Atomul social Obiective : dezvoltarea capacității de autocunoaștere /intercunoaștere; dezvoltarea capacității de a comunica / interacţiona ; creșterea coeziunii grupului ; Participanţii vor desena trei cercuri concentrice, notând individual: prietenii foarte buni (în cercul cel mai mic), prietenii buni (în cercul de mărime medie) și cunoștințele/amicii (în cercul cel mai mare). În grupuri de câte 2 se vor trece în revistă persoanele din cele trei cercuri, apoi se vor discuta criteriile de selecţie pentru cele 3 categorii de persoane. De exemplu : ce calități trebuie să întrunească prietenii foarte buni, prietenii buni etc, punctele /aspectele pe care le au în comun cu cele 3 categorii de persoane, durata relațiilor, debutul acestora, numărul persoanelor din cele 3 categorii etc. Această fază a exerciţiului poate fi urmată de discuții în grupul mare.
Transcript
Atomul social
Obiective :
dezvoltarea capacității de autocunoaștere /intercunoaștere; dezvoltarea capacității de a comunica / interacţiona ; creșterea coeziunii grupului ;
Participanţii vor desena trei cercuri concentrice, notând individual: prietenii foarte buni (în cercul cel mai mic), prietenii buni (în cercul de mărime medie) și cunoștințele/amicii (în cercul cel mai mare).
În grupuri de câte 2 se vor trece în revistă persoanele din cele trei cercuri, apoi se vor discuta criteriile de selecţie pentru cele 3 categorii de persoane.
De exemplu : ce calități trebuie să întrunească prietenii foarte buni, prietenii buni etc, punctele /aspectele pe care le au în comun cu cele 3 categorii de persoane, durata relațiilor, debutul acestora, numărul persoanelor din cele 3 categorii etc. Această fază a exerciţiului poate fi urmată de discuții în grupul mare.
iletele cu secrete
Obiective
intercunoastere, comunicare relationare in cadrul grupului
Fiecare participant primeste cate un biletel pe care primeste intructiunea de a scrie cate ceva despre propria persoana, mai exact un "secret", un lucru pe care ceilati membri ai grupului sa nu il cunoasca, dar pe care sa fie de acord sa il impartaseasca.
Biletelele sunt stranse intr-o cutie sau plic, dupa care sunt desfacute pe rand, de catre profesor, toate afirmatiile fiind scrise pe tabla (sau pe o coala de flipchart).
Sarcina fiecaruia va fi sa identifice cui ii apartine fiecare informatie, intrebandu-si colegii. Intrebarile trebuie sa fie inchise, tintite si adresate unei anumite persoane, si nu mai multor deodata. De exemplu, sa intreaba: "Tu ai scris ca iti place mancarea chinezeasca?" si nu "Cine a scris ca ii place mancara chinezeasca?". Jocul se intrerupe cand cineva a reusit sa asocieze fiecarei afirmatii cate o persoana din grup.
Sugestii pentru profesori:
exercitul determina in general destula de multa "agitatie" in clasa, tinand cont de faptul ca elevii trebuie sa circule prin sala pentru a pune intrebari. Este deci indicat sa fie utilizat un grup mai mic, fie cu o clasa mai usor de stapanit.
in cadrul discutiilor ulterioare exercitiului se poate porni de la intrebari de genul: "de ce ne-am dat seama mai usor cui apartin unele afirmatii si altele nu?", "de ce unii au fost mai usor identificati decat altii?" etc
incercati sa nu comentati critic afirmatiile ("secretele") scrise pe biletele
Calatori in balon
Obiective:
dezvoltarea abilitatilor de argumentare autocunoastere, autoreprezentare
Exercitul de fata poate fi utilizat in doua forme. Prima varianta, care va fi prezentata mai pe larg in cele ce urmeaza , este mai usor de aplicat, fiind utila mai ales la elevii de varsta mica, dar si la elevii de liceu, imbinand relaxarea cu elemente foarte utile de argumentare, prezentare chiar documentare. Exercitiul porneste de la descrierea unei situatii ipotetice, care, in functie de varsta elevilor, poate fi prezentata simplu sau sub forma unei scurte povestiri. Instructiunile date elevilor ar putea suna astfel:"Astazi puteti sa alegeti sa fiti cine doriti voi. Alegeti un personaj fictiv (din filme, carti, povesti, legende) sau persoana reala, din trecut sau din prezent, pe care sa il/o reprezentati. Imaginati-va acum ca voi, fiind personajul ales, ati plecat intr-o calatorie cu un balon cu aer cald. Din cauza unei defectiuni (sau accident), balonul incepe sa se prabuseasca. Singura solutie este ca o parte dintre calatori sa fie aruncati din balon". Fiecare participant isi va prinde in piept un biletel cu numele personajului ales. Se poate stabili cati vor fi cei care pot ramane in "balon" fara ca acesta sa se prabuseasca (de exemplu cinci, trei sau unul singur). Sarcina elevilor este de a gasi cat mai multe argumente, pe care sa le impartaseasca apoi grupului, pentru care personajul lor ar trebui sa fie dintre cei care raman in balon. Exercitiul poate fi parcurs in continuare sau putem lasa cateva zile elevilor pentru a se documenta in legatura cu personajul ales. Dupa ce fiecare participant a avut ocazia sa isi prezinte argumentele, intreg grupul (sau un juriu format din 5 elevi care nu participa la activitate) va vota cine este eliminat si cine ramane. Elevii (sau dupa caz, juriul) vor trebui sa motiveze pe scurt fiecare decizie.
Exemplu:
Mihai alege sa fie Hagi. El va trebui sa argumenteze de ce acesta trebuie sa fie cel care va ramane in balon si nu Eminescu, Superman sau George Bush, alesi de alti elevi
Cea de-a doua varianta a exercitiului, indicata a fi folosita la elevii mai mari, cu o oarecare capacitate de autoanaliza, are drept cerinta plasarea in "balon" a propriei persoane si gasirea de argumente pentru a ramane (calitati, abilitati,
posibilitati de afirmare etc). In rest, exercitiul se desfasoara ca mai sus.
Sugestii pentru profesori:
incercati sa nu judecati critic alegerea personajului exprimata de fiecare elev, chiar daca aveti impresia ca acesta "nu se potriveste" sau nu este suficient de "valoros", nepermitandu-le nici celorlalti elevi sa o faca
interveniti in deciziile "juriului" numai daca aveti impresia ca acestea sunt bazate pe simpatii personale si nu pe argumente aduse. Si in acest caz, aveti grija sa nu jigniti
incercati sa-i stimulati pe elevi in a gasi argumente cat mai multe si mai puternice pentru a ramane in balon exercitiul poate fi folosit si in cadrul orelor de dirigentie , avand obiectivele mentionalte mai sus , dar si ca
baza pentru desfasurarea lectiilor la materii, caz in care este posibil sa participe doar cativa dintre elevii clasei (de exemplu poate fi utilizat la orele de limbi straine, la limba romana pentru caracterizarea personajelor literare etc)
Cap sau pajura
Obiective:
autocunoastere/ intercunoastere explorarea "celeilate laturi" a punctelor tari si slabe ale fiecaruia
Pentru aceasta activitate clasa este impartita in grupe de 5-7 persoane, in functie de numarul elevilor (mai mult de 4 subgrupe sunt greu de urmarit). Spre deosebire de alte activitati, acum le permitem elevilor sa-si aleaga singuri partenerii cu care sa lucreze, avand insa grija sa nu fie prea multi in acelasi grup.Fiecare grup decide ordinea " de joc" si alege o persoana care va lua notite. Se stabileste regula conform careia la aruncarea cu moneda, "banul" inseamna "puncte tari" (calitati), iar "stema" inseamna "puncte slabe". Corespondentele pot fi stabilite si invers.Primul "jucator" arunca moneda. In functie de cum cade aceasta, trebuie intai sa spuna grupului o calitte sau un defect propriu, dupa care sa descrie "cealalta fata a monedei", referitor la calitatea sau defectul spus anterior.De exemplu: Calitate: Sunt creativCealalata fata a monedei: Nu prea imi organizez eficient munca, sunt dezordonatsauDefect: Vreau tot timpul sa fiu in centrul atentieiCealalta fata a monedei: Am calitati de lider
Fiecare grup trebuie sa ajunga sa dea cu banul de doua, trei ori, in functie de timpul disponibil. In final, dupa notitele luate va rezulta cate un poster cu puncte tari si slabe ale fiecarui grup, care va fi afisat sau prezentat.
Sugestii pentru profesori:
utilizati acest exercitiu cu clase in care atmosfera intre colegi este mai relaxata, astfel elevii vor avea retineri in a-si spune defectele. Daca aceasta conditie este indeplinita, activitatea va fi una placuta pentru participanti, in cadrul ei punandu-se in discutie unele norme acceptate social, si privindu-se intr-o lumina mai buna trasaturi considerate ca fiind defecte.
una dintre ideile de baza care este bine sa se desprinda dupa discutiile din finalul exercitiului este ca fiecare calitate ("punct tare") are in ea potentialul unui defect, la fel cum orice defect perceput ("punct slab") are in el potentialul unui viitor punct tare.
Ce cred eu, prietenii mei, majoritatea adolescentilor?
Obiective:
identifcarea unor convingeri personale compararea acestora cu alte perspective comunicarea de informatii despre sine
Acest exercitiu permite compararea a diverse perspective asupra aceleiasi probleme. Este un bun prilej de a identifica anumite idei care sunt vehiculate in grupurile de adolescenti si de aobserva situatii in care grupul exercita presiuni asupra opiniilor sau comportamentelor personale. Puteti sa alegeti si alte comportamente pe langa sau in locul celor incluse in fisa.Profesorul distribuie fisele si fiecare elv va completa fisa din cele trei perspective (ce cred majoritatea adolescentilor, ce cred prietenii mei, ce cred eu)
click dreapta pe imagine --> open link in new window
O data ce toti au completat exercitiul, elevii vor impartasi colegilor de grup ce au scris fiecare din cele 8 situatii, dupa care se face o sinteza pe fiecare subgrup. Un elev din fiecare subgrup va nota pe scort pe o coala A3 parerea grupului sau si eventual purtatorul de cuvant va prezenta clasei aceasta sinteza. Dupa ce fiecare subgrup isi va prezenta opinia, se poate incepe o discutie cu privire la asemanarile si diferentele de opinii observate atat intre subgrupuri cat si intre cele trei perspective. Se poate incerca o negociere a celui mai bun punct de vedere, dar nu trebuie neaparat aduse la un numitor comun toate aceste opinii.
Sugestii pentru profesori:
compararea diferitelor perspective poate conduce la descoperirea unor presiuni pe care grupul de prieteni le exercita asupre unui elev.
in acest caz se paote discuta despre influenta pe care o au ceilati asupra noastra, despre stabilirea "granitelor personale", despre sustinerea punctului de vedere, despre "cum sa spunem nu" atunci cand simtim ca ceilalti ne imping sa facem ceva ce nu dorim.
Cum mă văd eu, cum mă definesc ceilalţi? OBIECTIV: Construirea unei imagini de sine pozitivă NIVEL: gimnazial MATERIALE NECESARE: coli A4, markere, creioane colorate, tablă/flipchart DURATA: 50 min. DESCRIERE: Acest exerciţiu oferă elevilor posibilitatea de a-şi defini calităţi personale care contribuie la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii lor. Elevii sunt împărţiţi în grupe de 5 şi primesc câte o foaie A4 şi creioane colorate. Fiecare elev desenează conturul propriei palme pe foaie, pe care îşi va trece numele. Pe degetul mare îşi va
trece o calitate proprie (trăsături de caracter, însuşiri morale; de ex.: generos, inteligent, simpatic, talentat etc.). Exerciţiul se continuă cu precizarea altor calităţi de către colegii de grup – fiecare membru al grupului va scrie o calitate a colegului său pe celelalte “degete” ale conturului palmei acestuia. În felul acesta, la sfârşit fiecare membru va avea un contur al palmei inscripţionat cu calităţi identificate atât de el, cât şi de colegii săi. În final se afişează toate colile cu desene pe tablă sau pe foaia de flipchart.
O variantă a exerciţiului cuprinde precizarea unui comportament pozitiv (sau a mai multor comportamente). Se insistă ca elevii să identifice calităţi (aspecte pozitive), nu defecte (aspecte negative) ale propriei personalităţi.
Sugestii pentru profesori: Accentul se pune pe valorizare. Dacă profesorul observă că sunt elevi care nu reuşesc să identifice aspecte
pozitive ale comportamentului sau caracterului lor, pot fi completate “degetele” doar de ceilalţi membri ai grupului. În felul acesta, elevul respectiv va reuşi, cu ajutorul celorlalţi, să se cunoască şi să autovalorizeze propriul potenţial.
Deseneaza dupa instructiuni
Obiective:
dezvoltarea capacitatii de ascultare activa identificarea rolului intrebarilor lamuritoare atunci cand cineva explica ceva
Unul dintre elevi care se ofera voluntar este chemat in fata clasei si i se inmaneaza fisele de mai jos.
(click dreapta pe imagine --> open link in new window)
(click dreapta pe imagine --> open link in new window)
Sarcina lui este sa incerce sa explice cat mai bine colegilor desenul de pe fisa, astfel incat ei sa poata desena dupa explicatiile date.Intr-o prima faza colegii nu au voie sa-i adreseze nici intrebare, indiferent daca au inteles sau nu, ei trebuie sa deseneze exact ce au inteles.
In faza a doua le este permis sa puna intrebari si sa ceara lamuriri colegului care explica pentru a intelege ce vrea sa spuna. Cel care explica desenul nu are voie sa "contureze formele in aer", ci poate doar sa dea explicatii verbale. De data aceasta se utilizeza a doua fisa cu desene.In final se discuta usurinta si corectitudinea cu care au executat desenele dupa instructiuni in cele doua situatii. Se poate face o analogie cu situatii de viata in care cineva ne vorbeste, incercand sa ne explice ceva, iar noi, adesea tragem concluzii fara sa intelegem prea bine ceea ce spune si de aceea il intelegem gresit.
Sugestii pentru profesori:
accentuati importanta dezvoltarii abilitatilor de a asculta activ la elevi, explicati-le rolul reformularilor celor spuse de cel ce vorbeste, al confirmarilor intelegerii corecte a mesajului.
modelati contactul vizual cu vorbitorul, feed-back-ul si eventual puteti face apel si la intelepciunea populara care ne spune ca "Avem o gura si doua urechi pentru a vorbi o data si a asculta de doua ori"
Eu sunt cineva care...
Obiective:
identificarea caracteristicilor personale comunicarea de informatii despre sine sudarea colectivului
Acest exercitiu face parte din gama exercitiilor care-i ajuta pe elevi sa-si identifice anumite caracteristici pe care apoi le vor observa si la altii. Preocuparile si caracteristicile comune sunt baza pa care se initiaza contacte interumane si pe care se pot cladi prietenii. Exeritul ii pune pe elevi in ipostaza de a initia un contact cu un alt elev cu care a gasit ceva in comun si de a purta o discutie care-i permite sa dezvolte legatura initiala. Este foarte posibil ca elevii sa nu stie cate lucruri comune au colegii lor de clasa. Acest exercitiu este un prilej de a sude colectivul si de a escoperi pasiuni comune.
Fiecare elev primeste o fisa.
click dreapta pe imagine --> open link in new window
Elevii bifeaza afirmatiile care-i descriu, dupa care compara ce au ales cu ce au marcat colegii din grupa. O data identificate elementele comune, se discuta pe perechi sau cate trei (in functie de cati elevi din grupa au marcat afirmatia respectiva) despre afirmatia marcata, fiecare expunand experienta sa personala.De exemplu, daca doi elevi au bifat "a castigat un trofeu", vor discuta despre situatia in care au castigat trofeul, ce fel de trofeu, cum s-au simtit etc. Se poate incerca gasirea colegului cu care are cele mai multe caracteristici in comun, respectiv o scurta discutie despre aceastea. Daca elevii nu-si gasesc puncte comune, fiecare va alege o afirmatie din cele pe care le-a marcat si va da colegilor cateva detalii in legatura cu ea.
mediati discutia astfel incat elevii sa-si descopere preocupari sau aspecte comune; ceea ce avem in comun sunt lucrurile care leaga prietenii intre oameni, le ofera teme de discutie si motive pentru a petrece timp impreuna.
discutati si importanta deosebirilor dintre oameni, faptul ca fiecare sutnem unici si "altfel", dar tocmai aceasta face interesanta descoperirea unei alte persoane.
Cum reacţionăm la presiunea grupului?
OBIECTIV: marcarea propriei personalităţi; expunerea deschisă, fermă a propriului punct de vedere fără a se teme de consecinţe (de judecata grupului) NIVEL: licealMATERIALE NECESARE:-DURATA: 50 min.DESCRIERE:
Conversaţie introductivă pentru acomodare La această vârstă, a voastră, aveţi curajul să vă exprimaţi dorinţele, punctul de vedere? Dacă părinţii vă cer să faceţi ceva, acceptaţi sau nu? Aveţi curajul să ziceţi ,,nu” dacă nu sunteţi de acord?
Argumentaţi. Elevii vor fi îndreptaţi spre o conversaţie care să elucideze aceste probleme. Ce înţelegeţi prin lupta între generaţii? (cauze, soluţii) Spuneţi ,,nu” părinţilor? De ce? În ce situaţii? Elevii vor da exemple, situaţii concrete care vor fi supuse dezbaterii colective. Cunoaşteţi situaţii în care tinerii spun părinţilor ,,nu” doar pentru a-şi marca personalitatea? Dacă spunem ,,nu” familiei /părinţilor, spunem ,,da” prietenilor întotdeauna? Vi s-a întâmplat să spuneţi ,,nu” prietenilor? Dar să gândiţi ,,nu” şi să spuneţi ,,Da”? În ce situaţii? - dezbateri
pe aceste probleme. Unde te simţi mai bine? În familie sau cu grupul de prieteni? Elevii vor exprima opiniile lor şi vor argumenta. Prezentarea opiniei psihanalistului francez Gerard Severin Când ajungi să nu-ţi mai consideri familia ca unic punct de referinţă, ,,gaşca” ia o importanţă enormă. Elevii participă la comentarii. A spune ,,nu” grupului de prieteni, a nu te conforma regulilor acestuia, înseamnă să-ţi asumi nişte ,,riscuri”
enorme- cele de a fi exclus: te găseşti în situaţia de a fi singur, fără familie, fără grupul de prieteni. Elevii participă la comentarii.
Concluzii:
La finalul orei vor fi citite destăinuirile unei tinere de 17 ani, publicate în ianuarie 1999 de Revista Phosphore din Franţa:,,Mult timp am făcut pe amabila, am spus ,,da” tuturor: celor ce-mi cereau bani pentru ţigări sau pentru orice altceva; băieţilor care nu îndrăzneam să spun ,,nu”, chiar dacă nu-mi plăceau cu adevărat( asta de teama că nimeni nu va mai vrea să iasă cu mine)…Şi apoi, într-o zi, mi-am dat seama că în jurul meu erau doar nişte ,,paraziţi” care mă luau drept fraieră. Atunci m-am simţit o nulitate, un nimeni. Şi …am explodat…De atunci spun ,,nu” atunci când gândesc acest lucru şi mă simt foarte bine, excelent, ca şi când aş fi scăpat de o povară ce mă copleşea.”Elevii sunt invitaţi să exprime păreri, reflexii, concluzii şi sunt întrebaţi dacă au trăit această experienţă vreodată.
Ghici cine sunt?
Obiective
autocunoastere/intercunoastere dezvoltarea abilitatii de autoprezentare
Pentru inceput, fiecare elev primste cate un biletel (este bine ca aceste biletele sa fie identice), pe care isi va face o scurta caracterizare, de cateva randuri, evitand insa enumerarea unor trasaturi/caracteristici fizice. Fiecare isi scrie numele pe biletel. Aceasta prima erapa nu trebuie sa depaseasca 10 minute, pentru a ramane timp suficient pentru faza urmatoare.Intr-o prima varianta, biletelel sunt adunate si introduse intr-o cutie . Profesorul va extrage cate un bilet si va citi continutul cu voce tare, fara a spune insa si numele de pe bilet. Clasa are rolul de a ghici cine a scris biletelul si de a argumenta alegerea.O alta varianta a jocului s-ar desfasura in felul urmator: clasa este impartita in doua grupe fiind puse in cutii separate . Cei care trebuie sas ghiceasca cui ii apartine fiecare bilet sunt cei din grupa cealalta, care au un anumit timp (de exemplu 1 minut) pentru a se consulta asupra alegerii. castiga grupa care a ghicit cui apartin cele mai multe caracterizari.
Sugestii pentru profesori:
cand cititi biletele extrase din cutie incercati sa nu sugerati daca este vorba despre o fata sau un baiat; spuneti clasei ca veti citi biletele utilizand acelasi gen (masculin de exemplu)
discutiile ulterioare jocului pot porni de la intrebari de genul: "de ce credeti ca la unii colegi ati stiut despre cine era vorba si la altii nu?", "cum v-ati simtit daca ati fost identificat? Dar daca nu?", "Cum credeti ca putem recunoaste mai bine pe cineva?"etc
nu permiteti clasei sa critice sau sa comenteze carcaterizarile facute de colegi - acest lucru ar avea un efect deosebit de negativ asupra stimei de sine a unora dintre elevi
in cazul in care alegeti varianta concursului, spuneti clasei acest lucru doar dupa ce au terminat de scris caracterizarile - altfel, pot incerca sa induca deliberat in eroare "grupa adversa", denaturand astfel scopul exercitiului.
Joc de rol
Obiective:
dezvoltarea empatiei acceptarea punctelor de vedere alternative
Ceea ce se prezinta in aceasta activitate e mai mult o metoda, se poate folosi pentru un numar foarte mare de teme. Exemplificam:
Ideea activitatii este de a plasa elevii, in plan imaginar, in diferite situatii ipotetice sau reale, in care sa fie obligati sa priveasca lucrurile si sa actioneze din punctul altcuiva de vedere.Se pot gasi multe variante de desfasurare a acestui tip de activitate, din care prezentam aici doua. Pornind de aici se pot face modificari si se pot crea noi variante de exercitii.
Varianta I
Se lucreaza cu un numar de 5-7 elevi, restul clasei fiind observatori. Dupa un anumit timp rolurile pot fi schimbate, fiind implicati si alti elevi din clasa. Acest lucru este indicat mai curand daca v-ati rezervat mai mult de o ora pentru activitate.Se da o situatie (reala sau imaginara din viata clasei sau chiar viata personala a elevilor), elevii participanti asumandu-si fiecare rolul unei persoane implicate in respectiva situatie. Discutiile care vor urmavor fi purtate de fiecare participant din punct de vedere al persoanei pe care o reprezinta.
De exemplu, se prezinta situatia unui elev care risca sa fie exmatriculat pentru ca a batut un coleg. In acest caz, pot exista rolurile : elevul "problema", mama/tatal acestuia, dirigintele, directorul scolii, elevul agresat, mama/tatal elevului agresat. 6 elevi din clasa isi vor asuma aceste roluri, purtandu-se o discutie intre cele 6 personaje, pe tema
situatiei create.
Varianta II
Se lucreaza cu toata clasa, impartita pe grupe de 5-6 persoane. Se lucreaza tot pe o situatie -problema, aleasa de comun acord cu clasa, diferenta fataa de prima varianta aparand in distribuirea rolurilor: fiecare grup din clasa va primi cate un "rol", avand sarcina de a raspunde la cateva intrebari din punct de vedere al personajului respectiv: "Care este cauza aparitiei acestei probleme?", "Ce puteam eu sa fac pentru a o preveni?", "Ce pot sa fac acum pentru a rezolva problema?". Evident, pot fi gasite si alte intrebari, in functie de situatia aleasa. De exemplu, pentru aceeasi situatie-problema prezentata inprima varianta , un grup va primi rolul elevului agresor, din punctul caruia de vedere va trebui sa raspunda la cele trei intrebari, alt grup, rolul dirigintelui etcDiscutiile se vor axa pe diferentele care apar intre punctele de vedere ale personajelor si pe motivele aparitiei acestor diferente.
Sugestii pentru profesori:
alegeti situatiile in colaborare cu clasa, astfel incat acestea sa fie de interes pentru ei, discutarea lor fiind de asemenea utila in rezolvarea unor problemam comune
nu impartiti rolurile pe considerente care tin de disciplina, elocventa sau potrivire cu "personajul". Incercati sa-i lasati pe elevi sa-si aleaga ei insisi un rol.
este posibil ca unii sa isi ia rolul foarte in serios, "ambalandu-se" in discutii. Acesta este lucru pozitiv si nu este indicat sa intrerupeti prea repede discutia sau sa sutilizati o ironie excesiva - s-ar putea sa apara niste discutii interesante.
oferiti sanse de participare si elevilor mai slabi sau cu probleme disciplinare. Un elev agresiv poate fi pus de exemplu in rolul celui agresat, al unui parinte al acestuia sau al parintelui agresorului. Aveti in vedere faptul ca scopul este de a-i determina pe elevi sa vada lucrurile si din punctul altcuiva de vedere.
laneta mea
Obiective:
exprimarea unor nevoi, dorinte, aspiratii personale, legate de mediu si stilul de viata dezvoltarea creativitatii
Fiecare elev va fi indemnat sa incerce sa-si imagineze si sa descrie o "planeta personala", respectiv o lume noua, realizata dupa propriile preferinte, careia sa-i dea un nume, sa o populeze si sa o construiasca astfel incat aceasta sa reprezinte idealul sau. In functie de tema pe care dorim sa o discutam, instructiunile il pot indemna pe "creator" sa puna accentul pe un anumit aspect. De exemplu, sa descriem mai in amanunt viata de familie pe planeta X, cum sunt copii, cum sunt relatiile itre oameni, intre profesori si elevi etc. "Planetele" fiecaruia vor fi apoi reprezentate grupului de elevi (fie intr-un grup de 6-7 elevi, fie intregii clase).Aceasta descriere il poate ajuta pe copil sa-si exprime opiniile legate de diferite aspecte in mod indirect, cu o mult mai mare libertate decat in cazul unor intrebari sau discutii directe de tipul "Cum ai vrea tu sa se poarte colegii cu tine?". Tocmai de aceea, este bine sa lasam o cat mai mare libertate in imaginarea "planetei personale" si sa evitam judecarea critica a descrierilor obtinute.Exercitiul poate fi util la orice varsta, dar in special la clasele mici (II-IV), la care capacitatea de explicitare directa a nevoilor si aspiratiilor este mai redusa. La aceasta varsta putem cere copiilor sa si ilustreze grafic aspecte ale planetei, daca timpul alocat este mai mare decat o ora.
Sugestii pentru profesori:
in multe cazuri, gradul si modul in care un copil isi va pune imaginatia la contributie pentru a obtine "planetele" cat mai complexe si mai interesante tine si de modul de prezentare initiala a exercitiului. Incercati sa faceti o prezentare cat mai interesanta si incitanta, pentru a-i motiva pe copii sa participe cu adevarat.
o idee interesanta sau controversata care apare in prezentarea unui copil merita in general urmarita . De exemplu, cineva poate afirma : "Pe planeta mea nu se face scoala!". In loc sa desconsideram din start aceasta afirmatie, putem aprofunda discutia: "Haideti sa ne imaginam cum ar fi intr-adevar daca nu s-ar face scoala. Ce s-ar intampla?" etc.
Povestea unui succes
Obiective
cresterea stimei de sine constientizarea unor abilitati si modalitati de actiune eficiente
Aceasta activitate este mai usor de realizat, rolul profesorului este mai putin vizibil, insa impactul asupra elevilor poate fi semnificativ.Fiecare elev primeste fisa de lucru, fiind indemnat sa se gandeasca la o situatie de reusita, de succes din viata, fie ea mai marunta sau mai importanta.
click dreapta pe imagine --> open link in new window
De exemplu, un succes poate fi considerat orice , de la o nota meritata, de 10, la o materie dificila sau o lauda primita de la parinti sau profesori, pana la participarea la un concurs sportiv, un premiu la olimpiada sau o rezolvare inspirata gasita pentru un conflict iminent. Orice poate reprezenta un succes, depinde doar de punctul de vedere al fiecaruia! Cu respectiva situatie in minte, fiecare va completa fisa de lucru.
In faza urmatoare, fisele vor fi discutate in perechi (de exemplu intre colegii de banca), dupa care cativa elevi voluntari vor prezenta "succesele" in fata integului grup.
Sugestii pentru profesori:
exercitiul este utilizat in principal pentru cresterea sentimentului de autoeficienta, de capabilitate, mai ales pentru elevii care tind sa se desconsidere, dar si pentru rememorarea si generalizarea pentru alte situatii a actiunilor si abilitatilor specifice utilizate pentru atingerea succesului
in aceasta idee, nu minimizati "succesul" ales de fiecare elev pentru a fi prezentat. Ceea ce pentru unii nu reprezinta un fapt notabil poate fi deosebit de important pentru altii (o nota de 10 este obisnuita pentru un elev premiant, dar poate fi perceputa ca un real succes pentru un elev mediocru sau slab).
incercati sa incurajati gasirea unor 'succese" de catre toti elevii, acordand o atentie sporita celor care afirma ca nu au despre ce sa scrie. O gandire de tipul "mie nu imi reuseste niciodata nimic!" este foarte destructiva pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.
Sentimente
Obiective :
identificarea, exprimarea sentimentelor (verbal /nonverbal), descrierea sentimentelor; extinderea vocabularului; dezvoltarea capacitatii de lucru in echipa ; cresterea coeziunii grupului ; dezvoltarea imaginaţiei ; detensionarea atmosferei.
Participantii sunt impartiti in patru grupe, dupa care li se vor prezenta cele patru categorii de sentimente: fericire, tristete, suparare, frica. Fiecare grupa va avea in vedere una din cele patru categorii de sentimente, avand doua sarcini de lucru: gasirea cat mai multor sinonime pentru sentimentul respectiv, iar apoi realizarea unei scenete in care cel putin un personaj sa fie dominat de acel sentiment. Rezultatele activităţii pe grupuri vor fi prezentate apoi grupului mare (clasei).
Stiu cum te simti
Obiective:
analizarea si comunicarea sentimentelor produse de diverse situatii de viata empatizara cu o alta persoana aflata intr-o situatie neplacuta comunicarea de tip empatic, impartasirea sentimentelor celuilalt
Fiecare elev isi alege un partener, unul va fi ascultatorul, celalalt vorbitorul. Se alege o situatie ipotetica din cele prezentate mai jos, dar nu neaparat acestea, iar "vorbitorul" trebuie sa isi imagineze ca se afla in acea situatie si sa-i povesteasca colegului cum se simte. Dupa ce primul dintre ei discuta situatia ipotetica, ascultatorul trebuie sa incerce sa ii raspunda utilizand expresii cum ar fi : "vad ca acest lucru te-a ranit", "simt ca esti foarte manios fata de aceasta situatie", "simt ca...". Cateva perechi mai indraznete vor fi rugate sa joace rolurile in fata clasei, insa nu insistati daca elevii gasesc acest lucru prea dificil.
Incercati sa focalizati raspunsurile "ascultatorului" pe emotia pe care o simte cel ce se afla in situatia ipotetica modeland acest lucru cu unul dintre elevi. De multe ori cand povestim cuiva despre o situatie neplacuta nu ne asteptam neaparat sa ne ofere ceilalti solutii. Simtim doar nevoia sa ne asculte cineva, sa ne recunoasca dreptul de a ne simti tristi , maniosi, jenati, respinsi. Atunci cand cineva ne vorbeste despre o suferinta si noi ii dam sfaturi, ii spunem ca ii va trece cu timpul sau ii povestim cum si noi am trecut prin ceva similar si ne-a trecut, ii negam emotia pe care o simte in acel moment si dreptul de a simti acea emotie. De aceea este util ca elevii sa exerseze aceasta "reflectare" a emotiilor celuilat ca prim pas in intelegerea si comunicarea cu altii.
Situatii ipotetice:
1. esti invinovatit pentru ceva ce nu ai facut2. tatal tau a fost dat afara de la serviciu3. esti hartuit pe coridorul scolii4. elevii rad de tine pentru ca ai dat un raspuns gresit la o intebare5. cel mai bun prieten se intalneste cu fosta ta prietena6. intri intr-o clasa, te asezi si deodata observi ca nu esti in clasa care trebuie
7. fratele tau mai mic iti mazgaleste referatul in seara dinaintea zilei in care trebuie predat8. elevii au scris cu vopsea pe banca ta "esti un tocilar"9. aflii ca elevii din clasa ta merg la sfarsit de saptaman la film si tu n-ai fost invitat10. se aleg echipe pentru fotbal/bashet si nici o echipa nu te vrea
Sugestii pentru profesori:
puteti gasi si alte situatii care se preteaza poate mai bine la colectivul clasei cu care lucrati, situatii in care elevii au dificultati, nu stiu cum sa se comporte sau sa reactioneze
daca elevii pot gasi situatii de acest gen din viata lor personala este cu atat mai bine cereti elevilor din pereche sa explice cum s-au simtit, cat de greu le-a fost sa gaseasca cuvintele prin care sa
redea starea celuilat, iar ascultatorului cum s-a simtit la remarcile vorbitorului. Povestea prenumelui Informaţii utile pentru coordonator: numele diferenţiază, scoate persoana dintr-o masă amorfă de indivizi
(anonimi), are o ,,vibraţie’’ specială pentru fiecare persoană în parte. Oamenii sunt puternic identificaţi cu numele lor, iar a-l auzi echivalează cu a fi recunoscuţi psihologic. Oamenii au nevoie să fie recunoscuţi şi să conteze (adică să li se atribuie o anumită importanţă). A cunoaşte şi a reţine numele oamenilor este unul dintre simplele secrete ale dezvoltării relaţiilor interumane. Rostirea numelui cuiva înseamnă recunoaşterea unicităţii, personalizează comunicarea.
OBIECTIV: autoacceptarea, afirmarea de sine, intercunoaştere şi creşterea coeziunii grupului.DURATĂ: 50 minuteNIVEL: gimnazial, liceal (exerciţiu indicat mai ales la clasele iniţiale, a V-a, a IX-a)MATERIALE: ecusoane, cariociMETODĂ: e preferabil ca elevii să fie dispuşi în cerc DESCRIERE: fiecare elev îşi va scrie numele pe ecuson (cu culoarea preferată) un simbol personal şi se va prezenta grupului spunându-şi prenumele şi ,,istoria” prenumelui său (cine l-a mai purtat din familie, cine i l-a ales, care este motivul alegerii, cum se simte cu numele său, cum este alintat, cum este apelat de persoane diferite – din familie sau din grupul de prieteni- cum preferă să fie numit în grup, motivul pentru care a ales o anumită culoare, ce exprimă simbolul desenat etc.).
Portret OBIECTIV: Creşterea stimei de sine
NIVEL: gimnazialMATERIALE NECESARE: coli A4, creioaneDURATA:15 min. DESCRIERE: Se prinde pe spatele fiecărui elev o foaie de hârtie. Timp de 10 min fiecare elev va trece pe la ceilalţi şi va nota pe spatele acestora o calitate pe care ei considera că posesorii hârtiei o au. După 10 min. fiecare elev va avea o listă cu aspecte pozitive surprinse de colegii lor, pe care le vor citi şi vor reflecta asupra lor.
Reacţii la stres OBIECTIV : Conştientizarea reacţiilor la stres
NIVEL: gimnazial;licealMATERIALE NECESARE: coli A4, creioaneDURATA : 40 min. DESCRIERE: Se împarte clasa în grupuri de câte 4-5 elevi. Fiecare grupă notează timp de 15 min. reacţiile avute într-o situaţie considerată stresantă (test, teză, examen etc.),după care le vor prezenta întregii clase. Se vor nota reacţiile fizice/ fiziologice (ex:dureri de inimă, transpiraţii excesive, dureri de cap ), cognitive (ce au gândit), emoţionale (ce au simţit), comportamentale (cum s-au comportat) .În final se vor identifica câteva modalităţi de reevaluare a evenimentului considerat stresant prin prisma gândirii pozitive.
vineri, 19 noiembrie 2010
Vreau să lucrez în echipă!
“Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege”
Proverb chinezescDeseori, pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem (sau nu) membrii unei echipe care încearcă să trăiască împreună.
Ce înseamnă o echipă?
Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale mâinii care, funcţionând laolaltă, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate, învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipa înseamnă ansamblul de elemente/ persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate. Echipa este necesară, oportună, serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi desfăşoară activitatea este unul de motivaţie pentru atingerea scopului.
Cum se formează o echipă?
Echipa nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces de construcţie, care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat. Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis, specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică, ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să ne socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale. Echipa oferă siguranţă, căldură pentru că apartenenţa la un grup, ca şi apariţia în sine a grupurilor răspund unor motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere – condiţie esenţiala a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.
Faze în dezvoltarea unei echipe:
1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri2. Relaţii de tip atracţie-respingere3. Nemulţumire4. Formarea de minigrupuri5. Autoacceptare şi empatie6. Coeziune
7. Feedback şi relaţii suportive8. Autenticitate şi eficienţă
Roluri posibile ale membrilor unei echipei:
- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează (“Dar dacă am face în alt fel!”)- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună (“Ei, cum stăm?”)- Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final
ACTIVITĂŢI
1. REVISTA: “LUMEA ÎN CARE TRĂIM” (“Ziarul despre carieră”)Obiectiv:
- experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru realizarea unui scop comun.
Concepte - cheie:
- echipă- responsabilităţi- organizare- motivaţie- scop comun
Materiale necesare: foi de flipchart, markere
Durata: 30 min.
Scenariul activităţii:
Se organizează şase grupe şi se împart materialele necesare: “Imaginaţi-vă că alcătuiţi colectivul de redacţie al unei reviste şi că aveţi de realizat pentru mâine ediţia specială “Lumea în care trăim”/ ”Ziarul despre carieră”. Puteţi redacta revista aşa cum doriţi, scriind articole, realizând desene sugestive sau reportaje imaginare. Obligatoriu este ca fiecare dintre voi să-şi aducă contribuţia într-unfel sau altul”.
Analiza activităţii:
- Cum s-a organizat echipa?- A încercat cineva să preia rolul de lider?- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?- Care a fost poziţia ta în grup?- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?
Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup. Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des colaborarea cu ceilalţi.
2. „ARANJAREA NUMERELOR”
Obiectiv:
- să se recunoască faptul că pentru a funcţiona eficient îndeplinindu-şi obiectivul, o echipă/ un grup trebuie să găsească şi să stabilească o regulă de comunicare şi un limbaj propriu.
Jumătate dintre participanţi sunt observatori, iar ceilalţi voluntari sunt rugaţi să extragă dintr-o urnă câte un număr de la 1 la 30 pe care să nu-l comunice celorlalţi. Timp de 1 minut, participanţii la joc se plimbă unul lângă celălalt prin spaţiul încăperii, după care, la îndemnul formatorului: ”Acum aşezaţi-vă în ordinea numerelor extrase, dar fără să vorbiţi între voi”, încearcă să-şi găsească locul printre ceilalţi, căutând un mod - nonverbal, de a se face înţeleşi.
Analiza activităţii:
- Cât de greu a fost până aţi găsit modalitatea de comunicare cu ceilalţi?- Aţi fost originali sau aţi imitat limbajul celor de lângă voi?- Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?
Comunicarea este una dintre cele mai importante dimensiuni ale lucrului în echipă. Când membrii unui grup au de îndeplinit un scop comun, încearcă să devină o echipă, care pentru a fi eficientă îşi creează o regulă proprie de comunicare, un stil.
3. COLAJ – “IATĂ DE CE SUNTEM IMPORTANŢI!”
Obiectiv:
- experimentarea lucrului în echipă în condiţiile unei motivaţii legate de stima de sine ca rol şi statut, a unei comunicări optime datorate aceluiaşi nivel social al participanţilor (de vârstă, profesional etc).
Concepte - cheie:
- egalitate- diferenţiere- comunicare- motivaţie- stimă de sine- echipă
Materiale necesare: foi de flipchart, markere, hârtie colorată, reviste, foarfece, adeziv
Durata: 15 min
Scenariul activităţii:
“Vă rugăm să formaţi cinci echipe omogene grupându-vă în funcţie de statutul vostru social (două echipe de câte 15 elevi, o echipă de 10 profesori, două echipe de câte10 părinţi). Realizaţi cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, un colaj în care să exprimaţi importanţa socială a grupului din care faceţi parte.
Analiza activităţii:
- Ce anume -a motivat să lucraţi ?- Aţi simţit că sunteţi în competiţie cu celelalte echipe?- Cum v-aţi simţit lucrând împreună?- Cum aţi comunicat cu cei din grupul vostru?- Aţi recunoscut în comportamentul vostru unul din cele opt roluri distincte prezentate mai sus?
Asemenea comunicării, motivaţia este un vector foarte important al cooperării dintre membrii grupului, coeziunea ducând la convergenţa părerilor, ideilor originale, necesare atingerii onorabile a scopului propus.
“Toate afacerile se pot reduce la trei cuvinte: oameni, produse, profit. Oamenii sunt primii. Fără o echipă bună, celelalte sunt egale cu zero”- Lee Iacocca
4. “DISCUŢII de… ŞCOALĂ”
Obiective:
- observarea modului de funcţionare a unei echipe: responsabilităţi, comunicare, motivaţie etc.- identificarea rolurilor membrilor în cadrul unei echipe
Concepte - cheie:
- joc de rol- rol în echipă- comunicare- responsabilitate- dezbatere
Durata: 15 min.
Spaţiul:
se va încerca reproducerea cabinetului unui director (birou şi scaune)
Scenariul activităţii:
Cinci voluntari vor participa la un joc de rol având ca temă situaţia la învăţătură şi posibilităţile de viitor pe care le are un elev cu multe absenţe, şi în pragul corigenţei, din clasa a XI-a a unui liceu. Cele cinci personaje care discută sunt: directorul liceului, elevul, mama, tata (părinţii lui), dirigintele clasei a XI-a, un coleg - şeful clasei. Ei vor constitui o echipă care încearcă să găsească soluţii pentru reabilitarea elevului. Observatorii sunt rugaţi să discute observaţiile făcute, la sfârşitul exerciţiului.
Analiza activităţii:
- Cum a decurs discuţia?- Care a fost maniera de comunicare?- Cine a fost liderul echipei?- Cum s-au distribuit rolurile membrilor?- Au reuşit ei să fie o echipă care lucrează împreună pentru atingerea unui scop?Concluzii:…………………………………………………………………………………………….(fiecare observator este rugat să-şi noteze propriile concluzii în urma observaţiilor făcute)
The best teachers teach from the heart, not from the book.
vineri, 19 noiembrie 2010
Vreau să rezolv un conflict!
"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"
Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"
Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei, vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.
Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume predispune şi chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:
- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor- dezinteresul manifestat faţă de cineva- comunicare defectuoasă- frustrări repetate- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi- insuficientă răbdare cu ceilalţi- toleranţă scăzută- presiunea timpului,- situaţiile stresante, de criză- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal- diferenţe de valori- invadarea spaţiului personal
Adaugă şi altele care îţi vin acum în minte!
Într-o situaţie conflictuală mă simt...
- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi- nepregătit să fac faţă-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă
În ultimul conflict cum te-ai simţit?
Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.
Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:
- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli
Este nou sau parcă îl recunoşti? Care este istoria lui, cum a apărut? Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?
- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el
Care este contribuţia celuilalt la conflict? Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?
- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict
Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict? Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict? Ce pierzi? Dar ce câştigi? Eşti singur? Cine te poate ajuta? Ce vei învăţa din această experienţă?
ACTIVITĂŢI
1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”
Obiective:
- Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personale
Concepte – cheie:
- conflict- analiză- nevoi- încredere în sine- rezolvare de probleme
Materiale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere
Durata: 15 min.
Scenariul activităţii:
Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea noţiunii de conflict.
C O N F L I C T
- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o oportunitate!- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală aconflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.
Analiza activităţii:
- Ce înseamnă conflictul pentru voi?- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,cuvinte, imagini, gânduri)- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoareacarieră)- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?
2. "BUCHETUL"
Obiective:
- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile celorlalţi
Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm acest lucru.
Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.
Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere, mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare.
Analiza activităţii:
- La ce poate fi bun conflictul?- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?
3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”
Obiective:
- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelor
Concepte- cheie:
- modalităţi de rezolvare a conflictelor- imagine de sine- stimă de sine- lucru în echipă
Materiale necesare:
coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markere
Durata: 20 min.
Scenariul activităţii:
În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil, în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor, pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior, puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.
Analiza activităţii:
- Ce a fost dificil/ uşor?- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a rezolva un conflict?- Ce soluţii aţi găsit împreună?
Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr tibetan, o broască ţestoasă?
4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”
Obiective: - Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor- Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare- Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriat
Concepte- cheie:
- Cauze, efecte în conflict- Rezolvarea conflictelor- Modalităţi de rezolvare
Materiale necesare: fişe de lucru
Durata: 20 min.
Scenariul activităţii:
Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre sunt:
- Cu ce am generat eu conflictul?- Cu ce a generat celălalt conflictul?- Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?- Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?
În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul rezolvat.
Analiza activităţii:
- Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate!- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?- Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de probleme, câştig-câştig?
arți, 16 noiembrie 2010
Vreau să comunic!
“Dacă faci ceea ce întotdeauna faci, vei avea rezultatele pe care întotdeauna le ai. Dacă îţi doreşti alte rezultate, trebuie să faci ceva nou.”
Proverb danez
Este important să studiem comunicarea când noi comunicăm de când ne ştim?
Iată câteva motive pentru care cineva ar studia comunicarea:
- Pentru a mă înţelege mai bine cu cei apropiaţi- Pentru a câştiga mai mulţi bani făcând vânzări prin telefon- Pentru a afla cum pot să cuceresc o fată/ un băiat- Pentru a fi privit cu respect de către oamenii de vază- Pentru a deveni faimos şi reconoscut în public- Pentru a putea convinge pe cineva (părinţi, profesori, posibili angajatori)
Care sunt motivele tale pentru care ai studia comunicarea?
Cineva însă ar putea să nu găsească nici un motiv, a comunica însemnând pentru el ceva firesc, precum respiraţia: “eu ştiu deja cum să comunic, bunul simţ îmi spune cum trebuie să procedez, nu?”
Comunicarea este baza tuturor relaţiilor noastre. Viaţa personală, viaţa profesională şi o măsură considerabilă a fericirii noastre depind de felul în care comunicăm. Cu cât reuşeşti să comunici mai bine, cu atât e mai probabil să ai succes în relaţiile cu familia, cu prietenii sau în cele de afaceri. Pentru că eşti nevoit să intri în contact cu oamenii, trebuie să te faci înţeles, să încerci să înţelegi ce doresc alte persoane pentru a te putea relaţiona cu ele şi pentru a putea rezolva anumite situaţii de viaţă. Oricât ar părea de ciudat, chiar şi rezolvarea unei probleme tehnice presupune bune abilităţi de comunicare. Spre exemplu, pentru a construi un pod, trebuie să negociezi cu diverse instituţii, cu proprietarii terenului, să discuţi cu furnizorii, să organizezi echipa cu care vei lucra etc.
Achiziţionarea unor abilităţi de comunicare înseamnă mai mult decât învăţarea şi aplicarea strictă a unor reguli. Nu există o reţetă, o formulă magică. Nu devii un dansator mai bun desenând nişte paşi pe o podea, în ordinea corectă şi petrecându-ţi restul vieţii păşind pe acei paşi. Pentru a fi bun, trebuie să te adaptezi ritmului muzicii, dar şi ritmului partenerului tău. Similar, o bună comunicare presupune stăpânirea solidă a cunoştinţelor despre comunicare, dar şi capacitatea de a te adapta caracteristicilor mereu în schimbare ale partenerului de comunicare (receptivitate, deschidere). Ai nevoie, aşadar, de cunoştinţe, dar şi de abilităţi de comunicare.
Comunicarea dă o formă vieţii noastre. Înainte de a afla cum funcţionează comunicarea, trebuie să ştim ce este comunicarea. Comunicarea este procesul de trimitere, receptare şi interpretare a mesajelor prin care noi ne relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne adaptăm la mediul înconjurător.(Robert Smith, 1992)
Virginia Satir descrie "comunicarea ca pe "o umbrelă uriaşă care acoperă şi influenţează tot ceea ce se întâmplă” între fiinţele umane. O dată ce fiinţa umană a sosit pe pământ, comunicarea este cel mai important factor şi singurul care determină ce fel de relaţii realizează ea cu alţii şi ce se întâmplă cu ea în lume."
Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune, face, gândeşte şi simte. Chiar din zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienii zilnice, la rugăciunea de dimineaţă, la firescul unei urări de "Bună dimineaţa!" adresat persoanelor apropiate sau necunoscute, la vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi … până la momentele de linişte, relaxare şi somn. Oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient, verbal şi nonverbal, artistic şi ştiinţific.
Componentele comunicării
Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o fiinţă umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de emiţător şi receptor se schimbă alternativ.
Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri, coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului. Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune unei interpretări personale. Orice comunicare are loc intr-un context.
Proxemica este ştiinţa folosirii spaţiului în relaţiile dintre oameni. Au fost descrise patru tipuri de distanţe:
- zona intimă: 15 - 46 cm- zona personală: 46 - 1,22 cm- zona socială: 1,22 - 3,60 cm- zona publică: peste 3,60 cm
Stiluri de comunicare sunt:
- cooperant- rezolutiv- bazat pe negociere- asertiv- directiv- agresiv
Feedback-ul este un “ecou” ce dă de veste partenerului dacă este acceptat, înţeles sau nu. Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feedback, care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine.
A da şi a primi feedback pozitiv:
“A da”
-Începeţi întotdeauna cu ceva pozitiv- Fiţi concret- Referiţi-vă întotdeauna la ceva ce poate fi schimbat- Încercaţi să oferiţi alternative- Fiţi descriptiv şi mai puţin evaluativ- Oferiţi feedback-ul la persoana întâi- Feedback-ul pe care îl oferiţi spune întotdeauna ceva şi despre voi
“A primi”
- Nu fiţi defensiv, încercaţi să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce vi se transmite- Cereţi/ ascultaţi părerea mai multor persoane înainte de a accepta/respinge feedback-ul
Regulile ascultării active
- Focalizează-te pe vorbitor- Păstrează contactul vizual- Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului- Ia în considerare atât sentimentele prietenoase, cât şi cele neprietenoase- Arată că înţelegi ce ţi se spune- Fii un ascultător “dificil”- Nu eticheta vorbitorul- Când asculţi activ, trimiţi următorul mesaj celuilalt: “eşti important pentru mine; vreau să te înţeleg.”
Asertivitatea
Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv.
A fi asertiv presupune :- a spune NU fără să ai sentimentul vinovăţiei- a avea încredere în tine şi în ceilalţi- a comunica opiniile şi experienţele personale cu ceilalţi- a face complimte şi a şti să le accepţi- a recunoaşte şi a respecta drepturile celorlalţi
Este dreptul fiecăruia de a avea valori, convingeri, opinii proprii. Este dreptul de a fi acceptat ca imperfect. Este dreptul de a spune NU sau NU ŞTIU sau NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ.
Este dreptul de a te schimba, de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.
Puncte de sprijin pentru o comunicare eficientă:
- Ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi de cea nonverbală!- Respectă unicitatea celorlalţi!- Fii pozitiv în comunicare!
- Fii un bun ascultător!- Renunţă la idei preconcepute!- Comunicarea se face în ambele sensuri: dai, primeşti şi invers!
ACTIVITĂŢI
1. "CE ESTE COMUNICAREA?"
Obiective: - realizarea unei liste cu posibile cuvinte sugerate de conceptul de comunicare- exersarea brainstorming-ului ca metodă activ-participativă
Formatorul propune afirmaţia: “Când aud cuvântul comunicare mă gândesc la…” Timp de 5 minute, participanţii vor spune toate cuvintele care le trec prin minte, ştiind că nu vor fi criticaţi, fără teama de a greşi. Toate ideile se vor nota pe flipchart. Acestea se discută pentru a fi conştientizate notele definitorii ale comunicării. Se fac precizări teoretice.
2. "GHICEŞTE HOBBY-UL!"
Obiective:
- Folosirea întrebărilor deschise pentru a ghici hobby-ul mimat- Comunicarea nonverbală, cât mai expresivă- Conştientizarea importanţei comunicării nonverbale
Participanţii se împart în grupuri, după componentele comunicării: emiţătorii, receptorii, canalele, feedback-urile, mesajele, contextele. Fiecare participant din grup se gândeşte timp de un minut la hobby-ul personal, pe care-l va mima în faţa celorlalţi într-o manieră cât mai originală şi plină de umor. Ceilalţi membri vor încerca să ghicească ceea ce s-a mimat. Se face o listă comună cu hobbyurile grupului. Apoi, timp de şapte minute, se discută despre istoriile acestor pasiuni. Rezultatele se comunică grupului mare. Se analizează punctele comune şi diferenţele dintre membrii grupului.
Analiza activităţii:
- Cum ţi-ai descoperit hobby-ul?- Ţi-a fost greu sau uşor să mimezi hobby-ul?- Cum te-ai simţit exprimându-te nonverbal în faţa grupului?- Cum a fost să descoperi că şi alţi colegi au acelaşi hobby ca şi tine?- Ce elemente ale exprimării nonverbale te-au ajutat să-ţi construieşti jocul de mimă?
3. "SPATE ÎN SPATE"
Obiective:- Conştientizarea comunicării nonverbale de tipul “face to face” în alegerea carierei- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale
Participanţii se împart în diade, se aleg persoane care nu s-au cunoscut foarte bine până atunci. Aceştia vor sta pe două scaune, spate în spate şi fiecare va povesti, timp de cinci minute, cea mai frumoasă experienţă a lui: un film drag, o întâmplare sau ceea ce doresc membrii diadei. Apoi, timp de cinci minute, scaunele se vor aşeza faţă în faţă şi se va repeta „povestirea” reciprocă despre cea mai reuşită experienţă trăită din ultima săptămână.
Analiza activităţii:
- Cum te-ai simţit în cele două situaţii?- Care tip de comunicare ţi-a plăcut mai mult? De ce?- Ce consecinţe are primul tip de comunicare? În familie? La şcoală? La viitorul loc de muncă?- Care sunt avantajele comunicării “faţă în faţă”,faţă de comunicarea spate în spate?- Ce este mai important în comunicarea dintre doi sau mai mulţi oameni?- Care sunt punctele tari ale comunicării în alegerea unei cariere?- Cum poate fi antrenată comunicarea “faţă în faţă” pentru a fi eficientă?- În ce situaţii de viaţă se întâmplă să întâlneşti comunicarea “faţă în faţă”? Dar celălalt tip de comunicare?
4. "CE POATE FACE UN ZÂMBET?"
Obiective:
- Conştientizarea importanţei modalităţilor de comunicare interpersonală- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale
Concepte-cheie:
- comunicare nonverbală- mimică, gestică- mesaj- atitudini- imagine de sine
Materiale necesare: oglindă, un coşuleţ, coli de hârtie
Durata: 10 min.
Scenariul activităţii:
Formatorul activităţii are o oglindă ascunsă într-un coşuleţ. Acesta se plimbă pe la fiecare membru al grupului şi îi solicită să privească în interiorul coşuleţului în tăcere şi să observe ce vede acolo, să constate cum este ceea ce vede. Timp de 2 minute fiecare scrie pe o foaie de hârtie ce a văzut în coşuleţ, dacă îi place ce a observat. Apoi este rugat să zâmbească la colegul din stânga şi din dreapta sa, dar şi la colegul din el însuşi. Remarcă efectul pozitiv produs de zâmbetul tău asupra celorlalţi. Spune un banc, o glumă grupului mare!
Analiza activităţii:
- Am făcut acest exerciţiu şi am constatat că …- Ce poate face un zâmbet în cariera ta?- Ce modalităţi putem folosi pentru a armoniza starea noastră interioară cu cea exterioară pentru a fi cât mai autentici?
mbătă, 5 ianuarie 2008
Scrisori la redactie
Obiective:
dezvoltarea abilitatilor de luare a deciziei si de rezolvare de probleme in situatii de criza confruntarea de idei si solutii diferite, dezvoltarea abilitatilor de argumentare
Elevii sunt impartiti in 4 grupe, fiecare primind cate una din "scrisoarile catre redactie" de mai jos. Elevii din grupa trebuie sa-si asume rolul de a raspunde la aceste scrisori. In fiecare grupa va aparea o confruntare de idei, punerea de acord fiind foarte dificila. De fapt, acestea nu reprezinta scopul exrcitiului; se intentioneaza aducerea la suprafata si discutarea unor probleme specifice adolescentei, analizarea indirecta a unor prejudecati existente, formarea unor abilitati de rezolvare de probleme si luare de decizii. Fiecare grupa va nota pe foaia de flipchart rezultatele discutiiilor, fie ca acestea reprezinta o "solutie" unitara a grupuluim fie doar sugestii de rezolvare a dilemenlor si un reprezentant ales al grupului le va prezenta clasei.
Urmeaza faza de incheiere, constand in discutarea rezultatelor si a modului in care s-a ajuns la acestea.
Scrisoarea 1
"Stimata redactie,
Ma numesc Mihai si sunt elev in clasa a IX-a. Va scriu pentru ca sunt pus intr-o situatie dificila in clasa si nu stiu ce ar trebui sa fac. Saptamana trecuta cineva din clasa a lipit pe perete un afis jignitor la adresa unuia dintre profesori, respectivul profesor l-a vazut si scandalul a fost gata. Nimeni idn clasa nu a vrut sa spuna cine este vinovat (de fapt, cred ca numai eu si inca doua persoane stim cine a fost), ca urmare ni s-a spus ca vom fi pedepsiti cu totii : ni se va scadea nota la purtare (ceea ce nu-mi convine - vreau sa dau la o facultate unde se cere media 10 la purtare) si in plus nu mai avem voie sa participam la Balul Majoratului pe care noi l-am organizat si la care multi din clasa am lucrat destul de mult. Nu cred ca e cinstit sa suferim toti din cauza unui coleg care nu are curajul sa recunoasca. Pe de alta parte, daca se afla cine a fost, colegul nostru ca fi exmatriculat si cred ca parintii l-ar pedepsi foarte rau. Ce credeti ca ar trebui sa fac?"
Scrisoarea 2
"Dragi prieteni din redactie,
Ma cheam Alina, am 16 ani ... si nu stiu cum sa ma mai descurc. Poate ca problema mea nu vi se pare destul de serioasa, dar pe mine ma supara mult. Pe scurt, nu stiu cum sa-i refuz pe oameni, nu stiu cum sa spun "nu". Uneori mi se pare ca prietenii mei profita de mine, ca sunt "fraiera" grupului, dar poate ca daca i-as refuza m-ar respinge. De cateva luni a, un prieten pe care il iubesc, cu care ne intelegem bine dar din nou sunt confruntata cu problema mea: prietenul meu vrea sa facem dragoste, spune ca doar asa ne putem dovedi sentimentele adevarate, si ca daca nu accept inseamna ca nu tin destul la el. Totusi, eu nu ma simt inca pregatita pentru asta... Chiar nu stiu ce pot sa fac, nu vreau sa-l pierd... Ma puteti ajuta cumva?"
Scrisoarea 3
"Ma numesc Lavinia si nici nu-mi vine sa cred ca scriu scrisoarea aceasta ... dar sunt intr-o situatie din care nu mai stiu pe unde
sa ies. De fapt, nu e vorba de mine, nu eu sunt cea despre care vreau sa va povestesc. Parca ar fi intr-o telenovela ... adevarul este ca ma aflu intr-o dilema. Cineva, prietena mea cea mai buna, mi-a impartasit un secret si m-a pus sa jur ca nu mai spun la nimeni. Eu stiu ca un prieten adevarat nu trebuie sa tradeze secretele pe care i le spune cineva, dar situatia este mult mai complicata. Ea, prietena mea, a fugit de acasa pentru ca s-a indragostit de un baiat si s-a mutat cu el. A facut asta pentru ca il iubea foarte mult si stia ca parintii i-ar fi interzis sa fie cu el. In afara de mine, nimeni nu stie unde este. Parintii ei sunt ingroziti, nu stiu nimic despre ea de o saptamana, si se gandesc sa anunte politia. Ce ma sfatuiti sa fac?"
Scrisoarea 4
"Am un prieten foarte bun, ne cunoastem de cand eram mici si va spun drept , ca intotdeauna l-am considerat mai bun decat mine, intotdeauna l-am privit ca pe un model. El se descurca intotdeauna la scoala, chiar dac anu invata, fetele il placeau si ii dadeau sa copieze temele, stia cum sa-i ia pe profesori pentru ca sa obtina ce vrea. Eu nu prea am curaj sa vorbesc ca el si nici nu stiu cum sa ma comport in special cu fetele. Stiu ca de multe ori ma lua cu el doar pentru ca ii era jena sa-mi spuna "ne veni" , dar eu cred ca totusi suntem prieteni pentru pentru ca de multe ori imi face confidente despre fetele cu care se intalneste, despre problemele pe care le are. Acum o saptamana am chiulit de la ultima ora si ne-am dus intr-un local. Ne-am intalnit acolo cu niste prieteni de-ai lui care mi s-au parut cam dubiosi. I-am vazut cand i-au dat niste tigari ciudate si am stiut ca nu e ceva curat acolo. Cand am plecat , l-am intrebat daca erau droguri. Mi-a raspuns sa nu-mi fac griji ca e ceva "foarte usor", asa doar pentru distractie. N-am putut sa-i zic nimic atunci, dar ma preocupa mult faptul si ma tem sa nu pateasca ceva grav din cauza asta. Habar nu am ce sa fac? S spun cuiva? Cui?"
