II storia complexă a ceea ce numimactualmente Republica Moldova, dupăo serie de mutilări teritoriale şi

evenimente istorice, are drept consecinţă opopulaţie destul de neomogenă din punct de vederecultural, iar consecinţa etnoculturală complicată aacestui spaţiu poate fi datată de la începutulsecolului al XIX-lea, când „determinantelegeopolitice”, ca amplasare geografică mai puţinavantajoasă şi proximitatea imperiilor1 a marcatdinamica acesteia.

Pentru a înţelege particularităţile relaţiiloretnoculturale din Basarabia, în studiul de faţă nepropunem să schiţăm un sumar excurs istoricasupra interferenţelor etnice, fenomen complex dininterfluviul Pruto-Nistrian – zonă de frontieră întremacroregiuni.

Cadrul cronologic al studiului cuprinde anii1812-1940, jalonul inferior include anexareaţinutului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus, iarlimita superioară reprezintă anexarea teritoriului decătre Uniunea Sovietică.

Problema, deşi a fost tratată în literatura despecialitate fiind reliefată continuu, pe baza unuibogat material, atât în lucrări de sinteză, cât şi în

studii speciale referitoare la chestiunea interetnică,totuşi unele aspecte surprinse în baza materialelorde arhivă au fost trecute cu vederea. Acesta a fostdezideratul care ne-a determinat să evidenţiemcâteva elemente esenţiale care au determinatcaracterul evoluţiei proceselor etnoculturale, înmod special parcursul ultimelor decenii alesecolului trecut.

Prezentul studiu a fost elaborat în bazaliteraturii de specialitate şi a documentelordepozitate în Arhiva Naţională din RepublicaMoldova şi Arhivele Naţionale ale României.

De la începutul perioadei ţariste populaţiaBasarabiei a fost nevoită să se racordeze la noulsistem politic, social, economic şi cultural impus.Artefactele statistice şi metodologice au creatinferenţe ce au permis considerarea Basarabiei2

drept un spaţiu virtual pustiu în secolul al XVII3, iarnumărul total al populaţiei din această regiune înanul 1812 a fost estimat la 240.000 - 483.000 suflete,din care numărul populaţiei alogene constituia circa6%4. În rezultatul războiului ruso-turc din 1806-1812 şi păcii de la Bucureşti guvernul ţarist a anexatpartea de răsărit a Principatului Moldovei, numitulterior Basarabia, care a jalonat hotarul de vest alImperiului ţarist pe parcursul unui secol5. Preluând

Transilvania

3 / 2

008

<<< 58

L i d i a P R I S A CAcademia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Institutul Patrimoniului CulturalAcademy for Sciences of Moldavian Republic, Institute of Cultural Patrimony

Autohtoni şi alogeniîn Basarabia (1812 - 1940). Între identitate şi alteritateThe autochthons and strangers in Bessarabia (1812-1940) between identity and alterity

The article is speaking about the interethnic relations in Bessarabia, from the annexation of this regionto the Russian empire until its incorporation by the Soviet Union. Author estimate a few essential elementswhich have been important for the character and evolution of the ethno cultural process particularly duringlast decades of the XX century. During our days the population of Moldavia is not very heterogeneous fromcultural and ethnical point-of-view. The geo-political mutations leaded to another mutation of the localpopulation.

Keywords: interethnic relations, geo-political mutation, Republic of Moldavia, cultural process.Institution’s address: str. Bănulescu-Bodoni, 35, MD 2021 Chişinău, Republica Moldova,

tel.: (+373.22)27.06.02, E-mail: ipatrimoniu@asm.md

autoritatea asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru,incipient, Rusia „nu a urmărit scopul modificăriietnoculturale a acestui teritoriu românesc. Imperiulromanovilor a considerat teritoriul anexat un gende ‹‹pământ al nimănui›› câştigat de la turci în urmacampaniilor armate”6. Drept consecinţă a retrageriiadministraţiei osmane sudul Basarabiei areprezentat cea mai modificată structură etnică apopulaţiei, considerent explicat prin colonizareateritoriilor depopulate.

Odată cu ascensiunea spectaculoasă anaţionalismului, dimensiune specifică pentru sud-estul Europei, statutul provinciei va fi modificatconsiderabil. Astfel, „logica expansiunii imperialela începutul secolului XIX fiind structurată, maimult, pe elementul politic şi cel religios (panslavismşi viziune ortodox-bizantină)”7, decât pe cel etnic.

Iniţial, Imperiul rus, numit şi ,,închisoareapopoarelor”8 – în profilul strategiei biscuitului şibiciului – a stabilit condiţii acceptabile pentruprovincia anexată, oferindu-i câtevaprivilegii (administrarea provincieiconform legilor şi obiceiurilorproprii, folosirea limbii materne apopulaţiei băştinaşe în cereri,scutirea pentru trei ani de impoziteşi serviciu militar) cât şi oconstituţie liberală (1818), lainsistenţa ţarului Alexandru I,numită Aşezământul obrazovanieiBasarabiei9. Ulterior, în urmaschimbărilor survenite atât îninteriorul imperiului, prinsuccedarea la tron a lui Alexandru alII, cât şi în Basarabia, cu moarteaMitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, în 1828 Aşezământul a fostabrogat, iar Basarabia a devenit osimplă provincie a Rusiei.

Concesiile oferite populaţieiprovinciei demonstrează vizibildespre nemulţumirea acesteia, iarprotestul tacit al populaţiei, a fostemigrarea unei părţi a locuitorilorbăştinaşi peste Prut. Astfel, pentru aputea consolida din punct de vedereuman achiziţia respectivă, înBasarabia au fost invitaţi nemţi,bulgari, găgăuzi, ţărani ruşi, fugaridin Sudul Rusiei10, care au format colonii, în specialîn sudul provinciei11.

În ceea ce priveşte structura etnică a Basarabiei,aceasta nu este atestată documentar până la 1897,fapt ce rezidă în opinia cercetătorului DinuPoştarencu în dezinteresul oficialităţilor ruse de a

cunoaşte evoluţia numerică a populaţiei sub aspectetnic12. Deşi acest gen de informaţii era ignorat, înstatisticile ruseşti de până la 1897, oricum auparvenit nişte date la acest capitol din cadrulrecensământului populaţiei din 1817. Pornind de laindici a câtorva etnii Ion Nistor a estimaturmătorul număr: 86% români, 6,5% ucraineni,4,2% evrei, 1,5% ruşi etc.13, dar oricum datele suntfoarte aproximative14. Referitor la numărul ruşilor,la sfârşitul secolului XIX, opiniile se bifurcă, V. S.Zelenciuk consideră că numărul lor era circa de123, 1 mii oameni15 iar I. V. Tabac şi mai puţin,adică cel mult 100 de mii de oameni16, creştereapopulaţiei ruse continuând spectaculos în primeledecenii ale secolului al XX-lea. De menţionat faptulcă în recensământul general al populaţieiImperiului Rus din 1897, moldovenii suntidentificaţi ca români, iar limba lor maternă eradenumită limba română17.

Dinamica naturală a ascensiunii numărului deromâni era dublată de creşterea număruluipopulaţiei alogene. În perimetrul ,,fluxului şi

59 >>>

Evreu din Chişinăuhttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons

/8/8c/Chisinau_jew.jpg

refluxului popoarelor”18 şi pentru a asigura ofrontieră solidă autorităţile ţariste au aplicat oacţiune intensă de colonizare a teritoriilor slabpopulate din Basarabia, considerent cu impactprofund asupra componenţei etnice a populaţiei.Potrivit izvoarelor oficiale ruseşti judeţeleprovinciei erau populate de ruşi, ruteni, evrei,bulgari, germani. Cât priveşte populaţia găgăuzădin acest document statistica rusă nici nu-iaminteşte, trecându-i cu vederea. De specificat estefaptul că documentele de arhivă ne vorbesc în fondcă minoritatea rusă deţinea practic întâietatea înmajoritatea listelor statistice asupra minorităţilor19.Penetrarea elementului slav în Basarabia, în specialdin regiunea Podoliei, declanşându-se imediat după1812, continuând a se alimenta pe parcurs dinvalurile de emigranţi din interiorul Rusiei, celelalteelemente: bulgare şi turceşti au fost ostracizate dearmatele ruseşti din Peninsula Balcanică dupăfiecare operaţiune militară împotriva Turciei20.Prezenţa mai importantă a elementului rutean înBasarabia s-a datorat unui fenomen de interferenţăreciprocă româno-ucraineană, deoarece dincolo deNistru se afla, în aceea perioadă, o numeroasăpopulaţie moldovenească21. Ţăranii ucraineni aupopulat, în mod special, partea de nord, graţiefaptului că tindeau să fie eliberaţi de iobăgie.Imigrarea nemţilor era efectuată din Marele Ducatal Varşoviei, Mecklenburg şi Würtemberg22, iar aelveţienilor din cantonul Vaud. Toate acesteelemente au modificat raportul semnificativ dintrepopulaţia băştinaşă şi imigranţi, metodă ce asemnalat o scădere semnificativă a populaţieiromâneşti23. Migrarea bulgarilor a fost consideratădrept o forţă ostilă a Porţii Otomane şi o bazăsocială solidă în Bugeac24. Infiltrarea elementuluislav, într-o primă etapă, s-a caracterizat printr-ofuziune cu elementele băştinaşe, iar într-o perioadămai tardivă, graţie situaţiei social-politice, se vaconsolida în regiune.

Alături de coloniştii veniţi în mod organizat,până în anul 1918, numărul alogenilor ruşi,polonezi, evrei, armeni etc. a crescut şi în bazaextinderii aşezărilor orăşeneşti, considerent ce valăsa amprentă asupra unei mobilizări politice activea populaţiei străine în evenimentele social-politicedin regiune.

Coloniştii noi veniţi, aplicaţi ca o strategieeufuistică de deznaţionalizare a Basarabiei, „au fostprivilegiaţi din punct de vedere economic în raportcu populaţia băştinaşă a provinciei. Fapt care îi vadetermina (pe unii – n. n.) să fie recunoscătoriImperiului, rămânând fideli acestuia în perioadaascensiunii naţionalismului velico-rus, cât şiulterior, URSS-ului, în perioada restructurării lui

Gorbaciov, iar mai târziu – Federaţiei Ruse, înperioada post-sovietică. Important este, deasemenea, că adiţional unor avantaje de ordineconomic şi social acordate etniilor imigrante,elementul care le cimenta pe cele menţionateanterior avea un substrat psihologic, care ridicastatutul celor veniţi în raport cu băştinaşii – aceastaera ideea de colonizare, de „iluminare” şi „salvare debarbarie”25, imagine de altfel pregnantă alterităţiiBasarabiei şi a moldovenilor din prisma mentalităţiiţariste26. Acest proces social coordonat şi organizata creat dificultăţi reale în mecanismul de asimilare,subordonare, integrare şi conformare totală însocietatea gazdă dominantă. Mai mult ca atât, îndiverse perioade între populaţia majoritară şi ceaminoritară s-au constituit diverse manifestări careau marcat interstiţii şi raporturi inice în căutareaidentităţii. Drept urmare, s-au constituit clivajeesenţiale ce au marcat un tip aparte de coabitare, oformă de melting-pot27 dintre entităţi. Constatăm şiconfigurarea unor modele de etnie alogenă, plasateîn preponderenţă în spaţiul geografic periferic,vizibil în regiunea de sud şi est şi altul încadrat înzona centrală, cu o populaţie majoritară băştinaşă.

Nu putem trece cu vederea faptul că Rusia agăsit în Basarabia o populaţie „de ţărani obedienţi şianalfabeţi”28, cu o societate agrară, fără o elită carele-ar apăra interesele (nobilimea în esenţă fiindanihilată prin rusificare). În acelaşi perimetru,autorităţile ţariste promovau o atitudine ignobilăfaţă de autohtoni, manifestată prin politica deînapoiere culturală, rusificare şi marginalizaremaximă29. Acestea au fost cauzele care au favorizat„populaţia rurală autohtonă să-şi păstrezeidentitatea tradiţională, refractară la impunereaideii naţionale, care a împiedicat formareaconştiinţei româneşti”30. În esenţă, însă acest gen deidentitate a reprezentat atât o frână în caleaconstituirii identităţii naţionale proprii, cât şi „uncatalizator indirect al păstrării identităţii etnice şiculturale a majorităţii autohtonilor într-un mediuîn care se propaga politica de asimilare”31 rusă.„Românii basarabeni au fost privaţi de dreptuldeplin de a fi incluşi în civilizaţia modernă aformării naţiunilor”32, mai ales datorită faptului căRusia a „închis ermetic” la 1878, frontiera pe Prut,în momentul când România cunoştea pe deplinfenomenul modern de formare a naţiunii. Anumeacest fapt a servit drept aversiune în creareastatalităţii şi naţionalităţii, care peste aproape douăsecole reprezintă chintesenţa dificultăţilor social-politice ale Republicii Moldova.

În 1918, populaţia majoritară a Basarabiei era deesenţă polietnică, dintre care cca. 66% eraconstituită din români. De specificat faptul că

Transilvania

3/ 20

09

<<< 60

politica administraţiei ţariste a generat odisproporţie între structura etnică a populaţiei înmediu rural şi cel urban. Astfel, româniireprezentau peste 70 la sută în mediu rural şi maipuţin de 30% în oraşe33, considerent cu impactpozitiv asupra culturii politice a minorităţilornaţionale şi defavorabil populaţiei majoritare. Ocaracteristică esenţială a etniilor conlocuitoare dinBasarabia în ajunul Unirii cu România o reprezentaactivizarea acestora în contextul unor evenimentepolitice cu o rezonanţă semnificativă, inclusiv de lacentru Imperiului Ţarist. Astfel, drept consecinţă arevoluţiilor ruseşti din anii 1905 şi 1917 s-auconstituit circa 50 de partide şi grupuri politice cudiverse deziderate social-politice, naţionale34. S-auobservat tendinţe separatiste, prin constituireaunor ,,entităţi statale”, cum ar fi tendinţelegăgăuzilor de constituire, în 1906, a RepubliciiComrat şi a bulgarilor în 1917 - 1918. Însăşicomponenţa etnică a organului legislativ – SfatulŢării –, care a consfinţit la 9 aprilie/24 martie 1918Marea Unire era constituit din 30 la sută dinpopulaţie minoritară (prevalând ucrainenii şiruşii)35.

După Unire, România era pusă în situaţia de aacordă drepturi naţionale, după ce românii dinprovinciile unite le-au solicitat atâta vreme de laalţii; tot aşa cum minoritarii obişnuiţi să le„gestioneze” au devenit subiecţii ei. Era oîmprejurare care-i obliga pe toţi deopotrivă sădezvolte un discurs care să le exprime poziţiile faţăde o problemă care, pe lângă dimensiunile juridice,sociale sau culturale o aveau şi pe cea politică.Rămânea de văzut în ce măsură noile luări depoziţie erau marcate de vechile stări de lucruri, deatitudini şi comportamente colective anterioare.Altfel spus, în ce măsură vechile stări de fapt seregăseau în noile concepţii, în ce măsură „timpulscurt” şi „timpul lung” evenimentul şi memoriainterferau36.

În condiţiile în care recenta schimbare desituaţie era una radicală şi percepută ca atare,problema era în fond pentru ambele părţiredefinirea propriei identităţi37 - identităţi produsede interacţiuni şi situaţii, când în raport cu celălaltse elaborează sinele, când situaţiile de interacţiunedefinesc locurile relative ale unuia faţă de celălalt38.

Dincolo de tradiţie, de experienţa anterioară, devalorile sociale sau politice cultivate, discursul înlegătură cu chestiunea minorităţilor se modifica şiîn funcţie de locul şi rolul ocupat la un moment datîn jocul politic, în ecuaţia putere-opoziţie, cândbeneficiari ai unei conjuncturi ai evenimentului,încercau să fie deopotrivă majoritarii sauminoritarii.

Astfel, legea supremă a statului român,Constituţia din 29 martie 1923, statua faptul că,,Românii fără deosebire de origine etnică, de limbăsau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, delibertatea învăţământului, libertatea presei şi delibertatea asociaţiei şi de toate libertăţile şidrepturile stabilite prin lege” (art. 5)39. Dispoziţiileconstituţionale au tins să asigure tuturor etniilorposibilităţi egale în drepturi civile şi politice.

Contextul internaţional deseori, însă, n-a fostfavorabil punerii în practică a stipulaţiilor din actulconstituţional. Basarabia avea un statut incert, dupăPrimul Război Mondial, când a devenit partecomponentă a României întregite (1918-1940), iarnoile frontiere ale acesteia fără să fie recunoscute decătre URSS din contul Basarabiei, a generat oinstabilitate vădită a frontierei de Est a României cuURSS, acutizând la maxim şi relaţiile interetnicedin perspectiva neîncrederii autorităţilor românefaţă de reprezentanţii minorităţilor etnice. Spreexemplu, documentele (ordinele) din perioadainterbelică atenţionează „administraţia Basarabieisă întocmească o statistică asupra naţionalităţilor,pentru a fi verificată originea etnica a tuturorfuncţionarilor de stat şi/sau tuturor care sunt deorigine străină”40 la fel se atenţiona „asupra faptuluica statistica în cauză să prevadă numărul ruşilor,distinct de acel al ucrainenilor şi cel al rutenilor”41

generat şi de mişcarea subversivă a alogenilor de laTatarbunar (1924).

Mai mult decât atât, suspiciunea autorităţilorromâne a mers până la faptul de a refuza încolonizarea teritoriilor agricole din Româniaţăranilor din Basarabia, din motivele originii etniceale coloniştilor. Astfel, documentele interbelice dearhivă, relevă faptul că erau eclipsate minorităţilenaţionale din vizorul autorităţilor publiceromâneşti: „avem onoarea a vă face cunoscut că vise anulează ordinul de aprobare la colonizare (...)deoarece sunteţi de origine etnică rusă (s.n.)”42.

În perioada interbelică, populaţia Basarabiei arămas nereceptivă la opera de „culturalizare” astatului român. Procesul de conştientizare aidentităţii etnonaţionale a populaţiei autohtone eraanevoios, deoarece „basarabenii înţelegeau diferitmodul de a-şi afirma apartenenţa la naţiunearomână, iar vicisitudinile perioadei au determinat şimai mult conservarea identităţii regionale îndetrimentul celei pan-româneşti”43. Or, douădecenii, după Marea Unire, nu au putut schimbaesenţial macazul privind conştientizarea identităţiiromâneşti44, deoarece politica de colonizare ţaristăcu elemente eterogene a modificat în primul rândcomponenţa populaţiei urbane, românii moldoveniconstituind doar 31%, restul populaţiei înglobând o

61 >>>

veritabilă „macedonie de populaţii”45.Deşi într-o măsură mai redusă,schimbări importante s-au produs şi înaspectul etnic al satelor moldoveneştidin Basarabia. Astfel, recensământulgeneral din 29 decembrie 1930 a atestat,în afară de populaţia majoritarăromânească cu 71,9 % din total, opopulaţie de origine minoritară cu opondere de 28,1%46, dintre carepopulaţia rusă era de 352 mii oameni –12,3%, ruşii constituind al doilea grupetnic după moldoveni47. De specificatfaptul că în mediu urban româniibasarabeni erau minoritari, constituiaudoar 31,0 la sută, iar restul populaţieifiind alogenă48.

Conform observaţiilor efectuate dedirectorului Institutului Central deStatistică al României interbelice dr. Sabin Mănuilă,comunitatea rurală al Basarabiei era formată înesenţă de o populaţie românească compactă plasatăpe întreg teritoriul provinciei, iar restul populaţieiera o minoritate constituită din diverse neamuridistribuite neomogen pe teritoriul provinciei, fărăo componentă de conexiune politică, economică,culturală etc.49.

Totuşi, menţionăm că minoritatea rusă şievreiască constituia jumătate din populaţia urbană aţinutului, iar nivelul ridicat al instruirii le asigurastatutul privilegiat de a influenţa procesulconsolidării sau destabilizării situaţiei50.

Potrivit cercetărilor recente referitoare laminoritatea rusă din Basarabia se susţine că în

pofida faptului că minorităţilor etnice li s-a asiguratdrepturile în componenţa României întregite,considerent de care au fost privaţi în Rusia ţaristă(fiecare minoritate etnică dispunând de şcoli cupredare în limba lor maternă, având libertatea de aprofesa religia proprie neamului din care provenea,având posibilitatea să-şi prezerveze moravurile,obiceiurile şi stilul specific de trai), oricum,populaţia de origine rusă şi-a pierdut privilegiile pecare le-a avut anterior, iar atitudinea acesteia s-a

rezumat la faptul încrederii că„ocupaţia românească estetemporară” (sentiment care, dealtfel, s-a conservat peparcursul perioadeiinterbelice). Constituind circa10% din populaţia totală aBasarabiei, ruşii au demonstratun mozaic din punct de vedereal orientărilor politice. Primagrupare a rămas fidelă ideiimonarhiei ţariste, altă grupares-a orientat spre Rusia sovieticăsau comunistă, iar ultimaconştientizând că statutulBasarabiei nu se va schimba încurând a încercat să seconformeze situaţiei,acceptând ideea oportunistă şidevenind destul de loiali51.

Basarabia având un statut incert în cadrulRomâniei interbelice, din considerentul

Transilvania

3/ 20

09

<<< 62

Fostul Gimnaziu de Băieţi din Chişinău, azi Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei

http://museum.ici.ro/moldova/basarabia/romanian/prezentare_muzeu.htm

Români din Basarabia, carte poştalăhttp://www.miscarea.net/1-fratii-din-basarabia2.jpg

nerecunoaşterii oficiale de către URSS a Unirii, adevenit ţinta atacurilor de la răsărit. După operioadă de oscilaţii politice care au durat până în1923, guvernul URSS în colaborare cu PartidulComunist Român au promovat o politicăantiromânească, direcţie care va găsi ecou cuprecădere în rândurile minoritarilor alogeni52. Enecesar de remarcat că suspiciunea deriva dinambele părţi, atât guvernul român percepeapopulaţia rusă ca un element subversiv care s-a opusunificării Basarabiei cu România, cât şi o bună partea populaţiei ruse opta pentru reanexarea Basarabieiîn componenţa Rusiei sovietice, legându-şisperanţele, în deosebi de succesele UniuniiSovietice pe plan extern53. Această conjunctură, înmod evident, nu eclipsa ,,preocupările” URSS înregiune.

În perioada celui de al Doilea Război Mondialautorităţile române, fiind circumspecte unorsituaţii imprevizbile au emis o serie de dispoziţiiprompte care reglementau raporturile decomunicare (limba română) cu adversarii (în modspecial cu vorbitorii de limbă rusă). Astfel, conformOrdonanţelor de Guvernământ se statua asuprafaptului că era ,,interzis populaţiei a vorbi în publicîn limba duşmanilor noştri precum şi manifestareaprin orice mijloace contra limbii române”.Documentul atenţiona asupra sancţiunilor pentrucei care perturbau aceste deziderate. „Se pedepsesccu închisoare corecţională de la 6 luni la 3 ani şi seamendează de la 2.000 la 50.000 lei”54.

Astfel, discursul despre rezolvarea chestiuniiminorităţilor dezvăluia că problemele raportăriimajoritate-minoritate nu se rezumau la dificultateaelaborării unei strategii grevate de disputa politicainternă sau externă. Ele nu se limitau nici larezervele psihologice pe fundalul unor viziunianterioare, deşi le presupuneau şi pe acestea.Majoritatea autohtonă însăşi avea în faţă, după1918, procesul configurării şi asumării propriuluisău statut de redefinire a propriei identităţi.

Note:

1. Iulian Fruntaşu, O istorie etnopolitică a Basarabiei(1812 - 2002), Chişinău, 2002, p. 11.2. Concept geografic impropriu regiunii anexate. Maidetaliat: Anatol Povestca, Adevărul istoric privindproblema Basarabiei, în Tiragetia, Revista de arheologie,istorie şi culturologie, Chişinău, Tiragetia, 2006, p. 276 -283.3. Walter Kolarz, Mituri şi realităţi în Europa de Est, Iaşi,Polirom, 2003, p. 61.4. Bessarabija. Istoričeskoe opisanija. Pîd. red. P. N.

Batiuškova, Sankt-Peterburg, Îbščestvenaja pol‘za,1892, p. 136. (Transliterarea lucrărilor din limba rusă afost efectuată conform standardelor internaţionale –International Organisation of Standartization (ISO));Istorija Moldavskoj SSSR, Кiљinev, Carteamoldovenească, t. I, 1965, p. 375; Ion Nistor, IstoriaBasarabiei, 1991, pp. 197 - 198; Z. Arbore, Basarabia însecolul XIX, Chişinău, Novitas, 2001, p. 91. 5. Despre ingerinţa militară a ţarismului în perioadarespectivă a se vedea: Alexei Agachi, Moldova şi ŢaraRomânească sub ocupaţia militară rusă. 1806 - 1812. Tezăde doctor habilitat în ştiinţe istorice, Chişinău, 2003. 6. Iulian Fruntaşu, op. cit., p. 27.7. Ibidem. 8. Istorija Moldavii, Kišinev, t. I, 1951, p. 345.9. Iulian Fruntaşu, op. cit, p. 42.10. N. V. Babilunga, Naselenie Moldavii v prošlom veke:ìigracija, àssimiljañija, russifikacija, Kišinev, Ştiinţa,1990, p. 24. 11. Iulian Fruntaşu, op. cit, p. 27.12. Dinu Poştarencu, Contribuţii la istoria modernă aBasarabiei, Chişinău, vol. 1, 2005, p. 28; Idem, Structuraprofesională a populaţiei Basarabiei conformrecensământului din 1897, în Tiragetia. Revista dearheologie, istorie şi culturologie, Chişinău, Tiragetia,2005, p. 190.13. I. Nistor, Populaţia Basarabiei. 1812 - 1912, înArhiva pentru ştiinţă şi reformă socială, Bucureşti, nr. 1,1919, p. 96.14. Ibidem, p. 30.15. V. S. Zelenčuk, Naselenie Moldavii: demografičeskieprocesy i etničeskij sostav, Êišinev, 1973, p. 35.16. I. V. Таbak, Russkoe naselenie Моldavii. Иislenost‘,raselenie, mejetniиeskie svjazi, Кiљinev, 1990, p. 59. 17. Viorica Răileanu, Toponomia Transnistriei:contribuţii istorico-etnografice şi demografice, în Revistăde lingvistică şi ştiinţă literară, nr. 4 - 6, 2004, p. 104.18. Walter Kolarz, Mituri şi realităţi în Europa de Est,Iaşi, Polirom, 2003, p. 18.19. Arhiva Naţională a Republicii Moldova încontinuare ANRM, F. 112, I. 1, D. 465, f. 80; AllaSkvorţova, Obљestvenno - politiиeskie nastroenija russkogonaselenija Bessarabii v mejvoienyi period (1918 - 1940 gg.), înAnuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. II, p.60. 20. I. Nistor, Minorităţile în România, în GeneraţiaUnirii, nr. 1, 1929, pp. 6-7.21. Ibidem.22. Mai detaliat vezi V. S. Zelenиuk, Naselenie Bessarabii iPrednestrovija v XIX v., Кiљinev, 1979, p. 207; A. Kern,Heimatbuch der Bessarabiendutschen, Hannover, 1995,pp. 10 - 11; Valentina Chirtoagă, Evoluţia demografică apopulaţiei germane în Basarabia în perioada 1814 - 1918,în Anuarul Institutului de Cercetări Interetnice, vol. VI,Chişinău, 2006, pp. 65-69.23. N. Chiachir, Basarabia sub stăpânire ţaristă (1812 -1917), Bucureşti, 1992, p. 3124. T. Holban, Din viaţa bulgarilor basarabeni, în ViaţaBasarabiei, nr. 5, 1935, pp. 32-35; Aliona Gheorghiţă,

63 >>>

Evoluţia numerică a etniei bulgare în Basarabia peparcursul secolului XIX (Studiu comparativ alRecensămintelor din anii 1989, 2004), în Tiragetia,Revista de arheologie, istorie şi culturologie, Chişinău,Tiragetia, 2006, p. 226-227. 25. Iulian Fruntaşu, op. cit., p. 27. Despre privilegiilecoloniştilor a se vedea A. Crihan, Romanian Rights toBessarabia According to Certain Russian Sources,Humboldt State University Press California, 1986, p.34. 26. Veaceslav Şendrea, Imaginea Basarabiei ţi abasarabenilor în mentalitatea imperială ţaristă (1812 -1918), în International Conference of Zang Researches IVedition, dedicated to the 60 th anniversary of Academy ofSciences of Moldova: Scientific Abstracts, Nov. 10, 2006,Chişinău, Ştiinţa, 2006, p. 139.27. Concept conform căruia comunităţile constituitedin imigranţii mai multor culturi, religii şi grupurietnice diverse, produc noi hibrizi sociali şi formeculturale. 28. Atât în componenţa Imperiului Rus, cât şi în cadrulRomâniei întregite populaţia autohtonă a Basarabiei adeţinut ultimul loc după nivelul intelectual.29. Nicolae Creţu, Organizarea şi structuraînvăţământului profesional din Basarabia în perioadaanilor 1870 – 1918, în Ştiinţa universitară la începutulmileniului trei. Simpozion ştiinţific intenaţional,Rezumatele comunicărilor, Chişinău, Pontos, 2002, pp.132 - 133.30. Iulian Fruntaşu, op. cit., p. 27. 31. Ibidem, p. 35. 32. I. Şarov, A. Cuşco, Identitatea naţională abasarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX, înBasarabia, dilemele identităţii, Iaşi, 2001, p. 34.33. Vezi C. Filipescu, Eugeniu N. Giurgea, Basarabia.Consideraţiuni generale, agricole, economice şi statistice,Chişinău, România Nouă, 1919, p. 55; G. Murgoci, Lapopulation de la Bessarabie. Etude dèmographique, Paris,1920, anexa 1, tab. VIII; Кiљinevskij pogrom 1903 goda:vzgljad иerez stoletie, Chişinău, 2004, p. 88.34. V. Juc, Din istoria gândirii politice româneşti (înMoldova), Chişinău, 1997, p. 131.35. Rodica Svetlicinâi, Activitatea social-politică aminorităţilor naţionale din Basarabia în anii 1917/1918-1923 şi 1989-1994 (Studiu comparativ). Teză de doctor înştiinţe istorice, Chişinău 2006, pp. 42, 63.36. Pierre George, Géopolitique des minorités, Paris,1984, p. 21.37. J. Taboada-Leonetti, Stratégies identitaires etminorités: les point de vue du sociologie, în Stratégiesidentitaires, Paris, 1992, p. 44,47.38. Ibidem.39. Constituţia României 1923, în Monitorul Oficial, nr.282, 29 martie 1923, pp. 13.315 - 13.335.40. ANRM, F. 112, I. 1, D. 456, f. 13.41. Ibidem, F. 112, I. 1, D. 304, f. 16.42. Arhivele Naţionale ale României, Fond. MinisterulAgriculturii. Oficiul Naţional al Colonizării. JudeţulCetatea Albă, I. 705, D. 3, f. 19; Ibidem, D. 1, f. 16 - 17;

Ibidem, D. 34, f. 1; Ibidem, D. 22, f. 1 - 2.43. Igor Caşu, „Politica naţională” în Moldova Sovietică(1944 - 1989), Chişinău, Arc, 2000, p. 125.44. Irina Livezeanu, Cultură ţi naţionalism în RomâniaMare (1918 - 1930), Bucureşti, Humanitas, 1998, pp. 111-157.45. A. Babel, La Bessarabie. Etude historique,ethnografique et economique, Paris, 1926, p. 202.46. D. Şandru, Populaţia rurală a României între celedouă războaie, Iaşi, 1980, pp. 44,53.47. Recensământul general al populaţiei României, vol.11, Bucureşti, 1938, p. XXVIII. 48. S. Manuilă, D. C. Georgescu, Populaţia României,Bucureşti, 1937, pp. 50-51.49. Citat după Nicolae Enciu, Populaţia rurală aBasarabiei, 1918 - 1940, Chişinău, Epigraf, 2002, p. 139.50. Alla Skvorţova, op. cit., p. 60.51. Ibidem, pp. 61-62.52. Nicolae Enciu, op. cit., p. 144; Iulian Chifu,Basarabia sub ocupaţie sovietică, Bucureşti, Politeia,2004, p. 45.53. Ibidem, p. 63.54. ANRM, F. 112. I. 1. D. 531. f. 15.

Bibliography:

Iulian Fruntaşu, A ethno-political history ofBessarabia (1812 - 2002), Chişinău, 2002.

Walter Kolarz, Myths and realities in EasternEurope, Iaşi, Polirom Publishing House, 2003.

Dinu Poştarencu, Contributions to the modernhistory of Bessarabia, Chişinău, vol. 1, 2005.

I. Nistor, Minorities in Romania, in Thegeneration of the unnification, nr. 1, 1929.

Pierre George, Geopolitics of the minorities,Paris, 1984.

Irina Livezeanu, Culture and nationalis in GreatRomania (1918 - 1930), Bucureşti, HumanitasPublishing House, 1998.

A. Babel, Bessarabia. Historical, ethno-graphicaland economical studies, Paris, 1926.

D. Şandru, The rural population of Romaniabetween the two wars, Iaşi, 1980.

S. Manuilă, D. C. Georgescu, The population ofRomania, Bucureşti, 1937.

Nicolae Enciu, The rural population ofBessarabia, 1918 - 1940, Chişinău, EpigrafPublishing House, 2002.

Iulian Chifu, Bessarabia under communistocupation, Bucureşti, Politeia Publishing House,2004.

Transilvania

3/ 20

09

<<< 64