Autorul concret este persoana care scrie o carte, redactează o
piesă de teatru, un eseu, fiind situat în afara textului.
Autorul concret are existenţă istorică, reală, şi are rolul de emiţător,
care transmite mesaj estetic cititorului concret, aflat în postura de
receptor.
În opera literară se poate identifica, totodată, şi un autor abstract, o
proiecţie literară a autorului însuşi, căruia îi corespunde un cititor
abstract.
3
Naratorul „înregistrează” evenimentele, le redă, descrie personaje şi spaţii
narative, explică sensul evenimentelor.
Observaţia lui se traduce prin discursul narativ, care îl implică prin
perspectiva pe care o are asupra evenimentelor.
Naratorul este o voce căreia autorul îi desemnează rolul de a nara, de a
povesti, de a explica, de a descrie.
4
Naratorul omniscient – povesteşte, de obicei, la persoana a III-
a
(neimplicat) - caracteristic prozei obiective,
tradiţionale
- independent de autor şi personaj
Uneori naratorul, chiar exprimându-se la persoana a III-a, îşi
pierde calitatea de omniscienţă, prin preluarea funcţiei
narative de către un personaj – personajul „reflector” ,
raisonneur.
Personajul reflector – selectează şi interpretează, în mod
subiectiv, faptele pe care le prezintă.
5
Naratorul –personaj
- Este exponentul prozei moderne care caută autenticitatea;
- Reprezintă egalitatea cognitivă între narator şi personaj;
- Conferă subiectivitate operei;
- Narează la persoana I (uneori şi la persoana a II-a);
- Naraţiunea şi dialogul sunt înlocuite cu procedee moderne:
memoria involuntară şi fluxul conştiinţei.
- Naratorul ajunge să ştie chiar mai puţine decât personajul
(narator <personaj), rolul acestuia fiind de simplu martor;
6
NARATOR OMNISCIENT – Narator >Personaj - VIZIUNEA
”DINDĂRĂT”
NARATOR – PERSONAJ - Narator=Personaj – VIZIUNEA
”ÎMPREUNĂ CU”
NARATOR – MARTOR - Narator < Personaj – VIZIUNEA „DIN
AFARĂ”
7
Lume
citată
Lume narată
actori
Lume romanescă
Narator
fictiv
Naratar
fictiv
Operă literară
Autor
abstract
Cititor
abstract Cititor
concret Autor
concret
9
Schmid
10
☼ Autorul concret şi cititorul concret se situează în afara operei
literare;
☼ Autorul abstract şi cititorul abstract se află în interiorul operei
literare;
☼ Lumea romanescă este lumea fictivă a operei literare, în care se
identifică, prin povestire (discurs al naratorului + discurs al
actorilor/personajelor), lumea narată şi lumea citată;
☼ Unui narator fictiv (vocea narativă din opera literară) îi corespunde
un naratar fictiv.
11
- Semn central al operei narative, concentrează toate semnificaţiile majore ale acesteia;
- Tipologia personajelor a evoluat o dată cu avatarurile literaturii, în general;
Fr. Personnage <lat. Persona („masca de teatru”, „rol”)
I. În funcţie de ponderea pe care o au în
naraţiune:
Personaje principale (protagonişti)
Personaje secundare
Personaje centrale
Personaje periferice
Personaje episodice
Personaje absente
Personajul care se opune protagonistului în evoluţia
conflictului se numeşte personaj antagonist.
12
II. După tipul compoziţional, E.M Forester clasifică personajele în:
Personaje rotunde (mobile, labirintice)
Personaje plate (imobile, generice, lineare, stereotipice)
Personajele rotunde sunt personajele complexe, memorabile, cu mai multe faţete, cu o evoluţie imprevizibilă;
Personajele plate sunt cele invariabile, axate pe o singură calitate, surprinzând
uneori şocant cititorul, printr-o singură însuşire.
Personajul care dă titlul unei opere poartă denumirea de personaj eponim.
Personajul funcţional poate îndeplini mai multe funcţii: obiect al disputei,
personaj de legătură, instrument, etc.
13
III. După criterii morale, personajele pot fi:
Pozitive
Ambigue
Negative
Personajele care reprezintă o întreagă categorie socială, etică,etc. poartă
numele de personaje tipologice. Ex. avarul, parvenitul, naivul, etc.
În unele romane, sociale sau istoric, masa populară acţionează ca un tot
unitar, concentrându-se sub forma unui personaj colectiv.