã

toate puterile musculare ºi dãcorpului o atitudine de putere ºitinereþe, tot astfel pururea tânãraºi senina antichitate dã o atitudi-ne analogã spiritului omenesc.”

În definitiv, care e misiuneaºcolii? Una singurã: sã formezeoameni docili. Nu în sensul mo-dern al cuvântului, ci în accepþi-unea lui latineascã. Docilis esteomul „capabil sã înveþe”; insulpregãtit sã primeascã datele ºtiin-þei ºi rezultatele cugetãrii; ele-mentul de progres. Liceul n-are ascoate doctori, oameni „tobã decarte” (ºi cum ar putea-o face?),ci oameni în stare sã înveþe de-alungul vieþii lor întregi.

Alãturi de acest obiect, carepriveºte structura intelectualã,ºcoala mai tinde cãtre al doilea,care priveºte structura sufleteas-

cã. Omul care a trecut prin ºcoalãtrebuie sã se fi apropiat cât maimult de un ideal de umanitate; casã folosesc o imagine cunoscu-tã, omul cu carte trebuie sã fiecât mai departe de animal ºi câtmai aproape de înger.

Cã prima însuºire nu o poateda tânãrului decât cultivarea cul-turii clasice, sã sperãm cã nu maitrebuie dovedit, mai ales dupãrândurile lui Eminescu. Dar þin sãadaug cu privire la a doua: Clasi-cismul este ºi ºcoala frumuseþii.Model etern de echilibru ºi armo-nie. Platon spusese: „în toate lu-crurile, mãsura ºi proporþia (me-triótes kaí symetria) constitu-iesc frumuseþea ca ºi virtutea.”Monumentele literare ale antichi-tãþii, realizând idealul cel mai înaltde mãsurã ºi proporþie, pot pro-voca în om acel proces de ame-liorare interioarã cãtre care trebu-ie sã ambiþioneze ºcoala. Cãciomul cel mai inflexibil îºi simtespiritul plecându-se în faþa fru-museþii, care îmblânzeºte totul(Goethe).

* Totuºi, de câþiva ani, clasicis-

mul a devenit inexistent pentruºcoala româneascã. ªi va conti-nua sã rãmânã ºi dupã actualasemi-reformã care, bine intenþio-natã, a vrut sã facã ceva, dar n-aavut curajul. Cu jumãtãþi de mã-surã nu s-a creat niciodatã nimic;s-a stricat numai. (Pedagogiinoºtri oficiali continuã ei sã crea-dã cã toatã problema educaþiei stãnumai în numãr pe hainã, elimi-nare pe o sãptãmânã ºi trei la con-duitã?). „Inutilitatea” clasicismu-lui, consacratã la noi de oficiali-tate, nu se cunoaºte în alte pãrþi.În þãrile cele mai diverse ca spirit,ca formã politicã ºi ca interese,cultura clasicã formeazã pivotulculturii de Stat. O micã statisticãîn aceastã privinþã e o lecþie foar-te instructivã.

Las la o parte þãrile de culturãlatinã; compararea cu ele ar fizdrobitoare. În aceste þãri, de alt-fel, cultura clasicã e în ordineafireascã a lucrurilor. /.../ În Ceho-slovacia, limba latinã se predã înliceele „reale”, care sunt cele mainumeroase (111 în 1924), din cla-sa I-a pânã într-a 8-a, câte ºaseore pe sãptãmânã, cu excepþiaclasei a 6-a, unde sunt 5 ore, ºi a7-a, unde sunt patru). /.../ De lavecinii noºtri cehoslovaci, sã tre-cem la vecinii noºtri poloni. ÎnPolonia sunt (dau cifra din 1928)786 licee. Dintre acestea, 499 poar-tã numele de licee „humanistice”ºi cuprind un învãþãmânt dezvol-tat al limbii latine; 86 se numesc„clasice”, cu greacã ºi latinã (ºaseºi opt ani); 19 „neo-clasice”, culimbi clasice ºi matematici; ºi nu-mai 121 /.../ cuprind un învãþã-mânt ºtiinþeific, cu matematici fãrãlimbi clasice. /.../

Într-o altã vecinã a noastrã,Ungaria¸învãþãmântul e împãrþitîn trei tipuri. În tipul cu mult celmai numeros, „gimnaziile reale”,limba latinã se învaþã opt ani. Într-un al doilea tip, pe lângã latinã,se predã ºi greaca, tot opt ani.

Sã lãsãm la o parte Anglia,unde liceele cele mai reputate, înpatrie ca ºi peste hotare /.../ auînvãþãmânt clasic obligatoriupentru toþi elevii pânã la o anu-mitã vârstã ºi unde latina este omaterie obligatorie la examenul deintrare în marile universitãþi Ox-


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu

cã în literatura modernã”); 135-140 („Onomastica latinã în limbaromânã”) ºi 165-166 (1936). Pen-

tru toate lãmuririle ce am socotitnecesare asupra acestui primvolum, cititorul este rugat sã serefere la prefaþa ediþiei I.

Al doilea volum, cuprinzândperioada 1937-1941, este în între-gime nou.

Am dat acestei serii titlul lati-nesc de Milliarium. Cuvântuldesemna în latineºte „pietrelemilliare”, adicã acele mici coloa-ne care, ca ºi pietrele kilometricedin zilele noastre, arãtau distan-þele pe marginea glorioaselorºosele consulare sau imperiale.Cãci, în gândul meu, seria aceas-ta are de scop sã mãsoare, întimp, etapele progresive ale dru-mului care conduce, fie-ne îngã-duit sã sperãm, la izbânda clasi-cismului în România.

ford ºi Cambridge. Sã trecemoceanul ºi sã vedem cum staulucrurile în America. Este doarþara pozitivismului prin excelen-þã: americanul, mai presus de ori-ce, e un bussinessman, om de afa-ceri.

America ºi-a pus ºi ea dezbã-tuta problemã a utilitãþii învãþã-mântului clasic. ªi, ca s-o rezol-ve, a procedat „americãneºte”: aîntreprins mai întâi o statisticãmostrã. Au fost consultaþi ºi aurãspuns la chestionar 8.000 deprofesori. Concluziile statisticii:1. În 1700 de ºcoli secundareamericane, 940.000 elevi urmeazãlimba latinã ºi 900.000 elevi ur-meazã toate celelalte limbi moder-ne la un loc; 2. În 609 colegii ºiuniversitãþi, 36.000 studenþi înva-þã latineºte, iar 14.000 ºi greceº-te; 3. Studenþii cu culturã clasicãse prezintã, în ºcoli, ca ºi la exa-mene, cu o superioritate, ºi depregãtire, ºi de maturitate a gân-dirii, de 10-13% asupra colegilorlor fãrã culturã clasicã.

ªi acum, dupã aceastã lecþie acifrelor: care e situaþia în ºcoalaromâneascã? Limba latinã se în-cepe abia în clasa a 3-a ºi se pre-dã cu un numãr infim de ore, va-riind între douã ºi trei. Programe-le liceului nostru în schimb suntîncãrcate cu materii de memorieºi cu tot felul de limbi moderne.Iar limba greacã se predã în ulti-mele douã clase, câte o orã pesãptãmânã. Iatã cum înfloreºtelatinitatea la poporul latin de lagurile Dunãrii. Bietul Alecsandri,dacã ar trãi azi, s-ar ruºina sã maiproclame cã „Latina gintã e regi-nã...” Într-o þarã unde nu se faceniciun fel de latinitate, spre sa-tisfacþia vecinilor noºtri de altsânge ºi cu alte idealuri.

1 Textul datat 1934, este preluatdin vol. Milliarium (I), Bucureºti,1941.

Vio

rel

Pe

niº

oa

rã-S

teg

aru


Reputat filolog clasicist,cunoscut în Româniaºi ca traducãtor din

poezia antichitãþii latine, N.I.Herescu a revenit în actualitatealiterarã prin romanul sãu în douãvolume: Agonie fãrã moarte.Romanul a fost tradus din fran-cezã, iar de publicarea sa s-aocupat cercetãtorul literar Nico-lae Florescu de la Institutul Cãli-nescu. Cartea a fost inspiratã deexilul autorului în Franþa ºi sur-prinde aceastã experienþã de laplanul personal, la cel politic ºisocial. Într-un articol din ViaþaRomâneascã dedicat lui N.I.Herescu de Florin Manloescu –Scriitori români în exil (II) N. I.Herescu – Un „Paysan du Da-nube” –, criticul face o prezen-tare a romanului în legãturã cuevenimentele istorice : „Romanal primului exil românesc dinFranþa (Exilul regal) ºi al dra-melor pe care le-au trãit repre-zentanþii acestuia, L’Agoniesans mort (Editura Le MontSaint-Clair, Paris, 1960; versiuneîn limba românã de Cornelia ªte-fãnescu, vol. 1, Bucureºti, 1998,vol. 2, Bucureºti, 1999) a fostscris în 1956–1957 (în lunile încare colonelul Gamal Abdel Na-ser a naþionalizat Canalul deSuez, iar sovieticii au înãbuºit însînge revoluþia de la Budapes-ta) ºi a declanºat imediat dupãapariþie o disputã aprinsã, la careau participat, pe lîngã unele pu-blicaþii periodice româneºti dinFranþa sau din Germania, ºi re-vista Glasul patriei.”

Prin urmare, exilul este o temãmajorã a romanului, atât prin pris-ma unor personaje exilate, cât ºiprin descrierea ºi problematiza-rea amãnunþitã a acestui mod deexistenþã. Numerose pasaje sur-prind o psihologie proprie a ce-

agonie fãrã moarte – unroman al exilului ºi al iubiriilor exilaþi, iar într-un loc se ope-reazã ºi cu o ierarhizare, ceea cedovedeºte o cunoaºtere din in-terior, subtilitate ºi spirit fin deobservaþie privind natura, cau-zele care produc exilul ºi modulde manifestare, psihologia, com-portamentul persoanelor exilate,dar ºi modul de manifestare într-o anumitã colectivitate în careajung aceºtia: „Exilaþii nu suntchiar atât de uºor de suportat, încaz cã ar fi atraºi sã trãiascã îm-preunã cu alþii. Oricât ar fi de di-feriþi între ei, faptul cã sunt exi-laþi este trãsãtura care îi apropieºi îi face sã semene ca fraþii.Masa lor umanã, doar aparentcompactã, este împãrþitã în treicategorii: în partea cea mai de josa scãrii de valori, se înscriu te-mãtorii, dezarmaþii, neajutoraþiicare îºi duc viaþa de azi pe mâi-ne, incapabili sã vadã mai depar-te de dumicatul de pâine, pe caretrebuie sã-l câºtige de undeva; -dupã ei „mulþimea”, grosul tru-pei, descurcãreþii, înºelând pescurtã duratã nevoile, cu ceea cele picã dupã ce îºi amaneteazãlucrurile; ºi, în sfârºit, avangar-da privilegiaþilor. Ei îºi permit sãtrãiascã de la lunã la lunã, acor-dându-ºi luxul unei tihne relati-ve, pentru cã aºteaptã sfârºitullunii sã vadã ce vor face mai de-parte. La urma urmei, toþi sunt„pe cracã”. Doar, cum observa-se Donald Reginald Godstone,cu solidul sãu bun simþ britanic,nu toate crãcile au aceeaºi gro-sime ºi cine este norocos alegeramura care, la furtunã, riscã celmai puþin sã se frângã...”

Exilaþi sunt portretizaþi ºiprintr-o sugestivã comparaþie cuceilalþi, cu cei fericiþi, norocoºi,cei care duc o viaþã stabilã ºi si-gurã: „ Dar oricâþi ar fi ºi oricãreicategorii ar aparþine, toþi exilaþiise regãsesc în aceeaºi „cãciu-lã”, cu aceleaºi griji, aceleaºimizerii, având aceleaºi motive sãfie scârbiþi.[...]Toþi au parte deasemenea înjosiri, toþi le cunosc,le-au cunoscut ºi le vor cunoaº-te într-o zi. Toþi par sã fi prinsrãdãcini în nefericirea lor, îmbã-trâniþi, de douã ori mai repedeuzaþi de timpul care trece mult

prea încet pentru ei, deºi am pu-tea spune cã nu trece mai deloc.Ei acceptã nenorocirea, ca pe undat. În fond, se mulþumesc sãasiste la viaþa altora, a „celor-lalþi”, a fericiþilor posesori aiunei slujbe, ai unui cãmin, ai uneicariere.”

Agonie fãrã moarte trateazãde asemenea problematica iubi-rii ºi a unei game largi de senti-mente ºi atitudini incluse aici dela pasiune, devotament, angaja-re, empatie, la renunþare, frivoli-tate, nepãsare. Tipurile caracte-rologice care afiºeazã ºi trãiescdin plin frivolitatea sunt Sibylleºi Patrice: „Pe scurt: la lecturacelor douã breviare, asemãnarea

dintre ei apare totalã. Sibylle ºiPatrice se dãruiesc trup ºi sufletclipei trecãtoare, îmbãtaþi de a trãiziua din plin; pentru amândoi,plãcerea este cea mai de seamãpreocupare a vieþii (uneori Sibyl-le îi spunea, uºor acoperit, „feri-cire”). Pe de altã parte, la polulopus al sinceritãþii, angajãrii,empatiei, a unei raþiuni bazate pesentimente oneste se aflã Ma-rie-Claire: „...femeia-care-nu-cere-niciodatã-nimic-ºi-aºteap-tã-sã-i-se-ofere. De aceea, lãsaimpresia de puritate în abando-nul cel mai deplin al amorului fi-zic, fapt nemaiântâlnit la alteamante, determinându-l sã sim-tã, atunci când o strângea în bra-

Lui N.I. Herescu i s-arpotrivi foarte bine for-mula pe care Frances-

co de Sanctis o foloseºte atuncicând scrie despre Vittorio Alfieri:„omul nou în veºmânt clasic”.

Cãci acesta era profesorul ºiliteratul N.I. Herescu – un omnou care îmbrãca platoºa clasi-cismului, vehiculat exclusivist ºivehement drept singura modali-tate de a face cultura unei þãri,cu atât mai mult a unei þãri latine.

ªi, desigur, cã în multe privin-þe n-a greºit, mai puþin poate înaccepþia clasicismului ca unicamodalitate a vieþii spirituale aunui popor.

Dar clasicismul înþeles astfelde cãtre N.I. Herescu se rãsfrân-ge ºi asupra vieþii sociale ca ata-re, asupra temperamentului indi-vizilor, nu numai asupra creaþieiculturale în general. [...]

La maturitate, N.I. Herescu îºiconcentreazã energia ºi pasiu-nea aproape cu exclusivitate

N. I. Herescu – „un omnou în veºmânt clasic”

asupra interpretãrii „totale” aclasicismului greco-latin, atât îndezvoltarea lui internã-filologicã,precum ºi în multiplele influenþepe care le-a determinat în cultu-rile naþionale, printre care, evi-dent, ºi cultura românã. Pentruaceasta, pentru cultura românã,clasicismul a însemnat deopotri-vã un punct de plecare, o sursãpermanentã de inspiraþie, cât ºiun canon perpetuu de frumuse-þe ºi valoare – socoteºte profe-sorul N.I. Herescu.

De aici ºi varietatea studiilorclasicistului N.I. Herescu, de lacele erudit-filologice, consacra-te – aºa cum spuneam – dezvol-tãrii interne-filologice a clasicis-

mului, la cele literare ºi la cele defilosofia culturii româneºti.

N.I. Herescu conduce apoi, cucompetenþã ºi discernãmânt, In-stitutul de Studii Latine, reuºindîn scurt timp sã atragã mulþi spe-cialiºti români, sã impunã un spi-rit de colaborare, deopotrivã deemulaþie între aceºtia, ceea ce vaface renumele european al Insti-tutului.

Selecþia de ediþii critice dirija-tã de N.I. Herescu, apãrute subegida Institutului de Studii Lati-ne, s-a impus imediat în lumeaºtiinþificã a clasiciºtilor. Datoritãacestei activitãþi, N.I. Herescueste ales membru al Academieide ªtiinþe Morale ºi Politice ºi al

Société des Études Latines dinParis. De altfel, multe dintre stu-diile, ediþiile critice ºi traducerilefãcute în cadrul Institutului apã-reau concomitent la Bucureºti ºiParis.

Vocaþia dintâi a lui N.I. Heres-cu a fost, însã, poezia, cãreia i s-a abandonat întru totul în primasa tinereþe ºi pe care regreta, lamaturitate, cã nu o mai poatesluji cu acelaºi entuziasm ºi zã-bavã, cãci, prins în plasa respon-sabilitãþilor sale o neglijeazã, iaratunci când scrie câte ceva secomplace într-un festivism deocazie. Este remrarcabilã totuºirâvna cu care cautã noi formulelirice, noi modalitãþi de expresie.


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu

Tot poezia, însã, l-a fãcut cu-noscut literaþilor timpului ºi i-aoferit un pretext pentru funcþiilede secretar al Societãþii Scriitori-lor Români, mai apoi de preºe-dinte al acesteia (1939). [...]

În strãinãtate îºi continuã pre-ocuparea majorã a vieþii: luptapentru clasicism.

Cãci întreaga sa operã ºi prin-cipalele evenimente biograficevorbesc despre acelaºi clasicismmilitant al omului de culturã N.I.Herescu.

Prin majoritatea scrierilor sale,prin majoritatea dintre înfãptui-rile sale, N.I. Herescu ºi-a câºti-gat pentru totdeauna un loc bi-nemeritat în istoria culturii ºi li-teraturii române.

nnnnn Emil Dumitraºcu

(Fragmente din N.I. Herescu.Studiu monografic, ReprografiaUniversitãþii din Craiova, 1984)

þe, un fel de teamã sã nu i se facãrãu, sã nu-i deformeze pânteculdelicat, sã nu-i ofileascã sânii,atât de mici ºi de fermi. Pentruprima oarã , în îndelunga lui rela-þie cu femeile, ºi-a impus sã nufacã sã sufere o fiinþã atât desuavã, de blândã, de discretã.”

Ilustrate în situaþii diverse,vãzute din mai multe unghiuri,cu neliniºtile, inadecvãrile, eºe-curile, reuºitele, cu modul lor dea simþi, de a lupta pentru o idee,sau pur ºi simplu de a iubi, per-sonajele romanului, împreunã cuproblematica abordatã, a exilu-lui, a iubirii, a unor valorilor într-o lume în care verticalitatea ºiprincipiile, solidaritatea ºi al-truismul, nu sunt foarte uºor degãsit, contureazã un roman aptsã capteze atenþia, sã surprindã,sã emoþioneze ºi sã îndemne lareflecþie.

nnnnn Cristina Gelep



„Delicioasã, pentru amândoi,pe plan carnal, legãtura dintre eiîl lãsa rece pe Gabriel. În adân-cul sufletului, el era convins deinutilitatea ºi confuzia momen-tului; în schimb, Sibylle era maimult decât fericitã, crezându-seiubitã. Întrucât plãcerea repre-zenta în ochii ei unica dovadãde sinceritate în dragoste, Sibyllese încuraja singurã: doar cu mineîºi satisface Gabriel toate pofte-le trupului! ªi, ca urmare, i sedãruia cu forþa dezlãnþuitã a cor-pului sãu tânãr, convinsã cã mã-car acum trãieºte marea dragos-te împãrtãºitã.

- Parcã ai fi Theodora, îi spu-se într-o zi, Gabriel.

- Despre cine vorbeºte? Încãuna din fostele tale iubite?

- Nu! Despre împãrãteasa Bi-zanþului.

- Ei, ºi tu! ...În fond ce ai cuea?

- Theodora regreta cã sâniifemeilor nu sunt gãuriþi cât maimult ºi mai profund, ca sã aibãprin ce face dragoste.

Câtva timp, Gabriel a încercatsã o facã pe Sibylle sã priceapãcã în dragoste nu numai plãce-rea conteazã. Complexã, dragos-tea meritã sã i se acorde preþui-rea cunoscutã de marea artã, eaînsãºi artã mare ºi, ca atare, difi-cilã.

- Adicã ce vrei sã spui, cã dra-gostea nu ar fi un bun al tutu-ror?

- O, Doamne, câte vieþi sepierd fãrã sã fi cunoscut dragos-tea! Tu nu ai întâlnit bãrbaþi ºifemei care sã nu aibã habar cãexistã!

- Niciodatã, dragule!- Oh, ºi când te gândeºti cã

sunt legiuni...Dar ce sã aºtept dela tine! Eºti prea tânãrã...

- Sã fii sigur, dragul meu om

nnnnn N.I. HERESCU

agonie fãrã moarte(fragment)

mare, cã eu o cunosc: dupã felulcum mã posezi, aºa cum numaitu o faci, poate fi cineva mai feri-cit decât mine? Fericirea mea nuare margini!

- ªi...niciodatã, niciodatã nute-a dezgustat?

- Dezgustat! Ce-þi veni? Eºtinebun, dragule? Cum sã te dez-guste dragostea?

- Totuºi, Sibylle, dragostea ceþine numai de voluptate plictiseº-te cum plictiseºte monotonia,cum te poate dezgusta prea mul-tã miere, cum ajungi suprasatu-rat de prea multe flori. Dupã ceºi-au satisfãcut poftele, oameniidevin triºti: ei trãiesc drama se-xului. Vai, carnea e tristã...

- Nu ºi a mea! Protestã râzândSibylle.

- Iarãºi îþi spun cã eºti preatânãrã. Încã nu înþelegi nimic...

În cele din urmã, Gabriel sevãzu silit sã realizeze cã inima noiisale prietene nu era tulburatã denicio metafizicã, nici o problemãlegatã de destinul omenirii nu îineliniºteºte cugetul. În vocabu-larul ei, nu încãpeau unele expre-sii de tipul: cum? de ce? ºi cuatât mai mult, întrebãri „ºi acumce va urma?” Zadarnic încerca-se la început sã-i cearã efortul„de a face din trup” dupã formu-la lui Bergson, „supliment al su-fletului”. Sibylle rãmânea insen-sibilã. Nu era în stare sã se des-prindã de pãmânt! Avea drepta-te Absenta, îºi spunea Gabriel,când mi-a formulat, la Bucureºti,

pãrerea ei de femeie despre fe-mei: „În general, suntem biete fi-inþe mãrginite, dragul meu, nuavem habar ce înseamnã minu-nea zborului, suntem lipsite pânãºi de infima capacitate de a nedepãºi propriul cerc strâmt. Iaregoismul ne este feroce.” Deatunci, ori de câte ori GabrielAdam îºi dãdea frâu liber gân-durilor, strigându-le în gura mare,iar Sibylle încerca sã-i cearã ex-plicaþii, el îi replica inevitabil:„Tot nu ai priceput nimic drãgu-þã, asta þine de altã lume”.

Ceea ce apreciazã Patrice lanoul sãu prieten, dar ºi ceea ce îireproºeazã, dincolo de stima ºiafectuasa simpatie ce i-o poartã,este stilul sãu de viaþã. Gabriell-a ales dupã ce a luat calea exi-


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu

lului. Curând, Lignerolle avea sãrecunoascã în acest fel de a trãi,regula tuturor exilaþilor – dacã,bineînþeles, nu erau decât sim-ple animale supravieþiuitoare – .Era regula pe care el însuºi ar fiînsuºit-o dacã, într-o zi, ar fiajuns exilat. Exemplul vieþii luiGabriel Adam s-a impus, de alt-fel, multora. Urmãrit de nevoi ºide privaþiuni, Adam a rãmas re-belul greu de stãpânit. Nici uncompromis, nici o concesiune.Nimic. Nimãnui! O deminitate ri-gidã. Trecând prin toate încer-cãrile exilului, în ciuda deziluzii-lor ºi a mizeriilor, el ºi-a pãstrat,fãrã sã clipeascã, demnitateabãrbatului de odinioarã, cândþara lui era liberã: „Am pierduttotul, cu excepþia onoarei: sã nuo abandonãm!” El repeta neîn-cetat cã fiecare exilat îºi repre-zintã þara ºi naþiunea, iar lumeaîn care trãieºte judecã demnita-tea poporului sãu, de cele maimulte ori, dupã exemplul propriu.Adam nu s-a lãsat copleºit denenorocire ºi a ºtiut, oricând ºiîn orice prilej, sã se facã respec-tat pe mãsura omului de odinioa-rã. „Purtaþi-vã crucea, nu o tâ-râþi!” A rãtãcit ºi el, ca atâþia alþii,dintr-o camerã mobilatã în alta,dintr-un hotel modest într-o ma-gherniþã mai nenorocitã, fãrã sãse plângã, ba a reuºit chiar sã nusufere. Dincolo de hotarele þãriisale, el nu-ºi putea concepe via-þa decât rãtãcind. Singurul deta-liu al noii sale vieþi, cu care nu afost în stare sã se obiºnuiascãîn niciun chip, era faptul cã nuse putea bucura de o camera debaie. Îºi amintea ca de un para-dis pierdut vremea când puteasã se spele dupã placul inimii, sãse cufunde zilnic în apa din cadã,chiar ºi de douã ori, dacã dorea.Ce plãcere! Abia acum a ajunssã înþeleagã butada lui ValeryLarbaud: cum de nu a fost inter-zisã baia, ca oricare dintre plãce-rile acestei lumi? Lipsa bãii senumãra printre condiþiile neferi-cite ale zilei unui exilat, de aceeaa fãcut tot posibilul sã se dezba-re mãcar de una dintre acestecondiþii: a învãþat sã se spele „pebucãþi” sau pe „fragmente dis-parate”. Odatã cu încercãrile de-puse pentru gãsirea soluþiilorcare sã echilibreze viaþa în nouasa poziþie, Gabriel Adam a înþe-les cã trebuie sã se resemnezepurtând îmbrãcãminte modestã.ªi totuºi, dandy-ul de altãdatãnu a gãsit de demnitatea lui sãse plângã. Dimpotrivã, cu înþe-

lepciunea dictatã de momentultrãit, ºi-a ales cravatele ºi, rândpe rând, le-a dat la spãlat ºi cãl-cat. A înþeles sã prelungeascãviaþa câte unui costum, cu maimult de trei ani, iar de fãcut altulnu ºi-a permis mai devreme decinci ani. ªi încã!... – dar reuºeasã se prezinte în lume, curat ºicorect, chiar dacã uneori stofaapãrea tocitã sau prinsese lus-tru. El care fusese recunoscut camâncãcios inveterat, a avut tã-ria sã-ºi reducã hrana la strictulnecesar, dacã nu chiar mai mult,uneori. Zile la rând nu se hrãni-se decât cu ceai ºi pâine uscatã,dar nimeni nu a ºtiut prin ce tre-ce. De mult, a luat hotãrârea sãnu mai accepte vreo invitaþie lamasã, la prânz ori seara. A renun-þat la absolut toate invitaþiile,motivând imposibilitatea lui dea rãspunde invitaþiilor, cu o invi-taþie. Într-o zi, i-a explicat com-patriotului ºi prietenului sãu,Paul Gane (într-o zi de foamepentru amândoi), teoria desco-peritã în una din cãrþile lui Al-dous Huxley, dupã care: „Postulstã la baza marilor zboruri alesufletului, deschizându-i drumspre nebãnuite lumi magice”,atât de preþuite de artiºti: Ursusdeveni clarvãzãtor din cauza mi-zeriei!”

- Postul determinã omul sã in-tre într-un soi de „stare secun-darã”, prielnicã muncii intelec-tuale.

- Aveþi grijã sã nu repetaþiacest gând, mai ales fraþilornoºtri occidentali, se sperie prie-tenul, auzindu-l; ei ar fi capabilisã ne transforme imediat înaceastã „stare secundarã”...

Ajunse pânã aici, lucrurile auluat o altã întorsãturã. Oricumnefericitã. Cine dã mai multãatenþie spiritului, în detrimentultrupului, va înþelege cã acestadin urmã nu va întârzia sã-ºi iarevanºa. A fost ºi cazul lui Ga-briel Adam. O gravã decalcifierea întregului organism, apãrutã laun moment dat, a fost pe punc-tul de a-l costa viaþa. A scãpat,dar la limitã, iar de atunci a avutmereu de tras; de pe urma aces-tui moment de crizã, a suferit în-tregul sãu sistem osos. Grija luiAdam era sã nu se observe...Patrice, care în ciuda discreþieiprietenului nu a întârziat sã ghi-ceascã situaþia, îi spuse într-o zi:

- Luaþi aminte, Adam – în ciu-da apropierii dintre ei, cum în-tâmplã uneori în relaþiile bãrbã-teºti de prietenie, cei doi nu setutuiau – luaþi aminte, vã spun,mila faþã de exilaþi are ºi ea o limi-tã...”

N.I. Herescu, Agonie fãrãmoarte, vol. I, Editura “Jurnalulliterar”, versiune româneascã deCornelia ªtefãnescu, Bucureºti,1998, pp. 153-157.

Vio

rel

Pe

niº

oa

rã-S

teg

aru



N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu


N.I. Herescu

Latinistul, profesorul, celcare avea sã conferen-þieze în cele mai presti-

gioase universitãþi din Europa(Roma, 1940, Madrid, 1945, Ge-neva ºi Glasgow, 1946, Lisabo-na, 1947-1948, Saarbrücken,1954, Coimbra, 1958, Heidelberg,1959, Padova, 1961), prozatorul,eseistul ºi traducãtorul N.I.Heres-cu a debutat editorial la vârstade 23 de ani cu un volum de poe-me intitulat Basmul celor patruzodii (Craiova, 1926). Cu toateacestea, vocaþia de autor liricavea sã devinã o preocupare oa-recum colateralã, cedând loculunei veritabile, nedezminþite fas-cinaþii faþã de clasicismul literaral Antichitãþii greco-romane. Dar,poate tocmai de aici, poeticulavea sã capete în scrierile gândi-torului N.I.Herescu sensuri cutotul speciale, conferindu-i-seînalte semnificaþii filosofice, exis-tenþiale ºi etice. Astfel, în con-cepþia sa, poeticul este îndreptã-þit sã devinã criteriu, deopotrivãestetic ºi moral, în virtutea cãruiapot fi validate sau nu (!) intero-gaþiile ºi adevãrurile lumii con-temporane. Pe temeiurile lui ar tre-bui sã se judece natura tene-broasã a utopiilor, a erorilor mo-dernitãþii ºi a devastatoarelor ºitragicelor seisme valorice. Dariatã, efectiv, alegaþiile oferite au-ditoriului la o conferinþã pe careo susþinuse sub cupola Ateneu-lui Român la 14 mai 1939: „Vre-mea noastrã, din pãcate, e o vre-me grãbitã. Oamenii nu mai autimp...De la minunile tehnice lacare asistãm uluiþi de câteva de-cenii – telegrafie fãrã fir, aeroplan,radio, televiziune – ºi care, toatela un loc, înseamnã, în douã cu-vinte: triumful vitezei /.../ în caredomneºte tiranic trecãtorul as-tãzi, în pofida lui ieri ºi în daunalui mâine /.../...din viaþa contem-poranã a fost îndepãrtatã poezia./.../ Poezia se ofileºte în þara luiEminescu./.../ Noile generaþii dis-preþuiesc poezia nu numai în artã,dar ºi în viaþã./...Loc pentru poe-zie nu mai rãmâne, ºi nici timp./.../Ceea ce s-a întâmplat în vre-mea noastrã /.../ Spiritul n-a pu-tut þine pas cu tehnica. ªi toatãcriza contemporanã vine tocmaidin marea nepotrivire dintre pro-gresul tehnicii ºi starea pe loc aspiritului.” (N. I. Herescu, Nece-sitatea clasicismului, Tiparul„Cartea Româneascã”, Bucureºti,1940, pp. 12-21)

Iar finalul pledoariei din salaAteneului era cât se poate desemnificativ: „ªi fiindcã mai alesdespre poezie am vorbit în cu-prinsul acestei conferinþe, voiîncheia citându-vã un vers, acelvers frumos cu care John Keatsîncepe minunatul sãu poem En-dymion: A thing of beauty is ajoy for ever.”

nnnnn DAN ANGHELESCU

N. I. Herescu ºi sensurilepoeticului

Cu toatã discreþia, distanþa ºiclasicul lor echilibru, scrierileprofesorului Herescu au, pe totparcursul lor, un anume filon tra-gic. Dimensiunea poeticului în-soþeºte ºi ilumineazã întreguldrum al gândirii, indiferent caresunt tãrâmurile pe care le explo-reazã. Aºa se întâmplã, de pildã,cu studiul Destinul împãrãtescal poetului, dedicat lui Virgiliu(Institutul de Studii Latine), saucu articolul Despre condiþiilepoeziei (Consideraþii asupra li-ricei latine) în nr. 4 (aprilie) alRevistei Fundaþiilor Regale, am-bele apãrute în 1939.

Preocupat de ontologia poe-ziei, demers în care se întâlneºtedeopotrivã cu esteþi, istorici, psi-

hologi sau poeþi (de la Mommsenla Herder, Keats, Tennyson sauPaul Valéry) N.I. Herescu încear-cã sã ilumineze împrejurãrile încare ia naºtere plãsmuirea poeti-cã. Arta clasicã, spune el, s-a ivitdin acelaºi spirit din care s-aunãscut monumentul geometrieigreceºti sau monumentul legis-laþiei romane, cãci „mãsura, echi-librul, logica de care au nevoielegislaþia ºi geometria deopotri-vã, sunt într-adevãr caractereleartei clasice.” (v. N.I.Herescu,Despre condiþiile poeziei, în Re-vista Fundaþiiilor Regale, nr. 4aprilie 1939, p. 3)

Cât despre Necesitatea Clasi-cismului, aceasta mai rãspunde ºiunor alte raþiuni decât cele de na-turã strict literar-ºtiinþifice sau di-dactice. Existã, în subsidiar, ºi te-meiuri cu reverberaþii mult mai di-recte ºi actuale. De altfel, formulã-rile lui au o exemplarã limpezimecãci spune: „restaurarea culturii ºia poeziei în vechile lor drepturiapare, astãzi, pentru omenire, caun elementar gest de legitimã apã-rare./.../ necesitatea clasicismuluieste, în fond, a cere sã se recu-noascã din nou întâietatea spiri-tului asupra tehnicei; este a în-drepta din nou atenþia tineretuluicãtre creaþiunile spirituale, caresunt literatura, filosofia ºi artelefrumoase; este a predica reîntoar-cerea la cultul poeziei.”(Idem, Ne-cesitatea..., op. cit., p. 21)

N. I. Herescu – prin preocu-pãrile ºi deschiderile sale cãtredimensiunea vastã a Poeticului– vãdeºte vocaþia ºi viziunile unuigânditor renascentist. El se adre-seazã unei societãþi în care valo-rile umanului se regãsesc în vã-ditã disoluþie ºi eclipsã. Evocândlumea clasicitãþii el nu pledeazãpentru un anume curent esteti-co-literar, ci pentru un Weltan-schauung al acelei lumi, vizând orevenire la valorile ei, la faptul cãîn illo tempore omul se situa –era gândit, în sensul de centru aluniversului, de mãsurã a tuturorlucrurilor (antropos metron pan-ton)! Vorbim, prin urmare, despreun demers de naturã filosoficã,depre o gândire în care întoarce-rea la Clasicism (NecesitateaClasicismului) este o soluþie,soluþia unicã, în faþa marilor de-cãderi ale lumii. Într-o astfel deorientare, profesorul se întâlneº-te – este alãturi! – de marii gândi-tori ai veacului XX, cei care, ase-menea lui, inatuiserã marea crizãa umanitãþii ºi a civilizaþiei. Este,alãturi de Berdiaev, cel care optapentru întoarcerea cãtre Un NouEv Mediu. Se întâlneºte cu Hei-degger în ideea cã Omul veacu-lui XX a devenit o depreciatã ºi derizorie entitate, expusã veºnicumilitoarelor imperative de a selivra, de a se complace într-o si-tuare, mereu disponibilã (bes-tand), cãtre o comandã (Bestelt)

ocultã. Acel dincolo al supra-empiricului este abandonat subo tragicã uitare a Fiinþei (Seins-vergessenheit). ªi totul se pro-duce pe temeiuri iluzorii de pro-gres istoric ºi o problematicã bu-nãstare a maselor. Este la fel deapropiat de ideile unui Karl Jas-pers pentru care omul fuseseadus în stare de entitate substi-tuibilã, de atom tot mai vid cãzutîn uitare de sine, fãrã a mai ºti cesã facã cu sine ºi cu lumea. La felcum Oswald Spengler, cam în ace-laºi timp, vorbea despre pãcatulºi prãbuºirea omului faustic.(Amurgul Occidentului). Pe unasemenea fond ideatic, alegaþiileProfesorului Herescu privitoarela tehnicã ºi poezie se întâlnescîn mod coincident cu cele pe care,mult mai tîrziu, le avansa MartinHeidegger în ultimul interviuacordat presei (der Spiegel, nr.23 /1976 – Nur noch ein Gott kann uns retten): „… în ce pri-veºte tehnica modernã, ea nueste unealtã ºi nici nu mai are de-a face cu uneltele. /.../ omul estecontrolat, comandat ºi provocatde o putere care se manifestã înesenþa tehnicii ºi pe care el în-suºi nu o stãpâneºte. (....) Filo-sofia nu va putea sã producã nicio schimbare imediatã a stãrii ac-tuale a lumii. Ceea ce este valabilºi despre orice putere ºi strãduin-þã umanã. Numai un Dumnezeune poate încã salva. Nu ne rãmâ-ne, ca unicã posibilitate, decâtsã provocam în gândire ºi poezieo stare pregãtitoare pentru apa-riþia sau absenþa Lui în crepus-culul nostru: cãci în chipul Luiabsent suntem noi înºine cei carene pierdem”.

Detectãm aici o identitate fra-pantã, în esenþã, cu mesajul pro-fesorului N. I. Herescu privindreîntoarcerea la cultul poeziei.



nnnnn MARIA DINU

Michael Finkenthal, SestoPals, poetul prãpastiei. O viaþãîn secol, Colecþia „Avangarda”,Editura Tracus Arte, Bucureºti,2014

Studiul lui Michael Fin-kenthal – Sesto Pals,poetul prãpastiei. O

viaþã în secol –precedã volumulSesto Pals, scrieri în prozã(1950-1970) ºi se înscrie în di-recþia de recuperare a unui scrii-tor avangardist cvasinecunos-cut la noi, o datã fiindcã dupã1933 poetul nu va mai publica,cu toate cã va continua sã scrie,în al doilea rând, deoarece din1970 pânã în 2002 (anul morþiisale) el a trãit în Israel. În ultimiiani, Colecþia „Avangarda” coor-donatã de Ion Pop la Editura Tra-cus Arte, Colecþia „Avangardã ºitransdisciplinaritate” a EdituriiAius, publicaþia „Caietele Avan-gardei”, ca ºi Caietele Simpozio-nului Naþional „Craiova ºi avan-garda europeanã” sau volumulD. Trost. Între realitatea visuluiºi visul ca realitate de MichaelFinkenthal se numãrã printre în-cercãrile de a recupera autoriiavangardiºti români mult preapuþin cunoscuþi marelui public.

Fãrã sã se înscrie în categoriamonografiilor tradiþionale caredelimiteazã în decupaje ampleviaþa de operã, lucrarea lui Mi-chael Finkenthal – dupã cumsuntem avertizaþi din Introduce-re –, propune un protagonist fãrãvreun „«tâlc» ascuns” sau me-saj moralizator, cu atitudini ºifapte în legãturã cu specificulvremii respective. Cu toate aces-tea, profesorul de la Universita-tea John Hopkins din Baltimoreproiecteazã în jurul lui Sesto Palso aurã pe mãsura personalitãþilorsuprarealiste prin însãºi sintag-ma „poetul prãpastiei”, o trimite-re atât la meseria sa de inginer detunele ºi poduri, cât ºi la cufun-darea în abisul sinelui ºi, implicit,al creaþiei sale poetice, unde ra-portarea ºi transpunerea eveni-mentelor exterioare capãtã sem-nificaþiile unei cãderi distrugãtoa-re, ireversibile. Accesul la aceas-tã interioritate ar constitui, deci,„tâlcul” vieþii scriitorului evreu deorigine românã, om al sondãriiunei materii exterioare, dar ºi alpropriei fiinþe, profund tulburatede evenimentele vieþii sale, sur-prinse la marginea abisului.

Capitolele sunt ordonate înfuncþie de firul biografic ce înre-gistreazã dificultãþile existenþeipe fondul conflictelor mondiale,a anilor de comunism ºi a condi-þiei evreilor, în general, ºi se re-marcã prin informaþia bine asam-blatã, reconstituirea unor situaþiisau portrete destul de savuroa-se – cum sunt cele ale familieipoetului ºi, în special al tatãluipoetului –, informaþii confirmateºi de propriile impresii ale profe-sorului american, în urma contac-tului direct cu unii dintre apro-piaþii lui Pals. De asemenea, Mi-chael Finkenthal acordã o aten-þie deosebitã reconstituirii con-

incursiuni în viaþa ºi operalui Sesto Pals

textului, de multe ori recurgândla inserþii confesive extrase dinmãrturisirile sau scrierile autore-ferenþiale ale altor scriitori, mar-tori la tulburãrile vremii (MihailSebastian, Pericle Martinescu,Nina Cassian, Annie Bentoiuetc.). Nãscut în septembrie 1912sau 1913, în Odessa, Simion Ses-topali provenea dintr-o familie cuorigini în Crimeea sau în MunþiiCaucaz, stabilitã în 1920 în Ga-laþi. Fiindcã în perioada liceului,tânãrul Senia se remarcase printalentul sãu la ºtiinþele exacte, else înscrie la Politehnicã în Bucu-reºti, Facultatea de Poduri ºiªosele, secþia de cercetãri geolo-gice. Familia se va muta ºi ea laBucureºti într-o perioadã insta-bilã, când antisemitismul era înfloare. Odatã cu intrarea Româ-niei în Al Doilea Rãzboi Mondial,Senia e înrolat în batalioanele demuncã obligatorie, astfel cã, prin1941, lucreazã la întreþinerea linieiferate Bucureºti-Craiova, apoi,pânã în 1970, va fi inginer în ca-drul CFR. Un moment biograficimportant – un adevãrat ºoc pen-tru rudele poetului, în specialpentru mama sa care leºinã la afla-rea veºtii – îl reprezintã cãsãtoriasa în 1946 cu Valentina, veriºoa-ra primarã a lui Senia, cu paispre-zece ani mai tânãrã decât el. Re-laþia, însã, se va deteriora treptatsub impactul nevoilor materiale,plecãrilor dese ale poetului-ingi-ner pe diverse ºantiere ale þãrii,refugiului sãu în lumea cãrþilor,geloziei soþului, pe scurt, diferen-þei mari de vârstã ºi de preocu-pãri. Lucrurile se complicã ºi maimult când Valentina se îndrã-gosteºte de Ion Caraion, iubireînfiripatã, în interpretarea lui Fin-kenthal, datoritã hazardului ob-iectiv suprarealist, cãci în timp ceîi dactilografia textele, ea înlo-cuieºte titlul poemului Sãturarecu Sãrutare, atrãgându-i, astfel,atenþia lui Caraion. În 1958, ceidoi sunt arestaþi ºi condamnaþi,Caraion la muncã silnicã pe viaþãpentru difuzarea de texte antico-muniste, iar Valentina la cinci-sprezece ani de detenþie grea,deoarece îi transcrisese textele.Cu toate cã ºtia de aceastã rela-þie, Senia nu înceteazã s-o iu-beascã pe Valentina, de care vadivorþa în 1964, la un an de la eli-berarea acesteia, fiindcã femeiaalege sã se întoarcã la Caraion.Pals se cãsãtoreºte cu LucyMetsch, o prietenã mai veche,cunoscutã în anii ’40 care lucra-se ca pictor-scenograf la Studioulde Filme Artistice „Bucureºti”.Dupã mai multe încercãri eºuate,cuplul emigreazã în 1970 în Isra-el.

Pe lângã acest plan biografic,cartea lui Michael Finkenthal sur-prinde o serie de detalii privindrelaþiile lui Sesto Pals cu scriitoriisuprarealiºti, relaþii favorizate defirea sa dezinvoltã, predispusã lacontestarea concepþiilor vetusteºi cliºeizate, manifestatã încã dinadolescenþã. Hazardul face caprin liceu, la „Matei Basarab”,sã-l aibã coleg pe Zalman Locker,viitorul Gherasim Luca, cu careSenia împãrtãºeºte pasiunea

pentru poezie, dar se ºi distreazãcopios la orele de literaturã, cândprofesorul le vorbeºte despreimportanþa lui Vasile Alecsandri.Nu întâmplãtor, la bacalaureat,Senia obþine calificativul insufi-cient, deoarece infirmase valoa-rea poeziei lui Alecsandri, dova-dã cã „anarhismul” sãu cu carespulbera ierarhiile literare dejaconsacrate este indigerabil la vre-mea respectivã. Alãturi de AurelBaranga – ºi el coleg de liceu –,Paul Pãun ºi Gherasim Luca, Se-nia publicã în cele ºase numereale revistei Alge. Întâlnirile aces-tor „zvãpãiaþi”, „tâlcul jocurilorlor ºi al poveºtilor aparent lipsitede noimã (scrierea automatã sauenunþarea viselor în conþinutullor)” au derutat-o pe tânãra Va-lentina, ca ºi obiceiul NadineiKrainik, o turcoaicã sau siriancãmembrã a grupului suprarealist dela Bucureºti, de a servi goalã ca-feaua. Tot Valentina i-a povestitun vis de-al ei lui Trost, iar aces-ta l-ar fi inclus într-una din cãrþilesale.

Momentul de manifestare de-plinã a acestui spirit îndrãzneþ,dar ºi al intoleranþei faþã de oricetendinþã în afara gusturilor comu-ne, se producea în anul de „gra-þie” 1933. Tinerii publicã celebrelereviste Muci ºi Pulã, subintitu-latã Organ Universal, pe care letrimit mai multor personalitãþiculturale, inclusiv lui Nicolae Ior-ga, cu dedicaþie. Întâmplarea,asupra cãreia planeazã mai multeversiuni, relatatã în conþinutuldiverselor schimburi epistolareredate de Finkenthal, le aduceaadolescenþilor arestul la Vãcã-reºti ºi repercusiuni greu de ui-tat. În cazul lui Senia, episodulmarca încheierea activitãþii saleliterare manifestate public. Cumfamilia sa nu are încã cetãþenieromânã ºi poate fi expulzatã ori-când din þarã, bãiatul va promiteîn prezenþa judecãtorului de in-strucþie ºi a tatãlui sã renunþe la

orice acþiuni teribiliste ºi sã iadrumul ºtiinþelor exacte. Totuºi,dupã 1933, Senia nu se va des-pãrþi de poezie, ci va scrie în se-cret. Despãrþirea de prietenii sãi,are loc prin anii ’50, când aceºtiavor emigra în Franþa ºi Israel, însãlegãturile sunt reluate dupã ple-carea poetului în 1970.

Eseul lui Michael Finkenthalabordeazã ºi problematica texte-lor lui Sesto Pals, subiect pe careautorul preferã sã nu-l trateze ex-haustiv, ci sã traseze posibile di-recþii de aprofundat care invitãcititorul la reflecþii. Evident, o în-trebare fundamentalã vizeazã va-loarea acestor texte în ansamblulcreaþiei suprarealiste, mai ales înraport cu cea a prietenilor sãi,Gherasim Luca, Paul Pãun, DolfiTrost. Un rãspuns definitiv înacest sens e, totuºi, dificil de for-mulat, dupã cum reiese ºi dinobservaþiile lui Michael Finken-thal, cu atât mai mult cu cât Ses-to Pals reprezintã un caz particu-lar, fiind nevoit sã-ºi tempereze,ba chiar sã-ºi ascundã eferves-cenþa creatoare, dupã episodulalgist din 1933. Astfel, poemelelui Pals ni se par a-ºi impune pro-pria grilã evaluatoare concomi-tent cu delimitarea între primeletexte adolescentine scrise în-tre1931-1933, apãrute în reviste-le de avangardã ºi fragmenteleurmãtoare, nepublicate ºi notateîn jurnalul þinut în timpul depla-sãrilor sale sau în „Caietul ne-gru.” Finkenthal constatã cãpoemele de tinereþe din Alge suntdestul de eclectice, prin valorifi-carea procedeului asocierii inso-lite, chiar ilogice, de substantiveºi adjective, întâlnit anterior înpoezia lui Philippide ºi Vinea, darºi a retoricii expresioniste, alãturide tematica suprarealistã a visu-lui sau obiectelor banale investi-te cu valenþe artistice. În anii ur-mãtori, aceste particularitãþi sedilueazã, cãpãtând aspectul unor„însemnãri cotidiene”. Un text

precum Poemul balonului dinanii ’40, scris în opinia lui Fin-kenthal pe linia Bucureºti-Craio-va ºi probabil replicã la Romanulde dragoste al lui Luca, mai pãs-treazã visul, hazardul obiectiv,primatul dorinþei, dar anunþã dejao mare suferinþã ºi sentimentulinaderenþei exterioare („Lumea etristã de azi ºi neagrã de ieri”),frecvente în poemele urmãtoare.Tema geloziei, frustrarea, iubireadevin transparente ºi obsesive,iar Valentina este ”muza” (sau”anti-muza”) la care Pals se ra-porteazã constant: „ªi acum a în-ceput marea tristeþe… ochiul tãucuprins de atâta durere. Sexul tãudorit de atâþia oameni strãini.Totul a început sã-mi aparã ne-clar. // Mintea se întunecã în ase-menea ocazii ºi stã la pândã ca opasãre neagrã.” (ªi acum a înce-put marea tristeþe). Finkenthalsubliniazã cã tema prãpastiei re-vine des în poezia lui Pals, iar unpoem scris în 1966, la doi ani dupãdivorþul de Valentina, se intitu-leazã chiar Prãpastia, unde des-trãmarea relaþiei e simbolizatãprintr-o cãdere. Deci, expresiapropriei drame, care-l înghite înabisul ei, poezia lui Pals se situ-eazã pe cu totul alte coordonatedecât cea a prietenilor sãi din afa-rã, raliaþi la suprarealismul ”tare”,european ºi în contact cu figurilelui proeminente. Cartea lui Mi-chael Finkenthal îndeamnã la se-sizarea ºi a altor diferenþe,printre care problematica hazar-dului obiectiv, la Pals, în opiniacercetãtorului, o „necesitate ex-terioarã”, fãrã sã aibã consecinþeasupra interiorul ca la suprarea-liºti, deºi, nouã ne pare mai multo concepþie la care poetul ajun-sese din dorinþa de a-ºi feri cum-va sau conserva axa interioarãnealteratã de efectele împrejurã-rilor neprevãzute, nu puþine peatunci. Nu întâmplãtor, într-o cior-nã a unei scrisori cãtre ªtefanBaciu, semnalate de Finkenthal,trimiterea la metafora melcului,care în loc sã aibã casa cu des-chidere spre exterior, e „astfel rã-sucitã încât ea evadeazã înspreinterior”, motiv pentru care poe-tului îi e greu sã iasã în afarã, sur-prinde retragerea în sine, odatãcu asaltul evenimentelor biogra-fice, ºi dificultatea medierii întreexterior ºi interior. Dar nu acþio-neazã aici, în aceastã retragere,tot hazardul obiectiv ºi Pals seînºela înþelegându-l separat deexistenþa interioarã a individului?Oricum ar fi, revenind la ceea ceconstatam la de la începutul cro-nicii, Finkenthal dã viaþã uneipersonalitãþi complexe, cu preo-cupãri multiple – filozofie, fizicãcuanticã, geologie, mineralogie,numerologie –, aºa cum supra-realiºtii erau atraºi de domeniivariate de la alchimie sau ocul-tism la ºtiinþele moderne etc.V

iore

l P

en

iºo

arã

-Ste

ga

ru


ecturi

Mai mult decât oricaredintre volumele depoezie anterioare ale

lui Emilian Mirea, „Poemele mor-þii” (Craiova: Editura Ramuri,2013) prezintã o coerentã ºi coe-zivã ideaticã poeticã. Situaþia liri-cã fundamentalã a plachetei sedefineºte prin aceea cã eul poe-tic este preocupat de moarte întimp ce trãieºte. Astfel, moarteaface ca viaþa sã fie reflexivã. Me-ditaþia asupra morþii se bazeazãpe ideea cã viaþa este un neºtiutfel de moarte: „o viaþã este/ totun fel de/ moarte/ doar puþin/ în-toarsã pe dos/ spre un fel/ de nuºtiu unde” („spre un fel”). Raþio-namentul liric este tranzitiv: „oviaþã este tot un fel/ de moarte”,prin urmare, moartea se consti-tuie ca un întreg spectru de vieþi.Adicã, în timp ce o viaþã e un felde moarte, moartea include toatefelurile de vieþi. Aceastã interfe-renþã permite ca, în viaþã, moar-tea sã fie vãzutã fragmentar pes-te tot: în prezent, în trecut, aie-vea, în vis ºi reverie, în concret,

neliniºti lucide ºi constructiveîn abstract ºi în simbolic. În liniemetaforicã, moartea se vede înnaturã: „pe câmp/ undeva în afa-ra oraºului/ trãieºte un copac/ înformã de cruce/ l-am vãzut pri-mãvara/ (…)/ ºi l-am vãzut iarna/când crucea e ºi mai/ evidentã ºiîngheþatã” („copacul în formã decruce”). Patru sunt atitudinilefaþã de moarte: constatativã, in-terogativã, de perplexitate ºi ex-plicativã. Atitudinea constatati-vã constã în descrierea eveni-mentelor mortuare: „sãptãmânatrecutã a murit un vecin/ era unom falnic care credea/ cã va trãimult/ scara blocului în care lo-cuia/ pãrea o cazematã/ care însãnu l-a apãrat/ de moarte” („caze-mata”). Moartea ca supraconceptal vieþii este peste tot, prin casã,pe stradã, la restaurant, „o moar-te frumoasã trece/ zilnic/ princase ºi pe stradã” („moartea e ofemeie fãrã soþ”). Atitudinea in-terogativã apare în poezii precum„copacul în formã de cruce” („mãîntreb dacã/ nu cumva/ Iisus eprintre noi ºi/ I se pregãteºte/ a

doua Rãstignire”) „disecþie” („mãîntreb/ ºi acum/ ce anume o þine(moartea)/ în viaþã?...”). Atitudi-nea de perplexitate este o atitu-dine de mirare ºi „ne-înþelegere”:„nu înþeleg de ce/ ne mândrimatât/ cu faptul cã/ ne îmbrãcãmºi/ încãlþãm cu/ piei de animale(?!)/ în fond/ nu facem decât/ sãne îmbrãcãm/ ºi încãlþãm/ cumoarte” („ne îmbrãcãm cu moar-te”). Atitudinea explicativã faceca moartea sã fie familiarã ºi in-structivã: „moartea e dascãlul tãu/exigent ºi intolerant/ care te în-vaþã/ lecþia despre viaþã” („în lu-mea duhurilor”).

Anumite fapte ale omului aco-perã fuga de moarte: „a plecat deacasã:/ sã bea o bere sau/ sã fugãde moarte” („fuga de moarte”).Controlând resorturile vieþii,moartea este ºi blândã ºi îngã-duitoare, ºi curtenitoare, ºi detreabã, ºi naivã: „moartea mea/ mãrãsfaþã” („în rime sau a-prioric”),„fugisem definitiv/ din viaþã/ (…)/sigur cã moartea nu/ mã mai poa-te gãsi/ (…)/ dar spre searã/ (…)/

Poezia lui Mihai Mãceºare o candoare, o armo-nie interioarã, anumite

contururi metafizice ºi elementeinefabile, o anumitã sensibilitateºi reminiscenþe ludice, care seregãsesc din ce în ce mai rar înpoezia contemporanã. Aceastadin urmã este o poezie a trauma-tismului personal, a rupturii ire-ductibile ºi definitive, a traumeifãrã vindecare printre altele, aprãbuºirii ºi complacerii în psiho-zã. Investigarea ºi exprimareaacestor stari se instituie în poe-zia actualã ca unic scop, nu secautã o soluþionare, o ieºire laluminã cu ºi prin creaþie, aºa cumse fãcea de regulã. Deosebitã deacest tip de poeticã este creaþialui Mihai Mãceº, care se îndepãr-teazã de aceastã manierã agresi-vã de ºoc, de scandal, de impactnegativ ºi dezechilibrant. Suntemdestul de departe de un limbajcare exprimã reziduuri ºi ravagiiale delirului lingvistic. În volumulEtice întâlnim un anumit finisajtextual, fie cã este stilistic saucompoziþional ºi o încredere înforþa cuvântului, în capacitatealui de a transgresa limite încã dinprimul poem al volumului, „Des-tin”, în care „Fãrã cuvinte poetule ca o pasãre fãrã aripi”. De ace-ea, cu ºi prin cuvinte se pot um-ple goluri, se pot arunca punþi„poetul e pasãrea visãrii între unneant ºi altul”. De aceea, poezialui Mihai Mãceº poate fi sinteti-zatã, în cazul în care trebuie sãapelam la o formulã, cu asemãna-rea actului poetic cu o regulã desupravieþuire între viaþã ºi moar-te, desigur cu asumarea faptuluicã încadrarea într-o formulã esteinsuficientã ºi reducþionistã.

Revenind la maniera în care seconstituie volumul de faþã, Mi-hai Mãceº este un poet care semirã de existenþã, de sine, de lu-cruri, de iubire, iar asta e ceea ceþine interesul pentru poezie viuºi pe ea în sine. Tocmai aceste

poezia ca regulã de supravieþuireîntre viaþã ºi moarte

elemente care o pun sub semnulexclamãrii ºi întrebãrii, mirarea,uimirea, þin interesul viu ºi aduco prospeþime atât ideilor, cât ºitrãirilor, sentimentelor ºi îi creea-zã cititorului sentimentul de co-participare, de pãtrundere ºi des-coperire împreunã cu el a univer-sului sau universurilor livreºti.„Întrebãri ºi rãspunsuri cum sãºtii rãspunsurile/ dacã nu ºtii în-trebãrile/ acum zilele astea nu-midau seama bine/ dacã mã hrã-nesc cu tine în viaþa/ peticitã deîntâmplãri/ cu zile ºi nopþi de coº-mar/ exorcismul visceralã cale/sentimentalã cale spre nu ºtiuundele din noi/ ar trebui sã fie oliniºte de care sã ne fie teamã/sunt îngrijorat cã mã întorc deunde am venit/ halucinaþii de caren-am cum sã scap/ aºteptare acelor purtaþi de vânt prin iarba/mai bãtrânã decât cel nenãscut/cerul acvamarin cristal în care sereflectã/ distanþa dintre umbramea ºi mine.” („Dilema”)

Esenþiale nu sunt doar rãs-punsurile, verdictele, soluþiile, ciºi întrebãrile corect puse care re-liefeazã tot un fel de curiozitate,de vivacitate, de interes, de spi-rit reflexiv ºi ascuþit în cãutareade orice fel ar fi ea, pentru cã po-ezia este o cãutare, o cãutare asinelui, o autodescoperire ºi nu

în ultimul rând, o autointeroga-þie. Cãutãm în poezie rãspunsuriºi punem întrebãri care ne preo-cupã în general, chiar în ordinecotidianã. Acesta este un fel deinterogare personalã a textului,aºa cum citim, posibil, conformunor interese deja prestabilite, aceva ce ne intereseazã deja. Ci-tim cu un anumit orizont dinainteformat ºi cu anumite întrebãri caredeja ne preocupã. De aceea, sepune întrebarea despre ceea ceºtim cu adevãrat, despre ceea ceeste esenþial ºi dincolo de apa-renþe, iar poezia despre care vor-bim include aceastã problemati-cã. „Mi se pare o glumã sã-þispun/ cã vorbim aceeaºi limba/când te duci parcã vii iubito/ cândte duci parcã vii/ nu ºtiu unde ºide unde/ ºi nici nu cred cã voi ºticurând/ ºtim totul despre tot ºitoate dar nu ºtim nimic/ desprenoi/ trãitori în sanctuarul cu în-trebãri fãrã rãspuns/ nimeni nu

zboarã pe cerul nostru/ zise omulde rând ajuns cãpetenie a nimã-nui/ din purã întâmplare.” („Ge-raneia”)

Volumul abordeazã unele dinmarile teme ale literaturii. Singu-rãtatea, trecerea timpului, proble-ma vidului interior îl frãmântã pepoet, iar eul poetic se luptã, sezbate cu aceste stãri, însã cel maiadesea existã ºi o stare de înþe-leaptã acceptare, de contempla-þie, de reflecþie. Poetul se împacãcu singurãtatea ºi pustiul, iar re-sorturile gãsite în credinþã aducliniºtea. Credinþa se manifestã însperanþa pusã în „singura reali-tate palpabilã”, veºnicia. Poetulcrede într-o astfel de continuarea vieþii, iar divinitatea sau remi-niscenþe ale acesteia strãbat înmulte dintre poemele sale. Cutoate cã am amintit de marile temeale literaturii abordate în acestvolum ºi de sentimentul singurã-tãþii, al tristeþii, al vidului interior,

mã aºtepta în dormitor” („spresearã”), „la crâºmã/ (…)/ moar-tea îl aºtepta/ rãbdãtoare/ la uºã”(„moartea aºtepta la uºã”), „moar-tea îºi bea/ cafeaua cu lapte/ ovoi pãcãli puþin ” („dupã oraºapte”). Fiind pretutindeni ºi eter-nã, moartea trebuie acceptatã re-semnat: „sunt pregãtit/ moarteapoate veni/ oricând” („voi sta cumoartea la un pahar de tãrie”).Moartea survine pe cont propriu;totuºi, ea face parte din tot ce neînconjoarã, e unul dintre instru-mentele sale. Totul lucreazã pen-tru moarte. Inclusiv iubirea devi-ne unealtã a morþii: „am vãzut cãtu eºti moartea/ care stã sã mi seîntâmple” („într-o noapte fãrãlunã”). Aspect supraordonat alvieþii, moartea este naturalã, fi-reascã, acceptabilã: „despremoarte numai de bine”, spunepoetul. Meditaþie aprofundatãdespre viaþã în termenii morþii,volumul „Poemele morþii” esteremarcabil. Ceea ce se traseazã,dincolo de versuri, este o poziþielucidã, un surâs înþelept ºi amar

în faþa morþii. Poetul Emilian Mi-rea aratã cã este capabil sã inter-preteze în cheie liricã evenimen-tele capitale ale vieþii. El constru-ieºte ºi transmite, totodatã, ideipoetice ºi emoþii. Este calea, din-totdeauna, a liricii de altitudine.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

ludicul, spontaneitatea, umorul,jovialitata nu lipsesc. Un bunexemplu în acest sens este poe-mul „Trecere”.

În poemele lui Mihai Mãceºse vorbeºte ºi despre dragosteatât la modul ideal, cât ºi princoncretizãri ale corporalului. Ast-fel, în „Elegie” avem un foartesubtil portret al iubitei printr-omicã istorie a corpului, dacã oputem numi aºa. Interesant estecã elementele corporale suntasociate cu elemente din naturã,ceea ce oferã o notã aparte desenzualitate prin transferul deatribute ºi prin prisma acestorduble asocieri: naturã-trup, trup-naturã. Avem, prin urmare, o va-rietate de teme si motive literaresubtil si sensibil abordate, carecontureazã o poezie serenã.

nnnnn Cristina Gelep


ecturi

nnnnn LUIZA MITU

Liliana Hinoveanu, doar îm-prumutând zborul, Editura Aius,Craiova, 2015

Volumul de poezie al Li-lianei Hinoveanu,doar împrumutând

zborul, este o metamorfozã, realãºi oniricã, a trupului prin vedere ºisunet. Reprezentativ pentruaceastã afirmaþie este poemul Co-baiul: „Mi-am ascuns trupul în

„sã mã definesc este cel mai greu”mãtãsuri scumpe/ mi l-am îmbrã-cat în culori/ ºi culorile s-au îm-prãºtiat în aer/ într-un alt trup/ amînceput sã dialoghez cu trupul celnou/ pânã când culorile au intratuna în alta/ ºi apoi mi-au strãpunscarnea/ cu durere/ cu urã/ cu sete/trupul meu a devenit cobai/ pen-tru toate experimentele întâmpla-te în/ fiecare secundã/ […] îmi pla-ce mai mult trupul cel nou/ pot sãmã uit la el cu atenþie/ sã-l mode-lez” […]. Ceea ce ochiul ºi ure-chea capteazã, fie cã este vorbade exteriorul diurn, pãsãri, copaci,animale, oameni, obiecte, fie de uninterior nocturn, în care amintireajoacã un rol esenþial, se transferãtrupului pe principiul vaselor co-municante.

Poemele Lilianei Hinoveanudevin memorii senzorial - auditi-ve, sculptate în trup: „sã mã des-prind de picioarele grele de lut/ºi sã zbor pãrãsindu-mi toate ne-putinþele” (doar împrumutândzborul); „opreºte cuvintele careintrã în mine ºi mã ard/ precumfocul din iadul promis. mi-am bi-ciuit coapsele arcuite/ pânã a datsângele/ simþeam durerea ca peo binecuvântare/ mã rugam sã fiiacolo…/ plecãrile sunt stãri im-previzibile ale trupului” (Aºteap-tã-mã); „ºi pulsul tãu a rãmas im-pregnat în degetele mele mereu”(Gradul superlativ al durerii);„cu trupul deºirat de oasele sub-þiri/ cu ochii înroºiþi într-un roºustrident/ cu buzele hãlci de carne

vânãtã /mã dãruiesc þie poemu-le/ pânã când ultimul cuvânt seva duce pe apa sâmbetei/ ºi seva întoarce duminica într-un altpoem” (Poemul de duminicã);„toatã ziua am spart farfurii/ mi-au zdrobit degetele cioburile/ ºitãlpile sângerânde au lãsat urmeadânci/ transformând plecãrile în

nnnnn PETRIªOR MILITARU

George Popescu, CaligrafiaSilenciosa, Organização MarcoLucchesi, Coleção Espelho doMundo, Rocco Jovens Leitores,Rio de Janeiro, 2015.

„În tãcerea care-ºirefuzã zborul/ mânamea e doar un strigãt/o disperare în plus învacarmul/ nãlucilorfragede. Ca noaptea/pe pânza pe care mãzidesc. ” – O dispera-re în plus

De curând, poetul ºi tra-ducãtorul brazilianMarco Lucchesi a

avut ideea înfiinþãrii unei colecþiide poezie, „Espelho do Mundo”(„Oglinda lumii”), prin care sã leofere cititorilor din Brazilia mos-tre din poezia contemporanã dindiferite colþuri ale lumii. Volumulcu care a deschis, de curând,

silenþioasa caligrafie a poetuluiGeorge Popescu

aceastã colecþie se numeºte Ca-ligrafia Silenciosa ºi este sem-nat de George Popescu. Avem înfaþã un volum de versuri bilingv(românã ºi portughezã), ce bene-ficiazã de o graficã remarcabilã ºicuprinde o serie de douãzeci ºipatru de poeme inedite. Cele dinprima parte sunt scrise pe dru-mul dintre România ºi Italia, între2002 ºi 2005 ºi se grupeazã subtitlul Caligrafia Silenciosa, iarcele din partea secundã, ArsMoriendi, sunt rodul cãlãtoriilorspre Rio de Janeiro ori São Pau-lo, unde poetul craiovean a sus-þinut conferinþe pe diferite temeliterare.

Poemele din secvenþa Cali-grafia Silenciosa sunt, de celemai multe ori, de o simplitate con-templativã cvasi-celanianã („ […]abia acum lângã tufa murdarã deroze/ prãbuºite ºi ele într-un somnvinovat/ tata e de acum o mãnãs-tire pustie”, L’espace du dedans),în care apar diferite nuanþe aleplecãrii („Moartea vine ºi plea-cã/ însã sub mâna care întindechipuri grele/ nu va gãsi niciun

nume;// […] moartea vine ºiuneori nu pleacã// rãmâne aici ca-ntr-un refugiu strâmt –/ muritoa-re ºi ea pentru câteva ceasuri”,Moartea vine ºi pleacã) sau aleunei mari absenþe („însã pe coli-na incendiatã de roze/ Domnul îºidomolea suspinul// îºi liniºteasuspinul pe colina/ gravidã de

roze/ Domnul strivit/ ºi el de gri-jile mele mecanice.”, Cuþitul ne-milos ºi grijile mecanice). Ca unAtlas postmodern, divinitateaeste absorbitã de nemuritoareletensiuni ale Eului captivat de pre-zenþa macedonskienei ºi, aici, tha-naticei flori.

În a doua parte, filonul experi-mentalist este dus mai departe,se accentueazã sentimentul demarginalitate ºi apar noi episoa-de din seria crimelor maturitãþii(„cu braþele mele am ucis/ tran-dafirul bolnav de speranþe”, Nu-mai foamea înfloreºte). Homer,Dante, Henri Michaux, RenéChar, Mario Luzi sau Franz Kaf-ka sunt câteva din santinelelecare patruleazã intertextual prinmicul castel al poeziei lui GeorgePopescu: „hoþeasca mânã a vâ-nãtorului ceresc/ dãruieºte scri-bului/ tot râul unei vieþi muritoa-re// e pe punctul sã soseascã uncuvânt nou/ pe cioburile uneioglinzi uitate// chipul nimãnuizboarã – zboarã ºi cade –/ în co-dul duºman unde copilãria mea/îºi joacã norocul la zaruri”, ªoa-

Poemele Lilianei Hino-veanu surprind prinuniversul bine conturat

ºi prin sensibilitatea sa contem-plativã ce dezvãluie zvâcnirileunui spirit aflat în continuã de-venire. Volumul de versuri doarîmprutând zborul oferã accesulcãtre o poezie ludicã, o poezie astãrii, a fragilitãþii dublate de oforþã interioarã, venite din strã-fundurile fiinþei ºi duce la o con-templare multifaþetatã a eului careavanseazã de la un dialog cu pro-priul sine la un dialog cu exterio-rul, pentru ca, în final, sã se în-toarcã asupra sa, spre un sine

poezia ca zbor cãtre sinecomplex, într-o continuã transfor-mare ºi descoperire.

Actul creator se materializea-zã pe un fundal ce aminteºte delirica lui Nichita Stãnescu, aºacum apare, de exemplu, în poe-mul Amputate: „arºiþa verii s-atransformat în cântec/ ascultã-l”,sau în poemul Ascunsã în faldu-rile apei: „[…] ºi când noroiuldevine locul în care mâinile melese joacã/ creând forme de fiinþenenãscute […] cântecul se deºi-rã/ bolborosit”.

Proiecþiile eului asemenea unuiglob de cristal, care reflectã lumi-na în diverse forme ºi nuanþe cro-matice, se aflã în centrul univer-sului interior, cu sublimãri într-opoezie rafinatã. Motivul zborului,

prezent în mai multe poeme dinacest volum (în Aºteaptã-mã,Bucurie, Cealaltã, Doar împru-tând zborul, Hai sã spargembaloane de aer º.a.), poate fi vã-zut ca o ascensiune a spirituluice aspirã cãtre cunoaºtere ca for-mã singularã de desãvârºire, deaccedere la o complexitate interi-oarã greu accesibilã: „sã mã defi-nesc este cel mai greu” (Cealal-tã) sau „cea îngropatã în minestrigã în unghiuri ºi pãtrate”(As-cunsã în faldurile apei), sau „aº-teaptã-mã/ într-o noapte voi fi tu”(Aºteaptã-mã).

Într-un mod neobiºnuit ºi sur-prinzãtor apare metamorfozareaeului într-un cal zburãtor în poe-mul menþionat anterior, Aºteap-

tã-mã: „azi noapte am fost un calzburãtor/ cu aripi uriaºe”. Calulsimbolizeazã forþa interioarã datãde o identificare arhetipalã delocinvoluntarã. ªi în poemul Bucu-rie apare imaginea calului – „ca-lul meu verde se plimbã pe cercãlare pe un nor alb” –, marcândo deschidere cãtre înãlþimi, iarculoarea verde devine ºi ea oconstantã a liricii Lilianei Hino-veanu din acest volum, prezentãde exemplu ºi în poemul Coba-iul: „ochiul verde în locul ochiu-lui cãprui”, verdele, vegetalul du-când cãtre sevele cunoaºterii.

recele lui Kafka.Deºi trimit la marile probleme

existenþiale, poemele lui GeorgePopescu o fac cu o discreþie si-lenþioasã, cu un sentiment al me-tafizicului marginalizat, al detaliu-lui expresiv, ce are ceva din adie-rea artei orientale sub caniculaîncordãrii poetice occidentale.„Poezia nu trebuie sã schimbelumea ºi nici sã îmbunãtãþeascãîn vreun fel condiþia umanã, nicimãcar sã fie o alternativã, ci purºi simplu sã fie o medicina natu-rans, o cale de ieºire din cerculimposibil al destinului. Poeziadistruge scara iluzorie de valoricreatã de mode, readuce interio-rul în afarã prin raportarea la tra-diþie, refuzã periculosul joc dezaruri ºi nu îºi asumã decât unsingur risc: un halou prin carelumina Cuvâtului este filtratãcând se incarneazã într-un versce atinge divinul.” – este confe-siunea poetului George Popescudin Prefaþa adresatã cititoruluibrazilian, pe care o aleg dreptconcluzie a rândurilor de faþã.

Fragilitatea ºi neputinþa se re-simte în poemele Cealaltã: „dacãmi-ar creºte o aripã/ m-ar ajuta sãmã obiºnuiesc cu zborul” ºi doarîmprumutând zborul: „mã simtinvadatã de pãsãri/ ºi mi-aº dorisã pot împrumuta zborul”. În po-emul It’s a Deal apare motivulromantic al umbrei care reprezin-tã partea eternã a fiinþei: „am statde vorbã/ cu umbra mea/ ºi ne-am înþeles/ n-o sã ne despãrþim /niciodatã.” Poezia Lilianei Hino-veanu apare ca un ecou al uneivoci senzitive ºi bine sedimenta-te, de o contemplativitate ºi (au-to)interogare ce atrag cititorul.

nnnnn Anca ªerban

cioburi albe/ asortate cu flori decâmp” (Paznic la uºa timpului);

doar împrumutând zboruleste o purificare a trupului, elibe-rarea din închisoarea trupului,golirea de dorinþe prin cuvânt:„doar el, sufletul, îmbrãcat în cu-vinte/ rezistã pe cruce/ scriind celmai frumos poem de dragoste”(Urlet). Liliana Hinoveanu pozi-þioneazã trupul undeva între ecouºi zbor, între plin ºi preaplin, întresuiº ºi coborâº, între aici ºi din-colo. Poemele sale sunt mai aleso încercare de a „învãþa sã fii ºisã treci mai departe” (De toam-nã) prin autocunoaºtere: „sã mãdefinesc este cel mai greu” (Cea-laltã). Poezia este însuºi zborul,spaþiul care-i oferã Lilianei Hino-veanu libertatea de expresie.


ecturi

Titu Maiorescu ºi desco-perirea Europei deBogdan Mihai Dascãlu-

Romiþan este o lucrare postdoc-toralã, apãrutã la Editura Muzeu-lui Naþional al Literaturii Româ-ne, în 2013, conducãtor ºtiinþificfiind academicianul Eugen Si-mion. Datoritã activitãþii Junimii,literatura românã s-a alipit, cavaloare ºi paletã problematicã,Apusului. Tinerii burghezi, careau studiat în strãinãtate, la Vie-na, Berlin ºi Paris, au revenit înþarã ºi au stabilit un program deprelegeri populare, cu norme ºiteme revigorante pentru societa-te, pe care l-au îndeplinit ani larând, în beneficiul oraºului ºi alsocietãþii româneºti în general.

Lucrarea Titu Maiorescu ºidescoperirea Europei este ela-boratã în trei secþiuni: Criticis-mul, Europa spiritualã ºi Euro-pa exterioarã, urmãrind, în ordi-ne: criticismul maiorescian, cusursele care l-au inspirat ºi pecare s-a bazat, autori, cãrþi ºi cu-rente culturale importante aleEuropei secolului al XIX-lea. Nise prezintã ce a întreprins TituMaiorescu ºi consecinþele pro-iectelor lui. Acesta este primulmerit al cãrþii. Al doilea, ne suntreaduse în atenþie principalelestudii maioresciene care au acþi-onat într-un context anume, pecare l-au influenþat ºi modernizat.Pentru prima datã, limba era nor-matã printr-un cap limpede, carepunea la punct reguli de ortogra-fie, dar ºi frecvenþa cuvintelorexperimentale. Sistemul ortogra-fic propus de mentorul Junimii „atriumfat deplin, când a fost ad-optat de Academia Românã în1880 ºi generalizat de acest for în1904”. Lingviºtii care l-au influ-enþat ca metodã sunt: K. L.Schneider, H. Schuchardt, W.Corssen, Fr. Diez, A. Mussafia,

Europa vãzutãde un deschizãtor

de drumuri în culturãH. Steinthal, Max Müller, W. v.Humboldt, iar dintre români: Ti-motei Cipariu, Aron Pumnul, Ale-xandru Cihac, B. P. Haºdeu.

Bogdan Mihai Dascãlu-Romi-þan îºi leagã lucrarea de Jurnal,fapt care o singularizeazã, ºi decorespondenþa lui Titu Maiores-cu. Din Jurnal (redactat în limbagermanã) obþine punctele de ple-care ale viitoarelor studii maio-resciene, iar corespondenþa îiatestã identificatul: „Bunele pã-reri despre lingvistul britanic(Max Müller, n. n.) se regãsesc ºiîntr-o notã din scrierea sa (…).Sentimentul cã îi datoreazã aces-tuia recunoºtinþã pentru informa-þiile obþinute din lucrarea sa, l-adeterminat sã i se adreseze înscris, într-un mod cât se poatede elogios”. Tânãrul Maiorescua cãutat sã combatã neadevãrulcare îi pãrea cã existã „în toateformele de manifestare a spiritu-lui public”, inclusiv în gramaticã:„Titu Maiorescu îºi începe acti-vitatea de asanare criticã a artei,a culturii ºi a ºtiinþei româneºtiprintr-o scriere fundamentalã încontextul epocii: Despre scrierealimbei române”. Bogdan MihaiDascãlu - Romiþan prezintã Cri-ticismul estetic. Surse filozofice,având pe masã O cercetare cri-ticã asupra poeziei române dela 1867, de Titu Maiorescu ºiopþiunile critice ale lui Eugen Si-mion, din studiul T. Maiorescu ºi

E. Lovinescu, apãrut în „Gazetaliterarã” (XX, 29 iunie, 1967).

Partea a II-a, subintitulatã Eu-ropa spiritualã, se deschide cuNevoia de proiecte: „Faptul cãtânãrul Maiorescu îºi formuleazãprimele proiecte în scris trebuieinterpretat ºi ca un angajamentfaþã de sine însuºi, dar ºi faþã depropria posteritate” (Dascãlu, p.67). Cãrþile care l-au influenþat peMaiorescu, ale cãror titluri aparîn Jurnal, parvin din literaturilegermanã, francezã, britanicã ºicea americanã, italianã ºi spanio-lã. De asemenea, avea lecturivaste din literatura Antichitãþii.Consemneazã numele a patruzeciºi patru de scriitori germani, pre-cum: Schiller, Goethe, Lessing,Heine ºi Spielhagen. Literaturafrancezã „se bucurã ºi ea de mult

Sub un titlu somptuos,Povara luminii, colec-þie de studii, eseuri ºi

cronici literare ale Mariei Vaida,editura grinta din Cluj – Napoca,2014, publicã un veritabil specta-col de idei, pus în scenã de o pro-fesoarã - artistã, cãreia trebuie sã-i recunoaºtem meritele de regizordesãvârºit. Câteva din titlurilepublicate în carte sunt conclu-dente: Romanul minimalist; Ni-chifor Crainic - spiritualitateacreaþiei lirice; Petru Comarnes-cu-despre solitudine ºi neliniºti;Cu Nicolae Dabija pe drumulcãtre bisericã; Cartea Brâncove-nilor; Horia Bãdescu sau erosulca izbãvire; Patriarhul României- Miron Cristea. Glosând despreNichifor Crainic, Maria Vaida com-pune un eseu admirabil: „Umani-zarea dumnezeirii ºi îndumnezei-rea omului constituie pentru Ni-chifor Crainic esenþa acþiuniireligioase ortodoxe, dubla întru-chipare desãvârºitã prin Hristos,fiul omului ºi fiul lui Dumnezeu,raportat, deci, atât la Domnul ce-resc, etern, cât ºi la fiinþa umanãefemerã. Nichifor Crainic menþi-ona într-o lucrare dogmatic ide-ea: creºtinismul e a doua crea-þie a lumii, adicã refacerea ei înHar prin jertfa pe cruce a Mân-tuitorului ºi cã, dupã cãderea

Maria Vaida –Povara luminii

omului în pãcat, singur Dumne-zeu, autorul lumii, putea sã adu-cã restabilirea mântuitoare - dindragoste nemãrginitã pentrupropia-i operã.”

Profesoara Maria Vaida ar fiputut fi tentatã sã adopte un stildidactic, scolastic, însã autoareatransformã o posibilã relataredogmaticã într-un eseu scânte-ietor, atribut al scriitorilor adevã-raþi. Scriind despre poetul Nico-lae Dabija, vrednic pãstrãtor delimbã românã în aceastã Europãzbuciumatã, Maria Vaida încon-deiazã fastuos arta cuvântului:„În Cetatea Regilor se pot întâm-pla minuni ºi în zilele noastre,pentru cã Ana din zid facilitea-

interes, cãci limba francezã îi de-venise familiarã timpuriu (la Ber-lin dãdea lecþii de francezã în fa-milia viitorului socru), aºa încâtcãrþile autorilor erau citite ºigustate în limba lor originarã”(Dascãlu, p. 77). Autorii francezipreferaþi au devenit: Béranger,Corneille, Molière, Orville, Raci-ne. Datoritã interesului manifes-tat faþã de opera lui Shakespea-re, Titu Maiorescu s-a apropiatde literatura de limbã englezã, dincare a citit cu plãcere cãrþile sem-nate, între alþii, de CharlotteBrontë, George Gordon Byron,Charles Dickens, Lawrence Ster-ne. Extrem de cunoscutã i-a fostopera scriitorilor americani: BretHarte, Mark Twain ºi Edgar AllanPoe. Mai puþin frecventate au fostliteraturile italianã, din care reþineautorii de mare notorietate: VittorioAlfieri, Dante Alighieri, UgoFoscolo, Giacomo Leopardi,Pietro Mestasio, ºi spaniolã, dincare nu-l aminteºte decât pe„astãzi obscurul Pedro Antonio deAlaræon, pentru simplul motiv cãºi-a luat rãgazul de a-i traducepovestirea O bunã pescuire”(Dascãlu, p. 79), apãrutã în„Convorbiri literare”. Din obligaþiididactice, a avut lecturi, în peri-oada studiilor vieneze, din Homer,Sofocle, Horaþiu ºi Vergiliu.

Cea mai atractivã dintre secþi-unile lucrãrii Titu Maiorescu ºidescoperirea Europei se referã

la Europa exterioarã. Poliglotulºi traducãtorul Titu Maiorescu,nefiind un spirit sedentar (în vi-ziunea lui Eugen Simion), careseara citea Creangã ºi corecta tra-duceri, o mare „parte (dacã nu ceamai mare!) a vieþii ºi-a petrecut-ocãlãtorind. Indiferent dacã acestapetit s-a manifestat în strãinãta-te ori pe sol românesc, dacã abeneficiat de carul de fier, de va-por, de poºtalion, de cãruþã etc.,el este omniprezent în paginilememorialistice” (Dascãlu, p. 99).Din ce a vãzut ºi a bãtut la pas,enumerãm: Viena, unde searaobserva clar, pânã la zece, „invi-zibilele la Braºov: Orion, Sirius,Pleiadele, Aldebaran, Berlin, Tos-cana”, Berlin, Toscana, CapulNord, Londra (însoþit de Livia),Milano, Veneþia, Breslau, Poz-nan, Weimar, Eisenach, Pesta,Aue, Linz, Tagaz, Pressburg, PiaþaSan Marco – unde vede „o lumefenomenalã”, canal Grande, Lidoº.a. Multe lucruri legate de rafi-namentul gastronomic, dar ºi ceanume din specificul local / naþi-onal s-a substituit gastronomieiglobale se regãsesc în subcapi-tolul Enogastronomie. A vedeaEuropa sfârºitului de secol alXIX-lea, cu ajutorul Jurnaluluilui Titu Maiorescu, pe care judi-cios îl interpreteazã ºi-l traducedin germanã Bogdan Mihai Das-cãlu Romiþan, împlineºte parteade atractivitate a acestei bineve-nite lucrãri de cercetare. Susþine-rea savantã a chestiunilor puseîn dezbatere, foarte multe inedi-te, reprezintã o trãsãturã majorãa lucrãrii Titu Maiorescu ºi des-coperirea Europei, care esteconsolidatã cu o Bibliografie dearie largã.

nnnnn Dan Ionescu

zã, adesea miracolele, iar aco-lo, la Curtea de Argeº miraco-lul s-a înfãptuit prin bunãvoin-þa ºi înþelepciunea omului cât ominune, Excelenþa Sa academi-cianul Gheorghe Pãun, care arelizat o punte între revisteleculturale româneºti din þarã ºidin jurul ei... Dar eu, ca un ne-vrednic urmaº al Anei din zid,am fost binecuvântatã a-l cu-noaºte pe Omul Nicolae Dabija(pe poet îl ºtiam, ca ºi pe cei-lalþi, începând cu Grigore Vie-ru, Leonida Lari numai dincãrþi), care mi-a dãruit o cartece aratã dragostea sa întru Cu-vânt ºi Credinþa Strãmoºeascã,mi-a dãruit, de fapt, inima sa, m-a luat de mânã ºi m-a condus peDrumul spre Bisericã. Ediþia adoua a acestei admirabile cãrþipulseazã de românism, de tradi-þiile fãrã de moarte care ne defi-nesc, Maria Vaida are cultul va-lorii, ºtie sã deceleze perfect pe-renitatea lor.

Povara luminii este o scrierecare mi-a bucurat sufletul în acestînceput de an 2015, aºezând, încão datã, Clujul pe harta marilorspirite.

nnnnn Mihai Duþescu



La 81 de ani Viorel Peni-ºoarã-Stegaru simtemai intens tentaþia per-

spectivei, decât nevoia de a sededica unei apologii a retrospec-tivei. Artist cunoscut ºi respec-tat al oraºului, cu o carierã soli-dã ca scenograf la Teatrul Naþio-nal, Viorel Peniºoarã nu cautã sãse „legitimeze”, contabilizânddistincþiile, onorurile, expoziþiileori spectacolele deja fãcute.Asta nu pentru cã ar ignora im-portanþa unei munci care l-a con-turat în mod special ca artist ºi caom, ci pentru cã acesta a devenitdin ce în ce mai fascinat de ipos-taza de „artist al cetãþii”. Desue-tã ca formulare lingvisticã, însã,mereu actualã ca atitudine,aceastã preocupare deplin asu-matã îl face sã se dedice unor ide-aluri care se deschid cu genero-zitate cãtre ceilalþi. El este unuldintre puþinii care au constatatcã artiºtii craioveni ºi-au pierdutinteresul de a comunica unii cualþii ºi cã, în general, solidarita-tea de breaslã pare cã nu îºi maigãseºte locul în preocupãrileomului contemporan. Aºa au în-ceput „întâlnirile lui Peniºoarã”,întâlniri care nu fac altceva decâtsã provoace schimbul de idei ºisã încerce o instaurare a armo-niei ºi colegialitãþii. Într-o socie-tate acaparatã de un soi de „es-teticã” a pricopselii/procopselii(utilizând pentru autenticitate va-rianta localã), Peniºoarã este unuldintre cei care au ales sã trãiascãsenin ºi în deplin acord cu pro-priile valori.

Artistul Peniºoarã a depãºit demult perioada demonstrativã.Numeroasele expoziþii deschisede-a lungul timpului i-au oferitnotorietatea pe care o merita.Noul sãu proiect, prezentat decurând în trei dintre galeriile cra-iovene, îl situeazã în mod surpri-zãtor pe artist într-o perspectivãdiferitã de cea cunoscutã pânãacum. Apelând la o strategie con-ceptualã ºi expunând lucrãri depicturã, desen, colaj sau obiectVisual eclectic show (GaleriaArta) ori Nopþile Europei (Mu-zeul Olteniei) sunt poate cele maisincere ºi mai intime proiecte aleartistului de pânã acum. Ele reþinatenþia ºi imprimã „coordonate-le” unui multiplu autoportret,unul fãrã artificii ºi false înfrumu-seþãri, având ca fundal acel coti-dian pe care artistul l-a traversatde-a lungul vieþii, ºi care a avut ocontribuþie importantã în dezvol-tarea sa ca om. Sunt aduse în dis-cuþie subiecte foarte personalelegate pe perioada comunistã,gânduri sau opinii reþinute în se-curitatea propriei intimitãþi, adã-ugând încã o bucãþicã în colajuluriaº al micii sau marii istorii. Fi-gurile ºablonarde, bine înfipte înconºtiinþa umanitãþii, ale lui Marx,Lenin, Stalin sau Ceauºescu cap-teazã perspectiva vizualã a privi-torului, punând în discuþie valo-rile acceptate ale orânduirilor so-ciale ori de stat, cu tot ceea ce

nnnnn MIHAELA VELEA

visual eclectic show

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de

ARGUMENT. „Lucrarea noas-trã îºi propune sã fie mai ales unexerciþiu de contextualizare ºi in-terpretare a fenomenului colinda-tului dintr-un referenþial cât sepoate de consistent ºi de expre-siv: Þara Loviºtei, zonã care poa-te fi consideratã un nucleu repre-zentativ al colindatului românesc,tocmai prin caracteristica ei depod între Muntenia ºi Transilva-nia, aspect ce trimite la o specifi-citate a interferenþelor, dar ºi la omare bogãþie ºi diversitate tema-tice, muzicale, poetice ºi actanþi-ale”. CORNEL BÃLOSU DU-

CAN, Fenomenul colindatuluisau despre o etnologie a tradi-þiilor, Ed. Universitaria, Craiova,2013 ***

SOARELE TÂRZIU DE NO-IEMBRIE INTRÃ BLÂND ÎNTRUPUL MEU VECHI. „razele luiînainteazã pe coridoarele / melan-colicei abaþii interioare, / trecdintr-o chilioarã în alta, / pe rândluminându-le // încet se îndreap-tã lumina apoi / spre adânc / în-cet, / aºa cum cobora mama înaprilie / cele o sutã douãzeci detrepte / de la monument, spre

Dunãre, / prin mica pãdure cumiresme tari”. GABRIEL CHIFU,Ploaia trivalentã, Ed. Brumar,Timiºoara, 2015****

REPEDE OCHIRE. „Prezenþaaproape constantã a toponimicu-lui Sãtmar (cu variantele Satma-ru, Satmar) în publicistica emi-nescianã – dar ºi în poezia Doi-na – ne obligã sã ne întrebãmasupra provenienþei informaþiilorºi a legãturii [poetului] cu istoriaºi oamenii acestui þinut – numitde Iosif Vulcan (cel care l-a de-

Viorel Peniºoarã- Stegaru / Galeria Arta Craiova 30 mai - 14 iunie 2015;U.A.P. Art Galery 1- 15 iunie 2015; Muzeul Olteniei- Sala ªtefan Ciuceanu

3- 10 iunie 2015

butat în revista Familia) «ulti-ma ºi mult periclitata sentinelãa românismului»”. Ed. ªcoalaArdeleanã, Cluj, 2015***

FÃRÃ TITLU. „Sufletul e caun coridor/ de spital/ cineva spa-lã urmele/ în fiecare searã/ ºi sân-gele dispare/ în lumina joasã/apoi trage un cearºaf în grabã/ne acoperã pe toþi/ urmele suntale pacienþilor/ spitalul sunt eu.”RADU CÎRSTEA RATZONE,sunt un gunoi, sunt un nimic, Edi-tura Karth, Bucureºti, 2014 ***

era considerat odinioarã antiso-cial/ antisocialist, subversiv, dã-unãtor sau, dimpotrivã, modeluldemn de urmat. Lucrãrile reflectãmediul în care a trãit, cu bucuriade a-ºi realiza mãruntele dorinþe(reconstituite din chitanþe ºi amin-tiri) dar ºi umilinþa, absurdul orianomaliile acelei perioade. În anii’50, la nici 16 ani, elevul Peniºoa-rã fusese arestat, anchetat ºi con-damnat de cãtre Tribunalul Mili-tar Galaþi, la un an închisoare co-recþionalã pentru uneltire contraordinii sociale. Urmãrind subiec-tele, dar ºi mijloacele de prezen-tare, devine interesantã creareaunei perspective multiple: dacãanii ’50, sunt conturaþi ca ani aiconstrângerilor ºi abuzurilor, au-torul completeazã aceastã direc-þie cu numeroase referinþe de tippop art, evocând în acest fel totceea ce a însemnat aceastã pe-rioadã în istoria artelor, dar ºi aevoluþiei gândirii. Ritmul ºi dez-voltarea societãþii, deschiderea,libertatea de expresie, nevoia dea depãºi formule încetãþenite,sunt idei ce nu par contempora-ne cu anii ’50 româneºti; iaraceastã distanþã ideologicã, sus-prinde în mod paradoxal con-trastul, dar ºi seducþia, acapara-rea ºi dorinþa de evadare dintr-un mediu care vrea sã te limiteze,sã te þinã captiv ºi perfect docil.

Viorel Peniºoarã este genulde artist care are capacitatea de afi credibil: el se poate remarcaprin compoziþii ample, poate facepasteluri cu flori încântãtor de viiºi strãlucitoare sau poate fi unbun scenograf – iar asta se simtepregnant în proiectul Visualeclectic show. Peniºoarã demon-streazã cã arta nu este o meseriecare sfârºeºte odatã cu bineme-ritata ieºire la pensie, cã dinamis-mul, entuziasmul, acumulãrile ºiconsistenþa ideilor fac diferenþaîntre diferitele persoane care prac-ticã aceastã îndeletnicire denu-mitã generic artist.

rte

Vio

rel

Pe

niº

oa

rã-S

teg

aru


rte

Luna mai ne-a prilejuit odublã sãrbãtoare la Ga-leria Arta, din Craiova,

expoziþia artistului Ovidiu Bãrbu-lescu, odatã cu împlinirea frumoa-sei vârste de 75 de ani.

Ochi ager, atenþie deosebitã,observaþie profundã ºi talent,cum zice românul, cu carul. Toa-te concentrate în douã cuvinte:Ovidiu Bãrbulescu, cel care ne-aîncântat privirile ºi sufletul, sco-þându-ne pentru moment din ce-nuºiul cotidianului.

Aflat la vârsta maturitãþii, cândde obicei „se dã raportul”, Ovi-diu Bãrbulescu mai are încã mul-te de spus, aducându-ne pe si-meze, cum spunea el însuºi: lu-crãri de picturã în ulei, în culoriacrilice, acuarelã, tuº, laviu, cãr-bune, mijloace de expresie, an-samblu de elemente semiotice,semantice ºi sintactice ale limba-jului plastic generând o frumu-seþe specificã.”

Lucrãrile expuse ºi de dataaceasta confirmã aprecierile re-

gretatului istoric de artã VasileDrãguþ: „Pictura lui Ovidiu Bãr-bulescu are o sensibilitate cro-maticã aparte, clãditã atât peºtiinþa principiului luminã-culoa-re, cât ºi pe sinceritatea demer-sului plastic, pe transfigurarearealului la cote înalte de arderilãuntrice.”

Cele 29 de expoziþii personaleprin care a fost prezent în atâtealocalitãþi din þarã, participãrile din1966 la toate expoziþiile locale,judeþene sau regionale, iar din1977 la cele naþionale, lucrãrile dincolecþii particulare din þarã ºi dinstrãinãtate (Franþa, Anglia, Ca-nada, Israel, Iran, Olanda, Dane-marca, Belgia, Polonia, SUA,Austria, Republica Moldova,Spania Germania, Portugalia, Ita-lia) stau mãrturie dãruirii cu careOvidiu Bãrbulescu ºi-a dedicatviaþa artei sale.

Nu pot fi trecute cu vedereanici zecile de cronici ºi articole

de artã publicate în revistele deculturã Ramuri ºi Mozaicul, ori înalte publicaþii precum Meridian,Demnitatea, Cuvântul libertãþii,Gazeta de Sud, prezenþele în emi-siunile de la Radio Oltenia Craio-va, TVR etc., prin care a promo-vat cu generozitate valorile arteiplastice ºi creaþiile confraþilor debreaslã. Dicþionarul de Artã –termeni de atelier (Bucureºti,1993), volumul biografic Gh.Teodorescu-Romanaþi (1995) ºiDicþionarul de arsmateticã(Bucureºti, 2003), scrise încolaborare cu Ion ªuºalã, încu-nuneazã demersul teoretic al unuiartist deopotrivã lucid ºi pasionat.

Cei 45 de ani în care a fãcuteducaþie plasticã viitorilor învãþã-tori, ca profesor la ColegiulNaþional „ªtefan Velovan” dinCraiova, dintre care 20 a fost ºipreþuit director, întregesc perso-nalitatea lui Ovidiu Bãrbulescu,despre care Nicolae Marinescu

spunea la vernisajul sale expozi-þiei aniversare: „Ovidiu Bãrbules-cu este un poet al culorii, dar ºi alliniei. ARMONIE este cuvântulcare sintetizeazã esenþa personali-tãþii sale. O personalitate complexã,în care se întâlnesc fericit deli-cateþea, discreþia ºi fermitatea.”

Expoziþia a prezentat publicu-lui, care a fãcut Galeria Arta neîn-cãpãtoare, 44 de lucrãri în ulei,acril, acuarelã ºi tuº, realizate într-o diversitate reprezentativã sti-listicã, tehnicã ºi tematicã. Aº re-marca, pe lângã Smalþurile obo-gene relizate în culori acrilice,acuarelele Dunãrea la Calafat ºiPeisaj din Avignon, peisajele dinVâlcea relizate în tempera, acua-rela Madona Dudu, portretul ne-poatei sale Alexandra, tot o acua-relã, ºi portretul în tuº Tudor Vla-dimirescu. Remarcabile sunt ºipeisajele în ulei de la Sibiu ºi Pra-ga, precum ºi cele douã peisajede la Bobiceºti, locul naºterii ar-tistului, de care a rãmas atât de

legat.Foarte bine l-a surprins pe

Ovidiu Bãrbulescu artistul plas-tic Lucian Florin Rogneanu: „De-licateþea ºi sinceritatea sunt atu-urile principale ale lui Ovid Bãr-bulescu. În compoziþiile domnieisale nu întâlneºti niciodatã acele«tertipuri» specifice meseriei,prin care unii artiºti încearcã sãascundã anumite stângãcii sausã potenþeze efecte vizuale. Sub-iectele sunt lãsate sã respire unaer de naturaleþe ºi bucurie vi-zualã ce conferã sinceritate de-mersului artistic.”

Ovidiu Bãrbulescu se înscrieîn stirpea rarã a artiºtilor care vi-breazã profund în faþa realitãþii,fiindcã ochiul lor trece de apa-renþele fizice ale oamenilor ºi lu-crurilor, dincolo de acestea. Ex-poziþia pe care ne-a oferit-o laîmplinirea celor 75 de ani a fost oîncântare, o bucurie a sufletului,fãcându-ne sã fim parcã mai buni,mai liniºtiþi.

nnnnn Gabriel Bratu

un om, un artist, un dascãl – Ovidiu Bãrbulescu

Aflatã spre finalul ei, sta-giunea 2014-2015 a Fi-larmonicii „Oltenia”

ne-a oferit pe parcurs o incursiu-ne mai de substanþã în universulsonor al marelui compozitor cla-sic vienez Joseph Haydn, supra-numit „pãrintele” simfoniei, pro-punând un ciclu de 5 concerte,sub genericul „Sã-l (re)descope-rim pe Haydn”.

Considerãm cã acþiunea Filar-monicii a avut menirea de a neatenþiona asupra faptului cã mu-zica lui Haydn este mai actualã caoricând. Muzica acestuia o putemconsidera un „medicament”, undemers de asanare spiritualã aomului contemporan, de apropie-re a ascultãtorului de astãzi demuzica vremurilor apuse, de eva-dare din „haosul” ce ne înconjoa-rã, din tumultul vieþii cotidiene.

Retrospectiva noastrã priveº-te repertoriul, dirijorii, soliºtii. Înprimul ºi al doilea concert, l-amurmãrit „la lucru” pe tânãrul ºi exi-gentul dirijor braºovean CristianOroºanu, la ora actualã, unul din-tre cei mai „cãutaþi” ºefi de orches-trã, care ºi-a etalat cu generozita-te abilitãþile interpretative. Simfo-niile nr. 85 (Regina), nr. 92 (Ox-ford), nr. 98, Concertul în Do ma-jor petru violoncel (solist FilipPapa) ºi Missa Nelson (soliºti, cor,orchestrã), în viziunea lui CristianOroºanu au cãpãtat contururi so-nore de o acurateþe ºi rigoare im-presionante. Gestica sa este ele-gantã, precisã, convingãtoare ºiîn „ton” cu subtilitãþile discursu-lui haydnian. Sunetul violoncelis-tului Filip Papa strãluceºte, este

Haydn redivivus...

penetrant; el exceleazã prin elanulºi seriozitatea cu care abordeazãtextul muzical. În Missã, cvartetulsolistic - Diana Þugui (sopranã),Carmen Topciu (mezzosopranã),Cristian Mogoºan (tenor), MariusManyov (bas) - a evoluat ca oechipã, dovedind afinitãþi de ex-presie ºi culoare sonorã.

Sub bagheta dirijorului italianOrazio Baronello s-a desfãºuratcel de-al treilea concert Haydn,în program fiind incluse douã lu-crãri: Simfonia nr. 88 ºi Missa intempore belli (în primã audiþie laCraiova). Dacã în Simfonia în Solmajor, Orazio Baronello a vizatpuritatea stilului ºi calitatea in-terpretãrii, în Missã a pus în va-loare resursele expresive ale am-plului aparat interpretativ: soliºti,

cor ºi orchestrã. Cei patru soliºti– soprana Anna Mirescu, mez-zosoprana Claudia Codreanu, te-norul Nicolae Simonov ºi basulªtefan Schuller – ºi-au etalat vir-tuþi vocale ce au þinut cont deintimitatea ºi echilibrul discursu-lui muzical, punând în relief voca-litatea de facturã profesionistã.

Radu Postãvaru este, iatã, unnume foarte cunoscut ºi apreciatal vieþii noastre muzicale, actual-mente dirijor ºi director al Filar-monicii „Paul Constantinescu”din Ploieºti. Prezenþa sa la pupi-trul Filarmonicii craiovene s-aconstituit într-un veritabil eveni-ment artistic. În program: douãsimfonii (nr. 45, „a Despãrþirii” ºinr. 22, „Filosoful”) ºi Concertul înRe major pentru violoncel (solist

Mircea Marian, debut pe scenacraioveanã). În binecunoscuta,prin „tâlcul” ei, Simfonie a des-pãrþirii, succesul de public a fostasigurat „din start”. Lui RaduPostãvaru nu-i rãmânea altcevade fãcut decât sã punã la puncttoate detaliile muzicale, inclusivcele de naturã vizualã (stingereatreptatã a luminiþelor de pe pupi-trele instrumentiºtilor). „Neantul”scenei din finalul simfoniei a pro-dus „ºocul” nesfârºitelor aplau-ze. Dupã pauzã, am ascultat oversiune bine „strunitã” de violon-celistul Mircea Marian, solistulConcertului în Re major, un artistdeosebit de înzestrat, cu o tehnicãfãrã cusur ºi o ardentã sensibilitate.Simfonia nr.22 a încununat de omanierã electrizantã o searã de

muzicã „pur” haydnianã, datoratãdirijorului Radu Postãvaru ºi or-chestrei craiovene.

Încheierea ciclului de concer-te Haydn a revenit dirijorului cra-iovean Alexandru Iosub, într-unprogram de zile mari: Simfonia nr.100, „Militara” ºi, în primã audi-þie în Bãnie, monumentala MissãCellensis. În mod cert, orchestraºi corul Filarmonicii au fost „che-mate” sã întrupeze sonor o parti-turã vocal-simfonic de dimensi-uni impresionante (cca 70 de mi-nute), cu „problematici” interpre-tative de evidentã dificultate teh-nicã. Soliºtii Missei CellensisOlga ªain (sopranã), MihaelaPopa (mezzosopranã), ªerbanCristache (tenor) ºi Adrian-IulianZamfir (bas-bariton), toþi membriiai corului Filarmonicii, au dove-dit o evoluþie ce poate fi de bunaugur pentru viitoarele lor „abor-dãri” vocal-simfonice. Ca ºi înprecedentele douã misse din ca-drul acestui ciclu, ansamblul co-ral al Filarmonicii a trecut „probade foc”, situându-se în parame-trii înaltului respect faþã de muzi-cã, asimilând cele trei misse într-un timp relativ scurt. Pavelªopov, în calitate de maestru decor, a dovedit calitãþi artistice deînaltã þinutã; experienþa sa înde-lungatã în domeniu s-a constituitîntr-o pilduitoare demonstraþie deînþelepciune ºi determinare.

Îndemnul nostru adresat me-lomanilor: Ascultaþi-l pe Haydn!Muzica lui poate fi un liant alpurificãrii spirituale...

nnnnn Geo Fabian


Alexandru Ovidiu Vintilã, Ob-iecte psihice, Editura Karth, Bu-cureºti, 2014.

O provocare liric-filoso-ficã este cea mai nouãcarte de poezie a lui

Alexandru Ovidiu Vintilã, proba-bil cea mai fermecãtoare încerca-re a sa de a desprinde Frumuse-þea dintru posibilitate, pentru a oîmpãrtãºi cu cei dispuºi la lectu-rã, dincolo de „comedia bufã azilei” (citatele vor fi din carteaprezentatã, excepþiile vor fi men-þionate!), cea a Zilei cea de toatezilele!

Nu înseamnã cã volumele pecare i le-am mai citit, „caricaturade cretã” (Ed.Cartea Româneas-cã, 2003) sau „cartea lui koch”(Ed.Brumar, 2009), ar fi dez-vrãjitcumva cititorul, dar sobrietateaneo-suprarealistã ori neo-avan-gardistã de atunci (premiatã lavremea aceea) capãtã parcã o ele-ganþã cu totul ºi cu totul specia-lã, care ne conving cã „Obiectepsihice” este într-adevãr una din-tre cele mai bune cãrþi de poezieapãrute în anul 2014, conform ºiunui sondaj/ unei anchete reali-zate recent online, unde, de alt-fel, l-am ºi votat pe Al.O.Vintilã ºicartea sa. Un teritoriu al maºinã-riilor ciudate, al mecanismelorgândite pânã mai departe sau maiîncoace de capete oarecare sedezvãluie cititorului care a încer-cat mãcar o datã sã empatizezecu Franz Brentano (de la el estecules moto-ul cãrþii: „Fiecare fe-nomen psihic conþine în sineceva ca obiect, deºi nu fiecare înacelaºi mod.”), Nietzschele Zarat-hustra sau invers, Gellu Naum,Gherasim Luca, Mariana Marinº.a.m.d., din acest punct de ve-dere, al intertextualitãþii, avândde-a face poate cu una dintre celemai pronunþat post-modernistecãrþi ale ultimilor ani, într-o vre-me în care i se cântã deja proho-dul, dacã nu i se face chiar o po-manã de nu ºtiu câte zeci de ani…Dacã vreþi, cea mai suprarealistãcarte post-modernistã! Un „teri-toriu” „În afara tuturor lucrurilor”(aºa se intituleazã poemul final,o altã „punere în abis” (abisulconºtiinþei, al sensului), oarecumprofund pesimist-umanistã: „din-spre umanitate nu se vede/ ni-mic// poate spinarea neagrã apãmântului reavãn/ un peisajtranslucid/ într-o dimineaþã plo-ioasã// când stai ºi priveºti para-da pãsãrilor toamna// prin fereas-tra deschisã// oraºul imagineaunui obiect psihic.” (p.91-92).„Un spaþiu intermediar” (alt titlude poem), avându-l ca patronspiritual pe „sfântul dada” (p.26),care ne reaminteºte cã existenþanoastrã se poate transforma înorice clipã într-un coºmar: nu în-tâmplãtor coperta cãrþii m-a tri-mis cu gândul la posterele unorfilme de groazã destul de recen-te, „The Cabin in the Wods”,„The Conjuring”, „Dark Circles”ori „Treehouse”. Dar iatã cumîncepe poemul menþionat, o bunã

portret de fiinþã psihicã ºi foarte puþindespre „quantum entanglement”…

nnnnn ADI GEORGE SECARÃ

introducere la un Halloween „in-terior”: „ºi toatã noaptea/ cu sin-gurãtatea aceasta// costumaþi ºi/machiaþi// cufundaþi într-o/ îngro-zitoare tãcere// aici ºi altundevaaidoma unor statui// în vãzul lu-mii umbrele/ piatra/ o veritabilã/piatrã// morþii au fost lãsaþi sã-ºi/îngroape morþii// alãturi apele re-pezi ale/ râului rin dealurile peunde/ a bãut bere cândva sfân-tul dada”. O dialecticã mai multsau mai puþin hegelianã ( „haine-le cenuºii ale” filosofului suntmenþionate în finalul poemului demai sus!) dinamizeazã discursulîndatorat cu mãsurã dicteuluiautomat, „o forþã adâncã” (p.34)deschide tot ceea ce se poatedeschide pentru a reda cu maxi-mã eficienþã existenþa „obiecte-lor psihice” (p.28-31), poemulcare dã titlul repetând obsedantnumele unui poet, Robert Brow-ning, din pãcate atât de puþincunoscut…

Poemul este cuprins în primulgrupaj al cãrþii, fiind trei în total,primul grupaj intitulându-se „la-tura umbrei”, abia al doilea „ob-iecte psihice”, iar al treilea „une-le lucruri”. Aproape sigur poetulare niºte chei de interpretare lacare putem sau nu sã ajungem.Moartea, mai mult sau mai puþinprezentã, pluteºte „evidentã” în„Gândul meu ascultã gândul ei”,imortalizând (sic!) clipe petrecu-te într-o ceainãrie din Cernãuþi!Dacã spuneam mai sus ceva de-spre sobrietate, nu înseamnã cãexcludem ludicul, ba chiar putemsã subliniem ludicul sobru, dejucãtor de ºah sau de go, careare o legãturã serioasã ºi cu poe-zia, ºoptind ca un predecesor:„Ceci n’este pas une pomme”,ceea ce ne face ºi mai precauþi înhermeneuticã, faþã de interfeþeledivers culturale ale liricii lui Al-.O.Vintilã: „Veluri/ pânzeturi ºi/dantele// pe trup de înger/ ami-roase// a scarabeu/ de antracit/norii par grei/ pe cer când plouã// ºi nici mãcar lingoare nu-i/ oºti-re de eroi/ migrând din vest/ înest un ºarpe lung// patern e crân-gul crud/ verde pãmânt ºi/ apãvid// în vis vermeer cântând/ lamandolinã el despre ea/ ea cumcã el// un soare desenat în/ ramaalbã a unui geam/ imaculatul orbînotãtor/ Ceci n’este pas unepomme.” (p.49). Cred cã este in-util, apropo de ceea ce sugerammai sus, sã precizez cã nu existãnimic „demn” de un film sau de ocarte… horror în „obiecte psihi-ce”: „imagineazã-þi un înger/ cã-zut pe pãmânt/ sub privirile tale/oarbe// un zid transparent/ ca osubstanþã necunoscutã// splen-dida expresie a sfârºitului/ deploaie/ ºi câinii// ºi oamenii adu-naþi la un pahar/ de vorbã// dea-supra lor luna îºi tot schimbã cu-loarea” (p.46)

Potenþialitatea coºmarului sauchiar a situaþiei dezastruoase, deunde nu mai existã întoarcere (caîn filmul „U Torn” de Oliver Sto-ne!) este Totul! Par exemple: „oîncãpere/ unde suferinþa/ e mai

puternicã// o pânzã subþire/ într-o fereastrã/ luminatã difuz// unfir de sânge// nimic mai mult//decât ramurile/ unor arbori prin-tre/ sârme de înaltã/ tensiune”(p.47). Tensiunea aceasta estebine administratã de constructor( s-a observat referitor la cea mainouã carte a Andrei Rotaru, „Le-mur”, cât de rari sunt poeþii careîntr-adevãr construiesc ei înºiºiCartea ºi nu se lasã manipulaþide cãtre textele ºi haosul lor!),apropiindu-ne de grozãvia de a fimartor ºi de a depune mãrturie,chiar ºi citând din contemporaniprecum Ada Milea: „rãvãºiþi deploaie/ suntem când de fapt/ceauºescu n-a murit” (p.51). Deparcã, într-un fel, am fi obligaþi/violaþi sã jucãm într-un film por-no în care bãtrânii ceauºeºti/ceau-ºiºti ºi moºtenitorii lor ar fi încã(sic!) actori principali! Muza con-templaþiei dicteazã: „spaima ºinemiºcarea/ sunt acum tot unacu/ noaptea cu bezna/ obiecte ºilucruri” (p.48)! Comentariul n-arfi îndestulat de n-am sublinia in-fluenþa artelor plastice (nu nu-mai de Chirico de la p.56!) ºi aunui onirism moderat, special,stând sub semnul acelui vers dinGellu Naum „încorporat” în arma-ta poetului Al.O.Vintilã, încã dinprimul text, „sandalele lui zarat-hustra”, unde nopþile miros acuta spaimã: „Visul din vis în carenu visam” (p.11). ªi dupã cumîncepe Cartea, într-adevãr este ºiuna a spaimelor („Spaima viilorde a vorbi cu morþii/ spaima mor-þilor de a vorbi cu viii”, poemul aldoilea, „Pânã la Dumnezeu”,p.12), care vin ºi se duc, flux-re-flux, într-o pendulare pe care oobservãm ºi la jocul dintre noap-te, mare ºi fiinþã: „spre mare noap-tea se întinde/ ca aburul unei pân-ze de pãianjen/ îndãrãtul pinilorexistã un teritoriu/ aparte al mar-ginii” (p.12). Sau: „noaptea ve-nea dinspre mare/ valurile fremã-tau ca o bucatã de cârpã/ în vânt”(p.41)! Iar spectacolul existenþeistã sub moto-ul: „viaþa e oarbãiatã cum moartea/ îºi face de cap”(p.15), de gãsit într-unul dintrecele mai consistente poeme, inti-tulat misterios oarecum „doam-na sigrún ºi pisica lui schrödin-ger”. Dacã ne informãm rapid(Wikipedia sã trãiascã!), aflãm cã„pisica lui Schrödinger” este unexperiment mental, adesea carac-

terizat ca un paradox, imaginat defizicianul austriac ErwinSchrödinger în 1935, ilustrând ceprobleme apar dacã se aplicã „in-terpretarea Copenhaga” a meca-nicii cuantice asupra obiectelordin viaþa de zi cu zi. El a imaginatun experiment în care este pre-zentã o pisicã care poate sã fievie sau moartã, în funcþie de uneveniment aleator anterior. În tim-pul elaborãrii experimentului sãua inventat termenul Ver-schränkung, cu sensul de entan-glement cuantic (în englezã quan-tum entanglement) care este unfenomen cuantic în care stãrilecuantice ale mai multor obiectesau particule elementare diferitesunt „cuplate” între ele. Cuvân-tul englez „entanglement” în-seamnã „încurcãturã complica-tã”. În sens matematic, funcþia deundã globalã care descrie siste-mul de obiecte entanglate nupoate fi redusã („factorizatã”)într-un produs de mai multe func-þii elementare independente co-respunzând fiecare câte unuiobiect individual, chiar dacã ob-iectele respective sunt separatespaþial.” Sic!

Oricum, în pofida sugestiei,acest „entanglement” nu s-arpotrivi (deºi este loc de-o cerce-tare!), dacã luãm în general, în-tregului fenomen liric actual, ºiîn particular, nici întregii cãrþi alui A.O.Vintilã (chiar nu sunt, pro-babil v-aþi dat seama, specialistîn fizicã sau metafizicã cuanticã,sau ortofizicã, cum i se mai spu-ne pe la noi…), iar asupra Doam-nei Sigrún nu vom face niciun felde ipoteze, ca sã nu fim ispitiþi sãcredem cã am iniþiat critica (adicãanaliza!) literarã cuanticã!

În care, totuºi, poemul „pãdu-rea norvegianã (o deschizãturã afrigului)”, cu sau fãrã legãturã cuMurakami, ar fi printre favorite(p.17-21), punctând la capitolul„onirism”: „pãdurea norvegianãe visul meu/ din dreptul unei fe-restre zidite/ (…)/ Marele Vikingîn preajma lui Dumnezeu Tatãl/aproape în cer pãdurea norvegia-nã// cai fragili între vis ºi ninsoa-rea fãrã sfârºit// imensã-i pãdu-rea norvegianã// ca neputinþa dea fi/ aproape de Tine”, putându-se deschide aici discuþia desprereligiozitatea poetului, cu sau fãrão icoanã a lui Kant într-un tricougalben. De fapt doar un tabloucu filosoful, de gãsit la pagina 22!Religiozitatea, filia ºi filantropiapoetului, quasipsalmicã uneori:„în oraº duminica/ se pregãteamonoton/ sã-ºi intre în vrie// unºarpe în burta celuilat ºarpe/ unpeºte înghiþit de un peºte/ uncuvânt dintr-un limbaj în/ alt lim-baj tangaj între viaþã/ ºi moarteIosif cu/ pruncul Iisus în braþe//un trup subþire/ ca o literã// ase-menea milei/ ºi umilinþei// deasu-pra apei/ paºi apãsaþi/ rãnile viiale memoriei// lumina privirii luiDumnezeu” (p.54).

Acesteia, trãirii sentimentuluiSacrului, i se opune uneori esen-þializarea unei deznãdejdi oareca-

re, care vrea sã pipãie, sub privi-rea unei luni „ca dintr-un ºtreang/(…)/ în mijlocul zilei/ albã ºi rece”,de pe „tavanul albastru al ceru-lui”, într-o lume de mistere ºi me-lancolii, „unde viaþa e scurtã/ ºimoartea prea lungã” (p.55-57). Unrezultat, vag sartrean, „când seîntâlneºte chimia cu greaþa” ºi „oresorbþie în prenatal”! ªi apoirânduri mãrturii despre când „su-fletul þi-e ostil/ te apasã”, poete,ºi eºti „interpret ºi victimã a miº-cãrii gândirii” (dupã cum citezi iardin G.Naum, într-un superb poemintitulat „un peºte de lemn”!), darºtii ºi „ce înseamnã prezenþa bo-lii/ a morþii conºtiinþa a/ toatã sin-gurãtatea”, retrãind solidar con-temporaneitatea „fenomenuluiPiteºti” ºi a tuturor crimelor îm-potriva umanitãþii! Trãind „gra-matica tare a fiinþei”, Al.O.Vintilãlasã spaþiu ºi timp ºi câte unuipoem de dragoste memorabil,precum „Într-o bunã zi” (undenemãrginirea este mai oarbã caniciodatã, unde fiinþa poate fidoar o pisicã neagrã privind în-drãgostiþii „ca pe douã fiinþe/ fãrãnicio însuºire// fãrã nicio fricã demoarte”, p.76-77), poate cochetagrav cu un borgesianism savu-ros (deºi în poem apare ºi unsombrero!) în „gradiva” (p.80): „ohainã subþire e viaþa/ ochii miciai nopþii se dilatã încet/ tu te-aiculcat alãturi de mine ºi/ foºne-tul plopilor e mai viu/ decât lu-mea însãºi, gradiva/ existã un golimens ºi în el e/ un tigru de aur”.Se desparte de cititori, pânã laurmãtoarea carte, plecând „cu ogeantã în mâini/ prin grâul desdintr-o/ camerã goalã”, închizândochii pentru a ºterge diferenþadintre lucruri, obiecte, fiinþã ºi fi-inþãri, umbrele umbrelor umbre-lor, care la el îºi pot pierde echili-brul, aºteptând acel cal giganticcare poate trece în vitezã princentrul oraºului, înaintând „cupãlãria plinã de vise”, ocolind pecât posibil „mijlocul spaimei”unde este „o spaimã mai mare”,posibil o spaimã de curãþeniaunei Morþi care se joacã de-a fe-nomenologia psihicã, de metafi-zica cuanticã, de-a limba lui Ein-stein arãtatã nefiinþei nefiinþei.

Lãsând „locuri (n.n.ºi poeme)de gândit” pentru un viitor rela-tiv, singurul timp real, unde „…ni-meni/ nu mai spulbera/ pãpãdiiîn vânt// pãsãri/ se încâlceau prin-tre îngeri// cerul era atât de al-bastru/ deºi era o dimineaþã oa-recare”. Al.O. Vintilã, uceniculcare a învãþat în „atelierul meca-nic în care s-a construit/ decesullui dumnezeu”, a încãlþat sanda-lele lui Zarathustra ºi a fugit înlumea autenticã a Poeziei, ºi-a ri-dicat acolo propriul atelier undepãsãrile paradisului vin sã fie ºter-se de apa strãinã a ploilor. Iar dinpenele lor rãtãcite construieºtemecanisme bizare, cele mai multepoeme, cu care zeul chiar poatezbura prin sufletele unor strãinica oamenii, însetaþi sau nu de în-vierea Lui…


Recent, la Palatul Savelli,sediul primãriei coche-tului oraº italian Alba-

no, din imediata apropiere a Ro-mei, a avut loc un eveniment cul-tural de excepþie, la care, alãturide oficiali ai urbei (primarul Ni-cola Marini, asesorul culturalAlessio Colini ºi Marcello Zega,preºedintele Unitre din localita-te), a participat un public nume-ros format din români ce s-au sta-bilit în regiune, de mulþi ani, îm-preunã cu familiile lor. O întâlnireîntre culturi, ca urmare a desfã-ºurãrii unui proiect demarat deprimãria din localitate, fiind lan-satã o carte a unui cunoscut scri-itor italian contemporan, AldoOnorati, în versiune româneascã,graþie traducerii ei de cãtre uni-versitarul craiovean George Po-pescu ºi publicatã la sfârºitulanului trecut la Editura „Aius”din Bãnie. Un dialog sincer, cumau apreciat cei prezenþi, pentru omai bunã cunoaºtere reciprocã ºipentru integrarea culturalã a ro-mânilor rezidenþi în Castelli Ro-mani, zona unde se petrec întâm-plãrile relatate în carte ºi care de-scriu istoria de dupã rãzboi a uneiaºezãri sfâºiate de sãrãcie ºi debombe, relatate din perspectivaºi cu participarea unor eroi aflaþiîncã la vârsta copilãriei, dar ma-turizaþi înainte de vreme.

Aldo Onorati, autorul volumu-lui de povestiri Viaþa în fãrâme,despre care vom vorbi mai jos (înitalianã Nel frammento la vita),este prozator, poet, eseist, isto-ric literar ºi director editorial. Alucrat ca dascãl la mai multe ºcolidin Castelli Romani ºi a publicato operã impresionantã, tradusãîn nouãsprezece limbi strãine,abordând o diversitate de regis-tre tematice, printre care ºi sub-iecte pentru copii ºi adolescenþi.În limba românã i-au mai apãrutvolumul de poeme Sincopele iu-birii ºi romanul Iubire blestema-tã, în traducerea lui George Po-pescu, urmând a i se publica, totla amintita editurã craioveanã, încadrul aceluiaºi proiect cultural,un volum de confesiuni, în reali-tate un emoþionant poem în pro-zã, Scrisoare cãtre tata (în limbaitalianã Lettera al padre).

Volumul de povestiri Viaþa înfãrâme are drept personaje, cumse exprimã Filippo Ferrara, într-un interviu pe care îl ia autorului,„copii salvaþi de ameninþareabombelor, autentici copii ai sãrã-ciei ºi ai speranþei”, care desco-perã lumea trunchiat, în primulrând prin perspectiva ororilor, atraumelor ºi a destinelor mutila-te, pe care le-a adus cu sine rãz-boiul, dar ºi prin prisma lipsuri-lor, a sãrãciei ºi a foametei, princare trecea þara în acele vremuri.Printre toate, cu seninãtatea spe-cificã vârstei, se strecoarã auto-rul ºi ceata lui de copii gãlãgioºi,colegi de joacã ºi de suferinþã, „ogaºcã de mici canalii, o drojdie a

despre liniºtea „pãdurii” româneºti din Italia:un autor italian ºi un traducãtor român,

într-un proiect cultural de mare însemnãtate

societãþii”... Sunt paisprezecepovestiri în care facem cunoºtin-þã cu micuþii Fischietto („osul celmai tare pe care a trebuit sã-l dis-trug în copilãria mea”, „negru caun þigan, cu buzele mari, cãrnoa-se, ºi cu privirea impertinentã”,care „zicea atâtea vorbe de ocarãde unul singur cât noi toþi împre-unã”...), Provola, bâlbâitul, care„repetase de trei ori clasa întâi”,Oggino ºi Succhione, „prichindeitipici ai mizeriei, cãrora nu le erateamã de nimic ºi care cunoscviaþa precum iepurele trifoiul”,Picchio ºi Nilone, „dragi tovarãºide copilãrie”, blândul Benito Li-bero, cel cu „nume dublu, dar cevinã avea el?”, rãsfãþatul Paoli-no, „cu un glas antipatic ºi gataîn orice clipã s-o strige pe maicã-sa de zãpãcit ce era când se aflala ananghie”, Luca, fãrã o mânã,care „îºi datora necazul unei bom-be neexplodate”... („Tatãl lui Lucaavea pãmânt la hotarul cu noi. Doifraþi îi rãmaseserã sub bombe, iarunui fiu de nouã ani un bolovanîi strivise toracele”...), Ubaldo,„nesuferit prin natura sa, ºarla-tan, nelipsit de inteligenþã ºi de oanume prestanþã fizicã”, Giusto,care împãrþea comenzi, Checco,Andrea, Marcello ºi Pipo, care leîndeplineau... Alãturi de ei, la toa-te nãzdrãvãniile din care nu lip-seau încãierãrile, furtul fructelor,expediþiile de descoperire a ves-tigiilor, aventurile de tot felul, in-clusiv cele care privesc dragos-tea, întotdeauna spunea „pre-zent” micul Aldo, povestitorul demai târziu al tuturor pãþaniilor. Ocarte a copilãriei, dar ºi o frescã aItaliei sãrãcitã de rãzboi, care în-cerca sã-ºi vindece rãnile ºi sã-ºiregãseascã identitatea, în acordcu tradiþiile ºi marea istorie a îna-intaºilor.

Fiecare povestire, în felul ei,este o „fãrâmã de viaþã”, care im-presioneazã prin simplitate ºi cu-minþenie, prin asemãnarea izbi-toare cu istoria noastrã, tot o þarãrãscolitã de bombe ºi de obuze,care ºi-a vindecat greu infirmitã-þile, dupã cel de-al doilea rãzboimondial. „Pãmântul era încã mur-dar de sânge din cauza rãzboiu-lui recent, scrie autorul la înce-putul unei povestiri. Nu împlini-sem încã ºapte ani. Într-o dupã-amiazã de iunie, plinã de rându-

nele, galben de grâu peste câm-pii pânã la mare, mã cufundai însomn, într-o baie de transpiraþie,spre a mã deºtepta cu amintireamorþilor cãzuþi sub bombe. În za-rea îndepãrtatã, pe mare, un soa-re imens se oprise, ca un spectruînsângerat. Pãmântul avea dejagust de putreziciune. Pânã cu ozi mai înainte tremurase la tune-tul minelor neexplodate, împrãº-tiate prin câmpurile de maci ºi depir. ªi chiar în amurgul acela deiunie timpuriu, un urlet îºi fãcuecou printre ºirurile pustii. Ago-nia zãzboiului îºi prelungea hor-cãiturile. În spatele stufãriºurilorde trestii, neatinse de vâlvãtãi, otânãrã muiere descoperise trupulbãrbatului ei. Îi puneau coroane,într-o micã vale inundatã de tã-cere, cu chipuri apãsate de foa-me ºi înecate de plâns: ca niºtepãmânturi sãpate ºi brãzdate deplug”.

În mod cu totul deosebit, prinsubiecte ºi scriitura autorului,impresioneazã povestirile Stra-da, Nãzdrãvãniile din Piaþa SanPaolo, Încãierarea, Moartea în

bãtãturã, Veºtedele câmpii aledurerii, Sãrãcia se joacã de-aluxul, Vise, minciuni... ªi iatãadolescenþa. Iar totul este legatde rãzboi ºi de amintirea urâtã lã-satã de acesta în urmã. Inclusivdragostea, prima dragoste cu-noscutã de autor în copilãrie: „Câtam mai visat, singur, la Antoniet-ta! Îmi imaginam ºi doream unrãzboi, pe baza cãruia (odatã ceîntreaga ordine socialã crudã s-ar fi rãsturnat) ne-am fi întâlnit înpericol ºi poate aº fi îmbrãþiºat-oîn zgomotul sinistru al avioane-lor de atac, în bubuitul mortal albombelor, în sunetul strident alsirenelor... Ne-am fi refugiat într-o grotã pe malul lacului, aº fi pro-tejat-o, aº fi plecat în cãutareahranei, aº fi consolat-o... La ter-minarea rãzboiului, întorºi acasãla pãrinþii noºtri, ne-am fi logo-dit”.

Despre carte, George Popes-cu, traducãtorul ei, noteazã: „În-treaga odisee e plasatã în geo-grafia unei localitãþi italiene, nudeparte de Roma: Albano, maiexact Piazza San Paolo ºi împre-

jurimile hãrãzite unei naturi înparte genuine. O Ithacã fãrã Uli-se, dar rezervatã unui Telemac ºigrupului sãu de tovarãºi de joa-cã ºi de isprãvi migrând, prin ac-tul restitutor al Memoriei, spre li-manul descoperirii ºi asumãriiconºtiinþei de sine. Poet de o sen-sibilitate acutã, Aldo Onorati oferãcititorului, prin aceastã operã, oincitantã ºi captivantã probã dedestin, în care copilãria capãtãmãsura unui fel de catehism alformãrii, cu un vãdit caracter deuniversalitate”.

Volumul de povestiri al luiAldo Onorati este foarte cunos-cut în Italia, ajungând la a ºaseaediþie, prima ei apariþie, la Editura„Armando”, din Roma, având locîn anul 1970. Despre ediþia în lim-ba românã, în interviul acordat luiFilippo Ferrara, prilejuit de lan-sarea acesteia în mijlocul româ-nilor din Italia, autorul spune cãea va fi dãruitã spre lecturã, îm-preunã cu textul original, româ-nilor rezidenþi în Albano, astfelîncât „sã poatã servi ºi ca un su-port la învãþarea limbii noastre.


În Europa occidentalã, dez-voltarea etnologiei caºtiinþã bine individualiza-

tã a fost încurajatã de transfor-marea lentã a antropologiei so-cio-culturale dintr-o ºtiinþã a tri-burilor exotice într-una a comu-nitãþilor apropiate, „de acasã”(engl. at home), fapt determinatmai ales de pierderea legãturiloradministrative ºi politice cu fos-tele colonii. Spre deosebire devecinii lor vestici, etnologii dinEuropa Centralã ºi de Est nu auavut de ales între a practica unstudiu antropologic al celuilaltºi altul al sinelui, unul al popo-rului (Völkskunde) ºi altul al po-poarelor (îndeobºte exotice)(Völkerkunde). Conduºi de rea-litatea din jurul lor, aceºtia dinurmã au cercetat materialul oferitde folcloristicile autohtone. To-tuºi, dupã anii ’80 ºi, mai ales,dupã cãderea regimurilor comu-niste din rãsãritul continentului,etnologiile locale au simþit nevo-ia unui suflu proaspãt dinspretradiþia criticã a antropologiei,care a însemnat, uneori, punereasub semnul îndoielii a propriilortradiþii de cercetare, a temelorcentrale, a adecvãrii socio-profe-sionale a specialiºtilor. Au apã-rut, de asemenea, interogaþii asu-pra pertinenþei analizelor ºtiinþi-fice ale etnologiilor est-europe-ne, realizate sub imboldurile po-litice ale fostelor regimuri, dar ºiasupra moºtenirii naþionaliste adisciplinei inclusiv în post-socia-lism, o determinare inevitabilãîntr-o disciplinã axatã pe proble-mele etnicitãþii ºi implementatãîntr-un spaþiu extrem de sensibilla acest gen de referinþã. Astfel,localizãrile naþionale ale etnolo-giei est-europene au fost implicitprovocate sã aleagã între a con-tinua unele direcþii epistemice, dea le reforma din temelii pe alteleºi, nu în ultimul rând, de a des-chide noi cãi ºi noi terenuri (demulte ori tributare curentului oc-cidentalist).

Astfel, observarea alegerilorfãcute de etnologii contemporanidin lumea slavã poate fi un bunindicator pentru înþelegerea cu-rentelor actuale de idei ºi o sursãde autocunoaºtere atunci cândne raportãm comparativ la etno-logia româneascã. Realizatã de uncolectiv de cadre didactice ºi cer-cetãtori din cadrul departamen-tului de etnologie ºi antropolo-gie culturalã integrat în Faculta-tea de Filozofie a UniversitãþiiComenius din Bratislava, revista„Ethnologia slovaca et slavica”1

ilustreazã, în numerele sale anua-le, preocupãrile etnologilor slo-vaci ºi ale colegilor lor din lumeaslavã în studierea culturii tradiþi-onale. Destinul publicaþiei seconfundã cu cel al predãrii disci-plinelor etnologice în capitalaSlovaciei, aceasta apãrând în ace-laºi an, 1969, în care departamen-tul respectiv a fost creat de cãtrementorul ºi iniþiatorul sãu, JanPodolak. În ceea ce priveºte de-partamentul universitar, interesulpentru studiile de conservare apatrimoniului cultural este vizibilîn titulaturile celor douã secþii aleacestuia: etnologie ºi antropolo-gie culturalã, muzeologie ºi pa-trimoniu cultural. Totuºi, noi

noi alegeri ºi provocãriîn etnologia slavã

puncte de atracþie apar în vizorulcercetãtorilor slovaci, dintre caream remarca: istoria socialã, antro-pologia vizualã, antropologia ur-banã, studii de gen, cercetareamigraþiei. Aºa cum indicã ºi titlulrevistei, tematica ei nu se limitea-zã doar la terenul slovac, ci îºilãrgeºte interesul spre alte ariislave, reunind specialiºti din Ser-bia, Slovenia, Polonia, cu carecercetãtorii de la Bratislava auîmpãrþit atât confruntarea cu pro-paganda comunistã, cât ºi ele-mente de asemãnare în structurainternã a vieþii tradiþionale cerce-tate.

Numãrul din 2012 al revisteipare a fi unul exponenþial fiindcãaici se evalueazã parcursul disci-plinelor etnologice din þãrile sla-ve central-europene de la mo-mentul primelor încercãri de car-tografiere a vieþii populare auto-htone la experimentele epistemo-logice recente. Studiile adunateîn acest volum, semnate de spe-cialiºti slovaci, sloveni, polonezisau sârbi oferã o imagine unitarãasupra cadrului instituþional încare s-a creat ºi a funcþionat stu-diul ºtiinþific al culturii etnofol-clorice în aceastã parte a Euro-pei. Autorii au în comun intenþiade a expune în special impactulregimului comunist asupra dome-niului lor, modalitãþile prin careau fost evitate interferenþele aces-tui regim în dezvoltarea autono-mã a disciplinei ºi apoi strategiilede recuperare a direcþiei clar ºtiin-þifice în postcomunism. De altfel,publicarea acestui numãr al revis-tei este finanþatã de un proiectnaþional intitulat „Procesele cul-turale în societatea postsocialis-tã: între globalizare ºi localizare”.

În acest cadru se integreazã ºiprimul studiu al volumului, dedi-cat istoriei etnologiei sârbe. Lafel ca în þãrile vecine, interesulpentru colectarea produselor spi-ritului popular apare la sfârºitulsecolului al XIX-lea, fiind încu-rajat de crearea Academiei Rega-le Sârbe (1886), a Comitetului Et-nografic Sârb (1894) ºi situat subegida istorismului cultural foarteactiv în acea perioadã. Orienta-rea etnograficã a institutului deprofil înfiinþat în 1947 este datã,crede autoarea Miroslava LukiæKrstanoviæ, de viziunea sovieti-cã asupra disciplinei, care-ºi facedin ce în ce mai mult simþitã pre-zenþa în etnologia de la Belgrad.Regimul comunist va încerca sã-i determine pe etnologii iugoslavisã construiascã o viziune ideali-zantã asupra unitãþii obiceiurilorºi tradiþiilor diferitelor naþiuni dinfosta republicã iugoslavã. Aºa-numita „epocã de aur a terenu-lui” din anii ’50-’60 va însemnacrearea ºi îmbogãþirea unei con-sistente arhive de folclor rural au-tentic, însã în perioada urmãtoa-re atenþia cercetãtorilor se va de-plasa spre viaþa în oraºe, spreurmãrirea proceselor de indus-trializare ºi urbanizare, conside-rate arii prioritare din perspecti-va administraþiei statale.

Autoarea deplânge cu preamare uºurinþã incapacitatea dis-ciplinei de a oferi, în ciuda aces-tor cerinþe extra-ºtiinþifice, o con-tribuþie realã la studiul culturiipopulare sârbeºti, fiind îngrijoratã

de lipsa unor produse ºtiinþificeautentice. Situaþia dramaticã de-spre care vorbeºte MiroslavaLukiæ Krstanoviæ ar fi fost cau-zatã de faptul cã cercetãtorii sârbiau fost obligaþi sã-ºi situeze acti-vitatea sub zodia ideologiei mar-xiste timp de mai multe decenii.În plus, se opteazã ºi în acest text,aºa cum este ºi cazul celorlalte,pentru idealizarea revirimentuluiºtiinþei etnofolclorice în epocapostsovieticã în cadrul antropo-logiei culturale. Se considerã cãacesta este momentul în care seproduce dorita eliberare de subdominaþia realismului etnograficºi orientarea spre metodologiacriticã a câmpului de cercetare,spre noi terenuri cum ar fi studii-le etnice sau fenomenele socio-culturale de o certã, dar alarman-tã noutate. Este subliniatã difi-cultatea misiunii pe care a avut-oetnologia sârbã, aceea de a fi multtimp o „ºtiinþã invizibilã”, fãrãprea multe posibilitãþi de a-ºiurma întemeietorii de la începu-tul secolului trecut, obligatã sãsondeze etnografic implementa-rea socialismului, neglijându-ºivocaþia integratoare ºi analiticã.

Aceeaºi realitate a etnologieisârbe este avut în vedere ºi decercetãtoarea Lada Stevanoviæ,care analizeazã parcursul tematical unei reviste pentru tineret apã-rutã la Belgrad în perioada 1931-1941. Intitulatã „Jugoslovenèe”(„Tânãrul iogoslav”), aceastaavea scopul declarat de a-i ghidape cei mai tineri reprezentanþi ainoii republici sã-ºi accepte nouaidentitate naþionalã într-un statmultietnic. Autoarea încearcã sãarate procesul prin care un instru-ment didactic se va transformagradual într-unul propagandistic,cu ajutorul mecanismului de cre-are a unui aºa-zis folclor iugoslav,conþinând imnuri, cântece popu-lare ºi poezii patriotice.

Un alt studiu care oferã iarãºio perspectivã documentarã asu-pra etnologiei slovace este celdedicat unei alte reviste de pro-fil, apãrutã la Bratislava în anul1953. ªi parcursul acestei publi-caþii este marcat de interferenþaregimului politic cehoslovac,care încerca sã construiascã odirecþie conjugatã a etnologilordin cele douã þãri aflate sub ace-eaºi administraþie: cehã ºi slova-cã. Revista „Slovenský národo-pis” („Etnologie slovacã”) a re-flectat în paginile sale proceselede colectivizare ºi industrializareale societãþii rurale autohtone,aºa cum cerea viziunea marxist-leninistã în cercetarea vieþii so-ciale, cât ºi linia tradiþionalã, au-tonomã a analizei culturii popu-lare slovace în funcþionarea einaturalã. Autorul acestui text,Peter Slavkovský îºi manifestãoptimistul în privinþa capacitãþiietnologiei de la Bratislava de aevita copleºitoarele ingerinþepolitice ale timpului trecut ºi de aurma o cale autonomã. Aceastãopinie este susþinutã de faptul cã,imediat dupã cãderea regimuluicomunist, cercetãtorii din aceas-tã þarã au fost capabili sã publi-ce, pe baza documentelor etno-folclorice culese pânã atunci dinsatele slovace, instrumente delucru de clarã importanþã, cum ar

fi Atlasul Etnologic al Slovaciei(1991) sau Enciclopedia Cultu-rii Populare din Slovacia(1995).

Moda criticã din cadrul dome-niului etnologic sau antropolo-gic de a se nega din interiorprintr-o negare generalizatã a pro-priilor temelii ºi mefienþa faþã demoºtenirea documentarã genera-tã de etnologie ºi folcloristicã seface simþitã în cercetarea propu-sã de Janina Radziszewska, dinWróc³aw, Polonia. Cercetãtoareava reface istoria analizelor îndrep-tate spre o comunitate tradiþio-nalã din munþii Tatra, de la croni-cile romantice ale etnografiloramatori de la jumãtatea secoluluial XIX-lea, la mai recentele cer-cetãri de teren profesioniste aleetnologilor poloni. Intenþia au-toarei este de a avertiza asuprariscurilor unui entuziasm consi-derat neºtiinþific de a explora exis-tenþa oamenilor muntelui, califi-caþi drept ultimi reprezentanþi aistrãvechii populaþii slave comu-ne.

Este regretabil (deºi poate deînþeles în contextul necesitãþiiputernic resimþite de înnoiri cuorice preþ a vechilor metodologiiºi opþiuni teoretice) cã autorii pre-zenþi în aceste pagini se concen-treazã cu prioritate asupra muta-þiilor, deficienþelor, se raporteazãpreponderent la punctele slabeale sistemului în care a funcþio-nat etnologia slavã în ultimeledouã secole, ºi nu asupra elemen-telor de continuitate ºi asuprareuºitelor. Este adevãrat cã pro-paganda comunistã a declanºatprocese care au afectat viziuneapur ºtiinþificã a disciplinei ºi aîncercat sã manipuleze refracþiaacademicã a culturii populare dinaceste zone în scopuri politice.Totuºi, aceste ingerinþe nejusti-ficabile nu au fost în mãsurã sãschimbe radical traseul cercetãriide gen în þãrile excomuniste, ori-entându-l spre teme ºi concluziiinventate. Revista de faþã poateservi însã ca o analizã obiectivãa piedicilor extreme pe care disci-plina în cauzã a fost obligatã sãle depãºeascã pentru a-ºi realizacu succes menirea ºi a supravie-þui astãzi pe bazele reformate atâtde dorite.

nnnnn Ioana Repciuc

1 „Ethnologia slovaca et slavi-ca”. The International Review of Slo-vak and Slavic Ethnology, Tomus 35,2012, Universitas Comeniana Bra-tislavensis Facultas Philosophica,Bratislava.

Dacã am acorda o mai mare aten-þie factorului cultural, am avea oposibilitate nobilã de înþelegerecu persoane din alte þãri. Culturadeschide spre toleranþã ºi sprecunoaºterea profundã a suflete-lor”. În ceea ce priveºte pe româ-nii din Italia, þine sã facã obser-vaþia Filippo Ferrara, în Italia seaminteºte despre ei „doar atuncicând este vorba de ºtiri negati-ve”. „ªtirile negative atrag mereu,rãspunde Aldo Onorati. Se zicecã face mai mult zgomot un co-pac în cãdere, decât o întreagãpãdure în creºtere. Existã extra-comunitari care sunt în ordine culegea, demni de respect ºi existãºi alþii de o moralitate îndoielni-cã. La fel ca ºi printre noi, italie-nii. Eu mã aflu în contact cu cul-turi chiar îndepãrtate de cea anoastrã ºi, deci, cu persoane dealte religii, cu alte rãdãcini, fiind-cã sunt tradus ºi citit în diferiteþãri. ªi totuºi, când intrãm cu eiîntr-o discuþie culturalã simþim cãlumea e micã: suntem cu toþii unsingur neam, cel omenesc”. De-spre reuºita proiectului ºi „tãlma-ciul” cãrþii în limba românã, scrii-torul craiovean George Popescu,Filippo Ferrara precizeazã: este„unul dintre cei mai prestigioºitraducãtori ai poeþilor ºi prozato-rilor noºtri (Pasolini, Luzi, Sereni,Moravia, Sciascia), ºi de aseme-nea poet el însuºi ºi eseist”.

Idei regãsite ºi în paginile pu-blicaþiilor „Giornale del Comunedi Albano”, din 10 noiembrie2014, „Leggere tutti”, nr. 91, dinnoiembrie 2014, „Leggere tutti”,nr. 92, din decembrie 2014 º.a.,care laudã proiectul iniþiat ºi sus-þinut financiar de primãria localã,„iniþiativã de o atât de înaltã þi-nutã umanã ºi culturalã”. Iniþiati-vã „îndrãzneaþã, care transpuneîn cheie culturalã modul de a seîntâlni al celor douã naþionalitãþidiferite, deºi afine din motive derãdãcini strãvechi ºi literare (Ovi-diu, poetul nostru din epoca au-gustinianã, este un poet foarteiubit în România)”. Un dialog alromânilor („ce depãºesc o mie depersoane în oraºul nostru”) cucultura italianã, reprezentatã deapreciatul autor Aldo Onorati, ºicu traducãtorul sãu, „marele ita-lienist, profesorul George Popes-cu”, care „a predat la Universita-te”, în oraºul sãu natal, „ºi undeopereazã ca om de culturã prin-tre cei mai importanþi din þara sa,fiind ºi îngrijitor de ediþii ºi jurna-list, poet ºi critic literar”. În ceeace priveºte subiectul cãrþii, no-teazã aceleaºi publicaþii, el repre-zintã „o întâmplare adevãratã aunor copii ce-ºi câºtigau traiul caadulþi în anii de dupã rãzboi înzona „Sampaveli”, unde trãiescmulþi români acum”... „GeorgePopescu a trasat o viziune origi-nalã a culturilor „centrale ºi peri-ferice”, subliniind cã acestea dinurmã sunt mai libere, mai creati-ve: astfel Albano ºi Castelli (Ro-mani) sunt într-un anume fel pri-vilegiate, spre exemplu, interven-þia scriitorului nostru concitadincare ne-a întreþinut cu un dialogstrãlucit ce a mers de la civilizaþiaþãrãneascã la universalitatea rã-dãcinilor noastre; latina, limbamamã comunã, a început sã fieridicatã la importanþa pe care omeritã”.

nnnnn Ion Munteanu


O poezie delicat-senzualã, obsesia pielii, o percepþie finã a realitãþii ºi irealitãþii. Poezia, dincolo de plãcerea gratuitã pe care ne-o provoacã, este o întâl-nire cu tine însuþi. Începe de la întâlnirea cu un necunoscut, pentru a se

împlini în întâlnirea cu tine însuþi. Epifania. Cam acestea sunt gândurile generale pecare mi le-a inspirat poezia Ancãi ªerban, ca orice poezie valoroasã care întruneºteacordul mai multor sensibilitãþi… Nu ºtiu în ce fel de gen liric aº putea-o încadra sau înce orientare contemporanã, în ce familie poeticã sau comunitate de poete. Anca (îmipermit sã-i spun astfel, mi se pare frumos ºi faptul cã pe sora mea o cheamã Anca) arevocea ei unicã, o voce care se va impune dacã va gãsi ºi receptivittaea necesarã înrândul editorilor, pentru a ajunge la cât mai mulþi cititori, mai mult sau mai puþin specia-lizaþi. Bineînþeles cã se pot aduce ºi argumente particulare, de gust, în sprijinul acesteijudecãþi de valoare.

nnnnn Lorena Pãvãlan-Stuparu

stai liniºtitnu o sã scriudespre cele patru ferestrecu luminã slabã o sa îngenunchezîn faþa mausoleului acolo undepodul face legãtura cu untdelemnuldin candelã o sã tac pânã laasfinþit o sã trec prin zidurin-o sã mã vadã nimeni îmi lipsescoasele ºi mirosul de pãmântsunt diformã port în mine o uºãce sunã a gol ºi câteva insectece nu înþeleg nimic se aºeazãcu picioruºele ridicate întrevertebre ºi nu schiþeazã niciungest

ziua fãrã numen-aº fi crezut cã pielea ruptã-nfâºii rãmâne vie cã pãstreazãmirosul acela de soc proaspãtcules ºi urmele cãrniia trebuit sã mã ascund într-ofaþã de pernã matã ºi sã închidochii sã mã imaginez într-omovilã sã mã identific cu eapânã la ultimul grãunte de prafsã suflu sacadat sã caut în minepreaplinul sã-l las liber într-unsingur avânt

despre cãdere

trãim ºi atunci când suntem sãdiþiaproape de rãdãcina unui bambusºi atunci când suntem cãlcaþi de untramvai din noi se ridicã un aburuºor vanilat ºi rece

ne purtãm crucea-n obraji cunonºalanþã nu credem în sânge ºinici în resturile de piele lãsate delocinvoluntar pe podea mi se pare cãcineva îºi apleacã privirea cãtre noinu mai e mult

aºteptare cu inelde topaz

am inventat împreunãcel mai frumos joc cu poneiam râs ºi n-am uitatnici de controlornici de semnalul de alarmãde care s-a agãþat inelultãu cu topaz

nu e încã timpulpielea care ne îmbracã trupule încã fragedã

o vom strâmtaîn zoriºi o vomprinde cu sfori de mãtaserotunjite la capãt

azi nu-mi e teamã

insomnienu deschid uºamiroase a cearãcând îmi adun genelede pe prag

cu un etaj mai joso femeie desculþãmacinã cafeaºi schimbã cearºafuridin pânzã reciclatã

floarea soareluia început sã creascãdin pereþifix la oraºase

nnnnn ANCA ªERBAN

poemeDoamnei D.

mã gândesc la fetiþa cu pãrul creponatcare îngânã tautologii la piaþa victorieiºi râde cu poftã de metroul din direcþiaopusã

ea ºtie cã joi dimineaþa vine Triton ºi lasã norii slobozi inspirã expirã îndoaie genunchii mi se pare cã are alura unei prim-balerine cu poante imaginare ºi urechi curajoase (mai sunt trei minute)

scara rulantã nu urcã doar coboarã paltonul roºu petecit în spate ciorapiialbi mirosul de negresã eu nu rãspund lanumere necunoscute

între carne ºi sângeºi dacã ºoaptele rãmân în pielese mângâie singure una pe altarespirã într-o doarã lipsite de graþienu se privesc pun bariere între carne ºisângese înfioarã revãrsându-se în interiorulcare a început sã se trezeascã

sfârºit de octombrieochiul meu stâng stã de vorbã cu ochiulmeu dreptîntre douã staþii bomboane de ciocolatãamãruie cu coniacmiroase a tãmâie ºi iar n-am tãcere ºi iarn-am inimãmã obsedeazã culoarea roºie inerþiamâinii dreptepicãturile prin care trece moarteaalbastru roºu vindecã albastru de patimãalb

trebuie

am spus trebuie sã-mi las pieleasã respire prin despicãturile adânciîn care aerul îºi varsã miresmele ºibancurilede peºti coloraþi

sã nu mã risipesc în imagini ondulatoriiîn întrebãri ºi atingeri strãineîn limitãri ºi stãri de luminãe posibil ca într-o ziderapajul sã aibã un sens

te

semnalul din piept vine ºi trecese zvârcoleºte dã drumul la muzicãapoi trece mai departe grãbitpe strãzile oraºului ce ducpânã la capãtul pãmântului– dar asta nu-i decât un detaliu–mi se pare metroulun uriaº lucid înfãºuratîntr-un cearºaf roºuþâºneºte la etajul nouã

înnodaremã dor dinþii de la socata mameiacidã ºi obositor de dulceo simt în piele ºi în lipsãîn ceas ºi în ochiîn toate fotoliile îmbrãcateîn mãtaseºi pe toate paturile de scânduride care mi-am legat pãrulfir cu fir cu fir cu firatât

serpentinenu simþi ºinelecând te atingîmi suflec mânecile

mâinile micipoartã-n elegropile cele mai adâncisângele amestecattrei pisicitrecutul seninlimba celor ces-au stins(nu demult)fluieratul bilei albeo întâmplarepe care nu ºtiiunde sã o aºezi

poem cu unicorni solarii-am vãzut într-o baie de luminãrotind opt frânghii cu opt noduriasemenea acelor de ceasornicfãcând tunel prin carne ºi prin oase

(alte tãceri fragile)

îºi împart gurile pe deasupra uitãriinu ºtiu dacã va mai rãmâne cevadacã va mai veni cinevasã le respire numele

Tritotri

femeia care aduce ploaiaare ochii vâsculuiºi circulã cu trenuri de mare vitezãprin lumini ºi tãceriremediate numeric

nu are simþul limpezimiicultivã gânduri firavealbe, cenuºii, apoasecrede cu tãrie în ziduri

ºi în þipete ezotericede vultur

sperãcãumeriivoraveatimp

martienegarea ºi uitareaaceluiaºi poem naivdespre luminã ºi lipsãfragment din îngerul meucu inima verdeºi umerii supradimensionaþide sâmbãtã dimineaþaprins în cãdere de vârfurilelila ale degetelor

femeia din apãi-am întins femeiimâna stângã din pieptsã rupã rãdãcinile crude

i-am spus sã nu mai vorbimdin adâncuri

în palmã-mi stã scrisgustul pentru ziduri ºi tãcerepierderea în marginilefiinþei uitate

mâinile 3

atingerea mâinilormâinile nu oferãmâna atingeriimâinile nu primescatingerea somnuluimâinile ucid cu pasiune luminileatingerea atingeriiatingerea


Nu cred în hazard, de aceea con-sider de bun augur juxtapune-rea mea cu cea a poetei Lorena

Pãvãlan Stuparu, al cãrei volum de poezieCiteºte-mi dacã se lasã întunericul e încurs de publicare. Primele sale poeme apar,în perioada 1979-1989, în revistele Lucea-fãrul, Flacãra, Slast. Lorena Pãvãlan Stu-paru este o poetã înzestratã cu o sensibi-litate aparte, pentru care poezia reprezintãcalea cãtre sine ºi singura modalitate via-bilã de problematizare a cotidianului ºi amicilor mari frãmântãri existenþiale, de asupravieþui în faþa a ceea ce am numit Ma-rele absent sau, mai bine-zis, Marele as-cuns, o instanþã masculinã cãruia îi suntdedicate versurile, prezent fizic, dar nu ºiafectiv, dupã cum regãsim în finalul poe-mului Tatãl nostru este singur. Poeta cul-tivã o liricã a apropierii ºi comunicãrii alte-ritare, însã, cum dialogul nu se poate in-stitui, discursul se întoarce spre sine, de-venind un monolog asupra posibilitãþilorfiinþei de a-ºi gãsi resursele conectãrii lamediul din afarã, rãmânând, în acelaºi timp,egalã cu sine. Ni se dezvãluie un universbine conturat, cu obiecte vintage: „voa-luri, fãpturi de dantelã, motocicletã cu ataº,batiste brodate, sticluþe de parfum ºi pu-driere”, care trimit la imaginea unor repre-zentãri feminine din altã epocã ce popu-leazã clãdirile ºi strãzile din Bucureºti.Poemele seduc prin trecerile fine de la pla-nul interior la cel exterior, prin abordareamarilor teme (iubirea, viaþa de cuplu, fami-lia), prin senzitivitate, prin zbuciumul in-terior temperat ºi, nu în ultimul rând, prinautoironie ºi ironie, ca modalitãþi ale uneiviziuni mature, experimentate, care ia înrãspãr solicitãrile ºi îndatoririle exterioare.Actul creator capãtã diverse semnificaþiicare ar putea fi clasificate astfel: poezia-

Poem (1)numai dragostea tane-a þinut împreunãiar când s-a sfârºitdragostea taa începutdragostea mea

Înfãºuratã-n voaluridezgropfãpturi de dantelãdin haosulcare le purificã

tu mã ceri de soþieîn câte-o epistolã

un nene ne plimbã acum pe-amândoiîn motocicleta lui cu ataº pe 13Septembrieºi lucrurile în care credemse-ntâmplã în realitate

O altã ºtiinþã botanicãde-acum necesarã

þi-am ºters de praf chipulcu bluza mea ºi buzele meleþi-am îmbrãþiºat cãmaºa de duminicãºi cãmaºa de lunimarþi am plecat la bibliotecãaºa cum plecau primii oamenidimineaþa la vânãtoare

se va lumina de ziuãîmi va fi foarte caldprietenele mele îºi vor întindecãrþile pe pâinepisica se va plimbape holnepregãtitã pentru cãlãtorie

Decupeazã cu forfecuþanimic nu fac cum se cuvine:cânt ca un filozof ºi gândesc ca uncântãreþoctombrie mã înfãºoarã în nori luminoºidin când în când beau ceaidin când în cândmerg pe vîrfuri ca balerina cu tocurile-nmînãînchid ochii ºi desfãºor la picioareletrecãtorilorcovorul din lacrimica ºi cum eu chiar aº gândi

Nani

când plouã te visez toatã noaptea îngarsoniera de la ultimul etaj comunicânddirect cu demisolulo fatã cu pãrul împletit în multe codiþenegre deschide lacãtele grilajuluiºi apoi uºa detaliu cu detaliu o canapeade pluº incert ºi covorul albastru cuauriuspaþiul cosmic al monitorului pe carealeargã stele piticeînspre pãtuþul lor dormitor, birou,bucãtãrie ºi baie

Unul de altul

numai de tine însuþinu te poþi apãra cândte hrãneºti cu luminãºi fiindcã nu e în vis

mergem alãturi unul de altulºi îþi pot vedea arderea interioarãcând încerci sã te îndepãrtezigrãbesc pasul ºite zãresc pe banca de lângã BisericaElefteriesau în cabina telefonicã de pe Daciaunde ne-am sãrutat prima datãîn tot acest timpîn umbrarul dintre blocurilestrãjuite de arbori secularinumai de tine însuþi nu te poþi apãra

În intimitatea ochiuluiuman

glanda lacrimalã de la capãtul sprânceniidrepteconducta nasolacrimalã de pe naradreaptãcanaliculul lacrimal inferior din colþuldinspre narã al ochiului stângcaruncula lacrimalis de lângã elalãturi - punctul lacrimalpupila lacrimalã sus de tot, la rãdãcinãnãrii stângiasemenea, canaliculul lacrimal superiorºi un sac lacrimal trântit în capul nãrilor -vorba poetului Lucian Blaga

Citeºte-mi dacãse lasã întunericul

ºi fluturã peste apeoricum m-aº îmbrãcaoricine alta aº fi.Am crezut cã poezia mã poate lecuicând e noapte pe lumea astaºi-am scris ceva despre ploaieaici, în dreptul ferestreifãrã nici-o legãturãcu ziua de ieri.Am trecut apoi de zeci de ori peste podca ºi cum nici nu ar fi trebuitsã aibã vreun rostºi urmele au început sã se ºteargã.Citeºte-mi dacã se lasã întunericulatât spre nordcât ºi spre cerajutã-mã sã închei cu bineaceastã dimineaþã inversã.

Oricâtmi-ai cere sã fiu realistãsã spun ceva cu cap ºi coadãmai simpluca sã-nþeleagã toatã lumeaadorm la-ntâmplaredin vârful degetelorºi urc pânã la inima ta

*oricât ai încercae la fel de dincolocel mai frumos tablou îl picteziprin domesticiresub pãlãria oraºului

*oricât aº plângefluturele furtuniiºi-al rãzboiuluinumai dragostea mã-mpiedicã sã plec

*oricâte alunecãri ale creieruluiºi surpãri de imaginieroziuni ale pãrþilor componenteo fericire pluteºte în ele:atunci ca ºi acumstãtea sã plouãºi într-un târziu era senin

citeºte-mi dacã se lasãîntunericul

nnnnn LORENA PÃVÃLAN STUPARU

leac, poezia-cale de accedere cãtre Mare-le ascuns, poezia-rezistenþã, ce corespundîn plan simbolic evoluþiei interioare a in-stanþei lirice. Nu lipsesc referinþele inter-textuale la Lucian Blaga, Gaston Bache-lard, Vergiliu, Gânditorul din Hamangia.De-a lungul mai multor poeme apare plân-sul ce pare a fi o constantã existenþialãnecesarã ºi iminentã pe fundalul unor de-rapaje interioare profunde: „covorul de la-crimi”, „glanda lacrimalã”, „oricât aº plân-ge”, „mãnânc sã am putere sã plâng”. În-cercarea comunicãrii cu Marele ascunsprinde contur prin elemente materiale, aleuniversului domestic, fãrã a se pierde însã,ancorarea în realitatea virtualã a „spaþiuluimonitorului”, „blogului” în faþa cãruiaadoarme cu „mânuþa ieºitã din maus”, orealitate compensatorie ºi relaxantã. ÎnPoem(1), iubirea apare ca stare de alter-nanþã, nu ca sentiment comun, împãrtãºitsimultan: „numai dragostea ta/ ne-a þinutîmpreunã /iar când s-a sfârºit/ dragosteata/ a început/ dragostea mea”. În alte poe-me, apare Marele ascuns devenit palpabilºi accesibil în obiecte mãrunte („þi-am îm-brãþiºat cãmaºa de duminicã ºi cãmaºa deluni” sau „voi sãruta mai departe fotogra-fii ºi voi mângâia pixuri”) sau transpareideea de aºteptare, de negare a absenþei:„am aranjat paturile, canapelele, scaunele/poate vii ºi te odihneºti/ nouã nu ne estefricã de tine”. Discursul poetic acumulea-zã pe alocuri accente argheziene, într-unfel de oscilaþie între „credinþã ºi tãgadã” apoetei: „aratã-mi cã eºti viu”. Aºadar, Lo-rena Pãvãlan Stuparu reuºeºte sã creezeimpresia unei liniºti de dupã furtunã, cândactul creator este liber sã prindã conturfãrã alte încorsetãri ºi menajamente.

nnnnn Anca ªerban

Poemele din aºteptare


In amintireadoamnei Monica

Gafiþa-Vasiliu,suceveancã fãrã noroc

O sã ne începem excur-sul ab ovo. O sã na-rãm cum, graþie lui

Jean-Paul Goujon, istoricul lite-rar însurat cu o moldoveancã dinLetea Veche, l-am cunoscut pefostul sãu coleg de facultateMaurice Imbert, librar pe StradaOdeonului, ºi nu oriunde, ci laparterul clãdirii în care vieþuia, demultã vreme, Cioran. Cam pe aco-lo se aflase, în interbelic, ba ºidupã al Doilea Rezbel Universal,Librãria Amicilor, faimoasã cît oþinuse Adrienne Monnier, priete-na intimã a Sylviei Beach, a edi-toarei lui Joyce, peste drum in-stalatã. Faimoasã fusese cât ve-neau, în acel spaþiu strâmt, sãceteascã din opurile lor, Gide,Larbaud, Valéry, Cocteau, neoco-lind-o Hemingway, dupã retrage-rea nemþilor din Paris, nici mãcarîn þinutã militarã.

Îl vom fi cunoscut pe MauriceImbert în 1992, când lectoream laUniversitatea din Nancy II. Amtrecut pe el ºi în 1993, când, îm-preunã cu Alexandru Zub, pri-misem invitaþie la ªcoala de Înal-te Studii în ªtiinþe Sociale. Vor-beam cu el de unele ºi de altele,îmi vindea, la preþuri astronomi-ce, Poveºtile secrete ale Malo-ruºilor, Agonia Creºtinismuluiºi, de Klossowski, Moneda vie,iar într-o zi, pãºind pe sub feres-trele librãriei sale Simone Boué,companioana Omului din Rãºi-nari, ce se întorcea probabil de lacumpãrãturi, mã întreba amiculgoujonesc dacã nu aveam ºtirede textule cioraniene încã neîn-frâncizate, ceva mai mititele cadimensiune. Vorbise cu auctore-le ºi ºtia cã îºi cedase toate drep-turile Gallirmardienilor, care tra-tau numai cu Humanitas, însãniºte afaceri piratereºti cu artico-le revuistice tot ar fi implemen-tat, din respect pentru Pascal Piaºi alþi înaintaºi parigotici.

Tocmai ieºise, la Bucureºti,Îndreptarul pãtimaº, ce nu erade nasul sãu, aºa cã m-am gînditimediat la articuletele Crima bã-trînilor, meºteºugit întru apãra-rea Eliadelui îndepãrtat de la Uni-versitate, cu modesta-i propune-re, fantasmaticã, de a elimina dinsocietal, prin mijloace violente,toþi indivizii trecuþi de patruzecide primãveri. I-am mai grãit deopera publicisticã a filosofului,din vremea turbulentei sale juneþivalahiceºti, cãci pe aceea frân-ceascã o ºtia, mãcar cã nu în în-tregime. Eu urma sã-i procur fo-tocopiile, Goujon sã le traducã,el sã scoatã placheta, sub pro-pria-i siglã ori, cu William Théry,la Editura A L’Ecart, unde-mi ne-murisem deja prefaþa cinegeticãla Creangã ºi Scrisoarea cãtrãun amic occidental. Trebuiaufãcute cercetãri ºi în publicaþiilehexagonale din timpul OcupaþieiGermane.

Vremea a vremuit, eu nu m-ammai dus pe la el ºi fiindcã, în 1994,reveneam înfierbântat sã-mi reiautribulaþiile pe mal bahluvian, caunul ce nu dãdea Ieºii unor Con-stantin Ciopraga, Þucu Andries-cu, Liviu Leonte, Cristofor Simio-nescu, Viorel Barbu sau Horia Zi-lieru, o, nu, nici pe Hiroºima, nicipe Nagasaki, darmite pe Cernobîl.

Vremea a vremuit; eu, ca totValahul lãsãtor, nu am mai cãutatdupã Crima bãtrânilor; scrierilepublicistice în cestiune le-au dat

nnnnn LUCA PIÞU

istoria unei cioranienetextule de eminescologie

retipãririi oameni competenþi caIon Vartic, Marin Diaconu sauDan C. Mihãilescu. Pe urmã, Iliciîi ceda timona României neschim-bate la faþã, pentru patru ani, unuiadunãtor de cotizaþii peceriene ºibaxuri þigaretice. I-o ceda dupãluminosul exemplu anecdotic alrrromului ce-ºi ducea gloaba lapiaþã pentru a o face de cacao ºia o expune râsului general.

Dar, anno Domini MCMXCIX,ce-mi expedia poºtalmente Gou-jon? O broºurea de opt pagini,cu sigla Locus Solus, iar pe ulti-ma, în loc de colofon, precizareaurmãtoare: nonante-neuf exem-plaires tirés le 16 mai 1993 àGenève. În interiorul broºuric selãfãia, cum era de aºteptat, ciora-nica scrisã, pe când la final, întreparanteze pãtrate, eram informaþic-a apãrut în Comoedia* din 16ianuarie 1943.

Expediindu-ne fotocopia do-cumentului, Goujon punea un sic!dupã pseudoprenumele Emma-nuel. Îl punea pentru cã… nu ºtiacât de mult îºi abhorase Decom-pozitorul prenumele real, nu doarfiindcã evoca un personagiurousseauist, emilul pedagogic,dar ºi din oroare faþã de haioºe-nia hipocoristicului frânc Mimi-le, cã pe Miluþã nu-l mai punea lasocotealã. Dupã Ultimul RezebelMondial, când se hotãrãºte sã numai plece din Francia învingãto-rilor în Germania învinsã, în Italiarepublicizatã prin referendum oriîn Spania caudilizatã de Franco,el gãseºte compromisul nominal,îºi iniþializeazã cele douã prenu-me ºi obþine sigla auctorialã E.M.Cioran, pentru ca, la finiº de cur-sã intelectualã, sã nu pãstrezedecât patronimul, imaginîndu-lînsã ca pe un nomen graecale,afin cu Platon, Diogenes, Aristo-teles, Zenon. Mã rog: Democritdin Abdera, Omul din Rãºinari,Decompozitorul din Arondismen-tul 6, Cioran din Sibiu und soweiter.

Dãm, mai vale, scrisa îmbro-ºurizatã de Maurice Imbert. Nuîn traducþie rapidã, ca pentru Via-þa Româneascã, unde, mã aver-tiza Liviu Ioan Stoiciu, nu aveaucorectori de limbi streineze. O sãpãstrãm în French ºi transpune-rile cioraniene din Rugãciuneaunui dac, din care, cum nu igno-rã niciun cioranolog prilejual, segãsesc ecouri vaste în textul deînchidere a Tratatului despredescompunere, în finalul ce îiaproape un exerciþiu de prozifi-care a stroafelor eminesciene ºi ablestemului lor aferent.

Iat-o, scrisura supusã broºu-rizãrii nemiloase:

***Il ne peut y avoir d’aboutis-

sement à la vie d’un poète. C’estde tout ce qu’il n’a pas vécu quelui vient sa puissance. Plus lecontenu de l’instant est nourrid’inaccessible, plus le poète està même d’en exprimer la sub-stance. La quantité de résistan-ce que la vie oppose à la soif devivre determine la qualité dusouffle poétique. L’expression secondense dans la mesure où l’e-xistence nous échappe et le

poids du mot est proportionnelau caractère fuyant du vécu.

Eminesco, le plus grand poè-te roumain, est une des illustra-tions des plus probantes del’échec qu’implique toute exis-tence poétique. Sa vie n’est qu-’une série de misères accompag-nées par le pressentiment de lafolie qui devait finalement lecouronner. Raconter cette vie neservirait à rien, du moment qu-’elle était nécessaire, et du mo-ment que les accidents heureuxn’entachent aucunement sa pu-reté negative. Pourquoi fairel’histoire d’une fatalité, quandelle aurait été la même dans n’im-porte quelle situation du tempset de l’espace? La biographie n’ade sens que si elle met en evi-dence l’élasticité d’une destin-ée, la somme de variables qu’el-le comporte. Chez Eminesco,c’est la monotone idée de l’ir-réparable qui laisse prévoir dèsles premiers vers ce qui devaitsuivre et qui rend inutiles lessoucis biographiques. Ce sontles médiocres qui ont une vie.Et si on a inventé les biograp-hies des poètes, c’est pour sup-pléer la vie inutile qu’ils n’ontpas eue.

On a beucoup écrit en Rou-manie sur Eminesco et surtoutsur son «pessimisme», sur l’in-fluence dans son oeuvre deSchopenhauer et du bouddhis-me. Pessimiste, il l’a été en effetet il fait penser dès l’abord à unLeopardi ou à cet étrange Portu-gais, Quental. Seulement c’estpasser à côté de l’essence de sapoésie ou se débarrasser trop fa-cilement des difficultés qu’ellesuscite que de la qualifier de«pessimiste» ? comme s’il pou-vait y avoir une autre sorte depoésie! A-t-on vu un chant del’espoir qui n’inspirât un légerdégoût? Le mot de Valéry: «Lesoptimistes écrivent mal», sigifie,au fond, qu’il ne saurait y avoird’affinité qu’entre la rêve et l’ab-sence. Comment chanter uneprésence quand le possible lui-même est entaché d’une ombrede vulgarité.? Entre la poésie etl’espoir, l’incompatibilité estcomplète. Car la poésie n’expri-me que ce qu’on a perdu ou cequi n’est pas – pas même ce quipourrait être. Sa significationdernière: l’impossibilité de tou-te actualité. C’est pour cela quele coeur du poète n’est rien d’au-tre que l’espace intérieur et in-contrôlable d’une fervente

décomposition. Qui oserait sedemander comment il a ressentila vie quand c’est par la mortqu’il a été vivant?

Eminesco a vécu dans l’invo-cation du non-être. Et cette in-vocation se déploie entre unesensation matérielle, qui est lefroid de la vie, et une sorte deprière, qui en est l’aboutissemnt.

La Prière d’un Dace, un despoèmes les plus désespérés detoutes les littératures, est un hym-ne à l’anéantissement. II y de-mande la grâce de l’éternel re-pos. Et pour s’assurer que rienne l’attacherait encore à la vie etque rien n’entraverait son désirde néant, il exige de Dieu qu’ilmaudisse tout homme qui auraitpitié de lui, qu’il bénisse celuiqui l’accablerait, qu’il prête for-ce au bras qui voudrait le tuer etque parmi les hommes celui-làsoit le premier qui lui ôterait lapierre ou reposer sa tête.

Celui qui excitera les chienspour qu’ils déchirent mon

coeurAccorde-lui, Seigneur, une

précieuse couronneEt à celui qui lapidera ma face

Sois bienveillant, Toi ToutPuissant, et donne-lui la vie

éternelle.

Ce n’est qu’ainsi qu’il peutremercier Dieu de lui avoir ac-cordé «la chance de vivre».Disparaître irrémédiablementdans «l’éternelle extinction» luiparaît le suprême achèvement.

Dans Mortua est il se deman-de: «Le tout n’est-il pas folie?»Les hommes y sont des «rêvesincorporés qui courent après desrêves».

Eminesco n’a pas trouvé lesubterfuge sublime de l’extase.Il s’élève de l’intérieur de la mortau-dessus de la vie. Dans l’exta-se on est au-delà de l’une com-me de l’autre. C’est la solutionde Shelley, qui a réussi à trans-cender l’irréductible de la vie etde la mort tandis qu’il les fonden musique irréelle. Philosophi-quement parlant, c’est les esca-moter; poétiquement, c’est lessauver dans une irréalité plusefficace que leur dissemblance.

Dans toute extase il y a quel-que chose de divin; et de frelatéaussi.

Pour échapper à une telle lu-cidité, un Hölderlin se complaîtdans une Grèce idéale de l’âme;il veut se leurrer. Il sentait qu’il

était condamné. Et voulait fairequelque chose pour fuir son des-tin. Il est grand parce qu’il n’apas pu y réussir. C’est mentirpour un poète que de ne pas s’ef-fondrer sous son propre idéal.Plus que tous les humains, il està la recherche de l’illusion, sanspouvoir jamais s’y installer.

On pourrait avoir l’impressi-on qu’Eminesco a essayé de selaisser tromper par l’amour. Pour-tant il sait l’illusion de toutes seslangueurs. Il ne s’adonne à lapassion que pour les souffrancesqu’elle inspire, pour son échec.D’ailleurs n’a-t-on pas remarquéque l’amour est substance depoésie uniquement parce qu’ilexclut le bonheur? Pour les co-eurs dissociés du monde, il nepeut être éprouvé que sous laforme de la félicité ou du mal-heur. Qu’Eminesco ait aimé unefemme que tout le monde a eue,sauf lui, cela peut tenir à beau-coup de choses. Le fait impor-tant c’est qu’il n’a pas pu suc-comber à la dégradation du bon-heur. Son âme n’était pas suffi-samment mystique pour déser-ter dans la félicité (Shelley),mais suffisamment forte pour re-courir au malheur qui lui aussiest une désertion. Aussi, pour lepoète, tout est possible sauf lavie.

***Aici se încheie articuletele cio-

ranian din Comoedia, îmbroºu-rat piratereºte de Maurice Imbert,librarul de pe Sfântul-Andrei-al-Artelor. Fotocopii dupã el voi fiexpediat, în anii trecuþi, unor Adri-an Alui Gheorghe, Dan C. Mihãi-lescu, Gheorghe Grigurcu, GelluDorian, Gabriel Funicã sau IonelNecula, ultimul dintre ei lucrândp-atunci chiar la o cãrãmidã, doc-tã ºi totuºi neuniversitoantã, cuprivire la Decompozitorul dinRãºinari. Cã le-au fructificat saunu, în Antiteze, Hyperion oriApostrof, þine de altã intervenþie,filologicianã aceea.

****Ce e cu revista Comoedia? Ce

interes ar prezenta ea pentru ciora-nologi si istoricii literari români? Pelângã cele douã intervenþii ale lui Cio-ran, aceea despre Eminescu ºi cealal-tã despre Le dor ou la nostalgie,ambele ivite în 1943, ar mai fi eseulvâlceanului Luc Badesco, din 1942,despre piºicheritatea lui Brâncuºi,semnalat, acesta, de Virgil Ierunca învolumul Româneºte, printr-o nota lacapitolul despre Omul din Hobiþa,eseu încã nescos la luminã de brîncu-ºiologii noºtri. Este de presupus cãLuc Badesco, viitorul specialist însimbolismul francez, îl va fi prezen-tat pe Cioran revistei antemenþiona-te, interzisã de gaullisti în final de1944 pentru colaboraþionism cu ocu-pantul tedesc, mãcar cã în ea publi-case, între alþi oportuniºti de stângaai vremii, însuºi Jean-Paul Sartre, carese bucurase, acolo, ºi de cronici fa-vorabile la piesele sale jucate subocupaþie si la cãrþile scoase tot atunci.Solicitat de un jude hexagonal ,,va-leat 1945, avea sa nege orice legãturãcu publicaþia. A nu se uita nici cã, încartea-i despre «fasciºtii» Eliade,Cioran si Ionesco, îi reproºeazã Ale-xandra Laignel-Lavastine autoruluinostru eseul despre dor - speriatãde vocabulul Sehnsucht, ca Scaraoþchide tãmâie -, neºtiind sãrãcuþa cã eleste reluat, sub un titlu mai general,în Précis de décomposition. Nu ºi-apierdut actualitatea nici azi, nu o vapierde niciodatã, din moment ce tra-teazã, cu mijloacele filosofiei tradu-cerii, chestiunea xenismelor, a pier-derii conotaþionale ºi a dificultãþii tra(-ns)ducerii termenilor idiomatici dinlimba-sursã în limba-þintã; din mo-ment ce, carevasãzicã, gilt die Ue-bersetzung nur als Ueber-setzung.

Simone Boue, Emil Cioran ºi Luca Piþu


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi

S-a discutat mult, de-alungul ultimilor ani, înmediile culturale, mai

ales publicistice, despre situaþiaprecarã a cãrþii ºi revistelor deculturã ca ºi despre indiferenþavinovatã a „Statului” faþã acestesenþial vehicul al spiritualitãþiiromâneºti. Ca mai totdeauna lanoi, invocarea necesitãþii inter-venþiei oficiale pentru depãºireaimpasului s-a fãcut pornind de lanevoile imediate ale celor „în su-ferinþã”, nu dintr-o viziune asu-pra evoluþiei societãþii noastre petermen mediu ºi lung, rãmasã încão aspiraþie alunecând confuzãîntre cliºeele gândirii noastre pu-blice, formatã din reziduuri aleideologiei naþional-comuniste ºiale unui liberalism neasimilat. Deaici patetismul preopinenþilor, maiînclinaþi sã pledeze pro domo de-

spectacole ºi muzee. Dincolo deaceastã susþinere mai mult decâtoportunã a culturii în general, acelei scrise în special, cele douãLegi constituie un exemplu ºi unîndemn, pentru fantomatica noas-trã societate civilã, la implicaresolidarã ºi eficientã în rezolvareamarilor probleme ale breslelor ºigrupurilor sociale pe care ar tre-bui sã le reprezinte.

Experienþa celor 24 de ani deactivitate desfãºuratã de EdituraAius ºi a celor 15 ani de apariþieneîntreruptã a seriei noi a revis-tei de culturã Mozaicul, înteme-iatã cu un program proeuropeanla Craiova, în 1838, din iniþiativaºi pe cheltuiala lui ConstantinLecca, ºi reluatã, ca publicaþieexclusiv privatã dupã 160 de ani,cu asumarea proiectului europe-nist al fondatorului, sub patro-najul spiritual al lui Adrian Mari-no cu al sãu proiect „neopaºop-tist”, ne obligã sã salutãm undemers destinat sã susþinã cul-tura românã în vocaþia sa istori-cã de a fi naþionalã ºi europeanã/universalã „în acelaºi timp”.

Am convingerea cã actualacivilizaþie rãmâne, în mod fatal, aculturii scrise, indiferent de su-

portul pe care se scrie, cã inter-netul nu va înlocui tiparul, cumcinematograful nu a înlocuit tea-trul, chiar dacã l-a revoluþionat,cã poporul român trebuie sã-ºiregãseascã credinþa cã dacã „Aicarte, ai parte!”, astfel încât sã-ºipoatã onora destinul istoric.

Chiar dacã dificultãþile financia-re au fost din ce în ce mai mari,revistele culturale, inclusiv celetipãrite, sunt, cu certitudine, ab-solute necesare. Înainte de toatepentru cã ele reprezintã „arenele”în care „cavalerii spiritului” seconfruntã, probându-ºi ºi stimu-lându-ºi mãiestria în competiþianaþionalã, spre a ne reprezentaidentitatea în lumea globalizatãcãreia îi aparþinem. În aceste re-viste de culturã creatorii se con-fruntã întâia oarã ºi cu „publiculspecializat”: critici ºi istorici deartã sau profesori, formatori ai sis-temului de valori pentru tinerelegeneraþii. ªi tot prin ele este pro-movatã oferta de spiritualitate cã-tre membrii societãþii, în funcþie dedisponibilitãþile individuale, ºi sepropune îmbogãþirea registruluide creativitate în sfera producþieimateriale. Dincolo de inevitabilulsubiectivism al unei pãrþi intere-

sate, mi se pare o datorie sã ex-prim solidaritatea cu cei care aupropus aceste Legi ºi, deopotri-vã, cu aceia care le-au votat.

E rândul celor chemaþi sã lepunã în aplicare, mai ales Legeapentru finanþarea revistelor deculturã reprezentative, sã dove-deascã înþelepciunea necesarãpentru a folosi eficient cadrul le-gal generos creat, astfel încât in-terese de grup personalizate sãnu afecteze contextul actual delibertate a creaþiei, policentrismulºi diversitatea potenþialului cre-ator, indiferent de zona geografi-cã, categorii de vârstã, specificulcreaþiei etc. Un dialog deschisprivind principiile ºi criteriile lã-sate de legiuitor în responsabili-tatea Uniunilor de Creatori mem-bre ANUC ºi a Ministerului Cul-turii poate crea transparenþa ne-cesarã încrederii creatorilor, darºi a întregii societãþi, în onestita-tea elitei artistice naþionale. Pen-tru cã rezultatele aplicãrii acestorLegi, dovedind capacitatea deautoguvernare, ar putea determi-na continuarea acestui procesnecesar. Amendarea Legii biblio-tecilor, o Lege a mecenatului º.a.sunt stringent necesare pentru aoferi creatorilor români condiþiilefavorabile competitivitãþii, la carevocaþia îi îndreptãþeºte.

Sã nu uitãm cã, pentru a con-strui autentic ºi durabil, dialogulºi responsabilitatea sunt virtuþiuniversal obligatorii.

Adriana Sãftoiu, Cronicã deCotroceni, Editura Polirom, Iaºi,2015, 320 p.

Scriu despre cartea Adri-anei Sãftoiu când foculde paie s-a stins. ªi fu-

mul ºi mirosul s-au cam dus. Înziua apariþiei, am avut ceva de-ranj. Vuia Facebook-ul, am primitºi câteva telefoane. Din variizone, unii voiau sã ºtie ce cred.Chiar ºi câþiva studenþi s-au chi-nuit sã formuleze întrebãri. A douazi, Cronica de Cotroceni nu semai gãsea prin librãrii, am auzit.Câþiva insistenþi s-au oferit sã-mi procure un exemplar. Din felulcum se discuta, îmi dãdusem sea-ma repede cã nu mã intereseazã.Pe searã am primit (forward la for-ward la forward...) un pdf. L-amlãsat acolo. Am început sã fiu câtde cât interesat în sãptãmânileurmãtoare, când am vãzut cã maimulþi oameni pe care îi apreciezau scris despre carte. Mai întâi acontat textul profesorului VintilãMihãilescu din Dilema veche(Google, vã rog!). Domnia sa vor-bise ºi la lansare. Am simþit com-plezenþa, dar mi s-a pãrut cã, to-tuºi, Cronica ar putea fi aºaceva-ceva... Determinantã a fostîntâlnirea cu Xenia Negrea, caremi-a fãcut câteva comentarii, fu-gind pe scãri. I-am citit apoi tex-tul în Prãvãlia culturalã, „În-semnãri despre maidanul alanda-

de ce o Cronicãde Cotroceni?

la” (Google, din nou!). Am zis, însfârºit: hai sã citesc ºi eu!

Am citit greu. Recunosc, în maimulte rânduri am adormit (o datãchiar în soare) cu nasul în ecran.Pe ultima sutã de pagini, am în-ceput sã scrolluiesc tot mai re-pede ºi nu pot spune cã nu m-ambucurat când am ajuns la Index.Sunt mare amator de picanterii ºinu sunt prea pretenþios. Nu mãaºteptam la cine ºtie ce delicii.Mai toþi comentatorii au reþinutcam aceleaºi episoade care nu m-au impresionat: retragerea lui„dragã Stolo”, „bileþelul roz”,efectul Elenei Udrea asupra luiSilvio Berlusconi. Sincer, maxi-mum de picanterie din toatã car-tea mi se ospãþul din avionul pre-zidenþial, în momentul când a ve-nit vestea cu jurnaliºtii ostaticiîn Irak: „Generalul Bãdãlan se la-udã cu conservele de fasole ºiceapã pe care le are cu el ºi anun-þã o masã copioasã. Se aprindluminile. Într-adevãr, conservelesunt reale ºi ceapa la fel. Ca lapopotã. Sunã telefonul.” (pp.180-181). În rest, Traian Bãsescu– cãci, hai sã recunoaºtem, de-spre el e vorba, el a vândut car-tea – aºa cum ni-l imaginam cutoþii. Chipul sãu este cel creat demedia „anti-bãsiste”. E adevãrat,mai puþin hidos, ceva mai uman,dar în fond acelaºi. Nu a fãcut elchiar tot ce au zis Antenele cã afãcut (vezi episoadele cu plânsul,cu pumnul în copil º.a.), dar a fã-cut, dupã fosta sa consilierã, des-tule nefãcute. Vorba profesoru-lui Mihãilescu, multe evenimen-te „s-au întâmplat din întâmpla-

re”. E firesc însã sã ne întrebãmºi cât poate (can & may) sã spu-nã Adriana Sãftoiu. De câteva ori,a zis ºi de bine despre Bãsescu.Reþin: „În timpul vizitei în S.U.Adin 2005, Traian Bãsescu a întinso hartã strategicã la poalele celuimai puternic om din lume, Geor-ge W. Bush, ºi i-a arãtat cu dege-tul de ce pentru România e im-portantã Republica Moldova,atât de aproape de Transnistriaºi de controlul rusesc. DespreMoldova nu cred cã au vorbitmulþi preºedinþi de stat în BiroulOval. Bãsescu a fãcut-o, cu de-votament pentru cauzã” (p. 150).Bine iese ºi din relatarea ceremo-niei de la Moscova, de sãrbãtori-re/comemorare a 60 de ani de lasfârºitul rãzboiului, în care per-sonajele sunt Bush, Putin ºi...Regele Mihai (pp. 288-289). „Bã-siºtii” ar mai putea gãsi ºi fluturacâteva pasaje. „Anti-bãsiºtii” s-ar întreba, nu fãrã temei, care aufost „cauzele” bunelor lui TraianBãsescu. În general, dupã cumscrie „cronicara”, cam tot ce afãcut el a fost interesat. Dar astanu surprinde. Nu cred cã se gân-dea cineva cã preºedintele a fostferm convins de necesitatea con-damnãrii comunismului. Nu, a fã-cut-o ca sã dea bine. Sau cã dã-dea multe parale pe intelectualiicare ajunseserã sã îl adore. S-afolosit, cel mai adesea, de oameni,situaþii etc. ªi uite aºa ajungem laprofilul moral/psihologic. E evi-dent cã Bãsescu are profil depolitician ºi cã profilul de politi-cian e simpatic numai în filme,pentru omul de rând. Megaloma-

nia, autoritarismul, ambiþia ºi or-goliul uriaºe, mitomania etc. potfi uºor observate ºi nu au cum sãplacã. Nu e nevoie de citate dinPascal de Sutter (Aceºti nebunicare ne guverneazã, Tritonic,2008).

Mi-e greu sã cred cã AdrianaSãftoiu nu ºtie cã noi ºtiam ce ne-a spus domnia sa (inclusiv despremarele rol al mass-media în politi-cã). Atunci de ce ne-a mai spus?De acord cu Xenia Negrea ºi dez-acord cu Vintilã Mihãilescu! Car-tea nu e o cronicã. Nu consem-neazã sistematic fapte, ci ne plim-bã încoace ºi încolo. A „legat eve-nimentele într-un joc al memoriei”în care a „urmãrit o diacronie a re-levanþei” (p. 7). Hmm... desprememorie ºi relevanþã cred cã e multde vorbit. Mã depãºeºte! Xeniaspunea cã totul e „o serie de ener-vãri pe care le poate avea cinevade pe lângã putere”. Sigur, nervii(în sensul cel mai larg ºi vulgar)au contat. Dar par niºte nervi bineoblojiþi. Textul pare scris cu maregrijã, de un lucrãtor într-ale comu-nicãrii publice, cum chiar e dnaSãftoiu (nici un pic de ironie!).Chiar ne spune cã unele poveºtisunt „eliberate de tuºa personalãa jurnalului” din care le-a extras.Dar, dupã mine, eliminarea „tuºeipersonale” aduce un deficit decredibilitate. La fel ºi încercareade a da textului un aer uºor sa-vant prin citarea unor autori, aleºicam alandala ºi unii cam... fumaþi(nu e cazul celui amintit). ªi dacãtot a populat subsolurile cuop.cit.-uri, putea indica ºi pagini-le. Altfel, n-au haz.

Ce a vrut Adriana Sãftoiu cuCronica? Mai întâi, mã gândescla un scop curat, pur comercial.Bãsescu (se) vinde, aºa cã a vrutsã dea lumii o carte cu el ca per-sonaj principal. Cât mai merge!Dar nu mã pot opri cu gândurileaici. Poate mai e ceva. În ciudadistanþãrii, asocierea Bãsescu-Sãftoiu persistã în mentalul co-lectiv. Sunt încã multe întrebãri!Nu cumva fosta consilierã doreº-te sã rezolve o datã pentru tot-deauna problema asta? Zic ºi eu.Dacã e aºa, dupã mine, de dataasta, nu a reuºit. Nu fac procesede intenþie, dar nici sã nu se aº-tepte cineva sã percutez la astfelde manevre!

PS. Am câteva dorinþe/curiozi-tãþi: (1) Aº vrea sã citesc integralCaietul albatru, jurnalul pe carese bazeazã Cronica. (2) Aº vreasã apuc sã vãd cum vor fi recep-tate Cronica ºi Caietul de cãtreistoricii de peste 20, 30, 50 de ani.(3) Aº vrea sã ºtiu cine e „Seme-te”, numit ºi „timpanul SRI” (p.179). (4) Aº vrea niºte lãmuriri cuprivire la fragmentul: „masoneriape care la începutul mandatului[s. M.G.] o considera un loc dejoacã pentru unii care îºi imaginea-zã cã ei conduc lumea. Nu aveanici un respect pentru aceste mor-fologii obscure” (p. 148).

nnnnn NICOLAE MARINESCU

statul ºi revistele de culturãcât sã argumenteze în favoareaculturii naþionale. Confuzia estealimentatã ºi de constatarea em-piricã a faptului cã, dacã tirajelecãrþilor ºi revistelor de culturã auscãzut dramatic, numãrul titluri-lor a crescut exponenþial. Obser-vaþie realã ºi superficialã în ace-laºi timp, îndreptãþindu-i pe indi-ferenþi sau prea optimiºti, pani-cându-i pe cei instalaþi pe poziþiide notorietate sau pesimiºti.

Rezultatul acestei confruntãrise dovedeºte însã pozitiv, de-monstrând fãrã echivoc adevã-rul, pe care trebuie sã îl acceptãmcât mai repede ºi cât mai mulþi, cãnu existã climat mai profitabilpentru culturã decât acela al li-bertãþii ºi competiþiei. Oricât decontondente au fost replicilecombatanþilor obligaþi sã-ºi ape-re interesele, fiecare legitime înfelul lor, mai important mi se parefaptul cã Parlamentul României,cum ar veni „Statul”, a adoptat oLege de interes strategic: Legeapentru finanþarea revistelor deculturã reprezentative ºi are îndezbatere o alta la fel de impor-tantã: Legea privind aplicareaTVA-ului de 5% pentru cãrþi,presã ºi biletele de intrare la


nnnnn PATRICK WALDBERG

suprarealismul.în cãutarea punctului suprem (II)

„...visul, fundament aloricãrei idei de cunoaºtere”

Jacques Lacan

Din cele mai adânci pro-funzimi, la întrebãrilecele mai simple, ei dau

rãspunsuri cu totul mistificatoa-re, fãrã legãtura logicã sau celpuþin cea asociativã, dar a cãrorrezonanþã lasã totuºi sã fie simþitfaptul cã tocmai a fost spus ade-vãrul ascuns al fiinþei. La întâlni-rile la care au avut loc aceste pri-me experienþe, Eluard, Max Ernst,Morise ºi Breton nu reuºesc sãatingã starea de somn hipnotic,dar aceasta nu înseamnã cã ei nusunt profund tulburaþi de com-portamentul parapsihic al cama-razilor lor. Rezultatul „somnuri-lor” va fi confruntat cu LesChamps Magnétiques (Câmpu-rile magnetice) ºi supus uneiexaminãri menite sã suscite o re-flecþie fertilã. De acum încolo, vi-sul, reveria din starea de veghe,precum ºi stãrile de abandon încare spiritul se elibereazã de limi-te ºi constrângeri vor face obiec-tul unei promovãri pe care nu omai cunoscuserã încã de pe vre-mea romanticilor. În 1923, Aragonscria Une vague de Rêves (Unval de vise), text exaltat, inspirat,ce are deja caracterul unui mani-fest: „Vise, vise, vise, tãrâm al vi-selor ce la fiecare pas devii dince în ce mai întins”. În acest timp,o agitaþie euforicã, o febrã a des-coperirilor, un fel de beþie pluteº-te în aer ºi pune stãpânire pe tâ-nãra comunitate ce începe sã seconstituie. „Împreunã vom repu-ne Noaptea pe ºine”, zicea RenéChar. Chiar dacã a scris-o multmai târziu, aceastã devizã fulgu-rantã rezumã retrospectiv ceea cesuprarealiºtii au simþit ºi vrut sãatingã în timpul primelor lor dez-bateri. Un instinct infailibil îi cã-lãuzeºte spre locuri, fiinþe, opereîncãrcate de acea putere inefabi-lã care face posibil sã se atingãrevelaþia. „Dintr-o datã îºi dauseama ca o mare unitate poeticãleagã profeþii tuturor popoarelorde Illuminations (Iluminãri) ºide Chants de Maldoror (Cânte-cele lui Maldoror) ”, scria Ara-gon. Dicteul inconºtientului saudicteul magic, aºa cum îi plãcealui Breton sã-i spunã în Entréedes Médiums (Intrarea mediumi-lor), e chemat sã substituie pu-þin câte puþin elaborãrile concer-tate ºi dirijate de raþiune. O beþiea libertãþii dã aripi unei inspiraþiineîngrãdite ºi aceasta este „liber-tatea din care se naºte mirificul”.

Dupã Balzac, primul care aconturat mitului Parisului esteBaudelaire, iar el ne-a dat urmã-toarea adnotaþie: „Viaþa parizia-nã este fecundã în subiecte poe-tice ºi mirifice: mirificul ne învã-luie ºi ne hrãneºte precum aerul”.Am trãda adevãrul Suprarealis-mului dacã am trece sub tãcererolul pe care l-a jucat Parisul, –acel Paris nocturn, magico-ero-tic, ocult, cu mrejele sale de Gor-gonã, în cristalizarea energieiemoþionale ºi sensibilitãþii supra-realiste. Plimbãrile, întâlnirile înlocuri alese nu mai erau deloc

considerate ca simple petreceriale timpului sau întâlniri banale,ci erau vãzute mai degrabã ca eta-pe ale unui ritual. Jules Monne-rot ºi dupa el Julien Gracq au avutdreptate sã punã în valoare ca-racterul pre-religios al Suprarea-lismului pe cale de a se naºte,caracter ce, datoritã magnetismu-lui personal al lui André Breton,a þinut piept tuturor sciziunilor,tuturor crizelor. Atât în stradã, câtºi în stabilimentele alese pentruconfruntãri ºi dezbateri de aceºtitineri cãutãtori de aur, se vizeazãsacralizarea tuturor clipelor vie-þii. Un itinerar îl atrage ºi îl reþineîn mod special pe Breton datori-ta simbolurilor ºi referinþelor ini-þiatice care îi dau formã, dar ºidatoritã faptului cã parcurgerealui – experienþa i-a demonstrat-o,este favorabilã întâlnirilor semni-ficative. Mult timp dupã aceea,în Amour fou (Iubire nebunã),evoca presiunea dorinþei de aafla, de a cunoºte, permanent re-simþitã: „ªi astãzi încã nu aºteptnimic în afarã de propria-mi dis-ponibilitate, aceastã sete de a rã-tãci, de a întâlni totul, prin careîmi asigur menþinerea în comuni-care misterioasã cu celelalte fiin-þe disponibile, ca ºi cum am fi fostdintr-o datã chemaþi sã ne reu-nim”. Promenada preferatã al luiBreton începea în piaþa Maubert,unde se înãlþa statuia lui ÉtienneDolet, amplasatã chiar pe loculunde acesta fusese ars de viupentru erezie ºi ateism; traversal’Île de la Cité, leagãn al Parisu-lui, se oprea un moment la turnulSaint-Jacques pe unde bântuieumbra lui Nicolas Flamel pentrua continua, mai apoi, de-a lungulbulevardului Sébastopol pânã înapropierea Halelor ºi se încheiacu un tur în jurul „foarte frumoa-sei ºi foarte inutilei Porte Saint-Denis”, dupã cum se spune în

Nadja. Aragon la rândul sãu ne-a lãsat o descriere de neuitat, înPaysan de Paris (Þãranul dinParis), a anumitor locuri undesufla vântul suprarealitãþii, cumar fi pasajul Operei, barul Certaîn care se întâlneau dadaiºtii oridealul numit Buttes Chaumontunde se profileazã silueta aeria-nã ºi înspãimântãtoare a PoduluiSinuciderilor. Într-adevãr, supra-realiºtii îmbiau la o nouã lecturãa oraºului, iar acest cuvânt tre-buie luat în sensul înþeles deNovalis ºi anume acela al citirii

secretelor destinului în straturileºi pliurile minelor subterane. Su-prarealismul, în fervoarea sa co-lectivã, a fãcut tot posibilul pen-tru a introduce „sacrul în viaþacotidianã”, dupã expresia lui Mi-chel Leiris, care, într-o carte emo-þionantã ºi densã, Âge de l’Hom-me (Vârsta omului) a întocmit ofenomenologie a acestor întâlniri,descoperiri ºi momente valori-zante. Totul se petrecea ca ºi cumpentru acest tineret ardent fieca-re clipã a vieþii trebuia sã se îm-plineascã pe deplin în eternita-tea „regãsitã”, dupã îndemnul luiRimbaud. Asupra acestei explo-rãri pasionale a nopþii fertile dom-nea hazardul, un hazard aproa-pe divinizat, revelator de cores-pondenþe, de analogii ºi stimula-tor al adevãrurilor ascunse. Prinhazard obiectiv Breton a califi-cat întâlnirile fortuite sau, dacãvrem, concursul de împrejurãri ºimanifestãrile neaºteptate al cãrorefect de surprizã ia amploare dinsentimentul ca au fost ghidaþi deo necesitate obscurã. Toate aces-te acte þin de ceea ce el a numitmagie cotidianã, datorita cãreiacoincidenþele ºi contrastele do-bândesc valoare premonitorie ºise transformã în cheie deschizã-toare de porþi ale cunoaºterii, alefiinþei ºi ale destinului personal.

Aceasta a fost, pe scurt, cli-matul în care ideea de suprarea-lism s-a nãscut ºi a ajuns la ma-turitate. Ne putem întreba, într-ocarte consacratã artei, de ce amacordat atâta atenþie poeþilor, darºi multora din acþiunile ºi lucrãri-le lor. Acest lucru era necesar, aºacum este adevãrat cã dacã igno-rãm caracteristicile afective, emo-þionale, pasionale care a marcatnaºterea acestei miºcãri artistice,scriitura ºi arta suprarealistã suntpur ºi simplu de neînþeles. Pen-

tru cã Suprarealismul nu este ºinu a fost niciodatã o ºcoalã, ci ostare de spirit, o jebrã de experi-enþe, un fascicul de aspiraþii cevoia sã redea fiinþei totalitatea saspecificã.

Manifestul suprarealismuluidin 1924 marcheazã naºterea is-toricã a miºcãrii. Aceastã decla-raþie a drepturilor ºi obligaþiilorpoetului este acum cunoscutã lanivel universal ºi sunt destui careºtiu pe de rost fraze din Bretonpe care le rostesc furtunos ºi flu-turã ca pe stindarde negre: „Omul,acest visãtor definitiv”; „Iubitãimaginaþie, ceea ce îndrãgesc celmai tare la tine este cã tu nu ierþi”:„Numai cuvântul libertate mã maiexaltã”; „A reduce imaginaþia lasclavie, fie ºi în numele a ceea cese cheamã grosolan fericire, în-seamnã a te sustrage faþã de totce, în strãfundurile tale, este jus-tiþia supremã.”; „Atunci când ci-neva înceteazã sã simtã, eu suntde pãrere cã e mai bine sã tacã.”;„Eu cred în rezoluþia viitoare aacestor douã stãri, în aparenþãcontradictorii, care sunt visul ºirealitatea, într-un fel de realitateabsolutã, de suprarealitate, dacãputem sã o numim aºa.”; „Sã nune ferim de cuvinte: minunatul (lemerveilleux) este întotdeaunafrumos, nu conteazã care, numaice este minunat este frumos.”;„Suprarealismul vã va ghida spremoarte, care este o societate se-cretã.”; „Limbajul i-a fost datomului pentru ca omul sã ajungãsã îl foloseascã într-un mod su-prarealist”.

Traducere din limbafrancezã: Denisa Crãciun

Colaj de Max Ernst

Patrick Waldberg ºi Max Ernst

Date post:	17-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	20 times
Download:	0 times

avantext CONSTANTIN M. POPA puþinã mitologie? mistere ºi ... · creatorului ciclului La Lilieci...

Documents