13
SARAH LARK AURUL MAORILOR I tfr
SARAH LARK
AURULMAORILOR
I
tfr
MAREATASMANIEI
diF,,+Bi
-r.i*
-Pin[ in anul 1856. insula s-a numit Van Diemen's Land.
DEMNITATE,
Irlandq linutul Wicklout1846 - 1847
Capitolul 1
Inima lui Mary Kathleen bitea violent, dar ea se striduia simeargi incet, cel pufin pAni cind avea si dispari din taza vizualla conacului. Nu fiindci s-ar fi uitat intr-adevir cineva dupi ea. $ichiar daci bucitireasa ar fi binuit cu adevirat ceva - pe lingi ceea
ce sterpelea bitrAna Grainne din gospodlria bogalilor Wetherby -,doui prijiturele de ceai nici nu contau.
MaryKathleen nici nu se temea de existenlaweunui urmiritor real
atunci cAnd se ghemui tremurAnd in spatele unui zid din piatri, unuldintre acelea care ingrideau pretutindeni aici cAmpurile, in lrlanda.
Ele ofereau proteclie impotriva vdntului gi a privirilor curioase,
insd nu o puteau apira pe Kathleen de sentimentele ei de vinovifie.Ea, Mary Kathleen, eleva-model a cursurilor de religie ale
pirintelui O'Brien, ea, cea care igi pusese la sfinta taini a miruluinumele Fecioarei divine inaintea celui propriu - tocmai ea furase!
Kathleen inci nu putea pricepe ce se Petrecuse cu ea, insi atunciiand dusese tava cu prijiturelele de ceai in inciperile distinsei ladyl\-etherby dorinla ii devenise covArgitoare. Fursecuri, proaspdt
;oapte din frini albi gi, nu mai pufin, ct zahilr alb, servite cu
inarmeladi, care nu era, pur gi simplu, fiarti din fructe de pidure,:i care fusese adusi in borcane mici qi drigule din Anglia. Conformetichetei, pe care Kathleen o deslugise cu greu, era o marmeladi de
.prortocale". Indiferent ce erau acele fructe, cu siguranli ci aveau'm gust dMn!
12 SARAH LARK
Kathleen avusese nevoie de intreaga ei for{i pentru a aqeza cugrijr tava cu prijituri intre lady wetherby gi vizitatoarea ei, f[rlsi saliveze in acest ristimp, asa cum o ftcea cdinele ciobanului.La acest gand, chicoti isteric. Fusese insr aproape mindri de sineatunci cind se intorsese in bucitirie, acolo unde bdtrdna Grainnetocmai savura una dintre delicioasele prijiturele. Firegte ci frri a-ida nici mrcar o firimituri lui Kathleen sau fetei ajutor de bucitirie.
- Fetelor, obignuia Grainne si le lini teoria, ii pute{i mulpmilndeajuns Dumnezeului vostru c6 ali prins slujba asta aici, la conac.Mereu mai prindefi cite un coll de pAine. Acum, cdnd cartofiiputrezesc pe cdmpuri gi cAnd oamenii mor de foame, asta vi poatesalva via{a!
Kathleen era perfect de acord cu asta - familia ii era oricumbinecuvdntati de soartr. croitor fiind, tatil ei cigtiga mereu cevabani. Familia o'Donnell nu se baza doar pe cartofii pe care mamalui Kathleen gi fralii ei ii cultivau pe micul ror ogor. in perioade derestrigte, |ames O'Donnell lua din micile lui economii gi cumpirade la lordul wetherby sau de la administratorul acestuia, domnulTrevallion, un pumn de grdne. Kathleen nu avea niciun motiv sifure - gi totugi o ficuse.
De ce trebuiseri insi lady wetherby gi prietena ei s6 mai lasedoui fursecuri in farfurie? De ce nu fuseseri ere atente in timp ceMary Kathleen stringea masa? Doamnele merseseri in salonul demuzici, unde lady wetherby cintase la pian. Fursecurire rimase nule interesau, iar Grainne, asta o gtia Kathleen, nu ar fi devenit niciea binuitoare. Lady wetherby era tdniri gi o gurmandd. Rareori seablinea de la micile buniti(i.
Aqadar, Kathleen o fbcuse. Ascunsese fursecurile in buzunareledrigufei sale uniforme de servitoare gi, mai tirziu,printre pliurilerochiei ei albastre, incheiati pini sus; la final, mai comisese inciun furt, luAnd cu sine qi borcanele aproape goale de marmeladi, inloc si le cliteasci, dupi cum poruncise Grainne. Acum, acesta eraun picat minor, urma si le aducl inapoi curate, dupi ce le lingea.
Aurul maorilor 13
Furtul fursecurilor avea se il impovireze insi mult sufletul, pAni
cind se putea spovedi sdmbiti la pirintele O'Brien. Daci avea
curajul si o mirturiseasci. $tia cd avea si o lnghiti pimAntul de
atdta rugind.
Mary Kathleen igi regreta deja de pe acum teribil picatul - chiar
daci inci nici micar nu mdncase fursecurile. Tdnjea insi dupigustul gi dup[ mirosul 1or. ,,Doamne, ajuti-m[!" ii trecu prin minte,
in weme ce se gAndea dac[ gi-ar putea ispigi picatul, oferindu-le
fralilor ei mai mici prijiturelele. Asta ar fi fost, cel pu{in, un regret
activ - gi o pedeapsi mult mai mare decit rostirea a douizeci de Ave
Maria. Dar copiii aveau si se laude, frri doar gi poate, cu bundti{ile
lor, gi dacl aflau despre asta pirinlii lui Kathleen...
Nu, asta nici nu intra in discufie!
Apoi, situalia se complic[ gi mai mult! in timp ce Kathleen se
gAndea, plini de evlavie, cum lqi putea ispiqi picatul, in ea se trezi
o dorinli, care ii fhcu inima si bati mai repede, cu gi mai multlteami. Sau mai plini de vinovifie? Sau, pur gi simplu, mai voioasi?
Putea si imparti prljiturelele cu Michael! Michael Drury, fiul
firanului din vecini, care locuia, impreuni cu familia sa, intr-ocisufi mai mici, mai afumat[ gi mai sdricdcioasi decAt cea a luiKathleen. Cu siguranli ci Michael nu m6ncase nimic in acea zi, inafar6 poate de ceva spice de grAu, din cele pe care biielii le mestecau
atunci cind strAngeau recolta pentru lordul Wetherby. Chiar Ei asta
era considerati o nelegiuire, sancfionat[ de citre domnul Trevallion
cu lovituri daci ii prindea asuPra faptului.
Griul era pentru stipdni, cartofii, pentru slugi. DacS putrezeau
cartofii pe cimpuri, atunci firanii n-aveau decAt s[ se descurce
in continuare. Mulli dintre ei pireau mulpmifi qi aga. Mama lui\lichael, de exemplu, vedea in cartofii putrezi o pedeapsi divini gi
incerca si descopere, prin rugiciunile eizilnice, ce anumeilinfuriaseintr-atit pe Dumnezeu, incdt si abati aceasti nenorocire asupra
1or. Michael gi incl aIli cdliva tineri se infuriau la adresa domnului
14 SARAH LARK
Trevallion qi a lordului wetherby, care iqi luau cu incintare recoltade grAne, in weme ce copiii arendagilor mureau de foame.
Mary Kathleen se gindea distrati la expresia temerari a chipuluilui Michael atunci cAnd ii injura pe proprietari, la fruntea luiincruntati de sub pirul lui inchis la culoare gi ciufulit, precum qi lafulgerele ce luminau ochii lui albagtri. oare ar lua-o Dumnezeu cuadevirat ca pe o pocrinfi daci gi-ar impirli fursecurile cu prietenulei? Neindoielnic ci astfel ea i-ar potoli foamea, dar gi dorin(a ei dea fi impreuni cu acel tdndr inalt gi usci(iv. Vocea lui o innebunea.|induia dupi atingerea mdinilor sale gi si se piardd in bra{ele lui.
Pe cAnd erau vremuri mai bune, Michael, tatil lui Ei cu bitrAnulPaddy Murphy cdntau mtzicd, de dans - sdmbiti seara sau laserbarea anuali a recoltei. Sitenii din(uiau, beau gi rddeau, iar maipe seari Michael Drury cAnta balade, privind-o in tot acel ristimppe Kathleen O'Donnell.
intre timp, nimeni nu mai avea forfl si danseze. Kevin DruryEi Paddy Murphy dispiruserl de mult[ vreme in munli. Conformzvonurilor, aveau acolo o distilerie infloritoare de whisky. Se vorbeacum ci Michael ar vinde sticlele la negru, in Wicklow. in orice caz,tatil lui Kathleen nu voia si aibl nimic de-a face cu familia Drurygi o certase extrem de sever pe fiica lui cea mai mare atunci c6nd ovizuse, intr-o duminici, vorbind cu Michael dupi slujbi.
- Dar eu cred ci Michael vrea si mi ceari! protestase Kathleen,rogind toati. Cu totul gi cu totul oficial gi onorabil...
Croitorul O'Donnell pufnise, intreaga lui fipturi, inalti qi supli,explodAnd de dispre!.
- CAnd a frcut un membru al familiei Drury vreodati cevaoficial qi onorabil? Cu tofii sunt nigtevagabonzi: scripcari, flautigti gidistilatori de whisky. To[i, nigte neisprivifi. Au wut deja si-l trimitipe bunic in colonii. Pe cit de pulin imi plac englezii; in cazul acestaar fi ftcut o fapti buni! Individul a gters-o insi la Galway, iar deacolo - Dumnezeu gtie unde. La fel gi netrebnicul lui de fiu! Cumdevine situa{ia periculoasi pentru ei, cum dispar - unde mai pui
Aurul maorilor t5
cl niciunul dintre ei nu a lisat in urme mai pufin de cinci copii!Scoatefi-l din cap pe tAnirul Drury, Kathie, gi cu atit mai pulin si-lmai atingi! il poli avea pe oricare de aici, la cAt de drigufi eqti!
Kathleen rogise din nou, insi de aceasti dat[ de ruqine, pentruci tatil ei o numise drigu
16 SARAH LARK
Amurgul ii provoca mereu administratorului o dilemi: pe de-oparte, mai era suficienti lumini pentru lucru si, la urma urmei,lordul Wetherby nu avea si faci daruri inutile; pe de alti parteins6, apusul oferea posibilitatea furturilor. Muncitorii igi umpleaubuzunarele cu spice sau le ascundeau in spatele zidurilor din piatri,pentru a le lua mai tirziu, pe intuneric, de acolo.
Kathleen spera ca, in acea seari, Trevallion si igi trimiti oameniideweme acasi, chiar daci atunci avea si domneasci o foamete qimai mare ln casele lor. La urma urmei, familiile agteptau pline desperanli prada tafilor gi a fralilor lor. Nu o dati blestemase pirinteleO'Brien comportamentul arendagilor, degi le d6dea rugdciunide ispigire a pdcatelor atunci cind ei igi spovedeau furtiqagurile.Bravii capi de familie igi petreceau, in consecinfi, o jumitate deduminicd la biserici, in genunchi. intre timp, cei tineri, cum eraMichael, biteau cAmpurile 9i incercau si mai gterpeleasci nigtespice, flri sI fie observafi de ochii lordului sau de cei ai sofiei sale,care iqi petreceau duminica in compania prietenilor, cilirind saula vdndtoare.
$i, intr-adevlr, luna plini care tocmai se ridica pe deasupramunlilor, pentru a inlocui amurgul, pirea si intireasci teama luiTrevallion de furturi. Birbafii, so[iile gi copiii lor aveau sI giseascd,ugor la lumina lunii spicele ascunse, asta o qtia el foarte bine, gi cifivaextrem de disperali urmau si se foloseasci de intuneric pentru aveni si fure. Kathleen bdnuia ci prea zelosul administrator plinuiasi cineze deweme gi si doarmi inainte de a o porni intreaga noaptein patrulare.
TAnira trebui si se sileascd si nu-l scuipe pe Trevallion atuncicdnd acesta ii veni in intimpinare, gezdnd pe capra ultimei ciru[e,in vreme ce muncitorii extenuafi se tA.,rau pe jos, dinspre cimpuri,spre case.
- Opu, micula Mary Kathleen! o salutd administratorul jovial.Ce caufi aici, Bucle Aurii? Ai primit deja liber in casi? V-a!i aranjato toamni frumoasi acolo, in bucitdrie! pun prinsoare ci bitrdna
Aurul maorilor 17
Grainne nu are griji doar de sine, ci aprovizioneaze gi familiiletuturor copiilor gi ale nepofilor ei cu piinea lordului nostru!
- Lordul nostru mininci, de buni seami, mai mult prijituri,se auzi din grupul celor care munciseri pimintul gi care se tirauobosili in spatele cirulei lui Trevallion.
Kathleen recunoscu vocea lui Bill Rafferty, unul dintre fiiibucitiresei Grainne. Billy nu era iegit din comun de inteligent, dar
qiret ca orice [iran, gi ii flcea mare plicere sd joace rolul nebunului.
- Ar trebui si gtifi asta cel mai bine dintre noi toti, Tr,evallion!
continui Billy. Sau nu mincafi la masa lui?
Remarca fu primiti cu risete zgomotoase. intr-adevir, lordulenglez nu igi trata administratorul irlandez cu mult mai bine decitpe arendaqi. FireEte cd Trevallion avea un loc privilegiat gi nu fhcea
foamea, insi nu se bucura de respectul stipAnului siu qi nu era inniciun caz vorba si fie Ia rAndul lui innobilat, dupi cum era, dincind in cind, cazul cu administratorii proprietililor foarte mari.Lordul Wetherby era nobil, insi familia lui era considerati maidegrab[ ca fiind neinsemnati in Anglia. Proprietifile proveneau
din dota so{iei sale gi erau mai degrabi mici.
- in orice caz, masa mea e imbelqugati! rispunse Trevallion. $icu prijituri, micula mea Kathleen, deci, daci iti cau[i un bdrbat
care si ifi poati oferi ceva...
Kathleen rogi profund. insi nu, individul nu avea cum si Etie
despre fursecurile ce pireau si ii stripungi giuri prin buzunarele
rochiei! Nu avea voie si se arate vinovatL! igi lnsn virtuoasl ochiiin jos. Kathleen nu rispundea din principiu atunci cAnd Trevallion
intra in vorbi cu ea, cu atALt mai pulin atunci cAnd flcea astfel de
aluzii necuvenite. Prea des auzeai despre fete care cideau in picat inbralele administratorului stipdnului lor, insi Kathleen nu igi putea
imagina ci in acest caz eravorba despre picatul voluptifii.De fapt, Trevallion nu avea nimic care si poat5 atrage o fat6.
Era mic, sirmos Ei cu pirul rogcovan ca un gnom, insi era lipsitde umorul misticului spiridug al pidurii, ciruia irlandezii ceva
18 SARAH LARK
mai instiri{i ii construiau case. Supersti(ii add,Lnci, fireqte, dupdcum spunea pirintele OlBrien, inainte de a Ie povesti, in cadrulcursurilor, celor mai mici copii urmitoarea poveste despre tovarigiiobraznici, imbricali in verde.
Despre Trevallion nu aveai de povestit niciun fel de ciudilenii.Era complet supus fali de stlpdnii englezi gi dur gi riuticios fafide arendagi. Nici micar atunci cAnd lordul gi solia lui nu se aflaupe moqia lor din Irlanda, ceea ce se intimpla mai tot timpul anului,nu devenea, asa cum o frceau a\i administratori, mai maleabil.Mai ales in timpuri precum acestea, cu tolii mai inchideau cite unochi daci bnrbalii mergeau la vinitoare sau daci o parte a fructelorgi a legumelor din gridinile stipinilor ajungea in oalele femeilorarendagilor. Trevallion se bdtea pentru fiecare morcov, pentrufiecare mir gi pentru fiecare bob de fasole de pe pimintul stipdnilorsii, care, de fapt, nu apireau decAt pentru recolti gi pentru sezonulde vdnitoare. Oamenii il urau gi, daci o fati i se oferea unui astfelde birbat, atunci asta nu se intimpla din dragoste, ci din nevoie.
- Sau poate ci mai ai weun iubitel pe aici, pe cAmpuri? intrebiacum Trevallion, clipind giret. E ceva despre care ar trebui si gtiu,ca ochi gi ureche a stipdnului?
Cisitoriile trebuiau si fie aprobate de proprietar, iar acesta
asculta cu plicere de ceea ce ii goptea Trevallion.Kathleen nu onor5. nici aceste intrebiri cu un rispuns.
- Ei bine, cred ci voi schimba ln curind cdteva cuvinte cuO'Donnell, croitorul, mai observd birbatul, inainte sd o lase, insf1rsit, pe Kathleen si plece. Ea mai vizu ca coada ochilor cum else linse pe buze.
Inima lui Kathleen bitea cu putere. Individul ista voia cuadevirat s5: o ceari de nevasti? Tatil ei vorbea mereu de o ,,partidibun6", prin care Kathleen igi va gisi fericirea mulfumiti frumusefiiei, atAta vreme cAt va agtepta cuminte gi virtuoasi birbatul potrivit.insi prin asta nu era deloc vorba despre Trevallion, sau da? Decdt siil ia de birbat pe acest om respingitor, mai bine se cilugirea!
Aurul maorilor 19
Kathleen remase la marginea drumului cu fruntea plecat[ gi lisiciru{a cu recolta, precum gi pe birbali si treaci pe l1ngl ea. $tia ciMichael se va opri in curAnd pe neobservate qi merse mai departe,
pind cand se putu ascunde dupi zidul din piatri care cuprindea
cimpul proaspit cules. Fata incepu s[ cerceteze pimAntul incdutarea unor spice uitate.
Dupi cum era de a$teptat, Kathleen nu gisi nimic - Trevallion
era temeinic. Simlea o furie arzdtoarela adresa omulefului riuticiosatunci cind ii vizu venind pe cAmpuri, dinspre sat, Pe primii copii
infometafi. Cu tolii aveau sI caute pe acolo ultimele resturi de grinegi cu tolii urmau si fie dezamigili.
insi, in acea clip6, Kathleen avu noroc. Michael se apropia
mergdnd agale, aparent frrl niciun scop, de-a lungul cAmpului.
FireEte c[ vedea copiii qi femeile, astfel incdt se preftcu ci nu oobservi pe Kathleen. in schimb, ii fbcu un semn aproape invizibilsa il urmeze. Kathleen o ftcu discret, dar gtia incotro o ducea.
Ascunzigul lor era micul golf aflat in josul agezdrii, pe cdmpurile
dinspre rlu. Aici, inci mai era trestie pe mal s,i o salcie uriagi iqi ldslramurile si atirne in api. Ele fereau mica plaji de privirile curioase
venite dinspre api, la fel cum trestia le oferea iubililor ascunziq falide uscat. Kathleen Etia cI este un picat si se intdlneasci aici cu
un tAnir - cu atAt mai mult cu unul pe care |ames O'Donnell nu-lagrea, degi el putea rosti cuvinte atit de frumoase. Totugi, ceva in ea
insista si o faci, in ciuda a tot qi a toate. TAnjea s[ aibi gi ea parte
de pulini fericire dupi acea zi lipsiti de bucurii petrecuti in conac
si dupi munca grea de cu sear6, in ultima weme din ce in ce mai
trecventi, de pe pimdntul tatllui ei...Michael gedea cllare pe o creang[ mai joasi a copacului
prietenos atunci cAnd Kathleen igi ficu aparifia. Ochii i se
luminard viz1nd-o. Cu migciri suple, se ridici de pe locul lui aflat
ia inilfime.- Cea mai dulce fatl a Irlandei - gi e numai a mea! strigd
el admirativ, cu vocea molatic[. Trandafirii irlandezi sunt
