+ All Categories
Home > Documents > Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Date post: 11-Feb-2016
Category:
Upload: monica-avanu
View: 260 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
188
Transcript
Page 1: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf
Page 2: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf
Page 3: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

FAMILIA ROMÂNÃREVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

Editori: Consiliul Judeþean Maramureº, Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare ºi Asociaþia Culturalã „Fa milia Românã”

Di rec tor fondator: dr. Constantin MÃLINAª

Di rec tor executiv – re dac tor-ºef: dr. Teodor ARDELEANRe dac tor-ºef ad junct: dr. ªtefan VIªOVANRe dac tor-ºef ad junct: drd. Ioana PETREUª

Secretar de redacþie: Anca GOJARe dac tor responsabil de numãr: Florina VANCIU

COLEGIUL DE REDACÞIE

Hermina Anghelescu (De troit, SUA) 6 Vadim Bacinschi (Odesa, Ucraina) 6 Vasile Barbu(Uzdin, Ser bia) 6 Paºcu Balaci (Oradea) 6 Nicolae Bãciuþ (Tângu-Mureº) 6 GeorgeBerinde (Biserica Albã, Ucraina) 6 Liviu Boar (Târgu-Mureº) 6 Ioan Aurel Bolba(Mangalia) 6 Constantin Buchet (Bucureºti) 6 Ion M. Botoº (Apºa de Jos, Ucraina) 6 IonBuzaºi (Blaj) 6 Sanda Ciorba (Algarve, Portugalia) 6 Eugen Cojocaru (Stuttgart,Germania) 6 Luminiþa Cor nea (Sfântul Gheorghe) 6 Flavia Cosma (To ronto, Can ada) 6Cornel Cotuþiu (Beclean) 6 Mihai Drecin (Oradea) 6 Mircea Farcaº (Baia Mare) 6 NicolaeFelecan (Baia Mare) 6 Ionela Nicoleta Flood (Londra, Marea Britanie) 6 Ilie Frandãº(Reghin) 6 Ilie Gherheº (Baia Mare) 6 Mirel Giurgiu (Khel, Germania) 6 ConstantinGomboº (Timiºoara) 6 Sãluc Horvat (Baia Mare) 6 Ion Huzãu (Slatina, Ucraina) 6 Cãtãlina Iliescu (Alicante, Spania) 6 Lidia Kulikovski (Chiºinãu) 6 Natalia Lazãr (Negreºti Oaº) 6Ioan Lãcãtuºu (Sfântul Gheorghe) 6 Adrian Marchiº (Baia Mare) 6 ªtefan Marinca(Lim er ick, Irlanda) 6 Viorel Micula (Sac ra mento, SUA) 6 Mihai Nae (Viena) 6 Ion Negrei(Chiºinãu) 6 Nina Negru (Chiºinãu) 6 Ion Onuc Nemeº (Sibiu) 6 Mar cel Opriºan (Glas -gow, Scoþia) 6 Mihai Pãtraºcu (Baia Mare) 6 Gheorghe Pârja (Baia Mare) 6 Viorica Pâtea(Salamanca, Spania) 6 Ioan Pintea (Bistriþa) 6 Silvia Pop (Blaj) 6 Mircea Popa(Cluj-Napoca) 6 Mihai Prepeliþã 6 Florian Roatiº (Baia Mare) 6 George Roca (Syd ney,Aus tra lia) 6 Origen Sabãu (Apateu, Ungaria) 6 Ioan Sãlcudean (Biia, Alba) 6 Ioan Seni(Nãsãud) 6 Lu cia Soreanu ªiugariu (Aachen, Germania) 6 Ilie ªandru (Topliþa) 6 Marinªara (Reghin) 6 Vasile ªoimaru (Chiºinãu) 6 Vasile Tãrâþeanu (Cernãuþi) 6 Teresia B.Tãtaru (Augsburg, Germania) 6 Traian Trifu-Cãta (Pe trovasâla, Ser bia) 6 Petre Þurlea(Ploieºti) 6 Ga briel Vasiliu (Cluj-Napoca) 6 Erika Vârºescu (Is rael).

DECEMBRIE 2013 BAIA MARE

Page 4: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Redactori: Laviniu ARDELEAN, Simona DUMUÞA, Simona GABOR,Alina LEMNEAN, Valentina ROTARU, Paula RUS, ªtefan SELEK, Corina ªANDOR-MARTIN, Antoaneta TURDA, Oana UNGUREAN

Tehnoredactare: Firuþa ªOMCUTEAN

PRIETENII ªI SUSÞINÃTORII REVISTEI*

Valeriu Achim, re dac tor-ºef al revistei „Pro Unione”, Baia Mare 6 Ioan Bâtea, procuror magistrat(r), Baia Mare 6 Pamfil Bilþiu, etnolog, Baia Mare 6 Silvia Caba-Ghivireac, scriitoare, Herþa,Ucraina 6 Lu cia Da vis, ziarist, Auckland, Noua Zeelandã 6 Mihai Eisikovici, Baia Mare 6 CorneliuFlorea, re dac tor-ºef al revistei „Jurnal liber”, Can ada 6 Eugenia Guzun, ziarist, Ra dio Bucureºti 6Vasile Ilica, Asociaþia „Pro Basarabia ºi Bucovina”, Oradea 6 Di ana Ionescu, bibliotecar, BaiaMare 6 Vasile Iuga de Sãliºte, preºedintele Societãþii Culturale Pro Ma ramureº „Dragoº-Vodã”,Cluj- Napoca 6 Lidia Elena Kozma, conf. univ. dr., Universitatea de Nord, Baia Mare 6 VasileMalaneþchi, re dac tor-ºef al revistei „Ate lier”, Chiºinãu 6 Ioan Miclãu, re dac tor-ºef al revistei„Iosif Vul can”, Crin gila, Aus tra lia 6 Tiberiu Moraru, preºedintele Asociaþiei „Morãriþa”, Oradea 6Alexandru Nicolici, membru ºi lider al coralei „Armonia”, Baia Mare 6 Ana Olos, prof. univ. dr.,Univer sitatea de Nord, Baia Mare 6 Aurel Pantea, inginer, Baia Mare 6 Liviu Papuc, re dac tor-ºefal publicaþiei „Revista Românã”, Iaºi 8 Mia Pãdurean, scriitoare, Ot tawa 8 Raisa Pãdurean,profesor, Tiraspol 6 Zinaida Pinteac, profesor, Frumuºica Veche, Ucraina 6 Vlad Pohilã, re dac -tor-ºef al revistei „BiblioPolis”, Chiºinãu 6 Silvia Scutaru, profesor, Chiºinãu 6 Viorel Thira, preot,Baia Mare 6 Viorica Ursu, muzeograf, Baia Mare 6 Mugur Voloº, profesor, Baia Mare.

ADRESA REDACÞIEI:

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ „PETRE DULFU”

(Pentru redacþia revistei „Fa milia Românã”)

Bd. Independenþei, 4B, 430123, Baia Mare

MARAMUREª – ROMÂNIA

Tel: +4 0262 275583, Fax: +4 0262 275899

Email: familiaromana@ya hoo.com

Web: www.bibliotecamm.ro

Asociaþia culturalã „Fa milia Românã” – cont pentru donaþii:RO13BRDE250SV30956102500, deschis la BRD

Tipar EUROTIPBaia Mare, str. Dacia 4, tel./fax: 0262-211118, email: eurotipbm@ya hoo.com

ISSN 1454-8607

* Lista este deschisã tuturor celor care doresc sã susþinã ºi sã colaboreze cu Fa milia Românã

Page 5: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu(6/19 nov. 1882 – 31 aug./13 sept. 1913)

Page 6: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu în memoria timpului

„Acum Vlaicu nu mai este. L-a fulgerat visul nostru, al tuturor, în care s-au muiatºi aripile lui: sã treacã munþii, sã dãrâme în conºtiinþa milioanelor stavila care ne desparte!Astfel capãtã ºi moartea lui un înþeles simbolic, o putere magicã, care robeºte sufletele.

Vlaicu e primul sol al unui vis milenar, întâiul soldat cãzut pe-un câmp de bãtaie, cel dintâi sânge vãrsat pentru trecerea Carpaþilor! Ca un post de avangardã al unei oºtiri careaºteaptã ordinul de plecare, el moare prevestind izbânda. Moartea lui zguduie toate fibrelesimþirii româneºti. Toþi îl plâng, toþi aleargã sã-l mai vadã, sã-i arunce o floare pemormânt. Prin inimi trece fiorul cu care se anunþã marile primeniri ale unui neam.Simþim cu toþii mãreþia clipei: avem întâiul mort al unei idei, îi aºteptãm pe ceilalþi…

Moartea asta a rãscumpãrat nemurirea lui Vlaicu. Pasãrea lui nu ºi-a oprit numai oclipã aripile, ea va pluti întotdeauna deasupra sufletelor noastre – o uriaºã pasãre albastrãa credinþei româneºti! Ea aratã drumul pe care se merge înainte. Movila lui Vlaicu eîntâiul popas al unei idei în drumul ei de triumf”.

Octavian Gogapoet; membru al Academiei Române;

fost prim-ministru al Românieiîntre 28 decembrie 1937 ºi 11 februarie 1938

„Am fost consternaþi, am fost zãpãciþi cu desãvârºire, când dat ne-a fost sã citimliterele mari ºi reci, care ne aduceau ºtirea înfiorãtoare. Acum, când trupul neînsufleþit allui Aurel Vlaicu zace frânt pe catafalc în capela Spitalului Militar din Bucureºti, simþimadierea înviorãtoare a unei dulci mângâieri. Simþim suflul istoriei, care ne vesteºteapropierea învingerii de fin i tive, cãci martirul este puterea mântuitoare ºi, prin moarte pemoarte cãlcând – nãdãjduim învierea! Aducemu-ne aminte de vârsta Mântuitorului lumiiîn vremea pãtimirii ºi vedem semnele providenþei în scurtimea vieþii martirului nostrucarele a trebuit sã moarã curat, neprihãnit, neîntinat, îmbrãcat în haina castã a celui maidivin ide al ism, pentru ca pe veci sã rãmânã în sufletele noastre chemarea lui spre înãlþarela lu mina libertãþii. A murit încercând sã treacã în zbor Carpaþii ºi, prin moartea lui, ne-alãsat moºtenire privirea aþintitã spre culmile înalte ale pãdurilor de brazi. În schimbpentru trupul lui Mihai Viteazul ce zace în þãrâna câmpiei de la Turda, am dat ÞãriiRomâneºti trupul lui Aurel Vlaicu. Arma românã ºi geniul român împreunate sunt acumprin vibrarea pãmântului românesc ce trece de la un trup la altul.

Nu mai plângem. Aurel Vlaicu e martirul unei naþiuni ºi martirii nu mor ca sã fieplânºi, ci mor pentru învierea noastrã”.

Vasile Goldiºpedagog, om pol i tic, membru de onoare al Academiei

Române, preºedinte al ASTREI între 1923-1932

„Viaþa mea e numai umbrã ºi vis de când fiului meu iubit cerurile i s-au deschis. Însã Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”.

Dumitru Vlaicutatãl lui Aurel Vlaicu

„Vlaicu a murit cu cea mai glorioasã moarte, ce o poate avea un erou. Noi am avutfericirea de a-l cunoaºte, iar generaþiile viitoare îl vor preamãri, în lu mina, din ce în ce maimare, a mitului.

Oricât de scumpã ne-ar fi fost viaþa lui, noi nu putem închipui o moarte maiglorioasã pentru dânsul, cãci el s-a stins chiar în apogeu.

Oamenii mari n-au privilegiul de a trãi pentru sine, ci pentru obºte. ªi moartea lor

4 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 7: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

pretimpurie, oricât de dureros ne-ar izbi, e un îndemn mai mult pentru cei rãmaºi în urmã, de a se reculege ºi de a aduna fãrâmã cu fãrâmã toatã bogãþia tezaurului nepreþuit, pe careaceºti mãrinimoºi oameni de geniu, au împãrtãºit-o în urma lor, cu amândouã mâinile”.

Al. Ciurapreot, prozator ºi pub li cist român, unul dintre fondatorii

revistei „Luceafãrul” de la Budapesta (1902, iar din 1906 la Sibiu)

„El era unul dintre puþinii bãrbaþi geniali, care strãbat cu puterea sufletului lorspaþiile ºi timpurile, care lumineazã cu lu mina minþii lor negurile prejudiþiilor, care nu seîngrozesc nici de înãlþimea vãzduhurilor, nici de adâncimea mãrilor, ci pãtrund mereuînainte, dezlegând tainele firii, uºurând greutãþile vieþii, înãlþând omenirea, înfrãþind-o ºifãcând-o tot mai vrednicã ºi mai bunã”.

Andrei Bârseanufolclorist român, preºedinte al ASTREI între anii

1911-1922, membru al Academiei Române

„De la glo ria de arme de pe parapetele redutei Griviþa încoace ºi pânã astãzi, nucunosc alt eveniment mai izvorâtor de mândrie ºi mai fortificator de conºtiinþã naþionalã la noi, decât invenþia genialã a lui Aurel Vlaicu ºi zborurile lui minunate. De aceea tot cefacem ºi tot ce vom face întru memoria de veci a acestui erou ºi martir al nostru – este ºi varãmâne numai o pãrticicã nesfârºit de micã din aceea cu ce-i suntem datori”.

Vir gil Oniþiupub li cist ºi scriitor,

membru co re spon dent al Academiei Române

„Mintea lui genialã, ocupatã cu utilizãrile mecanicii, atenþia lui robitã problemelorstaticii nu puteau sã nu bage în seamã manifestãrile frenetice ale fraþilor, veniþi sã-lpreamãreascã pe ºoimul Ardealului. Îl stãpânea planul de a-l face pe neputinciosul omstãpân peste puterile firii… Prin modestia sa, genialul Vlaicu s-a dovedit într-adevãrmare. Înãlþat în sfere, pentru noi necunoscute ºi poate nici visate, la priveliºtea orizontului pierdut în zare, el nu a putut fi mândru de valea noastrã strâmtã, inclusã în munteleneºtiinþei. Sã nu se laude cel înþelept întru înþelepciunea sa, ci întru aceasta sã se laude celce se laudã, ca sã cunoascã ºi sã ºtie pe Domnul, ca înaintând în ºtiinþã sã poatã întrezãrilungul drum de parcurs, azi abia la început, întocmai ca ºi genialul Aurel Vlaicu”.

Dr. Vasile Suciupreot, vicepreºedintele ASTREI, Blaj; a fost ales

mitropolit greco-catolic în anul 1918.

„Dacã uneori vulturul care s-a înãlþat în slava cerului, deasupra norilor ºi maipresus de piscurile munþilor celor mai înalþi, cade la pãmânt lovit de trãsnetele zeilorgeloºi…, el nu e mai puþin vrednic de admirat. Un astfel de vultur a fost Vlaicu. De aceeaamintirea lui meritã sã fie pãstratã nu numai între aceia care l-au cunoscut, ci ºi înmijlocul generaþiilor viitoare”.

Andrei Bârseanu

„Aurel Vlaicu a produs dovada strãlucitoare cã zadarnice sunt pãgânele încercãri deîncãtuºare a sufletului românesc, cãci distinsele calitãþi ale acestui suflet rup lanþurile ºitopesc gheaþa de care este acoperit, cerând cu forþã irezistibilã dreptul sãu la libertate.Aurel Vlaicu a fost eroul nostru naþional, alãturi de Mihai Viteazul, alãturi de AvramIancu. Aurel Vlaicu ne-a înãlþat moralul, ne-a întãrit conºtiinþa naþionalã, cu magicãputere a fortificat credinþa noastrã în izbânda dreptului nostru la libertate naþionalã”.

Vasile Goldiº

„Erou prin tenacitatea cu care a ºtiut învinge toate piedicile, ridicându-se dinBinþinþii tuturor asupririlor, strãbãtând prin indiferentismul Bucureºtilor ciocoiþi, spre aînvinge la Aspern pe trimiºii Apusului luminat; un simbol prin cutezanþa visurilor sale ºi

DECEMBRIE 2013 5

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 8: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

un exemplu pentru cã a înþeles cã, spre a putea ajunge un ideal, trebuie sã te jertfeºti cudragã inimã”.

Sextil Puºcariufilolog ºi lingvist, istoric literar, pedagog, cronicarmuzical ºi teatral, pub li cist ºi ac a de mi cian român

„Dacã þãrãnimea noastrã ar fi rãmas rece faþã de mãiastra pasãre a lui Aurel Vlaicu,oricine ne-ar fi putut spune: Ce vã mândriþi cu Vlaicu? Vlaicu nu e român. S-a nãscutîntâmplãtor din neamul vostru. Dar priceperea, însufleþirea ºi mândria cu care a fostprimit de þãranii noºtri, au arãtat consângenitatea sufleteascã dintre el ºi poporul nostru,au arãtat cã Vlaicu a putut sã se nascã dintre noi! ªi tot din motivele acestea credem cã nus-ar fi putut naºte din sânul poporului sãsesc sau unguresc, de pildã”.

Ion Agârbiceanuscriitor, membru al Academiei Române

„Vlaicu a fost un simbol al avânturilor noastre intelectule. El, prin cãderea lui, aridicat zbuciumãrile noastre pentru atingerea culmilor de luminã. Un fecior de þãranîndrãzneþ ne-a pus dintr-o datã alãturi de popoarele culte, ce încearcã sã stãpâneascãvãzduhul... Vlaicu a fost un simbol al avânturilor noastre intelectuale”.

Octavian C. Tãslãuanscriitor ºi om pol i tic; fost ministru al Industriei ºi

Comerþului (13 martie-16 noiembrie 1920)ºi apoi ministru al Lucrãrilor Publice

(16 noiembrie 1920-1 ianuarie 1921) în guverneleconduse de Alexandru Averescu

„Vlaicu a fost pentru mine un interesant doc u ment din punct de vedere ped a gogic.Ca elev ºi ca stu dent, el nu era dintre cei mai silitori. Certificatele lui erau împestriþate cunotele cele mai variate. Lucrãrile lui scripturistice erau mediare ºi submediare, iar rãs -punsurile lui erau, la cele mai multe materii, abia mulþumitoare. În schimb, câtã siguranþãcând se apuca sã facã ceva! Geniul lui scãpãra de nerãbdare ºi pe ce punea mâna, în adevãrse ºi cunoºtea.

Cât de mult se înºalã aceia care judecã valoarea unui copil sau a unui elev numaidupã rãspunsurile pe care le învaþã din carte ºi numai dupã certificatele lui! ªi ce greºitã eºcoala aceea, care crede cã-ºi face întreaga datorie faþã de copii, îndopându-i numai cucunoºtinþe teoretice, pentru care e suficientã ºi memoria singurã, ºi clasificându-i numaidupã ceea ce pot exprima prin cuvintele din carte, care sunt ale cãrþii, nu ale lor ºi carerãmân ale cãrþii dupã ce elevii ºi-au obþinut nota pe care o aºteptau. Dar sufletul nu semanifestã în afarã numai prin cuvinte, el se manifestã mai sigur prin fapte.

Câte individualitãþi pro duc tive nu omoarã ºcoala de azi, care îi judecã pe copii numai dupã lecþiile recitate ºi-i îndrumã numai spre vorbe.

Vlaicu a avut norocul sã scape teafãr de ºcoalã, cu ce l-a înzestrat Dumnezeu, ºi, maitârziu, în viaþã, sã-ºi desãvârºeascã aceste daruri mari, pe calea pe care-l mâna genialitatealui”.

Onisifor Ghibuprofesor român de pedagogie, membru co re spon dent

al Academiei Române, pol i ti cian, luptãtor pentrudrepturile ºi unitatea poporului român, unul dintre

artizanii Marii Uniri de la 1918

„Visul cel mai frumos îl plãtim cel mai scump… Avea ºi el un vis, care nu-l pãrãsea niciodatã. De câte ori ieºeam la plimbare afarã din Sibiu, cum se iveau în zare creºtetelemunþilor, Vlaicu pãrea schimbat. Vorbea mai puþin, îºi curma glumele ºi rãrea pasul. Eradistrat. Îl lua în stãpânire un calm necunoscut ºi fruntea, seninã de obicei, i se învãluiaîntr-o umbrã de seriozitate. Deodatã îl vedeam strângând buzele, clipind din gene ºiprivind departe. Se oprea brusc ºi mã prindea de braþ: Pe acolo — vezi, s-ar putea treceCarpaþii… Mã tot gândesc, care ar fi mai bunã: Valea Oltului, Valea Prahovei? Tu cezici?... Rãmânea locului câte un ceas, douã ºi vorbea. Vorbea de visul lui… Se înviora ca de

6 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 9: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

un fior în tot trupul, când încheia vorba cu un gest de biruitor: Ce are sã fie atunci, când oizbura eu peste Carpaþi…”

Octavian Goga

„Un Fãt-Frumos al poporului nostru, în zbuciumul lui dupã glo ria tuturora, cadeucis de o clipã vrãjmaºã. ªoimul de la Binþinþi s-a prãbuºit la o margine de drum, cu aripileþãndurite. O casã de oameni dintr-un sat românesc s-a întunecat pentru totdeauna. ªi unneam a rãmas uluit, cutremurat. Pe cine sã mai aºtepte o fetiþã din satul de la Mureº, sã vievreodatã peste ºurã, în zbor lin ºi sã-i aducã bunãtãþi mãrunte? ªi cine sã mai urce pe cãilevãzduhului, ducând spre ceruri durerea ºi nãdejdea unui neam nenorocit?

În satele noastre româneºti, când se întâmplã de moare vreun flãcãu, atuncifecioarele îºi despletesc pletele, lãsând sã le cadã în râuri duioase pe umeri ºi pe spate, îºicernesc portul ºi aºa jelesc, toate deopotrivã, pe rãposatul. ªi se duc la groapã în ºir frumos,alãturi de mamã ºi de surori. ªi sânii le saltã în durere sincerã.

Acum, în satul de la poalele Carpaþilor, s-a stins cel mai ales flãcãu al neamuluiromânesc, Fãt-Frumosul mândrului Ardeal. A rãposat Vlaicu, junele binþinþan, cel cusprâncene îmbinate ºi inimã neînfricatã. Nu vã vine sã vã despletiþi ºi voi candidele cosiþe,dragi fetiþe din toatã þara Ardealului?”

Leniþa NegreaStudentã la Litere

„Pare un par a dox ciudat, dar e aºa. Aurel Vlaicu, care ºi-a nemurit numele cu oinvenþie de domeniul celei mai înaintate probleme a culturii moderne, a fost ºi a rãmaspânã în ceasul din urmã, o întrupare tipicã a þãranului român. A þãranului ardelean! Preaera dintr-o bucatã, prea se încercuise în gândurile lui, prea de aproape îi era înrudirea cuspiritul inventiv al poporului nostru, ca sã se poatã desface de moºtenirea de-acasã. El aumblat la ºcoalã, a trecut, a fãcut studii politehnice în Germania, a învãþat ungureºte ºinemþeºte, a ascultat concerte ºi teatru, dar cultura strãinã n-a fost în stare sã-i spulbereîndemnurile lumii patriarhale, de care nu s-a dezlipit niciodatã”.

Octavian Goga

„Au prins a se tângui clopotele de la biserici, pe toatã întinderea locuitã de români, ºirugãciuni duioase ºi fum de tãmâie se înalþã în slava cerului, pentru odihna sufleteascã aviteazului dispãrut.

Aºa s-a zãmislit, pe vremuri, cultul eroilor, adunând în prejma mormintelor tot maimulþi închinãtori, ce se simþeau tot mai strâns legaþi prin amintirea celui dispãrut – pânãce cultul lua proporþii ºi eroul se schimba în semizeu.

ªi aºa ne-ai adunat ºi tu, Vlaicule, într-un singur mãnunchi în jurul gropii tale,fãcându-ne sã ne îmbrãþiºãm cu toþii, în vederea marelui ideal, ce te-a cãlãuzit în clipaglorioasã a martiriului tãu… Slavã þie!”

Alexandru Ciura

„Atât de simplu, atât de liniºtit ºi cu atâta siguranþã îmi înfãþiºa acest om cea maiavansatã problemã a zilelor noastre, încât mã uimea. Mi-am dat seama degrabã cã nu-mivorbeºte un suflet vul gar. Vedeam cã n-am nimerit un individ dornic de cãpãtuialã, careîmbatã lumea ºi umblã dupã câteva sute de coroane, nici un tresãrit pornit sã batã câmpiidupã cai verzi… Puteai înþelege, cã de la temeiul acestei liniºti, e conºtiinþa omului curatîn socotelile lui, cã dupã aceºti ochi neodihniþi ºi cercetãtori, se zbuciumã o inteligenþã vie,care lucreazã cu cumpãt ºi rãcealã”.

Octavian Goga

„Într-o vreme când nici germanii, nici austriecii, nici ungurii, nici ruºii nu aveauîncã un aeroplan naþional, Vlaicu nãscoceºte o maºinã proprie, întemeiatã pe principiiingenioase; îºi stãpâneºte maºina în zboruri îndrãzneþe; câºtigã admiraþia lumii întregi ºipremii însemnate la concursul aviatic de la Aspern; rãscoleºte sufletele ardelenilor printriumfalele lui zboruri de dincolo”.

Revista Flacãra, 14 septembrie 1913

DECEMBRIE 2013 7

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 10: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„Îl vor fi acoperit, neapãrat, multe umiliri; va fi alergat nãucit din prag de uºã, în altprag de uºã – dar, oricum i s-ar fi întâmplat, sufletul lui plin de energie ºi minteascânteietoare de foc sacru a acestui fiu de þãrani din Ardeal ºi-a vãzut într-o zi visul cuochii. E de neînchipuit lupta pe care el trebuia s-o ducã, dar cât de frumoasã i-a fost izbânda atunci când, el, fãrã cunoscuþi ºi fãrã protecþii în aceºti bizantiniceºti Bucureºti aioficialitãþilor, a silit un guvern sã-l asculte, pe un ministru de Rãzboi sã-i punã ladispoziþie Arsenalul ºi ºi-a încoronat op era smulgând zgârceniei bugetare puþinele mii delei de care avea nevoie”.

Alexandru Macedonski poet, prozator, dramaturg ºi pub li cist

„ªi trebuie sã se ºtie cã Vlaicu n-a fãcut ºcoalã de piloþi, nu s-a suit pânã acumîntr-un aeroplan, nici n-a stricat mai multe maºini, ci a zburat cu primul aparat.Mulþumitã lui, þara noastrã a intrat ºi ea în rândul þãrilor, care au fãcut nobile sforþãripentru a pune înãlþimile albastre la dispoziþia omului…”

D. D. Pãtrãºcanuom de litere, profesor de istorie,

deputat în Parlamentul României din partea PartiduluiCon ser va tor, la începutul secolului al XX-lea

„Ce român adevãrat acest Vlaicu! Român adevãrat în bunãtatea lui, în seninãtateatemperamentului, în felul deschis ºi sincer în raportul cu oamenii, în modestia tipicãpentru poporul nostru, care îl face sã considere creaþiunea sa ca o simplã împlinire a uneidatorii oarecare, – câþi sunt cei ce, fãrã sã fi prestat a suta parte din ce a produs dânsul,nu-ºi mai gãsesc loc destul de potrivit între muritori! – în grija de a fi ireproºabil ºi de a nucãdea nimãnui sarcinã... Monoplanul Vlaicu e cel mai per fect între cele expuse la Viena,aceasta este impresia ºi convingerea tuturor vizitatorilor dezinteresaþi”.

C. Nedelcuprofesor la Liceul „Gheorghe Lazãr” din Bucureºti,

întemeietorul asociaþiei „Cercetaºii”,în perioada Primului Rãzboi Mondial; devineparlamentar în urma alegerilor din anul 1919

„Cu firea lui particularã, nu mulþi l-au înþeles. Lumea îl admira, puþinii lui prieteniîl admirau cu multã dragoste, dar judecata tranºatã a spiritelor me di o cre nu l-a pãtrunsniciodatã. Vedeau în el doar abilitatea obiºnuitã azi a omului-pasãre, un pi lot ca atâþi alþii.Puterea de creaþiune, prinsã în libelula lui mãiastrã, n-o puteau aprecia. Îl judecau repedepe urma unui gest sau a unei vorbe strãine, poate, de rostul lui. Îi socoteau naturaleþeadrept mãrginire, dragostea de adevãr drept insolenþã. ªi-apoi mai avea o mulþime de pãcatefigura lui de ardelean greoi; nu ºtia franþuzeºte, nu cunoºtea culisele politice, nu aveaaventuri galante… S-au gãsit mulþi, deci, care l-au amãrât, i-au pus piedici, în loc sã-i deaajutor, l-au purtat cu vorbe pânã i-au deºteptat toatã bãnuiala lui þãrãneascã.

Cu deosebire din lumea subþire a ciocoilor îi veneau cele mai multe tulburãri. Îldespãrþea de ei parcã o pornire inconºtientã de urã strãmoºeascã”.

Octavian Goga

„Un copil venit de departe, sfios cu oamenii, îndrãzneþ peste mãsurã în ale lui, avenit aici ºi, în mijlocul neîncrederii gen er ale, s-a apucat de lucru. Cu mâinile de la cãmaºãrãsfrânte, a cioplit, s-a chinuit, s-a târât prin þãrânã, ca sã ne ridice apoi la înãlþimilesenine, înãlþându-ne ºi pe noi cu dânsul în faþa lumii. ªi de acolo, de sus, i-a iertat pe toþicare i-au fãcut pe pãmânt atâtea mizerii ºi l-au jignit pânã în adâncul sufletului. I-a iertat!

În þãrâna de la Ar se nal, în care a muncit Vlaicu, sunt lacrimi. Voi, cei ce n-aþi crezutîntr-însul, voi, cei iertaþi azi de el, uitaþi-vã în þãrâna aceea ºi tãceþi. Vlaicu e sus, eînvingãtorul, e stãpânul! Sã ne bucurãm cu toþii. Vlaicu e al nostru!”

Zaharia Bârsanscriitor ºi ac tor; di rec tor al Teatrului Naþional

din Cluj între anii 1919-1936

8 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 11: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„Încet, fãrã sã se pripeascã, tãcând ºi fãcând, a lucrat el singur la aeroplanul sãu,deosebit mai în totul de cele aflãtoare astãzi. Pe prietenii, neliniºtiþi, îi îndeamnã, potolit, sã aibã rãbdare. Cu aceeaºi încredere învaþã singur sã-ºi piloteze maºina. ªi, când, maideunãzi, din pricina vântului, nu poate zbura, iar unii dintre cei veniþi sã se desfãteze,aruncã vorba de farsor, Vlaicu o aude ºi tace, iar a doua zi, când ºi cei mai apropiaþi de el seclatinã în credinþa lor, Vlaicu vine liniºtit, vesel, fãgãduindu-le cã, în curând, o sã zboaremai departe.

ªi ºi-a þinut cuvântul. L-am vãzut cu toþii, urcându-se în maºina lui, ridicându-seºi, îmbãtat de spaþiu, luându-ºi pentru prima oarã zborul întins, lunecând sub cerul ru -men, pânã ce aproape l-am pierdut din vedere. Þinându-ne rãsuflarea, cu lacrimile în ochi,aºa l-am urmãrit. ªi când s-a lãsat jos, am alergat la el. Râzând, liniºtit ca totdeauna, ne-astrâns mâna.

ªi-n seara aceea, istoricã pentru noi, în care s-a încununat izbânda, izbândã care înoriºicare altã parte a Europei l-ar fi fãcut celebru, Vlaicu s-a bucurat numai de strãlucireaunui rar apus de soare, ale cãrui raze l-au încins, sub cer, ca într-o apoteozã”.

Emil Gârleanuscriitor, regizor ºi jurnalist

„Fire de art ist, Aurel Vlaicu a fost un tem per a ment pasional. Tot ce fãcea, pornea din convingerea ºi devotamentul unui suflet cu albia adâncã. Munca lui era determinatã de onecesitate organicã ºi n-avea nicio legãturã cu micile trebuinþe ale vieþii de toate zilele.

Niciodatã nu s-a gândit la o slujbã, la o leafã. Nu cunoºtea nici banul, nici mijloaceleunui trai bun. Mergea înainte stãpânit de nevrozã, cu mintea chinuitã de neastâmpãrulcreaþiunii. Impulsurile lui veneau din adâncimi mari, de dincolo de limitele raþiunii.Veºnic frãmântat de un gând nou, nu cunoºtea odihna. Deprins în timpul din urmã cucãlãtoriile aeriene, îl chema tot mai des dorul sã se avânte în spaþiu. Îi trebuia lãrgime deorizont, vitezã vertiginoasã, distanþã. Când n-avea aeroplanul, se urca în automobil ºi seîmbãta de ritmul roþilor sprintene. În zadar îi spuneau doctorii sã se lase de pilotaj, sã facã o curã la Cãciulata ºi sã se pãzeascã cu defectul lui de inimã… Nu-i bãga în seamã… Odatãcãzuse bolnav de rinichi ºi zãcea de vreo douã luni ºi jumãtate. Palid, slab, cu buzele arse de friguri, sta între perini. Cu capul întors spre fereastrã, cãuta din ochi un petec de ceralabastru: — Ce moarte stupidã ar fi sã mor în pat!...”.

Octavian Goga

„Moartea lui m-a zguduit adânc, cãci ea însemna o pierdere ireparabilã pentruavântul nostru ºtiinþific.

Am cea mai deplinã convingere cã el nu s-a prãbuºit în urma vreunui de fect alaeroplanului sãu, care era de o stabilitate extraordinarã, ci a intervenit o indispoziþiemomentanã, un acces de inimã, probabil, ºi atunci maºina minunatã a cãzut în pãmânt,cãci cârmaciul ei ge nial nu mai putea þine cârma în mânã!”

Ioan F. NegruþInginer

„E pentru noi, românii, o fericire nespus de mare, aceastã izbândã a ingineruluiVlaicu. Aparatul sãu, care se prezintã în condiþiile cele mai bune, ºi care va câºtiga, fãrãîndoialã, recordul mondial de iuþealã ºi distanþã, va fi un eveniment care va îndreptaprivirile asupra românilor. Nãdãjduim, cu tot dreptul, cã harnicul inventator îºi va gãsiaderenþii, care îl vor ajuta la terminarea completã a invenþiei sale, care va însemna unpunct de strãlucire în istoria noastrã culturalã. Dupã cât aflãm, dl. Vlaicu ºi-a fãcut toatepregãtirile pentru ca în zilele urmãtoare sã poatã trece în România. Îi dorim izbândãstrãlucitã”.

Din revista „Tri buna”, anul XIII, nr. 4,26 au gust /8 septembrie 1909

„Din toate acestea se vede cã dl. Vlaicu are meritul de a fi realizat un aparat, careîntruneºte într-un grad înalt avantajele obþinute de alþi aviatori, pe lângã unele care suntspeciale numai aparatului d-sale. Într-o ºtiinþã cu totul nouã, care încã nu a ieºit din faza

DECEMBRIE 2013 9

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 12: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

încercãrilor ºi în care fiecare încercare implicã pericol pentru viaþa experimentatorului, ºimai ales lipsa de mijloace con tra cãreia a avut sã lupte dl. Vlaicu, este un merit mare sã fiajuns d-sa a realiza un aparat, care ºi-a fãcut probele în mod aºa de strãlucit, faþã de altemodele, în ocazii hotãrâtoare, cum a fost în timpul manevrelor noastre din anii trecuþi.

De aceea, dacã pânã acum dl. Vlaicu nu a avut încã norocul sã ocupe în þara sa celpuþin un loc egal cu acela ce se acordã inventatorilor strãini, este, cred, o datorie pentruAcademie sã îndrepteze ea, mãcar în parte, aceastã nedreptate, acordând d-lui Vlaicupremiul «Lazãr» pentru 1912”.

Spiru Haretmatematician, sociolog, om pol i tic membru al

Academiei Române, ministru al Cultelor ºi InstrucþiuniiPublice (1897-1899; 1901-1904);

întemeietorul învãþãmântului românesc mod ern

„Alãturi de luptãtorii-eroi ai neamurilor culte, s-a încumetat sã se mãsoare ºi Vlaicu al nostru. ªi a biruit! Dacã n-ar fi fost odrasla unui neam sãrac ºi dacã n-ar fi fost silit sãlupte atât de mult cu greutãþile începutului, izbutea, desigur, sã iasã la suprafaþã înainteatuturor Blerioþilor.

Geniul lui încãtuºat cu atâtea obezi, a rupt, totuºi, cãtuºele, avântându-se în zãrilecelui mai deplin triumf.

La începutul lui au gust 1911, când a venit pentru întâia oarã la Blaj, cu gândul sãzboare la sãrbãtorile jubiliare ale Asociaþiunii, îl cunoºteam ºi ne-am bucurat din totsufletul, vãzându-l între noi.

Drumul lui a fost un adevãrat drum triumfal, începând cu zborul de pe CâmpulLibertãþii din Blaj ºi celelalte cen tre româneºti, pânã la zborul minunat de la Aspern, cândlumea cultã a luat act, cu admiraþie, de invenþia genialã a acestui fiu al Ardealului.

Lu mina geniului sãu cre ator a împrãºtiat, cu prisosinþã, puzderii de raze, asupraîntregului neam românesc.

El va rãmâne o pildã pentru noi ºi pentru generaþiile viitoare, spunându-ne, dinînãlþimea în care a tronat: – „Nu disperaþi niciodatã de soarta voastrã ºi a neamului! Iatã,din cel mai necunoscut sat al Ardealului, încã se mai poate ridica – chiar din opincã – unbiruitor al cãrui nume va strãluci de-a pururi în analele civilizaþiei umane! Munciþi ºi voi,cum am muncit eu; nu vã pierdeþi rãbdarea, cãci drumul spre luminã e aºa de lung ºi viaþanoastrã pãmânteanã aºa de scurtã!”

Albumul Vlaicu, Tipografia „Libertatea, Orãºtie, 1920, p. 256-257

„Inginerul Aurel Vlaicu a fost cel dintâi dintre românii de pretutindeni, care,preocupat de marea problemã a cuceririi vãzduhului, prin genialitatea sa a contribuit laapropierea acestei probleme, inventând un aparat deosebitor, în unele pãrþi esenþiale aleconstrucþiei, de toate celelalte aparate de pânã acum. Cu acest aparat monoplan, inginerulVlaicu a participat la marele con curs de aviaþiune, ce a avut loc în luna iunie anul 1912 laViena, pe câmpul de la Aspern.

Aeroplanul inginerului român s-a dovedit su pe rior ºi Aurel Vlaicu a luat mai multedintre premiile puse la con curs, pentru anumite prestaþiuni aviatice.

În succesul lui Aurel Vlaicu naþiunea românã din Ungaria ºi din Ardeal a vãzut ceamai convingãtoare justificare a capacitãþii sale de a lua parte la munca civilizatoricã aomenirii ºi astfel a îndreptãþirii sale la consideraþia neamurilor civilizate ale lumii”.

Vasile Goldiº

„Vlaicu se temea nu de fragilitatea maºinii sale, în care avea o credinþã oarbã,întãritã prin atâtea zboruri ce le bre, ci se temea de propria lui îndrãznealã, care veºnic îlmâna spre culme, spre adâncimile cerului.

ªi tocmai aceastã teamã pe care o mãrturisea nu cu gândul speculativ, ca zborul luisã parã o înfãptuire cu atât mai mare, ci o mãrturisea, pentru cã aºa era el: sincer ºineprefãcut, – chiar aceastã teamã constituie cel mai mare titlu de glorie al lui. Se temea ºitotuºi zbura; simþea, ºtia cã are sã se aducã jertfã pe sine însuºi ºi totuºi nu urma pilda

10 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 13: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

celorlalþi constructori, care, dupã câteva zboruri prin care impuneau maºina lor, seretrãgeau în fruntea unei fabrici, lãsând pe seama altora «sportul de a-ºi frânge gâtul».

El vedea moartea care-l pândea, care se apropia de el cu fiecare zbor ºi-l atinsese înrepeþite rânduri cu aripile ei nevãzute. O vedea, o simþea apropiindu-se, avea putinþa sã oînconjoare, sã o lase în vizuina ei albastrã, sã pândeascã dupã alþi muritori, – ºi totuºi acãutat-o parcã. ªi a gãsit-o ºi l-a gãsit”.

Ion Grecuîn „Luceafãrul”, nr. 18-19, 1919

„Scumpul meu Vlaicu, Se cuvine sã cinstim înainte de toate virtuþile tale ostãºeºti, despre care ai dat dovadã

strãlucitã în timpul campaniei (în Bul garia), când, prin recunoaºterile ce ai fãcut cuaeroplanul tãu ingenios, ai adus armatei nepreþuite servicii.

Din ordinul M. Sale Regelui României, vin sã-þi depun pe piept «Virtutea Mili -tarã». Acesta este ordinul care se dã numai bãrbaþilor înzestraþi cu cele mai înalte calitãþi,care sunt cei mai mari fii ai Þãrii româneºti.

În numele armatei, care te plânge, îþi aduc ultimul nostru salut, iar pãrinþii tãi sã nupiardã curajul, ci sã fie fericiþi ºi mândri cã au avut un fiu ca tine.

Dea Domnul Dumnezeu ca pãmântul ce va îngropa þãrâna ta sã rodeascã ºi alþi fii deseama ta, pentru mândria noastrã.

Dormi în pace”!Constantin Herjeu

gen eral, om pol i tic, membru co re spon dent alAcademiei Române, ministru de Rãzboi (1912-1913)

„Vlaicu, deºi s-a depãrtat din fragedã copilãrie de satul ºi din sânul poporului sãu,cercetând atâtea ºcoli, trãind atâta timp în strãinãtate, ºi-a pãstrat neºtirbitã dragosteapentru poporul sãu, ºi-a pãstrat in tact caracterul sãu de þãran poleit armonic de culturacâºtigatã în Apus. Vlaicu, contrar multor tineri români, a rezistat ca o stâncã de granitspoielilor civilizaþiei, de care se molipsesc atât de lesne mulþi tineri ai noºtri… Vlaicu estecu adevãrat un ideal demn de urmat pentru tinerii noºtri, atât ca zel ºi strãduinþãneobositã, cât ºi ca credinþã ºi alipire neclintitã faþã de poporul sãu, faþã de geniul acela dincare a rãsãrit, dar de care nu s-a îndepãrtat nicio clipã pânã la sfârºitul vieþii sale”.

Romulus Bocaavocat, doc tor în drept,

fost deputat în Parlamentul României

„ªoimul nostru ardelenesc a lunecat din slava cerului ºi s-a sfãrâmat de acestpãmânt aspru, care-ºi rãzbunã astfel pe acela ce tindea sã se desfacã din robia lui cea grea.Vlaicu a murit. Cu aripile ultimului sãu zbor i s-a frânt ºi viaþa: voinþa cea nebiruitã s-apierdut. ªi în adevãr nebiruitã a fost aceastã voinþã. Fecior de þãran fãrã carte, fãrã avere,fãrã sprijin, dintr-un neam cãruia guvernul sãu îi vede numai pãcatele, el s-a trezit într-obunã zi cu gândul cã e frumos sã zboare cineva, cã el poate zbura, cã trebuie sã zboare – ºi cã pentru aceasta e fãcut pe lume. A trecut, ajutat de câþiva prieteni, toate piedicile neîn -þelegerii ºi neprieteniei ºi, la capãtul atâtor încercãri zadarnice, atâtor silinþe înfrânte, els-a pomenit, în sfârºit acolo sus în cer. Zburând. De atunci n-a mai voit alta: n-a cãutat unrost în viaþã, o funcþie, o ocupaþie, un acoperãmânt, o vatrã de familie, o iubire, nimic…Îiajungea doar cã al lui era cerul, cerul întreg”.

Nicolae Iorgasa vant, membru al Academiei Române,

prim-ministru al României (19 aprilie 1931-6 iunie 1932)

„Vlaicu n-a avut aspiraþii personale. El a avut numai ideal ºi credinþã în acest ideal.ªi el mai ºtia cã orice ideal cere jertfe; ºtia cã înfãptuirea idealului se face numai trecândpeste morþi ºi rãniþi, – ºi a voit sã fie cel dintâi mort, mortul nouã cel mai drag, cel mai

DECEMBRIE 2013 11

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 14: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

scump. Martir al credinþei sale în izbânda idealului, s-a adus pe sine jertfã ca sã trezeascãîn cei mulþi ºi mãrunþi aceeaºi puternicã credinþã, româneascã, a cãrei înfãptuire voia s-osimbolizeze trecând munþii ce despart douã þãri de aceeaºi origine”.

Ion Grecuîn „Luceafãrul”, nr. 18-19, 1919

„ªi când l-au vãzut acolo, tãind undele vãzduhului luminos, înfrângând împo -trivirile vântului, întrecând negurile, neamul lui întreg, toþi acei iobagi de ieri, setoºi delibertate, de luminã, de neatârnare, i s-au închinat nu numai ca unui fiu iubit, mai isteþ ºimai viteaz decât ceilalþi, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Când în vâjâitul lor nerãb -dãtor, porneau aripile, când pasãrea de oþel se cumpãnea sus singurã deasupra pã -mântului, când se frãmânta cu puterile cereºti ºi le rãpunea planând liniºtit vul tureºte, lise pãrea cã zãresc în viitor altã minune: urmaºii lor, seminþia lor desfãcându-se de substãpânirea vechilor puteri, înfruntând vrãjmãºiile din urmã, zburând tot mai sus pestedânsele ºi odihnindu-se în lu mina apoteozei victorioase. ªi de aceea la nimeni nu s-a uitatnaþia cu ochi mai bucuroºi, scãldaþi în lacrimi ºi totuºi plini de raze, decât la dânsul”.

Nicolae Iorga

„Perfecþiunea ambelor evoluþii aeriene n-a scãpat atenþiei ziarelor din Viena. «DieZeit» (Timpul) scria cu simpatie cã «inginerul român Vlaicu a fãcut senzaþie cu aparatulsãu, care e un monoplan cu douã elici, cu un mo tor cu ºapte cilindri, gingaº în construcþie,fiind cel mai uºor dintre toate aparatele care vor participa la con curs, cântãrind doar 210kilograme. Pilotul care e în acelaºi timp inventatorul ºi constructorul aparatului sãu, afãcut douã zboruri minunate. Vlaicu se va prezenta cu deosebire la proba pentru cercurirestrânse ºi virajuri înguste ºi are, dupã opinia specialiºtilor, cele mai favorabile ºanse de aînvinge». Un alt ziar vienez, „Reichpost” („Poºta imperialã”) consemna originalitateaaero planului românesc astfel: «Monoplanul Vlaicu este foarte aparte. Construcþiaîntreagã e purtatã de o þeavã de aluminiu (în realitate tubul era compus din trei segmente,n.n.) lungã de aproape 10 metri; la aceasta sunt aplicate, de-o parte ºi de alta aripele, ca olibelulã, cu deosebire cã lipsesc (aripele n.n.) cele posterioare... toate pãrþile grele suntdedesupt, fapt ce mãreºte stabilitatea»”.

Liviu Mãrghitanautorul volumului Inginerul avi a tor AUREL VLAICU.Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1980

„În sfârºit a avut succes aceastã bravurã, în mijlocul aplauzelor, publicului, fran -cezul Molla, românul Vlaicu, care a rezolvat tema admirabil, ºi celebrul Garros, care s-aoprit cel mai aproape de centru, obþinând premiul întâi. Tânãrul ºi extraordinar detalentatul român Vlaicu, care nu e numai un pi lot strãlucit, ci ºi un con struc tor ge nialcare zboarã cu aparatul construit de el, s-a îndepãrtat cu câþiva centimetri mai mult decâtGarros”.

Neue Freie Presse, ziar vienez

„Românul din Transilvania, Aurel Vlaicu, este unicul care s-a prezentat cu un tipde aeroplan neobiºnuit, care de mult e dorit ºi prevãzut cã o sã aparã, aparatul cu punctulde gravitaþie amplasat în partea inferioarã. Principiul acesta are sã fie adevãrata dezlegarea problemei zborului fãrã primejdii, cu siguranþã absolutã... Stabilitatea automatã, cãutatã pânã acum pe cãi atât de com pli cate, pare sã fie realizatã în felul cel mai simplu lamonoplanul Vlaicu. Prin construcþii noi sistemul se va perfecþiona necontenit. Avemsperanþa cã tânãrul inginer român Aurel Vlaicu ne va oferi încã probe hotãrâtoare”.

Die Zeit

„Simbolic, prin zborurile sale întreprinse în capitala României, pe Câmpia Libertãþii din Blaj, deasupra Pieþei Unirii din Iaºi, ºi acum la Alba Iulia, duse pe aripile aeroplanuluigândul scump tuturor românilor, definitivarea statului unitar ºi in de pend ent. Îi mairãmãsese o singurã trãsãturã de unire ce-ºi aºtepta împlinirea, zborul peste Carpaþi!”

Liviu Mãrghitan

12 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 15: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„Cine a avut norocul de a asista la un zbor de-ale lui Vlaicu de bunã seamã s-a întorsacasã cu gândul, cã poporul acela, din care au ieºit oameni ca Vlaicu va da lumii ge nii ºi pealte terene (în alte domenii, n.n.) ºi un astfel de popor va fi menit a juca rol în lume, dacã azi nu, în viitor da!”.

Foaia Poporului din 19 au gust/1 septembrie 1912

„Era unul din puþinii bãrbaþi geniali, care strãbat cu puterea sufletului lor spaþiile ºitimpurile, care lumineazã cu lu mina minþii lor negurile prejudecãþilor, care nu se îngro -zesc nici de înãlþimile vãzduhurilor, nici de adâncimea mãrilor, ci pãtrund mereu înainte,dezlegând tainele firii, uºurând greutãþile vieþii, înãlþând omenirea, înfrãþind-o ºi fãcând-o tot mai vrednicã ºi mai bunã... De aceea amintirea lui meritã sã fie pãstratã nu numai întreaceia care l-au cunoscut, ci ºi în mijlocul generaþiilor viitoare”.

Andrei Bârseanu

„Nu numai pilda succesului sau dramatismul vieþii, nu numai ascensiunea apo -dicticã a geniului ne-au preocupat în evocarea personalitãþii lui Aurel Vlaicu, ci ºimodestul ºi înaltul sãu pa tri o tism, valoarea unui simbol pentru aspiraþiile unui neam, peatunci obidit, cu care s-a contopit pânã în cele mai adânci fi bre ale fiinþei sale.

O povestire cinematograficã, oferind vir tual posibilitatea realizãrii unui unic film,poate crea la lecturã o infinitate de imagini. ªi am dori ca acelea ale cititorilor sã constituienu numai un exerciþiu, ci ºi o satisfacþie”.

Eugenia Busuioceanu, Mihai Iacobautorii volumului Aurel Vlaicu. Povestire

cinematograficã, Bucureºti, Editura Militarã, 1970

„Numele lui Vlaicu era pe buzele fiecãruia. Se povesteºte cã într-o zi, plimbându-secu un prieten, a apãrut deasupra Capitalei un aeroplan. Copiii din jur au început sã strige:«Uite Vlaicu!». Iar Vlaicu, întorcându-se cãtre prietenul lui, i-a spus: «Îi auzi pentru eiorice aeroplan este Vlaicu, aceasta înseamnã cã ºi atunci când nu voi mai fi eu, Vlaicu vatrãi...» Într-adevãr, Vlaicu simboliza zborul, lupta, primejdia, rãbdarea, voinþa ºi vic to ria.El nu mai era al lui, ci al poporului, poate omul cel mai iubit ºi cel mai cunoscut în aceavreme în þara româneascã... Numele lui Vlaicu a simbolizat ºi va simboliza în þara noastrãzborul, începutul aviaþiei româneºti ºi, pentru mulþi care au brãzdat sau brãzdeazã undelenevãzute ale înãlþimilor, cu rapidele lor avioane de astãzi, el a fost steaua cãlãuzitoare acarierei lor.

Zborurile lui simbolizeazã triumful geniului poporului român, care ºtie sã strãbatãtoate obstacolele, învinge toate greutãþile, biruie toate nedreptãþile, înãlþându-se mereupeste toate frãmântãrile istoriei sale... Poporul nostru poate sta cu mândrie alãturi decelelalte popoare fruntaºe, conºtient de contribuþia importantã adusã de fiii sãi pro -gresului, culturii ºi civilizaþiei... În fiecare zburãtor ºi în fiecare aeroplan ce poartã culorilenoastre, trãieºte ºi va trãi mereu amintirea celui care a brãzdat prima datã cerul românesc,amintirea geniului inventator, con struc tor ºi eminentului zburãtor, Aurel Vlaicu”.

Constantin C. Gheorghiuautorul volumului Aurel Vlaicu, un pre cur sor al aviaþiei

româneºti, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1960

„Vlaicu ne-a ridicat în zarea istoriei universale, în admiraþia întregi lumii civilizate, care ºi-a jertfit, de-a lungul veacurilor, pe cei mai îndrãzneþi fii pe altarul visului cutezãtorde a strãpunge tainele cerului ºi de a cuceri vãzduhul. I-a fost dat ºi poporului nostru sãînscrie în cartea istoriei contribuþii dintre cele mai însemnate pentru realizarea acestui vismilenar al omenirii. Traian Vuia, cel dintâi care s-a ridicat cu propriile-i mijloace de lapãmânt ºi Aurel Vlaicu sunt nume de neuitat în istoria aviaþiei mondiale. Sunt nume careau adus neamului lor un strãlucit renume.

Mai mult decât oricare alt inventator, Aurel Vlaicu ºi-a pus în chip deliberat geniulîn slujba marilor interese naþionale ale poporului sãu”.

Ion Dodu Bãlanistoric ºi critic literar

DECEMBRIE 2013 13

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 16: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„S-au înºelat toþi aceia care credeau cã vãzând pe Vlaicu zburând, þãranii noºtri sevor speria ca-n faþa unui lucru necurat ºi-ºi vor face cruce mântuitoare. Nu supra -naturalul a fost ceea ce i-a adus sã-l vadã pe Vlaicu, ci adânca mirare, cã mintea omeneascãpoate iscodi o aºa minune. Faptul acesta se poate constanta din felul cum vorbeau de Vlaicu încã înainte de a-l vedea zburând, din chipul cum au plecat sã-l vadã ºi cum l-au urmãrit în zbor. Þãranii se apropie cu un fel de groazã de ceea ce credeau cã-i supranatural, de maºinalui Vlaicu însã, nu s-au speriat, ci au admirat-o atât de adânc, încât au rãmas muþi deputernica senzaþie ce au simþit”.

Ion Agârbiceanu

„Visul suprem al vieþii sale a fost realizarea maºinii de zburat, pe care a ajuns s-ofacã în condiþii optime pentru vremea aceea, fãcând din ea nu numai un in stru ment tehnic, ci ºi unul pol i tic ºi naþional. De aceea, oricât s-au strãduit puteri strãine sã i-o cumpere, eln-a cedat, considerând cã este produsul geniului neamului sãu obidit ºi exploatat, cã e oproblemã de conºtiinþã naþionalã, de dragoste pentru poporul sãu ºi cã dragostea nu sepoate târgui”.

Ion Dodu Bãlan

„Aurel Vlaicu se deosebeºte de toþi aviatorii români, el nu a fost numai pi lotulîndrãzneþ, care a dovedit lumii curajul dispreþuitor de moarte al rasei noastre, ci AurelVlaicu a fost in ven ta torul, care a dezvelit lumii geniul neîn trecut inerent acestui neam,care are menirea sã meargã în fruntea civilizaþiei umane alãturi de celelalte neamuri, ce-ºiau zemislirea din nobila gintã latinã... Vlaicu a produs dovada strãlucitoare, cã zadarnicesunt pãgânele încercãri de încãtuºare a sufletului românesc, cãci distinsele calitãþi aleacestui suflet rup lanþurile ºi topesc gheaþa, de care este acoperit, cerând cu forþã ire -zistibilã dreptul sãu de libertate...”

Vasile Goldiº

„Toate speranþele puse într-însul de inimi entuziaste, precum ºi toate sacrificiilefãcute de stat, pentru întruparea aeroplanului sãu, au fost cu prisosinþã îndrituite ºirecompensate, iar publicul capitalei ºi cel din provincie, care a þinut, cu toatã vremea urâtã, sã-l încurajeze, s-a putut convinge prin senzaþiile înãlþãtoare ce a primit, cã manifestareageniului românesc, din ziua de 17 octombrie 1910, a fost o adevãratã manifestare na -þionalã”.

Ion Rusu-Abrudeanupub li cist

„În visul lui îndrãzneþ, zburãtorul a voit sã treacã munþii, coborându-se, ca un zeutânãr, din slava cerului, deasupra fraþilor. Ce bucurie ar fi fost! Ce triumf! Dar moartea,care se îndrãgise ºi ea de îndrãzneþul ei duºman, a þinut sã-l rãpuie în clipele celui maidumnezeiesc avânt: sã-l ia tânãr ºi frumos, legãnat de un vis mãreþ, ce va pluti deasupranoastrã veci de veci, ca un simbol!

În clipa cãderii, el s-a ridicat mai mult ca oricând în viaþã.Sufletul lui mare ºi-a întins aripile uriaºe asupra neamului întreg, într-o îm -

brãþiºare din urmã!...Au curs lacrimi… au rãsunat þipete deznãdãjduite… dar cei rãmaºi în urmã, se

simþeau mai aproape unul de altul, îmbrãþiºându-se ca fraþii, sub ocrotirea aripilor lui”.Alexandru Ciura

„Dar, ce este taina aceea, ce a umplut cu numele lui Aurel Vlaicu tot sufletulromânesc?

Taina acestei cuceriri sufleteºti este, cã în creaþiunea lui, Aurel Vlaicu a fost viaþã.Vlaicu ºi-a zidit sufletul ºi sângele în creaþiunea sa, el este incarnaþia principiului: totulpentru naþiune.

Aceasta este taina înþelegerii ºi însufleþirii pentru el.În înãlþimile lui, neamul românesc a vãzut înãlþarea sa ca sã-ºi ocupe locul între

14 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 17: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

neamurile culte, capabile de exigenþele vieþii moderne, de aceea în cãderea de la Bãneºti, el a simþit cãderea sa ºi acum îºi deplânge tragicul naufragiului sãu nesfârºit”.

Ro man Ciorogariuprimul episcop ortodox al Oradiei (1920);

fost membru de onoare al Academiei Române

„Dar Vlaicu nu se putea hotãrî la un asemenea pas cu inima uºoarã, (sã zboare înfolosul altei þãri – n.n.) pentru bunul cuvânt, cã, întâi ºi întâi, el þinea sã zboare printre ailui de acasã, în Transilvania, ceea ce a ºi fãcut, ca într-o apoteozã, în cursul verilor din anii1911 ºi 1912, ridicând toate inimile româneºti ºi cinstind numele de român, fie la Aspern,fie la Blaj, fie la Arad, ca ºi în toate oraºele pe unde se abãtea cu mãiastra lui pasãre, în aºafel, încât, în vecii vecilor, memoria nemuritorului Vlaicu va pluti ca un far luminos asupra întregului popor român”.

Ion Rusu-Abrudeanu

„Cel ce-a apucat sã pluteascã deasupra semenilor sãi nu mai putea rãmâne între ei;cel ce a gustat din nemãrginire nu mai putea decât sã fie mistuit de setea de a cuceri spaþiul. Sus, în înãlþimi, îl aºtepta, chemându-l la sine mireasa. ªi ea se chema Moartea. I selogodise din clipa în care roatele maºinii s-au ridicat întâia oarã de pe pãmântul, de care era legat prin legile firii, spre a se înãlþa în vãzduhul visurilor sale”.

Sextil Puºcariu

DECEMBRIE 2013 15

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

La postul de pilotaj, înaintea zboruluide la Blaj din 1911

Page 18: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu – mare cre ator pa triot

Acad. Valentin I. VLADVicepreºedinte al Academiei Române

Trãim într-un timp al progresului princercetare ºtiinþificã ºi invenþii, într-o epocã a evaluãrilor rezultatelor

aproa pe în fiecare anotimp ºi ne gãsim uneori lamomente de rãscruce în viaþã sau de come mo rãri,când ne întrebãm ce se întâmplã cu rezul tatulstrãdaniilor noastre, întrebare de tip faust ian.

Rãspunsul este greu de dat imediat. Re -citind Faust de Goe the, putem ajunge la con -cluzia cã înþelepciunea ultimã(„Weissheit letzter Schluss”)se atinge numai atunci cândfaci ceva im por tant ºi bunpentru ceilalþi; atunci, la ple -carea din aceastã lume, þi sepot ierta greºelile ºi spiritulîþi este câºtigat de forþele bi -nelui. Foarte puþini fac însãceva im por tant ºi bun pentru oîntreagã naþiune, ceva ce re zo -neazã cu idealul de afir ma re aunei întregi naþiuni ºi rãmâ n înistorie ca eroi ai naþiunii.

Erou al naþiunii estema rele cre ator pa triotAurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a nãscut în 6/19 noiembrie 1882, însatul Binþinþi, la opt km deOrãºtie ºi cca. 15 km de satul bunicului meu,Ioan Vlad (nãscut în acelaºi an), Pianu de Jos.Îmi amintesc cu mare plãcere de aceste locuri, în care am petrecut luni de vacanþe ºi de învãþãturã.

Trebuie amintit cã, în anul în care se în -fiinþa Societatea Literarã la Bucureºti (1866), înimperiul din vestul Principatelor Române se in -sta ura dualismului austro-ungar, Franz Jo seph Iabroga legile privind „egala îndreptare a româ -nilor cu celelalte naþionalitãþi ºi religii” ºi ofi -cialitatea limbii române în Transilvania. Vlaicuva face studiile gimnaziale la Colegiul Re for mat Kun din Orãºtie în limba maghiarã ºi apoi vaabsolvi Liceul de Stat din Sibiu (în limbile ger -manã si maghiarã), în anul 1902. Erau timpurigrele pentru români: protestele lor concretizateprintr-un Mem o ran dum erau reprimate, me mo -

randiºtii judecaþi în procesul din 1893 ºi trimiºiîn închisoare. Mulþi români imigrau în Amer ica,fiindcã Europa nu le acorda niciun ajutor. Maiamintim cã în anul procesului, George Bariþiu afost ales preºedinte al Academiei Române, ale -gere care a luat în Transilvania proporþiile unuiadevãrat eveniment naþional. Iosif Vul can scriaîn paginile revistei Fa milia: ,,Un ardelean –preºedinte al Academiei Ro mâne la Bucureºti!

Iatã ma rele eveniment, acãrui glorie se revarsã asupratuturor ro mâ nilor de din coa -ce. Un eve ni ment ºi mai im -por tant prin consideraþiuneacã el ne in dicã identitatea cul -tu ralã a nea mului românesc!”.

Tânãrul Aurel Vlaicuavea resurse materiale mo -des te, dar a reuºit sã studiezedouã semestre la ªcoala Poli -tehnicã din Budapesta, apois-a înscris, în 1903, la Lud -wig Maximilian’s Universität din München (astãzi, primauni versitate germanã), pecare a absolvit-o în anul 1907.Dupã efectuarea stagiuluimi litar într-o unitate de ma -rinã austro-ungarã, este an ga -

jat la Fabrica de Au to mo bile „Adam Opel”, dinRüsselsheim. Patronul ger man era interesat depreocupãrile inginerului Aurel Vlaicu le gate demaºini zburãtoare ºi îl sprijinea în acest proiect,dar condiþiona acest sprijin de cedarea drep -turilor sale pentru maºinile inventate.

Deºi era tentant sã lucreze în Germania, în una dintre cele mai avansate puteri în domeniulmaºinilor ºi la una dintre fabricile reputate ger -mane, Vlaicu nu va accepta aceste condiþii ºi îiva solicita unui cunoscut din Lugoj, profesorulVir gil Simionescu, sã-i recomande un finanþator român. Citez dintr-o scrisoare a lui Vlaicu:„Altfel pun nemþii mâna pe invenþie ºi tu ºtii cã o invenþie mai idealã ºi mai folositoare ca maºinade zburat nu este” – îi scrie el (vezi Ilustraþiunea Naþionalã, iunie-iulie-au gust 1913).

16 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 19: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Preferã sã revinã în satul sãu na tal,Binþinþi, unde reuºeºte sã realizeze planorul„Vlaicu 1909”, care se lansa prin tractare cu treicai ºi zbura la înãlþimi de cca. 15 metri. Mai mult decât atât nu putea face însã în comuna sa natalã. Urmeazã sfatul colegului ºi prietenului sãu,Octa vian Goga, ºi vine la Bucureºti. Aici, areºansa de a prezenta planurile aeromodeluluicon ceput de el în faþa unei comisii conduse deînsuºi Ministrul Instrucþiunii Publice, marelePr ofesor Spiru Haret. Cu avizul acestei comisii,Vlaicu este angajat în cadrul Arsenalului Arma -tei din Dealul Spirii, i se pun la dispoziþie un ate -lier mecanic pentru construirea avionului, banipentru cumpãrarea materialelor necesare ºi aunui mo tor tip Gnôme de 50 CP de la Paris.

La sfârºitul lui mai 1910, terminã aero -planul „Vlaicu I”, începe testele la sol, con -comitent cu autopregãtirea de pilotaj, pe câmpul de la Cotroceni (din spatele actualei fabrici deconfecþii APACA). În 4 iunie 1910, aeroplanulpilotat de Aurel Vlaicu a zburat cca. 50 de metrila o înãlþime de 3-4 metri, dupã care a aterizat înbune condiþiuni. Înregistreazã brevetul nr. 2258pentru „Maºina de zburat cu un corp în formã desãgeatã”. Prin aceastã realizare aeronauticã,România devenea a treia þarã din lume, dupãStatele Unite ale Americii ºi Franþa, pe teritoriul cãreia s-a zburat cu un aparat orig i nal, inventat,construit ºi pilotat de un spe cial ist autohton.(N.B. În 1957, Ro ma nia era a 8-a þarã din lumeîn care se construiau calculatoare electronicedigitale [CIFA-1] ºi în 1962, a 4-a þarã în lume în care se construiau laseri cu gaz).

Ziarul de largã circulaþie în perioada res -pectivã, L’Indépendence Roumaine, scrie:„Zbo rul de asearã nu este una dintre acele per -for manþe extraordinare cu care se bat recorduristabilite, el constituie totuºi un re cord ºi maiscump patriei noastre, cãci este vorba de o in -venþiune româneascã ºi care înseamnã un pasînainte chiar pentru progresul întregii omeniri.Astfel, primul zbor al lui Vlaicu a fost o vic -torie a întregului neam românesc, care prinaceasta s-a afirmat ºi în acest domeniu al teh -nicii din nou, dupã zborul lui Vuia, alãturi demarile state din Occident, care au luptat pentrucucerirea aerului”. Aurel Vlaicu scrie ºi el cu re -al ism ºi modestie: „...patru metri erau pentrumine un re cord care-mi consacra maºina. Zbu -rasem ºi aceasta era principalul. Mã menþi nu semsingur în aer. Fãcusem evoluþii neºovãielnice”.

Aurel Vlaicu a câºtigat experienþa de pi -lotaj a avionului prin curaj ºi tenacitate, carei-au permis sã ajungã la zboruri pe distanþe dekilometri ºi la înãlþimi din ce în ce mai mari.

Principele moºtenitor Ferdinand de România,impresionat de activitatea ºi progresul rapid alavionului ºi al pilotului, l-a îndemnat pe acestasã zboare la manevrele militare. Ce atitudinepentru un prinþ din România, la început de secol20! Dar sã nu uitãm cã se pregãtea sã ajungãFerdinand Rege, care nu va semna un tratat depace înjositor între România ºi þara sa de ori -gine, care va readuce în România mulþi„Aureli”, aurul cel mai de preþ al þãrii, construc -tori în þarã ºi constructori de þarã.

În au gust 1910, la Slatina, Vlaicu a primitde la Regele Carol I un ordin de operaþii pe caretrebuia sã-l ducã la Piatra-Olt. Pe un vânt pu -ternic, a zburat la înãlþimea de 500 de metri pânã la Piatra-Olt ºi a aterizat pe o miriºte, la câþivametri de comandanþii militari ºi de oaspeþii strãinicare asistau la aceste manevre: Prinþul moºte -nitor Ferdinand de România, Principii Frederik-Vic tor ºi Francisc Jo seph de Hohenzollern, Pri -mul Ministru, Ion I.C. Brãtianu ºi Ministrul deRãzboi, generalul Grigore Crãiniceanu. Vlaicu a înmânat acestora primul mesaj oficial adus pecalea aerului în þara noastrã ºi a fost recom -pensat cu o sumã foarte mare pentru acea vreme, de 50.000 lei. Prin realizarea acestui zbor,România a devenit, dupã Franþa, a doua þarã dinlume care a folosit avionul ºi în scopuri militare.

Dupã cinci luni de zboruri in tense, mo -torul avionului „Vlaicu I” nu mai prezenta si -guranþa necesarã pentru navigaþia aerianã ºiAurel Vlaicu a început construirea aparatului„Vlaicu II”, în atelierele ªcolii Superioare deArte ºi Meserii din Bucureºti. Acest aeroplanavea elice de lemn, era mai uºor de mânuit ºi mai stabil. Cu acest avion, Aurel Vlaicu a fãcut, înanul 1911, o nouã serie de zboruri dem on stra -tive în principalele oraºe din þarã.

Cel mai im por tant zbor va fi însã cel de laserbãrile jubiliare organizate la Blaj de Aso -ciaþiunea Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român (ASTRA) în ziuade 29 au gust 1911. Adunarea pentru jubileul de50 de ani de la înfiinþarea ASTREI, din 1911,are loc la Blaj, pe istoricul Câmp al Libertãþii, ceea ce face ca evenimentul sa atragã atenþiaîntregii naþiuni române ºi sã aducã peste 30 000de participanþi.

Un mare entuziasm produc cei sosiþi depeste Carpaþi, printre care Octavian Goga, NicolaeIorga, Ion Luca Caragiale, George Coºbuc, Sextil Puºcariu, ªt. O. Iosif, Alexandru Lapedatu, Vic -tor Eftimiu, G. M. Murgoci, S. Mehedinþi, IonBianu, demnitari ca Ion T. Ghica, Ion Rãducanu,Nicolae Brânzeu, ge ne ralul Pillat º.a. Participauºi corespondenþi de presã din România, Ungaria,

DECEMBRIE 2013 17

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 20: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aus tria, Anglia (ai cotidienelor londoneze Timesºi Morn ing Post) º.a.

Zborul lui Aurel Vlaicu cu avionul sãueste aclamat ca o minune a vremii, un triumf algeniului românesc, un zbor spre libertate ºi un simbol al biruinþei pentru cauza naþionalã.Petre Locusteanu scrie în revista Flacãra: „ªi de atunci Vlaicu, întâiul ºi pânã azi singurul care aizbutit sã facã aripi de vultur din dorul înãbuºital românului, a rãmas pentru fraþii de dincolo, ca ºi pentru românii de aici, simbolul realizãriigândurilor ce e sublim sã le tãcem, solul fãrãpereche al înãlþimilor pe care neamul nostru este menit sã le învingã ºi sã le stãpâneascã”.

Dupã aceastã aniversare, ziaristul maghiar Kós scrie: „Acum, dupã adunarea ASTREI, tre -buie sã recunoaºtem dacã nu ne-am astupat ochii ºi nu ne-am înfundat urechile... cã înTransilvania avem de-a face cu o societate ro -mâneascã consolidatã, atât pe terenul eco nomicºi so cial, cât ºi pe cel cul tural. Societatea aceasta

îºi cunoaºte deplin puterile ºi scopurile; so cie -tatea aceasta e disciplinatã, fanaticã ºi idealistã.Societatea aceasta e na þiune”. ªi mai departe,Kós recunoaºte cã: „El (românul transilvãnean)nici nu are trebuinþã de cunoaºterea limbii un -gureºti, deoarece noi, ungurii din Transilvania,avem mai mare lipsã de cunoaºterea limbii ro -mâneºti..., românii... nu mai pot fi câºtigaþipentru ideea de stat maghiar, câtã vreme avemde vecin apropiat, România liberã, naþionalã ºicu o puternicã dezvoltare economicã”. Adu na -rea jubiliarã din vara anului 1911 nu era o sim plãserbare, ci „o puternicã manifestare de conºtiinþã”.

Mai putem astãzi sã aprindem o astfel demanifestare de conºtiinþã naþionalã cu reali zã -rile noastre?

Maºina zburãtoare creatã de Vlaicu reu -

ºise sã cucereascã inimile tuturor românilor, darca ºi acum, aceastã realizare trebuia sã se afirmeºi peste hotare, în competiþia internaþionalã. Oca -zia a fost oferitã de Expoziþia ºi Concursul Inter -naþional de Aviaþie organizate în localitateaAspern, de lângã Viena, între 23-30 iunie 1912.Pentru a putea participa la acest con curs, Vlaicua trebuit sã obþinã un bre vet internaþional de pi -lot. A fãcut mai multe zboruri, pe baza cãroraFederaþia Aeronauticã Internaþionalã ºi Aero -clubul Austro-Ungariei i-au acordat brevetul cunumãrul 52.

La con curs au participat 43 de aviatori dinopt þãri: Franþa, Aus tria, Germania, Italia,Belgia, Rusia, Iran ºi România. Aeroplanul„Vlaicu II”, pilotat cu mãiestrie de creatorul sãu, a obþinut cinci premii datoritã cãrora þaranoastrã s-a clasat pe locul trei, dupã Franþa (cu12 participanþi) ºi Austro-Ungaria (cu 17 parti -cipanþi). A câºtigat premiul I în proba de pre -cizie pentru aruncarea la þintã, premii II pentru

aterizarea la punct fix ºi la probade viraj, fiind socotit al doilea pi -lot ca mãiestrie dupã celebrulRoland Garros. Revista Aero na -u tics, din octom brie 1912, vascrie despre aeroplanul „VlaicuII”: „Monoplanul lui Vlaicu esteunul dintre cele mai ieftine ºi cufoarte multã stabilitate naturalã.Preþul acestuia, inclusiv cel almotorului Gnôme de 50 CP, estede aproximativ 2000 de dolari”.

În þarã, acest succes in ter -naþional a avut mari ecouri. Re -vista Flacãra scria (în 14 sep -tembrie 1913): „Într-o vremecând nici ger ma nii, nici aus tri -ecii, nici ungurii, nici ruºii nu

aveau încã un aeroplan naþional, Vlaicu nãs -coceºte o maºinã proprie, întemeiatã pe principii ingenioase; îºi stãpâneºte maºina în zboruri în -drãz neþe; câºtigã admiraþia lumii întregi ºi pre -mii însemnate la concursul aviatic de la Aspern;rãscoleºte sufletele ardelenilor prin trium fal ni -cele lui zboruri de dincolo”.

În anul 1913, Aurel Vlaicu a participat cavoluntar la cel de-al Doilea Rãzboi Balcanic ºi aexecutat zboruri de recunoaºtere deasupraBulgariei, fapt pentru care a fost decorat cuOrdinul „Coroana României”.

Vlaicu mai avea un mare vis: sã sta bi -leascã o punte aerianã între românii din Regatºi fraþii lor transilvãneni, de dincolo de Carpaþi. A primit invitaþia sã participe la ser bãrile Aso -ciaþiunii ASTRA, organizate la Orãºtie ºi s-a

18 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Vlaicu, al patrulea din stânga, alãturi de prieteni ºi de fratele sãu(persoana care stã jos). Sursa www. earlzaviators.com,

con trib u tor Aurelian Simionescu

Page 21: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

hotãrât sã zboare de la Bucureºti pânã acolo, cu o escalã mai mare la Braºov (fãrã sã mai aºtepte terminarea noului aparat de zbor „Vlaicu III”,cu un mo tor mai nou ºi mai pu ternic, de 80 CP). A decolat în 31 au gust 1913, din Bucureºti.Deasupra localitãþii Bãneºti, ju deþul Prahova,în condiþii de vânt ºi goluri de aer puternice, nua mai putut controla aeroplanul sãu ºi s-aprãbuºit. ªi astfel, marele cre ator, al cãrui visrezona cu idealul de unire ºi de afir mare a unei

naþiuni, a trecut în existenþa de erou al acesteinaþiuni.

Trupul lui Aurel Vlaicu, eroul naþional alaeronauticii, se odihneºte la Cimitirul Bellu, înparcela de onoare. În anul 1948, a fost alesmembru post-mor tem al Academiei.

La 100 de ani de la zborul sãu spre eter -nitate, spiritul sãu, geniul sãu, dãruirea sa, dãi -nuiesc ºi ne îndeamnã sã-i urmãm exemplul demare cre ator pa triot.

Referinþe:

. Constantin C. Gheorghiu, Aurel Vlaicu, viaþa ºi op era, Editura Militarã, Bucureºti, 1973.

. Pagina Municipiului Orãºtie (www.orastieinfo.ro).

. Neculai Moghior, Aurel Vlaicu: „Zburasem ºi aceasta era principalul“. Centenarul aeronauticiiromâneºti, Historia.ro, 2010.

. Ioachim La zar, Aurel Vlaicu. Momente din viata ºi activitatea sa, Bucureºti, Scripta, 2013.

DECEMBRIE 2013 19

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

VLAICU

Pãrinþilor lui

Nu te-ai oprit la strigãtul de mamã,Te-ai dus rãpit sã nu te mai cobori,Cum se putea sã bagi un glas în seamã,Când mii de glasuri îþi strigau – sã zbori!Ca sã culegi lu mina din izvoareTe-ai înãlþat ca un nemuritor,Dar mai vãzut-ai vreun om sã zboareFãrã sã-ºi dea viaþa pentru zbor?

Tot ce-ai cules din lumea azurie, Corabia ce cârma ºi-o pierduSunt moºtenirea celui ce-o sã viePe-aripi de vânt – de unde-ai venit tu.Erai înscris pe-o carte cu martiriiªi ne munceºte gândul ne’nduratC’ a trebuit sã lupþi în con tra firii,Când sunt atâtea rãni de vindecat.

Dar aveai scris pe steagul tãu credinþãCa oriºice soldat cãzut din rând,Cãderea ta a fost deci – biruinþã,Ostaº bãtut de viscol ºi de vânt.Voi fraþilor sosiþi spre ’ntâmpinare,

Înfãºuraþi cu negru flamura,Plângi tatã, plângi, vulturul tãu din zareS’a rãtãcit la vreo altã stea.

Acolo nu sunt viscole viclene,Nici vise, nici metale – nu mai sunt…Prinde toiagu ’n mânã, Ardelene,Du-te ºi i te închinã la mormânt,Lasã-þi coliba, lasã-þi holda rarã,Azi ºi ’mpãraþii lumii înþelegCã într’un om voi aþi pierdut o þarã,ªi într’un suflet – un popor întreg…

Petreceþi-l, tovarãºi buni, în gloate,Munþi, vãi ºi râuri, codrilor bãtrâni,O, trageþi, trageþi clopotele toatePe unde sunt biserici ºi Români!Faceþi din hore coruri funebrale,Priveghe ’n orice sat din ºezãtori…Cel ce s-a dus prin zborurile saleNe-a prevestit strãlucitoare zori.

Maria CuþanAl bum Vlaicu, Orãºtie, 1920

Page 22: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu

– Momente din viaþa ºi activitatea sa

Dr. Ioachim LAZÃR

La 6/19 noiembrie 1882 s-a nãscut pri -mul copil al lui Dumitru Vlaicu ºi alsoþiei sale, Ana, fiind botezat cu

prenumele Aureliu de cãtre preotul Ioan Boteandin Binþinþi. Aurel Vlaicu a urmat ºcoala pri -marã în satul na tal, apoi a fost înscris la Colegiul Re for mat din Orãºtie, unde a studiat pânã laabsolvirea clasei a VI-a, dupã care a trecut laLiceul de Stat din Sibiu, unde ºi-a luat baca -laureatul. La Sibiu, Aurel Vlaicu a continuat sãreali zeze o serie de invenþii care stârneau admi -raþia colegilor ºi uimirea unora dintre pro fesori.Octavian Goga a scris cã „Vlaicu construise otur binã, de a pus în uimire pe profesorul defizicã ºi au lu crat-o la fabrica Riger”.

Dupã terminarea li ceu lui, Aurel Vlaicus-a înscris la ªcoala Politehnicã din Buda -pesta, urmând cursurile Facultãþii de Mecanicã.În scur tul timp cât a stat la Budapesta ca stu dent, a frec ventat bibliotecile din capi tala Ungariei ºis-a documentat încontinuu ci tind lucrãri, studii,re viste care tratau proble mele zborului.

Vãzând cã la Budapesta nu avea posi -bilitatea de a se documenta suficient în ceea cepriveºte maºinile de zburat, Aurel Vlaicu s-ahotãrât sã plece în Germania, unde credea cã vaafla mai multe despre acest domeniu. În toamnaanului 1903 se înscrie la ªcoala Politehnicã dinMünchen. Aici, ca ºi la Budapesta, îºi consumãcea mai mare parte din timpul liber construindmodele de maºini zburãtoare, pe care le studia ºile perfecþiona.

De la München, în anul 1907, AurelVlaicu a plecat în portul Pola pentru a-ºi satis -face stagiul militar, la marinã. A continuat ºi întimpul stagiului militar sã impresioneze prininvenþiile sale. Cu ajutorul unui zmeu, de care afixat un aparat de fotografiat, a luat imagini dintimpul unor manevre, stabilind poziþia navelorad verse, fapt pentru care a fost felicitat de cãtrecomandantul sãu.

La Pola a realizat o membranã de gra -mofon, pe care a patentat-o. În timpul satisfaceriistagiului militar l-a re în tâl nit pe Oskar Ursinus,

absol vent al ªcolii Poli teh ni ce din München. Latermi na rea ser viciului militar, la insistenþa luiOskar Ursinus, care era ne potul proprietaru luiuzine lor de au to mo bile „Opel” din Rüsselheim,s-a angajat în aceastã fabricã, la 1 sep tem brie1908. Aurel Vlaicu s-a prezentat pro prie ta ruluifa bri cii ºi i-a expus principiile con struc tive aleaparatului ºi experienþele pe care le-a efec tuatcu diferite modele ºi i-a cerut aprobarea sã con -stru ias cã aeroplanul. Pro prie tarul l-a ascultat cuinteres ºi în ur ma examinãrii modelului ºi a prin -cipiilor con struc tive ex puse de Vlaicu, fabrica„Opel” a acceptat sã-i punã la dispoziþie celenecesare pentru a-ºi rea liza aero planul, dar cucondiþia ca aeroplanul sã rã mânã proprietateauzinelor, pro punere re fu zatã de Aurel Vlaicu.

Dorinþa lui Vlaicu de a realiza maºina dezburat pentru þara ºi poporul lui era mai pu -ternicã decât viitorul promis la fabrica de au to -mo bile din Germania. Cãtre sfârºitul anului1908, Aurel Vlaicu a revenit în Transilvania.Ajuns la Binþinþi i-a spus tatãlui sãu: „Am venitºi nu mai plec, pânã nu dau gata maºina dezburat”. Pânã în primãvara lui 1909 a realizat unplanor pe care l-a experimentat la Binþinþi. Laînceputul lunii iulie 1909, fraþii Vlaicu au tran -sportat planorul la Orãºtie.

În 10 iulie, pe Dealul Pemilor de lângãOrãºtie, Aurel Vlaicu a executat ºapte zboruri înaplauzele ºi admiraþia spectatorilor, ale prie -tenilor ºi ale membrilor Clubului Aviatic dinOrãºtie. Din dorinþa de a-ºi face cunoscute pro -iectele sale aviatice, Aurel Vlaicu s-a deplasat la Braºov pentru o serie de demonstraþii cu pla -norul sãu. Dupã întoarcerea de la Braºov, aprimit o scrisoare de la prietenul sãu, RomulusBoca, prin care îl anunþa cã doi admiratori ai lui,Goga ºi Bontescu, dispuºi sã-l ajute, se aflã la elacasã ºi-l cheamã sã vinã repede, pregãtit deplecare la Bucureºti. Fericit ºi mulþumit, AurelVlaicu ºi-a împachetat la repezealã strictul ne -cesar, ºi-a luat vioara ºi cele douã modele zbu -rãtoare, pe care le-a ambalat cu mare grijã.Ajuns la Bucureºti, Vlaicu este introdus de cãtre

20 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 23: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Octavian Goga în cercul prietenilor sãi, în ma -joritate scriitori ºi poeþi.

Primul con tact al lui Vlaicu cu membriiGuvernului român a fost înlesnit de cãtreOctavian Goga, care i-a vorbit primului mi -nistru, Ionel Brãtianu, ºi apoi miniºtrilor SpiruHaret ºi V. Morþun, despre invenþia lui Vlaicu.În urma insistenþelor depuse de Goga, Guvernula consimþit sã numeascã o comisie formatã dinAlexandru Cotescu, directorul gen eral al CãilorFerate ºi colonelul Dimitrie Iliescu, de laInspec toratul Gen eral al Armatei, care au primitmisiunea sã asiste la experienþele ce urma sã lefacã Vlaicu cu aparatul sãu în miniaturã, în par -cul expoziþiei de la Filaret.

Demonstraþiile au avut loc în zilele de 16ºi 20 octombrie 1909 ºi au convins pe cei doimembri ai comisiei, Cotescu ºi co -lonelul Iliescu, cã aeroplanul con -ceput de Vlaicu va zbura cu certi -tudine. Construcþia aeroplanului s-adesfãºurat în Atelierul Arsenaluluisub di rec ta ºi permanenta supra ve -ghere a lui Aurel Vlaicu. La 11 ia -nuarie 1910, când majoritatea pie -selor erau finalizate, Aurel Vlaicu aplecat la Paris, de unde ºi-a achi -ziþionat un mo tor de 50 cai putere.

Dupã montarea motorului peavion, Aurel Vlaicu a efectuat, înprimele zile ale lunii iunie 1910, în -cercãri de rulaj la sol pe aerodromulªcolii de Pilotaj de la Cotroceni. Înziua de 17 iunie 1910 a avut locistoricul zbor realizat de AurelVlaicu pe teritoriul þãrii noastre cu un aparatproiectat ºi construit în România. Apa ratul s-aridicat la înãlþimea de 4 metri ºi a zburat pe odistanþã de 50 de metri.

În cursul lunilor iunie-au gust 1910, AurelVlaicu a executat mai multe zboruri pentru adeprinde modul cum trebuie sã-ºi piloteze avionul.

Piatra de încercare a calitãþilor aparatuluilui Vlaicu au fost manevrele re gale din toamnaanului 1910, la care Vlaicu a fost oficial invitatsã zboare. Pentru a lua parte la manevre, Vlaicuºi-a transportat cu trenul aeroplanul de la Bu -cureºti la Slatina. „Zborul a avut loc în ziua de27 septembrie, de la Slatina la Piatra-Olt. Deºibãtea un vânt puternic, Vlaicu n-a ezitat sã deadovada soliditãþii aeroplanului sãu ºi îndupã-amiaza acelei zile s-a înãlþat în vãzduh depe platoul din faþa gãrii Slatina, în uralele orã -ºenilor prezenþi. Dupã câteva viraje admirabilexecutate, s-a îndreptat înspre oraºul Slatina, lao înãlþime de 200 metri, apoi, trecând Oltul, a

luat direcþia spre Piatra-Olt, unde aºteptau Prin -cipele Ferdinand, Principele Carol, alþi mem briai familiei re gale, ministrul de Rãzboi, generalul Creiniceanu, numeroºi ofiþeri, ge ne rali ºi trupe.

În 17/30 octombrie 1910, s-a desfãºuratmitingul de aviaþie de la Hipodrom, aflat subînaltul patronaj al Principelui Ferdinand alRomâniei. Zborul de la Hipodrom a determinatMinisterul Industriei ºi Comerþului sã-i acordebrevetul de inventator. Cele aproximativ cinciluni de la primul zbor, luni de încercãri ºi zbo -ruri efectuate, au uzat motorul avionului care numai prezenta siguranþa necesarã.

Avionul Vlaicu II a fost realizat în maipuþin de patru luni, fiind construit la ªcoalaSuperioarã de Arte ºi Meserii din Bucureºti. Lamijlocul lunii aprilie 1911, aparatul a fost în -

cercat pentru prima oarã în zbor. Cu prilejulAdunãrii Gen er ale a ASTREI de la Blaj a exe -cutat, în ziua de 29 au gust, un zbor demonstrativ în faþa a peste 30.000 de oameni veniþi din toatãTransilvania ºi de dincolo de Carpaþi. Dupã BlajAurel Vlaicu a executat zboruri ºi în ora ºeleSibiu (27 septembrie 1911), Braºov (1 oc tom -brie 1911) ºi Iaºi (13 octombrie 1911).

La începutul anului 1912, Aurel Vlaicu aprimit o scrisoare de la Oskar Ursinus, care îlanunþa despre concursul internaþional aviatic dela Aspern. Apogeul performanþelor de mare rã -sunet obþinute de Aurel Vlaicu au fost con -firmate prin participarea la acest con curs orga -nizat între 23 ºi 30 iunie 1912.

Concursul de la Aspern s-a desfãºurat înfaþa a peste 200.000 de spectatori. Aurel Vlaicua reuºit sã se claseze primul (la egalitate depuncte cu aviatorul francez, Rolland Garros) laproba de viraj strâns ºi tot primul la proba dearuncare a proiectilului la un punct fix marcat pe

DECEMBRIE 2013 21

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Zborul de la Lugoj, iulie 1912

Page 24: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

sol, de la înãlþimea de 300 metri. Aviatorul ro -mân a mai ocupat locul al doilea la proba deaterizare la punct fix.

Turneul aviatic din Transilvania a începutcu zborul de la Arad. În dimineaþa zilei de du -minicã, 16 iulie 1912, terenul viran de la mar -ginea vesticã a Aradului ºi pãdurea Ceala aucunoscut o animaþie deosebitã. Cu aceastã oca -zie a fost constituit un comitet pentru adunareade fonduri în vederea construirii avionului„Vlaicu III”. Din comitet au fãcut parte maripersonalitãþi ale Aradului în frunte cu VasileGoldiº ºi ªtefan Cicio Pop, preºedinte fiind alesdirectorul Bãncii „Vic to ria”, Sava Raicu.

A urmat zborul de la Lugoj din 21 iulie1912. Succesul zborului de la Lugoj a fost pelarg comentat de presa bãnãþeanã – românã, ma -ghiarã ºi germanã. Seara, la masa festivã or -ganizatã în sala „Con cordia”, lui Aurel Vlaicui-a fost oferitã o cununã de lauri pe a cãreipanglicã era scris: „Lui A. Vlaicu, cuceritorulvãzduhului, Femeile române din Lugoj, 1912”.

Succesul zborului de la Lugoj a de ter -minat elita intelectualã haþeganã, ca în numelepopulaþiei oraºului Haþeg, sã-i adreseze luiVlaicu invitaþia de a zbura ºi aici. Demonstraþiaaviaticã de la Haþeg s-a desfãºurat în condiþiileunui vânt destul de puternic, care a determinatpe unii din anturajul aviatorului sã propunãamâ narea zborului, propunere neacceptatã deVlaicu. Întrucât în duminica urmãtoare (4 au -gust) a fost programat un zbor la Orãºtie, Vlaicua hotãrât ca aeroplanul sã strãbatã în zbor dis -tanþa dintre Haþeg ºi Orãºtie. Cãlãtoria pe caleaaerului de la Haþeg la Orãºtie a reprezentat ceadintâi legãturã prin intermediul unui aparat dezbor dintre douã localitãþi din Transilvania.

Zborul de la Orãºtie a fost programatpentru 4 au gust. Cei peste 10 mii de oameni careurmãreau ascensiunea au izbucnit în urale, flu -turându-ºi batistele ºi pãlãriile. Vlaicu înconjurã publicul, rãspunzând la ovaþii, apoi într-un cercmare, trece peste oraº. La întoarcere ne facesemn cu mâna cã merge spre Binþinþi, satul sãuna tal. Dupã ascensiunea de la Orãºtie, Vlaicucontinuã seria zborurilor în Ardeal ºi Banat. În11 au gust 1912 a zburat la Vârºeþ, apoi la AlbaIulia, Sãliºte, Târgu-Mureº ºi Dumbrãveni.

Fabrica Marconi a trimis un reprezentantal sãu pentru a discuta cu Vlaicu condiþiile încare ar fi urmat sã vinã în Anglia, unde i s-ar fiîncredinþat conducerea fabricii care ar fi con -struit aeroplanul sãu în serie. Deºi a refuzat laînceput invitaþia, la sfârºitul anului 1912,Vlaicu, însoþit de dr. Nicolae Lupu, pleacã laLondra ºi, în urma discuþiilor, au cãzut de acord

sã se fabrice în Anglia douã aero plane dupãdesenele lui, ºi anume numai piesele mai com -pli cate, restul pieselor ºi montajul urmând sã sefacã în România, sub conducerea lui Vlaicu.

Pe la mijlocul lui iulie 1913 au început sãsoseascã piesele de la fabrica Marconi, Vlaicutre când la montarea avionului Vlaicu III. La 2au gust 1913 primea, de la prie tenul sãuRomulus Boca, o scrisoare prin care îl invita laAdunarea ASTREI de la Orãºtie. Scri soarea pri -mitã i-a produs noi frã mân tãri în su flet, luptadintre do rinþa de a executa acest zbor ºi raþiuneade a aºtepta ter minarea aeroplanului A. Vlaicunr. III. Pânã la 9 au gust 1913 i-au sosit toatepiesele ce se fabri ca serã în Anglia, precum ºimotorul Gnôme de 80 CP. În timp ce lucra larevizuirea aero planului Vlaicu III, a sosit dele -gatul firmei Marconi, venit spe cial de la Londrapentru a urgenta montarea ºi zborul aero pla -nului Vlaicu III, în trucât fabrica lor intenþionasã-i co mande o serie de 100 aero plane.

Trecerea Carpaþilor în zbor a fost gândul care l-a frãmântat pe Aurel Vlaicu mult timp.Reuºita unui astfel de zbor ar fi constituit opremierã în istoria aviaþiei române. AurelVlaicu a decolat, de la Cotroceni, în ziua de 13 septembrie 1913, la orele 14,30. Dorea sã du -cã în Transilvania mesajul nãzuinþei de unitate na þionalã, de libertate ºi independenþã a mi li -oa nelor de români care se aflau sub do minaþiaaustro-ungarã ºi sã participe la serbãrile de laOrãºtie ale ASTREI. Când a ajuns în dreptullocalitãþii Câmpina, avionul se afla la apro xi -mativ 500 de metri altitudine. Intenþia luiVlaicu de a se înapoia de unde plecase, a fãcutca sã vireze aparatul ºi sã înceapã coborârea,cãutând un teren pentru aterizare. În timpulma nevrelor acestora, în apropiere de lo ca li -tatea Bãneºti, de la aproximativ 30 de metriînãlþime, avionul s-a angajat cu botul spre pã -mânt, prãbuºindu-se lân gã ºoseaua care leagãCâmpina de Ploieºti. În acest ac ci dent Vlaicuºi-a pierdut viaþa.

Vestea morþii lui Vlaicu s-a rãspândit înîntreaga þarã. La Orãºtie, unde avea loc Adu -narea ASTREI, în locul apariþiei avionului,Aurel Vlad primea o telegramã în care eraanun þatã moartea lui Aurel Vlaicu. Guvernul a ho tãrât sã i se facã funeralii naþionale. DinBinþinþi au sosit membrii familiei ºi opt feciori care l-au ajutat ºi la primele sale încercãri dezbor ºi i-au adus o mânã de pãmânt din satulna tal, iar de la fetele de acolo, o cununã deflori împletitã de ele.

Românii au pãstrat în gând ºi faptã me -moria marelui erou. Prin grija Despãrþãmântului

22 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 25: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Orãºtie al ASTREI ºi a cadrelor didactice de laLiceul „Aurel Vlaicu” din Orãºtie, la 8 iunie1925 pe casa din Binþinþi, în care s-a nãscut, afost dezvelitã o placã comemorativã. Începânddin anul 1925, satul în care s-a nãscut eroul aprimit numele Aurel Vlaicu. Lângã Casa Me -morialã a fost ridicat un bust executat de sculp -torul Ion Dimitriu-Bârlad.

În ºedinþa din 28 octombrie 1948 aAcademiei Române, Aurel Vlaicu a fost alesmembru de onoare post-mor tem. În anul 1952,la împlinirea a 70 de ani de la naºterea lui AurelVlaicu, casa în care s-a nãscut a fost declaratãMuzeu Me mo rial, în coridorul casei fiind ame -

najatã o expoziþie cuprinzând cele mai valo -roase obiecte aparþinând eroului.

La 19 noiembrie 1982 s-au desfãºurat, la Orãºtie ºi Aurel Vlaicu, o importantã sesiuneºtiinþificã dedicatã împlinirii a 100 de ani de la naºterea ilustrului inginer ºi avi a tor la care auparticipat personalitãþi marcante ale ºtiinþei ºiculturii româneºti. Între aceºtia îl amintim pecos monautul Dumitru Prunariu. Pentru eterni -za rea memoriei eroului din Binþinþi, în muni -cipiul Orãºtie au fost dezvelite douã busturiale avia torului realizate de sculptorii NicolaeAdam ºi Ana Olaru care dovedesc apreciereaorãºtienilor faþã de memoria lui Aurel Vlaicu.

Bibliografie selectivã:0 Albumul Vlaicu, cu 23 fotografii ºi 5 fac sim ile in ter ca late în text, Orãºtie, 1920.0 Antoniu, Dan, Cicoº, George, Buiu, Ioan, Bartoc, Alexandru, Vlaicu, Editura Anima,

Bucureºti, 2009.0 Carafoli, Elie, Aurel Vlaicu. Inventator, con struc tor ºi zburãtor român, Editura Tehnicã,

Bucureºti, 1954.0 Costescu, George, Începuturile aviaþiei române, Bucureºti, 1944.0 Cranciova, L. I. Maistoraºul Aurel Vlaicu, Deva, 1943.0 Gheorghiu, Constantin C., Aurel Vlaicu, un pre cur sor al aviaþiei româneºti, Editura Tehnicã,

Bucureºti, 1960.0 Mãrghitan, Liviu, Inginerul avi a tor Aurel Vlaicu, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,

Bucureºti, 1980.0 Negrescu, Gheorghe, Aurel Vlaicu vãzut de un zburãtor contemporan, Editura Militarã,

Bucureºti, 1973.

DECEMBRIE 2013 23

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

La manevrele de toamnã

Page 26: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Nicolae Vasiu despre Aurel Vlaicu1

În toamna anului 1913, Comitetul„Asociaþiei pentru Literatura ºi Cultu -ra Poporului Român” (ASTRA), din

care fãcea parte ºi Nicolae Ivan, pe atunciconsilier al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Sibiu,era preocupat de ideea ridicãrii unui mon u mentlui Aurel Vlaicu, prãbuºit din înãlþimea ceruluilângã Câm pina, în ziua de 13 sep tembrie 1913,în drum spre serbãrile Asociaþiei ce se þineau laOrãºtie, aproape de Binþinþi, satul na tal al pri -mului avi a tor român de renume mondial.

Aurel Vlaicu voia sã repete la Orãºtie, –unde fãcuse liceul în anii 1892-1900 – , ziua deglorie a sa ºi de mândrie naþionalã a poporuluiromân din Blaj cu prilejul semicentenaruluiAso ciaþiei în 1911, când Caragiale i-a spus,dupã ce zburase deasupra Câmpiei Libertãþii:„Eºti cel mai mare geniu al neamului nostru,bãiete. Sã trãieºti!...Avem ºi noi cu cine sã nemândrim!”. Cãci zborul sãu de la Blaj a dat unnou avânt rezistenþei naþionale a românilor dinTransilvania subjugatã, iar pe asupritori i-a pusîn derutã. Presimþeau cã, având astfel de fii,Transilvania e pierdutã pentru ei: „Nu de pier -dere se putea vorbi în acele momente – scria peatunci un ziar din Bucureºti2 – dimpotrivã,Transilvania au fost cuceritã pentru a doua oarã.Dupã cum românii au fost aceia care au pus ceidintâi piciorul pe pãmântul Transilvaniei, totastfel Providenþa a vrut ca un român sã puie eldintâi stãpânire pe cerul Transilvaniei. Istoria se repetã”.

Între succesul de la Blaj ºi prãbuºirea lân -gã Câmpina, în drum spre Orãºtie, calea aerianãa lui Vlaicu a trecut pe la Viena. La concursul de pe aeroportul Aspern din Viena, în anul 1912,Vlaicu, în concurenþã cu 7 aviatori francezi ºi un ger man, fiind câºtigãtor la multe probe grele, aprimit urmãtoarele elogii de la marele ziar

vienez Neue Freie Presse : „Zborurile acestea în decursul cãrora maºina se învârtea în jurul axeisale, sunt o probã mai mult la ce culme colosalãs-a ridicat aviaþia în zilele noastre. Minunateprestaþii, pline de bravurã a executat cu aceastãocazie românul Aurel Vlaicu, pe un monoplanorig i nal de construcþie proprie”. Iar un alt ziardin Viena Mittagszeitung relevã: „A fost cel mai frumos zbor din întreg mitingul. Cu o siguranþãºi cu o precizie impecabilã Vlaicu a aterizat pelocul fixat dinainte”3.

Destinul a hotãrât însã altfel. Cu acelaºiavion, cu care a cucerit admiraþia Vienei ºi alumii, a cãzut lângã Câmpina în dupã-amiazazilei de 13 septembrie 1913. Adus la Bucureºti,a fost decorat cu „Virtutea militarã”.

Cel mai bun prieten al lui ºi cel care l-aintrodus în cercurile bucureºtene pentru a-ºi pu -tea construi cele douã avioane – în Transilvaniase colectau bani pentru cel de al treilea avionperfecþionat – poetul Octavian Goga se afla înacele zile în strãinãtate. Amãnuntele despre im -presia fãcutã asupra serbãrilor din Orãºtie, deaflarea catastrofei de la Câmpina, i le trimiteaconsilierul arhiepiscopiei din Sibiu, NicolaeIvan4. Scrisoarea cu data de 2.X.1913, fiind undoc u ment istoric despre împrejurãrile vieþii pu -blice ale Transilvaniei din acel timp, o re pro -ducem întocmai:

„Iubite Tavi, am primit 2 cãrþi poºtale, una din Ma drid ºi cea din urmã din Tanger, cândîncã nu ºtiai de groaznica ne no rocire ce ne-aajuns prin moartea nãprasnicã a prietenului tãuiubit, A. Vlaicu. Numai D-zeu ºtie prin câtetorturi sufleteºti am trecut toþi cei ce ne gãseamla Orãºtie. Plecasem dimineaþa la bisericã ºi îmiiasã în cale dr. Vlad ºi fãrã sã zicã o vorbã, cumeram îndãtinaþi, îmi întinde depeºa. Am rãmasca trãznit. Serbãrile de aici încolo au fost zile de

24 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Nota editorului: Materialul de faþã este un frag ment din cartea protopopului ortodox al Clujului, Nicolae Vasiu(1895-1981), rãmasã în manuscris, intitulatã Nicolae Ivan, omul ºi op era unei mari personalitãþi a Ardealului înprima jumãtate a sec. al XX-lea, scriere terminatã în 1967. Monografia, de dimensiuni impresionante (peste 800 depagini), n-a fost publicatã nici pânã azi, fiind pãstratã în Arhiva Mitropoliei ºi arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºiClujului, de unde am copiat textul de faþã. Au fost pãstrate ºi completãrile din paranteze aparþinând autorului. Iosifºi Chendi, la care face aluzie autorul sunt cei doi scriitori prieteni, poetul ªt. O. Iosif ºi criticul literar Il. Chendi, care muriserã în vara aceluiaºi an, 1913, an considerat nefast pentru cultura ºi ºtiinþa româneascã.

2 Ziarul „Viitorul” din 25 au gust 1911.3 Ion Irimescu-Cândeºti, Aurel Vlaicu, Bucureºti, Edirura Flacãra, 1913.4 Scrisoarea pãstratã de O. Goga ne-a fost datã de soþia lui, dna Veturia Goga, aflatã la Ciucea.

Page 27: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

doliu ºi nu mai aveau farmecul întâlnirilorprieteneºti. Oamenii acum se bocesc, plâng, facparastase, dar Vlaicu, glo ria neamului nostru,zace în pãmânt, în cimitirul militar dinBucureºti. Era sã-l aºeze lângã Iosif ºi Chendi,dar în urmã s-au fãcut alte dispoziþii. Tocmai înlipsa ta din þarã trebuia sã se petreacã acestelucruri zguduitoare.

La înmormântare au fost Triteanu,Tãslãuanu ºi Fruma ºi apoi ne-am ºi certat. A -mã nuntele dupã ce vii acasã. La Orãºtie a fost ºicomitetul [Partidului Naþional – n.n.]. Am þinuto ºedinþã de la 8 seara pânã la 3 dupã miez denoapte ºi am luat act cã întrunirea comitetului cu a arhiereilor nu se poate þinea din cauzã cã uniidin cei cu mitrã ar juca jocul pisicii [e vorbadespre ºedinþa comitetului partidului, lãrgitã cuparticiparea arhiereilor ortodocºi ºi uniþi în ches tiatratativelor ce se duceau cu ungurii în legãturã cusituaþia românilor din Transilvania – n.n.].

Comitetul a rãmas cel vechi. Roºca [di -

rectorul Seminarului Teologic din Sibiu – n.n.]la insistenþa mirenilor clericali, în frunte cuDragomir [viitorul profesor universitar – n.n.].Noi eram pentru Borcea – Triteanu, dar mai alesfaþã de Triteanu nu erau oamenii deloc cu sim -patie, deºi cocoana a fãcut servicii frumoase lacon cert1. Comitetul va face pregãtiri pentru acolecta ca sã-i ridicãm un mon u ment [lui Vlaicu– n.n.].

Chestia împãcãrii cu tine te-a înfundatde-a binelea. Aflu cã se pun stãruinþe mari ca sãîncerce ca tine pacea cu arhiereii ºi faþã de con -ducãtorii partidului sã se ia mãsuri draconice. La «oameni» toate sunt cu putinþã. Vom vedea.Bratu de la Foaia Poporului [gazetã în Sibiu –n.n.] are 8 luni temniþã; pentru Libertatea [ga -zeta din Orãºtie – n.n.] se gãteºte acum procesul, eu am o cercetare disciplinarã din cauza inter -viului publicat în Adevãrul 2 pe care îl cunoºti ºitu. Cu finanþele stãm tot rãu, bãncile trãiesc deazi pe mâine ºi fiind prospecte de al doilearãzboi balcanic, se poate sã fie ºi mai rãu.

Eu cu sãnãtatea o duc tot cam aºa, câtevazile bune – apoi – abstinenþã, post ºi rugãciune.Nu te gândeºti sã vii acasã? Eu îþi dau sfatul ca sãnu vii pânã nu se clarificã situaþia politicã ºi cândvii, sã vii gata ca sã poþi avea conducerea foii, oriîn Arad, ori aici. Iubitorul tãu prieten, N. Ivan”3.

Dupã douã decenii de la moartea lui AurelVlaicu, comemorarea lui s-a fãcut la Orãºtie, înzilele de 24-25 iunie 1933. Liceul din Orãºtieunde a învãþat el, îi purta numele. În bisericaortodoxã s-a þinut un parastas, dupã care l-auelogiat: Biserica Ortodoxã, Aviaþia, Ac a de miaRomânã, Universitatea din Cluj, Astra din Sibiuºi Ministerul Instrucþiunii4.

Însã aici monumentul lui Aurel Vlaicu nus-a realizat, cãci oamenii îºi vor uita uºor an -gajamentele luate, mai ales dacã au poziþii so -ciale înalte, împreunate cu felurite obligaþii.Cãci primeazã totdeauna interesele imediate ºifoarte arareori acelea de recunoºtinþã”.

Text comunicat de prof. univ. dr. Mircea POPA,Preºedintele Despãrþãmântului Cluj al Astrei

DECEMBRIE 2013 25

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Octavian Goga ºi Aurel Vlaicu

1 Persoanele amintite erau toate din societatea ortodoxã a Sibiului: Borcea era avocat; Triteanu era consilier alarhiepiscopiei, viitor episcop de Ro man; cocoana cu servicii frumoase era soþia acestuia, Veturia Triteanu, dupãdivorþ soþia lui O. Goga, renumitã cântãreaþã, socotitã „privighetoarea Ardealului”.

2 Interviul a fost publicat în „Adevãrul” din Bucureºti.3 Ms. nr.1098, f.1808-1810.4 Ziarul „Pat ria” din Cluj din 18 iunie 1939; ms. nr. 875, f. 1394. Textul a fost copiat întocmai.

Page 28: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Cinstire Icarului românesc

Ioan Sebastian BARA

Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva are deja o frumoasã tradiþieîn omagierea unor mari personalitãþi româneºti, cele hunedorene bucurându-se de ofireascã prioritate.

Figura legendarã a lui Aurel Vlaicu s-a bucurat de o atenþie specialã, atât la împlinirea celor130 de ani de la naºterea lui, mo ment marcat de noi anul trecut, cât ºi în aceastã lunã, lacomemorarea centenarului morþii acestui legendar fiu, nãscut în Binþinþiul de pe Câmpul Pâinii. Defiecare datã, ne-am adresat cu precãdereunui pub lic tânãr, elevilor din liceele de -vene, cãrora le-am prezentat pe larg viaþa,activitatea ºi jertfa lui Aurel Vlaicu.Ne-am propus de la bun început sã insu -flãm, în felul acesta, generaþiei tinere inte -resul faþã de valorile autentice ale popo -rului nostru, valori cu care ne mândrim.

De fiecare datã, sala „Liviu Oros” aCentrului Cul tural „Drãgan Muntean” dinDeva a fost plinã pânã la refuz de tinericare au venit sã cunoascã pe larg per so -nalitatea lui Aurel Vlaicu. Acestora li s-aufãcut am ple ºi documentate prezentãridespre viaþa ºi activitatea lui Aurel Vlaicu, despre rea lizãrile impresionante din do -meniul avia þiei cu care s-a remarcat la în -ce putul se colului al XX-lea, despre apor tul lui la dez voltarea aviaþiei româneºti ºimondiale.

Din viaþa lui Aurel Vlaicu, urmãritãcu interes de cãtre tinerii din salã, s-a în -þeles foarte bine ce înseamnã pasiuneapentru o idee, ce înseamnã munca, per -severenþa, dorinþa de a reuºi, de a nu cedaîn faþa eºecurilor ºi de a o lua de la început.Aurel Vlaicu face parte din „triada de aur”a aviaþiei române, alãturi de Traian Vuia ºiHenri Coandã, nume fãrã de care istoriaaviaþiei mondiale nu se poate scrie în modobiectiv. El a întruchipat unul dintre celemai temerare visuri ale omului, acela de azbura, de a se înãlþa la cer asemenea pã sãrilor. A fost stãpânit în scurta lui viaþã de aceastã iubiremistuitoare de a se ridica deasupra munþilor, deasupra apelor, de a zbura, jertfind totul pe altarulacestei pasiuni.

Ne aducem aminte de Aurel Vlaicu ori de câte ori trecem prin satul lui na tal, ne aducemaminte de Aurel Vlaicu ori de câte ori trecem Carpaþii ºi ne imaginãm ziua de 13 septembrie 1913,când n-a mai apucat sã vinã în zbor spre fraþii lui ardeleni, la Orãºtie, la Adunarea ASTREI. Ultimul lui zbor a fost parcã insuflat de dorinþa de a-i uni pe românii de dincolo ºi de dincoace de Carpaþi,vis pe care n-a mai apucat sã-l vadã împlinit. Atunci, lângã Câmpina, „ºoimul nostru ardelenesc alunecat din slava cerului ºi s-a sfãrâmat de acest pãmânt aspru...”, cum a scris Nicolae Iorga.

26 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 29: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu a avut prieteni dintre marilepersonalitãþi ale timpului, a fost iubit ºi apreciatde Octavian Goga, Spiru Haret, Ilarie Chendi, I.L. Caragiale, Al. Vlahuþã, Nicolae Iorga. Dintretoþi, marele nostru istoric a surprins cel maibine, ca într-o efigie, figura de neuitat a luiVlaicu ºi privilegiul deosebit al românilor de a fi dat lumii o asemenea personalitate: „Se uitãbãrbaþi politici, se uitã scriitori de renume. Pe el, însã, nu-l vom uita. Oricând îndrãzneala ome -neascã va smulge aiurea succese strãlucite na -turii în vinse, nu vom privi cu invidie pe acelînvingãtor, ci vom zice cu mândrie: ªi noi amavut pe Vlaicu!”

Vlaicu este iubit ºi azi, numele lui a trecutdeja în folclor, în poezii ºi cântece populare pe

care creatorul anonim i le-a dedicat cu recunoºtinþã ºi mândrie. O dovadã a fost ºi manifestareanoastrã care i-a fãcut mândri pe cei prezenþi de faptul cã de pe pãmânt hunedorean s-a înãlþat în tãriiAurel Vlaicu.

Chiar ºi acum, la un secol de când i s-au frânt aripile, românii au vie în memorie ºi în inimipersonalitatea acestui pionier al aviaþiei româneºti ºi mondiale, inginer, inventator, con struc tor ºipi lot. Ne mândrim cã un fiu al plaiurilor hunedorene a avut un cuvânt atât de greu de spus îndezvoltarea aviaticii mondiale ºi, de aceea, manifestarea noastrã a fost un omagiu pe care generaþiatânãrã i-l aduce lui Aurel Vlaicu.

Zborul lui Aurel Vlaicu – înãlþare pentru poporul român

Dr. Luminiþa CORNEA

Îmi amintesc. Trecem cu autocarul spre Bucureºti. Excursie. Ieºim dinCâmpina. Bãneºti. Arãt ºi explic ex -

cur sioniºtilor mei elevi. În dreapta, monumentul ridicat în memoria pionierului aviaþiei ro mâ -neºti, Aurel Vlaicu (1882-1913), care în acestloc, Bãneºti-Prahova, ºi-a frânt aripile, în ziuade 13 septembrie 1913.

Gând plin de nãduf. Visul lui din fragedãpruncie: zborul spre înãlþimea cerului, cu unaparat lucrat de el, tot din înãlþime l-a dus lacãderea în abis.

Privind la cer, din copilãria lui, Aurel Vlaicu s-a înflãcãrat de dorul de a deveni ase meni pãsãriicu tainic dor de zbor, cu dor de tãria cerului.

Aurel Vlaicu! Ai plecat din Binþinþi, loca -litate cu strãveche istorie. Þi-ai înmiresmat su -fletul, respirând culturã în Orãºtie. Paºii tãi sim -þeau vibraþiile încã prezente ale stihuitorilor în þe -lepþi ai Paliei numitã de la Orãºtie (1581-1582).

Însã sufletul tãu se îmbãta de parfumul înãl -þimilor. Erai conºtient de munca ce te aºteaptã.Nu te-ai speriat. Era necesar sã cunoºti, sã aflitoate secretele ºtiinþei. Ai plecat la Budapestacând aveai doar 20 de ani. Alþi tineri petreceau.Tu aveai o permanentã preocupare: construireaunei maºini de zburat. Nu ºtiu dacã din dorinþade a cuceri vãzduhul sau pur ºi simplu din do -rinþa de a fi tu în vãzduh, de a zbura. Ai citit înBiblioteca Politehnicii din Budapesta tot ceea ce credeai cã te ajutã în realizarea visului tãu.

Nu era de ajuns. Doreai mai mult. Dupã un an ai plecat la Politehnica din München, undepatru ani ai trudit din greu. Dar ai reuºit. Aiobþinut preþuirea ºi felicitãrile profesorilor ºicolegilor. Nemþii, oameni raþionali, preþuind in -ventatorii, au vrut sã te alãture lor. Sã fii al lor!Ma te rial, ai fi câºtigat, dar ai fi adus faimã þãriilor. Nu ai dorit asta.

Te-ai întors la poalele Carpaþilor ro mâ -

DECEMBRIE 2013 27

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Dl Ioan Sebastian Bara vorbind tinerilor din Deva despre Aurel Vlaicu

Page 30: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

neºti. Aici sufletul tãu se simþea liber. Aici îþibucurai confraþii. Aici erai cu adevãrat respectatºi iubit. Simþeai iubirea. Ai simþit dragostea ro -mânilor tãi, prima datã, la primul zbor, doar laînãlþimea de 10-15 m, în Binþinþi, în primãvaralui 1909. În iulie acelaºi an, planorul tãu a efec -tuat mai multe zboruri la Orãºtie, iar, toamna, laBraºov. Atunci ai început sã intri în istorie. Înistoria neamului tãu. Ai tãi te recunoºteau. Înoctombrie 1909, ai ajuns la Bucureºti. În con -jurat cu dragoste de prieteni: O. Goga, L. Blaga,B. ªt. Delavrancea, Al. Vlahuþã, Ion RusuAbrudeanu, apoi Ion I. C. Brãtianu, Spiru Haret,Vasile Morþun etc. etc.

Ai construit aparatul de zbor „Vlaicu I” cu care ai efectuat primul zbor în ziua de 17 iunie1910 – în Bucureºti, la o înãlþime de 50 de metri, pe o distanþã de ºase kilometri. Publicul entu -ziasmat. Presa laudã evenimentul.

1910 – România se situeazã pe locul III înlume, prin construirea acestui aeroplan, un apa -rat propriu, inventat, construit ºi pilotat de unromân. Putem discuta de înãlþarea poporului ro -mân, a þãrii, prin zborul lui Aurel Vlaicu?

În septembrie 1910, Aurel Vlaicu parti -cipã la manevre militare, zburând la înãlþimeade 500 de metri, timp de 35 de min ute. Re -cordurile cresc. Drumul inventatorului con ti -nuã. În octombrie 1910, miting cu un rãsunãtorsucces pe hipodromul Bãneasa.

Vlaicule, eroule, prin invenþiile ºi zbo -rurile tale þi-ai înãlþat þara ºi poporul!

În 1911, ai conceput aparatul de zbor„Vlaicu II”. Prin demonstraþiile tale de zbor aisãrbãtorit, la Blaj, în au gust 1911, semi cen te -narul ASTREI, cucerind mulþimea de români depe câmpia Blajului. Ai fost felicitat de maripersonalitãþi ale þãrii, prezente atunci la Blaj: N.Iorga, I. L. Caragiale, O. Goga, G. Coºbuc,ªt. O. Iosif, Ion Agârbiceanu, I. G. Duca, IonMehedinþi, Petre Liciu, Aristiþa Romanescu.

În acel an, cu adevãrat mãreþ pentru tine ºipentru români, ai mai zburat la Sibiu, la Braºov,la Iaºi. Demonstraþii, dar ºi un zbor întreBucureºti ºi Olteniþa. Peste tot, mulþimea eraîncântatã ºi entuziasmatã.

În luna iunie a anului 1912, ai participat laConcursul Internaþional de Aviaþie organizat peaerodromul de la Aspern, lângã Viena. Ai expusla salonul expoziþional aparatul de zbor „VlaicuII” – mo ment despre care Traian Vuia, alt mareromân avi a tor, afirmã cã munca ta scoate în

evidenþã ingeniozitatea ºi originalitatea ro mâ -neascã. La con curs participau aviatori din 8 þãri. Erai singurul român, alãturi de 17 aus trieci, 12francezi, 7 germani. Printre ei se afla celebrulavi a tor francez Roland Garros. Mo ment demândrie pentru tine, de înãlþare pentru Româniaºi poporul român!

Atunci, la Viena, în 1912, Aurel Vlaicus-a clasat pe primul loc la proba de aruncare aproiectilului, iar la probele de viraj strâns ºi deaterizare la punct fix, s-a situat pe locul doi.Peste 200.000 de spectatori. Presa vienezã ascris la superlativ despre românul nostru.

Cum sã nu ne mândrim? Ne mândrimacum, dar atunci când totul era fierbinte în su -fletele românilor! Da, în ziarul Românul dinArad, apãrut în 30 iunie 1912, citim: „AurelVlaicu depãºind adversari redutabili, a ieºit bi -ruitor în unul din primele concursuri de aviaþie.Epopeea neamului românesc, în care ne-am im -pus strãinãtãþii, este consemnatã acum prin treilocalitãþi: Plevna, Montpellier ºi Aspern”.

Românii din întreaga þarã au trãit emoþiideosebite, de-a lungul anului 1912, asistând lazborurile dem on stra tive ale lui Aurel Vlaicu,adevãrate manifestãri de sãrbãtoare, la Arad, laLugoj, la Haþeg ºi Orãºtie, la Alba Iulia, laSãliºte, la Târgu-Mureº, la Dumbrãveni. Zborulde la Orãºtie a durat 30 de min ute, la o înãlþimede 300 de metri. Lumea, cuprinsã de delir. Pã -rin þii plângeau de bucurie cã fiul lor a cuceritvãzduhul.

Aurel Vlaicu, cu visul lui realizat, a ridicat România pe un piedestal de glorie.

Tu, Vlaicule, eroule, þi-ai propus mai mult!Ai avut încredere în aparatul tãu. Erai sigur deprietenii tãi. Þi-ai propus sã treci Carpaþii ºi sã teîndrepþi spre Orãºtie, unde erai aºteptat de par -ticipanþii la Adunarea Generalã a ASTREI,pentru a duce salutul tãu românilor din Ardeal.Puteai deveni „Vulturul Carpaþilor”. Pu teai. N-a fost sã fie! Prãbuºirea ta s-a tran sfor mat în jertfã, iar jertfa în simbol.

Ai fost, aºa cum spunea marele tãu pri -eten Octavian Goga, „întâiul soldat cãzutpentru îm plinirea unui vis milenar: unireaTran silvaniei cu Þara”.

Prin zborul tãu, ai strãlucit pe cerulRomâniei, devenind chiar pãrtaº la slava ei!

Bucurã-te, Vlaicule, cã ai înãlþat poporulromân, cu genialitatea ºi înfãptuirile tale, pre -vãzând „prin secoli a ei înãlþare”! Amin!

28 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 31: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu în sufletul vlãicenilor,în sufletul românilor

Col. (r.) prof. dr. Petru SELAGEA

Cu inteligenþa-i inegalabilã, Aurel Vlaicua strãlucit asemenea unui me teorit nunumai pe cerul Binþinþilor, ci ºi pe cel

al României ºi al Europei întregi. El a fost un îngertrimis de Dumnezeu nouã, românilor, spre a ne ajutasã ne cunoaºtem pe noi înºine ºi apoi pentru a ne face cunoscuþi lumii întregi ca oameni talentaþi, in ven -tivi, inteligenþi, curajoºi, harnici, mereu cãutãtori denou, iertãtori, dar ºi viforoºi atunci când este cazul,fãloºi în sãrbãtori ºi, mai ales, patrioþi. Dumnezeu ni l-a trimis ca pe un înger al Sãu ºi tot ca pe un înger al Sãuni l-a luat. A venit pe lume cu aripi de înger ºi s-a întors la ceruri acum o sutã de ani, cu aripi construite de el, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi al ºtiinþei.

Prin zborul sãu de acum o sutã de ani, AurelVlaicu ne-a oferit o grãitoare lecþie de istorie, prefi -gurând desfiinþarea graniþelor dintre fraþi, învã þân -du-ne sã iubim România ºi sã fim buni români ori -unde ne-am afla.

Aºa cum îngerii trãiesc veºnic în sufletulnostru, aºa va dãinui pentru totdeauna în inimile ºisufletele Vlãicenilor, ale tuturor românilor, îngerulAurel Vlaicu, omul, inginerul, proiectantul, con -structorul orig i nal de avioane, pi lot de excepþie între piloþii vremii sale.

A crezut cã puterea ºtiinþei ºi sprijinul luiDumnezeu îl vor ajuta sã zboare spre tãriile vãz -duhului, la fel ca pãsãrile cerului... sus, tot mai sus...Acest crez a fost exprimat cât se poate de sugestiv de Aurel Vlaicu în studiul Aviaþiunea la noi, publicat în anul 1910: „Sufletul omului, adicã ceea ce a sãditDumnezeu în om, n-a rãmas încãtuºat de pãmânt,când ºtiinþa deschide drumul vãzduhului”1. El sescãlda în marea dintre cer ºi pãmânt cu uºurinþa ºinonºalanþa unei pãsãri, demonstrând un tal ent, oîndemânare ºi un curaj ieºite din comun. A fost ungeniu preocupat de zbor, de cãlãtoriile spre înãlþimiîncã neatinse. Pãcat cã nu a ajuns sã trãiascã în eracosmicã.

Când rostim numele lui Aurel Vlaicu, sufletul ne este inundat de aceleaºi emoþii ºi de aceeaºidurere pe care le-au trãit înaintaºii noºtri acum o sutã de ani, când Dumnezeu ºi-a chemat îngerul la Sine.Numele lui este un nume de legendã nepieritoare,înscrisã în existenþa noastrã ca o moºtenire culturalãsfântã. Noi, neaoºii vlãiceni de astãzi, îi vom pãstrapentru totdeauna un gând pios, încãrcat de admiraþieºi recunoºtinþã ºi ne vom mândri peste tot în lume cãl-am avut, îl avem ºi îl vom avea pe Vlaicu.

Aurel Vlaicu nu a fost primul om care a zbu -rat, dar a fost unic în lume prin aceea cã a conceput, a proiectat ºi a realizat practic un avion pe care l-apilotat el însuºi. El nu a trãit pentru sine. A trãit ºi aconstruit pentru neamul sãu, pentru þara sa, pentruprogresul ºtiinþei ºi pentru fericirea oamenilor, cum,de altfel, a subliniat chiar el într-unele dintre con -fesiuni. Imaginea lui Vlaicu continuã sã strãluceascã asemenea unui diamant, pe care posteritatea nu vaconteni sã-l ad mire ºi ale cãrui carate ne vor fascinamereu. Când ne gândim la el, ni se umezesc ochii,deopotrivã de bucurie ºi de durere: de bucurie cãeste al nostru, cã s-a nãscut aici, în România, înlocalitatea care-i poartã cu mândrie numele ºi cã arealizat ceea ce pentru vremea sa pãrea imposibil; de durere pentru cã s-a stins în plinã glorie, la doartreizeci ºi unu de ani.

Aurel Vlaicu era conºtient de faptul cã oricecre ator-inventator are sprijinitori, dar ºi potrivnici,însã nu s-a lãsat învins. „Vrãjmaºii sunt puternici –spunea el – dar cu atât mai mult trebuie sã iz -bândesc”. Oricât erau greutãþile de mari, el le în -frunta cu bãrbãþie, aºa cum talazurile sãlbatice alemãrii înfruntã stânca ºi cum stejarul stã drept în faþafurtunii. Idealul sãu era ca omul sã zboare ºi credeacã pentru a atinge un ideal, trebuie sã te jertfeºti, darnu oricum, ci cu dragã inimã. Nu a acceptat com -promisuri, pãstrându-ºi curatã imaginea de român,de pa triot. De aceea el rãmâne pentru noi un exem -plu de atitudine demnã ºi de re spect faþã de þara sa.Sã-l urmãm, aºadar, în cuget, în simþiri ºi în fapte, sãpunem în strãfundurile sufletelor noastre imaginealui ca pe o icoanã sfântã.

Românii de pretutindeni trebuie sã aºeze încasele ºi în sufletele lor chipul sfânt al lui AurelVlaicu, cãci el este un erou-martir care ºi-a sacrificat viaþa nu doar pentru progresul ºtiinþei aviatice, ci,poate, mai degrabã, pentru împlinirea unui mãreþideal, atât de drag nouã, tuturor: unirea fraþilor ro -mâni într-o singurã þarã. Aºa cum s-a mai spus, dacãMihai Viteazul a unit þara cu armata ºi cu geniul sãumilitar, Aurel Vlaicu a fãcut acelaºi lucru prinputerea minþii, a inimii ºi a inteligenþei sale ºi prinaripile sale binecuvântate ºi miraculoase.

Cea mai profundã semnificaþie a înfãptuirilorlui Vlaicu este aceea cã suntem un popor fascinat deînãlþimi, de zbor, cã avem o þarã care va dãinui pesteveacuri, iar alãturi de ea, ºi Aurel Vlaicu. Noi caindivizi suntem trecãtori, suntem umbrã ºi vis, darAurel Vlaicu este veºnic.

DECEMBRIE 2013 29

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

1 Aurel Vlaicu, Aviaþiunea la noi, în Ion Dodu Bãlan, Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu, Bucureºti, Editura IonCreangã, 1986, p. 68.

Page 32: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu, simbolul unirii românilor

Dumitru BORÞANMioara BUD

Aurel Vlaicu s-a coborât din floareaunei legende întocmai ca ºi Horea,Avram Iancu, Andrei ªaguna,

George Bariþiu, George Casian, George Coºbuc, Octavian Goga ºi alte valori ardelene. Prin na -tura lui a fost mai mult flacãrã decât om, maimult virtute înaltã, decât umilitã chibzuinþã demuritor sãrman. A strãbãtut scurta lui viaþã, în -fruntând moartea în numele idealului de cu -cerire a cerului, simbolizând lupta neînfricatãpentru unirea românilor de dincoace ºi de din -colo de Carpaþi într-o singurã naþiune.

Nãscut în aceastã parte de þarã, la poalelefalnicilor Munþi Carpaþi, cu vârfurile mereuînzãpezite, Aurel dorea sã fie ºi pe dinãuntru laînãlþimea falnicilor noºtri munþi.

S-a ridicat de la Binþinþi, dintr-un sat delângã Orãºtie. Purta în mâni neastâmpãrul faptei celei mari. ªi-a încercat mai întâi puterea asuprahârtiei ºi a lemnului. A croit jucãrii, lucrurinevinovate, alcãtuiri surprinzãtoare. Mai multdecât toate îl tulbura însã zborul pãsãrilor. Ur -mãrea zborul maiestos al vulturilor, superbelelor rotiri în azur. Aºa s-a zãmislit gândul urcãriila cer, zborul iertãrii ºi al fericirii.

Puterea lui Vlaicu a început sã lucrezeapoi ºi asupra fierului, aramei, a oþelului. Aniîntregi chinul creaþiei l-a frãmântat necontenit.La purtat cu sine peste tot. Prin Orãºtie, la Sibiu,în Bucureºti, în Budapesta, în Germania, la

Maximilians-Universität München, la Pola, pre -tutindeni pe unde l-au târât paºii vieþii.

ªi gândul a început apoi sã rodeascã. LaBinþinþi, în ºura pãrinþilor sãi, a crescut ceadintâi pasãre din mâinile iscusite ale lui Vlaicu.Fapta lui era creaþie, credinþã mai ales într-undestin de zburãtor, de cuceritor al cerului. Stân -gaci mai întâi, din ce în ce mai sigur, apoi, maiputernic, Vlaicu a început sã stãpâneascã undele vãzduhului.

Ca la orice faptã mãreaþã, nemaivãzutã,mirãrile au început sã se iveascã de pretutindeni.

Au apãrut laudele, ca si cârtirile. Ceidintâi i s-au alãturat tinerii. Printre ei seafla un poet care iubea himerele ca ºitânãrul inventator, Octavian Goga.

Au trecut apoi Carpaþii, atât Aurel Vlaicu, cât ºi Octavian Goga, pentru abate la porþile Bucureºtilor. Tânãrulardelean avea imaginaþie, avea calcule,credinþã nezdruncinatã, dar nu avea ate -lier ºi nu avea banii trebuincioºi pentruo asemenea lucrare. Se cerea sprijinulgu ver nului ºi al oamenilor de afaceri cucap i tal in dus trial. Plini de elan, ziuabãteau neistoviþi la por þile ministerelor,la uºile generalilor; Goga cu vorba

avântatã, subþire, ºtiind sã reþinã atenþia, Vlaicuvorbind mai mult cu mâna, cu degetelearãtãtoare de calcule, cu planurile desenate pealbele hârtii.

Seara se aduna în jurul lor o întreagã boe -mã ardeleanã: ªt. O. Iosif, Ilarie Chendi, George Casian, George Coºbuc, Ion Gorun, dar ºi prie -te ni ai acestora: Vlahuþã, Caragiale, Gârleanu,visând cu toþii la maºina zburãtoare. Când avio -nul a început sã zboare, sã înfrunte vãzduhul,nimeni nu s-a bucurat mai aprins decât scriitoriiºi po eþii. Ei i-au purtat faima prin gazete, ei l-autrecut în cântec. Tresãltau de mândrie toate ini -mile româneºti, tresãltau mai ales inimile tran -silvãnenilor. Apoi Vlaicu a cunoscut mariletriumfuri de la Blaj ºi de la Aspern. Ridicase înlumea întreagã mândria Transilvaniei.

Asociaþiunea ASTRA, în 1910 ºi-a þinutadunarea generalã la Dej. Delegaþii Des pãr þã -

30 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Decolând la Blaj în 1911

Page 33: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

mântului Blaj îºi reînnoiesc invitaþia, ca Blajulsã gãzduiascã serbãrile semicentenarului Aso -ciaþiunii în 1911, iar vicepreºedintele ASTREI,Andrei Bârseanu îºi terminã discursul de în -cheiere cu ,,La revedere la Blaj”. Pregãtirileserbãrilor semicentenarului se desfãºoarã subprezidenþa lui Iuliu Maniu, preºedintele Des -pãrþãmântului Blaj, avocat ºi fost deputat, ca -pabil de a sãvârºi lucruri mari.

Serbãrile astriste de la Blaj, din 27-31 au -gust 1911, sunt grandioase, amintind de anul1848, când miile de români adunaþi pe ,,CâmpulLibertãþii” erau înfrãþiþi prin puterea unui idealcomun: ,,calea culturii, calea ºtiinþei ºi artelor,în care tezaurul limbii este singura cãlãuzã lu -minãtoare”. Asociaþiunea se apropie tot maimult de idealul visat: de a ridica poporul ro -mânesc la un grad de culturã egal cu al po poa -relor, care merg în fruntea civilizaþiei omeneºti.

Fãrã îndoialã, un mo ment impresionant alserbãrilor l-a constituit zborul lui Aurel Vlaicupe deasupra Blajului, în prezenþa a peste 30000de români, veniþi din toate pãrþile sã-l vadã pecel dintâi avi a tor român. Ziua întreagã e unadevãrat pelerinaj la hangarul de pe CâmpulLibertãþii, oamenii vor sã vadã aeroplanul luiVlaicu, strã juit de 8 feciori din Binþinþi, în frunte cu Ion, fratele lui Aurel, iar alãturi de el, tatãl,mama ºi sora eroului.

Vlaicu s-a prezentat în mijlocul oamenilor însoþit de Octavian Goga, fiind întâmpinat cumare cãldurã ºi îmbrãþiºat cu dragoste. S-a ho -tãrât ca zborul sã aibã loc marþi, 29 au gust, adoua zi a serbãrilor, între orele 5-7, dupã-masã.Avionul a venit de la Bucureºti cu trenul creân -du-i unele emoþii, în gara din Braºov dar, vãzân -du-l în hangarul improvizat, pe Câmpul Libertãþii,din Blaj, nu mai avea niciun gând temãtor.

,,O sã vedeþi, spunea – Aurel – cum o sãzbor, de nici pasãrea mãiastrã nu mã întrece.Hangarul e foarte bine aºezat, mulþumitã prie -tenului meu, inginerul Negruþ. Curentul de aerce trece pe deasupra Târnavei, va fi foarte po -trivit pentru a sãlta aeroplanul meu dupã celdintâi avânt. O sã mã ridic în vãzduh; voi în -cunjura culmile ºi mânãstirea. Aeroplanulacesta al meu, merge mai repede ca cel vechiu.Are tot atâtea puteri de cai, dar sunt combinateneasemãnat mai cu efect. Cunosc tot cuiul dinmaºinã. Nu mi-e teamã când o încalec, cãci ºtiucã e creaþiunea mea. Pe un aeroplan alcãtuit dealtul, nu m-aº urca nici pentru o lume. ªi sã nu

credeþi, cã mi-e teamã... Desigur, nu privesc înjos niciodatã, cãci atunci îmi amintesc, cã de -desuptul meu e golul. Ci privesc aºa, pieziº, ºiatunci am impresia cã mã uit la dealurile dinfaþã. De urcare n-am nici habar, scoborârea emai grea. O sã pun o mare bucatã de pânzã albã,în susul Târnavei, sã aterizez acolo. Cel mai micgreº la scoborâre, poate avea urmãri rele...”1

Succesele lui Vlaicu erau cunoscute ro -mânilor de pe ambele laturi ale Carpaþilor, deasemenea, jurnalele strãine îl puneau alãturi decei mai mari eroi ai aviaþiei moderne. Totuºi,Aurel Vlaicu e fiul Ardealului, a þinut, dupãtriumful sãu din Bucureºti, sã participe cu aldoilea monoplan la serbãrile prilejuite de ju -bileul de 50 de ani al Asociaþiunii, la Blaj, sãridice ºi pe românii ardeleni în sferele înalte lacare triumful ºtiinþei a sãltat mai de mult pe alteneamuri. Românii, pe istoricul Câmp al Li ber -tãþii, aveau sã vadã triumful celei mai desãvâr -ºite invenþii româneºti. Acolo, unde miile deoameni juraserã sub cerul lui Dumnezeu cã nuvor mai rãbda jugul sclaviei, Aurel se ridicã înslavã, ca un vultur biruitor. Alãturi de nãzuinþele cul turale ale unui neam, plana geniul inventatoral aceluia, pe care Dumnezeu l-a distins cupecetea nemuririi.

Urmeazã zborul, emoþiile cresc, o tãcereca de moarte stãpâneºte mulþimile adunate.Vlaicu face un semn voinicilor din Binþinþi sãdea drumul frânghiilor care opreau aeroplanul;acesta alunecã 5-6 metri pe iarba verde, ca deo -datã sã se ridice în vãzduh, uºor, fãrã cea maiuºoarã legãnare, mai uºor ca o pasãre. Vlaicuzboarã, se ridicã tot mai sus, dispare în depãrtãri, pânã abia se mai zãreºte, ca o pasãre, apoi ca unpunct negru pe cerul albastru, de deasupra Bla -jului. Zboarã cu o vitezã de peste 90 de kilo -metri, atingând înãlþimea de peste 800 de metri,stabilind un nou re cord românesc. La coborâreprimele cuvinte au fost: „L-am bãtut peBibescu”2.

Principele Bibescu, cu aeroplanul sãuatin sese numai 500 de metri. De la acest re cordal lui Vlaicu, se pare cã s-a nãscut o invidie pu -ternicã între cei doi piloþi. Se presupune cãaceasta a fost una din cauzele care a condus, încele din urmã, la prãbuºirea avionului ºi la moar -tea inventatorului din Binþinþi, lângã Câmpina.

Gazetele timpului consemneazã cu en tu -ziasm zborul reuºit a lui Vlaicu:

Unirea, din Blaj, nr. 78, relateazã: ,,Cu

DECEMBRIE 2013 31

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

1 Serbãrile de la Blaj: O paginã din istoria noastrã culturalã, Blaj, 1911, p. 288.2 Ibi dem, p. 297.

Page 34: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

sufletul încãrcat de cea mai puternicã emoþie,am asistat la zborul lui Vlaicu, acest vultur fal -nic al neamului nostru...”1

Românul, nr. 81: „Toatã noaptea, pe labaluri, ºi dupã baluri, numai ºi numai despreVlaicu se vorbeºte. Delirul nu vrea sã se po -toleascã nici decât...”2

Gazeta Transilvaniei, nr. 85: ...Astãzi e zide sãrbãtoare. E sãrbãtoarea celor mici, dar pu -ternici, se anunþã întrarea geniului ºi cei mari secutremurã, se ascund ºi suflarea le îngheaþã înoase[...]. În aceste clipe sfinte întreg CâmpulLibertãþii pãrea o minunatã bisericã, ziditã aºaîntr-o clipã de niºte mâini nevãzute, în care toþicredincioºii erau cuprinºi de o cucernicã evla -vie, în vreme ce, în ochii lor, se reflecta lu minacandelelor, ce-ºi tremurau flacãra în faþa alta -rului. Aceastã bisericã era biserica libertãþii, iarîn credincioºii, ce se închinau în faþa altarului ei, trãia aceastã sãmânþã divinã, pe care Cinevamare ºi sfânt, Cineva puternic ºi etern o se -mãnase în om, numai în om, înfãþiºându-l peacesta în toatã strãlucirea firii sale, lipsit depãcat, izbãvit de patimi, curat ca omul cel din -tâiu, senin ca raþiunea ºi entuziast ca un Apollo.

Pe acest Câmp al Libertãþii nu mai erauRomâni ºi Unguri sau Saºi, ci era o singurãfiinþã, un singur om, care n-are pe cine sã pri -goneascã, pe cine sã oprimeze ºi sã ucidã[...].

Dar soarele tot soare a rãmas ºi, astãzi, unneam, care pânã ieri era conºtiu, cã el trebuie sãfie umilit, priveºte de la înãlþime spre aceia, cariieri îi erau opresori, cãci biruinþa idealului îi dãºi sclavului chip de om[...]3.

Flãcãul din Binþinþi a participat la maimulte concursuri de zbor. În 1912 a câºtigat 5premii, dintre care un premiu-I, ºi patru premii – II. La concursul de la Aspern, de lângã Viena,Aus tria, au participat 42 de piloþi, din 7 þãri.Presa vienezã aducea elogii generoase pilotuluiromân: ,,...Minunate ºi curajoase zboruri a exe -cutat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan ori -g i nal, construit chiar de avi a tor[...]4.

Cum era de aºteptat, elogiile au adus cuele ºi micimile ascunse ale naturii umane: in -vidia ºi rãutatea nelimitatã. Ion Luca Caragiale,

unul dintre marii admiratori al pilotului, îl sfã -tuia mereu, dupã mãrturia nepoatei lui Vlaicu,sã nu mai zboare, cãci el era inventator ºi nu pi -lot. ªtia nenea Iancu ce ºtia! Aurel îi rep lica:,,N-am sã cad, decît în cazul în care aº pierdecârma. Am fãcut-o de zece ori mai rezistentã, sepoate rupe doar dacã cineva o taie!?”5.

Dorinþa nestrãmutatã a puiului de românardelean era sã cucereascã cerul românesc, sãtreacã înãlþimile falnicilor Carpaþi, în zbor devultur liber, neînfricat, simbolizând lupta asiduã pentru libertate ºi unirea tuturor românilor într-o singurã naþiune.

Aflând cã un avi a tor strãin intenþiona sãzboare peste Carpaþi, Vlaicu nu putea accepta oasemenea umilinþã ºi luase decizia de a trece elprimul Carpaþii româneºti. La 13 septembrie1913, a decolat de lângã Bucureºti îndrep tân -du-se spre munþi. Ajungând deasupra comuneiBãneºti, de lângã Câmpina, avionul se prã bu -ºeºte ºi aviatorul, eroul românilor, Aurel Vlaicu, îºi pierde viaþa.

Din pãcate, pentru neamul românesc, nicipânã în prezent nu se cunosc adevãratele cauzeale prãbuºirii avionului. Speculaþiile circulã,atri buind prãbuºirea invidiei nemãsurate a prin -cipelui Bibescu, dar autoritãþile statului nu le-au validat în ancheta efectuatã dupã ac ci dent. Darimperiile începutului de secol al XX-lea, ºi maiales stãpânii orgolioºi ai Transilvaniei, puteauaccepta un asemenea triumf, eu ro pean ºi mon -dial, realizat de flãcãul de valah ardelean, cu atât mai mult consecinþele emancipãrii spirituale ºipolitice ale acestui neam în plin avânt de rea -lizare a unitãþii naþionale?!

Acum, la o sutã de ani de la moartea tra -gicã a flãcãului erou-naþional se cuvine a apro -funda acest dosar, a cerceta în arhivele naþionale.ªi mai importante ar fi cele austro-ungare, dinvremea respectivã, ºtiind cât de se cret era pãs -trat acordul dintre Regatul României ºi Imperiul Austro-Ungar.

Numai cunoscând adevãrul istoric, ne pu -tem câºtiga demnitatea ºi aprecierea celorlaltenaþiuni.

32 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibi dem, p. 296.2 Ibi dem, p. 297.3 Ibi dem, p. 299.4 Enigme ale istoriei române, p. 299.5 Ioana, Moldovan, Ipoteza senzaþionalã: Vlaicu a fost asasinat, Jurnalul.ro, 2004, 3 mai.

Page 35: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu – ºoimul cu aripile frânte

Prof. dr. Constantin DOBRESCUProf. Carmen BÃJENARU

Fecior al mocanului Dumitru Vlaicudin Binþinþi, de lângã Orãºtie, nãscutîn noiembrie 1882 ºi crescut pe ma -

lurile liniºtitului Mureº, Aurel Vlaicu era omsimplu, ca ºi cei în mijlocul cãrora trãise ºi lângã care-i rãmãsese totdeauna sufletul. El avea sãdevinã pionierul aviaþiei româneºti, dar ºi alavia þiei mondiale, cu toate cã mai marii-vremiinu i-au recunoscut meritele ºi au rãmas indi -ferenþi în faþa capacitãþii lui ºi a uriaºei lui trudedepuse pentru propãºirea aeronauticii.

Era un om simplu ca toþi þãranii care tru -deau în Comitatul Hunedoarei, pe moºiile gro -filor. Simplitatea ºi modestia l-au caracterizattoatã viaþa, curmatã la 31 de ani pe câmpul deluptã al tehnicii aeronautice.

Cu toate peregrinãrile sale prin ImperiulAustro-Ungar, cu toate ºcolile pe care le-a co -lindat mânat de dorul de a cunoaºte tainele ma -ºinilor, el a pãstrat graiul de pe malurileMureºului ºi mândria truditorului care nu sepleacã în faþa grofilor ºi nu le cântã în strunã.

Aceste trãsãturi de caracter i-au cauzatmulte neplãceri lui Aurel Vlaicu, „bãdãranul”,„necioplitul” ºi uneori „obraznicul” care nu þi -nea nici seama treselor de pe umãrul mai ma -rilor, nici seama rangurilor princiare.

Mulþi, foarte mulþi l-au privit ca pe o fiinþã curioasã, care vorbeºte fãrã sã gândeascã la cespune în afarã de ceea ce era în directã legãturãcu „gândacul” lui, cum îºi numea maºina la caremeºterea.

Vlaicu vorbea ceea ce gândea ºi se purta

aºa cum îi era firea, nu dupã canoanele pro -tipendadei franþuzite ale vremii. De mic copil ela meºterit în curtea casei pãrinteºti, împreunã cufratele sãu Ion, la maºinile pe care mai târziule-a mãiestrit.Tot acum înalþã zmee pe dealulSãrâscaului, iar ca flãcãiandru, la ºcoalã, visa ºilucra la viitoarele sale maºini.

A învãþat buchiile abecedarului în satulna tal, apoi a mers la Orãºtie unde a deprinstainele ceasornicãriei. Pentru cei din Binþinþi,încã de pe atunci era „maistoraº” fãrã pereche,dar numai „maistoraº ceasar”, adicã meºter laceasuri. Dupã un con flict aprig cu un coleg,Vlaicu a plecat de la Orãºtie la Sibiu pentru arelua învãþãtura. Visul tatãlui sãu, DumitruVlaicu, era sã-l facã pe Orel om cu carte ºipentru aceasta a amanetat la bãncile „Albina” ºi„Ardeleanca”, an de an, pãmântul pe care-l avea.

La terminarea ºcolii a fost luat în armatã ºi repartizat la ma rina militarã în zona Adriaticii,la Pola. Dupã cãtãnia grea a plecat la Münchenpentru a studia mecanica, fapt care-l va ajuta lacon strucþia aeroplanului sãu. Lipsit de mijloa -cele materiale, s-a angajat la Uzinele „Opel”spre a strânge bani pentru construirea aeropla -nului. Nu a reuºit mare lucru ºi s-a întors în satulsãu na tal cu o legãturicã firavã în mânã ºi cãlarepe un „biciclu” pe care-l înjghebase singur.

La München, unde a plecat în 1902 pentrua urma ªcoala Politehnicã, a frecventat biblio -tecile, studiind lucrãri care tratau probleme le -gate de zbor ºi de aviaþie. Astfel a luat con tact cu

DECEMBRIE 2013 33

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Casa pãrinteascã din localitatea Binþinþi,azi localitatea Aurel Vlaicu

Page 36: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

lucrarea lui Otto Lilienthal, numitã Zborul pã -sãrilor ca bazã a aviaþiei, pe care a citit-o cumare atenþie.

Studiile universitare le-a absolvit la 18iulie 1908, la ªcoala Tehnicã Regalã Bavarezãºi a primit actul de studii nr. 4939, semnat deprof. univ. dr. H. Tiersch, rectorul vestitei insti -tuþii.

În timpul ºederii la München a proiectatprimul aparat de zbor cu aripi batante acþionatde arcuri, dar a abandonat acest proiect convinsfiind cã viitorul îl reprezintã aeroplanele acþio -nate de motoare.

A hotãrât sã treacã munþii în þarã în 1909,deoarece de la Bucureºti rãsãrea „soarele româ -nismului”. În capitala României Aurel Vlaicu afost îmbrãþiºat cu multã cãldurã de cãtre re -prezentanþii intelectualitãþii. Printre aceºtiaamin tim pe admiratorul sãu I. L. Caragiale, vii -to rul patriarh al României Miron Cristea, GeorgeCoºbuc, ªt. O. Iosif, prahoveanul GeorgeRanetti, Nicolae Iorga ºi Gh. Pop de Bãseºti.

La demonstraþia aviaticã din octombrie1909 din Parcul Filaret vor participa miniºtriiToma Stelian, Vasile Morþun, Alex. Djuvara,generalii Mihail Bãdescu ºi George Georgescu,deputatul D. D. Pãtrãºcanu.

Aurel Vlaicu a fost angajat în 1909 cainginer la Arsenalul Armatei (pentru scurttimp), primind o leafã de 300 lei pe lunã ºi aînceput lucrul la un nou avion. MinisterulLucrãrilor Publice i-a acordat o subvenþie învaloare de 300 lei. Cu toate cã era sprijinit chiarde I. I. C. Brãtianu, tânãrul avi a tor a fost primitla Ar se nal cu ostilitate de cãtre lt. col. AdrianMiclescu, ºeful Arsenalului Armatei. PoetulOctavian Goga ºi ministrul D. D. Pãtrãºcanu,tatãl lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, in flu ent parla men -tar în pe rioada 1910-1914, au deschis porþile mi -nis te relor ºi au strâns banii necesari pentruexpe rienþele tânãrului inventator.

Astfel a putut Vlaicu sã construiascã unele dintre primele modele perfecþionate de avioaneale Europei. În anul 1910, Vlaicu se afla la Paris

cu intenþia sã pro cure un mo tor pentruaeroplanul sãu. Geniul românesc fãcea încã odatã dovada capacitãþilor sale inepuizabile ºicreatoare.

Spiru Haret, dupã ce a asistat la o de -monstraþie, i-a înlesnit lui Vlaicu executarea ae -ro planului în Arsenalul Armatei, oferindu-i ºiun post onorific plãtit cu 500 lei pe lunã. Ul te -rior a fost construit la ªcoala Superioarã de Arteºi Meserii cu sprijinul ma te rial al MinistruluiInstruc þiunii, aeroplanul Vlaicu II. În 1911, când a apãrut ºi cartea lui Vlaicu consacratã aero -planului, Spiru Haret a propus-o AcademieiRomâne pentru un premiu de 5.000 lei. Ac a de -mia Românã îi va acorda premiul. Despre „aero -planul Vlaicu”, doctorul Istrati va declara cã „aservit românismului ºi omenirii”. Aurel Vlaicui-a mulþumit lui Spiru Haret în scrisoarea din17 septembrie 1912 pentru acordarea premiuluiAc a demiei ºi pentru cã „m-aþi încurajat ºi ajutatatât de mult”.

În anul 1910, Vlaicu a obþinut brevetulnr. 2258 pentru maºina de zburat cu un corp înformã de sãgeatã. Cu acest aparat a participat lamanevrele militare din toamnã ºi a reuºit sã ducã un mesaj cifrat (ordin de luptã) de la Slatina laPiatra-Olt situând prin aceasta România pe locul al doilea, dupã Franþa, în utilizarea avionului cudestinaþie militarã. Avionul „Vlaicu I” (model1910) a fost primul avion militar din dotareaarmatei române, iar Vlaicu a devenit astfel pri -mul pi lot al oºtirii noastre. România era a douaþarã din lume – dupã Franþa – care folosea avio -nul în cadrul unor manevre.

În timpul campaniei din Bul garia din varaanului 1913 Vlaicu – primul pi lot militar dinRomânia din 1910 – a îndeplinit misiuni de ob -servaþie aerianã. Pe Aurel Vlaicu îl gãsim co -laborator la Revista Automobilã care fãcea partedin Sindicatul Ziariºtilor din Bucureºti în 1912.De asemenea, Aurel Vlaicu a publicat ºi o lu crareintitulatã Impresii din vãzduh. Aurel Vlaicu afost distins cu ordinul „Steaua României” pentru participarea la cel de-al Doilea Rãzboi Balcanic. El a participat ºi la acþiuni organizate de So -cietatea „Unirea” din Bucureºti. Cu toate greu -tãþile, Vlaicu reuºeºte sã-ºi construiascã mono -planul, cu care a participat la concursuriavia tice, alãturi de numeroºi zburãtori strãini. În zilele de 19 ºi 20 iunie 1912 Aurel Vlaicu azburat în premierã, inaugurând astfel ae ro dro -mul de la Aspern. Dupã douã zboruri primite cuovaþii de cãtre pub lic, Vlaicu a primit brevetulde pi lot acordat de Federaþia Aeronauticã Inter -naþionalã.

Pentru construcþia celui de-al treilea apa -

34 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Pãrinþii Ana ºi Dumitru Vlaicu

Page 37: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

rat de proporþii mai mari, „fruntaºii români dinArad au lansat un apel pentru strângerea uneisume de 30.000 coroane”. Acest apel a fostprimit cu multã cãldurã ºi „în câteva zile s-austrâns mai multe mii de coroane ºi e speranþã caArdealul, cu toatã sãrãcia lui sã strângã întreagasumã necesarã”. Onisifor Ghibu afirma cã „nici -o datã n-a fãcut Ardealul românesc cuiva un darasemenea aceluia pe care îl face acum luiVlaicu”. Avionul Vlaicu nr. III a fost terminatde prietenii sãi ºi a fost încercat în zbor depilotul Petre Macovei în anul 1915.

Vlaicu a luptat sã-ºi perfecþioneze apa -ratul cu care voia sã-ºi îndeplineascã un visîncolþit de mult în mintea lui: sã treacã culmileCarpaþilor ºi sã aterizeze pe malul Mureºului înBinþinþiul lui drag, dar sã participe ºi la serbãrile„Astrei” de la Orãºtie. Copilul þãran al Tran -silvaniei înfrunta bolta albastrã ºi legile gra -vitaþiei universale concomitent cu francezulBlériot. Vlaicu n-a avut alt rost în viaþã decâtsã-ºi realizeze monoplanul ºi sã zboare cu el, nua cerut o funcþie, o viaþã de familie, o iubire,nimic…Îi ajungea cã al lui era cerul, cerul în -treg. Vlaicu a decolat la orele 15 de pe câmpulde zbor de la Cotroceni, în ziua de 31 au gust/13septembrie 1913. Se grãbea sã nu fie întrecut întraversarea Carpaþilor de alþii. Voia sã testezemai bine ºi noul avion Vlaicu III construit in te -gral din metal, considerat primul avion din lumede acest fel. Avionul avea un mo tor de 80 C.P.

În ziua de 31 au gust 1913 s-a înãlþat învãzduh de la Cotroceni, cu gândul sã se ducã laai sãi. Avionul a luat direcþia Carpaþilor ºi lângãPloieºti a aterizat pentru alimentare, urmând caapoi sã facã o escalã la Braºov. Nu a mai ajunspentru cã la Bãneºti avionul s-a prãbuºit.

Se pare cã lui Vlaicu i s-a fãcut rãu pentrucã suferea de inimã de ceva vreme, lucru ºtiutîncã de când studia la München. La locul acci -dentului au sosit autoritãþile, primarul comuneiBãneºti, câþiva þãrani care întâmplãtor se gãseaupe câmp. Trupul sãu neînsufleþit a fost luat cuambulanþa Societãþii Steaua Românã ºi cu acor -dul procurorului a fost transportat la morga spi -ta lului din Câmpina. Prin prãbuºirea lui întrePloieºti ºi Câmpina a rãmas neîmplinitã dorinþacaldã a maistoraºului de a face pe badeaDumitru ºi pe lelea Floarea sã-ºi vadã feciorulzburând prin vãzduh pe un cal nãzdrãvan.

Aºa a murit, în vârstã de 31 de ani, unuldintre cei mai strãluciþi luptãtori pentru triumfultehnicii aeronautice. El a fost hãrþuit ºi vânturatpe drumuri de puternicii vremii care fãceauplecãciuni în faþa Apusului pentru a se cumpãra

aero plane Blériot ºi Farmane, pentru a se cum -pãra orice, numai aero plane Vlaicu nu.

La 31 au gust 1913 noi am înscris cu literede sânge pe tab la martirilor lumii numele unui erou român, care a murit tocmai la graniþa ceduce spre geniul uni ver sal.

ªoimul nostru ardelenesc a lunecat dinslava cerului ºi s-a sfãrâmat de acest pãmântaspru.

A fost înmormântat la Bucureºti. BisericaSfântul Gheorghe unde se aflau depuse rã mã -ºiþele pãmânteºti era neîncãpãoare pentru asis -tenþa aflatã ºi pe strãzile învecinate. Au venit sã

dea ultimul omagiu lui Vlaicu toþi locuitoriiCapitalei, au venit ºi societãþile de meseriaºi ºitoate instituþiile importante. Din Transilvania au venit în numãr mare o mulþime de delegaþi. Înbisericã nu plângea nimeni de parcã lacrimile seîmpietriserã în ochii tuturor, toate feþele eraucrispate de durere. Chiar bãtrânul tatã al luiVlaicu îºi încetase plânsul. Dupã serviciul divin, a vorbit dr. N. Lupu ºi alþii care au arãtat me -ritele lui Vlaicu. A fost înmormântat la cimitirulBellu. În drumul spre groapã, Vlaicu a trecutprin ziduri groase de oameni. Erau acolo toþiprie tenii ºi admiratorii sãi. Deasupra acesteipuz derii de oameni aeroplanele Ligii NaþionaleAero nautice zburau. Erau ºi Farmanuri, erau ºiBlerioturi,Vlaicu însã nu mai era. Ca ºi celebrulOtto Lilienthal (mort la 10 au gust 1896), Vlaicu

DECEMBRIE 2013 35

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Monumentul de la mormântul lui Aurel Vlaicudin Cimitirul Bellu-Militar

Page 38: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

a încoronat printr-o moarte glorioasã o viaþãadmirabilã închinatã aviaþiei. La 29 septembrie1913 mitropolitul Pimen Georgescu a þinut ocuvântare în catedrala din Iaºi pentru po me nirea ostaºilor morþi ºi a aviatorilor Vlaicu ºi Caranda. Din cuvântare rezultã cã medalia „VirtuteaMilitarã” datã de Regele Carol I a fost pusã pepieptul eroului avi a tor Aurel Vlaicu în clipaînmormântãrii.

Menþionãm cã ºi în 1912 aeronautica ro -mâneascã mai plãtise un tribut în lupta pentrustãpânirea vãzduhului – era eroul locotenentCaranda.

Prin moartea lui Vlaicu doliul a fost ºi maimare, iar durerea covârºitoare. Am pier dut unerou ºi un martir în acelaºi timp. Am pierdut peeroul Aurel Vlaicu care reprezenta isteþimea,abnegaþia ºi perseverenþa neamului nostru, darîn acelaºi timp am pierdut ºi pe martirul Vlaicucare va fi pentru multã vreme cea mai ustu -rãtoare palmã datã indiferenþei cla sei politice.Este cazul sã amintim aici relaþiile prinþuluiGeorge Valentin Bibescu cu Aurel Vlaicu,adver sarul sãu ºi la propriu ºi la figurat.

S-a spus în presa vremii cã avionul luiVlaicu a fost sabotat de oamenii prinþului Bibescu.S-au lansat zvonuri cum cã Vlaicu obiºnuia sãbea înainte de zbor.

Comisia militarã însãrcinatã sã cercetezecauzele accidentului aviatic, condusã deGheorghe Negrescu, un adversar al prinþului, nu a descoperit indicii cã prinþul ar fi avut vreunamestec în moartea lui Vlaicu.

Ba mai mult, prinþul Bibescu, deºi îl invi diape Aurel Vlaicu, a vrut sã se implice în orga -nizarea înmormântãrii acestuia, dar a fost refuzat.

În 1938, scriitorul Vic tor Ion Popa, în lu -cra rea sa Maistroraºul Aurel – ucenicul luiDumnezeu, încearcã sã prezinte, la cererea prin -þului Bibescu, relaþiile sale cu Aurel Vlaicuîntr-o luminã favorabilã.

Marta Bibescu îi scria soþului sãu Valentin de la Paris cã acolo se discuta cã Vlaicu s-ar fisinucis.

Menþionãm cã Aurel Vlaicu a efectuatcâ teva zboruri cu avionul sãu ºi deasupraPlo ieºtiului în anul 1912, a doua zi de Paºti, lacare au asistat 1000 de persoane.

Ne permitem sã arãtãm cã acest im por tanteveniment nu a fost pomenit de nicio lucrarepânã acum privind Ploieºtiul, deºi multe dintreele se doresc a fi com plete.

Într-un articol publicat în Revista Ati tu diniîn cursul anului 2012, profesoara de matematicãOlimpia Popescu ne relevã legãturile senti men -tale ale lui Aurel Vlaicu cu fa milia cunoscutului

in du striaº ºi comerciant prahovean G. Bãrbulescu.Se ºtie cã „maistoraºul” nu era cãsãtorit ºi in -tenþiona sã se cãsãtoreascã cu Mioara, fiica învârstã de 18 ani a acestui in du striaº. Dar aceastãcãsãtorie nu s-a mai încheiat, deoarece frumoasa ploieºteancã a murit fiind bolnavã de tuber cu -lozã. Destinul lui Aurel Vlaicu a fost la fel detragic ca ºi cel al lui Mihail Eminescu. Înainte de a pleca în zborul fa tal spre fraþii din Transil -vania, a mai survolat Ploieºtiul ºi mai ales ci -mitirul Viiºoara, pentru a aduce un ultimomagiu celei pe care a iubit-o cu ardoare.

La puþin timp dupã moarte, admiratorii luiVlaicu au purces la imortalizarea memorieiacestuia prin ridicarea unui mon u ment pe loculunde a cãzut. Astfel s-a constituit la Câmpina uncomitet de iniþiativã. Monumentul trebuia sãarate ºi „câtã valoare puneau cu toþii în visul luiVlaicu de a trece Carpaþii”. Preºedintele acestuicomitet era dr. C. Istrati, iar membri dr. AnastaseScripca, dascãlul ºcolii de bãieþi din Câmpina,ing. Traian Metianu, arh. Mihai Pandrea,George Demetrescu, judecãtor, C. Pisãu ºi alþii.De menþionat cã prezenþa doctorului C. Istrati,„bãrbat de valoare”, este pentru ziarul GazetaCâmpinii din acea vreme „o chezãºie cã ho -tãrârea va fi împlinitã”.

Pentru strângerea fondurilor necesare ri -di cãrii monumentului, comitetul a organizat oserie de acþiuni culturale la care participau oa -meni de culturã ºi ºtiinþã care conferenþiau pe di -verse teme. Printre aceºtia a fost ºi N. Iorga,care, la 31 martie 1914, la sala „Bulevard” dinCâmpina a vorbit despre viaþa ºi activitatea luiAurel Vlaicu. În perioada 1914-1916 s-a strânssuma de 8000 lei, dar monumentul nu a fostridicat din mai multe cauze, printre care ºi iz -buc nirea rãzboiului. Câmpinenii au donat baniistrânºi pentru înzestrarea armatei cu un aero -plan. De menþionat cã ing. Lucaci, directorulSalinei Slãnic, preºedintele Ligii Culturale dinSlãnic ºi al Societãþii „Deºteptarea” ºi fratele luiVasile Lucaciu, a intervenit printre salariaþii sa -li nei ºi locuitorii oraºului Slãnic pentru a strânge „un fond care va servi la ridicarea monu men -tului lui Vlaicu la Bãneºti”.

Dupã rãzboi se constituie un nou comitetde iniþiativã pentru a relua acþiunea în vederearidicãrii monumentului. Acest comitet a cola -borat ºi cu Asociaþia pentru Progresul Aero -nauticii Române, filiala Câmpina. Astfel, pentru a cinsti memoria lui Vlaicu, s-a hotãrât ca la 16septembrie 1928 sã se oficieze un parastas „aco -lo unde acum 15 ani neuitatul Vlaicu ºi-a gãsitmoartea la cruce”. Erau invitaþi la aceastã pioasã ceremonie mama ºi fratele „marelui dispãrut”.

36 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 39: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Cu doi ani înainte de acest parastas, dininiþiativa secþiunii de aviaþie a „Sfatului Eco -nomic” din Bucureºti a avut loc, la 13 sep -tembrie 1926, o serbare la troiþa de lângãBãneºti „unde ºi-a gãsit moartea sub sfãrâ mã -turile propriului sãu aparat Aurel Vlaicu”.

Pe o vreme frumoasã care a înlesnit parti -ciparea „unei mari mulþimi din Bãneºti ºi îm -prejurimi, precum ºi a numeroºi oaspeþi dinBucureºti ºi Câmpina” s-a desfãºurat acþiunea.

Astfel, „femei bãtrâne ºi copile, de la þarãîmbrãcate în cos tume de sãrbãtoare þãrãneºti audepus flori de câmp în jurul troiþei, unde acum13 ani douã aripi frânte, au strivit corpul primu luimare inventator ºi avi a tor român, Aurel Vlaicu”.

Douã avioane de la Pipera au aruncat floriºi au zburat tot timpul deasupra locului so lem -nitãþii, aducând salutul zburãtorilor români„ace luia care a bãtut pentru prima oarã cu aripile aparatului sãu cerul senin al României ºi care s-a sacrificat pentru glo ria Þãrii ºi pentru progresulºtiinþei aviatice”.

O delegaþie de ofiþeri aviatori compusã din cpt. Drãgan Ioan, cpt. Burdãloiu, cpt. Bibescu, lt.Dumitrescu Paul ºi lt. Soiu Constantin „audepus o jerbã bogatã de flori naturale în semn deveneraþie pentru cel ce s-a sacrificat pe ogorulaviaþiei noastre”.

Dupã slujba religioasã s-au rostit cuvintecalde pentru cinstirea numelui lui Aurel Vlaicuºi „s-a arãtat nevoia de a se propaga încredereaîn viitorul acestei noi invenþii, devenitã astãzi un in stru ment puternic de apãrare naþionalã ºi alcãrei simbol sã fie pentru noi românii flãcãul din Binþinþi – inginerul român, zburãtorul AurelVlaicu”.

Paralel cu aceste acþiuni de cinstire a me -moriei lui Vlaicu a continuat ºi acþiunea de co -lectare de fonduri pentru mon u ment. Astfel, înanul 1930, s-a strâns în Câmpina suma de20.000 lei „pentru monumentul neuitatului avi -a tor Aurel Vlaicu”, iar Asociaþia Românã pentru Pro pa ganda Aviaþiei („Arpa”) de cide ºi cum -pãrarea unui avion de rãzboi pentru armatã.

În anul 1936 s-a înfiinþat la Ploieºti o fi -lialã judeþeanã a Aeroclubului Re gal alRomâniei, aflatã sub înaltul patronaj al RegeluiCarol al II-lea. La ºedinþa de constituire din ziuade 24 mai 1936 a participat ºi Prinþul GeorgeValentin Bibescu preºedintele Federaþiei Aero -nautice Internaþionale. Filiala constituitã a pri -mit numele lui Aurel Vlaicu, având ca pre ºe -dinte pe Stelian Mãrgãritescu.

La 2 septembrie 1935, la Bãneºti, cu oca -zia comemorãrii a 22 de ani de la tragica moartea lui Aurel Vlaicu s-a prezentat macheta dupã

care urma sã se ridice monumentul dedicatacestui erou.

S-a evocat memoria ilustrului avi a tor înprezenþa membrilor filialei Câmpina a societãþii„Arpa”, a Consiliului Comunal Câmpina, pre -cum ºi a 30 de ofiþeri ºi elevi de aviaþie dinBucureºti.

La 19 septembrie 1937, la Bãneºti, a avutloc, cu o deosebitã solemnitate, dezvelirea mo -nu mentului lui Aurel Vlaicu chiar acolo unde„ºi-a gãsit moartea, cãzând cu avionul, primulnostru avi a tor român, Aurel Vlaicu, tocmai când voia sã treacã Carpaþii spre a se opri în satul sãuna tal, Binþinþi”.

La inaugurarea monumentului au luat par -te miniºtrii Apãrãrii Naþionale, ai Aerului, aiMarinei, Marinescu Marin, directorul gen eral alAsociaþiei „Arpa” din Bucureºti, prof.Ghermany, din partea Federaþiei Aviaþiei, pre -fectul judeþului Prahova, Ion Vlaicu, fratele ºiªtefan Popescu, nepotul lui Aurel Vlaicu, pre -cum ºi ofiþerii garnizoanei Câmpina, primaruloraºului Câmpina ºi ing. Andrei Drãgulanescu,preºedintele Societãþii „Arpa”, filiala Câmpina,iniþiatoarea ridicãrii acestui mon u ment, pri ma -rul comunei Bãneºti cu întreg consiliul lo cal,elevii liceelor din Câmpina ºi un „pub lic depeste 1.000 persoane”.

Pe macheta monumentului stã scris: „Peacest loc în ziua de 13 sep tem brie 1913 s-aufrânt aripile zburãtorului Aurel Vlaicu din satulBinþinþi – Transilvania în în cercarea sa eroicã de a trece cel dintâi, în zbor, Carpaþii înlãnþuiþi cupasãrea de fier, fãuritã de mintea ºi mâinile lui,simbol profetic al dez robirii care trebuie sã vinã. Pat ria recu nos cã toare”.

Seria cuvântãrilor prilejuite de aceastã so -le mnitate a fost deschisã de Nic. Buzãþeanu dinCâmpina, care a arãtat, în cuvântul sãu, cã„Vlaicu a fost primul þãran român care s-a mã -surat cu oamenii învãþaþi de peste mãri, con -struind cu mintea ºi mâinile lui cea dintâi pasãrede fier”. Pentru N. Caranfil, fostul ministru alAerului ºi Marinei, jertfa lui Vlaicu are un în -þeles adânc cãci „cerul nostru a început sã fiestrãbãtut ºi apãrat de aparate fã cute ºi sburate denoi”.

ªtefan Popescu, nepotul lui Vlaicu, arãtacã „era pãtruns de necesitatea desfiinþãrii gra -niþelor dintre fraþi” ºi el „ a indicat ca un înainte -mergãtor, drumul pe care avea sã-l urmeze glo -rioasa armatã românã în 1916, pentru dezrobirea fraþilor”. Pentru reprezentantul Ministerului Ae -rului ºi Marinei aceastã solemnitate este o ma -nifestare „înãlþãtoare pentru vãzduhurile ºi ari -pile româneºti”. Dupã ce a fãcut un istoric al

DECEMBRIE 2013 37

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 40: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

preocupãrilor aviatice ale lui Vlaicu, acesta aarãtat cã Vlaicu „reprezenta, în domeniul zbo -rului, geniul românesc; dacã francezii rostesc cu falã numele lui Blériot, care a întrunit, laolaltã,atât atributul de con struc tor, cât ºi pe acela dezburãtor, nu cu mai puþinã mândrie, noi românii, avem dreptul sã pomenim numele lui Vlaicu”.

Acest mod est mon u ment era, în concepþiacelor care s-au preocupat de înãlþarea lui, unomagiu adus memoriei lui Vlaicu. La 8 mai1938, la Câmpina, chiar pe locul unde se aflamonumentul, a fost organizat primul con curs re -gional pe þarã de aeromodele de cãtre Societatea„Arpa” filiala Câmpina. Au participat repre zen -tanþi din Braºov, Cernãuþi, Bucureºti ºiCâmpina, iar înainte de începerea concursului,reprezentanþii societãþii „Arpa” au omagiat per -sonalitatea lui Aurel Vlaicu, arãtându-se în co -mentariile lor cã „Vlaicu a vrut sã treacãCarpaþii pentru a vedea pe fraþii din Transilvania ºi a face legãtura sufleteascã între ei ºi cei dinregat. Fapta lui Vlaicu, de energie ºi sacrificiu,trebuie sã fie o pildã pentru generaþiile tinere, de azi, iar calitãþile sufleteºti ºi naþionaliste ale luiVlaicu vor rãmâne veºnic amintire pentru nea -mul românesc”. Nu e lipsit de interes sã arãtãmcã în anul 1948 Vlaicu a fost ales membrupost-mor tem al Academiei R.P.R.

Nu putem încheia fãrã sã amintim cã zia -

ristul Al. ªtefãnescu-Câmpina, di rec tor pro prie -tar al ziarelor Imparþialul ºi Ploieºtii, în 1940ºi-a manifestat rezerve faþã de „meschinãria care se cheamã «Monumentul lui Aurel Vlaicu»”,arã tând cã în urmã cu mulþi ani propusese înziarul Adevãrul un proiect de mon u ment pentruVlaicu „la picioarele unei stânci ºi pro iec tân -du-se la orizont crestele Carpaþilor, un ºoimcãzut cu o aripã frântã sub el ºi cu alta deschisã,într-o supremã sforþare de a se ridica ºi a-ºi relua zborul. ªoimul cu gâtul întins ar fi privit sus,spre vârful crestelor peste care vrea sã zboare,pentru a coborî pe plaiurile scumpe aleTransilvaniei”.

În amintirea lui Aurel Vlaicu s-a înfiinþatla Torino în 1919, cu sprijinul istoricului VasilePârvan societatea „Aurel Vlaicu”.

Poate nu este lipsit de interes sã arãtãm cãîn fondul per sonal prof. I. Georgescu-Arvatu,aflat spre pãstrare permanentã la Arhivele pra -hovene, se gãseºte un interviu din anii ‘40 luatde profesorul I. Georgescu Arvatu unui locuitordin Bãneºti care s-a aflat în timpul tragicului ac -ci dent pe câmpul respectiv ºi care descrie pri -mele impresii ale tragicului ac ci dent.

Apelând la documentele de arhivã ºi lapresa vremii, nu am cãutat decât sã relevãmmodul în care prahovenii au ºtiut sã omagiezepersonalitatea ilustrului dispãrut1.

Bibliografie:0 Viitorul (Câmpina), 30 martie 1914.0 Ploieºtii, 10 septembrie 1940.0 Albina, 8 aprilie 1912.0 Natura, 15 februarie 1927.0 Prahova noastrã, 9 septembrie 1938.0 Virtutea, 23 mai 1936.0 Gazeta Câmpinii, 14 iunie 1915.0 Dreptatea, 6 septembrie 1913.0 Cele trei Criºuri, ianuarie-februarie 1930.0 Arhivele Naþionale Prahova, fond Primãria

Ploieºti, dosar 29/1928, f. 140.0 Arhivele Naþionale Prahova, fond 265, dosar

16/1935, dosar 31/1937, dosar 24/1938.0 Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, Editura

Militarã, Bucureºti, 1975.0 George Paul Sandochi, Don Hadârcã, Prinþul

George Valentin Bibescu. Biografia unui cãlãtor,Editura Vivaldi, Bucureºti, 2005.

0 Aurelia Baciu, Petru Baciu, Pe urmele lui AurelVlaicu, Editura pentru Turism, Bucureºti,1991.

0 Mihai Apostol, Monumente prahovene, EdituraPrahova, Ploieºti, 1997.

0 Gheorghe Negrescu, Aurel Vlaicu vãzut de unzburãtor contemporan, Editura Militarã,Bucureºti, 1973.

0 Onisifor Ghibu, Nu din partea aceea, EdituraEminescu, Bucureºti, 1985.

0 L. Ghiban, Flãcãul din Binþinþi, Bucureºti, Editura Militarã, 1953.

0 C. C. Gheorghiu, Aurel Vlaicu, Bucureºti, EdituraTehnicã, 1960.

0 ªerban Orãscu, Spiru Haret, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1976.

0 Valeriu Avram, Un geniu ºi un viteaz. AurelVlaicu, în „Dosarele istorice” nr. 10/2002.

0 Lucian Predescu, Enciclopedia RomânieiCugetarea, Ediþie Anastaticã, Bucureºti, EdituraSaeculum Ro, 1999, Editura Vestala.

0 Dan Berindei, Cultura naþionalã românãmodernã, Editura Eminescu, Bucureºti, 1986.

0 Eugen Lovinescu, Memorii Aqua Forte, EdituraMi nerva, Bucureºti, 1998, ediþie îngrijitã deGabriela Omãt.

0 Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, MitropolitulPimen Georgescu (1853-1934), Ploieºti, EdituraPrinteuro, 2003.

0 V. Popovici, Spiru Haret – 125 de ani de lamoarte, în „Revista arhivelor” nr. 1/1976.

38 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Autorii mulþumesc cu recunoºtinþã domnului Bogdan Stoicescu ºi doamnei Alina Cotunescu de la prestigioasaBibliotecã Judeþeanã „N. Iorga” pentru ajutorul acordat în documentare acestui articol.

Page 41: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu – elev gimnazistla Orãºtie ºi Sibiu

Aurelia BACIU

Din satul Aurel Vlaicu pânã laOrãºtie, cale de nouã kilometri,drumul este în întregime asfaltat.

Se merge mai întâi, cam un kilometru, în direcþie sud-esticã, pânã se ajunge în DN7, care, prinCâmpul Pâinii, coboarã uºor, spre sud-vest.De-o parte ºi de alta a ºoselei se întind ogoaremãnoase udate de Mureº sau de alte ape maimici, ca Vaidei ºi Romos.

Orãºtia rãsare la orizont ca o aºezare fru -moasã, bogatã, cu frumoase tradiþii de culturã ºietnogenezã. Localitatea apare în documente în1224, când regele Andrei al II-lea întãrea pri -vilegiile saºilor acordate de înaintaºii lui.

În secolele al XIII-lea, al XIV-lea, ºi alXV-lea oraºul s-a dezvoltat, devenind un centrude meºteºuguri din ce în ce mai renumit. Aici atrãit, având funcþia de jude re gal, ªtefan Olahul,tatãl marelui umanist Nicolae Olahul. La sfâr -ºitul secolului al XVI-lea, s-a tipãrit cartea cu -noscutã sub numele de Palia de la Orãºtie, careîºi are partea ei de contribuþie la temelia limbiinoastre literare. Tipografi au fost ªerban, fiul lui Coresi, ºi Marien Diacul, iar tãlmãcitori, MihaiTordaºi, Efrem Zãcan, Moise Peºtiºel, ªtefanHerce ºi Archirie, protopopul Hunedoarei.

Printre figurile de cãrturari ai secolului alXVII-lea care au dat strãlucire Orãºtiei, se nu -mãrã ºi Mihai Halici, adevãratul an i ma tor alînvãþãmântului din localitate. În acea vreme,ºcoala din Orãºtie pregãtea elevi pentru nevoileadministraþiei publice, mulþi dintre ei îndrep -tându-se, însã, spre cariera preoþeascã.

ªcoala reformatã din oraº, organizatãdupã structura colegiului din Aiud, a împru -mutat, la începutul secolului al XIX-lea, tot maimult, forma de organizare a acestuia. Astfel, laclasele superioare, se predau materii precumgramatica, sintaxa, retorica, germana, greaca,oratorica, po eti ca ºi logica.

Începând cu 1855, gimnaziul din Orãºtie a primit numele de Colegiul Re for mat „Kun”. Laacest colegiu a învãþat, la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, Aurel

Vlaicu. Aici a frecventat clasele I-VI, dupã carea plecat la Sibiu, la Gimnaziul Ger man de Stat.

Perioada de ºcolarizare din Orãºtie nupoa te fi separatã însã de Binþinþi, cãci învã -þãtorul de aici a vãzut cã elevul s-a remarcat lamatematicã, îndemnându-l pe tatãl sãu sã-l în -drume spre un profil real. Inventa fel de fel dejucãrii pentru copiii din sat, între care ºi omaºinãrie de treierat, dar se ocupa ºi cu activitãþi folositoare, cum ar fi reparatul ceasurilor. DinOrãºtie, fiind un oraº cu mai multe prãvãlii,cumpãra fel de fel de „ºurubãrii” complexe pecare le folosea în in venþiile sale, mult iubite decopiii din sat.

Clãdirea gimnaziului, cea mai mare dincentrul oraºului, era aºezatã acolo unde dru mulcare vine de la Deva coteºte spre garã. Aveadouã etaje, ziduri groase ºi unele sãli boltite. Pefrontispiciul ei erau încrustate, cu litere de aur,cuvinte latineºti, la care copilul din Binþinþi seuita fãrã sã le înþeleagã. Abia mai târziu le-adesluºit sensul, dupã ce ani în ºir a citit texte dinCicero, Sallustius sau Horaþiu: „Clãdirea estedeschisã tuturor celor care se strãduiesc sã se

DECEMBRIE 2013 39

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Aurel Vlaicu la anii gimnaziului

Page 42: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

distingã prin artã, prin bune moravuri ºi priniubirea faþã de patrie”.

Era o perioadã de emancipare româneascã în oraº în acei ani. Apãreau primele ziare înlimba naþionalã. Se edita, în 1895, RevistaOrãºtiei. Aurel Vlaicu va fi tresãrit ºi el la ve -derea primului numãr al acestui ziar românesc,dupã care, aici vor urma ºi altele, care îi vorconsemna mai târziu succesul.

În colegiu învãþau, încã de la înfiinþare,deopotrivã, maghiari ºi români. Astfel, în1877-1878 figurau în registrele ºcolare 84 deelevi, în 1885-1886 – 146 elevi; în 1891-1892 –160 elevi, în 1893-1894 – 186 elevi. Aceeaºisursã documentarã atestã cã în clasa I din anulºcolar 1894-1895, când a intrat Vlaicu elev aici,frecventau un numãr de 49 de elevi, dintre care16 erau români. În acest an, colegiul avea 16profesori. Apoi, numãrul elevilor se ridica la178, din care 45 erau români din oraº sau dinlocalitãþile apropiate. Dupã cinci ani (anul ºco -lar 1899-1900), când Aurel Vlaicu promovaseîn clasa a VI-a, colegiul avea 9 elevi români dintotalul de 22. Viitorul om pol i tic dr. Petru Grozafrecventa acelaºi colegiu, în clasa a V-a. Dintrecolegii de clasã ai lui Aurel Vlaicu i-au evocatchipul ºi faptele lui de licean Adam Lula ºiNecºa Vasile. Acesta din urmã va ajunge pro -fesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orãºtie.

În anul ºcolar 1899-1900, ultimul an destudii al lui Aurel Vlaicu la Orãºtie, Colegiul„Kun” numãra 72 elevi de naþionalitate românã.Numãrul ca drelor didactice se pãstra tot la 16,dintre care, opt i-au predat ºi viitorului inginer.În anuarul menþionat, am descoperit ºi noteleobþinute de elevul Vlaicu la învãþãturã în clasa aVI-a, în anul ºcolar 1899-1900. Le transcriemdupã sistemul de notare de atunci:

Religie – 1, Limba maghiarã – 4, Limbalatinã – 3, Limba greacã – 3, Limba germanã – 3, Istorie – 4, ªtiinþele naturii – 3, Matematicã – 3,Educaþie fizicã – scutit, Purtare – 1.

Colegii de clasã de la Orãºtie îl descriu cape „un tânãr foarte blând, mod est, care se afla cu toþi bine. Nu fãcea politicã, nu se amesteca încerturi confesionale…, nu avea nici un duºman,era pururea bine dispus, afabil… Se ocupa maimult cu mãiestrii de ale sale, cu care azi a dus-ola nemurire. Auzeam cã are acasã tot felul demaºinãrii fãcute din lemn cu cuþitul”1. κi uimea

colegii ºi dascãlii cu minunãþiile lui: manevrafirele electrice, era preocupat de „per pe tuummo bile” ºi de zborul ar ti fi cial. Nu do vedeaacelaºi interes pentru toate materiile. Se distin -gea prin agerime aparte la matematicã ºi geo -metrie. În clasa a V-a a „fãcut o micã maºinã cuaburi, care, pusã pe foc cu apã, în câteva clipe seporneºte singurã, au to matic, ºi se învârteºtepânã nu mai e în ea un picur de apã”2. În clasa de VI-a de gimnaziu la Orãºtie, Aurel Vlaicu s-aocupat de construirea unui „perpetuum mo bile”. Spera sã aplice acest principiu pe baza atracþieimagnetice.

În legãturã cu preocuparea lui Vlaicupentru cunoaºterea efectelor curentului elec tric,acelaºi coleg, Adam Lula, relateazã: „Pe a VI-aclasã gimnazialã Vlaicu locuia în oraº la odoam nã vãduvã, pe uliþa Tãmãseºii, în Orãºtie.Când avea el chef, venea seara la internatul destudenþi al gimnaziului. Ne zicea, apoi câtorvaromâni, cei mai intimi:

„– Mã, eu fac azi sã se culce tot internatulpe porunca mea, nu la zece ore, ci la ºapte!

– Cum se poate, ziceam noi. Veniþi sã vãarãt!

Ne conduse apoi la etajul al doilea, lafereastra unui coridor, pe sub care intra con -ductul elec tric de la stradã. Scoate de sub paltonun drot ca de o jumãtate de metru, îl îndoaie, îlrãsuceºte, îl leagã pe un baston cu gumã la capãt,apoi: unu, doi, trei! ºi tot internatul rãmâne înîntuneric beznã, numai chicotele de bucurie alebãieþilor mici se aud, care sar veseli cã se potculca, cãci s-a stins electrica. Ne fãcea însã atenþi:

– Mã, voi sã nu vã atingeþi de droturileastea cã daþi mâna cu dracul!”3

În perioada de licean la Orãºtie, un altcoleg de-a lui Vlaicu rememoreazã o povestire a acestuia: „La Orãºtie m-am fãcut «ciesar» (cea -sornicar). Îmi mersese vestea printre bãieþi, ºi nu era unul în tot colegiul cãruia sã nu-i fi fãcutvreo reparaþie. La mine acasã, pe pereþi, eraunumai ceasuri, cu fel de fel de glasuri. Eu aveamunul cu muzicã ºi cânta, când îl puneam, de maimare dragul”4.

Se pãstreazã ºi amintirea altor întâmplãridin anii ºcolaritãþii la Orãºtie. Una se referã laîncercarea de a fabrica bani, chiar în satul na tal,Binþinþi. „În acest scop îºi procura materiale dinaliaje care sã dea sunetul ºi sã aibã calitateamodelului dupã care voia sã facã bani”5.

40 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Nicolae Brânzeu, Vlaicu. Amintiri de ºcoalã, în „Rãvaºul”, anul VIII, Cluj, 1910, Decembrie, p. 383.2 Adam Lula, Amintiri din viaþa de stu dent a lui Aurel Vlaicu, în „Albumul Vlaicu”, p. 161.3 Ibi dem, p. 161-162.4 I. G. Bradu, Amintiri despre Aurel Vlaicu, în „Albumul Vlaicu”, p. 169.5 Aurel Popescu, Douã mici întâmplãri din Viaþa lui Vlaicu, în „Pagini ºcolare”, an 1959, p. 19.

Page 43: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Construise apoi matriþa necesarã. Prin tr-unprocedeu elec tro-chimic, au acoperit banii cu un strat subþire de argint ca sã strãluceascã. Mo -nedele fiind prea strãlucitoare, cei doi fraþi (Ionºi Aurel Vlaicu) se hotãrãsc sã le înnegreascã sãparã vechi. Îi vede tatãl ºi le întrerupe preo -cuparea de a face bani ºi le dã ºi bãtaie”1.

Din anii de liceu l-a preocupat maºina dezburat, destãinuindu-se lui Adam Lula, colegul sãu:

„Eu trebuie sã fac maºina de zburat!”În seria documentelor pãstrate despre

aceastã perioadã, se încadreazã ºi o ilustratã cuºtampilã pe care era aplicatã data de 2 iulie1900, Orãºtie. Ea reprezintã Schul Platz (Piaþaªcolii) ºi Liceul Re for mat „Kun”. Scrisoareaeste trimisã de Aurel Vlaicu prietenului sãuGeorge Popovici din Nãdãºtia, fost coleg laOrãºtie. Acesta primeºte ilustrata la 3 iulie1900. Pe marginea liberã a ilustratei pot fi cititecâteva fraze scrise cu creionul: „Iubite prietene,deja am început sã lucrez la maºina de zburat. Te rog trimite-mi cât mai repede ceasul sã nu crea -dã cã eu l-am dosit. Rãspunde-mi ur gent. Al tãuprieten, Aurel Vlaicu”.

În toamna anului 1900, casa familieiVlaicu din Binþinþi era frãmântatã de neliniºti.Era o veritabilã tensiune, iscatã de refuzul luiVlaicu, promovat în clasa a VII-a, de a rãspundevoinþei pãrinþilor lui. Aceºtia îºi doreau ca fiullor sã devinã preot. Tatãl nu a avut încotro ºi acedat, ba mai mult, ºi-a însoþit bãiatul la Sibiu,înscriindu-l la Liceul de Stat din Sibiu cu pre -dare în limba germanã.

Tânãrul Vlaicu ºtia cã aºezarea fusesemen þionatã documentar în 1192, pe când nu eradecât un sat. În 1241, când a fost devastatã detãtari, ea ajunsese sã fie oraº. S-au dezvoltat,apoi, aici, meºteºugurile, iar negustorii sibieniîntreþineau relaþii comerciale, mai cu seamã prin trecãtoarea Turnul Roºu, cu negustorii din ÞaraRomâneascã. Aveau, de asemenea, legãturi strân -se cu Braºovul, burgul de la Poalele Tâmpei.Oraºul – Vlaicu cunoºtea acest lucru, ca ºi badea Dumitru! – a jucat un rol activ în timpul marilorevenimente din secolul al XIX-lea: Revoluþia de la 1848 din Transilvania, Unirea Principatelordin 1859, Rãzboiul pentru Independenþã din1877-1878.

Auziserã, tatã ºi fiu, de Seminarul Teo -logic din Sibiu, înfiinþat în 1811, de mareledascãl nãscut la Avrig, Gheorghe Lazãr.

Urmãreau amândoi activitatea Asociaþiei Tran -sil vane pentru Literatura Românã ºi CulturaPo porului Român (ASTRA) ºi citeau, din cândîn când, paginile publicaþiilor în limba românãapã rute la Sibiu: Telegraful român, Transilvaniaºi Tri buna.

A vãzut lucrãrile de artã din GaleriaBrukenthal. S-a acomodat repede cu colegii, culi ceul ºi cu profesorii. S-a impus în ochiiacestora, nu atât prin sârguinþa arãtatã la mate -riile de învãþãmânt obligatorii, cât prin inven -tivitatea tehnicã. La fel ca în anii învãþãturii laOrãºtie, la Sibiu Aurel Vlaicu s-a dovedit neli -niºtit, un spi rit iscoditor.

Aici a construit câteva dispozitive care îlprefigurau, cu mare exactitate, pe viitorul in -giner. Nu dispunem de date ºi informaþii deta -liate privind cei doi ani petrecuþi de AurelVlaicu la liceul din Sibiu. Nu suntem în posesiacertificatelor de absolvire ale claselor a VII-a ºia VIII-a. S-au pãstrat în schimb mãrturiile cu -noscuþilor ºi colegiilor lui.

Acestea au mare putere de convingereprin autenticitatea conþinutului lor. OctavianGoga „poetul pãtimirii noastre” de mai târziu,acela care avea sã-i devinã, pe parcurs, cel maistatornic prieten, scria: „Mi-au înviat în pripãconturele unei feþe cunoscute. Un vechi coleg de ºcoalã, cam în urma mea cu vreo doi ani lagimnaziul din Sibiu... Cum sã nu-l ºtiu! Vlaicucare construise o turbinã de-a pus în uimire peprofesorul de fizicã ºi au lucrat-o în fabrica luiRieger... Îl vãd ca acum, înalt, subþirel, oacheº,cu ochii negri ºi scrutãtori. Ne duceam la elacasã ca la panoramã. În chiliuþa lui unde stã, laun croitor, avea un ate lier de mãsãrit ºi fãurãrie.Pe poliþe, ceasornice în toatã mãrimea, chei,rotiþe, cleºti ºi, pe perete, luminã electricã furatãdin conductorul de la stradã. Avea ºi soneriafãcutã de el, era o comedie întreagã”2.

În ultimele clase, ca elev la Sibiu, Vlaicu a continuat ºirul construcþiilor tehnice. Aºa seface cã atunci când s-a întâlnit la Orãºtie, într-ovacanþã, cu unii dintre foºtii elevi ºi colegi deaici, i-a uimit pe aceºtia cu o nouã „jucãrie”,curentându-i atunci când au dat mâna. Erau defaþã foºtii colegi: Boca, Brânzeu, Lula etc. În -tâmplarea este evocatã de Adam Lula: „Ne întâl -nim într-o zi de târg la Ho tel Cen tral în Orãºtie.În jurul unei mãsuþe rotunde de marmurã, ºe -deam mai mulþi colegi, cu paharele pline de

DECEMBRIE 2013 41

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

1 Ibidem.2 Octavian Goga, Drumul unui cuceritor: Aurel Vlaicu în Ion Dodu Bãlan, Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu,

Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1986, p. 21.

Page 44: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

bere. Deodatã apare Vlaicu, când, aplecându-sepeste mine, pune mâinile peste ale mele. Cândmi-a atins mâinile, sar ca trãznit de la masã,rãsturnând paharele. Toþi ceilalþi cu care dãdeamâna sãreau cuc ºi jucau ca urºii, spre cea maimare satisfacþie a lui. Ce era? Dupã liniºtireahohotelor, a scos din buzunarele vestei douãmici acumulatoare electrice, din care cu douãsârme era condus curentul prin paltonul deiarnã pânã la mãnuºi, la care, în palmã era oþesãturã de aramã în pielea mãnuºei, mâna luifiind izo latã prin cãptuºealã. Cu aceea ne scu -turase”1.

Tot pe când era elev la Sibiu, Vlaicu nucontenea sã arate colegilor de la Orãºtie, pecare-i vizita în vacanþe, alte ºi alte soluþii teh -nice. Adam Lula din Turdaº îºi aminteºte:„Dupã cls. a VII-a, vara, mã pomenesc într-odimineaþã cu Vlaicu la noi acasã:

– Am venit sã-þi mai arãt ceva. Vino ºi d-ta taicã pãrinte, zice cãtre tatãl meu, care tocmai sepregãtea sã meargã la bisericã. Mergem la caleaferatã, zice Vlaicu, sã vã arãt ce n-aþi maivãzut”2. Cu rioºi, lasã pãrintele biserica ºi pleacã toþi. În drum se întâlnesc cu preotul lo cal ºimerge cu ei. „Ajungând la calea feratã, Vlaicu

scoate o sârmã de aramã foarte subþire, agaþã opietricicã la capãtul ei, o aruncã peste sârmele de la telefon. Piatra se învârteºte de douã ori înjurul con ductului ºi sârma rãmâne spânzuratã de con duct. Vlaicu scoate un mic pachet, îl dezvãluieºi iute îl pune în legãturã cu capãtul sârmei agãþatede sus. Cât ai bate din palme începe aparatul sãzbârnâie. Apoi: hallo, hallo! ºi ascultã frate, lapo veºti la telefon. Popii se cruceau, cãci nu maivãzu serã telefon pânã atunci ºi încã în mijloculcâmpului”3.

A putut intra pe fir ºi se juca cu con vorbirilede pe firul de telefon, fãcând încur cãturi.

De toate invenþiile lui Vlaicu, care îºi îm -bogãþea mereu mintea cu noi proiecte, eraumân dri colegii lui, profesorii, dar, mai ales,pãrin þii ºi fraþii.

Cele douã gimnazii din Orãºtie ºi Sibiu l-aupregãtit pentru studiile superioare de la Budapestaºi München. ªtia foarte bine limbile maghiarã ºigermanã ºi avea un imbold de a se ocupa de maºinade zburat, reuºind sã se ridice din povara pã mân -tului la libertatea ºi fru mu seþea vãzduhului, acolounde picior de pã mân tean n-a cãlcat ºi unde pãsãrile fug înspãi mân tate de zgomotul motorului, ae -roplanul ridi cân du-se mai sus.

42 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

La Colegiul Naþional „Aurel Vlaicu”din Orãºtie, profesoara Aurelia Baciu vorbind cu pasiune despre Aurel Vlaicu.

1 Adam, Lula, op. cit., p. 161.2 Ibidem, p. 163.3 Ibi dem.

Page 45: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Expoziþia documentarãAurel Vlaicu. Zbor frânt. 1913-2013

Ion Onuc NEMEª

De câþiva ani încoace, o colaborare fructuoasã între Muzeul Militar Naþional „RegeleFerdinand I” ºi Cercul Militar din Sibiu îmbogãþeºte instituþia de culturã sibianã cuexpoziþii tematice care valorificã bogatul patrimoniu documentar aflat în arhivele

militare. Aceastã prelungire a muzeului în spaþiul naþional face din el o adevãratã ºcoalã de educaþie patrioticã, ce dezvãluie aspecte ale spiritualitãþii româneºti, cu ac cent pe laturile militare alefenomenului. În registrul amplu al evocãrilor ºi rememorãrilor se înscrie ºi recenta expoziþiatematicã Aurel Vlaicu. Zbor frânt. 1913-2013, omagiu adus personalitãþii inginerului avi a tor român Aurel Vlaicu, la împlinirea unui secol de la frângerea aripilor sale în plinã tinereþe. Avea 31 de ani,vârstã christicã, atunci când visul sãu suit în infinitul nemãrginirii s-a prãbuºit brusc, lãsândomenirii o jertfã din care aveau sã renascã noi Icari spre cer ºi stele.

Structuratã pe panouri tematice, expoziþia prezintã într-o sintezã cronologicã istoria acestuiparcurs biografic de zbor, de la anii copilãriei (nãscutla 6/19 noiembrie 1882, la Binþinti, judeþul Hunedoara)la cei ai primelor manifestari ale genialitãþii sale înmicul ate lier improvizat în ºura pãrinteascã; de la aniiºcolii (Orãºtie, Sibiu, Budapesta, München) la pri -mele schiþe ºi proiecte pentru o „ma ºinã de zburat”;de la prima desprindere de pãmânt, zbor istoric cuavionul Vlaicu I, (4/17 iunie 1910) la zborurile dem -on stra tive, cu avionul Vlaicu II, la în demnul prie -tenului sãu Octavian Goga, la Blaj, la serbãrile jubi -liare ale ASTREI, la Sibiu, Braºov, iar mai apoi laIaºi, cu ocazia semicentenarului uni versitãþii ieºene ºi a dezvelirii unui mon u ment în chinat lui MihailKogãlniceanu; de la participarea la concursul inter -naþional de la Aspern, lângã Viena, la care au fostprezenþi 43 de concurenþi din 8 þãri, unde pilotulromân a câºtigat mai multe premii; la parti ciparea saca voluntar în cel de al Doilea Rãzboi Balcanic, apoila alte zboruri dem on stra tive la Arad, Lugoj, Orãºtie,Binþinþi, Vârºeþ, Alba Iulia, Sãliºte, Târgu-Mureº,Dumbrãveni, Cernãuþi, cuprinzând cu privirea sa ro -tundul românesc ce avea sã se desã vârºeascã maitârziu. A urmat ultimul zbor, la 31 au gust/13 sep -tembrie 1913, când, pornit sã treacã Carpaþii la fraþiisãi din Transilvania, s-a prãbuºit în localitatea Bãneºti, lângã Câmpina. Trupul zdrobit al erouluinaþional al aeronauticii româneºti a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureºti, cu funeraliinaþionale, fiind plâns de o parte ºi de alta a Munþilor Carpaþi. Nouã, românilor, ne-a lãsat o jertfã cuvaloare de tes ta ment pentru o Þarã ce avea sã se împlineascã peste cinci ani, iar omenirii curajul ºidemnitatea de a-ºi apropia cerul pentru noi înþelesuri.

DECEMBRIE 2013 43

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 46: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Colegiul Naþional „Aurel Vlaicu” –Expoziþia Aurel Vlaicu ºi Astra

REDACÞIA

La mijlocul lui septembrie anul curentau avut loc la Orãºtie manifestãri de -d i cate Centenarului Aurel Vlaicu.

Aces tea au fost organizate de AsociaþiuneaTran silvanã pentru Literatura Românã ºi Cul -tura Poporului Român (ASTRA), Consiliul Ju -deþean Hunedoara, Primãria Orãºtie, ColegiulNaþional „Aurel Vlaicu” Orãºtie, Despãr þã mân -tul ASTRA „Aurel Vlaicu” Orãºtie, PrefecturaHunedoara, Primãria Geoagiu ºi Muzeul Civi -lizaþiei Dacice ºi Romane Deva.

Prezenþi la evenimentul de la Colegiul Na -þional „Aurel Vlaicu”, membrii redacþiei Re -vistei Fa milia Românã au consemnat cu vân tuldoamnei profesor Aurelia Baciu, soþia ilustruluiprofesor Petru Baciu, care a prezentat Expoziþia„Aurel Vlaicu ºi Astra”.

Cei de aici poartã în minte ºi în sufletnumele directorului fondator al Colegiului Re -for mat „Kun”, care din 1919 încoace a fostnumit Liceul „Aurel Vlaicu”, a spus doamnaprofesoarã. Numele sãu este Aron Demian, iarîn perioada cât a fost di rec tor (1922-1938) aadus instituþia la strãlucirea maximã. Acest om a sfinþit locurile pe unde a trecut.

Expoziþia se împarte, în ordine cro no lo -gicã, în mai multe vitrine. Prima este consacratãsatului na tal al Icarului, Binþinþi, ºi casei pã -rinteºti. Aici gãsim fotografii cu casa pã rin teas -cã ºi cu membrii familiei. Aceastã casã, acumrenovatã, pe vremea când s-a nãscut aviatorulera una modestã, cu pãmânt pe jos ºi cu grinzi de lemn. Ea a primit de-a lungul timpului multevizite din partea personalitãþilor vremii. Aici afost Octavian Goga, marele nostru poet arde -lean, în 1919.

Cred în puterea lui Dumnezeu, a maiadãu gat doamna Baciu, pentru cã forþa Lui l-aîmpins pe Aurel Vlaicu sã ajungã pe cel maiînalt piedestal, acela de geniu în domeniul teh -nicii. Când era Vlaicu elev la Liceul Re for matMaghiar, în clasa a VI-a, pãrinþii credeau cãtoate lucrurile sunt limpezi ºi în casã nimeni numai crâcnea împotriva tatãlui, care voia ca fiulsãu sã devinã preot. Aurel, frãmântat, i-a spus

acestuia cã el vrea sã plece la Liceul de Stat delimbã germanã din Sibiu. Acest lucru l-a mâhnitpe tatãl sãu, care nu a fost de acord, iar în casã aapãrut o stare de agitaþie. Tatãl ºi fa milia speraucã el va termina colegiul ºi va reveni ca preot ºiva deveni un luminãtor pentru satul sãu. Dar sevede cã Dumnezeu l-a chemat spre alte direcþii,iar Aurel a rãmas ferm pe poziþia lui ºi în celedin urmã Dumitru Vlaicu a respectat dorinþafiului sãu ºi l-a înscris la liceul din Sibiu.

Acolo, acesta îl întâlneºte pe OctavianGoga, care era mai mare decât el ºi cu care seîmprieteneºte. Dupã terminarea liceului îºi con -tinuã studiile inginereºti la Universitatea dinBudapesta. Acolo îl întâlneºte din nou pe Goga,iar acesta îl ia alãturi de el ºi-l duce la SocietateaAcademicã „Petru Maior” din Budapesta.

Constituitã în anul 1862 ca Societate deLecturã a Studenþilor, aceastã organizaþie eralocul de adunare a studenþilor români, iar mem -brii com ponenþi – tineri veniþi din toate colþurileTran silvaniei ºi din multe alte pãrþi locuite dero mâni, erau într-o strânsã legãturã cu româniidin capitala Ungariei.

Pentru Aurel Vlaicu întâlnirea cu membrii societãþii a fost un lucru extraordinar. S-a îm -prietenit cu ei ºi au colaborat atât de bine, încât a rezultat o activitate susþinutã pe linia luptei na -þionale. O serie de hotãrâri au fost luate acolo,printre care ºi editarea cãrþii Istoria pentru înce -putul românilor în Dacia, care poartã semnãtura lui Petru Maior.

Aici aveau loc ºi discuþii în contradictoriu, se susþineau diferite idei privitoare la dez vol -tarea literaturii ºi culturii române, mai ales cãTransilvania avea o situaþie aparte. Erau legaþi ºi prin suferinþã, pãrinþii de acasã trimiþându-leveºti în sensul acesta.

Octavian Goga îl ducea în multe locuri, iar seara, coborau pe malul Dunãrii, când se aprin -deau felinarele ºi îºi trimiteau dorul de casã pevalurile fluviului. Goga, cu simþul lui ar tis ticdeosebit, cu sensibilitatea ºi patriotismul sãu,ne-a evocat atât de frumos în revista Luceafãrulaceastã prietenie ºi aceste clipe petrecute pe

44 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 47: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

malul Dunãrii. Doi tineri, doi copii strãini, stã -teau, unul lângã altul, în plãcerea visului lorstrãlucitor. Unul – Octavian Goga – încurca iþele unui vers, celãlalt iþele unei maºini de zburat.Atât de frumos îi vorbea Vlaicu despre planurile lui privitoare la maºina de zburat, încât Goga ve -dea în privirea lui, în starea lui sufleteascã,aceastã dorinþã arzãtoare de a realiza ceva.

Cinste acestor oameni care au ºtiut sã seidentifice cu idealul naþional, care au ºtiut sã creeze prietenii trainice ºi care s-au ajutat întru bine!

Când la Blaj s-a sãrbãtorit 50 de ani de laînfiinþarea ASTREI, Vlaicu a zburat cu noul sãuavion. În mulþimea de aproape 30.000 de oa meni plini de entuziasm se aflau ºi câþiva dintre mariinoºtri scriitori: Octavian Goga, ªtefan Octa vianIosif, Alexandru Vlahuþã, Ion Minulescu, EmilGârleanu º.a.

Cu ocazia unei vizite la Ploieºti a cunoscut o domniºoarã, Marioara Bãrbulescu, pe care sezice c-ar fi iubit-o. Însã existã o vedere de ovaloare extraordinarã, în care Vlaicu scrie cumâna lui unei anume domniºoare Valeriaªtefãnescu, din care aflãm cã încã de pe atunci,se gândea la realizarea avionului.

În revista Luceafãrul din 1912, OctavianGoga face o emoþionantã evocare a lui Vlaicu:„Primul soldat al unui vis milenar, pri mul soldatcãzut pe un câmp de bãtaie. Acesta a fost Vlaicu. Movila lui va fi un popas în drumul de triumf alnostru. Niciodatã nu s-a gândit la o slujbã, la oleafã, nu cunoºtea nici banul, nici mijloaceleunui trai bun, mergea înainte cu min tea chinuitãde neastâmpãrul creaþiei”.

De teamã sã nu fie întrecut în traversareaCarpaþilor, în 13 septembrie 1913, a decolat delângã Bucureºti, a aterizat pentru alimentare laPloieºti, pentru a-ºi lua din nou zborul. Însã, s-aprãbuºit lângã comuna Bãneºti (aproape deCâm pina), pierzându-ºi viaþa.

În ziarul Libertatea, dupã moartea lui Vlaicuapare un articol emoþionant. Ion Dodu Bãlan ascris o carte intitulatã: Ei l-au cunoscut peVlaicu, în care sunt arãtate diferitele feþe aleinventatorului, care era foarte jo vial între prie -teni. În colecþia revistei Cosânzeana apar foto -grafiile medaliilor care i-au fost aºezate pepiept, la funeralii, de cãtre ministrul de rãzboi,fãcându-l erou naþional post-mor tem.

DECEMBRIE 2013 45

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Au gust 1968. Un grup de excursioniºti de la Liceul Teoretic „Ioniþã Asan” dinCaracal a fãcut o vizitã la Casa Memorialã „Aurel Vlaicu” din Binþinþi. Pozei de grup is-au alãturat ºi cei doi membri ai familiei Vlaicu, Aurelia, sora mai micã ºi [...] frateleaviatorului. Ei sunt în centrul fotografiei, încadreazã o tânãrã elevã care îi þine de braþ.Sunt uºor de identificat! Din pãcate, fotograful nu a fost suficient de iscusit, încât sãincludã în pozã monumentul dedicat aviatorului în întregime. (Fotografie primitã de laD-na Vic to ria Frâncu).

Page 48: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Flãcãul din BinþinþiGh. MUREªAN

pi lot parapantist

Pe când eram copil, am citit cu nesaþcartea lui C. Ghibu, Flãcãul dinBinþinþi, apãrutã în 1953 (nu mai ºtiu

dacã a fost reeditatã), un ro man biografic al luiAurel Vlaicu care-i descrie viaþa în detaliu. I-am trãit povestea cu sufletul la gurã, încercând sã-iînþeleg existenþa ºi zbaterile le gate de zbor ºidorinþa de a zbura, dorinþã ce o aveam ºi euatunci, neîmplinitã. Îmi aduc aminte pasaje dincartea pe care nu am mai recitit-o de atunci, maiales când copilul Vlaicu voia sã înþeleagã zborul berzelor. Mi-am adus aminte de acest pasaj ºiîntr-o zi de varã, pe când zburam la Rogoz, nu

departe de Târgu-Lãpuº, la început de toamnã,unde am intrat în zbor cu parapanta într-un stolde berze. De fapt, cred cã ele veniserã la termicamea, au început sã urce, eu le vedeam de sus ºidintr-o datã m-au înconjurat. Eram în miezulunui stol for mat din mai bine de o sutã de berze,era plin de ele în jurul meu, le vedeam de aproa -pe, parcã le simþeam mirosul ºi mã amuzamteribil cã încercau sã întoarcã gâtul dupã mine ºicurentul de aer le sucea capetele lor aero di -namice expuse lat eral. Mi-era fricã sã nu li serupã gâtlejurile cele lungi... Mã umflase râsul...Ele zboarã întotdeauna cu gâtul întins spreînainte ºi nu au mo tive sã-l întoarcã lat eral...,decât dacã apare cineva mare ºi neaºteptat camine în preajmã... Au trecut rapid pe lângã mineºi, în ciuda eforturilor mele, m-au depãºit ºi s-au

dus în treaba lor, spre þãrile calde, încotro por -niserã. ªi mi-am amintit de Vlaicu, cum priveazborul berzelor în satul sãu nu departe de luncile Mureºului.

La 13 septembrie 2013 s-au împlinit 100de ani de la plecarea lui Vlaicu, prematur, sprealte zãri, pe când în tentativa sa de a treceCarpaþii s-a prãbuºit de la joasã înãlþime în timpce executa manevre de aterizare pe câmpul de laBãneºti, unde azi se înalþã monumentul în me -moria sa.

În satul lui Vlaicu, la iniþiativa autoritãþilors-au desfãºurat în douã zile activitãþi come mo -

rative, s-a adunat lume de prin pãrþile lo -cului, demnitari ºi sãteni din Binþinþi, darºi zburãtori ºi pasionaþi pentru care zborul este un mod de viaþã. La cãldu roasa in -vitaþie a primarului oraºului Geoagiu,ne-am prezentat zburãtori cu ultrauºoare,paramotoare, avioane, mo to delte, din toa -tã þara, cu bucurie ºi emo þie sã zburãm ºisã desluºim atmosfera satului celebruluinostru avi a tor ºi in ventator...

Lume bunã adunatã, atmosferã desãrbãtoare, steaguri, flori, muzicã, gardãmilitarã, cuvântãri... Dar cel mai bineomul Vlaicu ne-a fost evocat de ex po ziþiasa memorialã, situatã gard în gard cu casastrãmoºeascã. Am vãzut cu emoþie câtevapagini dintr-un caiet de stu dent cu desenede filete, abc-ul ingineriei, precum ºi o

schiþã a unui gen er a tor (dinam) fãcutã în creion,de mânã, de mare acurateþe... Mai încolo bi -cicleta lui cu mo tor avea ex act acelaºi dinam caºi cel desenat în schiþele de ºcoalã... Cu emoþieºi veneraþie am simþit geniul lui de inventator ºicon struc tor, dibãcia ºi ambele mâini drepte, spi -ritul ºi bunul simþ tehnic, ceea ce rar se întâmplãsã se adune cu o pregãtire inginereascã te mei -nicã, suprapusã peste dorinþa ºi ardoarea de azbura, ce l-au propulsat pânã la urmã în tãrii... Afost un deschizãtor de drumuri, un visãtor ca -pabil sã ducã lucrurile pânã la capãt. Deºi astãziunele aspecte ale avioanelor ne par rudimentare, privite în contextul epocii aveau caracter denoutate absolutã. Însuºi faptul cã a amplasatderivorul ºi profundorul în partea dinainte aaparatului... relevã neobiºnuitul din el, dar în

46 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Replicã a avionului „Vlaicu II” – pi lot Sorin Bochiº

Page 49: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

acelaºi timp curajul ºi parcursul de cãrãri ab -solut nebãtãtorite. Cât de firesc ni se pare astãzisã vedem profundorul aºezat la coada aparatelor de zbor... La început de secol XX nu avea ni -meni nicio idee despre soluþia finalã a dirijãriiunui aparat mai greu decât aerul în care nu multã lume credea. Cu atât mai mult, în acel con text.Vlaicu era o persoanã neobiºnuitã...

Cu spiritul lui impregnat în atmosferã amparticipat pioºi la sãrbãtoarea ce pentru noi aculminat cu zborul peste casa lui ºi peste ono -rabila adunare din stradã, peste satul na tal pecare l-a privit ºi el cu mare emoþie din planorulce ºi l-a construit în bãtãtura pãrinteascã ºi înºura unde se mai pãstreazã bancul de lucru,planorul cu care a zburat de pe acelaºi izlaz deunde am decolat ºi noi cu sculele noastre mo -derne. Un amic de-al nostru, pilotul SorinBochiº, de origine tot din Baia Mare, a participat la testarea unei replici a avionului Vlaicu II decãtre inginerul Savu din Bucureºti, care împreunãcu Balacel (decedat anul trecut la venerabilavârstã de 92 de ani ºi care l-a cunoscut pe Ciulu,me canicul per sonal al lui Vlaicu) ºi cu o echipãde structuriºti de la Romaero, au reuºit sã re pro -

ducã, dupã schiþele sumare ce se gãsesc laMuzeul Militar, avionul in te gral. Cu mare acu -rateþe. ªi în stare de funcþionare. Din mo tivebirocratice avionul a rãmas o replicã staticã, deºi Sorin Bochiº a reuºit sã se desprindã de la sol 20 de centimetri în rulajul de încercare.

Am pãºit sfioºi în casa copilãriei lui con -struitã la sfârºitul secolului XIX-lea, casã pecare pãrinþii sãi au ipotecat-o la bancã pentru a-lþine pe Aurel la ºcoli înalte. Gazdã ne-a fost unstrãnepot care semãna cu el ºi cu fa milia Vlaicu.Am vãzut poze de epocã pe pereþi ºi am retrãitistoria familiei care a dãruit istoriei noastre mo -derne un asemenea geniu tehnic. Aºa cum spune Neagu Djuvara, percepþia noastrã asupra tre cu -tului se modificã mereu, cu alte cuvinte trãireaprezentã creeazã trecut, iar omul Aurel Vlaicu ni se relevã, la un secol distanþã de la dispariþie,într-o altã luminã, reieºitã din sufletele celorprezenþi, din discursurile ºi poveºtile despre el,fiecare adãugând date suplimentare peste ceºtiam deja, astfel încât spiritul lui plutea printrenoi aidoma berzelor al cãror zbor i-au marcatviaþa, cercetarea ºi destinul...

Cu alte cuvinte lu mina lui Vlaicu ne lu -mineazã încã ºi ne va lu mina mereu...

DECEMBRIE 2013 47

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Centenar Aurel Vlaicu,Binþinþi ºi Orãºtie13-14 septembrie 2013

Page 50: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu – Icar al românitãþii

Constantin GOMBOª

La 17 iunie 1910, pe Câmpul de laCotroceni, cu primul avion inventatºi construit în România, inginerul ro -

mân Aurel Vlaicu a zburat pentru prima datã peo distanþã de 50 de metri. ,,Nu m-am ridicatatunci mai sus de 4 metri – va mãrturisi te -merarul con struc tor ºi pi lot. Cu toate acesteanici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalþi ca înãl -þimea la care mã ridicasem eu. Fiindcã patrumetri erau atunci pentru mine un re cord for -midabil, un re cord care îmi consacra maºina.Zburasem …ºi asta era principalul!”.

România intrase prin Aurel Vlaicu, ca atreia þarã din lume, în rândul constructorilor deavioane ºi zburãtori în acelaºi timp, aºa cum,înaintea sa, la Montesson, în Franþa, în 18 martie 1906, bãnãþeanul Traian Vuia se ridica în zbor,pentru prima datã în lume, cu un aparat cu mij -loace proprii de bord.

Tânãr modest preocupat de realizareapãsãrii mãiastre

Aurel Vlaicu s-a nãscut la 6 noiembrie1882, în comuna Binþinþi/Comitatul Hunedoarei (azi localitatea Aurel Vlaicu din judeþul Hu -nedoara) din pãrinþii Dumitru, þãran fruntaº, pri -mar al comunei ºi Ana, nãscutã Luca. TânãrulAurel este dat la ºcoala din satul na tal, apoi lacea elementarã din Orãºtie, la Liceul Re for matºi apoi face clasele VII ºi VIII, la Liceul de Stat

din Sibiu. Elev sârguincios, era pasionat de teh -nicã, ager la matematicã ºi fizicã, dornic de acunoaºte problemele zborului ar ti fi cial. În1901-1902 este stu dent la Politehnica din Buda -pesta. Realizase deja pasãrea mãiastrã în mi -niaturã. Studiazã apoi la München ºi îºi satisface ca voluntar, stagiul militar la marinã, la Coman -damentul Marinei Militare Austro-Ungare de laPola, cu navele de rãzboi în Marea Adriaticã.Dupã luarea licenþei, intrã ca inginer la mareafabricã „Opel” din Rüsselheim, unde realizeazãcâteva invenþii. Este apreciat, dar refuzã invi -taþia de a se numãra printre specialiºtii uzineiger mane. Gândul de a construi un avion nu-i dãpace. În anul 1908 se retrage la casa pãrin teascãºi, împreunã cu fratele sãu Ioan, începe constru -irea pãsãrii mãiestre.

În România, la Arsenalul Armatei,„Gândacul” prinde viaþã

La sfatul prietenului sãu Octavian Goga,,,poetul pãtimirii noastre”, cu care se cunoºteade la Universitatea din Pesta, în anul 1909, treceîn Bucureºti ºi e recomandat guvernului român.Lucreazã la Arsenalul Armatei din Bucureºti.Invidia unora îl scârbeºte, mai ales a celor carevoiau sã facã ,,politicã din aeroplan”, lipsa defonduri ºi neîncrederea unora sunt completateînsã de cãldura ºi dragostea cu care prietenii îlîncon joarã, mulþi fiind ardeleni sau personalitãþi

ale culturii româneºti (I. L. Caragiale,Alexandru Vlahuþã, ªt. O. Iosif º.a.).În toamna aceluiaºi an face primeleîncercãri în zbor cu un avion în mi -niaturã. Merge la Paris unde îºi co -mandã mo torul pentru aeroplan. La re -comandarea lui Traian Vuia, care, dealtfel, va executa ºi re cepþia acestuia,se opreºte asupra motorului Gnóme. Îiva scrie prietenului sãu, RomulusBoca din Orãºtie, printre altele:„Alesei, tatã, un mo tor ca ochiu,Gnóme, are ºapte cilindre, osia stã ºi se învârteºte motorul. E lucrat tot de oþelca briciu, cilindrele sunt strunjite dinbucatã de oþel ºi e foarte tare. Fineþeaconstrucþiei te pune la re spect, e lucrusolid ºi fin, de te poþi rade cu el, 70 kg,

48 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Lângã aeroplanul „Vlaicu II”,alãturi de un grup de ofiþeri

Page 51: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

50 cai, dar mãnâncã 20 de litri de benzinã peceas”… Despre Traian Vuia, în aceeaºi scri -soare îºi va informa prietenul: ,,Pe Vuia l-amcãutat, lucrã foarte mult, dar eu cu durere vãd cãnu prea are sprijin ºi lucrã bietul la un mo tornou, de se rupe”… La întoarcere s-a oprit douãzile la Frank furt of Maine unde s-a întâlnit cuinginerul Ursinus ºi a comandat pânza cau ciu -catã necesarã aripilor, cârmele ºi ampenajele,precum ºi tubul de aluminiu menit sã fie axulcen tral al aeroplanului. Revenit la Bucureºti, seva apuca inginereºte de realizarea avionului,,Vlaicu I”. Toatã documentarea, cu schiþe, plan -ºe, explicaþii ºi calcule matematice, va purtadenumirea „AEROPLANUL VLAICU, AUTORINGINER AUREL VLAICU”, Bucureºti, 1911.Lucrarea va fi premiatã de Ac a de mia Românã.

La 19 ianuarie 1910 va scrie pãrinþilor, din Bucureºti: „Eu acum m-am întors de la Paris sãgãt repede gândacul [aºa îi plãcea sã-ºi nu meas -cã invenþia – n.n.], cã Bleriot tot zboarã ºi lumeanumai pe el îl vede, dar eu vreau sã vadã ºigândacul meu care-i mai bun”… Domnii de laBucureºti anunþaserã cã în toamnã va zbura încapitala României, pentru demonstraþii, avia -torul Geor ges Dumont [cel care-i furase întâ -ietatea lui Traian Vuia – n.n]. Zile ºi nopþi detrudã, într-o tensiune extraordinarã, alãturi demuncitorii de la Arsenalul Armatei, care-l în -con jurau cu stimã ºi încrederea cã vor reuºi îm -preunã. Încet, încet, „gândacul” prinde viaþã. Înluna iunie 1910, aeroplanul „Vlaicu I” este gatasã treacã proba de foc. O comisie specialã veri -ficã invenþia ºi o va testa câteva luni, apoi, o vorbreveta. Ziarul L’independence Roumaine con -semna: ,,Primul avion românesc este, în sfârºit,o realitate. Construcþia acestui aparat de zbor acãrui concepþie este datoratã inginerului AurelVlaicu… e complet terminatã”. Ziarul remarcaoriginalitatea aeroplanului: ,,Nu are nimic co -mun cu celelalte aparate construite în alte þãri,care re cent nu fac decât sã imite cu modificãrimai mult sau mai puþin reuºite”. κi pãstra ,,gân -dacul” pe Câmpul Cotrocenilor, adãpostindu-lîn hangarul aflat lângã cel al lui Valentin Bibescu,care cumpãrase un aparat Blériot din Franþa.

România – a treia þarã din lume

Se va înãlþa, în zbor, la 17 iunie 1910,apoi, la 11 au gust ºi repurteazã o convingãtoareizbândã. În douã zboruri admirabile, fãcute la oînãlþime de 50 de metri ºi pe o distanþã de 6kilometri, Aurel Vlaicu a dovedit cã a început sãfie stãpân pe aeroplanul sãu, a cãrui perfectãstabilitate era acum pe deplin demonstratã.Prinþul Valentin Bibescu, asistând la zboruri, i-a

trimis o scrisoare de felicitare ºi o medalie deaur pe care a gravat cuvintele: ,,În amintireabiruinþii zburãtorului Aurel Vlaicu, de la 11 au -gust 1910”.

În comparaþie cu alte aero plane ale vre -mii, „Vlaicu I” era singurul care avea cârma deînãlþare, respectiv profundorul, ºi cea de direcþie în faþã. Aceasta constituia un mare avantajpentru zbor, mai ales, la efectuarea virajelor.Avea douã elice ce se roteau în sens contrar,ceea ce îi dãdea stabilitate ºi îl ferea de rãstur -nare. Trenul de aterizare era cu trei roþi. În des -crierea tehnicã a aparatului, inginerul AurelVlaicu, în capitolul II „Descrierea aeroplanuluiVlaicu” va specifica: „Dintre toate aeroplaneleconstruite pânã acum, aeroplanul nostru este celmai simplu, cel mai uºor, cel mai lesne de con -dus”. Prin construirea acestui aeroplan atât deorig i nal, ROMÂNIA S-A SITUAT PE LOCULTREI ÎN LUME, creând un aparat propriu, in -ventat, construit ºi pilotat de un inginer, fiu almeleagurilor româneºti.

,,Gândacul” lui Aurel Vlaicucucereºte faimã

Vestea biruinþei lui Vlaicu s-a rãspândit în cele patru zãri, a trecut Carpaþii la fraþii aflaþisub dominaþie strãinã; s-a rãspândit în Europa,stârnind admiraþie, dar ºi invidie. Aurel Vlaicudevenise un simbol naþional al curajului, inven -tivitãþii ºi vredniciei româneºti.

Va participa la manevrele militare re galedin toamna anului 1910, când, la 27 septembrie,va executa un zbor de cercetare între Slatina ºiPiatra-Olt, evoluând la peste 500 m ºi la cam -pania con tra Bulgariei, din vara anului 1912,când a trecut în zbor Dunãrea, pânã în preajmaBalcanilor, îndeplinind preþioase servicii de cer -cetare, pentru care a fost decorat post-mor tem

DECEMBRIE 2013 49

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Alãturi de colaboratori, lângã avionul „Vlaicu I” în 1910

Page 52: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

de cãtre regele Carol I cu cel mai înalt ordin„Virtu tea militarã”, având din 1910 ºi „SteauaRomâniei” în grad de Cavaler.

Aurel Vlaicu a rãmas însã în conºtiinþaromânilor, prin turneele pe care le-a executat înanii 1911-1913, stârnind uimire, admiraþie ºimândrie. A zburat pe 27 au gust 1911, în faþa apeste 20.000 de privitori, pe Câmpia Libertãþiidin Blaj, cu prilejul sãrbãtorilor jubiliare aleASTREI. Între cei prezenþi, în mulþime, se aflauºi prietenii sãi: Octavian Goga, I. L. Caragiale,Alexandru Vlahuþã, B. ªt. Delavrancea, IlarieChendi, Emil Gârleanu, Zaharia Bârsan, ªt. O.Iosif ºi alþii. Apoi, la Sibiu (24 septembrie),Braºov (1 octombrie), Cernãuþi (21 ºi 28 aprilie1912). La Viena, la Aspern, la 23 iunie 1912 vacâºtiga premiul al II-lea pentru aruncarea unuiproiectil la punct fix, pe 26 iunie, premiul de1.500 de coroane pentru arta pilotajului exe -cutând cele mai strânse viraje, iar pe 28 iunie,alte 2.000 de coroane pentru ,,aterizare silitã”.La Arad va zbura pe 14 iulie 1912, la ora 16 ºi 30 de min ute. În ziarul Poporul român – or ganpoporal al Partidului Naþional Român – pro -prietar dr. Aurel Vlad, din 6/19 iulie 1912, subtitlul „Sãr bãtoarea noastrã de duminicã”, suntpublicate, pe prima ºi a doua paginã, relatãriledespre acest zbor, cu fotografii. „Numele luiVlaicu a fost cuvântul vrãjit care a chemat din

mari depãrtãri naþia româneascã – se con sem -neazã în articol – la o înãlþãtoare serbare cumn-a mai vãzut-o pânã acum Aradul, care în zadar pretindea sã fie duminica un centru unguresc,cãci pretutindeni în bisericã, pe strãzi, prin par -curi, prin birturi ºi prin cafenele auzeai vorbaromâneascã ºi vedeai portul nostru. DUMINICà A FOST ARADUL ROMÂNESC!” Fa miliaMocioni era prezentã la demonstraþia aviaticã,alãturi de episcopul Ioan Papp ºi de alte ofi -cialitãþi. Mobilizarea ro mânilor din zonaAradului ºi din Banat a fost fãcutã de VasileGoldiº, la al cãrui îndemn s-a colectat prin ziarul Românul suma de 18.937 de coroane. Va treceapoi la Lugoj, unde va zbura pe 21 iulie 1912, laora 17, apoi la Haþeg, pe 28 iulie. La 12 au gust1912 va face demonstraþie de îndemânare ºicuraj, la Vârºeþ, uimind pe cei peste 20.000 deoameni, în majoritate români. Turneul vacontinua la Orãºtie (4 au gust), Alba Iulia (18 au -gust), Sãliºtea Sibiului (28 au gust), Târgu-Mureº(1 septembrie) ºi Dumbrãveni (11 septembrie).

În prezenþa familiei re gale, sosite pentru a jubila 50 de ani de la înfiinþarea universitãþii, ºi a mitropolitului Pimen al Moldovei, în anul 1913zboarã la Iaºi peste Cetãþuia ºi aterizeazã laCopou, în uralele mulþimii entuziaste. Zboru rileau fost efectuate cu aparatele „Vlaicu I” ºi„Vlaicu II”. El visa sã realizeze ºi pe cel de altreilea pe care sã-l înzestreze cu un mo tor bri -tanic de 80 de cai putere.

Icarul român îºi frânge aripile – doliu naþional

La 13 septembrie 1913, la orele 15 ºi 20 de min ute, decoleazã de pe Câmpul de la Cotroceni pentru a trece Carpaþii urmând sã aterizeze laOrãºtie pentru a participa la serbãrile ASTREI.N-a putut sã-ºi realizeze visul. La trecerea deCâmpina, în jurul orei 17, în preajma satuluiBãneºti, s-a prãbuºit din înãlþime, ca un Icar.Moartea a fost instantanee. A fost transportat laSpitalul Militar din Bucureºti, apoi la Biserica„Sfântul Gheorghe-Nou”. S-a decretat doliu na -þio nal. Corpul neînsufleþit, urmat de o mulþimeimensã ce-ºi plângea eroul a fost adus pe prin -cipalele strãzi ale Bucureºtiului, pânã la Cimi -tirul Bellu. În fruntea cortegiului „gândacul”sãu, „Vlaicu I”, îºi însoþea pe ultimul drum, deacum terestru, stãpânul. Românii de peste Carpaþi, consternaþi, l-au plâns ºi l-au pomenit în slujbe ºimani festaþiuni, l-au imortalizat în doine ºi cân -tece, în bronz ºi piatrã, pentru veºnicã amintire.

În copilãrie, bunica mea, DomnicaBogdan, neºtiutoare de carte, m-a învãþat, prinanii 1950, Cântecul lui Aurel Vlaicu, transmis

50 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Vlaicu în costumul de pi lot dupã zborulde la Aspern, Viena, iunie 1912

Page 53: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

pe cale oralã în tot Ardealul. Versurile acestuiasunau aºa: „Vlaicule, Vlãicuþul mamii,/ Vai cerãu þi-au vrut duºmanii,/ Când mi-ai vrut sã treciCarpaþii./ Tu în sus când te-ai suit/ Motorul te-adoborât/ La pãmânt el te-a trântit/ ªi de acolo cãte-au dus/ La Sfântul Gheorghe te-au pus./ Toatã lumea mi te-au plâns./ Te-au plâns Mamã, te-aplâns Tatã./ Te-a plâns România toatã./ Te-aplâns sorã/ Te-a plâns frate ºi Ardealul jumã -tate,/ Vlaicule, Vlãicuþul Mamii”. Am notat ver -surile pe Albumul „Aurel Vlaicu”, TipografiaLibertatea, Orãºtie în anul 1920, carte aflatã înbiblioteca mea, dupã dictarea bunicii.

Pierea un simbol al tuturor românilor, darideea de unitate naþionalã cãpãta o altã am -ploare, ce se va finaliza la 1 decembrie 1918, laAlba Iulia. Printre cei care au votat UNIREACEA MARE se afla ºi tatãl eroului, Dumitru

Vlaicu, delegat, prin credenþional, al comuneiBinþinþi.

Jertfa aviaþiei mondiale avea un fiu ºi pemeleaguri româneºti. Se adãuga celor 140 dejertfe din anul 1912 ºi celor 17 din anul 1913,pânã la Vlaicu.

Îndurerat de pierderea „ºoimului nostruardelean”, Nicolae Iorga va scrie în acele zile:„Se uitã bãrbaþii politici, se uitã scriitori derenume. Pe el însã nu-l vom uita. Oricând în -drãzneala omeneascã va smulge aiurea succesestrãlucite naturii învinse, nu vom privi cu in -vidie pe acel învingãtor, ci vom zice cu mândrie: ªI NOI AM AVUT PE VLAICU !”

În loc de încheiere:NU-L UITAÞI PE AUREL VLAICU. S-A

JERTFIT PENTRU FALA AVIAÞIEI ROMÂNE ªI UNITATEA NEAMULUI SÃU!

Lacrima dorului meu

Silvia BELDIMAN

E toamnã iar. Cu zbor de cocori ºi foºnet de frunze hai-hui pe cãrãrile lumii. O altãluminã, un soi de tristeþe se coboarã peste suflete ºi dorurile sunt mai adânci. Þi-e dor de tot ce-ai cunoscut ºi nu mai este, þi-e dor de tot ceea ce sufletul tãu a atins

prin memoria altora, pentru cã toamna predispune la rev erie ºi la aduceri aminte... Urmãresc zborul singuratic ºi uºor derutat al unei pãsãri rãtãcite de stol ºi inima mea se

întoarce spre toamna tristã de acum 100 de ani. Îi simt vibraþia, simt mãreþia visului dincare doi ochi vii ºi pãtrunzãtori, de vultur iubitor de cer, mã þintuiesc ºi mã îngenuncheazãcu ardoarea ºi flacãra privirii. Îl revãd din nou, ca de atâtea ori în ceasurile mele de tainã, pe Maistoraºul din Binþânþi ºi din nou îmi spun cã genialitatea poate fi oriunde. În marilelaboratoare ale lumii, ca ºi într-o ºurã plinã cu hulubi de pe malul Mureºului. Im por tanteste câtã investiþie de viaþã pui în visele tale ºi câtã iubire... ªi-l simt adânc, în inima mea,venind din neamul meu de þãrani care i-au însoþit zborul de pe pãºunea Berceana, de lângãsat ºi pe care i-a revelat lumii prin inteligenþa ºi mintea sa iscoditoare, prin dibãcia mâinilor sale ºi sufletul sãu ca un poem ce s-a hrãnit cu pulberi de stele.

Viaþa sa a fost un vis de zei, doar zbaterea a fost pãmânteascã. Un vis urzit din muncã ºi iubire. Din neastâmpãrul cunoaºterii ºi fascinaþia creaþiei, ce aveau sã schimbe faþa lumii...Aurel Vlaicu n-a murit... Pentru cã nu poþi sã mori din dor de cer ºi iubire de neam. Poþidoar sã treci în nemoarte, în veºnicia iubirii celor rãmaºi sã te caute printre stelele cerului,toamnã de toamnã, la ceasul când cad frunzele ºi, din când în când, câte o pasãre mistuitãde tentaþia depãrtãrilor ºi a zborului înalt. Nu poþi muri când ai devenit doinã ºi baladã ºibla zon. Pentru cã Aurel Vlaicu este blazonul de nobleþe al acestor þinuturi ºi eroul depoveste cu care ne vom adormi copiii, atât timp cât va curge Mureºul ºi ne vor strãjuiApusenii ºi sãlaºul zeilor daci din Munþii Orãºtiei. Veºnic.

Îngenuncheatã în faþa amintirii, las doar lacrima dorului meu sã atingã fiinþa de luminãa feciorului de þãrani, smuls atât de devreme ºi de dureros dintre ai sãi, pentru a deveni elînsuºi zbor... ªi-i însoþesc drumul stelar cu toate florile de pe pajiºtile copilãriei sale, încãneatinse de brumã...

DECEMBRIE 2013 51

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 54: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Un veac de singurãtateNeagu UDROIU

La 13 septembrie 2013 s-a împlinit unsecol de la plecarea dintre noi a luiAurel Vlaicu. Un ac ci dent necruþãtor

a pus capãt vieþii unui mare român. Aºa s-anãscut acest Veac de singurãtate. El a dispãrutdintre noi. Noi am rãmas fãrã el.

Ac a de mia Romanã a þinut sã ni-l amin -teascã aºa cum a fost. Omul, constructorul deneam ales, pilotul, temerarul. În fond, am asistatîn Aula Academiei la un efort de a merge cãtrevremea lui, cãtre faptele lui, cãtre numele ºirenumele lui, cãtre toate câte sunt însemnate înCartea de Aur a Naþiei. Am luat parte la o con -versaþie în familie. Academicienii l-au evocat ca pe unul de-al lor. În 1948, pe feciorul sãtenilorAna ºi Dumitru Vlaicu din Binþinþii Orãºtiei, celmai înalt for ºtiinþific al þãrii l-a titularizat,post-mor tem, drept membru al sãu.

Pãstrez, din pruncie, versurile rostite asu prã-mide mama, într-o comunã din Vlaºca, su nând aºa: „...când ai vrut sã treci Carpaþii/sã dai mâna cutoþi fraþii...”. Când aveam sã-mi dau seama cespune, am cerut explicaþii. De la ea aveam sãaflu la ce fãcea trimitere. De aici a început dorulde a ºti mai mult ºi mai multe despre Vlaicu. Nutrec pe lângã Bãneºti fãrã sã caut semnele tra -gicei întâmplãri. Nu voi uita niciodatã clipacând din trenul trecãtor prin Orãºtie am zãritlocul de unde pornise în viaþã ºi în istorie unromân ºi un nume, cum ar zice poetul, „dus deDunãre în Mare ºi din Mare dus în Lume”.

O clipã aparte reprezintã pentru memoria

mea uimirea de a vedea cu ochii scrisul luiVlaicu. Vizitam Casa Memorialã de la Ciucea –Doamna Veturia Goga se afla în apropiere – ºiparcurgeam cu încântare încãperile deveniteMu zeu. Sute de exponate se întrec sã ne apropiede trãirile ºi exprimarea Poetului PãtimiriiNoastre. Între multele lucruri la vedere se aflã ºio parte din corespondenþa primitã de-a lungulvremii. Mi s-a pãrut cã luceºte ca un mic dia -mant acea ilustratã venitã de nu ºtiu unde, avândgravate pe obrazu-i de carte poºtalã cuvintelecaligrafiate de expeditor: Aurel Vlaicu.

În clipele solemne de sub cu polaAcademiei, m-au asaltat aceste proximitãþi co -lectate în timp. Cum o spune atât de plas ticpoetul: „...amintiri/ þârâiesc încet ca greieri/prin tre negre, vechi zidiri...”. Toþi ºtim câte ceva despre Aurel Vlaicu ºi nici nu cred cã s-ar cu -

veni sã fie altfel. Dar mândrianoastrã faþã de existenþa ºi strã da -niile lui merge dincolo de faptul ele -mentar. Este salutar modul în carememoria lui strãbate anii ºi de ce -niile. Iniþiative numeroase s-au coa -gulat întru eternizarea memorieisale. Distribuit pe întreg teritoriulþãrii, numele lui este rostit de noi toþi cu di verse prilejuri ºi în diferite lo -curi, astfel cã îl topim în existenþanoastrã de fiecare zi.

Au fost evo cate ºi acum, lacapãtul acestui veac de singurãtate,momentele-cheie ale devenirii sale.Din fericire, aceste semnale cosmice

din viaþa unui om sunt transferate ca semne desuperioarã distincþie în cartea existenþei noastreca popor. Performanþele de gânditor, de con -struc tor, de strãlucit com pet i tor cu aºii mo men -tului fac parte din tezaurul de reuºite ale ro -mânismului. Cu Vlaicu de mânã am ieºit laplimbare pe magistralele globului. Aparatelegândite, construite ºi comandate de el au ajunsîn vitrinele cu raritãþi ale planetei ºi deseneazã,prin scânteiere, numele României.

Unul dintre vorbitorii de la Academie,prof. univ. dr. Radu Homescu, ambasador, aþinut sã ne aminteascã câte ceva din spusele unor nume de þinut minte cu privire la rostirea lui

52 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Dupã un zbor cu „Vlaicu II”

Page 55: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Vlaicu prin inventivitate, gabarit teh nico-ºtiin -þific, reuºite. Cu ocazia primului zbor în Bu -cureºti, pe Dealul Filaretului, la 17 iunie 1910,ministrul de finanþe român þinea sã afirme: „Sãfim mândri cã a sosit vremea sã cheltuim baniistatului ºi pentru invenþii româneºti, menite sãaducã felicitãrile ºi stima lumii”.

La vremea lor, avioanele lui Vlaicu tre -buie sã fi stârnit reverberaþii comparabile cuvibraþiile provocate cu jumãtate de veac maitârziu de apariþia flotilelor cosmice. Prea eratotul nou ºi încã neîncercat. Putem face exerciþiide imaginaþie, refãcând men tal efectul elec tro -cutant al zborurilor sale nu doar în Capitalã, cioriunde a fost invitat sã arate ce poate executa cu avionul sãu. Scria o publicaþie a timpului(Flacãra, în 1913): „Într-o vreme când nici ger -manii, nici austriecii, nici ungurii, nici ruºii nuaveau încã un aeroplan naþional, Vlaicu nãs -coceºte o maºinã proprie, întemeiatã pe principii ingenioase; îºi stãpâneºte maºina în zboruri în -drãz neþe; câºtigã admiraþia întregii lumi ºi pre -

mii însemnate; rãscoleºte sufletele ardelenilorprin triumfalnicele lui zboruri de dincolo”.

A intervenit acel tragic con tact cu pã mân -tul de pe malul Prahovei, în apropiere de Câmpina.Un tulburãtor semn venit din întu necime pentrua-l smulge de lângã noi ºi duce departe. Un gestnemeritat al forþelor oarbe, puse pe distrus. La -crimile despãrþirii au forme di verse, dar acelaºigust al tristeþii fãrã margini. Cuvinte memorabilel-au însoþit la plecarea în nefiinþã. Vasile Goldiº,marele „unirist”, îl evoca pe Vlaicu drept martiral naþiunii române. „E martirul unei naþiuni ºimar tirii nu mor ca sã fie plânºi, ci mor pentruînvierea noastrã”. Nicolae Iorga scria: „ªoimulnostru ar de lenesc a lunecat din slava cerului ºi s-a sfã râmat de acest pãmânt aspru... Fecior de þãranfãrã carte, fãrã avere, fãrã sprijin... n-a cãutat unrost în viaþã, o funcþie, o ocupaþie, un aco pe -rãmânt, o vatrã de familie, o iubire, nimic... Îiajungea doar cã al lui era cerul, cerul întreg!”.

Aºa ºi noi: îl vedem mare, acoperind ce -rul, cerul întreg...

DECEMBRIE 2013 53

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Aurel Vlaicu, fotografiat la Dumbrãveni cu ocazia ultimului sãu zbor înTransilvania. El se aflã în picioare, în primul rând, cu pãlãria în mânã ºi este înconjurat deintelectualii ºi sãtenii locului. 11 septembrie 1912. (Sursa /www.theeuropeanlibrary.org)

Page 56: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu ºi unii jurnaliºtipostdecembriºti

Corina ªPAN

Dupã 1989, în presa româneascã a fost exacerbat un aºa-numit „spirit cri -tic”, orientat mai cu seamã spre „de -

mitizarea” unor mari personalitãþi ale cul turii ºiistoriografiei române. Credem cã rãdãcinileacestui curent se gãsesc în încercãrile sis te ma ticede clã dire a „omului nou” ale puterii insta urate laBucureºti dupã intrarea în þarã a armatei sovietice. Aceastã putere avea nevoie disperatã de mini -malizarea ºi discreditarea operei ºi a calitãþilorumane ale personalitãþilor „bur ghe zo-mo ºiereºti”,care populau în acel mo ment în chisorile comu -niste, iar pentru atingerea acestui scop a creat unimens aparat de propagandã care, prin intermediulprofesorilor de jurnalism for maþi în acele timpuri,a lãsat urme vizibile în presa postdecembristã.

Ne plângem de câte ori avem ocazia de lipsa de modele din societatea româneascã, însã ori decâte ori un român este apreciat de cãtre strãini,altfel spus, de câte ori un român „ridicã capul”,facem tot ce se poate pentru a-l readuce la nivelulmaselor „proletare”.

Folosim prilejul apariþiei acestui numãr alrevistei Fa milia românã, dedicat unei per so na -litãþi neatinse de acest flagel al „umanizãrii”,pentru a atrage atenþia asupra periculozitãþii unorastfel de demersuri.

Deci, iatã cum ar putea arãta un articoldespre Aurel Vlaicu, dacã aceºti reprezentanþi aimass-mediei actuale ar fi fost contemporani cumarele inginer:

Cine este Aurel Vlaicu?A urmat clasele primare în comuna natalã, gimnaziul la Colegiul Re for mat „Kun”din

Orãºtie ºi liceul la Sibiu, luându-ºi bacalaureatul la vârsta de 20 de ani, în anul 1902. Întoamna anului 1902, Aurel Vlaicu pleacã la Budapesta pentru a urma cursurile ªcoliiPolitehnice. Vlaicu nu se acomodeazã pe deplin, motiv pentru care dupã douã semestre a plecatla München ºi s-a înscris la ªcoala Politehnicã Regalã Bavarezã (Koniglich BayerischeTehnische Hochschule). Aurel Vlaicu a terminat facultatea în anul 1908, însã nu ºi-a obþinutniciodatã licenþa.

Prin nep o tism, cu sprijinul prietenului ºi fostului sãu coleg de facultate, inginerul OskarOrsinus, nepot al fabricantului de au to mo bile „Opel”, a fost angajat ca inginer, la fabrica dinoraºul Rüsselsheim.

În 1908 se întoarce acasã ºi începe sã punã în practicã planurile sale de realizare a unuiaparat de zbor. Primele materiale le-a cumpãrat de la prãvãlia lui Vulcu din Orãºtie cu banifalºi (monede) fãcuþi în ºura casei, împreunã cu fratele sãu Ion. Apoi cu banii donaþi de tatãl sãu ºi cu suma de bani strânsã, 1000 de coroane prin subscripþia deschisã de Romulus Boca, începesã construiascã primul sãu planor. Proiectul construirii planorului a fost finalizat în 1909, iarla scurt timp Vlaicu a efectuat cu acest aparat primele sale zboruri.

Ca sã obþinã viteza necesarã lansãrii planorului, a folosit pentru tractare un atelaj for matdin trei cai.

Cu toate cã fabricantul ger man de au to mo bile s-a arãtat dispus sã-l sprijine în realizareaunei „maºini de zburat” autonome, Aurel Vlaicu a dorit construirea acesteia cu fonduri publiceromâneºti, mult mai uºor de sustras, dupã cum ºtim cu toþii. Încã nu înþelegem cum statul româna putut finanþa aventurile acestui personaj care nici mãcar nu era cetãþean român.

Netransparent, în absenþa oricãrui jurnalist, în zilele de 11 ºi 20 octombrie 1909, AurelVlaicu a prezentat, în faþa unei comisii oficiale, condusã de Spiru Haret, ministrul InstrucþiuniiPublice, o serie de demonstraþii cu ma chete ale aeromodelelor concepute de el.

Drept urmare, la 2 noiembrie 1909, Aurel Vlaicu a fost angajat ca inginer diurnist încadrul Arsenalului Armatei din Dealul Spirii, având un salariu lu nar de 300 de lei (o sumãapreciabilã, dacã ne gândim la faptul cã solda unui locotenent era 300 de lei, iar salariul unuiprofesor de liceu putea ajunge pânã la 260 de lei ºi un ki lo gram de carne putea fi cumpãrat cu40 de bani). De asemenea i-au fost puºi la dispoziþie un ate lier cu sculele ºi lucrãtorii necesari

54 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 57: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

pentru construirea avionului, 2.000 de lei pentru achiziþionarea materialelor necesare ºi, laParis, a fost comandat un mo tor rotativ tip Gnôme de 50 CP.

Dupã toate aceste investiþii, în dupã-amiaza zilei de vineri, 4/17 iunie 1910, dupã maimulte încercãri nereuºite, în urma unui rulaj de câþiva metri, avionul A. Vlaicu No. I, pilotat decreatorul sãu, a decolat ºi a zburat circa 50 de metri la o înãlþime de 3-4 metri, ceea ce se parecã l-a speriat pe neexperimentatul pi lot. Sã nu uitãm cã în 25 iulie 1909, francezul Louis Blériotzburând la aproximativ 30 de metri deasupra apei a survolat coasta francezã ºi apoi a virat spre nord reuºind traversarea canalului care desparte Franþa de Anglia ºi care are o lãþime minimãde 34 de kilometri.

În România, când domnul Aurel Vlaicu a reuºit un zbor mai lung, de peste 6 km ºi la 50 demetri înãlþime, prinþul George Valentin Bibescu i-a înmânat o medalie de aur cu inscripþia: „Înamintirea biruinþei zburãtorului Aurel Vlaicu, de la 11 au gust 1910”.

Apoi, în timpul rãzboiului din 1913, într-un festivism deºãnþat, în prezenþa prinþului Carol,a principilor Frederik-Vic tor ºi Francisc Jo seph de Hohenzollern, a primului ministru, Ion I. C.Brãtianu ºi a ministrului de Rãzboi, generalul Grigore Crãiniceanu, coborând din avion,Vlaicu a înmânat A.S.R. prinþului moºtenitor Ferdinand de România primul mesaj oficial aduspe calea aerului în þara noastrã. Felicitându-l pe Aurel Vlaicu pentru reuºita zborului,generalul Grigore Crãiniceanu i-a spus: „În urma dovezilor pe care le-ai fãcut cu aeroplanuldumitale, Consiliul de Miniºtri a aprobat raportul meu ºi-þi dã o recompensã de 50.000 lei”.

Dupã numai cinci luni de utilizare, avionul A. Vlaicu No. I începuse sã dea semne deobosealã, iar motorul nu mai prezenta siguranþa necesarã pentru navigaþia aerianã, drept cares-a renunþat la el, aparatul fiind depozitat în hangarele de la Cotroceni. În aceste condiþii,Aurel Vlaicu a început construirea aparatului A. Vlaicu No. II, o variantã îmbunãtãþitã aprimului aparat, având elicele în întregime din lemn.

Cu aparatul A. Vlaicu No. II, construit în atelierele ªcolii Superioare de Arte ºi Meserii din Bucureºti, Aurel Vlaicu a început, în primãvara anului 1911, o nouã serie de zboruri dem on -stra tive, efectuând un turneu prin principalele oraºe din þarã.

Prezentat în expoziþia premergãtoare Concursului Internaþional de Aviaþie organizat înmica localitate Aspern, de lângã Viena, între 23-30 iunie 1912, aeroplanul românesc aimpresionat prin simplitatea construcþiei ºi uºurinþa manevrãrii sale. Aeroplanul A. Vlaicu No.II, care purta numãrul de con curs 38 a obþinut cinci premii, datoritã cãrora þara noastrã s-aclasat pe locul trei, dupã Franþa (cu 12 participanþi) ºi Austro-Ungaria (cu 17 participanþi).

Încercând sã zboare de la Bucureºti ºi pânã în satul na tal, sâmbãtã, 31 au gust/ 13septembrie 1913 aeroplanul sãu s-a prãbuºit în localitatea Bãneºti, judeþul Prahova.

În faþa unor asemenea texte, chiar dacã toateinformaþiile prezentate sunt adevãrate, trebuie sã fim foarte circumspecþi, insinuãrile unor fapte de co -rupþie, interpretãrile tendenþioase ale unor eve ni -mente ºi omiterea oricãror referiri la realizãrile ex tra -ordinare ale unor conaþionali abundã în presa de azi.

Dupã cum se vede, realizãrile oricui pot fiminimalizate, însã aceastã atitudine a presei trans -formã în mocirlã întreaga societate româneascã ºieste foarte periculoasã pentru viitorul neamuluinostru. Atunci când a mai fost aplicatã, în perioada interbelicã, a dus la apariþia unor monstruoaseregimuri dictatoriale.

Den nis Deletant, în volumul Stud ies in Ro -ma nian His tory, (Bu cha rest, Editura Enci clo pe -dicã, 1991, p. 243) îl citeazã pe Archie Gib son,corespondentul ziarului The Times în România,care, la 1 Martie 1942, noteazã:

„Cedarea Basarabiei ºi Bucovinei a fostprimul dintr-o serie de dezastre care a rupt coloana vertebralã a României ºi a târât-o în alianþã cuGermania, o þarã cu care ea nu avea nimic încomun. Politicienii ºi presa de partid sunt primiide blamat pentru compromiterea sistemului par -lamentar ºi pentru târârea populaþiei româneºtispre totalitarism. În Cam era Deputaþilor ºi chiar înSenat reprezentanþii naþiunii n-au fãcut altcevadecât sã se injurieze unul pe altul, iar uneori auajuns la bãtaie. Principala preocupare a presei afost sã proclame cu glas tare bãnuiala de corupþie a miniºtrilor, senatorilor ºi deputaþilor. Parlamentulºi presa au reuºit sã creeze o falsã imag ine aadministraþiilor succesive prin exagerarea de -fec telor unor persoane care, deºi departe de a fiire proºabile, reuºiserã totuºi sã facã ceva pentruþarã”.

Bibliografie:

. www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/aurel-vlaicu-zburasem-aceasta-era-principalul-foto.

. enciclopediaromaniei.ro/wiki/Aurel_Vlaicu.

. enciclopediaromaniei.ro/wiki/Discu%C8%9Bie:Aurel_Vlaicu.

DECEMBRIE 2013 55

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 58: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Gânduri la centenarul morþiieroului Aurel Vlaicu

Prof. Ionicã MIRCEA

Onorãm memoria unuia dintre ceimai de seamã români din pãrþilenoastre, la 100 de ani de la moarte.

Ca toþi ceilalþi eroi legaþi de zona aceasta,Aurel Vlaicu a devenit nemuritor în conºtiinþanaþionalã prin jertfirea a înseºi propriei vieþipentru împlinirea visului sãu dedicat neamuluidin care face parte ºi viitorului acestui neam.

Nu foarte departe, tot pe acest pãmânt alArdealului, Avram Iancu se stingea de foame ºifrig pe prispa unei case, dupã ce înainte, pentruviitorul ºi demnitatea neamului sãu, refuzasemica avere care i-ar fi fost conferitã, dacã ac -cepta decoraþia împãratului Austriei. Horea, totpentru demnitate ºi viitorul neamului sãu ºi-adat viaþa pe roatã la Alba Iulia, aproape de loculprimei Mitropolii a românilor ardeleni ctitoritãde un domnitor: Mihai Bravul, care a pecetluitprin viaþa sa un viitor – trei þãri româneºti unite.

„Nu este dragoste mai mare decât sã-ºi deacineva viaþa pentru prietenii sãi” – primim o învã -þãturã în Evanghelia dupã Ioan, capi tolul 15.

Aurel Vlaicu, acum 100 ani, a ales sã seîndrepte spre Orãºtie cu riscul propriei vieþi,deplin conºtient de acest risc ºi de motivelepentru care ºi l-a asumat. Îl aºtepta o mulþimemare de români la serbãrile ASTREI, cãutând cu privirea aeroplanul sãu la orizont. Unul de-al lor se dovedise a fi printre cei mai capabili ingi neriai lumii, nu numai ai imperiului în care se gãseapoporul sãu. Naþia, care secole de-a rândul nu-ºigãsise locul în preceptele juridice ale þarii, seputea identifica acum cu un simbol. InginerulAurel Vlaicu copilãrise lângã Orãºtie, fuseseelev în liceul oraºului, iar la maturitate stãpâneaceva de neimaginat în anii copilãriei sale: zborul dirijat al omului în înaltul cerului. Iar maºina cucare a zburat, a construit-o singur prin inte -ligenþa, cunoºtinþele ºi dãruirea, care pot veninumai din adâncul unei inimi care identificãpropriul vis cu viaþa.

Nu mã îndoiesc cã Aurel Vlaicu era con -ºti ent de toate acestea ºi cã se pregãtea sã-ºiasume acea foarte grea soartã de purtãtor alviselor ºi întruchipare a demnitãþii mulþimii care îlaºtepta în Orãºtie ºi care, identificându-se cu reu -ºita lui, putea gen era visul unei sorþi mai bune.

Poate cã, dupã ce Vlaicu ºi-ar fi asumatmulþimea cu toate dorurile ºi greutãþile ei, ar mai fi zburat încã 5 kilometri pânã acasã, unde toatãdragostea omeneascã: a familiei ºi a întreguluisat ºi a lui ºi fericirea deplinei împliniri s-ar firevãrsat într-un fluviu, care îi e dat omului sã-lîntâlneascã cel mult o datã în viaþã.

Nu mã îndoiesc cã pronia cereascã a alesîn locul satisfacþiilor de o clipã – chiar in tense –pecetluirea ca erou în eternitate a lui AurelVlaicu printr-o cale pe care un popor nu o maiuitã: jertfirea propriei vieþi pentru un ideal cucare acest popor sã se poatã identifica. Dacãsufletul este etern, atunci ceea ce la scara tim -pului limitat este o tragedie, devine, din pers -pectiva eternitãþii, binecuvântare.

Ce pot face profesorii în liceul în care aînvãþat Aurel Vlaicu? Sã explice mulþimii ele -vilor întâlniþi în carierã cã jertfa unuia dintreoameni are sens numai atunci când cei cãrora lis-a adresat o primesc în propria conºtiinþã.Atunci, pe aceastã bazã de adevãr, mulþimea deoameni devine o comunitate în care fiecaremem bru are loc, fiindcã solidaritatea celorlalþi îl susþine pe fiecare. Dacã comunitatea – prin va -lori conºtientizate – nu poate fi clãditã, atuncimulþimea de oameni este o mulþime oarecare, încare un discurs nefericit de tipul: „Suntem preamulþi în þara asta, sã mai plecaþi o parte” îºi faceloc.

Închei cu rugãciunea cãtre Dumnezeu sãodihneascã sufletul robului sãu Aurel dupã mare mila Sa, iar dumneavoastrã sã iertaþi îndrãzneala omului de rând care a meditat la sacrificiul asu -mat de un erou al neamului sãu.

56 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 59: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aurel Vlaicu comemorat de întreaga Românie

Dr. ªtefan VIªOVAN

Cu ocazia împlinirii a o sutã de ani dela plecarea fãrã întoarcere a luiAurel Vlaicu în tãriile cerului, pe

întreg cuprinsul þãrii s-au organizat manifestãricomemorative, care au scos în evidenþã, atâtcalitãþile excepþionale inte lec -tual-teh nice ale ge niului aviaþiei ro -mâne, cât ºi ale sele sale sentimentepatriotice, naþi o nalismul sãu, în sen -sul cel mai fru mos al acestui termen. S-au distins, cum este ºi firesc, prinvi braþie patrioticã, implicare civicãºi ca pac i tate organizatoricã come -mo rãrile petrecute în perimetrulBin þinþi, judeþul Hunedoara –Bãneºti, judeþul Prahova. Acþiunicome mo rative de substanþã au avutloc la Ac a de mia Românã, în toatelocalitãþile în care Aurel Vlaicu azburat cu cele douã aparate con strui -te de el – Vlaicu I ºi Vlaicu II (Orãºtie,Sibiu, Târgu-Mureº, Lugoj, Haþeg,Braºov, Iaºi, Blaj, Piatra-Olt, Slatina,Dumbrãveni, Bistriþa, Oradea, Sãliºte, AlbaIulia, Arad, Ploieºti), într-o serie de insti tuþii deînvãþãmânt militare sau civile, în in sti tute decercetare (Institutul naþional pentru Cer cetãriAerospaþiale „Elie Carafoli”), agenþii naþionale(Agenþia Spaþialã Românã), Federaþia Aero -

nauticã Românã, Liga Culturalã a Ro mâ nilor dePretutindeni, ASTRA, aerocluburi, muzee, casede culturã, biblioteci, ambasade ºi con sul ate,cercuri militare, state majore ale dife ritelorarmate etc.

Lecturând presa prahoveanã ºi cea hu ne -doreanã, ne-au atras atenþia câteva materialebine documentate, care îºi propun sã reflecte câtmai fi del anvergura evenimentelor ce au avutloc, în 13 septembrie 2013, la Binþinþi, loca -litatea natalã a marelui avi a tor ºi, respectiv, laBãneºti, acolo unde aripile pãsãrii mãiestre a lui

Aurel Vlaicu au cedat, nepu tân -du-se opune unei chemãri cevenea din alte sfere, cerând jertfasupremã pentru cucerirea vãz du -hului. Primãriile celor douã lo ca -litãþi s-au pregãtit din vreme ºi cusimþ de rãspundere sã-ºi omagieze eroul, luând mãsuri de recon di -þionare a monumentelor ded i cateacestuia, extinzând aleile pie to na -le, amenajând parcãri ºi platforme pentru festivitãþi, reamenajândspa þiile verzi, pregãtind plãci co -memorative, medalii, diplome, al -bume comemorative etc. ºi, nu înultimul rând, invitând la acestemanifestãri personalitãþi politice,ºtiinþifice ºi culturale. S-au depus

DECEMBRIE 2013 57

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Comemorarea lui Aurel Vlaicu la Binþinþi

Adunarea solemnã la Cercul Militar Naþional organizatã de Statul Ma jor al Forþelor Aeriene ºi Liga Culturalã

pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, 10.09.2013Sursa: fundatiaserbanescu.wordpress.com

Page 60: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

coroane de flori, s-a dat onorul militar, s-auoficiat servicii religioase, s-au organizat spec -tacole aviatice ºi muzicale etc.

Comemorarea din satul na tal al lui AurelVlaicu a fost organizatã de Primãria Geoagiu,Primãria Orãºtie, Colegiul Naþional „AurelVlaicu” Orãºtie, Muzeul Civilizaþiei Dacice ºiRomane Deva, Prefectura Judeþului Hunedoaraºi Consiliul Judeþean Hunedoara. Primaruloraºului Geoagiu, domnul Ioan Vãlean a evocatîn cuvinte calde, pline de admiraþie perso na -litatea lui Aurel Vlaicu. „Ne-am mobilizat, atâtnoi cei de la Geoagiu, cât ºi cei de la Orãºtie, sub sigla Asociaþiunii „Astra”, pentru a oferi lo -cuitorilor o pildã despre personalitatea lui AurelVlaicu, unul dintre eroii naþionali, ce trebuiecomemorat în întreaga þarã. El a luptat foartemult pentru ideea de unitate na þio -nalã ºi a murit încercând sã tran -smitã un mesaj pentru românii dinOrãºtie. În aceste douã zile am avutcomemorãri religioase, alocuþiuni ºievocãri istorice. De asemenea, toateoficialitãþile participante au primitdiplome, dar ºi o plachetã care sã leaducã aminte de cei 100 de ani de lamoartea lui Aurel Vlaicu. Ne-am bu -curat ºi de prezenþa unei delegaþiidin Bãneºti, Prahova, localitate carepractic, l-a adoptat pe AurelVlaicu”, a subliniat dumnealui.

Manifestarea de la Aurel Vlaicu a fost onoratã de domnul MirceaMoloþ, preºedintele Consiliului Ju -de þean Hunedoara ºi de doamnaMaria Câmpeanu, ministrul Muncii.Ac a de mia Românã a fost reprezentatã de dom -nul acad. Ionel Valentin Vlad, vicepreºedinteleacestei prestigioase instituþii de culturã, ºtiinþãºi spiritualitate româneascã.

Comemorarea lui Aurel Vlaicu la Bãneºti, judeþul Prahova s-a bucurat ºi ea de o organizare minuþioasã ºi de o participare selectã. Aceastãaleasã cinstire, cu adevãrat naþionalã, organizatã de conducerea comunei Bãneºti (primarGheorghe Stoica, viceprimar Mihai Ungureanu) ºi de Consiliul Judeþean Prahova (preºedintedomnul Mircea Cosma) s-a petrecut în prezenþaunui numeros pub lic ºi a concentrat o bunã parte dintre elitele politice ale judeþului: deputaþi, se -natori, reprezentanþi ai instituþiilor importantedin Prahova, veterani ai aviaþiei române. Au fost de faþã membrii Regimentului 30 Garda „MihaiViteazul”, reprezentanþi ai Forþelor AerieneRomâne ºi ai ROMAERO Bucureºti, aceºtia din urmã expunând o replicã la scara 1:1 a avionului

Vlaicu II. La manifestãri a participat ºi vice -preºedintele Consiliului Judeþean Prahova,domnul Sebastian Danielescu, împreunã cu con -silierii Rareº Enescu, Ludmila Sfârloagã,Cãtãlin Niþã, Toma Pinþoiu, Viorica Vasile ºiDi ana Niculescu, dumnealor alãturându-li-secon silierii locali. Bucureºtiul a fost reprezentatde doamna Otilia Sava, secretar de stat în Mi -nisterul Apãrãrii Naþionale.

În vederea acestei comemorãri, a fost re -fãcut monumentul lui Vlaicu ºi a avut loc dez -velirea unei plãci comemorative, având inscrip -þionat urmãtorul text: „Cu dragoste ºire cu noºtinþã în amintirea inginerului AurelVlaicu – ge nial inventator, con struc tor ºi pi lotde aeronave – locuitorii judeþului Prahova”.

Dintre cuvântãrile rostite cu acest prilej,

ne-a atras în mod deosebit cea a domnuluiMircea Cosma, preºedintele Consiliului Ju de -þean Prahova, bãimãrean la origine, care a evo -cat în cuvinte calde, vibrând de un autentic pa -tri o tism, personalitatea lui Aurel Vlaicu ºi rolulacestuia nu numai în impunerea pe plan mondial a aeronauticii româneºti, ci ºi în coagularea ideii reconstituirii României Mari, proces pe careDomnia Sa îl pune atât de sugestiv sub deviza:„Sã ne luãm þara înapoi”! Acest fenomen este încurs de desfãºurare, iar noi credem cã aici poatefi inclusã ºi recenta declarare de cãtre CurteaConstituþionalã din Republica Moldova a limbiiromâne ca limbã naþionalã. Revenind la ma -nifestãrile de la Bãneºti, ne vom permite sãsubliniem câteva idei cuprinse în alocuþiuneadomnului preºedinte Mircea Cosma, conci ta -dinul nostru, care îl considerã pe Aurel Vlaicuunul dintre primii fãuritori ai României Mari ºiare toate motivele sã-l includã în aceastã

58 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Comemorarea lui Aurel Vlaicu la Bãneºti, Prahova

Page 61: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

categorie, cãci aºa cum românii au fost primii ºidintotdeauna stãpânii pãmântului Transilvaniei, tot astfel eroul român din Binþinþi a luat în stã -pânire cerul acestui pãmânt drag nouã, tuturorcelor care simþim ºi gândim româneºte. „Astãzi,13 septembrie 2013, restituim poporului român,populaþiei Bãneºtiului, în primul rând, a jude -þului Prahova, a întregii þãri ºi din împrejurimiun mon u ment demn de cel care, dincolo degenialitatea sa, era un marte pa triot. ªi în toatãistoria scrisã ºi cea care trebuie învãþatã, el estecel care, prin moartea sa eroicã, începe urcuºulspre ceea ce a numit poetul România Mare” –A spus domnul Mircea Cosma, continuând apoi: „Aurel Vlaicu este, în opinia mea, unul dintreprimii fãuritori ai României Mari. Din acestmotiv, pe bannerele prin care am anunþat acestim por tant eveniment, am înscris ºi sloganul «Sãne luãm þara înapoi»… Trebuie sã ne-o luãm dela cei care ne-au fãcut în copilãrie sã ne uitãmistoria, trebuie sã ne-o luãm de la cei care îºiproclamã regi ºi împãraþi pe teritoriul României, trebuie sã ne-o luãm de la cei care agitã steaguri, altele decât tricolorul, pe teritoriul României,trebuie sã ne luãm þara de la cei care vorbesc ºinu fac nimic, trebuie sã ne luãm þara de la pu -turoºi s-o redãm muncii, trebuie sã facem toateeforturile ca þara sã scoatã din adâncurile pã -mântului bogãþiile: aurul, argintul, fierul, ura -niul, cuprul, sã scoatã cãrbunele ºi altele... ca sãconstruim România modernã, autostrãzi, locuride muncã, fãrã împrumuturi, din pomeni ºi dinºedinþe la coada calului în Bucureºti”.

Redarea cãtre patrie, prin recondiþionareºi reamenajare, a monumentului de la Bãneºti seînscrie, în opinia demnitarului prahovean, într-un ºir de manifestãri ded i cate împlinirii a o sutã deani de la formarea statului unitar român ºi neaduce „aminte cã România este o þarã puternicãºi demnã, plinã de onoare ºi de glorie, capabilãsã înscrie o paginã nouã în istoria lumii”.

În ºase ani, cât vor dura manifestãrile ded -i cate împlinirii a 100 de ani de la formareastatului unitar mod ern român, sã refacem mo -numentele tuturor eroilor care s-au jertfit pentruaceastã þarã, pentru România Mare... Odih -neºte-te în pace, Aurel Vlaicu. Suntem aici ºi neluãm þara înapoi”.

Douã detalii cu totul aparte a adus în dis -cuþie domnul Mircea Cosma. Primul este acelacã fa milia Domniei Sale a contribuit cu douãkilograme de aur la construirea aparatuluiVlaicu II, iar al doilea se referã la faptul cãbunicul Domniei Sale a cãzut în asaltul trupelorromâne asupra Budapestei din anul 1919. Iatã de ce, mai mult, poate decât alþii, domnul Mircea

Cosma crede cã era necesar ca þara sã fie repusãîn vechile fruntarii, sã fie reaºezatã acolo undeau vrut-o generaþiile care s-au jertfit pentru acest ideal, iar încercarea temerarã de a trece Carpaþiiîntreprinsã de Aurel Vlaicu se încadreazã sim -bolic în acest demers. „N-am intrat în Europa îngenunchi – subliniazã în mod sugestiv MirceaCosma, ci am intrat cu un milion o sutã cincizeci de eroi pentru a face România Mare”, iar „ma -nifestãrile ded i cate împlinirii a o sutã de ani dela formarea statului unitar mod ern român vordura ºase ani, in ter val în care se vor re face toatemonumentele eroilor care s-au jertfit pentruRomânia Mare”. Demnitarul prahovean apreciacã aceste comemorãri se vor încheia pe date de 4 au gust 2019, orele 18, când se vor împlini o sutãde ani de când armata românã, purtând tricolorul în sunetele trompetelor ºi ale gãrzilor de onoare,defila în Budapesta, sfârºind odatã pentrutotdeauna ceea ce a însemnat ocuparea abuzivãa pãmântului nostru timp de sute de ani”.

Mircea Cosma îndeamnã la coagulareaforþelor inginereºti româneºti de pretutindeni,convins fiind cã astfel se va putea crea ceea cenu a putut Aurel Vlaicu sã creeze, ajungându-seca România sã-ºi ocupe locul, demnitatea ºionoare pe care le meritã printre þãrile lumii.

Chiar dacã coordonatele în care ºi-a în -cadrat domnul preºedinte Mircea Cosma alo -cuþiunea vor pãrea unora radicale sau de un pa -tri o tism exacerbat, ele evidenþiazã adevãrurimari, adesea dureroase ºi puncteazã în mod di -rect ºi curajos gânduri ºi idei pe care unii seferesc sã le formuleze deschis, gândindu-se nula o prezumtivã armonie interetnicã, ci la acu -mularea unor voturi jenante pentru o posibilãguvernare. Trebuie însã sã-i dãm cu toþii fãrãrezerve dreptate atunci când spune cã „dacã nuveneau alþii peste noi, dacã nu ni se întâmpla sãfim furaþi, prãdaþi ºi robiþi, poate cã cel care ainventat primul avion românesc fãcea dinRomânia cea mai mare þarã constructoare deavioane. Dar n-a fost sã fie aºa...”.

Doamna Otilia Sava, secretar de stat înMinisterul Apãrãrii Naþionale cu atribuþii pe li -nia relaþiei cu Parlamentul, a informãrii publiceºi a creºterii calitãþii vieþii personalului, a su -bliniat în alocuþiunea Domniei Sale cã zborul lui Aurel Vlaicu nu s-a sfârºit prin cãderea de la 13septembrie de la Bãneºti, iar aspiraþiile salecãtre o Românie unitã, pe care el ºi-o dorea dintot sufletul, s-au realizat, „arãtând lumii întregicã fraþii în veci vor fi fraþi, cã unirea româniloreste mai degrabã o stare de spirit. Depinde deconºtiinþa propriei identitãþi naþionale, de cugetºi simþire, nu de frontiere arbitrare. Zborul sãu

DECEMBRIE 2013 59

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 62: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

continuã ºi acum, va con tinua pentru tot dea -una”. Ferindu-se de subiecte del i cate doamnasecretar de stat a continuat, apelând la alte re -gistre in ter pre ta tive, e drept, corecte ºi acestea:„Îl comemorãm astãzi pe Aurel Vlaicu româniidin þara întreagã, la care, cu siguranþã, a visatatunci când a plecat în zbor pentru a fi împreunãcu românii ardeleni la manifestãrile ASTREI dela Orãºtie. Nu a mai ajuns acolo. A ajuns însã cumult mai departe: în inimile românilor de pre -tutindeni, unde va rãmâne de-a pururi prinexem plul sãu de conºtiinþã civicã, de dãruirepentru împlinirea unui destin ºi a unui ideal. Îlpomenim ºi preþuim pe inginerul, inventatorul,aviatorul, românul, omul Aurel Vlaicu pentruimensa sa modestie, pentru ilustra sa per so na -litate, pentru geniul sãu de mare inventator,pentru sacrificiul suprem prin care a marcatdezvoltarea aviaþiei militare ºi civile din þaranoastrã ºi din lumea întreagã”.

Dintre comemorãrile ded i cate lui AurelVlaicu organizate în afara þãrii, pe care, în vir -tutea informaþiilor la care am avut acces, leconsiderãm jenant de insuficiente, meritã amin -titã doar cea de la Institutul Cul tural Român dela Londra, al cãrui di rec tor Dorian Branea, îm -preunã cu Excelenþa Sa Ion Jinga, ambasadorulRomâniei în Marea Britanie, au organizat, la 24septembrie 2013, o impresionantã omagiere ailustrului avi a tor ºi inventator român, eveniment pregãtit în colaborare cu Muzeul Sportului dinBucureºti, cu Ministerul Tineretului ºi Sportului ºi Muzeul Civilizaþiei Dacice ºi Romane dinDeva, În acest sens a fost amenajatã o expoziþieconþinând diferite piese, obiecte, fotografii, im -primate etc., oferind astfel publicului londonezposibilitatea de a cunoaºte mai îndeaproape

viaþa ºi activitatea lui Aurel Vlaicu, rolul aces -tuia în dezvoltarea aeronauticii mondiale. Aufost expuse, de asemenea, o machetã a avionului Vlaicu II, casca ºi costumul de zbor purtate deaviatorul nostru în ziua morþii sale tragice.Despre Aurel Vlaicu au vorbit Excelenþa Sa IonJinga ºi domnul Dorian Branea, cu aceastã oca -zie lansându-se o ediþie bilingvã a monografieiVlaicu, realizatã de un colectiv de a autori,dintre care a fost prezent la comemorare ºi avorbit despre legãturile lui Aurel Vlaicu cuAnglia, inginerul Dan Antoniu. La reuºitaacestei manifestãri a contribuit ºi Dan iel Iancu,muzeograf la Muzeul Civilizaþiei Dacice ºiRomane din Deva, care, în intervenþia sa, asubliniat încãrcãtura sentimentalã ºi istoricã aexponatelor ºi respectul, dragostea ºi admiraþiade care se bucurã Aurel Vlaicu în România. Osugestivã prezentare a parcursului ºtiinþific, fa -mil ial ºi a realizãrilor tehnice de excepþie ale lui

Aurel Vlaicu a realizat graficianaZoe Olaru îmbinând în mod inge -nios, pe câteva panouri, imagini su -gestive ºi texte ex pli ca tive refe ri -toare la viaþa lui Aurel Vlaicu.Co memorarea s-a încheiat cu pre -zentarea filmului „Vlaicu”, realizatîn anul 1977, în regia lui MirceaDrãgan.

Ac a de mia Românã a orga ni -zat, în data de 10 septembrie 2013,o sesiune comemorativã, prezidatãde preºedintele acesteia, acad. Ionel Haiduc, dedicatã lui Aurel Vlaicu,în cadrul cãreia nume ilustre aleºtiin þei româneºti au evocat cu cãl -durã, implicare ºi competenþã aca -demicã personalitatea lui AurelVlaicu, geniul sãu de inventator,

inteligenþa sa creatoare pusã în slujba unorînalte idealuri pa triotice.

Domnul acad. Ionel-Valentin Vlad, vice -preºedintele Academiei Române, trecând în re -vistã acumulãrile de ordin ºtiinþific ºi tehnicrealizate de Aurel Vlaicu prin studii uni ver -sitare, lecturi individuale, cercetãri proprii ºiexperimente, subliniazã cã realizãrile ex cep þio -nale ale acestuia în epopeea cuceririi vãzduhului au entuziasmat întreaga suflare româneascã ºii-au uimit pe specialiºtii vremii în aeronauticã.„Maºina zburãtoare creatã de Aurel Vlaicu areuºit sã cucereascã inimile tuturor românilor”ºi nu a durat mult pânã când lumea întreagã arãmas uimitã de realizãrile sale în domeniul ae -ro nauticii. Zborul sãu a fost „aclamat ca o mi -nune a vremii” ºi reprezintã un triumf al ge -

60 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Aurel Vlaicu a fost omagiat, pe 24 septembrie 2013,la sediul Institutului Cul tural Român de la Londra.

Sursa www.mod ern ism.ro

Page 63: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

niului românesc, un zbor spre libertate ºi unsimbol al biruinþei pentru cauza naþionalã”.

La împlinirea a o sutã de ani de la trecereaîn eternitate a eroului aeronauticii româneºti,spiritul inegalabil al acestuia ºi dãruirea ne con -diþionatã de dragul realizãrii unui mãreþ ideal„dãinuiesc ºi ne îndeamnã sã-i urmãm exemplulde mare cre ator pa triot” – conchide domnul ac a -de mi cian Ionel-Valentin Vlad, considerând cã,prãbuºindu-se lângã Bãneºti, în anul 1913, înîncercarea de-ºi împlini un vis ce încolþise demultã vreme în inima ºi sufletul sãu, acela de astabili „o punte aerianã între românii din Regatºi fraþii lor transilvãneni, de dincolo de Carpaþi”– vis ce „rezona cu idealul de unire ºi de afir -mare a unei naþiuni” marele nostru avi a tor ºicon struc tor „a trecut în existenþa de erou alacestei naþiuni”.

Domnul acad. Gleb Drãgan, preºedinteleSecþiei de ªtiinþe Tehnice a Academiei Române(în organizarea cãreia s-a desfãºurat sesiuneacomemorativã), apreciazã cã Aurel Vlaicu „afost un mare inventator, inginer, pionier al avia -þiei române, contribuþia originalã ºi meritele sale fiind recunoscute, atât în þara noastrã, cât ºi lanivel mondial”. Domnia Sa surprinde o deo -sebire fundamentalã între Aurel Vlaicu ºi cei -lalþi piloþi contemporani lui, ºi anume pe aceeacã inventatorul român „concepe, construieºte ºipiloteazã el însuºi aparatele de zbor, reuºind sãefectueze numeroase zboruri, fãrã a urma cursu -rile unei ºcoli de pilotaj, decât târziu, cu ocaziaînscrierii sale la concursul aerian de la Aspern,în Aus tria”, con curs unde a câºtigat mai multepremii, impunând cu autoritate României în lu -mea aeronauticii. Aurel Vlaicu este în opiniadomnului ac a de mi cian Gleb Drãgan „pro iec tan -tul ºi realizatorul primului avion naþional –deoarece avionul a fost conceput de un român,pe pãmântul României”.

Profesorul univ. dr. Radu Homescu, fostambasador al României în Is rael ºi Filipine, îºi

plaseazã alocuþiunea sub semantica unui semni -ficativ text al lui Thomas Carlyle, eseist, scriitorºi istoric scoþian (1795-1881): „Istoria unui po -por este istoria oamenilor mari ai lui, iar peaceºtia îi nasc necesitãþile vremurilor”, ºi con -siderã cã „Aurel Vlaicu se numãrã printre nu -meroºii transilvãneni ai începutului de secol XX care ºi-au dedicat realizãrile impunerii presti -giului naþiunii române în lume”. Insistând asu -pra durerii ºi tristeþii pricinuite de sfârºitul tragic al celui care a fost „inginerul proiectant, con -struc tor ºi pi lot al primului aeroplan românesc”,profesorul Radu Homescu crede cã este un actde fireascã demnitate naþionalã ºi de preþuire amarilor noastre valori sã-i „aducem lui AurelVlaicu recunoºtinþa noastrã fãrã margini pentrupilda pe care ne-a dat-o, pentru îndemnul sãu laîndrãznealã ºi neostenealã în creaþia ºtiinþificã ºi tehnicã, pentru nemãrginita sa iubire de þarã ºineam”.

Personalitatea de excepþie a in ven ta to ru -lui ºi pilotului Aurel Vlaicu a fost evocatã ºi de „Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura ºiCultura Poporului Român”, care, cu ocazia cen -tenarului morþii acestuia, a organizat am ple ma -nifestãri la Orãºtie, Geoagiu ºi Binþinþi, con -stând în depuneri de coroane la busturile luiAurel Vlaicu ºi vizitarea Muzeului de ArtãPopularã din Orãºtie, omagierea eroului în satulna tal ºi vizitarea Casei Memoriale, adunare fes -tivã, precum ºi o consistentã sesiune de comu -nicãri cu tema Aurel Vlaicu ºi ASTRA, la careau participat numeroºi oameni de culturã, spe -cialiºti din diferite domenii, conducãtori ai dife -ritelor structuri ale ASTREI: prof. univ. dr.Dumitru Acu, prof. dr. Ga briel Petric, prof.Silvia Pop, prof. Ion Pop, prof. univ. dr. Vic torV. Grecu, prof. univ. dr. Elena Macavei, ing.Ionel ªimãndean, prof. univ. dr. Ioan Buzaºi,lect. Univ. dr. Mioara Bud, ec. Dumitru Borþan,prof. dr. Di ana Tocaciu, istoric Traian T. Cepoi,prof. dr. Cor nea Luminiþa, prof. Ana Hinescu

DECEMBRIE 2013 61

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 64: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Memoria bunicilor

Iuliu NEMETH (TÃUÞEANU)

Sfârºit de septembrie 1956. În grãdina casei din Târgu-Mureº, mama fierbemagiunul; metodã de secole: învârte

ore întregi, pânã ajunge la consistenþa doritã.Este vremea poveºtilor, a amintirilor. Mama,nãs cutã Weber în 1897, împreunã cu bunica mea au trãit pânã în anul1917 la Curtea Regalã dinBucureºti, lucrând la boiangeria palatului. Demulte ori insistam sã-mi mai spunã povestea luiVlaicu, rememorând totodatã marele evenimentla care am fost ºi eu de faþã. Într-o zi de iunie1910, se zvonea cã pe dealul Cotrocenilor pi -lotul inventator Aurel Vlaicu ur meazã sã de -coleze cu avionul sãu. Aºa cã am mers,îm preunã cu mama ºi cu prietenele ei, într-odiligenþã, la dealul Cotroceni, unde era multãlume. Am vãzut avionul lui Vlaicu înãl þându-sela câþiva metri, dupã care a aterizat. Lumea eraîn delir. Astfel de poveºti m-au de terminat maitârziu, în 1957, sã încep sã învãþ ºi eu zborul.Anii însã au trecut cu repeziciune, ani în care am avut ºi eu, la rândul meu, parte de multeîntâmplãri ºi evenimente în aviaþie dar ºi în viaþa de zi de zi. Idolii mei, aviatorii, sunt ºi azi lângãmine, în amintirile mele, iar eu parcurg cuplãcere orice literaturã care are legãturã cu pre -cursorii aviaþiei. Întâmplarea a fãcut sã mã in -teresez ºi de un scriitor mai ieºit din comun prinfaptul cã la vârsta de 15 ani, a suferit un grav ac -ci dent de circulaþie, soldat cu leziuni grave ºi cuun dublu hand i cap, fizic ºi mintal, nemaiputândvorbi. Însã, la câþiva ani, acest bãiat a devenit unscriitor cunoscut în Ungaria.

Ce i-a provocat „scânteia magicã”? Co -trobãind în lada cu amintiri a bunicii sale a datde o carte groasã, scrisã cu mâna de bunica sa pecare în viaþã toata lumea o ºtia ca „bunicaTenzi”, pe numele de fatã Cristea Hortenzia,nãscutã în 1890 în comuna Geoagiu, proveninddintr-o familie înstãritã. La 85 de ani, cu oluciditate de invidiat, ºi-a scris memoriile vieþiisale extrem de interesante. Un capitol aparte,elaborat cu mare sensibilitate, povesteºte despre marea dragoste dintre ea ºi tânãrul Aurel Vlaicu. Aici sunt cuprinse întâlnirile, plimbãrile laOrãºtie, unde Tenzi urma cursurile unei ºcoli defete. Într-o noapte, Aurel i-a oferit la geam, o

serenadã, cântatã de un gramofon construit chiar de el.

Paginile îngãlbenite redau bucuriile, su -pãrãrile cauzate de împotrivirea pãrinþilor faþãde Aurel Vlaicu. Tânãrul nu era apreciat dincauza îndeletnicirilor sale le gate de dorinþa de azbura. În felul acesta explicã Tenzi faptul cãAurel Vlaicu nu a mai fost interesat de alte fetepânã la moarte. Episodul morþii lui Aurel i-acreat o adâncã tris teþe fetei. Aceasta s-a logodit,dupã mulþi ani, cu Petru Groza (viitorulprim-ministru în regimul comunist), dar niciaceastã legãturã nu a durat, Tenzi mãritându-semai târziu cu un profesor din Ungaria.

Cristea Hortenzia – fata din Geoagiu – atrãit în Budapesta, coresponda cu mulþi scriitoriºi eseiºti din Ungaria dar în suflet a rãmasaceeaºi fetiþã din Geoagiu. Ca o providenþã,memoriile ei au fãcut minuni cu nepotul ZemlenyiKovacs Zoltan – nepotul la care medicii au re -nunþat ºi care, a moºtenit de la bunica sa veleitãþi de scriitor devenind un autor de succes. Dupãmoartea bunicii sale, a descoperit cã aceasta, întoatã viaþa ei, nu a încetat sã-ºi iu beascã me -leagurile natale ºi zborul ºi cã a pãs trat mereu însuflet relaþia cu Aurel Vlaicu. Ul te rior a des hu -mat-o pe Tenzi ºi a reînhumat-o în comunaGeoagiu, redând-o, astfel pãmântului Patriei.

62 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Hortenzia Cristea la vârstaadolescenþei

(Sursa: tenzinaploja.blog.hu)

Page 65: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Complexul muzeal „Aurel Vlaicu” de la Binþinþi

Dr. ªtefan VIªOVAN

Organizat dupã o concepþie muzealãmodernã, urmãrind, atât fami lia ri za -rea vizitatorilor cu ceea ce înseamnã

fenomenul Aurel Vlaicu în aeronautica euro pea -nã, cât ºi intensificarea sentimentului de mândriecã aparþinem unui neam care a dat lumii valoriuluitoare, complexul muzeal din satul na tal al luiAurel Vlaicu, prin exponatele sale, prezintã înmod sugestiv ºi profesionist aspecte esenþiale dincopilãria, perioada anilor de studii, viaþa per so -nalã, munca de cercetare ºi realizãrile impre sio -nante ale „Zburãtorului din Binþinþi”.

Zona exterioarã a complexului cuprindecasa natalã a eroului, cu dependinþele acesteia,bustul realizat de sculptorul Dumitrescu Bârlad ºidezvelit în 8 octombrie 1933 ºi clãdirea pro -priu-zi sã, care gãzduieºte expoziþia memorialã. Pe aceastã clãdire, prin grija Consiliului JudeþeanHunedoara (preºedinte Ioan Mircea Moloþ) ºi aMuzeului Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva (di -rec tor doamna Liliana Þolaº), din a cãrui structurãface parte complexul de la Binþiþi, a fost am -plasatã, în anul 2013, o placã având gravat textul:„O SUTÃ DE ANI DE LA MOARTEA LUI AURELVLAICU”.

Pe casa pãrinteascã este aplicatã o placãmemorialã cu urmãtorul text:

„ÎN ACEASTÃ CASÃ S-A NÃSCUT LA 1882CEL DINTÂI ZBURÃTOR AL ARDEALULUI,AUREL VLAICU, BIRUITORUL VÃZDU HU RI LORPRIN AEROPLANUL CARE ERA PROPRIA LUIINVENÞIE ªI CONSTRUCÞIE. PÃTRUNS DE NE -CESITATEA ISTORICÃ A DESFIINÞÃRII GRA -

NIÞEI DINTRE FRAÞI, EL A INDICAT CA UNÎNAINTE MERGÃTOR DRUMUL PE CARE AVEASÃ-L URMEZE NAÞIUNEA ROMÂNÃ LA 1916PENTRU BIRUINÞA ªI ÎNFÃPTUIREA ASPI RA -ÞIILOR EI SECULARE.

MUCENIC AL IDEII DE ÎNTREGIRE ªIDEZ ROBIRE NAÞIONALÃ, EL A SFINÞIT CUSÂN GELE TINEREÞILOR SALE, ÎN 1913, ÎNCE -PUTUL ACESTUI DRUM DE MÂNTUIRE.

ÎN VECI SÃ FIE BINECUVÂNTATÃ AMIN -TIREA LUI ªI A NEAMULUI CARE L-A ODRÃSLIT!

ASTRA – ORêTIE. 8 IUNIE 1925. LICEUL„AUREL VLAICU” ORêTIE”.

Expoziþia memorialã, în cele trei secþiuniale sale, oferã vizitatorilor spre informare, ad -mirare ºi înãlþare sufleteascã numeroase pie se,schiþe, diagrame, scrisori, articole de presã, cãrþi

etc., toate având rolul de a-i transpune, fie ºipentru câteva min ute, în lumea fascinantã azborului, pentru care a trãit ºi s-a sacrificatAurel Vlaicu. Ne în tâmpinã aici câtevadintre creaþiile tehnice sur prin zãtoare ale lui Aurel Vlaicu: bici cleta, moto cicleta, pat e -fonul perfecþionat de acesta, apa ratul depro iecþie, gramofonul ºi mem brana pa ten -tatã de inventatorul nostru ge nial. Nulipsesc costumul de zbor cu care a participatla concursul internaþional de la Aspern, pie -se componente ale avionului Vlaicu II,mem brane de telefon, lentile, mag neþi ºibobine folosite la confecþionarea diferiteloraparate, ma chete ale avioanelor sale. Un locaparte îl ocupã obiectele per sonale ale ce -lebrului avi a tor: mape, genþi, cãrþi, scrisori,

DECEMBRIE 2013 63

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Casa natalã ºi monumentul

Muzeul memorial

Page 66: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

fo to grafii, carnete de stu dent, instrumentemuzicale etc. Sunt expuse, de asemenea, laviþadin casa pãrinteascã pe care obiºnuia sã se odih -neascã Aurel Vlaicu în copilãrie ºi în primii ani aiti nereþii, lada sa de scule, strungul cu care modelalemnul ºi cu care a prelucrat unele piese pentruprimul sãu planor.

Numeroase panouri lucrate cu pro fe sio na -lism ne dau informaþii cu caracter biografic sau nepun la curent cu stadiul cercetãrilor din domeniulaeronauticii din vremea lui Aurel Vlaicu, pre zen -tând detalii interesante despre precursorii ºi pro -tagoniºtii industriei spaþiale.

Atrag în mod deosebit atenþia harta carecuprinde localitãþile în care Vlaicu a zburat cupasãrea sa mãiastrã, precum ºi zona ce cuprindearticole din presa vremii care reflectã durereaîntre gii naþiuni la aflarea veºtii morþii tragice acelui fãrã de care nu se poate scrie istoria aviaþieimondiale.

Pãrãseºti muzeul de la Binþinþi cu sen ti -mentul cã l-ai cunoscut mai îndeaproape pe IcarulRomâniei ºi cu convingerea cã, dacã îþi pui înminte sã înfãptuieºti ceva mãreþ ºi te dedici cudesãvârºire acele înfãptuiri, reuºeºti, în ciuda ori -cãror piedici pe care þi le-ar pune natura sau oa -menii. Aceastã stare de bine a fost întreþinutã cuimplicare patrioticã ºi de custodele complexului

muzeal, doamna Angela Popescu, care, alãturi desoþul ei, unul dintre puþinii descendenþi aiVlãicenilor, reuºeºte sã-i transpunã pe cei care trec pragul muzeului într-o lume în care pânã ºi celemai îndrãzneþe visuri pot deveni realitate.

Se cuvine ca, în acest con text, sã aducemmulþumiri domnului Aurel Dîncºorean, consilieral Primãriei Geoagiu, pentru disponibilitatea de ane fi prezentat, cu eleganþã ºi pricepere, fru mu -seþea meleagurilor Geoagiului, Orãºtiei ºiBinþinþului, punându-ne în legãturã cu intelectualidistinºi, care ne-au completat imaginea despreAurel Vlaicu, ilustrul nostru inventator, pi lot ºicon struc tor de avioane.

Este un muzeu al bucuriei de a ne fi aºezatprin Aurel Vlaicu printre naþiunile care au creatprimele maºini de zburat, dar ºi al tristeþii cã peVlaicu l-a chemat prea devreme Dumnezeu laDânsul. Poate o fi avut cu el alte gânduri, cãci peatunci doar îngerii zburau…

64 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Începând cu anul 2013 prin intermediul unui website, vizitatori din toatã lumea se pot plimba prin casacelebrului pionier al aviaþiei româneºti accesând linkul www.mcdr.ro/filme/Aurel_Vlaicu/virtualtour.htm.

Dr. Teodor Ardelean ºi acad. Ionel-Valentin Vlad,alãturi Vlaicu ºi Angela Popescu, urmaºii eroului,

în Muzeul me mo rial „Aurel Vlaicu”

Page 67: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Monumente ridicate în memoria unortemerari cuceritori ai azurului românesc

Delia FLOREA

„Pasãrea mãiastrã este un simbol alzbo rului ce îl elibereazã pe omdin limitele materiei inerte. Pã -

sãrile mãiestre m-au fascinat ºi nu m-au maieliberat din mreaja lor niciodatã. Eu nu am cãu -tat, în toatã viaþa mea, decât esenþa zborului!Zborul – ce fericire!” – spunea Brân cuºi. Ase -meni lui îºi vor fi spus ºi cei ce ºi-au înscrispentru veºnicie numele în Cartea de aur a zbu -rãtorilor români.

Uneori, vulturul cutezãtor care se înalþã înslava cerului, deasupra norilor ºi mai presus depiscurile munþilor celor mai înalþi, cade doborâtla pãmânt. Un astfel de Vultur al Carpaþilor afost ºi Aurel Vlaicu, inventator, con struc tor ºipi lot, unul dintre cei mai strãluciþi ingineri aiome nirii – un simbol, o sintezã a aspiraþiilornea mului nostru. Un simbol prin cutezanþavisurilor sale ºi un exemplu care a înþeles cãatingerea unui ideal mãreþ solicitã jertfã! Încãdin co pilãrie visase „Pasãrea mãiastrã”. La 13sep tembrie 1913 aripile i s-au frânt în încercarea sa temerarã de a efectua zborul peste Carpaþi.Nici nu împlinise 31 de ani. „Era cãtre searãcând acest Fãt-Frumos al aerului a cãzut cufruntea în þãrâna de la poalele Carpaþilor. Mureaîmbrã þiºându-ºi fraþii cu gândul. Poate, pentru oclipã, a mai putut ridica ochi sãi strãlucitori «cadoi licurici» cãtre cerul pe care l-a iubit atât demult ºi cãruia îi cãzuse jertfã... ªi atunci, MunþiiCarpaþi s-au cutremurat dintru adâncuri, zgu -duind în treg pãmântul românesc, deasupracãruia s-a aºternut valul durerii. Codrii au vuit ajale, iar apele s-au învolburat în matca lor. Pã -sãrile ºi-au oprit zborul. Soarele, care apucase sã asfin þeas cã, îºi trimisese razele lui aurii pe frun -tea lui Vlaicu, luminând-o ca într-o apoteozã[...]. ªi apoi, fiindcã apãreau zorile... minune dela Dumnezeu, de la pãmânt pânã la cer se ridi -case un curcubeu de-un roºu, galben ºi albastru”(Aurelia Vlaicu). Era semnul unirii ce avea sãvinã. Acest cutezãtor spre înãlþimi s-a jertfit,pentru ca aceste trei culori, sã strãluceascãveº nic peste capetele noastre.

Modalitãþile prin care este omagiat acest

Icar român, pãtruns adânc de miracolul zbo -rului, sunt mul ti ple ºi variate. Dintre cele careaparþin artelor vizuale, mai expresive ºi dãi -nuitoare par a fi monumentele, în spe cial celridicat pe locul în care „flãcãul din Binþinþi” ºi-adat ul tima suflare.

La Bãneºti, lângã Câmpina (judeþulPrahova), s-a ridicat un mon u ment care va glo -rifica, pentru totdeauna, curajul ºi sfârºitul tra -gic, prematur, al marelui Vlaicu, iar generaþiileviitoare îl vor preamãri, în lu mina, din ce în cemai rãspânditã a mitului icaric. Pe locul undeAurel Vlaicu, pionierul aviaþiei româneºti, s-a

prãbuºit cu avionul „Vlaicu-2“, construit ºi pilo -tat de el, în încercarea temerarã de a trece în zbor Munþii Carpaþi, la fraþii români subjugaþi na -þional Imperiului Austro-Ungar, s-a înãlþat„acvila cu aripile deschise, îndreptate spre cu -cerirea Carpaþilor”. Monumentul este op erasculp to ru lui N. A. Cornu ºi a fost inaugurat la 13 sep tembrie 1936. În apropierea acestuia va fiame najat un Muzeu al Aviaþiei, unde vor fiexpuse prototipuri dupã avioanele realizate deAurel Vlaicu – Vlaicu 1, Vlaicu 2 ºi Vlaicu 3,dar ºi primul MIG folosit de Aviaþia Românã.

Urmaºii sãi, temerarii aviatori, sunt caniºte „îngeri albaºtri” ai neamului românesc. Eizboarã deasupra noastrã ca sã fie cerul veºnicsenin. ªi câteodatã, mai zboarã ºi cu câte osingurã aripã, iar atunci ei cad ºi mor! Unoradintre aceºtia li se ridicã monumente, însã alþiimor în anonimat sau cad pradã unei pre ma ture

DECEMBRIE 2013 65

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Monumentul de la Bãneºti, detaliu

Page 68: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

uitãri. Jertfelnicia lor rãsunã în veºnicie deoa -rece, prin altruismul pe care l-au dovedit, s-auadus pe ei înºiºi ofrandã de bunã mireasmã spreînvierea noastrã! Nu întâmplãtor, filosoful V.Conta considerã altruismul ca fiind cel mai mare mon u ment al civilizaþiei.

„Pentru ca acea Coloanã fãrã sfârºit sã sepoatã înãlþa înspre ceruri, trebuia sã fie jertfitcineva. Daedalus, dupã ce a construit La by -rinthul, încercând sã evadeze din el, a inventataripile, iar fiul sãu, Icarus, s-a prãbuºit” – opi -neazã Titanul de la Hobiþa. Se cuvine ca ºi noi sã avem o recunoºtinþã „fãrã de sfârºit” pentruaceºti Icari ai aeronauticii române!

Monumentul Eroilor Aerului, situat înmij locul Pieþei Aviatorilor, a fost realizat întreanii 1930-1935 de arhitecta ºi sculptoriþa LidiaKotzebuie împreunã cu Iosif Fekete ºi se aflãinclus pe Lista monumentelor istorice dinBucureºti. Construcþia, având o înãlþime totalãde 20 m, este compusã din sculpturi de bronz,aºezate pe un postament de piatrã, for matdintr-un obelisc, aºezat la rândul sãu pe o struc -turã constituitã din patru prisme trapezoidale li -pite între ele prin arcuri de cerc. Tot acest com -plex este fixat pe o bazã circularã din piatrã.Deasupra obeliscului este aºezatã o sculpturã,înaltã de cinci metri, cântãrind cinci tone, careilustreazã omul zburãtor, cu aripile desfãºurate.La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia,sunt reprezentaþi trei aviatori cãzuþi. Pe soclusunt prezente insignele, casca, aparatura avia -torilor, dar ºi numele aviatorilor cãzuþi între1930-1935, sculptate pe 13 plãci.

Statuia Aviatorilor din capitalã are o„sorã” din bronz amplasatã în cimitirul Bellu,mon u ment funerar ridicat la cãpãtâiul cã pi ta -nului avi a tor Alexandru Cojan, mort în 1934.Lucrarea, de o frumuseþe deosebitã, reprezintãun avi a tor cu braþele întinse, în atitudine deînãlþare ºi în momentul când braþele învinse deputerea morþii se apleacã spre pãmânt, sugerândcãderea. Mormintele vorbesc? Cu siguranþã. Înfelul lor. Depinde de cel ce le priveºte!

Erou al Primului Rãzboi Mondial, unuldintre pionierii aerului în România, MirceaZorileanu (1883-1919), a scris cãrþi ºi nu me -roase articole ded i cate aviaþiei: Pentru Carpaþiinoºtri (1916), Pe urmele libertãþii (1917), IonPripitu, poºtaº aerian (1918) etc. În anul 1911 afost distins cu „Virtutea Militarã” pentru curaj ºi iscusinþã în zbor. Mircea Zorileanu a absolvitLiceul Militar din Craiova ºi ªcoala Militarã deOfiþeri de Infanterie, specialitatea cavalerie. În1909 a urmat cursurile ªcolii de Cavalerie Ita -lianã de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1910 esteavansat locotenent, însã în urma unui ac ci denteste declarat in apt pentru echitaþie. „In firm ºicon va les cent, mi s-a pãrut cã nimic nu este maiindicat pentru un expropriat ce nu se poate servide picioarele sale, decât aripile” – nota scriitorul într-una din cãrþile sale. În acelaºi an pleacã înFranþa, la ªcoala de Aviaþie Blériot a lui RogerSommer, obþinând brevetul de pi lot (1911). Îndata de 17 septembrie 1915, Zorileanu trecepentru prima datã în zbor Munþii Carpaþi. Dupãintrarea României în rãzboi, Mircea Zorileanueste numit la comanda unei escadrile de recu -noaºtere ºi bombardament. În urma unei boligrave, aviatorul s-a stins din viaþã în Italia, la

66 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Monumentul Eroilor Aerului, Bucureºti

Monumentul Mircea Zorileanu

Page 69: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Nervi. Din iniþiativa camarazilor ºi admi ra to -rilor sãi, în anul 1937, în memoria lui MirceaZorileanu s-a ridicat un mon u ment care a fostinstalat la Bucureºti, într-un scuar situat pe stra -da Paris.

Dumitru Hubert (1899-1934) a fost unavi a tor ºi bober român, care a concurat în cadrulcompetiþiilor de bob în anii ‘30 din secolului alXX-lea. Împreunã cu colegul sãu avi a tor, Ale -xandru Papanã, Hubert a fãcut parte din echipaRomâniei ca pi lot de bob la Jocurile Olimpicede la Lake Placid (1932), unde a obþinut locuride frunte. În 1933, la Campionatele Mondiale de la Schreiberhau (Germania), Papanã ºi Hubertau câºtigat medalia de aur la bob 2, câºtigândprimul din cele doar douã titluri mondiale ro -mâneºti la acest sport. În anul urmãtor, acelaºicuplu sportiv s-a clasat pe locul al treilea laCampionatele Mondiale de la Engelberg. În ace -laºi an, 1934, cãpitanul avi a tor Dumitru Huberta participat la un miting aerian desfãºurat laBraºov. Avionul pilotat de el s-a prãbuºit în faþaa circa 10.000 de spectatori, s-a lovit de sol, iarpilotul a fost ucis pe loc. În Cimitirul BelluMilitar, pe mormântul sãu, a fost amplasat unmon u ment sculptat de Iosif Fekete. În prezent, o stradã din Bucureºti poartã numele Cãpitan Avi -a tor Hubert Dumitru.

Monumentul Aviatorilor din Turda, ri di -cat în primii ani de dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial în memoria aviatorilor români, cãzuþiîn luptele purtate în acea perioadã, împotrivaaviaþiei sovietice, este denumit ºi MonumentulEroilor. Lucrarea a fost realizatã de sculptorulCostin Eduard. Placa de bronz comemorativã,menitã sã pãstreze vie amintirea celor 15 eroi, afost dezvelitã în 2008 având inscripþia: „Slavãeroilor români cãzuþi în luptele pentru eliberarea oraºului Turda (5.IX. - 4.X.1944)”.

În ziua de 22 februarie 1996, când zeceoameni ºi-au gãsit sfârºitul în prima catastrofãaviaticã din Baia Mare, „cerul era îmbufnat”.Norii coborâserã peste oraº ºi „îºi dãdeau mânacu o ceaþã plictisitã. Pãrea cã universul se ter -minã la câþiva metri în jurul tãu”. Spre prânz,ceaþa a început sã se ridice, dar, se pare, nuîndeajuns. „Poate s-a întâmplat din cauza nori -lor, ce se prãvãliserã peste oraº, poate a fost dincauza ceþii, ori poate aºa a fost sã fie”. Ceea ces-a întâmplat cu adevãrat atunci poate nu se vaºti niciodatã. Explicaþiile „în ceaþã” pline dedate tehnice nu-i pot înlocui pe cei ºi-au pierdutviaþa în acele misterioase împrejurãri încã ne -elu cidate.

Peste nenorocirea petrecutã în carieraSfântul Ioan situatã pe Dealul Crucii din Baia

Mare s-a aºternut o tãcere apãsãtoare. Zborulpãsãrii de oþel s-a frânt brusc, iar „timpul parcã a încremenit”. Avionul de calibrare AN 24 YRBMK, cu opt suflete la bord, s-a prãbuºit încariera Sfântul Ioan, unde a lovit doi muncitori.Bãimãreanul Radu Gheorghe Brâncuº (n. 25 au -gust 1967), pasager al avionului, s-a numãratprintre victime. Tânãrul inginer fãcea parte dinechipajul care efectua mãsurãtorile pentru cali -brarea echipamentelor de la sol. Împrejurãrile în care s-a petrecut accidentul sunt uimitoare, iarcei care au încercat sã afle câte ceva s-au izbit de mul ti ple coincidenþe.

Perdeaua ceþoasã care a reprezentat de -corul acestei tragedii s-a aºternut pentru tot -deauna, sub forma unei tristeþi profunde, în su -fletele celor care i-au pierdut pe cei dragi. Sprepomenirea acestora, pe Dealul Crucii, locul

DECEMBRIE 2013 67

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Monumentul Aviatorilor, Turda

Mormântul inginerului bãimãrean Radu Brâncuº (Foto D. Florea)

Page 70: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

unde s-a frânt „crucea vieþii” pentru cei opttineri, s-a ridicat o cruce cu structurã metalicãzugrãvitã în celest azuriu, la poalele cãreia, pepostament, au fost întipãrite numele celor cuaripile frânte. Mai mult, întreaga carierã ºi pei -sajul stâncos din jur le-au devenit mon u ment!Renumitul pictor bãimãrean Nicolae Suciu ºi-aintitulat una dintre cele mai impresionante ºiexpresive lucrãri Dealul Crucii în flãcãri.

În oraºul Rýmaøov din Cehia a fost inau guratla 16 octombrie 2013 monumentul avia torului ro -mân Gheorghe Bãnciulescu (1898-1935), prima per -soanã din lume care a pilotat un avion având protezeîn loc de picioare. Eve nimentul este cu atât maisemnificativ, cu cât anul acesta se sãrbãtoreºteîm plinirea a 100 de ani de existenþã a aero nau ti -cii militare române. Cu ocazia inaugurãrii a fostdifuzat în premierã, la Centrul Cul tural din Rýmaøov, filmul documentar Gheorghe Bãnciulescu ªi to -tuºi voi mai zbura, regizat de Anca Filoteanu.

Acest neînfricat avi a tor încerca, în ziua de 12 septembrie1926, alãturi de mecanicul IoanStoica, la bordul unui avion Potez-XXV, pus ladispoziþie de Compania Franco-Românã de Na -vigaþie Aerianã, sã atingã un re cord de vitezã. Adecolat de pe aeroportul Le Bourget cu des -tinaþia Bucureºti. Dupã ce a parcurs aproximativ 1.000 de kilometri, din pricina condiþiilor me -teorologice nefavorabile, avionul s-a prãbuºitîntr-o zonã de munte, pe teritoriul Ceho slo va -ciei, în apropierea Rýmaøovului. Me canicul debord a decedat în drum spre spitalul din Rýmaøov,

iar supravieþuitorului Gheorghe Bãnciulescui-au fost am pu tate picioarele. Un an mai târziu,dupã recuperare, Bãnciulescu s-a încumetat sãpiloteze din nou având proteze în loc de picioa -re, eveniment consemnat pentru prima datã înpractica mondialã. În anul 1927, preºedinteleRepublicii Franceze i-a conferit or dinul Le giu -nea de Onoare în Grad de Cavaler. În anul 1935,iscusitul zburãtor a fost desemnat de cãtre gu -vernul francez pentru o misiune de am ploare:explorarea traseului în vederea înfiin þãrii linieiaeriene Paris-Mad a gas car. I-au fost puse la dis -poziþie cel mai mod ern tip de avion Potez, unmecanic ºi un radiotelegrafist francez. GheorgheBãnciulescu s-a stins din viaþã la 12 aprilie1935, la Cairo.

Astãzi, aerodromul din oraºul Ploieºtipoar tã numele marelui avi a tor. Deasupra plãciimemoriale din bronz, cu efigia aviatoruluiGheorghe Bãnciulescu, este amplasat un vulturdin marmurã albã.

Cei amintiþi sunt doar câþiva dintre „apos -tolii depãrtãrilor” mistuiþi (uneori, la modul pro -priu) de „focul sacru al zborului”. Din galeriazburãtorilor români fac parte mulþi alþi „îngerialbaºtri”, reuniþi în adevãrate cete îngereºti carevegheazã cerul, spre a rãmâne senin, ºi neamulnostru, spre pururea dãinuire: „Cum stãm noijertfã lângã Dumnezeu,/ Din noi se-nalþã flacãracea vie,/ Prin care-n ceruri amintim mereu,/ Cãeste pe pãmânt o Românie. (Noi nu suntemmorþi! – Zorica Laþcu-Teodosia).

Bibliografie:0 Avram, Valeriu. Zburãtorii României Mari, Buzãu, AlphaMDN, 2007.0 Baciu, Aurelia; Baciu, Petru. Pe urmele lui Aurel Vlaicu. Bucureºti, Editura pentru

Turism, 1991.0 Laþcu, Zorica-Teodosia. Poezii, Bucureºti, Editura So fia, ediþia a-2 a, 2008.0 Popa, Vic tor Ion. Maistoraºul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu: Cronica vremii ºi vieþii

lui Vlaicu, vol.1, Bucureºti, Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol II", 1939.0 Sitaru, Claudia. Avionul care a ucis – Povestea catastrofei aviatice din Baia Mare. În

„Gazeta de Maramureº”, 23 februarie, 2004.

68 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 71: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Gesturi de recunoºtinþãMonumente, cruci, plãci comemorative, medalii etc. dedicate lui Aurel Vlaicu1

Prof. Adrian SECUIOrãºtie

1. Bustul lui Aurel Vlaicu aflat la Casa Me -morialã din Binþinþi, realizat de sculptorulDumitrescu Bârlad. A fost dezvelit în 8 octombrie1933 ºi ridicat din iniþiativa lui Ion Paulat.

2. Bustul lui Aurel Vlaicu aflat în faþa Li -ceului „Aurel Vlaicu” din Orãºtie. Realizat de sculp -toriþa Ana Olaru ºi turnat din bronz la Fabrica Chi -micã Orãºtie de maistrul Traian Iliasã. A fostdez velit în 29 noiembrie 1957 cu ocazia atribuiriinumelui de „Aurel Vlaicu” instituþiei.

3. Bustul lui Aurel Vlaicu aflat în PiaþaOrãºtiei. Sculptura aparþine lui Nicolae Pascu ºi afost turnat în bronz. A fost dezvelit la 28 septembrie1974, cu prilejul sãrbãtorii a 750 de ani de atestaredocumentarã a Orãºtiei.

4. Macheta aeroplanului „Vlaicu II”. Este si -tuatã în partea dreaptã a intrãrii principale a Liceului „Aurel Vlaicu” Orãºtie. A fost dezvelitã în lunaiunie 1969 la semicentenarul liceului. Macheta afost executatã de inginerul Ioan Rentea din Ti mi -ºoara, nãscut în comuna Romos ºi absolvent al Li -ceului „Aurel Vlaicu”.

5. Macheta avionului „Vlaicu II” expusã înAeroportul „Henri Coandã” Otopeni, Bucureºti.

6. Medalionul „Aurel Vlaicu – VulturulCarpaþilor”. Este confecþionat la Belles Artes dinBucureºti ºi donat Liceului „Aurel Vlaicu” de cãtrepoetul Octavian Goga. Medalionul, turnat în bronz,este amplasat deasupra intrãrii principale a liceului.

7. Monumentul ridicat în cinstea lui AurelVlaicu pe locul unde s-a prãbuºit, la marginea co -munei Bãneºti. Monumentul este op era lui N. A.Cornu. Pe soclul monumentului se gãseºte o placãde bronz pe care s-a scris:

„PE ACEST LOC, ÎN ZIUA DE 13. 09. 1913 S-AU

FRÂNT ARIPILE SBURÃTORULUI AUREL VLAICU DIN

SATUL BINÞINÞI, TRANSILVANIA, ÎN ÎNCERCAREA

LUI EROICÃ DE A TRECE CEL DINTÂI ÎN SBOR CAR -

PAÞII CU PASÃREA DE FIER FÃURITÃ DE MINTEA ªI

MÂINILE LUI. SIMBOL PROFETIC AL DESROBIRII CA -

RE TREBUIA SÃ VINÃ. PATRIA RECU NOS CÃ TOARE”.

În data de 13 septembrie 2013, la mo nu men -tul de la Bãneºti, prin grija Consiliului JudeþeanPrahova, în semn de pioasã aducere aminte, a fostdezvelitã o placã având urmãtoarea inscripþie:

„CU DRAGOSTE ªI RECUNOªTINÞÃ, ÎN AMIN -

TIREA INGINERULUI AUREL VLAICU – GENIAL IN -

VENTATOR, CONSTRUCTOR ªI PILOT DE AERONAVE.

LOCUITORII JUDEÞULUI PRAHOVA”.

8. Placa de comemorare dezvelitã în ziua de9 decembrie 1966 ºi aºezatã pe frontispiciul ae -rogãrii de pe Aerodromul Aspern, consemnând vic -to ria lui Aurel Vlaicu cu un aparat de zbor con -strucþie proprie (inscripþia este în limbile românã ºigermanã). Placa a fost realizatã, din iniþiativa Ae -roclubului Austriei, de fraþii Culluri, ambii aviatoriîn serviciul aviaþiei civile. Pe placã a fost inscrip -þionat urmãtorul text:

„PE ACEST AEROPORT, PARTICIPÂND LA UN

CONCURS AVIATIC INTERNAÞIONAL, 23-29 IUNIE 1912,

AVIATORUL ªI INVENTATORUL ROMÂN AUREL

VLAICU, UNUL DINTRE PIONIERII AVIAÞIEI MON DIA -

LE, S-A CLASAT PE PRIMUL LOC CU UN APARAT DE

ZBOR DE CONSTRUCÞIE PROPRIE”.

9. Placa de marmurã albã de pe frontispiciulLiceului „Andrei ªaguna” din Braºov, amplasatã deComitetul de Culturã ºi Educaþie Socialistã al Mu -nicipiului Braºov de Ziua Aviaþiei Române, la datade 17 iunie 1966, la iniþiativa pilotului avi a torConstantin C. Gheorghiu. Conþine urmãtorul text:

„ÎN CURTEA ACESTEI ªCOLI, LA 8 OCTOMBRIE

1909, GENIALUL PIONIER AL AVIAÞIEI ROMÂNE,

AUREL VLAICU, A PREZENTAT MODELUL MAªINII

SALE DE ZBURAT CARE A EXECUTAT 10 ZBORURI.

LA 1 OCTOMBRIE 1911, AUREL VLAICU A ZBURAT LA

BRAªOV CU AVIONUL INVENTAT, CONSTRUIT ªI

PILO TAT DE EL”.

10. Bustul sculptat în marmurã albã, dezvelitla Centrul de Pregãtire al Jandarmilor din Orãºtie îndata de 19 noiembrie 2007. Bustul a fost realizat deBogdan Adrian, angajat al firmei S.C.MASTANMAT 2004 Simeria.

11. La intrarea în aeroportul din Târgu-Mureºa fost inaugurat un mon u ment în anul 1976, op erasculptorului Ion Vlasiu, având inscripþia:

„OMAGIU LUI AUREL VLAICU, INVENTA TO RUL

PRIMULUI AVION ROMÂNESC, EROU AL ZBORULUI,

1882-1913”.

DECEMBRIE 2013 69

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

1 În lista noastrã sunt cuprinse monumentele, plãcile comemorative, inscripþiile etc., pe care le-am putut identificapânã la aceastã datã. Credem cã numãrul lor este mai mare. Vom continua sã le adunãm (poate ºi cu ajutorulcititorilor noºtri), pentru a putea oferi, în viitorul apropiat, un inventar complet al acestora.

Page 72: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

12. La Lugoj, pe Câmpul Libertãþii, a fostdezvelit, în anul 1987, un mic mon u ment, la come -morarea a 75 de ani de la zborul lui Vlaicu de aici. Pe placa de marmurã este gravat textul:

„21 IULIE 1912, AUREL VLAICU ZBOARÃ CU

AVIONUL SÃU LA LUGOJ”.

13. În anul 1982, la 19 noiembrie s-a desfã -ºurat la Orãºtie ºi în satul lui Aurel Vlaicu, Binþinþi, o sesiune ºtiin þificã ºi o expoziþie filatelicã omagialã.Cu aceastã ocazie a fost bãtutã o medalie reprezen -tându-l pe Aurel Vlaicu ºi având textul:„CENTENARUL AUREL VLAICU 1882-1982”.

14. O a doua medalie are aceeaºi imag ine caprima, iar pe re vers este reprezentat avionul VlaicuII ºi textul: „Bucureºti – Blaj – Sibiu – Braºov –Viena – Haþeg – Orãºtie”.

15. În anul 1952, la împlinirea a 70 de ani dela naºterea lui Aurel Vlaicu, casa în care s-a nãscut afost declaratã Muzeu Me mo rial.

16. La Bucureºti, pe frontispiciul fostului Ar -se nal al Armatei, unde Vlaicu ºi-a construit primulsãu aeroplan, în ziua de 16 iulie 1960, s-a dezvelit oplacã de marmurã albã care consemneazã acesteven iment.

17. Pe un bloc ridicat pe fostul câmp al Cotro -cenilor, o altã placã aminteºte despre primul zborexecutat de Vlaicu, având textul:

„PE ACESTE LOCURI S-A ÎNÃLÞAT ÎN VÃZDUH

AUREL VLAICU ÎN ZIUA DE 17 IUNIE 1910, CU AERO -

PLANUL CU MOTOR, INVENTAT, CONSTRUIT ªI PI -

LOTAT DE EL”.

18. La mormântul lui Aurel Vlaicu, din Cimi -tirul Bellu, a fost construit un mon u ment funerarconceput de arhitecþii C. Ioþu ºi Arghir Culina ºirealizat de sculptorul Dumitru Mãþãuanu.

19. Monumentul Eroilor Aerului din Bucu -reºti, inaugurat la 21 iulie 1935. Pe soclu are mon -tate plãci turnate în bronz cu numele persoanelorcãzute la datorie. Pe cea a eroului de la Binþinþicitim: „AUREL VLAICU, INGINER PILOT CÃZUTLA 31 AUGUST 1913”.

20. Prin grija Despãrþãmântului ASTRAOrãºtie ºi a cadrelor didactice de la Liceul „AurelVlaicu” din Orãºtie, la 8 iunie 1925, pe casa dinBinþinþi în care s-a nãscut Aurel Vlaicu a fost dez -velitã o placã pe care a fost sãpat urmãtorul text:

„ÎN ACEASTÃ CASÃ ROMÂNEASCÃ S-A NÃS -

CUT LA 1882 CEL DINTÂI SBURÃTOR AL ARDEALULUI,

AUREL VLAICU, BIRUITORUL VÃZDUHURILOR PRIN

AEROPLANUL CARE ERA PROPRIA LUI INVENÞIE ªI

CONSTRUCÞIE. PÃTRUNS DE NECESITATEA ISTO RI -

CÃ A DESFIINÞÃRII GRANIÞEI DINTRE FRAÞI, EL A

INDICAT, CA UN ÎNAINTE MERGÃTOR, DRUMUL PE

CARE AVEA SÃ-L URMEZE NAÞIUNEA ROMÂNÃ LA

1916, PENTRU BIRUINÞA ªI ÎNFÃPTUIREA ASPI RA ÞII -

LOR EI SECULARE.

MUCENIC AL IDEII DE ÎNTREGIRE ªI DES RO -

BIRE NAÞIONALÃ, EL A SFINÞIT CU SÂNGELE TINE -

REÞII SALE, ÎN 1913, ÎNCEPUTUL ACESTUI DRUM DE

MÂNTUIRE.

ÎN VECI SÃ FIE BINECUVÂNTATÃ AMINTIREA

LUI ªI A NEAMULUI DIN CARE A ODRÃSLIT!

ASTRA ORêTIE, 8 IUNIE 1925.

LICEUL „AUREL VLAICU” ORêTIE”.

21. Din anul 1926, satul Binþinþi în care s-anãscut a primit numele „Aurel Vlaicu”.

22. În perioada dintre cele douã rãzboaie mon -diale a fost instituitã Cupa „Aurel Vlaicu” pentru celmai bun pi lot. În regulamentul cupei a fost prevãzutã ºi obligaþia ca în timpul competiþiei, fiecare echipajsã treacã peste monumentul lui Vlaicu ºi în semn deomagiu sã arunce o coroanã de flori.

23. La Sibiu, urmaºii familiei Ana ºi ManiuPoplãceanu care asistaserã, în anul 1910, la zborulpe care Aurel Vlaicu l-a efectuat la invitaþiaASTREI, au înãlþat în anul 1935 o cruce pe care estescris: „De pe acest loc a zburat Aurel Vlaicu, la 24septembrie 1911”.

24. În anul 1914, la intrarea în localitateabãnãþeanã Giroc, din iniþiativa preotului Da vid Oniga ºi a învãþãtorilor Atanasie Baicu ºi Mihail Bocºa, afost ridicatã, în memoria lui Aurel Vlaicu, o cruce dinmarmurã albã, purtând urmãtoarea inscripþie:

„ÎNTRU MÃRIREA LUI DUMNEZEU! ÎN ME MO -

RIA LUI AUREL VLAICU, GENIUL AVIAÞIEI ROMÂNE.

RIDICAT-AU ACEASTÃ SFÂNTÃ CRUCE CREDIN CIO -

ªII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN GIROC ÎN

ANUL 1914, LUNA SFINTELOR PAªTI”.

70 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 73: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Omagiul lui Sextil Puºcariuadus aviatorilor

Dr. Ga briel VASILIU

Este ºtiut cã profesorul SextilPuºcariu, pe lângã cele douã revistede excepþie Dacoromania ºi Cultura,

a condus ºi douã ziare, care s-au remarcat, înprimul rând, prin conþinutul ºi diversitatea lortematicã.

În anul 1931 la Cluj, în cursul lunii mai, aapãrut primul numãr al ziarului Drumul nou, untitlu semnificativ. Programul ziarului îºi pro -pusese printre alte scopuri imediate o „acþiunede asanare moralã” a þãrii (v. Elisabeta Faiciuc,Sextil Puºcariu – Bibliografie, 2000, p. LXV).Cu rios este faptul cã autorul mai multor vol umede istorie ºi dicþionare ale presei româneºti, I.Hangiu nu aminteºte ziarul la nicio rubricã. Tre -când în revistã o serie de periodice care se tipã -reau în oraºul de pe malul Someºului, dintre care amintim Ardealul tânãr, Au rora Clujului, Cul -tura poporului, Clujul ortodox, Naþiunea, Pat -ria, Reformatorul, Societatea de mâine, SteauaClujului, Þara noastrã (1922-1936 – organulASTREI), subliniem cã Voinþa Ardealului,ziarul condus de Sextil Puºcariu, face o notãaparte, considerat „de mulþi cititori”, „un ziarmodel pentru acele vremuri”. Se dorea ºi a reuºit sã rãmânã un ziar in de pend ent. Articolele abor -dau „teme di verse”, ºi în acelaºi timp luptau cuarma condeiului împotriva imposturii ºi a in -com petenþei. Directorul ziarului era prezent, înfiecare numãr, cu un ma te rial semnat SextilPuºcariu sau cu pseudonimele: Corvin, M.Corvin, M. C., Meteiu Genune. ªi dacã ne gân -dim cã ocupa o serie de funcþii didactice ºi deconducere la Facultatea de Litere ºi la MuzeulLimbii Române ºi coordona colectivele careredactau Dicþionarul tezaur al limbii române(cunoscut, la acea vreme, ºi sub numele de Dic -þionarul Academiei), realizãm ce volum uriaº de muncã depunea savantul.

Articolele cu „temã diversã”, intitulate,„O statuie a lui Eminescu la Cluj!”, „Românii dinBalcani”, „Muzee etnografice”, „Biserici mara -mureºene în ruinã”, „Biblioteci sãteºti” sau „Oprimejdie naþionalã: secuizarea românilor” auatras atenþia multor cititori. La aceastã rubricã

putem încadra ºi pe cel intitulat Congresul inter -naþional al aeronauticii, apãrut în numãrul 24 alziarului, în cursul lunii iunie 1931. Publicareamaterialului a fost impusã de organizarea, înRomânia, a unui congres internaþional al aero -nauticii, sub preºedinþia lui George ValentinBibescu, pi lot de mare performanþã. Mulþi par ti -cipanþi vor face o escalã pe aeroportul din So -meºeni (Cluj), înainte de a ajunge la Bucureºti.Autorul articolului în câteva rânduri aduce unomagiu piloþilor, care, prin eroismul dovedit, aufãcut din munca lor o adevãratã artã combinatãcu un curaj rar întâlnit. În lumea aeronauticii,România a fost un pionier al gân dirii inginereºtiºi al zborurilor care deschideau noi cãi.

Ziarul Drumul nou este destul de greu deparcurs, existând puþine biblioteci care au co -lecþia completã. Þinând cont de dimensiuneaarticolului, care este, doar de 32 de rânduri, îlreproducem în acest succint ma te rial:

„Zburãtorii din toatã lumea s-au întâlnit în congres, zilele acestea la Bucureºti, sub pre -ºedinþia dlui George Valentin Bibescu, cunoscut pentru dragostea nemãrginitã ºi nenumãratelesacrificii fãcute pentru întemeierea ºi progresulaviaþiei româneºti. Odatã cu congresul, un rallypune la întrecere pe cei mai iscusiþi zburãtori aifiecãrui neam, pilotând aparate din cele maivariate de la avioneta uºoarã ºi pânã la aparatelegreoaie de bombardament. Am avut ocazia sãvedem ieri pe câþiva din aceºti îndrãzneþi înfrun -tãtori ai vãzduhului, aterizând pe aerodromul dela Someºeni, pentru a-ºi con tinua apoi imediatzborul pe o vreme nefavorabilã spre capitalã.

Privind pãsãrile care scoborau lin, pãºindparcã pe treptele vãzduhului sau dispãrând înînãlþimile lui misterioase, numai dupã câtevamin ute dupã ce-ºi luau zborul, gândul þi-era fu ratfãrã sã vrei de progresele uriaºe ale unui sport, care de-abia a împlinit un sfert de veac, ºi în care puþiniºtiu cã noi românii suntem pre cursori.

Primul zbor mecanic a fost fãcut de tran -silvãneanul Vuia în 6 Martie 1906 la Monteson(Franþa), care a continuat apoi la Issy-lés Mou -lineaux ºi Bag a telle, strãbãtând o distanþã de

DECEMBRIE 2013 71

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

Page 74: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

12-60 metri. Dupã el au urmat, în 1908, HenryFahrman ºi Delagrange, fraþii Wright, Latham ºi Blériot, cel din urmã devenit celebru în urmatrecerii canalului La Manche între Calais ºiDouvre, strãbãtând 38 km, în 32 min ute ºicâºtigând astfel premiul oferit de ziarul englezDaily Mail. A fost pe atunci un eveniment extra -ordinar al cãrui rãsunet nu se poate compara întimpurile noastre, decât doar cu trecerea Atlan -ticului de cãtre Lindbergh.

An de an au sporit numãrul piloþilor în -drãz neþi, rãzboiul a desãvârºit tehnica apa ra -telor; mitingurile, raidurile ºi toate recordurileposibile au dus aviaþia la o asemenea per fec -þiune, încât nu putem anticipa ce va putea sã neaducã un viitor nu prea îndepãrtat.

Fãrã îndoialã aceastã perfecþiune rapidãn-a fost posibilã fãrã mari jertfe din cele maidureroase, atât în timpul rãzboiului, cât ºi întimp de pace”.

Noi am fost printre þãrile care am plãtit celmai greu tributul aerului. De la Vlaicu, a cãrui«pasãre albastrã» s-a prãbuºit la picioareleCarpaþilor ºi pânã la locotenentul Beller, cãzutpe drumurile Indiei, e un ºirag neîntrerupt dejertfe.

Cãtre aceste victime ale aviaþiei ro mâ -neºti, se îndreaptã în primul rând astãzi gân -durile noastre ale tuturor.

Sã le fie þãrâna uºoarã, aºa cum au ºtiut eisã uºureze greoiul nostru lut!

Nr. 24 – 1931 iunieCORVIN”1.

Pe lângã tema interesantã abordatã, avemîncã o dovadã cã Sextil Puºcariu nu era savantulrupt de realitate, nu trãia într-un turn de fildeº, ci îl interesau toate faptele care abordau întâmplãri petrecute în România sau se refereau laRomânia. ªi asta se întâmpla în 1931.

72 DECEMBRIE 2013

UCI

AL

V L

ER

UA

RA

NE

TN

EC

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Vlaicu deasupra Câmpiei Cotrocenilor

1 G. Vasiliu, Sextil Puºcariu di rec tor de publicaþii, Editura NAPOCA-STAR, Cluj-Napoca, 2004, p. 267.

Page 75: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

CUNUNA DE AUR A ROMÂNIEI

„Îmi vãd conaþionalii mergând luminaþide razele dãtãtoare de viaþã ale românismului”

INTERVIU CU SCRIITORUL ªI PUBLICISTUL VLAD POHILÃ

A consemnat Liliana MOLDOVANRe dac tor-ºef: www.asiiromani.eu

S-a nãscut la 6 aprilie 1953, în comuna Putineºti, Floreºti (fostul judeþ Soroca), fiind alºaptelea în fa milia cu nouã copii a þãranilor Ion Pohilã ºi Ileana (n. Prisãcaru). Licenþiat al Facultãþiide Litere (secþia de ziaristicã) a Universitãþii de Stat din Moldova (1975); urmeazã Cursuri demuzeisticã ºi studiul artelor, la Moscova (1976); face studii de doctorat în lingvisticã la Ac a de mia de ªtiinþe din Chiºinãu (1983-1987).

Lucreazã ca ghid ºi in ter pret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscovaºi Le nin grad (Sankt Pe ters burg) (1975-1981), perioadã în care a studiat mai multe lim bi romanice,slave ºi baltice, precum ºi culturile acestor popoare. Ca ziarist, alucrat sau a colaborat, din anii de studenþie, la numeroasepublicaþii periodice de limbã românã din Chiºinãu. Participã, în1989, la tipãrirea primelor numere, în condiþii de clandestinitate, ale revistei „Glasul” (la Riga, Letonia, ºi la Vilnius, Lituania). Înperioade diferite, a colaborat la cele mai prestigioase ziare ºireviste din Chiºinãu: ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Viaþa sa -tului”, „Literatura ºi arta”, „Învãþãmântul pub lic” (ul te rior„Fãclia”); revistele „Moldova”, „Orizont” („Columna”), „Nistru”(„Basarabia”), „Mesagerul”, „Limba românã”, „Viaþa Basarabiei”etc. Din 2003 pânã în prezent este re dac tor-ºef al revistei debiblioteconomie ºi ºtiinþe ale informãrii „BiblioPolis”, editatã deBiblioteca Municipalã „B. P. Hasdeu” din Chiºinãu. Din 1997 estere dac tor, iar din 1998 – re dac tor ºi coautor la „Calendar Naþional”, editat de Biblioteca Naþionalã aR. Moldova; din 2006 – re dac tor la revista „Tyragetia” a Muzeului Naþional de Istorie a Moldovei.

Dupã 1990, ºi-a extins colaborarea ca ziarist, fiind prezent cu articole, eseuri, interviuri etc. în ziare ºi reviste de la Bucureºti, Iaºi, Cluj-Napoca, Braºov, Baia Mare, Focºani, Cernãuþi º.a., la revistede culturã (versiuni tradiþionale ºi / sau electronice) din R. Moldova ºi România, ale diasporeiromâneºti din Germania, Franþa, Can ada, SUA, Aus tra lia etc. Are colaborãri cu diferite posturi dera dio ºi TV. Se impune ca autor de articole pe teme culturale (literaturã, artã, învãþãmânt, starealimbii române în R. Moldova, sociolingvisticã, etnologie º.a.), prin articole ºi emisiuni radiofonice ºiTV de cultivarea limbii. Exceleazã în scrierea eseurilor, face interviuri, cronici literare, prefeþe,numeroase materiale consacrate unor personalitãþi marcante ale spiritualitãþii naþionale ºi ale celei universale. A tipãrit în ziare ºi reviste din Chiºinãu povestiri ºi nuvele.

Ed i to rial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte lim bi în con text moldovenesc (1988),urmat de alte lucrãri ce au ca obiect de preocupare corectitudinea ºi promovarea limbii române: Sã citim, sã scriem cu litere latine (1989), Grafia latinã pentru toþi (1990), Mic dicþionar de nume propriistrãine (1998, cu câteva reeditãri); este unul dintre autorii Dicþionarului de greºeli (Editura ARC, 1998). În 2008 tipãreºte volumul de eseuri ªi totuºi, limba românã (premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2009; Di ploma SIC-2009), iar în 2012 îºi adunã editorialele din revista „BiblioPolis”, pe anii 2003-2012, în culegerea de eseuri despre carte, lecturã, biblioteci Arta de a pasiona cititorii.

A tradus din rusã peste 20 de cãrþi de artã ºi ghiduri ale unor localitãþi din R. Moldova; la fel, a tãlmãcit prozã scurtã, eseuri, poezii, precum ºi patru romane din mai multe lim bi (rusã, polonã,

DECEMBRIE 2013 73

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CVlad Pohilã

Page 76: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

bulgarã, sârbã, cehã, francezã, lituanianã, letonã º.a.). Re dac tor ºi/sau autor, uneori ºi traducãtor laimportante lucrãri de referinþã, precum: Dicþionar enciclopedic moldovenesc – DEM (1989); enci -clopediile: Chiºinãu (1996), Femei din Moldova (2000); Dicþionarul uni ver sal al limbii române de L.ªãineanu (1998), Dicþionar rus-român (2000), Dicþionar explicativ ilustrat al limbii române – DEXI(2007); Almanah uni ver sal: Evenimente ºi cifre (2008); S. Pavlicenco, Literatura universalã: man ualpentru licee cu profil umanistic (2008); E. Ploºniþã, Enciclopedia muzeologiei (2011); Mihai Cimpoi,Eminescu: dicþionar enciclopedic (2012) º.a.

Activitatea lui Vlad Pohilã este apreciatã la justa-i valoare în cercurile intelectuale, ºi nunumai. Astfel, marele poet Grigore Vieru scria cã: „Un remarcabil lingvist, dar ºi strãlucit pub li cisteste Vlad Pohilã, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi”, iar lingvistul ValentinMândâcanu nota: „Scrierile lui Vl. Pohilã ne ajutã sã pãstrãm aprinsã fãclia românismului. Toateaceste scrieri sunt aureolate de patosul luptei pentru apãrarea limbii române. Ele îi vor fixa numeleîn galeria marilor patrioþi români din Basarabia […]”.

Este membru în Uniunea Scriitorilor din Moldova (din 1990). Prezent în topurile Cei mai buniziariºti din R. Moldova (2000, 2003); laureat al sãptãmânalului „Literatura ºi arta” – pentrupublicisticã ºi pentru ºtiinþã (2003, 2007, 2010, 2011) ºi al ziarului „Timpul” (2008). Deþine: Diplomede Excelenþã acordate de Biblioteca Municipalã „B. P. Hasdeu” ºi de Direcþia Culturã a MunicipiuluiChiºinãu; Di ploma Ordinul Ziariºtilor (Clasa I, Aur), acordatã de Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia; Di ploma de Preþuire a Societãþii Literar-Artistice „Tibiscus-Uzdin”, a românilor dinVoivodina, Ser bia (2012). Este Cetãþean de Onoare al localitãþii ªoimãreºti, com. Drãgãneºti, jud.Neamþ. A fost decorat cu Ordinul Republicii (31 au gust 2010)1.

Liliana Moldovan (L.M.): Stimate dom -nule Vlad Pohilã, permiteþi-mi sã încep acestinterviu cu urarea: „La mulþi ani!”, prilejuitãde împlinirea a ºase decenii de existenþã. Cesemnificaþii are pentru dumneavoastrã acestceas aniversar?

Vlad Pohilã (V.P.): Mulþumesc mult, atât pentru invitaþia de a face un interviu pentrucititorii unei reviste de real prestigiu, cât ºipentru felicitãrile, cu ocazia aniversãrii pe caream avut-o la începutul lunii aprilie anul curent.

„Spun ºi mãrturisesc”: nu pun preþ, nu dau prea multã atenþie aniversãrilor mele; de obicei,mai în glumã, mai în serios, repet cã uni ca sem -nificaþie majorã a acestora e cã sunt nãscut înaceeaºi zi cu marele Gheorghe Zamfir, cu omicã diferenþã – cã maestrul, pe care-l admircon stant, din adolescenþã, a vãzut lu mina zileicu un ciclu zo di a cal, cu 12 ani adicã, maiînainte… Totodatã, însã, o aniversare „rotundã” e, pentru mine, ca ºi pentru mulþi alþii, cred, ºi un prilej de a privi mai atent, poate ºi mai neliniºtit,în urmã; de a face un bilanþ, de a trage niºteconcluzii, de a op era anumite rectificãri în mun -cã, în creaþie, ba chiar ºi în rutina vieþii. Laaceastã aniversare, un coleg de breaslã, de la unpost de ra dio din Chiºinãu, m-a întrebat tran -ºant: cum aº aprecia, în câteva cuvinte, dacã mis-ar cere sã fac un bilanþ, o evaluare, a celorrealizate pânã acum, pe principiul „atâta bine,atâta rãu”. I-am rãspuns fãrã a sta pe gânduri,

franc, ºi aº dori sã repet ºi pentru Dumnea -voastrã, fãrã modificãri, cele spuse: oricare ar ficântarul, oricare ar fi judecãtorii, vreau sã credcã am fãcut mai multe lucruri bune… Mã re fer,de sigur, la munca mea de gazetar, mai larg – lascrisul meu, la activitatea de culturalizare încare sunt implicat. De la debuturile mele înpresa periodicã ºi la postul de ra dio Chiºinãu,încã în anii de facultate, am preferat sã abordeztematica culturalã – pentru cã o simþeam maiapropiatã sufletului, dar ºi pentru a evita su -biectele profund ideologizate, la care aveamaler gie. Apoi, în virtutea meseriei alese, dar ºi aunei dorinþe lãuntrice, am preferat sã abordezsubiecte pozitive, sã scriu ºi sã vorbesc la ra dio,la TV, despre oameni într-o cheie pozitivã, încu -rajatoare ºi adeseori elogioasã, astfel aducândbucurie ºi protagoniºtilor, ºi cititorilor sau as -cultãtorilor mei. Mi se pare cã e cea mai im -portantã împlinire a mea, este adevãrat, „nedusãîncã la capãt”, însã, nici nu am de gând sã mã lasde jurnalism, de scris, prea repede, ba poate cãniciodatã chiar.

L.M.: Într-un articol publicat în coti dia -nul „Timpul”2 aþi adresat un omagiu lim bii ro -mâne mãrturisind, într-un mod cu totulfer mecãtor cã „limba românã este însãºi viaþadumneavoastrã”. Care sunt cele mai im por tan -te proiecte prin care aþi reuºit sã reactivaþiinteresul românilor din afara „þãrii mamã”pentru cultura ºi limba românã?

74 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

1 A se vedea Calendarul Naþional – 2013, editat de Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova, Chiºinãu, 2012.2 www.timpul.md/articol/vlad-pohila-limba-romana-este-partea-cea-mai-importanta-a-vietii-mele-27082.html.

Page 77: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

V.P.: Nu am avut proiecte ca atare, ci maimult niºte imbolduri, ale cãror resorturi prin -cipale ar fi dragostea neþãrmuritã faþã de limbaromânã ºi situaþia specificã – extrem de dra -maticã – în care se aflã vorbitorii ei aici, la est de Prut, într-un spaþiu rupt de la matcã, de aproapedouã secole; un spaþiu colonizat, expus unorexperimente diabolice de deznaþionalizare, lo -vitura principalã, cea mai grea, cea mai cum -plitã, fiind aplicatã, de cãtre cotropitorii de laRãsãrit, tocmai limbii române din Basarabia.Voi invoca, în acest sens, unele amãnunte edi -ficatoare, în gen eral, probabil, cunoscute, darcare meritã a fi reamintite: în timpul primeiocupaþii ruseºti (1812-1917) limba românã afost eliminatã din bisericã, din puþinele ºcoli cefuncþionau, presã în graiul bãºtinaºilor practicnu exista. Prutul de pe atunci a fost transformatîn ceea ce era sã devinã Zidul Berlinului, dupã al Doilea Rãzboi Mondial: a încerca sã-l treci echi -vala cu a te expune pieirii. La cea de-a douaocupaþie (1940-1941; 1944 ºi pânã în prezent),strãinii au interzis alfabetul latin, impunându-lpe cel rus; au sistat circulaþia presei periodice ºia cãrþii din România… În ºcolile gen er ale „mol -doveneºti” ºi la facultãþile umanistice, istoriaMoldovei se studia exclusiv prin prisma „rela -þiilor de prietenie secularã, de nezdruncinat” curuºii ºi ucrainenii… Era tragic trunchiatã ºi lite -ratura românã: se studiau doar scriitorii con -sideraþi „moldoveni”, adicã originari din Moldovaistoricã, nãscuþi pânã la „mica Unire”, din 1859,astfel încât se învãþa op era cronicarilor, unelescrieri de Vasile Alecsandri, Ion Creangã, Mihai Eminescu, dar în niciun con text nu erau amintiþimunteanul Caragiale sau ardelenii Coºbuc,Goga, Rebreanu… Nu am greºit spunând cã sestudiau „unele scrieri” de-ale marilor noºtri cla -sici consideraþi „moldoveni”: la editarea opereilor, în manualele ºcolare, dar ºi în ediþiile „aca -demice” creaþiile în care figurau cuvântul român ºi derivatele acestuia erau elim i nate sau se apli caucroºete. Bunãoarã, tulburãtoarea nuvelã Sobieskiºi românii, a „moldoveanului” ConstantinNegruzzi, se numea în ediþiile de la Chiºinãu ale operei sale exclusiv „Sobieski ºi plãieºii”.

Nu se permitea citarea, nici mãcar în lu -crãrile ºtiinþifice, a unor autori din România,oricât de mare, incontestabil ar fi fost prestigiullor. Pare incredibil, dar la edituri, la redacþii deziare ºi reviste, la Ra dio Chiºinãu ºi la televizi -unea basa rabeanã era interzis sã ai, nu cã pemasa de lucru, dar în sertar barem Dicþionarul

limbii române moderne al lui D. Macrea sauDEX-ul, la Chiºinãu vãzând lu mina tiparului undicþionar explicativ „mol dovenesc” întru totulacceptabil, de altfel, abia în anii ’80 ai secoluluitrecut. Pe de altã parte, în aceleaºi redacþiiexistau liste de cuvinte inter zise pentru a fiutilizate, din simplul motiv cã ar fi „prea de totromâneºti”, aceastã aberaþie în scri indu-se însforþãrile cotropitorilor de a face între Prut ºiNistru o altã limbã ºi o altã naþiune, diferite decele din România. Ciudat, iarãºi incredibil, darîn acele liste se regãseau ºi… toponimeleromâneºti! Am scris aceastã frazã ºi mi-amamintit de un caz amuzant, comic chiar, de nu aravea ºi elemente de tragism. În ultimul an defacultate, fiind la un stagiu (se numea „practicãde producþie”) la Ra dio Chiºinãu, am pregãtit laredacþia emisiunilor pentru tineret o tabletã încare îndemnam stu denþii, în genere tinerii,plecaþi de la þarã la oraº sau la armatã peîntinsurile Rusiei, sã scrie mai des pãrinþilor,oamenilor dragi. Dãdeam în acea emisiune ºiniºte mostre de scrisori: una a lui Eminescucãtre Ve ron ica Micle, alta, a lui Ion Creangãcãtre Eminescu. Deºi perceputã ca o scriere„tem perat eroticã”, scrisoarea lui Eminescu atrecut cenzura, nu însã ºi cea a lui Creangã cãtreEminescu, dat fiind cã în aceasta din urmã fi -gurau denumirile de localitãþi Iaºi, Bucureºti ºi,dacã îmi amintesc bine, Þicãu sau Valea Plân -gerii! Abia dupã „serioase mo di fi cãri”, dupã„curãþare de orice urmã de ro mâ nism”, emi -siunea a fost datã pe post, ev i dent, vãduvitã deconcepþia iniþialã care mi se pãrea pe atunciplinã de farmec…

Avalanºa de restricþii ºi interdicþii privindfuncþionarea limbii române, rusificarea în marº,tot mai agresivã, tot mai sãlbaticã, semãna dis -perare ºi defetism în suflete multor intelectualibasarabeni. Din fericire, însã, fãclia dãtãtoare de luminã, de op ti mism de viaþã, a românismului, apâlpâit mereu în preajma acestor suflete expuseunor traume grele ºi con tinue. În situaþia pe caream schiþat-o, foarte sumar pentru a i se înþelegeîntregul tragism, Dumnezeu a fost milos cu noiºi nu a îngãduit sã ni se ia chiar totul, cum ar fivrut strãinii. Marele nostru noroc a fost cã so -vieticii nu au putut opri propagarea undelor de la Ra dio Iaºi, Ra dio Bucureºti, iar în localitãþilede-a lungul Prutului s-a prins ºi TVR, mã re fer la anii ’60-’70, când se transmiteau programe decalitate.

În anii ’70-’80, am publicat mai multe

DECEMBRIE 2013 75

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Page 78: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

articole de cultivare a limbii – cam asta se puteaface pe atunci la noi în sensul apãrãrii limbiiromâne de agresiunea continuã a rusificãrii. De -sigur, eforturile mele au fost extrem de modeste, nici nu încerc sã le înscriu alãturi de cele alelingvistului Valentin Mândâcanu, cel care a ela -borat în su perb îndreptar – Cuvântul potrivit lalocul potrivit, cu trei ediþii, mereu completate, în anii ’60-’80, aceastã carte devenind una de cã -pãtâi pentru oricine dorea sã aibã o exprimarecorectã, feritã de nefasta influenþã rusã.

În 1989 am editat un îndreptar extrem deoportun pentru acea perioadã: Sã citim, sãscriem cu litere latine, care a avut un tiraj decâteva sute de mii de exemplare ºi pot spune –cu neascunsã mândrie! – cã, de fapt, cam toþibasarabenii ºi nord-bucovinenii, care aveau ne -voie, au deprins scrierea „nouã-veche” din a -ceastã cãrþulie, dupã 31 Au gust 1989, când afost posibilã ºi revenirea noastrã (mai mult saumai puþin oficializatã, legalizatã) la limba ro -mânã. Pentru cine a vrut sã se aprofundeze înmaterie, în 1990 am tipãrit un îndreptar ceva mai solid, Grafia latinã pentru toþi. Peste câþiva ani,am elaborat un prim ºi unic la noi, în Basarabia,Mic dicþionar de nume proprii strãine.

Dupã 1990, am scris la diferite ziare ºireviste din Chiºinãu numeroase articole de culti -vare a limbii; acelaºi lucru l-am fãcut în câtevasute de emisiuni la posturi de ra dio ºi de TV lo -cale. Sper sã adun într-o carte mãcar o partedintre aceste tablete de îndreptare a exprimãrii,la care aº adãuga ºi unele articole ºi studii desocio lingvisticã, inclusiv niºte lucrãri despre ne -ce sitatea, importanþa, obligativitatea de a utilizaexclusiv termenul „limba românã”, termen de -mo nizat în anii de ocupaþie sovieticã, dar, cu re -gret, ºi în prezent, fie ºi într-o formã aparent maifinã.

L.M.: Ce alte personalitãþi v-au sprijinitºi v-au fost aproape în cadrul acestui demers?

V.P.: Atunci când scriu, sunt un mareego ist… Trãiesc cu impresia cã scrisul are ne -voie de o anumitã intimitate (nu numai de indi -vidualitate), din care motiv am scris mai ales decapul meu, de unul singur, foarte rar în cola -borare cu vreun coleg sau vreun magistru.

Desigur, de-a lungul anilor, am simþit în -râu rirea beneficã a mai multor personalitãþi:pro fesori din ºcoala generalã, profesori laUniversitatea din Chiºinãu, apoi jurnaliºti, scri -itori, traducãtori, alþi intelectuali mai în vârstã,mai experimentaþi, mulþi ºcoliþi la universitãþi

din Bucureºti, Iaºi, Roma, Paris… Câteva per -sonalitãþi mi-au marcat – în timpuri ºi în moduridiferite, dar într-un chip esenþial – formareaintelectualã, româneascã ºi existenþa în creaþie,în lumea sublimului. Luminoasei lor amintirile-am dedicat principala mea carte (deo cam -datã, cel puþin, principalã!) de eseuri, numitã ªi,totuºi, limba românã! (Chiºinãu, editura „Pro -meteu”, 2008). Titlul, precizez, nu acoperã con -þi nutul, cu mult mai larg, mai variat, al acesteicãrþi, dar am þinut sã se numeascã ex act aºa ca oreplicã datã „moldoveniºtilor”, care nu înce -teazã sã vorbeascã despre o limbã „moldo ve -neascã”, apropiatã, ba chiar identicã celei ro -mâne ºi, totuºi, pretind ei – diferitã de românã!

Vreau sã evoc ºi aici numele celor cãrorale-am consacrat, cu pioºenie ºi gratitudine, vo -lu mul amintit: Sava Iancovici-Gârleanu (1923-1994), istoric, lingvist ºi etnolog, este unchiulmeu prin alianþã (a fost soþul surorii mai mici alui tata, profesoara universitarã Liuba Iancovici, de la Bucureºti), altfel, român din BanatulSârbesc, decedat la Lund, Suedia, unde a lucratultimele trei decenii din viaþã, la fai moasa uni -versitate de acolo. Discuþiile pe care le-am avutcu nenea Sava în adolescenþã, când mai venea pe la noi, mi-au fost ºi primele lecþii de curat ºiprofund românism. Apoi, profesorul Raoulªorban (1912-2006), spe cial ist în studiul arte -lor, autorul unor temeinice monografii desprearta plasticã româneascã ºi din alte þãri, dar carea scris ºi tulburãtoare lucrãri de pu blicisticã mi -li tantã, angajatã. L-am cunoscut în Rusia, undeam lucrat în perioada 1975-1981 ca trans la tor ºighid în marile muzee de artã (câteva muzee dinKremlin, Galeriile de Artã Rusã „Tretiakov” ºi

76 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Page 79: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Muzeul de Artã Occidentalã „Puºkin” – dinMoscova sau celebrul Ermitaj din Pe ters burg).Venise cu un grup de studenþi ºi doctoranzi de laInstitutul de Artã „Nicolae Grigorescu”, de laBucureºti, am gãsit imediat lungimea de undã aunei comunicãri sin cere, care a evoluat într-orelaþie intelectual-amicalã cum, probabil, mairar se întâmplã. Precizez aici, cu titlu de curi -ozitate, cã Raoul ªorban era fiul lui Guilelmªorban (1876-1923), românul din Ardeal ce acompus muzica pentru unele melodii de maresucces în epocã, acum percepute ca populare: Pe lângã plopii fãrã soþ, Mai am un singur dor, Peumeri pletele curg râu… etc. A treia per so -nalitate care m-a marcat pe cât de profund, peatât de benefic este lingvista Mioara Avram(1932-2004)… O cunoºteam ºi o admiram dinarticole ºi din emisiuni la Ra dio Bucureºti, apoiîntâmplarea a fãcut sã ne cunoaºtem ºi sã co -municãm destul de intens; peste ani, m-am în -vrednicit sã-i iau ºi interviuri, apoi sã ºi scriudespre ea, inclusiv la moartea ei, am scris ºi orecenzie la un volum ce s-a dovedit a fi ºi ul timacarte a Mioarei Avram.

Nu pot sã nu amintesc aici ºi de roluldeosebit de mare, în înfiriparea, apoi ºi în con -solidarea filonului meu românesc ºi intelectualpe care l-au avut rudele mele refugiate în 1944,fugind de urgia bolºevicã, în dreapta Prutului –unchi, mãtuºi, veriºori ºi veriºoare… Mai re -cent, de pe la finele anilor ’90 ai secolului trecut, trebuie sã remarc pe o linie aparte conlucrareacu dr. în economie Vasile ªoimaru, maestrufotograf, dar ºi autorul ºi animatorul unor in -solite proiecte editoriale la care m-am implicatcu plãcere ºi cu sentimentul gãsirii unor certerosturi. De atunci dateazã ºi frumoasa mea cola -borare cu dr. conf. univ. Lidia Kulikovski – oadevãratã Doamnã a cãrþii, a bibliotecii, a infor -mãrii din Chiºinãu. În (relativ) lunga mea expe -rienþã de gazetar nu am avut ceva sim i lar: con -lucrarea cu o persoanã ce întruneºte atât defe ricit calitãþile de ºef, de sfetnic, de an i ma tor,de coleg… Concomitent, Lidia Kulikovski arecapacitatea de a-ºi asculta atent interlocutorul,de a þine cont de opinia acestuia, iar de e cazul –de a ºi învãþa ce gãseºte util, fãrã senzaþii defrustrare. Peste toate, posedã ºi facultatea sauharul – zic aºa pentru cã e la mijloc ceva mai multdecât o generozitate – de a-ºi încuraja me reu cole -gii ºi subalternii, de a le sprijini ºi elogia eforturile.

L.M.: Ce rol a avut activitatea jur na lis -ticã ºi mai ales munca de la revista Biblio Polis

în cadrul campaniilor de promovare a limbiiromâne?

V.P.: Într-un fel, am anticipat ceva maisus rãspunsul la aceastã întrebare. BiblioPolis esteun proiect extraordinar al Lidiei Kulikovski, unuldintre numeroasele ei proiecte bine concepute,de aceea, probabil, ºi eficient, rodnic, frumosrealizate. Este o revistã de bibli ologie, dar careacordã mult spiritualitãþii ro mâneºti, inclusivlim bii române. Vreau sã cred cã însuºi con -þinutul BiblioPolis-ului, alcãtuit din studii, arti -cole, analize, eseuri, interviuri, tablete, re por -taje, cronici, recenzii etc., este ra cordat de-abinelea la rigorile limbii române exemplare – casã recurg la termenul utilizat de EugeniuCoºeriu (1921-2002), basarabeanul care a ajunscel mai mare lingvist al rãscrucii de secoleXX-XXI.

Revista noastrã apare de patru ori pe an –în fiece anotimp câte un numãr, a câte 250 depagini, în ultimii ani întrunind scrieri de autorifoarte diferiþi: bibliotecari, profesori uni ver si -tari în domeniul bibliologiei ºi ºtiinþelor in for -mãrii, scriitori, jurnaliºti, studenþi, liceeni…Au torii noºtri sunt, în gen eral, buni cunoscãtoriai limbii române, mulþi sunt de-a dreptul pa -sionaþi de limba maternã, de splendorile ei dar,în mod firesc, fiecare dintre ei are o direcþionarepersonalizatã a mesajului, a gândului, a ex pre -siei. Pe lângã articolele pe care le scriu ºi le pub -lic, numãr de numãr, am în sarcinã ºi grijapentru „calitatea stilisticã” a lucrãrilor pre zen -tate redacþiei de ceilalþi autori, câte 30-40 înfiece numãr. În aceastã muncã mã ghidez de unprincipiu cumva dedublat: respectul neabãtutfaþã de maniera autorului, deasupra cãruia pun,însã, obligatoriu, respectul pentru rigorile limbii literare. Nu e o îndeletnicire chiar uºoarã, dar vãasigur cã e captivantã, agreabilã: nimic mai fas -cinant, pentru mine, decât „a dãdãci cuvintele”,de a le pune la locul potrivit, or, existã – la noi,în Basarabia, probabil, în mod spe cial – o îndã -rãtnicie a cuvintelor, a frazelor, a gândurilor.Împlinirile mele ca re dac tor-ºef la revistaBiblioPolis, ca re dac tor de carte ºi om al scri -sului în ansamblu se clãdesc pe mici ºi marivictorii în acest „duel” cu neobiºnuita îndã rãt -nicie a cuvintelor.

L.M.: O mare parte a articolelor ºi stu -diilor pe care le-aþi publicat se referã la do -meniul biblioteconomiei. Care sunt cele mai noi

DECEMBRIE 2013 77

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Page 80: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

tendinþe ale acestui domeniu de cercetare?Încotro se îndreaptã ºtiinþele informãrii ºi co -municãrii?

V.P.: De mai bine de zece ani domeniulbiblioteconomiei a devenit unul prioritar în scri -sul meu, chit cã nici mai înainte nu-l neglijam,ba chiar îl tratam relativ des, conºtient de faptulcã a scrie despre biblioteci, cãrþi, lecturã, cu -noaºtere – înseamnã a aborda un subiect deimportanþã majorã. Anumite desluºiri privindstarea de lucruri în acest domeniu, la noi, înprezent, persoanele interesate ar putea gãsi în ul -tima mea carte, Arta de a pasiona cititorii. Ti -pãrit în anul 2012 sub auspiciile Bibliotecii Mu -nicipale „B. P. Hasdeu” din Chiºinãu, la ceade-a 135-a aniversare a instituþiei noastre, acestvolum de articole se vrea un omagiu, un elogiucelor care fac tot posibilul sã pasioneze cititorul, sã-l þinã cât mai aproape de Carte.

Nu risc sã mã pronunþ asupra tendinþelordin sfera bibliologiei, unde mai pui cã, în ultimiiani, cu deosebire, e o ºtiinþã ºi o practicã extremde dinamicã. Aº recomanda, în acest sens, lu -crãrile prof. univ. dr. Ion Stoica de la Bucureºtiºi pe cele ale d-nei conf. univ. dr. LidiaKulikovski din Chiºinãu – ca sã mã limitez ladoar douã nume, la doar douã repere, atât profe -sionale, cât ºi geografice.

L.M.: Vorbind despre universul biblio -teconomic, îmi este imposibil sã nu remarc fap -tul cã destinul Dumneavoastrã este legat dedestinul Bibliotecii „B. P. Hasdeu” din Chiºinãu.În ce constã frumuseþea muncii într-o bibli o -tecã? Dar marile ei provocãri?

V.P.: Am aflat târziu despre spusa luiBorges – cã îºi imagineazã paradisul ca pe obibliotecã – dar vã rog sã mã credeþi cã aveamsenzaþia cã nimeresc într-un colþ de rai ori decâte ori intram într-o bibliotecã nouã. ªi doar am avut ocazia de a vizita, de a beneficia de ser -viciile a numeroase ºi extrem de diferitebiblioteci: de la cea comunalã, din satul na tal,situat între Soroca ºi Bãlþi, pânã la BibliotecaNaþionalã din Chiºinãu; de la Biblioteca de Stata Rusiei (pe atunci, în anii ’80, se numea „Le -nin” ºi era cea mai mare în URSS, având înfonduri vreo 30 milioane de vol ume) pânã laBiblioteca Academiei Române, pe care o percep ca depozitul cel mai impresionant ºi cel maisigur al tuturor tipãriturilor româneºti, inclusivde la noi, din Basarabia.

Nu vreau sã recurg la exagerãri, nici mã -car la metafore, totuºi, nu pot sã nu-mi exprim

admiraþia continuã faþã de munca biblio te ca -rilor. A fi bibliotecar, un bibliotecar adevãrat,desigur! – este, cred eu, cat e goric – o vocaþie.Numai iubirea de carte ºi simþul rãspunderiibibliotecarilor asigurã rarisima integritate abibli otecilor, a fondurilor de carte, în condiþiileîn care foarte mulþi oameni suferã de o ciudatãpredispoziþie a risipirii; este puternicã, pe alo -curi chiar devastatoare, ºi aspiraþia de a însuºivalori strãine, nu numai materiale… Meritã unelogiu aparte rãbdarea bibliotecarilor, com pa -rabilã doar cu cea a cadrelor didactice ºi prinnimic asemãnãtoare cu graba, pripeala, ner vo -zitatea multor politicieni, bunãoarã. Apreciezmult dorinþa, setea de cunoaºtere a biblio te ca -rilor precum ºi felul cum îºi dezvoltã talentele:cunosc angajaþi ai bibliotecilor care s-au impusspectaculos în cercetarea ºtiinþificã, în poezie,prozã, eseisticã, istorie ºi criticã literarã.

Per sonal, ca angajat de un deceniu ºi cevaal Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, amgãsit aici condiþii max i mum favorabile de mun -cã ºi de afirmare: di a log civilizat cu direcþia ºicu colegii, comunicare eficientã, toatã înþe le -gerea ºi dreapta apreciere, atât de necesarepentru prestarea oricãrei activitãþi ºi a celei pu -blicistice poate în mod spe cial.

L.M.: Schimbând registrul interogativ, aºvrea sã menþionaþi ce proiecte editoriale aþicuprins în agenda acestui an. Ce cãrþi doriþi sãpublicaþi în viitor?

V.P.: Am amintit ceva mai sus de o do -rinþã a mea, mai veche: de a aduna într-o cu -legere tabletele de cultivarea limbii, alte articole consacrate promovãrii ºi apãrãrii limbii românela noi, în niºte condiþii departe de a fi faste. Voiintitula aceastã carte Mereu, limba românã,deoa rece limba românã este o permanenþã vie ºibeneficã a existenþei mele ca ziarist, ca in te -lectual, ca român „de la margini”. Apoi, limbaromâna este un miracol care i-a salvat pe ba -sarabeni adeseori, dacã nu mereu, de la pieire, ca entitate. Aºa a fost ºi în ultimele douã secole deînstrãinare, când ne-am pãstrat fiinþa graþie lim -bii strãmoºeºti. Plus, datoritã muzicii populare,ce a sfidat frontierele, ºi altor câþiva factori:poezia ºi chiar viaþa lui Eminescu, poveºtile ºipovestirile lui Ion Creangã, învãþãturile biblice,legendele despre faptele mãreþe ale lui ªtefancel Mare ºi ale altor slãviþi domnitori. Aºadar,limba românã trebuie sã ne însoþeascã, sã neînnobileze ºi sã ne ocroteascã mereu, în veciivecilor!...

78 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Page 81: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Mai intenþionez sã scot o carte de eseuridespre literaturi ºi culturi strãine, cu titlul pro -vizoriu Popoare, des tine, culturi. Pasiunea,exal tarea pentru limba mamei, farmecul, bachiar obsesia românismului nu m-au împiedicatsã cunosc ºi sã propag valorile altor popoare,dimpotrivã chiar. Viitoarea culegere ar in cludevreo 40 de eseuri ºi tablete consacrate unorpersonalitãþi, fenomene, fapte demne de reþinutdin viaþa spiritualã a vreo 20 de popoare dinEuropa ºi Asia: de la polonezi, la armeni, de lasârbi la finlandezi, de la evrei la lituanieni, de laruºi la greci, de la georgieni la letoni, de la estoni la mongoli º.a.m.d. Þin sã menþionez acest amã -nunt: cam tot despre ce scriu cunosc „din primasursã”, fie graþie cã ºtiu limbile în care ºi-aucompus op era scriitorii vizaþi, fie datoritã fap -tului cã am vãzut ºi admirat „la faþa locului”împlinirile altora, la care mã re fer, fie în urmaunei impresionante comunicãri „pe viu” cu pur -tãtori ai respectivelor lim bi, cu reprezentanþi ailiteraturilor, artelor, culturilor vizate.

În fine, doresc sã editez o carte cu/despreOameni dragi, de ieri ºi de azi… În gen eral, amscris aproape exclusiv despre scriitori, artiºti,învãþaþi scumpi sufletului meu – din trecut, darºi contemporani. Însã destinul mi-a oferit ma -rele privilegiu de a cunoaºte ºi de a comunicaîndeaproape cu numeroºi oameni de excepþie ºiaº vrea ca prin acest volum ºi alþii sã le poatãcunoaºte viaþa ºi faptele, sã poatã avea la înde -mânã niºte modele admirabile, unele dintre elerãmânând sau intenþionat fiind puse în umbrã.Precizez cã lista mea de oameni dragi nu secompleteazã exclusiv cu personalitãþi ale lite -raturii, artelor, ºtiinþei – alãturi de aceºtia, voi

plasa obligatoriu ºi niºte portrete de oamenisimpli, în accepþia generalã, dar excepþionaliprin calitãþile lor pur umane, neobservate saunepreþuite la justa valoare de alþii doar din sim -plul motiv cã statutul so cial i-a þinut mai departede „ochii lumii”.

L.M.: Voi sã închei acest scurt demersinterogativ – la care aþi avut amabilitatea sãparticipaþi – cu o curiozitate referitoare la pã -rerea dumneavoastrã despre rolul pe care îl vorjuca adevãrul istoric, pe de o parte, ºi pro -movarea valorilor româneºti autentice, pe dealtã parte, în procesul de epurare a societãþiidin Republica Moldova de rãmãºiþele ideologiei comuniste.

V.P.: Promovarea adevãrului istoric, a va -lorilor spirituale româneºti autentice (subliniezacest calificativ, foarte bine ales de Dumnea -voastrã!), iz bânda limbii române, a româ nis -mului în an samblu – au pentru noi, basarabenii,ca ºi pentru nord-bucovineni ºi alþi români „dela margini” – un rol definitoriu, decisiv, vi tal.Dincolo de ro mânism, eu vãd pentru noi doar ungol, un abis… Dar basarabenii, ca ºi ceilalþiromâni, nu sunt atât de fataliºti ca sã accepte apãºi în gol; nici defetiºti, nici atât de slabi deînger nu sunt ca sã se lase împinºi de cineva înhãu. Dim potrivã, eu îi vãd pe conaþionalii noºtri, de la Nistru pân’ la Tisa ºi pân’ la Dunãre ºichiar mai departe mergând luminaþi de razeleblânde, dã tã toare de viaþã ale românismului,care în seam nã iubire de Neam, de oameni, ºi deDumnezeu, de Dreptate ºi de Frumos, care cucertitudine vor salva de rele omenirea, pe noiinclusiv.

(aprilie – iulie 2013)

DECEMBRIE 2013 79

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Page 82: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

80 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Decizie istoricã:

Limba românã, limbã oficialã în Republica Moldova

Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a decis, joi, 5 de cem brie, cãlimba românã va deveni limba oficialã.

Potrivit deciziei CC a Republicii Moldova, limba românã este limba de stata Republicii Moldova, deoarece acesta este termenul precizat în Declaraþia deIndependenþã a þãrii. Decizia a fost anunþatã în jurul orei 16.00 de cãtre pre -ºedintele Curþii Constituþionale, Alexandru Tãnase. Decizia va intra în vigoaredupã publicarea în Monitorul Oficial. (Sursa www.ziare.com)

Limba noastrã cea românã

de Grigore Vieru

Sãrut vatra ºi-al ei numeCare veºnic ne adunã,Vatra ce-a nãscut pe lumeLimba noastrã cea românã.

Cânt a Patriei fiinþãªi-a ei rodnicã þãrânãCe-a nãscut în suferinþãLimba noastrã cea românã.

Pre pãmânt strãvechi ºi magicNumai dânsa ni-i stãpânã:Limba neamului meu dacic,Limba noastrã cea românã.

În al limbii tezaurPururea o sã rãmânãLimba doinelor de aur,Limba noastrã cea românã.

În limba ta

de Grigore Vieru

În aceeaºi limbãToatã lumea plânge,În aceeaºi limbãRâde un pãmânt.Ci doar în limba taDurerea poþi s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt. În limba taÞi-e dor de mama,ªi vinul e mai vin,ªi prânzul e mai prânz.ªi doar în limba taPoþi râde singur,ªi doar în limba taTe poþi opri din plâns. Iar când nu poþiNici plânge ºi nici râde,Când nu poþi mângâiaªi nici cânta,Cu-al tãu pãmânt,Cu cerul tãu în faþã,Tu taci atunceaTot în limba ta.

În bãtãlia datã pentru limba românã în Basarabia a luptat, pânã când destinul i-a

îngãduit, ºi poetul Grigore Vieru cu ale cãrui versuri ded i cate limbii române sãrbãtorim în

acest colþ de paginã vic to ria limbii române dincolo de Prut.

Page 83: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Memoriu privind acordarea cetãþenieiromâne confraþilor noºtri din dreapta Tisei

REDACÞIA

Domnul Ion M. Botoº, preºedinteleUniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, a înaintat,

nu de mult, Academiei Române, GuvernuluiRomâniei, Ministerului de Externe ºi Mi nis te -rului Justiþiei un memoriu bine documentat dinpunct de vedere istoric, geografic, etnic ºi pol i -tic, prin care solicitã sã li se recunoascã în modoficial confraþilor noºtri de peste Tisa cetãþeniaro mâ nã, pe care, de altfel, ei o posedã prin apar -tenenþa milenarã la neamul românesc ºi la care,în ciuda vitregiilor gen er ate de istorie ºi de marii oameni politici ai lumii, nu au renunþat nici -odatã.

Autorul memoriului subliniazã faptul cãde la începuturi ºi pânã la 1 Decembrie 1918,românii din dreapta ºi din stânga Tisei au fostlocuitori ai mândrei Þãri a Maramureºului, chiar dacã, o bunã bucatã de vreme, au fost integraþiadministrativ în Austro-Ungaria, sub numele deComitatul Maramureº.

Între 1 Decembrie 1918 ºi 25 iulie 1921,localitãþile româneºti din dreapta Tisei au fostînglobate, dupã cum era ºi firesc, în RomâniaMare, entitate etnopoliticã ºi admi nis tra tiv-te -ritorialã din care au fost apoi smulse ºi in cluse în fosta Cehoslovacie. Nici în aceastã structurãmulti naþionalã nu au rãmas pentru multã vreme,cãci, între 1 ianuarie ºi 20 martie 1939, au fãcutparte din Ucraina Carpaticã, dupã care au îm -pãrtãºit soarta crudã a întregii Transilvanii, „bu -curându-se de binefacerile ocupaþiei horthyste”, pe care le-au suportat timp de peste cinci ani (20martie 1939 - 20 octombrie 1944).

Din 20 octombrie 1944 pânã la 24 au gust1991, românii din dreapta Tisei au fãcut partedin uriaºul conglomerat etnic comunist, cu nos -cut în istorie sub numele de Uniunea Sovieticã,dupã dezmembrarea cãruia au rãmas în com -ponenþa Ucrainei independente.

Autorul memoriului informeazã forurileºtiinþifice ºi politice ale României în legãturã cuparticiparea românilor de peste Tisa la MareaAdunare Naþionalã de la Alba Iulia din anul1918, insistând asu pra entuziasmului gen eralcare a precedat ºi însoþit acest mãreþ eveniment,

în care ei ºi-au pus întreaga speranþã a reveniriiîn matca românismului. Dar n-a fost sã fie...Demnã de reþinut este scena în care cei de din -colo de Tisa s-au simþit „uitaþi”, „omiºi” de laMarea Unire. Astfel, dupã ce delegaþii, în numãr de 1228, au votat, la Alba Iulia, unirea românilor din Ardeal cu Regatul de peste munþi, viitorulmitropolit al României, Miron Cristea, pe atunci episcop de Caransebeº, a spus, pe câmpul luiHoria: „Am ferma convingere cã, precum noi,cei adunaþi la Alba Iulia am hotãrât azi cu glasunanim unirea cu România, aºa ºi glasul în -tregii naþiuni se va concentra asupra singureidorinþe pe care o pot exprima în trei cuvinte:Pânã la Tisa!” Auzind acestea, delegatul IlieFilip din Apºa de Jos, împreunã cu Mihai Dandin Apºa de Mijloc, au strigat: „Vai, domnuleepiscop, dar pe noi, cei de peste Tisa, cui nelãsaþi?” La acestea, episcopul ar fi rãspuns:„Vom avea gri jã ºi de voi”1. Iatã, aºadar, oprimã împrejurare, extrem de importantã, dealtfel, în care se ignorã faptul cã România Mareînseamnã ºi satele cu populaþie româneascã depeste Tisa. Cel de-al doilea mo ment în care suntpierduþi din vedere conaþionalii noºtri de pesteTisa este bine re liefat în cuvântarea lui TakeIonescu din ºedinþa Senatului României, în cares-a dezbãtut rati ficarea Tratatului de Pace de laTrianon. Marele pol i ti cian român atrage atenþiaasupra faptului cã pierderea Maramureºului depeste Tisa se datoreazã unei greºeli politice fã -cute de diplo maþia româneascã la conferinþelede la Paris din anii 1918 ºi 1919. Domnul Ion M. Botoº re pro duce în acest sens, urmãtorul pasajsemnificativ din cuvântarea amintitã: „Politicaurmatã de România, aceea de a nu ieºi niciunminut din litera tratatului de la 1916, era fatalãchestiunii Maramureºului. Dacã România ar fiînþeles cã nu era posibil sã se punã numai petemeiul tratatului, mai ales cã intrase în rãzboi ºi Amer ica, ºi Amer ica era dominantã în con fe -rinþã ºi nu iscãlise tratatul nostru,... dacãRomânia, la Paris, ar fi avut înþelepciunea sãpunã în subsidiar, cum se zice în drept, în a doualinie, alte argumente decât ale tratatului, sã dis -cute frontierele noastre punct cu punct ºi pe alte

DECEMBRIE 2013 81

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

1 Alexandru Filipaºcu, Istoria Maramureºului, Bucureºti, 1940, p. 239.

Page 84: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

merite decât ale tratatului din 1916, sunt sigur cã ar fi obþinut pentru Maramureº alte frontiere…Vã asigur, domnilor, cã dacã România, la Paris,îºi punea în cap, serios, aceastã chestiune aMaramureºului, reuºea. Nu ºi-a pus în cap, n-areuºit. Odatã fruntariile hotãrâte ºi iscãlit tra -tatul, nu puteam, domnilor, sã nu evacuãm teri -toriile ocupate de armata noastrã dincolo degraniþele noastre”1.

Bazându-se pe informaþiile oferite deMihai Dan2, domnul Ion M. Botoº trece în re -vistã frãmântãrile politice ºi militare care auurmat dupã încheierea Primului Rãzboi Mon -dial, amintind, în acest con text, ciocnirile ar -mate care au avut loc în zona Sighetului Mar -maþiei între trupele române ºi cele poloneze sauucrainene, precum ºi demersurile întreprinse învederea instalãrii în întreg Maramureºul (deci ºidincolo de Tisa) a administraþiei româneºti (nu -mirea conducerilor de ºcoli ºi a noilor cadredidactice, pregãtirea ºi desfãºurarea alegerilor,stabilirea circumscripþiilor electorale ºi a candi -daþilor pentru Parlamentul României3 etc.).

În memoriu se indicã localitãþile cu po -pulaþie com pact româneascã de peste Tisa, pecare le enumerãm ºi noi în cele ce urmeazã:

În raionul Teceu, regiunea Zacarpatia:Apºa de Jos, Bouþul Mare, Bouþul Mic, Cãrbuneºti,Peºtere, Podiºor, Strâmtura ºi Topcino.

În raionul Rahãu, regiunea Zakarpatia:Apºa de Mijloc, Biserica Ajbã, Dobric ºi Plãiuþ.

Nu sunt uitaþi nici volohii, populaþie ro mâ -neascã, despre care recensãmintele ucrai ne ne nuspun, deocamdatã, nimic, dar care este semnalatãîn numãr mare, de domnul Ion M. Botoº, înurmãtoarele localitãþi din Trans car patia:

– Mircea în raionul Velikoberezneanski;– Antalovþî ºi Kamianiþa în raionul Ujgorod;– Poroºcovo, Simer, Svaliavki, Turia

Pasica ºi Turia Remeta în raionul Perecin;– Obava, Vâjniþa ºi Vernaia în raionul

Mucacevo;– Dolga în raionul Irºava.

Numãrul românilor din Transcarpatia seridicã la aproximativ 50.000, dintre care 35.000locuiesc com pact.

Memoriul domnului Ion M. Botoº, scriscu însufleþire ºi implicare patrioticã, solicitã undrept ce li se cuvine tuturor românilor din dreap -ta Tisei, iar, acordându-li-l, Guvernul ºi Parla -mentul României nu fac altceva, decât sã îndul -ceascã puþin din amara nedreptate pe care le-afãcut-o jocul istoriei. În sprijinul acestei soli -citãri, domnul Ion M. Botoº anexeazã la me -moriul Domniei Sale mai multe documente, iarargumentele pe care le aduce în fi nal sunt cât sepoate de convingãtoare. Con form acestora,Mara mureºul din dreapta Tisei a aparþinutRomâniei prin:

– adunarea de la Alba Iulia de la 1 De -cembrie 1918, la care au participat ºi delegaþidin dreapta Tisei, votând Marea Unire;

– participarea românilor din stânga ºi dindreapta Tisei la alegerile parlamentare din anul1919, când, alãturi de români, au fost aleºi ºiparlamentari ruteni;

– declaraþia fãcutã în primul Parlament alRomâniei Mari de cãtre deputaþii ruteni din par -tea dreaptã a Tisei, la 12 decembrie 19194;

– legea de unire votatã de ParlamentulRomâniei;

– prezenþa armatei române înMaramureºul din dreapta Tisei;

– instituirea administraþiei publice ro mâ -ne în toate domeniile;

– prezenþa maramureºenilor din dreaptaTisei în toate legiunile Regimentului 88 al Jan -darmeriei Române.

În finalul memoriului, domnul Ion M.Botoº þine sã precizeze urmãtoarele: „Ca urmare a ratificãrii actelor Marii Uniri prin decret re gal,toþi locuitorii din þinuturile re spec tive (este vor -ba, fireºte, despre românii din dreapta Tisei –n.n.) au devenit cetãþeni români. Nu existã niciundoc u ment prin care statul român sã fi ridicatcetãþenia românã locuitorilor din Maramureºul

82 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

1 Cristina Þineghe, Dezmembrarea Maramureºului (1919-1923), Bucureºti, 2009, p. 106.2 Cf. Mihai Dan, Istoria ce am trãit în crâncenul rãzboi, Satu Mare, Editura Muzeului Sãtmãrean, 2008, p. 136.3 Maramureºul de peste Tisa a trimis cu aceastã ocazie ºase persoane în Parlamentul României: patru deputaþi ºi doi

senatori. (Cf. ziarul „Sfatul”, an XI, 1919, nr. 47).4 Redãm, spre edificare, declaraþia lui Oreste Ilniczky, reprezentant al rutenilor din Maramureº, fãcutã la

13 decembrie în ºedinþa Adunãrii Deputaþilor: „Suntem încredinþaþi din partea alegãtorilor noºtri ruteni a exprimasentimentele de nemãrginitã mulþumire ºi loialitate Maiestãþii Sale regelui Ferdinand ºi toatã recunoºtinþaConsiliului Dirigent pentru respectarea atât de corectã a drepturilor minoritãþilor cu ocaziunea alegerilor. Poporulrutean din Maramureº, de când existã el, doar acum, la aceste alegeri, ºi-a putut exprima liber voinþa sa ºi a pututalege reprezentanþii sãi. Avem toatã încrederea cã Parlamentul Român va respecta întotdeauna principiiledemocratice ºi va aduce legi bune ºi folositoare pentru toþi cetãþenii care ajung între graniþele României Mari.Poporul rutean din pãrþile Maramureºului doreºte ºi cere sã se ia toate mãsurile pentru a fi anexat definitiv, con formliniei democraþionale de azi, pentru totdeauna, la România Mare”. Cf. Cristina Þineghe, op. cit., p. 47.

Page 85: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

din dreapta Tisei. Nici statele care au incorporatul te rior aceastã parte a Maramureºului nu auavut legiferãri contrare cetãþeniei române pãs -trate ºi deþinute de aceºtia”.

Ne asociem acestui demers ºi socotim,alãturi de cele subliniate de domnul Ion M.

Botoº, cã se impune recunoaºterea statutului decetãþeni români locuitorilor Maramureºului dindreapta Tisei, statut de care au beneficiat, dedrept ºi de fapt, în perioada 1 decembrie1918 -25 iulie 1921.

N.R. În zilele în care revista era la tipar am primit vestea cã Ac a de mia Românã a dat girºtiinþific acestei idei.

DECEMBRIE 2013 83

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

IMNUL UNIREI

Cu prilegiul Marei Adunãri Naþionale din Alba Iulia

Neam român din patru unghiuri, fruntea þi-o ridicã sus,Cãci din somnul cel de moarte înviat-ai ca Isus !Lanþul sclavului de veacuri azi îl scuturi la pãmânt,Iar duºmanii tãi ca pleava umblã-acum bãtuþi de vânt.Cei ce-au vrut ca sã-þi rãpeascã legea ta ºi graiul tãuAu ajuns de-ocara lumei sub blãstãmul cel mai rãu.Neam român, ridicã-þi glasul, cãci ºi cerul ºi pãmântul,Vreau acuma sã te asculte, sã-þi audã azi cuvântul.În cetatea cea strãbunã ridicatã, de Traian,Azi se ‘nalþã a doua oarã, falnic vulturul romanªi cu ochii lui cei ageri spintecã vãzduhul mareNeamului ro mân sã-i punã nouã ºi mai largi hotare,Neam român, îndreaptã-þi ochii spre cetatea’n care-odatãA intrat Mihai Viteazul cu viteaza lui armatã.Nu vedeþi voi pe ruina zidurilor învechiteUm bra lui, care vesteºte vremurile împliniteDe-a lua în stãpânire pe vecia vecilorCe duºmanii îi rãpirã tâlhãreºte, prin omor?Neam român, tu ºi urechia þi-o apleacã ºi ascultã,Cãci povestea ta e lungã ºi durerea ta e multã.Mut ai fost tu pânã astãzi ºi de-ai vrea ca sã mai taciAr vorbi în lumea largã pietrile pe care calci.Schingiuirile lui Horia cum pot rãmânea uitate?Horia, care ‘ntâiu strigase: „Împãrate, fã dreptate!”Neam român, pânã acuma toate þi-au fost în zadar;ªi revolta cu puterea, ca ºi ruga la al tar,Cãci duºmanii te ‘mpãrþirã – sã te poatã stãpâniAstãzi însã într’un cuget ºi ntr’un simþ ne vom uniªi vom spune în lumea mare cã suntem aceiaºi fiiNoi Români din patru unghiuri ºi din patru ‘mpãrãþii.

LXII. 1918.Ion Bãilã, Sfatul, Sighet, an II, nr. 2-3, din 11(24) ian. 1919, p. 7

Poezia scrisã de Ion Bãilã la 1decembrie 1918 ºi publicatã în ziarul Sfatul din Sighet ne-a fost restituitã într-un inspirat supliment

„Maramureºul ºi Marea Unire”, tipãrit de sãptãmânalul Gazeta deMaramureº la 95 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918.

Page 86: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Torna, torna, fratre saulimba noastrã cea românã

Col. (r) Mihai COZMA

Dragi compatrioþi,

Societatea pentru Cultura Româneascã „Mihai Eminescu” din re gi unea Cernãuþi, în

colaborare cu Uniunea Interregionalã „Co munitatea Româneascã din Ucraina”, cu

susþinerea Institutului Cul tural Român, vã invitã la cea de-a XXIV-a ediþie a Sãrbãtorii

Naþionale „Limba noastrã cea românã”.

Primind aceastã elegantã invitaþie,m-am vãzut obligat sã renunþ la plã -cerea de a fi alãturi de colegii mei,

membrii fundaþiei „Ac a de mia dacoromânã” laSfinx, în Bucegi, unde aceastã instituþie de cul -turã naþionalã a organizat sãrbãtorirea zilei lim -bii române, ºi sã-mi pregãtesc bagajele pentru amerge în Þara de Sus a Moldovei, care de peste200 de ani este cunoscutã sub numele deBucovina. Recunosc faptul cã o curiozitate amea, ca iubitor de istorie, a fost din toate tim -purile de a vedea locurile unde a activat mareleromân Iancu Flondor ºi de asemenea celebracetate a Hotinului ºi Boianul cel pomenit deluceafãrul poeziei româneºti ºi unde tatãl ma -relui Ciprian Porumbescu a profesat ca preot pevechea moºie a lui Ioan Neculce, marele cro -nicar moldovean din timpul lui DimitrieCantemir ºi al lui Constantin Mavrocordat. Sens în care, de la Biblioteca Judeþeanã Petru Dulfu,prin amabilitatea domnului profesor TeodorArdelean, am luat un maldãr de Fa milia Româ -

nã, care, alãturi de Archeus ºi Ac a de mia OJT,aveau sã constituie cele mai solicitate pu blicaþiiexpuse la standul de carte organizat la Cernãuþi.

Drumul a fost segmentat în douã etape, înprima fazã trebuind sã fac popas în Cetatea deScaun a Moldovei, Suceava, ca invitat al fostu -lui meu coleg de liceu militar, col. ViorelHorodenciuc, la fel de tânãr ºi vioi, precumacum mai bine de 40 de ani, când învãþam îm -preunã versurile imnului Liceului Militar„ªtefan cel Mare” – ªtefan, ªtefan Domn celMare. El mi-a arãtat cu bucurie cum reºedinþavoievozilor moldoveni, în sfârºit, se restaureazãcu fonduri europene.

Prin grija oficialitãþilor române, trecereaprin vama Siret a fost la fel de rapidã precumvic to ria marelui ªtefan la Codrii Cosminuluiasupra regelui Poloniei. La o aruncãturã de bãþde graniþã, la intrarea în strãvechea cetate ro -mâneascã menþionatã pentru prima datã într-unhrisov semnat de Alexandru cel Bun la 1408,ne-a aºteptat un activ slujitor al limbii române ºibun camarad al românilor de pretutindeni, prof.Nicolae Hauca, celebru jurnalist-fotograf ro -mân, din Cernãuþi. Cazarea nu departe de stradaMihai Eminescu ºi de sediul primãriei oraºului,la hotelul Kiev de pe strada Golovna (Prin -cipalã), bloc cu un etaj ºi care, alãturi de cele -lalte clãdiri, dintre care multe mai vechi de osutã de ani, creeazã într-adevãr iluzia cã neaflãm în Mica Vienã.

La sediul Societãþii pentru Culturã Româ -neascã „Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi am fost aºteptaþi cu multã simpatie de pre ºe -dintele acestei instituþii, un român prin ex -celenþã, adicã ºi prin cuget ºi prin simþiri, dom -nul Vasile Bâcu, care ºi-a manifestat cu multãsinceritate bucuria de a avea pentru prima datã

84 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Mihai Cozma la Cernãuþi

Page 87: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

oaspeþi din Baia Mare, vorba lui „din mareaFamilie Românã”. Acesta ne-a informat pe scurt despre un proiect de apel al Societãþii Jurna -liºtilor Români Independenþi din RegiuneaCernãuþi, cu urmãtorul conþinut:

1. Marcarea anualã, la 31 au gust, a ZileiLimbii Române, astfel sãrbãtorind împreunã curomânii de pretutindeni, în mod oficial, LimbaMaternã, patrimoniul nostru lingvistic.

2. În vederea implementãrii LegiiUcrainei „Cu privire la principiile politicii destat în domeniul limbilor”, participanþii la sãr -bãtoarea „Limba Noastrã cea Românã”, so cie -tãþile naþional-culturale româneºti din þinut sã se adreseze cãtre fracþiunea majoritarã din Con -siliul Re gional ºi cele raionale Hliboca, Sto -rojineþ ºi Noua Suliþã, din consiliile orãºeneºti ºi sãteºti, cu propunerea ca la sesiunile ur mã toare,prin intermediul deputaþilor români, LimbiiRomâne sã i se acorde statutul de limbã re -gionalã în localitãþile în care cel puþin 10% dinpopulaþie sunt români.

3. Solicitarea conducerii DMAI a Ucrainei, în regiunea Cernãuþi, cu rugãmintea de a faceluminã ºi de a publica în presa din þinut re -zultatele cercetãrilor vandalizãrii bustului luiMihai Eminescu din centrul raional Hliboca,con form cãrora crima sãvârºitã a fost calificatãca fiind doar „un act ba nal de huliganism”, sã fie date publicitãþii numele vandalilor ºi pedeapsaaplicatã vinovaþilor. Publicarea rezultatelor an -chetei în presã va fi de învãþãturã pentru alþirãufãcãtori, ca asemenea cazuri criminale sã nuse mai repete.

Vãzându-ne însoþiþi de atotcunoscãtorulNicu Hauca, ni s-a urat sã ne þinã opincile ca sãputem cãlca prin istorie, admirând frumuseþileÞãrii de Sus. În centrul oraºului, pe faþada uneiclãdiri, troneazã impunãtoare imaginea voie vo -dului moldovean Alexandru cel Bun, însoþitã detextul scris cu caractere slavone al hrisovuluiemis în octombrie 1408 ºi care constituie primamenþiune istoricã a localitãþii. Noaptea, oraºuls-a dovedit liniºtit ºi primitor, cu oameni deo -sebit de simpatici, fiind de preferat sã-i întrebidi rect dacã ºtiu româneºte, fiindcã alte lim bistrãine în afarã de rusã nu prea sunt cunoscuteaici, nici mãcar în rândul tinerilor.

A doua zi, aveam þinte speciale. Bazarul, o aglomerare stresantã de tarabe în aer liber, undetumultul miilor de voci te face sã crezi cã eºti lao ºedinþã a Parlamentului României. Peste drumcimitirul românesc, o carte de istorie, scrisã pecruci ºi morminte, de unde Aron Pumnul nevegheazã în continuare. Apoi MãnãstireaBãnceni, unde fastul slav se îmbinã într-un mod

armonios cu frumoasa limbã româneascã, lucrupe neplacul Episcopiei Kievului ce fusese nu cumult timp înainte pe acolo într-o „vizitã de lu -cru”, constatând cã atât cãlugãrii, cât ºi inscrip -þiile de biserici sunt scrise cu grafie latinã înlimba românã. Singurul mo ment mai delicat afost cel în care, atât eu, cât ºi însoþitorul nostruam refuzat sã ne ducem camerele de luat vederispre binecuvântarea (probabil inclusiv ºi finan -ciarã) a cãlugãrului Anghel.

Apoi cale lungã pânã pe malul drept alNistrului, unde ne aºteaptã de secole unul dintrebastioanele rãsãritene ale românitãþii, celebracetate a Hotinului. Din nefericire, sãlile eraupline mai mult de picturile unor regi ºi co man -danþi militari polonezi, iar despre vitejii luiªtefan, cât de puþin. Cel mai înaintat fort alcetãþii se þine încã bine ºi de la crenelurile lui am admirat în liniºte unduitoarea apã a Nistrului,care din cetate pãrea un ºarpe nesfârºit.

Seara, întorºi la Cernãuþi, ne-am dorit osporovoialã, în apropierea statuii Luceafãrului,la eleganta terasã „Izograf”. Am încercat sã in -trãm în discuþie cu o simpaticã ospãtãriþã, do -rindu-ne sã arãtãm cât mai culþi, solicitând me -niul în vreo cinci, ºase lim bi strãine. Dupãcâ teva min ute de încercãri nereuºite, dom ni -ºoara ºi-a frânt mâinile de necaz spunând „Vaidi mini. ªi eu nu ºtiu nicio limbî strãinã”. Ex -presia ne-a blocat ºi, dupã ce am izbucnit în râs,ne-am înþeles cu localnica într-o limbã care, atâtpentru ea, cât ºi pentru noi, nu era deloc strãinã.

A doua zi pe la ora nouã dimineaþa, lasediul Societãþii pentru Culturã Româneascã„Mihai Eminescu” din Piaþa Centralã, erau adu -nate zeci de persoane, care au participat la o fru -moasã întâlnire cu oameni de culturã, scrii tori ºioaspeþi din România ºi Republica Moldova,orga ni zându-se, de asemenea, o interesantãexpo ziþie de publicaþii în limba românã. Aºe -zându-mã în capul mesei, ca oaspete de de partece eram, mi-am demonstrat originea, pu nând pemasã mai multe oiegi de licoare mara mu re ºe -neascã, acest fapt confirmând, fãrã sã fie nevoiesã scot paºaportul, cã vin de la Baia Mare. Dis -cuþiile ºi prieteniile s-au înfiripat ra pid. Din pã -cate, publicaþiile duse de mine s-au dovedit pu -þine, dar m-a bucurat nespus faptul cã amcon statat o sete puternicã de românitate a celorprezenþi. Neavând un discurs antepre gã tit,m-am gândit cã cel mai bine ar fi sã redauîntâmplãrile petrecute în apropierea munþilorHaemus din Balcani, în anul 587, când îndemnul Torna, torna, fratre rostit de un militar „român”din armata bizantinã, în limba pãrinteascã esteconsiderat ca primã expresie pe care Theofilact

DECEMBRIE 2013 85

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Page 88: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

din Simocatta o considerã pronunþatã în limbabãºtinaºã, adicã românã, justificând prin aceasta motivul prezenþei noastre la aceastã minunatãsãrbãtoare a neamului românesc.

De o eleganþã deosebitã a fost discursuldoamnei Denisa Gabor, viceconsulul României, care ºi-a manifestat totala disponibilitate pentrua participa ºi sprijini acþiunile organizate deobºtea româneascã din Bucovina. În discursulDomniei Sale a fãcut o trecere prin istoria limbiiºi culturii române, exprimându-ºi satisfacþia cãaceastã manifestare culturalã se bucurã de pre -zenþa unui pub lic de români bucovineni ºi dinpat ria mamã. Oaspete spe cial a fost delegaþiaAsociaþiei „Universul Prieteniei” din Iaºi, con dusã de doamna Rodica Rodean, preºedinta acesteia.

Sub conducerea domnului Vasile Bâcu,întreaga suflare s-a deplasat la monumentul luiMihai Eminescu din centrul oraºului Cernãuþi,unde s-a organizat un cer e mo nial de depunerede flori ºi unde televiziunile de limbã românã ºiucraineanã au luat interviuri participanþilor. Încontrapartidã pentru un interviu dat canaluluiTV Bucovina, am fost însoþit la cer e mo nial decãtre simpatica realizatoare TV CristinaCostiuc. De asemenea, ne-a fãcut onoarea de a fi prezentã Excelenþa Sa doamna Con sul Gen eralal Românei la Cernãuþi, Eleonora Moldovan,maramureºeancã la origine, alãturi de care amschiþat cu rapiditate mai multe proiecte de spri -jinire a comunitãþilor româneºti din Ucraina,îndeosebi a volohilor din localitatea Poroºkovo.Timpul scurt avut la dispoziþie nu ne-a permis oanalizã mai amplã a nevoilor comunitãþilor ro -mâneºti din afara graniþelor, urmând ca peviitor, profitând de sprijinul tot mai concret alMinisterului de Externe al României, sã cola -borãm cu toate organele ºi organizaþiile com -petente în scopul sprijinirii sub toate formele aromânilor de pretutindeni.

La finalul ceremoniei, la care s-au adunatîn cele din urmã în jur de 700 de oameni, în -treaga adunare s-a deplasat la Teatrul NaþionalAc a demic „Olga Kobyleanska”, pus la dis po -ziþie cu amabilitate de cãtre autoritãþile lo cale,unde a avut loc un spectacol inedit de muzicã ºipoezie româneascã, ce l-a avut ca musafir deonoare pe bardul culturii româneºti Tu dorGheorghe.

În sala de spectacol, organizatorii ne-auoferit onoarea de a sta în loja oficialã, alãturi dedomnul Vitalie Temerivski – locþiitor al ºefuluire gional de stat Cernãuþi, persoanã cu care ampurtat în timpul spectacolului o plãcutã discuþieîn limba românã. Spectacolul, în ansamblul lui,a fost o fantasticã manifestare de limbã ºi cul -

turã româneascã, de la care ar putea învãþa multe toþi realizatorii de emisiuni de culturã înRomânia. Limbajul, þinuta, respectul pentru tra -diþiile româneºti, respectul în esenþã ºi, nu înultimul rând, dragostea pentru valorile naþiei ro -mâ ne au explodat cu o frumuseþe ºi sinceritatece nu ne-a fost dat sã vedem niciodatã în scumpa noastrã patrie. Discursurile vorbitorilor ne în -demnau sã credem cã, nu o datã, îl auzim peIancu Flondor în toamna târzie a anului 1918,cerând, alãturi de Sextil Puºcariu, unirea cu Þara Mamã. Emoþia ne-a copleºit când corul ro mâ -nilor buco vineni „Dragoº-Vodã” ne-a încântatauzul cu Tricolorul, dupã ce, în deschidere, ta -lentatul diri jor Dumitru Caulea a recitat poezialui Vieru Pentru ea. Deosebit a fost ºi profesorul Nicolae Mintencu, celebru rapsod din Volonca,alãturi de Adriana Lupu din Mihorenii Herþei, ofru moasã adolescentã, care a recitat cu patos„Limba care-i numai dor/ E cununa cea de aur/Unui neam nemuritor”.

S-a bucurat de multe aplauze corul „FiiiArboroasei”, care ne-a provocat prin chemareaemoþionalã „Sus inima români” ºi care prin cân -tecele lui a încântat întreaga asistenþã.

A urmat în fi nal ceea ce ziarista MariaToacã numeºte „Liturghia lui Tu dor Gheorghe”. Despre recitalul susþinut de acesta, ziarista spu -ne: „Ascultându-l, mi-a venit nãstruºnica idee

86 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Mihai Cozma ºi Excelenþa Sa Eleonora Moldovan, consul gen eral

al Românei la Cernãuþi

Page 89: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

de a-l ruga pe Tu dor Gheorghe sã le citeascã olecþie profesorilor noºtri de românã, în marea lor majoritate (sau poate absolut) absenþi de la sãr -bãtoare. De la cine ar mai afla profesorii, dar ºinoi toþi, ce cântau românii din anul 1600, cemelodii rãsunau „La margini de imperii”, careerau cele mai strãlucite capodopere populare ale bucovinenilor, cât de melodios rãsunã în ziua deazi Miron Costin, Dosoftei, fraþii poeþiVãcãreºti, Nicolae Paulete, Alecsandri, nemai -vorbind de poezia lui Grigore Vieru, cu care aînceput ºi a încheiat recitalul! La poarta Raiuluiºi „în cuibul graiului” ne-am simþit cu Tu dorGheorghe de parcã am fi asistat la o liturghie.Fiecare strofã cântatã era însoþitã de o sensibilãdescifrare a cuvintelor, interpretul ajutându-nesã le gustãm splendoarea, sã apreciem talentul

incontestabil al celor ce le-au scris sau le-autransmis din gurã-n gurã. „Fiþi atenþi, ce fru -museþe de poezie!”, repeta întruna, când îºiodih nea o clipã chitara, prin vocea-i, ce ar miºcaºi munþii, curgând parcã rugãciunile tatãlui sãudin anii grei de închisoare pentru credinþã ºi aletuturor românilor ce-ºi duc viaþa ca între zidurifãrã de ferestre.

Tot ceea ce s-a petrecut pe scenã a fost unimn adus limbii române pe care zecile de artiºtidin Republica Moldova, România ºi bineînþeles, Bucovina l-au interpretat cum au ºtiut mai bine,cu toþii conºtientizând cã întreaga manifestares-a desfãºurat având în centru imensa perso -nalitate eminescianã, poetul rãmânând pe veciîn istorie ca un imens zid de apãrare a limbiinoastre cea române.

Dor de Maramureº în Ser bia

Col. (r) Mihai COZMA

În 24 au gust, Societatea Literar-Artis -ticã ,,Tibiscus” din Uzdin (Ser bia) aorganizat manifestarea „Unire-n cuget

ºi simþiri”, prilej cu care a acordat premiile cul -turale „Mihai Eminescu 1994”. Printre laureaþis-au numãrat maramureºenii col (r) MihaiCozma, (fondatorul publicaþiei Ac a de mia OJT)ºi poetul Vasile Morar.

Ediþia din acest an a manifestãrii, ges -tionatã de scriitorul Vasile Barbu (preºedinteleSocietãþii Literar-Artistice Tibiscus ºi re dac -tor-ºef al publicaþiilor „Tibiscus” ºi „Floare delatinitate”), a marcat o premierã: participarea lui Ion Botoº (preºedintele Uniunii Regionale aRomânilor din Transcarpatia „Dacia”). S-auaflat faþã în faþã doi dintre liderii românilor dinafara graniþelor care þin sus steagul ro mâ nis -mului. O chestiune nu tocmai uºoarã: „E maiuºor sã fii pa triot în România decât în afaragraniþelor ei” – spune Ion Botoº. Manifestãriles-au desfãºurat la „Casa Româneascã” dinUzdin, donatã de urmaºii scriitorului ºi pic to -rului Petru Dimcea ºi inauguratã în 2005. Si -tuatã – simbolic – pe strada Mihai Eminescu nr.104, ea reprezintã prima casã naþionalã româ -neascã din afara graniþelor patriei mamã.

Antecedente de … dor

Uzdin, o localitate din Banatul Sârbesc în

care trãiesc cca 2500 de români, este considerata fi punctul cel mai nord-vestic al românismului. Aºa cã e firesc sã atragã români. La ediþia dinacest an, un punct dis tinct în programul ma -nifestãrilor s-a intitulat „Dor de Maramureº”, încondiþiile în care mai numeroasã a fost parti -ciparea membrilor Asociaþiei „Morãriþa” dinOradea (Tiberiu Moraru – preºedinte, MarilenaMoraru, Eugen Cosma ºi Nicolae Sãlãjan). Astaºi pentru cã scriitorii Mihai Ganea ºi VioricaParaschiv au fost nevoiþi sã renunþe la deplasare, absenþa lor fiind regretatã de gazde. De „vinã”pentru dor sunt participãrile anterioare ale col. (r)Mihai Cozma ºi premiul „Sfântul Gheorghe”pentru poezie obþinut de Vasile Morar la Festi -valul „Cununa de Spice” de la Uzdin. Un alt el e -ment al dorului de Maramureº a fost relevat descriitorul Ionel Stoiþ: folclorul maramureºean,care este foarte solicitat la Ra dio Novi Sad, unde Stoiþ realizeazã emisiuni în limba românã.

De la o graniþã la alta

Startul spre Uzdin a fost luat de la graniþasituatã la Sighetul Marmaþiei, de unde am pre -luat cuplul Elena ºi Ion Botoº. Medic de pro -fesie, Ion Botoº a devenit doc tor în românismuldin dreapta Tisei, mai ales dupã ce, în 2001, aînfiinþat Uniunea Regionalã a Românilor dinTranscarpatia „Dacia”. La Oradea s-a fãcut

DECEMBRIE 2013 87

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Page 90: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

jonc þiunea cu reprezentanþii Asociaþiei „Morã -riþa”, dupã care ne-am dus aþã la punctul detrecere a frontierei de la Stara Moraviþa. Ceiºaptezeci de kilometri pânã la Uzdin i-am par -curs lejer, pe drumuri pe care maºinile repre -zentau o „rara avis”. Singura opreliºte era legatã de res pectarea vitezei legale; depãºirea ei cu mai mult de 30 kilometri îþi poate aduce o sãptãmânã de închi soare. Între localitãþi, niciun petic depãmânt nu a rãmas necultivat. În localitãþi –

inclusiv în oraºe – nu prea vezi oameni pe strãzi, deºi e sâmbãtã. Rar, câte o mãmicã îºi plimbãcopilul în cãrucior. Existã ºi o explicaþie: Ser biaare mult de recuperat dupã rãzboiul iugoslav. Iar la ei recuperarea se face prin muncã. Dacãne-am mai rupt mâinile când am cerut relaþiidespre þinta finalã, când am ajuns la Uzdinlucrurile au devenit sim ple. „Bãiete, unde eCasa Româ neascã?” „Prima, la dreapta” – avenit rãspunsul într-o românã impecabilã.

Mihai Cozma ºi Ac a de mia OJT –premiaþi la Uzdin

Acolo, participanþii la concursul „Cea mai bunã ciorbã de peºte” s-au lansat deja în com -petiþia pentru obþinerea trofeului „CeaunulUzdinului”. Hors con curs, un ied se învârte ale -ne la proþap. Suntem primiþi cu mare cãldurã. La fel ºi publicaþiile româneºti, revistele Fa miliaRomânã ºi Ac a de mia OJT. Foarte râvnite suntCD-urile cu muzicã popularã româneascã. Rãs -colim bagajele ºi constatãm cã – din pãcate –le-am uitat în graba plecãrii. Scriitorul TeodorGroza Delacodru, profesor în Mesici, mãrtu -riseºte: „Nu eram decis sã vin, dar când am auzitcã veniþi de la sute de kilometri, mi-am zis cã nuse face sã nu parcurg ºi eu 100 de kilometri. A

fãcut-o cu folos, fiindcã Vasile Barbu i-a înmâ -nat premiul cul tural „Mihai Eminescu 1994”.Lui ºi scriitorului Ionel Stoiþ (Novi Sad), poe -tului Vasile Morar ºi col. (r) Mihai Cozma.Ceremonia – simplã, fãrã inutilã morgã – a avutloc la troiþa din curtea Casei Româneºti.

Poveºti de rãzboi

Inevitabil, vine vorba ºi despre rãzboi.„Am nimerit într-o unitate în care era un singur

sârb, în rest croaþi, slovaci, unguri ºiromâni. Nu-mi era clar de ce suntacolo ºi pentru ce lupt” – mãr tu ri -seºte Teodor Groza. Trifu ªoºdean(la care am ºi dormit) are 76 de ani.A scãpat de con cen trare. „Pe suszburau avioanele, iar eu îmi lucrampãmântul, cã din asta trãim” – spuneTrifu ªoºdean, un poet pop u lar,varianta – pe hârtie – a hâtrului StanPãtraº din Sãpânþa. „Ame ricanii neanunþau din timp ce vor bom barda.Sau ne transmiteau: Dacã nu dispareca mionul din punc tul cu tare, mâinela 12.00 îl bom bardãm” – susþine altlocalnic. Dar rãzboiul a trecut. Aurãmas urmele ºi accesul facil la de -þinerea de arme. Acum se duce luptapentru ca Uzdinul sã nu se de po -puleze: se nasc puþini copii, iar

tinerii pleacã în altã parte, în zonã neavând decât pers pectiva lucrãrii pãmântului.

Lipsesc profesorii calificaþide limba românã

Profesorul Teodor Groza se plânge de lip -sa profesorilor calificaþi de limba românã. Deaceea, românii care vin la studii la Timiºoara auun hand i cap foarte mare faþã de ceilalþi colegi.Se poate ajunge în situaþia în care studenþii ro -mâni din Ser bia preferã sã vorbeascã în sârbã,pentru a nu se simþi jenaþi cã nu stãpânesc binelimba românã. Chiar Groza a arãtat cã s-a simþitumilit când – înscriindu-se la doctorat la Ti -miºoara – a fost pus sã parcurgã texte de abe -cedar, deºi el era profesor ºi scriitor de limbaromânã. În plus, apare fenomenul de renunþarela întoarcerea în Ser bia. Nici de sprijinul auto -ritãþilor române nu e foarte satisfãcut Groza:„Sârbii ne-au luat biserica din Mesici. Am fãcutdemersuri, dar fãrã rezultat. Pânã la urmã, ne-amridicat o bisericã nouã, prin eforturi proprii”.

Vlahi vs. români

Uzdin are 99% populaþie româneascã. Dar în Ser bia sunt români care se declarã vlahi (in -clusiv academicianul Adam Puslojic). Scriitorul

88 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

Români de pretutindeni reuniþi la Uzdin, Serbia

Page 91: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Ionel Stoiþ a dat o explicaþie: vlahii ar fi româniicare au stat sub austrieci ºi care se considerã mai de soi decât românii care au stat sub turci. Amfãcut paralela cu cazul bucovinenilor (mol do -venii de sub austrieci) ºi regãþenii (moldoveniidin regatul României), precizând cã toþi se de -clarã români, chiar dacã existã deosebiri între ei, iar bucovinenii se considerã superiori regã þe -nilor. O situaþie similarã cu cea din Ser bia, maipuþin modul de declarare la recensãmânt. De -sigur, tendinþa e încurajatã de autoritãþile sârbe,care n-au chef de probleme cu o minoritate preaputernicã. Stoiþ a arãtat cã în Novi Sad suntdeclaraþi cca 28.000 de români ºi cca 40.000 devlahi. În aceste condiþii, vlahii au devenit o etnie semnificativã, motiv pentru care pe primãria din Novi Sad se va scrie ºi în limba… vlahã (decizieaprobatã re cent). Stoiþ a remarcat un im ped i -ment în difuzarea muzicii populare româneºti:lipsa drepturilor de autor. Atestarea acestordrep turi de difuzare e o chestiune dificilã ºi unbun pre text pentru ºefii radioului de a rãri acestadevãrat catalizator al românismului.

Ploaia a alungat spuitorii de bancuri,dar a stropit benefic colaborarea

O ploaie sãnãtoasã a cam dat peste cap oparte din pro gram. Pe de o parte, gazdele erausupãrate cã ploaia a afectat manifestarea, anu -lând concursul spuitorilor de bancuri. Pe de altãparte, erau bucuroase, cãci era nevoie de ploaiepe câmpuri. La fel cum Trifu ªoºdean era bu -curos cã a avut o producþie foarte bunã de grâu,dar supãrat cã – din cauza belºugului – preþulgrâului a scãzut.

Vasile Barbu, un munte de poet, aducebine cu poetul Vasile Muste. Se ºtiu din cãrþi,dar nu s-au vãzut la faþã. Am promis cã vom

facilita întâlnirea. Iar un prim pas a fost fãcut:Vasile Muste ºi-a invitat tizul la Festivalul Inter -naþional de Poezie de la Sighet. Am punctat ºialte planuri de colaborare. În numele Academiei OJT, Mihai Cozma s-a angajat sã editeze volu -mele de poezie ale lui Trifu ªoºdean ºi ValeriuGrosu (poetul cu 5 clase, cum se recomandã).

La plecare, doamna ªoºdean are lacrimi în ochi. A fost foarte impresionatã cã i-am publicat desenele în revista Ac a de mia OJT. De fapt,pentru cã un român apreciazã ce face alt român,chiar dacã îi desparte o graniþã.

Abia dupã ce am ieºit din Uzdin, am rea -lizat cã suntem în altã þarã decât România…

DECEMBRIE 2013 89

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

„Casa româneascã” din Uzdin

Page 92: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Revista Familia izgonitã dinBiserica Ortodoxã Românã din Petrovasâla

Traian Trifu CÃTA

Motto: „Sã susþineþi revista Fa milia ºi sã-l ajutaþi pe Traian Cãta, cãci revista a fost, este ºi va fi cheianeamului nostru petrovicean, care va lãsa brazde adânci pe ogorul culturii ºi al istoriei în viitorulapropiat, dar poate ºi mult timp în urma celor care au muncit ºi vor munci la ea ºi pentru ea”1.

Revista Fa milia din Petrovasâla, fon -datã în anul 1910 ºi reeditatã în anul 1994 de cãtre Traian Cãta ºi, pe

atunci, paroh Konstantin Suru, fãrã nicio milã afost izgonitã din bisericã de câþiva creºtini înduminica din 10 martie 2013.

Mesagera mondialã „rândunica ce aduceveºti de acasã” pentru toatã suflarea petro vi ceanãde pe meridianele lumii, pentru cititorii ei de pre -tutindeni ºi din Petrovasâla, a fost nevoitã ºiforþatã sã pãrãseascã sfânta bisericã. Dacã uºilenoi ale sfintei biserici au fost închise pentru revista Fa milia, atunci sã nu uitãm cã uºile vechi alebisericii au fost larg deschise pentru Fa milia dinanul 1910, mai târziu ºi pentru Fa milia serie nouãdin 1994, în perioada când paroh a fost Konstantin Suru. Predecesorii noºtri ºtiau, aºa cum ºtiu ºi uniidintre noi, cã o naþiune nu piere nici de foamete,nici de rãz boaie, ci atunci când îi iei credinþa,cultura ºi limba. Noi, colegiul redacþional, caretimp de 20 de ani am condus revista, i-am deschislarg porþile lumii ºi nimeni nu i-a închis nicio uºãºi nicio fereastrã.

În anul 1994, când am reeditat revista, îm -preunã cu parohul Konstantin Suru, am fost con -vinºi cã cel mai bun scut al Familiei esteBISERICA din Petrovasâla, unde se adunã ro -mânii. În loc sã aniversãm cel de-al XX-lea an deapariþie ºi sã copertãm revistele aºa cum plani -ficasem cu pãrintele Suru înainte de a trece la celeveºnice, intervine un mo ment neaºteptat pentrubinevoitoarea revistã.

Pe data de 3 martie 2013 am dus douã nu -mere (110-111 ºi 112-113) epitropilor care le-auputut oferi credincioºilor ºi cititorilor. Aºa amprocedat, împreunã cu preotul Suru din anul 1994.Ambii epitropi, cu scuzele de rigoare, mã infor -meazã cã li s-a spus, de cãtre secretarul IonelOcoliºan-Opceanu, sã nu mai primeascã revisteleºi cã au fost criticaþi pentru cã au primit ºi celedouã numere Fa milia din 3 martie. Toc mai ajun -sese ºi domnul secretar Ionel Ocoliºan, cã ruiai-am cerut explicaþie, întrebându-l, care este cauzaºi a cui este hotãrârea. Doar atât mi-au dat unrãspuns: LUMEA! O altã voce cu mult maiputernicã, a lui Petricã Secheºan-Bagia, a dat

ordin epitropilor:— Sã-i dai ziarele afarã! Afarã cu ziarele

din bisericã!— A cui este hotãrârea? l-am întrebat.— ªi comitetul, ºi Sinodul bisericii a ho -

tãrât, mi-a rãspuns. Sã scoþi ziarele afarã!— Nu vã daþi seama ce faceþi, sãvârºiþi un

mare pãcat ºi cred cã pãrintele Suru acum serãsuceºte în mormânt când vede ce se întâmplã înbisericã. Dacã era aici, fãcea rânduialã.

Tocmai atunci a ajuns ºi domnul IliaCãta-Vigãr, pe care l-am rugat sã mã lãmu reascã,la care mi-a ºoptit mai mult la ureche:

— Scoate ziarele afarã!Dat fiindcã Fa milia nu are gurã, nu are voce,

nu poate vorbi, am gãsit de cuviinþã sã o apãr ca re -dac tor al ei. Ofer reviste ºi parohului Ionel Savu,care îmi mulþumeºte frumos. Nu meroºi credin -cioºi se înghesuie sã le ofer re vistele cu rioºi ca ºitotdeauna. Printre cititorii revistei a apãrut ºi dom -nul Kaliniæ Vladi mir-Bata, care cu regularitate iatoa te numerele Fa milia. Mi-a trecut prin gând cãun credincios sârb vine cu drag ºi ia revistele Fa -milia, iar câþiva cre dincioºi români o izgonesc dinbise ricã. M-am uitat în jur ºi am vãzut credincioºi,dar nimeni nu a luat apãrarea revistei. Dintre celetrei persoane sus-amintite, doar domnul secretareste în comitetul bisericii. Ul te rior aflu de lacredincioºii bisericii cã nici comitetul bisericii, niciSinodul nu au luat vreo hotãrâre referitoare la revistaFa milia.

Mi-am pus nãdejdea în Dumnezeu. El ºtiece face, îmi ziceam. În drum spre ieºire, dupã ceam luat toate revistele de la epitropi, mi s-au stre -curat prin minte cuvintele pãrintelui Suru, pe carele-a rostit la aniversarea de 10 ani a revistei Fa -milia, la 31 mai 2004, când împreunã am înmânatdiplome: „Sã susþineþi revista Fa milia ºi sã-l aju -taþi pe Traian Cãta, cãci revista a fost, este ºi va ficheia neamului nostru petrovicean, care va lãsabrazde adânci pe ogorul culturii ºi al istoriei înviitorul apropiat, dar poate ºi mult timp în urmacelor care au muncit ºi vor munci la ea ºi pentru ea”.

Anunþãm cititorii cã revistele Fa milia se pot procura de la redactorul ei, oricând doresc, bachiar pot fi înmânate ºi acasã de cãtre acesta.

90 DECEMBRIE 2013

IEI

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

MO

R AILI

MA

F

1 Prãznuirea hramului „Sfânta Treime”, Rusaliile, Familia, anul XI, iulie-septembrie 2004, nr. 5-6 (50-51), p. 1,Petrovasâla-Vladimirovãþ.

Page 93: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

ROMÂNI ÎN LUME

Ziua Limbii Românesãrbãtoritã în America ºi Canada

Actorul Constantin Chiriac într-un turneu nord-amer i can

Cu ocazia zilei de 31 au gust, Ziua limbii române, a cãrei sãrbãtorire a fost instituitã ºiconsacratã prin Legea nr 53/2013, datã când a avut loc marea manifestaþie de laChiºinãu, unde mari poeþi din Republica Moldova, fosta Basarabie, precum

regretaþii Leonida Lari ºi Grigore Vieru au luptat, alãturi de zeci ºi zeci de mii de români,pentru dreptul lor de a se exprima în limba românã, comunitãþile româneºti de pe toatemeridianele îºi sãrbãtoresc graiul lor de suflet, limba maternã. Globalismul ºimulticulturalismul, Babelul lingvistic ce a împânzit planeta, dupã înãlþarea orgoliosului Turnal lui Ba bel, semeþindu-se sã ajungã la Dumnezeu, nu vor putea ºterge graniþele lãuntrice aleCuvântului ºi cuvintelor ce definesc limba pe care ne-au transmis-o pãrinþii ºi strãmoºii.Bogãþia culturii este datã ºi de bogãþia ºi diferenþele ce separã toate limbile vorbite pe pãmânt, aºa cum bogãþia câmpurilor ºi a grãdinilor þine de mulþimea ºi diversitatea florilor. Toateþãrile lumii civilizate îºi serbeazã prin scris ºi prin viu grai limba maternã, limba naþionalã,neuitând sã-ºi îmbogãþeascã puterea ºi aria de comunicare, atunci când adoptã poliglotismul,cunoaºterea limbilor strãine de mai mare circulaþie. Ca atare, sãrbãtoarea Limbii Româneeste o recunoaºtere a identitãþii ºi nu o formã de recluziune în sine, de pro vin cial ism etnic saude naþionalism agresiv. Nu existã popor ºi mari poeþi ai lumii care sã nu fi adus o laudã limbiilor materne, limba în care se simt cei mai puternici ºi expresivi, atunci când scriu ºi necomunicã sentimentele ºi gândurile lor, cele mai profunde. Cu prilejul sãrbãtorii LimbiiRomâne, Institutul Cul tural Român de la New York l-a invitat în Amer ica ºi Can ada peactorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naþional „Radu Stanca” din Sibiu ºipreºedintele Festivalului de Teatru din Sibiu. Constantin Chiriac a susþinut un mic turneu derecitaluri de poezie româneascã, organizate ca un diptic reunind expresivitatea religioasã cupârghiile sensibilitãþii laice. Primul voleu al dipticului cuprinde recitalul de poezie religioasã, aºezat sub titlul Metanie Þie, Pãrinte, conceput ca o scarã ce urcã la cer având ca trepte poezia Laudã de Nichifor Crainic, Sonetul 64 de Shake speare în versiune românã, poemeleargheziene Omule, Vântule, pãmântule, Litanii IV, Psalmi, poezia lui Stefan AugustinDoinaº, Symposion, ºi Bunicuþa lui Andrei de Aron Cotruº. Al doilea voleu al recitalului luiConstantin Chiriac este un di a log între Eminescu ºi Creangã ºi se intituleazã Domnule ºifrate, Eminescule. Textul dra matic are o încãrcãturã emoþionalã ºi spiritualã unicã, dacã neamintim cã actorul l-a plãmãdit din scrieri emblematice: Povestea vorbei ºi Despre minciunide Anton Pann, poemele eminesciene Speranþa, Glossã, Trecut-au anii, Codrule, codruþule,Alei micã, alei dragã, Urât ºi sãrãcie, corespondenþa lui Eminescu adresatã lui Creangã,Amintiri din copilãrie, corespondenþa lui Creangã cu Eminescu ºi poezia lui Marin Sorescu,Noi cei îngrozitori de mari.

Evenimentul, organizat de ICR New York, a avut loc la St. Mary’s Ro ma nian Or tho doxChurch, în 29 au gust.

(Informaþii primite de la Institutul Cul tural Român din New York)

DECEMBRIE 2013 91

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Page 94: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Ecouri de la prima sãrbãtorire legiferatãa Zilei Limbii Române

Istoricul propunerii unei sãrbãtori naþionale a Zilei Limbii Române

Corneliu LEU

1997 – Are loc la Buºteni prima Consfã -tuire Naþionalã a Intelectualilor de la Sate. Îninvitaþia adresatã Preºedintelui României înexer ciþiu atunci, este menþionatã aceastã iniþi -ativã printre scopurile consfãtuirii. DomnulEmil Constantinescu, în mesajul tran smis con -sfãtuirii prin consilier prezidenþial, subliniazã ºiaceastã idee.

2004 – Are loc la Palatul Parlamentuluisãrbãtorirea a 175 de ani de la apariþia primelorpublicaþii în limba românã. Revista „Albinaromâneascã” primeºte Ordinul Meritul Cul turalîn grad de Mare Ofiþer, în cadrul unei am plemanifestãri la care se pune pentru prima datãproblema unei zile naþionale a limbii noastreîmpreunã cu cea a zilei presei româneºti;

2004 – La Consfãtuirea Naþionalã a Inte -lectualilor de la Sate participã Ion Iliescu, peatunci Preºedinte al României, cãruia, în adu -narea de la Buºteni, i se prezintã propunerea deinstituire a Sãrbãtorii Limbii Române;

2005 – Revista „Albina româneascã” edi -tatã de „Miºcarea pentru Progresul Satului Ro -mânesc” (MPSR) împreunã cu „Asociaþia Co -munelor din România” (AcoR) pune în discuþiepropunerea;

2005 – Ediþia din anul respectiv a Consfã -tuirii Naþionale a Intelectualilor de la Sate dis -cutã ºi face programe pentru unele manifestãripe plan lo cal ale acestei sãrbãtoriri în baza unormateriale documentare publicate în „Albinaromâ neascã”;

2006 – Revista „Albina româneascã” pu -blicã o suitã de articole privind sãrbãtorirea lim -bii române ºi un apel cãtre participanþii la vii -toarea ediþie a Consfãtuirii Intelectualilor de alua o hotãrâre în acest sens;

2006 – Consfãtuirea Naþionalã a Inte lec -tualilor de la Sate, întrunitã la Ploieºti, împreunã cu Adunarea generalã a filialei Prahova a Aso -ciaþiei Comunelor din Ro ma nia, adoptã un apeladresat Preºedinþiei, Parlamentului ºi Guver nu -lui României susþinând instituirea unei Sãr bã -

tori Naþionale a Limbii Române, propunând caaceasta sã aibã loc concomitent cu sãrbãtoririledin Republica Moldova;

2007 – Adunarea Generalã a AsociaþieiComunelor României ia în discuþie propunerilefãcute la Ploieºti ºi adoptã o hotãrâre de sus -þinere a apelului respectiv ºi de sãrbãtorire întoate comunele membre ale Asociaþiei;

2008 – Apare revista electronicã de cul -turã ºi iniþiativã civicã Port@leu care, de laprimul numãr, susþine pagini ded i cate im pul -sionãrii acestei propuneri ºi studiilor asupralimbii române;

2008 – Consiliile lo cale ale oraºului Mizil,comunelor Vulcana-Bãi, Luncaviþa, Izbiceni,Arbore, publicã hotãrâri privind însuºireapropunerii Fundaþiei „Episcopul Grigorie Leu”– MIªCARE PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC, privind instituirea sãrbãtorii„Ziua Limbii Române” ºi decid celebrarea anu -alã pe raza administraþiei lor lo cale, realizând înperioada 29-31 au gust primele manifestãri po -pulare ded i cate celebrãrii limbii strãmoºeºti;

2008 – Se depune la Secretariatul Gen eral al Senatului României propunerea legislativã cu nr. 559/6.11.2008, a cãrei expunere de mo tive,semnatã de senatorul Viorel Duca ºi deputatulValentin Bosneac, este susþinutã ºi de senatoriiAdrian Cioroianu, Sorin Cutaº, Gheorghe Da -vid, Adrian Pãunescu, Alexandru Pereº;

2008 – Consiliul Legislativ îºi dã acordulasupra Proiectului de Lege la 5.12.2008;

2009 – Revistele „Albina Româneascã” ºi„Port@leu” încep sã publice numãr de numãrmateriale in for ma tive, studii ºi programe ar tis -tice care sã poatã fi folosite la orice manifestarededicatã limbii române ºi se înfiinþeazã pe in -ternet o universitate popularã virtualã care pre -zintã extrase de cursuri despre limba românã;publicaþii în limba românã din strãinãtate preiauaceste materiale pe baza cãrora se organizeazãmai multe dezbateri ºi simpozioane;

2009 – Sfârºitul lunii au gust este marcat

92 DECEMBRIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 95: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

de peste 40 de evenimente ºi manifestãri ded i -cate Zilei Limbii Române în localitãþi din þarã ºicomunitãþi ale românilor de pretutindeni; se for -meazã o reþea de reviste culturale care publicãstudii ºi materiale beletristice care, preluate deorganizatorii manifestãrilor, depãºesc sim plulcaracter sãrbãtoresc, dând conþinut cul turalacestora;

2010 – Numãrul manifestãrilor ajung lapeste 100. Deoarece, din pricina convulsiilorpolitice, propunerea de la Senat nu a ajuns înplen, se încearcã la Cam era Deputaþilor un noudemers legislativ iniþiat, prin înþelegerea insis -tenþelor noastre, de deputaþii Petre Strãchinaruºi Mãdãlin Voicu;

2011 – Tot la Cam era Deputaþilor se iniþi -azã un al treilea demers legislativ, cu o expunere de mo tive semnatã de deputatul Viorel Badea ºisusþinutã de o listã în care semneazã 166 deparlamentari, reprezentând întregul spectrupolitic;

2012 – Ziua Limbii Române s-a instituit ºi s-a impus ca datã de sãrbãtorire, fiind susþinutãde tot mai multe publicaþii culturale în limbaromânã din þarã ºi strãinãtate, de tot mai multeprimãrii, tot mai multe comunitãþi româneºti ºiorga ni zaþii neguvernamentale, adicã de întreaga so cietate civilã româneascã. Iar, pentru consfin -þirea ei de drept, Comisia pentru Culturã, Arte ºiMass-me dia a Senatului României ºi-a însuºitdin nou demersurile noastre faþã de noua le -gislaturã, înaintând o propunere legislativã sem -natã de senatorul Sorin Roºca-Stãnescu.

2013 – Propunerea Comisiei Senatului ca -pãtã ºi avizul legislativ dar, între timp, mai ve -chea propunere de la Cam era Deputaþilor ajun gea fi votatã, în sfârºit, în plen ºi este pro mulgatãde preºedintele României drept Legea 53/2013.

2013 – Ia fiinþã un mare parteneriat cul -tural-organizatoric, intitulat GRUPUL DEPRESÃ ªI INIÞIATIVÃ CIVICÃ, for mat dinorganizaþii neguvernamentale de utilitate pu bli -cã, instituþii culturale centrale ºi lo cale, uniunide creatori, primãrii ºi alte instituþii ale admi -nistraþiei lo cale, organizaþii naþionale ºi trans -naþionale ale ziariºtilor, reviste culturale în lim -ba românã din întreaga lume, care organizeazãmanifestarea centralã în con text cu ma ni fes tã -rile lo cale ºi cele din comunitãþile româneºti depretutindeni;

2013 – Împreunã cu un set bogat de ma -teriale documentare, conferinþe ºi studii privindlimba românã, contribuþii de cercetare istoricã,literarã ºi lingvisticã, precum ºi o serie de pro -grame de elevatã þinutã artisticã ºi înaltã simþirepatrioticã puse la dispoziþia tuturor orga ni za -torilor de manifestãri, se lanseazã cãtre aceºtiaapelul de a asigura din primul an un nivel cul -tural de prestigiu ºi o orientare fermã cãtrevalorile naþionale ale formãrii spirituale ºi pa -triotice pentru a sublinia semnificaþiile de uni -tate naþionalã prin culturã ale acestei sãrbãtori.

2013 – Pentru îmbogãþirea repertoriuluide poezie tematicã a ediþiilor viitoare ale sãr -bãtoririi ºi stabilirea unei tradiþii de com pe ti -tivitate în creaþia artisticã pe aceastã temã, s-aulansat douã concursuri de poezie dedicatã limbii noastre. Pe lângã acestea, de la sine a început oemulaþie pentru cântece ded i cate eve ni men tu -lui, în aºa fel, încât, în anii urmãtori se va con -figura un adevãrat fes ti val literar-ar tis tic pentruîntâmpinarea Zilei Limbii Române, pe care îlvom proiecta, pe mai multe zile, ca pe un im por -tant eveniment cul tural-naþional.

DECEMBRIE 2013 93

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Page 96: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Ubi bene, ibi patria?Ofelia MARIAN

Baia Mare

Iatã o întrebare pe care mi-am pus-odeseori în ultimii ani, observând exo -dul românilor spre alte þãri ºi de fiecare

datã mi-am reamintit de câte un scriitor din di as -pora, pentru cã ei sunt cei care reflectã cel maibine toate fluctuaþiile sufleteºti ale acestor tre -ceri dintr-o þarã în alta. Sensibilitatea ºi amã -rãciunea ce rãzbat din toate scrierile diasporeiromâne mi-au demonstrat cã strãvechiul dictonîntâlnit la Aristophan, Pacuvius ºi Cicero nu aavut niciodatã un suport real pentru cã toþi ceicare îºi pãrãsesc pãmântul na tal au ascuns, înstrãfundul sufletelor, un dor nestins de þaramamã. Care este terapia folositã pentru a atenuaaceastã suferinþã? Nu am descoperit pânã acumo anume reþetã comunã atotvindecãtoare. Amobservat doar lupta individualã a fiecãrui ex po -nent al diasporei române pentru a se acomoda cu noul statut ºi metodele lor de autovindecare dedorul þãrii. Un caz deosebit de interesant este cel al Olimpiei Danci, care, în ul tima sa carte deversuri, demonstreazã eficacitatea terapiei priniubire. Este vorba despre volumul Când umbluprin tine desculþã, apãrut la Editura Singur dinTârgoviºte, în 2013. Acest al patrulea volum de

poezii marcheazã un anume grad de maturitateartisticã a autoarei.

Nãscutã în 3 au gust 1969, la BucureºtiOlimpia Danci ºi-a început ucenicia literarã întimpul liceului la cenaclul „Vestitorii” dinBorºa, condus de poetul Ion Zubaºcu. Posesoare a câtorva premii literare: la Festivalul Naþionalde Literaturã „Vasile Lucaciu” Cicârlãu – 1996,Premiul Editurii „Macarie” la Festivalul deLiteraturã „Armonii de Primãvarã” Viºeul deSus, în 1998, Olimpia Danci ºi-a pãstrat neal -terate prospeþimea ºi suavitatea sentimentelor,prezente încã de la debutul în revista „Tri buna”din Cluj-Napoca.

Captivante prin pledoaria pentru iubire,versurile din acest ultim volum cuceresc dinprima clipã prin tonul confesiv care presupunepermanenta existenþã a unui auditoriu:

„Sub tãcerecãldura cuvinteloro fântânãnu pot sã te strig când vrei sã plecidin ore doar lacrima are putereasã facã un semn”1.Departe de anumite reguli ºi valuri literare

la modã, care ar putea încorseta libertatea ex -primãrii tuturor sentimentelor ºi senzaþiilor,Olimpia Danci are curajul sã propunã o poeziecu o încãrcãturã simbolisticã sub stan þialã, încare un loc de cinste îl ocupã simbolul apeiipostaziat în di verse for me. Punând acest simbol al purificãrii la temelia cãrþii, autoarea îºi na -reazã viaþa, presãrând în fiecare filã do rul de þara natalã, alãturat chipului ma mei. Ruptura deRomânia este, desigur, una iden ti tarã, provo -catoare de mari traume su fleteºti, bine re date cuajutorul sim bo lului ºarpelui:

„Ninge printre strãini ca niciodatã…………………..încolãcitã ca un ºarpe flãmândmai pun întrebãricelui ce nu estecelui ce nu sunt”2.Departe de casã, cu privirea ne dezlipitã de

94 DECEMBRIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Olimpia Danci, Când umblu prin tine desculþã, Editura Singur, Târgoviºte, 2013, p. 5.2 Ibidem, p. 9.

Page 97: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

rãdãcini, poeta totuºi sperã, încercând sã se rein -venteze în noul me diu, sprijinitã de casa strãi -nului. Lupta cu nesiguranþa vieþii este trau ma -tizantã, iar dan sul întrebãrilor printre cuvintelemucegãite este învãluit în negura pe si mis -mului:

„Dor cuvintele rãmase la rãscruciAzi e ziuã de durere mamãMã aplec cu timpul fãrã vorbe dulciUite-o lumânare care cere vamã”1.Sugerarea morþii este inevitabilã în a

descrie golul lãuntric al celui înstrãinat. Singurãprintre strãini, poeta îºi gãseºte totuºi, la un mo -ment dat, în creaþie, un suport existenþial ºi seautoîncurajeazã:

„Nu fi triststarea de a fi a poetuluie sã-ºi picure-n surâstoatã deºertãciunea”2.Pendulând între tristeþe ºi op ti mism,

Olimpia Danci face eforturi de evadare din coti -dian, mai ales prin iubirea care apare pe totparcursul volumului sub forma chemãrilor pro -vocatoare:

„În noaptea de Crãciun acum, iubite,Sã ne-mbrãcãm în strai de sãrbãtoareDurerile sã le transformi în sta lac titeIar râsul sã ne fie plin de soare”3.Încercarea de a se refugia în scris ºi în

iubire dã uneori greº, iar atunci vocea poeteistârneºte compasiune:

„Am obosit ºi-ncerc sã uit de toateMã rãtãcesc prin crânguri de salcâmiSunt o cãruþã doar cu douã roateUn trup re bel cu douã zdrenþe-mâini”4.Dialogul Olimpiei Danci cu cititorii sãi

este de o sinceritate extremã, devoalarea tuturorstãrilor sufleteºti fãcându-se fãrã emfazã saurevoltã, ci mereu cu inima deschisã spre creaþieºi dragoste. Nu acelaºi lucru se întâmplã atuncicând dialogul se face cu Divinitatea, în faþa eiscoþându-ºi toate mãºtile care ascund vulne ra -bilitatea umanã:

„Unde, Doamne, m-aº ascunde?Fãrã plânset, fãrã umbreUnde mi-aº ascunde jalea ..........................................Ca sã lupt cu tine, Doamne,N-am nici tainã, n-am nici toamne”5.Asumându-ºi destinul, cãruia nu-i poartã

ranchiunã, poeta foloseºte cu dibãcie cuvântulpentru a-ºi povesti viaþa în poeziile fãrã titlu dinacest volum, aºezându-le asemeni fotografiilorîntr-un al bum în care cititorul se uitã petrecândclipe de încântare esteticã, chiar ºi atunci cândtristeþea este copleºitoare.

De o sensibilitate extremã într-o lumebân tuitã de oameni cu chipuri de ºacali, Olimpia Danci oferã publicului acest exerciþiu de cu -noaºtere a propriului eu, demonstrând cã forþaadevãratei poezii este nepieritoare.

DECEMBRIE 2013 95

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Olimpia Danci acordând autografe scriitorilor maramureºeni Pamfil Bilþiu, Ioana Ileana ªteþcoºi Nicolae Scheianu, cu ocazia lansãrii volumului de poezie „Când umblu prin tine desculþã”,

Baia Mare, noiembrie 2013 . Sursa www.ifz.ro

1 Ibi dem, p. 232 Ibidem, p. 423 Ibidem, p. 624 Ibidem, p. 685 Ibidem, p. 81

Page 98: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Al VIII-lea Fes ti val Internaþionalal Scriitorilor ºi Artiºtilor

Val-Da vid, Qué bec, Can ada

Ana LÓPEZscriitoare, Bue nos Ai res, Ar gen tina

De douã ori pe an, în luna mai ºioctombrie, Reºedinþa Inter na þio na lãpentru Scriitori ºi Artiºti din

Val-Da vid celebreazã Festivalul Internaþional alScriitorilor ºi Artiºtilor de Pretutindeni.

Flavia Cosma, directoarea Reºedinþei des -chide larg porþile ºi invitã poeþi, scriitori, mu -zicieni ºi artiºti plastici din toatã lumea sã par ticipe la Fes ti val, aºa cã timp de douã zile pãdurile dinVal-Da vid rãsunã de poezie, poveºti ºi muzicã.

Al VIII-lea Fes ti val Internaþional de laVal-Da vid, „Recolta liricã a fructelor sãlbatice” aavut loc între 5 ºi 6 octombrie 2013, cu cola -borarea Asociaþiei Autorilor din Laurentides ºi cusprijinul municipalitãþii din Val-Da vid.

În ziua de sâmbãtã 5 octombrie s-au pre -zentat scrierile lui Jüri Talvet, poet ºi ac a de mi ciande frunte din Es to nia, precum ºi cele ale poeþilorLou ise Car son (Saint-Lazare-de-Vaudreuil, Qué -bec), N. A. Yara Stein (Estados Unidos), AnaLópez (Ar gen tina), Da vid BrLme (Francia/Montréal), Flavia Cosma (Val-Da vid, Qué bec),Carmen Doreal (Deux Montagnes, Que bec), PaulRuíz (Italia), iar în manierã virtualã, poezia ºicîntecele lui Luis Raúl Calvo (Ar gen tina).

A urmat un potpuriu mu si cal în inter pre -

tarea lui Jer e miah Wall, autor ºi cântãreþ dinVal-Da vid, Que bec.

Ziua de duminicã a început cu o conferinþã a poetului ºi directorului Editurii Michel Mirilla, cutema „Noua Editurã Guernica ºi publicarea decãrþi în secolul XXI”, urmatã de o prelegere apoetului es to nian Jüri Talvet, care ºi-a prezentcartea sa despre poetul conaþionalul sãu JuhanLliv. Flavia Cosma, a þinut o prelegere despreexperienþa sa cu Editura Cervena Brava Press din

Statele Unite.Dupã amiazã, Paul Ruíz a oferit

celor pre zenþi retrospectiva pictoruluiSiciliano-Ca na dian Rito Caltabiano, la10 ani de la moartea sa, urmatã de lecturidin operele lui Mi chael Mirolla, Di aneRob ert Dit Lafontaine (Montréal), LouisPhilippe Hébert (Saint-Sauveur, Qué bec),Talleen Hacykyan (Montréal), Anna Lou -ise Fontaine (Lauren tides, Qué bec), Con nie Guzzo-McParland (Mon treal/Italia), Eve Duhaime (Laurentides, QC),Roger Lauzon (Morin Heights, Qué bec),Eva Halus (Montréal), Maria Caltabiano(Montréal).

În încheiere, am urmãrit un spec -tacol de muzicã ºi poezie prezentat demultitalentatul ac tor, cântãreþ ºi com po -

zitor Sharl, din Laurentides, Qué bec.Pe parcursul celor douã zile ale fes ti valului,

scopul ºi spiritul întâlnirilor au fost de a împãrtãºicelorlalþi ceva din experienþa ºi pro ducþia artisticãa fiecãruia dintre participanþi ºi de a lega noiprietenii într-o atmosferã creativã ºi cordialã. S-au evidenþiat, de asemenea, operele ar tiºtilor vizualiRito Caltabiano, Morelia Flores, Carmen Doreal,Talleen Hacikyan, Eva Halus, Roger Lauzon, Paul Ballard, Anna Lou ise Fontaine ºi Sharl.

În plan per sonal, aceastã întâlnire a re pre -zentat o poartã deschisã înspre operele unor im -portanþi scriitori din toatã lumea cu care, timp decâteva zile, am împãrtãºit bucuria poeziei ºi arte -lor într-un climat frãþesc, de solidaritate.

96 DECEMBRIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 99: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

VALORI ROMÂNEªTI

Academicianul Ionel-Valentin Vlad – o viaþã închinatã ºtiinþei

Dr. ªtefan VIªOVAN

Ac a de mia Românã, cel mai înalt for ºtiinþific alþãrii, obiºnuieºte sã-ºi sãrbãtoreascã membrii,apreciindu-le op era ºi subliniindu-le meritele

în dezvoltarea ºtiinþei ºi culturii româneºti ºi, nu de puþineori, a lumii întregi, organizând sesiuni aniversare, oma gialesau comemorative, manifestãri cu caracter evocativ, re -trospectiv etc. În data de 19 septembrie 2013, în centrul unui asemenea eveniment s-a aflat, cu ocazia împlinirii a ºapte -zeci de ani, Domnul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad,vicepreºedintele acestei reputate instituþii naþionale, spe -cial ist a cãrui autoritate în domeniul fizicii atomice, al fizicii laserilor, în holografie, în nanofotonicã etc. este recu nos -cutã, cu admiraþie ºi re spect, pe întreg mapamondul.

Membru al multor asociaþii ºi societãþiºtiinþifice naþionale ºi internaþionale de marcã,profesor invitat al unor universitãþi ce le bre, lacare a þinut cursuri ºi prelegeri de mare valoareteoreticã ºi practicã (Japonia, Mexic, StateleUnite ale Americii, Italia, Elveþia, Franþa,Marea Britanie etc.), autor al unor importantelucrãri ºi monografii ded i cate fotonicii, opticiineliniare ºi holografiei, precum ºi a aproapedouã sute de studii ºi articole publicate în reviste de mare notorietate din þarã ºi din strãinãtate,prezent cu comunicãri ºi referate la 220 de se -siuni sau simpozioane organizate în diferite þãri,Domnul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad acon tribuit în mod substanþial la sporirea presti -giului ºtiinþific al României în lume. Este ed i -tor-ºef sau membru al colectivelor editoriale alunui însemnat numãr de reviste de specialitate.Meritele ºtiinþifice ale Domniei Sale au întrunitcele mai înalte însemne de consideraþie din parte multor foruri internaþionale, fiindu-i acordate, în semn de recunoaºtere, nenumãrate premii ºi dis -tincþii. Guvernul ºi Preºedinþia României i-auconferit, în anul 2008, AcademicianuluiIonel-Valentin Vlad, în semn înaltã apreciere arezultatelor de excepþie obþinute în domeniile

care constituie obiectul activitãþii Domniei Saleºi pentru contribuþia aleasã adusã la creºterearolului ºi importanþei cercetãrii ºtiinþifice ro -mâneºti în lume, Ordinul Naþional „ServiciulCredincios” în grad de Cavaler, iar în anul 2013Ordinul Naþional „Steaua României” în grad deCavaler.

Instituþiile de învãþãmânt su pe rior dinRomânia se dovedesc parcimonioase în con -ferirea titlului de Doc tor Honoris Causa dis -tinsului Ac a de mi cian. A fãcut acest gest doarUniversitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, abia înanul 2013, iar Universitatea „Vasile Goldiº” dinacelaºi municipiu i-a acordat Globul ºi Placheta Universitãþii. ªi-a anunþat (ev i dent, cam târziu)intenþii identice, prin vocea doamnei prof. univ.dr. Ecaterina Andronescu, Universitatea Poli -teh nicã din Bucureºti (vezi mai jos).

Cu aceastã ocazie specialã au vorbit: acad. Ionel Haiduc, preºedintele Academiei Române, acad. Dan Berindei, vicepreºedintele Aca de -miei Române, acad. Ion Tighineanu, prim-vi -cepreºedinte al Academiei de ªtiinþe a Moldovei,prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, pre -ºe dintele Senatului Univer si tãþii PolitehniceBucureºti, preºedintele Secþiei de Chimie a Aso -

DECEMBRIE 2013 97

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Page 100: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

ciaþiei Oamenilor de ªtiinþã din România, sen a -tor, preºedinte al Comisiei de În vã þãmânt dinSenatul României, acad. Horia ScutaruUngureanu de la Institutul de Fizicã ºi InginerieNuclearã, acad. Bogdan C. Simionescu, pre -ºedintele Filialei Iaºi a Aca demiei Române,Dumitru Mihalache, fel low of the Op ti cal so -ci ety (OSA), acad. Flo rin Filip, preºedinteleSecþiei de ªtiinþã ºi Tehnologia In formaþiei,acad. Alexandru Surdu, preºedintele Secþiei de Filosofie, Teologie, Psihologie ºi Pe da gogie, prof.univ. dr. ªtefan Antohe, decanul Facultãþii deFizicã a Universitãþii din Bucu reºti, prof. univ.dr. Dumitru Acu, preºedintele Asociaþiunii Tran -silvane pentru Literatura Ro mânã ºi Cul tura Po -porului Român, prof. dr. Teodor Ardelean, di -rectorul Bibliotecii Jude þene „Petre Dulfu” Baia Mare ºi Mihai Bãlãnescu, membru de onoare al Academiei Române.

Cine crede cã omagierea Domnului Ac a -de mi cian Ionel-Valentin Vlad a fost doar o în -ºiruire de elogii ºi manifestãri de re spect ºi ad -miraþie colegialã la adresa unuia dintre cei maititraþi savanþi ai þãrii se înºealã. Pe parcursulluãrilor de cuvânt membrii Academiei Românenu au ezitat sã formuleze critici, adesea se vere,la adresa unor ministere, incriminând stãri delucruri, mentalitãþi, stiluri de guvernare etc. Auexistat ºi re proºuri interne, îmbrãcate, firesc, înhaina elegantã a deferenþei academice. Nu puþi -ne au fost sãgeþile îndreptate cãtre MinisterulÎnvãþãmântului, care, în infatuarea ºi îndã rãt -nicia sa politicã, refuzã uneori sã þinã cont depoziþia Academiei Române, atestându-ºi odatãîn plus limitele manageriale ºi lipsa de re al ism.

Sesiunea omagialã a fost deschisã deDom nul Ac a de mi cian Ionel Haiduc, pre ºe din -tele Aca demiei Române, care ºi-a exprimatplãcerea ºi onoarea de a-l omagia pe DomnulAc a de mi cian Ionel-Valentin Vlad „colaboratordistins, mem bru al comunitãþilor ºtiinþifice dinRomânia, mem bru de onoare al unor organizaþii

inter na þionale ºtiinþifice, un renumit om deºtiinþã, care prin activitatea sa face cinste þãrii”.Accentuând recunoaºterea internaþionalã decare se bucurã domnul Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad ºi su bli niind importantelecontribuþii ale Domniei Sale la dezvoltarea unordomenii de vârf ale fizicii, preºedintele Aca -demiei Române a apre ciat cã instituþia acade -micã are în Domnul Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad „o prezenþã pe care te poþibaza”, un coleg, care „atunci când preia o temãsau o misiune, o duce pânã la capãt, tratând-o cufoarte multã seriozitate”.

A luat apoi cuvântul Domnul Ac a de mi -cian Dan Berindei, vicepreºedinte al Aca de -miei Române, care ºi-a aºezat alocuþiunea oma -gialã adresatã distinsului sãrbãtorit sub semnulper formanþei, al implicãrii ºi dãruirii. Cu o dozãac cep tabilã de ironie colegialã ºi de aluzii cri -tice, de tipul: cine are urechi, sã audã, domnulac a de mi cian Dan Berindei menþioneazã înstilu-i ca racteristic: „Aºa cum spune ºi actualulnostru preºedinte, de la început v-aþi arãtat oprezenþã. Mãrturisesc cã pe unii dintre coleginu-i am în minte. Pe dumneavoastrã v-am avutde la în ceput, pentru cã v-aþi manifestat caatare… Sun teþi un om foarte serios în ceea cerealizaþi în domeniul dumneavoastrã profe sio -nal; þineþi le gãtura cu mulþi colegi din þarã ºi depeste hotare ºi exercitaþi aceasta într-un senspozitiv, din câte ºtim cu toþii; luaþi lucrurile înserios ºi vã im plicaþi. O virtute destul de rarã(trebuie sã mãr turisim) în ultimele vremuri ºipoate cã prea rarã chiar în bãtrâna noastrã insti -tuþie. Mulþi sunt indiferenþi, sunt nepãsãtori;dum neavoastrã sun teþi stãruitor, extrem de stã -ruitor chiar; când aveþi o problemã, perseveraþiºi ne obligaþi ºi pe noi, cei de alãturi, sã neimplicãm. Dacã am avea mai mulþi oameniasemenea dumneavoastrã, ar merge bine în þara

98 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Acad. Ionel Haiduc

Acad. Dan Berindei ºi sãrbãtoritul

Page 101: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

asta. Din acest punct de vedere v-am apreciat dela început ºi vã apreciez ºi acum. Vreau sã vãmulþumesc pentru ata ºamentul dumneavoastrãfaþã de aceastã insti tuþie. Poate pentru mulþi co -legi ai noºtri este un simplu titlu, pe care l-amprimit la alegere ºi atât. Dumneavoastrã nu ve -deþi lucrurile aºa… Mai aveþi o calitate, pentrumine esenþialã, mai ales în timpurile acestea:sunteþi pa triot, vã iu biþi þara… Nu vã este in -diferent ce se întâmplã cu România ºi nu sunteþipreocupaþi în mod exclusiv ca alþii, de persoanaºi de cariera dum neavoastrã. Sunteþi un om decalitate, un om sensibil, un om delicat ºi doriþi sã fiþi aproape de oameni. Lucrul acesta conteazãfoarte mult. Avem, uneori, consãteni – nu pot sãle spun cã nu suntem, totuºi, într-un sat – caretrec pe lângã noi ºi nu-i simþim. Pe dum nea -voastrã vã simþim ca pe un om cu foarte multãsensibilitate. Închei, spunându-vã cã sunt bu -curos cã Ac a de mia Ro mânã vã are în mijloculei, conducerea acestei instituþii vã are ºi trebuiesã vã pãstreze”. Este o apreciere densã, con -sistentã, substanþialã fãcutã de o mare per so -nalitate a ºtiinþei ºi culturii ro mâneºti, o perso -nalitate care, dupã cum se vede, nu se sfieºte sã-l punã pe distinsul sãrbãtorit în antitezã cu uniioameni de valoare – colegi sau nu – care, ev i -dent, mai au ce învãþa în materie de acad e mismde la vicepreºedinþii Domniilor Lor.

Domnul Ac a de mi cian Ion Tighineanu,prim-vicepreºedintele Academiei de ªtiinþe aRepublicii Moldova a þinut sã fie prezent laomagierea distinsului sãu coleg de la Bucureºtiºi a insistat în cuvântul Domniei Sale asuprafaptului cã academicianul Ionel-Valentin Vlad„este un sa vant adevãrat, de incontestabilã va -loare, care ºi-a adus ºi continuã sã-ºi aducãaportul la dezvoltarea ºtiinþelor optoelectroniceºi fotonice în spaþiul românesc” ºi „a reuºit sãapropie Europa de est de Occident, implicând înacest proces ºi Republica Moldova”. În finalulalocuþiunii Domniei Sale, Domnul Ac a de mi cian

Ion Tighineanu a punctat cu re spect ºi admiraþiecolegialã urmãtoarele: „În semn de profundãrecunoºtinþã ºi înaltã preþuire a contribuþiei deo -sebite în stabilirea unei strânse colaborãri cucercetãtorii din Republica Moldova, în orga -nizarea ºi desfãºurarea în comun a unor impor -tante manifestãri ºtiinþifice, precum ºi în acor -darea unei substanþiale susþineri, vizând pre gãtireacadrelor de înaltã calificare din Re publicaMoldova, Domnul Academician Ionel-ValentinVlad, vicepreºedinte al Academiei Române, sedecoreazã cu cea mai înaltã distincþie a Aca -demiei de ªtiinþe a Republicii Moldova – Me -dalia Dimitrie Cantemir”.

Doamna Ecaterina Andronescu, pro fe -sor universitar dr. ing. la Universitatea Politeh -nicã din Bucureºti, sen a tor în ParlamentulRomâniei, preºedintele Senatului UniversitãþiiPolitehnice Bucureºti, preºedintele Secþiei dechimie a Aca demiei Oamenilor de ªtiinþã dinRomânia, îl revendicã pe Domnul Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad pentru instituþia de învã -þãmânt su pe rior pe care o reprezintã, întrucâtDomnia Sa se numãrã printre eminenþii ab sol -venþi ai acesteia, iar ea, universitatea, se mân -dreºte cu realizãrile cu totul remarcabile alefostului ei absolvent, astãzi em i nent om deºtiinþã, cu nos cut în întreaga lume. Apreciind cãDomnul Ac a de mi cian Ionel-ValentinVlad este„un român ex tra ordinar”, un pa triot adevãrat,care ºtie sã-ºi omagieze þara ºi o face cu sen -timente profunde, cã este un model, atât pentrutinerii cercetãtori, cât ºi pentru cei care suntatraºi de cariera uni versitarã, cã a rãspuns cupromptitudine soli citãrilor de a fi alãturi decomunitatea poli teh niºtilor – studenþi ºi cadredidactice – cu ocazia diferitelor evenimente ceau loc la acest nivel: ziua absolventului, înce -putul anului universitar etc., doamna prof. univ.dr. ing. Ecaterina Andronescu se considerãîndrep tãþitã sã pro punã „Senatului Universitãþii

DECEMBRIE 2013 99

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Acad. Ion Tighineanu

Prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu

Page 102: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Politehnice din Bucureºti, în proxima sa ºe din -þã”, sã-i acorde titlul de doc tor honoris causa.În fi nal, Doamna prof. univ. dr. ing. EcaterinaAndronescu a oferit sãrbãtoritului douã diplome de excelenþã: una în numele Senatului Uni -versitãþii Politehnice din Bucureºti, iar alta înnumele Comisiei în vãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºisport din Senatul României, precum ºi„Albumul unei prietenii”, în care autorii „au puspe o paginã fotocopiile manuscrisului luiNichita Stãnescu, iar pe cea laltã paginã, foto -copiile picturilor lui Vladi mir Zamfirescu”.

Domnul Ac a de mi cian Horia ScutaruUngureanu aduce în discuþie contribuþia deci -sivã pe care a avut-o Domnul Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad la redresarea financiarã ºi,în consecinþã, la salvarea cercetãrii ºtiinþifice dela Institutul de Fizicã Atomicã de la Mãgurele,subliniind „mãiestria organizatoricã ºi abilitatea de negociator” prin care Domnia Sa a reuºit sãimplementeze acolo mãsuri eficiente privind

atra gerea ºi distribuirea echitabilã a fondurilordestinate acestei importante activitãþi, fapt ce adus în termen foarte scurt la „creºterea am ploriiºi vizibilitãþii rezultatelor” ºi aceasta încondiþiile în care „diriguitorii de la min is ter nuau înþeles cã la Mãgurele se lucreazã pe con -tracte”, iar metodele noi ale acestora s-au do -vedit de un faliment ridicol, întrucât au ignoratfaptul cã „negocierea presupune strict câºti ga -rea salariului ºi a cheltuielilor pentru re gie”, iar„reducerea acestor fonduri, aºa cum s-a fãcut înacest an, cu 55%, a condus la urmãtoarea între -bare: voi lucraþi anul acesta ºi mâncaþi la anu’?”

Domnul Ac a de mi cian Bogdan C.Simionescu considerã cã de-a lungul timpului aidentificat la Domnul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad numeroase calitãþi, „dificil de în -su mat într-o singurã persoanã”. Dintre acestea,pe primul loc este aºezat patriotismul, sen ti ment

ales, „care se manifestã în modul în care (Dom -nul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad – n.n)gândeºte viitorul ºcolii ºi cercetãrii româneºti,în dorinþa de a se implica în re mo delarea so -cietãþii noastre, în afirmarea ºtiinþei ºi culturiinaþionale. Indiferent de multitudinea sarcinilorpe care ºi le asumã, nu uitã niciodatã sãrbãtorileneamului, pãtruns de importanþa ºi semnificaþialor pentru noi toþi, sãrbãtori pe care le cinsteºtestrãbãtând de multe ori întreaga þarã pentru areprezenta, demn, Ac a de mia Românã. Cunoaºte bine istoria acestei þãri, valorile ei – din pãcate,acoperite de interese mãrunte ºi mes chine,inculturã ºi incompetenþã în aceste tim puri dealienare culturalã a unei societãþi insta bile ºisuperficiale. Este pa triot cu toatã fiinþa sa, cudemnitate, convingere ºi încãpãþânare, atuncicând vorbeºte despre ºcoala româneascã, despre educaþie, despre Transilvania sau Maramureº, ºi atunci când suferã ºi se zbate pentru ideile salele gate de exploatarea de la Roºia Montanã”. Domnul Ac a de mi cian Bogdan C. Simionescudã o înaltã apreciere devotamentului, pasiunii ºiabnegaþiei cu care serveºte Domnul Ac a de mi -cian Ionel-Valentin Vlad cauza AcademieiRomâne, preocupãrii constante a Domniei Sale,atât pentru sporirea patrimoniului cul tural ºi ºti -in þific naþional, cât ºi pentru percepþia pozitivã a acesteia în strãinãtate. În egalã mãsurã este deapreciat stilul de muncã al vicepreºedintelui sãr -bãtorit, deschiderea spre di a log, luarea în con -siderare a pãrerilor altora, chiar dacã uneori nucoincid cu ale Domniei sale. Dând dovadã de otenacitate exemplarã, de verticalitate, integritate ºi dãruire, vicepreºedintele forului suprem alºtiinþei ºi culturii naþionale, AcademicianulIonel-Valentin Vlad nu negociazã – în percepþiaDomnului Ac a de mi cian Bogdan C. Simionescu– ºi nici nu va negocia vreodatã poziþia ºi rolulAcademiei Române, indiferent de contextele ºicircumstanþele în care aceastã entitate este im -plicatã. Iubitor de frumos, de artã, de muzicã ºi

100 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Acad. Horia Scutaru Ungureanu

Acad. Bogdan C. Simionescu

Page 103: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

literaturã, fin cunoscãtor al Bucureºtiului,Domnul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad esteaproape nelipsit vinerea de la concertele ce auloc la Ateneul Român, acestea constituind oparte din hrana spiritualã a Domniei Sale, ali -mentându-l cu energia ºi seninãtatea, pe care lepune, apoi cu generozitate „în slujba instituþieicãreia i se dedicã”.

Domnul Dumitru Mihalache, felow ofthe Op ti cal So ci ety (OSA), scoþând în evidenþãcontribuþiile ºtiinþifice deosebit de valoroase ale Domnului Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad,su bliniazã faptul cã, dincolo de calitãþile re -marcabile de cercetãtor, Domnia Sa este preo -cupat de îndrumarea tinerilor cu aptitudini înacest domeniu de activitate, cã iniþiazã ºi orga -nizeazã conferinþe internaþionale pe teme de op -ticã, fiind „primul cercetãtor român care a ac -tivat în calitate de membru al colectivuluied i to rial al unei reviste editate ºi publicate deSocietatea Americanã de Opticã”. În încheiere,Domnul Dumitru Mihalache a þinut sã adaugeurmãtoarele: „Profesorul Ionel-Valentin Vladare remarcabile calitãþi de comunicare într-o

formã sau alta a rezultatelor cercetãrii de vârfdin domeniile opticii ºi fotonicii, o calitate apre -ciatã de cãtre colegii de breaslã din þarã ºi dinstrãinãtate. În plus este un dip lo mat de marefineþe, un excelent in ter loc u tor ºi un foarte buncunoscãtor al câtorva lim bi de circulaþie in ter -naþionalã. Adãugând la aceste calitãþi umane ºi o remarcabilã erudiþie în domeniile literaturii,isto riei ºi filosofiei, muzicii ºi artelor, avem oîntreagã paletã de minunate însuºiri ale dis tin -sului nostru coleg”.

Domnul Ac a de mi cian Flo rin Filip, pre -ºedintele Secþiei de ªtiinþe ºi Tehnologia Infor -maþiei, încercând sã întregeascã portretul sãrbã -toritului, conturat de antevorbitori, evocã uneleepisoade din activitatea Domniilor Lor în cali -tate de conducãtori ai instituþiei academice, cu

care ocazie Domnul Ac a de mi cian Ionel-ValentinVlad s-a afirmat ca un bun coleg, stãruitor,curajos ºi bine documentat, convingãtor în ceeace spune ºi propune, eficient ºi dip lo mat. Esteun bun familist, ca ºi distinsa soþie a Domnieisale, constituind un cuplu prietenos ºi de ade -vãraþi oameni de culturã.

Domnul Academician Alexandru Surdu, preºedintele Secþiei de Filosofie, Teologie, Psi -hologie ºi Pedagogie, a rostit în cadrul sesiuniiomagiale o cuvântare consistentã, din care rãz -bat sentimentele Domniei Sale de sincerã apre -ciere ºi admiraþie faþã de cel sãrbãtorit, desprecare spune cã „face parte dintr-o categorie depersonalitãþi pe care þi se pare cã le cunoºti decând e lumea”. Este aceasta o zicere minunatã,în care se îngemãneazã, fãrã îndoialã, preþuireaºi admiraþia reciprocã ale celor douã ilustrepersonalitãþi, pe care le uneºte nu doar rãs pun -derea lucrãtoare ºi respectul profund pentru Ac -a de mia Românã, ci ºi numeroase amintiri,puncte de vedere comune asupra celor mai im -portante aspecte din viaþa so cial-economicã,cul turalã ºi ºtiinþificã a þãrii, peste care se aºazã, ca o corolã, un pa tri o tism sincer, de cea maibunã facturã, o grijã demnã de admirat ºi deurmat pentru destinele României ºi, nu în ulti -mul rând, calitatea de creºtini adevãraþi, iubitoriºi profund trãitori întru Hristos. Sunt, de ase -menea, de subliniat ataºamentul comun pentruAsociaþiunea Transilvanã pentru Literatura Ro -mânã ºi Cultura Poporului Român, precum ºidragostea pentru Maramureº, þinut încãrcat deistorie ºi legendã, ai cãrui bãrbaþi au ºtiut din totdeauna sã rãspundã exponenþial la dragostecu dragoste ºi la îmbrãþiºare cu îmbrãþiºare.

Scoþând în evidenþã sensibilitatea aparte aDomnului Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad ºiprestaþia binefãcãtoare a Domniei Sale în oriceîmprejurare, Domnul Academician AlexandruSurdu spune, pe cât de sugestiv, pe atât de con -

DECEMBRIE 2013 101

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Dumitru Mihalache

Acad. Flo rin Filip ºi acad. Ionel-Valentin Vlad

Page 104: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

vingãtor: „Domnia Sa este o personalitate cutotul deosebitã, care, prin simpla prezenþã, ori -unde s-ar gãsi, creeazã un sen ti ment de liniºte,de plãcere ºi eºti nevoit sã pui un bemol lamodul în care te adresezi, colegial sau nu, celor -lalte persoane care sunt de faþã. A reuºit sãaplaneze multe discuþii in utile ºi chiar conflicteºi, mai ales, a reuºit sã stabileascã o legãturã cuceea ce, pentru noi, reprezintã un fel de tãrâm alnebulozitãþii, cum a fost adesea ºi chiar a rãmas,Ministerul Învãþãmântului. Dacã distinsa doam -nã Ecaterina Andronescu, al cãrei nume pentrumine este sinonim cu ministrul Învãþãmântului,ne-ar fi ajutat în continuare, AcademicianulIonel-Valentin Vlad ar fi reuºit sã rezolve ºi maimulte dintre problemele noastre”.

Domnul Academician Alexandru Surducon firmã spusele antevorbitorilor referitoare lapatriotismul sãrbãtoritului, dar trateazã aceastãchestiune cu mai multã profunzime, distingândîn tipologia acestui sen ti ment mai multe direcþii: „poþi sã fii pa triot în vorbe, poþi sã fii pa triot înscrieri, dar Domnia Sa este un pa triot prin par -ticipare”. Întãrind aceastã afirmaþie, DomnulAc a de mi cian Alexandru Surdu evocã o serie demomente, în derularea cãrora au fost implicaþiamândoi ºi în care patriotismul participativ,eficient ºi lucrãtor al Domnului Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad s-a manifestat cu vigoare ºidãruire exemplarã. Printre acestea se numãrãmai multe comemorãri organizate sub egidaASTREI, Simpozionul naþional Lucian Blaga,întâlnirile de la Alba Iulia, Lancrãm sau Sebeº,unde Domnul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad „este cunoscut ºi iubit de majoritatea oamenilorde litere, a intelectualilor ºi chiar a politicienilorde orice orientare, care respectã Ac a de mia Ro -mânã”, Simpozionul Culturã ºi civilizaþie ro -mâneascã în Maramureº, organizat la Sãliºteade Sus, în Maramureº „ºi iatã cã maramureºeniinu l-au uitat, sunt aici, alãturi de noi. Este iubitîn tot Ardealul, dar în mod deosebit în Ardealul

de nord ºi de sud-est, unde au fost ºi sunt cei maide seamã ºi cei mai frumoºi ardeleni”.

Domnul Ac a de mi cian Ionel-ValentinVlad participã cu implicare patrioticã la foartemulte manifestãri ded i cate sãrbãtoririi eroilorneamului ºi evocãrii momentelor înãlþãtoare dinistoria zbuciumatã a þãrii, rostind cuvântãri încare respectul pentru cei care s-au jertfit pecâmpul de onoare se îmbinã cu grija res pon -sabilã, gravã chiar, pentru România de azi ºi,mai ales, pentru cea de mâine. „Din toate cu -vântãrile Domnului Ionel-Valentin Vlad – subli -niazã Academicianul Alexandru Surdu – rãz -bate ºi aceastã idee: sã nu uitãm niciodatã pe ceicare ºi-au dat viaþa pentru pãmântul românesc;fie care palmã din pãmântul acesta a fost stropitãcu sângele ºi sudoarea strãmoºilor noºtri ºi tre -buie sã avem grijã ce facem, trebuie sã privim cu atenþie la vecinii care se uitã ca vulturii ºi corbiila teritoriul þãrii noastre. Printre cele mai fru -moase lucruri pe care le-a spus academicianulpe care-l omagiem a fost acela în legãturã cuunitatea naþionalã a românilor ºi cu grija pe caretrebuie sã o avem pentru România, grija pentrureformele care se fac, pentru tot felul de îm -pãrþiri teritoriale ale acestei þãri, care denotã cãse urmãreºte ceva, ceva care nu prevesteºte ni -mic bun”. Sunt inserate în aceste cuvinte gân -durile a doi mari academicieni, a doi mari pa -trioþi, pentru care interesul naþional nu este osintagmã aruncatã în disperare de voturi, cumprocedeazã marea majoritate a politicienilornoºtri, ci este o alcãtuire plinã de sens, de însuºisensul dãinuirii noastre ca neam ºi ca naþiune cuidentitate de necontestat, cu trecut milenar ºi,mai presus de orice, cu un viitor pe care avem cu toþii obligaþia de a ni-l construi ºi pãstra.

Domnul Ac a de mi cian Alexandru Surduºi-a încheiat cuvântarea transmiþând sãrbã to ri -tului „o caldã îmbrãþiºare din partea ardelenilorºi a Transilvaniei care – subliniazã Domnia Saca o atenþionare care trebuie sã ne dea de gândit,sã ne îngrijoreze ºi sã ne îndemne la vigilenþã –este încã neregionalizatã”.

Domnul prof. univ. dr. ªtefan Antohe, de -canul Facultãþii de Fizicã, UniversitateaBucureºti, aratã cã Domnul Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad este în mod con stant preo -cupat de asigurarea continuitãþii tradiþiei româ -neºti în ce priveºte cercetarea în domeniul fizicii atomice, precum ºi oferirea unor modele de edu -caþie, viaþã ºi deontologie profesionalã tinerilorspecialiºti ºi doctoranzilor. Domnia Sa se im -plicã, atât constituþional, cât ºi per sonal „în totceea ce înseamnã dezvoltarea ºi bunul mers alînvãþãmântului românesc de calitate. Exemplele

102 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Academicianul Alexandru Surdu

Page 105: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

con crete sunt intervenþiile din revista Tri bunaînvãþãmântului, în care Domnul Ac a de mi cian,împreunã cu doamna ministru EcaterinaAndronescu ºi-au exprimat cu demnitate punc -tele de vedere vizavi de toate componentele care presupun existenþa unui învãþãmânt su pe rior ºi a unei cercetãri de calitate în România”.

Profesorul universitar dr. Dumitru Acu,preºedintele Asociaþiunii Transilvane pentru Li -teratura Românã ºi Cultura Poporului Român,aduce înalte aprecieri modului în care DomnulAc a de mi cian Ionel-Valentin Vlad se raporteazãla ASTRA, considerându-l, în acelaºi timp, unmodel de sa vant pa triot, care „în ciuda multi -plelor preocupãri pe care ºi le-a asumat cu multã dãruire ºi dragoste, nu precupeþeºte nici un efortºi, de multe ori, nici sãnãtate, pentru a fi prezentla multiplele acþiuni organizate ºi gãzduite dealte aºezãminte culturale ºi ºtiinþifice din þarã ºidin strãinãtate”.

Domnul prof. dr. Teodor Ardelean, di -rec torul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” dinBaia Mare, di rec tor executiv ºi re dac tor-ºef alrevistei „Fa milia Românã” a avut un discursomagial elevat, din care reproducem câtevafrag mente.

Iubesc aceastã instituþie de vreo 50 de ani. Mi-a fost ºi mai dragã în perioada în care

mi-am dat seama ce mult conteazã ea pentrumersul þãrii ºi am încercat sã fac ºi gesturi careîntr-un fel sau altul încercau puterile mele. Între anii 1992-1996 eram sen a tor ºi am în drãznit sãcer dublarea bugetului Academiei Române. Semai puteau face ºi minuni prin þara asta atunci.Ul te rior teza de doctorat mi-am ales-o de laincidenþa ASTREI ºi a Academiei Române ºiîntâmplarea face, ºi le mulþumesc celor care aºa au gândit, ca teza de doctorat sã fie ºi premiatãîn anul 2011. De ce am început aºa? Pentru cãeste o regulã prin aceste lucruri. Nu poþi onoracu laudatio, admiratio ºi ve ne ratio o persoanã,dacã nu reuºeºti sã te ridici pe o scarã de valorimãcar în apropierea acelei persoane sau sã viidintr-o zonã de rudenie sau de mare prietenie.V-am spus aceste lucruri ca sã mã facîndreptãþit ºi învrednicit sã pot sã-i spun niºtevorbe ºi sã-i fac niºte daruri sãrbã toritului, prin puterea expresivã a acestor ges turi în timp ºiprin puterea pe care mi-au dat-o cei care m-aunumit „ambasador” al Academiei Române înMaramureº ºi invers. Pentru cã ges turile marisunt încã posibile. N-au trecut decât vreo douãluni de când am fãcut cea mai mare achiziþie decarte de la Editura Academiei Ro mâne, pentrucea mai mare bibliotecã depar tamentalã dinRomânia, care spre nefericirea unora ºifericirea noastrã este la Baia Mare. Bibliotecaare un indice de lecturã uriaº pentru România.România este cotatã cu un indice de lecturã de10%, niciun oraº nu depãºeºte 15%, iar noiavem peste 40%. Vã rog sã vã închipuiþi ceînseamnã aceste cifre ºi ce frumos te simþi ºi cereconfortant.

Ziceam de Maramureº pentru cã, trecândzilele acestea prin piaþa unde avem un târg demeºteºuga ri, m-au invitat la un colocviu ºi amspus: Nu pot, mã duc la Academie! Trei crea -toare populare m-au rugat, ºtiindu-l pe domnulac a de mi cian din emisiunile pe care le-am fãcut

DECEMBRIE 2013 103

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Prof. univ. dr. ªtefan Antohe

Prof. univ. dr. Dumitru Acu

Prof. dr. Teodor Ardelean

Page 106: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

împreunã la Centenarul Gheza Vida, pe 28 fe -bruarie, la Baia Mare, continuat ºi la Academie, sã nu uit eu sã-i dau din partea lor aceste sim -boluri tricolore, pentru cã au descoperit îndânsul un mare pa triot. Sunt þãrãnci care vinsã-ºi prezinte creaþiile lor în piaþã, încercândsã-ºi vândã produsele. Desigur, am început cutalpa þãrii, cãci aºa s-a cuvenit, dar am aici ºialte daruri.

Aceastã icoanã are urmãtorul înscris:Dã ruim aceastã sfântã icoanã AcademicianuluiIonel-Valentin Vlad – vicepreºedinte al Aca -demiei Române, cu ocazia sesiunii omagialeorganizate de Ac a de mia Românã la cea de-a70-a aniversare a Excelenþei Sale, cu aleasã cin -stire ºi deosebitã preþuire, pentru dragostea pecare o poartã Maramureºului, unde-ºi are rãdã -cinile strãmoºilor. Din partea unui fiu alMaramureºului care slujeºte cu aceeaºi dragoste

ºi demnitate ca toþi fiii cu rãdãcini în Ma ra -mureº, Iustin Hodea Sigheteanul, episcop-vicaral Maramureºului ºi Sãtmarului.

Tot astãzi se desfãºoarã o conferinþã lanivelul judeþului la care trebuia sã iau cuvântulºi nu mã puteam scuza în faþa preºedinteluiConsiliului Judeþean decât spunându-i undevin, ocazie cu care el, (deºi avocat, este docto -rand în filosofie, aspirând chiar la un premiu alAcademiei) a dorit sã trimitã ilustrului sãrbã -torit o Plachetã omagialã cu textul: Distincþiede excelenþã Domnului Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad în semn de profund re spect ºialeasã preþuire pentru un mare prieten alMaramureºului. Zamfir Ciceu, preºedinte alConsi liului Judeþean Maramureº.

Am privilegiul ºi bucuria sã vin sã-i potînmâna per sonal, fãrã sã am nevoie de apro -bãri, Di ploma de onoare din partea unei revistepe care unii o cunoaºteþi, alþii nu; cei care nu o

cunoaºteþi, nu e problema mea, dar sã ºtiþi cãaceastã revistã este cea mai rãspânditãpublicaþie culturalã româneascã în lume. 2000de exemplare pleacã tri mes trial în toatã lumea,la ambasade, con sul ate, universitãþi, lectorate,mitropolii, episcopii, parohii, oameni de culturã din lume. Este Fa milia Românã, nãscutã dintrunchiul Familiei de la Oradea, acum, însfârºit, patronatã instituþional tot de ConsiliulJudeþean Maramureº, care face fapte mari,inclusiv a fãcut cea mai mare bibliotecã publicãla Baia Mare. Di ploma de onoare: „Cel mai bunpartener”, se conferã Domnului Ac a de mi cianIonel-Valentin Vlad, vicepreºedinte al Aca de -miei Române, pentru contribuþia adusã la pro -movarea revistei Fa milia Românã ºi la conso -lidarea spiritului de solidaritate între românii depretutindeni. Aici este di ploma ºi aici este tro -feul, care, ev i dent, o însoþeºte.

Pe cale de consecinþã, un alt ofi -cial, prefectul Judeþului Maramureº,Excelenþa Sa Anton Rohian, care vãoferã aceastã carte rarã: Maramureºul acvatic, realizatã printr-un proiect eu -ro pean. ªi tot o carte rarã: Maramu -reºul din cuvinte. Tot ce s-a scris vreo -datã ºi s-a gândit mai frumos despreMaramureº, acest þinut, aceastã þarãdespre care nu se spune nimic gratuit,cãci este într-adevãr un þinut pre em i -nent pentru cã practic vorba luiEminescu rãmâne, într-un fel sau altul: cu toþii suntem scoborâtori dinMaramureº. Dacã, descãlecãtorii aufãcut Moldova cea mare, care în vre -murile ei de glorie era mai mare decât

România de astãzi, vã daþi seama cât de impor -tanþi ne simþim noi maramureºenii, cei auten -tici. Într-un fel, prin rãdãcini, Domnul Ac a de -mi cian este de acolo, iar noi ceilalþi întreþinemfibra Maramureºului ac tual ºi de perspectivã,fiindcã sperãm, apropo de regionalizare, sã nune disparã numele din istorie.

Maramureºul a dat celui mai înalt for deºtiinþã ºi culturã, Ac a de mia Românã, nume ilus -tre, începând cu întemeietorii Iosif Hodoºiu ºiAlexandru Ro man, membri fondatori din cadrulprovinciei istorice Maramureº, sigur asociatãatunci ºi cu Bihorul, ºi continuând ºi cu altenume sonore. ªi la ora actualã, în structuramembrilor titulari existã nume ilustre, printrecare nu pot sã nu-i amintesc pe prietenii ºicontemporanii mei pe care-i iubesc foarte mult:pe Nicolae Breban ºi Augustin Buzura. Dintretoþi însã se detaºeazã prin dragostea fãþiºã,dinamicã ºi militantã pentru tot ce înseamnã

104 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 107: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Maramureº, Academicianul Ionel-ValentinVlad. Deºi nãscut la Bucureºti, inginerul ºi fizi -cianul, profesorul universitar ºi apoi acade mi -cianul (din 9 martie 1991) Ionel-Valentin Vladîºi afirmã de câte ori are ocazia „rãdãcinile”sale maramureºene (Borºa ºi Sãliºtea de Sus).Acum, la împlinirea frumoasei vârste de 70 deani, prietenul meu ºi al maramureºenilor, afi -ºeazã o tinereþe debordantã. Având în ultimiiani dese contacte ºi colaborãri cu instituþiaAca demiei Române, lansãri de cãrþi, simpo zioa -ne, sesiuni omagiale, acordãri de premii, l-amîntâlnit tot mai jo vial ºi mai sen ti men tal, tot maideschis ºi mai hotãrât de a servi ºi cauzaMaramureºului în þarã ºi în lume.

Deoarece s-a fãcut din joi, duminicã, adi -cã Domnul Ac a de mi cian Vlad este sãrbãtoritazi, 19 septembrie 2013, printr-o Sesiune Oma -gialã la Ac a de mia Românã, alãturi de toþi co -legii mei de la Biblioteca Judeþeanã „PetreDulfu” Baia Mare, de la revista Fa miliaRomânã a românilor de pretutindeni, de toþiiubitorii Domniei Sale din Maramureº, de ceidin structurile ASTREI, unii prezenþi aici, îispun sincer, simplu, deschis ºi din inimã: Lamulþi ani ºi multe bucurii: duhovniceºti, de cu -noaºtere, de comunicare, de comuniune, deprietenie, de cauzã comunã etc., alãturi de toþicei dragi! Dumnezeu sã re verse pe mai departeasupra Magnificenþei Voastre, Ionel-ValentinVlad, darurile Sale minunate, acribie, hãrnicie,seninãtate, plinãtate a inimii, prietenie, ºi toatecelelalte dintr-o lungã listã!

Vivat, crescat, flo reat!La multi ani!

Domnul Mihai Bãlãnescu, membru deonoare al Academiei Române, unul dintre fon -

datorii Institutului de Fizicã Atomicã de laMã gurele, în anul 1949, este de pãrere cã excep -þionalele calitãþi ºi puterea de muncã de care dãdovadã Domnul Ac a de mi cian Ionel-ValentinVlad, l-au „fãcut sã primeascã recunoaºteri in -ter naþionale, ceea ce îl onoreazã, atât pe Domnia Sa, cât ºi þara în care s-a nãscut”, iar prin funcþia pe care o îndeplineºte la Ac a de mia Românã demonstreazã cã, pe lângã calitãþile remarcabilede sa vant, dispune de încã o abilitate re mar -cabilã, „pe care nu o au toþi cercetãtorii: aceea de man ager al ºtiinþei”.

Sesiunea omagialã s-a încheiat cu cu vân -tul sãrbãtoritului, care, în modestia-i im pre sio -nantã, interpreteazã succesele strãlucite pe carele-a înregistrat de-a lungul prodigioasei cariereºtiinþifice a Domniei Sale într-o cheie la care ceicare nu-l cunosc suficient, poate cã nu s-ar fiaºteptat. Este cheia a ceea ce a primit Domnia Sa de la Dumnezeu, de la societate, de la oameni,pentru care aduce mulþumiri tuturor: familieicreºtine în care s-a nãscut, pãrinþilor „cu rã -dãcini adânci în Transilvania ºi în Maramureº”,

DECEMBRIE 2013 105

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Mihai Bãlãnescu

Page 108: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

mediului în care a crescut ºi s-a for mat ca in -telectual, ca om de ºtiinþã, ºi valoroºilor cola -boratori ºi colegi de la Ac a de mia Românã ºi dela instituþiile de cercetare ºi învãþãmânt su pe riorîn care a lucrat, fiindu-i mereu în minte ºi însuflet inscripþia de pe crucea de la intrarea însatul bunicilor ºi strãbunilor Domniei Sale –Ora et labora (Roagã-te ºi lucreazã). Simþin -du-se marcat de poezia ºi filosofia lui LucianBlaga, Domnul Ac a de mi cian Ionel-ValentinVlad mãrturiseºte cã studiazã de o viaþã lu mina,unicul fenomen care este fizic ºi spir i tual, cugândul Lu mina minþii mele sporeºte taina lumii,nu o dezveleºte. Domnia Sa crede „cã suntemcreaþii ale Luminii, suntem copii ai Luminii, ailui Dumnezeu, dupã porunca Fiat lux, prin ener -gia ei ºi prin informaþia pe care ne-o aduce(ordine din ordine / ordine din dezordine)”.Domnul Ac a de mi cian nu a pãstrat niciodatã fru -museþea luminii doar pentru sine, ci a împãrþit-ocu generozitate cu ceilalþi, aºa precum nu ºi-a

îngropat strãlucitorii talanþi cu care l-a dãruitDumnezeu, ci i-a sporit, punându-i sã lucrezespre binele semenilor. I s-a mai dat ceva extra -ordinar, afirmã Domnia Sa cu inima plinã debucurie: „o familie frumoasã, cu o soþie,Adriana ºi o fiicã, Ana Gabriela, cu idealuriasemãnãtoare, cu dragoste ºi înþelegere pentruceea ce facem, inclusiv pentru orele, zilele ºisãptãmânile pe care nu le putem petrece îm -preunã. Azi suntem împreunã ºi ne bucurãm”.

Preþuind cum se cuvine clipa minunatã aomagierii, cãreia îi spune, asemenea lui Doc torFau stus: Rãmâi cã eºti atât de frumoasã!, Dis -tinsul Ac a de mi cian Ionel-Valentin Vlad va fi,fãrã îndoialã, demn de cuvintele pline de ad -miraþie ce au rãsunat ca o apoteozã binemeritatãîn Aula Academiei Române cu ocazia omagieriiDomniei sala la împlinirea vârstei de ºaptezecide ani.

(Articolul este ilustrat cu fotografii deMaria ªtefãnescu)

Academicianul Ionel Valentin VladDoc tor inginer, cercetãtor ºtiinþific I la Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare

pentru Fizica Laserilor, Plasmei ºi Radiaþiei, profesor asociat la Facultatea de Fizicã a Universitãþii din Bucureºti, Membru tit u lar al Academiei Române din 2009

(membru co re spon dent din 1991), vicepreºedinte al Academiei Române (din 2010)

Academicianul Ionel Valentin Vlad s-a nãscut în 22 sep -tembrie 1943, în Bucureºti.

Studii: Facultatea de Electronicã ºi Telecomunicaþii, laInstitutul Politehnic Bucureºti (1961-1966) ºi cursurile prof. S.Þiþeica ºi prof. M. Gavrilã la Facultatea de Fizicã a Uni versitãþiidin Bucureºti (1967-1968); specializare la Universitatea dinParis VI (Sorbonne) ºi CGE – Lab. Phy sique de Base (1969-70),unde a lucrat cu prof. M. Francon ºi a obþinut unele dintreprimele holograme în timp real, înregistrate în absorbanþi sa -turabili; doc tor inginer cu teza Metode de prelucrare ainformaþiei în holografia convenþionalã ºi în timp real (1972),sub conducerea prof. Gh. Cartianu.

Activitatea profesionalã: Cercetãtor ªtiinþific laInstitutul de Fizicã Atomicã (IFA), laboratorul „Metode optice”, condus de prof. I. Agârbiceanu, unde realizeazã (împreunã cu G. Nemeº) primul la ser cu mediu activ solid din România (1968). Devine cercetãtor ºtiinþific prin -ci pal, înfiinþeazã ºi con duce Laboratorul de Holografie din IFA (1975-1977), realizândprimele holograme profesionale din România ºi elaboreazã primele aparate de holografie ºi deprelucrare a imaginilor cu laseri din þarã; vizitã academicã stipendiatã de DAAD, pentrucercetãri în conjugarea opticã a fazei, la TH-Darmstadt, Institutul de Fizicã Aplicatã (1984);ºef ad junct al Secþiei Laseri, din cadrul Institutului Cen tral de Fizicã (1977-1989); cercetãtorºtiinþific prin ci pal gr. II, apoi gr. I, ºeful Laboratorului Opticã Neliniarã ºi Informaþionalã, laInstitutul de Fizicã Atomicã, Secþia Laseri (din 1990); membru al Colegiului Consultativpentru Cercetare ºi Dezvoltare, preºedintele Comisiei de Fizicã (1991-2003).

Este partener în cercetãrile din cadrul Reþelei de Excelenþã de Nanofotonicã a UE(„PHOREMOST”), alãturi de alþi colegi prestigioºi din: Ecole Normale Superieure Paris, Ox -

106 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 109: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

ford Uni ver sity, Universita „La Sapienza” di Roma, Phys i cal-Tech ni cal In sti tute „A.F. Ioffe”Sankt Pe ters burg º.a. Societatea Inter na þionalã de Opticã (din SUA) îl citeazã cu ocaziaconferirii gradului de Fel low (atribuit la max i mum 5% din membrii ei) ºi afirmã cã „este unuldintre cercetãtorii de vârf ai lumii în dinamica holografiei, cristalelor fotoreactive ºi în opticanonlinearã”. (SPIE News, May 1, 2007); Profesor asociat la Universitatea din Bucureºti,Facultatea de Fizicã (din 1990); Profesor invitat la: Chiba Uni ver sity (Japonia, 1991) ºi laCentro de Investigaciones en Optica (Mexic, 1992). A þinut prelegeri la: Stan ford Uni ver sity(Stan ford, SUA), Im pe rial Col lege (Londra), Uni ver sity of Ox ford, E.T.H. (Zu rich), Phys i -cal-Tech ni cal In sti tute A.F. Ioffe (St. Pe ters burg), Universität Erlangen – Nurnberg, ICTP(Trieste), Universita di Roma La Sapienza, Ecole Normale Superieure (Cachan) etc.

Activitatea ºtiinþificã: Realizarea ºi punerea în funcþiune a primului la ser cu mediuactiv solid în România (colab. cu G. Nemeº), 1968; obþinerea ºi studiul hologramelor în timpreal, înregistrate în absorbanþi saturabili (a doua raportare pe plan mondial, dupã cea din SUA;la CGE-Marcoussis, Franþa, 1969); realizarea primelor holograme în þarã (în colab. cu prof. D.Popa), 1970; elaborarea primelor instalaþii de holografie ºi de prelucrare a imaginilor cu la serîn România (colab. cu D. Popa), 1974; conjugarea opticã a fazei în cristale de LiNbO3, GaP ºiîn a-Si, folosind impulsuri la ser cu duratã foarte scurtã (picosecunde), în colaborare cu echipaprof. Yu. I. Ostrovsky, de la Institutul de Fizicã Tehnicã din Sankt Pe ters burg, 1981; studiul ºirealizarea unor dispozitive optoelectronice bistabile pentru prelucrarea paralelã aimaginilor,1982; realizarea unor sisteme originale de prelucrare hibridã (opticã ºi electronicã)a imaginilor produse cu laseri (colab. cu dr. N. Ionescu-Pallas, dr. V. Capatina, ªt. Sol o mon,dr. Adriana Vlad ºi I. Apostol), 1984; crearea ºi studiul reþelelor dinamice ºi conjugarea opticãa fazei de silleniti, GaAs:Cr ºi alte materiale fotorefractive ºi elaborarea unei metode originalede mãsurare a vibraþiilor cu amplitudini subatomice (de picometri), folosind generarea uneireþele optice neliniare în GaAs ºi un procedeu orig i nal de autocalibrare bazat pe proprietãþilefuncþiilor Bessel (în colaborare cu echipa prof. M.P. Petrov, de la Institutul de Fizicã Tehnicãdin Sankt Pe ters burg), 1990, rezultate citate de peste 60 ori în literatura de specialitateinternaþionalã, în reviste ISI ºi cãrþi; numai în 2008, este citat de 7 ori în reviste ISI;reconstrucþia directã spaþialã a fazei optice din imaginile mod u late în fazã (colab. cu prof. D.Malacara, C.I.O. Mex ico),1992; mixajul de unde la ser în cristale fotorefractive, în par tic u larstudiul structurilor periodice de (1-2) electroni induse cu laserul pe suprafaþa cristalelorfotorefractive cu ajutorul unui microscop cu forþã atomicã, cu per spec tive de utilizare încomutaþia fotonica paralelã, la nivele de un singur elec tron (colab. cu prof. H. Walther,Max-Planck Inst. F. Quantenoptik, Garching, 1994-2000); gãsirea spectrului Planck discret încavitãþi cuantice ºi a spectrelor de fononi dis crete în nanostructuri, care corecteazã legi fizicecunoscute (Planck, Stefan-Boltzmann) ºi constante tabelate (temperaturile Debye aleelementelor, colab. cu prof. N. Ionescu-Pallas), 1995-1998; gãsirea unor soluþii analiticepentru ecuaþiile care descriu difuzia stimulatã Brillouin (SBS), a formulei analitice pentrureflectivitatea conjugatã SBS ºi utilizarea lor în realizarea unor rezonatori la ser monomod, demare putere (colab. cu prof. M. Damzen, Im pe rial Col lege ºi foºtii sãi doctoranzi, V. Babin ºiA. Mocofãnescu), 2000-2003; teoria ºi observarea experimentalã a solitonilor spaþiali (undelor autoghidate) în cristale fotorefractive cu aplicaþii în reþele de ghiduri optice de mare ca pac i tateîn prelucrarea informaþiei (colab. cu prof. M. Bertolotti ºi prof. E. Fazio, Universitatea dinRoma, dr. A. Petris ºi dr. V. Babin); nanofotonicã neliniarã în structuri periodice ºi în punctecuantice semiconductoare (colab. cu prof. Chen – ENS Paris, prof. N. Gaponik – T.U.Dresden, dr. A. Petris ºi drd. I. Dãncuº).

Publicaþii: Autor sau coautor a numeroase cãrþi, capitole în cãrþi, studii ºi articole, dintre care: Introducere în holografie (EA, 1973); Prelucrarea opticã a informaþiei, EA, 1976 (încolab.); Stim u lated Brillouin Scat ter ing. Fun da men tals and Ap pli ca tions, IOP Publ., Lon don& Phil a del phia, 2003 (200 pag., în colaborare cu M. Damzen, V. Babin ºi A. Mocofanescu;referentul IOP remarcã: „…the first book to com pre hen sively de scribe SBS and its ap pli ca -tions…”); ed i tor a 6 Pro ceed ings SPIE „ROMOPTO” (publicate de Societatea Internaþionalãde Opticã, în S.U.A); a elaborat ºi publicat peste 175 lucrãri în domeniile holografiei,prelucrãrii optice a informaþiei, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii, instru men -telor de mãsurare cu laseri; are peste 220 lucrãri comunicate la manifestãri ºtiinþifice.

Invenþii: trei brevete de invenþie, dintre care unul acordat ºi în SUA. Premii ºi distincþii: Distins cu Premiul „T. Vuia" al Academiei Române (1978); ales

Felow of the Op ti cal So ci ety of Amer ica (1978); ales Membru co re spon dent al Academiei

DECEMBRIE 2013 107

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Page 110: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Române (1991); ales Fel low of the In sti tute of Phys ics (FInstP), Lon don (1999); alesMembru Se nior Asociat al CentruluiInternaþional de Fizicã Teoreticã (ICTP),Trieste (2003); ales Membru în Ac a de miaEuropaea, la a 17-a Con ferinþã Anualã (AnulEin stein), de la Berlin-Potsdam (2005);distins cu Premiul „Ga li leo Galilei” deComisia Internaþionalã de Opticã, parte aUniunii Internaþionale de Fi zicã Purã ºiAplicatã (IUPAP), la Congresul al 20-lea(2005); ales Fel low of the In ter na tional So ci -ety for Op ti cal En gi neer ing (S.U.A., 2007);Decorat cu Ordinul Naþional „ServiciulCredincios” în grad de Cavaler (în semn deînaltã apreciere pentru rezultatele de excepþie obþinute în domeniul cercetãrii, pentru creºte rearolului ºi importanþei cer ce tãrii româneºti pe plan internaþional, 2008), iar anul acesta i s-aconferit decoraþia Ordinul Naþional „Steaua României”, în grad de Ca valer, „în semn de înaltãapreciere ºi recunoaºtere deosebitã a valorii profesionale, pentru rezultatele de excepþieobþinute în cercetarea ºtiinþificã”. Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad i-a conferit înaltultitlu de „Doc tor Honoris Causa”, iar în semn de înaltã apreciere faþã de activitatea ºtiinþificãUniversitatea de Vest „Vasile Goldiº” din Arad i-a acordat Globul ºi Placheta Universitãþii(2013).

Afilieri: Membru tit u lar al Academiei Române (2009), membru de onoare al AcademieiOamenilor de ªtiinþã din România; membru al Societãþii Române de Fizicã – PreºedinteleSecþiei de Opticã ºi Electronicã Cuanticã; Felow of the Op ti cal So ci ety of Amer i can In sti tuteof Phys ics; Mem ber of the Eu ro pean Phys i cal So ci ety and Ger man So ci ety of Ap plied Op tics;Fel low of the In ter na tional So ci ety for Op ti cal En gi neer ing (SPIE – SUA) and Vicepresidentof the Ro ma nian Chap ter of SPIE (1991-1993).

Membru al colectivului ed i to rial al revistelor: Op tics Let ters (SUA, 1980-1990);Jour nal of Op tics A: Pure and Ap plied Op tics, I.O.P. Publ. – EOS, Londra (1998-2006); Jour -nal of Eu ro pean Op ti cal So ci ety (Londra, din 2006); Academica (din 2006); J. Optoelectronics and Ad vanced Ma te ri als – RC (din 2006); SPIE Re view (din decembrie 2008); ed i tor-ºef alrevistei Pro ceed ings Ro ma nian Acad emy, Seria A ºi al revistei Rapoartele româneºti în Fizicã, Editura Academiei Române, pe care le-a introdus în evaluarea ISI, din 2007. Ref er ent ºtiinþificpentru numeroase jurnale ºtiinþifice.

Este considerat iniþiatorul unei importante ºcoli de opticã modernã din România. Denumele sãu se leagã punerea bazelor primului laborator de holografie, opticã ºi nanofotonicãneliniarã ultrarapidã din România.

Referinþe: Men of Achieve ment, 6-th Ed., Cam bridge, 1979, 9-th Ed., Cam bridge, 1982;Dic tio nary of In ter na tional Bi og ra phy, Vol. XVII, Cam bridge, 1989; Who’s who of Inte -lectuals, 5-th Ed., Cam bridge, 1982; Who’s who in En gi neer ing, AAES, 5-th Ed., N.Y., 1982and 6-th Ed., N.Y., 1985; Who’s who in the World, Mar quis Publ., 6-th Ed., Chi cago, 1982;The In ter na tional Book of Honor, ABI, Ra leigh, Eds. 1984 and 1989; Dicþionarul spe -cialiºtilor, Vol.1, E. T., Bucureºti, 1996, p. 368; Dorina N. Rusu, Istoria Academiei Române îndate, EAR, Bucureºti,1997; Who’s who in Ro ma nia, Peg a sus Press, Bucureºti, 2002, p. 712;Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române (1866-2003), Editura Enciclo pedicã, EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 2003, p. 390, http://romopto.inflpr.ro/, http://nio.inflpr.ro/.

108 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Academicianul Ionel-Valentin Vlad ºi prof. univ. dr. Lizica Mihuþ

Page 111: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

O rãsplatã binemeritatã pentrudr. Teodor Ardelean

din partea Academiei Române

Dr. ªtefan VIªOVAN

Joi, 19 noiembrie 2013, în AulaAcademiei Române s-au desfãºurat lu -crãrile Adunãrii Gen er ale ale celui mai

înalt for ºtiinþific ºi cul tural al þãrii, simbol alspiritualitãþii noastre perene ºi spaþiu al cer -cetãrii fundamentale. Este vorba despre o adu -nare specialã, cãci este deja deno to rietate faptul cã, la finalul fiecãruian, plenul academicienilor acordã pre -mii pentru opere remarcabile (publi -cate cu doi ani în urmã), precum ºititluri gratulatorii celor care realizeazãlucrãri de suflet puse cu temeinicie înslujba cetãþii ºi a neamului.

Se ºtie cã dr. Teodor Ardelean,directorul Bibliotecii Judeþene „PetreDulfu” Baia Mare, a primit în urmã cudoi ani un premiu al Academiei Române.Este vorba despre premiul „IonPetrovici”, acordat pentru lucrareaLimba românã ºi cultivarea ei în preo -cupãrile ASTREI, apãrutã în anul 2009, la Editura Limes, din Cluj-Napoca. Dedata aceasta Ac a de mia Românã, insti -tuþie de maxim pres tigiu ºi exemplarãautoritate, cu care domnul Teodor Ardelean co -la boreazã eficient ºi asiduu de mai multã vreme,i-a decernat concitadinului nostru DistincþiaCul tu ralã pentru activitatea pe care Domnia Sa o desfãºoarã în arii culturale de performanþã, acti -vitate ce a depãºit de mult nu doar graniþelejudeþului Maramureº, ci ºi pe cele ale þãrii.Aceste elemente sunt de altfel subli niate în modexpres în textul diplomei, care s-a acordat „pentrupromovarea culturii române în lume ºi pentrucolaborarea apropiatã cu Ac a de mia Românã”.

Conferind aceastã înaltã distincþie dom -nului dr. Teodor Ardelean, Ac a de mia Românã,acest fo rum al consacrãrii ºtiinþifice naþionale, aþinut, fãrã îndoialã, cont de erudiþia remarcabilãa Domniei Sale, de viziunea integratoare, derealismul ºi neliniºtea creatoare care îl carac -terizeazã, dar ºi de o seamã de realizãri care îl

plaseazã între cele mai ac tive ºi eficiente perso -nalitãþi ale þãrii.

Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” dinBaia Mare este cea mare, cea mai bine dotatã ºicu cel mai mare indice de lecturã dintre toatebibliotecile departamentale (judeþene) din þarã,

putând concura sub toate aspectele cu orice bi -bli otecã de acelaºi profil din lume. Ea este, încea mai mare parte, atât în ceea ce priveºteedificiul în sine, cât ºi funcþionalitatea pro -priu-zisã, rezultatul unei concepþii proprii adom nului dr. Teodor Ardelean, desãvârºit stra -teg în materie de biblioteconomie, a cãrui vi -ziune despre rolul ºi locul bibliotecii, ca insti -tuþie de culturã în comunitate este modernã,lucrãtoare ºi eficientã. Manageriatul asigurat dedr. Teodor Ardelean conferã bibliotecii distin -cþie, promptitudine în procesul de achiziþie ºideservire, asigurându-i totodatã o dotare denivel eu ro pean.

Preocupat de soarta ºi nevoile spiritualeale românilor din afara graniþelor þãrii, domnuldr. Teodor Ardelean a deschis zece bibliotecipentru românii din strãinãtate, realizare ce

DECEMBRIE 2013 109

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Acad. Ionel Haiduc, preºedintele AcademieiRomâne, înmâneazã Di ploma „Distincþia

culturalã” domnului prof. dr. Teodor Ardelean,di rec tor ºi re dac tor-ºef al revistei Fa milia Românã

Page 112: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

depãºeºte „la pas” tot ce au întreprins, în acestdomeniu, ministerele noastre de externe de dupã decembrie 1989. Domniei Sale, di rect, ºi nuvreunui guvern, min is ter sau departament care-iare, chipurile, în grijã pe românii de pretu -tindeni, sunt adresate sentimentele de mulþu -mire ºi recunoºtinþã ale comunitãþilor româneºtide pe multe meridiane ale globului, care acumpot citi literaturã ºi studii de specialitate în limba maternã. Prin grija ºi eforturile Domniei Sale auluat fiinþã urmãtoarele biblioteci: Biblioteca„Transilvania” ºi Biblioteca „Maramureº” (am -bele la Chiºinãu în Republica Moldova), Biblio -teca „Mihai Eminescu” în cadrul InstitutuluiCul tural Român din Budapesta, Biblioteca„Ioan Alexandru” din Glas gow (Scoþia), cãrorali se adaugã bibliotecile din localitãþile BisericaAlbã (Ucraina), Mon treal (Can ada), cele de pelângã Universitãþile din Salamanca ºi Alicante(Spania), cea din cadrul Institutului Multi cul -tural din Alcala de Henares ºi cea de pe lângãBiblioteca Municipalã din Coslada (Spania).

Domnul dr. Teodor Ardelean este di rec torexecutiv ºi re dac tor-ºef al revistei Fa miliaRomânã, revista românilor de pretutindeni, ceamai cunoscutã ºi rãspânditã publicaþie de cre -dinþã ºi culturã româneascã, vizând solidaritatea românilor de pe întreg globul. Sub conducereaDomniei Sale revista a cunoscut o dezvoltareanverguralã, atât ca diversitate tematicã, cât ºi în ceea ce priveºte distribuþia teritorialã, ea avândcolaboratori din numeroase þãri ºi fiind distri -buitã comunitãþilor de români stabiliþi în diferite state ale lumii, precum ºi tuturor ambasadelor ºiconsulatelor României.

Conferirea distincþiei de faþã domnului dr.Teodor Ardelean reprezintã o recunoaºtere ºi orecompensã moralã cu totul deosebite, având învedere faptul cã puþini oamenii de ºtiinþã ºiculturã au primit, într-un in ter val atât de scurt,douã importante premii din partea Academiei

Române. Gestul acesta are nu doar valenþe deordin per sonal, pentru cel premiat, al cãrui ma -na geriat, atât la Biblioteca Judeþeanã „PetreDulfu”, în calitate de di rec tor, cât ºi la revistaFa milia Românã, ca re dac tor-ºef, au întrunit din totdeauna cele mai elogioase aprecieri, ci maiales deþine valenþe instituþionale care converglaudativ cãtre cele douã entitãþi de mare forþãculturalã amintite aici ºi patronate ex em plar deConsiliul Judeþean Maramureº, care a înþeles, îndecursul timpului, cã Maramureºul are nevoiede o astfel de bibliotecã ºi cã revista „Fa miliaRomânã” presteazã cele mai grãitoare serviciide reprezentativitate cognosciv-imagisticã în ochiituturor românilor peregrinaþi pe meridianele lumii.

Este frumos cã în societatea româneascãexistã, la diferite paliere (administrativ, cul tu -ral-ºtiinþific, ac a demic etc.) practica omagieriivalorilor, a preþuirii ºi recompensãrii acestora.Sã nu uitãm însã cã adevãratele valori nu pri -mesc nimic de la societate pe gra tis, ci, dimpo -trivã, ele oferã mult mai mult decât primesc. IarTeodor Ardelean face parte, fãrã îndoialã, dinaceastã categorie de personalitãþi. Domnia Sa nu ºi-a „ex tras” autoritatea din funcþiile deþinute(unele dintre acestea fiind chiar la cel mai înaltnivel în stat), ci, dimpotrivã, a conferit demni -tãþilor exercitate credibilitate, forþã, re al ism,dis cernãmânt ºi clarviziune, iar pentru judeþulMaramureº a fãcut în planul imaginii pozitivemai mult decât toþi foºtii ºi actualii parlamentarila un loc. Tot ceea ce a întreprins, TeodorArdelean a dus de fiecare datã la bun sfârºit, cãci este adeptul lucrurilor bine fãcute ºi bine gân -dite. Domnia Sa nu a dat judeþului nici drumurineterminate, nici investiþii nefinalizate, nici fon -duri nevalorificate, nici promisiuni fãrã aco pe -rire... A dat în schimb o instituþie etalon –Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare,pe care a ridicat-o pe un piedestal de pe carepoate concura, fãrã nici un fel de inhibiþii, cuorice bibliotecã departamentalã din lume, iarprin revista Fa milia Românã, în care investeºtepasiune, inteligenþã ºi spirit man a ge rial mod ern, coaguleazã comunitãþile româneºti de pretu tin -deni, dovedindu-le cã în þara mamã mai existãoameni ce se preocupã de soarta lor, le înþelegaºteptãrile de ordin spir i tual ºi fac eforturi sãvinã în întâmpinarea acestora.

Prin toate acestea, domnul TeodorArdelean ridicã prestigiul Bãii Mari, al Mara -mureºului ºi al þãrii întregi, iar recu noaºtereameritelor Domniei Sale ºi distincþiile ce i seoferã, de la orice nivel, ni se par fireºti, îndrep -tãþite ºi, uneori, insuficient de aco peritoare.

110 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 113: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Nãsãudul (re)vãzut prin lentilã din Baia Mare1

– CU PRILEJUL UNUI MARE EVENIMENT –

Ioan NEAMÞIU

1. Nãsãudul – un oraº spe cial

Nãsãudul este un oraº spe cial. Nu nereferim, aici, la întinderea sau populaþia sa, ºinici la unele aspecte ºi neajunsuri ale vieþiicotidiene, spe ci fice oraºelor mici, aici discutãmdespre un Nãsãud „cuib de idealuri ro mâ neºti”2,despre o cetate culturalã, despre un focar pãs -trãtor al flãcãrii latine a spiritului românesc.

„Nãsãudul a scris cele mai miº cã toare, dar ºi cele mai înãlþãtoare pagini de eroism ro mâ -nesc, punând în re spect pe cei mai geniali ge -nerali ai lumii, atunci când numele de român,încã nu trecuse hotarele pãmântului românesc.Veacuri de-a rândul a stat strajã neadormitã ºineînfricatã pãzind tezaurul limbii strãmoºeºti ºipãstrând cu sfinþenie: legea, credinþele, obi ce -iurile, datinile ºi întreg patrimoniul virtuþilorromâneºti”3.

Oraºul Nãsãud este un centru de spiri -tualitate naþionalã încãrcat de istorie ºi tradiþii.Spiritualitatea nãsãudeanã a dat reprezentanþi de seamã pentru literatura ºi ºtiinþa româneascã,prin faptul cã oraºul a fost întotdeauna un im -por tant centru de culturã, care a inclus ºcoli ºiprofesori renumiþi, scriitori ºi poeþi, precum ºiun numãr de academicieni, aºa cum vom vedeaîn capitolul consacrat acestora, care au trecut pedrumul consacrãrii prin ºcolile din aceastã urbe.Toate acestea au fost posibile datoritã calitãþiispeciale a oamenilor, constituind chiar unuldintre punctele forte din strategia de dezvoltare

a oraºului, în prezent ºi în viitor, fiind vorba de o populaþie cu un grad mare de toleranþã ºi, im -plicit, un nivel redus de conflicte sociale4.

2. VIRTUS ROMANA REDIVIVA (VRR) – devizã, stare de spirit ºi spadã deluptã a nãsãudenilor pe fronturilepurtate

În contextul revoluþionar al anului 1848,cu arborarea noilor drapele ca simboluri aleunor state naþionale, pe cel al românilor ardelenia fost scris cu auriu: VIRTUS ROMANAREDIVIVA5. Aceasta, deoarece spiritul VRRs-a înscris ca devizã sfântã, încã din anul 1773,pe drapelul de luptã al Regimentului 2 Grãniceri din Nãsãud. Deviza a fost þesutã cu fir de aur pedrapel, la cererea expresã a grãnicerilor nã sãu -deni, ca un act de dorinþã ºi de voinþã pentruapãrarea demnitãþii ºi onoarei de români, deurmaºi ai geto-dacilor ºi romanilor, de recu -noaºtere a originii latine, de legãturã perpetuã cu ginta latinã, cu Roma6.

Deviza VRR a fost purtatã cu vitejie ºieroism de cãtre militarii grãniceri nãsãudeni,astfel cã aceasta a fost preluatã ºi în actul deculturã, devenind, pe rând sau concomitent, spi -rit în educaþie, ºtiinþã, culturã ºi artã. Aºa se facecã multe dintre acþiunile ºi faptele de culturã sedesfãºoarã sub aceastã devizã, care devine unspirit de luptã pe tãrâmul cunoaºterii, întâlnind,intitulate sau an i mate cu aceastã sintagmã, aso -ciaþii, societãþi (de lecturã), reviste, cãrþi etc.

DECEMBRIE 2013 111

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Observaþie: Deºi am folosit sintagma lui Horia Ro man Patapievici – din titlul cãrþii Cerul vãzut prin lentilã –semnificaþia acesteia, în ceea ce priveºte acest ma te rial, este aceea de a fi cronicarul in di rect al celor consemnate, cuexcepþia amintirilor personale le gate de perioada când am fost elev al Colegiului Naþional „George Coºbuc” dinNãsãud. Prin urmare îmi asum unele neconsemnãri ale lucrurilor foarte importante, neprecizate de mine.

2 Expresia aparþine poetului mãierean Iustin Ilieºiu (1900-1976), în poemul dedicat oraºului. Sursa:http://www.mesagerul.ro/2005/04/15/nasaudenii-aproape-de-modelele-de-odinioara.

3 Dumitru Nacu, Plaiuri nãsãudene, 1 au gust 1943, în Poruncile Primãriei Nãsãud, Editura Fundaþiei GEORGECOªBUC, Nãsãud, 2000, p. 5.

4 Sursa: http://www.primarianasaud.ro/Strategie_Nasaud.pdf.5 Sursa: http://www.pres i dency.ro/?_RID=htm&id=11.6 Vasile Tutula, în Monografia Colegiului Naþional „George Coºbuc” din Nãsãud la 150 de ani de istorie

(1863-2013), Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2013, p. 391.

Page 114: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Chiar ºi intrarea principalã în incinta ColegiuluiNaþional „George Coºbuc” este strãjuitã, alãturide bustul patronului spir i tual, de un frumos or -na ment per ma nent verde, nat u ral, cu litereleVRR. Acesta este spiritul care dominã ºi animãactivitatea la aceastã prestigioasã ºcoalã, desprecare vom face vorbire.

3. ªcolile Nãsãudului. Rolulgrãnicerismului în edificarea acestora

Mândria ºi faima Nãsãudului au re pre -zentat-o ºcolile. ªcolile deschise în decursultim purilor în Nãsãud, rolul jucat de acestea înviaþa culturalã ºi spiritualã a foºtilor grãniceri, apopulaþiei româneºti din regiunile învecinatesau mai îndepãrtate au fãcut ca Nãsãudul sã sebucure de mare faimã. Pãstrând proporþiile,Nãsãudul a însemnat pentru românii din aceastãparte de þarã – ºi nu numai – ceea ce a fost pentru poporul ger man Heidelbergul, o cetate a învã -þãturii, un oraº al ºtiinþei, culturii ºi spiri tua -litãþii, o mândrie a acestei þãri1.

La debutul veacului al XIX-lea, ºcolileNãsãudului se aflau în plinã evoluþie2, iar un roldeosebit în edificarea acestora l-a avut grã -nicerismul. A fost un fenomen unic în peisajulardelenesc, care a fãcut din þinutul Nãsãudului,un vârf de lance în apãrarea intereselor po pu -laþiei româneºti3. Astfel, ºi dupã desfiinþarearegimentului de graniþã, în anul 1851, spiritulriguros impus de Comandamentul regimentuluide graniþã, a fost continuat de Asociaþia grã -

nicerilor nãsãudeni, care s-a întins pe durata a107 ani (1851-1958), unind locuitorii celor 44de comune grãnicereºti, sub sceptrul multor ge -neraþii de intelectuali erudiþi, în lupta pentrupromovarea interesului naþional, românesc.Reu ºita lor în timp a fost deplinã, fiind ma -terializatã prin construirea ºi susþinerea ºcolilorromâneºti, prin acordarea de mii de burse pentru elevii ºi studenþii merituoºi. Asociaþia grãni -cereascã a fãcut sã se vorbeascã cu re spect,despre calitatea ºcolilor din Nãsãud, puse peacelaºi plan cu cele ale Blajului sau Braºovului4.

Aºadar, cea mai mare izbândã a grã ni -cerilor nãsãudeni s-a concretizat în ºcolile lor.Aspiraþia spre învãþãmânt ºi culturã a acestora adus la înfiinþarea a numeroase ºcoli – practic înfiecare sat. În anul 1766 au apãrut ºcolile po -pulare de la Nãsãud, Maieru ºi Monor, iar întreanii 1770 ºi 1777 s-a înfiinþat ªcoala latinã-germanã sub numele de ªcoala Normalã. În anul 1784 s-au deschis cursurile Institutului Militar – unde învãþau, de la vârsta de 10 ani, copiii degrãniceri, care, la 18 ani, erau numiþi subofiþerisau funcþionari în reg i ment – iar în 1826 s-audeschis cursurile ªcolii de Fete – al cãrei scop afost instruirea ºi educarea fetelor de ofiþeri ºifuncþionari ai regimentului grãniceresc5. A ceas -ta ar fi o exemplificare sumarã a ceea ce estecunoscut prin sintagma ºcolile nãsãudene, carecunosc un numãr ºi pro file variate, iar evo luþiaacestora are loc în spiritul exigenþelor mari, im -puse de grãnicerism6.

Emblema ºcolilor nãsãudene ºi a Nãsãuduluieste, fãrã putinþã de tãgadã: Colegiul Naþional„George Coºbuc”7.

4. 150 ani de existenþã, de mãreþerealizãri – bãtrânul ºi, totuºi tânãrul,Colegiu Naþional „George Coºbuc”

Istoria acestui liceu este, ºi ea, fascinantã.În contextul, ºi pentru economia, acestui ma te -rial nu voi reþine nimic din cele, multe paginiscrise – cine le ºtie, oare, numãrul? – despreaceastã prestigioasã ªcoalã. Pentru cei care autimp de zãbavã, asupra acestei istorii, recomandmonografia, citatã de mai multe ori, în prezentul

112 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Simion Lupºan, în Poruncile ..., p. 39.2 Sursa: http://www.his tory-cluj.ro/Istorie/cercet/CampianRemus/intelectualitatea.pdf.3 Pompei Raus, în Monografia Colegiului ..., p. 337.4 Ibi dem.5 Sursa: http://www.travelworld.ro/orase/ro ma nia/nasaud.html.6 Despre rolul Asociaþiei de grãniceri în susþinerea ºcolilor româneºti ºi mecanismele de finanþare a acestora, a se

vedea: Monografia Colegiului ..., p. 342-352.7 Aceasta este denumirea actualã a liceului. În timp a avut mai multe denumiri, care se pot gãsi în di verse surse, dar

cea mai autorizatã se aflã în tabelul de la paginile 547-548 ale monografiei liceului, citatã, de mai multe ori, înprezentul ma te rial.

Page 115: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

ma te rial, iar pentru cei care sunt mai grãbiþirecomand site-ul liceului1, pentru a vedea par -cursul respectiv.

Însã, istoria, ca dulce povarã a acestuiliceu, are un rol covârºitor pentru atmosfera încare se desfãºoarã activitatea aici. Ei bine, aicipot avea ºi eu niºte modeste consideraþii.Aceasta, deoarece am a fost, elev al acestui liceu ºi am avut norocul sã fiu, elev, în perioada cânda aniversat 125 de ani de existenþã, perioadãcând istoria lui a fost (re)pusã în scenã, avândloc am ple manifestãri2. Cu aceastã ocazie, noielevii, am fost cei mai emoþionaþi, dar ºi cei maiprivilegiaþi de destin sã avem parte de o strã -lucitã sãrbãtoare: a ºcolii ºi a noastrã. A fost oocazie sã fim mai ataºaþi de acest liceu ºi sãrãmânem aºa pe vecie. Pe vremea aceea apar -tenenþa la aceastã ºcoalã se vedea în ex te riorprin purtarea, cu mândrie, a uniformei la carenumãrul matricol te distingea din mulþimea ele -vilor nãsãudeni. Iar în interiorul nostru, în forulnostru lãuntric, aceastã apartenenþã ºi, totodatã,distinctibilitate, era datã de ecoul primelor cu -vinte cu care am fost întâmpinaþi, încã de laintrarea în liceu: „aþi venit într-un liceu încãrcatde istorie, cu un trecut glorios, cu un prezentaureolat ºi cu un viitor care depinde ºi de voi”.La aceste cuvinte, s-au adãugat galeria iluºtrilorînaintaºi, care s-au perindat pe aici, rezultatelela olimpiadele ºi concursurile ºcolare, cu caream fost ºi noi contemporani ºi care dãinuie pânãazi, ºi la fel va fi ºi în viitor, deoarece la devizaVRR se adaugã ºi aceea a PERFORMANÞEIºcolare. Aceste cuvinte, de la întâmpinare, aufost re it er ate, sub o sinonimie sau alta ºi vreau,doar sã mai redau câteva, care mi-au rãmas,pânã azi, în minte, ale doamnei profesoare debiologie3, care la un mo ment dat ne-a spus:„învãþaþi ca sã reuºiþi, toþi, la facultate4. Am avut întâlnirea de 10 ani cu o promoþie ºi au venitaproape toþi; sã vezi ºfar-linie: doctori, pro fe -sori, ingineri, judecãtori, economiºti etc.; e omândrie ºi un exemplu. Vã mãnânc dacã nureuºiþi ºi voi, cã sunteþi la fel de buni”. Pe -dagogia actului educaþional era tuºatã de încu -rajarea spre reuºitã ºi încadratã prin putereaexemplului.

Fireºte, anii au trecut, iar liceul întinereºte pe mãsurã ce trece timpul. Nu este un par a dox,deoarece activitatea se desfãºoarã sub aceleaºiauspicii, iar generaþiile de profesori (cei maimulþi provenind din rândul elevilor de ieri) ºi deelevi simt aceeaºi, mândrie ºi onoare cã aparþinunei instituþii atât de prestigioase, revigorândsuflul ac a demic al ºcolii.

Anul acesta Colegiul Naþional „GeorgeCoºbuc” a aniversat 150 de ani de existenþã. Înperioada 3-5 octombrie a. c., Nãsãudul întreg s-a înveºmântat în hainã de sãrbãtoare. La ceasaniversar, absolvenþii, mai tineri sau mai vârst -nici, s-au adunat sã cinsteascã memoria înain -taºilor ºi sã depene amintiri cu privire la zilelecele mai frumoase din viaþa lor, cele ale liceului. Alãturi de ei au fost oaspeþi de pe întreg cu -prinsul þãrii, care au luat parte la bucuria lor. Osintezã a programului sãrbãtorii ºi a ma ni fes -tãrilor ce au avut loc gãsim (ºi) în materialulAniversarea Colegiului Naþional „GeorgeCoºbuc” din Nãsãud la un veac ºi jumãtate deexistenþã (autor: Iuliu-Marius Moraru)5, undeeste datã ºi lista cu numele mari ale zonei, dar ºiale culturii naþionale, care au participat ºi ºi-auexprimat sentimentele faþã de marele mo ment ºieveniment. Cum era ºi firesc, s-au rostit cuvintealese, cuvinte elogioase, cuvinte care vorrãmâne în cartea de onoare a liceului. Toate auacoperire, toate exprimã un sen ti ment de emoþiedin partea vorbitorilor, atât pentru cei care aufost elevi ai liceului, cât ºi pentru cei care nu aufost, dar care, iatã, acum la mo ment aniversarºi-au adus prinosul lor de admiraþie.

Colegiul Naþional „George Coºbuc” stâr -neºte, însã, ºi altfel de amintiri plãcute. OlgaLucuþa scrie cã „bãimãreanul dr. TeodorArdelean care, în anul 1967, participa la faza na -þionalã a Olimpiadei de limba ºi literatura ro -mânã, susþinutã la liceul nãsãudean, fiind unuldintre ocupanþii podiumului”6, s-a alãturat, înaplauzele asistenþei, prezidiului care a condusmanifestãrile, din prima zi, for mat din scriitorulTeodor Tanco, profesorul universitar DumitruAcu – preºedintele ASTRA ºi profesorul IoanSeni – preºedintele Despãrþãmântului Nãsãu -dean al ASTREI. Domnul Teodor Ardelean, di -

DECEMBRIE 2013 113

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 http://www.gcosbucnasaud.ro/istoric.php.2 A se vedea Aniversarea de 125 de ani 8 – 9 octombrie 1988, în Monografia Colegiului..., p. 279-283.3 Steluþa Someºan.4 Vorbim de o perioadã în care se susþineau examen la toate facultãþile, cu o concurenþã acerbã, iar reuºita era unul din

etaloanele performanþei, atât la nivelul liceului, cât ºi la nivelul claselor de la care se aºtepta acest lucru, respectiv de la cele de matematicã-fizicã.

5 Sursa: http://samanatorul.blogspot.ro/2013/10/aniversarea-colegiului-na tional-george.html.6 Sursa: http://www.rasunetul.ro/invatamantul-nasaudean-imbracat-straie-de-sarbatoare.

Page 116: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

rectorul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” dinBaia Mare, ºi-a început discursul – cu verbu-irecunoscut – tocmai cu rememorarea acelor vre -mi ºi fapte, justificând prezenþa Domniei Sale laacest eveniment: „Vã mulþumesc pentru in -vitaþie ºi pentru onoarea ce mi le faceþi, per sonal ºi instituþiilor pe care le slujesc, de a fi astãziîntr-un mo ment atât de frumos, festiv, sãr bã -toresc la dumneavoastrã ºi aici în aceastã salãcare îmi trezeºte ºi mie uºoare emoþii – cã de la o vreme nu mai poþi sã ai nici mãcar emoþii... Dece vin aici? Sunt foarte multe mo tive; probabilcã primul motiv ar fi cel legat de frumoasa spusã din antichitate ET IN ARCADIA EGO – ºi euam fost în Ar ca dia, þinutul acela mirific. Dum -neavoastrã aþi trãit în aceastã Arcadie. Eu am

avut o singurã ocazie, în anul 1967 sã fiu fi nal ist– eram elev în clasa a IX-a – al Olimpiadei delimba ºi literatura românã ºi sã pot câºtiga olim -piada aici, unde a fost finala, ºi sã mã bucur cãmi s-a întâmplat aºa, pentru cã formarea meaîntru literaturã s-a datorat unui dascãl din satulmeu, dascãl care a venit de la Nãsãud. În trerupt, de mai multe ori, de aplauze, domnul di rec tor aarãtat (ºi) importanþa câºtigãrii acelei olim -piade: „Am câºtigat ceva la dumnea voas trã, darnu premiul acela este im por tant, aici pe scenãdat, ci importante erau avântul, curajul, emulaþia interioarã pe care þi le creeazã. Din momentulacela am ºtiut cã pot sã fiu oricând ºi în orice

mo ment, cel mai bun dintre cei cu care mãîntâlnesc”. Fãrã a dori sã fiu elogios, cred cãacesta este un citat de memorat pentru toþi elevii, mai ales pentru cei cu veleitãþi de participanþi laolimpiade ºi concursuri ºcolare. Apoi domnulArdelean a þinut o adevãratã lecþie de pa tri o tism, de dragoste de neam ºi þarã, cu atât mai mult, cucât locul unde s-a întâmplat acest lucru, estepropice pentru asemenea ple doarii. Cei care-lcunoaºtem mai îndeaproape ºtim cã acestea nu-s vorbe fãrã acoperire; sunt spuse din suflet ºi sunt transpuse în fapte, iar o micã parte dintre ele aufost prezentate ºi cu acea ocazie, motiv pentrucare discursul Domniei Sale a fost foarte apre -ciat de cei prezenþi, iar la fi nal a primit „unpremiu surprizã” (dupã cum s-a exprimat

domnul Teodor Tanco), constândîn douã cãrþi: Basarabie, numeletãu e Maria – ediþia a patra (autorTeodor Tanco) ºi Mono grafiaCole giului „George Coºbuc”.

Miile de profesori ºi de eleviai acestui prestigios liceu rãmâncon sem nate în arhive, fireºte. Dinfiecare pro moþie au strãlucit ºi s-auafirmat oameni de seamã, care s-aurãspândit în întreaga lume. Numeilustre au fost cândva elevi aiacestui liceu, iar unul dintre ei aspus, printre altele: „aproape toþibãrbaþii de seamã ai Tran silvanieis-au mândrit a fi mãcar vremelnicele vii liceului nã sãu dean”1. FaimaNãsãudului este subli niatã ºi deaca demicienii originari de aici saucare au studiat la „fabrica de aca -demicieni”2 din oraºul nostru.

5. Academicienii nãsãudeni ºi spiritul cãrturãresc nãsãudean3

Nu vor trece prea mulþi ani, de la în fiin -þarea Academiei Române – la 1 aprilie 1866 – ºi, din þinutul nãsãudului, vor coborî spre Bu cu -reºti, decenii de-a rândul, bãrbaþi luminaþi, cãr -turari de tradiþie, foºti eminenþi elevi ai ºcolilornãsãudene. Înainte de a fi primiþi în Ac a de miaRomânã, marii intelectuali ai Þãrii Nãsãuduluiau activat, cu remarcabile rezultate în cadrulASTREI, creatã în anul 1861, cu cinci ani maidevreme decât Ac a de mia Românã (la 1 aprilie1866). La nivelul ASTREI ºi-au probat marii

114 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Dr. Teodor Ardelean ºi scriitorul Teodor Tancola aniversarea a 150 de ani de existenþã

a Colegiului Naþional „George Coºbuc”. Nãsãud, octombrie 2013

1 Ibidem.2 http://transilvaniareporter.ro/esential/liceul-academicienilor-implineste-150-de-ani/.3 Ioanela Alis Seni; Ioan Seni: 140 de ani de la înfiinþarea Academiei Române. Academicienii nãsãudeni ºi spiritul

cãrturãresc nãsãudean, sursa: http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2006/pdf/numarul3/p43-53.pdf.

Page 117: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

intelectuali nãsãudeni virtuþile privind cul ti va -rea ºi promovarea limbii ºi a literaturii române,cercetarea istoricã, pãstrarea ºi valorificarea do -cumentelor, progresul eco nomic ºi so cial al nea -mului românesc1.

Un studiu din care sã rezulte informaþiidespre prezenþa, meritele ºi aprecierile cul tu -ral-ºtiinþifice la intrarea nãsãudenilor ºi bistri -þenilor în Ac a de mia Românã nu s-a publicat2.S-au întreprins investigaþii din partea unor cer -cetãtori, dovadã e schiþarea temei într-un ma -nuscris, dar constatãrile ºi concluziile au fostîmpãrtãºite în cercuri restrânse. De aceea, ecoulîn rândurile pãturilor mai largi au suferit adãu -giri (sau scãderi) de nume, cu timpul aceastãfabulaþie a fost comunicatã ºi aproape ofi cia -lizatã prin mass-me dia. Aºa s-a fãcut cã de la 23de academicieni din prezenta lucrare – este vorbade lucrarea citatã aici – s-a ajuns sã se vorbeascãde 25 sau de mai mulþi într-o emi siune TVR dinanul 1981. Luându-se în consi derare largicircumstanþe, totuºi la aºa cifrã e imposibil deurcat, necesarã fiind acum coborârea din mit laadevãr. Alþii, în schimb, vorbesc (sau scriu) cupesimism ºi motivaþii confesionale (în cazulHossu) cã numãrul acestor învãþaþi s-ar fi ridicatdoar la vreo 12 sau cel mult 173.

În monografia liceului sunt prezentaþi 17membri ai Academiei Române care au parcurscel puþin un an de studiu la Gimnaziul/ Liceul/Colegiul „George Coºbuc” din Nãsãud. Aceºtiaau fost, dupã criteriul categoriei academice ºi înordinea primirii în Ac a de mia Românã, ur mã -

torii: Simion Florea Mar ian, George Coºbuc,Liviu Rebreanu, Constantin C. Moisil, NicolaeDrãganu (membri titulari); Emil Isac, TiberiuMorariu, Iuliu Prodan, Augustin Vancea, LeonDanielo (membri corespondenþi); Miron Cristea,Nicolae Bãlan, Iulian Marþian, Vir gilªotropa, Iuliu Moisil, Dumitru Protase(mem bri de onoare) ºi Sever Pop (membrupost-mor tem)4.

La tradiþiile minunate de istorie ºi culturãmoºtenite în decursul timpului, Nãsãudul ºi nã -sãudenii au mai adãugat un fapt de excepþie:acela de a fi, începând din anul 1957, primul ºisingurul oraº din România de aceastã mãrimecare dispune de o Bibliotecã Documentarã aAcademiei Române, cu un fond de carte ex -cepþional, donat de mari intelectuali ai þinutuluinãsãudean sau de urmaºii lor: Liviu Rebreanu,Iulian Marþian, Iuliu Moisil, Vir gil ªotropa,Alexa Da vid ºi alþii5. Sediul acesteia se gãseºteîn cocheta vilã Tiºca6.

6. Fi nis – multum in parvo*7

Spiritul cãrturãresc nãsãudean este viu ºiastãzi. El este ipostaziat de manifestãrile cul -tural-ºtiinþifice care se desfãºoarã sub umbrelaASTREI Nãsãud, a societãþii VIRTUS ROMANA REDIVIVA, a altor foruri ºi, bineînþeles, de cãtre Colegiul „George Coºbuc”.

Aºadar, la Nãsãud VIRTUS ROMANAeste per ma nent REDIVIVA, adicã treazã, deveghe ºi activã la hotarele limbii române ºi aleneamului românesc.

DECEMBRIE 2013 115

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Ibi dem.2 La nivelul anului 1996.3 Teodor Tanco, Academia Românã 1866-1996. Academicienii nãsãudeni ºi bistriþeni, Editura Virtus Romana

Rediviva, Cluj-Napoca, 1996, p. 28-29.4 Monografia Colegiului ..., p. 462-506.5 Simion Lupºan, în Poruncile..., p. 54. O listã mai cuprinzãtoare a donatorilor, precum ºi douã capitole ded i cate

Bibliotecii Documentare din Nãsãud, se gãsesc în lucrarea lui Teodor Tanco, Academia Românã 1866-1996.Academicienii nãsãudeni ºi bistriþeni, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1996, p. 85 º.u.

6 Sursa: http://www.nasaud.ro.7 Aceasta, nu pentru cã eu sunt originar din Parva, ci pentru cã e bine ca sã tragem concluzii scurte, rezultate, din fapte

mãreþe.

Page 118: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„Aici sunt sate în care locuiesc români carevorbesc limba românã numai cu Dumnezeu”

Interviu cu Î.P.S. IOAN SELEJAN,Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei ºi Harghitei

realizat de Vir gil RAÞIU ºi Corneliu FLOREA

Împreunã cu scriitorul Vir gil Raþiu am hotãrât sã facem o vizitã la Episcopia Covasnei ºi Harghitei, sã-i luãm un interviu Î.P. Sale Ioan Selejan, pentru acunoaºte realitatea socialã ºi religioasã româneascã din aceste judeþe în care, în

timpul ocupaþiei horthyste, armata ungarã a profanat, distrus sau dãrâmat bisericile ortodoxeromâne, iar preoþii ºi obºtile cãlugãreºti au fost alungate. La recucerirea Ardealului denord-vest de cãtre armata românã, nicio bisericã dinSecuime nu a fost profanatã sau distrusã – adevãristoric pe care mulþi români nu îl cunosc, iar de mocraþii maghiari de dupã 1990 îl nesocotesc ºi îl ascund în spatele þipetelor lor iredentiste.

Vir gil Raþiu a fãcut toate aranjamenteletelefonice ca sâmbãtã, 15 iunie 2013, sã ne întâlnim cuI.P.S. Ioan Selejan pentru a ne acorda interviul. Amajuns ºi am aflat, în spatele unui gard înalt, clãdireaEpiscopiei. Ne-am anunþat sosirea unei mãicuþe. Eramultã lume, dar ziua era foarte frumoasã, iar curtea cuflori ºi arbuºti, o adevãratã plãcere. Dupã un timp l-amvãzut pe I.P.S, împreunã cu mãicuþa, foarte mod est înpurtare ºi îmbrãcãminte; faþã ºi barbã patriarhalã, pri -vire seninã ºi zâmbet de bunãvoinþã creºtinã. Mãicuþa i-a prezentat o familie, apoi alta, aajuns la noi, ne-am prezentat, iar dânsul ne-a întrebat cum am cãlãtorit ºi ne-a rugat „sã-l maiîngãduim un timp”. Dupã acel timp, a revenit ºi ne-a invitat sã-l urmãm într-o încãpere. De laînceput i-am simþit apropierea ºi cãldura.

— Pãrinte Episcop, am venit la dum nea -voastrã, scriitorul Vir gil Raþiu de la Bistriþa ºieu din Can ada, sã vã rugãm sã ne împãrtãºiþinouã, ºi noi mai departe cititorilor din Româniaºi Can ada, starea Episcopiei Covasnei ºiHarghitei, ce are o situaþie specialã printre ce -le lalte episcopii din România, fiind o episcopietânãrã aºezatã într-un foarte vechi spaþiu ro -mânesc, dar bântuit de vechiul iredentism ºisegregaþionism unguresc. În Can ada foarte mul þi români au aflat despre greutãþile pe care leîntâmpinaþi în desfãºurarea activitãþii cre -ºtin-or to doxe în Covasna ºi Harghita, ceea cecontravine sistemelor democratice, atât înEuropa, cât ºi în Amer ica de Nord. Înainte de atrece la întrebãri, vã mulþumim cã ne-aþi primitºi am dori sã aflãm câte lãcaºuri creºtin-or -todoxe aveþi în aceastã eparhie?

— În to tal, sunt o sutã ºaizeci ºi cinci debiserici de mir, capele de spital, capele militareºi mãnãstiri. Avem douã schituri ºi opt mã -nãstiri.

— Cum se manifestã aici libertatea bise ri -ceascã? Aveþi libertate deplinã fãrã nicio ne -liniºte, grijã, sau teamã? Cum vã desfãºuraþiactivitatea creºtin-ortodoxã?

— Din mila lui Dumnezeu nu am fost în -grãdiþi în construirea de biserici ºi mãnãstiri.Existã, însã, o anumitã categorie de oameni – nudin partea autoritãþilor – care sunt conduºi deidei ºi concepte revizioniste, ºi s-a întâmplat sãavem biserici ºi mãnãstiri profanate. ZideamMãnãstirea Izvorul Mureº ºi, într-o sâmbãtã, apãtruns o maºinã cu ostili agresivi ver bal prinporþile mãnãstirii, a fãcut un adevãrat raliu princurte, am închis porþile ºi uºile sã-i identificãm.

116 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ÎPS IOAN SELEJANSursa imaginii jurnalspiritual.eu

Page 119: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Dupã ce i-am identificat, i-am deferit Poliþiei.Nu am auzit sã se fi întâmplat ceva în urmaplângerii noastre. Am cerut ca persoanele re -spec tive sã fie trase la rãspundere, dar nu s-aîntâmplat nimic. Apoi au fost scrise pe zidurilemãnãstirii cuvinte jignitoare. Astfel de fapte,însã, nu au avut niciun fel de urmãri. Am maiavut momente de acest fel. Înainte de înfiinþareaEpiscopiei Covasnei ºi Harghitei, în 1994, unpreot îmi povestea cã s-a deplasat într-un sat cupuþini credincioºi români ca sã þinã slujbaÎnvierii. La Înviere, dupã obicei, se înconjoarãbiserica cu Evanghelia ºi se cântã „Hristos aînviat!”. Preotul mi-a spus cã la un mo ment dats-au aruncat pietre asupra acelor puþini cre din -cioºi, iar preotul neavând ce sã facã, ºi-a pusEvanghelia în cap ºi a continuat sã cânte„Hristos a înviat!” Acel preot nu s-a plâns nicio -datã. Nu a fãcut plângeri la autoritãþi, a rãmas cuHristos ºi cu crucea. Nu de mult, mai puþin de olunã de zile, aici, la Catedrala noastrã dinMiercurea Ciuc, unul sau mai mulþi cetãþeni,care bãnuiesc cã nu au fost români, au spartgeamurile stativelor, unde se pun lumânãripentru vii ºi pentru morþi, din pridvorul bisericii, geamuri care apãrau de vânt flacãra lumânãrilor. Urmele de violenþã ºi profanare erau foarte cla -re, pentru faptul cã au luat lãzi de gunoi de pestradã ºi le-au vãrsat acolo în pridvorul bisericii. Dimineaþa când au ajuns maicile noastre acolo,peste tot era mizerie ºi gunoi. Acestea sunt eve -nimente recente. La aceastã datã, persoanelecare au profanat biserica au fost identificate dePoliþie. Însã, la astfel de fapte, nu poate fi înca -dratã toatã populaþia maghiarã din oraº. Subli -niez cã existã doar o grupare, un lanþ de idei ºifapte care exprimã dorinþa ca noi sã nu fim aici.Ei cred cã pot face totul ca în aceastã zonã sãrãmânã un spaþiu pur etnic, spaþiu care sã fieoarecum decupat din harta României. Nu sã-lmute în altã parte, ci un decupaj unde sã nu semai afle urmã de român. Este interesant ce amgãsit ºi am aflat aici. Mereu aud din parteamaghiarimii cã ar fi trãit demult sub opresiuneastatului român, fapt care este de mare mirare.Susþin cã îºi pierd identitatea ºi alte chestiunisimilare, rãuvoitoare. La noi, aici, au venit mulþi ziariºti ºi sociologi care vor sã afle ºi sã studiezeproblemele relaþiilor interetnice. Le-am indicatsã cerceteze în oraºele ºi satele din aceastã zonã, dacã existã un maghiar care, sub o formã saualta, a fost împiedecat sã înveþe limba lui ma -ternã, care sã nu ºtie sã vorbeascã limbamaghiarã. Dar vã pot trimite în anumite sate ºiveþi putea constata cã sunt români care vorbesclimba românã numai cu Dumnezeu. Adicã,

numai în bisericã. Ei, aºa puþini cum se aflãîntr-un loc, vin ºi spun: „Pãrinte Episcop,daþi-ne un preot aici, român, sã facã slujbãromâneascã”. Sunt puþini, este adevãrat, dar prin asta se dovedeºte cã cea care pãtrunde cel maiadânc în fibra conºtiinþei umane este credinþa.Credinþa. Celelalte elemente de ºtiinþã, deculturã îºi au partea lor pozitivã; ele pot preveni, însã credinþa este darul lui Dumnezeu. Estedarul pe care nu þi-l dã sã-l aºezi undeva în casã,ci ca sã lucrezi cu el, sã dobândeºti cu el alþitalanþi, de viitor, cum spune Mântuitorul. Deaceea spun eu cã plângerile maghiarilor în ceeace ne priveºte pe noi, românii de aici, la curþileEuropei, nu sunt justificate. Dimpotrivã, depildã, pentru ma ghiari toate ºcolile sunt puse lapunct, toate dispun de materiale didacticenecesare pro ce sului de învãþãmânt. Nu plouã înele. Nu mi-e fricã sã spun, dar în ºcolile ro -mâneºti de aici, situaþia este inversã, de aceeaabandonul ºcolar este mai accentuat. Noi,Episcopia, am ajutat ºi ajutãm în fiecare iarnãaproximativ 200 de copii, cãrora le oferim zilnic câte o masã caldã, pentru cã în aceastã perioadapresiunea ma te rialã asupra pãrinþilor este maimare. În situaþii grele i-am ajutat ºi cu încãlþã -minte ºi îmbrã cãminte.

— Cât de mult, la rândul ei, vã ajutã peDumnea voastrã cu adevãrat, Patriarhia Ro mâ -nã? Mã intereseazã dacã Patriarhia îºi facedatoria din plin faþã de credincioºii orto docºiromâni din Secuime. Vã întreb aceasta, pentrucã în Amer ica de Nord, unde trãiesc mulþi ro -mâni ortodocºi, s-a conturat o opinie oarecumnefavorabilã, chiar dubioasã faþã de activitateaPatriarhiei, în spe cial a actualului patriarh. Vãadresez aceastã întrebare ºi din partea lor,fiind cã existã convingeri, cã aici, faþã de Dum -neavoastrã, care sunteþi o Episcopie tânãrã ºiîntr-o situaþie cu totul ºi cu totul specialã faþã de celelalte, nu se face diferenþierea ºi nu vã acor -dã tot sprijinul moral ºi ma te rial. Avem impre -sia, bazatã pe fapte, cã în Secuime, Budapestaface mai mult decât Bucureºtiul, de la Patri -arhie la Guvern ºi Parlament.

— Cel mai im por tant lucru, care constã înmult mai mult decât într-un ajutor ma te rial, afost chiar înfiinþarea Episcopiei Covasnei ºiHarghitei în aceastã zonã în 1994. Dupã de -cembrie 1989, toate instituþiile statului se aflauîn derivã, iar aici, pe toate zidurile, scria: „Ro -mâni, plecaþi de aici!” ºi plecãrile au început.Patriarhia a fost prima instituþie care a con -tracarat iredentismul maghiar, manifestat atât de bru tal ºi antidemocratic, prin înfiinþarea Epis -

DECEMBRIE 2013 117

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Page 120: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

copiei ºi numindu-mã pe mine sã o pãstoresc. În1994 mã aflam la Ierusalim la studii, dupã ce amrestaurat mânãstirile de la Tismana ºi Polovragi, dupã construirea noii biserici de la MânãstireaLainici ºi am venit aici, într-o profundã ranãromâneascã… Vã pot spune ce era în sufletulmeu când am venit aici?… Pot, dar cui fo lo -seºte?… M-am dus într-o duminicã dimineaþã,cu maºina, într-o anumitã direcþie ºi am bãtut lauºa a nouã biserici româneºti, dar acolo nu eraunici preoþi, nici credincioºi. M-a primit o sin -gurã bisericã, care era pe jumãtate dãrâmatã,fãrã uºi ºi fãrã ferestre. Rãmãsese aºa, dãrâmatã, din 1940, de cãtre armata de ocupaþie a luiHorthy! În ea am putut intra, fiindcã nu mai avea uºi, nici acoperiº ºi devenise o ladã de gunoiunde crescuserã rugi de mure. Era duminica, eravremea Liturghiei ºi mi-am zis‚ „Doamne, amajuns ca bufniþa, pe dãrâmãturi”. În acel mo ment pe zidul bisericii s-a aºezat o pasãre cereascã ºi a început sã cânte. Atunci am zis în sinea mea cãDumnezeu mi-a trimis o mângâiere ºi am sã -vârºit ºi eu o liturghie a lacrimilor. Ceea ce aîntreprins Patriarhia, atunci în 1994, a fost unact de mare curaj creºtinesc, ortodox, pentru cãpopulaþia maghiarã nu a vãzut cu ochi buni în -fiinþarea ei. ªi iatã cã, dupã nouãsprezece ani, înEpiscopia Covasnei ºi Harghitei nu mai estenicio bisericã româneascã ortodoxã fãrã cruce,toate au fost reparate sau reclãdite. Bisericaaceea de care v-am vorbit, este din Her cu lean, afost dãrâmatã de un col o nel maghiar în 1940,când ºi-a pus conaþionalii sã lege crucea, turleleºi acoperiºul cu funii pe care boii le-au tras jos.Astãzi e refãcutã, dupã 55 de ani! În alt satromânesc, tot dupã Dictatul de la Viena, când aintrat armata horthistã în el, ofiþerul maghiar aordonat ca toþi bãrbaþii români din sat sã vinã laprimãrie cu unelte de construcþie. Fiind sub stã -pânire maghiarã, s-au prezentat, gândindu-se cãvor fi trimiºi undeva la muncã. La primãrieacelaºi ofiþer ºi soldaþii lui le-au ordonat: „Cutoþii mergeþi la biserica voastrã ºi o dãrâmaþi”.Atunci toþi românii au rãmas încremeniþi, iarofiþerul i-a ameninþat: „Dacã nu executaþi ordi -nul pun armele pe voi”. Românii nu s-au miºcatºi soldaþii maghiari au început sã tragã inter -mitent rafale de avertizare deasupra lor, ºi lafiecare nouã rafalã coborau puºtile pânã cegloan þele au început sã treacã razant deasupracapetelor lor. Se adunase tot satul, femeile ro -mânilor plângeau cu copii în braþe, în timp cemaghiarii îºi manifestau bucuria în fel ºi chip.Românii, vãzându-ºi femeile ºi copiii cu sufle -tele frânte au executat ordinul de distrugere abisericii ce era sufletul credinþei lor …

— În ce localitate a avut loc aceastã bes -tia litate antiumanã?

— La Doboºeni, mi-a povestit un om bã -trân din sat, care vorbea tare rãu româneºte, dars-a dovedit a fi român. A fost de faþã tot satul, afost o mare tragedie pentru români. Biserica fãrã acoperiº s-a degradat an de an, cincizeci ºi cinci, pânã ce am venit noi ºi am reconstruit-o .

— ªi niciun regim, niciun guvern, niciunromân din 1940 pânã în 1995 nu a refãcut nimicîn Doboºeni, în timp ce guvernele româneºtirespectau dreptul la limbã ºi credinþã alminoritãþilor?

— Aici este marea tragedie anti ro mâ neas -cã. ªi tragedia continuã, fiindcã mai avem ºiastãzi probleme la biserici. În unele locuri amfost obligaþi sã punem bârne, scânduri la ferestre pentru a nu fi sparte dupã ce au fost restaurate.Într-un caz am chemat Poliþia, fiindcã cineva aspart fereastra bisericii. Arãta ca ºi cum cineva a înfipt o suliþã în piept. Azi aºa, mâine aºa, iarrãnile acestea le purtãm mereu. Acum am în -ceput sã avem mai multã înþelegere ºi ajutor dela Consiliul Judeþean. Trebuie sã revin laPatriarhia Românã care ne-a ajutat foarte multsã obþinem locuri la Seminarul ºi Facultatea deTeologie din Bucureºti pentru elevi de la noi dinzonã, care, dupã absolvire, sã revinã aici. ªi aºaam reuºit sã ºcolim peste patru sute de românidin Covasna ºi Harghita, dintre care o sutã aufost hirotonosiþi, ceilalþi ocupând posturi în în -vã þãmânt, culturã ºi alte ramuri sociale cerãmãseserã vacante dupã 1989. Aici preoþii tre -buie ajutaþi mult mai mult, pentru cã unii auparohii doar cu 50-60 de suflete. Aici suntemgrãniceri, grãnicerim în interiorul României,unde avem mai multe probleme decât la fron -tierele externe. Cu pãrere de rãu spun, la româniîncã nu funcþioneazã deplin sentimentul de soli -daritate.

— De la Episcopia Ortodoxã Românã dinAmer ica de Nord a fost cineva aici, sã vã cu -noascã, sã afle ceea ce am aflat noi acum? Sã vã ºtie, sã vã ajute?

— Am fost eu o datã în zona Montrealului,la hirotonirea Episcopului Nicolae. Aºa se facecã þinem legãtura, iar unii români de acolo nemai trimit daruri sau le aduc când trec pe la noi.

— Este adevãrat cã în ºcolile ungureºti sepredã dintr-un man ual spe cial istoria secuilor?

Da. Este adevãrat. În man ual, printre alte -le, se scrie cã aici românii au fost niºte slugi alemaghiarilor. Distorsionãri. Cu pãrere de rãu,pentru România noi nu facem tot ce ar trebui sã

118 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 121: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

facem. România este foarte puþin cunoscutã înstrãinãtate. De exemplu, dacã vrei sã te docu -mentezi despre ea în marile biblioteci de acolo,abia gãseºti câteva cãrþi vechi sau depãºite, întimp ce despre Ungaria sunt rafturi întregi la zi.Mai mult, fiind prin strãinãtate, am aflat cã înambasadele noastre nu avem nici hãrþile þãrii.

— Aveþi mare dreptate, trãiesc în strãi -nãtate, de treizeci ºi cinci de ani, ºi cunosc ce fel de ambasade ºi ambasadori avem în Amer ica de Nord. De ataºaþii culturali, nici sã nu mai vor -bim. Am o întrebare, o curiozitate personalã,rãmâne la latitudinea Dumneavoastrã: Patriar -hia Românã din fondurile sale cât dã la Muntele Athos?

— Din Fondul Cen tral Misionar, un fondmic, ce se strânge o datã pe an, în DuminicaOrtodoxiei, o micã parte se trimite la MunteleAthos, însã statul român îl sprijinã cu mai mult.

— Pãrinte Episcop, în aceºti aproapedouã zeci de ani, aþi împlinit ceea ce nu s-a fãcutîn cincizeci ºi cinci de ani dupã abominabilasilni cie horthystã ce se continuã, e drept ate -nuatã, sub aripile iredentiste ºi segregaþioniste ale unor unguri de azi. Meritaþi toatã consi -

deraþia românilor de pretutindeni, la care oadãugãm ºi pe a noastrã. Ce per spec tive aveþi?

— Acum ne pregãtim pentru hramul bise -ricii de la Valea Mare, unde Sfânta Liturghie ovom sãrbãtori pe un tãpºan ºi vom împãrþi cre -din cioºilor câte un tri color, steagul României.Am cumpãrat deja doi kilometri de steag na -þional, mãicuþele noastre lucreazã, iar de la omãnãstire am primit port-drapele. Trebuie sãfacem liturghia cu drapelele noastre în mâini.

— Sã vã ajute Dumnezeu! ªi vã va ajuta,aºa cum a fãcut-o în toþi aceºti ani.

Î.P.S. Ioan Selejan nu ne-a lãsat sã ple -cãm la asemenea drum lung, pânã la Bistriþa,pânã nu ne-a poftit la masã. A rugat mãicuþele sã aibã grijã de noi, dânsul fiind aºteptat de mulþicredincioºi. Când am plecat, în curtea mâ nãsti -rii încã era aºteptat de alþi români.

Am fost foarte impresionaþi de perso na -litatea Î.P.S. Ioan Selejan, am fost emoþionaþi ºitulburaþi de cele relatate de acest patriarh spir i -tual ºi naþional, ce trebuie cunoscut ºi respectat.

Miercurea-Ciuc, Iunie 2013

DECEMBRIE 2013 119

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÎPS Ioan Selejan în mijlocul tinerilor participanþi la Universitatea de varã, Izvorul Mureºului,

Ediþia a XI-a, 12-16 au gust 2013

Page 122: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Mihail Diaconescu în monografii critice

Monica DUªAN

Aºa cum am mai amintit1, operei de ro -mancier a lui Mihail Diaconescu i-au fost ded i cate pânã în prezent mii de

comentarii în presã ºi ºase am ple vol ume mo -nografice. Este o situaþie semnificativã pentru im -portanþa acestei opere ºi pentru evo luþia actualã aculturii române ºi europene. În cele ce urmeazãvom încerca sã caracterizãm succint aceste vol -ume monografice.

Þinem sã subliniem importanþa deosebitã afaptului cã despre op era lui Mihail Diaconescu sescrie mult, din per spec tive critice ºi metodice de omare varietate. Se scrie în tonuri pline de ad -miraþie ºi de entuziasm.

Noi dorim sã trecem însã dincolo de acesteatitudini ºi sã pãtrundem în secretele artei epicediaconesciene. De aceea discutãm în aceas tã cartedespre variatele semnificaþii ale simbolurilor ima -nenþei ºi transcendenþei pe care el le utilizeazã. Înpaginile care urmeazã vom încerca sã pãstrãm oconsecventã ºi strictã atitu dine obiectivã.

& Stil ºi artã literarã în proza luiMihail Dia conescu, de Gheorghe Bulgãr, a apã -rut într-o pri mã ediþie în anul 2001 ºi în anul 2004în ediþia a doua.

Lingvistul ºi profesorul universitar GheorgheBulgãr, una dintre marile per so na litãþi ale ºtiinþei

româneºti ºi europene, ilustru tit u lar al unor cursu -ri la Universitãþile din Bucureºti, Paris (Sorbona),Lyon ºi Bor deaux, a dedicat cele mai importantestudii ale sale ma rilor personalitãþi ale literaturiiromâne: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu,Tu dor Arghezi, Mircea Eliade ºi Mihail Diaconescu,ale cãror opere sunt pentru el momente de ci sive înevoluþia esteticã a limbii române.

El a elaborat volumul cu analizele stilisticeded i cate unora dintre romanele lui MihailDiaconescu cu convingerea cã proza lui aparþinetezaurului de valori artistice nepieritoare, care nereprezintã în timp ºi în lume ca naþiune, culturã ºispiritualitate. Iatã pãrerea exprimatã de GheorgheBulgãr cu privire la op era lui Mihail Diaconescu.„Scriitorul Mihail Diaconescu are incontestabilemerite în promovarea literaturii de înalt nivel con -cep tual, ºtiinþific-istoric, stilistic, estetic. Proza lui are calitatea majorã a limpezimii ºi veracitãþii con -þinutului de idei ºi sentimente, cu virtuþi de pre -cizie ºi frumuseþe a exprimãrii, cu pasiunea mãr -turisitã aici, în paginile închinate limbii române,pentru cuvântul cãutat ºi lucrat având drept cã -lãuzã principiul etic ºi estetic formulat deCãlinescu: A scrie pentru cei mulþi înseamnã ascrie pentru multã vreme”2.

& Critica arhetipalã ºi fenomenologia na -rativã este un volum publicat în 2004 la EdituraViitorul Românesc de esteticianul, criticul ºi isto -ricul literar Valeriu Filimon, personalitate ilustrãa vieþii universitare din România, sa vant com -paratist de mare prestigiu, preocupat de raporturile dintre imaginar, specificul naþional ºi creaþiile ar -tistice. Volumul acesta este un mo ment im por tantîn istoria culturii române, pentru cã minuþioaseleanalize pe care autorul sãu le dedicã romanelor luiMihail Diaconescu ilustreazã critica arhetipalã sis -tematicã în dezbaterile noastre literare. Aceste ana -lize sunt un model de erudiþie, aprecieri juste, devo -tament faþã de operele analizate ºi rafinament critic.

De altfel, arhetipurile din romanele luiMihail Diaconescu au fost discutate nu numai decriticii literari, ci ºi de sociologi, teologi, psihologi ºi filosofi. Pentru cã adevãrul fanteziilor sale lu -xuriante, fondate pe arhetipuri, pe numeroase do -cumente istorice ºi pe o intuiþie vizionarã pu ter nicã

120 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Mihail Diaconescu Portretul romancierului semnat

de Gh. Adoc

1 Frag ment din volumul monografic în pregãtire Simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu.2 Gheorghe Bulgãr, Stil ºi artã literarã în proza lui Mihail Diaconescu, Editura Aisteda-Ion I.C. Brãtianu, Bucureºti,

2004, cap. „Reflecþii asupra esteticii limbajului”, p. 31.

Page 123: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

este totdeauna rev e la tor. Magnifica inventivitate a romancierului ne solicitã puternic, în diferite mo -duri, cu variate procedee artistice.

El este un filosof ºi un rapsod al spi ri tua -litãþii româneºti. Este demiurgul unei opere mo -numentale care ne reprezintã în timp ºi în lume. Înop era sa, Valeriu Filimon vede o încorporare du -rabilã ºi luminoasã, o transfigurare de mare rafi -nament ar tis tic a ethosului, esthezisului ºi uma -nismului românesc.

Valeriu Filimon distinge în suita simbo lu -rilor diaconesciene, atât atitudinile con tem pla tiveale eroilor sãi literari de prim-plan, cât ºi vocaþialor metafizicã, altfel spus – prezenþa Logosuluisem i nal (Lo gos spermatikos), care fecundeazã ju -decãþile ºi puterea lor de creaþie.

Într-o consecventã perspectivã analiticã ºiteoreticã, Logosul, spiritul teoretic ºi tu te lar, esteasociat cu arhetipurile culturii române ºi uni ver -sale, cu valorile credinþei noastre creºtine ºi cuactele de creaþie prin care intelectualii evocaþi înromane se afirmã. Spiritul mobil, mereu iscoditor,al acestor intelectuali, se manifestã ca putere dejudecatã în raport cu arcanele existenþei, îndeosebi cu setea lor de mis ter ºi cu atitudinea civicã ºimoralã în actele de creaþie. Raþiunea teoreticã ºiraþiunea practicã se unesc în actele de creaþie aleacestor intelectuali devotaþi unor înalte valori. Eise aflã în miezul istoriei, participã la fãurirea ei;pentru ei, ordinea metafizicã ºi ordinea moralãcomunicã indestructibil. Cauzele realitãþilor încare se înscriu sunt de ordin metafizic.

& Volumul Mihail Diaconescu, Fenome -nologia epicã a istoriei româneºti, semnat deTheodor Codreanu, una dintre cele mai autori -zate voci din întreaga evoluþie a criticii ºi istorieilite rare româneºti, personalitate de mare autoritate intelectualã, civicã ºi moralã, este, ºi el, un modelde analizã, adecvare metodicã, valorizare esteticãºi situare axiologicã fermã.

Valoarea ºtiinþificã a volumului MihailDiaconescu, Fenomenologia epicã a istoriei ro -mâneºti este excepþionalã. Monografia apãrutã în

2005 este structuratã în ºase pãrþi. În prima parte,intitulatã „Fundamentele fenomenologiei epi ce”,gã sim o analizã a fenomenologiei epice susþinuteteoretic de Mihail Diaconescu, iar partea a douaconþine am ple analize fenomenologice de d i catefiecãrui ro man diaconescian. Partea a treia este oanalizã a trecerii de la feno menologia epicã lafenomenologia culturii. Ulti mele trei ca pitole alemonografiei conþin date bi blio grafice ºi docu men -te fotografice.

Monografistul Theodor Codreanu insistã înmod spe cial asupra raporturilor com pli cate dintreorientarea metafizicã, temele, structura ºi noutatea tematicã ºi artisticã ale romanelor diaconesciene.În aceste romane sunt unite datele pre cise ale unordocumente istorice ºi fantezia epicã, raþiunea ºiintuiþia subiectivã, cugetarea speculativã ºi tu mul -tul impetuos al vieþii.

Theodor Codreanu a sesizat just faptul cãschemele compoziþionale cu care romancierul lu -creazã sunt logice, clare, echilibrate, dar au mereuceva neaºteptat, care rãstoarnã situaþiile, dându-leun suflu eroic, tragic ºi patetic, o dimensiune spi -ritualã îndeosebi.

În fiecare ro man, detaliile susþin rigoareaansamblului epic, conferindu-i mãreþie, echilibruºi o mare putere de convingere. În fond, arta ro -man cierului este nu numai uimitoare, ci ºi re -confortantã.

Este o paradoxalã artã tragicã, dar ºi opti -mistã. Romancierul este spectaculos, patetic ºi ori -g i nal. Ne uimeºte, ne încântã ºi ne cucereºte prinnoutatea desfãºurãrilor sale epice.

Lui Theodor Codreanu îi aparþine afirmaþiacon form cãreia romancierul, istoricul, teo re ti cia -nul literar, teologul ortodox ºi esteticianul MihailDiaconescu, autor de „proiecte ciclopice îm pli -nite”, respectiv de opere „monumentale”, este „opersonalitate de an vergurã hasdeianã”. Credem cãafirmaþia domnului Theodor Codreanu este justã.

Din monografia lui Theodor Codreanuaflãm cã Mihail Diaconescu a ales romanul inspi -rat de trecut pentru a face sinteza cu celelalte tipuri

DECEMBRIE 2013 121

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Page 124: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

de evocãri epice. El considerã cã fãrã dimensiunea de evocãri epice. El considerã cã fãrã dimensiunea istoricã, imaginea omului este inadecvatã. „Ro -manul diacronic e acela care se supune diacronieiartistice ºi el aspirã spre a fi un ro man to tal, nu însensul cã romancierul ar dori sã utilizeze toatetehnicile narative de pânã la el (deºi faptul nu seex clude), ci mai importantã este aspiraþia sprearhetipal, spre fenomenologia narativã. DupãMihail Diaconescu romanul fenomenologic nupoa te fi decât istoric. ªi aici scriitorul se sin -gularizeazã izbitor între confraþii care au scrispânã acum ro man istoric, ca varietate oricum mar -ginalã comparativ cu romanul de actualitate”1.

Fenomenologia narativã a spiritualitãþii ro -mâneºti, rezultatã din însumarea romanelor dia -conesciene, nu poate fi înþeleasã fãrã referiri laprincipiile teoretice pe care autorul le-a afirmat încadrul preocupãrilor sale ded i cate esteticii Orto -doxiei ºi fãrã apelul consecvent la marile sintezede istorie ºi teorie literarã care l-au consacrat caom de ºtiinþã.

Fenomenologia narativã diaconescianã s-aconturat pornind de la o amplã ºi riguroasã fun -damentare teologicã ortodoxã. Acest lucru îl de -monstreazã, prin numeroase analize ºi er u dite ar -gumente, monografia Fundamentele teologice alefenomenologiei narative a pãrintelui profesoruniv. dr. Dumitru Radu, apãrutã în 2005.

„Afirmând cã aceastã carte nu seamãnã cunimic din ceea ce s-a realizat pânã acum în culturanoastrã teologicã, filosoficã ºi literarã, e necesarsã subliniem dimensiunea revelatoare ºi marea eiforþã euristicã. Teologia, filosofia, lingvistica teo -reticã ºi aplicatã, psihologia, sugestiile oferite desociologia culturii ºi minuþioasele analize literarepe texte conlucreazã în aceastã carte, într-un de -mers pluridisciplinar de mare rafinament in te lec -tual ºi de o severã rigoare ºtiinþificã, pentru a lu -

mina dintr-o mare varietate de per spec tive, dartotdeauna în mod con ver gent, creaþia epicã, is -toricã ºi teoreticã a scriitorului, savantului ºi gân -ditorului Mihail Diaconescu”2.

Cartea pãrintelui Dumitru Radu este scrisãcu erudiþie, cu metodã riguroasã, cu fineþe ana -liticã, precum ºi cu un devotament to tal faþã de op -era literarã, teoreticã ºi ºtiinþificã a lui MihailDiaconescu, dar mai ales faþã de valorile spirituale care ne reprezintã în istorie ºi în lume.

Pentru pãrintele prof. univ. Dumitru Radu,conºtiinþa eroilor literari portretizaþi de MihailDiaconescu este vocea lui Dumnezeu în om. Con -ºtiinþa lor este întãritã de ordinea metafizicã ºimoralã spre care aspirã cu toate puterile de caresunt ei în stare.

Pãrintele prof. univ. Dumitru Radu su bli -niazã în mod deosebit faptul cã op era dia co nes -cianã, una dintre cele mai importante expresii aleumanismului românesc, este destinatã nu numaioamenilor de azi, ci ºi celor de mâine. Este o operã vizionarã. În aceastã operã se aflã o încorporaredurabilã ºi o afirmare profund optimistã a valo -rilor spirituale care ne reprezintã ca popor ºiculturã.

Esenþa spiritualitãþii româneºti evocatã in -sis tent ºi preamãritã epic de Mihail Diaconescu înromanele sale este destinatã sã înfrunte timpul,pentru cã sursa ei nemuritoare se aflã mai presusde timp ºi de lume. Energiile di vine necreate lu -creazã în esenþa spiritualitãþii româneºti.

& Volumul Noi contribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu, apãrut în2009 ºi semnat de eminentul sa vant bibliote co -nomist Ilie Barangã, însumeazã peste 2000 derepere, respectiv de titluri ale unor comentarii(dic þionare, cronici, recenzii, articole, studii,eseuri, comunicãri ºtiinþifice, manuale de lite ra -

122 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu – Fenomenologia epicã a istoriei româneºti, Editura AGER-Economistul,Bucureºti, 2005, cap. „Romanul diacronic”, p. 64.

2 Preot prof. univ. dr. Dumitru Radu, Fundamentele teologice ale fenomenologiei na tive, Editura ArhiepiscopieiTomisului, Constanþa, 2005, cap. „Binecuvântare”, p. 16.

Page 125: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

turã pentru licee, lucrãri de licenþã, dizertaþii lamasterat, teze de doctorat, cursuri universitare,capitole din vol ume de criticã sau din lucrãri is -torice de sintezã, menþiuni), ded i cate celui carene-a dat „fenomenologia epicã a spiritului ro mâ -nesc”. Este o lucrare de o excepþionalã valoareºtiinþificã.

& Monografia Drama istoricã a omuluicreºtin în literatura lui Mihail Diaconescu. De lasociologia literaturii la fenomenologia narativã.Contribuþii antropologice, publicatã în 2010 deIlie Bãdescu, se distinge prin amploarea viziuniiteoretice, prin erudiþie ºi rigoare analiticã.

Ilie Bãdescu este una dintre cele mai im -portante personalitãþi din întreaga istorie a culturiiromâne ºi europene. El este iniþiatorul unei direcþii noi în sociologie, datorate relansãrii paradigmeinoologice în studiul societãþii. Adeziunea sa su -fleteascã la romanele lui Mihail Diaconescu estetotalã ºi temeinic argumentatã din per spec tiveso cio logice, istorice, axiologice, antropologice,cultu rologice, psihologice ºi mo rale.

Cartea marelui sociolog ºi filosof al culturii

Ilie Bãdescu ne ajutã sã înþelegem faptul cã, maipresus de epocile istorice ºi de locurile unde nea -mul nostru trãieºte, spiritualitatea româneascã este unitarã, puternicã, activã în timp. Este „una ºitotul”, dupã cunoscuta expresie a lui Parmenide.Spre esenþa acestei spiritualitãþi, raþiunea roman -cierului tinde în actele sale de creaþie epicã, teo -reticã ºi ºtiinþificã. Este o esenþã stabilã, incon -turnabilã, inepuizabilã, generatoare de e ve nimente ºi forme (fenomene) istorice, de fru museþe în deo -sebi. Este actuosa essentia. Pentru cã mai presusde evenimente, conflicte ºi schimbãri sociale dra -matice, con vul sive uneori, domneºte spiritul carelucreazã în oameni ºi în istorie. În acest sens,sinteza esenþã-fenomen, respectiv cau zã-efect,este atent urmãritã ºi interpretatã literar în fiecarero man. Sinteza aceasta este inclusã în desfã ºu -rãrile epice, pentru a susþine caracterul lor de -monstrativ.

Mihail Diaconescu este scriitor, sociolog,antropolog, teolog ortodox, estetician, filosof alculturii, dar mai ales mor al ist, preocupat sã de -monstreze epic valoarea convingerilor sale etice.

** *

Faptul cã op era lui Mihail Diaconescu con -stituie obiectul eruditelor ºi masivelor vol ume mo -nografice semnate de Gheorghe Bulgãr, ValeriuFilimon, Theodor Codreanu, preot prof. univ. dr.Dumitru Radu, Ilie Barangã ºi Ilie Bãdescu estesemnificativ pentru impactul ei puternic asupraculturii române de astãzi.

Este o operã realizatã ca mãrturie exis tenþialãºi ca semn peren al antinomiilor epocii stranii în carene este dat sã trãim. Ea a devenit pentru noi o cãlãuzã moralã, civicã, artisticã ºi spiritualã sigurã.

Sunt vol ume monografice care rãspund in -teresului profund, în continuã creºtere, al mareluipub lic, dar ºi al celor mai rafinate ºi mai ex -clusiviste cercuri intelectuale, pentru op era luiMihail Diaconescu.

Mai ales în aceste vol ume, varietatea excep -

þionalã, puterea de curpindere ºi di mensiunea me -tafizicã a simbolurilor din proza lui MihailDiaconescu au constituit obiectul a numeroase in -terpretãri ºi analize realizate din perspectivele cri -ticii literare, sociologiei, teologiei, principiilormo rale, epistemologiei, psihologiei, filosofiei cul -turii, stilisticii lingvistice (îndeosebi ale teorieifigurilor de stil), antropologiei.

Este o prozã care ne îndeamnã sã visãm la olume mai bunã, mai dreaptã, mai frumoasã, maiumanã, în fond. Este o prozã orientatã ºi susþinutãde înalte idealuri artistice, mo rale, civice ºi na -þionale. De aceea atmosfera tragicã din romanelelui Mihail Diaconescu nu umbreºte semnificaþiilelor profund optimiste.

Ne regãsim în aceste romane cu toate aspi -raþiile noastre spirituale.

DECEMBRIE 2013 123

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

Page 126: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Gheorghe Ivãnescu ºilingvistica românescã

Dr. Vasile FRÃÞILÃ

Profesorul universitar doc tor do cent,Gheorghe Ivãnescu, membru co re -spon dent al Academiei Române, unul

dintre cei mai mari lingviºti români ai tuturortimpurilor, probabil, ultimul spirit enciclopedicdin stirpea lui Timotei Cipariu ºi a lui B. P.Hasdeu, s-a nãscut la 20 octombrie (stil nou), 2noiembrie (stil vechi) 1912, în comuna Vutcani,azi în judeþul Vaslui, din pãrinþiiIvãnescu Petre, fost grefier, notarºi impegat, ºi Ivãnescu Agripina.

ªcoala primarã a urmat-o în comuna natalã pânã în 1923, cândse înscrie ca elev la liceul dinBârlad, unde, printre alþii, îl are ca profesor de istorie pe PetruConstantinescu-Iaºi, pe care l-acon siderat drept „cel mai bun pro -fesor secundar dintre toþi pe carei-a cunoscut“. Îl atrag în mod deo -sebit disciplinele umaniste: isto -ria, limbile clasice – latina ºigreaca veche – dar ºi geografia ºichiar chimia ºi fizica. La liceu stu -diazã ºi italiana, ºi, ca autodidact,limba englezã. Tot în timpul li -ceului face cunoºtinþã cu lucrarealui Iuliu Valaori, Elemente delingvisticã indo europeanã (Bucureºti, 1924) ºi cuDictionnaire étymologique de la langue latine.Histoire des mots (Paris) al lui A. Ernout ºi A.Meillet. În 1928, pe când era elev în clasa a VI-alicealã, la biblioteca Societãþii „Avântul” dinBârlad, citeºte Principii[le] de istorie a limbii(Iaºi, 1894) ºi Gramatica elementarã a limbii ro -mâne (Iaºi, 1897), de Alexandru Philippide, pre -cum ºi cãrþile lui Vasile Pârvan, Contribuþii epi -grafice la istoria creºtinismului daco-ro man(Bucureºti, 1911) ºi Memoriale (Bucureºti, 1923). Pe baza lecturilor privitoare la epoca veche a isto -riei românilor, la Societatea „Stroe Belloescu” din

Bârlad þine o comunicare despre culturaromâneascã pânã în secolul al XIV-lea–al XV-lea, iar, la Societatea „Avântul” al cãrei preºedintedevenise în de cem brie 1929, când era elev în clasaa VII-a, prezintã o comunicare despre originea nu -melui român. În anii de liceu citise ºi unele lucrãride S. Puºcariu, printre care câte ceva despre istro -români, precum ºi Histoire de la langue roumaine

(Paris, 1901) de Ovid Densusianu. Dintre istorici îl admirã pe Nicolae Iorga.

Cu asemenea cunoºtinþe do -bândite în anii de liceu, tânãrulstu dent G. Ivãnescu îi va im pre -siona, atât pe profesorii sãi de laUniversitatea din Iaºi, Facultateade Litere, al cãrei stu dent va de -veni în 1930, cât ºi pe colegi, cumva declara Grigore Scorpan într-o„referinþã” datatã în 19521.

La Iaºi urmeazã cursurilepro fesorilor A. Phillipide, Garabet Ibrãileanu, Ilie Bãrbulescu,Giorge Pascu, Iorgu Iordan, OrestTafrali etc., iar în 1933 devinelicenþiat în filologie modernã laFacultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii „Al. I. Cuza“. La

recomandarea profesorului Iorgu Iordan obþine obursã de studii la Paris (1934-1935) ºi apoi laRoma (1935-1937), unde îºi perfecþioneazã pre -gãtirea audiind cursurile unor celebritãþi ale ling -visticii mondiale, precum J. Vendryes, F. Brunot,Ch. Bruneau, G. Bertoni, C. Formichi etc.

Între anii 1935-1945 este asistent, apoi pro -fesor suplinitor la Catedra de limba românã a Uni -versitãþii din Iaºi (1945-1948) ºi profesor tit u lar(1948-1952) al cursului Limba românã ºi dia -lectele ei.

În 1952 este trecut cercetãtor la Institutul deIstorie ºi Filologie al Academiei, filiala Iaºi, iar în

124 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Gheorghe Ivãnescu

(1912-1987)

1 „Pe tovarãºul prof. G. Ivãnescu îl cunosc de mult, chiar din vremea când a pãºit pentru întâia datã trepteleUniversitãþii. De la început a impresionat, atât pe profesori, cât ºi pe colegii sãi printr-o foarte serioasã pregãtireºtiinþificã, posedând la vârsta de numai 18 ani, – cât avea atunci –, un nivel de specializare în ramura limbiiromâne, – ºi a lingvisticii în genere, cu totul neobiºnuit chiar ºi la studenþii din anii superiori. Citise ºi citeafoarte mult. În anii urmãtori lectura sa s-a extins ºi la alte dis ci pline care aveau oarecare legãturã cu lingvistica,iar, mai apoi, ea a îmbrãþiºat terenuri mult mai largi ºi mai îndepãrtate. Astfel l-am gãsit, dupã întoarcerea lui dinstrãinãtate, pasionat de probleme de Esteticã, Istorie ºi Filosofie în genere. Alcãtuia planuri vaste de cercetare,abordând probleme complexe, a cãror dezlegare ºi-o propunea pentru un timp foarte scurt, având convingerea cãnumai el (sublinierea lui Gr. Scorpan) poate gãsi adevãrata soluþie”.

Page 127: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

1956 devine secretar al Comisiei pentru studiulformãrii limbii ºi a poporului român de pe lângãAc a de mia R. P. R., pânã în 1962.

Între 1962 ºi 1969 ocupã postul de profesorde lingvisticã romanicã la Facultatea de Filologiea Universitãþii din Timiºoara, fiind numit ºi ºef alCatedrei de limba românã. Începând din 1963 con -duce ºi sectorul de lingvisticã de la Baza de Cer -cetãri a Academiei din Timiºoara.

Între 1969 ºi 1971 se transferã la Craiova cadi rec tor al Centrului de Istorie, Filologie ºi Etno -grafie ºi profesor de lingvisticã româneascã ºiindo-europeanã de la Universitate.

În 1971, chemat de foºtii sãi elevi, revine laUniversitatea din Iaºi ca profesor de lingvisticãindo-europeanã.

În 1945 obþine titlul de doc tor în filologie (la Iaºi), iar în 1965 este ales membru co re spon dent al Academiei Române.

La Timiºoara a înfiinþat revista Analele Uni -versitãþii din Timiºoara. Seria ºtiinþe filo lo gice, alcãrei re dac tor responsabil este pânã în 1968, iar laCraiova, revistele Historica ºi Philologica.

Peste tot pe unde a trecut, profesorul G.Ivãnescu a for mat numeroºi elevi, mulþi dintre eidevenind nume de referinþã în lingvistica ro mâ -neascã: Vasile Arvinte, N. A. Ursu, EcaterinaTeo dorescu, ªt. Giosu, Al. Andriescu (din primaperioadã ieºeanã), Carmen-Gabriela Pamfil, EugenMunteanu, I. Oprea, Oana Popârdã (din perioada a doua ieºeanã), ªtefan Munteanu, Vasile ªerban,Ionel Stan, Vasile Frãþilã, D. Craºoveanu, IleanaOancea, Vasile Þâra, Maria Luiza Purdela Sitaru,Dorin Uriþescu, Sergiu Drincu etc. (la Timiºoara),I. Toma (Craiova).

Care au fost acele planuri vaste despre careamintea Gr. Scorpan, pe care le-a dus pânã la capãt sau pe care le-a amânat pe mai târziu începând din1930 pânã în 1969, când pãrãseºte Universitatea

din Timiºoara ºi se mutã la Craiova, se va puteaconstata din Memoriu(l) asupra activitãþii ºtiin -þifice ºi didactice, redactat de profesorul G. Ivãnescu,memoriu ce se gãseºte în Arhiva Universitãþii deVest din Timiºoara ºi pe care îl dãm publicitãþii.Memoriul acesta nu este doar o înºiruire de date ºide titluri de lucrãri ale celui care îl semneazã, ci elconsemneazã principalele contribuþii aduse depro fesorul G. Ivãnescu, în domeniile cele mai va -riate pe care le-a cultivat în cei aproape 40 de ani la care se referã: lingvistica româneascã, is toria lim -bii române, foneticã, morfologie, sintaxã, limbaliterarã, lingvisticã generalã (teoria limbii), ro -manisticã, indo-europenisticã, orientalisticã etc.,toate acestea în comparaþie cu stadiul ºtiinþei dinperioada respectivã, de la noi ºi de aiurea. Elînvedereazã, totodatã, spiritul critic deosebit dedezvoltat al lingvistului român precum ºi con -ºtiinþa valorii sale.

O serie de amãnunte despre activitatea im -presionantã a profesorului G. Ivãnescu pânã în1982, la împlinirea vârstei de 70 de ani, se gãsescîn Rãspunsul pe care îl dã la sãrbãtorirea ce a avutloc în 27 noiembrie 1982 în Sala SenatuluiUniversitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi, publicat învolumul: Profesorul Gheorghe Ivãnescu la 70 deani. Omagiul elevilor ºi colaboratorilor, Centrulde multiplicare al Universitãþii din Iaºi, 1983, p.61-94 ºi din completãrile fãcute de noi în notele de la subsol. În acelaºi volum, între p. 293-327, segãseºte ºi lista cu Lucrãrile ºtiinþifice ale pro -fesorului G. Ivãnescu, între 1934-1983, cu prin -zându-le pe cele publicate pânã la acea datã, pecele în curs de publicare, sau gata de tipar, precumºi pe cele în curs de pregãtire: referitoare la ling -vistica generalã, lingvistica româneascã, ling vis -tica indo-europeanã, istoria literaturii române, fi -losofie, ediþii ºi texte folclorice.

G. Ivãnescu

MEMORIU

ASUPRA ACTIVITÃÞII ªTIINÞIFICE ªI DIDACTICE

§ 1. Am urmat cursurile Liceului „Gheorghe Roºca-Codreanu” din Bârlad, între anii 1923 ºi1930. Încã din cursul in fe rior al liceului, având caprofesor de istorie pe acad. P. Constantinescu-Iaºi, care desfãºura de pe atun ci, sub ochii elevilor sãi,o frumoasã activitate ºtiinþificã, am început sãstudiez lucrãri de isto rie româneascã ºi de istoriaartei bizantine. Ur mând exemplul folcloriºtilor ro -mâni, despre a cãror activitate am luat cunoºtinþãîn cursul in fe rior al liceului, în vara anului 1927,am în registrat cântecele populare, poveºtile ºi

snoa vele cunoscute de bunica mea dupã mamã,Eca terina Stanciu, din comuna natalã Vutcani(raionul Huºi); din acest ma te rial am publicat, încursul anului 1928, câteva cântece populare înrevistele Neamul Românesc pentru popor ºi SoliaMoldovei ºi o legendã în Cuget clar, restul rã -mânând inedit pânã astãzi1. În cursul su pe rior alliceului m-am pasionat de filologia clasicã, carejucase un rol im por tant în învãþãmântul secundardin oraºul Bârlad pânã în preajma înscri erii meleîn acel liceu ºi era predatã în vremea mea de

DECEMBRIE 2013 125

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 În 1969, în colaborare cu V. ªerban, tipãreºte, la Bucureºti, în colecþia Folclor din Moldova culegerea Cântecepopulare româneºti de M. Costãchescu, iar un an mai târziu, în 1970, Mioriþa; tipologia variantelor, genezã(multiplicatã la Rotaprint la Craiova).

Page 128: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

asemenea de profesori re mar cabili, cunoscãtoriprofunzi ai filologiei clasice, ca Gh. D. Neºtian,autorul unei excelente sin taxe latine, traducãtorulîn românã al operei De oratore a lui Cicero ºiautorul unor studii critice asupra dezmãþului pol i -tic din þara noastrã de pe acea vreme. În clasa aVI-a a liceului am studiat gramatica limbii greceºti vechi, pe manuale fran ceze ºi române, ºi istoriaanticã ºi medievalã româneascã, precum ºi lin -gvistica româneascã, în spe cial pe baza unor opere de N. Iorga, V. Pârvan ºi S. Puºcariu. În clasa aVII-a a liceului am început sã studiez limba slavãveche pe manualul lui A. Leskien1, fãcând apli -caþii de limbã pe documentele slavo-române dincolecþia lui A. ªtefulescu, Mãnãstirea Tismana2.

Dupã terminarea liceului, m-am înscris, întoamna anului 1930, ca stu dent la Facultatea deFilosofie ºi Litere a Universitãþii din Iaºi, sec þiileFilologia clasicã ºi Filologia modernã (Lim ba ºiliteratura românã). M-am înscris la aceastã uni -versitate în urma sfatului dat de prof. P.Constantinescu-Iaºi, cu care reluasem legã tura încursul clasei a VII-a – acum d-sa era profesor laFacultatea de Teologie (cu sediul în Chiºinãu) aUniversitãþii din Iaºi. Dându-ºi sea ma de pasiuneamea pentru studiile istorice ºi lingvistice, d-sasocotea util sã mã formez ca cercetãtor sub în -drumarea învãþaþilor ieºeni din Facultatea de Filo -sofie ºi Litere. Am audiat aco lo cursurile unoreminenþi profesori ºi învãþaþi, ca A. Philippide, G.Ibrãileanu, Ilie Bãrbulescu, Iorgu Iordan, OrestTafrali, Cezar Papacostea, I. M. Marinescu, pre -cum ºi pe cele ale lui Giorge Pascu, care, cu toatedefectele sale ca om ºi profesor, ne impresionaaproape în aceeaºi mã surã ca ºi ceilalþi. Cucerit totmai mult de ling vistica româneascã ºi de ceageneralã, în anul al III-lea de studii (1932-1933),am abandonat sec þia Filologia clasicã, acordândtoatã atenþia, în vederea obþinerii licenþei, studiilor de filologie românã ºi de lingvisticã generalã. Amobþinut în toamna anului 1933 titlul de licenþiat înfilosofie ºi litere, secþia filologia modernã (limbaºi lite ratura românã), cu calificativul magna cumlaude. De la 1 decembrie 1933 pânã la 1 no iembrie 1934, am funcþionat ca secretar al Co misei cã -minelor ºi cantinelor universitare de pe lângãUniversitatea din Iaºi, fãcând în acelaºi timp gra -tuit serviciul de bibliotecar la Catedra de limbaromânã ºi cea de filologie romanicã, de la Fa -cultatea de Filosofie ºi Litere, deºi salariul pecare-l aveam era neîndestulãtor (am acceptatpostul de secretar al comisiei menþionate mai sus,pentru cã, voind sã-mi continuu, dupã ob þinerealicenþei, studiile de specialitate în cen tral uni ver -sitar Iaºi, nu aveam alte posibilitãþi de „plasare“).

Ca unul care mã remarcasem la stu dii, prof. IorguIordan m-a recomandat, în cursul acelui an, pentru una din cele zece burse pe care le acorda anual peatunci statul francez li cen þiaþilor ºi doctorilorromâni, pentru specializare în Franþa. Pe baza unui memoriu al profesorului Iordan, în care se spuneacã am aptitudini spe ciale pentru teoria limbii, ca ºi pe baza unui Cur ric u lum vi tae, în care arãtamcã voiam sã în treprind cercetãri în domeniullingvisticii ge n er ale, am obþinut o bursã de zeceluni pentru studii la Paris (1934-1935). Am urmatla École des Hautes Études cursurile de lingvisticã romanicã ale lui Mario Roques ºi cele de lim biceltice ale lui J. Vendryes. Am urmat, cu maipuþinã regu laritate, ºi di verse alte cursuri de laSorbona ºi Collège de France (J. Vendryes, F.Brunot, Ch. Bruneau, J. Bédier etc.). Tot în urmare co man dãrii prof. Iorgu Iordan am putut sã-micontinuu studiile de specialitate la Roma de la 1noiem brie 1935 pânã la 1 noiembrie 1937, camembru al ªcolii Române din acel oraº, înte -meiatã de V. Pârvan ºi N. Iorga (recomandãrile sefãceau prin Universitãþi). Am fost trimis la Romapentru studii de teoria limbii ºi lingvisticã ro -manicã ºi am urmat cursurile unor învãþaþi re -marcabili ca G. Bertoni (filologia romanicã), C.Formichi (limba sanscritã).

În urma recomandãrii prof. Iorgu Iordan,am fost numit la 15 iunie 1935 asistent la catedrade Filologia românã de la Universitatea din Iaºi, alcãrei tit u lar era însuºi prof. Iorgu Iordan. Amdeþinut aceastã funcþie pânã la 13 decembrie 1948, devenind la 2 septembrie 1945 suplinitor al pro -fesorului Iordan la catedrã (d-sa primise însãr -cinarea de a reprezenta, în calitate de ambasador,þara noastrã la Moscova). Am fost timp de 14 ani,din 1933, când mi-am luat li cenþa, pânã în 1947,când acad. Iorgu Iordan a fost chemat profesor delingvisticã generalã la Universitatea din Bucureºti,cel mai apropiat colaborator al sãu la catedrã ºi laInstitutul de Filologie Românã „AlexandruPhilippide”, al cãrui di rec tor era tot el.

§ 2. Activitatea mea ºtiinþificã a început pevremea în care, ca stu dent (1930-1933) al Uni -versitãþii din Iaºi, urmam cursurile de teorialimbii, de istoria limbii române ºi de filologieclasicã ale foºtilor mei profesori de la aceastãuniversitate, în spe cial cursurile lui AlexandruPhilippide, Giorge Pascu ºi Iorgu Iordan. Acestecursuri m-au îndrumat spre adâncirea unor pro -bleme de teoria limbii, de istoria limbii române ºide lingvisticã indo-europeanã.

Roadele meditaþiilor mele de atunci în do -meniul teoriei limbii ºi istoriei limbii române aufost primele mele comunicãri ºi articole. Într-o

126 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 A. Leskien, Handbuch der altbulgarischen (altkirchenslavischen) Sprache, 5-te Auflage, Weimar, 1910.2 Târgu-Jiu, 1907.

Page 129: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

comunicare despre Fenomenele de închidere avocalelor în primele timpuri ale limbii române1,þinutã în anul 1933-1944, la Institutul de Filo logieRomânã din Iaºi, condus din 1932 de prof. IorguIordan, ca ºi în di verse articole de foneticã ºimorfologie, publicate din 1934 pânã prin 1944, înBuletinul anual al acestui Institut (ºi unul, în re -vista Arhiva 1939), am corectat o serie de afirmaþii ale fostului meu profesor Alexandru Philippide îndomeniul foneticii ºi morfologiei istorice românesau în ce priveºte începuturile limbii române. Ple -când, cum era firesc, de la concepþiile profesorilormei, despre limba românã, m-am îndreptat treptatspre o concepþie proprie, pe care apoi am con -fruntat-o ºi cu teoriile lingviºtilor din Cluj ºiBucureºti. Aceastã nouã concepþie a fost expusãpe scurt mai întâi în lunga recenzie a cãrþii lui Al.Rosetti, Istoria limbii române. IV. Româna comu -nã, pe care am publicat-o în Buletinul In sti tutuluide Filologie din Iaºi, X, (p. 192-209)2, apoi într-oserie de lucrãri despre care voi vorbi mai jos. În cepriveºte teoria limbii, ajunsesem la concluzia cãteoria lui Philippide, expusã în OrigineaRomânilor, I, Iaºi, 1923, II, Iaºi, 1927, reprezentapoziþia cea mai realistã în lingvisticã, în secolul alXX-lea, prin lupta pe care o ducea împotriva idea -lismului lingvistic al lui K. Vossler, M. Bartoli ºiG. Bertoni ºi credeam cã era de datoria mea de adezvolta ºi valorifica aceastã teorie. Atitudineaaceasta se vede în mai multe din recenziile ºistudiile mele, publicate atunci.

În epoca de studii de la Paris am adâncitproblemele aspectului ver bal din limbile ro ma -nice, ajungând la o serie de rezultate pe care le-ampublicat cu mult mai târziu3, ºi am re dactat olucrare despre Lingvistica „limbii” ºi lingvisticavorbirii, care nu m-a mulþumit, aºa cã n-a mai fostpublicatã.

Am început a pregãti la Roma o lucraredespre relaþiile dintre limbã ºi gândire, pe carecredeam cã o voi intitula Limbajul ca gândire,artã ºi voinþã. Complexitatea problemelor tra tate,care cereau o vastã informare în domeniul istorieifilosofiei, m-a împiedicat de a duce la capãt lu -crarea. Ideile fundamentale susþinute aco lo au apã -rut însã multã vreme în lucrãrile mele ulterioare,pânã în 1955, când am renunþat la ele.

Începând din toamna anului 1937, când

m-am întors din strãinãtate, activitatea mea ºtiin -þificã a fost determinatã în mare mãsurã desar cinile didactice cãrora trebuia sã le fac faþã. Caasistent al profesorului Iorgu Iordan, la Ca tedra de filologie românã, îndrumam munca ºtiin þificã astudenþilor, în cadrul Seminarului de filologieromânã ºi þineam mereu un proseminar de douãore, câte o datã de patru ore, pe sãptã mânã, la careinterpretam cu studenþii texte ro mâneºti vechi ºidialectale sau expuneam câte o datã probleme deteoria limbii sau de lingvisticã româneascã, pentru începãtori sau pentru stu denþii înaintaþi. Cum toc -mai în acea vreme se afirma puternic un nou cu -rent lingvistic, struc turalismul cercului lingvisticdin Praga, cu o doctrinã care era adesea în con -tradicþie cu ceea ce mi se pãrea a fi just, am socotitde datoria mea sã arãt ce era viu ºi ce era mort înnoua concepþie lingvisticã. Lectura operelor învã -þaþilor din acest cerc m-a dus la o serie de critici,dar ºi la o serie de concluzii noi în legãturã cuobiectul, preocupãrile ºi diversele ramuri ale fo -neticii, concluzii pe care le-am expus în lucrareamea, Constituirea unei fonetici care sã nu fie fizio -logie ºi acusticã, Iaºi, 1939, 83 pagini, ex tras dinBuletinul Institutului de Filologie Românã, V,1938, p. 55-139.

Susþineam acolo, între altele, cã sunetelelimbii au oricând o funcþie ºi cã deci nu se poatevorbi de foneme ca de o realitate distinctã desunete. De aceea nu consideram îndreptãþit sã sedea un nume nou realitãþii fonetice funcþionale ºinici ºtiinþei sunetelor con sid er ate funcþional. Ad -miteam însã cã aceastã ºtiinþã este altceva decâtacustica ºi fiziologia articulaþiilor, dând deci unsens nou distincþiei ºcolii lingvistice din Praga.Combãtând de pe o poziþie realistã teo riile idea -liste ale cercului lingvistic din Praga cu privire lafoneticã ºi fonologie, am reuºit sã le aduc corectãri dintre care unele s-au fãcut mai târziu, de înºiºiînvãþaþii occidentali, iar, dupã 1950, ºi de lingviºtii sovietici, (sã se vadã în spe cial S. Bernstein,Izvestija Akademii Nauk SSSR. Otdelenie lite ra -turî i jazîka, 1952, nr. 6). În aceeaºi epocã, dintre1937 ºi 1944, am redactat douã mari lucrãri deteoria limbii, rãmase încã într-o formã provizorie,una despre Natura ºi cauza schimbãrilor fonetice,ºi alta despre Teoria lingvisticã a lui AlexandruPhilippide4. Complexitatea problemelor tratate

DECEMBRIE 2013 127

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Comunicarea aceasta, revãzutã ºi adãugitã, a apãrut dupã aproape 40 de ani, mai întâi la Craiova, în 1970, subforma unui volum multiplicat (123 p.) în cadrul colecþiei Memorii. Seria lingvisticã, IX, a Centrului de ªtiinþeSociale din Craiova al Academiei de Stiinþe Sociale ºi Politice a R. S. România, sub titlul Închideri ºi deschideriale vocalelor în primele timpuri ale limbii române, apoi în volumul Lingvisticã generalã ºi româneascã,Timiºoara, Editura Facla, 1983, p. 97-143 (ediþie, note ºi indice de Vasile ªerban ºi Vasile D. Þâra).

2 Iaºi, 1943 (apãrut în 1946).3 Vezi G. Ivãnescu, Le temps, l’aspect et la durée de l’action dans les langues indo-européenes, în Mélanges

linguistiques publiées B l’occasion du VIIIe Congres in ter na tional des linguistes B Oslo, du 5 au 9 aoft, 1957,Bucureºti, p. 23-61.

4 Sub titlul Alexandru Philippide teoretician al limbajului, lucrarea a fost publicatã, desigur cu modificãri, în

Page 130: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

m-a de ter minat sã amân pentru mai târziu redac -tarea defi nitivã a acestor lucrãri.

Am redactat în acelaºi timp lucrarea Pro -blemele cap i tale ale vechii române literare1, cucare am obþinut, la 2 septembrie 1945 titlul de doc -tor în filologie. Ea a apãrut la Iaºi în 1947-1948(412 pagini), în vol. XI-XII al Bule tinuluiInstitutului de Filologie Românã „AlexandruPhilippide”, p. 1-412 ºi 540, pe anii 1944-1945,tipãrit de mine în 1945-1948, în urma însãrcinãriidate de acad. Iorgu Iordan (volumul cuprinde 572pagini în 80). Teza mea de doctorat este primalucrare vastã consacratã limbii româneºti vechi întotalitatea ei. Am arã tat nu numai ce problemepune limba literarã veche – ceea ce m-a obligat ºila un istoric al chestiunii – dar ºi cum se solu -þioneazã aceste probleme. Ideile din aceastã lu -crare sunt rodul interpretãrilor de texte vechi ro -mâneºti cu stu denþii. În cursul acestor interpretãriam observat cã teoria con form cãreia Coresi sauBiblia de la Bucureºti ar fi fixat limba noastrãliterarã este falsã. Am constatat astfel cã afrmaþiile fãcute de M. Gaster, A. Philippide, N. Iorga ºi G.Ibrãileanu erau juste; am susþinut cã limba literarãromâneascã din epoca veche este de origine mara -mureºeanã ºi cã ea a fost adaptatã în diferiteleprovincii române pronunþãrilor dialectale, cã pã -tând forme di verse de la o re giune la alta –aºa-numitele dialecte literare – deosebite în uneleprivinþe de graiul poporului. Însuºindu-mi teorialui G. Ibrãileanu, S. Puºcariu, A. Procopovici ºi D. Macrea asupra diferenþierii de grai din Moldova,pe clase so ciale, rezultatã din faptul cã boierimeaînte me ietoare a þãrii era originarã din Maramureº,am adus argumente noi în sprijinul acestui fapt ºiam susþinut ceva an a log ºi pentru Muntenia.Pentru a rezolva aceste probleme, am discutatamã nunþit mai multe fenomene fonetice ºi mor -fologice ºi unele fapte lexicale, aducând con tri -buþii ºi în domeniul foneticii ºi morfologiei isto -rice a limbii române. Am urmãrit apoi evo luþialimbii literare vechi, pânã la prefacerea ei în limbaliterarã modernã, explicând ºi schim bãrile pe carele-a suferit. Întrucât rezolvarea problemelor limbii literare nu se poate face fãrã a cunoaºte dia lec -tologia românã, am fost silit sã mã ocup ºi cuprobleme de dialectologie ro mânã. Plecând de launele constatãri ale aca de mi cia nului EmilPetrovici cu privire la dia lectele da co române, am

dus mai departe cer cetarea, arã tând cã existã un alcincilea di a lect în Ardealul de la nord de linia Alba Iulia - Miercurea Ciucului ºi de la sud deMaramureº, ºi am sta bilit regiunea în care au fostscrise unele texte fãrã indicaþii de loc, din secolulal XVI-lea. Am arãtat apoi cã numeroase migraþiiale românilor din Ardeal în Moldova ºi Munteniadin epoca feudalã, au schimbat aspectul geografical limbii noastre. Am adus contribuþii ºi cu privirela unele dialecte sud-dunãrene2, anume cele me -gle noromâne3. Cu aceste excursuri de dialec -tologie, lucrarea mea devine o istorie a limbiiromâne din Evul Mediu târziu ºi pânã în secolul alXIX-lea, adicã a acelor faze ale limbii româneaproape complet neglijate de lingviºti pânã atunci. Îmi per mit sã afirm cã ea este prima istorie a limbii noastre sub aspectul ei pop u lar ºi cult, de prinsecolele al X-lea – al XIX-lea pânã astãzi ºi cã eaconstituie pânã astãzi singura schiþã veridicã adezvoltãrii limbii noastre din perioada indicatã.Cum sper sã arãt cândva, lu crãrile apãrute ul te riornu aduc fapte care sã mã oblige sã-mi schimbpãrerile fundamentale, ex primate în aceastãlucrare.

§ 3. Ca suplinitor al profesorului Iordan lacatedrã în anul 1945-1946, am socotit cã trebuie sã încep, gãsindu-mã la începutul ciclului, cu un cursdespre problema originii românilor, – atât de multdezbãtutã atunci – mai ales cã aceastã problemãîmi permitea sã tratez ºi istoria limbii române înperioadele ei vechi. Am fãcut un amplu istoric alchestiunii, cãutând sã vãd ce se putea considera carezolvat pânã în 1945 ºi ce era încã sub semnulîntrebãrii: pat ria primitivã a românilor ºi mi gra -þiile unora din ramurile po porului român. Am în -cercat sã rezolv aceste probleme plecând de lafaptele pe care mi le punea la îndemânã dia lec -tologia românã ºi arhe ologia. Cursul, cuprinzândunele vederi per so nale, a fost litografiat pentruuzul studenþilor sub titlul Originea românilor(circa 300 de pagini în 40) (se gãseºte în Biblioteca Academiei RPR ºi în alte biblioteci din þarã).Intenþionez sã refac aceastã lucrare, þinând seamãde importanta lite raturã arheologicã, apãrutã înultimul timp, li teraturã care demonstreazã fãrã pu -tinþã de con tradicþie continuitatea românilor înDacia. De la 1 octombrie 1946 pânã la 13 de -cembrie 1948, am suplinit catedra de Filologieromânã de la Universitatea din Iaºi, rãmasã va -

128 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

volumul Alexandru Philippide. Opere alese. Teoria limbii, editat de G. Ivãnescu ºi Carmen-Gabriela Pamfil. Cu un studiu introductiv ºi comentarii de G. Ivãnescu, Bucureºti, Editura Academiei, 1984, p. IX-XLVI.

1 Ediþia a II-a revãzutã. Îngrijirea textului, bibliografie, indici ºi notã asupra ediþiei de Eugen Munteanu ºiLu cia-Gabriela Munteanu, postfaþã de Eugen Munteanu, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza” Iaºi, 2012.

2 Vezi articolul èa, èe, èi, �a, �e, �i > þea, þe, þi, dzea, dze, dzi în macedoromânã ºi în meglenoromânã, în„Buletinul Institutului de Filologie Românã «Alexandru Philippide»“, IV, 1937, p. 211-220.

3 Despre originea meglenoromânilor vezi cele spuse în Problemele capitale ale vechii române literare,p. 190-200.

Page 131: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

cantã prin che marea prof. Iorgu Iordan la Catedra de ling visticã generalã de la Universitatea din Bu cu -reºti. În anul universitar 1946-1947, am fãcut uncurs de isto ria limbii literare române, luând cabazã teza mea de doctorat.

Dupã ce am fãcut doi ani consecutivi istorialimbii române, am socotit necesar sã trec la studiul limbii române actuale. Am început în anul1947-1948 ºi am fãcut în anii urmãtori, un curs desintaxã a limbii române, în care, dupã o largãexpunere criticã asupra doctrinelor gra maticale,ajungeam eu însumi la o teorie gra maticalã maicoherentã ºi mai temeinicã decât cele de pânãatunci. Principiul fun da men tal al acestui curs,prin cipiul care m-a dus la des coperiri de cea maimare importanþã pentru stu diul teoretic ºi practical limbii, era acela al strânsei legãturi dintre limbãºi gândire: orice fapt de gândire trebuie sã-ºigãseascã expresia în limbã, orice fapt de sintaxãneafectivã este ex presia unui fapt de gândire. Con -cepþia sintacticã expusã în acest curs se deosebeºte mult de cea curentã, care este formalistã, întrucâtnu þine deloc seamã de procesul de gândire ex -primat. Lãsând la o parte faptele de limbã afectivã, care-ºi au altã explicaþie, analiza morfologicã ºisintacticã se transformã, în cursul amintit, într-oanalizã logicã. Rezultatele acestei munci au rã maspânã astãzi în cea mai mare parte ne publicate.Cursul de sintaxã din anul 1947-1948 a fost lito -grafiat sub titlul: Sintaxa limbii româ ne mod erne,Iaºi, 1948, dar într-un numãr re strâns deexemplare1.

La 13 decembrie 1948, vechea catedrã deFilologie românã de la Universitatea din Iaºi a fost transformatã în catedra de Limba românã ºi dia -lectele ei, iar eu am fost încadrat ca profesor supli -nitor la aceastã catedrã. Tot atunci s-a în ceput înuniversitãþile noastre reconsiderarea ma teriei înspiritul marx ism-leninismului. Eu mi-am asumataceastã sarcinã cu toatã se rio zitatea, arãtând, chiar în lecþia de deschidere, cum trebuie fãcutã restruc -turarea istoriei limbii române. Era pentru mine ev -i dent cã din doctrina lingvisticã a lui N. I. Marr nuse putea accepta decât foarte puþin, ºi am explicatprin orân duirile sociale ºi prin baza economicãspecificã fiecãrei orânduiri numai unele schimbãri ale lim bii. Am ajuns astfel, în mod in de pend ent deînvãþaþii sovietici de atunci, care nu-ºi însuºiserãdecât aparent concepþia lui N. I. Marr (Avanesov deexemplu), la aproximativ aceeaºi concepþie ca ºi ei (unificarea limbii în epoca sclavagistã ºi în ceacapitalistã ºi diversificarea limbii în epoca co -munei prim i tive ºi în cea feu dalã). Dar, ca fostelev al lui Philippide, care formulase o concepþielingvisticã materialistã, con form cã reia schim ba -

rea sunetelor limbii are o cauzã materialã (anumeschimbarea organelor arti cu latorii prin amestec cu alte populaþii) am admis cã diversificarea limbii se explicã prin diver sitatea acestor organe arti cu la -torii de la un trib la altul sau de la o regiune la alta.Bineînþeles, am limitat manifestarea în limbã aschimbãrilor acestei baze materiale la comuna pri -mitivã ºi la regimul feu dal. Pe baza acestui prin -cipiu, am alcãtuit în anii 1948-1949 ºi 1949-1950,cursul de istoria limbii române, completat ºi îmbu -nãtãþit în 1950-1951. În acest curs am fãcut o nouãperiodizare a istoriei limbii române, arã tând fap -tele istorice care stau la baza diferitelor perioade,ºi am încercat sã clasific faptele ling vistice dupãperioada în care s-au produs, reu ºind în numeroase cazuri. Am tratat în cadrul fiecãrei epoci ºi istoriagraiurilor populare (dia lectologia), ºi pe aceea alimbii literare, atunci când este vorba de epocilemai noi. În 1950 am publicat la Iaºi broºura de 48de pagini, Istoria limbii române în lu mina mate -rialismului di a lec tic, un rezumat al cursului meuuniversitar. Lu crarea aceasta constituie prima în -cer care de a schiþa întreaga istorie a limbii românedin punct de vedere marx ist, ºi, cu toate greºelileei de amãnunt ºi de interpretare, ea se gãsea pedru mul drept pe care l-a luat lingvistica din þãrilesocialiste dupã 1950. Deºi eu periodizam istorialimbii române în legãturã cu perioadele istorieisociale, nu admiteam, ca Marr ºi elevii sãi, cã, întrecerea de la o formaþiune socialã la alta, limba seschimbã rad i cal, ºi luând în considerare faptul cãlimba se schimbã numai în micã mãsurã, spuneam, în mod expres, cã funcþia fun da men talã a limbii,aceea de comunicare a ideilor, impune relativastabilitate a limbii. Faptul cã totuºi limba seschimbã, era explicat prin factori strãini limbii, caorganele articulatorii ºi cultura. ªi astãzi, dupãîncercarea, pe care o socot ne reuºitã, a lui Mar ti -net, Economie des change ments phonétiques,Berna, 1955, de a explica schimbãrile fonetice,concepþia expusã în bro ºura mea mi se pare a fisingura care este în concordanþã cu faptele ºi cumarxismul. Ajun sesem sã arãt cã un lingvist ro -mân, Alexandru Philippide, a pãºit pe calea ma -terialismului ling vistic – specificând totuºi cã elnu se putea plasa, – nici n-ar fi fost atunci posibil –pe o poziþie dialecticã, întrucât nu vedea cã seproduceau unele schimbãri de la o orânduiresocialã la alta ºi de la o bazã economicã la alta.Corectând concepþia sa în spiritul materialismuluidi a lec tic, mi se pãrea cã pot aduce o contribuþie demare importanþã pentru crearea unei lingvisticimarxiste, care, dupã cât puteam eu judeca, nufusese creatã de Marr ºi de elevii lui.

Pe lângã munca didacticã ºi ºtiinþificã de la

DECEMBRIE 2013 129

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Sub titlul Curs de sintaxa limbii române moderne, lucrarea profesorului G. Ivãnescu, a cunoscut o nouã ediþie, la Iaºi, sub îngrijirea Oanei Popârdã.

Page 132: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

catedrã, am continuat munca ºtiinþificã ºi în cadrul Institutului de Filologie Românã din Iaºi, condusdin 1932 pânã în 1946 de prof. Iorgu Iordan. Înanul 1946 ºi urmãtorii, am organizat ºi condusºedinþele de comunicãri publice, am sta bilit dinnou relaþii cu strãinãtatea, în spe cial schimbul depublicaþii, îmbogãþind biblioteca Institutului cunoi publicaþii, ºi am tipãrit volu mul X din Bu -letinul Institutului de Filologie Românã„Alexandru Philippide”, început de prof. Iordan în1943 ºi apãrut în 1946, ºi volumul XI-XII, pe1944-1945, apãrut în 1948 (572 de pagini).

Întreaga mea formaþie ºtiinþificã s-a rea lizatca elev al profesorilor Philippide, Ibrãileanu ºiIordan. De la dânºii am primit o întreagã concepþie despre lume ºi viaþã, cu multe elemente ma te -rialiste sau chiar marxiste (astfel, Ibrãileanu ex -plica istoria literaturii române prin istoria claselorsociale). Continuând munca în ce putã dePhilippide ºi de prof. Iordan la catedra de laUniversitatea din Iaºi, am cãutat sã ridic cadre noide lingviºti ºi sã valorific dupã puterile mele, tra -diþia lingvisticã ieºeanã, în ce avea ea viabil ºidemn de a fi continuat. În lipsa de cadre lin -gvistice, care se simþea puternic dupã rãzboi laIaºi, am reuºit sã îndrept spre studiul ling visticii pe cele mai capabile elemente care urmau secþiaLimba ºi literatura românã. Dupã terminareastudiilor uni versitare, aceºti elevi ai mei au fostnumiþi asis tenþi sau lectori la Catedra de limbãromânã ºi au constituit echipa de cercetãtori de laFiliala Iaºi a Academiei R.P.R.: mã re fer latovarãºii: V. Arvinte, confe renþiar la Universitatea din Iaºi, N. A. Ursu, ºef de sec tor la Centrul deFilologie din Iaºi, Ac a de mia R.P.R., EcaterinaTeodorescu, Al. Andriescu, ªt. Giosu ºi LiviuLeonte, lectori la Facultatea de Filologie din Iaºi.Voi adãuga cã, primind în 1948, din parteaUniversitãþii ieºene, însãr cinarea de a o reprezenta la cel de al VI-lea Congres in ter naþional allingviºtilor, din au gust 1948, de la Paris, am trimisacolo rãspunsurile mele, în to tal circa 20 pagini detipar, la patru din cele nouã întrebãri puselingviºtilor de Comitetul con gre sului, avândsatisfacþia de a fi exprimat idei pe care le-am gãsitapoi ºi în rãspunsurile altor lingviºti din epocanoastrã, unii de mare repu taþie, de exemplu J. Holtºi A. Mar ti net.

§ 4. La 15 septembrie 1952 am fost eli beratdin funcþia de profesor, rãmânând numai cer ce -tãtor ºtiinþific al Academiei R.S.R. (Insti tutul deIstorie ºi Filologie din Iaºi). În calitate de cer -cetãtor ºtiinþific am redactat alte lucrãri, în spe cialde istoria limbii literare, publicate în parte dupã1954. În anii 1954-1955, am redactat o lucrare de

circa 300 de pagini de tipar, despre Terminologiafilosoficã româneascã de pânã la 1830, în care am ajuns la rezultatul, nebãnuit pânã atunci ºi deaceea surprinzãtor, cã în ce puturile modeste aleunei terminologii filosofice româneºti se gãsescchiar în textele rotacizante din secolul al XVI-leaºi cã aceastã terminologie a cãpãtat amploare dupã 1670, prin activitatea lui Dosoftei, a fraþilorGreceanu, a lui D. Cantemir ºi a altora. Amdescoperit astfel unul din cele mai interesanteaspecte ale limbii literare ro mâneºti vechi, to talnecunoscut lingviºtilor ºi filosofilor români. Amamânat însã publicarea acestei lucrãri, deoarecemai rãmânea sã adun ma te rial din câteva opere defilosofie, traduse la începutul veacului alXIX-lea1. În acest timp, am publicat ºi articolulUn poet român ne cu noscut din a doua jumãtate asecolului al XVIII-lea, 14 pagini, în revista Iaºulnou, 1953, nr. 3-4, p. 219-232. Am descris acoloop era literarã a unui poet de la sfârºitul secolului al XVIII-lea, necunoscut pânã în vremea noastrãistoriei literare române, primul care a tipãrit, înMoldova ºi Muntenia, un volum de poezii, dupãDosoftei. Cartea, intitulatã Poezii noo alcãtuite dã I. C., se aflã în posesia mea (unicul ex em plarcunoscut). Întrucât ea nu poartã data ºi locultipãririi, am stabilit timpul cu ajutorul fili gra nelorºi însemnãrilor de pe carte (este tipãritã între 1791ºi 1797) ºi, pe baza formei literelor, am dat ca locprobabil al tipãririi oraºul Iaºi, deºi limba emunteanã. Scriitorul I. C. se aratã soli dar cu ceisãraci, satirizeazã pe boieri ºi urãºte tirania. El einfluenþat de literatura occidentalã (francezã,englezã ºi italianã) ºi de ideile revo luþiei franceze.Dar el pune în versuri de facturã popularã Cân -tarea cântãrilor. În scurtul articol scris împreunãcu N. A. Ursu, Un scriitor mun tean de la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, Studii ºi cercetãri ºtiin -þifice, Filiala Iaºi a Academiei R. P. R., Filologie,Anul XI, 1959, fasc. 1-2, p. 135-140, am doveditcã acest scriitor este Ioan Cantacuzino ºi am arãtatcã locul tipãririi poate fi ºi Dubãsari (pe Nistru).

Dupã ce, în 1955, Ac a de mia a înfiinþatComisia pentru studiul formãrii limbii ºi popo -rului român, preºedintele comisiei, acad. IorguIordan, propunându-mã ca secretar ºtiinþific al ei,am fost numit în aceastã funcþie (1 ianuarie 1956).În aceastã calitate nu m-am limitat la efectuarealucrãrilor de cancelarie ºi de con trol a munciiºtiinþifice a diverselor colective ale Comisiei, ciam desfãºurat ºi o muncã ºtiinþificã, adunând ma -te rial pentru o bibliografie criticã a cercetãrilorasupra originii românilor ºi asupra toponimiei ºiantroponimiei româneºti, bi blio grafie pe care amînceput s-o prelucrez într-o istorie a cercetãrilor

130 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 În 1956, în volumul Contribuþii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, apãrut la Bucureºti înEditura Academiei, publicã studiul Formarea terminologiei filosofice româneºti moderne, p. 171-204.

Page 133: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

toponimice la români, re dactatã în mare parte. Casecretar ºtiinþific al Comisiei am refãcut ºi unelelucrãri de ling visticã prezentate comisiei de cãtrecercetãtori care nu erau lingviºti, ca N. A.Constantinescu, Dicþionarul antroponimic ro -mân, circa 1300 de pagini dactilografiate, publicat între timp de Edi tura Academiei R. P. R.(Bucureºti, 1963)1 ºi N. Grãmadã, Studii ºi ma te -riale de toponimie bucovineanã, circa 600 de pa -gini dactilo gra fiate 2. În timpul liber am reluat mun cade re facere a vechii mele lucrãri (litografiatã înparte, în 1947, pe circa 300 de pagini) despreOriginea românilor, îmbunãtãþind redacþia ºiadãugând textul. Am participat la Colocviulinternaþional de lim bi ºi literaturi romanice, care aavut loc în septembrie 1959, la Bucureºti, luând de douã ori cuvântul în legãturã cu unele comunicãri;una din cele douã intervenþii ale mele a fostînseratã în volumul care cuprinde dezbaterile con -gre sului3. De asemenea am participat la discuþiilecare au avut loc în cadrul Academiei R. P. R.asupra machetei volumelor I ºi III ale tratatului deIstoria Românilor (1960 ºi 1961), inter ven þiilemele cu aceste ocazii fiind pomenite în dãrile deseamã publicate în revista Studii, despre acestemanifestãri.

Fiind mereu convins cã numai marxismuloferã bazele unei lingvistici ºtiinþifice, am privitmereu cu spirit critic, în lucrãrile mele, struc -turalismul lingvistic apusean, care cade în gravaeroare de a tãgãdui cã dezvoltarea lingvisticã seexplicã prin dezvoltarea poporului. Aceasta m-a ºi determinat ca, în anul 1958, sã reiau munca derefacere a Istoriei limbii române, pe care ampredat-o la Universitatea din Iaºi, din toamnaanului 1948 pânã în vara anului 1951. În com -paraþie cu istoriile existente ale limbii române,niciuna de altfel terminatã, op era mea se ca rac -terizeazã prin aceea cã duce istoria pânã la zi, cãseparã ºi de fineºte altfel perioadele, cã înglo beazão mare bogãþie de fapte lingvistice ºi cã puneaceste fapte lingvistice în legãturã cu isto riapoporului. Ca un exemplu de modul cum amexplicat unele fapte de vocabular prin societate,pot servi notele publicate de mine, în 1957, sub

titlul Istoria socialã în serviciul etimologieiromâne4, ºi pe care am intenþia sã le continuu.Într-un articol despre lingvistul sovietic P. L.Jakubinski5, mort în 1941, am arãtat origi na litateaºi soliditatea teoriilor sale de lingvisticã marxistã,întrucâtva neglijate în epoca noastrã. În articolulLe temps, l’as pect et la durée de l’ac tion dans leslangues indo-européennes (Mé langes lingui -stiques6, 1957) am dovedit, îm potriva celorsusþinute de cei mai mulþi ling viºti pânã astãzi, cãºi în românã ºi alte lim bi de aceeaºi structurãexistã as pect ver bal ºi am arã tat care suntdeosebirile dintre aceste lim bi ºi cele ca rusa,greaca veche etc. Plecând de la o distincþie maiveche, între Aspekt ºi Aktionsart, am distins întreas pect ºi durata acþiunii, ºi am arãtat cã, dintreacestea, expresie gramaticalã are în românã, ca ºiîn rusã sau greaca veche, numai aspectul. Amdistins în limba românã aspectele imperfectiv,perfectiv ºi perfectiv re zultativ, ºi am arãtat cãaceleaºi distincþii sunt valabile ºi pentru celelaltelim bi romanice ºi greaca veche. Articolul îndiscuþie este primul dintr-o serie despre aspectulver bal, pe care am intenþia de a o publica în viitor.

În toamna anului 1956, am fost ales se cretaral Societãþii de Studii Orientale, înfiinþate atunciîn Bucureºti. Am rãmas în aceastã funcþie ºi dupãce, în ianuarie 1957, societatea în dis cuþie adevenit secþia a treia a Societãþii de ªtiinþe Istoriceºi Filologice din R. P. R., pânã în decembrie 1957,când adunarea generalã a So cietãþii a ales un altcomitet. În calitate de se cretar al Secþiei de StudiiOrientale, mi-am dat o contribuþie însemnatã lapregãtirea primului vo lum din Studia et ActaOrientala (1957), pu blicat de secþie. Am citit ºiîmbunãtãþit multe din lucrãrile publicate în acestvolum, ca ºi în cel urmãtor, II, apãrut în 1960. Amfost ales me mbru în colegiul redacþional alprimului volum. Am continuat a ajuta noulcomitet, fãcând re ferate despre unele lucrãri –unele de sute de pagini – prezentate Secþiei. Amredactat eu în sumi câteva lucrãri sau note, pentrupublicaþia Secþiei, ele având ca subiect populaþiileºi lim bile Caucazului, ca ºi cele care au migrat deacolo, ºi influenþa lor asupra altor popoare (hitiþi,

DECEMBRIE 2013 131

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Sub titlul Dicþionar onomastic românesc, V-LXXXVII + 469 p.2 Lucrarea a apãrut în 1996 în douã vol ume la Editura Anima, cu titlul Toponimia minorã a Bucovinei (ediþie,

studiu introductiv, bibliografie, note ºi indice): Ion Popescu Sireteanu, introducere: D. Vatamaniuc.3 Cele douã intervenþii ale profesorului G. Ivãnescu au fost fãcute la raportul lui E. Petrovici, Les nou veaux At las

linguistiques de la Ro ma nia orientale ºi la cel al lui Mirko Deanoviæ, Per spec tives de l’Atlas linguistiquemediterranéen (vezi Actes du Colloque in ter na tional de civili sa tions, litteratures et langues romanes, Bucarest,14-17 septembre 1959 (fãrã data apariþiei, dar apãrut în septembrie 1962), p. 195-197).

4 Apãrut în „Studii ºi cercetãri lingvistice”, VIII, 1957, nr. 4, p. 509-517, sub titlul Note etimologice. Istoriasocialã în serviciul etimologiei române.

5 Vezi Teoriile lui L. P. Jakubinski despre slava primitivã ºi rusa veche, în „Studii ºi cercetãri lingvistice”, VIII,1957, nr. 2, p.193-206.

6 Titlul complet: Mélanges linguistiques publiées B l’occasion du VIII-e CongrPs in ter na tional des linguistes BOslo, du 5 au 9 aoft 1957, Bucureºti, p. 23-61.

Page 134: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

tohari). În studiul Le rôle des Japhétites dans lafor ma tion des peuples et des cul tures an tiques1,am reluat în spe cial cercetãrile asupra patriei prim -i tive a acestor populaþii ºi asupra migraþiilor lor,atât de ob scure, mai ales dupã intervenþiile nefasteale lui N. I. Marr.

Voi cita aprecierea asupra acestui articol,fãcutã de un cercetãtor din þara noastrã. Într-orecenzie despre Stu dia et Acta Orientalia, I, 1957,din Steaua, mai 1948, nr. 5, referitor la articolulmeu Le rôle des Japhétites dans la for ma tion despeuples et des cul tures an tiques, Henri Jacquierscrie (p. 126) urmãtoarele: „Problema popu laþiilor ºi limbilor circum-mediteraneene din epoca pre -isto ricã ºi proto-istoricã, pe toatã distanþa caredesparte þara bascã de Caucaz, este tratatã într-unstudiu substanþial al lui Gh. Ivãnescu, lingvist em -i nent care uneºte în cer cetãrile sale multilateraleîndrãzneala teoreticã ºi rigoarea metodicã“.

Cele patru vol ume ale publicaþiei au fostbine primite de specialiºtii din strãinãtate. În felulacesta, am adus ºi eu o modestã contribuþie laprogresul studiilor de orientalisticã din þaranoastrã, într-o epocã în care, legãturile din ce în cemai strânse, pe care le are þara noastrã cu þãrileOrientului, impun ºi la noi sprijinirea ºi lãr gireaunor asemenea preocupãri.

În anul 1961-1962 am lucrat luni de-a rân -dul la adunarea materialului ºi la redactarea par -þialã a unui studiu despre Elementele tra co-daciceîn limba românã, pe care am intenþia de a-l predapentru publicare Editurii Academiei R.P.R. Înacest studiu voi identifica noi ele mente de originetraco-dacicã ºi voi arãta la ce concluzii duc acesteelemente cu privire la lim ba traco-dacicã2.

§ 5. Ca unul care am fãcut, dupã licenþã,studii de specializare în Franþa ºi Italia, am fostpreocupat încã din acea vreme de di verse pro -bleme de lingvisticã romanicã. Funcþionând, du pãîntoarcerea în þarã, ca asistent la Catedra de filo -logie românã de la Universitatea din Iaºi, preo -cuparea mea generalã a fost aceea de a con tribui,dupã puterile mele, la dezvoltarea teoriei limbii ºilingvisticii române. Am continuat însã a urmãriliteratura de specialitate asupra lim bilor romaniceoccidentale, aºa cã, în 1943, am putut face cu -noscute câteva din rezultatele mun cii mele în acest domeniu, în articolul Despre schimbãrile foneticeitaliene de tipul -ct- > -tt- ºi gd- > -dd-, Italica, II,Iaºi, 1943, p. 115-136. Pornind de la distincþiaîntre schimbãrile fo netice obiºnuite ºi cele de

adap tare la sistemul fonetic al unei lim bi – pe carele suferã de obicei neologismele – am susþinut cãschimbãrile fo netice toscane de tipul pomenit, caºi toate ge minãrile din aceeaºi limbã, intrã în ca -tegoria celor din urmã ºi am explicat, dupã Cl.Merlo ºi alþii, diferenþierea dialectalã a Italiei, prin substrat. În treacãt, mã raliam ºi la teoria lui G.Devoto despre naºterea latinei populare (o reluare, cu modificãri, a teoriei lui F. Georg Mohl): latinapopularã s-a for mat prin influenþa pe care umbriiºi oscii au exercitat-o asupra latinei din Latium (iscurt accentuat> é, u scurt accentuat > ó, ae > êsau e, -avit > aut, ºi -ivit > -iut la perfectul in -dicativ, -as în loc de ae la nom. pl. decl. I).

Am continuat studiile asupra limbilor ro -manice occidentale ºi dupã 1945, mai ales cã, înanul universitar 1947-1948, am fãcut, pentru stu -denþii de la Universitatea din Iaºi, un curs deFilologie romanicã, interpretând cu ei, în ºe dinþele de sem i nar, hãrþi din Atlasul lingvistic francez.Dar fiind ocupat pânã în 1955 cu re dactarea lu -crãrilor de lingvisticã româneascã in di cate maisus, abia dupã aceastã datã am putut publica oserie de articole având ca obiect lim bile romaniceoccidentale sau întreaga Romanie. Având con vin -gerea cã teoria lui Devoto despre originea latineipopulare este justã, în ciuda fap tului cã cei maimulþi romaniºti au rãmas la vechea teorie, a luiDiez, Fuchs, Schuchard, Meyer-Lübke etc., amreluat problema în arti colul Les forms du nom i na -tive et de l’accusatif pluriels des Ire et IIe

déclinaisons en latin vul gaire, publicat în Recueild’études romanes3, Bucureºti, 1959, pe bazaterminaþiilor de nom. pl. în -as ºi -os, arãtând cã, în privinþa de cli nãrilor I-a ºi a II-a, latina popularã nu prezintã o situaþie unitarã, ci patru arii deosebite:sardo-ibe ricã, galo-reticã, apeninicã ºi meso-da -cicã. În articolul Soarta neutrului latin clasic înlatina pop u larã ºi în limbile romanice, publicat înSCL, VIII, 1957, nr. 3, p. 299-313, am arãtat cã,împotriva concepþiei gen er ale, neutrul s-a întãritîn latina apenino-balcanicã, atunci când con so -nantele fi nale au dispãrut, ºi cã româna este moºte -nitoarea acestei situaþii. În articolul Naºterea sufi -xului galoromanic -age, din Re vista de Filologieromanicã ºi germanicã, II, 1958, nr. 1, p. 49-71,publicat ºi în traducere francezã în Re vue de lin -guistique, IV, Bucureºri, 1959, nr. 2, p. 177-200,am stabilit dezvoltarea foneticã a su fixului, rãuexplicat mai înainte, – am admis o fazã *-ádÐM sau *-á*ÐM ºi influenþa femininului -atica – pre -

132 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 SAO, I, 1957, p. 199-232. În numãrul al doilea din SAO, 1959, p. 242-243, a publicat Un élément japhetite enhittite et en tokharien, respectiv Un élément ouralien en slave et tokharien, ibid., p. 244.

2 În 29 noiembrie 1986, la ultimul popas la Timiºoara, profesorul G. Ivãnescu, þine comunicarea Elemente deorigine traco-dacã în limba românã.

3 Titlul complet: Recueil d’études romanes publiées B l’occasion du IXe CongrPs in ter na tional de linguistiquesromane B Lisbonne du 31 mars au 3 avril 1959, Bucureºti, p. 125-133.

Page 135: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

cum ºi dezvoltarea lui semanticã, neîn þeleasã deMeyer-Lübke. Articolul a fost apreciat pozitiv înpublicaþiile de specialitate (astfel Gardette, în Re -vue de linguistique romane pe 1960). În arti colulO nouã teorie despre formarea limbilor romaniceºi despre cauzele schimbãrilor limbii, publicat înRevista de filologie romanicã ºi ger manicã, V,1961, p. 361-373, am combãtut teo ria lui KnudTogeby despre formarea limbilor romanice, adu -cându-i corectãrile necesare în lu mina mate ria -lismului di a lec tic, pe baza unor prin cipiilingvistice expuse de mine deja în Isto ria limbiiromâne în lu mina materialismului dia lec tic, Iaºi,1950. Cred cã poziþia pe care m-am plasat aduceluminã în problema com plexã a formãrii limbilorromanice, consideratã pe drept nere zol vatã de M.V. Serghievski, Vvedenie v romanskoe jazyko -zanie, Moscova, 1952, p. 164-165.

Din preocupãrile de lingvisticã romanicãpleacã în parte ºi articolul meu despre Le rôle desJaphétites dans la for ma tion des peo ples at descul tures an tiques, publicat în Studia et ActaOrientalia, I, 1957, Bucureºti, 1958, p. 199-231.În acest articol am susþinut, în conformitate cu cele mai noi teorii, cã bascii nu sunt urmaºii iberilor, ciai auscilor ºi vasconilor, ºi m-am raliat tezei,astãzi ev i dentã, care susþine originea caucazianã abascei; în acelaºi articol am com bãtut teza lin -gviºtilor occidentali care ad mit exis tenþa unuisin gur substrat preindo-eu ro pean pe teritoriulRomâniei de mai târziu: cel me diteranean, ºi amarãtat cã, alãturi de acest sub strat, a existat înaceeaºi arie, ºi un substrat iafetit (adicã basco-cau -cazic), reprezentat în Italia de etrusci. Prin aceºtiadin urmã am ex plicat un termen ca it. farfalle„fluture“, care se regãseºte în lazul ºi mingrelianul pharphali „fluture”.

§ 6. La 5 iulie 1961 mi s-a recunoscut decãtre Comisia superioarã de di ploma titlul de doc -tor în ºtiinþe filologice (nr. 2694). La sfâr ºitul lunii ianuarie 1962 am fost numit, pe data de 11februarie 1962, profesor suplinitor de Ling visticãromanicã la Facultatea de Filologie a InstitutuluiPed a gogic de cinci ani din Timiºoara, devenind întoamna aceluiaºi an Universitatea din Timiºoara.La 1 octombrie 1962 am fost numit ºeful Catedreide Limba Românã de la Universitatea dinTimiºoara, iar la 17 decembrie 1962 am fost numit re dac tor responsabil al Ana lelor Universitãþii dinTimiºoara. Seria ºtiinþe filologice. În noua meacalitate, de profesor de lingvisticã romanicã, amþinut la Facultatea de Filologie a Universitãþii dinTimiºoara un curs, care aruncã o privire asupra

dezvoltãrii limbilor romanice de la latina popularãºi pânã astãzi. Am cãutat sã fac o expunere lacurent cu cele mai noi cercetãri, adãugând, atuncicând era cazul, propriile mele contribuþii, care segãsesc mai ales în capitolele consacrate latinei po -pulare, formãrii limbilor ºi dialectelor romanice ºilimbilor literare romanice în faza lor cea mai ve -che. La sesiunile ºtiinþifice ale Universitãþii(1962,1963,1964) am prezentat o serie de comu -nicãri de gramaticã generalã, în care, reluând preo -cupãrile mele din cursul de Sintaxa limbii românemod erne, þinut între 1947 ºi 1952 la Universitateadin Iaºi, am adâncit studiul rela þiilor dintre limbãºi gândire, explicând prin gân dire fapte lingvisticecare n-au putut fi ex pli cate pânã astãzi astfel.Într-un prim studiu, Gra ma tica ºi logica. I.Structura logicã a gândirii ca fac tor primar alstructurii morfologice a limbii, publicat în Analele Universitãþii din Timiºoara. Seria ºtiinþefilologice, I, 1964, am reuºit sã arãt cã deosebireadintre pãrþile vorbirii (substantiv, adjectiv, nu me -ral, verb) este de naturã logicã (se re duce la faptede gândire) ºi sã critic struc turalismul lingvisticcontemporan pentru ca rac terul sãu formalist. Caprofesor, ºef de ca te drã, am cãutat de asemenea,prin discuþii per sonale cu asistenþii ºi lectorii de lacatedrã ºi cu studenþii capabili, sã-i îndrum sprestudierea realitãþilor dialectale româneºti, în spe -cial bã nãþene. M-am strãduit de asemenea sã daumem brilor catedrei o informaþie asupra celor mainoi metode ºi concepþii ale lingvisticii, reco man -dând în acelaºi timp spir i tual critic, ºi sã orga nizezmunca ºtiinþificã a colectivului, în aºa fel ca ea sãdevinã cât mai rodnicã. Pe de altã parte, m-amstrãduit sã identific între studenþi ele mentele celemai capabile, pentru a le îndruma spre muncaºtiinþificã, în spe cial lingvisticã. Cei mai bunidintre studenþii mei la Universitatea din Timiºoara au fost reþinuþi ca cercetãtori sta giari la sectorul delingvisticã de pe lângã Baza de Cercetãri ªtiin -þifice din Timiºoara, a Aca demiei R.P.R.1, creat întoamna anului 1963. Am fost numit în toamnaaceluiaºi an ºeful sec torului respectiv ºi am fostcooptat, în aceastã calitate, în Comitetul de con -ducere a bazei. Ca re dac tor responsabil alAnalelor Uni versitãþii din Timiºoara, Seria ªtiinþe filologice, am pre gãtit pentru tipar patru vol umede studii ºi re cenzii de lingvisticã ºi istorie literarã, de peste 300 de pagini de tipar (I, 1963 ºi II, 1964,III, 1965) (al patrulea e sub tipar). Am depus omuncã de luni de zile pentru îmbunãtãþirea, atâtsub raport for mal, cât ºi sub raportul conþi nu tului,a articolelor, notelor ºi recenziilor care trebuiau sã

DECEMBRIE 2013 133

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

1 Îi menþionãm aici pe Sergiu Drincu, Olimpia Ternovici (mai târziu Olimpia Berca), Mihai Deleanu, Maria LuizaPurdela (Sitaru), Criºu Dascãlu, Doina Bogdan (Dascãlu), Eugen Berca (Dorcescu), Doina Nãstase (Babeu),Rodica Sufleþel (Moroianu), cãrora li se vor adãuga apoi Livius Petru Bercea, Ionel Funeriu, Dorin Uriþescu,Viorica Goicu etc.

Page 136: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

aparã în aceste vol ume de Anale ºi am redactat euînsumi o serie de articole, note ºi recenzii, ur mãrind sã dau Analelor un conþinut orig i nal, bogat ºi variat1.

În septembrie 1963 am participat la cel de alV-lea Congres internaþional al slaviºtilor de la So -fia, luând cuvântul în legãturã cu comunicarea tov. acad. Al. Rosetti, despre uniunea lingvisticã bal -ca nicã. Am fost ales membru al Comitetului deorganizare a conferinþei naþionale de lingvisticã,care a avut loc între 7 ºi 10 septembrie 1964 laBucureºti, ºi am participat la lucrãrile con ferinþei,fãcând unul din referatele prezentate în cadrulConferinþei: Probleme ale formãrii cu vintelor înlimba românã2. Ca ºef al Catedrei de limba ro -

mânã de la Universitatea din Timiºoara ºi ca ºef alSectorului de lingvisticã de la Baza de Cercetãridin Timiºoara, conduc lucrãrile încre dinþateacestor colective de Comitetul de redacþie al volu -mului V al tratatului de Istoria limbii române, pecare îl pregãteºte Ac a de mia R. P. R. împreunã cuuniversitãþile din þara noastrã. În 1963, am fostales membru al Societãþii Române de LingvisticãRomanicã, înfiinþatã în Bucureºti, în 1962. În anii1964 ºi 1965 am fost ales vice preºedinte al acesteisocietãþi. În calitate de mem bru al Societãþii amfãcut douã comunicãri, una în iunie 19643 ºi alta în mai 1965. În februarie 1965 am fost ales membruco re spon dent al Academiei R. S. R.

134 DECEMBRIE 2013

IT

ªE

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ac a de mia Românã – Filiala Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaºi, Facultatea de Litere ºi AsociaþiaCulturalã „Al. Philippide” au organizat în anul 2012, anul Centenarului Gh. Ivãnescu, Colocviul

Internaþional „G. Ivãnescu – 100 de ani de la naºtere”. Evenimentul dedicat personalitãþii lui Gh. Ivãnescu a adunat nume de marcã ale cercetãrii din România, dar ºi din strãinãtate, fiind prezenþi

cu dezbateri specialiºti din Aus tria, Germania, In dia, Spania ºi Republica Moldova.

1 Apãrut în 1966. În numãrul I (1963) din AUT a publicat studiul Gramatica ºi logica. I. Structura logicã agândirii ca fac tor primar al structurii morfologice a limbii, p. 259-267 ºi câteva recenzii la lucrãri de EugenCoºeriu, Carlo Tagliavini ºi I. Coteanu. În numãrul II (1964) din AUT publicã Gramatica ºi logica. II. Structuragândirii ca fac tor primar al structurii sintactice a limbii, p. 193-219, iar la rubrica Note ºi discuþii: Teoria luiVladi mir Georgiev despre limba traco-dacã, p. 255-258; Cuvinte româneºti de origine traco-dacã [arþar,ghearã], p. 258-263 ºi o recenzie la o lucrare a lui Vladimir Georgiev, apãrutã la Moscova în 1957, p. 280-282.În numãrul III (1965) din AUT publicã: Un hidronim românesc de origine dacicã: Nãruja, p. 267-271 ºi orecenzie consistentã asupra lucrãrii lui Ivan Popoviæ, Geschichte der serbokroatischen Sprache, p. 290-297. În numãrul IV (1966) din AUT publicã o singurã recenzie la cartea lui Giacomo Devoto, Origini indeuropee,p. 290-295. Rãmas, în continuare, re dac tor responsabil ºi la urmãtoarele douã numere (V, 1967 ºi VI, 1968),profesorul G. Ivãnescu nu mai publicã niciun ma te rial în AUT.

2 Referatul cu titlul de mai sus a apãrut în revista „Limba românã“, XIV, 1965, nr. 1, p. 31-37, iar cu titlulProblPmes concernant la for ma tion des mots en roumain ºi în „Re vue roumaine de linguistique“, X, 1965, nr. 1-3, p. 81-89.

3 Limbã ºi di a lect în cadrul Romaniei occidentale în Evul Mediu, rezumat în „Bul le tin de la Société Roumaine deLinguistique Romane“, Bucarest, I, 1964, p. 47-48.

Page 137: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

IN MEMORIAM

Un apostol al românismului chemat la DomnulProf. univ. dr.

Gheorghe Iacov Jernovei

01.09.1948-12.07.2013

Prof. univ. dr. D.H.C. mult. VICTOR V. GRECUConducãtor ºtiinþific de doctorat –Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu

Iniþiatorul ºi ctitorul reactivãrii ASTREI

Nãscut: 1 sept. 1948, satul Stãlineºti, raionul Nouasuliþã,Cernãuþi. • 1969: cãsãtorit cu Anna Nisciuk. • 27 ian.1970 s-anãscut fiul Eugen, cãsãtorit cu Nataºa, având 3 bãieþi: Andrei,Vitalie, Daniel-George. • 1972: absolvind Facultatea (spe cia -lizarea Limba ºi literatura francezã) la Universitatea de Stat dinCernãuþi, este di rec tor la Liceul din Sokyriany, regiuneaCernãuþi. • 1976: Studii pentru doctorat la Universitatea dinMoscova, Catedra de Filologie. • 1984: profesor asociat laUniversitatea din Cernãuþi. • 1985-1990: ºef al Departamentuluiºi dec an al Facultãþii de Lim bi Strãine. • 1991: profesor asociatla Catedra de Filologie Românã ºi Clasicã. • 1991: membru înBiserica Baptistã „Isus Salvatorul”. • 8 mai 1994: soþia Annatrece în veºnicie. • 1999: ordinat ca Pas tor la Biserica „IsusSalvatorul”. • 2000: absolvirea Facultãþii de Teologie Bap tistãdin Bucureºti. • 2001: cãsãtoria cu Marianne Jach. • 2004: ºeful

Catedrei de Filologie Românã ºi Clasicã. • 2013.09.12: Domnul L-a chemat acasã.

Cu profesorul universitar dr. GheorgheI. Jernovei, ªeful Catedrei deFilologie Românã ºi Clasicã de la

Universitatea „Yuri Fedkovici” din Cernãuþi,ne-am îngemãnat în patosul împlinirii creatoare, fãuritoare de oameni, atunci când universitarulºi savantul a participat, cu ani în urmã, la un curs de Stilisticã generalã ºi funcþionalã, ale cãruiseducþii ºi virtuþi expresive le savuram tran -sfiguraþi cu studenþii anului al patrulea al Secþiei românã-limbã strãinã, de la Catedra de Lim biRomanice a Facultãþii de Filologie ºi Jurna -listicã, la acea vreme, a Universitãþii „LucianBlaga”, Sibiu, mijlocind, ca ºef al Catedrei, pre -cum Domnia Sa la Cernãuþi, mai apoi, coope -rarea respectivã.

Aºa a debutat o colaborare nobilã ºi fe -cundã, la durabilitatea ºi proliferarea cãreia se

întreceau graniticele temeiuri rare: demnitatea,preþuirea structuralã, izvorând din nobleþea su -fleteascã ºi spiritualã de facturã înalt umanã,preþuire în competiþia cãreia opinteam sã fiu,întotdeauna, eu câºtigãtorul!

Acestea s-au întrecut în patosul con sa -crãrii, prin fapte, semenilor, arcuindu-se ºi ro -dind într-o tonicã ºi regeneratoare iubire frã -þeascã ºi triumfând în cultul muncii ºi în patosulcreativitãþii – tâlcul jertfirii ºi perenitãþiinoastre! Pentru cã numai ea este în stare sãscoatã pe om de sub tirania timpului ºi blestemul morþii; numai ea este nepieritoare! Pentru cãnumai ea are harul consacrãrii ºi înveºnicirii,cum nemurea adevãrul ax i om atic etern Geniuldin Lancrãm (L. Blaga), pe care L-am ascultatadesea la Biblioteca Universitarã din Cluj-Na -

DECEMBRIE 2013 135

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Page 138: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

poca, în 1955-1956, renãscându-mã: ,,Singurulsurâs al tragediei noastre este creativitatea!”…

…Domnia Sa, Magistrul Gheorghe I.Jernovei, prezentând expuneri la studenþii noºtri sibieni, iar, la rândul meu, dupã periplul uni -versitar ºi ºtiinþific trans at lan tic (S.U.A., Can ada,1992) ºi eu ro pean (Franþa, 1988), derulând suita prelegerilor cursului de Limbã literarã. Sti listicã ºi poeticã, în mod ule semestriale, timp de treiani, la celebra Universitate „Yury Fedkovici”din Cernãuþi. Nobleþea colegialã ºi preþuireas-au fructificat prin publicarea a 5 studii alecolegilor de la Catedra de Filologie Românã ºiClasicã în cele douã periodice ºtiinþifice:„Anuarul Institutului de Cercetãri SocioumaneSibiu al Academiei Române”, precum ºi„Cercetãri de limbã ºi literaturã”, Filiala Sibiu aSocietãþii de ªtiinþe Filologice din România, alcãror re dac tor-ºef eram, onorându-ne prinalegerea savantului Gheorghe I. Jernovei în celedouã colegii de redacþie!

Acelaºi aport universitar-ºtiinþific, dealeasã frumuseþe moralã ºi patrioticã, s-a per -petuat, apoi, de-a lungul a opt ani, în mod ulesemestriale, deopotrivã cu publicarea a nu me -roase studii în revistele menþionate, ºi la Uni -versitatea de Stat Chiºinãu, Universitatea Peda -gogicã „Ion Creangã” Chiºinãu, Institutul deªtiinþe ale Educaþiei Chiºinãu, Universitatea„Alecu Russo” Bãlþi, Universitatea Pedagogicã„B. P. Hasdeu” Cahul etc.

Atare performanþã am izbutit, în douãrânduri ºi cu Titanul de la Tübingen – cum eranumit de contemporani Eugeniu Coºeriu – carene-a onorat invitaþia de a þine, în doi ani suc -cesiv, prelegeri – mentem preceptis, animumvirtutibus ornant! – studenþilor, cadrelor uni -versitare ºi numeroºilor alergãtori avizaþi, do -ritori sã asculte un geniu!... În derularea ºiiureºul acestora am iniþiat, declanºat, prin re -feratul prezentat Senatului, am promovat so -lemnitatea gratulãrii ºi oficierii decernãrii înal -tului titlu de Doc tor Honoris Causa alUni versitãþii „Lucian Blaga”, din Sibiu, Tita -nului a cãrui op era strãbãtuse de mult meri -dianele lumii!

Pãrintele Lingvisticii integrale ne-a mân -gâiat inimile venind la locul nostru na tal, Turnul Roºu, Sibiu. Apoi, la fel, ºi la urmãtoarea venirela Sibiu, vizitând Mãnãstirea ridicatã de Domni -torul muntean Constantin Brâncoveanu (dãrâ -matã de trupele generalului Bukow!), rectitoritãdin temelii: Minunea de la Sâmbãta de Sus! –cum numim noi somptuosul ansamblu mã nãsti -resc ºi ac a demic – de Savantul Teolog, ÎnaltPreasfinþia Sa, ac a de mi cian dr., Antonie

Plãmãdealã – Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitro -polit al Ardealului, struc tural preþuitor ºi iubitoral Titanului Eugeniu Coºeriu!

Înalt Preasfinþitul Mitropolit Antonie,prin preþuirea Cãruia cooperam îndeaproape ladefinitivarea ivirii unor vol ume, cum vãdescrevizuirile existente, ne-a hãrãzit înalta cinstirea unei vizite în familie, în str. Zaharia Boiu, nr.4, venind cu ºoferul, pãrintele Nechifor, a cãruilimuzinã, parcatã, naiv ºi inocent, în faþa blo -cului, a fost minuþios „reperatã” de securitate…

…Minunea de la Sâmbãta de Sus întrupauna dintre cele trei pasiuni, aºa cum ne îm -pãrtãºea Î.P.S. Sa, în frecventele noastre con -fesiuni târzii, cu un prilej urzind ºi reactivareaASTREI…, din Cabinetul de lucru de la Re -ºedinþa Mitropolitanã, vegheate de aromele ca -fe lelor Maicii Heruvima: scrisul, cãlãtoriile ºiconstrucþiile, amintindu-ºi ºi rememorându-mi,nos tal gic, anii când, alãturi de colegii, printrecare ºi regretatul nostru Magistru, acad. BorisCazacu, bãteau mingea în curtea Liceului dinBãlþi (R. Moldova)…

…Devenit Universitatea „Alecu Russo”,acesta este locul unde s-a desfãºurat Sim po -zionul Internaþional Omagial „Un lingvistpentru secolul XXI”…, consacrat Titanului…!,la care s-a primenit spir i tual întreaga elitã inte -lectualã ºi academicã a Republicii Moldova!

La scurtã vreme, pe Savantul EugeniuCoºeriu l-am însoþit, sprijinindu-L la braþ, având mersul anevoios, la ceremonia aniversãrii a 80de ani, în comuna sa de baºtinã, Mihãileni (R.Moldova). Manifestare magnificã, de preþuire,cinstire ºi iubire, ale cãrei vibraþii sentimentaleºi tensiune emoþionalã sunt greu de zãgãzuit încuvinte; în derularea ritualicã a cãreia, copleºiþide fiorii smereniei, prin cucernicia, evlavia ºiiubirea lor, în transfigurarea rugãciunii, con -sãtenii au slãvit un SFÂNT!...

Aceleaºi altitudini de preþuire, la aceleaºicuante emoþionale de iubire frãþeascã ºi sme -renie, ca ºi la ceremonia de la Bãlþi, au dominatºi la Universitatea „Yury Fedkovici” dinCernãuþi, în aceastã toamnã, unde, prin devo -tamentul, însufleþirea, clarviziunea conceperii ºi dinamismul faptic ale savanþilor, acad. GrigoreBostan ºi prof. univ. dr. Gheorghe I. Jernovei,s-au temeinicit, întru venerarea Titanului se -colului XXI, coordonatele ºi perspectivele Co -loc viului Internaþional de ªtiinþe ale Limbajului„Eugeniu Coºeriu”, Ediþia a XII-a (Cernãuþi –Suceava – Chiºinãu), desfãºurat la Universitatea „Iury Fedkovici” din Cernãuþi, în zilele de 19-21 septembrie 2013, ale cãrui roade artizanul ºi

136 DECEMBRIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 139: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

mentorul acestuia, plecat la Domnul cu scurttimp înainte, nu le-a mai putut împãrtãºi...!

...Niciun pãmântean nu ar fi putut intuisau ghici cã aceastã jertfire la altarul slãviriiTitanului avea sã fie cea din urmã!...

Colocviul s-a împlinit prin devotatul, eru -ditul, harnicul colectiv al Catedrei, modelat decei doi Întâistãtãtori ai sãi, cu evlavie ºi cinstirea Magistrului, dupã inspirata ºi fecunda zã mis lirea acestuia, ºi s-a înnobilat prin parametri superioride originalitate, de consistenþã, de sci ent ism.

În izbândirea acestuia a slujit cu patos, cudevotament frãþesc, prof. univ. dr. Sanda-MariaArdelean, de la Universitatea „ªtefan cel Mare”, Suceava, care, cu priceperea, tactul, rafi -namentul ºi afecþiunea cooperãrii colegiale, încare au îmbobocit darurile sensibilitãþii ºi no -bleþei sufleteºti, ºi-a consacrat caratele alcãtuirii umane împlinirii acestui mon u ment de o ma gie -re a Titanului, în depãnarea secvenþelor înãlþãriicãruia se rostea întreagã românime, rodind înfiorul hieratic al rugãciunii. Cãci întregul cer e -mo nial ac a demic a fost o Rugã..! ºi un jurãmântde a împlini crezul testamentar al Magistrului –românismul!

Prin substanþa ºtiinþificã, noutatea, actua -litatea ºi aplicativitatea achiziþiilor ºi reve la -þiilor lui, s-a dovedit o mãrturie a creativitãþiispirituale a românilor de pretutindeni, într-opro lificã omniprezenþã, care, în incandescenþacomemorãrii, s-a convertit într-un simbol al ve -ne raþiei Titanului moldovean de la Mihãileni!...

…Cu universitarul ºi savantul Gheorghe I. Jernovei ne-am îngemãnat, apoi, nãzuinþele, încultul pãtimaº, curat ºi re gen er a tor al Ve ne -rabilei ASTRA de odinioarã, a celor împãtimiþiîn vrednicie ºi pa tri o tism, care, prin fapte, eracultul, iubirea, credinþa ºi nãdejdea tuturor ro -mânilor! În prezent ne-am alãturat prestaþiileuniversitar-ºtiinþifice, la Despãrþãmântul„Mihail Kogãlniceanu”, Iaºi, al ASTREI, co -loanã vertebralã ºi filonul creativ al ASTREI,cârmuit inspirat, com pe tent, cre ator, vitejeºte,de infatigabila ºi devotata profesoarã ARETAMOªU, pentru care reprezintã o raþiune ºi oîmplinire a bucuriei de A FI! Acolo unde seînalþã – dupã ce am reactivat destinul ºi menireaei, ne mu rindu-se prin zidiri perene – ASTRAtuturor românilor – dorul nostru testamentar!

El este Cel care, în confesiunile noastre

frecvente (venea mereu, cu Marianne – de onobleþe ºi un devotament con ju gal greu de ega -lat – la socri, la Cisnãdie, fiind oaspeþii noºtri deonoare la Turnul Roºu [7 km distanþã!], dupãcum am izbutit ºi noi sã le fim oaspeþi laCernãuþi), precum ºi în prestaþiile realizate, nescrutam omenescul din noi, patosul creaþiei ºitãria împlinirii crezului slujirii la altarul iubiriide oameni!

El a rostit axioma-me mento, având pu -terea fãgãduinþei unui Sacerdot ºi tãria pietrelorde la temeliile unei Catedrale: ASTRAÎNSEAMNÃ ROMÂNISM! ªi precum prezicea profetic Brâncuºi: „Mãiastra mea va strãpungeCerul!”…, cuvântul Celui neîntrecut în vred -nicie româneascã va strãbate veacurile!...

…Aºa cum înãlþa sufletele auditorilor,transfiguraþi de glasul Lui, în inima ASTREI, laIaºi – în Catedrala ASTREI – acolo unde ini mile astriste bat ritmurile demnitãþii ºi, prin a ceasta,dobândesc binecuvântarea harului su prem:creativitatea!

Devenise un autentic ºi devotat duhovnical ASTREI!

Un român, care, când vorbea, era un apos -tol, iar intervenþiile Lui, vorbirile Lui – veri -tabile, înãlþãtoare predici de românism, prin du -hul pa tri otic, prin harul elocinþei, prinbi ne cuvântarea înavuþirii ºtiinþifice ºi culturale,cu vraja mângâietoare a glasului, cu vocea se -ninã, caldã, calmã, mãtãsoasã, simþind, aievea,cum te înaripeazã, picurând senin, speranþã, cre -dinþã! Un OM al cãrui crez erau demnitatea,scien tismul ºi o inegalabilã ºi jertfitoare iubirede semeni, îndemnându-i, dupã cuvântul Dom -nului, la frãþie, la purificare prin fapte nobile, lacinste ºi omenie, la hãrnicie ºi devotament pa tri -otic, la primenire comportamentalã ºi spiritualãîntru prosperitatea ºi unitatea Neamului ro mâ -nesc!

Ne-ai lãsat o moºtenire ucigãtor de grea!:ROMÂNISMUL! În crezul ºi zelul propo vã -duirii, fortificãrii ºi propãºirii lui nu Te vomputea întrece niciodatã!...

Dormi întru Domnul! Glasul Tãu ne alintã ºi ne hrãneºte speranþa, iar jertfa ºi spiritul Tãune vegheazã veºnicia noastrã româneascã!

ADIODragul nostru MAGISTRU – Gheorghe!

DECEMBRIE 2013 137

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Page 140: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Un gând pentru Anca Petrescu

Elena BUICÃTo ronto, Can ada

Pierzându-ºi viaþa în mod neaºteptat,arhitecta Casei Poporului, AncaPetrescu, mi-a trimis gândul înapoi

la un mo ment în care pulsul vieþii clocotea în eala cota cea mai înaltã.

Prin largul fluviu al evenimentelor vieþiinoastre trecãtoare, din când în când, gândul areacest bun obicei, sã se opreascã la câte un fapt de viaþã deosebit pentru a-i asculta pulsul, pentrua-i lu mina adâncurile încercând sã prindã fireleînþelegerii ºi ale mersului lumii acesteia ºi nu depuþine ori cu intenþia de a-l avea model. Unele ar putea fi chiar modele strãlucite, bune de aºezatîn manualele ºcolare, modele de care avem ne -voie pentru a împlini un vis înalt.

Prin anul 1978, prietenul meu bun, me -dicul oftalmolog Coriolan Bucur, mi-a înlesnitprilejul de a întâlni un asemenea mo ment. Fiulsãu, Petriºor Bucur, tânãr inginer electronist înBucureºti, era pe punctul de a fi dat afarã dinserviciu pentru absenþe de la locul de muncã ºi,ca orice tatã, era neliniºtit. Petriºor fusese rugatde Anca Petrescu sã lucreze la o machetã pentruviitoarea Casã a Poporului. Anca îºi adunaselângã ea un numãr de tineri ºi împreunã lucraucu aripi întinse pânã în slava cerului. N-a fost cuputinþã ca Petriºor sã se rupã de entuziasmulcare fierbea în clocot. ªi-a pierdut serviciul; lafel ºi Anca. Nimic însã nu putea pune stavilãîmplinirii unui ideal þesut din cele mai frumoasevise. Pe atunci Anca era pe la începutul cariereisale, avea cam 29 de ani ºi doar cinci ani devechime în „câmpul muncii”.

Fiecare avem în viaþã momente de rãs -cruci hotãrâtoare. Când Anca a simþit cã pentruea a sosit un asemenea mo ment, s-a implicat cuîntreaga ei fiinþã, sperând cã va fi acceptatã sãlucreze alãturi de alþi arhitecþi. Asupra acestuimo ment cru cial de viaþã m-am oprit, pentru cãmeritã privit în toate dimensiunile lui. El faceparte din acele momente care ajutã la ridicareaspiritualã pe culmile desãvârºirii.

Anca ºi-a golit casa ºi a început sã lucrezefebril la proiectul care întruchipa viitoarea clã -dire cu care trebuia sã se prezinte în scurt timp la con curs alãturi de nume grele ale arhitecturii

noastre. Ceauºescu era nerãbdãtor sã înceapãlucrãrile construcþiei la care visa cu mare pa -siune ºi a scurtat noul termen de prezentare amachetelor. Dar, bombã, concursul s-a þinut fãrã ca Anca sã afle. Cu toate astea, ea nu s-a des -curajat. Ceauºescu nu se hotãrâse, aºa cã maitrãgea nãdejde la o altã fazã a concursului ºilucra febril zi ºi noapte, cu o chemare care nu îidãdea rãgaz.

Prietenul meu, Coriolan Bucur, deºi erasupãrat cã Petriºor îºi pierduse serviciul, speraîncã în reuºita strãdaniei lor. O cunoºtea peAnca de la venirea ei pe lume, era fiica prie -tenului sãu, medic ginecolog de care era legatprin multe amintiri din perioada grea când pro -fesau în Sighiºoara. ªi mai ºtia ceva doctorulBucur, anume cã Anca ºi Petriºor fãceau partedintr-un grup de copii eminenþi ai Sighiºoarei,cãrora o zânã bunã le-a ursit urcuºul perfor -manþei depline prin propriile lor forþe. Se în -trezãrea de pe atunci închegarea puternicei per -sonalitãþi a îndrãgitei Eugenia Vodã, critic defilm ºi realizator TV de renume ºi a lui CristianMandeal, care, deºi foarte tânãr, devenise di -rijorul Orchestrei Filarmonice din Bucureºti, curecunoaºtere internaþionalã. Mai era RodicaAlbu, critic de artã, în plinã ascensiune ºi nu -mele ei, ca ºi cel al lui Petriºor, dar ºi al altora,care ar fi avut acelaºi ecou, dacã nu pãrãseauþara curând.

Speranþa Ancãi a prins viaþã. Ceauºescuse afla la Neptun ºi a decis sã mai organizeze

138 DECEMBRIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ANCA PETRESCU(20 martie 1949 - 30 octombrie 2013)

Page 141: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

încã un con curs acolo, pe malul mãrii. Anca aaflat ca din întâmplare. Lucrând pe cont propriu, ea nu avea cu ce sã ducã macheta la con curs, dara fãcut ce a fãcut ºi în ultimul mo ment a gãsi unom care era dispus sã o ajute cu un camion. Aîncãrcat în mare grabã, a depus macheta, lup -tându-se cu nenumãrate impedimente. Pentru cã nu ºtia când urmeazã sã aibã loc prezentareaproiectului, Anca a plecat la plajã lãsându-sepurtatã de valurile mãrii ºi ale visãrii. A fostchematã de urgenþã ºi s-a prezentat în rochiþa deplajã ºi cu ºlapii în picioare. Ceauºescu a alesproiectul ei spre marea uimire a marilor arhitecþi ai vremii ºi chiar a Ancãi. Nu spera chiar într-atât,ca proiectul ei sã fie ales din cele ºaptes prezececare au fost prezentate în con curs de cele maiînalte vârfuri ale arhitecturii româneºti din acelmo ment.

Seara, alãturi de doctorul Bucur, am fostinvitatã la restaurantul, unde, împreunã cu Ancaºi tinerii ei colaboratori, am sãrbãtorit ame þi -torul succes. A fost o zi dintre cele rare prinfrumuseþea ºi intensitatea trãirilor. Entuziasmulºi bucuria împlinirii unui succes de mari pro -porþii, fãceau sã vibreze aerul asemenea uneicorzi de vioarã gata sã plesneascã de intensitatea solicitãrii. Îi auzeam comentând întâlnirea cuCeauºescu, încântaþi cã au gãsit codul de co -municare cu el. Acesta dãdea semne cã îm -prumutase de la ei ceva din suflul plin de vi -talitate tinereascã, dupã felul cum îi privea ºi le

vorbea acordând o largã încredere elanului lortineresc. Poate cã se treziserã în el momente deînflãcãrare din timpul „avântului revo lu þio nar”pe care îl trãise intens.

Au trecut de atunci 35 de ani, dar eu parcãsimt ºi acum tumultul plin de viaþã de care eraucuprinºi. Anca pãrea întruchiparea triumfuluivieþii. Parcã îi vãd ºi acum cât de frumoºi erau.Era un anume fel de frumuseþe luminatã pedinãuntru de o altã frumuseþe deosebit de rarã,cea a visului spre care se îndreptau. Privindu-i,puteai sã crezi ca vor ajunge acolo unde ºi-auaþintit privirile. Proiectul la care au muncit, aºacum a fost conceput de Anca Petrescu, deºi cumulte intervenþii ale cuplului Ceauºescu ºi cumare efort financiar suportat greu de populaþie,a devenit Casa Poporului, azi Palatul Parla men -tului României, intrat de trei ori în Cartea recor -durilor, drept cea mai mare clãdire admi nis -trativã de uz civil, cea mai masivã ºi cea maiscumpã clãdire din lume. Deºi neterminat niciastãzi în întregime, a devenit cel mai vizitatobiectiv tu ris tic din România.

S-au auzit ºi voci care au contestat me -ritele profesionale ale Ancãi Petrescu, dar tim pulimpune tot mai clar ecoul nobilului drum ome -nesc. Numele Anca Petrecu se pronunþã întot -deauna asociat cu proiectul clãdirii Casei Popo -rului. Este cea mai înaltã recunoaºtere ce i sepoate acorda, precum ºi dãinuirea consideraþieipentru standardele valorice la care s-a ridicat.

DECEMBRIE 2013 139

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Palatul Parlamentului. Monumentala construcþie serveºte astãzi þelul înalt ºi nobil spre care atât s-a nãzuit: reprezentativitatea egalã ºi deplinã

a poporului român – Parlamentul

Page 142: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Vasile Gh. POPA,personalitate de marcã în domeniul minier

Ing. Aurel PANTEABaia Mare

Cu nemãrginitã tristeþe, comunitãþileacademice din Universitatea Teh -nicã Petroºani ºi Universitatea de

Nord Baia Mare, precum ºi colegii din promoþia1959 de ingineri mineri, cei care am slujit ºicondus activitatea minierã din cele 41 de bazineminiere, localizate pe teritoriul a 23 de judeþeale þãrii, am aflat de stingerea fulgerãtoare dinviaþã ºi trecerea la cele veºnice, la 24 iulie 2013,a distinsului prof. univ. dr. ing. Vasile Gh. Popa, personalitate de marcã în in du stria minierã ºiînvãþãmântul su pe rior românesc.

Nãscut la 28 iulie 1936 în localitateaTotoreni, situatã pe malul stâng al râului CriºulNegru, la 22 de kilometri de poalele MunþilorBihorului, în depresiunea intramontanã a „ÞãriiBeiuºului”, fiul lui Gheorghe ºi So fia, familie de agricultori, a absolvit ºcoala primarã în satul na -tal, urmând apoi Liceul Teoretic din Beiuº, de -numit an te rior ºi în prezent „Samuil Vul can”.

În luna octombrie 2013, urma sã parti -cipãm la sãrbãtorirea a 185 de ani de când re -putatul episcop-cãrturar greco-catolic Samuil

Vul can întemeia ºcoala de la Beiuº, care azi îipoartã numele, o ºcoalã secundarã pentru tineriidin „Þara Beiuºului” ºi de prin pãrþile Aradului,Sãlajului, Sãtmarului, Maramureºului, aºa cumconsemnau documentele vremii, o puternicã ce -tate de culturã româneascã, datã în funcþiune la 6 octombrie 1828.

Fostului elev vulcanist, Vasile Gh. Popa,moartea nemiloasã nu i-a mai îngãduit a luaparte la acest eveniment de pe plaiurile natale.

Dupã obþinerea diplomei de bacalaureat,ºi-a îndreptat paºii spre Facultatea de Mine dincadrul Institutului de Mine din Petroºani, aziUniversitatea Tehnicã Petroºani, unde în anul1959, ºef de promoþie, obþine di ploma de ingi nerîn specialitatea exploatãri miniere. În fie carevarã a efectuat practicã ºi muncea efectiv înproducþie la minele din þarã (Lonea – ValeaJiului, Vatra Dornei – Suceava, Voivozi – Bihorºi Baia Mare – Maramureº) sau din strãinãtate (a fost în Polonia ºi Rusia).

Pentru rezultatele la învãþãturã ºi con dui -tã, a fost ales preºedinte al Asociaþiei Stu den -þilor din Institutul de Mine Petroºani.

În perioada facultãþii, a urmat ºi cursurilede pregãtire militarã de trei ani, în cadrul cate -drei ªcolii de ofiþeri în rezervã ºi, dupã celedouã convocãri de instrucþie efectuate la U.M.Deva, este declarat sublocotenent în rezervã,arma geniu.

Din anul 1959, în baza dispoziþiei gu ver -namentale de repartizare în producþie, a lucratun an în calitate de inginer stagiar, apoi patru ani ºef de sec tor la Întreprinderea Minierã Sãsar,care în perioada respectivã era coordonatã di rect de Ministerul de Interne, datã fiind im por tanþaacesteia pentru producþia de metale pre þioase aþãrii. Ca urmare a realizãrilor de la nivelul sec -torului coordonat, a capacitãþii sale de orga -nizare a producþiei ºi a muncii ºi a preo cupãrilorpentru perfecþionarea proceselor teh nologice desãpare, de susþinere a lucrãrilor mi niere ºi deexploatare a minereurilor, a fost trans ferat laTrustul Minier Baia Mare, unde, pânã la 31

140 DECEMBRIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

VASILE GH. POPA(28 iulie 1936 - 24 iulie 2013)

Page 143: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf
Page 144: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

/ Studiu cu privire la calculul ºi veri -ficarea pilierilor de minereu ale galeriilor ºisui torilor.

În colaborare cu alþi specialiºti a studiat ºipublicat numeroase lucrãri, cum sunt: O nouãclasificare a rocilor pentru perforare; Prin ci -palii consumatori ai lemnului de minã ºi surseleeconomisirii materialului lemnos la mineleCen tralei Minereurilor Neferoase Baia Mare;Tehnologii noi de susþinere a lucrãrilor miniere, ancorarea ºi torcretarea; Studiul deplasãrii ro -cilor sub influenþa exploatãrii prin staþii de ob -servaþie. A participat la simpozioane, con fe -rinþe, congrese în domeniu în þarã ºi strãi nãtate.S-a bucurat de o binemeritatã apreciere pro -fesionalã pe plan naþional, fapt pentru care i s-au acordat mai multe distincþii, dintre care amin tim:

– titluri de inginer minier gradele III, II,di rec tor minier gradul I, profesor universitarevi denþiat.

– Medalia Muncii, Ordinul Muncii ClasaIII ºi Steaua Republicii.

– A fost membru al Asociaþiei ªtiinþifice aInginerilor ºi Tehnicienilor din România.

Prof. univ. dr. ing Vasile Popa, se odih -neºte în cimitirul din Baia Mare de la poaleleDealului Florilor.

Va rãmâne veºnic în inimile celor care l-aucunoscut ca un inegalabil inginer, cer ce tãtorºtiin þific, profesor ºi om de o aleasã ome nie.

Odihneascã-se în pace!

Baia Mare, 19 octombrie 2013

142 DECEMBRIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Din comorile Muzeului de Mineralogie din Baia Mare – cuarþ, calcit – mina Herja (20x16x9 cm)

Page 145: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE!

Construcþia genitivalãîn limba românã

Dr. Viorel HODIª

PreambulCã „Fa milia Românã” cultivã limba românã este un fericit tru ism.Cã ASTRA a cultivat ºi cultivã limba, unul dintre obiectivele sale de la fundarea ca

„Asociaþiune”, e un adevãr de necontestat.Cã „Fa milia Românã” este revista condusã de cel care a fost încoronat cu premiul Academiei

pe tema cultivãrii românei în preocupãrile ASTREI1 – mie ºi þie, iubite cititorule, ne apare drept celmai firesc dintre lucruri, garanþia viitoarelor succese pe acest front.

Dacã aºa stau lucrurile – ºi ele aºa stau! – deschiderea a noi rubrici preocupate de „culti -varea, purificarea ºi devirusarea limbii presei româneºti de pretutindeni”2 va fi, neîndoios,consideratã de cãtre toþi cititorii binevenitã.

** *

Decupajul „...deschiderea a noi rubrici...” din alineatul pre ce dent constã dintr-o construcþiegenitivalã, problemã pe care ne-am propus s-o dezbatem acum aici.

Cer îngãduinþa unui nepretenþios excurs gramatical, de nivel aproape ºcolar.

I. Contrar opiniei vorbitorilor nativi ai românei, care au „supt” limba odatã cu laptele matern,se ºtie cã genitivul românesc reprezintã, pentru mulþi alþii, o construcþie (re gent + subordonat) chiarfoarte pretenþioasã, pivotând pe articulare:

1. Construcþia genitivalã pretinde regentului articol hotãrât enclitic, adicã postpus ºiaderent;

2. pretinde ºi subordonatului (genitivul propriu-zis): ori articol nehotãrât pro clit ic, (adicãantepus) ºi neaderent, ori articol hotãrât, enclitic, aderent3.

Fãrã exemple va fi dificil de înþeles:

– deschidereA UNOR rubrici (noi);– deschidereA rubriciLOR (noi);– deschidereA UNUI pre mier spre investiþii;– deschidereA pre mierULUI spre investiþii;– deschideriLE LUI Ponta spre investiþii/ spre Europa etc. – Tragica moarte A LUI Sisy, împãrãteasa Austro-Ungariei, s-a petrecut la Genova etc.

DECEMBRIE 2013 143

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

!E

EN

ÂM

OR

TC

ER

OC

MEI

RC

S Ã

S

1 Vezi dr. Teodor ARDELEAN, Limba românã ºi cultivarea ei în preocupãrile ASTREI, Editura Limes, (VI +)282 p.

2 Vezi Mircea POPA, Prefaþã la vol. Articole ºi studii, 3, de Viorel HODIª, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011,(317 p.)

3 Cu excepþia substantivelor proprii singulare mas cu line (nume/prenume de persoane, animale „apropiate” omuluiº.a.: LUI Gheorghe, LUI Ion, LUI Grivei, LUI Boulean...) sau a puþinelor prenume fem i nine neologice (LUICarmen, LUI Zizi, LUI Lili/Lily).

Page 146: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aceasta-i numitã construcþie genitivalã sinteticã, cu articolele (hotãrât, nehotãrât) con -vertite în desinenþe cazuale specifice.

3. În situaþia, însã, în care regentul apare nearticulat, construcþia genitivalã se blocheazã:Ex.. *explorator peºteri; *dascãl chirurgi;*revistã familie etc.Ea se va debloca doar atunci când (ºi doar dacã) articolul hotãrât („pierdut” prin dezlipirea de

re gent) va apãrea în faþa genitivului, „fortificat”printr-un in vari ant A-(protetic), care-l „pro no -minalizeazã”, devenind el însuºi re gent:

– deschidere A1 UNOR rubrici (noi);– deschidere A rubriciLOR (noi); – deschideri ALE premierULUI spre investiþii...;– deschideri ALE LUI Ponta spre investiþii; – miniºtri AI guvernului Ponta etc.– ... tragica moarte A LUI Sisy...

4. În situaþia inversã, când subordonatul, „sortit” a deveni genitiv, apare, însuºi, nearticulat,geniul limbii române ºi-a construit o „protezã”, o „armã” auxiliarã: prepoziþia A2.

Aceasta – urmatã, de regulã, de cuvinte pe care le-am putea acredita cu un termen ge neric„cuantificatori”3 – ajutã la formarea genitivului, numit analitic.

„Cuantificator” este orice cuvânt care exprimã cuantificãri (numerale, ad jec tive numerale,pronume ºi ad jec tive rel a tive ºi nehotãrâte), aproximãri (nehotãrâte) cantitative (mulþi, puþini,destui, numeroºi), aprecieri calificative (diferiþi, întregi, noi, vechi, viguroºi, tineri), sau oricealte denominãri spaþiale sau temporale (þãri, continente, ani, decenii, secole, generaþii etc.).Condiþia pusã cuantificatorilor este sã nu poarte niciun fel de articol:

– deschidere(a) A noi rubrici...;– deschidere(a) A douã rubrici...;– „[P. Simici,] dascãl(ul) A gen eraþii de chirurgi”4;– „[...] dimensionare(a) A viguroase împliniri [în plasticã]” (N. Lãptoiu)5;– ... sânge(le) A întregi gen eraþii... – ... rezultate(le) A decenii de cercetãri... etc.

Oprim aici excursul teoretic, fãrã de care (am apreciat noi mai sus) cele ce urmeazã ar puteafi mai greu receptate.

II.1. Dacã vorbitorii/scriitorii ar þine toþi cont de „normele” prescrise, expuse în scurtulexcurs, am putea avea o „recoltã” frumoasã, dar ,mai ales, corectã de construcþii genitivalesintetice, ca-n exemplele ce urmeazã:

– „Lumea de astãzi, mai cu seamã sincerii democraþi, nu mai înþeleg cum oameni de calitateAintelectualã A filozofULUI Nae Ionescu, de calitateA LUI Mircea Eliade, A LUI Emil Cioran, ºi A

144 DECEMBRIE 2013

!E

EN

ÂM

OR

TC

ER

OC

MEI

RC

S Ã

MO

R AILI

MA

F

1 Fenomen fonetic par tic u lar: la feminin sin gu lar A-(protetic) ºi -A (articol hotãrât dezenclizat) se aglutineazã: (A-) + (-A) = A.

2 Facem, deocamdatã, abstracþie de celelalte prepoziþii cunoscute cu regim cazual de genitiv: asupra, con tra,împotriva etc.

3 Termen in exist ent în dicþionarele uzuale ale limbii române. V. Larousse Universel en 2 vol umes, Paris, 1982, vol.2, sv. quantificateur, quan ti fi ca tion.

4 România liberã 5872/29 VI 2009. (În continuare: Rolib).5 Oraºul VI (2013), 25, p. 69/1/1.

Page 147: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

atâtOR altORa1 de mare valoare intelectualã ºi moralã s-au putut lãsa entuziasmaþi de aceastãmiºcare” (Neagu Djuvara)2;

– „[E. Racoviþã] A fost [...] membru AL mai multOR academiI ºi societãþI ºtiinþificestrãine”3;

– „ResponsabilitateA calitãþiI corecturiI texteLOR din aceastã carte aparþine autorilor [...]”(I. Seni)4 etc.

2. Respectiv construcþii cu prepoziþia A a genitivului, analitice:

–„[E. Simion] este autorUL A numeroase studii ºi cãrþi [...]”5; – „Aceste structuri pot avea aplicaþii ca probe moleculare pentru diagnosticareA A diferite

boli” (P. Frangopol)6; – „Despãrþãmântul „Cetatea Albã” [...] a reuºit sã îºi desfãºoare în continuare acþiunile:

înfiinþareA A încã douã cercuri culturale”. (D. ªt. Petrescu)7;– „[S. Puºcariu la „Liga Naþiunilor”] s-a implicat în [...] explicarea cu argumente ºtiinþifice a

situaþiei din Transilvania, [...] procesul optanþilor maghiari, [în] relaþiile cu delegaþiiLE A mai toate stateLE membre […]” (G. Vasiliu)8;

– … hotãrãsc prosperitateA A milioane de oameni… etc.

3. Ingenioasã ne apare „coabitarea” construcþiilor genitivale având articole/pronume (al, a,ai, ale, alor) cu cele datorate prepoziþiei A, respectiv a genitivului sintetic, cu cel analitic în aceeaºi unitate frazeologicã9, ambele construcþii fiind întru totul corecte:

– „Mihail Voievod, domn AL Þãrii Româneºti, AL Ardealului ºi A toatã Þara Moldovei!10;– „Materialul lex i cal nou [...] ne-a dat posibilitatea înregistrãriI în acest dicþionar A unUI

numãr însemnat de cuvinte noi [...] ºi ilustrãriI A numeroase definiþii cu citate adecvate”11.

III. Nerespectând prescrierile rezumate în excurs, se ajunge la tot felul de „rãtãciri” ºi gravegreºeli în construcþia genitivalã. Multe ºi de multe feluri. Alegem doar una, cu care vom ºi încheia.

1. Dintre acestea, cea mai „jignitoare” faþã de limba românã – fiind ºi foarte frecventã – ni separe a fi inepta înlocuire a prepoziþiei A a genitivului analitic, cu articolele/pronume antepusecorect doar genitivului sintetic (menþionate su pra, II.3.):

– „Primul [volum] e o importantã carte a „amintirilor”, urmãtoarele douã urmeazã [sic!] ritmUL ºtiut […], AL doi poeþi de seamã […]” (C. Ungureanu)12;

DECEMBRIE 2013 145

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

!E

EN

ÂM

OR

TC

ER

OC

MEI

RC

S Ã

S

1 A se observa fenomenul numit „flexiune internã”, spe cific acestor pronume.2 Vezi O scurtã istorie a românilor povestitã celor tineri, ed. a XII-a, revãzutã ºi adãugitã, Bucureºti, Editura

Humanitas, 2010, (285 p.), p. 245/2. (În continuare: Sc. ist.).3 Dicþionar enciclopedic, vol. VI, R-ª, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2006, sv. Racoviþã, Emil, p. 5/2. (În

continuare: Dicþ. encicl.).4 Vezi vol. Nãsãudul sub teroarea timpului (de ing. Dumitru Mureºan et al.), Editura Karuna, Bistriþa, 2011, (345

p.), p. 4.5 Vezi Enciclopedia Universalã Bri tan nica (traducere în limba românã – 16 vol ume/cca 5.800 p.); Editura Litera &

Encyclopaedia Bri tan nica, Bucureºti & Lon don, 2010, vol. 14, sv. Simion, Eugen, p. 176/2/2. (În continuare:Bri tan nica).

6 Rolib 5876/3 VII 2009, p. 15/1/2.7 Revista Românã. Revistã a românilor de pretutindeni, XVIII (2012), 4(70), p. 21/1/2. (În continuare: Revrom).8 ASTRA Clujeanã, VII (2013), 1-2, p. 28/1/2 (În continuare: ASTRA CJ).9 Nu, însã, ºi în una ºi aceeaºi construcþie genitivalã, precum se va vedea in fra.10 Inscripþia de pe Monumentul de la Guruslãu (Sãlaj, 1601), închinat victoriei lui Mihai Viteazul asupra armatei

nobililor unguri, operã de sculptorul Vic tor P. GAGA, 1976.11 Vezi Noul Dicþionar Uni ver sal al limbii române, Editura Litera Uni ver sal, Bucureºti, 2008 (1872 p.), Prefaþã,

p. 8/3 (În continuare: NDUR/08).12 Rolib, 3886/28 XII 2002, p. 2/2/3.

Page 148: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

– „ªi atunci, sub ochiI necruþãtori AI tot felul de asociaþii de protecþie, oamenii în uniformã,inclusiv cei mascaþi, bat în retragere” (M. Tu dor)1;

– „Preasfinþitul [...] urcã [dealul mãnãstirii] sprijinit de braþeLE vânjoase ALE doi bãtrânicucernici”2 etc.

2. În toate aceste exemple articolele/pronume trebuie sã cedeze locul prepoziþiei A:– ... ritmUL (ºtiut) A doi poeþi (de seamã)…; – ... ochiI (necruþãtori) A tot felul de asociaþii (de protecþie)…;– ... braþeLE (vânjoase) A doi bãtrâni (cucernici)...

3. Reabilitarea construcþiilor sintetice din textele originale este posibilã cu condiþia caarticolelor/pronume sã le urmeze i-mediat3 un genitiv sintetic, dotat cu desinenþele specificegenitivului:

– ...(ritmul ºtiut) AL celOR doi poeþi de seamã;– ... (ochiI necruþãtori) AI asociaþiiLOR (de protecþie) de tot felul;– ... (braþeLE vânjoase) ALE aceLOR doi bãtrâni (cucernici) ...

Cãci diferenþa specificã fundamentalã dintre cele douã tipuri de construcþii genitivale constãîn prezenþa/absenþa desinenþelor cazuale specifice cazului în discuþie .

În concluzie: valid poate fi considerat numai un genitiv riguros construit:

a) ori sintetic (cu desinenþele cazuale specifice);b) ori analitic (cu prepoziþia/„protezã” A4, fãrã desinenþele cazuale de genitiv).

Tertium non datur!

(va urma)

146 DECEMBRIE 2013

!E

EN

ÂM

OR

TC

ER

OC

MEI

RC

S Ã

MO

R AILI

MA

F

1 Ibi dem, 3619/25 II 2002, p. 13/5/4.2 Ra dio „Renaºterea” Cluj-Napoca/6 I 2001.3 Adicã fãrã niciun cuvânt intermediar, în contiguitate.4 Despre celelalte prepoziþii ale genitivului (v. su pra, nota 5) – cu o altã ocazie.

Page 149: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„Zilele Andrei ªaguna”, ediþia a XXI-a

În perioada 24-30 iunie 2013 a avut loc o suitã de manifestãri culturale ºi ºtiin -þifice în cadrul „Zilelor Andrei ªaguna”, ediþia a XXI-a, în organizareaEpiscopiei Ortodoxe a Covasnei ºi Harghitei, a Centrului Eu ro pean de Stu dii

Covasna-Harghita ºi a Ligii Cul tural-Creºtine „Andrei ªaguna”. Proiectul cul tural s-aderulat în parteneriat cu Muzeul Naþional al Carpaþilor Rã sãriteni, Centrul Ecleziastic deDocumentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Primãria ºi Consiliul Lo cal Vâlcele ºiDespãrþãmântul ASTRA Covasna-Harghita, fiind cofinanþat de Ministerul Cu lturii, Con -siliul Judeþean Covasna ºi Consiliul Lo cal Sfântul Gheorghe.

Au participat personalitãþi importante alevieþii ºtiinþifice ºi culturale româneºti: aca de -micieni, profesori universitari, cercetãtori, mu -zeografi, arhiviºti, istorici, etnografi, sociologi,teologi, precum ºi preoþi, profesori, doctoranzi,studenþi, ansambluri folclorice din judeþeleCovasna ºi Braºov, reprezentanþi ai societãþiicivile ºi ai mass-mediei.

Programul manifestãrilor a cuprins maimulte evenimente: slujba arhiereascã, oficiatãde ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei ºiHarghitei, cu ocazia praznicelor Sfintei Treimiºi a Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, hramulMãnãstirii Valea Mare, jud. Covasna; evocareaSfântului Andrei ªaguna, patronul spir i tual alLigii, prezentatã de acad. Horia Colan; sim -pozioane ºi dezbateri pe marginea unor proiectede cercetare ºtiinþificã circumscrise pro ble ma -ticii culturii ºi identitãþii româneºti din arculintracarpatic (dr. Corneliu Bucur, dr. IoanLãcãtuºu, dr. Constantin Secarã, dr. Dorel Marc, dr. Cristian Costel Lazãr, dr. Vasile Mesaroº);expoziþie ºi proiect privind digitizarea ºi ex -punerea patrimoniului de icoane, obiecte bise -riceºti ºi cãrþi vechi aflate în patrimoniul Mu -zeului Spiritualitãþii Româneºti de la CatedralaOrtodoxã din Sfântul Gheorghe (dr. AndreeaPop, dr. Alexandrina Cuþui, prof. ing. MihaiNicolae, dr. Adela Kovacs, dr. Mar ian Nencescu,prof. Cristina Felea, drd. Ana Dobreanu, pr. drd. Sebastian Pârvu); lansãri ºi prezentãri de cãrþi ºipublicaþii (dr. Corneliu Bucur, prof. univ. dr.Petre Þurlea, prof. univ. dr. Gelu Neamþu, dr.Alin Spânu, pr. Ioan Tãmaº Delavâlcele, VasileAntonie Tãmaº Delavâlcele); acordarea pre mii -

lor „I. I. Russu” pe anul 2013 (prof. univ. dr.Alexandru Porþeanu, prof. univ. dr. CorneliuMihail Lungu, pr. prof. univ. dr. Dorel Man, dr.Zeno Milea, prof. Ilie ªandru) ºi a diplomelor de excelenþã pentru sprijinirea activitãþilor ºtiin -þifice ºi editoriale (S.C. „ªtefadida ComservS.R.L” Bucureºti ºi S.C. „Magic Print” Oneºti);evocarea memoriei unor personalitãþi ºtiinþificeim pli cate în cercetarea românitãþii din sud-estulTransilvaniei, care au trecut la cele veºnice înacest an (istoricul Gheorghe Buzatu, muzi co -logul Constantin Catrina ºi publicistul ConstantinMustaþã). Programul s-a încheiat cu mani fes -tarea „La um bra nucului bãtrân”, organizatã deMuzeul Naþional al Carpaþilor Rãsãriteni laCasa Memorialã „Romulus Cioflec” din Araci,în cadrul cãreia au avut loc mai multe lansãri ºiprezentãri de cãrþi ºi reviste (dr. Luminiþa Cor -nea, dr. Nicolae Bãciuþ, prof. Ion PopescuTopolog, poeþii ºi scriitorii Anthonia Amatti,Ionel Simota, Mihaela Aionesei, George Echim, Alexandru Surdu, Maria Stoica) ºi cu „NedeiaSânpetrului”, serbare câmpeneascã din cadrul„Zilelor comunei Vâlcele”.

Una dintre temele dezbãtute s-a referit la„Cronologia organizãrii administrativ-te ri to ria -le a judeþelor Covasna, Harghita ºi Mureº”, mo -deratã de ÎPS Ioan Selejan ºi prof. univ. dr.Alexandru Porþeanu ºi susþinutã de prof. univ.dr. Petre Þurlea, prof. univ. dr. Ioan Sabãu Pop,prof. univ. dr. Radu Baltasiu, drd. VasileLechinþan, dr. Liviu Boar, drd. Ana Dobreanu,dr. Zeno Milea, dr. Ioan Lãcãtuºu, dr. IulianBoþoghinã, dr. Alin Spânu, dr. Costel CristianLazãr, dr. Iuliu Crãcanã. De asemenea, în ca -

DECEMBRIE 2013 147

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 150: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

drul Colocviului Naþional al Grupului de Cer -cetare „I. I. Russu” pentru studiul sud-estuluiTransilvaniei, ediþia a V-a, au fost prezentatenoi cercetãri privind istoria românilor din arculintracarpatic, concretizate prin studii doctoraleºi postdoctorale, proiecte de cercetare ale insti -tutelor academice ºi universitare, proiecte decercetãri monografice de istorie ºi civilizaþieromâneascã din sud-estul Transilvaniei (dr.Nicolae Bucur, dr. Luminiþa Cor nea, prof. CorinaBãrãgan, prof. Florentina Teacã, Ciprian Hugeanu,Constantin Aitean-Tauss). În acelaºi con texts-au evidenþiat rezultatele parteneriatului pu -blic-pri vat privind prelucrarea, conservarea ºidi gi tizarea fondului arhivistic ºi al biblioteciido cumentare aflate în pãstrarea Centrului E cle -ziastic de Documentare „Mitropolit NicolaeColan”, proiect realizat împreunã cu S.C.„ªtefadida Comserv S.R.L”, Bucureºti.

Dintre noile apariþii editoriale au fost lan -sate volumele: Slãbirea comunitãþii româneºtidin Covasna ºi Harghita, autori Radu Baltasiu,Gheorghe Sãpunaru ºi Ovidiana Bulumac, pre -faþã de acad. Ioan Aurel Pop, EdituraEtnologicã, Bucureºti, 2013 ºi Stranã de strigãtromânesc. Proiectul interbelic al „rero mâ ni -zãrii secuizaþilor”, de Octavian M. Dobrotã,ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Ioan Lãcãtuºu ºiVasile Lechinþan, Editura Eurocarpatica,Sfântul Gheorghe, 2013.

În urma comunicãrilor prezentate, a dez -baterilor care au avut loc pe marginea acestora ºi a cãrþilor lansate au rezultat mai multe concluziireferitoare la evoluþia organizãrii ad mi nis tra -tiv-teritoriale a judeþelor Covasna, Harghita ºiMureº, la proiectele de regionalizare a Românieiºi la continuarea cercetãrilor cu privire la istoria, cultura, identitatea ºi spiritualitatea româneascãdin acest spaþiu transilvan multi cul tural.

A) În ceea ce priveºte evoluþia organizãriiadministrativ-teritoriale a judeþelor actualeCovasna, Harghita ºi Mureº au fost relevateurmãtoarele idei principale:

a) Scaunele secuieºti (menþionate docu -mentar din perioada medievalã) au funcþionat înprin ci pal ca forme de organizare administrativãºi judecãtoreascã localã, ca ºi comitatele, avânddoar atribuþii de gospodãrire ºi gestionare a pro -blemelor economice ºi so cial-culturale ºi nu oautonomie politicã pe criterii etnice; ele nufuncþi onau ca en clave închise de separare a se -cuilor faþã de românii ºi saºii din interiorul lor ºidin comitatele învecinate; în decursul secolelor,comiþii secuilor nu au fost numiþi din rândulsecuilor, ci întotdeauna dintre maghiari, saºi ºiromâni dinafara scaunelor secuieºti, deoarece

scaunele erau subordonate di rect puterii centra le ºi nu unui for de autoconducere politicã autono mã.

b) Între finalul secolelor al XVIII-lea ºi alXIX-lea, scaunele secuieºti au fost de mai multeori desfiinþate, ca urmare a reformelor ad min is -tra tive imperiale, în anii 1780, 1849 ºi definitivdesfiinþate în 1876, dupã înglobarea forþatã aTransilvaniei în Ungaria, fiind transformate încomitate subordonate di rect puterii centrale; înacest con text, atât locuitorii secui, cât ºi cei ro -mâni sau de altã etnie din fostele scaune se -cuieºti au rãmas marginalizaþi (eco nomic ºi so -cial), la periferia Imperiului Habsburgic, lape riferia intereselor Budapestei, astfel cã secuiigãseau rezolvarea problemelor lor economiceaproape, peste munþi, în Regatul României.

c) Pânã la Marea Unire din 1918, de zi -deratul autonomiei pe criterii etnice, formulatastãzi cu insistenþã ºi cu justificarea unei pre -tinse continuitãþi istorice, nu a fost prezent înconºtiinþa colectivã a populaþiei secuieºti; înfapt, singura perioadã în care actualele judeþeCovasna, Harghita ºi Mureº au fost organizateîntr-o unicã entitate administrativ-teritorialã areprezentat-o cea a experimentului de tip sta li n ist numit „Regiunea Autonomã Maghiarã”.

d) Promotorii constituirii unei ipoteticeregiuni (organizate pe criterii etnice, pe conturul defunctei Regiuni Autonome Maghiare), exa -cerbând pretenþia de caracter monoetnic ma -ghiar al acesteia, ignorã douã aspecte esenþiale:pe o parte zecile de comunitãþi româneºti care au fost asimilate în decursul ultimelor douã secole,iar pe de alta ponderea actualã a populaþiei deetnie românã, romã ºi germanã, reprezentândaproape 40% din totalul locuitorilor din cele treijudeþe. Aºadar, orice variantã de regionalizarenu poate fi realizatã fãrã a þine cont de voinþa,liber exprimatã, a acestui procent semnificativde populaþie, care niciodatã nu va accepta sãlocuiascã într-o enclavã etnicã maghiarã pre -tinsã chiar în inima României.

e) În urma cercetãrilor sociologice ºi aevidenþelor sociale s-a demonstrat cã situaþiaactualã din judeþele Covasna ºi Harghita nu esteîn niciun caz conformã cu legislaþia ºi practicaeuropeanã privind raporturile complexe care seconstituie în cadrul comunitãþilor multietnice.În aceastã zonã, datoritã moºtenirilor istorice ºicomplicitãþilor guvernãrilor din ultimele douãdecenii, majoritatea (ungarã) este protejatã prinmãsuri evidente ºi excesive de discriminare po -zitivã, în timp ce comunitatea românã este con -damnatã la deznaþionalizare, asimilare sau emi -grare, iar instituþiile fundamentale ale statuluiromân nu-ºi exercitã atribuþiunile constitu þio -

148 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 151: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

nale. În acest con text se impune adoptarea unuicadru legislativ ºi instituþional care sã asigureprezervarea ºi afirmarea identitãþii româneºti, în con text multietnic ºi pluriconfesional.

B) Cu privire la continuarea cercetãrilorreferitoare la istoria, cultura, identitatea ºi spiri -tualitatea româneascã din sud-estul Transilvanieis-au conturat urmãtoarele prioritãþi:

a) Necesitatea implicãrii institutelor Aca -demiei Române ºi a principalelor cen tre univer -sitare din þarã pentru realizarea unor cercetãri ºistudii fundamentale privind istoria, cultura ºicivilizaþia româneascã, precum ºi a secuilor ºi acelorlalte etnii din sud-estul Transilvaniei.

b) Continuarea acþiunilor de dezvoltare aunor parteneriate culturale, sociale ºi ºtiinþificecu instituþii ºi organizaþii guvernamentale ºinon guvernamentale din þarã ºi strãinãtate.

c) Asigurarea finanþãrii editãrii ºi ree di -tãrii unor lucrãri privind patrimoniul cul tural

etnologic al comunitãþilor româneºti din zonaarcului intracarpatic, în contextul multietnic ºimulti cul tural eu ro pean contemporan, þinândcont, însã, de pãstrarea identitãþii tuturor co -munitãþilor trãitoare pe aceste meleaguri.

d) Sprijinirea comunitãþilor lo cale ro mâ -neºti, nu numai a celor maghiare, pentru iden -tificarea, cunoaºterea ºi valorificarea proprieiidentitãþi culturale ºi a valorilor de patrimoniutradiþional ma te rial ºi spir i tual.

e) Identificarea celor mai bune cãi de re luare a dialogului ºi colaborãrii interetnice ºi inter con -fesionale, în scopul nobil al bunei con vieþuiri, aldepãºirii neîncrederii ºi a stãrii de crizã în do -meniile cul tural, so cial, spir i tual, eco nomic ºi alvieþii cotidiene, în care sã primeze respectul re -ciproc ºi promovarea celor mai bune propuneri ºisoluþii pentru progresul comu ni tãþilor lo cale,într-un mediu multietnic ºi multi cul tural ºi nuîntr-o enclavã etnicã din inima României.

(Detalii prezentate în Comunicatul de presã al Centrului Eu ro pean de Studii Covasna-Harghita ºi publicate în Condeiul ardelean, 8, nr. 240, 12-25 iulie 2013, p. 4-5.)

DECEMBRIE 2013 149

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Statuia Mitropolitului Andrei ªaguna din oraºul Sfântul Gheorghe

Page 152: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

„România ºi Românii de la frontieraUniunii Europene ºi NATO”

– însemnãri din suflet de român solidar –

Dr. Teodor ARDELEAN

1 Teme grele, prin însãºi formularea lor 1 Idei percutante 1 Subiecte explozive 1 Realitãþi dramatice 1 Replici caustice

În perioada 12-16 au gust 2013 s-au des fãºurat la IzvorulMureºului „cur su rile” Universitãþii de Varã, Ediþia aXI-a. Au fost prezenþi circa 100 de tineri din „România ºi

din jurul României”. Aceastã ediþie a fost organizatã de CentrulCul tural Topliþa, în parteneriat cu Fundaþia Naþionalã pentruRomânii de Pretutindeni (Bucureºti), Cen trul Eu ro pean de StudiiCovasna-Harghita (Sfântul Gheorghe), cu sprijinul Depar ta men tu -lui Politici pentru Relaþia cu Românii de Pre tutindeni (DPRRP) ºial Episcopiei Ortodoxe a Covasnei ºi Harghitei. Alte instituþiipartenere au fost: Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita ºi Mureº, Complexul Sportiv Naþional Izvorul Mu re ºului, PrimãriaVoºlãbeni. Parte neri Me dia: Ro ma nian Global News, Agenþia dePresã a Românilor de Pretutindeni, Condeiul Ardelean, Mesagerulde Covasna, Informaþia Harghitei, Cuvântul liber, Foaia româ -neascã, Ra dio Târgu-Mureº, Ra dio Vocea Basarabiei, Ziarul deGardã, Basarabeni.Ro, Timoc Press ºi Ra dio Trinitas. N-a lipsitnici marele spon sor „lo cal”, renumita firmã „Borsec – Re ginaapelor minerale”.

„Bogãþia” organizatorilor a fost în -soþitã ºi de o „bogãþie” a ideilor de suflet.Inimile parti cipanþilor au fost puse la mareprobã încã de la momentul ro stirii Cu -vântului de binecuvântare de cãtre cel pecare vremurile l-au botezat „Ar hi e pis -copul Munþilor” – Î.P.S. Ioan Selejan. ªitemele primei zile au fost deosebit de in -citante: Drepturile mi no ritãþilor dinRomânia vs. Drep turile mi noritãþilor ro -mâneºti din jurul fron tie relor ºi dinBalcani; Cine este dis cri mi nat?(!!!); Reu -niunea Basarabiei cu România, obi ectivma jor al românilor. Dar al României?Inte grarea europeanã a Repu bliciiMoldova prin reunirea cu România, so -luþie româneascã a sta bili zãrii fron tie reiUE ºi NATO; Comu ni tãþile româneºti dinvecinãtate ºi din Balcani între dez na þio -nalizare ºi integrare euro peanã.

150 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Eugen Popescu, Ti tus Corlãþean, ÎPS Ioan Selejan,Ecaterina Andronescu

Dr. Teodor Ardeleanprezentând numerele din

„Fa milia Românã” ded i catepreponderent problemelorromânilor de pretutindeni.

Page 153: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aceastã ediþie este prima la care a fostprezent ºi ºeful statului. Preºedintele TraianBãsescu, dupã ce în anii anteriori le-a suflat înpânze ungurilor pe la universitãþile lor de varãþinute prin Þarã (n.n – Þara limbii române,se-nþelege bine!), a cârmit-o (cã doar „e meºtercârmaciul”!) ºi a încercat sã-i „punã la punct” pe cei de la Budapesta. În Informaþia Harghitei ªt.Pãtrîntaº, menþioneazã: „Preºedintele a spus cãRomânia îºi va asuma lead er ship-ul punerii lapunct a Budapestei, deoarece mai multe þãri dinregiune sunt deranjate de politica agresivã aUngariei când e vorba de minoritãþi, iar dacãpânã acum þara noastrã a stat rezervatã, s-a ajuns la punctul în care rezervele trebuie lãsate deoparte”.

Acelaºi ziar, care a reflectat în detaliuintervenþia Preºedintelui la Izvorul Mureºuluisubliniazã, citând: „În ceea ce priveºte prin -cipiul gen eral al tratamentului pentru minoritãþiîn România, România a adoptat o legislaþie ex -trem de bunã. Aº sublinia însã cã sunt unii carecred cã sunt praguri ce pot fi depãºite. Iar eu caºef al statului ro man, aici, în Harghita, spun cãniciun prag constituþional nu poate fi nici luat îndiscuþie, nici depãºit. Poate sã se perinde prinHarghita ºi Covasna toatã protipendada politiciimaghiare. ªi probabil e ultimul an când au pututsã o facã atât de relaxat. Sincer sã fiu, ca ºef alstatului, am vrut sã vãd pânã unde se poatemerge. Iar anul acesta s-a ajuns la limita la carede aici, de unde au fost ei, le spun: «E prea multºi nu se va mai repeta». Am crezut cã funcþi -oneazã decenþa. Anul acesta au dovedit cã suntindecenþi”.

Cu privire la românii din afara frontierelor actuale, ºeful statului a precizat cã doreºte ca„statele din jurul þãrii noastre sã-i trateze peromâni aºa cum îi trateazã România pe cetãþeniisãi minoritari”. Dupã discursul Preºedintelui,liderii organizaþiilor românilor din jurul fron -tierelor României ºi din Balcani au prezentatproblemele identitare pe care le au, avertizândcu seriozitate maximã, cã dacã „Þara Mamã” nuîi va sprijini, procesul de asimilare va continua.

Despre „posibila” Unire a RepubliciiMoldova, însuºi Bãsescu a spus rãspicat: „Ce -reþi Unirea ºi o veþi avea!”… „Dacã în Românianu existã, indiferent de abordarea ideologicã,niciun partid românesc care sã nu vrea Unirea(…) în Republica Moldova aveþi cel mai marepartid, Partidul Comunist, care este antieu ro -pean, anti-NATO ºi este pentru integrarea Re -publicii Moldova în Eur asia. România vreaUnirea cu Republica Moldova. O vrea, dar nuvrea Republica Moldova. Nu aveþi încã o ma -

joritate criticã ºi dacã veþi dovedi acest lucru nuar fi nicio problemã”.

Prezent la Universitatea de Varã, ministrulMircea Duºa, deputat al zonei, fãrã a dori sã deao replicã Preºedintelui Traian Bãsescu, a amintit cã au trecut deja prea mulþi ani de când atrãgeaatenþia cã instituþiile statului nu au fost suficientde ferme faþã de declaraþiile liderilor maghiari la taberele de la Tuºnad ºi Gheorgheni. Se refereadesigur la liderul Jobbik (Gábor Vona) ºi laeuroparlamentarul László Tõkés. Totodatã mi -nistrul Apãrãrii Naþionale a subliniat cã statulromân trebuie sã fie mult mai eficient în apã -rarea drepturilor românilor din afara graniþelorºi cã alocãrile din bugetul de stat pentru acestescopuri trebuie sã fie mai consistente.

O intervenþie deosebit de relevantã la te -mele propuse a avut si preºedintele executiv alFundaþiei Naþionale pentru Românii de Pre tu -tindeni, Eugen Popescu. Acesta a precizat cãexistã o disproporþie deranjantã între fondurilealocate de România minoritãþilor naþionale ºicele destinate românilor din jurul României, saudin Balcani, chestiunea aceasta constituind ogravã discriminare.

„Trebuie sã încercãm sã echilibrãm lu -crurile în ceea ce priveºte bugetul alocat ro -mânilor de pretutindeni. Minoritãþilor naþionaledin România, adicã celor aproximativ douã mi -lioane de cetãþeni români minoritari din România,li se alocã anual circa 30 de milioane de euro,excluzând aici costurile cu educaþia… Ei bine,pentru cele 10 milioane de români din afarafrontierelor a fost alocat un buget de 2 milioanede euro. Acest lucru nu este posibil, este o dis -proporþie flagrantã, este – eu nu mã feresc sã ospun – o discriminare financiarã a acestor ro -mâni ºi nu este posibil ca statul român sã meargã în continuare aºa” – a menþionat Eugen Popescu.

Cerinþa aceasta a mai fost adusã în dis -cuþie în ziua urmãtoare ºi de cãtre ministrulCristian Da vid („ministrul românilor de pre -tutindeni”), care a mai precizat cã aceste com -paraþii nu au menirea sã sãdeascã vreo „neîn -þelegere”, ci sã cultive armonia. Bugetul acordat românilor de pretutindeni va trebui sã creascã,dar nu pe seama diminuãrii celui cu minoritãþile, ci di rect proporþional cu acesta.

În altã ordine a lucrurilor petrecute la Uni -versitatea de Varã de la Izvorul Mureºului, e deconsemnat punctul de vedere al reprezentanþilor comunitãþilor româneºti din Valea Timocului(Ser bia ºi Bul garia). Preºedintele Uniunii Etni -cilor Români din Bul garia, doctorul IvoGheorghiev (n.n. – a cãrui soþie e o frumoasãdescendentã din Maramureºul Voievodal) a ce -

DECEMBRIE 2013 151

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 154: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

rut în plenul lucrãrilor retragerea ambasadorului României la So fia, Anton Pãcureþu, motivând cã acesta face jocul de interese al ultra na þio na -liºtilor bulgari. Pe bunã dreptate, dr. Gheorghiev se întreabã cum e posibil ca într-o þarã în careromânii n-au nici ºcoli în limba românã, niciserviciu religios în limba românã ºi nici „organe”mass-me dia în limba românã, ambasadorul sãsusþinã cã „nu sunt probleme” (!!!).

Preºedintele asociaþiei Ariadnae Filumdin Valea Timocului (Ser bia), Zavisa Jurj a so -licitat retragerea de la post a consulului gen eralal României la Zajeèar, care, prin opiniile ºipoziþiile sale oficiale aduce mari deservicii cau -zei româneºti în zonã.

A fost prezent la Izvorul Mureºului ºi mi -nistrul Afacerilor Externe, Ti tus Corlãþean. Ex -celenþa Sa a fost nevoit sã „recepþioneze” toateaceste „poziþii” tranºante ºi sã promitã audienþei „mãsuri ferme”. Ev i dent cã vom urmãri modulîn care ºeful diplomaþiei române va rezolvaaceste probleme ºi, mai mult decât atât, ne-ampropus cu aceastã ocazie sã facem ºi noi in -vestigaþii directe în Valea Timocului. Ne dorimde mai multã vreme un numãr dedicat „Ro -mânilor din Timoc” (n.n – sârbesc ºi bulgãresc),dar deocamdatã n-am gãsit soluþia unei bune ºicorecte documentãri. N-am vrea sã ne sprijinimdoar pe cei „doi stâlpi” ai românismului în zonã– preotul Boian Alexandrovici de la Malainiþa ºi doctorul Ivo Gheorghiev de la Vidin, ci sã pu -tem investiga în profunzime situaþia, spre a re -flec ta obiectiv „stãrile de lucruri”, mai ales cãtoate evenimentele aratã cã „starea nu e bunã deloc”!

Cele cinci zile de cursuri, desfãºurateîntr-o formulã foarte densã, au adus în faþa au -dienþei ºi alte teme de importanþã majorã: Po -litica partidelor politice faþã de românii de pre -tutindeni..., ªcoala ºi Biserica româneascã dinjurul frontierelor, din Balcani ºi din Di as pora,ca factori de pãstrare a identitãþi etnice, Im -

plicaþiile regionalizãrii…, Românii ro ma no- ca -tolici din Moldova în faþa presiunilor de ma -ghiarizare, Istoria românilor de pretu tindeni caparte a Istoriei Naþionale, Afirmarea culturii ºiidentitãþii româneºti în medii multietnice ºi plu -ri confesionale… În plus joi, 15 au gust, cursanþiiau participat ºi la Liturghia Arhiereascã sã vâr -ºitã de Î.P.S. Ioan Selejan cu prilejul hramuluiMãnãstirii „Adormirea Maicii Domnului” de laIzvorul Mureºului.

Am derulat doar câteva faþete ale uneireuniuni de o mare forþã naþional-patrioticã. Amavut ocazia, totodatã, sã prezentãm ºi setul dereviste: Fa milia Românã ded i cate preponderentproblemelor românilor de pretutindeni. Apre -cierile ministrului de Externe, Ti tus Corlãþean,asupra Revistei ºi a Bibliotecii Judeþene „PetreDulfu” ne-au onorat cu asuprã de mãsurã. Darcel mai mult ne-a bucurat dialogul cu repre -zentanþii comunitãþilor româneºti prezenþi în„ta bãrã”. ªi un alt prilej de bucurie a fost faptulcã prin contactele de la Izvorul Mureºului ne-am îm bunãtãþit agenda de subiecte privitoare la acestseg ment al preocupãrilor noastre prioritare.

P.S. „Aerul” elevat ºi „culoarea” na þio -nalã, spiritul lu cid ºi grandoarea spiritualã aucãpãtat contururi con crete cu deosebire datoritãcontribuþiei unor intelectuali români de talie„su perioarã”: dr. Ioan Lãcãtuºu, dr. CostelCristian Lazãr, prof. Vasile Stancu, prof. Ilieªandru, acad. Vasile Tãrâþeanu de la Cernãuþi,prof. univ. dr. av. Ioan Sabãu-Pop, preotul BoianAlexandrovici din Valea Timocului, AnatolPopescu din sudul Basarabiei (Ucraina), IvoGheorghiev (Bul garia).

Am reþinut ºi influenþa beneficã a pre -zenþei ºi prestaþiei unor intelectuali mereu imp -licaþi în „treburile naþionale” în aceastã zonã: dr. Luminiþa Cor nea, preot Ioan Tãmaº Delavâlcele (originar din Strâmtura Maramureºului!), VasileAntonie Tãmaº Delavâlcele, preot cu viziune.

152 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 155: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Memoria documentelor

Castelul Regal Sãvârºin

Dr. Adrian REZEANUcercetãtor ºtiinþific prin ci pal

Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române

Castelul Re gal Sãvârºin, alãturi dema rile repere arhitecturale dinRomânia, a reprezentat un pilon de

rezistenþã în faþa tuturor abuzurilor gestionatede regimurile opresive naþionale ºi strãine de peacest pãmânt.

Cu scopul includerii în circuitul pub lic amultor aspecte le gate de istoria acestui castel, pe baza documentelor aflate la Di recþia Generalã aArhivelor Na þionale din Bucureºti (Fondul do -cumentar „Castele ºi Pal ate Re -gale”), ne propunem un succintexcurs în perioada anilor de cânda intrat în posesia Majestãþii SaleRegelui Mihai I al României ºipânã la naþionalizare.

La începutul anului 1943au existat discuþii finalizate cu în -þelegeri dintre urmaºii ConþilorHunyady ºi Societatea Corvin SA de agriculturã, situatã în Arad, stra -da Merþianu nr. 2, iar la 6 mar tie1943, Castelul ºi DomeniulSãvârºin au fost cumpãrate deRegele Mihai I al României. Totla aceastã datã s-a expediat laBuda pesta, la adresa FranciscHunyady, Ermelleki utca nr. 13,întregul in ventar al castelului dela acea datã, constând din covoare, mobilier ºiobiecte personale ale fa miliei Hunyady (Dosar530/1943, 5). În acelaºi an, la 10 aprilie, în urmasolicitãrii familiei Hunyadi, au fost exhumate ºitrimise la Budapesta rãmãºiþele pãmânteºti aleconþilor Hunyady de la Sãvârºin.

Înscrisul s-a fãcut la 27 mai 1943 laSãvârºin ºi a fost semnat de MS Regele Mihai Iºi de dr. Cornel Iancu, ca reprezentant al So -cietãþii Corvinul. În urma acestui con tract devânzare-cumpãrare, Casa Regalã a plãtit sumade 7 500 000 lei (Dosar 531/1943, 40, 41). Înacelaºi timp, Regele a cumpãrat ºi întregul stocde acþiuni ale Societãþii Corvinul în sumã de 58167 500 lei, Castelul ºi Domeniul Sãvârºin

intrând în activul acestei societãþi (Dosare529/1943, 63, 531/1943, 24).

La data cumpãrãrii, Domeniul Sãvârºinera alcãtuit din comunele Sãvârºin, Hãlãliº,Troiaº, Temeºeºti ºi Cuiaº. Atât Castelul, cât ºiDomeniul Sãvârºin, din punct de vedere ju ridicºi administrativ, au fost in cluse în Administraþiabunurilor particulare ale Regelui, fãrã a aveavreo legãturã cu Domeniile Coroanei (Dosar542/1943).

Refacerea ºi modernizarea castelului aufost o operã extrem de laborioasã ºi costisitoare,atât din punct de vedere al greutãþilor impuse destarea de rãzboi în care se gãsea România, cât ºide amploarea unor lucrãri de restaurare în caretrebuia respectat stilul iniþial al construcþiei, darºi cu adaptãrile potrivite cerinþelor unei re -ºedinþe pri vate re gale. Antreprenorul lucrãrilorde restaurare a fost ing. Emil Prager, acelaºi care a lucrat ºi la restaurarea Palatului Re gal de peCalea Victoriei din Bucureºti, iar oficiile deintermediere dintre Casa Regalã ºi diferitele fir -me de construcþii im pli cate au fost îndeplinitede arh. Maria Stoppa ºi arh. Emilia PaoloTaverna. Pe tot parcursul anului 1943, admi -nistratorul castelului a fost dr. Ioan Popescu,

DECEMBRIE 2013 153

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Castelul de la Sãvârºin

Page 156: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

care avea salariul lu nar de 25 000 lei, locuinþa,încãlzirea ºi iluminatul pub lic fiind gratuite.

Administratorul Domeniului Sãvârºin afost pânã în 1947 Octav Cioflec. Lucrãrile demodernizare ºi restaurare a castelului au im pusrefacerea ºi reorganizarea teritorialã a par cului.Astfel, clãdirile anexe, devenite insalubre ºiinestetice, au fost demolate, ca, de exemplu,locuinþa din patrimoniul domeniului folositã deDa vid Ioachim, transformatã, între timp, într-ofierãrie. Acest slujitor al contelui CarolHunyady a primit, în schimb, o altã casã, situatãdincolo de pod la încruciºarea drumurilor spreValea Mare.

În tot cursul anului 1943, pentru re pa -raþiile, refacerea ºi reutilarea castelului s-au tri -mis materiale, devenite disponibile, de la alteconstrucþii de pe Domeniile re gale, ca de exem -plu de la Castelul Scroviºtea (Dosar 530/1943,11, 12, 13). În mai 1943, de la Banca Românã,din contul per sonal al Regelui Mihai s-a eliberatsuma de 2.000.000 lei, necesarã reparaþiilor ur -gente (Dosar 530/1943, 18, 26, 27).

Pe baza planurilor ºi proiectelor de resta -urare executate de arh. Maria Stoppa, ing. EmilPrager (str. Colþei nr. 33, fostã Sfinþilor dinBucureºti) a consolidat subsolul, folosind stâlpide beton armat. Parterul ºi etajul au fost mo -dificate printr-o serie de lucrãri am ple de con -solidare ºi estetizare. S-a construit scara mare de stejar din in te rior, iar holul ºi salonul de la parter au fost mãrite. Pentru pardoseli s-a folosit piatrade Baºchioi ºi Vratza. Golul dintre sa lon ºi hol afost deschis prin construcþia a douã coloane depiatrã de Câmpulung, cu capitele sculptate.

S-au executat noi tencuieli ºi s-au refãcuttavanele. În sa lon a fost construit un ºemineumon u men tal din piatrã de Câmpulung.

Terasa din faþada principalã ºi scãrile depiatrã au fost demontate ºi refãcute pe baza unorfundaþii noi din beton armat, pla cate cu mar -murã de Ruºchiþa (Dosar 531/1943, 18). Plãciledin marmurã ºi alte lucrãri de artã sunt op erapietrarilor italieni „Fraþii Santalena”, cu sediulîn Bucureºti, b-dul Geniului nr. 48. Marmura afost prelucratã în atelierele firmelor „FraþiiSantalena” ºi „Tomat” din Bampatac de lângãDeva. Pentru lucrãrile de artã din marmurã ºipiatrã de Baºchioi ºi Vratza, firmele italiene auprimit în au gust 1943 suma de 1 070 975 lei.

Proiectarea, montarea ºi punerea înfuncþiune a instalaþiilor de apã potabilã au fostrealizate de prof. ing. dr. Paul Staehelin dinBucureºti, str. Dr. Lueger nr. 11 bis (azi Str.G-ral Berthelot). Instalaþiile metalice s-au exe -cutat de fabrica R. Gaiser din Bucureºti, CaleaGriviþei nr. 138 (Dosar 530/1943, 42, 54), iarinstalaþiile de încãlzire centralã, unicate pentruacea vreme, au fost realizate de firma SulzerFrères din Bucureºti, str. D. Sturdza nr. 17.

Renovarea castelului a costat în 1943 su -ma de 52 784 135 lei, viratã in te gral din con -turile personale ale Regelui de la BancaRomânã. Cu dorinþa de extindere a domeniuluiSãvârºin, Regele a cumpãrat la 3 au gust 1945 ºipãdurea Mocsonyi Cãpãlnaº, de la EcaterinaTeleky, pentru suma de 6 400 000 lei.

La începutul anului 1944, în aceastã mar -gine de þarã rãsãrise o bijuterie arhitecturalã. Înacest timp, Castelul Sãvârºin a devenit o reºe -dinþã favoritã a Suveranului României, dupãcum Balcic pentru Re gina Maria.

Jumãtate de secol, dupã 1947, CastelulSãvârºin, piatrã de hotar pentru RegatulRomâniei, a intrat în circuitul protocolar stabilitde regimul dic ta to rial comunist.

154 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 157: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Maramureºul Istoric,spaþiu al etnogenezei româneºti

Aristiþa BORBEI

Zile frumoase ºi încãrcate de istorieam petrecut în perioada 25-27octombrie a.c., când s-a desfãºurat

la Oradea, sesiunea ºtiinþificã internaþionalã:Con tribuþia Maramureºului Istoric la IstoriaRo mânilor. Sesiunea a fost organizatã de Uni -ver sitatea din Oradea, Ac a de mia Oamenilor deªtiinþe din România, Asociaþia Românã de Isto -rie Bancarã Oradea, în parteneriat cu ConsiliulJudeþean Bihor, Uniunea Regionalã a Româ -nilor din Transcarpatia „Dacia” Apºa de Jos,Ucraina, Asociaþia „Mor ã riþa” din Oradea ºi re -vista Fa milia Românã din Baia Mare.

La sesiunea ºtiinþificã auparticipat uni versitari ºi cercetãtoridin Bucureºti (Cristina Þineghe –Arhivele Naþionale ale României),Apºa de Jos – Ucraina (Ion M. Botoº– preºedinte al Uniunii Re gionale aRo mânilor din Trans car patia „Da -cia”), Sighetul Marmaþiei (GheorgheTodinca – Muzeul Mara mu re ºului),Baia Mare (Teodor Ardelean – di -rectorul Bibliotecii Ju deþene „PetreDulfu”), Satu Mare (Viorel Ciubotã– Muzeul Ju deþean), Oradea(Alexandru Ilieº – Uni versitatea dinOradea).

Iniþiatorul acestei conferinþe afost prof. univ. dr. Mihai D. Drecin,ea având drept scop prezentarea unor momente din istoria locui to rilor din Mara mu -reºul Istoric, inclu siv a ro mâ nilor din Ucraina de astã zi, prin prisma stu diilor unor cer cetãtoriavizaþi ºi buni cu nos cãtori ai trecutului acestuispaþiu etnogeografic.

Lucrãrile sesiunii au debutat într-un cadrufestiv, în sala Consiliului de Administraþie aUniversitãþii din Oradea, în prezenþa unui numãr de aproximativ 40 de persoane, iar cuvântul dedeschidere a fost rostit de cãtre prof. univ. dr.ing. Constantin Bungãu, rectorul Universitãþiidin Oradea, urmat de Claudiu Pop, prefectuljudeþului Bihor.

Comunicãrile ºtiinþifice au fost mod er atede cãtre prof. univ. dr. Ioan Scurtu.

Dr. Alexandru Ilieº, geograf la Uni ver -

sitatea din Oradea, a prezentat lucrarea ÞaraMaramureºului în geografia spaþiului unitarna þional românesc, în cuprinsul cãreia a fãcut oincursiune cu repere reprezentative din ÞaraMaramureºului din dreapta ºi din stânga Tisei.

Dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” Baia Mare, re dac tor-ºefal revistei Fa milia Românã, a prezentat, înstilu-i caracteristic, revista Fa milia Românã –revista românilor de pretutindeni. Evoluþiarevistei este considerabilã ca numãr de pagini(de la aproximativ 60 de pagini la 180) ºi ca tiraj(a ajuns la 2000 de exemplare).

„Am cultivat multã imaginaþie ºi am des -chis apetitul pentru lectura revistei în þarã ºi înlume”, a spus dr. Teodor Ardelean, 1500 deexemplare fiind trimise în strãinãtate la co mu -nitãþi, asociaþii, organizaþii, con sul ate, amba sa -de, persoane de culturã, colaboratori.

Despre Urme ale civilizaþiei dacice înMaramureºul Istoric a vorbit Marius Ardeleanude la Muzeul Judeþean de Istorie ºi ArheologieMaramureº, prezentând urme incontestabile alecivilizaþiei dacice, concretizate în descopeririarheologice: vase, bijuterii, arme, morminte,mo nede etc.

Lucrãrile conferinþei au continuat cu pre -zentarea temei Români „buni”, români „rãi”.Consideraþii asupra terminologiei din docu -

DECEMBRIE 2013 155

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 158: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

men tele medievale privind Maramureºul în se -colul al XIV-lea, de cãtre dr. Sorin Domiþianªipoº, Universitatea din Oradea.

De la Muzeul Judeþean Satu Mare, dr.Viorel Ciubotã a prezentat lucrarea Sate ºi preoþidin Maramureºul Istoric la mijlocul secolului al XVIII-lea, aceasta fiind bine documentatã ºioferind date statistice interesante.

„Ceea ce ne uneºte este sentimentul degraniþã” a spus Gheorghe Todinca, directorulMuzeului Maramureºului, Sighetul Marmaþiei,în lucrarea Contribuþii maramureºene la MareaUnire (1918-1919).

Cristina Þineghe de la Arhivele Naþionaleale României, Bucureºti a fãcut o prezentare a

evenimentelor istorice din perioada 1919-1930,reflectatã în documente diplomatice.

„Românii din Transcarpatia recunosc totceea ce s-a întâmplat în 1921, dar este greu sãaccepte asta”, a spus dr. Ion M. Botoº într-undiscurs emoþionant prezentat sub titlul Româniidin Transcarpatia sub jurisdicþia statuluiromân.

Toate comunicãrile care au fost susþinutela aceastã conferinþã au avut o idee comunã –aceea cã for mula europeanã de convieþuire nupoate fi alta decât cea prin care „popoarele pot ºi trebuie sã trãiascã nu numai unul lângã celãlalt,ci, mai ales, unul cu celãlalt, într-o paºnicã ºirodnicã colaborare”.

156 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Aristiþa Borbei, Li ana Silaghi, dr. Teodor Ardelean

Tiberiu Moraru, conf. univ. dr. Ga briel Moisa, Ion M. Botoº

Page 159: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Pomul de Crãciun din Þara Codrului(Oarþa de Sus)1

Lect. univ. dr. Delia-Anamaria RÃCHIªANUniversitatea Tehnicã Cluj-Napoca,

Centrul Universitar Nord Baia Mare, Facultatea de Litere

Motto: „Nu existã nici timp, nici spaþiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut ºi viitor eîn sufletul meu, ca pãdurea într-un sâmbure de ghindã, ºi infinitul asemenea, ca reflectareacerului într-un strop de rouã. Dacã am afla misterul prin care sã ne punem în legãturã cuaceste douã ordini de lucruri, care sunt ascunse în noi [...] în adâncurile sufletuluicoborându-ne, am putea trãi aievea în trecut ºi am putea locui lumea stelelor ºi a soarelui”.(Mihai Eminescu, Sãrmanul Dionis, Bucureºti, Editura Eminescu, 1972, p. 2.)

Ab stractThe Christ mas tree from Wood Land [„Þara Codrului”]

The man u fac ture of „struþ” and of the Christ mas trees be come the pre serve of ini ti -ated women. They had the moral ob li ga tion to for ward to the un mit i gated girls the craft ofman u fac tur ing ar chaic Christ mas trees. Peo ple from Codrului Land did n’t pre fer treesadorned with [„globurele”] / gift-giv ing rit u als (ap ples, nuts, „colaci”). These pri mor dialtrees take up an ces tral forms (trees on lamp, trees of beans and pop corn, rye straw trees,trees of mis tle toe with nuts, trees of this tle with nuts, trees of sail strips, trees of flan nel,trees of beech branches) and em pha sizes lan guages syncretism, ba sic and ad ja cent func -tions, an cient so lar cult, den drol atry cult, biomorphic sym bols. The man u fac tur ing of„struþ” and of an cient Christ mas trees sug gest Wood Land ers’ de sire to re cover their iden -tity, the consubstantiality hu man-na ture-de ity and the Wood Land ers’ abil ity to con frontwith the past in or der to pro pel it for ward, to the fu ture.

Key-words: Christ mas tree, den drol atry cult, Maramureº, func tions, ini ti ate,biomorphic sym bols, lan guages syncretism.

Bradul împodobit, din zilele noastre, ornat cu globuleþe, cu betealã sau bradul împodobit cu daruri ritualice (mere, nuci, colaci), în Þara Co -drului lipsea cu desãvârºire datoritã conotaþieimaligne. Bradul de Crãciun a fost substituit cuPomul de Crãciun. Pornim de la premisa cãacest Pom de Crãciun reprezintã o marcã iden -titarã a codrenilor.

Omul societãþii contemporane, omul co -munitãþii tradiþionale din diferite regiuni aleþãrii este tentat sã considere mãrul ºi bradul unaxis mundi. În cultura tradiþionalã româneascã,

mãrul ºi bradul sunt denumiþi pomi ai vieþiiveºnice, iar fructul, rãmurelele de mãr, cetina, în anumite zone sunt elemente esenþiale specificemomentelor tari din viaþa omului – naºtere, cã -sãtorie, moarte sau sunt elemente indispensabile unor sãrbãtori (Anul Nou / Sânziene etc.), unorcategorii folclorice (colinde, legende cos mo -gonice etc.). În foarte multe dintre colindele dinÞara Codrului apare refrenul „Florile dalbe demãr”, refren analizat de Petru Caraman2, TraianHerseni3, Pamfil Bilþiu ºi Gheorghe Pop4. Pro -fesorii Pamfil Bilþiu ºi Gheorghe Pop identificã

DECEMBRIE 2013 157

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

1 Textul de faþã este o versiune restrânsã a articolului Magia cuvântului ºi antropologia vârstelor. Pomul de Crãciundin Þara Codrului; articolul este inclus în revista de specialitate ACTA MVSEI POROLISSENSIS, volumulXXXIV, revistã evaluatã la nivel CNCS, în categoria B, 2013 (în curs de apariþie); o formã extinsã este inseratãîntr-un capitol din cartea Formulele magice ºi antropologia vârstelor. Magia cuvântului în Maramureº, Bucureºti,Editura Academiei Române, 2013 (în curs de apariþie).

2 Vezi Petru Caraman, Colindatul la români, slavi ºi alte popoare, Bucureºti, Editura Mi nerva, 1983, pp. 369-377.3 Vezi Traian Herseni, Forme strãvechi de culturã poporanã româneascã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977,

pp. 197-198.4 Pamfil Bilþiu, Gheorghe Pop, Sculaþi, sculaþi, boieri mari!, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996, p. 48.

Page 160: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

în Maramureº mai multe refrene: „Mãruþ, mãr -gãritar”, „Mãr, mãruþ într-alior / Iarã-s flori dal -be de mãr”, „Linu-i lin ºi flori de mãr” ºi pornesc de la premisa cã refrenul „Florile dalbe de mãr”a fost la origine „o formulã de incantaþie deprovocare a primãverii, de provocare a florilor”ºi presupun cã „importanþa mãrului în ali men -taþie ori aceastã practicã veche ce consta în alovi cu crengi de mãr gazda în cadrul co lin -datului au dus atât la aceastã largã circulaþie arefrenului, cât ºi la diversificarea lui în va rian -te”1. Nu întâmplãtor ramura de mãr pusã în apãde Sfântul Andrei / de Sfântul Nicolae înfloreºte de Crãciun / de Anul Nou, iar copiii o foloseauca sorcovã. Forþa magicã a cuvântului apare la

nivelul textului magic: „Sã trãiþi, sã înfloriþi / Ca un mãr, ca un pãr!” (magie simpateticã), atin -gerea semiactanþilor (gazdelor) de cãtre actanþiiprincipali (colindãtori) relevã magia prin con -tagiune. Gazdele au obligaþia de rol de a-i primipe actanþii principali, pe colindãtori ºi de a leoferi daruri ritualice – mere, nuci, colaci /[„coci”], [„cocuþi”], în Þara Codrului. Diagrama Venn confirmã mentalitarea românului în ceeace priveºte rolul bradului / mãrului în di verseregiuni ale þãrii2.

În Þara Codrului, bradul are o conotaþiemaleficã: „bradul a fost considerat multã vremeun copac cu puternice valenþe neg a tive, adu -cãtor de nenorociri, de înstrãinare, de boli, chiar

158 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

POMI AI VIEÞII VEªNICE - DIAGRAMA VENNA. bradul de nuntã AB. bradul de nuntã - bradul de înmormântare B. bradul de înmormântare

1. raportul brad-viaþã,relaþiabrad-mire-mireasã;

2. recunoaºterea braduluidupã vitalitate;

3. împlinirea destinului:mutarea bradului(cãsãtoria);

4. agregarea la un altstadiu (pre mar i tal/mar i -tal; neiniþiat/iniþiat);

5. atmosferã de alainupþial;

6. bradul este purtat cuvârful în sus;

7. obiecte necesareîmpodobirii bradului:mãr/gutuie, colac,betealã etc.

8. bucurie (hora bradului,melodii vesele);

9. alãturi de nuntaºi, rolulsteagului de nuntã,bradului de nuntã.

1. axis mundi;

2. pom al vieþii;

3. capãtã valenþesimbolice, estepersonificat,antropomorfizat;

4. doborârea braduluieste precedatã deun cer e mo nial pios,relaþia brad-voinic;

5. semnificaþiimitico-rituale;

6. ceremonialul deîmpodobire.

1. opoziþia brad-moarte,raportul brad-de funct;

2. lipsa vitalitãþii, se alegebradul cel pocit;

3. împlinirea destinului:doborârea bradului /moartea omului;

4. izolarea treptatã abradului / pribeagului demediul sãu / de semeniisãi, sesizãm unparalelism între poziþiabradului / mortului;

5. atmosferã de alai mortuar;

6. bradul este purtat cuvârful în jos;

7. obiecte necesareîmpodobirii bradului:inelul defunctului,batistã, clopoþei etc.

8. lamentaþii (bocete/cântec funerar de jale);

9. alãturi de decedat(cimitir).

1 Ibi dem, p. 48.2 Rãchiºan Delia-Anamaria, Metode de cercetare. Cercetarea etnologicã de teren. Suport de curs (Aplicaþii),

Baia Mare, Editura Universitãþii de Nord, 2011, pp. 174-175.

Page 161: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

de moarte”1. În Þara Codrului, bradul nu esteconsiderat un pom al vieþii veºnice. Planta ma -gicã numitã „sarsãu” este des utilizatã ca or na -ment în Pomul de Crãciun, de exemplu în „pal -þãul” miresei, deoarece: „sarsãul este în ÞaraCodrului planta vieþii veºnice”2.

În Þara Codrului nu întâlnim nicio divi -nitate reprezentatã sub formã de arbori ca ºi înmitologie (Attis ºi bradul, Osiris ºi cedrul,Apollo ºi laurul etc.). Sesizãm epifania vegetalã. Binaritatea om-arbore anunþã simbioza viaþã- moarte. De obicei, în mitologie, fata urmãritã dezeu pentru a nu fi prinsã preferã sã se meta -morfozeze într-un arbore.

În basmul românesc Cele trei rodii de aurdin studiul lui Lazãr ªãineanu întitulat Basmeleromânilor, eroina metamorfozatã din cauza þi -gãncii în pasãre este sacrificatã, iar din sângelepãsãrii (re)naºte un brad înalt, frumos ºi viguros: „Din sângele pãsãrelei crescu la fereastra îm -pãratului un brad înalt ºi frumos ºi era o minunecum de într-o noapte crescuse aºa de mare ºifalnic”3.

Con form legendelor, bradul se mai nu -meºte „pieptenele lui Sân-Petru”. Trecând piep -tenele prin pletele sale mari ºi albe ca zãpada,Sân-Petru ºi-a smuls „un fuior de pãr”, apoi,blestemând, a mizat pe forþa magicã a

DECEMBRIE 2013 159

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

1. mãrul este un simbol al iertãriispre care, de-a lungul vieþii,tânjesc pãcãtoºii;

2. de Sântandrei, de Sânnicoarãse pun în apã crengi de mãrcare urmeazã sã înmugu reas cã, sã înfloreascã, de Crãciun / de Anul Nou, pentru a putea fiîmpodobite ºi folosite casorcovã;

3. apa primei scalde, în care este spãlat nou-nãscutul de moaºã, se aruncã la rãdãcina unuiarbore (mãr / brad);

4. cei doi meri, din colinde,prãdaþi de dulf, fac aluzie la cei doi pomi din Rai (al cunoaºterii binelui ºi rãului, al nemuririi);

5. petalele de mãr care cad peste mirele ºi mireasa carestau pe un pat amplasat întredoi trunchi de mãr simboli zea zãpuritatea, neprihãnirea,binecuvântarea din parteadivinitãþii;

6. atribut al feminitãþii (soacra,poamã acrã!), al puritãþii,sexualitãþii (faþã dalbã ca demãr, faþa roºie ca mãrul etc.).

1. axis mundi;

2. pomi ai vieþii veºnice încultura tradiþionalãromâneascã;

3. arborii (bradul / mãrul),fructul, cetina /rãmurelele suntindispensabileceremonialului nupþial /funebru;

4. simbolul feminitãþiiinterfereazã cu simbolul masculinitãþii (toiagulmirelui este introdusprin colacul cu gaurã almiresei, vârful braduluiîntâlneºte mãrul miresei etc.)

1. bradul este un simbol al

destinului uman;

2. în Transilvania, bradul

de nuntã a fost înlocuit

cu steagul de nuntã;

bradul împodobit este

respectat de nuntaºi;

3. când mirele lipseºte, în

toiul nunþii, este înlocuit

de brad;apare raportul

mire-brad-mireasã;

4. nunta de la casa fetei

de mãritat se numeºte

La brad (Muntenia);

5. bradul are funcþie

ritualã; îl întâlnim în

oraþia (Cântecul

bradului / Vorbele

bradului); în dansul

rit ual (Hora bradului);

6. atribut al masculinitãþii /

virilitãþii: mirele este

voinic ca bradul / înalt

ca bradul etc.

POMI AI VIEÞII VEªNICE

A. mãrul AB. mãrul-bradul B. bradul

1 Traian Rus, „Pomul Crãciunului-Pomul Raiului”, în Calendarul Maramureºului, an VI, nr. 12, aprilie-noiembrie2012, Baia Mare, Editura Cybela, 2012, p. 853.

2 Culegãtor: Rãchiºan Delia-Anamaria, informator: prof. Traian Rus, Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº,4 ianuarie 2013.

3 Petre Ispirescu, Cele trei rodii aurite, în Legendele sau basmele românilor, Chiºinãu, Editura Litera,1997, p. 345.

Page 162: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

cuvântului: „ — Din tine, pieptene blestemat, sãiasã tot copaci. Copacii sã acopere munþii ãºtiatoþi, iar pe crengile lor sã nu creascã altã roadãdecât piepteni verzi, cãrora sã nu le cadã dinþiiniciodatã”1. Din cauzã cã bradul cel semeþ eraînalt, curat ºi frumos se crede cã are piroanebãtute de Diavol. Dumnezeu l-a blagoslovit ºi aporuncit „sã-i-nverzeascã ºi piroanele”2. În le -gende, bradul antropomorfizat vorbeºte, suferãsau plânge atunci când pomii au fost dãruiþi cufructe ori când din lemnul lui s-a înjghebat cru -cea purtatã de Mântuitorul Iisus. De fiecare datãBunul Dumnezeu remarcã lacrimile „braduluicuminte”3, lacrimile „închegate din durere ºi din jale”4. Divinitatea recompenseazã bradul: „Iardupã mulþi ani, când Fiul lui Dumnezeu luãînfãþiºare de om, nãscându-se din trupul ne -prihãnit al Fecioarei Maria, împãraþii de la rã -sãrit, care veniserã sã aducã daruri copiluluidumnezeiesc, voind sã le împodobeascã ºi curamuri verzi, fiind iarnã, n-au gãsit decât bradul[…] De atunci ar fi obiceiul pe care noi româniil-am preluat de la alte popoare ºi care este atât de plãcut copiilor, cã vine Moº-Ajun ºi le aducebradul cu daruri de sfintele sãrbãtori aleCrãciunului”5 sau „ªi cel rãstignit udã rãdãcinabradului cu sângele rãnilor sale ºi-l binecuvântãsã poarte ca podoabã, hainã totdeauna verde. ªi,spre aducere aminte cã din brad a fost fãcutãcrucea Mântuitorului, ramurile lui poartã ºi azi,la vârf câte o cruce”6.

În mod paradoxal, codrenii sunt lezaþi dinpricina lipsei de pãduri de brad în zonã. Sesizãmun prejudiciu: „pãduri de brad nu au existatdatoritã altitudinilor mici”7. O concepþie cu to -tul nouã se insereazã în mentalitatea noastrã. Olume nouã renaºte ºi ne proiecteazã într-un uni -

vers fascinant care anticipeazã o lume care parea sta sub oblãduirea regnului veg e tal. În lumearealã se instituie un pliseu care are menirea de ane transpune pentru câteva clipe înspre trecut,într-o lume ce aparþine regnului veg e tal. Sim -bolurile fitomorfe (Pomii pe lampã, Pomii defasole cu floricele de porumb, Pomii din paie desecarã, Pomii din vâsc cu nuci, Pomii din scai cu nuci, Pomii din fâºii de pânzã, Pomii din finet,Pomii din ramuri de fag) dezvãluie out sider-ului funcþia subsidiarã a acestor pomi (funcþia este -ticã), iar specialistului funcþiile de bazã (agrarã,apotropaicã, catharticã, ciclicã, cosmologicã,cu ra tivã, de fertilitate, de fecunditate, de ini -þiere, de integrare, de regenerare, de mediereconºtientizatã între microcosmos ºi macro cos -mos, magico-eroticã, magico-ritualicã, utilitarã, terapeuticã).

Datoritã demersului ºi iniþiativei unor cer -cetãtori pasionaþi de fenomenul „Pomul deCrãciun din Þara Codrului” o lume plinã decandoare, de viaþã, de culoare prinde contur.Aceastã temã poate fi dezbãtutã graþie con tri -buþiei meritorii a unor exegeþi de prestigiu careîn studiile lor au subliniat importanþa, ori gi -nalitatea Pomilor de Crãciun din Maramureº,complexitatea plantelor magice indispensabilepracticilor magico-ritualice – Dumitru Pop8,Maria Bocºe9, Lu cia Berdan10.

Rememorând trecutul, sesizãm cã Pomiide Crãciun din Þara Codrului au fost descoperiþi de profesorul de istorie Traian Rus11, de pro -fesorul Pamfil Bilþiu12, as pect confirmat ºi ates -tat de di verse studii de specialitate.

În anul 2011, Muzeul de Etnografie ºiArtã Popularã din Baia Mare a demarat un pro -iect prin care s-a evidenþiat importanþa pomilor

160 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 ***Legendele florei, vol. 2, Ediþie criticã ºi studiu introductiv de Tony Brill, Bucureºti, Editura „Grai ºi suflet –Cultura Naþionalã”, 1994, p. 11.

2 Ibi dem, p. 13.3 Ibi dem, p. 16.4 Ibi dem, p. 20.5 Ibi dem, p. 17.6 Ibi dem, p. 20.7 Ibi dem, p. 20.8 Vezi Dumitru Pop, Folclor din Zona Codrului, Baia Mare, Centrul de Îndrumare a Creaþiei Populare ºi a Miºcãrii

Artistice de Masã al Judeþului Maramureº, 1978.9 Vezi Maria Bocºe, „Rituri ºi obiceiuri agrare din Bihor”, în Revista muzeelor, VII, nr. 4, 1970, pp. 362-363.10 Vezi Lu cia Berdan, Pomul de Crãciun românesc, în Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri,

ceremonialuri, credinþe, basme, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, Iaºi, 2001, pp. 167-170.11 Prof. Traian Rus ºi-a dedicat viaþa studiind trecutul comunitãþii sale sub di verse aspecte, a descoperit aceºti Pomi de

Crãciun, a contribuit la reactualizarea confecþionãrii Pomilor primordiali.12 Vezi Pamfil Bilþiu, Gheorghe Pop, Sculaþi, sculaþi boieri mari – Colinde din Maramureº, Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1996; Pamfil Bilþiu, „Pomul de Crãciun din zona Codrului”, în Memoria ethnologicã, nr. 4-5,iulie-decembrie, 2002, pp. 551-552. Asemenea profesorului de istorie Traian Rus, profesorul Pamfil Bilþiu adescoperit aceºti pomi ancestrali.

Page 163: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

codreneºti de odinioarã. Malvina MadarIederan1 s-a implicat în calitate de angajat, decon ser va tor în cadrul instituþiei menþionate, însã ºi în calitate de codreancã, de om al locului carenu doreºte „sã se usuce rãdãcinile neamului co -drenesc”. (cf. Malvinei Madar-Iederan).

Reactualizarea, revitalizarea obiceiului de a (re)confecþiona Pomii primordiali de Crãciuns-a datorat, în spe cial, profesorului de istorieTraian Rus, actantelor principale din Oarþa deSus (Andreicuþ Ana, Andreicuþ Maria, DragoºMaria, Hodor Anuca, Mar ian Mãrioara, MogaVic to ria, Negrea Rozalia, Tarba Emilia, TarbaMaria, Tãmãºan Mihaela)2. Informatorul-tip,pro fesorul Traian Rus, actantele principale dinOarþa de Sus (Þara Codrului, Maramureº) aucontribuit la reactualizarea practicii magi co-ri -tualice primite moºtenire de la strãbuni ºi tran -smise de-a lungul timpului, din generaþie în ge -neraþie, pânã în prezent3.

Pomii de Crãciun codreneºti se con fec -þionau în casa unde existau fete cu sta tus pre -mar i tal ºi „erau în numãr de doi sau trei, erau doi pomi de acelaºi fel”4. Identificãm funcþia deiniþiere, dar ºi funcþia utilitarã, transmitereameºte ºugului de la femeile iniþiate la fetele nu -bile cu sta tus pre mar i tal, la copilele, ne pri hã -nite, neiniþiate.

Trei este o cifrã magicã ce sugereazã trini -tatea, Sfânta Treime. Cifra trei reprezintã „ordi -nea perfectã, o totalitate organizatã ºi ierarhizatã în vederea creaþiei”5. Cifra trei poate sã fie co -relatã cu magia, dar ºi cu religia. Trei este ciframenþionatã în Biblie, în Vechiul Tes ta ment, înNoul Tes ta ment. De exemplu, „lui Avram îi apar trei îngeri (prefigurarea Sfintei Treimi). Trei

caracterizeazã ºi viaþa lui Iisus: trei magi, treiore a stat pe cruce, a înviat trei morþi, trei crucipe Golgotha, inscripþia de pe cruce în trei lim bietc”6. Dacã pornim de la premisa cã Dumnezeueste Unul în Trei Persoane (Tatãl, Fiul ºi DuhulSfânt), sesizãm cã, pentru creºtini, cifra trei re -prezintã perfecþiunea unitãþii di vine. Remarcãmsimbioza dintre putere (Dumnezeu), inteligenþã(Lo gos) ºi iubire (Duhul Sfânt). În termenii luiJean Che va lier ºi Alain Gheerbrant, treimeacreºtinã este superioarã oricãrei triade, deoarece cele din urmã „nu au fost totuºi concepute dupãun model atât de ferm ºi de pre cis ca Treimeacreºtinã”7. Cifra trei devine punct de conjuncþieîntre om, cos mos ºi divinitate. Pomii de Crãciundin Þara Codrului nu erau confecþionaþi la în -tâm plare, ci dupã un canon prestabilit.

Magia cifrelor magice îºi revendicã forþa.De exemplu, pe Pomii de Crãciun întâlnim 9 sau 12 nuci, 7 flori confecþionate din hârtie cre -ponatã, deci 7 simboluri fitomorfe.

Nouã este multiplul întreit al lui trei ºisemnificã moartea ºi renaºterea sub o altã for -mã, sfârºitul unei etape ºi (re)începerea unei noietape: „Neuf, étant le der nier de la série deschiffres, annonce B la fois une fin et un re com -mence ment, c’est-B-dire un trans po si tion sur unnou veau plan”8. Simbioza moarte-viaþã, sfâr -ºit-început, întuneric-luminã anticipeazã o dia -lecticã a contrariilor care se armonizeazã.

ªapte este cifra totalitãþii cosmice, estecifra magicã a divinitãþii formatã din trei (triun -ghiul, simbol al cerului) ºi patru (pãmântul, sim -bol al omului). Cifra ºapte reprezintã „per fec -þiunea, armonia, norocul, fericirea”9. Fiinþa

DECEMBRIE 2013 161

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

1 Proiectul Muzeului de Etnografie ºi Artã Popularã din Baia Mare din anul 2011. D-na con ser va tor Malvina MadarIederan ºi Di ana Madar, în calitate de muzeograf, au fost in cluse în proiectul demarat de muzeu. Acestea s-auimplicat, cu multã dãruire, în toate activitãþile preconizate în cadrul proiectului menþionat.

2 Actantele principale care au reconstituit, revitalizat, reactualizat Pomii de Crãciun codreneºti: Andreicuþ Ana, 64ani, Andreicuþ Maria, 70 ani, Dragoº Maria, 56 ani, Hodor Anuca, 66 ani, Mar ian Mãrioara, 46 ani, Moga Vic to ria,66 ani, Negrea Rozalia, 80 ani, Tarba Emilia, 66 ani, Tarba Maria, 71 ani, Tãmãºan Mihaela, 10 ani din Oarþa deSus, Þara Codrului, Maramureº, 2013.

3 Acest as pect este surprins în Documentarul Etnologic intitulat Pomul de Crãciun din Þara Codrului realizat delector univ. dr. Rãchiºan Delia-Anamaria, 4 ianuarie 2013, Arhivã personalã. Pentru a facilita comunicarea, pentrua depãºi tracul, între performere ºi beneficiar s-a realizat un schimb de informaþii (în mod nor mal, într-undocumentar etnologic, actantele ar fi trebuit sã furnizeze toate informaþiile). În Documentarul Etnologic aparactantele principale ºi informatorul-tip – profesorul Traian Rus, 66 ani. Documentarul pune ac cent pe reconstituire.Reactualizarea Pomilor primordiali de Crãciun a fost posibilã datoritã dorinþei prof. Traian Rus ºi performerelor dea (re)însufleþi trecutul, având înrãdãcinatã în suflet nãdejdea cã oamenii, codrenii din prezent vor (re)învia practicamagico-ritualicã îndãtinatã – confecþionarea Pomilor arhaici primiþi moºtenire de veacuri de la strãmoºi.

4 Culegãtor: Rãchiºan Delia-Anamaria, informatoare Vic to ria Moga, Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº, 2012.5 Ivan Evseev, Dicþionar de simbolism ºi arhetipuri culturale, Timiºoara, Editura Armacord, 1994, p. 188.6 Ibi dem, pp. 188-189.7 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, Dicþionar de simboluri, vol. 3, Bucureºti, Editura Ar te mis, 1995, p. 372.8 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, vol. 3, Paris, Ed. Seghers et Ed. Ju pi ter, 1974, p. 264.9 Ivan Evseev, op. cit., p. 179.

Page 164: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

u ma nã comunicã cu Dumnezeu, fandeazã întremicrocosmos ºi macrocosmos, între planul ori -zontal ºi planul ver ti cal.

Numãrul 12 este un simbol al anului princele doisprezece luni, punct de conjuncþie întreuniversul subpãmântean, intermund (lumea hto -nianã) ºi universul celest.

Pomul codrenesc se confecþiona în preaj ma sãrbãtorilor de iarnã, în preajma Crãciunului,când vechiul ºi noul, profanul ºi sacrul trebuiausã fie cumva împãcate.

Pomul de Crãciun devine apanajul per -soanelor de sex feminin, indiferent de trepteleontice (copilãrie, tinereþe, maturitate, bã trâ ne -þe). Pomul se agãþa de meºtergrinda casei sau sepoziþiona deasupra mesei ori se acroºa aproapede uºã (spaþiu intermediar, relaþia aici-dincolo,înãuntru-afarã). Masa ritualicã a codrenilor res -pecta prescripþiile îndãtinate transmise din ge -neraþie în generaþie. Faþa de masã era cea desãrbãtoare, cea brodatã; nu lipseau colacul deCrãciun împodobit cu struþ (funcþie agrarã), sa -rea, usturoiul (funcþie apotropaicã), fânul /[„otava”]. Acestea din urmã erau aºezate subfaþa de masã. Con form informatoarei Vic to riaMoga, fânul / [„otava”] „va fi mâncat(ã) de calul lui Moº Crãciun”, iar colacul „se amesteca cuhrana animalelor din gospodãrie”1.

Aceste elemente magice, simbolice, ritu -alice implicã un anumit con cept – „manã”, însãºi ideea de rod, de fertilitate. În Þara Codruluidin Maramureº, mana are înþelesul de spor, derod. Raportându-ne la ideea de manã, în co -munitatea tradiþionalã de români predominãanu mite funcþii fundamentale (agrarã, apo tro -paicã, propiþiaticã, de fertilitate, de fecunditate,magico-ritualicã).

În termenii specialistului Ar nold vanGennep, totemismul implicã tabu-uri care pot firelaþionate cu ideea de manã, de sacru. Manaeste chintesenþa sacrului ºi stã la baza religieiprim i tive. Ar nold van Gennep porneºte de lapremisa cã elementul psihologic este esenþialpentru cã „stã la baza legendelor ex pli ca tive, ariturilor de iniþiere, a ceremoniilor de înmulþire

(intichiuma) ºi a puterii speciale recunoscutetotemului”2. Sintagmele care inculcã ideea demanã („mana câmpului”, „mana rodului”, „ma -na laptelui”, „mana omului”) revendicã rolul,importanþa manei în toate culturile lumii.

Anumiþi exegeþi, antropologul JamesFrazer3, Mircea Eliade4, în studiile lor, porneaude la premisa cã plantele, arborii au suflet ase -menea fiinþei umane. Termenul „an i mism” esteîntâlnit la E. B. Tylor (Prim i tive Cul ture), laSigmund Freud (To tem et tabou). În opinia luiSigmund Freud, animismul este relaþionat cusufletul inserat în plante, în arbori: „l’animismeest la théorie des représentasions concernantl’âme”5. În studiul The Golden Bough [Creanga de aur], antropologul James Frazer in tro duceanumite concepte: „magie simpateticã, magiecontagioasã, magie homeopaticã”6. În termeniiautorilor Ugo Fabietti, Francesco Remotti,aceste concepte au rolul de a evidenþia „i casi incui gli effetti prodotti nel corso dell’atto magicosi ripercuotono tali e quali sulla vittima”7. Semizeazã pe forþa magicã a cuvântului, pe ca -pacitatea performerului de a concretiza ceea ceîºi doreºte: „C’est la si mil i tude en tre l’actionaccomplie et le phénomPne dont la pro duc tionest désirée. Aussi Frazer appelle-t-il cette va -riété de magie: im i ta tive ou homéopathique. Sije veux qu’il pleuve, je n’ai qu B faire quelquechose qui ressemble B la pluie, ou qui larappelle”8.

Fãrã a absolutiza, putem asocia Pomul deCrãciun al codrenilor cu strãvechiul cult den -drolatric de adorare a arborilor. Se pornea de lapremisa cã arborii sunt asemenea unor divi ni -tãþi. Perechea simetricã a zeiþei Di ana era zeulSilvanus. Di ana, în calitate de stãpânã a pãduriiverzi, de stãpânã a animalelor sãlbatice sau do -mestice, îi patrona pe vânãtori, pe pãstori: „ca ºisora ei greceascã, Ar te mis, se pare cã Di anadevenise o personificare a vieþii fecunde a na -turii, atât animale, cât ºi vegetale”9. În men -talitatea omului primitiv, forþele vegetaþiei erauantropomorfizate, personificate „ca bãrbat ºi fe -

162 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Culegãtor: Rãchiºan Delia-Anamaria, informatoare Vic to ria Moga, Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº, 2012.2 Ar nold van Gennep, Totemismul. Starea actualã a problemei totemice, Studiu introductiv de Lu cia Berdan,

traducere de Crina Ioana Berdan, Iaºi, Editura Polirom, 2000, p. 40.3 Vezi James George Frazer, Creanga de aur, vol. 1-5, Editura Mi nerva, Bucureºti, 1980.4 Mircea Eliade, La vegetazione. Simboli e riti di rinnovamento, in Trattato di storia delle religioni, traduzione di

Vir ginia Vacca, Torino, Editore Boringhieri, 1976.5 Sigmund Freud, Animisme, magie et toute-puis sance des idées dans To tem et tabou, Éditions Payot, 1965, p. 117.6 George James Frazer, Creanga de Aur, traducere Octavian Nistor, Bucureºti, Editura Mi nerva, 1980.7 Ugo Fabietti, Francesco Remotti, Dizionario di antropologia, Bo lo gna, Zanichelli editore, 2001, p. 433.8 Sigmund Freud, op. cit., p. 126.9 George James Frazer, op. cit., vol. 2, p. 16.

Page 165: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

meie”1. Se recurgea la magia homeopaticã, lamagia imitativã cu scopul de a favoriza „creºte -rea arborilor ºi plantelor prin reprezentarea cã -sã toriei divinitãþilor pãdurilor în persoana Re -gelui ºi a Reginei de mai, a mirelui ºi mireseiRusaliilor”2. Astãzi de sãrbãtori (Armindeni,Tânjaua din Hoteni), oamenii din comunitateatradiþionalã din Maramureº îºi împodobesc ca -sele/ [„tânjelele”] cu ramuri verzi. Remarcãm ooarecare similitudine. Se apela la magia albã, lasimbolurile fitomorfe, la masca fitomorfã totalã: „Ele erau vrãji folosite pentru a face pãdurile sãînverzeascã, iarba crudã sã creascã, grâul sãîncolþeascã, florile sã înfloreascã. ªi era firesc sã crezi cã vraja va fi cu atât mai eficace, cu câtcãsãtoria mãºtilor, îmbrãcate în frunze sau îm -po dobite în flori, re pro duce mai fi del cãsãtoriarealã a spiritelor pãdurii”3. Interacþiunea dintreregnul veg e tal ºi regnul uman apare ºi în cere -monialul intitulat „cãsãtoria arborilor”.

Aceastã manifestare magico-ritualicã sepracticã ºi astãzi de cãtre cuplurile care la câþivaani de la cãsãtorie nu au urmaºi: „Obiceiul acesta,practicat pe o scarã întinsã în In dia, presupuneposibilitatea de a influenþa fertilitatea femeiiprin unirea nupþialã a douã specii vegetale”4.

În Bihor întâlnim „cununia la pom”, sem -nalatã de specialista Maria Bocºe. Mirii suntcomparaþi cu pomul roditor. Funcþioneazã ma -gia simpateticã, deoarece tinerii sunt conduºi laun pom roditor „ca sã rodeascã ºi ei ca pomulprimãvara”5.

Mircea Eliade sesizând ontologia arhaicã,sacrul camuflat în profan conchide: „Cosmosuleste simbolizat printr-un arbore; divinitatea semanifestã dendromorf; fecunditatea, belºugul,norocul, sãnãtatea – sau, la un nivel mai ridicat,nemurirea ori tinereþea veºnicã – sunt con cen -trate în ierburi sau arbori; umanitatea sau rasaumanã derivã dintr-o spe cie vegetalã; viaþaumanã se refugiazã în forme vegetale atuncicând este întreruptã”6. Pomul codrenesc din ra -muri de fag are o formã „tot arhaicã ºi ne în -dreaptã cãtre vechi credinþe arboricole, de esen -þã animistã”7.

Pomii din Þara Codrului erau împodobiþiîn preajma solstiþiului de iarnã. Pornind peaceastã linie sesizãm cultul so lar.

În mitologie existã divinitãþi ale regnuluiveg e tal (Demeter / Persefona, Tamuz, Osiris).Bãniþa, sarsãul, vâscul, busuiocul, paiele de se -carã, floricelele de porumb/[ „cocoºii”], nuielele de salcie, ramurile de fag etc. anunþã con sub -stanþialitatea om-naturã-divinitate, ideea dee ter nitate, de regenerare, de renaºtere, nevoiaim petuoasã a omului de a crede în tinereþeaveºnicã. Eroul babilonian Ghilgameº (Epopeealui Ghilgameº) ºi Adam (Biblie) datoritã nai -vitãþii, vicleniei ºarpelui, pierd nemurirea, nuobþin tinereþea veºnicã, viaþa fãrã de moarte.

Datoritã creativitãþii, dexteritãþii, ac tan -tele principale care aparþin tuturor treptelor on -tice (copilãrie, pubertate, tinereþe, maturitate,bãtrâneþe), plãsmuiesc din fructe, seminþe, plan -te, din panglici colorate / [din „prime”], dinnuiele de salcie, din sârmã, [din „veºcã”] (cercul de la sita cu care se cerne fãina) Pomi ai vieþiiveºnice. Formele conice ºi romboidale, culorilemulticolore, plantele verzi însufleþesc Pomul deCrãciun codrenesc. Pomul confecþionat din paiede secarã are o formã romboidalã. Suntem înasentimentul specialistei Lu cia Berdan când iden tificã aceastã formã cu „un vechi cult so -lar”8. Romburile policrome devin un simbol so -lar care insereazã un cumul de funcþii fun da -mentale cu efect progresiv (funcþia de fe cun -ditate, de fertilitate, ciclicã, de belºug). Aºa cum s-a subliniat într-un alt con text, în MaramureºulIstoric pe covoare / [„pe þoluri”] predominãrom burile numite „roate” (cult so lar). Rom bu -rile sim ple, romburile cu cârlige, romburile culaturile în dinþi de fierãstrãu, romburile careinsereazã o cruce, romburile concentrice par adeþine monopolul în ornamentica „þolurilor” /covoarelor maramureºene. Suntem de acord cuetnograful Ioana Dãncuº care afirmã cã rombulpredominã, „atât în câmpul covorului, cât ºi închenarele acestuia”9.

Rombul, figura geometricã formatã prinalipirea a douã triunghiuri (unul cu vârful în sus,

DECEMBRIE 2013 163

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

1 Ibi dem, p. 5.2 Ibi dem.3 Ibi dem. 4 Mircea Eliade, Cãsãtoria arborilor, în Tratat de istorie a religiilor, prefaþã de Geor ges Dumézil, traducere

Mariana Noica, Bucureºti, Editura Humanitas, p. 318.5 Vezi Maria Bocºe, art. cit., informator Sala Ioan, Ferice, culegãtor Maria Bocºe, p. 363.6 Ibi dem. 7 Pamfil Bilþiu, art. cit., p. 552.8 Lu cia Berdan, Totemism românesc, Iaºi, Editura Universitãþii “Al. I. Cuza”, 2001, p. 167.9 Ioana Dãncuº, Covorul maramureºean. Comori de artã popularã în colecþiile Muzeului etnografic al

Maramureºului din Sighetul Marmaþiei, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011, p. 12.

Page 166: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

celãlalt cu vârful în jos) simbolizeazã fuziuneadintre „douã principii opuse: masculin ºi fe -minin, cer ºi pãmânt”1 care se armonizeazã,deoarece sunt ºi „semne ancestrale ale dra gos -tei”2.

Pomul de fasole albã conceput din ºiraguri de boabe înmuiate în apã are la bazã un cercmagic (în prezent) sau trei cercuri magice dinnuiele de salcie (în trecut). Pomul din boabe defasole confecþionat din trei nuiele de salcie, con -form Luciei Berdan, prefigura cercurile de mã -rimi diferite care „se aºezau suprapuse: unul labazã, altul la mijloc ºi unul în partea de sus”3.

Cercul înscris într-un cerc devine simbolal androginului sau vizeazã relaþia dintre pã -mânt ºi cer. În termenii lui Hans Biedermann,cercurile inelare sau undele circulare semnificã„reînvierea miraculoasã din sine, în sensul uneidoc trine a morþii ºi renaºterii”4. Cercul este ºi un simbol „al cerului ºi a tot ceea ce þine de laturaspiritualã”5. Salcia este planta, care odatã pusãîn pãmânt regenereazã, prinde viaþã. În culturaaltor popoare, salcia este un arbore to temic. Înmiturile japonezilor descoperim cã „primii oa -meni au fost creaþi din nuiele de salcie ames -tecate cu lut”6. Salcia (re)aminteºte de mâþiºoriidin Duminica Floriilor, de funcþia apotropaicã:„ramurile de salcie se crede cã apãrã de de -moni”7. Cântecul Lãcãþii / Nevesteasca dinBihor este o oraþie de nuntã prin intermediulcãreia mirele, pentru a confirma faptul cã estecap al familiei, este supus unor probe de iniþierecare iau forma unor ghicitori ritualice: „Mirel de la masã dragã / Ce înfloreºte ºi nu rodeºte?”(Salcia)8. Steagul / [„þevul”] chemãtorilor lanun tã din Bihor este confecþionat „dintr-un lemn verde de salcie”9. Con form specialistei MariaBocºe, „din mlãdiþa verde de rãchitã sau alun seconfecþioneazã ºi cununa miresei simbolizând

viaþa, trãinicia ºi fecunditatea”10. Salcia, alunulsunt asemenea unor locuri comune, au intenþiade a se regãsi în di verse categorii folclorice (înlegende, în basme etc.). Extrapolând, sesizãmcomplexitatea manifestãrilor folclorice, uni ta -tea sau autenticitatea fenomenului cul tural tra -diþional din di verse regiuni ale þãrii.

„Veºca” este sub formã de cerc, un simbolal perfecþiunii, al omogenitãþii, al timpului, aleternei reînceperi, dar ºi „un simbol al dragosteicreºtine, în centru fiind Dumnezeu, iar cre din -cioºii vin spre el din perisferã”11. Cercul are ºi ofuncþie apotropaicã: „La majoritatea popoarelorlumii cercului i se atribuie o putere magicã deapãrare”12. Rombul, cercul sunt o reminiscenþãa cultului so lar ºi (re)amintesc de cultul dacilor.

În Þara Codrului, boabele albe de fasolesimbolizeazã „curãþirea sufletului”13. Ghir lan -dele de fasole in ter ca late cu ºiraguri din flo -ricele de porumb / [„cocoºi”] sugereazã uni ta -tea, comuniunea.

Porumbul este un simbol al prosperitãþii,al abundenþei. Asemenea grâului el are menireade a releva imaginea cristoforicã. Informatoarea Vic to ria Moga preciza fãrã tãgadã: „în bobul degrâu, de porumb, de secarã este chipulMântuitorului nostru Iisus Hristos”14. Aceastãcon vingere este semnalatã ºi în studiul unei cer -cetãtoare avizate, Elena Niculiþa- Voronca: „Pegrâu e scrisã faþa lui Hristos”15. Grâul, po rum -bul, secara au existat ºi înainte de Iisus Hristos,în perioada animistã, dar crezul, convingerea,mentalitatea tradiþionalã a co dre nilor, a ro mâ -nilor evidenþiazã credinþa acestora, faptul cãnimic nu se poate concretiza în viaþa aceasta fãrã ajutor din partea Bunului Dumnezeu. Aceastãconvingere este întãritã de relatarea infor ma -torului Mihai Moga care atrã gea atenþia asuprafaptului cã pentru a se putea vedea pe ei

164 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ivan Evseev, op. cit., p. 158.2 Ibi dem.3 Lu cia Berdan, op. cit., p. 167.4 Hans Biedermann, Dicþionar de simboluri, vol. 1, Bucureºti, Editura Saeculum I. O., 2002, p. 89.5 Ibi dem. 6 Ivan Evseev, op. cit., p. 161.7 Hans Biedermann, Dicþionar de simboluri, vol. 2, Bucureºti, Editura Saeculum I. O., 2002, p. 377.8 Maria Bocºe, op. cit., p. 363.9 Ibi dem.10 Ibi dem.11 Ivan Evseev, op. cit., p. 36.12 Ibi dem, pp. 36-37.13 Pamfil Bilþiu, art. cit., p. 552.14 Culegãtor: Rãchiºan Delia-Anamaria, informatoare: Vic to ria Moga, Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº,

2012.15 Elena Niculiþa-Voronca, Datinile ºi credinþele poporului român, adunate ºi aºezate în ordine mitologicã, Cernãuþi,

vol. I, 1903, p. 131.

Page 167: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

imaginea impregnatã a Mântui to rului, „bobii degrâu, de porumb, de secarã tre buie sã fienaturali, puri”1, sã nu fie modificaþi ge netic.Grâul, porumbul, secara devin sim bo luri alemorþii ºi ale reînvierii. Observãm exis tenþa maimultor etape: germinaþia (seminþa), încolþireaseminþei (naºtere, viaþã), creºterea plan tei(maturitate – porumbul / spicul de grîu),moartea (culegerea porumbului / secerarea grâ -ului), renaºterea sub o altã formã (etnologia /antropologia alimentaþiei – mãmãliga / pâinea).

Grâul este o plantã complexã care apare laînceperea aratului, în riturile de trecere, indi -ferent de zonã. Etnologul Maria Bocºe remarcãfuncþiile de bazã ale unor plante magice (agrarã,apotropaicã, curativã, propiþiaticã, utilitarã, defertilitate): „Vitele se trec peste un «lanþ în -copciat» ca sã fie la fel de încleºtatã gura lupilorºi urºilor care ar da târcoale satului, iar întrecoarne li se leagã nãframã, în care se înnoadãtrei boabe de grâu, cinci fire de odolean, treimlãdiþe de leuºtean ºi ºapte rãmurele de ros -topascã, pentru îndepãrtarea strâjilor (duhurilor) care ar voi sã ia mana pãmântului”2. Cifreleimpare au o conotaþie magicã. Plantele magicemenþionate au o funcþie apotropaicã. În termeniispecialistei Maria Bocºe: „În sãmânþa de grâu se punea tãmâie, busuioc ºi un cui – ca holda sã nuaibã tãciune”3. Informatorul, Ioan Sala dinFerice, chestionat de specialista Maria Bocºepreciza: „Grâul este sfânt ºi când îl vânturã înmânã, la semãnat, bãrbatul trebuie sã fie curat latrup ºi la suflet”4. Informatorul confirmã men -talitatea omului din societatea tradiþionalã re -feritoare la „grâul sfânt”, mentalitate întâlnitã ºiîn Þara Codrului. Interceptãm accentul pus pemagia simpateticã, pe curãþenia straielor, pe pu -ritatea moralã.

Cununa de grâu, dupã finalizarea se ce -ratului, apare în toate regiunile þãrii. Pentru astimula mana câmpului, boabele vechi de grâu,din cununã, se amestecã cu cele noi care ur -meazã sã fie semãnate. Secerãtoarele din Bihorpurtau pe cap o cununã din spice de grâu, iar

fetele cu sta tus pre mar i tal „se grãbeau sã smulgã spice ºi boabe din cununã, pentru a le aducenoroc ºi belºug în viitorul lor cãmin”5. Se puneac cent pe magia homeopaticã, pe convingereaomului din societatea tradiþionalã cã grâul estede bun au gur, pe ideea de fertilitate necesarã,indispensabilã întemeierii unei familii.

În anumite zone, fetele cu sta tus pre mar i -tal, dacã alegeau plãcinta cu bobul alb de fasole,aveau convingerea cã îºi vor cunoaºte ursitul în anul respectiv. Boabele albe de fasole sugereazã benignul, puritatea (sunt uzitate în magia albã),boabele negre de fasole evidenþiazã malignul(sunt utilizate în magia neagrã).

Grecii porneau de la premisa cã în boabele albe de fasole sãlãºluiesc „sufletele celormorþi”6.

Preoþii romani aveau convingerea cã înflorile de fasole sunt inserate „literele de jale”7.

Japonezii aruncau prin casã boabe de fa -sole pentru a alunga demonii (funcþia apo tro -paicã) ºi puneau ac cent pe forþa magicã a cu -vântului: „afarã cu demonii, bunãstarea sã vinãînlãuntru!”8

În opinia specialistului Dumitru Pop, Po -mul de Crãciun codrenesc împodobit cu struþ din hârtie coloratã (re)aminteºte de confecþionareastruþului de cãtre fete feciorilor: „fiecare fatãoferea un struþ drãguþului ei, în momentul încare acesta zicea mulþumitura la colindat”9.

Pomul pe lampã relevã îndemânarea fe -meii. Predominã simbolurile fitomorfe, florileîn culori vii confecþionate din hârtie creponatã.Alãturi „de prime”, de simbolurile fitomorfeapare ca simbol cu funcþie apotropaicã ºi lanþul.Acesta devine ºi un simbol „al legãturii celor vii cu spiritele strãmoºilor”10.

Pomul din scai / Scaiul Crãciunului esteun simbol al statorniciei ºi (re)aminteºte de pa -timile Mântuitorului: „plantele cu spini amin -tesc de suferinþele lui Hristos ºi alemartirilor”11. În Zona Codrului, scaiul este oplantã de leac care alungã maleficul (funcþieapotropaicã). De obicei, codrencele împodobesc

DECEMBRIE 2013 165

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

1 Culegãtor: Rãchiºan Delia-Anamaria, informator: Mihai Moga, Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº, 2012.2 Maria Bocºe, art. cit., p. 3623 Ibi dem. 4 Ibi dem. 5 Ibi dem.6 Hans Biedermann, op. cit., vol. 1, p. 145.7 Ibi dem, p. 145. 8 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, Bucureºti, op. cit., vol. 2, p. 37.9 Dumitru Pop, op. cit., p. 55.10 Ivan Evseev, op. cit., p. 87.11 Hans Biederman, op. cit., vol. 1, p. 99.

Page 168: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Pomul de scai cu nuci. Nucul este asociat încultura tradiþionalã româneascã cu malignul (înscorbura nucului sãlãºluieºte Necuratul /deasupra nucului se prind Ielele în horã). Nucaare ºi alte conotaþii: „Înveliºul este carnea luiHristos, cu gustul amar al patimilor, coaja estelemnul crucii, iar inte riorul este miezul dulce alrevelaþiei di vine, care hrãneºte lu mina ºi orãspândeºte cu ajutorul uleiului din el”1.

Într-o altã ordine de idei, dacã asociemnucile cu merele remarcãm funcþia ma gi co-ero -ticã (mireasa când intra în bisericã avea asupraei atâtea nuci câþi copii dorea sã aibã). Într-unadintre variantele „Cele trei rodii de aur”, în -tâlnite în studiul lui Lazãr ªãineanu, intitulatBasmele românilor, mãrul este oferit de SfântaVineri unui om. Dupã ce mãrul este mâncat senaºte un copil. Extrapolând, chiar dacã nucaobiºnuitã este înlocuitã de nuca de cocos se -sizãm cã legãtura dintre arbore ºi om se menþinepânã în zilele noastre ºi relevã magia homeo -paticã: „În arhipeleagul Bis marck, la naºtereaunui copil se seamãnã o nucã de cocos; cândarborele dã cele dintâi roade, tânãrul este ac -ceptat în rândul adulþilor”2. Informatoarea Vic -to ria Moga din Þara Codrului sublinia faptul cãnucile sunt un dar ritualic care se oferea co -

lindãtorilor, copiilor alãturi de mere, de colac /[de „cocuþ”].

Manifestarea ritualicã Paparuda, de nu -mitã, în Bihor, Bãbãrugã sau Dodoloaie avea caactant / -ã prin ci pal(ã) o persoanã neprihãnitã(vârsta pubertãþii / vârsta tinereþii) care purtamasca totalã fitomorfã „din crengi de arin saunuc”3.

Nucul sau nucile care apar în basme dez -vãluie un univers irecognoscibil.

Nucul depoziteazã în trunchiul lui comoripe care le gãsesc iniþiaþii din basme. Omul dinbasmul Sur-Vultur, salvând un vultur este în -vãþat sã cearã „Nuca seacã dintre cãpãtâie”4, încare se aflã vite multe ºi bogãþii. Nuca devinedepozitarul unor comori.

În basmul intitulat Pici, ramurã din nuc,interceptãm blestemul fetei de împãrat care, dinrãutatea surorilor, înghite un ºarpe ºi se crede cãeste însãrcinatã. Fiind alungatã de tatã, ea îlblestemã, comiþând un hybris: „Sã deaDumnezeu, tatã, sã-þi rãsarã din burtã un nuc ºisã creascã pe toatã ziua, ºi pânã n-oi veni eu, sãnu te tãmãduieºti!”5

În finalul basmului, „pici, ramurã din nuc” devine o formulã, un laitmotiv, pentru cã fata se(re)întoarce la curtea tatãlui sãu, dupã ce a fostsalvatã, de ºarpe, de cãtre un baci bãtrân ºi a trãit la stânã, printre ciobani. Ea relateazã povesteadin care reiese cã, în cele din urmã, ºi-a salvattatãl: „A fost odatã un împãrat mare, dar mare,foarte mare, pici ramurã din nuc; ºi împãratulãsta avea trei fete, pici, ramurã din nuc [...]”6

Blestemul modificã destinul celui în cauzã ºimizeazã pe forþa magicã a cuvântului. Bles -temul fetei altereazã relaþia de consangvinitate.Nucul este un arbore ma lign care provoacã ostare maladivã tatãlui blestemat. Blestemul estesistat datoritã intervenþiei fetei, întrucât între aface ºi a desface existã o interacþiune. Rãul co -mis va fi remediat datoritã bunãvoinþei fetei.

În basmul Fata din dafini, nuca este rodulunei metamorfozãri: „tatãl fetei din dafin fãcupalatul zânei o nucã cu un bici de foc ºi plecã cunevasta în cuprinsurile sale”7.

În basmul Boghelþ se mizeazã pe magiahomeopaticã: „Iarã pe mã-sa a legat-o de trei

166 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibi dem, p. 281.2 Mircea Eliade, op. cit., p. 315.3 Maria Bocºe, art. cit., p. 362.4 Dumitru Stãncescu, Basmele românilor, vol. II, Bucureºti, Curtea Veche Pub lish ing, 2010, p. 7.5 Dumitru Stãncescu, Basmele românilor, Bucureºti, Colecþia „Restituiri”, 2002, prefaþã conf. univ. dr. Al. Dobre,

text îngrijit de prof. Doina Prisecaru, p. 39.6 Ibi dem, p. 42.7 N. D. Popescu, Basmele românilor, vol. V, Bucureºti, Curtea Veche Publishing, 2010, p. 106

Page 169: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

iepe, o-nconjurat casa de trei ori cu ea º-apoi opus pe ele un tãbultoc (sãculeþ) de nuci, ºi le-odat drumul sã fugã pe câmpie. ªi unde cãdeanuca, cãdea ºi bucãþica”1.

Basmul cu minciunile transpune cititorulsau ascultãtorul într-un univers miraculos, irealplasat în atemporalitate. Imaginile par a fi hiper -bolizante: „Mergând mai încolo niþel, vãzui onucã mare. O spãrsei în douã ºi, dupã ce scoseimiezul, oblojii albina la ceafã. Când mã uitaimai pe urmã, ce sã vãd? Pe ceafa ei crescuse unnuc aºa de mare, încât abia îi vedeam vârful. Elera plin de nuci ºi cine trecea, lua din dânsul”2.

În basmul Ginerele împãratului Roºu3,nu cile trimise în nãframã, alãturi de semnele derecunoaºtere, de cãtre voinic, fetei ob li gate sã se mãrite cu un þigan mincinos devin obiecte ma -gice cu funcþia de identificare.

În basmul Tri nuci4 din Þara Codrului(Maramureº), eroul care alege cele trei nuci,oferite de un moºneag „din toatã inima”, în locul galbenilor, are parte de noroc ºi bogãþie. Spãr -gând nucile va dobândi: o turmã de oi, un car cuboi, o fatã frumoasã. Basmul evidenþiazã relaþiadintre aparenþã ºi esenþã. Uneori, omul care semulþumeºte cu puþin, în cazul de faþã mezinulcare preferã nuci în locul banilor, este recom -pensat de divinitatea întruchipatã în moºneag.

În basmul Drãgan Cenuºã, eroul care cãu -tase „viaþa fãrã de sfârºit”, întorcându-se acasãgãseºte în locul casei un nuc rupt pe jumãtate,însã cu crengile de aur. Eroul „s-o bãgat în nuc,º-în nuc o rãmas º-în ziua d’e astãzi!”5 Nucul nudevine mormântul lui. Eroul nu se aneantizeazã.Aºa cum sugereazã ºi numele eroului (DrãganCenuºã), cenuºa este valorificatã în basmele ro -mâneºti prin (re)naºterea miraculoasã. Eroul secontopeºte cu nucul, va fi supus trecerii tim -pului, renaºterii sub o altã formã. Drãgan Cenuºãa dobândit, în cele din urmã, viaþa veºnicã.

În basmul Rudolf6, eroul acceptã sã fiemetamorfozat într-o pasãre. Eroul acceptã pro -cesul metempsihozei. Aºezându-se pe ramuraunui nuc, pasãrea se lasã prinsã de zmeu pentru a trãi alãturi de aleasa inimii.

În literaturã întâlnim, la Mircea Eliade, în

La þigãnci, nucii bãtrâni, cu crengile ce seperindã la prima adiere a vântului, ca simboluriprevestitoare ale morþii: „Când zãri de departeum bra deasã a nucilor simþi cum începe sã i sebatã inima ºi grãbi uºor pasul [...] La um branucilor îl întâmpinã o neaºteptatã, nefireascãrãcoare ºi Gavrilescu rãmase o clipã derutat,zâmbind”. Destinul lui Gavrilescu pare a se re -flecta în um bra nucilor bãtrâni. În mentalitateatradiþionalã, nucul este de rãu au gur, iar um braeste un dublu devitalizat, un simbol al morþii, alsufletului scindat de trup. Um bra nucilor îm -povãraþi de ani au funcþia de a prezice, de aanticipa un joc al destinului fãrã cale de(re)întoarcere.

Pomul din vâsc este asociat cu veºnicia.Toxicitatea vâscului este cu mult mai redusãdacã se culege din vârful unui mãr / brad. AuraMântuitorului din reprezentãrile iconograficeeste asociatã de specialiºti cu vâscul. Vâscul areîn Þara Codrului ºi o funcþie terapeuticã, ofuncþie curativã (vindecã anumite boli). Sensuletimologic al cuvintelor ullelceadh, olliach „celcare vindecã totul”7 sugereazã cã vâscul veºnicverde este un simbol al nemuririi, al vigorii, alregenerãrii, al tinereþii eterne, al înþelepciunii.

DECEMBRIE 2013 167

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Pom din fâºii de pânzã

1 Alexandru Vasiliu, Basmele românilor, vol. IV, Curtea Veche Publishing, 2010, p. 84.2 I. C. Fundescu, Basmele românilor, vol. IV, Bucureºti, Curtea Veche Publishing, 2010, p. 211.3 Simion Florea Marian, Basmele românilor, Bucureºti, Curtea Veche Publishing, 2010, pp. 24-25.4 Vezi Pamfil Bilþiu, Maria Bilþiu, Tri nuci, în Basme, poveºti, legende, povestiri, snoave ºi poezii populare din Zona

Codrului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, per former Bancoº Gheorghe, 60 ani, Urmeniº, 1979, Maramureº.5 Ovidiu Bîrlea, Drãgan Cenuºã, în Antologie de prozã popularã epicã, vol. 1, Bucureºti, Editura Pentru Literaturã,

1966, p. 238.6 Ibi dem, p. 326.7 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. 3, p. 471.

Page 170: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Pomul din pânze împodobit cu „prime”dezvãluie îndemânarea femeilor, capacitateaaces tora de a confecþiona pomi din ceea ce aveau la îndemânã. În prezent, Pomul de pânze a fostsubstituit cu Pomul de finet (mutaþie funcþi -onalã, tendinþa de contemporaneizare a tradiþiei, originalitate).

Prin reconstituire, prin reactualizare, prinimplicarea cercetãtorilor, etnologilor, out si der-ilorpasionaþi de manifestãrile folclorice ale codre -

nilor se contribuie la revitalizarea practi cilormagico-ritualice.

Pomii pe lampã, Pomii din boabe albe defasole, Pomii romboidali din paie de secarã,Pomii din vâsc cu nuci, Pomii din scai cu nuci,Pomii din fâºii de pânzã, Pomii din finet, Pomiidin ramuri de fag, prin valenþele ma gico-ri tua -lice, prin funcþiile de bazã ºi adiacente, prin sin -cre tismul de limbaje, prin cultul so lar ºi den dro -latric evidenþiazã universul magic al codre nilor.

Bibliografie:

. Berdan, Lu cia, „Pomul de Crãciun românesc”, în Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale înobiceiuri, ceremonialuri, credinþe, basme, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, Iaºi, 2001.

. Biedermann, Hans, Dicþionar de simboluri, Editura Saeculum I.O., vol. 1-2, Bucureºti, 2002.

. Bilþiu, Pamfil, „Pomul de Crãciun din zona Codrului”, în Memoria ethnologica, nr. 4-5,iulie-decembrie, 2002.

. Bilþiu, Pamfil, Pop, Gheorghe, Sculaþi, sculaþi boieri mari – Colinde din Maramureº, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1996.

. Bocºe, Maria, „Rituri ºi obiceiuri agrare din Bihor”, în Revista muzeelor, VII, nr. 4, 1970.

. Che va lier Jean, Gheerbrant, Alain, Dicþionar de simboluri, vol 1-3, Editura Ar te mis, Bucureºti, 1995.

. Eliade, Mircea, „La vegetazione. Simboli e riti di rinnovamento”, in Trattato di storia delle religioni,traduzione di Vir ginia Vacca, Editore Boringhieri, Torino, 1976.

. Evseev, Ivan, Dicþionar de simboluri ºi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timiºoara, 1994.

. Frazer, James George, Creanga de aur, vol. 1-5, Editura Mi nerva, Bucureºti, 1980.

. Freud, Sigmund, „Animisme, magie et toute-puis sance des idées”, dans To tem et tabou, ÉditionsPayot, 1965.

. Pop, Dumitru, Folclor din Zona Codrului, Comitetul de Culturã ºi Educaþie al judeþului Maramureº,Baia Mare, 1978.

. Rus, Traian, „Pomul Crãciunului-Pomul Raiului”, în Calendarul Maramureºului, an VI, nr. 12,aprilie-noiembrie 2012, Editura Cybela, Baia Mare, 2012.

168 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

La Muzeul din Oarþa de Sus, Þara Codrului, Maramureº(arhiva foto a autoarei, 4 ianuarie 2013)

Page 171: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Prof. dr. Constantin Mãlinaº ºi Asociaþia Românã pentru Ex-libris Oradea (II)

Ioan MICLÃU „GEPIANUL”Aus tra lia

Scriam în prezentarea anterioarã1 cã „se cuvine din când în când sã ne amintimde oamenii de seamã ai ro mâ nis mu -

lui”, iar cel acum plecat în lumea drep þilor, prof.dr. Constantin Mãlinaº, este unul din aceastã ca -tegorie, îndreptãþit la neuitare prin fe lul în care amuncit ºi a dedicat eforturile sale ridicãrii culturiiºi valorilor acesteia.

L-am cunoscut prin 1991 când mi-am vi -zitat locurile natale, ale Bihorului, când, dupã lo -vitura de stat din ’89, încã nu nãvãliserã mul þimilede partide, iar unitatea intelectualilor era destul desolidã, fãcându-se eforturi mari pentru adaptareala noua situaþie internã ºi externã. Umblam atuncicu un manu script de poezii sub suoarã, care s-a ºirealizat în acea plachetã inti tulatã FlorileCriºurilor. Constantin Mãlinaº lucra atunci laInspectoratul de Culturã Bihor, avându-l ca in -spec tor-ºef pe Viorel Horj. „Dumnezeu sã-iodihneascã în pace”, cãci amândoi sunt acum înlumea veºniciei. Dar, încã de pe atunci, pro fesorulConstantin Mãlinaº frã mânta în mintea sa planuriºi idei dintre cele mai inovatoare. Unele le-aîmplinit, altele au rãmas vise.

Am avut o corespondenþã destul de bogatãcu Constantin Mãlinaº, cunoscând multe dinrealizãrile sale.

În 1993 îºi publica lucrarea Cat a log decarte româneascã veche – 1643-1830, la Editura„Mihai Eminescu” din Oradea, cu un Cuvântînainte de prof. univ. dr. Dan Simionescu, mem -bru de onoare al Academiei Române. Din stu diulintroductiv al autorului cãrþii, vom afla despreeforturile ºi gândurile sale, cãci „ela borarea ca -talogului a început în anul 1979 ºi a parcurs maimulte redactãri, din dorinþa de ac tualizare a me -todei de descriere, pânã la soluþiile în care seprezintã acum”.

Cartea, apãrutã sub egida Inspectoratuluipentru Culturã al Judeþului Bihor ºi a BiblioteciiJudeþene „Gheorghe ªincai” din Oradea, mi-a fostdãruitã de autor, purtând un inimos autograf alacestuia ºi având un loc de onoare în bibliotecafamiliei.

În 1995 apare din nou la Editura „Mihai

Eminescu” Oradea, lucrarea Tipografi, tipo gra fiiºi edituri în Bihor – 1565-1948, despre careautorul Constantin Mãlinaº ne informeazã:„Aceastã schiþã de istorie a tiparului ºi a cãrþii dinBihor a fost gata în 1978 ºi a fost prezentatã laTimiºoara într-o sesiune de comunicãri din 12-13noiembrie 1979, privind aniversarea de 75 de ani a bibliotecii judeþene de acolo”.

Scrierile sale sunt nenumãrate ºi rãs pân diteprin mulþimea revistelor vremii.

Revenind la ideea de apariþie a AsociaþieiEx-Li bris românesc ºi a unei publicaþii aferente,idee de care bibliotecarul, bibliofilul ºi bibli ologul orãdean Constantin Mãlinaº era atât de atras, seobservã cã în Catalogul de Carte RomâneascãVeche 1643-1830, este înscris deja, la pagina 148,un „Indice analitic de for mule diplomatice folosite în Ex-li bris”. Mai de taliat, Dicþionarul enci clo -pedic român (1978), de fineºte ex-librisul ca fiind– „menþiunea fã cutã pe cãrþile dintr-o bibliotecã,pentru a se in dica posesorul lor. Se poate realizafie printr-o ºtampilã, fie printr-o eti chetã aplicatãpe copertã sau pe foaia de titlu a cãrþii. Cuprindeadesea ºi gravuri cu valoare ar tisticã”. Ex-li brispoate fi ºi autograful unui autor pus pe carteadãruitã! Dar ideea lui Mãlinaº a prins viaþãprintr-o serie de concursuri de ex-librisuri care sãse refere, prin desene, picturi, gravuri etc. laanumite date istorice, la per so na litãþi de seamã aleculturii, la do menii întregi ale ºtiinþei ºi tehniciiromâneºti. Prin aceste concursuri de ex-librisuri,

DECEMBRIE 2013 169

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Constantin Mãlinaº

1 Familia Românã, nr. 2(49), iunie 2013.

Page 172: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

profesorul dr. Constantin Mãlinaº a adunatsuficient ma te rial pentru a fi încropite pri mele„publicaþii pe hârtie” ale Asociaþiei.

În acelaºi an a reuºit sã-ºi adune în jur oa -menii de tal ent în materie de ex-li bris, din rândulcãrora au fost selectaþi membrii fondatori aiAsociaþiei de Ex-li bris Românesc. Lista aces torava fi publicatã în mai multe serii ºi numere dereviste ce aveau sã aparã. Publicaþia avea sã senumeascã: Buletin semestrial de informaþii, ana -lizã ºi bibliografie în ex-li bris. Cu spe cificaþia:Editori: Oficiul „Mihai Eminescu” Ora dea; In -spec toratul Pentru Culturã al Jude þului Bihor;Aso ciaþia Românã pentru Ex-Li bris Oradea – Bi -blioteca Judeþeanã „Gheorghe ªincai” Oradea,Prim-re dac tor: Constantin Mãlinaº.

Din buletinul semestrial Ex-libris ro mâ nesc care apare în 1998 (definitivat de fapt înDecembrie 1997), la pagina 5 sunt trecuþi membrii consiliului de conducere A.R.E.L, cu un sub scrisdoveditor: „În urma votului exprimat în adunareageneralã din data de vineri, 17 oc tombrie 1997, dela Oradea, Consiliul de Con ducere al A.R.E.L s-afor mat în urmãtoarea componenþã:

Preºedinte – Constantin MÃLINAªVicepreºedinte – I. C. ROGOJANUVicepreºedinte (Creaþie) –Ovidiu PETCAVicepreºedinte (Bibliofilie) –Aurel FURTUNÃVicepreºedinte (Cercetare bibliografica) –Elena Rodica COLTAVicepreºedinte (Pentru membrii de pestegraniþã) – Valeria HERÞASecretar gen eral Vasile SARCAConsilier – Dragoº MORÃRESCUConsilier – Pavel COROIConsilier – Aurel STANCIU”.

De remarcat este faptul cã membrii con -siliului sunt din mai multe oraºe ale României.

În aceeaºi publicaþie apar ºi membrii deonoare, în numãr de 10, din oraºele Bucureºti,Braºov, Timiºoara, Alba Iulia, Galaþi, Lupeni,precum ºi membrii de onoare „IN MEMORIAM”, în numãr de 3. Gãsim imediat, pe aceeaºi filã,„Tabelul membrilor A.R.E.L”, care la acea datãerau în numãr de 59, de asemenea din diferiteoraºe ale României.

Cercetând mai multe numere ale revisteiEx-li bris românesc, avute la îndemânã, amgãsit ºi tabelul, membrilor fondatori ai Asociaþiei,

în numãrul din octombrie 1995, pe care îl redãm în continuare:

Gen. CARJAN Lazãr Oradea;CHIRILA Dumitru Oradea;CIUREA Eugenia Suceava;COROI Pavel Bacãu;DOBRESCU Marius Bucureºti;DOBRIBAN Emil Cluj-Napoca;FURTUNA Aurel Brãila;GALAICU P. Emil Chiºinãu;ILIESCU Ion Timiºoara;ILLI Franz Braºov;HERÞA Valeriu, Hãnceºti;HORJ Viorel Oradea;KILYEN St. Francisc Satu Mare ;KOSA Balint Taliºoara ;LAZARESCU Dan Arad;MÃLINAª Constantin Oradea;MÂRZA Iacob Alba Iulia;MOLDOVAN Ioan Oradea;MICLÃU Ioan Aus tra lia ;MORARESCU Dragoº Bucuresti;NAGHIU Anton Beiuº;NAªCU Vasile Baia Mare;PAPUC Liviu Iaºi; PAªCA Daniela Aninoasa; PERJOVSCHI Dan Sorin

Bucureºti;PETCA Ovidiu Cluj-Napoca;RÃDULESCU Alexandru

Alba Iulia;REGNEALÃ Mircea Bucureºti;ROGOJANU Ion C. Bucureºti;ROTARIU Ion Costei

(Voievodina);SARCA Vasile Oradea;DUMITRU Silvia Cluj-Napoca;SIMO Margareta Satu Mare;STANCIU M.Valer Brasov;TORRO Vilmos Covasna;TREIER Erzsebet Oradea;ZEGREA I. Tu dor Cernãuþi;VERDEª Dumitru Bucureºti.

Imediat sub acest tabel al membrilor fon -datori, am gãsit un anunþ prin care preºedinteleAsociaþiei Ex-li bris, prof. Constantin Mãlinaº,înºtiinþeazã cititorii despre noile asocieri anun -þate: BERENYI Maria, Budapesta; BALAJTIKarol, Zalãu; DUINEA Constanþa, Vul can;BÃDELIÞÃ Voichiþa, Vul can; NEGOIÞÃ Iri mie,Cluj-Na poca; ILIE Ortansa, Timiºoara;CHIOARU Ioan, Baia Mare.

170 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 173: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

REVISTA PRESEI

Mass-media despre româniau gust 2013 – octombrie 2013

Selecþie de Laviniu ARDELEAN

„Luciano”, un film românesc la Mon treal

Ro ma nian Global News, 1 au gust,www.rgnpress.ro

Existã în prezent la Montreal un proiect cine -matografic ce meritã atenþia întregii comunitãþi.Este vorba de „Luciano”, primul film artistic cu ºidespre români fãcut în afara graniþelor României.Subiectul: adaptarea, adesea mai dificilã decâtaºtep tãrile, la o viaþã nouã în aceastã metropolãcanadianã, scrie Accent Montreal preluat deRomanian Global News. Lucian, eroul filmului, aales sã rãmânã în Montreal împreunã cu cei câþivaprieteni pe care îi are, deºi pãrinþii sãi s-au reîntorsacasã. Din pãcate, lucrurile se precipitã, iar Luciantrebuie sã-ºi pãrãseascã apartamentul în câteva zile,pentru cã nu ºi-a plãtit chiria. Filmul îl urmãreºteîntr-o zi ce pare a fi o cãlãtorie pe un drum cu multeramificaþii, un adevãrat test al relaþiei sale cuprietenii, pe care îi considerã singurul sãu sprijin înlupta durã cu realitatea. Regizorul acestui film esteBogdan Stoica. Student la Universitatea Concordia,el urmeazã un program de masterat în arte vizuale.„Am lucrat la scenariu timp de doi ani, împreunã cuVictor Vaºuta. În acest timp, am documentat întâm -plãri reale. Acest proces îndelungat ne-a ajutat sãînþelegem mai bine povestea mereu nouã a dez -rãdãcinãrii. Luciano prezintã detaliile unei lumi hi -bride, unde identitatea individului suferã trans for -mãri de care el însuºi nu este pe deplin conºtient”, adeclarat Bogdan Stoica.

România la Festivalul Internaþional„Shake speare” de la Gdañsk

Ro ma nian Global News, 1 au gust,www.rgnpress.ro

Institutul Cultural Român de la Varºovia sus -þine o nouã participare româneascã la Festivalul In -ternaþional de Teatru „Shakespeare” de la Gdañsk,una dintre cele mai prestigioase manifestãri teatraleeuropene. Spectacolul românesc selectat pentru edi -þia din acest an a Festivalului este monodrama Re -citindu-l pe Shakespeare. Lumea întreagã e o scenãºi toþi oamenii-s actori, în regia ºi interpretarea luiEmil Boroghinã, director fondator al FestivaluluiInternaþional Shakespeare, preºedintele FundaþieiShakespeare ºi vicepreºedinte al Reþelei Europene aFestivalurilor Shakespeare. Reprezentaþiile vor avea loc în zilele de 4 ºi 5 august pe scena TeatruluiWybrze¿e din Gdañsk, ambele fiind urmate de dis -

cuþii între realizatorii români ºi public. Festivalul seaflã anul acesta la cea de-a ºaptea ediþie ºi prezintãspectacole din Georgia, Germania, Croaþia, Româniaºi Polonia.

Elevi din România, pe po dium laOlimpiada Internaþionalã de Astronomie

Ro ma nian Global News, 6 au gust,www.rgnpress.ro

Elevii români au câºtigat cinci medalii – douãde aur, douã de argint ºi una de bronz – la OlimpiadaInternaþionalã de Astronomie ºi Astrofizicã, acestafiind cel mai bun rezultat al României în istoriaparticipãrii la competiþie, informeazã MinisterulEdu caþiei. Medaliile de aur au fost obþinute deIustina Crãciun ºi Denis Turcu, elevi în clasa a XI-ala Liceul Internaþional de Informaticã din Bucureºti.Denis Turcu s-a clasat pe primul loc în ierarhiaolimpiadei, iar Iustina Crãciun a fost premiatãpentru cea mai bunã rezolvare a problemelor dincadrul probelor de concurs, potrivit sursei citate.Medaliile de argint au revenit elevilor AndreiAlexandru Cuceu (clasa a XI-a, Liceul Internaþionalde Informaticã din Bucureºti) ºi Paul Andrei Draghiº(clasa a X-a, Colegiul Naþional „Vasile Lucaciu” din Baia Mare), în timp ce medalia de bronz a intrat înposesia Cãtãlinei Miriþescu (clasa a XI-a, LiceulInternaþional de Informaticã din Bucureºti).

Colajul de teatru Songurile lui Afrim la Op era Neukölln din Berlin

Ro ma nian Global News, 13 au gust,www.rgnpress.ro

Institutul Cultural Român din Berlin prezintãîn deschiderea Festivalului Internaþional de TeatruMuzical Move Op! spectacolul „Songurile luiAfrim”. ICR Berlin continuã astfel seria de eve -nimente de teatru, dans ºi muzicã ºi în a doua ju -mãtate a anului 2013, serie din care au fãcut parteFestivalul de dans contemporan românesc MovingRomania, de la Fabrik Potsdam ºi Festivalul deteatru românesc Many years after..., organizat larenumitul Teatru Hebbel am Ufer din capitala ber -linezã. Festivalul Internaþional de Teatru MuzicalMove Op! are loc în perioada 16-25 august 2013,reunind producþii, artiºti ºi trupe renumite din în -treaga lume. Move Op! creeazã o platformã deschimb profesional ºi este o reuniune internaþionalãpentru profesioniºtii din domeniul teatrului muzical.

DECEMBRIE 2013 171

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 174: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

De asemenea, festivalul prezintã cele mai recenteproducþii europene ºi este organizat de cãtre Neu -köllner Oper din Berlin, instituþie înfiinþatã în 1972,care prin programul sãu oferã o alternativã la operatradiþionalã, având punctul forte între teatrul nou ºiteatrul muzical.

O americancã în slujba Bisericii Ortodoxe

Agenþia de ºtiri Ba sil ica, 13 au gust, www.ba sil ica.ro

Pe Christina Semon am cunoscut-o într-o dru -meþie la mãnãstirile din zona Neamþului. Am fostuimitã sã întâlnesc o americancã ortodoxã, chiardacã ºtiam cã în Statele Unite numãrul creºtinilorortodocºi este în creºtere. Însã ceea ce m-a im -presionat ºi mai mult a fost sã aflu despre ea cã eramisionarã voluntarã a Organizaþiei MisionareCreºtin-Ortodoxe (OCMC) din SUA. În ortodoxiaamericanã, îndemnul hristic dat apostolilor de amer ge ºi a învãþa toate neamurile despre credinþa înSfânta Treime a început a fi transpus în faptã în anii‘50 ai secolului trecut. Atunci, la Facultatea de Teo -logie Ortodoxã „Sfânta Cruce” din Brookline,Massachusetts, a fost înfiinþat Comitetul Misiunii,care se ocupa de strângerea de fonduri pentru stu -denþii veniþi din Africa. Ulterior, acest comitet a fostreorganizat, astfel încât, în anul 1984, a devenitCentrul Misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Gre -ceºti a Americii. La acea etapã, centrul se ocupa încontinuare de oferirea burselor studenþilor dinUganda, Kenya, Coreea ºi Mexic, dar ºi de sus -þinerea seminariilor teologice „Macarie al III-lea”din Nairobi ºi „Sfântul Gherman” din Kodiak,Alaska ºi de suportul misionarilor Bisericii Orto -doxe a Greciei în Africa. Peste un an, centrul a trimis pentru prima datã grupuri de studiu în Etiopia,Ghana ºi Kenya.

Bãtrânul ceasornicar –Povestea românului care dã ora exactã la New York / Di ana Robu

Ziare.com, 17 au gust, www.ziare.com

Dimitrie Vicovanu este unul dintre cei mairenumiþi ceasornicari de peste Ocean. Printre clienþii sãi se numãrã personalitãþi, precum actorul BillCosby sau violonistul Itzhak Perlman. Atunci cândla renumita casã de licitaþii de obiecte rare, de co -lecþie, Shotheby’s din New York ajunge o piesã deorologerie rarã, precum un Patek Philippe de aur din1930, care trebuie restauratã, dupã ce n-a func þionatzeci de ani, se apeleazã la Dimitrie Vicoveanu, unadevãrat chirurg al orologiilor. Atunci când au pro -bleme aparent insurmontabile cu un mecanism ati -pic, ceasornicari din toate colþurile Americii seconsultã cu românul de 74 de ani. Faima sa le-a atrasatenþia ºi jurnaliºtilor de la The New York Times,care i-au dedicat în 2012 un amplu reportaj.

Presa din Suedia semnaleazã un numãrre cord de cãrþi traduse din românã însuedezã

Ro ma nian Global News, 20 au gust,www.rgnpress.ro

În data de 15 august, conducerea Târgului deCarte Bok & Bibliotek de la Göteborg, la care anulacesta România este invitatã de onoare, a transmisun comunicat de presã, având ca subiect numãrulmare de cãrþi traduse din românã în suedezã în 2013,transmite ICR Stockholm preluat de RomanianGlobal News. „Târgul de Carte de la Göteborg,26-29 septembrie, are anul acesta în centru literatura românã. Iniþiativa este susþinutã de un numãr recordde traduceri în limba suedezã: unsprezece titluriaparþinând unor genuri diferite. Nouã dintre autoriicãrþilor traduse participã la târg, fie în programul deseminarii, fie în programele de la standulRomâniei”. „Interesul pentru literatura românã estere zultatul unei munci constante ºi asidue ºi ne bu -curãm cã editurile suedeze publicã anul aceste cele11 cãrþi”, afirmã Dan Shafran, directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm, el însuºi tra du -cãtor.

Comunitatea românilor de pretutindenireunitã prin intermediul new-me dia

Ro ma nian Global News, 21 au gust,www.rgnpress.ro

Ministrul delegat pentru românii de pre tu -tindeni, Cristian David a lansat marþi, 20 august a.c., la Mangalia, în cadrul primei ediþii a programului„Diaspora Estival”, platforma de discuþii pentruromânii de pretutindeni, transmite RomanianGlobal News. „Ne putem întâlni acum mult mai uºor ºi mai des sã ne împãrtãºim ideile, problemele,planurile ºi acþiunile prin intermediul internetului ºial new-mediei. Avem deja exemple celebre care fo -losesc aceste mijloace de comunicare: preºedinteleStatelor Unite ale Americii, Barack Obama, DalaiLama, Desmond Mpilo Tutu, Sir Richard Bransoneºi multe alte personalitãþi ale vieþii publice”. Ofi -cialul român a subliniat faptul cã românii, indiferentde locul în care trãiesc, pot lua legãtura cu cei deacasã, dar în mod special, cu celelalte comunitãþiromâneºti din strãinãtate pentru schimburi de pãreriºi pentru pãstrarea unei legãturi cât mai solide:„Lansez propunerea de a intensifica acest tip dedialog care sã ducã la rezolvarea tuturor proiectelorpe care ni le-am propus, prin crearea unei comunitãþi online care va cuprinde din platforma diasporei,site-ul instituþional al Departamentului Politicipentru Relaþia cu Românii de Pretutindeni ºi nu înultimul rând, reþelele de socializare online.

Artistã în SUA: Am pierdut totul dincauza lui Ceauºescu / Florin Necula

Ziare.com, 23 au gust, www.ziare.com

Anne Hansen, o artistã nãscutã în România ºicare s-a mutat în Statele Unite ale Americii în anul

172 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 175: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

1978, povesteºte cã a pierdut totul în þarã, din cauzalui Nicolae Ceauºescu. Artista creeazã opere de artã, fiind pasionatã ºi de design, ea confecþionând ma -nual candelabre cu cristale Swarovski. „Culturamea, familia mea ºi felul în care am crescut au fostde fapt austro-ungare”, a spus Hansen, citatã deCamarillo Acorn. Ea locuieºte în localitateaCamarillo, din vestul Californiei, aproape deOceanul Pacific. „Însã atunci când au venit co mu -niºtii, am devenit parte din România. Ruºii au vrutmai mult teritoriu, iar eu am trãit în acel sistem. Afost brutal”, continuã artista. Tratamentul pe care l-a primit din partea guvernului a fãcut-o sã plece dinþarã: „Am venit în SUA din motive politice. Am fostconsideratã o disidentã de Nicolae Ceauseºcu, dic -tatorul României. Viaþa mea s-a schimbat drastic încomunism, am pierdut tot”.

Parteneriat româno-român pentrusprijinul publicaþiei Glasul Cerbiciei din Serbia

Ro ma nian Global News, 27 au gust,www.rgnpress.ro

Asociaþia „Românii Independenþi dinSerbia”, cu sediul în Vârºeþ, a fost beneficiara uneidonaþii constând într-o multifuncþionalã pro fe sio -nalã, donaþie realizatã prin intermediul Aso ciaþiei„Noul Iluminism Balcanic” ºi firma „PMAINVEST” din Cluj-Napoca, se aratã într-un co mu -nicat de presã preluat de Romanian Global News.„Aceastã donaþie este menitã sã contribuie sub stan -þial la sprijinirea demersurilor publicistice ale aso -ciaþiei noastre, având în vedere cã Asociaþia „Ro -mânii Independenþi din Serbia” editeazã ºi revista de culturã româneascã Glasul Cerbiciei, drept pentrucare mulþumim celor care au fãcut acest frumos gestpentru confraþii lor din Serbia”, a spus dr. DorinelStan, preºedintele Asociaþiei „Românii Inde pen den -þi din Serbia”. „Dorim ca aceastã donaþie sã re -prezinte un real sprijin pentru eforturile editorialecare se fac în folosul întregii comunitãþi româneºtidin Serbia, precum ºi un veritabil exemplu în ceea ce înseamnã intensificarea colaborãrii dintre mediulaso ciativ din România ºi mediul asociativ românescdin Serbia”, a declarat dr. Antoniu Martin, pre -ºedintele Asociaþiei „Noul Iluminism Balcanic”.

Raluca Banciu, românca profesoarã deenglezã în oraºul lui Mao: Copiii, presaþisã fie mereu model / Alex Vãrzaru

Ziare.com, 31 au gust, www.ziare.com

De 6 luni, Raluca Banciu predã copiilorchinezi la o grãdiniþã din Xiangtan, oraºul în care s-a nãscut Mao Zedung. Un oraº „considerat mic, dupãstandarde chinezeºti”, spune Raluca, având învedere cã are pânã în 3 milioane de locuitori. Dupãce a lucrat mulþi ani în ONG-uri din România, peproblematica socialã ºi educaþie pentru grupuriledefavorizate, a fãcut un pas mare cât lumea ºi aschimbat complet universul personal, intrând într-olume exoticã: China. „Din moment ce nu vorbesc

chineza, iar chinezii de aici vorbesc foarte puþin spre deloc engleza, comunicarea a fost minimã, cuexcepþia a 2-3 prieteni chinezi vorbitori de englezã.Prin urmare, observaþia, chiar ºi aceastã inconstanþãºi aleatorie, e principala sursã de informaþii pe bazacãrora mi-am format opiniile”, a povestit românca.Am întrebat-o pe Raluca Banciu de ce a plecat dinRomânia. „Dorinþa de a pleca era veche, chiar dacãChina nu era una dintre destinaþiile pe care sã le amîn minte. Mi-e greu sã pun degetul ºi sã spun unmotiv pentru care am plecat, e o combinaþie decuriozitate faþã de ce e în altã parte, nevoie de nou,curiozitate sã vãd cum reacþionez eu”.

Regizorul Bianca Rotaru premiatã laFresh Film Fest din Cehia

Ro ma nian Global News, 3 septembrie,www.rgnpress.ro

Festivalul de film studenþesc ºi de debutFresh Film Fest din Cehia s-a încheiat pe 1 sep -tembrie cu festivitatea de premiere. La secþiuneaConfruntãri – documentar, a fost premiat filmul ro -mânesc RIO 2016, regizor Bianca Rotaru. PremiileFresh Film Fest 2013 au fost acordate dupã cumurmeazã: Marele Premiu al festivalului a fost obþinut de filmul franþuzesc Les Apaches, regizor Thierry de Peretti. Filmul american Hide Your Smiling Faces,regizor Daniel Patrick Carbone a obþinut o menþiune specialã la secþiunea Fresh Generation. La secþiuneaConfruntãri – ficþiune, juriul internaþional a alescâºtigãtor filmul argentinian Mares and Parakeets,regizor Naralie Garagioly. La secþiunea Confruntãri– documentar, a fost premiat filmul românesc RIO2016, regizor Bianca Rotaru. La aceeaºi secþiune aobþinut o menþiune specialã filmul documentar cehDidactica Magna: Against the grain, regizor TomášPolenský. Câºtigãtorul secþiunii Theatre Optique,competiþie internaþionalã de filme animate ºi ex -perimentale studenþeºti, este filmul germanTangram, regizor Katharina Huber. Menþiunea spe -cialã a juriului la secþiunea Theatre Optique merge la filmul animat slovac Pandas, regizor Matúš Vizár.

Român premiat pentru excelenþã încercetare, în SUA / Florin Necula

Ziare.com, www.ziare.com

Un cercetãtor român din cel mai mare centrumedical al Statelor Unite ale Americii este premiatpentru excelenþã în cercetare, fiindu-i recunoscutemeritele în terapia experimentalã. Doctorul GeorgeCãlin, profesor în cadrul Departamentului de terapie experimentalã la Universitatea din Texas MDAnderson Cancer Center din Houston, este celcãruia i se va conferi premiul „Julie ºi Ben Rogers”pe anul 2013, care se acordã pentru excelenþã în cer -cetare, se aratã pe site-ul MD Anderson CancerCenter. Premiul în valoare de 10.000 de dolari îi vafi acordat pe 27 septembrie ºi recunoaºte meriteleangajaþilor instituþiei care demonstreazã în mod con -secvent excelenþa în munca lor ºi devotament înmisiunea MD Anderson de a lupta împotriva can -

DECEMBRIE 2013 173

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 176: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

cerului. George Cãlin lucreazã în cadrul MDAnderson din anul 2007, cu scopul de a-ºi transpunedescoperirile ºtiinþifice în aplicaþii clinice. Românulconduce un laborator în cadrul institutului, profilatpe terapie experimentalã, în care au lucrat sau lu -creazã ºi români ºi în care se exploreazã noi opþiuniterapeutice pentru pacienþii bolnavi de cancer. Tot -odatã, aici se studiazã rolul micrARN-urilor în de -clanºarea, progresia ºi metastazele cancerului.

Alexandru Tomescu ºi noul sãu DVDStradivarius Obsesii

Ro ma nian Global News, 9 septembrie,www.rgnpress.ro

Stradivarius-Obsessions este cel de-al doileaspectacol sincretic prezentat de Alexandru Tomescu ºi tot al doilea cuprins pe un DVD, dupã ce primul –„24/24” – Capriciile de Paganini – s-a bucurat deun success extraordinar ºi a fost vândut în mii deexemplare într-un timp record. ViolonistulAlexandru Tomescu se pregãteºte de o nouã lansarediscograficã: în 18 septembrie, în Piaþa Festivalului„George Enescu”, artistul dezvãluie publicului celmai recent proiect video al sãu: Stra di va rius-Obsessions. DVD-ul cuprinde filmãri ce au la bazãspectacolul de muzicã ºi teatru non-verbal prezentatîn Turneul Stradivarius 2012. Pentru acest proiectAlexandru Tomescu i-a avut alãturi pe actorii AnaPepine ºi Paul Cimpoieru ºi pe directorul de creaþieIoana Drãgulinescu. Stradivarius Obsesii nu este ofilmare din spectacol, ci o înveºmântare cine -matograficã a acestui proiect sincretic de muzicã ºiteatru non-verbal. Privitorul este invitat într-un uni -vers fascinant, strãbãtut de contraste violente, reu -nind întâlniri magice între sunet, luminã, gest, mit ºirealitate.

Comunitatea româneascã din SUA,cuceritã de „Cosânzeana” muziciipopulare

Evenimentul zilei, 10 septembrie,www.evz.ro

Anca Mãrginean este o tânãrã interpretã demuzicã popularã, originarã din Sibiu, cu un pal -mares de invidiat, care a reuºit în acest an sã im -presioneze definitiv cu vocea sa pe românii stabiliþipe continentul nord-american. Solista a participatacum opt ani, alãturi de alþi mari artiºti ai folcloruluiromânesc, la un eveniment organizat chiar de un -chiul ei pentru românii din SUA. Pentru cã sim -patica cântãreaþã a lãsat o impresie foarte bunã, anulacesta a fost chematã sã cânte iar, pe aceeaºi scenã.„Mulþi români îºi doresc sã ajungã în America, sã-ºiîndeplineascã visul, cum se spune, dar prea puþinireuºesc. Eu am avut norocul ca, la 19 ani, sã ajung înChicago ºi sã cânt pentru comunitatea de români deacolo. Peste doi ani am repetat „experienþa ame -ricanã”, povesteºte tânãra artistã.

Sfinþirea bisericii româneºti din Leeds,prima bisericã din UK aflatã înproprietatea BOR

Ro ma nian Global News, 11 septembrie,www.rgnpress.ro

În acest sfãrºit de sãptãmânã se sfinþeºte nouabisericã din Leeds, prima bisericã din MareaBritanie aflatã în proprietatea unei Parohii Ortodoxe Române, se aratã într-o comunicare de presã pre -luatã de Romanian Global News. La aceastã sfinþirevor participa ÎPS Pãrinte Mitropolit Iosif, PS Ma -carie, Episcopul Europei de Nord (ºi primul paroh al parohiei de la Leeds/Mirfield), PS Emilian, EpiscopVicar al Arhiepiscopiei Râmnicului ºi PS Ignatie,Arhiereu Vicar al Episcopiei Spaniei ºi Portugaliei.Vineri 13, cât ºi sâmbãtã 14 septembrie (ÎnãlþareaSfintei Cruci) sunt zile de post fãrã vreo dezlegare.Enoriaºii care doresc sã facã donaþii pentru agapafrãþeascã de dupã Sfânta Liturghie sunt rugaþi sãpregãteascã doar contribuþii de post.

Vocea unei românce de 15 ani a uimitItalia. Fata cântã dumnezeieºte /Alina Costache

România tv, 15 septembrie,www.romaniatv.net

O tânãrã româncã, în vârstã de 15 ani, ºi-acâºtigat dreptul de a participa la show-ul „Io Canto”, transmis de Canale 5 din Italia. Elena Araveicei senumãrã printre cei 50 de finaliºti aleºi din 25.000 departicipanþi. Talentul sãu a fost descoperit în fa -milie, pãrinþii fiind cei care au convins-o sã participe la preselecþiile „Io Canto”. Deºi nu are experienþã ºiºcoalã în domeniul muzical, Elena a fost chematã laselecþiile de la Milano. Mai mult, ea a fost audiatã de regizorul show-ului, Roberto Cenci care a inclus-oîn program. Abia dupã ce a fost acceptatã în emi -siune, Elena Araveicei s-a înscris la cursuri de canto. Elena a încântat ºi copleºit publicul italian cu fru -museþea sa (fiind înaltã de aproape 1,80 m) ºi voceacaldã ºi puternicã, având curajul sã interpreteze pie -sa „Piccolo uomo”, melodie a îndrãgitei MiaMartini, o Lisa Minnelli a Italiei.

Salonul de carte de la Montreal – ediþia a36-a – cu prezenþe româneºti

Ro ma nian Global News, 17 septembrie,www.rgnpress.ro

Comunitatea românã e aºteptatã la Salonul deCarte de la Montreal, care va avea loc în perioada20-25 noiembrie 2013. Vor fi prezenþi, atât scriitoriromâni din Canada, cât ºi invitaþi din þarã, transmiteRomanian Global News. La aceastã a 36-a ediþie, încadrul standului de carte rezervat scriitorilor de lim -ba românã din diasporã, cât ºi din România, respec -tiv Republica Moldova, participanþii îºi vor puteaachi ziþiona carte româneascã, vor putea vorbi ºi luaautografe de la autori ºi vor putea participa la eve -nimentele organizate. K2-TvRo Montreal – Tele -viziunea românilor OnLine, Departamentul de ºtiri

174 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 177: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

va fi acolo ºi va filma evenimentele din standulromânesc.

O româncã a devenit consilier local încomuna Saint-Josse din Bruxelles

Realitatea.net, 18 septembrie,www.realitatea.net

Gabriela Mara, care a participat la alegerilelocale din octombrie 2012 pe lista Partidului So -cialist Belgian, a intrat în rândul consilierilor localidin comuna Saint-Josse din Bruxelles, dupã ceAnne-Sylvie Mouzon, figurã proeminentã a or ga -nizaþiei locale a Partidului Socialist, a murit sãp -tãmâna trecutã. Anne-Sylvie Mouzon, care era ºideputatã în legislativul regional, a murit la 10 sep -tembrie, dupã mai multe luni de suferinþã provocatãde o tumoare pulmonarã gravã. Ea va fi înlocuitã înfuncþia de consilier local de Gabriela Mara, care erade mai multe luni prima pe lista supleanþilor.Gabriela Mara are 35 de ani ºi este membrã a bi -roului executiv al PSD Belgia, dar a participat laalegerile din octombrie 2012 pe lista comunã a Par -tidului Socialist Belgian ºi a Partidului SocialistFlamand pentru comuna Saint-Josse, obþinând po -ziþia de supleant patru, în urma celor peste 200 devoturi adunate. Ea va depune luni jurãmântul încalitate de consilier local în comuna Saint-Josse.

Poveste româneascã în Silicon Valley– un puºti minune la Twitter / Diana Robu

Ziare.com, 18 septembrie, www.ziare.com

Dorit de Google ºi Microsoft, ofertat cu sumede pânã la 90.000 de euro, Mircea Paºoi a refuzatoferta ºi a creat o aplicaþie de social media care afascinat board-ul de la Twitter. Compania a cum -pãrat Summify, startup-ul românesc fondat deMircea Paºoi ºi Cristi Strat, iar puºtii minune, foºtiolimpici naþionali ºi internaþionali, s-au mutat înSilicon Valley, unde coordoneazã mai multe echipedin San Francisco, care ajutã la dezvoltarea plat -formei. Mircea a povestit, pentru Ziare.com, cã epasionat încã de mic de informaticã. Prin 2005, când era student, împreunã cu alþi tineri la fel de pasionaþide informaticã, a înfiinþat site-ul infoarena.ro, undeîi ajutau cu rezolvãri de probleme pe tinerii care sepregãteau pentru olimpiade. În scurt timp, site-ul adevenit cel mai util instrument pentru elevii ºi pro -fesorii de informaticã, mai ales cã ofereau ºi soluþiide rezolvare a problemelor ºi o evaluare automatã acelor care le rezolvau.

Poem de Ion Mureºan în metroul dinBruxelles

Ro ma nian Global News, 20 septembrie,www.rgnpress.ro

ICR Bruxelles readuce poezia româneascã întransportul în comun din capitala Belgiei, în cadrulproiectului european Transpoesie. Cãlãtorii belgieni sau strãini vor putea citi poemul Speranþa al lui IonMureºan în românã, francezã ºi neerlandezã (tra -duceri de Luiza Palanciuc ºi Jan H. Mysjkin). ICR

Bruxelles participã a treia oarã consecutiv la acestproiect, transmite Romanian Global News. Proiectul Transpoesie, organizat de EUNIC Bruxelles (re þea -ua europeanã a institutelor culturale naþionale dinBruxelles), reuneºte anul acesta poezii din 25 de þãri, pe care publicul din Bruxelles va avea ocazia sã leciteascã în mijloacele de transport în comun sau sã le asculte în serile de poezie organizate cu ocazia eve -nimentului. Festivalul începe pe 26 septembrie, cuocazia Zilei Europene a Limbilor, ºi celebreazãmulti culturalismul ºi multilingvismul european. Din 26 septembrie pânã în 26 octombrie, poemele vor fiexpuse la Galeria Anspach. În 26 septembrie lasediul Casei Internaþionale a Literaturii Passa Portaºi în 17 octombrie la Institutul Balassi, vor fi orga -nizate seri literare ºi lecturi de poezie în prezenþapoeþilor din 13 þãri.

Sfântul Ierarh Martir Teodosiede la Brazi sãrbãtorit în Suedia

Agenþia de ºtiri Ba sil ica, 22 septembrie,www.ba sil ica.ro

Duminicã 22 septembrie 2013, românii dinoraºul suedez Göteborg au adus cinstire SfântuluiIerarh Martir Teodosie de la Brazi, sãrbãtorit laaceastã datã în calendarul creºtin ortodox. SfântulTeodosie o cro teºte biserica româneascã din acestoraº dim preunã cu alþi doi sfinþi mitropoliþi aiMoldovei, Varlaam ºi Dosoftei. Taina Liturghiei afost sã vârºitã de Preasfinþitul Pãrinte EpiscopMacarie al Europei de Nord, înconjurat de preotulparoh Culai Enache ºi de diaconul Sorin Sâplãcan.Cu acest prilej, Preasfinþitul Episcop Macarie a sfin -þit noua icoanã, de dimensiuni mari, a celor trei sfinþi ierarhi români ocrotitori ai bisericii din Göteborg:Dosoftei, Varlaam ºi Teodosie de la Brazi.Preasfinþia Sa a arãtat în cuvântul de învãþãturã cãaceºti ierarhi români au trãit în secolul al XVII-lea,fiind chiar contemporani, ºi au dat o bunã mãrturieîn slujirea bisericii ºi a neamului, mãrturie la caresunt chemaþi toþi dreptmãritorii creºtini ºi mai alesromânii din strãinãtate, care simt atât de pregnantajutorul sfinþilor înaintaºi în pãstrarea ºi cultivareacredinþei ºi identitãþii.

O româncã, printre „Femeile viitorului”în Marea Britanie / Alex Vãrzaru

Ziare.com, 24 septembrie, www.ziare.com

Alexandra Dariescu, o tânãrã pianistã ro mân -cã, a fost declaratã cea mai promiþãtoare tânãrã ar -tistã din domeniul sãu, în urma unui studiu efectuatîn Marea Britanie. Ideea acestui studiu poate fi re -zumatã prin propoziþiile „Sunt tinere, sunt femei ºi seaflã în vârful domeniului lor”, aratã The Inde pendent.Premiile „Femeile viitorului” reprezintã cel mai cu -prinzãtor demers de profil din Marea Britanie, ocercetare care are ca obiectiv gãsirea femeilor ex -trem de talentate. Anual, este cãutatã generaþia ur -mãtoare de femei talentate ºi cu aptitudini de liderdin nouã domenii, inclusiv tehnologie, media, afa -ceri, artã ºi stiinþã. Alexandra Dariescu a devenit

DECEMBRIE 2013 175

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 178: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

primul pianist solo care a concertat cu FilarmonicaRegalã pe prestigioasa scenã a Royal Albert Hall.Performanþa ei a fost larg mediatizatã în Romania.

Festivalul Românesc din Sacramento

Ro ma nian Global News, 27 septembrie,www.rgnpress.ro

În Royer Park din Sacramento (190 Park Dr.Roseville), California, pe 28 september 2013, de laora 12:00, Romanian Community Center ofSacramento organizeazã Festivalul Românesc, eve -niment la care sunt aºteptaþi românii din zonã, ca înfiecare an, transmite Romanian Global News citândorganizatorii. Realizat în stil autentic românesc,acest Festival include muzicã ºi mâncare româ neas -cã, dansuri tradiþionale româneºti ºi multã distracþiepentru toate vârstele.

Cine e românul care stabileºte salariile laFacebook / Rãzvan Ilie

Realitatea.net, 30 septembrie,www.realitatea.net

Directorul de compensaþii ºi beneficii de laFacebook este un român. Din aceastã poziþie, TudorHavriliuc stabileºte ce salarii ºi beneficii extra sa -lariale primesc angajaþii gigantului social media. Aterminat Relaþiile Internaþionale la StanfordUniversity în 1998, a lucrat între timp la doi giganþidin SUA în domeniul consultanþei – Towers Perrinºi Pricewaterhouse Coopers, a fost director de com -pensaþii ºi beneficii la Logitech ºi vicepreºedinte alSalesforce.com. Din 2010 pânã în prezent, liderulHR de origine românã este director la Facebook,unde creeazã ºi implementeazã strategia de com -pensaþii ºi beneficii („total rewards”) a companiei.Un alt rol al românului este acela de a-l consilia peCEO-ul Mark Zuckerberg ºi comitetul de conducereal Facebook cu privire la salariile ºi beneficiileanga jaþilor.

Moment aniversar în parohiile dinLiverpool ºi Nottingham, Marea Britanie

Agenþia de ºtiri Ba sil ica, 30 septembrie,www.ba sil ica.ro

Sãptãmâna trecutã parohiile ortodoxe române din Liverpool ºi Nottingham, Marea Britanie, auîmbrãcat haine de sãrbãtoare, cu ocazia împlinirii a 4 ani de la înfiinþarea Parohiei din Liverpool ºi a 5 anide la înfiinþarea celei din Nottingham. Cu acestprilej, sâmbãtã, 28 septembrie, ºi duminicã, 29 sep -tembrie, Sfânta Liturghie a fost sãvârºitã, din în -credinþarea ºi cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinþituluiIosif, mitropolitul ortodox român al Europei Occi -dentale ºi Meridionale, de Preasfinþitul IgnatieMureºanul, arhiereu-vicar al Episcopiei OrtodoxeRomâne a Spaniei ºi Portugaliei, înconjurat de unsobor de preoþi ºi diaconi. La invitaþia pãrinteluiparoh Dan Petru Ghindea, alãturi de cele douã pa -rohii s-au aflat Excelenþa Sa Ion Jinga, ambasadorulRomâniei la Londra, ºi Viorel Riceard Badea, sena -tor pentru românii de pretutindeni în Parlamentul

României. De asemenea, cu binecuvântarea Preafe -ricitului Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrto doxe Române, la cele douã aniversãri a parti -cipat ºi Corul misionar „Evloghia” al PatriarhieiRomâne, condus de pãrintele arhidiacon MariusMilitaru, dupã cum aflãm din ziarul Lumina.

Maramureºul în alb-negru – expoziþiefoto la Torino

Ro ma nian Global News, 3 octombrie,www.rgnpress.ro

Vineri, 4 octombrie 2013, de la orele 21.00 înSalone Circolo ricreativo dipendenti comunali dinCorso Sicilia n. 12, fotograful Virgilio Bardossi vasãrbãtori 40 de ani de activitate (1973-2013: 40 annida fotoamatore) transmite Primãria din Torino, ci -tatã de Romanian Global News. În cadrul acesteiexpoziþii retrospective, fotograful va prezenta câ -teva fotografii din reportajele realizate în Mara -mureº: „Zãpezile din Maramureº”, „Slujbele orto -doxe”, „Lumea Maramureºului”, „Fãrã titlu”,„Ma ra mureºul la sfârºit de mileniu: portrete”. „Primadatã am venit aici în 1995, ºi am fãcut poze doar caturist, iar dupã aceea am vãzut pozele ºi mi-am datseama cã pot face un reportaj. De-a lungul a cinci ani am fãcut pozele expuse aici, apoi am trecut la aldoilea proiect, în apropierea anului 2000, cu por -trete”, a explicat fotograful Virgilio Bardossi în ca drulunui interviu acordat publicaþiei emaramures.ro.

S-a nãscut la þarã, dar a fãcut carierãpe Wall Street. Povestea de succes a unei românce

Realitatea.net, 3 octombrie,www.realitatea.net

A plecat de pe Valea Streiului ºi s-a realizatprofesional la New York. Este avocat analist la unadintre primele trei agenþii de rating ºi analizã de riscfinanciar din lume. Are biroul în cel mai mare cartier de afaceri al Statelor Unite ºi a învãþat meserie de laavocaþii de top ai Americii, scrie zhd.ro. ElenaMoldovan-Hoalgã a cucerit America ºi a gãsit caleapotrivitã sã ajungã pe Wall Street. La 38 de ani,hunedoreanca are o carierã de invidiat. A învãþat dinmers regulile pieþei de capital ºi ºi-a pus semnãturape tranzacþii de miliarde de dolari. Este analist legalla una dintre primele trei agenþii de rating ºi analizãde risc financiar din lume, iar clienþii ei sunt cele mai importante instituþii financiare de pe mapamond.Elena s-a nãscut la Petros, judeþul Hunedoara, ºi aînceput ºcoala în satul natal. Încã ºi-l aminteºte cudrag pe învãþãtorul ei, Titus Blaj. La ºcoala dinPetros a fost premiantã în fiecare an ºi tot printreprimii a absolvit Facultatea de Drept a Universitãþii„Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Un om de ºtiinþã român a primit cea maiînaltã distincþie civilã ºi militarã francezã

Realitatea.net, 3 octombrie,www.realitatea.net

Academicianul Maya Simionescu, care a pri -

176 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 179: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

mit, joi, distincþia de Cavaler al Ordinului Legiuniide Onoare, în cadrul unei ceremonii organizate laReºedinþa Franþei din Bucureºti, considerã cã înaltadistincþie aparþine, deopotrivã, Academiei Române,Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã ºi tuturorcercetãtorilor români. „Onoarea pe care mi-o a cor -daþi azi aparþine, deopotrivã, Academiei Române ºiFundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã. (...) Ea eun simbol ºi un omagiu pe care Franþa îl acordãtuturor cercetãtorilor români”, a spus MayaSimionescu, scrie Agerpres. Academicianul a mãr -turisit cã modelul sãu în viaþã a fost Marie Curie ºi aspus cã profesorul Nicolae Simionescu, soþul sãu,i-a revelat secretul ºi frumuseþea ºtiinþei, în timp ceGeorge Emil Palade, lângã care a lucrat în SUA timp de zece ani, a smuls-o din România comunistã, undes-a întors dupã 1990.

Zilele Culturii Române, în premierã, laReykjavik

Ro ma nian Global News, 4 octombrie,www.rgnpress.ro

Institutul Cultural Român din Londra or -ganizeazã în perioada 6-13 octombrie Zilele Culturii Române la Reykjavik, primul mare program ro -mânesc desfãºurat în Islanda. Gândite ca un festivalal descoperirii ºi adresându-se tuturor, ZileleCulturii Române la Reykjavik înseamnã o serie deevenimente ce vor prezenta publicului islandez câ -teva dintre formele superlative ale culturii române,transmite Romanian Global News. ICR Londra amai realizat, în anul 2011, o secþiune româneascã încadrul Festivalului Internaþional de Film de laReykjavik, program care, împreunã cu evenimentele conexe – concert, expoziþie de fotografie º.a. – aconstituit cea dintâi prezenþã culturalã româneascãpe scena islandezã. În aceeaºi mãsurã, el a repre -zentat începutul unei colaborãri de duratã ro -mâno-islandeze, concretizatã ºi în Zilele CulturiiRomâne de acum. Timp de o sãptãmânã, se vorderula, pe marile scene culturale ale capitaleiReykjavik, recitaluri de muzicã clasicã ºi con tem -poranã, proiecþii de filme recente, de ficþiune ºidocumentare, lecturi literare, dezbateri academice,dar ºi prezentãri turistice, degustãri de vinuri ºi bu -cate tradiþionale gãtite în manierã fusion cu bucã -tãria nordicã.

Românii conduc în topul medicilor dinBelgia care ºi-au fãcut studiile înstrãinãtate

România tv, 7 octombrie,www.romaniatv.net

În jur de 650 de medici care ºi-au obþinutdiplomele în strãinãtate sunt activi în prezent înBelgia, cei mai mulþi dintre aceºtia fiind români,scrie luni La Derniere Heure, citând un rãspuns alministrului pentru afaceri sociale, LauretteOnkelinx, la o interpelare a senatorului Louis Ide,din formaþiunea N-VA (Noua Alianþã Flamandã).Cei mai mulþi dintre medicii activi în Belgia care

ºi-au fãcut studiile în strãinãtate sunt români (144),urmaþi de francezi (104), olandezi (88), italieni (40),germani (39) ºi, respectiv, greci (27). Printre aceºtiase aflã însã ºi 110 cetãþeni belgieni, fiind vorba fiedespre belgieni care ºi-au obþinut diploma într-o altã þarã, fie despre strãini care au obþinut cetãþeniebelgianã. Potrivit cotidianului La Derniere Heure,citat de Agerpres, dintre medicii care profeseazã înBelgia ºi ºi-au fãcut studiile în strãinãtate 526 suntspecialiºti, 118 generaliºti, în timp ce ºase sunt încãîn formare.

România la târgurile de cartedin Germania

Ro ma nian Global News, 10 octombrie,www.rgnpress.ro

Literatura românã se bucurã în acest an de oprezenþã importantã la târgurile de carte dinGermania. Prezenþa româneascã debuteazã în lunaoctombrie la Târgul de Carte de la Frankfurt, carereprezintã una dintre cele mai importante ma ni -festãri de profil din întreaga lume ºi continuã înnoiembrie ºi decembrie la Stuttgart, unde Româniaparticipã în calitate de þarã invitatã de onoare,transmite Romanian Global News. În perioada 9-13octombrie, la standul României din cadrul Târguluide Carte de la Frankfurt, vor fi lansate antologiaHeimat – gerettete Zunge – Autoren aus Rumänien,volumul Die 53. Woche, de Traian Pop Traian, am -bele publicate la Editura Pop din München, romanulVieþile paralele, de Florina Ilis ºi volumul La în -ceput a fost dialogul. Grupul de Acþiune Banat ºiprietenii, coordonat de Corina Bernic ºi ErnestWichner. Scriitoarea Nora Iuga va citi din jurnalulsãu Berlinul meu e un monolog, precum ºi câtevapoezii noi scrise în limba germanã. În cadrul eve -nimentului intitulat „Doi poeþi în dialog”, AdrianAlui Gheorghe ºi Nicolae Prelipceanu vor recitapoezii, atât în limba românã, cât ºi în germanã, dincele mai recente volume pe care le-au publicat.

Românul care a blocat o autostradãpentru a salva mai mulþi rãniþi,premiat în Italia

Ziare.com, 12 octombrie

Un ºofer român de tir a fost premiat în Italiadupã ce la începutul lunii septembrie a blocat auto -strada A4 din Italia pentru a salva mai multe victimeale unui accident. Ion Purice, în vârsta de 29 de ani, a observat cã victimele accidentului erau în pericol dea fi lovite de celelalte maºini de pe autostradã ºi ºi-apus tir-ul de-a curmeziºul pentru a bloca circulaþia,aratã La Repubblica. Datoritã altruismului de care adat dovadã, românul a fost premiat de Clubul Autoal circuitului de Formula 1 de la Monza. „Vã mul -þumesc pentru premiu. Sunt foarte fericit”, a spusIon Purice, vizibil emoþionat. „Ion Purice este unexemplu”, a declarat consulul general al Românieila Milano, George Gabriel Bologan.

DECEMBRIE 2013 177

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 180: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Monument dedicat aviatorului românGheorghe Bãnciulescu, dezvelit festiv în Republica Cehã

Ro ma nian Global News, 15 octombrie,www.rgnpress.ro

Un monument dedicat militarului ºi avia to -rului român Gheorghe Bãnciulescu (1898-1935),pri ma persoanã din lume care a pilotat un avionavând proteze în loc de picioare, va fi dezvelit festivmiercuri, 16 octombrie 2013, în oraºul Rýmaøov(situat în estul Republicii Cehe). La momentul inau -gurãrii monumentului, în memoria pilotului român,zona va fi survolatã de avioane JAS-39 Gripen aleArmatei Republicii Cehe, transmite AmbasadaRomâniei din Cehia citatã de Romanian Global News.Monumentul a fost ridicat în memoria avia toruluiBãnciulescu ºi în semn de preþuire pentru salvareavieþii acestuia, în toamna anului 1926, de cãtremedicii de la spitalul din Rýmaøov, sub con ducereadoctorului Julius Boese. La 12 septembrie 1926,într-un zbor Paris-Bucureºti, din cauza con diþiilormeteo grele, avionul pilotat de Bãnciulescu a lovit ocreastã a Munþilor Jeseníky. Accidentul a condus ladecesul mecanicului de bord, Ioan Stoica, precum ºila rãnirea gravã a pilotului care ºi-a pier dut astfelambele picioare. Cu ajutorul extraordinar al medi -cilor de la spitalul din Rýmaøov, aviatorul Bãnciulescuºi-a învins invaliditatea ºi a revenit la manºa avi -onului, dedicându-ºi întreaga viaþã zbo rului.

Un român stabilit în Marea Britanie a fost angajat pe loc, dupã ce a dejucat un furt /Alexandra Ciliac

Evenimentul zilei, 15 octombrie, www.evz.ro

Un român care venise la un interviu de an -gajare, în Marea Britanie, a dejucat furtul unui tele -fon mobil din firmã, fapt pentru care patroniiacesteia, impresionaþi de curajul ºi moralitatea lui,i-au oferit un loc de muncã. Românul, în vârstã de 33 de ani, aºtepta pentru un interviu la o firmã când avãzut un bãrbat ce pãrea suspect, care a sustras uniPhone ºi a plecat. Tâmplarul l-a urmãrit ºi, dupã unschimb de replici, hoþul a returnat telefonul, dupãcare a fugit din nou, relateazã Mediafax. Bãrbatul areturnat telefonul patronilor firmei Una Design,Michele Pemberton ºi Dustin Wise, din Cheltenhamºi a fost rãsplãtit cu un loc de muncã. „Am vãzut untip suspect venind în showroom. Apoi l-am vãzutpunând telefonul în buzunar ºi plecând. I-am spus:«Vreau telefonul din buzunarul tãu». El pretindea cã nu ºtie despre ce vorbesc. «Vreau telefonul, apoi tevoi lãsa în pace». El a început sã alerge. L-am prins

la colþul cu Cheltenham Ladies’ College. El a spus:«Te voi lovi». Eu i-am rãspuns «Haide, lo veºte-mã»”,a povestit românul. Încântaþi de curajul lui, ºefiicompaniei i-au oferit românului un post de instalator.

Povestea medicului român în care ºi-au pus speranþa 2.000 de francezi

Realitatea.net, 22 octombrie,www.realitatea.net

Locuitorii unei comune din vestul Franþeiºi-au pus toate speranþele într-un medic român.Acesta a preluat sarcinile fostului doctor din lo -calitate, ieºit la pensie în septembrie ºi în loculcãruia nu a vrut sã vinã niciun specialist francez. Încomuna La Motte locuiesc douã mii de suflete. Deani buni, medicii au evitat repartiþiile în acest colþ alBretaniei. Când inevitabilul s-a produs, iar uniculdoctor a ieºit la pensie, dupã multe amânãri, pri -marul a pornit la vânãtoare de specialiºti. Aºa aajuns la medicul român Gino Pogani. „Cãutam demultã vreme un medic. Chiar ºi domnul Le Talecºi-a cãutat un înlocuitor, dar pânã acum nu am avutsucces. Pe domnul Pogani l-am cunoscut acum douãluni ºi l-am angajat pe loc”, a spus primarul din LaMotte, Jean Pierre Gulleret. Medicul român are ladispoziþie cabinetul predecesorului sãu, unde se re -gãsesc fiºele celor douã mii de localnici.

S-a inaugurat Casa de Culturãromâneascã de la Zajecear / Teodor Abagiu

Evenimentul zilei, 24 octombrie, www.evz.ro

Zi de sãrbãtoare mare în comunitatea ro mâ -neascã destul de numeroasã din oraºul sârbescZajecear. Aici a fost deschisã oficial prima bi blio -tecã de carte româneascã. Sub titulatura de „Casa deCulturã Româneascã de la Zajecear”, noua instituþieeste fondatã în cadrul unui proiect realizat în parte -neriat cu Ministerul Afacerilor Externe. Tot aici voravea loc ºi cursuri de week-end de limba românã, cuelemente de culturã ºi istorie naþionalã. Inaugurareas-a bucurat de o prezenþã masivã. Ziua de joi, 17octombrie 2013, va rãmâne ca un moment de re -ferinþã pentru românii din Valea Timocului, în luptalor pentru afirmarea identitãþii culturale, lingvisticeºi religioase. A fost momentul în care s-a deschisoficial „Casa de Culturã Româneascã de laZajecear”. Proiectul a fost implementat de cãtre aso -ciaþia bãcãuanã „Unlimited Connection” cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din România, prinDepartamentul Politici pentru Relaþia cu Românii de Pretutindeni ºi Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”.

178 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 181: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Aniversãri/Comemorãri 2014

Alina LEMNEAN

IANUARIE

1 ian. – Ziua Mondialã a Pãcii

1 ian. – 80 de ani de la naºterea actoruluiGheorghe Dinicã (1934)

4 ian. – 60 de ani de la moartea poetei Elena Farago (1954)

5 ian. – 105 ani de la naºterea principeseiIleana de România (1909)

7 ian. – 70 de ani de la moartea omului deºtiinþã, geologului ºi geografului Ion Simionescu (1944)

10 ian. – 215 ani de la naºterea cãrturaruluiPetrache Poenaru (1799)

10 ian. – 145 de ani de la naºterea publicistului ºiomului pol i tic Valeriu Braniºte (1869)

10 ian. – 75 de ani de la moartea sopraneiHariclea Darclée (1939)

15 ian. – Ziua Culturii Naþionale

15 ian. – 164 de ani de la naºterea poetuluiMihai Eminescu (1850)

17 ian. – 90 de ani de la naºterea prozatoruluiRadu Theodoru (1924)

24 ian. – 165 de ani de la naºterea luiGheorghe (Badea) Cârþan (1849)

24 ian. – 125 de ani de la naºtereadramaturgului ºi poetului Vic tor Eftimiu (1889)

25 ian. – 170 de ani de la naºterea avocatului ºi istoricului maramureºean Ioan Mihaly de Apºa (1844)

FEBRUARIE

1 feb. – 80 de ani de la naºterea scriitoruluiNicolae Breban (1934)

2 feb. – 60 de ani de la moarteacompozitorului ºi pianistuluiTheodor Rogalski (1954)

2 feb. – 50 de ani de la moartea dramaturgului ºi romancierului Ion MarinSadoveanu (1964)

2 feb. – 5 ani de la moartea scriitorului,criticului ºi istoricului literarConstinatin Ciopraga (2009)

3 feb. – 60 de ani de la moartea prozatoruluiIonel Teodoreanu (1954)

4 feb. – 165 de ani de la moartea poetuluiCostache Conachi (1849)

4 feb. – 85 de ani de la naºterea pictoruluiConstantin Piliuþã (1929)

4 feb. – 85 de ani de la naºterea pictoruluimaramureºean Traian Hriºcã (1929)

5 feb. – 155 de ani de la moartea prozatoruluiAlecu Russo (1859)

10 feb. – 80 de ani de la moartea publicistuluiºi omului pol i tic Vasile Goldiº(1934)

11 feb. – 150 de ani de la naºterea preotului ºifolcloristului maramureºean EmilBran (1864)

12 feb. – 120 de ani de la naºterea poeteiOtilia Cazimir (1894)

DECEMBRIE 2013 179

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Gheorghe Dinicã (1934-2009)

Page 182: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

15 feb. – 220 de ani de la naºtereamitropolitului AlexandruSterca-ªuluþiu (1794)

15 feb. – 180 de ani de la naºterea istoricului ºi scriitorului Vasile A. Urechia (1834)

18 feb. – 155 de ani de la naºterea publicistului Corneliu Diaconovici (1859)

20 feb. – 90 de ani de la naºterea prozatoruluiEugen Barbu (1924)

20 feb. – 60 de ani de la naºterea interpretuluide muzicã popularã Grigore Leºe(1954)

23 feb. – 95 de ani de la moartea omului pol i tic Gheorghe Pop de Bãseºti (1919)

24 feb. – Ziua Tricolorului Românesc

24 feb. – 85 de ani de la naºterea actriþeiMarga Barbu (1929)

28 feb. – 260 de ani de la naºterea istoricului ºi filologului Gheorghe ªincai (1754)

MARTIE

4 mar. – 70 de ani de la naºterea poetuluimaramureºean Vasile Igna (1944)

6 mar. – 25 de ani de la moartea istoriculuiVasile Netea (1989)

8 mar. – Ziua Internaþionalã a Femeii

9 mar. – 70 de ani de la moartea biologului,zoologului, ecologului ºi profesorului universitar Grigore Antipa (1944)

10 mar. – 135 de ani de la naºterea criticului ºiistoricului literar DumitruCaracostea (1879)

14 mar. – 160 de ani de la naºterea poetului,prozatorului ºi dramaturguluiAlexandru Macedonski (1854)

14 mar. – 95 de ani de la naºterea scriitorului,criticului literar ºi omului pol i ticAlexandru Paleologu (1919)

14 mar. – 85 de ani de la naºterea actoruluiIurie Darie (1929)

15 mar. – 70 de ani de la naºtereapreotului-poet Gheorghe Pop (1944)

17 mar. – 195 de ani de la naºtereaprozatorului Alecu Russo (1919)

17 mar. – 130 de ani de la naºterea pictoruluimaramureºean Andrei Mikola(1884)

17 mar. – 50 de ani de la moartea scriitoruluiAl. O. Teodoreanu (1964)

18 mar. – 115 ani de la naºterea actorului IonFinteºteanu (1899)

19 mar. – 35 de ani de la moartea criticului ºiistoricului literar Alexandru Dima(1979)

20 mar. – Ziua Francofoniei

20 mar. – 80 de ani de la naºterea scriitoruluimaramureºean Ioan Nistor Bud(1934)

21 mar. – Ziua Internaþionalã a Poeziei

23 mar. – Ziua Mondialã a Meteorologiei

27 mar. – Ziua Mondialã a Teatrului

28 mar. – 20 de ani de la moartea scriitoruluiEugen Ionescu (1994)

30 mar. – 25 de ani de la moartea monahuluiNicolae Steinhardt (1989)

180 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 183: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Am primit la redacþieSimona DUMUÞA

Cernealã ºi suflete: Aspecte ale învãþãmântului su pe rior orã -dean: 1963-2013, Editura Universitãþii din Oradea, Oradea, 2013, autoriRozalia Barta ºi Cristian Culiciu. Lucrarea, de peste 300 de pagini, cuun conþinut bogat ºi bine documentat, cuprinde, dupã cum sugereazã ºititlul, atât principalele aspecte ale învãþãmântului su pe rior orãdean, aleprocesului educaþional derulat pe parcursul celor cinzeci de ani deexistenþã a universitãþii, cât ºi ale istoriei ºi fiinþãrii bibliotecii din cadrulacesteia – componentã vitalã a desfãºurãrii învãþãmântului ºi a înde -plinirii cu succes a misiunii ºtiinþifice universitare. În prima parte suntevidenþiate etapele istorice traversate de universitate, evenimentele ma -jore, evoluþia facultãþilor, activitatea ºtiinþificã ºi cea studenþeascã.Partea a doua a lucrãrii debuteazã cu prezentarea unui scurt istoric alinstituþiei bibliotecare, insistând asupra înfiinþãrii ei ºi a primilor ani deactivitate. Sunt evidenþiate apoi ritmul formãrii, evoluþiei ºi dezvoltãrii

bibliotecii ºi a colecþiilor, organizarea funcþionalã, activitãþile, serviciile, dar ºi perioadele dificiletraversate.

Ortodocºi ºi greco-catolici în Transilvania (1867-1916): con -vergenþe ºi divergenþe, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca,2011, autor Macarie Drãgoi, cu dedicaþia: „Redacþiei revistei Fa miliaRomânã, cu pãrinteascã binecuvântare ºi aleasã preþuire pentru bunaostenealã ºi mãrturie. Macarie Drãgoi, Episcopul Europei de Nord”.Structuratã în patru capitole: Bisericã ºi naþiune: ortodocºi ºi uniþi în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea, Biserica româneascã ºi existenþaºcolilor confesionale, Aspecte privind relaþiile interconfesionale ºi Bi -se rica româneascã ºi societatea transilvanã, lucrarea trateazã în in -tervalul istoric 1867-1916 – perioadã de mari transformãri ºi provocãriale naþiunii române din Transilvania – istoria bisericeascã a românilorardeleni, a celor douã comunitãþi religioase, scoþând în evidenþã, atâtconvergenþele, cât ºi divergenþele dintre acestea ºi, mai mult decât atât,aduce „noutãþi ºi contribuþii de ordin documentar, prin valo rificareaunei informaþii arhivistice substanþiale, necunoscute pânã acum de istoriografia bisericeascã”.

Ortodocºi ºi greco-catolici în Transilvania (1867-1916) : con -tribuþii documentare, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2013,autor Macarie Drãgoi, este o continuare mult aprofundatã a lucrãriiamintite mai sus, aducând noi contribuþii documentare în ce priveºteschimbarea i den titãþii confesionale la ro -mânii din Tran silvania. Trecerea reli gio -narã, atât de la greco-catolicism la orto -doxie, cât ºi de la ortodoxie la greco-ca to- licism este pre zen tatã pe studii de caz înpatru vol ume: Ca zurile Apahida ºiBãgaciu; Rogoz ºi Gothatea; Stârciu cufilia Pria; ºi Sãcel cu filia Dragomireºti.

Can dela Nordului, nr. 4/2011 ºi5/2012, revistã de spiritualitate ºi culturã editatã de Episcopia OrtodoxãRomânã a Europei de Nord, din Stock holm-Suedia, care apare dininiþiativa ºi cu binecuvântarea PS Episcop Macarie Drãgoi. Publicaþiebilingvã, româno-englezã, cu conþinut valoros ºi calitate esteticã

DECEMBRIE 2013 181

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 184: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

deosebitã, revista este structuratã pe secþiunile: Ed i to rial, Pastoralia,Catehetica, In Memoriam, Poesis, Ars et cultura, Evenimente,Pelerinaj, Tineretul, Dialogos, ªtiri ºi Agenda.

Cãlãtor prin lume: jurnal de cãlãtorie, Editura Cãlãuza, Deva,2013, autor Ioan Nicoarã. Pub li cist ºi art ist plas tic român stabilit înS.U.A. din anul 1981, dar ºi un pasionat al cãlãtoriilor, domnul IoanNicoarã ºi-a aºternut în cartea de faþã impresiile, gândurile ºi trãirile,alcãtuind un jurnal de cãlãtorii realizate în perioada 1983-1986 ºi 1990în di verse regiuni ale Americii.

Vorba, nr. 39/septembrie 2013 – sãptãmânal de culturã,infor mare ºi divertisment din

Orãºtie, re dac tor-ºef Dan Orghici. Numãrul este dedicat înîntregime centenarului Aurel Vlaicu: Imaginar di a log despre zbor! (Dan Orghici), Lacrima dorului meu (SilviaBeldiman), Aurel Vlaicu (Adrian Secui), Centenar Aurel Vlaicu – locuri ºi mo nu mente în ÞinutulOrãºtiei (Dan iel I. Iancu), Aurel Vlaicu ºi zborul de la Cotroceni din 17 iunie 1910 – începuturileAviaþiei Militare Române (Sorin Turturicã), Cum a murit Aurel Vlaicu (Valeriu Avram), Aurel Vlaicu– solul unui vis milenar (Ioan Dodu Bãlan), Icarul din... Binþinþi (Ion Scorobete) º.a.

Buletin informativ: medalisticã eminescianã pentru colecþionariide materiale cu tema „Mihai Eminescu”, nr. 35 – noiembrie 2013,revistã de informare, documentare ºi studii de filatelie, cartofilie, nu -mismaticã, carte, imprimate ºi ex-librisuri cu tema „Mihai Eminescu”,ed i tor Asociaþia Filateliºtilor din judeþul Botoºani – Grupareacolecþionarilor cu tema „Mihai Eminescu”. Responsabil de editareabuletinului este Nicolae Iosub. În acest numãr: Mihai Eminescu înmedalisticã, Serbarea de la Putna – Ofrandele ºi medaliile realizate,Medaliile Mihai Eminescu din 1889, Medalia Mihai Eminescu de laGalaþi – 1909, Medalia Cercului Studenþesc „Arboroasa”, MedaliileMemorialului Ipoteºti, Premiile Eminescu – Teiul de aur ºi argint,Medalia 150 de ani de la Naºterea lui Eminescu, Mihai Eminescu ºibanii, Mihai Eminescu numismat, Medalii Bene Merenti ºi Povesteaunei medalii.

Epigrama – un „strãnut literar”?, Editura Tipo-Man, Ploieºti,2013, de Elis Râpeanu. Fiind autoarea a peste 70 de lucrãri ºtiinþifice ºidoc tor în ºtiinþe filologice, cu teza „Epigrama în literatura românã”,doamna Elis Râpeanu combate aceastã catalogare a epigramei în lucrareade faþã, structuratã în trei pãrþi. În prima parte demonstreazã cu argumente ºtiinþifice cã epigrama este spe cie literarã a genului liric, ne dezvãluie apoi mecanismul epigramatic, dar aflãm ºi despre prozodie, ritm, rimã saucaracterul dialogal al epigramei. În partea a doua sunt supuse atenþiei

legãturile marelui Caragiale cu epigrama, oistorie a epigramei bãcãuane, inginerii în fa -milia epigramiºtilor, sau poliþia, fumatul ºimedicina în epigramã. Cea de a treia partereuneºte printre altele, trei interviuri date deautoare, precum ºi o elocventã pledoariepentru epigramã.

Rãdãcini ale neamului românesc: (vremuri, locuri, oameni), Edi -tura Eurostampa, Timiºoara, 2013, autor Constantin C. Gomboº. Dupãcum o spune ºi titlul, lucrarea face o incursiune istoricã de la rãdãcini,începând cu primii eroi ai neamului românesc, trecând prin lupta pentruMarea Unire de la Alba Iulia, apoi prin istoria contemporanã ºi ajungând

182 DECEMBRIE 2013

AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Page 185: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

la comemorarea unor personalitãþi marcante dispãrute re cent dintre noi, ºi toate acestea pentru cã:„Am fost ºi am rãmas în istoria acestor meleaguri ºi tânãra generaþie trebuie sã ºtie cine i-au fostînaintaºii”.

Obºtile sãteºti, leagãnul neamului românesc, Editura Alfa, Iaºi,2010, de George Baciu. Cartea a apãrut sub egida Fundaþiei „PetreIonescu-Muscel” din Domneºti-Argeº ºi a Asociaþiei Naþionale „CultulEroilor” – filiala Argeº. Conþinutul, dispus în cinci capitole ºi având înfrunte o Predoslovie, este o incursiune în ceea ce a însemnat obºteaþãrãneascã, în spaþiul românesc: De la obºtile sãteºti la statele medievale româneºti, Instituþia obºtii sãteºti, Instituþia proprietãþii, Instituþia dom -niei ºi obºtea sãteascã, Destrãmarea obºtilor sãteºti. Redãm ºi argu -mentul autorului în realizarea acestui demers: „Am simþit nevoia de ascrie o carte simplã ºi onestã despre obºtea româneascã – prima filã aexistenþei noastre ca popor – , pentru a da ºtire lumii cã noi încã maisuntem aici, fiindcã istoria ne-a mângâiat ºi doinele ºi amarul, în afarapasiunilor de mo ment”.

În vestiarul inimii: (versuri), Editura Tiparg, Geamãna, 2011, deGeorge Baciu. Versurile aºternute pe cele 120 de pagini ale cãrþii au fost grupate în trei pãrþi: În vestiarul inimii,Lieduri ºi Confesiuni.

Cu gându-n buzunar (versuri), Edi -tura Alfa, Iaºi, 2012, de George Baciu. Ocarte de versuri grupate în douã pãrþi: Cugându-n buzunar ºi Poeme cu gândulafarã, carte care, dupã cum mãrturiseºteautorul în Gânduri la sfârºit: „s-a ivit peneaºteptate, la un suspin distanþã de gândulinimii, stând la o tãcere de vorbã cu celecinci decenii tre cute de la nechezul acelui

noiembrie, când mama m-a azvârlit în buzunarul vieþii”.

Pietrele Doamnei, nr. 7-8, iulie-au gust 2013 – revistã lunarãeditatã de Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel” Domneºti-Argeº, re dac tor-ºef George Baciu. Redãmdoar câteva titluri din bogãþia materialelor ce alcãtuiesc acest numãr: 100 de ani de la stabilirea înStoeneºti a preotului-profesor Gheorghe I. Cotenescu (Radu Petrescu), „Fata în grãdina de aur”,basm versificat de Mihai Eminescu, geneza poemului „Luceafãrul”... (eseu sen ti men tal) (D. Dejanu), Viziunea iubirii în poezia Svetlanei Lupu (V. ªerbu-Cisteianu), Mihai Codreanu: poet ºi traducãtor (C.Voiculescu), Carte sfinþitã, binecuvântat poetul(M. Voican-Ghioroiu), Din istoria comunei Domneºti(G. Baciu). Nu lip sesc poezia, proza sau cronica decarte.

Mulþumindu-i domnului prof. dr. George Baciu pentru publicaþiile trimise ºi asigurându-l detoatã aprecierea noastrã pentru activitatea nobilã de promovare a culturii ºi valorilor româneºti,încheiem prin a reda un frag ment din scrisoarea Domniei Sale, sositã pe adresa redacþiei: „Vãmulþumesc pentru cã mi-aþi trimis, ca de obicei, revista trimestrialã de culturã ºi credinþã Fa miliaromânã, editatã de Asociaþia Culturalã «Fa milia românã». Ca de obicei, ºi acest ultim numãr estedeosebit de interesant, contribuind la informarea cititorilor asupra rolului Mãnãstirii Lainici înspiritualitatea româneascã. Sunt convins de faptul cã truda dvs. pe tãrâmul culturii ºi istoriei româneºti are o contribuþie importantã la pãstrarea identitãþii acestui neam, clãdit la um bra codrului ºi a surâsului Munþilor Carpaþi”. Mulþumim!

DECEMBRIE 2013 183

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Page 186: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

CuprinsCENTENAR AUREL VLAICU

Aurel Vlaicu în memoria timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Aurel Vlaicu – mare cre ator pa triot / Acad. Valentin I. VLAD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Aurel Vlaicu / Dr. Ioachim LAZÃR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Nicolae Vasiu despre Aurel Vlaicu / Text comunicat de prof. univ. dr. Mircea POPA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Cinstire Icarului românesc / Ioan Sebastian BARA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Zborul lui Aurel Vlaicu – înãlþare pentru poporul român / Dr. Luminiþa CORNEA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Aurel Vlaicu în sufletul vlãicenilor, în sufletul românilor / Col. (r.) prof. dr. Petru SELAGEA . . . . . . . . . . . . 29Aurel Vlaicu, simbolul unirii românilor / Dumitru BORÞAN Mioara BUD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Aurel Vlaicu – ºoimul cu aripile frânte / Prof. dr. Constantin DOBRESCU, Prof. Carmen BÃJENARU . . . . . 33Aurel Vlaicu – elev gimnazist la Orãºtie ºi Sibiu / Aurelia BACIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Expoziþia documentarã Aurel Vlaicu. Zbor frânt. 1913-2013 / Ion Onuc NEMEª. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Colegiul Naþional „Aurel Vlaicu” – Expoziþia Aurel Vlaicu ºi Astra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Flãcãul din Binþinþi / Gh. MUREªAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Aurel Vlaicu – Icar al românitãþii / Constantin GOMBOª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Lacrima dorului meu / Silvia BELDIMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Un veac de singurãtate / Neagu UDROIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Aurel Vlaicu ºi unii jurnaliºti postdecembriºti / Corina ªPAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Gânduri la centenarul morþii eroului Aurel Vlaicu / Prof. Ionicã MIRCEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Aurel Vlaicu comemorat de întreaga Românie / Dr. ªtefan VIªOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Memoria bunicilor / Iuliu NEMETH (TÃUÞEANU) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Complexul muzeal „Aurel Vlaicu” de la Binþinþi / Dr. ªtefan VIªOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Monumente ridicate în memoria unor temerari cuceritori ai azurului românesc / Delia FLOREA. . . . . . . . . . . 65Gesturi de recunoºtinþã / Prof. Adrian SECUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Omagiul lui Sextil Puºcariu adus aviatorilor / Dr. Ga briel VASILIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

CUNUNA DE AUR A ROMÂNIEI

„Îmi vãd conaþionalii mergând luminaþi de razele dãtãtoare de viaþã ale românismului” / Interviu cu Vlad POHILÃ; a consemnat Liliana MOLDOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Memoriu privind acordarea cetãþeniei române confraþilor noºtri din dreapta Tisei / REDACÞIA . . . . . . . . . . . 81Torna, torna, fratre sau limba noastrã cea românã / Col. (r) Mihai COZMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Dor de Maramureº în Ser bia / Col. (r) Mihai COZMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Revista Fa milia izgonitã din Biserica Ortodoxã Românã din Petrovasâla / Traian Trifu CÃTA . . . . . . . . . . . . 90

ROMÂNI ÎN LUME

Ziua Limbii Române sãrbãtoritã în Amer ica ºi Can ada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Ecouri de la prima sãrbãtorire legiferatã a Zilei Limbii Române / Corneliu LEU. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Ubi bene, ibi pat ria? / Ofelia MARIAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94Al VIII-lea Fes ti val Internaþional al scriitorilor ºi artiºtilor / Ana LÓPEZ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

VALORI ROMÂNEªTI

Academicianul Ionel-Valentin Vlad – o viaþã închinatã ºtiinþei / Dr. ªtefan VIªOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97O rãsplatã binemeritatã pentru dr. Teodor Ardelean din partea Academiei Române / Dr. ªt. VIªOVAN . . . . 109Nãsãudul (re)vãzut prin lentilã din Baia Mare / Ioan NEAMÞIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111„Aici sunt sate în care locuiesc români care vorbesc limba românã numai cu Dumnezeu” /

Interviu cu ÎPS Ioan Selejan realizat de Vir gil RAÞIU ºi Corneliu FLOREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Mihail Diaconescu în monografii critice / Monica DUªAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Gheorghe Ivãnescu ºi lingvistica românescã / Dr. Vasile FRÃÞILÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

IN MEMORIAM

Un apostol al românismului chemat la Domnul – Gheorghe Iacov Jernovei / dr. Vic tor V. GRECU . . . . . . . 135Un gând pentru Anca Petrescu / Elena BUICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Vasile Gh. POPA – personalitate de marcã în domeniul minier / Ing. Aurel PANTEA. . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE

Construcþia genitivalã în limba românã / Viorel HODIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

VARIA

„Zilele Andrei ªaguna”, ediþia a XXI-A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147„România ºi Românii de la frontiera Uniunii Europene ºi NATO” / Dr. Teodor ARDELEAN . . . . . . . . . . . . 150Castelul Re gal Sãvârºin / Dr. Adrian REZEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Maramureºul Istoric, spaþiu al etnogenezei româneºti / Aristiþa BORBEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Pomul de Crãciun din Þara Codrului (Oarþa de Sus) / Lect. univ. dr. Delia-Anamaria RÃCHIªAN . . . . . . . . 157Prof. dr. Constantin Mãlinaº ºi Asociaþia Românã pentru Ex-li bris Oradea (II) / Ioan MICLÃU . . . . . . . . . . 169Mass-me dia despre români / Selecþie de Laviniu ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171Aniversãri/Comemorãri 2014 / Alina LEMNEAN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Am primit la redacþie / Simona DUMUÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

Responsabilitatea privind conþinutul articolelor aparþine autorilor.

184 DECEMBRIE 2013

Page 187: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf
Page 188: Aurel Vlaicu fr_2013_4.pdf

Recommended