ARGUMENTPrin biodiversitate intelegem intreaga gama a modalitatilor prin care se manifesta viata, cu toate formele ei de existenta si de asociere: variabilitatea genetica a indivizilor, diversitatea speciilor din asociatiile de organisme si diversitatea ecosistemelor. Preocuparile actuale pentru stoparea distrugerii biodiversitatii sunt justificate de rata nemaiintalnita cu care aceasta este pierduta, fiind intr-un real pericol de disparitie categorii intregi de componente ale sale. Biodiversitatea este sub o amenintare fara precedent datorita presiunii antropice. Speciile dispar cu o rata de 10.000 de ori mai mare decat rata naturala, in conditiile in care se estimeaza ca au fost descrise mai putin de 10% din specii din cele care exista in mod real. Dispar categorii intregi de ecosisteme, fara a se putea determina interactiunile dintre componentele lor care sa permita mentinerea calitatii vietii pe Pamant. Speciile care supravietuiesc sufera o reducere a variabilitatii genetice. Distrugerea componentelor biodiversitatii reduce optiunile viitoare ale umanitatii si ameninta insasi posibilitatea continuitatii societatii umane. In pofida pericolului evident si masurabil in termeni economici, se cauta inca si mai multe argumente pentru a justifica conservarea si protectia biodiversitatii (care implica costuri ridicate si limiteaza dezvoltarea economica). In prezent, termenul de biodiversitate a ajuns sa reprezinte ceea ce avem si este pe cale sa pierdem, un simbol al unei lumi in sanul careia au evoluat cultura si conceptele noastre, o lume care este pe cale sa se schimbe ireversibil. Tarile dezvoltate care au utilizat fara restriste resursele naturale manifesta acum o ingrijorare crescanda, desi tardiva, in fata distrugerii biodiversitatii. Studiul biodiversitatii este in prezent o directie prioritara de cercetare, dar exista inca diferente semnificative in modul in care este definita, delimitata si studiata. Aceste divergente duc la acumularea unor cantitati impresionante de date care nu permit o analiza exhaustiva pentru a putea fi adecvat interpretate. Biodiversitatea trebuie conservata pretutindeni pe Pamant, deoarece genereaza pe de o parte bunuri si asigura servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman, iar pe de alta parte mentine procesele ecologice la nivel local, regional si global. Cantitatea de informatii asupra distributiei biodiversitatii sporeste permanent. Se cumuleaza si cele care dovedesc rolul si importanta acesteia in mentinerea proceselor ecologice, dar si informatiile privind caile de deteriorare, care confirma, astfel, existenta unei crize globale. La sfarsitul anilor 60 studiul diversitatii biologice se limita doar la elaborarea listelor de specii periclitate, endemice sau rare (Liste Rosii). Conservarea se realiza specie cu specie la nivel local, fiind limitata la speciile incluse in Listele Rosii. Principalele masuri legislative din aceasta perioada au fost semnarea Conventiei privitoare la comertul international cu specii periclitate (CITES) si la elaborarea in SUA a Legii Speciilor Periclitate (Endangered Species Act).

1

CAPITOLUL IBiodiversitatea Concept de actualitateIn anii 80 s-a atins un nivel superior de intelegere, studiul biodiversitatii extinzandu-se la nivel regional. Incepe sa fie studiata biodiversitatea ecosistemelor marine, sa fie recunoscuta importanta ecosistemelor reprezentative si a regiunilor biogeografice. Odata cu dezvoltarea ingineriei genetice, a industriei farmaceutice si cosmetice, incepe sa fie recunoscuta importanta economica a speciilor de plante, animale si microbiene. Anii 90 pot fi caracterizati prin dezvoltarea unei perspective globale asupra biodiversitatii. Doua evenimente majore caracterizeaza inceputul acestui deceniu: infiintarea Fondului Global de Mediu in cadrul Natiunilor Unite si Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992, care a strans laolalta reprezentanti a 156 de guverne si a dus la semnarea Conventiei asupra diversitatii biologice. Astfel, in mai putin de 30 de ani s-a trecut de la un mod de abordare local, simplist si reductionist, la o perspectiva holista, cu o abordare regionala si globala, recunoscandu-se structura ierarhica a biodiversitatii. Pentru stoparea pierderii de biodiversitate se aduc o serie de argumente si motivatii: motivatii economice asupra utilizarii potentiale, in prezent sau viitor, a unor specii, ca surse de hrana, medicamente, materii prime in biotehnologie, precum si prin prisma functiilor cuantificabile, uneori chiar in termeni monetar, pe care componentele le indeplinesc; aspectul stiintific, privind interrelatiile dintre diferitele componente ale ecosferei si posibilitatile de a intelege cum functioneaza aceasta; aspectul estetic, ce considera pierderea ireversibila a unor forme unice de viata, a unor categorii de ecosisteme si peisaje, ca o saracie a experientei si orizontului uman; consideratii de ordin etic, care neaga prerogativele speciei umane de a distruge alte specii si sustin dreptul la existenta al oricarei forme de viata. Daca pana recent conservarea naturii se baza pe o abordare economica utilitara, noua conceptie recunoaste importanta biodiversitatii si valoarea sa intrinseca. Elemente constitutive ale biodiversitatii Pentru a se putea elabora masuri eficiente de conservare si management sunt necesare date calitative si cantitative asupra diverselor componente ale biodiversitatii, astfel incat acestea sa poata fi cuantificate si comparate. In prezent, exista o mare varietate de clasificari ale componentelor biodiversitatii, unele improprii. Considerand biodiversitatea ca intreaga variabilitate a organismelor vii si a habitatelor in care traiesc acestea, se delimiteaza patru componente ierarhice ale biodiversitatii: diversitatea specifica, diversitatea genetica, diversitatea ecosistemelor si diversitatea antropica. 2

Componenta principala este diversitatea specifica, deseori confundata cu biodiversitatea, deoarece este cel mai bine inteleasa si a fost studiata de multa vreme de catre taxonomisti. Ea se refera la varietatea speciilor la nivel local (biocenoza), regional (biom, regiune biogeografica) si global (biosfera). O categorie a acesteia, care permite stabilirea unor criterii de prioritate in conservare, este diversitatea taxonomica, care vizeaza varietatea taxonilor de rang superior. O alta componenta a biodiversitatii este diversitatea genetica, care se refera la variabilitatea intraspecifica si care reprezinta insasi fundamentul procesului evolutiv. Studiul in acest domeniu este relativ recent, dar cunoaste o mare amploare datorita progreselor realizate in genetica si biochimie, care permit analiza pana la nivel molecular, prin utilizarea unor metode din ce in ce mai sofisticate. O componenta importanta diversitatea ecosistemica, care se refera la nivelul la care au loc procesele evolutive si care include si o componenta nevie, biotopul. La acest nivel masurile de conservare isi propun sa mentina proprietatile si procesele ecologice caracteristice fiecarui tip de ecosistem (structura trofica, fluxul de energie si circuitele biogeochimice). Din punct de vedere al costurilor este mult mai eficient sa se opereze la nivelul grosier al ecosistemului, decat la nivelul, mai fin, al speciei. Speciile, care sunt alcatuite din populatii diferite din punct de vedere genetic, nu exista izolat, toate sunt componente ale unei biocenoze, fiecare ocupand o anumita nisa functionala. Fiecare specie depinde astfel de alte specii din cadrul ecosistemului. Ultima componenta, diversitatea antropica sau etnoculturala, se refera la diversitatea etnica, lingvistica si culturala a comunitatilor umane. Caile de deteriorare a biodiversitatii Toate organismele vii, prin activitatile pe care le desfasoara, duc la modificarea mediului de viata, iar specia umana nu face exceptie. Odata cu cresterea efectivelor populatiei umane si a dezvoltarii tehnologice, natura si amplitudinea modificarilor antropice a crescut. Extinderea in spatiu a sistemului socio-economic uman a facut ca impactul activitatilor sale sa se manifeste la nivelul intregii ecosfere. Daca pana recent, termenul de ecosisteme dominate de specia umana se rezuma in principal la agroecosisteme, ecosisteme rurale si urbane, in prezent termenul se poate aplica, intr-o masura mai mare sau mai mica, tuturor sistemelor ecologice. Viteza cu care oamenii modifica componentele biodiversitatii, gravitatea modificarilor si consecintele acestora sunt fara precedent in istoria umanitatii. In functie de circumstante, activitatile umane pot spori, mentine sau diminua diversitatea specifica, genetica sau a ecosistemelor intr-o anumita perioada, desi tendinta generala a fost scaderea ei permanenta la scara globala. Apoi, in special datorita agriculturii si cresterii animalelor, a modificat, deteriorat, distrus si fragmentat habitatul si a introdus specii noi. Aceste transformari au creat conditii favorabile extinctiilor care vor persista timp de secole, chiar daca distrugerile si degradarea habitatelor ar inceta imediat. In plus, presiunile exercitate asupra capitalului natural vor spori datorita modificarilor climatice globale antropice.

3

CAPITOLUL IIDIMINUAREA BIODIVERSITIII. Generaliti

Echilibrul ecologic se materializeaza ,din punct de vedere al societatii, in ipostaze mai mult sau mai putin favorabile in ceea ce priveste accesibilitatea resurselor si caracteristicile mediului de viata. Eternul conflict generat de raritatea ecologica a resurselor a determinat o evolutie pozitiva in sensul cresterii eficientei in utilizarea acestora. Efectele de diminuare a biodiversitatii rezulta, in ceea ce priveste activitatea antropica, din utilizarea directa, precum si ca urmare a unor transformari generate de amenajarea spatiului , depozitarea deseurilor, poluarea atmosferica si a apelor. Presiunea antropica asupra biodiversitatii este determinata de factori cum sunt: - evaluarea eronata a mediului si a resurselor sale - ceea ce conduce la transformarea unor ecosisteme naturale in terenuri agricole, distrugerea unor ecosisteme prin amenajari hidroenergetice si turistice supradimensionate; - reducerea continua a produselor comercializate in domeniul alimentar cresterea continua a cererii pentru produse agroalimentare a atras atentia spre elaborarea de soiuri cu productivitate foarte mare; - cresterea populatiei si consumarea resurselor se stie deja faptul ca in viitor populatia va creste continuu ceea ce va determina o diminuare a biodiversitatii prin restrangerea spatiilor de existenta a ecosistemelor naturale datorita extinderii terenurilor cultivate, reducerea disponibilitatii resurselor de apa dulce; - deficiente in cunoasterea stiintifica si economica capra neagra, floarea de colt, pastravul rasul zimbrul, aflate pe cale de disparitie in Romania, sunt numai cateva din speciile prin care se poate exemplifica lipsa de informatie a celui care beneficiaza, dar si a celui care ofera aceste specii. Presiunea antropica asupra biodiversitatii se regaseste in functionalitatea subsistemului economic. Astfel, relatiile comerciale nationale si internationale determina direct sau indirect, manifestarea principalelor cauze de degradare: poluarea si depozitarea deseurilor, epuizarea resurselor si distrugerea si transformarea habitatului. Efectele OMULUI asupra biodiversitatii trebuie evaluate pe 3 niveluri: 1. Efectele indirecte, prin influenta asupra activitatii economice; 2. Efectele directe sau independente; 3. Efectele comertului si reglementarile comerciale asupra politicii publice. II. Cai de degradare. Interventiile umane nu sunt negative numai prin faptul ca folosesc la maximum resursele biologice, dar si prin activitati care nu vizeaza direct aceste categorii. Principalele cai prin care omul contribuie la degradarea biodiversitatii sunt: modificarea si distrugerea habitatelor, transferul voluntar si involuntar de specii si supraexploatarea.

4

1. Modificarea si distrugerea habitatelor sunt considerate cele mai importante cauze ale erodarii biodiversitatii. Acestea se manifesta direct, prin reducerea suprafetei ocupate (iar una dintre cele mai importante este diminuarea suprafetelor ocupate de padure- defrisarea padurilor) si de ecosisteme naturale sau indirect prin efectele poluarii asupra conditiilor de viata ale speciei. La nivel mondial, suprafata impadurita s-a redus aproape la jumatate in ultimii 8000 de ani, iar marea majoritate a pierderilor s-au produs in secolul XX cand suprafata cultivata s-a extins rapid cand consumul de hrana si hartie a crescut dramatic. Ca urmare a defrisarilor, 80-100 de mii de specii de arbori sunt amenintate cu disparitia. Impaduririle nu reusesc sa echilibreze aceasta balanta. In SUA aproape jumatate din suprafata impadurita este declarata padure comerciala producatoare sau capabila sa produca lemn. Companiile din domeniu sunt subventionate anual cu circa 500 milioane de $, acest support fiind justificat prin faptul ca apar efecte externe, precum constructia de drumuri, imbunatatirea habitatului pentru multe specii salbatice, indepartarea arborilor bolnavi etc. Un alt factor de risc il reprezinta incendiile forestiere. Anii secetosi au favorizat extinderea focului pe mari suprafete. In taigaua siberiana focul a distrus aproape 100 mii kmp, in care se include si 2/3 din suprafata insulei Sahalin. Comertul ilegal cu lemn de cedru, ulm sau frasin, in China, Coreea si Japonia si-a adus o contributie marcanta la reducerea suprafetelor impadurite, mai ales dupa colapsul URSS. Anul 1998 a marcat, din acest punct de vedere, un reper istoric prin dimensiunea incendiilor la nivel planetar, care au fost considerate cele mai grave dintre cele inregistrate in prezent. Defrisarea padurilor tropicale conduce la disparitia a mii de specii, din care multe necunoscute, nedescoperite inca. Zonele umede , mlastinoase sunt alte ecosisteme care si-au diminuat considerabil suprafetele in ultimele decenii. Lucrarile de asanare au urmarit extinderea terenurilor agricole. Recifele de corali sunt degradate ca urmare a unui complex de factori. Diminuare suprafetelor ocupate de corali echivaleaza cu defrisarea padurilor tropicale. Modificarea habitatelor survine ca urmare a manifestarii unor efecte cumulative la nivel global sau regional, datorita poluarii directe, dar si prin amenajare (infrastructura de transport, turistica, industriala etc.). Poluarea cu pesticide, hidrocarburi, metale grele, dioxina, substante nutritive induce modificari in structura si rezistenta populatiilor. Poluarea este reprezentata si de depozitele de deseuri care inseamna eliminarea de pe suprafata afectata a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca: unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori). Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate. Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi. In ultimele decenii, au fost raportate numeroase mortalitati in masa ale unor specii acvatice. 2. Transferul de specii contribuie puternic la diminuarea biodiversitatii, fiind al doilea factor dupa distrugerea si modificarea habitatelor. Perioada marilor descoperiri geografice a reprezentat si inceputul unor transformari ireversibile in ecosistemele din noile teritorii, soldate adesea cu disparitia speciilor autohtone (indigene). Plantele alohtone (exotice, introduse) formeaza 5

adesea monoculturi inlocuind speciile autohtone. Deoarece populatiile speciilor exotice se regenereaza, acestea pot genera probleme pe termen lung sau chiar permanent. In SUA, se considera ca 42% din speciile respective au ajuns acolo ca urmare a prezentei speciilor exotice. De exemplu, zambila de apa, planta acvatica originara din America de Sud, a invadat numeroase ecosisteme acvatice in SUA, inlocuind vegetatia naturala. Statele Florida, Louisiana si Texas cheltuiesc anual 11 milioane de $ in incercarea de a limita cresterea ei. In Marea Neagra, la mijlocul anilor 80 a fost introdusa accidental o specie de meduza provenita din oceanul Atlantic. Caracterul invaziv s-a manifestat in 1987 si 1989, prin impactul asupra puietului de peste. Ca urmare, multe specii de pesti autohtoni au inregistrat un puternic declin al populatiilor. Transferul de specii nu apartine insa trecutului, cu atat mai mult cu cat comertul cu specii salbatice a luat o amploare deosebita in ultimele decenii, iar modalitatile de transport s-au diversificat. Amplificarea comertului international, sustinuta si de liberalizarea comertului , va contribui in continuare la transferul de specii. Astfel, ne putem astepta la atenuarea diferentelor dintre ecosisteme echivalente, dar individualizate ca urmare a izolarii geografice. 3. Supraexploatarea. Conceptul de biodiversitate este adesea sinonim cu cel de resurse biologice. Termenul de supraexploatare incumba faptul ca exploatarea este normala, in sensul ca nu are un impact negativ asupra disponibilitatii resurselor, nu afecteaza producerea sau refacerea lor. Supraexploatarea are ca obiect atat anumite specii, cat si ecosistemele. Majoritatea studiilor se concentreaza asupra primului aspect si in special asupra speciilor de animale. Ca urmare a supraexploatarii se inregistreaza diminuarea efectivelor pentru speciile vizate, iar in cazuri extreme, extinctia acestora. Trebuie mentionat faptul ca presiunea umana, desi a crescut dupa o traiectorie asemanatoare cu tendinta demografica, s-a manifestat in acest fel chiar inainte de timpurile moderne. Astfel, se disting doua etape ale supraexploatarii, masurate prin scara extinctiilor: extinctia istorica a speciilor si extinctia contemporana a speciilor.

6

CAPITOLUL IIIAPLICAREA METODELOR DE STUDIU A BIODIVERSITIICapitalul natural al unei zone geografice sau politic-administrative consta in reteaua de sisteme ecologice care functioneaza in regim natural sau seminatural si din reteaua de sisteme antropologice care rezulta din transformarea si simplificarea categoriei mai sus mentionate. Componentele ierarhice ale capitalului natural sunt diversitatea genetica, diversitatea specifica si diversitatea ecosistemica. Biodiversitatea include componentele capitalului natural la care se adauga diversitatea etnica. Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv in existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor. Astfel valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a naturii. Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni. In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie. Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala. Din pacate aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o "retea pe hartie" ci nu una pentru care sa existe planuri de mangement si care sa fie administrata eficient. Trebuie recunoscut faptul ca anumite arii protejate au fost protejate datorita interventiei silvicilor, dar in orice caz managementul acestora a fost doar unilateral -forestier. Si cum nu toate ariile protejate 7

sunt in totalitate in fond forestier, exista mari conflicte intre toate institutiile cu expertiza in domeniu (ICBIOL, Romsilva, Academia Romana, ICAS) datorita punctelor de vedere diferite asupra managementului ariilor protejate. De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente. Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii neguvernamentale siau adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la asteptarile specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi s.a. In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi finantari din partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea si punerea in practica a unui proiect privind "Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania". Scopul principal al proiectului GEF este intarirea capacitatii de pregatire si implementare a planurilor de management al ariilor protejate la nivel local si national. La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea cadrului institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a ariilor protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei umane si de asemenea exista o componenta de participare publica si de popularizare a ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate. La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul National Retezat, Parcul Natural BucegiPiatra Craiului (obtinut prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate. Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999. Deci in prezent pentru ariile protejate din Romania se ofera o noua sansa pentru a rezolva atat de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi: - o evaluare corecta a capitalului natural al tarii - constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga varietate a ecosistemelor din tara - administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de managent si prin intermediul unor administratii ale ariilor protejate. Evolutia, controlul si dirijarea acestui complex plaseaza modelul socialist, pe termen scurt, intr-o pozitie aparent mai avantajoasa, dar viitorul indepartat (dimensiunea temporala specifica problemelor mediului) rezerva acelasi impact asupra capitalului natural atat din partea socialismului industrial cat si din partea capitalismului; atat unul cat si altul au o capacitate limitata de a raspunde provocarilor mediului.

8

Elaborarea metodologiei pentru identificarea i delimitarea habitatelor.Utiliznd o gam variat de hrti (topografice militare 1:50.000, hri geologice 1:50.000, hidrologice i pedologice 1:200.000) i lista ariilor protejate din Romnia din Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului naional (Seciunea 3, anexa I) am identificat cte dou situri (unul impactat si unul de referin) pentru fiecare provincie biogeografic. Criteriile utilizate au fost: situl selectat s fie caracteristic pentru regiunea biogeografic respectiv, situl de referint s fie ntotdeauna o arie protejat iar situl impactat s sufere n urma unui impact antropic parial cuantificabil, s fie uor accesibile, existena unor studii anterioare de referin, a unor date faunistice i floristice ct mai complete, de preferina realizate nainte de 1980. Siturile identificate pe bioregiuni sunt urmtoarele: continental, n estul Cmpiei Burnaz: referint Rezervaia natural Comana impactat pdurea Teghe, n lunca Argeului alpin, n masivul Fgra, pe versantul sudic: referin cldarea glaciar Podragu impactat cldarea glaciar Blea panonic, n Cmpia Careiului referin zonele umede Urziceni-Besveni-Foieni impactat Canalul Crasna i lunca Crasna stepic, sudul podiului Casimcea referin rezervaia natural Cheia impactat zona Trguor pontic/euxinic zona litoral la sud de Constana referin Rezervaia Natural Dunele de nisip de la Agigea impactat zona litoral cuprins ntre Eforie Nord, Eforie Sud i lacul Techirghiol Datele pentru releveele din bioregiunile alpin, pontic i stepic au fost prelevate dup urmtorul protocol: Axa spaial releveul a fost localizat precis cu ajutorul GPS i cu ajutorul toponimelor de pe hrile consultate. Axa temporal data si ora prelevrii. Descriptorii utilizai: Biotici habitate (tip generic de habitat, asociaii vegetale conform metodologiei Braun-Blanquet, geomorfologie, hidrologie, pedologie i prezena eventualelor habitate modificate antropic i/sau antropogene); lista de taxoni (morfospecii sau uniti taxonomice recognoscibile). Abiotici factori meteorologici (vnt, luminozitate, grad acoperire cu nori, temperatur aer), parametri hidrochimici pentru habitate acvatice (pH, conductivitate, turbiditate,

9

oxigen dizolvat, alcalinitate, transparen), parametri pedologice pentru sol (caracterizare sol, pH, greutate uscat i cenu). Ct privete studiul comparativ privind aplicarea metodologiei europene pe regiuni biogeografice, am urmrit aplicabilitatea i validitatea metodologiilor standard pentru cele dou regiuni biogeografice (pontic i stepic) inexistente n Uniunea European. Am constatat c metodologia european nu acoper n studiu n mod adecvat ecosistemele urbane, rurale, monoculturile agricole i forestiere. Fragmentarea antropic a habitatelor necesit surprinderea ntregului mozaic de habitate naturale, seminaturale i antropizate. ntruct bioregiunea pontic a suferit impactul antropic cel mai intens ca intensitate i durat, habitatele naturale fiind extrem de reduse ca suprafa, metodologia necesar pentru validarea lor va diferi radical. n cadrul celor trei bioregiuni existente i n statele Uniunii Europene, exist tipuri de habitate specifice, pentru care este de asemenea necesar emendarea metologiei standard validate n condiile Europei centrale i de vest.

3.1.Metodologia de evaluare rapida a tipului de habitat terestruEvaluarea i ncadrarea n tipul de habitat necesit un efort mai mic n comparaie cu evaluarea la nivel specific, furnizeaz mai puin informaie i pierde din relevan. Activiti de laborator (birou): Consultarea hrilor topografice (1:10000, 1:25000, 1:50000) a zonelor n care se va face evaluarea. Selectarea zonelor care vor fi inspectate n teren. Conceperea unei fie de teren ce poate fi completat de un personal ce posed cunotine minime de ecologie-biologie. Multiplicarea fielor de teren, jumtate din acestea fiind plastifiate i utilizate pe teren n perioadele ploioase, iar jumtate fiind utilizate ca atare n perioadele nsorite. Pentru fiele plastifiate se vor folosi, la scriere, markeri speciali rezisteni la ap i solubili n alcool. Activiti n teren: Cu ajutorul unui planimetru sau a unui dendrometru prevzut cu scar pentru msurarea pantei se msoar panta (nclinaia) terenului. Msurtoarea se realizeaz pe o linie imaginar ce mparte aria de studiu n dou jumti relativ egale, aceast linie pornind de la punctul cel mai jos al terenului pn la punctul el mai nalt. n cazul rupturilor de pant, se msoar panta pe fiecare poriune continu i se calculeaz o valoare medie pentru toate poriunile. Cu ajutorul unei busole se stabilete expoziia versantului n cazul n care aria de studiu este situat pe un teren nclinat. n centrul ariei de studiu se msoar cu ajutorul unui GPS coordonatele geografice i altitudinea terenului. Cu ajutorul atlasului Munsen se determin tipul de sol al substratului.

10

Gradul de acoperire al vegetaiei se apreciaz n funcie de suprafaa pe care o ocup proiecia habitusurilor (umbra pe care o produc plantele pe suprafaa solului la ora 12 ziua) plantelor din suprafaa n care se face msurtoarea (4 m2 pentru stratul ierbos, 25 m2 pentru arbuti, 225m2 pentru arbori). nlimea vegetaiei se msoar cu ajutorul ruletei n cazul stratului ierbos, arbustiv i cu ajutorul dendrometrului n cazul stratului arboricol. Vrsta arborilor se stabilete prin nnumrarea inelelor de cretere pe carote prelevate cu ajutorul burghiului taxatoric Pressler. Diametrul arborilor poate fi msurat cu ajutorul clupei, cnd se realizeaz un set de msurtori, media acestora reprezentnd diametrul de baz; sau cu ruleta. pH , poteialul redox, conductiviatea, umiditate solului se msoar n teren cu ajutorul pH-metrului de teren prevzut i cu sond de rH, cu ajutorul conductivimetrului de teren i respectiv a higrometrului pentru sol. Coninutul n nutrieni (forme ale azotului i fosforului) se determin n teren cu ajutorul chiturilor de reactivi i a spectrofotometrelor portabile.

3.2. Metodologia de identificare rapida a tipului de habitat acvaticMetode de colectare a datelor Standardizarea colectrii datelor Inventarierea fiecrui individ al comunitii este greu de realizat. Doar aplicarea celei mai bine adaptate metode de eantionare la problematica studiat ar putea furniza o imagine reprezentativ a compoziiei acesteia. n acest tip de abordare, bogia obinut se traduce printr-un indice al bogiei efective. Eantionarea standardizat permite s se obin, pe de-o parte, o list de specii nsoite de abundena lor respectiv i, pe de alt parte, date comparabile (comparaii ntre luciile de ap). Pentru majoritatea grupurilor taxonomice, bogia specific total a unei suprafee acvatice este aproape imposibil de msurat, chiar dac studiul se focalizeaz pe un numr limitat dintre acestea. Trebuie, prin urmare, s se procedeze la o estimare realizat pornind de la o eantionare a populaiei n fiecare loc. Aceast eantionare subestimeaz n general diversitatea real (numai dac intensitatea probrii este destul de mare pentru a garanta exhaustivitatea). Pentru a permite estimarea bogiei reale (= total) a corpului de ap se admite c intensitatea probrii trebuie s fie suficient pentru a garanta luarea n calcul a mai mult din 30 de specii prezente n mod real. Aceast din urm condiie trebuie s fie ridicat la 50% dac se dorete s se utilizeze n continuare estimatori care s permit estimarea bogiei totale pornind de la datele obinute prin eantionare standardizat. Unii autori subliniaz c chiar dac estimatorii nu sunt perfeci, ei permit totui s reduc incertitudinea (subestimarea diversitii) rezultat din datele brute ale unei eantionri neexhaustive.

11

Valoarea de conservare a unei populaii depinde de numrul total de specii ponderat cu gradul de ameninare care apas asupra fiecreia dintre ele. Pentru a o evalua, ar fi deci necesar s se poat dispune de lista tuturor speciilor prezente. Fiind imposibil s se realizeze acest inventar exhaustiv din motive practice (speciile ameninate fiind totdeauna puin abundente) i de costuri, valoarea de conservare va fi atunci evaluat pornindu-se de la uniti de prob ale populaiei (agregate printr+o procedur standardizat) care ar trebui s cuprind totodat numrul cel mai mare posibil de specii prezente. Alegerea taxonilor din vegetaie Dintre grupele taxonomice acvatice (algele din fitoplancton i perifiton, ciuperci, muchi i plante vasculare), plantele vasculare ar constitui unul din grupurile cele mai ameninate. ntr-o asemenea situaie optarea pentru ele pare s fie evident. Un alt motiv major rezid n faptul c plantele acvatice joac un rol ecologic multiplu n ecosistemele de ape stttoare puin adnci. Ele stau la originea produciei unei mari cantitti de materie organic i joac, mai ales, un rol fundamental n organizarea spaial a acestor medii. Prin apariia i distribuia lor, plantele acvatice condiioneaz diversificarea habitatelor. n afara influenei pe care ele o exercit asupra carateristicilor fizico-chimice ale mediului (consolidarea sedimentelor, temperatur, lumin, concentraia n oxigen dizolvat i n elemente nutritive n ap), plantele vasculare constituie, mpreun cu algele elementul de baz al alnurilor trofice ale biocenozelor acvatice. Ele joac, de asemenea, un rol cheie n ecologia numeroaselor nevertebrate i vertebrate (larve de insecte, crustacee, molute, peti, psri i mamifere) ca habitat (refugiu, loc de odihn, de hrnire i de reproducere). Plantele acvatice au deci n acelai timp o influen direct i indirect asupra diversitii a numeroi ali taxoni vegetali sau animali. Se iau n calcul plantele emergente (stuf, papur etc.), libere, flotante i cu frunze flotante (nuferi, linti, utricularii etc.) i submerse (Potamogeton sp., Elodea etc.) incluznd spermatofite, pteridofite, briofite i caracee (aparinnd talofitelor). Plantele acvatice care trebuie reinute sunt cele care posed indicele de umiditate 5 n sistemmul stabilit de Landolt (1977) crora li se adaug un anumit numr din speciile cu indice de umiditate 4 care sunt considerate ca fiind puternic asociate cu mediul acvatic. Este vorba de urmtoarele specii: Juncus sp., Carex sp., Eleocharis sp., Equisetum palustrae, Gallium palustrae, Agrostis stolonifera, Scirpus sylvaticus, Lysimachia nummularia, Lythrum salicaria, Lysimachia vulgaris, Mentha longifolia, Myosotis scorpioides, Ranunculus repens, Rorippa palustris. n cele ce urmeaz termenul de plant acvatic integreaz speciile din aceast list complementar. Relevee in situ. Amplasarea cuadratelor i modalitatea de releveu Vegetaia a fcut obiectul a numeroase relevee standardizate n cuadrate cu suprafa determinat (0,25 m2) plasate n lungul unor transecte. Aceste relevee au fost efectuate n majoritatea corpurilor de ap cu ajutorul unei brci gonflabile cu un cadru de 50 * 50 cm, un acvascop, o grebl i o sap. Releveele de vegetaie au fost efectuate n lungul unor transecte distribuite orientate perpendicular pe mal la distane de 5, 10 sau 25 de metri n funcie de dimensiunea blii/lacului. n lungul fiecrui transect, coninutul unui cuadrat a fost inventariat din 5 n 5 m, incluznd un cuadrat la cele dou extremiti ale transectului, la interfaa ap-uscat.

12

Acoperirea fiecrei specii recenzate n cuadratClasa I Clasa II Clasa III Clasa IV Clasa V 0 5 % din suprafaa cuadratului 5 25 % 25 50% 50 75% Mai mare de 75%

De notat c suma acoperirilor ntr-un cuadrat poate depi 100% dac se adaug acoperirile plantelor care aparin mai multor strate de vegetaie. Speciile neacvatice prezente n interiorul unui cuadrat sunt de asemenea inventariate i se noteaz nivelul lor de acoperire dar, de regul, nu sunt luat n calcul la prelucrarea statistic a datelor. Pentru releveele de margine (interfaa ap-uscat) sunt prezentate mai multe situaii. Dac interfaa este bine delimitat, marginea exterioar a cuadratului cade pe mal. Dac marginea este constituit de o centur larg de helofite, releveul se face la limita de penetrabilitate, cel mai frecvent pe frontul zonei de helofite. Dac nivelul apei este excesiv de ridicat, releveul de margine se situeaz la limita apariiei plantelor acvatice dup Landolt (n principiu indicele de umiditate 5, uneori 4). Dac nivelul este, dimpotriv, excesiv de sczut, releveul ncepe acolo unde apar plantele acvatice, chiar dac ele sunt exondate. Recenzarea complementar a florei (n afara cuadratului) Observaii complementare la releveele de cuadrate permit s se completeze lista speciilor prezente n balt/lac, pentru a se obine o list de plante acvatice ct mai exhaustiv cu putin. Identificarea speciilor Plantele care nu se pot identifica pe teren, dup colectare se usuc sau se conserv n alcool (calitrichele, caraceele, lemnaceele). Alegerea taxonilor din Faun . Exist o mare diversitate de nevertebrate acvatice n ecosistemele de ap stttoare. Acestea triesc acolo n mod permanent (viermi, lipitori, molute etc) altele doar temporar (stadii larvare ale insectelor). Luarea lor n calcul este motivat prin rolurile pe care ele le joac direct sau indirect n lanurile trofice att ca resurse nutritive ct i n descompunerea materiei organice i n consumul de plante. ntre altele, calitile lor de bioindicatori au condus la utilizarea lor n metodele de evaluare a calitii mediilor acvatice (Rosenberg i Resh, 1993). Diversitatea foarte mare a grupurilor de nevertebrate i vertebrate, dificultile de indentificare i resursele financiare limitate nu ne permit practic s efectum un studiu exhaustiv al nevertebratelor acvatice. Este deci obligatoriu s se fac o selectare pentru a restrnge numrul de

13

grupe asupra crora se ndreapt eforturile de evaluare. Cele care sunt reinute pentru studiu sunt calificate ca grupe umbrel. Criteriile cele mai frecvent utilizate care permit s ne orientm n alegerea grupelor n funcie de obiectivele de studiu sunt prezentate n tablelul de mai jos: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Bogie n specii Abundena i frecvena n tipul de mediu studiat Numrul de specii reprezentate de populaii importante Taxonomie abordabil i determinri facile Cunoaterea i varietatea preferinelor ecologice (de exemplu fa de pH, de conductibilitate, de tipul de mediu ) Varietatea de niveluri i tipuri trofice (de exemplu, prdtori, detritivori, ierbivori, filtratori, raclori ) Cunoaterea repartiiei biografice a speciilor Cunoaterea statutului de ameninare a speciilor Amploarea repartiiei geografice (incluzndu-se i enedemismul local) Interesul publicului

Pentru blile i lacurile din Romnia, grupele faunistice indicatoare cele mai semnificative par s fie: -gasteropodele acvatice -odonatele (aduli) -coleopterele acvatice (larve i aduli) Alegerea acestor grupe pentru un studiu al biodiversitii blilor i lacurilor cu suprafa mic este justificat prin aceea c: Cu excepia ctorva familii de coleoptere acvatice, gasteropodele i coleopterele includ specii prezente tot timpul anului n mediul acvatic ceea ce nu este cazul pentru grupul odonatelor. n raport cu toate celelalte grupuri acvatice de nevertebrate, taxonomia i ecologia acestor trei grupe sunt relativ bine documentate. Informaiile ecologice disponibile la scar european privind odonatele sunt ndestultoare.

Dup metodele curent aplicate pentru studii de evaluare ecologic nu se iau n consideraie dect organismele vii (oricum, cochiliile goale de molute se conserv pentru a le pune la dispoziia cercettorilor interesai). Precizm c aceste criterii pot fi totui ignorate n cazul n care un grup face dovada unor caliti bioindicatoare deosebit de interesante. Unii iau n consideraie i alte grupe ca efemeropterele. Reprezentat de un numr mic de specii n bli i lacuri acest din urm grup este totui apt s furnizeze o indicaie a nivelului trofic al blilor i lacurilor. Anumite studii au artat c bogia msurat la un nivel taxonomic superior celui de specie, ar putea constitui o bun apreciere a bogiei specifice. Astfel, numrul de familii de 14

macronevertebrate poate fi luat n calcul pentru fiecare corp de ap dup o procedur similar celei folosite n Marea Britanie (nivelul taxonomic de familie macronevertebrate este de asemenea utilizat n abordrile dezvoltate pentru ruri Unii cercettori consider c ar mai trebui incluse i alte dou grupe: -sferiidele (molute) -amfibienii Se poate spune c acarienii (pot fi folosii sub termenul de familie) datorit faptului c determinrile la nivel de familie sunt foarte dificile). Eantionarea faunistic Numrul de uniti de prob efectuate (n) este proporional cu suprafaa luciului de ap i dublu cu decuplarea suprafeei (suprafaa evaluat n m2): n = 1 + (0,885*(2log(surface)2) n lacurile i blile mici ( 1%) au fost eliminate din inventar. 75% din unitile de prob se iau din masa apei i 25 % de la interfaa ap-uscat (cel puin 2 n cazul lacurilor i blilor mici, mai mici de 400 m2). Celelalte grupe prezente n unitile de probe (hirudinee, sferiide, lepidoptere, trichoptere, efemeroptere, heteroptere, diptere etc.) se conserv n formol pentru studii ulterioare. S-a calculat numrul de familii aparinnd fiecruia dintre aceste grupuri taxonomice. Un eantion elementar (o unitate de prob) este rezultatul efecturii unei prospectri al unui tip de habitat determinat timp de 30 de secunde. Ciorpacul parcurge habitatul respectiv prin micri rapide i energice de du-te vino. Aceast colectare se efectueaz n toate dimensiunile spaiale ale habitatului i integreaz astfel totdeauna o parte din sedimentele subiacente habitatului. Volumul materialului brut colectat n aceast unitate de prob nu trebuie s depeasc un litru.

15

Filosofia strategiei de probare pe care noi o adoptm arat multe similitudini cu metoda francez normalizat dezvoltat pentru studierea rurilor (IBGN AFNOR, 1992), mai ales n ceea ce privete habitatele. ntre altele, metodologia dezvoltat simultan n proiectul PLOCH n Marea Britanie (Williams et all, 1998 a) prezint o strategie similar a alegerii habitatelor mai ales cu neluarea n calcul a sedimentelor din zonele adnci. Aceast metod distrbuie de asemenea eantioanele n diferite tipuri de mezohabitate; ea este de asemenea similar cu o alt metodologie dezvoltat n Marea Britanie pentru eantionarea n ruri (RIVPACKS; Wright et all, 1984, 1998, 2000). Cazuri particulare (uneori pot surveni cteva situaii delicate): Habitatele recenzate sunt prea numeroase n raport cu numrul de uniti de prob care trebuie efectuate. n acest caz se regrupeaz mai nti habitatele diviziunilor inferioare, apoi ale celor mai mari. Aceast prelevare mixt se constituie prin prospectarea a dou habitate la 15 s fiecare; Habitatul se repartizeaz n mai multe poriuni mai degrab dect de a acoperi o suprafa dintr-o singur ncercare. Aici colectarea de 30 de s se distribuie pe diferite poriuni (de exemplu se exploreaz poriunile de stuf situate n sud timp de 15 s i se completeaz cu o coltectare n stuful din nord de 15 s); Se limiteaz la o singur prelevare cnd dou habitate prezint aceeai acoperire se alege categoria situat n partea superioar a tabloului. Astfel hidrofitele sunt preferate helofitelor, plantele submerse plantelor cu frunze flotante .a.m.d.

3.3. Evaluarea rapid a inventarierii speciilor unui habitat terestruProcedura de demarare a inventarului Procedura de demarare a unui inventar de habitate este adesea heterogen, imprevizibil i consumatoare de timp. n unele cazuri, semnalarea unor ameninri serioase sau a declinului localizat al unui anumit tip de habitat au alertat oamenii de tiin, pe cei implicai n conservare, autoritile i media asupra situaiei. nainte de a fi demarat un inventar la scar naional, care constituie o investiie important pentru societate, este recomandabil s se valideze tiinific criteriile care demonstreaz c siturilee sunt ameninate sau n deeclin. Faza de concepere metodologic. n orice faz iniial a unui inventar este esenial s se defineasc foarte clar tipurile de sit care fac obiectul investigaiei. O definiie foarte clar va da rezultate de necontestat evitnd ca investigatorii s cheltuiasc mult timp inutil. Etapa urmtoare va consta n punerea la punct a unei metode de inventar. Aceast munc depinde de mijloacele puse la dispoziie: hri, planuri forestiere, tehnici de teledetecie, tehnici i cunotine disponibile privitoare la condiiile biotice i abiotice. n caz de absen a definiiilor privind tipurile de habitat sau de vegetaie, este nevoie s se stabileasc elementele cheie sau speciile indicatoare, procedur valabil i pentru stabilirea criteriilor de evaluare de conservare a naturii.

16

Infrastructura existent la nivel local poate uneori influena metodele de desfurare. Se ine cont, de pild, de dificultatea cu care se acceseaz anumite tipuri de situri. Tot att de important n punerea la punct a metodei este i elaborarea de fie de teren i a unei structuri de baze de date adecvate.(Anexele 5 i 6). Odat testat n condiii realiste i evaluat, metoda va fi prezentat, nsoit de un manual. Faza de pregtire comport, de asemenea, formarea personalului. Acesta trebuie s ajung s obin un nivel corespunztor de cunotine n materie de identificare a habitatului, tipului de vegetaie i speciilor indicatoare. Adeziunea i entuziasmul personalului la munca de inventariere se dovedesc de mare valoare pentru calitatea rezultatelor. Pentru o evaluare standardizat a valorii patrimoniale a diferitelor situri este necesar o colectare de date ct mai omogen cu putin. Lucrri pregtitoare. Partea cea mai important a lucrrilor pregtitoare rezid n identificarea, localizarea i delimitarea cartografic a siturilor interesante. n majoritatea cazurilor fotografia aerian n infrarou este de departe instrumentul cel mai puternic. Se ntmpl cteodat ca interpretarea fotografiilor aeriene s aib nevoie s fie completat prin informaii care provin din alte surse: planuri forestiere, hri geologice, literatur sau interviuri cu persoane care cunosc perfect condiiile locale. Uneori este mai convenabil s se standardizeze acest tip de colectare de date cu ajutorul unui formular simplu. n cazul n care un investigator nu viziteaz dect cteva din siturile identificate, alegerea acestor situri se face dup datele colectate n cursul lucrrilor pregtitoare. Lucrul n teren. Pe durata prospectrii terenului investigatorul are ca prim obiectiv verificarea dac situl vizitat intr n domeniul de inventar precum i exactitudinea limitelor sitului stabilite n cursul lucrrilor pregtitoare. Etapa urmtoare const n colectarea datelor pe tipuri de habitat, de vegetaie, elemente i specii. n anumite cazuri cercetarea speciilor este efectuat n conformitate cu o list predeterminat de specii indicatoare dar, n alte cazuri, poate fi avansat o list mai complet de plante vasculare, de pild. Se consemneaz, adeseori, informaiile sau observaiile privind impactul; ele sunt binevenite. Astfel, cercettorul poate proceda la o prim evaluare bazat pe criterii predefinite, a valorii patrimoniale. n aceast faz a inventarului, aceast evaluare este fcut ntrun cadru de referin care comport un numr de situri la un nivel local. Ulterior, aceast prim evaluare va putea s fie rectificat dup un referenial care comport un numr mult mai ridicat de situri la nivel regional sau naional. Prelucrarea informatic a datelor. Mai nti, se colecteaz toate datele ntr-o baz cu digitizarea limitelor tuturor siturilor, care se stocheaz ntr-o baz cartografic numeric i se prezint inventarul sub forma unui raport. Acesta din urm poate fi un catalog de fie generate de baza de date sau pur i simplu un raport mai complet care conine descrierea detaliat a siturilor sau a unei selecii dintre acestea. Inventarierea specific tipului de habitat

17

Metod pentru inventarierea habitatelor din pdurile virgine Aceast metod de inventariere a habitatelor utilizeaz pentru identificarea siturilor de interes, n funcie de fiecare caz, fotografii aeriene sau hri (1:50 000), anchete n rndul celor care sunt implicai n conservare sau n rndul pdurarilor locali. Simpla constatare a activitilor umane (de exemplu, prezena cioturilor ndeptete descalificarea sitului). Criteriile care pot servi pentru conservarea unui sit nu sunt foarte importante. Metod pentru inventariere a peisajelor de zone umede Mai nti siturile sunt cartografiate att la nivel macro- ct i la nivel micro- pentru obinerea bazei de cunotine ce va fi mai trziu utilizat n activiti de conservare. i n acest caz fotografiile aeriene sunt utile pentru selectarea siturilor importante. n unele cazuri ele pot chiar servi pentru descrierea siturilor pe baza unor caracteristici identificabile n acest context. Datele colectate trebuie stocate ntr-o baz de date. n cazul siturilor care vor fi selectate pentru a fi vizitate datele se vor colecta pentru mai multe niveluri diferite: de exemplu structura vegetaiei i lista speciilor de plantele vasculare, muchi i licheni pentru asociaiile vegetale. Pentru raportare se pot utiliza hri cu scara 1:20 000 i 1:60 000. Metod de inventariere a siturilor de pajite i pune Identificarea siturilor se face cu ajutorul fotografiilor n infrarou. Dimensiunea minim a pajitilor pentru nregistrarea n inventar este de 1 2 ha, dar nu se impune o limit minim pentru punile exploatate de manier tradiional. Elementele care intereseaz n acest caz sunt cele de interes cultural (ziduri de piatr, perdele forestiere, monumente istorice). Speciile vasculare specifice pajitilor nefertilizate i bine gestionate pot servi drept specii indicatoare. Datele obinute trebuie stocate ntr-o baz de date a crei construcie, n funcie de amploarea inventarului poate dura mai muli ani. Pentru raportare se pot utiliza hri cu scara 1:10 000. Metod pentru inventarierea habitatelor din siturile forestiere patrimoniale (care ar putea gzdui specii aflate pe lista roie) Identificarea siturilor se poate face cu ajutorul planurilor forestier, a diverselor hri tematice, a fotografiilor aeriene n infrarou, a altor inventare dac acestea exist. Utilizarea unor parametrii cum ar fi elemente cheie (micro-habitate de patrimoniu) i specii indicatoare sunt o caracteristic a acestei metode. Datele obinute trebuie stocate ntr-o baz de date.

CAPITOLUL IV

18

CERCETARI ECOLOGICE N MASIVUL FGRAn cercetarile mele am analizat modul cum se manifesta influenta complexa a factorilor mediului abiotic si biotic asupra plantelor, att n ceea ce priveste fitoindividul ct si asociatiile vegetale. Conditiile de mediu influenteaza, transforma (modifica) si selectioneaza plantele. Dar si plantele, la rndul lor, influenteaza mediul si-l schimba. Mediul, n totalitatea lui, este un adevarat complex de factori, care actioneaza izolat si convergent, influentnd morfologia si biologia plantelor. Prezint n continuare cteva rezultate privind influenta unor factori asupra florei din Masivul Fgra . A. FACTORII CLIMATICI a) APA Apa are o importanta covrsitoare pentru viata plantelor, toate functiile fiziologice necesitnd prezenta ei. Astfel, absorbtia substantelor minerale, fotosinteza, actiunea fermentilor, transpiratia, biochimismul celular, germinatia semintelor etc, nu pot avea loc fara apa. Din greutatea plantelor apa reprezinta aproximativ 90%. Si pentru plantele din zona studiata sursa de apa poate fi diferita: ploaie, zapada, roua, ceata, chiciura, grindina, ape subterane. Datorita structurii sale geologice specifice, Masivul Fgra prezinta particularitatea ca, de la altitudinea de aproximativ 1450 m n sus, singura sursa de apa o reprezinta precipitatiile. Cantitatea anuala de precipitatii de circa 1000-1200 mm are o mare importanta pentru plante. Importanta este nsa nu att cantitatea de precipitatii anuale, ct repartizarea lor pe anotimpuri. n functie de cantitatea de apa din mediul n care traiesc, n cercetarile noastre am identificat mai multe tipuri de plante: Plante higrofite Acestea traiesc n vai umede, pe malul apelor sau n paduri puternic umbrite, pe soluri jilavumede pna la umed-ude. Ele au presiunea osmotica celulara de 8-12 atmosfere, frunze n general mari, glabre, cu multe stomate, unele si cu hidatode, cuticula subtire, cilindrul central slab dezvoltat, sistemul radicular superficial si destul de redus, fixat n apa sau n solul nmlastinat (Equisetum sylvaticum, Inula helenium, Caltha laeta, s.a. ). Plante mezohigrofite. Sunt plante care cresc pe locuri cu umiditate potrivita, pe soluri reavan-jilave pna la jilav-umede. Au presiunea osmotica n celule de aproximativ 12-15 atmosfere. Cnd nu au apa suficienta aceste plante sunt expuse la ofilire (Polygonum bistorta, Rumex alpinus, Lotus corniculatus, Gentiana kochiana, s.a.). Plante mezofite. Cresc pe soluri revene pna la reavan-jilave. (Sambucus racemosa, Campanula serrata, Lamium album, s.a.) Plante xeromezofite. Cresc pe soluri uscat-revene pna la revene (Eritrichium nanum, Calamintha alpina,Carlina acaulis, s.a.). Plante xerofite. Sunt specii ce suporta conditiile vitrege ale deficitului de umiditate din sol, fie permanent, fie sezonier, pe soluri uscate pna la uscat-revene. Aceste plante transpira putin datorita pozitiei si structurii stomatelor, rasucirii limbului, acoperirii frunzelor cu peri desi, a epidermei groase si adesea cerate etc. Pot suporta o ofilire prelungita. Au presiunea 19

osmotica adesea peste 100 atmosfere si, ca atare, pot absorbi solutii concentrate cnd este apa putina n sol. n categoria aceasta apartin numeroase graminee, plante de stncarii etc. b) TEMPERATURA Caldura este unul dintre cei mai importanti factori climatici, cu actiune directa sau indirecta asupra plantelor. Principalele functiuni ale plantelor (crestere, fotosinteza, nflorire, fecundatie, fructificare etc.) necesita o anumita cantitate de caldura. Germinarea semintelor si apoi a diferitelor stadii de dezvoltare ale plantelor necesita o anumita temperatura care poate fi minima, optima sau maxima. Majoritatea fenomenelor vitale se pot desfasura normal n cadrul temperaturilor ntre 0C si 45C.Unele plante, nsa, pot suporta si temperaturi mai nalte, sau temperaturi foarte scazute de pna la - 30C (numeroase specii de licheni, brazii, molizii etc.). Pe orizontala, locurile deschise, pajistile, poienele, raristile de padure, primesc o cantitate mai mare de energie solara dect cele din interiorul padurilor sau de pe vai. nghetul trziu sau dezghetul brusc sunt mai vatamatoare pentru plante dect temperaturile scazute. Plantele care transpira puternic iarna sunt mai putin rezistente la ger dect cele cu o transpiratie scazuta. Rezistenta plantelor la temperaturi scazute este legata si de felul coloizilor din celule si de prezenta anumitor zaharuri care maresc rezistenta celulelor la ger. Trebuie sa mai adaugam faptul ca plantele sunt influentate att de temperatura aerului ct si de temperatura solului. Astfel, germinarea semintelor si cresterea plantulelor sunt n functie de temperatura din sol, iar corpul plantei este influentat de temperatura din atmosfera. Pentru a se apara de intemperiile iernii plantele poseda diferite organe care ierneaza la adncimi diferite fata de suprafata solului. Dupa pozitia acestor organe ele se mpart nmai multe forme biologice si anume: Fanerofite, cu mugurii protejati de solzi, asezati mult mai sus de suprafata solului (arbori, arbusti: Fagus, Sambucus, Cornus s.a.). Chamaefite, la care mugurii sunt aproape de suprafata solului si sunt aparati de solzi si de stratul de zapada (arbusti pitici: Rhododendron, Vaccinium s.a.). Hemicriptofite, care au mugurii chiar la suprafata solului si iarna pier toate partile aeriene (Taraxacum, Bellis, Capsella s.a.). Criptofite (geofite), la care iarna rezista numai mugurii organelor subterane (bulbi, rizomi, tuberculi ( Polygonatum, Galanthus, Crocus s.a.). Terofite, plante ce pier n timpul iernii si ierneaza numai sub forma de seminte ( Potentilla, Lathyrus s.a.). c) LUMINA Are un rol extrem de important n viata plantelor verzi, deoarece fotosinteza nu poate avea loc dect n prezenta luminii. Daca lumina lipseste, sau este n cantitate insuficienta, plantele se etioleaza, internodurile se alungesc (dicotiledonate), sau, se scurteaza (graminee). Plantele care cresc la lumina sunt viguroase, pe cnd cele crescute la lumina slaba sunt firave, etiolate. Fiecare planta, pentru a se putea dezvolta normal are nevoie de o anumita intensitate luminoasa optima. Acest optim variaza de la specie la specie. n functie de factorul lumina, plantele din masivul Fgra se grupeaza astfel:

20

Heliofite (fotofite), plante iubitoare de lumina puternica si directa (plantele din zona subalpina: (Papaver,Sempervivum,Saxifraga,Centaurea,Campanula,Leontopodium, Gentiana, Dianthus s.a.). Sciofite (umbrofite), plante ierboase din paduri, iubitoare de umbra (Dryopteris, Asplenium s.a.) Helio-sciofite, plante care se pot acomoda si la lumina directa si la umbra (Senecio, Colchium s.a.) Nevoia de lumina nu este constanta, chiar pentru una si aceeasi specie, ci ea se schimba n functie de fenofaza, vrsta, anotimp, latitudine. Insuficienta luminii, de pilda, face ca sa se usuce ramurile inferioare ale copacilor, fenomen cunoscut n silvicultura sub numele de elagaj. n plina lumina nsa, plantele sunt mai ramuroase, cu epiderma stralucitoare, sau sunt acoperite cu peri desi, au tesuturile lemnoase mai dezvoltate. La unele ramurile se pot transforma n spini (Ruscus aculeatus). Plantele de umbra sunt glabre si cu sclerenchimul putin dezvoltat. d) AERUL SI VNTUL Plantele nu pot trai n lipsa de aer (lund n considerare ncadrarea regnurilor dupa W i t t h a c k e r ).Pentru ele, oxigenul este necesar respiratiei, iar dioxidul de carbon n procesul de fotosinteza. Oxigenul din aer se gaseste aproximativ n aceeasi cantitate pe toata suprafata globului, deci, din acest punct de vedere nu exista diferenta ntre diferitele regiuni. Oxigenul se afla n atmosfera n proportie de 21%, iar azotul de circa 78%. Cantitatea de dioxid de carbon nsa nu este aceeasi n toate arealurile. ncepnd de la nivelul solului, n sus, cantitatea de dioxid de carbon creste, fiind influentata si de natura solului. Cantitatea de oxigen scade n apa si n sol fata de atmosfera. Diferitele impuritati si gaze toxice, care se degaja din activitatea antropica, n special industriala, cum ar fi gazele sulfuroase provenite din arderea carbunilor de pamnt, au actiune daunatoare asupra multor plante ca Abies alba, Picea abies, Fagus sylvatica s.a. Solul, ca structura, are un regim de aer mai bun si este, deci, mai fertil. n solul cu un continut scazut de aer radacinile nu mai pot respira si, ca urmare, nu mai pot absorbi substantele vitale n vederea cresterii si dezvoltarii lor, murind asfixiate. Miscarea aerului sub forma de curenti, vnt, are o mare influenta asupra plantelor. Ca actiune, vnturile puternice provoaca vatamari mecanice, ruperea coroanei sau a trunchiului, desradacinarea arborilor din paduri, mai ales coniferele, datorita radacinii lor mai superficiale (Abies alba, Picea alba s.a.). Vntul ce bate mereu din aceeasi directie si anume din NE apre SV, cum este si cazul Masivului Fgra , provoaca disimetria coroanei la molizii (sau brazii rataciti) ce cresc n apropiere de golurile de munte. Asemenea arbori se numesc arbori n drapel sau stindard. Vegetatia de la altitudinile de peste 1400 m din masivul Fgra , si datoreaza talia mica n primul rnd vnturilor puternice. Vnturile, de asemenea intensifica totodata foarte mult transpiratia. Acesta este si motivul pentru care multe specii au gasit mijloace eficiente pentru economisirea apei prin cerificarea limbului, acoperirea cu peri etc. (Saxifraga, Alchemylla s.a.).

B. FACTORII EDAFICI

21

Acesti factori se refera la sol si la modul cum acesta influenteaza plantele. Solul este reprezentat prin straturile afnate de la suprafata litosferei ce s-au format prin actiunea de dezagregare si alterare de catre biosfera asupra diferitelor roci. Vegetatia joaca un rol important n formarea solului. Fertilitatea acestuia este o nsusire esentiala de care depinde vegetatia, nsusire strns legata de cantitatea de humus. Plantele terestre absorb prin intermediul sistemului radicular, din straturile superioare afnate ale solului, substantele minerale sub forma de solutii. Solurile sunt foarte diferite, chiar n aceeasi zona climatica si vegetatia este, de asemenea, variata n functie de natura solului. a) SCARA PENTRU TROFICITATE Gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate si este foarte variat, deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc diferite categorii de plante care s-au adaptat la capacitatea mai ridicata, sau mai scazuta, de aprovizionare cu ioni nutritivi. Sunt numeroase plantele adaptate numai la anumite tipuri de sol (plante indicatoare). Pentru zonele cercetarilor noastre mentionam existenta n Muntii Fgra a urmatoarelor categorii:

Oligotrofe. Cresc pe solurile cu troficitate scazuta (T=10-30), sarace n substante nutritive, pe terenuri aride (Nardus stricta, Deschampsia flexuosa, Lycopodium clavatum, Juniperus sibirica, Cerastium lanatum, Alchemilla hybrida, Rhododendron kotschyi). Oligomezotrofe. Cresc pe soluri cu troficitate scazuta, pna la mijlocie (T=30-50): Picea abies, Sorbus aucuparia, Soldanella pusilla. Mezotrofe. Cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T=50-80). n masivul Ciucas, din totalul plantelor determinate de noi, acest grup cuprinde cele mai multe specii, din care mentionam: Dryopteris filixmas, Ranunculus polyanthemos, Dianthus spiculifolius, Stellaria palustris, Euphorbia amygdaloides. Eutrofe. Cresc pe soluri cu troficitate ridicata (T=80-140), bogate n substante nutritive (Chelidonium majus, Dentaria bulbifera).b) SCARA PENTRU ACIDITATE n cercetarile noastre privind adaptarea plantelor la reactia solutiei solurilor, exprimata prin valoarea pH n orizonturile superioare, am deosebit urmatoarele caractere de plante si soluri, investignd zonele Capra, Blea, Buda . NEUTROFILE 6 SLAB ACIDOFILE 22 MODERAT ACIDOFILE 44 ACIDE 9 MODERAT ACIDE-NEUTRE 11 ALCALINOFILE 3 EURIACIDOFILE 5 Trusa folosita pentru efectuarea determinarilor a fost trusa Merck. n cazul plantelor determinate, ncadrarile corespund urmatoarelor categorii:

22

Specii slab acide neutre. Cresc pe soluri cu pH = 6,8 7,0 (Carex sempervirens, Lilium martagon, Cirsium erisithales,Leonurus cardiaca, Gentiana verna, Gentiana lutea, Astrantia major). Specii acide-slab acidofile. Cresc pe soluri cu pH = 6,0 6,8 (Colchium autumnale, Senecio nemorensis, Dryopteris filix-mas, Alchemylla hybrida). Specii acide-moderat acidofile. Cresc pe soluri cu pH = 5,0 6,0 (Festuca ovina, Nardus stricta, Chrysanthemum rotundifolium, Campanula serrata, Rhododendron kotschyi, Bruckenthalia spiculifolia). Specii acide-puternic acidofile. Cresc pe soluri cu pH = 5,0 4,5 (Pinus sylvestris, Vaccinium myrtillus). Specii alcalinofile (bazofile). Cresc pe soluri alcaline cu pH > 7,2 (Taraxacum officinale). Specii euriacidofile (eurioxifite). Au o larga amplitudine ecologica fata de reactia solului, adesea fiind numite si plante indiferente (Equisetum arvense).

C.FACTORII OROGRAFICI Din aceasta grupa fac parte: altitudinea, relieful (macrorelief, microrelief), gradul de nclinare al pantelor, directia nclinarii pantelor fata de punctele cardinale etc. n raport cu altitudinea se schimba si alti factori ca temperatura, vntul, luminozitatea etc. si, ca urmare, se modifica flora si vegetatia. Din observatiile noastre am constatat ca, n Masivul Fgra , pantele nclinate spre sud si est primesc mai multa lumina si caldura si sunt mai ferite de vnturile puternice de la nord dect pantele cu expozitie nordica. Versantii opusi vnturilor dominante sunt mai adapostiti si, ca atare, plantele nfloresc si fructifica mai devreme, transpiratia este mai mica. n unele zone mai joase, depresionare, bine adapostite si ferite de vnturile dominante, se pot dezvolta plante mai pretentioase fata de climat. D. FACTORII BIOTICI n aceasta categorie intra raporturile reciproce dintre diferite plante, sau dintre diferitele asociatii vegetale, apoi raporturile dintre plante si animale si influenta omului asupra plantelor.Raporturile dintre plante mbraca forme foarte variate. Uneori numai una din parti trage foloase, din aceasta categorie facnd parte numeroase plante parazite, semiparazite, epifite. n cazul cnd ambii parteneri beneficiaza de pe urma convietuirii avem de-a face cu simbioze: lichenii, bacteriile ce traiesc n simbioza cu radacinile leguminoaselor, ciupercile ce formeaza micoroze cu radacinile multor plante lemnoase si ierboase. Indivizii multor specii formeaza asociatii n anumite conditii de mediu. n aceste asociatii, cum sunt fagetele, molidisurile, fiecare individ se hraneste autotrof. Relatii de acest fel am observat n numeroase locuri din Masivul Fgra . Raporturile dintre plante si animale capata, de asemenea, aspecte variate. Animalele influenteaza plantele n diferite moduri. Astfel, la un numar foarte mare de specii, polenizarea este realizata de catre insecte. De asemenea animalele raspndesc pe cale epizoochora sau endozoochora semintele si fructele de la numeroase plante. Pasunatul modifica foarte mult covorul vegetal. Astfel, este bine-cunoscuta invazia de Nardus stricta ca urmare a pasunatului excesiv n etajul subalpin al Masivului Fgra .

23

Influenta omului (factorii antropici) asupra plantelor se poate exercita prin actiuni constiente sau inconstiente privind vegetatia. Lucrarile agricole, defrisarea padurilor, drenajul, irigatiile, introducerea de noi plante, selectia artificiala, crearea de noi paduri sau pajisti artificiale, construirea de drumuri, poduri, apeducte, exploatarea carierele de calcar, turismul necivilizat, oieritul, comercializarea plantelor medicinale sau a raritatilor, incendierile si multe altele, toate acestea contribuie la disparitia multor specii de plante si animale, transformnd biocenozele, de multe ori pna la exterminarea lor. Astfel se explica reducerea drastica a efectivelor unor specii de plante, care si n Masivul Fgra au devenit estrem de rare: Leontopodium alpinum, Gentiana lutea, Achillea schuri, Papaver corona-sancti-stefani si multe altele. n finalul acestui capitol, nu pot ncheia, totusi, fara o nota optimista: Masivul Fgra, spre deosebire de ali munti (Bucegi, Piatra Mare, Postavarul) si mai pastreaza, nca, o bogatie floristica, vegetala si peisagistica de o rara valoare si frumusete. Probabil ca, una din cauze este si numarul extrem de redus de cabane (doar la Blea i Capra ), precum si lipsa apei potabile de la 1450 metri n sus, fapt mai putin agreat de o anumita categorie de montaniarzi. Ne bucuram ca, la initiativa noastra, Agentia pentru Protectia Mediului Brasov a naintat Guvernului Romniei propunerea ca ntregul Masiv Fgra sa fie declarat Parc National. Este si acesta, un nou si frumos nceput

BIBLIOGRAFIE

24

1. Arsene, G.G., Elemente de ecologie general, Timioara, Editura Orizonturi universitare, 2002 2. Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosfer i politici ecologice, Editura ASE, Bucureti, 2002 4. Brown, L. Starea lumii 2000, Bucureti, Editura Tehnic, 2000 5. Coste, I. Omul, biosfera i resursele naturale, Editura Facla, Timioara Coste , 1982 6. Davidescu, Velicica, Nea, Gabriela, Poluarea mediului. Surse-Combatere, IANB, Bucureti, 1992 7. IONESCU, V., CRISTUREAN, I. Unele criterii actuale folosite n stabilirea principalelor linii evolutive ale regnului vegetal, n Probleme actuale de Biologie, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1986. 8. SERBANESCU JITARIU, G., TOMA, C. "Morfologia si Anatomia plantelor " Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980. 9. VANCEA, ST. Ecosistemul padurilor carpatine Probleme actuale de Biologie, vol. III, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978. 10. www.earthday.net 11. www.fao.org 12. www.insse.ro 13. www.maap.ro 14. www.mpci.org 15. www.rosilva.ro

25