ANUL XVI w NR. 710 w 14 – 20 NOIEMBRIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 6-7

PAGINILE 8-10

INTERVIU CUSCRIITORULFRANCEZ MIGUELBONNEFOY,CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUIGONCOURT

PAGINA 12

O RARITATEPENTRU OANIVERSAREUITATĂ: MARCELMIHALOVICI,MUZICA PENTRUPIAN

PAGINA 11

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂANDREI OIȘTEANU

MORAVURI ȘI NĂRAVURI.ESEURI DE ISTORIE A MENTALITĂȚILOR

DAN CHIȘU DESPRE 5 MINUTE, UN FILM DESPRE HOMOFOBIA DIN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

© P

atri

ce N

orm

and

Lee

xtra

2ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

Continuă necazul în lume, conti�nuă și jurnalul menit să aducăzâmbetul pe chipuri, ce credeați?

Duminică, 8 noiembrieȘi nu uitați, dragi cititori, că,

vorba ceea, bani are și DonaldTrump.

Sâmbătă, 7 noiembrieDacă îi dai o bidinea de por�

tocaliu, Firea e leit Trump, dacă îlîmbraci într�o rochiță roz, gata,Trump e Firea. I�a văzut cineva peaceștia doi vreodată în aceeași în�căpere? Ce mai ticluiește nemer�nicul de Soros?

Mă bucur că am ajuns să tră�iesc ziua în care pe președinteleStatelor Unite ale Americii să�lmai cheme și Robinette.

Dacă era bugetar special ro �mân, mânca Joe Biden, dragul deel, deja de 50 de ani la pensioaraspecială.

Vineri, 6 noiembrieLa fel cum, așa cum se spune,

cinci din șase jucători de la ruletarusească susțin că e sigură rule�ta – tot așa spun și cinci din șasebolnavi de noul coronavirus.Poate înțelegem măcar atâtalucru.

Joi, 5 noiembrieNu știu, dar dacă vin cavalerii

Apocalipsei și nu mai e oranjgu�tanul (CTP dixit) la Casa Albă sesupără oamenii ăia, i�am pus de�geaba pe drumuri.

Miercuri, 4 noiembrieNu știu de ce, dar mi se pare

că cea mai mare preocupare inte�lectuală a nouveau�râșilor ro�mâni, niște țărani flaușați îmbo� gățiți din afaceri cu statul�interlop,este dacă la trabuc se asorteazămai bine sămânța de dovleac sautot aia de floarea soarelui.

Cum zice și un cântec popularla noi în mahala:așa e când ai țaramică/ ajungi să te conducă Șică.

Marți, 3 noiembrieParcă�i și aud pe bulgarii din

Opoziție, căzuți în deznădejde:dacă mai ținem mult Guvernul ăsta,or să ne depășească și românii...

Luni, 2 noiembrieDoi ani de la tristul caz al

domnului Vrabie de la Buzău.Domnul Vrabie locuia în casă cusoția, și – scriau gazetarii buzo�ieni (de unde știu ei?) – nu a maiputut să îndure cicălelile neves�tei, care i s�au dovedit fatale. Căci,după o ceartă cu doamna Vrabie,el a sărit pe geam.

Soții Vrabie locuiau la etajulI, așa că domnul Vrabie s�a ales,într�o primă fază, cu o mânăruptă. Peste noapte însă, în întu�nericul unui spital buzoian, starea

sa s�a agravat și domnul Vrabie și�a dat duhul.

Duminică, 1 noiembrieDe câte ori un ins/ o insă fără

harfă primește apreciere, unuiînger îi cade o aripă, unui cățelușîi sângerează o lăbuță, unui co �pilaș îi dau mucișorii. Să margi�nalizăm, tovarăși, elementele fărăharfă, căci Dumnezeu e sus șivede și nu se amuză deloc, Dum�nezeu e trist, cătrănit, încruntat șine dă pangolin, pucioasă, tempe�raturi polare și pesede, ca să neînvățăm minte.

Ce se poate întâmpla rău într�oepocă în care, pe ditamai interne�tul, se face captatio benevol entiaecu cotoii?

Nu știu dacă e OK să îi tot zicemlui Mercur că e retrograd. Are șiMercur sensibilitatea lui. Apoi nemai și mirăm că ne guvernează caun pesede. Sau ca un penele, totuna.

Sâmbătă, 31 octombrieUite că, pas cu pas, s�a făcut

anul de la alegerile prezidențiale.Ce vremuri frumoase, pline deraza la pătrat. Amintirile, cu elerămânem.

Dar: vrem mai mult pe viitor.Vrem mai mult, candidați! Meri�tăm. Vrem să dansați șâkâ dâm�șâkâdâm la Obor cu un mic între dinți, înveșmântați într�unsplen did imprimeu cu Răpireadin Se rai în timp ce scoateți pan�glici pe nas, spre a fi frumos. Ar fipă cat să nu ne rămână de mo �crația tot originală ca un treningturcesc. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Jurnal din anii molimei (XVI)

Printre întrebările pe care omulși le pune așteptând ca rezervo�rul să fie golit de motorina încare omul (în continuare nu daunume) a adăugat din reflex ben�zină se află aceasta: care este lu�crul cel mai frumos din lume?

Acum, unii dintre noi, în fața orică�ror întrebări, inclusiv de genul„plouă afară?“/ „ți�e foame?“, segân desc mai întâi: oare ce răspun�suri au dat, de�a lungul istoriei,mințile marilor învățați, sau în

general, cei care, din noroc sau ghi�nion, au publicat cărți? Și se în �țelege că această abordare talmu�dică e cu atât mai nimerită în cazulde față. Îmi amintesc două răspun�suri doar aparent paradoxale, gă�site cândva în romane de VirginiaWoolf și Lion Feuchtwanger. Perso�najele lor ziceau, unul, „să înoți“, ce�lălalt, „să dormi“. Dar nu trebuie să neluăm neapărat după oamenii de hâr�tie. La urma urmei, într�un alt roman,al lui Kazantzakis se dezbătea care elucrul esențial care trebuie să ca�racterizeze un bărbat adevărat, iarconcluzia era: un măr al lui Adamproeminent.

În spiritul celor spuse maisus, am apelat la o firmă speciali�zată (al cărei CEO, unic angajat șișomer sunt) care să propună câ�teva variante de lucruri demne dea fi cele mai frumoase din lume.Iar primul dintre ele este, evident,să asculți muzică – că e cânteculdescoperit ieri și ascultat pânăacum de 30 de ori, sau de cântecul

descoperit acum 30 de ani. Pe de oparte, avuția personală de muzicăeste un bun indicator pentru nive�lul de civilizație al unui creier.(Sau, cum spun neurologii, al uneiinimi.) Pe de altă parte, nimic nufuncționează mai bine decât mu�zica în mnemotehnica emoțională,adică în încercarea de a te țineminte pe tine însuți, ca să știi cucine ai de�a face – și, pe cât posibil,să ții pagubele la minim.

Pe locul doi, la oarecare dis �tanță, urmează și alte varianteplauzibile de răspuns. Câinele pecare toată lumea îl descrie ca tur�bat – nu�i place de nimeni, l�amușcat pe poștaș – tace când te

vede pentru prima oară și vine latine unduindu�se ca acordeonul,pisica pe care nimeni nu o poateface să toarcă închide ochii înclipa în care o atingi și începe săhârâie din adâncul pământului șial speciei sale. Căci, din păcate,victoriile nemeritate aduc bucu�ria maximă. Această bucurie nupoate fi depășită decât, atuncicând ai ajuns cu copilul la Repa �rații Urgente, de vocea calmă adoctorului care spune ia să vedemși se apucă de treabă.

Adevărul e că nu prea ne gân�dim la lucrul cel mai frumos dinlume. Capacitatea noastră de fru �musețe scade, imaginația are doar

îndrăzneli utilitare. Ne�am bucurasă putem plăti cu cardul, pentru cănu avem cash; să găsim cutia cucărți care a dispărut la mutat; ba, înmomentele lor mai crepusculare,unii speră, ca eboșă de viitor simpa�tic, să vadă mașina care i�a depășitnebunește acum zece minute răs�turnată într�un șanț.

Incomparabil mai onorabileste să�ți propui ca piatra să ajungăexact în mijlocul ferestrei, iar ea săajungă exact în mijlocul ferestrei.Acesta este un lucru frumos. Maipuțin onorabil e să constați, cândte întorci cu sufletul la gură, căinundația din bloc e la scara cea�laltă, nu la a ta. Nemaivorbind cădubioasa frumusețe a acestui mo�ment e imediat sabotată de ne mul �țumirea că te�ai întors degeaba,puteai să�ți vezi de treabă.

În mod excepțional, cel maifrumos lucru din lume e să nu știenimeni unde te afli; Max Frischvorbește de acest sentiment stra�niu în Montauk.

Și, în mod obișnuit, cel maifrumos lucru din lume sunt fețeleprietenilor noștri. (Formula nutrebuie extinsă, dat fiind că fami�lia, prin definiție, nu ne citește.) SDC

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Montauk

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

3ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

La ora când scriu acest text, toatălumea știe că, dacă nu se întâm�plă vreo nefăcută, noulpreședinte al Statelor Unite va ficandidatul Partidului Democrat,Joe Biden.

Și toată lumea știe și numele în�vinsului său, (probabil) fostulpreședinte, Donald Trump. Maipuțini știu că Trump n�a fost sin�gurul candidat învins la alegerileprezidențiale – sau nici nu și�aubătut capul cu asta. E drept că de�mocratul și republicanul au fostsingurii candidați cu șanse de vic�torie, dar nu și singurii care s�auaflat pe buletinul de vot. Aici Sta�tele Unite nu se deosebesc foartemult de România: deși în realitatealegerile au părut să fie doar ocursă în doi, pentru slujba depreședinte al Americii s�au între�cut oficial, conform listei validate,douăzeci de candidați.

Cei mai mulți sunt cunoscuțidoar în SUA (și cred că în mare

măsură nici acolo), dar nu toțisunt anonimi sau nesemnificativi.Cel mai faimos este Kanye West,pe care îl știe cam toată planeta,dacă nu ca rapper cu zeci de mi�lioane de albume vândute înlume, atunci ca soț al pempanteivedete Kim Kardashian. La alege�rile prezidențiale de anul acestan�a obținut decât vreo 60.000 devoturi în toată America, ceea cesugerează că fanii lui îi știu limi�tele și�i preferă muzica, dar, cumziceam, e cel mai cunoscut dingrupul „Ceilalți 18“.

Printre ceilalți șaptesprezecegăsim câțiva socialiști, un mem�bru al Partidului Prohibiției, maimulți ecologiști. Însă cel mai inte�resant candidat fără șanse, unulcare mi s�a părut reprezentativpentru diversitatea și toleranțaculturală ce caracterizează Ame�rica, este Dario Hunter. Născutdintr�un tată iranian musulmanși o mamă afroamericană, a fosteducat ca musulman, după care

s�a convertit la iudaism și a fosthirotonit ca rabin, devenind pri�mul rabin de proveniență reli�gioasă musulmană. În plan per� sonal, Hunter și�a declarat publicorientarea homosexuală. În ceprivește politica internațio nală,este un partizan al cauzei palesti�niene și a acuzat Israelul că îi tra�tează cu cruzime pe palestinieni,motiv pentru care a fost dat afarăde la sinagoga unde slujea. Unpersonaj interesant, după cum sevede. În alegerile prezidențiale deanul acesta a obținut în jur de5.000 de voturi.

Sigur că nici unul dintre „Cei �lalți 18“ nu avea șanse să câștigepostul de președinte al StatelorUnite și sigur că o știau și ei. Darla aceste alegeri, cu rezultate atâtde strânse, e foarte posibil ca pre �zența lor – sau a unora dintre ei –să fi influențat decisiv rezultatul.Mă gândesc în primul rând la JoJorgensen, candidata PartiduluiLibertarian, care a fost votată

(totuși!) de vreo două milioane deamericani. Prezența ei printrecan didați s�ar putea să fi contatdecisiv în rezultatul final. Căci, deexemplu, în Pennsylvania, stat cudouăzeci de mari electori, undeBiden l�a întrecut pe Trump cuaproximativ 30.000 de voturi, li�bertariana Jo Jorgensen a fost votată de aproape 80.000 depenn sylvanieni, adică destul demult în condițiile în care rezulta�tul final al votului a fost unul pemuchie de cuțit. E greu de spusunde s�ar fi dus voturile libertarie�nilor dacă doamna Jorgensen n�arfi candidat, dar e foarte posibil caTrump să fi cules destule dintre eleca să răstoarne rezultatul (foarte�foarte strâns) din Pennsylvania șisă obțină voturile celor douăzecide mari electori.

Același lucru este valabil și înWisconsin, stat cu zece mari elec�tori, unde diferența dintre Bidenși Trump a fost de vreo 20.000 devoturi, iar Jo Jorgensen a obținut40.000. Sau, și mai clar, în Georgia(stat cu șaisprezece mari electori),unde diferența dintre cei doi afost de aproximativ 10.000 de vo�turi, în vreme ce Jo Jorgensen aobținut peste 60.000. Așadar, în

lipsa acestei candidate, variantacea mai optimistă pentru DonaldTrump i�ar fi adus acestuia 46 demari electori în plus, iar lui JoeBiden, 46 în minus. Altfel s�ar fivăzut atunci lucrurile. Mai ales călibertarienii doamnei Jorgensen,prin valorile promovate, sunt maiapropiați ideologic de republi�cani decât de democrați. Și ar maifi și alte state unde, de dragul jo�cului, am putea lua în calcul o ast�fel de situație ipotetică. Din ferici� re, sper, e doar ipotetică.

Mi s�a părut însă o ilustrarebună a proverbului cu buturugamică și carul mare. Și o dovadăclară, ilustrată în cea mai puter�nică democrație a planetei, că fie�care vot contează. Numai să fienumărat. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Candidați americani

În urmă cu patru ani, PSD areușit să înșele așteptările elec�toratului. Partidul a profitat dedegringolada din grădina libera�lilor și a pus în fața alegătorilortot felul de proiecte și programepompoase, dar greu de realizat.Dragnea se ducea seară de searăla televiziuni, cu planșe gata des�enate după el, și le explica româ�nilor că vor urma patru ani delapte și miere dacă oamenii voralege PSD.

Ce s�a întâmplat în realitate știm.Nici bine n�a ajuns Sorin Grin�deanu la Palatul Victoria că echi �pa Dragnea�Iordache a și emiscelebra ordonanță de urgen ță 13,

care avea să�i scoată masiv înstradă pe români. Între timp, PSDa pierdut trei rânduri de alegeri,iar căpetenia de atunci cu fes roșuLiviu Dragnea a ajuns la pușcărie.

La șefia partidului a venitMarcel Ciolacu, un domn care setot chinuie să ne arate cum s�a re�format PSD și cât de departe epartidul acum de dictatura dinvremea lui Dragnea. Primul semnde întrebare e legat tocmai de oa�menii de lângă Ciolacu.

Este Sorin Grindeanu refor�matorul social�democrației șiomul care inspiră încredere șiforță? Păi dacă era viteaz își arătacalitățile taman la începutul anu�lui 2017, când Dragnea l�a pus săaprobe în ședința de guvernOUG13. Ar fi fost în mod cert mă�turat de la Palatul Victoria decătre Dragnea, dar ar fi rămas dreptomul care s�a pus de�a curmezișulunei decizii care a avut efectulunei mineriade.

Sorin Grindeanu ne aratăacum cât de potrivit este să con�ducă din nou țara, de parcă n�amști cât de indicată este plastilina

în domeniul construcțiilor, inclu�siv în cele politice. Tot la butoa�nele PSD a fost adus și VasileDâncu, omul care n�a câștigat obătălie politică în Ardeal alăturide PSD, dar care mereu cade în pi�cioare. Dar și la picioarele lideri�lor politici impor tanți ai națiunii.

Dacă bine ne amintim, Dâncunu și�a ascuns prietenia cu Drag�nea în vremea când liderul PSDtăia și spânzura în partid. Dâncua luat ulterior ceva distanță deomul care a scos 600.000 de oa�meni în stradă, dar n�a avut cura�jul să iasă tranșant în față și sădenunțe aberațiile liderului su�prem social�democrat.

PSD�ul lui Ciolacu încearcăsă ne arate că e altceva. Că i�a scospe foștii tovarăși pe tușă și a adusîn față oameni noi, gata pentru re�clădirea noii stângi.

Foarte interesant, numelecompromise din epoca Dragnea,precum Liviu Pleșoianu, ȘerbanNicolae, Rădulescu Mitralieră aufost transferate la Partidul Ecolo�gist, deși oamenii ăștia n�au avutîn viața lor nimic ecologic în ei.

Că a fost strategia lui Dâncu saua altcuiva din partid vom aflapeste ceva timp, dar vedem căgruparea dură nu s�a risipit, ci s�a regrupat într�un alt partid cușanse minime totuși să atingăpragul electoral.

În locul durilor pe care i�ascos de pe liste, PSD i�a adus peRafila și Cercel, intuind probabilcă pandemia va fi subiectul nu�mărul unu al campaniei pentruparlamentare. Alexandru Rafila e purtat ca pe moaște de lideriipartidului, e prezentat specia�listul mondial nr. 1 în tainelepandemiei. Iar la PSD vedem căafa ră�i vopsit gardul, înăuntru�ileopardul.

Într�un fel, scenariul din 2016pare că se repetă. PNL arată că și�a epuizat resursele la prece�dentele alegeri și demonstreazăcă nu mai are idei și nici inițiativăpe scena politică.

E adevărat că evoluția galo�pantă a pandemiei a stricat planurile celor din PNL, însă Or �ban și ai lui arată că n�a existatvreun plan B și că totul merge

poticnit, în virtutea inerției. Singura strategie a liberali�

lor este jocul la trecerea timpu�lui. Liderii PNL sunt parcă jenațisă le spună românilor ce ar în�semna revenirea la putere a PSD.Electoratul a început să uite re�lele din cei trei ani de guvernarePSD, iar liberalii au intrat într�un joc pe care l�am mai văzut în2016, când guvernul era condusde Dacian Cioloș.

PNL se bazează probabil pelocomotiva Iohannis, pe faptul căa câștigat un număr mare de pri�mari, dar și pe faptul că româniivor fi îngăduitori cu partidul carea trecut țara prin vremurile dureale pandemiei.

În locul unei strategii co�erente, liberalii se războiesc maidegrabă cu cei din USR�PLUS.Există o rivalitate tot mai evidentăîntre cele două grupări, însă com �petiția este păguboasă, câtă vre �me PSD e gata de atac, chiar dacăși�a ascuns rechinii politici.

Ce va fi pe 6 decembrie egreu de prevăzut. Dacă luna tre�cută alegerile păreau un galopde sănătate pentru PNL, dintr�odată, lucrurile stau cu totul alt�fel. Nici nu e nevoie de sondaje,se simte un aer tot mai rece în jur. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Campanie cu frâna trasă

4ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020muzică www.suplimentuldecultura.ro

Black Stone Cherry nu este o trupăcare sparge canoane muzicale. Nu(re)inventează vreun gen, nici nuurlă ceva greu de înțeles fără dozanecesară de substanțe ajutătoare.Nu cântă despre subiecte arzătoaresau conflicte mocnite, ci desprenecazurile majorității mute.

Mi se pare că membrii trupei, năs �cuți în același orășel din Kentucky,Edmonton, evită și înghesuiala peafișul noutăților de scandal show �biz, chestie care mărește pesemnevânzările de discuri, obsesia depar �tamentelor de resort. Albumele lorbeneficiază de câte trei�patru steleîn unele publicații, iar aprecierilepublicului, numeroase și�n con �cordanță cu recenziile favorabile,atestă ceva mai mult: simpatia pen �tru muzica băieților.

I�am văzut în videoclipuri și învreo două sau trei înregistrări dinconcerte ținute prin SUA și Europa.În fața scenei se buluceau vreo mie

de fani transpirați, însă nu extaziațide prestația artiștilor. (E drept că laWacken, anul trecut, ora pro gra �mată pentru show�ul lor se su �prapunea cu timpul cuvenit spălă �rii de mahmureala nopții prece �dente...) Curat vorbind, cântărilekentuckanilor, ținute oriunde, suntfără cusur, fără bâlbe și fără trageride timp, năravul rockerilor sătui deglorie. Le lipsesc elementele de co �loratură, să zic așa, extramu zicale.Iese în evidență fără efort solistulvocal și chitarist de forță, ChrisRobertson, a cărui alură de șofer

supraponderal pare accentuată denenumăratele tatuaje ce�ar încântao căpetenie maori de prin MărileSudului. Blondul și simpaticul chi �tarist Ben Wells excelează în exhi �biții gimnastice, fără să ne glijezepartitura solo. Acesteia îi adăugăsavoarea străvechiului talk�box, atâtde plăcută suferinzilor de nos talgiaanilor ’70, când nu absenta dinarsenalul nici unui vrăjitor al gri �fului. Toboșarul John Fred Young seîncadrează perfect în pa radigmatrupelor de senzație din acelașideceniu, răpăiala bețelor sale vineparcă din mlaștinile Loui sianei,ținuturi născătoare ale unei muzicinu prea depărtate de su netul

genuin al trupei. Basistul JohnLawhon ține ritmul sub con trol, caun adevărat creier de inginer stăpânpe studioul Monocle, unde băiețiiau înregistrat cu meticulozitate,până�n lockdown, noul disc, TheHuman Condition (2020, Mascot/Provogue Records). Toată zugră �veala frazelor anterioare se potri �vește apariției recente.

Prin amabilitatea distribuito �rului român, am primit exemplarepromoționale cu precedentele dis �curi. Le�am prezentat aici sauaiu rea. Acum, din cauza pandemiei,n�am călcat în magazin. Dar fișiereleflac, benign răspândite online, seînvârtesc de câteva zile și�n playerulmeu, și�mi vine greu să ascult alt �ceva. Și, foarte straniu pentru nă � ravurile mele nesănătoase, n�amsimțit nici un pic nevoia să umezescaudiția cu vreo licoare. Mă întreb dece, însă numai așa, de�un pam�ple �zir... Practic, relația receptoruluineamețit din mine cu sunetelecurat, consistent și minuțios aran �jate în piesele noului album nu arenevoie de ajutor să funcționeze în �tocmai angrenajului figurat, deexemplu, în piesa Ride:

„Wheels of fire, a heart of stoneYears of rollin’ broke my bonesBurnin’ dust to beat the oddsShots with the devil, and tea with God“.

Și mai departe:„Modern rebel, what’s your cause(what’s your cause)Have you learned yet, or are you lostWe live with reason, stand with prideLet’s be angels when we die“.

Iar concluzia, repetată de treiori, este clară:„Ride, straight on through theflames that burn soHigh, in the name of freedomRide, it’s the only way that weSurvive, they learn just what youteach them“.

Știu, se poate obiecta că nu evorba de nici o mare brânză filosofică,nu se dezvăluie te miri ce necu nos �cută a condiției umane, vorbele suntbanale, iar muzica oarecum etc. etc.Or mie tocmai banalitatea asta îmipansează ignoranța: trupeții, care n�au sărit de 40 de ani, cântă și sepoartă normal. În vremurile actuale,deloc normale, e demn de apreciat. SDC

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Normalitate

5ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

SPECIAL PENTRU ONLINE

Asociația VAR Cultural din Bucu �rești s�a profilat prin inițiativeculturale și sociale ca un operatoractiv, propunând creații hibrid,mixturi de teatru, film și elementede videoart, explorând teritoriiimaginative de actualitate este�tică. Cea mai recentă ispravă a lor(cofinanțată de AFCN și sprijinităde un grup larg de parteneri) esteDia�pozitiv, o producție creatăpentru difuzare online. Structu�rată fragmentar, în cinci monolo�guri, instalația invită privitorul săintre și să navigheze pe un traseuvirtual într�o manieră interactivă.Găselnița formatului digital e căparticipantul nu rămâne un sim�plu privitor, atenția și interesulsunt menținute și prin modul încare realizatorii spun și leagăsecvențele narațiunilor.

Intro�ul e o scurtă filmare labaza unei benzi transportoarepentru persoane dintr�un aero�port și invitația „welcome to mylife“ de a păși virtual în universu�rile unor familii în care unul dinpărinți, tatăl, e plecat la muncă înaltă țară. O problemă socială atâtde extinsă în România și abordatăîn chei estetice destul de frecventși�a găsit, prin conceptul regizoralidentificat de Jenniffer Corrales șiAndu Dumitrescu (acesta girândși imaginea, montajul, postpro �ducția și animația), o versiuneoriginală. Teatru documentarvor bind despre trăirile adesea nemărturisite ale „copiilor diaspo�rei“, Dia�pozitiv e o structura per� formativă care recurge la percep �țiile lor subiective. O chestiuneatât de complicată în plan emo �țional s�a bucurat și de prezențaunui drama�terapeut în echipa dedocumentare, scenariul (Vero Ni �ca) utilizând ca material drama�turgic o colecție de povești reu �nite în etapa inițială de lucru.După tipicul perioadei de început

a pandemiei, când eram în izo�lare, repetițiile (cu actorii VladNemeș, Anca Pitaru, Ovidiu Ușvat,Arcadie Rusu, Ionuț Iftimiciuc,Vero Nica) s�au făcut prin video�call, configurația monologată în�găduind telecreația.

Fiecare modul al călătorieivirtuale propuse te atașează nudoar emoțional, ci și ca alegeri șiacțiuni. E ca într�un joc pe compu�ter în care între niveluri trebuie săoptezi între câteva variante. De re�gulă trei, ca în basme. Nu poțiavansa în parcurs decât luând de�cizii, dând clic, implicându�te efec �tiv. De pildă, epistola puș tiului dela finalul primului episod e „scrisă“de tine prin tastare, softul dezvă�luind gradat rândurile cuvânt cucuvânt, literă cu literă, oferind sur�priză, incluzându�te prin acțiuneși devenind empatică.

Binevenita variație de expre�sivitate de la un episod la altulsprijină capacitatea de concen�trare solicitată de online. De la unlive de joc în rețea se trece la tipi�curile copilăriei de fetiță (desenenaive, plușuri), la bucățile de legodin care un puști construieștelumea perfectă, la frică exprimatăprin corporalitate și voice over.

Imaginată special pentrutransmisia online, instalația e unexemplu despre cum o temă so�cială poate fi abordată în canonulmecanismelor digitalului. Desprecum tehnologia poate fi eficientăîn acte participative și în transfe�rarea emoției, deși o caracteri�zează răceala și distanțarea. Dacăsunteți curioși, e disponibil pânăpe 21 noiembrie pe platformawww.dia�pozitiv.com.

OFFLINE FILMAT PENTRU ONLINE

Centrul de Teatru EducaționalReplika a avut premiera Capeteînfierbântate 2020 în Stagiuneadigitală de teatru politic, într�unfel „episodul 2“ al altei producțiicu titlu similar, din 2010, desprevenirea minerilor în iunie 1990.Realizată pentru offline, produc �ția a fost filmată și pusă pe You�Tube, interesul performativ foca �lizându�se asupra unei realitățide mare vulnerabilitate – siste�mul național de sănătate văzutprin filtrul crizei pandemice cuSARS CoV�2. Într�o dramaturgie

semnată de Mihaela Michailov șiDavid Schwartz sunt puse în lu�mină adevăruri subliniate încă șimai apăsat de problemele cauzatede noul Coronavirus.

Degradarea până la abando�nare a infrastructurii moștenitedinainte de 1989, neglijarea, lipsade preocupare în dotarea decentăpentru dezvoltarea unei asistențemedicale pentru toată lumea, pri�vilegierea sistemului privat pen�tru care cel de stat devine un triajeficient, transformarea actuluimedical într�unul bazat pe profit,implicit pe inegalitate în fața bolii,problemele din resursa umanăspecializată sunt doar câteva as�pecte din sumarul așezat sub lupă.Sunt mini�istorii individuale atentselectate, înlănțuite fragmentar,într�un registru ce pleacă din rea�lism, cu ironie ce stârnește zâm�bete amare în colțul gurii.

Montarea minimalistă scenic(scenografe Irina Gâdiuță) privile�giază narațiunile factuale și joculactoricesc (Alexandru Potocean,Oana Rusu, Teodora Retegan,Maria Sgârcitu), reconstituind per�formativ distrugerea medicinei ro �mânești sub pretextul optimizăriiei prin politici publice păguboase.Efectele se contorizează acum înnumărul de bolnavi, unii internațila ATI și decese ce ne plasează pelocuri rușinoase în statisticile UE,lipsind cetățenii de șansa funda�mentală la viață.

Cei de la Replika sunt neo �bosiți în misiunea asumată cu se�zoane în urmă și au găsit resurse(prin AFCN și alți parteneri) șienergie pentru a oferi acest nouspectacol de teatru politic. Dina�mismul îi vine din structura dra�matică și scriitură, din partea luimuzicală (Teodora Retegan șiMaria Sgârcitu), cu songuri pre�lungind teme în sonorități și rit�muri complementare, din mișca� rea scenică (Mihai Mihalcea), dinsoluțiile regizorale creative (DavidSchwartz). Capete înfierbântate2020 e un portret în culori sumbreal accesului la actul medical într�oRomânie al cărei bilanț la 30 deani de libertate nu arată delocbine. Discuțiile post�spectacol, ocomponentă asociată tuturor pro �ducțiilor de la Replika, purtateacum online, relevă în pandantgama îngrijorătoare a acestei dra �me în desfășurare. SDC

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Teatru politic și pandemie

6ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020interviu www.suplimentuldecultura.ro

DAN CHIȘU A FĂCUT UN FILM DESPRE HOMOFOBIA DIN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ, 5 MINUTE

„Publicul ar trebui să fiepregătit pentru astfel de filme“

IULIA BLAGA

Dan Chișu dă mai multe detaliidespre 5 minute, a cărui premierăa fost amânată din primăvarăpână în 20 noiembrie 2020, refe�rindu�se și la Nouă povești de dra�goste și ură în izolare, film pe carel�a realizat între timp în pande�mie. Recent, 5 minute a fost re�compensat cu Premiul HoustonFilm Critics’ Society pentru Celmai bun film la a 24�a ediție a Festivalului QFEST, un festivalLGBTQ care are loc anual înHouston (SUA).

Incidentul petrecut în timpulproiecției cu The Kids Are Al-right din februarie 2013, cândniște naționaliști au început săcânte imnul și cântece religioa-se în sala de la MȚR, nu s-a sol-dat cu vreun rănit în comă, deșinici atunci jandarmii și polițianu au intervenit. Motivul pentrucare ai modificat realitatea a

fost doar unul dramaturgic?

Bineînțeles, aveam nevoie de unrezultat ficțional al neintervențieijandarmeriei. A fost o supoziție.Dacă în urma deciziei jandarmilorde a nu interveni s�ar fi întâmplatceva teribil? Cu greu mă îm piedicsă nu fac supoziția condi țională„what if?“. Mai nou, face parte dinviața noastră. Dacă jandarmii in�trau atunci, poate următoareleintervenții ale naționaliștilor nuar mai fi avut loc.

Și acum stau și mă gândesc:dacă nu ar fi venit pandemia și fil�mul ar fi ajuns în cinematografeîn martie, dacă ar fi fost un succesde public?☺

De ce ai vrut să faci un film peun asemenea subiect? Cum te-aidocumentat?

Mi�a atras atenția știrea și mi�am adus aminte de momentulcând, în 2011, în timpul unei ediții

a Festivalului Internațional deFilm DaKINO, când prezentamdocumentarul lui Claudiu Mitcu,Noi doi, în prezența ambasadoru�lui Franței la București (a căruiorientare sexuală era publică), au

apărut niște indivizi la intrare,care insistau să intre deși sala dela Scala era sold�out. Unii din eierau deja înăuntru, dar insistândpentru intrarea celorlalți s�au de�conspirat și așa am reușit să�i

scoatem afară. Intenția lor era săperturbe proiecția.

Despre momentul 2013 de laMȚR am căutat tot ce se urcase peYouTube. De altfel, de acolo am șirefăcut structura grupului, pre�cum și pancartele și icoanele pecare protestatarii le aveau cu ei,cât și ce au cântat sau felul cum s�au manifestat. Am refăcut acelmoment cu figurație în două zilede filmare. Am vrut să folosimima ginile reale, dar ar fi compli�cat situația vizavi de ficțiuneapropusă de film.

Prezinți un caz fictiv deintoleranță din partea unui jan-darm care refuză să execute unordin pentru că nu-i suferă pe„poponari“ (cum spune), darmulțumești Jandarmeriei Ro-mâne pe genericul final. Ai avutdificultăți în a convinge Jandar-meria să colaboreze la film?

Am vrut să respectăm faptul căJandarmeria, după ce am trimisscenariul, ne�a sprijinit în pros�pectarea locurilor de filmare, pre�cum și cu toate costumele șiac cesoriile necesare, care au în�lesnit producția. Menționez că laproiecția din cadrul FestivaluluiLes Films des Cannes à Bucarest,care s�a desfășurat chiar în sala încare avusese loc incidentul, un re�prezentant al Jandarmeriei, carefusese invitat de noi, a declarat căîși dorește ca filmul să fie văzut detoți cei din Jandarmeria Română,inclusiv de cei de la conducere.

E vreun motiv pentru care înfilm jandarmii primesc ordin sămeargă la MȚR, dar se duc la

ARCUB?

Fiind vorba de o ficțiune, nu conta

Lungmetrajul 5 minute, al lui Dan Chișu, care a avut premieramondială anul trecut la Festivalul de la Varșovia, ficționa li -zează pe marginea unui incident homofob petrecut la oproiecție de film din București în 2013. În scenariul imaginatde Dan Chișu, jandarmii nu intervin la ordinul comandantuluilor (Mihai Călin), dar acesta își periclitează astfel situațiaprofesională și liniștea fami lială. În același timp, o jurnalistă TV

(Diana Cavallioti) e convinsă că decizia homofobă ajandarmului e o lovitură de presă. Filmul este programat să intre în distribuție pe 20 noiembrie, dar premierele din țară vor fi anunțate în funcție de evoluția pandemiei. Pe 19 noiembrie va avea loc o avanpremieră virtuală la Cinema„Elvire Popesco” la București, în timp ce lansarea online se va petrece la primăvară.

7ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

că cei care locuiesc în Bucureștirecunosc locul ca fiind ARCUB.Dar, pentru că cei de la MuzeulȚăranului Român (conducerea deatunci) au refuzat ca filmarea săaibă loc acolo, am decis să păs�trăm numele cinematografului șisă filmăm în altă parte.

Înăuntru, debutul lui Eugen Je-beleanu care fost filmat anultrecut, e legat tot de un incidentla o proiecție LGBT. Crezi că pu-blicul de la noi e pregătit pentruacest gen de filme care pun lupapeste homofobia românilor?

Nu cred că pot răspunde la aceastăîntrebare. Ar trebui să fie pregătitpentru că nu se poate ignora niciuna dintre probleme – nici lipsade toleranță din România pro�fundă (rurală), nici homofobiaunui individ angajat să menținăordinea publică. Mai ales că, decând am filmat noi, au mai fostevenimente similare la alte două

proiecții de filme, cu 120 BPM/120 bătăi pe minut (2017, deRobin Campillo) și Soldații. Po�veste din Ferentari (2017, de IvanaMladenovic), una dintre ele avândloc în același cinematograf.

Filmul lui Eugen Jebeleanueste tot o ficțiune. Am vorbit cuVelvet Moraru (producătoarea fil�mului), ba i�am trimis un draft descenariu și castingul nostru, maiales că terminaserăm filmul cândei erau în pregătire.

Pandemia ți-a luat cu o mână șiți-a dat cu alta. A trebuit săamâni lansarea lui 5 minute, darai făcut un alt film, Nouă poveștide dragoste și ură în izolare,care a avut 15.000 de vizionărila lansarea online din 10 mai2020. A fost până la urmă atâtde rău?

Amânarea a fost cumplită. Aștep �tam cu mare nerăbdare lansare încinematografe, îmi doream să văd

reacția publicului la acest gen depoveste care e dinamică, nu acuzănici una dintre părți și vorbeștedespre relativitatea adevărului șidespre cum poate fi el influențatde decizii personale (cum suntcele ale jandarmului).

Nouă povești de dragoste șiură în izolare a venit din frustra�rea amânării. Eram pregătiți pen�tru un turneu prin țară (Cluj,Sibiu, Iași, Suceava, Constanțaetc.) și dintr�o dată m�am trezitînchis în casă. Și, pentru că au�zeam tot timpul îndemnul să lu�crăm de acasă, le�am propus unoractori (prieteni suficient de bunicât să�mi permit să le�o cer) săfacem ceva de acasă. Apăruserătot felul de programe online șisimțeam că necesitatea de expri�mare artistică există. Așa am înce�put, cu câteva discuții cu AndreiHuțuleac, Adrian Titieni, EmanuelPârvu, Alex Bogdan, Diana Cava�liotti, Ana Radu și Codin Maticiuc.

Dar, pentru că nu reușeam săieșim din formatul clasic de on�line, am decis de mai multe ori sărenunțăm, pentru că e foarte greusă faci film în condiții de pande�mie. Până când într�o dimineață,pe când încercam noi forme de în�registrare, mi�am dat seama cădezbaterea în sine și argumenteleaduse de ei pot face povestea maiinteresantă. Așa că am decis să facun film tocmai despre cât e degreu să faci un film în pandemie.Un film în film. Toți au acceptatamuzați noua idee și au adus alțioameni talentați în proiect – așaau apărut Judith State, ConstantinDogioiu, Corina Moise, CătălinaMihai, Alex Pavel, Silvana Mihai.

Filmul a făcut aproape 100.000de vizualizări de atunci și, după cea fost prezentat în mai multe fes�tivaluri internaționale, HBO Ro�mânia ne�a făcut o propunere deachiziție pentru a fi difuzat înce�pând cu 1 decembrie anul acesta.

Ești cel mai productiv realizatorde film independent din Româ-nia, dar pentru 5 minute ai pri-mit credit de finanțare de laCNC. Ai intrat în rândul lumii?

Paradoxal, acum doi ani am pri�mit și un Premiu Gopo pentrusprijinirea filmului independent,având în vedere că în afara filme�lor mele am produs și coprodusfilmele unor debutanți. Cu toateastea, calitatea mea de producă�tor în evaluările Centrului Na �țional al Cinematografiei nu�mipermite să câștig finanțare. Pentru

5 minute finanțarea a primit�oDomestic Film, eu devenind doarcoproducător. Deci, nu știu să răs�pund la această întrebare. ☺

Ce te motivează să faci filmdupă film?

Nu�mi dau seama dacă e bine saurău. Un răspuns la prima mână arfi că am așteptat prea mult pânăm�am apucat de regie. Nu știu dacămi�a fost frică, dar știu că am găsitîntotdeauna motive să nu o fac. Șiapoi a fost perioada aia de cinci ani„singur pe barca cu pânze“, în caream avut timp să�mi revizuiescpuțin poziția față de mine. Stăteamșapte luni pe an pe barca mea cupânze în Mediterana. Atunci amscris primele scenarii și am reali�zat nu neapărat ce vreau, dar cătrebuie să am curaj să fac ce vreau.Și, pentru că am înțeles că regretule mai mare dacă nu faci ceva ce�țidorești decât dacă ai făcut ceva cenu ți�a ieșit... SDC

Un reprezentantal Jandarmeriei a declarat că îșidorește ca filmulsă fie văzut de toţi cei dinJandarmeriaRomână.

5 minute e produs de Domestic Film în coproducţie cuDaKino Production și îi are în distribuţie pe Mihai Călin,

Diana Cavallioti, Emanuel Pârvu, Ana Radu, ElviraDeatcu, Adrian Titieni, Gabi Huian și Aida Economu.

5 minute

DAN CHIȘU este regizor, scenarist, actor și producător de filme. Născut în 1955 lângă Tulcea, a început studii

de filologie la Iași întrerupte în anii ’70 și reluate după ’90 laBucurești. Între timp, a încercat să intre la Institutul de Artă

Teatrală și Cinematografică din București de câteva ori, a fostghid turistic și altele. Emigrează din România comunistă în

Franţa în anul 1981. Aici, odată ajuns, urmează un curs de spe-cializare ca operator video în Paris. În 1991 revine în România,unde întemeiază Fundaţia DaKino şi pune bazele Festivalului

internaţional de film DaKino, destinat filmelor de scurtmetraj.După revenirea în România, a făcut o perioadă naveta între

Paris și București, iar din 1996 s-a stabilit definitiv în România.A jucat în filme precum Senatorul melcilor (1995), Asfalt tango(1996), Faimosul paparazzo (1999). În 2010 a debutat ca regi-zor, scenarist și producător, cu lungmetrajul WebSiteStory. SDC

8ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Andrei Oişteanu – Moravuri şi năravuri. Eseuri de istorie a mentalităţilorSuplimentul decultură publică unfragment din nouacarte a lui AndreiOişteanu, Moravuri şinăravuri. Eseuri deistorie a mentali -tăţilor, în pregătire laeditura Polirom.

– FRAGMENT –

Politică şi delicatese.Conotaţiile culinare ale

puterii şi corupţiei.

STILISTICA PUTERII ŞILEXICUL CORUPŢIEI

Conștient sau nu, fiecare politi�cian, fiecare demnitar și fiecarepersoană publică are o anumităstilistică a discursului politic.Unii își pregătesc intervențiile de�acasă, alții își angajează consiliericare le compun. Unii mizează pespontaneitate, alții o mimează.Există însă, la nivel național, omedie a stilisticii discursului public. Cu alte cuvinte, la nivelulpoporului român (politicieni, auto �rități, funcționari, jurnaliști, cetă �țeni), poate fi decelat un anumit felde a percepe puterea și un anu mitlexic al corupției.

Există în această privință maimulte sintagme și cuvinte�cheie,nenumărate expresii folclorice șizicale populare. Dacă le analizăm,vom vedea că mai toate se învârtîn jurul mâncării, a burdihanului,a foamei. În siajul procurării, pre�parării și îngurgitării hranei.Ceea ce denotă un stadiu primitiv,tradițional�arhaic, premodern dementalitate socio�politică. Și nu e

de mirare acest sindrom: frica defoame. Vorbim de un popor care,de�a lungul secolelor, a suferitade sea de sărăcie, de condiții pre�care de trai și implicit de hranăpuțină și de proastă calitate. Ostare cotidiană, „spartă“ de câtevaori pe an (Crăciun, Paște) de mesesupraîncărcate, cu abuz de mân�care și băutură.

Ne�am obișnuit atât de multcu toate aceste cuvinte și expresii,altfel savuroase, încât nu le maireceptăm originea, valoarea me�taforică și esența mentalitară. Eleparazitează atât discursurile par�lamentarilor, cât și articolele pu �bliciștilor, atât retorica funcțio� narilor publici, cât și discuțiileoamenilor de rând. Pe scurt, eleau intrat în mentalul colectiv.

În politica românească, orimănânci, ori ești mâncat. Cu altecuvinte, ori stai la masă, ori ești înfarfurie. Nu este numai vorba că

partidele mari „le înghit“ pe celemici sau că politicienii „se mă�nâncă“ între ei, „se mușcă“ unii pealții, „ling unde au scuipat“, „mușcămâna care i�a hrănit“, „înghit gă �lușca“, „mănâncă bătaie la alegeri“etc. Este vorba, în general, de fap�tul că puterea politică este strânsasociată cu termeni alimentariprecum „mălai“, „cașcaval“, „oală cusmântână“ sau „borcan cu miere“.

Rămâne să ne imaginăm că„oala cu smântână“ și „borcanulcu miere“ exprimă prosperitateaechivalentă cu „laptele și mierea“din Vechiul Testament (FacereaXV, 18�21). Bine�cuvântat, tărâmulfăgăduinței, în care „curge lapte șimiere“, devine la români tărâmuldistopic în care „umblă câinii cucovrigi în coadă“.

În viziunea lui Parpanghelasupra Paradisului culinar, asu�pra Raiului�bun�de�mâncat, co�vrigii sunt de găsit în locuri ceva

mai igienice: „De pe ramurile dăcopaci/ Spânzură covrigi, turte, co�laci“. Grădina lui Dumnezeu esteimaginată ca o imensă băcăniefără parale: „Râuri dă lapte dulce păvale/ Curg acolo și dă unt pâraie,/Țărmuri�s dă mămăligă moale,/ Dăpogaci, dă pite și mălaie!/ O, cesântă și bună tocmeală!/ Mâncicât vrei și bei făr�osteneală“ (Ți �ganiada, cântul IX). FolcloristulOctavian Bârlea este înreptățit săspună că, la Ioan Budai�Deleanu,în episodul respectiv, este vorbade „proiectarea pe plan transcen�dental a foamei cronice“ (Folclo�rul în Țiganiada, 1967).

CIOLANUL – SIMBOLULPREMODERN AL PUTERIIPOLITICE

Dar de departe cel mai dizgrațiostermen care desemnează putereași corupția mi se pare a fi „ciolan“.Ne putem întreba de ce o fi nevoiede atâția termeni culinari, aproa �pe sinonimi? Fiecare om cu gus�turile sale și cu regimul său, nupolitic, ci alimentar: vegan, carni�vor, vegetarian cu lactate etc.

„Ciolan“ este într�adevăr celmai trivial termen din lexicul pu�terii, dar și cel mai sugestiv. Esteun cuvânt arhaic, din graiul cio�bănesc, de origine slavă (sl. ci�lanu, rus. cilen = membru, mădu �lar), desemnând un os de piciorde animal. Un os mare, suculent,cu măduvă și ceva carne și zgâr�ciuri pe el, pentru care se încaierăși se sfâșie câinii din stână saulupii din preajma ei. Câinele saulupul care dobândește ciolanuldisputat în detrimentul celorlațidevine capul haitei (alpha male,cum l�a numit Charles Darwin,preluat de Sigmund Freud). Deți �nerea acestei ciozvârte simboli�zează puterea în haită. Ulterior,când vreun câine (sau lup) tânărîl va învinge pe masculul alfa, do�bândind prin luptă ciolanul, vadeveni el însuși noul lider al hai�tei. De aici a intrat sintagma de

„lup tânăr“ în vocabularul politic.Masculul alfa are drepturi ali�mentare și sexuale speciale. Esteo ierarhie în cadrul haitei, pe careciobanii o cunosc foarte bine și orespectă. Mai mult decât atât, chiarși la oameni, în societățile pre �moderne, cu activități și mentalitățitradiționale, mecanismul de sta�bilire (și apoi de înnoire) a șefuluiunei găști este din multe punctede vedere asemănător cu cel des�cris mai sus. „Năravul din firen’are lecuire.“

Politicianul X (sau partidulY) „umblă după ciolan“ sau, înfuncție de situație, „se bate pe cio�lan“, „ajunge la ciolan“, „înșfăcăciolanul“, „ronțăie ciolanul“, „pă �zește ciolanul“, „dă cuiva un cio�lan de ros“, „scapă ciolanul dinbot“ (precum scapă corbul cașuldin cioc) ș.a.m.d. Ca și în cazulcarnasierelor, „ciolanul“ puterii sedobândește în urma unei încăie�rări, în urma unei înfruntări elec�torale. Este o competiție în cadrulcăreia se „mănâncă rahat“ și „sevând gogoși“ sau „se împart (co�vrigi) brașoave“ unor sărăntoci„fomiști“, unor „fripturiști“, uneimulțimi de „linge�blide“, de „ma �țe�fripte“ și de „foame�n gât“.Câștigă politicianul alfa, colțosul,cel cu colții puternici și botul plinde sânge. Vorba aceea, „cine poa �te, oase roade, cine nu, nici carnemoale“. Iar sărmanii, dacă n�aupâine (nici circ), vorba regineiMarie Antoinette, să mai mănânceși cozonac.

Coordonatele culinare aleidentității au intrat în folclorulludic, cvasi�dadaist. Ele au su �praviețuit miraculos în folclorulcopiilor: „Cum te cheamă?/ Soar �be zeamă!/ Cum te strigă?/ Mă�măligă! Cum ții spune?/ Lingeblide!/ Ce mai faci?/ Cozonaci“etc. Devii ceea ce manânci, ar fispus Ludwig Feuerbach: man istwas man isst.

„Pofta vine mâncând.“ De ace �ea, un demnitar fără demnitate re�fuză de regulă să demisioneze.

9ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 avanpremieră

www.suplimentuldecultura.ro

„Brânză bună în burduf de câine.“El este imediat acuzat de adversarică „ține de ciolan cu ghearele și cudinții“. Sau că – tot de�ale în ș fă �cării disperate a hranei – „ține cagaia mațul“ (zicală veche româ�nească; apare și în Hronicul luiCantemir, 1719). Dacă un dregătorveros (eventual cu nume culinar:Ciolănescu & Chioftea & Ploscă laNicolae Filimon; Brânzovenescu &Farfuridi la Caragiale ș.c.l.) ame �nință cu demisia, adversarii poli�tici și analiștii din presă comen� tează „cu sare și piper“, făcândapel la înțelepciunea populară:„Nu dă câinele drumul la ciolan!“.Sau, și mai plastic: „Nu pleacă câi�nele de la măcelărie!“ (în acestcaz, cacofonia este bine�venită).

Traseiștii și trădătorii („Iu�besc trădarea, dar urăsc pe trădă�tori“, exclamă Plutarh, dar șiTache Farfuridi) vin să�și ia tai�nul, porția de hrană, rația pro�misă. Conform principiului: „Fra� te, frate, dar brânza�i pe bani“.Cepul se răsucește și vinul curgedin butoi doar dacă este plătit:„Dai paraua, scârț caneaua“.

Tain este încă un turcismprintre atâtea altele. Încă un ter�men din bogatul lexic fanariot alcorupției românești, pe lângă bac �șiș, peșcheș, ciubuc, rușfet etc.Acești termeni nu trebuie privițica fiind sinonimi. Fiecare dintre eidefinește o altă formă de corupție.

În perioada stalinistă, caracte�rizată de foamete, „dușmanii popo�rului“ erau „năimiți“ cu mâncareatradițională a săracului: „un blid delinte“ (chiar aceștia erau termeniifolosiți). Puternicul cli șeu neotes�tamentar, prețul stereotip al trădă�rii supreme („treizeci de arginți“),era exclus într�o epocă în care reli�gia trebuia să fie percepută ca fiind„opium pentru popor“.

PÂINEA ȘI CUȚITUL

Termenii politici și cei culinari para fi interșanjabili. Pentru alde JupânDumitrache și Nae Ipingescu,

„sufrágiu universale“ devine „su�fragerie“. Pentru Conu’ Leonida șiCoana Efimița, „legea de morato�riu“ devine „legea de murături“,iar un „chef de lăsata secului“ de�vine „revuluție“. Liberali sau con�servatori, patrioți sau progresiști,politica�i cu delica tețuri, cu „pros�pături“ de�ale gurii. Vorba lui Ca�ragiale: „Când e vorba de delica� tese, nu se mai încape politică“(Politică și delicatese, 1897).

Pentru gazetarii din pieselelui Caragiale (care scriu la „VoceaPatriotului Naționale“, la „Răcne�tul Carpaților“, la „Aurora Demo�cratică“ sau la „Răsboiu“) lu �cru rile sunt evidente. Politicianulvorace de pe la 1890 nu îngurgi�tează doar „ciolane“ și „cașcaval“.În țara care l�a dat pe Dracula, eldevine de�a dreptul un „strigoi cupofte antinaționale“, care „stă lapândă ascuțindu�și ghearele“ saueste un „bampir cu gheare“, adicăunul care „suge sângele poporu�lui“ sau care „mănâncă sudoareapoporului suveran“. „Ieșit din pe�peni“, jupân Dumitrache este unfel de reprezentant naiv (adeseatembel) al societății civile, unulcare luptă împotriva corupților.Sentința lui e tranșantă: „Cinemănâncă poporul să meargă lacremenal!“. Să�ți putrezească cio�lanele în temniță. Să mori în chi�nuri. Mânca�ți�aș coliva! „Ți�aitrăit traiul, ți�ai mâncat mălaiul“.Chiar și viața e măsurată în kilo�gramele de mămăligă îngurgitate.

*

Explicit sau implicit, toate acestecuvinte și expresii care țin de lăco�mie conțin în ele germenelecorupției. Se subînțelege faptul căpoliticianul X a ajuns „ca mâța laoala cu smântână“. El s�a dedulcitla „borcanul cu miere“. Și�a tras„spuza pe turta proprie“, profitândde avantaje și foloase necuvenite.Și�a „luat tainul“, după ce alegăto�rii „au pus botul“, ade me niți fiind,ieri, cu pungi de mălai, sticle de

ulei și tigăi sau, azi, cu creșteri po�puliste de pensii și alocații. Astadacă soarta i�a fost favorabilă și i�a ieșit cineva „cu plin“, nu „cusec“. Dar norocul nu este suficient,pentru că „Dumnezeu îți dă [mân�care], dar nu�ți bagă�n traistă“.

Până la urmă, politicianul X„și�a intrat în pâine“. A preluat ofuncție publică, una mult râvnită,„ca sarea în bucate“. El a ajuns „lacașcaval“, dar – foarte adesea – nuca să guverneze în domnia legii șispre binele public, ci ca să se așeze„în capul mesei“. Ca să stea „înfruntea bucatelor“ și „să taie tortul(mai nou pizza)“ în felii inegale,pentru el și amicii săi politici.Aceștia „mănâncă lefurile cu lin�gura“ (Conul Leonida, 1880). Uniise mulțumesc doar cu niște firimi�turi, alții beneficiază de un dita�mai „codru de pâine“ (de la qua dra= „un sfert“ de pâine). Unii furădoar „un ou“, alții chiar „un bou“.

În spațiul românesc, totultrece prin stomac. Totul se mă�nâncă. Chiar și bătaia. Iar în di�mensiunea legendară, poate fimâncată până și biserica, dacă efăcută din slănină și caș. Ba chiarși ceva imaterial, precum cre �dința. Vezi proverbul: „Și�a mân�cat credința, ca țiganii biserica“.Moses Gaster are un studiu peaceastă temă (Țiganii ce și�aumâncat biserica, 1882). „Vreau sămănânce și gura mea ceva“. Guradevine astfel un organ autonom șiprimordial. Nu mai mănâncă omul,ci gura. Un organ anatomic caremănâncă, dar care poate fi mân�cat la rândul lui: „Mânca�ți�aș gu �ra ta să ți�o mănânc“.

La el, la politicianul X, se află„și pâinea și cuțitul“. El are unpost „gras“, cu plocoane multe șicu muncă puțină (unde „dă rasol“sau „freacă menta“). Discursul lafigurat devine foarte concret. Uniiminiștri nici nu mai primesc pli�curi cu bani, ci direct lăzi cu cal �taboși (vezi de pildă cazul minis� trului Decebal Traian Remeș).Acest tip de mită alimentară senumește plocon (prin metateză,de la slavul poklon = „plecă ciu �ne“). O combinație între servilismși corupție, cvasi�sinonim cu tur�cescul temenea. La Anton Pannîncă apar ambii termeni (poclon șiplocon) cu același înțeles: șpagăalimentară (Năzdrăvăniile lui Nas�tratin Hogea, 1853). Ploconul seoferă ante factum (precum șpagași mita – termeni tot de origineslavă), pentru a obține un hatâr(alt turcism din lexicul corupției),o favoare, un privilegiu necuvenitși ilicit. Mai rău e când trebuie sădai mită pentru a obține un drept

care ți se cuvine. În schimb, ciubu�cul (sau bacșișul) este o mică răs�plată (se ia puțin de la mulți) carese oferă post�factum, benevol,peste plata cuvenită, ca semn derecunoștință pentru un serviciupersonal bine dus la îndeplinire,de pildă de către ciubucciu.

Ploconul este un tip de mităarhaică, tradițională, care constămai ales în produse alimentare și,uneori, chiar în animale vii co�mestibile. Vezi curcanul ispravni�cului Bârzoi, la Vasile Alecsandri(Chirița în provincie, 1855) saugâsca „israelitului“ pregătită pentruParlamentul României, la NicolaeGrigorescu (Evreul cu gâsca, 1880).Pe la începutul secolului al XVIII�lea,istoricul italian Anton Maria DelChiaro descria astfel „plocoanele pecare le trimit“ boierii valahi: „unmiel sau un ied frumos viu, un porcviu, găini vii și ceva vânat“ (Istoriadelle moderne revoluzioni della Va�lachia, 1718). De altfel, fiind compusanu me din produse alimentare,ploconul mergea direct la bucătărie(sl. cuhnia). Scriind de spre „un ju�decător integru“ de pe la 1840, IonGhica sublinia: „La cuhnia lui nu seprimea[u] plocoane“ (Moravuri dealtădată, 1891).

VARZĂ RÂNCEDĂ ȘI CEAI CU BROMURĂ

Demnitarul X dă clienților săi po�litici posibilitatea „să mănânce opâine albă“, o bulcă. Iar adversari�lor politici, celor care „au mâncat

papară“ la alegeri, le ia „pâinea dela gură“. Asta în caz că, din opor�tunism, el nu joacă la două capete,încercând „să danseze la ambelenunți“ și deci „să se înfrupte laambele ospețe“. Cu grijă totuși la„procorori“ și la „juzi“, căci nu sepoate „și cu pita unsă, și cu slă�nina�n pod“ (zicală cu corespon�dent în limba engleză:One cannoteat one’s cake and have it).

După ce „a răbdat pe sec“, „apostit“, „a făcut foamea“, „a mân�cat răbdări prăjite“, „a stat cu cio �cu’ mic“ în perioada de opo ziție,când, în fine, „i�a venit [și lui] apala moară“, politicianul X, se de �dulcește la ciolan și cașcaval. De�vine mare demnitar, având oin sațiabilă „foame de lup“. El eprimit cu onoruri tradiționale,adică „cu pâine și sare“, în orașeleși comunele patriei, fiind întâm�pinat de fanfarele reunite cân�tând și de primarul cu tricolorulîn bandulieră salutând.

După aceea, politicianul X seva retrage cu notabilitățile ora �șului, cu șleahta locală, la unchiolhan dezmă țat, cu fete ale sa�tului (încălțate sau nu) dansânddin buric pe mese în ritm de ma�nele. Un chiolhan care nu mai emetaforic, ci cât se poate de con�cret. Vorba lui Nenea Iancu: „Pro�coror lipsește oraș mănăstire maicichef“ (Telegrame, 1899).

Continuare în pagina 10

10ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020avanpremieră www.suplimentuldecultura.ro

Continuare din pagina 9

Mai mult sau mai puțin onest, românul este totuși „foarte ospita�lier“ (un autostereotip foarte apre� ciat de români). Oaspetele este în�tâmpinat cu ospețe, cu toate căeste perceput ca ostil (Hospes hos�tis = „Străinul e dușman“). Și astapentru că străinul e un individstraniu. Înrudirea lingvistică din�tre cei doi termeni apare și în alteculturi: it. straniero/ stranio, eng.stranger/ strange etc. Străinul estraniu pentru că este diferit, e alt�fel, inclusiv pentru că mănâncăaltfel (și alt fel de hrană). El nu e„mămăligar“ ca românul, ci e „ma�caronar“ sau „broscar“ ca italianul,„cârnățar“ ca neamțul sau „mănân �că cușer“ ca evreul.

*

Câteodată societatea noastră pareo imensă cantină cazonă, în carebucătarii sunt obezi, cătanele suntnumai „piele și os“, ca niște „pui debogdaproste“, ofițerii „servesc ma �sa“ la popotă, magazionerii furădin depozit mălai și cașcaval,

smântână și miere, iar pe platoucâinii maidanezi nu „umblă cu co�vrigi în coadă“, ci se sfâșie între eipentru un ciolan descârnat.

Peste cazarma noastră stră �moșească plutesc miasme ames�tecate de varză râncedă și ceai cubromură. Bromură menită să ani�hileze foamea sexuală, libidoul.Masturbarea este înlocuită cumasticarea. Este vizat și stimulatsporul demografic. „Nici popu lațiefără copulație, nici copulație fărăpopulație“, spune undeva ȘerbanFoarță (Habeas corpus, 2012).

PERCEPȚIA HRANEI: ORIENT VS. OCCIDENT

În pofida codurilor noastre cultu�rale, care încurajează socializareaprin ospețe, praznice, chefuri șichiolhanuri, actul propriu�zis almâncării nu este întotdeauna foar tegrațios. Dimpotrivă, privit cu atenție,sunt destule motive să�l percepemca fiind un act cvasi�indecent:transformarea mâncării în bol ali�mentar, mișcarea aproa pe impu�dică a buzelor unsuroase, a limbii,a dinților, masticarea și însalivareamâncării, scobitul în dinții cariațietc. De aici recomandarea de bun�

simț de a se mânca cu gura închisă.Mai este apoi violența și agre�

sivitatea specifică mâncatului:dela mânuirea zornăitoare a usten�silelor menite să înșface, să înțepeși să tranșeze mâncarea, până laforfecarea hranei cu dinții și apoimasticarea ei cu măselele. Nusunt de neglijat nici zgomotelenecuviincioase care însoțesc în�gurgitarea: sorbit, plescăit, clăn �țănit, înghițit, gâlgâit, icnit, sughi �țat, râgâit, chiorăit, pârțâit ș.a. Launele populații din OrientulApropiat, râgâitul după masă esteconsiderat a fi un semn cuviinciosde apreciere a bucatelor.

Toate etapele desfășurării ac �țiunii, de la exprimarea trivială apoftei de mâncare (un libido cuafișare permisă, spre deosebire decel sexual) până la abandonareaîn starea de prostrație, de atara�xie, care însoțește digestia, pot săcontureze o imagine dizgrațioasă,dacă nu chiar impudică, a mânca�tului. Asocierea politicului cumâncatul îi conferă primului do�meniu ceva din indecența celuide�al doilea.

La începutul anilor ’70, se�mioticianul francez Roland Bar�thes a studiat diferențele dintremodul agresiv și impudic în careoccidentalul își prepară hrana șio mănâncă și cel grațios al ex�trem�orientalului, al japonezuluiîn mod special: vegetarianism do�minant, porții mici așezate în bo�luri delicate, lipsa de la masă atacâmurilor de metal care înțeapăși taie, bucata de hrană este alea �să cu bețișoarele, nu înșfăcată etc.(L’empire des signes, 1970).

Vorbim despre coduri cultu�rale și mentalitare esențial dife�rite. Undeva în Africa există uneletriburi cu oameni care merg com�plet goi fără să se sfiască, ba chiarse împerechează în văzul lumii. Înschimb se ascund în pădure, întufișuri, atunci când mănâncă.Întrebați de antropologii europenide ce se pitesc în astfel de situații,ei răspund că le este rușine să mă�nânce de fața cu semenii lor.

FLĂMÂNZI VS. SĂTUI

Cea mai sinistră motivație electo�rală, pe care o aud în preajma ale�gerilor la oamenii simpli (rus.prostoi = simplu) are și ea cono tațiiculinare: „E bine să nu alegem alțipoliticieni, că ei vin în fruntea bu�catelor mai flămânzi și vor mușcamai cu nesaț din cașcaval. Să�i ale�gem tot pe cei vechi, că sunt dejasătui și vor fura mai puțin“.

Arhaicitatea acestui tip degândire poate fi probată cu o

poveste pusă pe seama unuia din�tre așa�numiții „sfinți ai deșer �tului“ din secolul al V�lea e.n. Eraun ascet creștin care postea și seruga în deșert, stând gol și plin demuște pe rănile sale însângerate.Impresiont de această imaginecruntă, un creștin s�a apropiat depustnic și a început să alunge cumâna muștele de pe corpul credin�ciosului. Însă ascetul l�a oprit, zi�cându�i abia șoptind: „Lasă acestemuște că sunt deja sătule. Vor venialte muște pe corp, mai flămânde,și vor suge mai mult sânge“.

Există și în folclorul românescun proverb pe această temă: „Mus �ca sătulă nu prea mușcă tare“.„Adică cei bogați nu prea jefuiesc“,a explicat zicala Iuliu Zanne (Pro�verbele românilor, 1900). Darsubtextul proverbului și mai alescel al mentalității alegătorilor decare aminteam mai sus este sensi�bil diferit. După ei, toți politicienii

ar fi corupți și puși pe căpătuială.Cu toții ar fi „o apă și�un pământ“,„aceeași mâncare de pește“, „ace �eași mizerie“. Toți oamenii politiciar fi un fel de insecte iraționale șiimorale, mânate doar de instincteși porniri rapace. Muște flămânde,motivate doar de pornirea impe�rioasă de a�și umple pântecul.

Nu numai politicienii co �rupți, dar și acest tip de gândireeste dușmanul democrației. Ale�gătorii care ajung să gândeascăastfel îngroașă rândurile absen �teiștilor sau sunt victime sigureale demagogilor populiști și, maigrav, ale extremiștilor cu discur�suri antidemocratice și cu sloganede genul „Decât o democrație bol�navă, mai bine o dictatură sănă�toasă.“ Să�i dăm lui Caragialeul timul cuvânt: „Ne�ar trebui o ti�ranie ca în Rusia. Nu mai merge,mă�nțelegi, [cu] constituția“ (Si �tuațiunea, 1900). SDC

© V

lad

Arg

hir

11ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 muzică

www.suplimentuldecultura.ro

O RARITATE PENTRU O ANIVERSARE UITATĂ

Marcel Mihalovici, muzica pentru pian

INIMA, ACEL ORGAN NOBILCARE MEREU PALPITĂ ÎN NOI

„Inima mea bate, desigur, pentruFranța, dar mă simt parizian“,spunea Marcel Mihalovici în in�terviul din seria Parisien d’oùviens�tu?, difuzat la France Interîn 1953, cu Robin Livio, un altromân exilat la Paris. Dialogulcelor doi a fost transcris dinarhivele INA de regretatul VictorEskenasy și publicat chiar înSdeC. În 1969, Mihalovici îi scrieistoricului și criticului de artăGeorge Oprescu: „eu am rămasromân timp de aproape 40 de ani,la Paris. N�am vrut niciodată săiau altă naționalitate decât aceacare era a mea... Dar un pașaport,la urma urmii, nu este decât ohârtie, pe când inima este acelorgan nobil care mereu palpită înnoi, și a mea niciodată n�a încetatde a palpita pentru țara în care m�am născut“. În decadele acestormărturii, Marcel Mihalovici e unenfant terrible al avangardei mu �zicale franceze: a scris o simfoniepe cuvintele poemului „que ferais�je sans ce monde sans visage sansquestions“ și două ope re pe texteleprietenului Samuel Beckett. E pro�fesor la Schola Cantorum, un cre�ator premiat în Europa și StateleUnite căruia Igor Markevitch îi co�mandă Sinfonia variata, premieramondială din 5 ianuarie 1962 fiinddirijată de Hans Rosbaud, unuldintre marii săi promotori, la pu�pitrul Tonhalle Zürich.

PREȚUL CELOR CARE SUNT PREA BUNI

Căsătorit cu pianista de renumeinternațional Monique Haas, ceacare i�a cântat multe prime au diții,Mihalovici a fost fondatorul Écolede Paris cu Martinů, Harsanyi șiCerepnin, dar și al Societății

„Triton“, cu Milhaud, Ibert și Hon�negger. Un îndrăgostit de avan�gardă cu afinități de stânga și ungeneros prin natura sufletească,Mihalovici a fost prieten atât al ro�mânilor exilați la Paris – Brân cuși,Enescu, Lizica și Irina Codreanu sauVirgil Ierunca –, cât și al compozi�torilor rămași dincolo: Jora, Ales�sandrescu și Paul Constantinescu.

Într�o diaspora infestată desimbriașii securității române, Mi�halovici, un aristocrat al spiritu�lui, discret, elegant și de o pro� bitate morală exemplară, a fostunul dintre puținii apropiați ailui George Enescu, căruia i�a fost,împreună cu Menuhin, alăturipână în ultimele clipe. Relațiacelor doi a durat 35 de ani, din1919, când Enescu îi determină fa�milia să�l trimită la Paris, până în1954, atunci când îi va completasemnele de dinamică în manus�crisul Simfoniei de cameră op. 33.Enescu a fost legătura lui sensi�bilă cu România, în afara cores �pondenței filate de securiști.Enescu a fost maestrul care i�aacordat trei premii de compozițieîntre 1919 și 1925 și, mai ales, prie�tenia sa. Dacă după 1947 va ficomplet neglijat în România,Enescu îl va prețui până la sfârșit;într�o scrisoare din ultimele lunide viață, marele compozitor îiscria: „Fii binecuvântat pentru fi�delitatea dumitale. Este prețulcelor care sunt prea buni“.

UN SPIRIT CREATOR LIBER ȘI ORIGINAL

Francis Poulenc spunea în 1954:„Îl consider pe Marcel Mihalovicidrept cel mai bun compozitor alșcolii străine din Paris. În fiecarean, Mihalovici aduce noi doveziale individualității și talentului

său, exprimate printr�o tehnicăplină de măiestrie“. Astăzi, muzi�cianul născut la București pe 22octombrie 1898 este un reper im�portant în muzica secolului 20.Impresionantă prin cele 114 opu�suri, opera sa traversează marilecurente ale epocii, de la neoclasi�cism la serialism, rămânând lamai bine de 35 de ani de la moartemărturie a unui spirit creatorliber și original, o muzică de unremarcabil limbaj armonic, im�pregnată uneori de parfumuriromânești. Din păcate una extremde puțin cunoscută în România.Pe 2 octombrie 2020, casa brita�nică Toccata Classics a lansat opremieră discografică cu muzicapentru pian a lui Marcel Mihalo�vici, în realizarea pianistului ame�rican Matthew Rubenstein.

EXEGEZA UNEI MUZICIRARISIM EXPLORATE ȘI UNPORTRET ÎN FILIGRANMAGISTRAL INTERPRETAT

Matthew Rubenstein e un pianistpasionat de politică și filosofie,stabilit astăzi în Berlin. Scrie edi�toriale și eseuri pe platforme on�line, despre ideologii, Trump,Se rena Williams sau antisemi�tism. A înregistrat compozitoricontemporani berlinezi, dar șicreația pentru pian a lui HeinzTiessen, maestrul lui Celibidache.A ascultat pentru prima oară mu�zica lui Mihalovici în 1967, la Mi�chigan, pe când era student laManhattan School of Music. Pia�nista era chiar Monique Haas, iarlucrarea Quatre Caprices, op. 29(1928). Nu știa pe atunci că lucra�rea care l�a impresionat în acel re�cital era compusă de chiar soțulpianistei. Îi devine discipol și valucra cu ea în Paris, de�a lungul a

mai multor ședințe – un fel demasterclassuri personale –, înce�pând din 1979 până în 1984, cândinterpreta are un stupid și îngro�zitor accident casnic.

În decursul acestor întâlniridin arrondissement 6 l�a cunos�cut și pe Marcel Mihalovici. Acestdisc, unul fabulos, apărut în lunaîn care s�au împlinit 122 de ani dela nașterea compozitorului, își aregeneza în acele întâlniri. Scos deToccata, o casă specializată înrarități, cu motto „Forgotten Mu �sic by Great Composers, GreatMusic by Forgotten Composers“,albumul�premieră cu muzicapen tru pian a lui Marcel Mihalo�vici reprezintă evoluția muziciisale pentru pian, în paralel cu ore�compunere a biografiei com�pozitorului. Violonist ca formație,Mihalovici a scris multă muzicăpentru pian, mai ales pentru soțiasa, a cărei tehnică i�a influențatindiscutabil stilul, vreme deaproape 50 de ani.

Între Sonatina op. 11 (1922) șiPassacaille op. 105 (1975), albu�mul magistral interpretat de MattRubenstein este exegeza unei mu�zici rarisim explorate și un portretMihalovici în filigran. Quatre ca�prices op. 29 (1928), fără formefixe, de o delicioasă spontaneitate,cu nr. 3 Andantino e misterioso deatmosferă nocturn�anxioasă de�dicat sculptoriței Irina Codreanu,Ricercari. Variations libres pourpiano, op. 46 (1941) pe o temă de pasacalie atonală, puternic

cromatizată și intens speculatăpolifonic, scris în perioada refu�giului la Cannes din Parisul ocu�pat de naziști și cele Quatrepastorales, op. 62 (1950) de atmos�feră modal�nostalgică. UrmeazăSonate pour piano, op. 90 (1964),lucrare dedicată prietenului Mi�hail Jora și în care pianistul ame�rican e pur și simplu uimitor:li rismul său melancolic e tra di �țional românesc în prima partepiacevole, cu o fantezie debor�dantă în Lento�ul secund de fac�tură improvizatorică și o ro bus�tețe virtuoză în finalul cu ritmurișchioape, dar dezlănțuite.

N�am înțeles de ce Toccata no�tează această lucrare, ca și Ricer�cari, ca prime imprimări pe disc –ele au fost înregistrate de chiar Mo�nique Haas pentru DG și Erato în1941�51 – acesta ar fi unicul minusal unei prezentări luxuriante, cuamănunte și detalii ce ușureazămult explorarea unei muzici solici�tante, dar incredibil de frumoase.Ultima lucrare de pe disc e Passa�caille (pentru mâna stângă) (1975),dedicată pianistei Lélia Gousseauși inspirată de simbolistica nume�rologică din Melecholia I de Al�brecht Dürer (1541), o partitură laa cărei descifrare Matt Rubensteins�a întrebat dacă „Mihalovici avăzut vreodată un pian, ca să numai vorbim dacă a cântat la vreu�nul“, un veritabil tur de forță al cro�matismului post�tonal, dar nu atâtde avangardist, impecabil redatăde interpret. SDC

CĂTĂLIN SAVARUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

Scriitorul francez deorigine venezuelianăMiguel Bonnefoy aprimit la sfârșitul luniitrecute PremiulGoncourt, alegereastudenților români,pentru romanulHéritage (Moștenire)publicat la edituraRivages.

DAN BURCEA

Premiul a fost decernat aproapeîn unanimitate de un juriu formatdin peste 80 de studenți din șapteuniversități din România – Bra �șov, București, Cluj�Napoca, Cra�iova, Iași, Sibiu, Timișoara – careau votat anul acesta prin video �conferință. Alături de Santiago H.Amigorena, laureatul ediției 2019,a participat și scriitoarea IoanaPârvulescu, președinta de onoarea ediției de anul acesta a presti�giosului premiu literar. Aceastavine în momentul în care decer�narea Premiul Goncourt în sine,care trebuia să aibă loc pe 10 no�iembrie, a fost amânată, ca do�vadă de solidaritate cu librarii șilibrăriile din Franța, ce au fost în�chise de guvern ca urmare a pan�demiei de coronavirus.

Cu această ocazie, ne�amadre sat scriitorului Miguel Bon�nefoy care a avut amabilitatea sărăspundă la întrebările noastre.

Romanul dumneavoastră Héri-tage (Moștenire) a primit pre-miul Goncourt, alegereastudenților români. Cum ați

primit această veste ?

Am primit�o cu surpriză, cu mirare,

cu gratitudine și curiozitate. Pre�miile de acest gen posedă frumu �sețea discretă de a fi neașteptateși în același timp esențiale. Ca săfiu sincer, m�am gândit mai întâila ceilalți autori de pe lista pre�miului Goncourt, scriitori pe careîi admir și îi respect, dar, când amaflat vestea că am fost ales decătre juriul românesc, am avutsentimentul contradictoriu al uneifericiri care, în esență, nu poate fiîmpărtășit cu altcineva. „O lovi�tură în moalele capului“, cum ar fispus Camus. Cadoul cel mai maredintre toate însă, cea mai pre �țioasă pradă de război, ca să zicașa, va fi pentru mine întâlnireacu studenții, cu profesorii, cu uni�versitarii, la București, cu toțiacești prieteni pe care nu i�am cu�noscut încă și care au constituitmembrii juriului. Ocaziile sărbă�torite de unul singur nu pot fi

decât triste. Nu există sărbătoaredecât atunci când este celebratăîn comun.

Héritage este o saga familialăînchinată a patru generații alcăror destin trimite – cu toaterezervele pe care ni le impunelibertatea ficțiunii – la povesteapersonală a dumneavoastră. Cuiîi dedicați acest premiu, știindmai ales că juriul care vi l-a de-cernat este format din studenți,altfel spus de generația tânărăde cititori ?

Nimeni nu înțelege că este un ci�titor tânăr decât atunci când, fărăsă înceteze să fie cititor, depășeștevârsta tinereții. Un autor ca minecare nu s�a afirmat până acum,care este încă la primele licăririale zorilor propriei vieți, care esteplin de îndoieli și de căutări, des�pre care se spune că este „tânăr“

în comparație cu ceilalți, nu poatesă se simtă decât la modul cel maifiresc onorat de cititorii de vârstalui sau aproape de ea. A fi capabilsă te adresezi sufletelor celor careaparțin propriei generații în�seamnă a exprima ceva care îiaparține modernității ei. Carteamea nu vorbește de ziua de azi, cide cea de ieri. Cu toate acestea, eanu este străină ideii unei memoriigeneraționale care este pretutin�deni sursa de inspirație a tuturoracțiunilor, durerilor și pasiunilornoastre. Pentru a înțelege ce se vaîntâmpla în ziua de mâine, tre�buie poate să ne punem întreba�rea despre ceea ce s�a petrecut încea de ieri. Este o constatare co�mună pentru toate națiunile șitoate epocile. Cititorii tineri decare vorbiți au fost, după cât separe, sensibili la toate acestea.

Această „poveste familială“ sedesfășoară pe două continente șitimp de mai multe generații. Din-colo de această poveste zgudui-tă de evenimentele istoriei, ceeace impresionează în romanuldumneavoastră este fru musețeasufletească a personajelor. Cumați putea defini această umanita-te puternică pe care o poartă fie-care în sufletul său?

Am dorit să așez pe bolta aceleiașiconstelații personaje inspirateunele din realitate, altele din zonaficțiunii și altele din istorie.Aceste trei fire creează o împleti�tură de siluete care se întrețes șicoabitează unele cu altele. Unelele inspiră pe celelalte. Puțul cuapă, coloniile evreiești, Tereza,Ilario Da, fabrica de ostii, broascațestoasă, exilul, toate acestea suntadevărate. Ele aparțin legendeimele familiale, așa cum astfel delegende există în orice familie. Amturnat toate aceste elemente în ti�parul celeilalte părți, fictivă dedata aceasta, cum sunt voliera,construirea avionului, HectorBracamonte, Michel René sau

Machi Aukan. Peste toate acestea,am dorit să suprapun istoria rea lă:aviatoarea inspirată de Margot Du�halde, invazia filoxerei, cele douăRăzboaie Mondiale, dictatura,avântul luat de capitala Santiago.Nici un personaj nu este apocrif.Există în ființa fiecăruia mai multeorigini și, prin urmare, mai multeorizonturi. Nu am făcut decât să to�pesc în același creuzet toate acestemetale pentru a obți ne un aliaj.Cum ar spune Roger Caillois des�pre pietre: „Fără onoa re nici reve �rență, ele nu atestă decât proprialor existență. Ele nu perpetueazădecât propria lor memorie“.

Cartea dumneavoastră va fi tra-dusă în limba română. Până laapariția ei, ce mesaj ați dori să letransmiteți viitorilor dumnea-voastră cititori din România ?

Aș dori să le mulțumesc, fiindcă,în lumea cronofagă în care trăim,o lume dionisiacă și plină deurgențe, de dificultăți și de com�promisuri, de viteză și precipitare,îmi dau seama că lectura calmă șiliniștită a devenit aproape un actde rezistență. Aș dori încă de acumsă le mulțumesc pentru aceastărăbdare, pentru gestul poetic de adeschide o carte și de a se interesadespre o altă cultură, o altă limbă,despre o altă tradiție a scrisului. SDC

12ANUL XVI NR. 710

14 – 20 NOIEMBRIE 2020interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL FRANCEZ MIGUEL BONNEFOY

„Există în ființa fiecăruia maimulte origini și, prin urmare,mai multe orizonturi “

© P

atri

ce N

orm

and

Lee

xtra

Cu prilejul aniversării a 100 de anide la nașterea poetului și traducăto�rului Paul Celan, Centrul CulturalGerman, în parteneriat cu EdituraPolirom, organizează în data de 23noiembrie 2020, începând cu ora18:00, evenimentul online PaulCelan – 100 ani. Din și despre operă(lectură și comentarii).

Evenimentul va debuta cu o discuțiemoderată de prof. dr. h. c. AndreiCorbea�Hoișie, la care vor lua parte:prof.univ. dr. Gabriel Horațiu Decu�ble (Director al Departamentului deLimbi și Literaturi Germanice la Uni�versitatea din București), conf. univ.dr. Laura Cheie (Șef al Colectivuluide Germanistică la Universitatea deVest Timișoara) și George State (poetși traducător, redactor la „Transylva�nian Review“ din Cluj).

Pentru a omagia opera poetului,în partea a doua a serii readucem înatenția publicului câteva dintre poe�mele sale celebre, care vor fi citite în

limba română de traducătorul Ge�orge State și Octavian Jighirgiu(actor și conf. univ. dr. la Facultatea

de Teatru din cadrul UniversitățiiNaționale de Arte „George Enescu“din Iași), iar Klara Kruse Rosset

(Asistent DAAD la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“ din Iași) vaciti câteva dintre poeziile autorului

în original, în limba germană. Evenimentul va avea loc online

via Zoom și va putea fi urmărit livepe pagina de Facebook a CentruluiCultural German Iași:https://www.facebook.com/CentrulCultural�GermanIasi.

Paul Celan (pseudonimul luiPaul Peisah Antschel),  consideratunul dintre marii poeți germani mo�derni, s�a născut la 23 noiembrie 1920,într�o familie de evrei germanofoni laCernăuți. A trăit în România și, dupășase luni petrecute la Viena, s�a stabilitîn 1948 în Franța. A scris în limba ger�mană și a tradus în germană litera�tură franceză, rusă, engleză, italiană,portugheză și română. Între 1945 și1947 a scris poeme în limba română șia tradus de asemenea în română dinLermontov, Cehov și Kafka. Pentruopera sa literară a primit în 1958 Pre�miul literar al Orașului hanseatic Bre�men, iar în 1960, Premiul GeorgBüchner, una dintre cele mai înaltedistincții literare ale Germaniei. SDC

Eveniment live & online: Paul Celan – 100 ani.Din și despre operă (lectură și comentarii)

13ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Ambasada Spaniei la București,cu sprijinul companiei Metrorexși al Editurii Polirom, lanseazăprima campanie de promovare aliteraturii în rețeaua de metrou acapitalei, urmând modelul unuibine�cunoscut și inedit proiectcultural derulat anual la Madrid.

Începând de joi, 12 noiembrie, peMagistralele 1 și 3 va intra în cir �culație metroul literaturii spa�niole, în interiorul căruia va fiexpusă o serie de afișe cu texte li�terare ilustrate, selectate din ope�rele unor renumiți scriitori spa� nioli contemporani.

Campania „Atenție, se des�chid cărțile!“, prima inițiativă deacest gen din România, își pro�pune să promoveze literaturaspa niolă în rândul publicului larg,oferindu�le călătorilor ocazia de aexperimenta scurte momente de

lectură și trezindu�le curiozitateade a citi ulterior, în întregime,operele respective.

Bucureștenii sunt invitați săse bucure de literatura spaniolăîntr�un spațiu mai puțin obișnuit,acolo unde liniile de metrou in�tersectează creația literară și artele vizuale, transformând călă� toria cu metroul într�o plimbareimaginară prin lumea cărților.

Astfel, metroul devine un locde întâlnire cu literatura, călăto�rii având posibilitatea de a desco�peri sau redescoperi autori, per� sonaje și opere cu ajutorul texte�lor ilustrate.

Campania prezintă fragmen �te din operele unor scriitori spa�nioli de renume mondial precumCarlos Ruiz Zafón, considerat unuldintre cei mai importanți autoricontemporani și cel mai cititautor spaniol – după Miguel de

Cervantes –, Dolores Redondo,Javier Marías sau Milena Busquets.

Afișele sunt cu atât mai atrac�tive cu cât fragmentele selectatesunt însoțite de diverse ilustrațiirealizate special pentru aceastăcampanie de doi talentați artiștidin România și Spania. Este vorbadespre românca Evelin Bundur,cofondatoare a festivalului VisualPlayground, și spaniolul Fernan �do Vicente, autor al mai multorilustrații create pentru cam� pania literară similară, desfășu �rată la Madrid.

În capitala Spaniei, acest pro�iect a fost inițiat în 1997 de Aso �ciația Editorilor, cu sprijinul Me� tro de Madrid, compania de statcare administrează rețeaua demetrou madrilenă, fiind în pre�zent una dintre cele mai cunos�cute și îndrăgite campanii cul �tu rale din oraș, care, de peste 20

de ani, reușește să aducă litera�tura mai aproape de milioanelede persoane care folosesc zilnicacest mijloc de transport.

Elaborarea, designul și pro �ducția acestui proiect sunt asu�mate integral de Ambasada Spa� niei la București. SDC

ATENȚIE, SE DESCHID CĂRȚILE!

Ambasada Spaniei lansează prima campaniede promovare a literaturii la metrou

Recent, media șirețele sociale s-auinflamat după ce, într-un interviu în„Harper’s Bazaar“,actrița britanică deorigine jamaicanăLashana Lynch adezvăluit faptul că eava fi viitorul agent 007.

Această dezvăluire, evident, nu afost primită bine de fanii seriei(fără a lua în considerare mesajelerasiste primite de actriță direct,pe conturile ei de socializare). Darcine s�a grăbit să tragă o concluziedin dezvăluirea făcută de „Har�per’s Bazaar“, s�a grăbit degeaba:nicăieri nu se spune că LashanaLynch (care joacă în viitorul filmalături de Daniel Craig) va fi vii�torul James Bond, ci doar că va fiviitorul agent secret căruia îi va fiasociat numărul 007.

Pe de altă parte, lipsa de infor �mații concrete din partea producă�torilor duce la tot soiul de speculațiiși mulți văd în această „dezvăluire“doar un truc de marketing sau ostrategie de supra viețuire într�o erăîn care ideologizarea extremă a stu�diourilor impune diversificarea

rasială și/ sau sexuală a distri �buțiilor filmelor.

Viitorul film James Bond, NoTime to Die, nu va fi feminin, cidoar „feminizat“, cu un scenariurescris a n�a oară de Phoebe Wal�ler�Bridge. Lashanna Lynch, carea avut dubii la început în a ac�cepta rolul, joacă aici un alt agentsecret, Nomi, cu matricula 007,care îi ține companie unui Bondce trebuie să învețe să trăiască „înera post #MeToo“.

De fapt, producătoarea BarbaraBroccoli, care ține în mână frâielefrancizei, a declarat clar încă dinianuarie că „Bond va fi totdeaunaun bărbat. Poate fi de orice culoare,dar va rămâne de sex masculin“.„Cred că trebuie să creăm alte per�sonaje pentru a fi jucate de femei,personaje feminine puternice. Nusunt interesată să iau un personajmasculin și să distribui o femeie înacest rol. Femeile merită mai multdecât o astfel de substituire“, spuneBarbara Broccoli.

Producătoarea – știind căBond, spre deosebire de alte fran�cize, este o adevărată instituție(pop)culturală și, prin urmare,greu de remodelat ideologic – estemai interesantă de a crea un echi�valent feminin pentru Bond. Unadintre primele încercări în aceastădirecție a fost The Rhythm Sec�tion, film de acțiune lansat anulacesta, cu Blake Lively în rolulprincipal. Un film care, din păcate,nu a avut succesul scontat care săpermită dezvoltarea unei francize.

Prin urmare, Bond va rămâne,cel puțin în viitorul apropiat, unbărbat. Cine îl va urma pe DanielCraig în rol este însă o altă po�veste. Este o lungă listă de actoribritanici foarte cunoscuți despre

care se spune că au șanse uriașede a deveni James Bond: DamianLewis (care declară că nu e foarteinteresat), Tom Hardy, CharlieHunnam, Tom Hiddleston (desprecare se bârfește că nu e prea iubitde Barbara Broccoli), Idris Elba,Richard Madden, James Norton,Cillian Murphy și Henry Cavill.

Legat de actorul care va fi alespentru a�i succeda lui Daniel Craig,producătoarea Barbara Broccolideclarat revistei „Total Film“ că nuse grăbește să îl aleagă. „Nu poțisă iubești decât un bărbat o dată“,spune ea. „Deci abia după ce ulti�mul film va fi lansat și după ce vatrece un pic de timp ne vom gândicum vom aborda viitorul. Pe mo�ment nu ne gândim decât la Craig,însă va trebui să regândim perso�najul, așa cum fiecare actor care l�a jucat pe Bond a regândit per�sonajul. Abia atunci vom găsi in�terpretul ideal. Nu va fi neapăratun bărbat alb, nu în felul în carevăd eu lucrurile. Chiar dacă eucred că trebuie mai degrabă săcreăm roluri pentru femei.“

Dar, până la viitorul Bond, pro�ducătorii au o mare problemă cuactualul film. Producția lui NoTime to Die a fost foarte dificilă,iar premiera, din motive de pan�demie, a tot fost amânată. Astapune atât studiourile Warner Bros,cât și însăși franciza într�o situațiefoarte delicată financiar. Specia �liștii spun că fiecare lună de amâ�nare costă 1 milion de dolari, ceeace urcă deja foarte mult pre țul fi�nal al realizării acestui film. Estede aceea foarte posibil ca, dacăNo Time to Die nu va avea succe�sul scontat la cinema, însuși vii�torul francizei James Bond să fiecompromis. SDC

ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 202014

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Cine va fi noulJames Bond?

partea editorilor sau a realizato�rilor TV, oferte care se ridică pânăla amețitoarea sumă de 100 de mi�lioane de dolari. Ca idee, pentrucărțile lor despre expe riența capreședinte SUA, Bill Clinton acâștigat 15 milioane, George W.Bush 10, iar Barack și MichelleObama au semnat un contract cuPenguin Random House în valoare

de 60 de milioane. Dacă aceastăcarte (care este „planul B al lui Do�nald Trump, în caz că pierde ale�gerile“) va vedea lumina tiparului,atunci fostul președinte va aveasuficiente fonduri pentru un altproiect despre care au început săcircule zvonuri: un nou post TV înstreaming, care să facă concu ren �ță mai ales Fox TV. SDC

ANUL XVI NR. 71014 – 20 NOIEMBRIE 2020 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Alina Purcaru, Cătălin Constanti