ASTRA LA IAªI - astraculturalaiasi.files.wordpress.com · ple cu ceea ce este mai sfînt pentru un...

11

La Iaºi ne gãsim într-un spaþiu românesc încare problemele fraþilor noºtri de peste

Prut, din nordul Bucovinei ori din sudulBasarabiei ajung mai repede ºi unde încercãm, înacelaºi spirit specific fondatorilor ASTREI, sãrezolvãm, cu forþele proprii, mijloacele, relaþiilede care dispunem, majoritatea nevoilor ºi solic-itãrilor lor. Tot ceea ce facem se constituie înecoul preocupãrilor ºi aspiraþiilor lor, pe careîncercãm sã vi le aducem la cunoºtinþã cupromptitudine ºi conform unei discipline pe carene-am asumat-o faþã de conducerea centralã aAsociaþiunii. Fãrã a exagera cumva, dar ºi fãrãfalsã modestie, putem afirma cã Despãrþãmîntulieºean al ASTREI este filtrul comunicãrii cudespãrþãmintele din Basarabia ºi asociaþiilepartenere din regiunile Cernãuþi ºi Odesa, dinsudul Dunãrii ºi nu numai, la întemeierea unoradintre acestea contribuind nemijlocit. Lista pro-gramelor noastre este substanþialã. Nu le maienumerãm pentru cã sunt îndeobºte cunoscute înmediul ASTREI, iar de cãtre cei interesaþi maiales prin intermediul „Revistei române” ºi de peinternet.

Una din cele mai recente realizãri aledespãrþãmîntului nostru este tipãrirea periodicu-lui intitulat „Sud-Vest. Almanah istorico-cultur-al în limba românã pentru cititorii din sudulBasarabiei”, ajuns deja la al ºaptelea numãr, edi-tat în colaborare cu Fundaþia „1 Decembrie 1918pentru unitatea ºi integritatea României” AlbaIulia, Despãrþãmîntul ASTRA „Eugen Hulea”Alba Iulia ºi Despãrþãmîntul ASTRA„Alexandru Boldur” Anenii Noi, cu sprijinulfinanciar al Consiliului Judeþean Alba, condus dedl. Ion Dumitrel. Acesteia trebuie neapãrat sã-iadãugãm cel mai dinamic proiect al despãrþãmîn-tului ieºean, care se adreseazã tinerilor de origine

românã din România, Republica Moldova ºiUcraina ºi care, iatã, a ajuns la cea de-a III-aediþie: ªcoala europeanã de varã „ASTRA”,iniþiat de Iulian Pruteanu-Isãcescu ºi care pro-pune o abordare transfrontalierã în relaþionareacu elevii ºi studenþii, în noul context european.

În multe din aceste iniþiative ºi realizãri ne-austat alãturi instituþiile administrative locale –Consiliul Judeþean Iaºi ºi Primãria MunicipiuluiIaºi, instituþii cultural-ºtiinþifice ºi educaþionalede prestigiu ale Iaºului – Academia Românã,Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, MuzeulLiteraturii Române, Muzeul Unirii, Inspectoratulªcolar Judeþean º.a., precum ºi BisericaOrtodoxã Românã, Biserica Romano-Catolicã ºiBiserica Greco-Catolicã, prin preacuvioºii sãireprezentanþi, care au aplecat asupra oaspeþilornoºtri de pretutindeni binecuvîntarea ºibunãvoinþa creºtinã, rugãciunile pentru sãnãtateaºi împlinirea aspiraþiilor lor.

Dincolo de toate aceste bucurii ale faptuluiîmplinit existã numeroase neajunsuri ºi greutãþiîntîlnite în derularea activitãþilor cultural-ºtiinþi-fice în regiunile româneºti din afara graniþelorþãrii. Se pot spune multe despre piedicile pe carele-am întîmpinat adesea din partea autoritãþilordin Republica Moldova, Ucraina ori Serbia, ba ºia celor din Bulgaria, pentru care cel mai nevino-vat spectacol folcloric, de pildã, reprezenta oacþiune subversivã ºi un motiv pentru interz-icerea accesului în sãlile de spectacol. Nu depuþine ori, trecerea graniþelor era un adevãratcoºmar. Organizatorii locali erau ameninþaþi cupierderea locului de muncã ori cu represalii alepoliþiei. La Vidin, în Bulgaria, ca sã dau unexemplu privind, paradoxal, chiar un stat mem-bru al Uniunii Europene, sediul Asociaþieiromâneºti „AVE” a fost, cum a scris într-un Apel

Revista românã nr. 1 (71)/ 2013

Areta MOªUAreta MOªU

ASTRA LA IAªI

EE DD II TT OO RR II AA LL

22 Revista românã nr. 1 (71)/ 2013

disperat Preºedintele acesteia, dr. Ivo FilipovGheorghiev, recent vandalizat de autoritãþi, careau distrus inscripþii ºi au aruncat zeci de cutii curechizite pentru copiii ce urmau sã înveþe anulacesta în limba românã. Nu e de mirare cã, tot laVidin, la Simpozionul din 3 noiembrie 2012, cutema Românii din Bulgaria, trecut, prezent ºiviitor, nu a participat nici un reprezentant alinstituþiilor locale, deºi a fost prezent însuºiambasadorul României în þara vecinã. Lucrurigrave se petrec mai ales în Ucraina. „Avemnevoie de ajutor!” ne scria în luna martie a aces-tui an dl. Tudor Iordãchescu, locuitor al satuluiHagi Curda, raionul Ismail, regiunea Odesa.„Comunitatea româneascã din sudul Basarabiei,zicea acesta mai departe, se aflã pe cale de dis-pariþie. Cã ne pierdem cu zile e puþin spus.Închipuiþi-vã cã românul pe la noi trebuie sãumble tot timpul tuchiliº, cu capul plecat. De-lridici sus þi se dã în cap. În unele cazuri estenevoie sã mergi chiar tîrîº, de exemplu dacã vreisã studiezi istoria adevãratã a neamului româ-nesc. Mai pe scurt, suntem sacrificaþi pentru cãmai suflãm ºi mai gîndim româneºte”. Relatîndcã un ziar precum „Luceafãrul”, editat la Odesaîn aºa-zisa „limbã moldoveneascã” e plin, numãrde numãr, de materiale prin care se face „o pro-pagandã antiromâneascã necruþãtoare printrefraþii noºtri, în special printre elevii de ºcoalã”,semnatarul scrisorii vorbeºte de necesitateaapariþiei unei publicaþii care sã apere cu adevãratinteresele românilor trãitori prin acestemeleaguri: „Nu cer de pomanã! Ajutor cer!Ajutor pentru un ziar de-al nostru, românesc,care sã spunã adevãrul ºi sã ne uneascã pe noi,românii din Sudul Basarabiei, cîþi am mairãmas...”. Sã sperãm cã noua publicaþie „Sud-Vest” despre care am amintit va rãspunde mãcarparþial acestor doleanþe.

Greutãþile nu ne-au ocolit nici în organizareaSimpozionului Românii din afara graniþelor þãrii.Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice, desfãºurat înperioada 7-11 noiembrie 2012. În ciuda asi-gurãrii date anterior, autoritãþile ucrainiene nune-au permis continuarea lucrãrilor simpozionu-lui la sediul Universitãþii din Cernãuþi. Nu e unlucru nou pentru noi. Cu cîteva luni în urmã, în

iunie, cu ocazia „Deniilor eminesciene”, ne-amlovit de aceeaºi absurdã interdicþie laUniversitatea de Stat din Ismail. Am trecut pestetoate aceste greutãþi cu rãbdare, diplomaþie ºiperseverenþã, pentru cã scopul iniþiativelor noas-tre, dincolo de orice circumstanþe politice ori deinterese zonale ºi orgolii personale, e acela alperpetuãrii spiritului ºi idealurilor ASTREI.

Am convingerea cã am reuºit sã menþinem, încadrul conferinþelor ºi simpozioanelor ºtiinþificepe care le-am organizat, un nivel academic ono-rabil ºi am obþinut rezultate substanþiale, con-cretizate în editarea unor volume cuprinzãtoare,exprimînd poziþii ºi idei girate de specialiºti dinþarã ºi de peste hotare.

Poate cã gîndurile de faþã seamãnã mai multcu un bilanþ. Dar e nevoie, din cînd în cînd, sãprivim în urmã, sã cîntãrim ºi sã meditãm, pen-tru a ne proiecta mai bine acþiunile viitoare.Avem nevoie ºi de certitudini, în primul rîndaceea cã ne-am îndeplinit misiunea la care ne-amangajat.

Drumul mã ducea, unde am încercat sãmã regãsesc. Curiozitatea m-a ispitit,

aflîndu-mã întîia oarã la gurile Dunãrii. Eraimposibilã situaþia de a nu vizita oraºul Chilia,cu vechea cetate de pe malul Dunãrii, desprecare am citit atît de mult. Aceasta conta pentrumine, în primul rînd ca profesor de istorie.

În timpul domniei lui Dan al II-lea eraumenþiuni clare despre existenþa unei cetãþi laChilia. Pe timpul lui Iancu de Hunedoara aiciera instituitã o administraþie munteano-arde-leanã, iar cetatea din sudul Basarabiei erainclusã în frontul anti-otoman. În 1465 cetateaa fost recuceritã de ªtefan cel Mare. Iar în 1474turcii au cerut cetatea Chilia, deoareceMehmed al II-lea considera cã ea îi stã în caleaînaintãrii în adîncul Europei.

Conºtiinþa ºi datoria de cetãþean nu-mi per-miteau sã nu mã ating de „moaºtele sfinte” aletrecutului neamului, de ceea ce cîndva a fostspijinul ºi vlãstarul românismului în zonaDanubiano-ponticã.

M-am cufundat în scaunul moale dinmicrobuz, cu vãditã plãcere ºi emoþii de tan-genþa aºteptatã cu ceea ce poartã numele deCetatea Chilia. Plinã de mîndrie priveam lacãlãtorii din jur pe care îi preocupau treburilelumeºti, pe cînd eu m-am îndepãrtat de oricegînduri ce þineau de lumea materialã.

Eram ghidatã de siguranþa cã omul trãieºtenu numai cu „pîinea cea de toate zilele”.Creasem modelul unei lumi a contradicþiilor.

Nu ºtiam cã drumul înapoi îmi va pãrea oveºnicie, copleºitã de cele vãzute, cu trufia deodinioarã spulberatã ºi cu un gol creat în inimãcare în grabã nu ºtii cu ce sã-l umpli.

Ajunsã la gara auto, am cãutat niºte feþe maiinteligente ºi nobile pentru a întreba încotro

s-o iau ºi cum sã ajung la cetate. O pronunþatãnedumerire din partea celor întrebaþi, aflîndu-mã într-o situaþie confuzã ºi delicatã, m-aufãcut sã-mi cer scuze pentru a-mi continuacãutarea. Mare agitaþie din parte unora, proba-bil, care credeau cã adresez întrebãri lipsite desens. Ajunsã în centrul oraºului, am vãzut sedi-ul secþiei de arhitecturã ºi scîrba îmi trecuserepede în bucurie: nu puteau sã nu mã ajute ceide acolo. Oamenii mi-au explicat încotro ºicum sã merg, dar mi-au tãiat imediat dinentuziasm, spunîndu-mi cã nu a mai rãmasnimic din faimoasa cetate. Neacceptînd sã credcelor auzite, m-am îndreptat spre parcul cupricina. În faþã vãd un monument, în dreaptaun zid peste care se aflã actualul port, iar înstînga un canal pãrãsit ºi un pod peste el, niciurmã de cetate. Plimbîndu-mã puþin, aflu de lararii trecãtori cã anume acesta e „canalul”rãmas din timpurile de mult trecute. Temeliafostului spital orãºenesc din preajmã a fostclãditã din piatra cetãþii. Teribila priveliºte m-a urmãrit încã mult timp. Doar pe teritoriulunui elevator s-a mai pãstrat o micã capelãsemiruinatã, ce odinioarã era în mijloculcetãþii. Noroc cã paznicul a fost mãrinimos,permiþîndu-mi sã intru pe teritoriul privat, pre-venindu-mã sã fiu atentã, cãci cãrãmizileclopotniþei din cînd în cînd cad singure. Da,mi-am închipuit altceva decît ceea ce am vãzutaici. Caut o notã justã pentru a-mi explica celevãzute, dar mã blochez într-un sistem de gîn-duri neterminate. O notã de tristeþe ºi un senti-ment de neliniºte mã cuprind.

Doamne, ce facem cu trecutul nostru? Chiarîl lãsãm sã se risipeascã asemeni cãrãmizilor ces-au fãcut grãmezi la pãmînt? E greu de gãsitvreo justificare la tot ce permitem sã se întîm-

33Revista românã nr. 1 (71)/ 2013

Tatiana UNGUREANU Tatiana UNGUREANU (Ialoveni)(Ialoveni)

NOTIÞELE ªI DEZAMÃGIRILEUNUI CÃLÃTOR

Revista românã nr. 1 (71)/ 2013 44

ple cu ceea ce este mai sfînt pentru un popor:trecutul ºi prezentul. Atunci, ce sã aºteptãm dela viitor? Nici nu poþi sã „nu admiri” efortulcare se depune pentru a eroda ºi dezrãdãcinatot ce þine de mîndria noastrã naþionalã. Pentruce pãcate oare plãtim tribut atît de fabulos? Amvenit la Chilia pentru a gãsi o inspiraþie, dar ungînd frînt la început de zbor e asemeni uneiidei deformate ce-ºi face loc cu forþa pentru atrãi. E greu sã formulezi o idee clarã cînd cine-va îþi provoacã o durere sufleteascã, sau sãaºterni pe hîrtie ceea ce nu ai vãzut. Pînã laurmã, în viaþã totul are preþ. Noi am plãtit cãam fost prea buni întotdeauna, ne-au nedrep-tãþit toþi din jur, dar ºi noi înºine. Dumnezeune-a înzestrat cu un pãmînt mãnos, dar l-am„vîndut” asemeni unor negustori nepricepuþi,limitîndu-ne în spaþiu ºi în ceea ce se numeºteconºtiinþã.

N-am pierdut timpul în zadar, cel puþinîncerc sã atrag atenþia asupra unei probleme

mari care existã azi, cãci mîine ea poate sã numai fie nici într-un fel. Sunt lucruri pe care nuþi le poþi explica, sau þi-e ruºine sã þi le mãr-turiseºti, prin dramatismul lor. Suntem legaþisufleteºte de ceea ce se numeºte trecut istoric,ar fi naiv sã credem cã aceastã legãturã poate fifrîntã.

Care e atitudinea României ºi a GuvernuluiRepublicii Moldova, mai pot ele face ceva, celpuþin o ultimã încercare pentru cetatea Chilia?Cãci poziþia statului ucrainean este clarã. Poatesã încerc sã tac fãrã sã tulbur liniºtea demultaºternutã. Aspru spus, dar averea agonisitã destrãmoºi, prin jertfire de sine, noi am reuºit s-orisipim cu mare uºurinþã, iar uneori rãmînemdoar martori oculari cînd vedem cã suntemprãdaþi.

Vreau sã ridic mîinile spre cer: „veziDoamne ºi ne judecã. Multe rele s-au fãcut pelume, nu mai permite încã o nedreptate!”

Sunt aproape 20 de ani decînd l-am întîlnit petînãrul Vasile Munteanu

în sãlile Facultãþii de Istorie aUniversitãþii „Al.I. Cuza”. S-aremarcat în anii studenþiei printr-o maturitate de gîndire care izvo-ra nu numai dintr-o anumitã expe-rienþã de viaþã în raport cu colegiimai tineri, ci mai ales din putereade discernãmînt, de judecareechilibratã a evenimentelor ºiproceselor istorice, într-o vremeplinã de confuzii ºi interpretãritendenþioase. Cînd intervenea îndezbaterile de seminar se fãcealiniºte; era un cuvînt ascultat ºirespectat, chiar dacã nu eraîmpãrtãºit de cei porniþi pe calea denigrãrii valorilornoastre naþionale. Îl simþeam alãturi, împreunã cu alþicolegi, un sprijin substanþial în înþelegerea corectã atrecutului, mai apropiat sau mai îndepãrtat. A fãcutparte din promoþia 1996, cu absolvenþi care au confir-mat de-a lungul anilor nu numai o solidã pregãtire despecialitate, ci ºi o angajare civicã responsabilã.

A înþeles repede responsabilitatea istoricului, aetnografului, de apãrare a valorilor noastre fundamen-tale, a tradiþiilor ºi obiceiurilor care ne definesc ºi nemenþin fiinþa de neam în faþa tendinþelor de glob-alizare. Mi-a mãrturisit adesea amãrãciunea ºi îngrijo-rarea faþã de nepãsarea celor datori sã apere, întru pãs-trare, toate aceste valori, faþã de cei rãu intenþionaþi,aºa cum se întîmplã în zilele noastre cu numeroaseclãdiri de patrimoniu, monumente de arhitecturãromâneascã, tratate cu nepãsare sau intrate în mînaunor afaceriºti lipsiþi de scrupule, puºi pe îmbogãþirerapidã. Mi-a vorbit cu inima strînsã de situaþia unorcase, conace boiereºti, de mare valoare arhitecturalã,care au scãpat, aºa cum au scãpat, de la demolareaîntreprinsã de regimul comunist, fiind astãzi neglijatesau chiar distruse de rãutatea oamenilor.

L-am avut aproape pe Vasile Munteanu în acþi-unea pe care o întreprindeam, cîþiva istorici din Iaºi –de cultivare a conºtiinþei naþionale pe ambele maluri

ale Prutului, avînd convingereacã existenþa unui stat român alã-turi de alt stat român, locuit deacelaºi popor, este o anomalie.Volumul Basarabia. Recurs laidentitate (realizat în colaborareîn anul 2000) reprezintã încã odovadã a responsabilitãþii asu-mate într-o acþiune de înaltã val-oare patrioticã.

Îmi exprim profundarecunoºtinþã pentru înlesnireavalorificãrii prin publicare acercetãrii noastre referitoare lacondiþiile realizãrii uniriiBasarabiei cu România în anul1918, la modul în care oraºulIaºi, devenit capitalã a statului

român, a venit în întîmpinarea evenimentului ºi l-asãrbãtorit cu mare entuziasm. Aceeaºi recunoºtinþãpentru gestul de nobleþe sufleteascã de a veni înîntîmpinarea iniþiativei foºtilor mei doctoranzi de a-mi dedica o carte la moment aniversar. Agravareabolii nu i-a îngãduit sã participe la acest moment;spiritul sãu a fost însã prezent la întîlnirea colegialã ºinumele Vasile Munteanu a fost rostit cu multã afecþi-une ºi recunoºtinþã.

Trecerea dincolo, la zenitul deplinei maturizãri,cînd avea atîtea de spus ºi de fãcut, reprezintã o greapierdere pentru muzeistica ieºeanã, pentru instituþiaculturii în ansamblu sãu, pentru etnografiaromâneascã. A fost un om întreg, cu toate ale sale; l-am preþuit cu toþii pentru valoarea sa umanã, pentrumodestia ºi generozitatea, tactul ºi civismul sãu, opersonalitate care ne va lipsi în toate ce urmeazã.Suntem datori sã avem grijã de moºtenirea lãsatã, sã-i continuãm proiectele începute sau numai schiþele,simþindu-i permanent prezenþa în mijlocul nostru.

Ion AGRIGOROAIEI*

*Acest material a fost publicat integral în „AnuarulMuzeului Etnografic al Moldovei. In memoriam VasileMunteanu”, Iaºi, nr. XII/2012.


I N M E M O R I A MI N M E M O R I A M

VASILE MUNTEANU(1966-2012)(1966-2012)

Cînd toamna se pregãtea sã-ºiintre în drepturi ºi „sã dea

glas frunziºului veºted”, dupã ovarã lungã ºi toridã, am primit oveste îndoliatã de la Sibiu... Ne-apãrãsit, pentru totdeauna, discret ºi-n demnitate, profesoara de limbã ºiliteraturã româneascã,vicepreºedinte al AsociaþiuniiASTRA – dragostea ei supremã,„iubirea cea dintîi ºi visul cel dinurmã...”, dar, mai ales slujirea fru-mosului ideal pãzit cu strãºnicie în„noaptea culturalã” hãrãzitãromânilor în ultimul timp, spre a nu se pierde saurisipi crezul mãreþ al apãrãrii valorilor spiritualeºi materiale din zestrea neamului acestuia atît deîncercat ºi de umilit.

Fiicã de preot ortodox ºi nepoatã de generalromân, gingaºa ºi plãcuta domniºoarã de lasfîrºitul anilor ’50, studentã la ALMA MATER,Universitatea „Victor Babeº” de la Cluj, i-a avutcolegi de an ºi de grupã, la Litere, pe-atunciFilologie, pe regretaþii Romulus Guga, LenuþaCiora, Aristide Buhoiu, Sanda Odae sauConstantin Duicã... la care se adaugã, încã înviaþã, prin mila ºi voinþa Domnului, ºi semnatarulacestor rînduri de pomenire, gînduri fierbinþi ºimultîndurerate.

Trecut-au repede anii, iar ºcoala sibianã aprimit-o la sînu-i pe doamna profesoarã VirginiaHodorogea, încredinþîndu-i nobila ºi jertfelnicamisiune de a-i educa ºi sensibiliza pe frumoºiitineri sibieni în patima ºi-n sfinþenia versurilor luiEminescu ºi, mereu alãturi de El, în cele ale luiCoºbuc, Blaga, Nichita sau Arghezi.

Dacã în melodiile lor rãscolitoare, ale soþilormartiri Doina ºi Ion Aldea-Teodorovici seîngemãneazã cele douã lacrimi, Chiºinãu ºiBucureºti, în spaþiul memoriei noastre se va alin-ta mereu familia ei în frumoasa-i alcãtuire dintre

medicul basarabean VasileHodorogea, soþul rãmas acumnemîngîiat, ºi dãscãliþa, ardeleancã„pursîn-ge”, Virginia Floca de laSibiu. S-a rupt o mlãdiþã din uriaºulgorun al ASTREI – care pururea seregenereazã – ºi ni-i aflã mereu înpicioare, vestindu-i ºi mobilizîndu-i, pe românii de pretutindeni.

Regretata noastrã colegã ºi pri-etenã s-a stins, domol ºi în pace,rãpusã fiind – asemenea unuioºtean la datorie – de impertinenþaºi nelegiuirea unor umbre ticãloase

ale iadului postcomunist care-au frînt în douã(divide et impera) credinþa noastrã strãbunã, pepãmîntul sfînt al Transilvaniei, scãldat de lacrimiºi sînge, pãmînt al Iancului, al lui ªaguna ºiBariþiu, al lui Horea, cel „ce-au mãrs la drãguþulde împãrat, pe jos pînã la Viena”, pãmîntul luiPapiu Ilarian de la Mureº, al poetului „pãtimiriinoastre” din Rãºinarii lui Goga ºi Cioran, al patri-arhului limbii române de la Blaj, canoniculTimotei Cipariu, în sfîrºit, pe pãmînturile ÞãriiBîrsei, unde au vieþuit braºovenii AndreiMureºanu ºi Andrei Bîrseanu – pãrinþii sacrelornoastre Imnuri.

Dragã Virgi, primeºte rugãciunea noastrã caretitreazã faptul cã, dacã uitarea e scrisã ºi ea înlegile omeneºti, cum zice romanþa, noi ne per-mitem a-L ruga pe Bunul Dumnezeu sã ierte ºi sãanuleze aceastã zicalã nedreaptã, iar Þie sã-þi ierteDumnezeu greºelile aºezîndu-þi sufletul mare ºinobil alãturi de miile ºi miile de suflete mari ºinobile ale ASTREI ce-au trecut dincolo, „de lacerul înnourat al Ardealului la cerul ce s-a lumi-nat de la 1861 încoace sub mîndra Stea care i-aunit, înviorîndu-i, pe românii de pretutindeni, dela Apus la Rãsãrit, Amin!”.

Liviu DÂRJAN


I N M E M O R I A MI N M E M O R I A M

O lacrimã ºi un recviem pentruVIRGINIA


„ÎN SPIRITUL „ÎN SPIRITUL BINECUNOSCUTEI TRADIÞII A ASOCIAÞIUNII…”BINECUNOSCUTEI TRADIÞII A ASOCIAÞIUNII…”

INTERVIU CU ISTORICUL IOAN CAPROªUIOAN CAPROªU,PREªEDINTE DE ONOARE

AL DESPÃRÞÃMÎNTULUI IEªEAN AL ASTREI

II NN TT EE RR VV II UU

Ioan Caproºu s-a nãscut la 26 august 1934 în comunaMitoc (fostul judeþ Dorohoi, astãzi – Botoºani). A urmatºcoala primarã la Mitoc, gimnaziul la Sãveni, ºcoala ped-agogicã la ªendriceni (1950-1958) ºi Facultatea deIstorie-Filologie la Universitatea din Iaºi (1954-1958).Prin repartiþie guvernamentalã, dupã absolvirea studiilorsuperioare, a fost încadrat cercetãtor stagiar la Institutulde Istorie „A.D. Xenopol” Iaºi al Academiei Române.Devine cercetãtor ºtiinþific (1966), cercetãtor ºtiinþificprincipal (1970), ºef al Sectorului de istorie medie. În1979, a ocupat, prin concurs, postul de lector la Catedrade Istorie Universalã ca titular al disciplinelor de Istoriemedie universalã ºi Limba ºi paleografia chirilicã. Înacelaºi an, a obþinut ºi titlul ºtiinþific de doctor în istoriecu teza Camãta în Moldova, pînã la mijlocul secolului alXVIII-lea. În 1990 este ales în funcþia de decan alFacultãþii de Istorie a Universitãþii din Iaºi, funcþie pecare o va ocupa pînã în anul 1996. A fost VisitingProfessor la Universitatea din Portland (Oregon, StateleUnite ale Americii), în perioada 1981-1983 ºi laUniversitãþile din Londra ºi Cambridge (Regatul Unit alMarii Britanii), între anii 1983-1986. Conducãtor de doc-torat la specializãrile Istoria medievalã a românilor ºiºtiinþe auxiliare ale istoriei.

În perioada 1966-1983 a fost secretar ºtiinþific deredacþie ºi, ulterior, redactor ºef al periodicului „AnuarulInstitutului de Istorie ºi Arheologie «A.D. Xenopol»” dinIaºi. Membru al colegiilor de redacþie ale mai multor pub-licaþii ºtiinþifice din România ºi din Republica Moldova:„Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, 1990-2001; „Revista de Istorie a Moldovei” – Chiºinãu (din1992); „Ioan Neculce” – Iaºi (din 1995); „Revista deIstorie Socialã” – Iaºi (din 1996); „Revista de ªtiinþeSocio-umane” – Chiºinãu (din 2005); „Cercetãri Istorice”– Iaºi (1996-2002), dar ºi a unor periodice de culturã:„Destin românesc” – Bucureºti-Chiºinãu (din 1990) ºi„Revista românã” – Iaºi (din 1995). Membru fondator alDespãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi ºiPreºedinte de onoare al aceluiaºi despãrþãmînt, de la înfi-inþare (18 noiembrie 1994, pînã în prezent).

A lucrat de la începutul activitãþii sale ºtiinþifice laîntocmirea colecþiei naþionale de izvoare diplomatice

medievale, editînd, în colaborare, mai multe volume dedocumente moldoveneºti; a publicat numeroase articoleºi cãrþi de istorie medievalã, colaborînd la lucrãri colec-tive de referinþã, sinteze, dicþionare de specialitate etc.

I-au fost decernate Diploma de onoare a Universitãþii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi (1995) ºi Premiul deExcelenþã al aceleiaºi Universitãþi (2002), Diploma deOnoare a Arhivelor Naþionale, Bucureºti (1997),Premiul „Vasile Pogor” al Primãriei Municipiului Iaºi(1998), Diploma de excelenþã a Primãriei MunicipiuluiIaºi (2004), Premiul „Opera Omnia” al ConsiliuluiNaþional al Cercetãrii ªtiinþifice din învãþãmîntulSuperior al Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii (2001).Este Doctor honoris causa al Universitãþii Pedagogice deStat „Ion Creangã” din Chiºinãu (30 noiembrie 2000). La7 februarie 2004, i se acordã Ordinul „Meritul cultural”,în grad de ofiþer, pentru „cercetare ºtiinþificã”, iar dinanul 2008 este Professor emeritus. Academia Românã l-a distins în douã rînduri: Premiul „Nicolae Bãlcescu”, înanul 1975, dupã care a fost cooptat în Comitetul naþion-al de redacþie al colecþiei Documenta RomaniaeHistorica (din care face parte volumul premiat) ºiPremiul „B.P. Hasdeu” (1990), pentru volumul I dinMonumenta linguae dacoromanorum. Biblia 1688, ParsI, Genesis, 1988.

A publicat cîteva zeci de lucrãri, între care amintimdoar Iaºii vechilor zidiri. Pînã la 1821 (în colaborare cuDan Bãdãrãu), Iaºi, 1974 (ediþia a II-a, revãzutã, Iaºi,2007); O istorie a Moldovei prin relaþiile de credit. Pînãla mijlocul secolului al XVlII-lea, Iaºi, 1989; Documentestatistice privitoare la oraºul Iaºi, vol. I-II, Iaºi, 1997 (încolaborare cu Mihai-Rãzvan Ungureanu); Documenteprivitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. I-X, Iaºi, 1999-2007 (vol. I în colaborare cu Petronel Zahariuc); Însem-nãri de pe manuscrise ºi cãrþi vechi din Þara Moldovei,vol. I-IV, Iaºi, 2008-2009 (în colaborare cu ElenaChiaburu); Sãmile Visteriei Þãrii Moldovei, vol. I-III,Iaºi, 2010-2011.

La 24 octombrie 2012, în Adunarea generalã aAcademiei Române, a fost ales Membru de Onoare alSecþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie.

Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU

– Stimate domnule profesor, sunteþi Preºedintede onoare al Despãrþãmîntului ASTRA „MihailKogãlniceanu” Iaºi încã de la înfiinþarea acestuia,în 1994. Spre sfîrºitul anului trecut, în data de 24octombrie, aþi devenit Membru de Onoare alAcademiei Române, fapt care, într-un anumit mod,vine sã recompenseze munca pe care aþi depus-o,decenii la rînd, în mediile intelectuale ieºene ºinaþionale. Cum vede istoricul, profesorul, mem-brul de onoare al Academiei ºi, nu în ultimul rînd,astristul Ioan Caproºu, activitatea desfãºuratã deDespãrþãmîntul Iaºi al Asociaþiunii?

– Chiar de la întemeierea Despãrþãmîntului„Mihail Kogãlniceanu” Iaºi al Astrei, activitateaacestuia s-a situat în spiritul binecunoscutei tradiþiia Asociaþiunii, care, fapt îmbucurãtor, este urmat ºide celelalte despãrþãminte, aºa încît peste un an, laîmplinirea a douã decenii de efort colectivdesfãºurat în beneficiul culturii române, bilanþulcare se va face nu va putea fi decît în acord cu pres-tigiul dintotdeauna al vechii ASTRE, probînd cuasupra de mãsurã necesitatea prezenþei acesteia întot cuprinsul spaþiului românesc. Aceasta cu atîtmai mult cu cît, peste tot, structurile adiacente cul-turii ºi învãþãmîntului de toate gradele continuã sãse afle mereu în suferinþã. De aici ºi nevoia de aamplifica ºi intensifica activitatea ASTREI ieºeneîn arealul românesc de la est de Prut, unde dejabazele au fost puse, în ciuda dificultãþilor locale, deDoamna Areta Moºu, Preºedinta executivã adespãrþãmîntului ieºean, ale cãrei energie ºi dãruirepuse în slujba Asociaþiunii, în permanenþã, i-auatras preþuirea tuturor colaboratorilor sãi, care, dealtminteri, îi urmeazã exemplul, neprecupeþindniciodatã efortul.

– În opinia dumneavoastrã, care este cel maiimportant lucru pe care Despãrþãmîntul Iaºi areuºit sã-l facã pentru românii de dincolo de Prut?

– Crearea despãrþãmintelor (filialelor) ASTREIîn numeroase raioane la est de Prut ºi stimulareaactivitãþii acestora în acelaºi context cu activitateaDespãrþãmîntului ieºean.

– Ultimii ani (cu precãdere anul 2012) au fostbogaþi în diferite planuri, proiecte ºi previziuni dereunificare a unor teritorii româneºti de dincolo dePrut cu România actualã. Cum apreciaþi toatãaceastã agitaþie, în care sunt implicate diferite

organizaþii ºi persoane din România, RepublicaMoldova ºi nu numai? În ce mãsurã poate fi utilãcauzei naþionale?

– Evident cã toatã aceastã agitaþie nu poate fiutilã cauzei naþionale atîta timp cît politicienilorromâni le este mereu gîndul la cu totul altceva decîteventualitatea reunificãrii unor teritorii româneºtide dincolo de Prut cu România. ªi apoi mã întrebcîþi dintre ei ºtiu cu adevãrat ce înseamnã aceasta,în condiþiile în care istoria Basarabiei ºi aBucovinei a fost interzisã ºi apoi ocultatã atîteadecenii dincoace de Prut, spre a nu mai vorbi demodul grosolan ºi primitiv în care aceasta a fostfalsificatã, iar în stînga Prutului mancurtizareaunor intelectuali a pãtruns în manualele ºcolare.Aberaþiile de acest fel sunt consecvent sancþionatede presa româneascã democratã din Chiºinãu, care,iatã, dupã aproape un sfert de secol de la decembrie1989, nu este de gãsit nicãieri în Iaºi (ºi, dupã cîteºtiu, nicãieri în România)!!! Totul este spre pagubanoastrã, cãci aceastã presã, în cea mai mare parte,îºi meritã numele, în timp ce dincoace de Prut,puþine ziare au mai rãmas netabloidizate; nici dinacestea, însã, cititorul interesat nu poate afla marelucru despre spaþiul românesc din dreapta Prutului,decît, poate, vreo nãzbîtie recentã a guvernanþilorde la Bucureºti, precum aºa-zisa reorganizare aInstitutului Cultural Român „Mihai Eminescu” dinChiºinãu, o instituþie care, prin performanþele ei, areuºit ca, într-un timp relativ scurt, sã-ºi cîºtige unbinemeritat prestigiu în capitala RepubliciiMoldova.

– Sunteþi optimist cu privire la atît de discutatareunificare a unor teritorii româneºti cu patria-mamã?

– Oricîte semne de descurajare am discerne înconduita guvernanþilor din dreapta ºi din stîngaPrutului, privitoare la reunificarea unor teritoriiromâneºti cu patria-mamã, sunt convins cã aceas-ta se va înfãptui cu timpul, dar într-un contextinternaþional ce nu poate fi anticipat deocamdatã.

– Cum vi se pare implicarea Universitãþii„Alexandru Ioan Cuza” ºi, în mod particular, aFacultãþii de Istorie, în ceea ce priveºte relaþiilemediilor intelectuale ieºene cu RepublicaMoldova?

– Cu excepþia burselor de studii (universitare ºi


ºcolare) acordate de statul român unor tineribasarabeni (în numãr din ce în ce mai mic de la anla an), relaþiile dintre Universitatea „AlexandruIoan Cuza” ºi cele din Republica Moldova se aflã,astãzi, cu mult sub nivelul lor din perioada deînceput, adicã primul an al ultimului deceniu alsecolului trecut, cînd s-au semnat protocoalele decolaborare dintre Universitatea ieºeanã – din acãrei delegaþie am fãcut parte ca Decan alFacultãþii de Istorie – ºi Universitãþile din Chiºinãuºi Tiraspol, precum ºi cea din Cernãuþi. Relaþiileoficiale stabile între aceste universitãþi, care,implicit, au dus ºi la amplificarea relaþiilor person-ale între universitari, s-au menþinut mulþi ani lanivelul convenit oficial, dar odatã cu depreciereasituaþiei economice din România, ele s-au diminu-at rapid, fiind o vreme (cel puþin în cazul Facultãþiide Istorie), ca ºi inexistente. Încercãrii de a lerevigora prin iniþiativa lãudabilã a InstitutuluiCultural Român „Mihai Eminescu” din Chiºinãu is-a pus capãt, se pare, prin recenta aºa-zisã reorga-nizare a conducerii acestei instituþii.

– Ce pãrere aveþi despre istoriografia din stîn-ga Prutului ºi, implicit, despre activitatea istori-cilor de dincolo, care s-au regãsit mai mereu înceea ce putem, încã, numi drept miºcarea naþion-alã româneascã?

– Dacã þinem seama de faptul cã istoriciibasarabeni, pornind de la octogenarul Alexandru

Moºanu încoace, s-au aflat, pe diverse cãi, în con-tinuã legãturã cu cei din Iaºi (de la Institutul ºi dela Facultatea de Istorie) încã din perioada sovieticã,iar majoritatea celor din generaþia tînãrã ºi-au per-fecþionat pregãtirea profesionalã prin doctorate saustagii la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” dinIaºi, fiind astãzi aproape toþi universitari (laChiºinãu, Bãlþi sau Cahul), nu este greu de apreci-at cum se cuvine efortul lor istoriografic ºi strãda-nia permanentã de a-l integra în istoriografia gen-eralã româneascã. Mai mult încã, este de admiratconsecvenþa lor în înfãþiºarea adevãrului istoric înmanualele ºcolare, care, de ce sã n-o spunem, suntmult mai bine redactate decît cele din România.Este firesc, deci, ca ei sã se bucure de preþuireaistoricilor ieºeni, cu care din ce în ce mai des înultima vreme semneazã cãrþi editate fie laChiºinãu, fie în România. Reactivarea relaþiiloroficiale (doritã de universitarii din Basarabia) ar fi,desigur, beneficã pentru istoriografia româneascã,nemaivorbind de înlesnirile de care istoricii depeste Prut au nevoie în privinþa cercetãrilor între-prinse în arhivele ºi bibliotecile din România.

– Vã mulþumim!

Interviu realizat deMircea-Cristian GHENGHEA

99Revista românã nr. 1 (71) / 2013


UN MMARE UN MMARE ROMÂN CCANADIAN,ROMÂN CCANADIAN,

FIU AAL MMOLDOVEI: FIU AAL MMOLDOVEI: ARHITECTULARHITECTULDAN SSERGIU HHANGANUDAN SSERGIU HHANGANU

II NN TT EE RR VV II UU

Nãscut la Iaºi în 27ianuarie 1939.

Absolvã Institutul deArhitecturã „I. Mincu” dinBucureºti (1961). Angajat alIPROMET, ISCAS,

DSAPC, apoi al Institutului de Arhitecturã „I. Mincu” (1961-1969). Emigreazã în Franþa (1970). Ulterior imigreazã înCanada (1971). Se stabileºte întîi în Toronto (Ontario), apoi,definitiv, în Montreal (Quebec). Canadian de peste 40 de ani,D.S. Hanganu devine, acolo, în scurt timp, cel mai mare arhi-tect de origine românã ºi-n curînd cel mai cunoscut arhitectdin toatã Canada. Un român pe cinste!

Profesor la „Mc Gill” University din Montreal. Profesorinvitat al celor mai mari universitãþi din Noul Continent(America de Nord ºi de Sud), din Vechiul Continent(Europa), ºi din Asia. Arh. D.S. Hanganu realizeazã zeci dePROIECTE pentru Federaþia Canadianã, printre care mãreþeedificii de interes naþional, ca: Hotel-Dieu Hospital, Quebec;Maison-des-Marins Museum, Montreal; Marc-FavreuLibrary, Quebec; Monique-Corriveau Library Quebec City;Bas-Richelieu Tourism Development, Sorel; St.HyacintePerformance Hall, St. Hyacinye; Rimouski PerformanceHall, Rimouski; Sussex-Mackenzie, Ottawa; Godin Hotel,Montreal; Canadian Police Information Center, Ottawa; TheBedford Institut of Oceanography, Halifax; Centred’archives de Montreal, Montreal; New Law Library – „McGill” University, Montreal; Theatre du Nouveau Monde,Montreal (Renovation and addition); Cirque du Soleil,Montreal; Abbey Church St.-Benoit-du-Lac, Quebec; Avenusdu Musee, Montreal; Hellenic Community Center – project:Church, museum, office etc. – Montreal; Apitherapy Center,Bromont; Clos St. Bernard, Quebec; Val de l’Anse, Nuns’Island; Village Mont-Tremblant, Mont-Tremblant;Habitations Parc Quesnel, Montreal; Berlioz Street, Nuns’Island; Le Vernisage, Nuns’ Island – project residentialtower: 78 units º.a.

De asemenea, arh. D.S. Hanganu a primit ºi executatcomenzi ºi din þãri ale Vechiului Continent, precum ºi dincele mai mari douã state ale Asiei. Astfel, pentru Portugalia,realizeazã proiectul Expo Parc 1998 în Lisabona, iar înRomânia – studiul pentru Corporate and CommercialDevelopment din Bucureºti (1999). Pe continentul Asia, arhi-tectul D.S. Hanganu a realizat proiectele pentru Lang TanCommunication (2012) ºi Chongqing Technological Park(2011), ambele în localitatea Chongqing din China, precum ºiproiectul pentru Qutab enclave in Gurgaon din India.

Pentru prodigioasa-i activitate, Dan Sergiu Hanganu abinemeritat primind peste cincizeci de MEDALII ºi PREMIInaþionale ºi internaþionale. Printre acestea, „doar în ultimiiani”, se numãrã: 2002: Governor General’s Medal:Governor’s Awards of Architecture; The Royal ArchitecturalInstitute of Canada; 2000: Prix d’Excellence: Order ofArchitects of Quebec; 2000: Orange Prize: Save MontrealSociety: 1999: Medal of Merit: The Royal ArchitecturalInstitute of Canada: 1998: Prix d’excellence: Order ofArchitects of Quebec: 1997: Gold Leaf Award: InternationalSociety of Arboriculture; 1996: Grand Prix d’Excellence:Order of Architects of Quebec: 1986: Quebec ArchitecturalDesign Award First Prize: Via Design. Canadian WoodCouncil.

Dan Sergiu Hanganu a realizat sute de articole ºi studii,colaborînd la reviste ºi volume de studii de specialitate dinzeci de þãri, dintre care reþinem doar cîteva: Argentina,Canada, Chile, China, S.U.A., Franþa, Marea BritanieGermania, Olanda, India, Italia, Japonia, România.

EXPOZIÞII PERSONALE naþionale ºi internaþionale,dintre care, succint, menþionãm: VII Bienal International deArchitectura B.A./98, Buenos Aires, Argentina; Dan S.Hanganu Architect, Ottawa Regional Society of Architects,Ottawa, 1997; Dan S. Hanganu, Architect – recent works,Ecole des Hautes Etudes Commerciales, Montreal, 1996;„New York Architects”, Syracuse, N.Y., 1991 (New York,Korea, Italy, Brazil, Spain, Australia); „Dan S. Hanganu,architecte, projets et realisation 1980 – 1990”, Montreal,1990; „1890 – 1990: un siècle a batir”, Montreal;„Arhitectura/Opera lui Dan Sergiu HANGANU Canada-Montreal” la „Casa Artelor” din Cluj-Napoca, ianuarie – feb-ruarie 2012.

DISTINCÞII: Membru de Onoare al Academiei Române;Doctor Honoris Causa al Universitãþii de Arhitecturã „IonMincu” Bucureºti; Ordinul Naþional pentru Merit, Gradul deComandor; Steaua României, ordinul Cavaler; Medaliacomemorativã „Octav Doicescu”; Doctor Honoris Causa –Universitatea Tehnicã, Cluj-Napoca (2012); „Cetãþean deOnoare al Municipiului Cluj-Napoca” (2012); Membru –Royal Canadian Academy of Arts; Order of Canada; Medaliade Aur – Royal Architecture of Canada; Medalia de Merit –Ordre des Architecte du Quebec; Ordre National du Quebec,gradul Ofiþer; Prix „Paul Emil Borduas” – Gouvernement duQuebec; Doctor Honoris Causa – Universite Laval deQuebec; Prix Cariere Sam-Lapointe, Montreal, Quebec º.a.

Viorel HODIª

Viorel Hodiº: La Cluj-Napoca (România), înianuarie a.c. aþi vernisat, distinse D-le arhitect, oexpoziþie personalã la „Casa Artelor”a FundaþieiCulturale „Carpatica” (al cãrei preºedinte este con-fratele D-Voastre, arh. Ionel Vitoc), aþi conferenþi-at în mai multe cercuri academice, ba aþi fost chiar„înfiat” de clujeni, acordîndu-Vi-se onorantul titlude „Cetãþean de Onoare al Municipiului”, precumºi cel de „Doctor Honoris Causa” al UniversitãþiiTehnice. Mi-a fãcut mare plãcere sã Vã cunoscacolo, sã Vã ascult, sã Vã felicit.

Cu aceste ocazii am aflat originile D-Voastremoldovene ºi – dacã Vã amintiþi – Vã propuneamsã acceptaþi a-mi exersa ºi eu modestul condei degazetar acordîndu-mi un interviu pe care ASTRACulturalã Iaºi, cu care colaborez, cu bucurie Vi l-arpublica. Iaºi-ul, locul în care V-aþi nãscut ºi care –precum laptele matern supt, precum limba maternã– e unic pe acest pãmînt pentru oricine! ªi asta,pentru ca ºi Moldova sã-ºi cunoascã mai bine peîncã unul dintre fiii sãi ajuns celebru departe, înlumea largã, fiu cu care, legitim, are dreptul a semîndri.

Dar cum atunci la Cluj „timpul n-a mai avutrãbdare”, festivitãþile curgînd lanþ, mi-aþi promissã-l amînãm pentru proximul meu drum în Canada,pregãtit deja. ªi iatã-mã azi la Montreal în faimo-sul D-Voastre cabinet de lucru, împreunã cu numai puþin faimosul inginer român (sãlãjan denaºtere), constructor de baraje hidrotehnice în treicontinente (Europa, Africa, America de Nord), ing.Ioan Cosmuþã, prietenul nostru al amîndurora,„ghidul” meu în Montreal.

Deci, D-le arhitect, doresc sã începeþi cu ceea ceVã amintiþi despre locul naºterii D-Voastre, capi-tala istoricã a Moldovei, Iaºi.

Dan Sergiu Hanganu: Puþine amintiri, cãci, lascurt timp dupã naºterea mea (la 27 ianuarie 1939),pãrinþii au pãrãsit oraºul Iaºi, serviciul tatãluimutîndu-se din loc în loc. Dar, am revãzutMoldova ºi, bineînþeles, Iaºi-ul, nu cu mult timp înurmã, acum vreo 8-10 ani. Vã mãrturisesc sincer cãam fost foarte plãcut surprins: e un oraº mare (pen-tru România), foarte cultural, cu un puternic ºiaccentuat caracter istoric ºi artistic. Am vãzut

foarte multe monumente ºi clãdiri monumentale,magazine, librãrii cu multe cãrþi, parcuri, tineri ºivîrstnici frumoºi, decenþi, respectuoºi... Am fost laCopou, la Universitate, la Teatrul Naþional, pe lamulte case-muzeu, am intrat în multe biserici.Mi-a plãcut mult de tot.

V.H.: Despre vechiul Iaºi, arhicunoscut dinistorie, ºtiþi, cu siguranþã, mai multe. Despre nouloraº doresc sã Vã relatez cîte ceva, în cît îl cunosceu. Iaºi-ul, cel de dupã Revoluþia din decembrie1989, a excelat – printre altele, dupã cum am vãzutºi vãd eu lucrurile – prin revivificarea ASTREI,care este, la origini, „Asociaþiunea Transilvanãpentru Literatura Românã ºi Cultura PoporuluiRomân”, societate culturalã ºi nu numai, înfiinþatãla Sibiu în 1861, cea mai prestigioasã instituþie deculturã româneascã, avîndu-l ca prim preºedinte(între anii 1861-1867) pe distinsul om de culturã ºicap al Bisericii Ortodoxe a Românilor dinTransilvania, mitropolitul Andrei ªaguna, person-alitate de prestigiu a imperiului austro-ungar alvremii. Acesta a fost urmat la preºedinþia ASTREIde mulþi alþi oameni de înaltã ºtiinþã ºi culturã,printre care: Timotei Cipariu (preºedinte între:1877-1887), cel mai mare poliglot ºi lingvistromân atunci, membru fondator al AcademieiRomâne; gazetarul ºi omul politic George Bariþiu(între: 1888-1893); Andrei Bîrseanu (1911-1922;autor, printre altele, al Imnului Asociaþiunii);marele om politic, autor ºi erou al Marii Uniri aTransilvaniei cu Þara (de la 1 Decembrie 1918),avocatul Vasile Goldiº (1923-1932) º.a.

„Asociaþiunea” a crescut foarte mult în influ-enþã, prestigiu în faþa poporului român, în zestreculturalã, dar ºi-n edificii (terenuri, capital finan-ciar, palate, ºcoli, biblioteci, case de culturã etc.)pînã-n anul 1948, cînd prim-ministrul comunist,avocat dr. Petru Groza, la ordinul Moskovei, a des-fiinþat-o, alãturi de multe altele, practic, toate orga-nizaþiile cultural-ºtiinþifice în limba românã, tot cereprezenta un „bun naþional”, confiscînd înfavoarea statului comunist valorile sale spirituale ºimateriale, foarte însemnate, inclusiv întreagaarhivã, care – toate ! – au rãmas nerestituite pînãastãzi. Aºa de frumos numita „restitutio in inte-


(Montreal, 3 IV 2O12, într-un mare restaurant din Portul Vechi, pe malul stîng al fluviului Saint-Laurent. Rumoare,ca-n orice mare restaurant plin ochi la ora prînzului, asociatã cu „mugetul” destul de puternic al apelor marelui fluviu lacelebrele sale cataracte, încît unele replici, abia perceptibile, reportofonul – ºi cu atît mai puþin urechile noastre – abia lepoate înregistra).

grum”, de care s-a fãcut atîta caz dupãRevoluþie – ca un deliciu al unei pãrþi apresei noastre postcomuniste – a rãmas încoadã de peºte, nici pînã azi finalizatã.

Dar, dupã revoluþie, Iaºi-ul, este primulmare centru cultural care a reînviatASTRA. Acolo, preºedinta despãrþãmîn-tului (filialei) cu prestigiosul nume„Mihail Kogãlniceanu”, o foarte inimoasãprofesoarã, româncã de originebasarabeanã, D-na Areta Moºu, are oactivitate de excepþie, cea mai bunã peplan naþional, Domnia-Sa fiind ºi vice-preºedinta pe þarã a ASTREI.

(Între timp ospãtarul ne adusese vinul.Inginerul I. Cosmuþã refuzã din start bãu-tura. Amfitrionul nostru, la fel. Închin ºi-l gust.).

D.S.H.: Cum e vinul ?V.H.: C’est bon! Merci beaucoup! Asta-nseam-

nã cã voi bea singur?D.S.H. (confirmã hotãrît din cap).V.H.: Nu intrã în obiceiurile Casei Dvs. ca la

masa de prînz, aici în „a doua Franþã”, sã se bea unpahar de vin, ca la Paris?

D.S.H.: Nu, nu. Conduc!V.H.: Bine, bine, dar „francezii-francezi” la

prînz beau un pahar ºi conduc, ºi ei, toatã ziua.D.S.H.: ªi aici se bea pe rupte, dar, gãsit la

volan, poliþia te arde cumplit: te dã jos din maºinã,þi-o confiscã, nu mai conduci jamais!

V.H.: Dacã-mi permiteþi, voi continua puþin cuASTRA ieºeanã, care ºi-a luat ca obiectiv funda-mental coagularea românilor dinãuntrul ºi dinafara actualelor frontiere ale þãrii. Astfel, Iaºi-ul aorganizat pînã acum cel puþin un numãr de 13„Simpozioane ASTRA” cu participare din interi-orul ºi din exteriorul frontierelor naþionale, zeci deconferinþe naþionale ºi internaþionale(„Conferinþele ASTRA”), zeci de colocvii ºi meserotunde („Întîlnirile ASTRA”) etc. – toate vizîndcunoaºterea problemelor spirituale, lingvistice ºiculturale cu care se confruntã românii din lãuntruºi, mai ales, din afara graniþelor þãrii. La acestemanifestãri participã români din Basarabia (azi„Republica Moldova”), Bucovina de Nord (azi înUcraina), români din Bulgaria ºi fosta Jugoslavie,reprezentanþi ai celor peste 200 de sate româneºtidin Valea Timok-ului (ceea ce-nseamnã parþialBulgaria, parþial Serbia), români din Voivodina (o

autonomie a Serbiei), români din Ungaria.Contribuþiile ºtiinþifice ale acestor manifersãri seconcretizeazã în tot atîtea mari ºi prestigioase vol-ume de comunicãri.

D.S.H.: Treisprezece?!V.H.: Da, treisprezece pînã în prezent. Dacã

Dvs. veþi accepta, o sã se publice o lucrare asupraactivitãþii Dvs. sub semnãtura mea, sau/ºi chiar olucrare personalã sub semnãtura Dvs. într-unul dinvolumele urmãtoare, sau în „Revista Românã”,despre care V-am vorbit ºi din care aveþi acum înmînã cel mai recent numãr. Deci, soarta românilorde pretutindeni, aceastã idee fiind atestatã – pre-cum puteþi vedea ºi din subtitlu: „Revistã aRomânilor de Pretutindeni”.

M-aº bucura dacã – în dialogul nostru de azi –V-aþi referi ºi la soarta românilor, mulþi-puþini,aflãtori azi în Montreal ºi, evident, în mãsura încare-i cunoaºteþi, în Canada, în general: cum trãi-esc ºi muncesc, cum se organizeazã social ºi famil-ial, cum se descurcã ...

D.S.H.: ... se descurcã. Muncesc. Sunt serioºi.Au venit aici în valuri: înainte de Primul RãzboiMondial, apoi între cele douã rãzboaie. Dupã Celde-al Doilea Rãzboi – mult mai puþini. Abia dupãRevoluþia din Decembrie 1989 au venit ºi vin învaluri mai mari... Cînd am ajuns eu aici în 1970...

OSPÃTARUL (dupã ce ne serveºte biftecul):Bon apetit!

D.S.H (la unison cu mine): Merci beaucoup! Iazi, domnule – continuã arhitectul (spre mine) –dumneata ce eºti: liberal, conservator...?

V.H.: Nu fac politicã; mai precis, fac o singurãpoliticã, una perenã, culturalã, vizînd spirituali-

1212 Revista românã nr. 1 (71) / 2013

tatea, limba ºi cultura poporului român de preutin-deni. Dar, cu voia Dvs., sã revenim...

D.S.H.: ... sã revenim. Cînd am ajuns aici în1970, nu m-au întrebat de politicã, ci de profesie:„–Dumneata ce eºti? – Arhitect! – Ce face un arhi-tect?”, m-au întrebat... Ãsta era nivelul...

V.H.: Ca un amãnunt picant, reþinut de mine dinConferinþa D-Voastre la Cluj-Napoca (la inaugu-rarea „Expo Hanganu”), canadienii, cãrora le-aþispus cã sunteþi arhitect ºi ce face un arhitect,nevenindu-le sã Vã creadã, V-au pus sã juraþi cumîna pe Biblie cã sunteþi arhitect. Chiar aºa a fost?

D.S.H.: Chiar aºa. Foarte cinstit, de altfel. Nuvoiau sã mã creadã, pe bunã dreptate, din momentce eu nu puteam sã le arãt nicio hîrtie... Azi, nici cuhîrtii nu reuºeºti sã dovedeºti uºor... Mai nou s-acreat un fel de modã..., spre Canada s-au îndreptatcca 60.000 de români, toþi tineri...pãr negru (cînd îivezi în bisericã), puºti de 20-30 de ani. În zonaMontrealului sunt cca ºase biserici româneºti.

Ing. I. Cosmuþã: Paisprezece!D.S.H.: Foarte bine; cei veniþi recent sunt

ºcolaþi. Cei sosiþi aici înainte de rãzboaiele mondi-ale erau buni muncitori, fãceau bani, însã nu eraueducaþi. Deci, existã aici o generaþie vîrstnicã deromâni simpli, însã cu bani. Dar sunt ºi românifoarte apreciaþi de autoritãþi, precum tînãrul boxerL. Bute, proaspãt campion mondial la box ºiproaspãt rezident canadian. Mai sunt cîþivaarhitecþi, cîþiva medici cu bun renume, cîþiva uni-versitari, cîþiva deºtepþi oameni de afaceri; era dl.Matz (?), unul care cred cã s-a retras, are cca 90 deani, care a pus bazele dreptului internaþional alaviaþiei.

I.C.: Mai este dl. Mateescu ...D.S.H.: ...da, dl. prof. Mateescu, care, cînd ne

întîlnim, mã ia de braþ, aºa, ºi zice, „noi, singurii«ordinaþi ai Canadei»”, apoi mai e ºi dl. Dr.Cesãreanu, primul medic român care a luat dis-tincþia „Ordinul Canadei”...

V.H.: D-le arhitect, am mai auzit ºi-nConferinþa Dvs. de la Cluj-Napoca de aceste„ordine”. Pentru noi este o noutate aceastã organi-zare pe „ordine” profesionale. Vorbiþi-ne puþindespre aceasta.

D.S.H.: Organizarea existã ºi aiurea, prin altepãrþi. Diferenþa care e în Canada porneºte de laconceptul federal: Canada are 10 provincii, care auo autonomie destul de mare ºi fiecare profesiune e

înregistratã, la nivel federal ºi la nivelul fiecãreiprovincii (pe baza unui examen, normal). Dacã aifost înregistrat în Quebec, nu poþi sã-þi practici pro-fesia în Ontario sau în altã provincie. Aºa cã totaccesul în practicarea meseriei e legat de acest exa-men, care corespunde numai unei provincii. Pînãacum cîþiva ani de zile erau coduri de construcþii...ºi pe cartiere. Se putea întîmpla ca o construcþie sãfie jumãtate în Montreal, jumãtate în afarã, aºa cãtrebuia sã aibã douã coduri de construcþie. ?i legeaera ºi este cã întotdeauna se impune codul cel mainotoriu. Avem codul Montrealului + codul provin-ciei + codul federal. S-a întîmplat cã de vreo cîþivaani de zile s-a reuºit sã se impunã un singur cod.Deci, încet-încet încearcã lumea sã mai simplifice,provinciile ºi municipiile încearcã sã cîºtige maimultã putere. Aºa cã s-a ajuns acum la o situaþie,care mie mi se pare ridicolã; cînd se întîlnesc pre-mierii, prima greºealã, te cheamã prim-ministrulCanadei ºi prim-ministrul Quebecului. Se întîlnescbãieþii ãºtia ca sã discute soarta þãrii. Înainte de a seîntîlni cu premierul canadian, premierii provinci-ilor au fãcut deja un Consiliu al Confederaþiei. Seîntîlnesc ei cu douã zile înainte ºi pun la cale cumsã-l „ardã” pe preºedintele-ºef, fiecare „trãgîndfocul la oala lui”. Avem, astfel, jurisdicþia provin-cialã ºi cea federalã... joc de putere. Aºa se cheltu-ieºte foarte mult timp ºi foarte multã energie. Pînãla urmã este un joc de vanitate. Judecînd Canada,care a devenit o superputere energeticã, Quebeculºi Alberta descoperindu-ºi petrol la concurenþã cuãºtia din Atlantic care ºi-au gãsit petrol subacvatic,îºi zic: „ãsta-i al nostru” – „nu, nu, nu, este al nos-tru”! Deci, aºa: fiecare pentru el. Pãcat! Nu maiexistã ideea de „patriotism canadian”, ci, fiecare cubucãþica lui. Quebecul e foarte bun la energie elec-tricã, fiindcã are foarte multe cãderi de apã. Dl. ing.Cosmuþã însuºi a participat la proiectarea ºi edifi-carea cîtorva asemenea mari hidrocentrale aici, înNord. Poate s-o confirme. (Ing. Cosmuþã o chiarconfirmã gestual). Ca sã vîndã curentul mai scumpîn altã parte, fiecare provincie-ºi gãseºte cîte obombonicã. Asta e. Se-ntîmplã peste tot. Nu mai eþara aceea pe care am gãsit-o eu în urmã cu 42 deani. Evolueazã!

(va urma)

(înregistrare ºi consemnare de Viorel HODIª)


Substanþialele culegeri defolclor sud-dunãrean ale

lui Cristea Sandu-Timoc nedezvãluie o lume specificã,insolitã, fascinantã, justificîndatenþia ºi preþuirea, de-a lungultimpului, a prefaþatorilor lor,Tudor Arghezi, NicolaeCarojan, Stelian Brezeanu, mairecent, a tinerilor cercetãtoridedicaþi temei, precumAnemarie Sorescu Marinkovici.În contextul barierelor ridicatede autoritãþile din perioadacomunistã în cunoaºterea real-itãþilor privind existenþaromânilor din spaþiul balcanic,aceasta din urmã evidenþiazãrolul esenþial al savantului timo-cean în depãºirea lor. Prin înfrîn-gerea cenzurii oficiale, publicarea volumelor sale defolclor a contribuit astfel decisiv la perpetuareainteresului pentru viaþa spiritualã ºi artisticã a zonei,chiar „într-o perioadã dificilã pentru etnografiaromâneascã”1. Dunãrea bãtrînã n-a fost o graniþã denetrecut pentru aceastã lume, ea îngãduind, dim-potrivã, un permanent ºi rodnic schimb de motive,subiecte, personaje, între nord ºi sud, cum însuºiautorul nostru subliniazã în bogatul sãu florilegiu decreaþii populare lirice ºi epice din 1967: „Între noi ºipopoarele din sud, ea n-a fost un obstacol despãrþitor,ci ne-a apãrat de invaziile popoarelor nãvãlitoare, iardupã o perioadã de aºezare în anumite vetre înBalcani, Dunãrea a fost martora celor mai desemigraþiuni, de la sud la nord, ºi de la nord la sud,migraþiuni care au dãinuit pânã în epoca contempo-ranã. Consecinþa fireascã a acestor miºcãri de popu-laþii s-a rãsfrânt în folclor, conturându-se unele ele-mente comune, care ne unesc ºi ne leagã sufleteºte”2.Fenomenul e vizibil mai ales la nivelul poeziei epice.

Din cele peste 500 de piese incluse în culegereaamintitã, pe lîngã mostre din poezia obiceiurilor (cîn-

tece de nuntã, paparudã,numeroase descîntece) ºi doine,capitolul de rezistenþã îl reprez-intã cel al baladei sau cînteculuibãtrînesc. El se deschide, dintrepiesele fantastice, cu o IleanãCosînzeanã, în ipostaza ei mito-logicã, de sorã a soarelui3, con-struit pe motivul de veche ºiamplã circulaþie al incestuluizãdãrnicit, ce a format obiectulunui pertinent studiu publicatde cunoscutul etnolog ardeleanIon Taloº în 20044. Versiunealui Sandu-Timoc din Zlocuteanatalã, mai dezvoltatã decît celemai cunoscute îndeobºte la noi,datorate lui Alecsandri sau G.Dem. Teodorescu, impre-sioneazã prin lexic ºi con-

strucþii arhaice, cu rezonanþe exotice, conservate doarîn graiurile sudice, ºi cu trimiteri la configuraþiageograficã ºi la îndeletnicirile oamenilor locului, evi-dente chiar din incipitul baladei: „Verde de cicoare,/Într-al boaz de mare,/ Mie mi sã pare/ Cã soar´lirãsare/ Cu razã de foc/ Sã oprea în loc/ La argeauamicã,/ Rãzboaili-mi picã;/ La argeaua mare,/Rãzboaili-ndoale”5. Aceeaºi eroinã apare în baladaculeasã tot din Zlocutea Negotinului, dar de evidentãprovenienþã severineanã, cãci e localizatã „PeStreneac în vale”, intitulatã Cele trei surori, maiapropiatã aici de ipostaza tradiþionalã din basmele cuFãt-Frumos: „Mîndra Sînzianã,/ Frumoasã la geanã,/Sora cea mai micã,/ Ce-i mai frumuºicã,/ Inima-ºidespicã”. Rãtãcite în pãdurea unde porniserã, impru-dent, „Cu roua-n picioare,/ Cu ceaþa-n spinare”, sãculeagã flori, fetele sînt salvate de cucul cel „singur”ºi „strin” (strãin), pasãre cu glas ºi apucãturiomeneºti, în urma promisiunii, îndeplinite, a celeimai mici de a-i deveni „ibomnicã”. În aceastãipostazã, eroina noastrã poate fi asociatã cu imagineadin legenda etiologicã a „Sâmdzîianei”, întîlnitã de


UN MMESAGER AL RROMÂNILOR SSUD-DDUNÃRENI:CRISTEA SSANDU TTIMOC (II)

Doru SCÃRLÃTESCUDoru SCÃRLÃTESCU

AA MM FF II TT EE AA TT RR UU

Ionela Toarcã la românii din Serbia rãsãriteanã: „Secrede cã este o fatã frumoasã, invizibilã, care se plim-bã pe cîmp. Se îmbracã în diferite culori: alb, albas-tru sau roz, funcþie de situaþie. Ea pluteºte în aer toatãvara, aducînd verdeaþã copacilor ºi pãºunilor. Adaugãpãºunilor flori de toate culorile, fluturi ºi pãsãri.Sînziana e consideratã protectoarea tinerilor deoareceºi ea e tînãrã. În fiecare an, ea dãruieºte omului plan-ta medicinalã sunãtoarea, care-i ºi poartã numele”6.Din acelaºi grupaj al baladelor fantastice face parteIovan Iorgovan, aducînd în prim plan un Herculedunãrean în luptã cu ºarpele fantastic, mitic personajfrecvent întîlnit pe ambele laturi ale marelui fluviu7,dar mai cu seamã pe valea Cernei, cum vedem ºi dinaceastã variantã culeasã de Sandu Timoc: „Sus prãþierna-n sus,/ Molþ voiniºi s-or dus,/ Ma unu-a rãmas,/Iovan Iorgovan,/ Brad de buzdugan...” Iorgovan maiapare în ºi în varianta Voinea, cu încercarea de a-lsalva pe eroul titular, vãrul sãu bun, de blestemul princare mumã-sa l-a dãruit de mic ºarpelui veninos.Lupta cu un astfel de balaur, ascuns într-o fîntînã,formeazã ºi subiectul baladei intitulatã Scorpia. Oconfruntare cu un alt soi de monstru, Vidros, „Peºtebãtãios/ Întoarce luntrea pe dos”, sfîrºitã prost pentrutînãrul pescar Antoficã a lui Vioarã, avem de aseme-nea în piesa cu acelaºi nume din folclorul timocean.Din bestiarul supranatural, cu valenþe benefice dedata aceasta, face parte ºi pasãrea ce-l duce în spatepe Pãtruþã de lîngã Þãligrad, pornit în cãutarea soþieifugare, zîna Ineluþa, în balada cu aspect de basm ver-sificat intitulatã Ciocîrlanul, amintind atît de bine dePovestea porcului a lui Ion Creangã. Prin lentilamãritoare a fantasticului sînt privite ºi personajele dinbaladã Baba Novac ºi fata sãlbaticã, cu insolite noteumoristice din repertoriul, parcã, tot al lui Creangã.Iatã mai întîi portretul lui Novac, spaima turcilor,ajuns la vîrstã matusalemicã: „Al Novac, BabaNovac/ Cu barba albã de-un veac:/ Cãnd se uitã, tedespicã,/ Cînd priveºte,/ Te-ngrozeºte...”. Urmeazãcel al fetei sãlbatice, aleasã special de „al bãtrîn” sã-l lecuiascã pe fiu-sãu, Gruiþã, cam boboc în felul sãu,de însurãtoare: „La ocolu capului/ E cît roata carului;/Ochi-i sînt cît talerele,/ Vederile ca cepele,/ Mîinilecît furcile,/ Picioarele ca grinzile,/ Iar unghiile cîtsecer´le;/ Faþa-i ca fundul de cãldare –/ N-are-n lume-asemãnare”. Pus pe fugã de „alã mare ºi urîtã”,Gruiþã e nevoit apoi sã asiste la demonstraþia oferitãde bãtrînul sãu tatã, a înfrîngerii în luptã dreaptã aacesteia. E un episod de o veritabilã forþã epicã, cupunerea în miºcare a elementelor cosmice, specificãautenticului cîntec bãtrînesc: „Novac dacã îmivedea,/ Odatã se opintea,/ Fata-n sus aridica/ ªi-o-

nvîrtea bãtrînu-n vînt,/ Pîn-o izbea de pãmînt./ Pînã-n brîu cã o-mplînta,/ Sãlbatica, zo, þipa,/ Codrii secutremura,/ Brazii-n munþi se legãna,/ Mãrile se-nvi-fora,/ Soarele pe ceri s-oprea...” În final, ca ºi în alteocazii, rapsodul popular nu uitã sã indice provenienþaprodusului sãu artistic ºi adresanþii: „Istorierumâneascã,/ Pentru ca sã pomeneascã,/ La buni fraþica dummneavoastrã”.

Note:1. Annemarie Sorescu Marinkkovici, Cultura popularã a

românilor din Timoc, în „Philologica Jassyensia”, an II, nr. 1,2006, p. 86. V. în aceeaºi revistã, an VI, nr. 2, 2010, articolullui Emil Þîrcomnicu, Românii din nordul Bulgariei – consid-erente istorice, sociologice ºi etnografice, cu referiri laculegerile de folclor ale lui Sandu-Timoc (p. 264).

2. Cristea Sandu Timoc, Cîntece bãtrâneºti ºi doine,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1967, p. 9. Ideea eprezentã ºi demonstratã cu argumente ºtiinþifice convingã-toare în întreaga Prefaþã semnatã de autor, reluate în studiulContribuþia baladei timocene în cadrul relaþiilor culturaledintre români ºi popoarele balcanice, din „Dacia Aurelianã”,revista românilor din Timoc, 2009.

3. În ediþia din 2007, balada recapãtã, ca ºi în colecþiaGiuglea-Vâlsan din 1913, titlul ei autentic, Iana Sînziana, cuspecificarea cã numele de Ileana Cosînzeana e caracteristicvariantelor româneºti nord-dunãrene. În realitate, cum aobservat pe bunã dreptate Victor Kernbach, e vorba de o con-fuzie între douã motive ºi douã peronaje cu totul diferite, „ozînã htonicã a vegetaþiei florale” – Cosînzeana, ºi „o divini-tate celestã, solarã” – Sancta Diana, Sînziana (Dicþionar demitologie generalã, Ed. ªt. ºi Enc,. Buc., 1989, p. 244-45).

4. „Cununia fraþilor” ºi „Nunta Soarelui” sau incestulzãdãrnicit în folclorul românesc ºi universal. Studiu mono-grafic ºi corpus de texte, Bucureºti, Editura Enciclopedicã,2004. V. ºi recenzia lui Iordan Datcu, Motivul incestului înfolclorul românesc, în „România li-terarã”, nr. 15, 2005.

5. Reþinem din acest fragment, termeni necesitînd pentrucititorul român contemporan consultarea dicþionarelor de spe-cialitate, ca „boaz”, însemnînd strîmtoare de apã (precumBosforul), gurã de rîu, canal, cuvînt de origine turcã, pãstratîn limba sîrbã, dupã Dicþionarul lui August Scriban, 1939, ori„argea”, explicat astfel de Sandu Timoc în glosarul anexat lavolum: „Bordei în pãmînt unde vara þeseau þãrãncile înrãzboi ; în argea se ºi locuia de teama popoarelor nãvãli-toare”, ºi avînd, dupã Vasile Frãþilã (Câteva observaþiiasupra limbii, din volumul Pagini de folclor românesc dinSerbia. Texte din colecþia lãutarului Sima G. Prunareviæ,vol. citat, Ed. „ASTRA Museum”, Sibiu, 2011, p. XV-XVI),rãdãcini ºi mai vechi, autohtone, probabil trace.

6. Ionelia Toarcã, Comunitatea româneascã din estulSerbiei, Studiu geografic, Bucureºti, Ed. Semne, 2012, p.214-215.

7. Enache Nedela ºi Mihai Floarea înregistreazã 43 devariante în cartea intitulatã Iorgovan – mit, legendã, ba-ladã,Casa Editorialã „Cuget, Simþire ºi Credinþã”, Bucureºti, 1995.


III. ULTIMUL CRONICARO discuþie aparte o meritã, totuºi, M. Sadoveanu,

pe care într-un articol monografic ne permiteam sã-l numim marele necitit. Toatã lumea cu pretenþii deculturã sau, mãcar, de cunoºtinþe literare ºi istoricese extaziazã fãrã rezerve în faþa „Ceahlãului prozeiromâneºti“, a viziunii estetice de o asemeneaamploare, a puritãþii ºi preciziei sale stilistice, alumii de o verosimilitate care pare a crea o existenþãparalelã... dar prea puþini, la o examinare mai strîn-sã, au citit mare lucru. Cei mai ipocriþi dau vina peromanele sale postbelice, dar nu le-au citit nici peacelea.

Cele trei teme majore ale operei sale sunt mar-cate de tonuri diferite, pãrînd uneori, în ciudaunitãþii stilistice, scrise de trei autori diferiþi.Literatura de tematicã urbanã, mai exact a tîrguluide provincie înecat în meschinãrie ºi pretenþii goale,cu locuitori care nu mai sunt þãrani, dar nu au ajunsorãºeni, actualizeazã o tonalitate amarã, dis-preþuitoare, în ciuda înþelegerii pe care autorul ei oexprimã programatic. De þãrani se apropie „cu osimpatie specialã” (T. Vianu), deºi se deduce dintext tragismul poporanistului care înþelege cãaceastã civilizaþie ancestralã este pe cale de dispar-iþie.

Literatura istoricã, minuþios documentatã, estelocul geometric al spiritualitãþii sadoveniene. Deeroii sãi din alte veacuri Sadoveanu este mai apropi-at decît de contemporani, este discipolul ºi ferventullor adorator, fidelul lor ucenic. ªi nu ne referim aicila marii – sau mai puþin marii – domnitori aiMoldovei; dealtfel, deºi în general obiect aldragostei sau mãcar al supunerii aparente, domni-torul nu este decît prea rar figura centralã a roman-ului (Viaþa lui ªtefan cel Mare). „Oamenii mãriei-sale“, oricare ar fi ei, sunt adevãraþii eroi ºi cu eieste frate de cruce ºi tovarãº de lupte Sadoveanu,ceea ce l-a fãcut pe G. Cãlinescu sã-l numeascã într-o recenzie „ultimul mare cronicar, frate bun cuCostin ºi Neculce“ ºi sã afirme cã „scrie învãlit încontãº ºi cu gugiuman, ca ºi aceia“.

Într-adevãr, Sadoveanu, deºi extrem de scrupu-los în documentare (ne amintim cãlãtoria fãcutã laConstantinopol împreunã cu soþii Teodoreanu, sprea se documenta pentru Zodia Cancerului sauVremea Ducãi-Vodã), nu este mai puþin marcat de ofascinaþie care merge pînã la identificare cu eroii sãiºi cu epoca în care îi plaseazã autorul. Recunoaºtemaici topos-ul evadãrii în (spaþiu ºi) timp, de sorginteromanticã.

Nu vom comite greºeala de a cita aici titlurilearhicunoscute – deºi operele rãmîn tot necitite –care formeazã seria romanelor istorice sadoveniene,începînd cu ªoimii (1905) ºi sfîrºind cu NicoarãPotcoavã (1952). Discuþia ar fi specioasã ºi ar tre-bui sã admitem, în special în contextul prezentuluisimpozion, destule erori de documentare, de fapt„licenþe poetice“ pentru cã, oricît de bineintenþionatar fi un autor de romane istorice, tot nu are obligaþiade a respecta monograficeºte faptele: liber e sãeludeze, sã selecteze, sã triºeze chiar, în limiteleverosimilului ºi în interesul valorii estetice.

Ar fi de precizat însã douã lucruri în privinþa lite-raturii sadoveniene de interes istoric:

– cã, tocmai în spiritul semãnãtorismului în carea debutat ºi a poporanismului ulterior, literaturasadovenianã de inspiraþie istoricã nu cuprinde doartematica Evului Mediu românesc / moldovenesc, cichiar opere cu datare absolutã mai recentã, cum estecazul cu Hanu Ancuþei sau chiar romanele mai mo-derne de tip Baltagul sau Ochi de urs, în care lumeadescrisã este parþial extinctã, o civilizaþie ce ago-nizeazã, mai ancoratã în „legea veche“ decît în con-temporaneitate, pe care prozatorul pare cã o descriecu nostalgia pentru ceva deja dispãrut

– cã, fãrã îndoialã, Sadoveanu a epuizat tematicaistoricã în literatura românã; adîncimea interesului,justeþea perspectivei, perfecþiunea stilisticã (abiatulburatã, ici-colo, de un anacronism) au creat unnec plus ultra ce a descurajat urmaºii; slabele tenta-tive postbelice (v. infra) nu vor putea mãcar aspirasã se mãsoare cu paragonul sadovenian.


Adriana POPOVICIAdriana POPOVICI

LITERATURA ISTORICÃ – FERMENT AL CONªTIINÞEI NAÞIONALE ªI SOCIALE

LA ROMÂNI (IV)

IV. STÎNGACEA RECUPERAREPerioada imediat postbelicã a adus o demonizare

a istoriei naþionale cum nu se crezuse posibilã.Primo, în numele internaþionalismului proletar ºi alexportului de revoluþie, care punea interesul declasã mai presus de cel de neam; secundo, datoritãmentalitãþii interbelice ºi a exagerãrilor naþionalistedespre care am vorbit mai sus; tertio, datoritãatmosferei de continuã suspiciune de deviaþionismºi de rupere a pseudo-monolitului lagãr socialist ºiquarto – menþionarea oricãror fapte istorice era celmai adesea interpretatã ca o nostalgie dupã trecut,ca o insuficientã preþuire a „onoarei“ de a fi ucenical URSS. Nu numai tematica istoricã a epicului afost pusã la index, ci chiar a liricului: intonarea unorcîntece patriotice multiseculare erau argumentesuficiente pentru condamnãri serioase.

Ceauºescu, prin veleitãþile sale de izolare faþã deincomodul „dascãl“ de la rãsãrit, prin visurile salede a cãpãta Premiul Nobel pentru Pace ºi... prinrabiatul sãu naþionalism oltenesc a încercat, în anii’70, o resurecþie a spiritului naþional ºi a simþuluiistoric la români. Cãile încercate au fost felurite:

– preferinþa pentru filmul istoric românesc (n.b.– cu menþiunea cã toþi strãmoºii, oricît de îndepãr-taþi în timp, proferau protocronic idei ºi noþiuni defacturã socialistã)

– sufocarea publicului, cu ocazia oricãrui jubileuistoric, cu zeci de opere dedicate aceluia (1975,1977, dar mai ales anii legaþi de august ’44 ºi cîþialþii! au consemnat adevãrate bibliografii, maireuºite sau mai stîngace, dar mai ales puþinconvingãtoare ale respectivelor evenimente): filme,piese de teatru de toate facturile – scenã, tv ºi radio-fonic –, cãrþi, spectacole, documentare etc., pentru anu mai vorbi de presã!

– menþionarea în toate documentele oficiale(celebrele „cuvîntãri“) a rolului esenþial pe care par-tidul îl atribuie istoriei naþionale ºi cîte altele.

Efectul a fost, evident, cel contrar. Dacã puºtiianilor ’60-’70 se jucau sistematic de-a dacii iarrezultatul ulterior au fost generaþii de Andre ºiMede, deprofesionalizarea ulterioarã (scenariºtii detalent, regizorii, operatorii au cam început sã aleagãcalea libertãþii) ºi bugetele tot mai reduse au trans-format literatura, arta ºi filmul de inspiraþie istoricãîntr-una din cele mai plictisitoare din plictisitoareaofertã de piaþã. Dar mai cu seamã a distrus(aproape) complet fiorul de vibraþie esteticã inerentevocãrii trecutului naþional. Iar anii ’80, cu anco-

rarea obsesivã ºi cãznitã într-o contemporaneitatecenuºie, au îndepãrtat total istoria, reveria trecutuluidin sufletul românului.

V. INUTILE CONCLUZIIDe aici, lipsa totalã de simþ istoric a românului

tînãr de azi, ca ºi incompatibilitatea afectivã cu ceicare, educaþi în acest spirit, mai încearcã sã-ilãmureascã despre mîndria naþionalã într-un contextîn care românii se vãd umiliþi ºi dispreþuiþi de cãtretoate instanþele internaþionale, canalele de televiz-iune etc. pentru faptele cîtorva concetãþeni, iar peplan intern se vãd desconsideraþi de toþi cei ce, ajunºicît de cît cineva, îi ignorã, îi mint ºi îi jefuiesc.

Orice alte comentarii sunt de prisos. Am maidori doar sã punctãm cîteva fapte ce se desprind dela sine în contextul discuþiei de faþã:

– literatura în general, cea de inspiraþie istoricãîn special, nu mai prezintã nicio relevanþã pentrucititorii zilelor noastre, nu pentru cei de zece ani,dar nici mãcar pentru cei de treizeci sau patruzeci;

– interesul pentru spiritul naþional a scãzut mult,datã fiind scãderea ponderii istoriei ca obiect destudiu sau de interes;

– pe alocuri, mîndria de a fi român ºi dragosteapentru figurile luminoase din istoria naþionalã adevenit suspectã, sinonimã cu naþionalismulextremist, datã fiind tocmai exacerbarea interesuluipentru ea în perioada interbelicã, de care am vorbit;

– avalanºa informaþionalã aruncã imediat eveni-mentul în trecut; în acest context, ce interes mai potprezenta evenimente de acum cîteva sute de ani? Unstudiu destul de recent arãta cã adolescentul mediudin SUA situeazã istoria anticã... prin anii ’80.

– cosmopolitismul ºi problemele economicedevenind prioritare, iar noile generaþii – tot mai pozi-tiviste, istoria nu mai prezintã macrosocial interes,nici ca obiect de studiu, nici ca preocupare extra-cur-ricularã; ca dovadã – geografia UE se studiazã înparalel cu geografia Europei, iar istoriei structuriloreuropene i se dã cel puþin tot atît interes cît ºi celeinaþionale; asta, în pofida mult trîmbiþatului efort de apãstra identitatea naþionalã ºi culturalã a tuturor mem-brilor;

– rãmîne acelor regiuni unde confruntareainteretnicã este încã vie ºi fiinþa naþionalã tot maiameninþatã (Republica Moldova, nordul Bucovinei,zona dintre Prut, Nistru ºi Marea Neagrã) sã reiaistoria de la capãt, sã afirme cu tot curajul mîndria dea fi români ºi prin valorizarea trecutului naþional.


Printre primele mãsuri luate de Onisifor Ghibu areprezentat-o ºi aceea de înfiinþare de cãmine

culturale în cadrul cercurilor. De obicei, ele au fost ridi-cate în zone în care manifestãrile spirituale practic nuexistau. O astfel de instituþie se întemeia cu largul con-curs al primãriilor, iar fondurile necesare proveneau dela Comitetul Central din Sibiu, de la bugetele diferitelorministere, din donaþii, cotizaþii etc. Fiecare cãmin purtaun nume, de regulã ales dintre personalitãþile naþionalesau locale, ºi avea în componenþã o salã de ºedinþe, obibliotecã cu salã de lecturã ºi un depozit pentrudiferitele obiecte. La conducerea sa se afla un preºedinteales prin vot de ceilalþi membri, care era obligat sã par-ticipe la toate Adunãrile generale ale despãrþãmintelor.

Numãrul acestor cãmine din Basarabia a crescutcontinuu: dacã în iunie 1932 erau 130, la sfîrºitul anu-lui urmãtor funcþionau 345, din care peste 200 ,,deplinorganizate”; la încheierea anului 1934 îºi desfãºurauactivitatea 567 de cãmine în tot atîtea localitãþi rurale.În cadrul lor au fost înfiinþate 518 biblioteci, 426 decoruri, 130 de muzee cu exponate ce prezentau istoriaºi tradiþiile locale, 170 de echipe teatrale ,,bine organi-zate”, 18 fanfare þãrãneºti, cooperative, ,,farmacii decasã”, cercuri literare ºi altele1.

Însã viaþa cãminelor gravita în jurul bibliotecilor,adevãratul centru spiritual. Dupã un an de activitateintensã, Onisifor Ghibu a reuºit sã înfiinþeze 7 aseme-nea biblioteci, toate avînd cãrþi selectate cu grijã, multelegate în piele ºi aºezate în mobilierul pus la dispoziþiede Societatea Sibicescu din Turnu-Severin. O parte dinoperele literare ºi ºtiinþifice a fost achiziþionatã chiarde profesorul clujean, care a mai donat ºi 236 de cãrþiBibliotecii Regionale Basarabene de la Chiºinãu.Aceasta deþinea la sfîrºitul anului 1928 un numãr de1726 de volume, provenite din donaþiile ministerelor,Mitropoliei ºi episcopiilor din întreaga þarã, iar uneleau fost cumpãrate. Din mai multe localitãþi basarabene– 73 – s-au primit solicitãri privind înfiinþarea de astfelde locaºuri, însã au fost deschise doar 15, în toate þin-uturile provinciei2.

Constatîndu-se cã þãranul basarabean citea foartepuþine cãrþi, comisarul a luat hotãrîrea sã tipãreascã unCalendar al Astrei, care sã conþinã diferite sfaturifolositoare, curiozitãþi etc., pentru a atrage cãtre lecturãpopulaþia ruralã. Calendarul a fost tipãrit ºi distribuitgratuit de ,,Universul” la 5.000 de familii þãrãneºti.

O adevãratã profesiune de credinþã a lui OnisiforGhibu în ceea ce priveºte menirea cãminelor culturalea apãrut în paginile ,,Cuvîntului Moldovenesc” (6 mar-tie 1932): ,,Scopul lor este unirea tuturor în acelaºigînd, în aceleaºi simþiri ºi aceleaºi fapte bune, pentrutoþi ºi pentru obºte; este a þine treazã conºtiinþa naþion-alã. Pentru împlinirea acestui scop înalt ºi sfînt,cãminele culturale Astra de la sate trebuie sã lupte, sãmunceascã fãrã odihnã, sistematic, dîrz ºi cu nãdejdeaadîncã în izbîndã.

Cãminul Astra e a doua Bisericã ºi stã alãturi de ceacreºtinã ortodoxã strãmoºeascã. În cãminul Astramembrii lui se strîng pentru a se sfãtui asupra nevoilorsufletului ºi inimii, asupra hranei minþii potrivitã vre-murilor. În cãminul cultural Astra sãtenii vin sã prindãºi poftã de muncã, sã înveþe lucruri bune ºi sã se înþe-leagã pentru munca comunã. În el se tîlcuiesc planurilede luptã ºi mijloacele trebuitoare pentru asta.

În el tineretul ia pildã de la cei mai bãtrîni ºi maipãþiþi, de la cei mai cuminþi ºi cãrturari, felul cum tre-buie sã se poarte, sã munceascã ºi sã se uneascã. Încãminul Astra nu-i voie sã se facã niciun fel de politicãde partid”3.

În vederea unei mai judicioase funcþionãri aRegionalei, la 1 octombrie 1926 Comitetul Central atrimis o ,,Adresã” tuturor prefecturilor ºi primãriilororaºelor basarabene, prin care se solicita sã se acordesprijin material despãrþãmintelor. Dupã o scurtã trecereîn revistã a scopurilor urmãrite de Astra ºi a rolului sãucultural, documentul preciza cã toate judeþele ºioraºele din Transilvania au alocat în anul respectivsume cuprinse între 150.000-300.000 de lei, ceea ce acontribuit la o bunã desfãºurare a manifestãrilor pro-gramate. Conducãtorii administrativi erau rugaþi sãbinevoiascã sã înscrie în bugetul anului urmãtor osumã de bani corespunzãtoare, ce urma sã fie expedi-atã la Chiºinãu pe adresa Regionalei4.

Onisifor Ghibu credea cã, în ceea ce priveºte prop-aganda româneascã, ar fi fost necesarã o prezenþã maiactivã în presã, cu prilejul sãrbãtorilor naþionale ºicomemorãrilor, în prelegerile susþinute la sate etc. El asolicitat forurilor competente, în 1927, tipãrirea celeide a doua ediþii a Enciclopediei române (prima ediþie,apãrutã la Sibiu în anii 1898-1905 sub egida Astrei, eraepuizatã). Dr. Ghibu sublinia cã ruºii aveau oEnciclopedie de 85 de volume, care se gãsea frecvent


Dragoº-ªtefan PETRESCUDragoº-ªtefan PETRESCU

ASTRA, SSTINDARD AAL CCULTURII RROMÂNE ÎN BBASARABIA (II)

în Basarabia ºi perpetua influenþa slavã, în daunalatinitãþii. De aceea, era necesar, în opinia sa, ca toatesocietãþile culturale, fie de stat, fie particulare, sã-ºicoordoneze acþiunile în favoarea românismului, subconducerea Academiei ºi a celor mai reprezentativi int-electuali. În primul rînd, el dorea ,,naþionalizareaoraºelor”, prin creºterea semnificativã a numãrului deromâni în localitãþile urbane, în vederea unei însãnã-toºiri a vieþii publice5.

Influentul cotidian ,,Dimineaþa” a remarcat în ter-meni elogioºi opera culturalã a acestei instituþii deimportanþã naþionalã: ,,Dupã Unire, Astra ºi-a înþelesrostul, tot aºa de bine ca ºi înainte de marele act alUnirii. Din 1919, Astra ºi-a întins acþiunea pe întregcuprinsul þãrii ºi a devenit un admirabil instrument deunificare, o afirmaþie viguroasã a unitãþii noastresufleteºti. Acþiunea desfãºuratã de secþia basarabeanã aAstrei este, între Prut ºi Nistru, una din mîndriile noas-tre. Dorim acestei asociaþii sã-ºi continue activitateaatît de profund necesarã, cu acelaºi elan, cu aceeaºiputere ca ºi pînã acum”6.

Efortul Asociaþiei s-a concretizat, pînã în 1932, prinînfiinþarea a 550 de cãmine culturale ºi au fostsusþinute 7.856 de conferinþe ºi prelegeri, majoritateaîncadrate în programe artistice. Un gen de manifestareculturalã des întîlnit în acþiunile Astrei îl reprezentaºezãtoarea, ce era însoþitã uneori de o serbare ºi o eta-lare de costume populare. ªezãtorile artisticecuprindeau, în general, o conferinþã de propagandã,cor, teatru, cîntece interpretate de o orchestrã, recitãri,filme de propagandã, iar la sfîrºit – douã ore de dans(fãrã consum de alcool). Pe lîngã membrii Asociaþiei,participau la reuniuni ºi diferiþi localnici ºi invitaþi. Îniarna anului 1928, cu ocazia Crãciunului, s-au organi-zat douã echipe de colindãtori, sub conducerea a doiprofesori de muzicã din Chiºinãu, ,,pentru reînviereadatinelor strãmoºeºti”, ºtiut fiind faptul cã autoritãþileþariste au împiedicat sistematic astfel de manifestãri.Tot acum începe colaborarea cu ,,Societateabasarabeanã Temperanþa”, ,,pentru combatereaalcoolismului”, viciu care fãcea ravagii în rîndul popu-laþiei; în acest scop, s-au þinut conferinþe susþinute demedici ºi profesori de liceu, s-au tipãrit broºuri, auapãrut articole în presã º.a.7.

Chiar din primul an de activitate (1926-1927) aufost invitaþi preºedinþii Secþiilor din Ardeal ºi alþi int-electuali pentru a dizerta ºi îndruma acþiunileRegionalei. Dintre conferinþele publice, gãzduite deSala Eparhialã din Chiºinãu, remarcãm: Nicolae Iorga– Începuturile învãþãmîntului superior la români;Tiberiu Brediceanu – Muzica ºi compozitorii români înTransilvania; Gala Galaction – Între 1821 ºi 1921;Dimitrie Gusti – Cum trebuie sã fie cea dintîi

Universitate creatã de România Mare; Ioan Nistor –Originea ºi dezvoltarea Universitãþii din Cernãuþi; IonMarin Sadoveanu – Un mistic italian al secolului alXIII-lea; Simion Mehedinþi – Universitãþile din ApusulEuropei; Onisifor Ghibu – A cincea Universitate aRomâniei: Universitatea din Chiºinãu; Ion Pelivan –Drepturile României asupra Basarabiei în luminadreptului internaþional8. Observãm preocuparea aces-tor personalitãþi de a crea un institut de învãþãmîntsuperior la Chiºinãu, precum ºi integrarea Basarabieiîn civilizaþia românã.

În vederea stimulãrii susþinerii de conferinþe, scriauOnisifor Ghibu ºi Pan. Halippa rectorului Universitãþiidin Iaºi la 9 octombrie 1927: ,,În stãruinþa noastrã de arãspîndi cît mai sistematic cultura româneascã înoraºele ºi satele Basarabiei, dupã începutul fãcut încursul anului 1926/7 la Chiºinãu, unde s-au þinut peste80 de conferinþe din partea membrilor Astrei ºi a maimultor profesori de la cele patru Universitãþi ale noas-tre, intenþionãm sã ducem în anul 1927/8, aceasta cu unpas mai departe, extinzînd-o ºi asupra altor oraºe, cucari comunicaþia este relativ uºoarã” (se referea laTighina, Orhei ºi Bãlþi). În continuare, se cereaUniversitãþii din Iaºi ,,sã binevoiascã a ne trimite caconferenþiari pe cei mai destoinici apostoli ai ei, cariprin cuvîntul lor magic, prin sufletul lor cald ºi prinînþelepciunea lor adîncã sã deºtepte din amorþire ºi sãdesþeleneascã din înstrãinare oraºele acestei pãrþi deþarã atît de pãrãsite ºi de înapoiate. [...] Ne exprimãmnumai dorinþa ca, pe cît va fi posibil, conferinþele sãîmbrãþiºeze chestiuni cît mai apropiate de nevoileactuale ale Basarabiei ºi ale românismului ºi sã fie într-o anumitã legãturã cu preocupãrile ºi cu tradiþiaAstrei”. Erau solicitaþi cîte 6 conferenþiari pentrufiecare oraº, declarîndu-se cã acest pas ,,va însemnapentru Basarabia începutul unei activitãþi de extensi-une universitarã care, cu timpul sã rivalizeze cu aceadesfãºurare în Transilvania de Universitatea din Cluj încolaborare cu Astra”9. Cele mai multe conferinþe aufost prezentate în 1934/1935, numãrul lor impresionantajungînd la 7.856.

Note:1. Astra Basarabiei în 1934, în ,,Cuvînt Moldovenesc”,

nr. 2, 1935, p. 1.2. A.N.D.J. Sibiu, Fond ,,Astra”, doc. 112/ 1932, f. 1-3.3. Onisifor Ghibu, op. cit., p.153.4. Octavian Russu, op. cit., p. 396.5. Onisifor Ghibu, op. cit., p. 182.6. Un drum nou, în ,,Dimineaþa”, 10 sept. 1933, p. 2.7. Gh. Moga, op. cit., p. 187; Ion Pelivan, op. cit., p. 781.8. Onisifor Ghibu, op. cit., p. 139-140.9. A.N.D.J. Iaºi, Fond ,,Univ. Al. I. Cuza”, dosar nr. 1165,

vol. I/ 1927, f. 146-147.


Despre importanþa acestui periodic, nevorbeºte concludent criticul literar Ion

Ciocanu: „Revista s-a impus atenþiei publicului largprin valorificarea ºi popularizarea creaþiei scriito-rilor români de origine basarabeanã Aleco Russo,Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Stamati,Constantin Stamati-Ciurea, Alecu Donici, AlexeiMateevici º.a. Ea a fost o tribunã literarã de mareimportanþã în procesul afirmãrii unor scriitori tineri,care aveau sã constituie curînd faima literaturiiromâne din Basarabia (ºi nu numai): ConstantinStere, Nicolae Costenco, Alexandru Robot, MagdaIsanos, Petre ªtefãnucã, George Meniuc, BogdanIstru, ªtefan Ciobanu”1.

Or, personalitãþile enumerate s-au evidenþiat nunumai prin scrierea operelor literare, ci ºi prin inten-sa lor activitate de renaºtere a valorilor ºi aconºtiinþei naþionale.

Cercetarea pãmîntului Basarabiei din punct devedere geologic, istoric, etnografic, economic, culti-varea legãturilor de convieþuire paºnicã ºi rodnicãîntre locuitorii Basarabiei, fãrã deosebire de naþion-alitate ºi religie; þinerea la curent a cititorului de pemeleagurile basarabene cu literatura româneascã ºicu problemele de culturã generalã; desþelenireaparaginei trecutului de robie, care mai persistã înunele privinþe în Basarabia; cimentarea legãturilorîntre românii de pe tot cuprinsul României Mari ºicei în afarã de hotarele ei politice – iatã scopurileacelora care au înþeles cã lor le revine aceastã misi-une.

Redactor-ºef al revistei „Viaþa Basarabiei” a fostPantelimon Halippa – cunoscut militant pentru drep-turile Basarabiei ºi unul dintre fãptuitorii activi aiunirii acesteia cu celelalte provincii româneºti. Înnoiembrie 1918, el a fost ales preºedinte al SfatuluiÞãrii. Sub conducerea sa, Parlamentul basarabean avotat legea pentru reforma agrarã ºi declaraþia deunire necondiþionatã a Basarabiei cu România, doc-ument la fel de important ca ºi Actul Unirii din 27martie/9 aprilie 1918.

Exegeþii în materie – Alexandru Burlacu ºi Alina

Ciobanu – în studiul Scriitori de la „ViaþaBasarabiei” – menþioneazã faptul cã revista a fostinauguratã în urma unui proces îndelungat de deter-minare a unor atitudini ideologice ºi aspiraþii colec-tive care se precizau mereu, în funcþie de circum-stanþele sociale ºi de evoluþia conºtiinþei artisticenaþionale.

Pornind de la necesitãþile reale ºi presante alesocietãþii, „Viaþa Basarabiei” încearcã sã reînvietradiþiile vechii reviste „Cuvînt moldovenesc”, edi-tatã sub conducerea lui N. Alexandri, S. Murafa, P.Halippa, între anii 1913-1918.

„Cuvîntul moldovenesc” a fost, în cultura þinutu-lui, unica revistã literarã tipãritã în limba naþionalã,iar în cadrul politicii de rusificare – una dintrepuþinele concesii fãcute de þarism spiritului naþionallocal.

Aºadar, reluînd dupã 14 ani deviza vechii reviste:„Cunoaºteþi adevãrul ºi adevãrul vã va slobozi”,Pantelimon Halippa era conºtient de faptul cã colab-oratorii sãi încã nu sunt stãpîni deplini ai literaturiipoporului sãu, cã încã nu s-a risipit întunericul maresub razele culturii naþionale.

Aºadar, în asemenea condiþii ºi-a desfãºuratampla sa activitate revista „Viaþa Basarabiei”, caredorea sã afirme nu numai drepturile unei noi gener-aþii a culturii naþionale. „Revista avea siguranþa cãcomoara sufletului moldovenesc basarabean va fi osurprizã pentru mulþi ºi va strãluci neasemuit, neal-terat ºi în armonie deplinã cu toatã creaþiuneanaþionalã”2, þine sã sublinieze Alexandru Burlacu înprefaþa la studiul sus numit.

Colaboratorii revistei au depus eforturi pentru asusþine spiritul autohton, specificul naþional. Dreptmãrturie sunt creaþiile lor literare, ce vãdesc un realtalent.

Patosul muncii este redat în opera lui IonBuzdugan: „Am pornit în zori de zi, cu plugul,/ Sãtrag brazda mea în primãvarã;/ Plugule, te-mplîntadînc ºi arã,/ Sã reverse pe ogor belºugul”(Semãnãtorul). Toamna poate fi imaginatã în plãs-muirile lui Nicolae Costenco: „Galbenele mîini ale


Ludmila BALÞATULudmila BALÞATU

REVISTA „VIAÞA BASARABIEI” – FACTOR IMPORTANT

ÎN PROMOVAREA CREAÞIEI LITERARE

toamnei,/ Peste pomii din grãdinã/ S-au oprit alintã-toare…/ Fulguie lumina linã./ Pe havuzul ud ºiverde/ Foi mãrunte-au coborît./ O singurãtate vastã/Azi mã þine de urît” (Pentru un sfîrºit).

Colaborator al revistei „Viaþa Basarabiei” a fostºi savantul Eugen Coºeriu. În nr. 2/1940 al acesteia,putem citi poezia Mimoza, cu un profund conþinutfilosofic: „Liniºte. Pasãrea Phoenix a trecut prinsolitudini./ Moment mic. Moment bun. ªerpi de cer./Arse cîmpii au vibrat în latitudini:/ Pasãrea tremurãîn izvoare ºi-n eter./ Filozoful blînd murise topit înpoeme;/ Cineva i-a fript ochii – ca un mag, ca unzeu;/ Filozoful blînd a albit stelar în gene./ Liniºtea,pasãrea, azurul, zmeul sau eu?”.

Plinã de semnificaþii adînci e ºi poezia luiPantelimon Halippa inseratã în paginile revistei:„Nu, nu! Sã nu mã vreþi altfel…/ Mai bine sã rãmînposac…/ Aºa doar e ºi el…/ Poporul meu sãrac!.../Posac ºi adîncit în gînd,/ Eu cercetez un drum,/ ªicred cã în curînd/ Va curge viaþa ºi altcum!.../ Darpîn-atunci de ce aº fi/ Glumeþ, sau vesel, sau limbut–/ Durerea, pîn-a se toci,/ Abia doar geme, ca unsurdo-mut!” (Durere-tãcere).

Dragostea neþãrmuitã faþã de meleagurile natalerãzbate din versurile lui Alexandru Robot:„Provincie bogatã în toamne ºi podgorii,/ Cînd sãlci-ile-ngroapã hotarul mort la Prut,/ ªi-n apa zãrii-ºiscaldã aripile cocorii,/ Cu luntrile-amintirii alunecprin trecut./ Prin neguri destrãmate vãd turle verzi cabrazii,/ ªi turme risipite în iarba din pãºuni./ Luminanouã ºterge vechi urme de invazii,/ Iar graiul tînãrcreºte din oase de strãbuni./ Hotarul de la Nistru cuapele pãgîne/ Îºi murmurã povestea de jertfe ºi vic-torii,/ Iar stepele se culcã sub aur viu de grîne,/Provincie bogatã în toamne ºi-n podgorii”(Basarabia).

Nu vom lãsa în umbrã nici lucrãrile în prozãapãrute în paginile revistei sub semnãtura lui S.V.Cujbã, G.V. Madan, N. Spãtaru, V. Pogolºa etc. Iarspicuirile din critica literarã, ce-ºi gãsesc un loc mer-itoriu în numerele revistei, vãdesc o preocupare pen-tru problemele de ieri ºi de azi ale þinutului. Deexemplu, ªtefan Ciobanu publicã studiul Din istoriamiºcãrii naþionale în Basarabia, Nicolae Costenco,Anul literar 1938 în Basarabia, Liviu Marian,Începuturile publicisticii româneºti în Basarabiaetc.

E de remarcat ºi colaborarea revistei „ViaþaBasarabiei” cu alte periodice din acele timpuri. Unadintre ele este „Bugeacul”. Date interesante despreactivitatea acestei reviste ni le oferã studiul lui

Gheorghe Gheorghiu Destine literare. Un spaþiuaparte este rezervat personalitãþii lui TeodorNencev, care, de altfel, a ºi adunat în jurul sãu ungrup de tineri literaþi, dornici de a-ºi pune umãrul lapropãºirea culturii româneºti. Or, anume colabora-torii „Bugeacului” au contribuit substanþial ºi lasusþinerea scrisului românesc în Basarabia. Aceastãrevistã timp de ºase ani a întreþinut o necesarãatmosferã în sudul Basarabiei. Ne convinge, în acestsens, programaticul Cuvînt înainte al acestei publi-caþii: „Misiunea noastrã e sã formãm gustul tineretu-lui pentru literaturã ºi sã-l îndrumãm pe calea ade-vãrului ºi a luminii. Facem uz de puterile noastreneînsemnate, ca sã rãscolim energii nebãnuite ºi sãdãm la ivealã talente… Astãzi mai mult ca oricîndtineretul bolgrãdean ºi cel de pe întinsul Bugeaculuitrebuie sã-ºi ridice capul din balta de toropealã încare s-au zbãtut generaþiile trecute ºi sã se afirmeputernic pe calea adevãrului ºi a luminii”3. Erauapreciate ºi manifestãrile de ordin literar-culturalorganizate de redacþia revistei „Bugeacul”. Deexemplu, în anul 1939, din iniþiativa Dr. Petrescu,unul din colaboratorii acestui periodic, în oraºulBolgrad a fost comemoratã împlinirea anouãsprezece ani de la moartea poetului AlexandruMacedonski, care în 1876 lucrase aici ca prefect dejudeþ. Scopul acestei manifestãri consta în popu-larizarea operei marelui poet, în dorinþa lansãrii ideiiînãlþãrii unui bust scriitorului. Majoritatea colabora-torilor revistei participa ºi la organizarea seratelorliterare în Bolgrad, atrãgînd un numãr mare de par-ticipanþi de toate vîrstele.

La cele relatate mai sus se impune urmãtoareaconcluzie: la dezvoltarea literaturii basarabene aucontribuit foarte mult revistele literare, între care unrol deosebit revine periodicelor „Viaþa Basarabiei”ºi „Bugeacul”. Ele au activat într-o perioadã de timpplinã de evenimente istorice ºi împliniri.

Note:1. Ion Ciocanu, Fascinaþia începuturilor, în „Viaþa

Basarabiei”, anul VII, nr. 1-3, 2007, p. 107.2. Alexandru Burlacu, Alina Ciobanu, Scriitori de la

„Viaþa Basarabiei”: poezie, prozã, criticã ºi publicisticãliterarã, Chiºinãu, 1990, p. 6.

3. Gh. Gheorghiu, Destine literare, Chiºinãu, 1999, p.14.


La începutul sec. al XX-lea, Basarabia, ter-itoriul dintre Prut ºi Nistru, constituia o

gubernie în cadrul Imperiului rus. Revoluþiademocraticã rusã din februarie 1917 a proclamatdreptul naþionalitãþilor Imperiului la autodeter-minare ºi la cultivarea specificului naþional.Unele popoare au situat pe prim plan proclamareaindependenþei (Polonia, Estonia). Românii dinBasarabia au acordat prioritate dreptului la cul-turã în limba naþionalã. Ei au solicitat noilorautoritãþi aplicarea dreptului de folosire a limbiinaþionale în ºcoalã. Dupã multe ezitãri ºi tergiver-sãri, autoritãþile centrale ºi locale au consimþit laînlocuirea învãþãmîntului în limba rusã dinprovincie cu ºcoala româneascã.

Pentru realizarea acestei schimbãri, fruntaºiimiºcãrii naþionale româneºti au avut în vedere:redactarea primelor manuale ºcolare în limbaromânã ºi cu grafie latinã, procurarea materialuluididactic necesar, asigurarea personalului didacticcalificat ºi cunoscãtor al limbii române. Pentruanul ºcolar 1917-1918, tipografia eparhiei dinChiºinãu, folosind litere latine aduse de la Iaºi, atipãrit manuale ºcolare pentru învãþãmîntul pri-mar: Abecedarul moldovenesc (al arhimandritu-lui Gurie Grosu), o carte de Citire (autor ªtefanCiobanu), un manual de religie (al preotuluiNicolae Vlad) ºi Aritmetica practicã (deConstantin Popescu). S-a cumpãrat materialdidactic din România.

Deoarece autoritãþile ruseºti se opuneau aduc-erii în Basarabia de personal didactic dinRomânia, fruntaºii miºcãrii naþionale dinBasarabia au admis ca întreg personalul didacticcare funcþionase cînd învãþãmîntul era în limbarusã, ºi care era în mare majoritate de origineetnicã rusã ori ucraineanã, sã-ºi continue activi-tatea, cu condiþia însuºirii limbii române. Înaugust ºi octombrie 1917 s-au organizat cursuride limba românã pentru aceste cadre.

Impulsionaþi de noul curs al evenimentelor, uniidintre profesorii ºi învãþãtorii moldoveni, avîndposturi în diferite zone ale Rusiei, au revenitacasã. Ion Inculeþ, profesor la o ºcoalã privatã înPetersburg, a venit în Basarabia ca emisar alpreºedintelui guvernului provizoriu AlexandrKerenski, însoþit de un grup de 40 profesori ºi stu-denþi basarabeni, pentru adîncirea cuceririlor rev-oluþiei. ªtefan Ciobanu, profesor de limba rusã laJitomir-Ucraina, s-a mutat ca profesor de limbaromânã la Bolgrad.

Pentru afirmarea deplinã a drepturilornaþionale s-a considerat necesarã proclamareaautonomiei provinciei, la 2/15 decembrie 1917,ca Republicã Democraticã Moldoveneascã, mem-brã a Republicii Federative Ruse. Grija pentrudirijarea ºcolii naþionale a fost încredinþatã unoroameni a cãror competenþã fusese deja verificatã.ªtefan Ciobanu a devenit ºeful resortuluiînvãþãmînt din Sfatul Þãrii (în limbajul de azi, ºefal comisiei parlamentare). Iar arhimandritul GurieGrosu, fost director al unor ºcoli normale ºi autorde manuale ºcolare, a ocupat funcþia de directorgeneral (ministru) al Învãþãmîntului ºi Cultelor.Concomitent el a fost profesor de limba românã laLiceul „B.P. Hasdeu” (nr. 1) din Chiºinãu în anulºcolar 1917-1918.

Dupã proclamarea independenþei RepubliciiDemocratice Moldoveneºti – 24 ianuarie 1918 ºiunirea cu România – 27 martie/9 aprilie 1918,ªtefan Ciobanu a fost director general alÎnvãþãmîntului din Basarabia. Totodatã el era pro-fesor de limba românã la Liceul „Alecu Russo”din Chiºinãu (1918-1928), director al acestuiliceu (1921-1928) ºi conducea revista „ªcoalaBasarabiei” (1919-1923) editatã de DirectoratulInstrucþiunii Publice Chiºinãu.

În anul 1918 fostele ºcoli întreþinute de statulrus au fost preluate de statul român, iar ºcolileparticulare au primit subvenþii. Prin decretul regal


Traian D. LAZÃRTraian D. LAZÃR

OAMENII ªªCOLII BBASARABENE OAMENII ªªCOLII BBASARABENE DUPÃ 11917DUPÃ 11917

din 14 august 1918 s-a introdus predarea în limbaromânã la clasele I ale tuturor ºcolilor secundare.Personalul didactic al fostelor ºcoli ruseºti, prelu-ate de statul român, ºi-a putut continua activitateacu condiþia depunerii jurãmîntului de credinþãRomâniei. S-a recunoscut dreptul absolvenþilorinstituþiilor de învãþãmînt superior (din Rusia,România, Austro-Ungaria, deci Bucovina ºiTransilvania, Franþa etc.) de a exercita funcþia deprofesor, la unele specialitãþi fãrã, iar la altele cudepunerea unui examen de capacitate.Majoritatea profesorilor liceelor din Basarabiaprovenea din rîndul românilor basarabeni care îºifãcuserã studiile la Universitãþile din Rusia (Kiev,Odesa, Petersburg, Dorpat, Nejin, Vilna,Varºovia, Moscova). În anul ºcolar 1924-1925, lacele 7 licee din Chiºinãu aceºtia erau în numãr de56 din totalul de 130 profesori. Unii dintre aceºtiaerau ori au devenit remarcabile personalitãþi cul-turale ºi politice: ªt. Ciobanu (profesor laFacultatea de Teologie din Chiºinãu ºi apoi la fac-ultatea de Litere ºi Filozofie a UniversitãþiiBucureºti), Elena Alistar (profesoarã de medicinãºi higienã la ªcoala eparhialã de fete dinChiºinãu, deputat în Sfatul Þãrii, conducãtoareaunor asociaþii ale femeilor din Basarabia ºiRomânia), Ion Macovei (viitor inspector ºcolar ºiºef al învãþãmîntului din þinutul Nistru), ElenaBotezatu (prof. de istorie, directoare a Liceului defete „Regina Maria” din Chiºinãu, numitã la 1sept. 1919 ºi confirmatã prin ÎDR nr. 4113/1922).

Unirea la România a fãcut posibilã folosirea înºcolile din Basarabia a personalului didactic dinVechiul regat ºi din teritoriile româneºti foste sauaflate încã în componenþa altor state (Bucovina,Transilvania, Macedonia). În 1924 la liceele dinChiºinãu erau angajaþi 43 profesori originari dinVechiul Regat, 7 din Bucovina, 1 dinTransilvania ºi 2 din Macedonia (aromâni).Printre ei se numãrau intelectuali de perspectivãprecum Ion Hudiþã (nãscut în jud. Baia dinVechiul Regat, profesor de istorie la Liceul „B.P.Hasdeu” din Chiºinãu, ajunge conferenþiar deistorie diplomaticã la facultatea de LitereBucureºti, Academia de Înalte studii Comercialeºi profesor la ªcoala arhivisticã din Buc.), TeofilSimenschy (nãscut la Iaºi, profesor de latinã laLiceul „B.P. Hasdeu” din Chiºinãu, ulterior

inspector al ºcolilor particulare din Basarabia,profesor la Univ. din Iaºi, specialist de nivel euro-pean în lingvisticã), Nuºi Tulliu (nãscut în com.Avdela-Macedonia, prof. de istorie-geografie la„Liceul B.P. Hasdeu” din Chiºinãu, va ajungeprofesor la Bucureºti, poet ºi romancier, „cel maibun liric al aromânilor”), Liviu Marian (originardin Bucovina, prof. de limba românã ºi director alliceului „B.P. Hasdeu” din Chiºinãu de la 1 oct.1923). La toate liceele din Basarabia existau, în1924, 431 profesori, dintre care 123 originari dinVechiul Regat, 19 din Bucovina, 2 dinTransilvania ºi 5 din Macedonia. În rîndul profe-sorilor din Vechiul Regat menþionãm pe EugenChirnoagã, aflat la liceul de bãieþi din Bolgrad,chimist de renume, viitor profesor universitar ºirector al Universitãþii Bucureºti în 1940. Dintreprofesorii originari din Basarabia doar 41 studi-aserã în provincie, iar 173 în Rusia.

Pentru recrutarea profesorilor din ºcolile mediis-a instituit un nou regim dupã 1 mai 1918, cînds-au desfiinþat regulamentele ruseºti. S-a adoptatun nou regulament ºi un program special în bazacãruia s-au þinut 3 examene de capacitate laChiºinãu (aug. 1918, aug. 1919, ian. 1920) ºi unulla Iaºi (aug. 1921). S-a instituit o comisie pentruverificarea corectitudinii acordãrii dreptului de apreda în ºcolile medii începînd din 1918. În 1924la ºcolile medii din Chiºinãu funcþionau 27 profe-sori, dintre care 2 erau originari din Vechiul regat,1 din Bucovina, iar 20 din Basarabia, dintre carejumãtate studiaserã în Rusia.

Pregãtirea ºi recrutarea personalului didacticdin Basarabia, a reprezentat în anii 1917-1924,alãturi de alcãtuirea de manuale ºi adoptarea unornoi programe ºcolare, o parte însemnatã a progra-mului de unificare (integrare) a învãþãmîntului înRomânia Mare (statul naþional unitar).

Bibliografie1) Anuarul Învãþãmîntului secundar din România pe

anul 1924-1925, întocmit de C. Kiriþescu, Bucureºti 1925.2) Chiºinãu. Enciclopedia oraºului, ed. Iurie Colesnic,

Chiºinãu, 1997.3) Iurie Colesnic, Basarabia necunoscutã, ed.

Universitas, Chiºinãu, 1993.


Cu fiecare generaþie, problema receptãrii ºi inter-pretãrii operei eminesciene mai adaugã sensuri,

nuanþe ºi posibilitãþi de interpretare.Pornind de la titlu, la o primã lecturã, cititorul se poate

întreba de ce „rugãciune” ºi de ce a „unui dac”.O iei cu începutul în lumea ideilor descoperite în

poemul Memento mori, operã de tinereþe a poetului.Comparat cu Homer ºi Virgiliu în intensitatea ºi

tumultul luptei cu accente de epopee, în încleºtarea civi-lizaþiilor greceºti, orientale ºi romane, apoi, restrângândregistrul istoriei, descoperi Dacia lui Zalmoxe, a luiDecebal ºi a Dochiei.

Astfel, critica descoperã: „De aceea misterioasa faþã aDaciei capãtã un substrat demn de atenþie, relevând scarace unea lumea oamenilor cu lumea zeilor, un simbol alunei cunoaºteri libere, neîngrãdite într-o vârstã de aur aunei comunitãþi fericite”1.

Supranumit de Dio Cassius „regele erou”, Decebaleste figurã emblematicã, demn ºi tragic totodatã.

Viziune mãreaþã a luptelor, motivul deºertãciuniiapare pregnant din pagini, în desfãºurare se desprinde tre-cutul glorios între mãrire ºi distrugere, între cruzime ºimãreþie.

Acþiunea eroului definit în spirit kantian se defineºteprin respectul pentru legea moralã ºi datoria susþinutãprin fapte, ajungând pânã la jertfa de sine.

În primele 8 versuri din deschiderea poeziei întâlnimtema creaþiei universale inspiratã din mitologia Vedelor ºiUpaniºadelor în esenþa manifestãrii unei puteri invizibile,substrat al fiinþei, unitar în esenþa lui.

În plan individual, marea dramã a fiinþei devine obinecuvântare ºi un îndemn. Poetul întreabã: „Au cine-izeul cãrui plecãm a noastre inimi?”2. Un Univers ca liantal zeilor, al materiei sau al forþelor naturii, acea fiinþãunicã sub formã diferitã, în imposibilitatea de a-l descrieîn manifestarea sa. Indienii ºi egiptenii l-au numit Ka, înversul al IX-lea poetul îºi rãspunde: „El singur zeu stãtut-au înainte de-a fi zeii”3. Dupã gândirea lui Heraclit, el aizvorât din ape: „ªi din noian de ape puteri au dat scân-teii”.

Spirit ordonator, el însufleþeºte materia, dã umanitãþiifericire, „izvor de mântuire” prin continuitate în Univers,cãci el este „învierea vieþii”. Mitul orfic al cãutãriiinclude sensul deplin al armoniei înainte de cuvânt, melosizbãvitor, el suprimã suferinþa: „El este moartea morþii”.

Din sâmburele efemerei vieþi, asemeni zeilor solari,poetul proslãveºte lumina, virtuþile alese ale „farmecelormilei”, purtat de armonia cântecului. Chatarsis eliberator,iar neantul nu mai înseamnã distrucþie, ci armonie. Motiv

întâlnit ºi în Mai am un singur dor, pandentul creaþieipopulare Mioriþa.

Astfel am putea lega întrucâtva o constatare a Pr.Dumitru Stãniloaie: „Moartea apare ca un fapt contrarnaturii omeneºti. ªi de aceea ea nu poate fi definitivã ºitotalã”4. Actul îndeplinit, ciclul se poate închide prinacele înlãnþuiri de cauze în raportul macrocosmos ºimicrocosmos în cãutarea unitãþii primordiale.

De aceea, în plan individual respinge vehement lipsade înþelegere asuprã-i, verbele la modul conjunctiv: „sãblesteme”, „sã binecuvânteze”, „s-asculte”, afirmaþie,negare induc acel tumult al tânãrului rãzvrãtit în luptã cusine ºi cu întregul univers.

Ce-i rãmâne poetului? Din mãreþia timpului de aur avechii Dacii s-a ales amintirea, normele morale au cãzutprin devenire istoricã. Scepticismul sãu devine „acea setede repaos”, (la fel cum apare în Eu nu cred nici în Iehova)ºi soluþia ajunge la renunþare la întrebãrile nedezlegate aleuniversului.

Sunetele limbajului, ritmul expresiei cadenþat dinfinal, citite într-o cheie asemeni celei din Luceafãrul,comprimã ideea cã eliberarea de suferinþã se face prinpropriul efort, cu o forþã ce-i dã poetului starea de eliber-are.

ªi totuºi, „noroc ca sã mai trãiesc”, generaþii dupãgeneraþii vor descoperi ºi redescoperi însemnãtateacuvântului bine rostuit în magia versurilor înlãnþuite. Elare rolul coordonator al lumii, o spune VechiulTestament, o reia Constantin Noica ºi o subliniazã apãsatîn Despãrþirea de cuvinte, referindu-se la creaþia emines-cianã, asupra caracterului sacru, aproape liturgic al ei: „Eleste în unele cuvinte ceva dintr-un arheu, cum spuneaEminescu (...) el pune în miºcare lumea, ca principiuadânc al ei, niciodatã pe deplin dezvãluit”. ****

Chiar dacã „stingerea eternã” din finalul poezieiRugãciunea unui dac, chiar dacã viaþa este vis, cititoriivor veni ºi vor sorbi din opera sa „paharul poeziei înfo-cate”, acele simþiri în care se pot identifica.

Note:1. Zoe Dumitrescu Buºulenga, Istoria literaturii române –

studii, Bucureºti, Ed. Academiei, 1979, p. 157.2. Mihai Eminescu, Poezii, Bucureºti, Ed. Minerva, 1983, p.

81.3. Dumitru Stãniloaie, Reflexii spre spiritualitatea poporului

român, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1992, p. 136.4. Constantin Noica, Cuvânt împreunã despre rostirea

româneascã, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1987, p. 322.


Mirela NEAGOªMirela NEAGOª

„RUGÃCIUNEA UNUI DAC”...

Este unul dintre cei mai activi ºi mai interesanþiscriitori din nordul Bucovinei. S-a nãscut în 2

ianua-rie 1947 în comuna Opriºeni, fostul judeþRãdãuþi, astãzi regiunea Cernãuþi – Ucraina. Pãrinþiisãi Vasile ºi Leonora, þãrani, l-au purtat la ºcoalã însat, la liceul (ºcoala medie) din Tereblecea ºi, în anii1966-1971, a urmat cursurile Facultãþii de LimbiRomanice ºi Germanice a Universitãþii din Cernãuþi,secþia de limba ºi literatura francezã, cursuri de zi.Deºi student, din 1969 lucreazã la Postul de Radio –Cernãuþi, având funcþia de crainic, ºi redactor laziarul „Zorile Bucovinei”, unde va fi încadrat laabsolvirea facultãþii. Sub pretext cã se sustrage de laserviciul militar, în 1972 a fost destituit, dus departede locurile natale ºi închis într-un lagãr de psihiatriedin oraºul Baku. La revenirea acasã, nu mai esteprimit la vechiul loc de muncã. Timp de un an, estecadru didactic la facultatea pe care a absolvit-o, dareste acuzat de „naþionalism burghez român”, destitu-it din învãþãmânt ºi prigonit de serviciile secrete sovi-etice. Nu-ºi poate gãsi un loc de muncã ºi, în cele dinurmã, se angajeazã ca salahor la o întreprindere dinCernãuþi. Luptã pentru drepturile sale ºi, cu greu,dupã ce trimite mai multe memorii la ComitetulCentral al PCUS, la sfârºitul anului 1975, revine laziarul „Zorile Bucovinei”. Urmãrit mereu, nu i sepublicã lucrãrile trimise Editurii Carpaþi. Cu toateacestea, D. Covalciuc scrie ºi pregãteºte noi lucrãriimportante, de apariþia cãrora se va bucura abia dupãdezmembrarea URSS.

În 1989, cu un grup de scriitori ºi cãrturari dinCernãuþi, înfiinþeazã Societatea de CulturãRomâneascã „Mihai Eminescu”, fiind unul dintreconducãtorii acesteia. Înfiinþeazã în 1990 ºi conduceSocietatea Culturalã „Arboroasa” ºi din 1992Institutul Obºtesc de Istorie, Restituiri Literare ºiFolclorice „Dimitrie Onciul” din Cernãuþi.

Publicã versuri, schiþe, povestiri, traduceri ºistudii despre viaþa culturalã a Bucovinei. Dupã 1990ºi-a consacrat o mare parte din timp scriind ºi pub-licând documente privind istoria tragicã a românilordin nordul ocupat al Bucovinei.

A editat la Cernãuþi, dar ºi în alte centre culturale(Chiºinãu, Suceava, Târgu Mureº) o seamã de publi-caþii precum „Mioriþa” (1992-1993) „care a fost, defapt, prima revistã româneascã apãrutã în capitalaBucovinei istorice în perioada postbelicã”; „De laNistru pân’ la Tisa” (1993), cu colaborarea unor int-electuali români din Ucraina Subcarpaticã, adicã dinMaramureºul istoric, de la nord de Tisa; „Calendarulpoporului” (1993); „Codrul Cosminului”. Împreunãcu preotul Adrian Acostãchioaiei publicã douã vol-ume din Calendarul creºtin ortodox al românilorbucovineni (1992-1993 ºi 1993-1994). A pregãtit ºi apublicat un numãr mare de volume din Almanahulcultural-literar Þara Fagilor”. A tradus din rusã ºiucraineanã o seamã de manuale necesare ºcolilorromâneºti din Ucraina. A prefaþat cãrþi ale unor scri-itori din nordul Bucovinei ºi a sprijinit publicareaunor monografii de localitãþi. A contribuit la înfi-inþarea unor muzee sãteºti de istorie ºi a luptat pentruintroducerea unui curs de istorie a românilor în ºcol-ile cu predare în limba românã din regiunea Cernãuþi.A contribuit, de asemenea, la înfiinþarea unor bibliote-ci cu carte româneascã. Este unul dintre cei mai val-oroºi culegãtori de folclor din nordul Bucovinei,activitate despre care ne vorbesc volumele: Cucule, cepene porþi?, 1992; Cântece de cãtãnie ºi rãzboi, 1992;Sculaþi, gazde, nu dormiþi, 1994; Poveºti ºi snoave dinBucovina, 1994; Legende populare din Bucovina,1995; Basme bucovinene, 1997; Folclor românesc dinnordul Bucovinei, 2001; Petrea Voinicul ºi FloreaÎnfloritul, basm, 2003; Comori folclorice dinBucovina, 2004; Iese luna din pomete, 2004; Poveºti,snoave ºi istorioare populare din Bucovina, 2005.

A publicat romanele Revolta, 1990, ºi Tinereþealui Doxachi Hurmuzachi, 2002. Este autor almicromonografiei Stejarii Horecii, 1997.

De sub pana harnicã a lui Dumitru Covalciuc auieºit volumele Pagini din cartea neagrã a Bucovineiºi Opriºeni, Un sat la rãspântiile istoriei, Cernãuþi,Zelena Bucovina, 2008. Asupra acestei din urmã cãrþine vom opri, pentru cã este una dintre marile mono-grafii realizate ºi publicate despre un sat bucovinean.


PP RR OO FF II LL UU RR IIIon POPESCU-SIRETEANUIon POPESCU-SIRETEANU

SCRIITORUL DUMITRU COVALCIUC

Constanþa Apetroaie

Remarcabil, la Constanþa Apetroaie, estedevotamentul ei faþã de literaturã. Cu nu

puþine sacrificii, a scos într-o vreme revista„Viaþa”, cu un aspect ce promitea. Implicîndu-seîn viaþa culturalã a urbei, prezentã la feluritemanifestãri (a luat ºi niºte premii la concursuriliterare), a înþeles sã facã din lansarea propriilorcãrþi un ceremonial strãbãtut de emoþie.

Strãinã de elaborãri calofile, lirica de elanuricurate a Constanþei Apetroaie este, între sufer-inþã ºi extaz, între candoare ºi dorinþã, un „cînt”atras de ceruri ‘nalte, vãdind o sensibilitate caredã aripi incantaþiei. E, deopotrivã, mesajul unuisuflet plin de o sincerã credinþã, pentru care, din-

colo de rãutãþile lumii, existã în toate o aurã defrumuseþe. ªi, peste toate sfîºierile, o geanã desperanþã. E o unitate de ton ºi de viziune în vol-umele Ana lui Manole, Semne astrale, SpreAstralia, Dezleagã-mã, Izvor de cer.

Credinþa neostoitã în Poezie, ca har ºi ca mîn-tuire, aspiraþia spre luminã, spre o zare dearmonii izbãvitoare, imprimã poemelor unfreamãt de prospeþime ce le fereºte de crispãrile,întunecimile, deºãnþata etalare de impudori dinscrisul unor condeieri zgomotoºi care rãzbesc,mai mult sau mai puþin, prin insolenþã. Dãruireaîntru ideal a Constanþei Apetroaie este ºi odãruire întru cuvînt.

3


Aceasta poate fi socotitã drept o monografiemodel. Cartea se deschide cu o prefaþã intitulatãStrãveche ºi înfloritoare vatrã de români, semnatã deNicolae Popovici, primarul comunei Opriºeni.Urmeazã capitolele: Opriºul voievodal. Legendã; Altãlegendã; Legendã sau adevãr?; Geneza satului;Consideraþii privind denumirea satului;Microtoponimie; Mic dicþionar explicativ al unortoponime; Cadrul fizico-geografic; Populaþia;Oamenii, traiul ºi îndeletnicirile lor; Portul;Repertoriul muzical-coregrafic; Carnaval þãrãnesc;Datini, obiceiuri, eresuri legate de naºtere; Cântece,strigãturi ºi oraþii de nuntã din colecþia lui AxentieBileþchi-Opriºanu; Trecutul îndepãrtat al satului înlumina izvoarelor arheologice de prof. NicolaeBodnariuc, directorul ªcolii Medii Opriºeni, arhe-olog; Primele menþiuni documentare; Situaþiasupuºilor mãnãstireºti; Panþirii-slujitori militari;Moºie a Fondului Bisericesc Greco-Oriental dinBucovina. Satul în primul rãzboi mondial;Legitimitatea actului istoric din toamna anului 1918;Perioadã de frãmântãri ºi de speranþe; Reformaagrarã ºi împroprietãrirea unor þãrani cu pãmânt;Primul an de ocupaþie bolºevicã; Mãrturii amare; Celde-al doilea rãzboi mondial ºi consecinþele lui pentrucomunã; Colectivizarea ºi viaþa colhoznicã; Cadrulinstituþional al satului. Biserica parohialã Naºterea

Maicii Domnului ºi preoþii care au slujit în ea;Biserica filialã Cuvioasa Paraschiva; Biserica penti-costalã; ªcoala; Primãria; Poºta; Dispensarul;Secvenþe din viaþa cultural – artisticã, cu multefotografii).

Capitolul Comori folclorice prezintã o seamã delegende, poveºti, snoave istorioare populare.Urmeazã Cântece culese la începutul secolului XX ºiincluse în colecþia lui Mathias Friedwagner; Folclorcules în anii 1960-1970 ai secolului XX, cu subcapi-tolele Cântece bãtrâneºti ºi de voinicie; Cântece dincele douã rãzboaie mondiale; Cântece despre raiulsovietic; Doine; Cântece de dor, dragoste ºiînstrãinare.

Cartea se încheie cu un Mic dicþionar de person-alitãþi opriºenene, cu un scurt capitol intitulatOameni de altãdatã în condicile parohiei ºi cu oBibliografie selectivã.

Întreaga lucrare este rodul unei îndelungate muncide informare ºi de redactare. Singurul capitol care nua fost prezentat, dar care va trebui scris, este Evreii înBucovina ºi rolul lor în sãrãcirea satelor.

Cât despre ocuparea teritoriului nord-bucovinean,Dumitru Covalciuc scrie „eliberare”, subliniind astfelfalsul odios din propaganda sovieticã a ucrainenilor ºiruºilor.

Florin FAIFERFlorin FAIFER

L I N I I D E P O R T R E T

Vasile Iancu

Caracter în care discreþia se îngemãneazãcu fermitatea, Vasile Iancu este o per-

soanã pe care te poþi baza. Nu am sesizat, înintervenþiile sale publicistice incisive, întotdeau-na pe fazã, niciun semn de indecizie sau, eventu-al, de timorare. ªi e limpede cã, într-o epocã deînvrãjbiri, a-þi spune cuvîntul tranºant, fãrã maiºtiu eu ce strategii înºelãtoare, e un gest ce pre-supune (sau, mã rog, presupunea) un anume risc.Semnalez deci curajul de gazetar al lui VasileIancu, curaj întemeiat pe opþiuni ferme, opþiunice denotã un limpede, nenegociabil cod de val-ori, în primul rînd morale.

Apetitul pentru faptul real, conjugat cuimboldul narativ l-au condus pe scriitorul ieºeancãtre o specie pentru care are certe aptitudini: lit-eratura-document. Într-un moment în care uniipar sã fi obosit de atîtea dezvãluiri din trecutul(comunist) detestabil, Vasile Iancu vine cu oimpresionantã suitã de mãrturii „din infernulgulagului sovietic”, infern în care se discernegreu între realitate ºi coºmar. ªi dacã, într-o carteprecum Prizonierul, realul este captat cu anteneexersate pentru tot ce þine de concretul semni-ficativ, anormalitatea frisonantã se înscrie într-oproiecþie în care autorul investeºte (ºi) mijloaceale prozei de ficþiune.

Þinîndu-se deoparte îndeobºte, cu unnedezminþit bun-simþ moldovenesc, dar ºtiind sãvadã în perspectivã, fie jurnalisticã, fie literarã,Vasile Iancu nu e o prezenþã explozivã, dar astanu înseamnã cã nu este un nume într-adevãr deluat în seamã. El are încã multe de spus.

3O înzestrare multiplã

– Bogdan Ulmu

Bogdan Ulmu este, dincolo de orice com-plezenþe, o prezenþã aparte în viaþa cul-

turalã din urbea noastrã, ºi nu numai. Sub aerullui de boem, care este una din „mãºtile” unuispirit ludic disimulînd un fond de gravitate,

sãlãºluieºte o înzestrare multiplã. E prozator cuºart ºi publicist cu o surprinzãtor de largã arie demanifestare. Autor de eseuri surîzãtor-incitante,cu idei îndrãzneþe, el ne lasã sã-i întrevedem ºifibra de memorialist captatoriu. Filele de jurnalinspirate din lumea teatrului tind sã se închegeîntr-o istorie anecdoticã ºi pitoreascã a sceneiromâneºti.

Hermeneut sagace ºi, deopotrivã, ingenios(iubitor de Cehov ºi Caragiale), evitînd cusupleþe cãile bãtãtorite, Bogdan Ulmu a elaboratdouã foarte interesante dicþionare, Mic dicþionarCaragiale ºi Dicþionar de personaje din teatru, acãror parcurgere este oricînd de recomandatviitorilor actori ºi teatrologi. Critic de film lacare sunt de apreciat bunul gust ºi discernãmîn-tul, Bogdan Ulmu se manifestã activ mai cuseamã în spaþiul teatral. A scris scenarii felurite,a fãcut dramatizãri propunîndu-ºi pariuri dificile(de pildã – Ion Creangã – dramaturg); a conceputschiþe de costume; ºi-a investit fantezia înscenografia propriilor montãri, pentru care une-ori alege ºi fondul muzical. Dar e în primul rîndun regizor („regizautor”, cum îºi spune singur)cu viziune marcatã de o inventivitate cu flexibilresort intertextualist.

E de amintit neapãrat ºi experienþa lui de pro-fesor cu trecere la studenþi ºi la studente, avîndtalentul de a strînge în juru-i grupuri de tineri pecare îi modeleazã pentru a-ºi transpune în actproiectele imaginaþiei lor.


Cîntec pentru dacii noºtri (variantã)

Dacii nu se dau pe bonuri, dacii noºtri nu se vînd,Nu-i mai prognozaþi în roluri astãzi, mîine ºi oricînd.Dacii nu se dau valutã, nici pe lei nu se mai dau,Sunt o stirpe absolutã, cum cîndva, demult erau.

Dacii nu-mblînzesc oraºe, ei numai în sate mor,Cu trecut bolnav în oase, încã mai au viitor.Dacii merg spre niciodatã, dacii plîng în nicãieri,Sã mai nascã înc-odatã þara lor din zi de ieri.

Dacii noºtri-ºi sorb tãria de din cronici ºi mereuDau în leagãn România ca pe-un unic Dumnezeu.Înzadar voiþi a-i smulge, înzadar mitraliaþi,Dacii nu pot fi nicicum din þara lor concediaþi.

Dacii nu se dau pe pîine, nici pe vin cu prea mult rost,Dar sunt încã convertibili, precum pururea au fost,Niciodatã-n tron suspuºii ºi nicicînd fiind barbari,Dacii noºtri sunt martirii libertãþii noastre mari.

Dacii nu se dau credite, pentru ei nici bãnci n-avem,Dacii noºtri n-au probleme, ºtiu, la sigur, cã suntem.Dacii sunt doar dacii noºtri ºi numai astfel vor fi,Visul lor ºi-acum rãmîne visul nostru-n orice zi.

O, doar ei ni-s grea valutã, ºi-s valuta cea mai grea,Neam din loc sã nu-i strãmute pe sub nici o altã stea.De la daci sã-nveþi trãirea, de la daci sã-nveþi sã mori.Vai de þara ce nu-ºi are dacii ei nemuritori!


PP OO EE SS II SS

TRAIAN VASILCÃUTRAIAN VASILCÃU

Traian Vasilcãu (TRAIANUS), poet, eseist, traducãtor, libretist, textier, Maestru înArtã, s-a nãscut la 2 aprilie 1969, în satul Viiºoara, raionul Edineþ, Basarabia. A absolvit fac-ultatea de Istorie ºi Etnopedagogie a Universitãþii de Stat „Ion Creangã“ din Chiºinãu. Epreºedinte al Societãþii Culturale „Pasãrea Phoenix“. Membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia ºi Moldova. Locuri de Muncã: ºef Secþie Literaturã Contemporanã la MuzeulLiteraturii romane DIMITRIE CANTEMIR din Chiºinãu, Specialist Programe Culturale laDirecþia Tineret-Sport a Primãriei municipiului Chiºinãu, Prim-redactor la Sãptãmînalul„Accente”, Preºedinte al Societãþii Culturale Pasãrea Phoenix, Preºedinte al FundaþieiCulturale Maluri de Prut, Director-Fondator al Revistei Lierar-Artistice „Phoenix”, iniþiatorºi producãtor al Festivalurilor naþionale de muzicã uºoarã „Maluri de Prut”, in memoriam

Ion ºi Doina Aldea-Teodorovici – 8 ediþii ºi „Steaua Chiºinãului-Steaua Moldovei” – total 17 ediþii, Directorul proiectelor cul-turale de anvergurã: Dicþionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni ºi Antologia de Aur a poeziei româneºti înmileniul trei – ambele în lucru etc.

A editat 39 de cãrþi la Chiºinãu, Iaºi, Alba Iulia, Craiova, Timiºoara, Arad, Bucureºti ºi Ottawa: Poemele regretelor tîrzii,versuri, 1995; Risipitorul de iubire, versuri, 1995; Un clopot pentru Basarabia, 1996; Zeii nu mor în cer, versuri, 1997; Spitalepentru îngeri, versuri, 1997; Potopul Cultural, versuri, 1999; Sinceritatea ca Sentinþã, versuri, 1999; Poeme de pe timpultãcerii de aur, versuri, 1999; Ziua poznelor frumoase, versuri pentru copii, 1999; Prãbuºit în flori, versuri, 2000; AnnaAhmatova, Ivan Bunin. Versuri tãlmãcite, 2000 ºi 2008; Colindã pentru niciodata mea, antologie de versuri, Timiºoara, 2000;Moartea în Premierã, versuri, 2001; Cerul scris cu stele, versuri pentru copii, 2001; Literã din Dumnezeu, antologie de ver-suri, Craiova, 2001, Regele Învins, versuri, Bucureºti, 2001; Demisionarea din Umilinþã, Eseuri din Mahalaua Nebunilor, 2003;Nafura deºertãciunii, antologie de sonete, 2002; Miracolul tristeþii se amînã, cartea 1-2, antologie de colinde, Bucureºti, 2002-2003; Atentat la Veºnicie, maxime, reflecþii, recviemuri, 2006-2007; Ciocîrlia cîntã fãrã tãlmãciri, versuri pentru copii, 2007;Din Cartea Copilãriei, versuri pentru copii, 2008; Eternul Înnãscut, versuri, Ottawa, 2008; Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009;29. Inborn Into Eternity, versuri, tãlmãcire în limba englezã de Luminiþa Suse, Ottawa, 2009; Regãsit în Cer, TrilogiePsalmodicã, Cartea I, II, III, versuri (2000-2008), 2009, Iaºi; Ciuruit de Cuvinte, versuri, Alba Iulia, 2010; Altfel izvodirea,eseuri, maxime, reflecþii ºi poeme, Alba Iulia, 2011; Prãdalnicii din crãia lui Dumnezeu, Profeþii adeverite, pamflete, eseuri,poeme, 2011; Sãrutul mãrii, versuri pentru cîntece (2006-2011), 2011; Cameleonismul la români (Îngîndurãri basarabene),pamflete ºi poeme, Arad, 2012; Cãlugãr fãrã schit, versuri, 2012; Triluit de Har, versuri, eseuri, maxime, 2012; Sfeºnic înRugãciune, versuri, 2012.

Succintã autocaracterizare: „Eu nu inventez nimic. Eu doar regîndesc universul. Cetãþean de onoare al Rãnii… rãmîn.Eu nu editez cãrþi. Eu îmi zidesc sufletul în mai multe volume. Eu sunt o unitate teritorial-administrativã, un stat în stat. Toþiîl cunosc, dar nimeni nu vrea sã-l mai ºi recunoascã drept stat. Am totul cît nu am nimic din toate. Traianus e un tsunami inex-istent ºi omniprezent, este certitudinea lipsei sale de sens ºi important cît universul clipei fãrã sfîrºit. De-o viaþã tot citeºte ºireciteºte fãrã de saþiu Înaltul. Pentru cã el trãieºte nemurirea noastrã ºi a lumii”.

Actual

S-a destabilizat naturaªi face mofturi ne-ncetat,În oameni înfloreºte uraªi doar murim cu-adevãrat.

Zadarnic rostuim cuvinte,Care ne-njurã, rînd pe rînd.Vai, chiar sinceritatea minteªi sã fim oameni n-avem cînd.

În orice om trãieºte-o brutã,Care se scaldã în plictis,Orice iubire-i pe valutãªi-orice surîs e interzis.

Sã plîngem astãzi se mai poate,Sã plîngem pînã vor urcaSpre ceruri Pruturile toateªi Romania va-nvia.

* * *Cînd mã va vizita pustia,Am sã observ, bãtrîn cocor,Cã n-am vecie sã-þi spun: Zare,N-am vreo tãcere sã-þi spun: Nor.

Dacã-aº fi Dumnezeu, din lacrimiMi te-aº crea din nou sã vii

Prin crîngul vieþii mele-apuse,Ducînd în palme ciocîrlii.

Maicã-a tristeþilor din mine,Se lasã-n lucruri tot mai frig.Sã tac nu mai gãsesc cuvinteªi n-am tãceri sã te mai strig.

Un gînd pentru Mihai...

Mihai Viteazul n-o sã-ºi vîndã þara,El are-o þarã ºi o cinste doar,Iisus a pus în el potir cu harªi-l cheamã-n cer sã-i dea îmbrãþiºarea.

Mihai Viteazul n-are cînd muri,Zidit în noi, trimite, sã-l rãzbune,Statornicia propriului nume,Care minciunii nu s-o ploconi.

Mihai Viteazul strigã-n ochii mei,Îi este strîmt, va evada din mineSã-ºi caute oºtenii sub coline,Cerul va fi þesut cu nouri grei.

Jertfit de fraþii sãi, c-aºa ni-i firea,Ieºind din umbra propriului mit,El îºi aºteaptã-n ceruri mîntuireaªi în românii care n-au murit!


REFERINÞE CRITICE

Traianus scrie superbe poeme rostitoare/roditoare de misterdivin, poeme venite spre mine într-o bunã zi de varã plinã decereascã luminã, care îmi dã parcã un ordin cãruia trebuie sã mãsupun: sã fac efortul de a gîndi ceea ce simt, citindu-le… Poetautentic, poet adevãrat, Traianus reuºeºte sã comunice prinpoezia sa un simþãmînt al unirii, al contopirii cu lumea, o stare demetafizicã unire – trãire a misterului cosmic, atît de intens spusãprin versurile sale… Adevãratã sacrã nuntire… (IrinaMavrodin).

Traianus – Traian Vasilcãu – nu se teme sa-ºi dezvãluiesufletul, urmînd prozodia clasicã. Scrie cum simte. ªi simte rit-mul, simte rima, simte ºi o neostoitã sete de absolut, absolutuldivinitãþii. O sete autenticã ºi de aceea convingãtoare (IleanaVulpescu).

Remarcat de Ion Vatamanu la o emisiune radiofonicã (1986),Traianus (Traian Vasilcãu), poet ºi publicist, vãdeºte o impresio-nantã forþã liricã ºi pamfletarã… Venind dintr-un „neam deemineºti”, Traianus deplînge deriva poeziei, nãpãstuitã de „vre-muri zãlude”. ªi, desigur, prestaþia optzeciºtilor cãreia îi varecunoaºte doar exhibiþionismul ºi un rafinament degenerat. Ogeneraþie bolnavã de sine, confuzã, modestã (axiologic), „ratatãharistic” (cu har puþin, ni se explicã), castratã afectiv. ªi pe careFenomenul Traianus încearcã sã o substituie, deopotrivã prin pro-ductivism ºi civism (Adrian Dinu Rachieru).

Traianus scrie o poezie religioasã de bunã calitate, cuantecedenþã în perioada interbelicã… Autorul readuce în literatu-ra românã de azi, cu succes, mireasma deosebitã a poeziei reli-gioase din mileniul trecut, realizînd performanþa, deloc neglija-bilã, a unei mari diversitãþi monotematice ºi stilistice ºi relevîndîncã o datã resursele lirice nesecate ale unui domeniu cu care aînceput cultura românã (Paul Areþu).

Despre poetul Traian Vasilcãu ºtiu esenþialul: este un poetadevãrat, prin neliniºtea sa permanentã, prin idealurile sale înalteºi prin harul de-a le da celor mai multe din acestea expresie. Bunvenit în literatura romanã, Traian Vasilcãu! (Adrian Pãunescu).

…Între cei tineri, Traianus este, poate, singurul Poet care se þinede tradiþionalele sonoritãþi poetice, dar din ele, mereu ajutat deInspiraþie, iscã frumuseþi noi. Poate cã anume neabandonareamijloacelor poetice tradiþionale îl face mai original (Grigore Vieru).

Într-o vreme în care postmoderniºtii aproape cã nu mai scriupoezie „purã”, ci, mai curînd, texte poetice, eseuri lirice sau antipo-eme, Traianus este dispus în continuare sã acorde credit aceleipoezii pe care Tudor Arghezi o numea „poezia poezie”, adicã ver-sului simplu ºi graþios, þesut, de obicei, în catrene, înþeles ca o copiea sentimentului pur ºi ingenuu, încãrcat cu doze sigure de lirism ºitrãiri interioare. Poezia sa, aºezatã în tipare consacrate ºi lipsitã despectaculozitate formalã, rãmîne însã modernã prin gîndire, printr-o vãditã radicalizare a expresiei, prin viziunea ºi consonanþa eieminamente contemporane (Arcadie Suceveanu).

Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºial Asociaþiunii Transilvane pentru

Literatura ºi Cultura Poporului Român (ASTRA)a organizat, în perioada 7-11 noiembrie 2012,ediþia a XIV-a a Simpozionului internaþional„Românii din afara graniþelor þãrii”. Tema acesteiediþii a fost „Iaºi – Cernãuþi: legãturi istorice”.Pentru realizarea cu succes a programului propusde organizatorii simpozionului, în frunte cu doam-na profesor Areta Moºu, preºedinte alDespãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi ºivicepreºedinte al ASTREI naþionale, participanþiiau cãlãtorit pe traseul Iaºi-Cernãuþi-Herþa-Hotin-Edineþ-Soroca-Iaºi.

La Herþa am ajuns sîmbãtã, 10 noiembrie 2012;s-a fãcut o slujbã de pomenire pentru marele omde culturã ºi fiu al oraºului Herþa GheorgheAsachi (plecat la Domnul la 12 noiembrie 1869),am depus flori la bustul cãrturarului ºi am vizitatLiceul care îi poartã numele; de asemenea, confer-inþele ASTREI au avut ca temã viaþa, activitatea ºipersonalitatea marelui bãrbat al neamului româ-nesc, care a fost Gheorghe Asachi.

La Herþa am fãcut cunoºtinþã ºi ne-am împri-etenit cu tînãrul ºi vrednicul preot Nectarie Bãlan,slujitorul bisericii „Sfîntul Spiridon” (care este,dealtfel, singura bisericã din oraºul Herþa); pãrin-tele Nectarie Bãlan, cu care ne-am gãsit cunoºtinþecomune în Ucraina ºi în Republica Moldova ºi decare cu greu ne-am putut despãrþi, atît de multeaveam de discutat ºi de povestit, ne-a invitat cutoatã dragostea, izvorîtã din inima sa plinã de dorpentru unitatea neamului românesc (pe noi, Gh.Badea ºi preot Cãtãlin Urserescu), sã revenim laHerþa pe 12 decembrie 2012, cînd este prãznuitSfîntul Ierarh Spiridon, mare fãcãtor de minuni ºipersonalitate cu un rol decisiv la Sinodul I ecu-menic de la Niceea, convocat în 325 de împãratulConstantin cel Mare. Sfîntul Spiridon este ocroti-

torul bisericii ºi comunitãþii româneºti din Herþa ºiîl rugãm sã apere de rãutatea vrãjmaºilor de totfelul pe fraþii noºtri din acel þinut cu o istorie atîtde zbuciumatã, pe care au trãit-o în durere ºi auscãldat-o cu lacrimi ºi cu sînge. Îl rugãm peMarele Fãcãtor de minuni sã-i ajute ºi sã-iîndrume pe calea credinþei strãmoºilor noºtri ºi apãstoririi neºtirbite a limbii ºi a identitãþii cultur-ale ºi naþionale.

Am acceptat, cu sufletul plin de bucurie, invi-taþia pãrintelui Nectarie Bãlan ºi iatã-ne plecîndspre Herþa, în ciuda avertismentelor meteorolog-ice, în dupã-amiaza zilei de 11 decembrie 2012.Dupã ce am intrat în Ucraina prin Vama de laSiret, ne-au întîmpinat drumurile înzãpezite ºi unviscol puternic, care fãceau deplasarea aproapeimposibilã, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ºi îndru-maþi de doi fraþi, tineri români din raionul Herþa(cel mai mare era absolvent al unui seminar teo-logic), am ajuns cu bine la vestitul complexmonastic, dar ºi social, de la Bãnceni. Acolo ne-am alãturat unui grup de monahi de la mãnãstireaPetru Vodã, porniþi într-un pelerinaj spre Kiev ºispre alte locuri sacre din Ucraina; împreunã cu eiam fost cazaþi ºi ospãtaþi de slujitorii mãnãstirii înduhul dragostei creºtineºti ºi frãþeºti.

În dimineaþa zilei de Sfîntul Spiridon ningea caîn poveºti, iar zãpada depãºea o jumãtate demetru; cu credinþã ºi cu nãdejde am biruitpotrivnicia iernii ºi am reuºit sã strãbatem cei cîþi-va kilometri care despart Bãncenii de oraºulHerþa. Bunul ºi blîndul pãrinte Nectarie, care neaºtepta sã sosim seara trecutã, ne-a îmbrãþiºat cudragoste, minunîndu-se cã am avut curajul sãînfruntãm zãpada ºi viscolul. Dezgheþaþi ºiîntremaþi de primirea cãlduroasã, care ni s-a fãcut,am intrat în biserica Sfîntul Spiridon precum doicorãbieri în port dupã ce s-au luptat cu valurilemãrii zbuciumate, precum doi cãlãtori rãtãciþi în


GGGG EEEE OOOO GGGG RRRR AAAA FFFF IIII EEEE SSSS PPPP IIII RRRR IIII TTTT UUUU AAAA LLLL ÃÃÃÃ

ÎN VIZITÃ LA HERÞA ªI LA CHIªINÃU

Gh. BGh. BADEA, ADEA, Cãtãlin UCãtãlin URSERESCURSERESCU

deºert ajunºi într-o oazã cu apã rãcoroasã ºi cuumbrã dãtãtoare de mîngîiere ºi de desfãtare.

Biserica Sfîntul Spiridon este o micã bijuterieconstruitã în duhul fiinþei ºi artei româneºti.Istoria ei a fost foarte frãmîntatã în cele aproapedouã secole ºi jumãtate de existenþã. În anii 1779-1789, Ilie Holban biv vel pitar a ridicat o bisericãde lemn spre pomenirea fiului sãu Gheorghe, mortde ciumã în Þarigrad. Printr-o scrisoare din 1794,Elena Holban, fiica lui Gheorghe, a afierosit bis-erica din Herþa, cu toate veniturile ei, bisericiiSfîntul Prooroc Ioan de la Kurucesme (Ciºmeauaseacã, uscatã) din Þarigrad, ca sã se facã rugãciu-nile obiºnuite pentru tatãl ei decedat. Afierosirea afost întãritã prin hrisovul din 20 iulie 1794 al dom-nului Moldovei Mihail Constantin Suþu (1792-1795), ctitorul bisericii Sfîntul Ioan.

Prin alt hrisov, din octombrie 1794, MihailSuþu a împuternicit pe hatmanul Constantin Ghicaºi pe Andrei biv vel stolnic sã strîngã veniturilebisericii din Herþa, sã o întreþinã, sã adune materi-al pentru înlocuirea bisericii de lemn cu una depiatrã, iar prisosul sã fie trimis la biserica SfîntulIoan din ?arigrad. Apoi biserica a fost amanetatãunui sudit austriac, vîndutã unui negustor gruzin,scoasã la licitaþie publicã, la Sultan-mezat, dar,din cauza uriaºelor datorii ale bisericii, nimeni nua vrut sã o cumpere. Ruºinea ºi necuviinþa faþã de

locaºul lui Dumnezeu au fost spãlate de domnulMoldovei Alexandru Constantin Moruzi (1802-1806), care spunea în hrisovul din 15 mai 1804:„Cu întregime luînd sama ºi cu cãzutã rîvnã ºi cacuviincioasã sprijinire, ce se cuvine la cele dum-nezeeºti ºi la sfintele locaºuri, negãsind a fi nicidupã lege, nici dupã plãcerea lui Dumnezeu, a seda dajnicã biserica Herþei la neguþitori ºi mai vîr-tos fiind ºi nepravoslavnic ºi fãrã cuviinþã ºi urît ase vinde locaºul lui Dumnezeu în ivealã, strigîn-du-se prin oraº ºi preþeluindu-se, fãcîndu-se ºiaceasta ºi o rea pildã cãtrã alþii, lucru hulit de cãtrãoameni ºi vrednic de toatã judecata, negãsind a sevinde biserica Herþei, hotãrãºte: Sã se lipeascã bis-erica Herþei, cu toate ce le are, la biserica SfîntulDimitrie, ce este în Kurucesme”.

Însã epitropia bisericii Sfîntul Dumitru nu avrut sã primeascã biserica din Herþa pentru cã nuputea plãti marea datorie a acesteia.

În acelaºi hrisov din 15 mai 1804, publicat deTeodor Codrescu (1819-1894), în Uricariul sãu(vol. III, p. 27), Alexandru Constantin Moruziaminteºte cã pãrintele sãu, domnul ConstantinMoruzi (1777-1782), dãruise ºcolii patriarhale din?arigrad jumãtate din venitul moºiei Hotãrniceni,iar cealaltã jumãtate din venitul acelei moºii odãruise pentru construirea spitalului ce trebuiarefãcut în mãnãstirea Sfîntul Spiridon din Iaºi.


Împreunã cu fraþii sãi Dimitrie ºi Panaghiotate ºicu fiul sãu Constantin, dorind sã aducã laîndeplinire orînduiala fãcutã de pãrintele sãu,domnul Alexandru Constantin Moruzi a rãs-cumpãrat cu o mare sumã de bani de la ºcoalapatriarhalã partea din moºia Hotãrniceni,cumpãrînd un loc la Kurucesme, unde s-a strãmu-tat ºcoala din Fanar, iar pentru cealaltã jumãtatedin moºia Hotãrniceni, dãruitã spitalului dinmãnãstirea Sfîntul Spiridon, i-a dat danie bisericadin Herþa, cu toate averile ºi veniturile cu care eraînzestratã, dupã diferite hrisoave ºi cãrþi de danie;a plãtit toate datoriile ºi a scãpat biserica din Herþadin mîinile strãinilor.

Alexandru Constantin Moruzi a dat epitropilormãnãstirii Sfîntului Spiridon 15.000 de lei dincãmara domneascã pentru zidirea noului spital;totodatã le-a dat documentele ºi înscrisurile bis-ericii din Herþa, poruncindu-le sã poarte grijã pen-tru buna orînduialã a bisericii ºi pentru zidirea bis-ericii din Herþa din piatrã ºi cãrãmidã. Astfel, în1804, biserica din Herþa a devenit metoc al mãnã-stirii Sfîntul Spiridon din Iaºi; în 1808 va fitîrnositã de mitropolitul Moldovei. [Punem punctaici istoricului bisericii din Herþa, pentru cãdepãºim prea mult spaþiul acestui articol. Toateinformaþiile se aflã într-un document din 1895 ºipãstrat în arhiva parohiei Herþa; documentul estesemnat de Teodor C. Victor, fost amploiat laSfîntul Spiridon din Iaºi între anii 1830-1870].

În ciuda iernii nãprasnice, ºi biserica ºi curteabisericii erau pline de mulþimea credincioºilorveniþi cu mic, cu mare, la slujba arhiereascã, încadrul cãreia urma sã se sãvîrºeascã Sfînta ºiDumnezeiasca Liturghie. Soborul preoþilor eraimpresionant: erau prezenþi, practic, toþi slujitoriiromâni din Herþa strãbunã, dovadã cã nu se uitãneamul, limba ºi credinþa ºi cã sîngele înaintaºilorn-a curs în zadar. Ne-am bucurat foarte mult cãunii dintre aceºti fraþi ai noºtri erau absolvenþi aiseminariilor teologice de la Mãnãstirea Neamþ ºide la Suceava ºi licenþiaþi ai Facultãþii de Teologiedin Iaºi, foºti studenþi ai noºtri. Unii dintre preoþiimai în vîrstã vieþuiserã mult timp în þarã ºi lamãnãstirile moldovene. Printre preoþii care au slu-jit s-a aflat ºi pãrintele nostru Cãtãlin Urserescu dela Iaºi.

În fruntea soborului preoþesc au fost doiarhierei: Prea Sfinþitul Meletie Egorenko, episcop

de Hotin ºi vicar al Mitropoliei Cernãuþilor ºiBucovinei, ºi Prea Sfinþitul Loghin Jar de laMãnãstirea Bãnceni. Cei doi ierarhi au fostîntîmpinaþi la intrarea în naos de soborul preoþilorºi diaconilor slujitori ºi, dupã obiceiul locului, PS.Meletie a fost îmbrãcat cu veºmintele arhiereºti înmijlocul bisericii, sub privirile credincioºilor par-ticipanþi la slujbã.

În timpul Sfintei Liturghii s-a simþit duhulcomuniunii creºtine ºi naþionale prin participareaactivã la slujbã, prin intonarea rugãciunilor ºi sfin-telor cîntãri.

Invitat de Prea Sfinþitul Meletie, pãrinteleCãtãlin Urserescu a rostit o impresionantã ºiemoþionantã predicã pe tema zilei, ascultatã cufoarte mare interes de credincioºi: a vorbit despreimportanþa Sfîntului Ierarh Spiridon în istoriaBisericii creºtine, despre argumentele hotãrîtoareaduse de el la Sinodul I ecumenic din 325 de laNiceea în apãrarea dogmei Sfintei Treimi, dar ºidespre locul acestui mare fãcãtor de minuni înceata sfinþilor lui Dumnezeu.

Dupã slujbã i-am prezentat pãrintelui NectarieBãlan darurile aduse de la Iaºi: de la pãrintelearhimandrit Vitalie Danciu, stareþul mãnãstiriiGolia, i-am adus icoane, presã bisericeascã,acatiste, paraclise ºi vieþi de sfinþi, de la pãrintelePetru Lehaci, parohul bisericii Sfîntul Nectarie, unrînd de veºminte, precum ºi cãrþi cu acatistul ºi cuviaþa Sfîntului Nectarie de la Eghina, iar dinpartea noastrã Mineele pe toate lunile ºi unMolitfelnic.

Însã ar fi necesare donaþii importante pentrudesãvîrºirea lucrãrilor din interiorul ºi, mai ales,din exteriorul bisericii. Dealtfel, doamnapreºedinte Areta Moºu a gãsit un sponsor care vafinanþa executarea clopotelor bisericii, deoarece înprezent biserica are, în loc de clopote, cele douãjumãtãþi ale unei butelii de gaz.

Apoi pãrintele Nectarie a împãrþit pachete cualimente familiilor sãrace, bolnavilor ºi orfanilor;la fel au fãcut foarte mulþi credincioºi, deoarece,din cauza ninsorii, nu s-au putut împãrtãºi împre-unã la mesele frumos orînduite în curtea bisericii.

Preoþii slujitori au fost invitaþi la o agapãcreºtinã în sala de adunare ºi de spectacole a paro-hiei. A fost o agapã cu adevãrat creºtinã, ca în vre-murile de început ale creºtinismului. Pãrinþii sluji-tori veniserã cu soþiile, cu copiii, cu nepoþii;


doamnele preotese au cîntat cîntece religioase ºipatriotice româneºti. Noi i-am putut cunoaºte maibine pe fraþii noºtri, îndrumãtorii duhovniceºti airomânilor din raionul Herþa, ºi am discutat cu eidespre ceea ce îi frãmîntã, despre necazurile ºibucuriile lor, despre dorul de patrie ºi despre strã-moºi. Voi da un singur exemplu. Mi-am exprimatmirarea cã, deºi fac parte din Biserica Ucraineanã,aflatã sub oblãduirea Patriarhiei Moscovei, totuºiei urmeazã calendarul îndreptat. Mi-au rãspuns cumîndrie: „Noi sîntem în raionul Herþa ºi sîntemromâni; de aceea slujim dupã stilul nou, ca laBucureºti!” „Dar nu se supãrã ierarhia?”, i-amîntrebat. „Mai cîrîie cîte unul, dar îi trece”, a fostrãspunsul.

Spre searã ningea ca într-un pastel deAlecsandri ºi intrai în zãpadã pînã la genunchi.Gazdele ne-au invitat sã rãmînem peste noapteacolo, dar noi trebuia sã fim în acea searã laChiºinãu, deoarece a doua zi (13 decembrie 2012)era hramul mãnãstirii Sfîntul Apostol Andrei dinorãºelul Durleºti.

Cãlãuziþi de pãrinþii Constantin ºi DumitruApachiþei (tatã ºi fiu, foºti studenþi la Iaºi) de laparohia Mogoºeºti, raionul Herþa, am urmat undrum lãturalnic peste cîmp, scurtînd aproape 60 dekilometri pînã la ºoseaua Cernãuþi-RepublicaMoldova. La casa sfinþiilor lor ne-au omenit cu unceai fierbinte ºi am pornit mai departe, refuzînd,cu politeþe, invitaþia de a înnopta la ei.

Am ajuns cu greu la punctul de frontierãcomun Mãmãliga (Ucraina) – Criva (RepublicaMoldova). Drumul era îngheþat ca oglinda, vis-colul purta zãpada dintr-o parte în alta, mai ales înlocurile deschise; de multe ori ne-am oprit,nemaiputînd sã înaintãm din cauza lipsei de viz-ibilitate, ºi chiar ne-am învîrtit cu maºina, avîndnoroc cã nu mai circula nimeni. Mergeam cîte 20-30 de kilometri fãrã sã întîlnim nici o maºinã.Dacã ar fi fost ºi lupi, am fi arãtat precum eroii luiConstantin Sandu-Aldea din povestirea Doicãlãraºi. Dar noi ºtiam cã mergem de la SfîntulIerarh Spiridon, marele fãcãtor de minuni, laSfîntul Apostol Andrei ºi mai ales ºtiam cã de sus,din ceruri, de dincolo de norii negri ºi grei carecerneau zãpada, ne ocroteºte Maica Domnului cumarea ei milã ºi cu rugãciunile ei cãtre dumnezei-escul ei Fiu. ªi am biruit vîltoarea vremii.

Tîrziu, în noapte, am ajuns la mãnãstireaSfîntul Andrei, unde pãrintele arhimandrit AndreiCaramalãu, stareþul mãnãstirii, nu credea cã vommai ajunge. Un ceai fierbinte ºi cu o gustãricã ne-au redat puterea ºi i-am dat pãrintelui Andreidarurile noastre: cãrþi teologice ºi iconiþe cuSfîntul Apostol Andrei. Bucuria serii a fost ºi maimare deoarece au sosit „de prin nãmeþi” pãrinþii ºialte rude ale pãrintelui stareþ, despre care el ºtia cãsînt înzãpeziþi la Albiþa.

În ziua hramului, Sfînta Liturghie a fostsãvîrºitã de un sobor de preoþi invitaþi, semnifica-tiv, din toate raioanele Republicii Moldova.Predica a fost rostitã de pãrintele CãtãlinUrserescu, care a subliniat rolul ºi misiunea apos-tolicã a Sfîntului Andrei în þinuturile de la Dunãreºi Mare ºi care a fãcut din strãmoºii noºtri primulpopor nãscut creºtin; de asemenea a vorbit desprepãstrarea limbii, credinþei ºi identitãþii naþionalede cãtre fraþii noºtri din stînga Prutului ºi despredorinþa lor de unire cu Patria mamã.

Adãugãm aici cã puþini apreciazã eforturilepãrintelui Andrei Caramalãu: de ani de zile sezbuciumã ºi cautã instituþii care sã finanþeze ter-minarea lucrãrilor la mãnãstire. Atragem atenþiaPatriarhiei Române, Guvernului României,Ministerului de Externe ºi Departamentului pentruromânii de pretutindeni cã în zadar ºi fãrã folosconstruim biserici ºi organizãm parohii înAustralia, Noua Zeelandã, Patagonia ºi în altepãrþi ale lumii, neºtiute ºi nelocuite de români,dacã lãsãm de izbeliºte ºi în pãrãsire pãmîntulromânesc, care ne arde tãlpile, ne umple sufletulde jale ºi face sîngele sã ne fiarbã ºi lacrimile sãne curgã. „Vai de pãrinþii care pierd ºi împrãºtieoile turmei Mele, zice Domnul” (Ieremia 23, 1).

Dupã slujbã, credincioºii nevoiaºi au primitpachete cu alimente din partea pãrintelui arhiman-drit Andrei; trebuie aduse mulþumiri unui buncredincios, ucenic al pãrintelui stareþ, domnulSergiu care, împreunã cu asociata sa, se implicã defiecare datã, cu multã dragoste, în astfel de operede binefacere.

Am luat parte cîteva minute la agapa frãþeascãºi creºtinã, care a urmat, ºi am plecat spre Iaºi. ?iam avut noroc: dupã ce am trecut vama la Sculeni,s-au închis, din cauza ninsorilor, punctele de tre-cere spre Ucraina ºi spre Republica Moldova.


La împlinirea unui secol de la trecerea în eternitatea pictorului transilvãnean Octavian Smigelschi1,

sala de festivitãþi a Bibliotecii ASTRA din Sibiu a gãzduito amplã expoziþie „In memoriam pictor OctavianSmigelschi 1912-2012”, cuprinzîndlucrãri care au fãcut parte din„lãsãmîntul” artistului pentru MuzeulAsociaþiunii. O expoziþie similarã amai avut loc în acelaºi spaþiu alPalatului Asociaþiunii în anul 1924,dupã ce Asociaþiunea Transilvanãpentru Literatura Românã ºi CulturaPoporului Român (ASTRA) acumpãrat lucrãrile rãmase în propri-etatea familiei dupã stingerea pictoru-lui. Cu „lãsãmîntul” Smigelschi ºi cuoperele altor pictori români (MiºuPopp, Sava Henþia, ConstantinGeorgescu, Flaviu Domºa, S. Albescuº.a.) se îmbogãþea secþia/„despãrþãmîntul” artelor frumoase,alãturi de celelalte secþii ale Muzeului:arheologicã ºi numismaticã, etnograficã, economicã, aarmatei, ºtiinþelor naturale, a industriei, ºcolarã, bis-ericeascã – nuclee incipiente pentru ceea ce avea sã sedezvolte mai tîrziu în muzee de sine stãtãtoare. Proiectulacesta de „muzeu al muzeelor” se înscria în marele pro-gram al ASTREI de emancipare ºi de afirmare culturalã,economicã ºi socialã a românilor transilvãneni.

O parte din lucrãrile prezente pe simeza BiblioteciiiASTRA, Smigelschi le-a expus în 1903 la Blaj, expoziþiafiind menitã sã-l recomande autoritãþilor bisericeºti învedera zugrãvirii Catedralei Unite din „mica Romã”.Dupã o lunã ºi jumãtate, expoziþia îmbogãþitã cu 70 dedesene, picturi în ulei, tempera ºi acuarele, a fost deschisãla Sibiu, la sala Thalia (Teatrul orãºenesc). Succesul depublic ºi de presã al celor douã expoziþii a fost mare, cuecouri inclusiv în presa din Bucureºti, cronicile apreciindîn termeni elogioºi creaþia acestui mare pictor, de numelecãruia se leagã un întreg capitol din istoria picturii mod-erne religioase româneºti. Drept urmare, în 1904 i seîncredinþeazã pictarea Catedralei Mitropolitane din Sibiu(aflatã în construcþie), în care a pictat doar iconostasul,cupola, cei patru pandantivi. Lipsa mijloacelor materialea lãsat lucrarea neterminatã. Din aceleaºi motive n-a

reuºit sã picteze nici Catedrala din Blaj.Dupã desfiinþarea ASTREI (1950), patrimoniul

Muzeului Asociaþiunii a fost transferat la MuzeulBrukenthal, care deþine cel mai mare numãr de lucrãri din

creaþia lui Octavian Smigelschi: peste340 de tablouri în ulei, tempera,guaºã, acuarele ºi pasteluri, cretã,desene în creion ºi cãrbune, cimenturicolorate, dar mai cu seamã lucrãrile cutematicã religioasã – schiþe pregãti-toare pentru impunãtoarele proiecte depicturã religioasã de la Blaj, Sibiu ºiBudapesta.

Expoziþia de acum o datorãm unuitînãr teolog sibian, Alexandru-Constantin Chituþã, în prezent consili-er la Episcopia Tulcii, îndrãgostit decreaþia religioasã a pictorului, pe carene-a restituit-o, dupã nouãzeci de ani,în toatã monumentalitatea ei. Pe lîngãacest gest cu dublã valoare, de resti-tuire ºi omagiere, Alexandru-

Constantin Chituþã ne-a oferit ºi o lucrare PictorulOctavian Smigelschi. Luminã în veºnicie. Meditaþiiasupra elementelor teologice ºi iconografice din car-toanele sale. 1912-2012 (Editura ASTRA Museum,Editura Universitãþii „Lucian Blaga” Sibiu, 1912), lucrarece ne ajutã sã intrãm în laboratorul de creaþie, de studiu ºide meditaþie al artistului ºi sã ne apropiem mai mult desensurile profund creºtine ale artei sale. Analizele autoru-lui cãrþii, în special asupra cartoanelor ºi a schiþelorinedite ale artistului (în cea mai mare parte necercetatepînã acum), se constituie într-un adevãrat curs de esteticãliturgicã, care întregeºte ºi înnobileazã bibliografia, nuprea bogatã, a operei pictorului Octavian Smigelschi.

1. Octavian Smigelschi (1866-1912), n. Ludoº, judeþul Sibiu.Tatãl, Mihail Smigelschi, era descendentul unei familii nobilepoloneze, refugiat în Ardeal în 1850, în urma rãscoalei din1848/49. Mama, Ana Sebastian, era de origine macedoromânã.Studii: liceul la ªcoala de stat maghiarã din Sibiu. Bursier laªcoala de profesori de desen din Budapesta. Cãlãtorii de studii înstrãinãtate (Germania, Austria, Italia), dar mai ales în þarã, lamãnãstirile din Bucovina, Moldova, Oltenia pentru studiul arteibisericeºti.


PICTORUL PICTORUL OCTOCTAAVIAN SMIGELSCHIVIAN SMIGELSCHI

ÎNTÎLNIRE DUPÃ UN SECOLÎNTÎLNIRE DUPÃ UN SECOL

Ion Onuc NEMEª

CCCC UUUU RRRR CCCC UUUU BBBB EEEE UUUU LLLL AAAA RRRR TTTT EEEE LLLL OOOO RRRR

În siajul celei de-atreia ediþii a concur-

sului de creaþie plasticã ºipoeticã Eminesciana,desfãºurat anual la Iaºi, înlunile ianuarie ºi februarieau avut loc ºi cîteva man-ifestãri mijlocite de efor-turile reunite ale mai mul-tor filiale ale UniuniiArtiºtilor Plastici dinRomânia. Dintre ele, sãnotãm deocamdatã inau-gurarea Expoziþiei de pic-turã a ploieºtencei Camelia Profirescu, eveni-ment desfãºurat pe data de 1 februarie 2013, laGaleria de Artã „Cupola”, din Iaºi, în faþa unuipublic restrîns (citeºte: elitist). Lucrãrile expusepe simezele ieºene au conturat profilul unei col-oriste exaltate, pentru care peisajul, dacã nu eechivalat direct cu starea de spirit a privitorului-creator (conform unui cunoscut principiu roman-tic: le paysage – état d’îme), poate cel puþin sã omoduleze ºi sã o înnobileze. Înainte de a transfor-ma natura într-un astfel de factor modelator, pic-torul o cautã însã mai mult sau mai puþin instinc-tiv ca spaþiu protector, matrice, în care îºi poateostoi neliniºtile sau prin care se poate conecta lao dimensiune atemporalã a existenþei. Este exactsenzaþia pe care o transmit pînze precum Peisajegeean, Peisaj veneþian, Peisaj veneþian V,Nocturnã, Rãsãrit la Marea Egeea, Scuarul SanTrovaso. Impulsul ordonator al acestora pare a ficel nostalgic, recuperator – deloc întîmplãtor,unele pînze gemelare ca tematicã sau opþiunestilisticã se intituleazã chiar Nostalgie sau Peisajpatriarhal. Alte creaþii ale artistei din Ploieºti,lucrate mai ales în tehnici „de apã”, se hrãnescdintr-un filon mitologic ºi exploateazã motivereîntîlnite în cursul cãlãtoriilor sale exploratoriiîn spaþiul autohton sau cel vest-european. În Apus

la Muntele de Sare,Grota Miresei sau Porticla Valence trena mitolog-icã adaugã un plus desemnificaþie acordurilorpeisagistice, altminteridintre cele mai reuºite.Camelia Profirescu faceparte din familia picto-rilor atraºi de misteriile ºiecourile trans, abia insin-uate în faþa vizibilã alumii. Opþiunea ei pentruspaþiile de trecere (þãr-

mul, zidul, podul, debarcaderul) ºi simbolurilesubsumate specularitãþii (oglinda, reflectarea înluciul apei) este cu totul semnificativã, dinaceastã perspectivã.

În sfîrºit, sã mai notãm un fapt nu tocmaifrecvent: simultan cu inaugurarea expoziþiei depicturã, la Galeria Cupola s-a lansat, practic, ºialbumul Camelia Profirescu. Picturã (Ploieºti,2012). Încadrat de mãrturii polifonice desprereceptarea operei artistei (în debutul cãrþii gãsimtexte ale unor cunoscuþi critici de artã,muzeografi sau publiciºti: Pavel ªuºarã, CorneliuOstahie, Florin Sicoie, Doina Pãuleanu, D.N.Zaharia, Petru Bicer, Dragoº Ciobanu, LauraCamelia Stoica, Monica Grigorescu, iar în finalfotografii de la cele mai importante expoziþii aleCameliei Profirescu, desfãºurate la Ploieºti,Constanþa sau Boston), volumul dã seama deopera ºi destinul public al unei pictoriþe aflate ladeplina maturitate artisticã. Sã o salutãm ca atare,ºi în numele redacþiei „Revistei române”! Orevistã, nu-i aºa?!, a „românilor de pretutin-deni”...


O PEISAGISTÃ: CAMELIA PROFIRESCU

Emanuela ILIEEmanuela ILIE


Ce mai redescoperim în texte celebre? Cum,ce? Iatã, în 2010, pe o scenã parizianã,

Muºchetarii lui Dumas erau: un algerian(D’Artagnan), un negru (Aramis), un pitic(Porthos)... Regina ºi Buckhingam erau ºi ei deculoare. Doar Rochefort ºi Richelieu sunt francezi –dar xenofobi (am spicuit din impresiile de spectatorale lui Bogdan Cãlinescu).

Revin la o veche dilemã: avem voie sã inovãm, petextele clasicilor? Avem!

Cu noimã? Obligatoriu, cu!Dar în cazul spectacolelor dedicate copiilor? Cu

prudenþã. ªi discreþie. Primul contact cu opera musaisã fie cît mai fidel originarului...

*În revista „Maximum” (nr. 2/2010), care apare în

Israel, gãsesc o micã dezinformare: se spune cã spec-tacolul bucureºtean Dragã mincinosule, cu ForryEtterle ºi Irina Rãchiþeanu, a sosit în Þara Sfîntã subimpresariatul lui Carol Eckhaus.

Foarte bine! Numai cã partenera lui Forry dinspectacolul Teatrului Bulandra era marea actriþãBeate Fredanov.

À propos, cînd a murit Beate, într-un necrolog s-ascris, destul de amuzant: „Pleacã dintre noi o doam-nã care a crezut cã este tovarãºã”!

*Într-o dimineaþã, la radio, Monica Anghel a decre-

tat: „Toþi ascultã manele!”.Pe cît punem pariu cã nu, fato?!...

*Ce se ureazã histrionilor, în seara premierei?

Succes, Baftã, Merde, Break a leg!...La teatrul german din Timiºoara, cu aceeaºi

ocazie, mi se ura, peste umãr, Toi, toi, toi! Mã rog...Chestie de superstiþii.

*Dintr-un interviu cu Hausvater: „Textul clasic e

contemporan... mai mult decît cel contemporan”. Just! E aici doar un aparent paradox.

*Despre marele Will, J. Elsom a observat cã ar fi

un dramaturg elastic: „poate fi întins în multe direcþii,înainte de-a se rupe”.

Nu numai el! ªi-apoi, dificultatea constã în cît detare-l întinzi: cum ºtii dacã nu se rupe?

Dar parcã nici neîntins nu-l mai poþi lãsa... hm!Din aceastã dilemã nu se poate ieºi!

*Actorul e sincer cînd mistificã – spune Mãnuþiu.

Sunã bine.Dar sã nu uitãm cã, pe criteriul acesta, TOÞI sunt

sinceri! ªi cît de mincinoasã apare, uneori, acestã sin-ceritate... funciarã!

*O junã cronicãreasã se scuza, la un festival: „Nu-

i vina mea cã m-am nãscut mai tîrziu!”. Prin asta,vroia sã spunã cã e normal sã nu fi vãzut montãri aleanilor 70 ºi sã nu cunoascã oameni de teatru dis-pãruþi.

E o scuzã infantilã: nici eu nu am apucat epoca luiCaragiale ºi a lui Cehov, dar asta nu m-a împiedicatsã public douã cãrþi despre ei. Nici Jan Kott nu l-acunoscut pe Shakespeare, dar a scris un op de refer-inþã despre contemporaneitatea lui.

În creaþie, vîrsta nu scuzã, dragi cronicãrese.Fiindcã mai existã pe lume documentarea...

*Într-un film am gãsit urmãtoarea replicã:

„Shakespeare e ca piureul de cartofi – nu te saturi deel, niciodatã!”. Dacã orice comparaþie, se zice, eºchioapã, apãi asta-i oloagã de-a binelea!

*Am mai spus-o: una din cãrþile mele preferate este

Maestrul ºi Margareta. De cînd am descoperitecranizarea ei, în serial, nu mã pot abþine ca, mãcar odatã pe lunã, sã-l revizionez. Cu incredibilã volup-tate!

FILE DINTR-UN JURNAL TEATRAL

Bogdan ULMUBogdan ULMU

Arhiva de frunzeDin ce porturi va fi scãpat aceastã noapte verde?...Stau sub un copac în poziþia de lothus.Printre ruinele zileibat clopote vesperale.Arhiva ultimelor întîmplãri s-a pierdut în spatele unor perdele de fum milenare;o vom regãsi copiatã pe frunze.Din grajdurile adînci ale nopþii se ivesc capete de cai scãpaþi din hamuri.

Rîuri verzi curg pe deasupra copacilor.Din istoria apocrifã se apropie o femeie cu trupul roºu plin de hieroglife.La cîteva secole distanþã,un dans ciudat schimbã visul meu cu al ei.Acum vãd mai bine înþelesul cîtorva simboluri lunaresuperba lor imperfecþiune mã încîntã ºi mã neliniºteºte

La capãtul ceremoniilor de noapte mãrile se destramã;punctele cardinale se amestecã,mîinile mele devin urcioare sau ºerpi fosforescenþi de apã.

O, noapte înverzitã în neliniºtea mea!Odatã am sã mã plimb în voie printre capcanele tale.Pînã atunciascult femeia tatuatã care se aproprie murmurînd o melodie incoerentã.Braþele ei roºii se ridicãtivind toþi norii cu o margine de sînge.Îmi face semncã nu se va opri din mers,aici ºi acum, niciodatã.Înþeleg cã istoria nopþii nu-mi aparþinePoate voi gãsi alta printre frunze.Pe deasupra ruinelor fiecãrei zile bat clopote fragede.

Egalã-n oglindã, cu tine însãþi…Numai frunzele apei te mai acoperãÎn dimineaþa asta irositã-n danteleAm sfîºiat toate ecourile de pe umerii tãi,Am vrut sã plîngi ca la teatru cînd marchiziiAºteptau de la tine o crimã sau, mai mult, o renunþareAzvîrl bancnote false în obrajii fiecãrei femei,Sã mã facã sã regret Infernul de dincolo de privirile tale

E prea puþin pentru mine sã te vãd acoperitã cu frunzeleunor apePrecum statuile Eroilor necunoscuþi abandonate prin parcuri,Vrea sã fiu infernal, sã nu te merit ºi totuºi sã-mi aparþiiDãruitã pe nedrept de un demon suav al plictiseliiRãmîi aºa înfãºuratã în rochii amareTe voi duce într-un atol unde indiferenþa însãºi oboseºte,Îþi voi sãpa o fereastrã în aerul adîncCa sã suporþi mai uºor servitutea lipsei de iubire.

Ce fericitã vei fi sã-þi plîngi singurã de milãSpre a mã contropi cu norii încercãnaþi.Voi pãstra doar lenjeria ta de apã, Cîteva din ecourile unde-mi pãreai mai naturalã,Un ºerveþel de masã cu schema unor viitoare conversaþii(Ar fi fost pãcat sã aibã loc, cãci tot nu ne-am fi înþeles)N-am sã pot imita lumina inconsistentã ºi receCînd, înveºmîntatã, mã provocai sã-þi uit existenþa de floareAr fi fost prea simplu. Iubirea ºi ura mea sunt fãrã limitã,Va trebui sã trãieºti mai departe, egalã cu tine-însãþi...

În cãutarea celei de-a opta arteÎn prezenþa mea un copac s-a transformat în cãrbunePãsãrile au împietrit agitate în ramuri Doar ochii lor rãmãseserã vii dincolo de lume,Ca ºi cum ar fi vãzut în transparenþã peisaje necunoscute,Copacul de piatrã ori de os, un menhir în care altãdatãviaþaPulsa prin mii de þevi ca o orgã abia auzitã.Dar ce s-a întîmplat cu tumultul din vasele de lemn ºi de liber,Vom rãtãci ºi noi cîndva într-o rãcoare în formã de trestii,Dispreþuind primejdiile unei vieþi fãrã noimã?...

Îndrãgostit de Cuvînt, Trupul meu nu va împietri niciodatã,Am sã astept cîteva milenii pînã cînd pãsãrile de cãrbuneVor zbura din nou în jurul coroanei mele scuturate de frunzeªi apoi, împreunã cu ele, pãrãsind orice limitãNe vom muta cît mai adînc în inima muntelui;Sã descoperim, din întîmplare, cea de-a opta artã,Poate pe cea din urmã... Da, cu siguranþã ea va fi ultima.


PPPP OOOO EEEE ZZZZ IIII AAAA TTTT ÎÎÎÎ NNNN ÃÃÃÃ RRRR ÃÃÃÃ

IOANA-NICOLETA DUPUIOANA-NICOLETA DUPU

Ioana-Nicoleta DUPU, din Iezer, Hiliºeu-Horia, Botoºani, a obþinut Premiul acordat deREVISTA ROMÂNÃ la Festivalul naþional de poezie „Nicolae Labiº”, Suceava-Mãlini, 5-6octombrie 2012.

Înfiinþatã în 1598, de cãtreDomnitorul Ieremia Movilã, în

scopul înlesnirii „privegherii admin-istrãrii bisericeºti în partea de rãsãrit aþãrii”, cu þinuturile Fãlciu (în dreaptaPrutului, pînã cãtre Dunãre), codrulTigheciului (pînã la hotarul Bugeacului),Lãpuºnei, Orhei ºi Soroca, din stîngaPrutului – Episcopia Huºilor a fost, de-alungul timpului, un important centru decreºtinãtate ortodoxã româneascã în aces-te teritorii.

Istoricul eparhiei Huºilor înreg-istreazã importante ºi diverse contribuþiiîn domeniu: de la cartea lui Melchisedecªtefãnescu, Cronica Huºilor ºi aEpiscopiei cu asemenea numire (1869) –la recente apariþii editoriale (Alina-Mihaela Pricop,Contribuþii la istoricul Episcopiei Huºilor, Bîrlad, 2007).Însã, dupã cum susþin autorii cãrþii, ªtefan Plugaru ºiTeodor Candu (Episcopia Huºilor ºi Basarabia. 1598-1949. Istoric ºi documentar, Editura Pim, Iaºi, 2009, 360p.), necesitatea „redactãrii unei noi lucrãri” asupraEpiscopiei Huºilor a fost dictatã de faptul cã studiileapãrute în cursul timpului nu au reflectat activitateaEpiscopiei în spaþiul istoric românesc al Basarabiei, undes-a aflat cea mai mare parte din teritoriul sãu de jurisdicþie.

Prima parte a cãrþii are o acoperire extinsã pe ºase capi-tole ºi cuprinde un istoric al Episcopiei Huºilor (1598-1949) axat, în principal, pe valorificarea sinteticã a unoropere scrise în domeniu, anterior, fãrã intenþia de a se real-iza ºi o evaluare criticã a istoriografiei problemei. Autoruldiscursului, ªtefan Plugaru, începe consecvent cuConsideraþii generale asupra subiectului apariþiei ºi dez-voltãrii Episcopiei Huºilor, citînd masiv dupã Melchisedecªtefãnescu, Dionisie I. Udiºteanu, Laurenþiu Chiriac,Nicolae Iorga, Mircea Pãcurariu, Alina-Mihaela Pricop(p.19-23), precum ºi din alþi autori consacraþi în domeniu.În final, concluziile sunt preluate, de asemenea, dupãautorii amintiþi mai sus, cu citarea cuvenitã, bineînþeles (p.16, 24).

Capitolul II al lucrãrii, intitulat Episcopia Huºilor ºiteritoriile sale de jurisdicþie (p. 29-78), este tocmai o com-pletare esenþialã asupra problemei luate în dezbatere deautor, acesta reuºind sã închege un tablou veridic al acþiu-nilor întreprinse de cãtre domnitorii Þãrii Moldovei în ved-erea exercitãrii puterii de jurisdicþie ai Episcopiei Huºilor

în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Odatã cu anexarea întregului teritoriu

dintre Prut ºi Nistru de cãtre imperiulþarist, în 1812, în eparhia EpiscopieiHuºilor a rãmas „numai þinutul Fãlciului,dar ºi acesta ciuntit, fiind lipsit de sateleaflate în stînga Prutului”.

Ordinea tratãrii diverselor activitãþiale episcopiei de Huºi în sprijinul vieþiispirituale a populaþiei din stînga Prutului,la fel au gãsit o reflectare în acest capitol.Sunt prezentate, pe rînd, acte legate dehirotonii, de cãrþi de danie cãtre bisericiºi mãnãstiri din partea unor înalþireprezentanþi ai clerului sau ai scaunuluidomnesc. Sunt preþioase atît informaþiileprivitoare la componenþa fondului de

carte din bibliotecile parohiale, cît ºi cele ce reconstituietabloul circulaþiei/difuzãrii cãrþii româneºti în cuprinsuleparhiei Huºilor.

Proprietãþile episcopale ale eparhiei Huºilor în teritori-ul din stînga Prutului constituie subiectul luat în dezbatereîn cel de al III-lea capitol (p. 78-89). Mãrturiile aduse îndiscuþie atestã cã reprezentanþii episcopiei erau beneficiariai unor danii, atît din partea domnitorilor, cît ºi din parteunor persoane particulare. Menþiunile documentare referi-toare la proprietãþile episcopiei au fost urmãrite de autor,pe întregul palier cronologic: de la 1598 – la 1949.

Un capitol aparte este consacrat Clerului Episcopiei înteritoriile de la est de Prut (cap. IV). ªtefan Plugaru s-aarãtat preocupat de cercetarea situaþiei clerului„basarabean” sub conducerea Episcopiei Huºilor, de„evoluþia numericã a preoþimii de mir din Moldova pruto-nistreanã pînã la 1812”, de „viaþa monahalã” din mãnãstir-ile Basarabiei (cap. V).

Ultimul capitol din „istoricul” eparhiei Huºilor, al VI-lea, este intitulat: Episcopia Huºilor ºi spaþiul basarabeandupã anul 1812 ºi pînã la desfiinþarea sa, în 1949 (p. 161-190). Chiar dacã n-am lua în consideraþie anii indicaþi întitlul acestui capitol, vom observã cã subiectul enunþat deautor se suprapune unor tematici dezbãtute deja în aceastãlucrare (cap. II).

Cel de-al doilea compartiment al lucrãrii, structurat înAnexe. Documente privitoare la istoria Episcopiei Huºilor(p. 191-349), îngrijitã de Teodor Candu, constituie, fãrãîndoialã, cea mai importantã ºi consistentã parte a volumu-lui.


O CARTE DEDICATÃ„TUTUROR PREOÞILOR DIN BASARABIA”

Maria DANILOVMaria DANILOV

DDDD IIII NNNN GGGG RRRR ÃÃÃÃ DDDD IIII NNNN AAAA EEEE DDDD IIII TTTT OOOO RRRR IIII AAAA LLLL ÃÃÃÃ

Cu o regularitate de ceasornic (lafiecare trei ani), începînd cu anul

2002, Profesorul Petre Frangopol**adunã într-un volum articolele publicatede Domnia Sa în presã ºi reviste de spe-cialitate pe tema situaþiei din învãþãmîntulºi cercetarea românescã. A ajuns astfel laal patrulea volum al seriei „Mediocritateºi Excelenþã. O radiografie a ºtiinþei ºiînvãþãmîntului din România”. Acest lucruconstituie o excepþie în comunitateaºtiinþificã româneascã. De regulã oameniide ºtiinþã nu ies în arena publicã. Dinlipsã de timp, dintr-o pudoare uneoriexageratã, dintr-o analizã la rece, ºtiinþi-ficã, a inutilitãþii gestului, dintr-un reflexde autoapãrare, din fricã, din comodidate,din laºitate etc. (lista cauzelor/pretexteloreste lungã). O fac, cu rare excepþii, doar cei care au darulsacrificiului. Aceia care, cu toate ca sunt conºtienþi de ine-galitatea forþelor, ies în arenã ºi iau taurul de coarne. Aceiacare se „încarcã” cu problemele comunitãþii ºtiinþifice ºiacademice ºi le comunicã întregii societãþi. In acþiuneaacestora se regãseºte acea parte a comunitãþii ºtiinþifice

dornicã de schimbare, de progres, deieºirea din „tranziþie” ºi intrarea în nor-malitate, de aliniere la valorile europene(atît de plastic definitã de ProfesorulFrangopol în titlul unui articol, „A douageneraþie a Junimii Române”). ÎnRomânia de azi, existã cîteva voci, dinpãcate foarte puþine, care au fãcut ºi facacest lucru: au ieºit la luptã cu mînagoalã, avînd însã în tolbã verbul acid,împotriva unui adversar înarmat „pînã îndinþi” cu experienþa manipulãrii, acameleonismului, a distorsionãrii, aamînãrii la nesfîrºit etc. De regulã,aceºtia sunt oameni care au aºteptatschimbãrile o viaþã ºi pentru care „timpulnu mai are rãbdare”. Strigãtul lor, uneoridisperat, un strigãt munchian, se aude din

cînd în cînd în societatea româneascã. ªi înfioarã pe mulþi,în special pe cei care se regãsesc în aceeaºi stare de dispe-rare. Oare îi înfioarã ºi pe cei cãrora le este adresat? Estestrigãtul acestora „Vox clamantis in deserto”? Nu. Cu si-guranþã nu. Cred cã sunt conºtienþi cã exemplul lor îi vorconvinge pe cei laºi sã li se alãture. Vor ajunge ei oare sã


Corpul de documente cuprinde un numãr impunãtor de165 fascicole/texte decodificate dupã sursele cele dintîi, fiepãstrate în original sau copii în colecþiile ArhivelorNaþionale din Chiºinãu (Fondul 205, 733): cãrþi de hiro-tonie, de duhovnicie, de diaconie, de ipodiaconie,instrucþiuni cãtre protopopi ºi cler, corespondenþã dintreepiscopi, protopopi cu preoþi, rapoarte ºi mãrturii, plîn-geri etc. Ineditul informaþiei puse în circuitul ºtiinþific esteevident, iar aceasta va contribui în egalã mãsurã lacunoaºterea mai bunã, mai exactã a unui capitol importantdin viaþa bisericeascã a Basarabiei.

Documentele publicate, în opinia autorului, pot ficlasificate pe trei segmente cronologice: 1) Perioada depînã la anul 1812. Documentele incluse în acest comparti-ment se referã la „hirotonirea ºi aºezarea slujitorilor bis-ericii” ºi doar în unele cazuri cu referinþã la uniifuncþionari ai episcopiei; 2) 1806-1812. În mare parte,documentele acestei perioade reflectã situaþia eparhieiHuºilor sub ocupaþia strãinã a militarilor imperiali (aiRusiei þariste); relaþia dintre episcopul de Huºi MeletieLefter-Brandaburul ºi exarhul Gavril Bãnulescu-Bodoni,dar ºi cu Dicasteria exarhalã a Moldovlahiei, aflatã sub

controlul direct al imperialilor; 3) Ianuarie-decembrie1813. Documentele reflectã situaþia clerului în teritoriileanexate de Imperiul Rus, protestul acestuia faþã de noiistãpîni „eliberatori”, în fapt, – devastatori ai dreptuluicanonic.

Editorul a gãsit de cuviinþã sã introducã ºi un „cuprins”al repertoriului de documente (p. 196-208), care va facili-ta, evident, orientarea cititorului în tematica actelorcuprinse în volum. Cel mai vechi document este datat cuanul 1763, iunie 20, cu titlul de „Inochentie, episcopulHuºilor dã carte de hirotonie lui Dimitrie [Iacob] din s.Buiucani, þinutul Lãpuºna”. Printre mãrturiile cuprinse înrepertoriul tematic apar ºi alte nume de arhierei aiEpiscopiei Huºilor. Este vorba de Iacov Stamati, episcop-ul Huºilor între anii 782-1792, de Veniamin Costache(1792-1796), de Gherasim Barbovschi (1796-1803), celcare l-a urmat pe episcopul Veniamin, de episcopulMeletie Lefter-Brandaburul (1803-1826) etc.

În final, vom menþiona cã lucrarea „Episcopia Huºilorºi Basarabia (1598-1949). Istoric ºi documente”, a apãrutcu sprijinul Asociaþiei Culturale Pro Basarabia ºiBucovina, Filiala „Mihai Kogãlniceanu”, Huºi.

PETRE FRANGOPOL– O RADIOGRAFIE A ªTIINÞEI ªI ÎNVÃÞÃMÎNTULUI

DIN ROMÂNIA*

Prof. univ. dr. ing. Dorel BANABIC, Membru corespondent al Academiei Române

Între cãrþile care aºteaptã cam de mult timp sã scriucîteva impresii de lecturã despre ele am dat peste una

care se numeºte Omul din preajmã. Nimic provocator catitlu. Cine-i mai acordã atenþie omului de lîngã noi?Trecem nepãsãtori pe lîngã el, poate cã nici nu-i bine sãintrãm în universul gîndurilor sale, el cu ale lui, noi cu alenoastre. Cel mult, încã un prilej de a medita asupra lãun-tricului, poate unul dintre cele mai profunde mistere alefiinþei umane. S-a demonstrat cã atunci cînd îndreptãm gîn-duri negative asupra celui din preajmã, creierul declanºeazãun proces de iritaþie cerebralã. Mintea noastrã rãmîne, demulte ori, în sfera ocultului ºi în asemenea condiþii nu vomînþelege de ce nu avem tentaþia de a ne apropia de celãlalt,de a-i spune adevãrul, de a-i alina suferinþa ºi a-i produce omicã bucurie. Ceea ce alegem sã gîndim e de mare impor-tanþã, sã gîndim binele celorlalþi, cu alte cuvinte sã dez-voltãm în lãuntrul nostru lumina binelui ºi a vieþii.

Ludmila Bulat, autoarea Omului din preajmã, gîndeºtefrumos, undele gîndului sãu pozitiv vibreazã parcã în rit-mul unei adieri care mîngîie ºi amelioreazã stãrile labile,grãbeºte conturarea simþãmintelor de bine, îi deconecteazã,prin consecinþã, de la gîndirea negativã. Cartea ei, simplã încuvinte dar bogatã în trãiri, e ca un cuget care porneºte dela ideea cã mintea omului, prin alegerea raþiunii, a opiniei,a viziunii, a cuvîntului rostit frumos, poate produce bineleceluilalt. Personajele cãrþii doamnei Ludmila Bulat suntproiectate în eseuri, confesiuni, portrete ºi povestiri docu-mentare ºi nici nu puteau fi altele decît colegi de breaslã,publiciºti, editori, scriitori, oameni de culturã, patrioþi ade-vãraþi, oameni de omenie care sfinþesc locul ºi seamãnãsperanþa cã Moldova de peste Prut va deveni ceea ce tre-buie sã devinã într-o istorie demnã ºi meritatã. Întîlnim înevocãrile scriitoarei dragostea faþã de oameni, gesturi carepot fi echivalate cu dorinþa de identificare a valorii ºi vred-

niciei omului, amintindîncã din prefaþã spusele luiMircea Druc: „Nu vorbiþide iubire! Iubiþi-vã! Nuvorbiþi de unire! Uniþi-vã!”.Poate este locul tot aici de areproduce ºi gîndulVictoriei Braga (exprimatîn cunoscuta revistã Literatura ºi arta din Chiºinãu):„Ludmila Bulat ºtie sã caute, dar ºi sã gãseascã o carte cereflectã istoria românilor ºi probleme ale limbii române,atunci se grãbeºte frumos, cu bucurie, sã consemnezeapariþia acelei cãrþi ºi sã o aducã la cunoºtinþa cititorului înpagini de ziar sau revistã. Este un gest care poate firecunoscut cu intenþia de a ridica valoarea spiritualã a cãrþiiºi, implicit, cultura omului”.

Vom întîlni în paginile volumului nume precum cele alelui Tudor Þopa, Mircea Druc, Ion Ungureanu, Petru Popa,Ieremia Ursu, Valentin Mîndîcanu, Sergiu Nucã, Vasileªoimaru, Vlad Pohilã, Galina Lupaºcu, Lora Bucãtaru,Oleg Bujor, Lidia Kulikovski ºi încã ale altora, nume pecare le evocã cu cãldurã, iubire, înþelegere, preþuire. Deunde sã izvorascã asemenea sentimente? Tot din gîndul celbun emanat dintr-un lãuntric deplin ºi generos. LudmilaBulat este o observatoare atentã asupra naturii umane.Dincolo de interesul documentar, genul pe care îl ilustreazãautoarea Omului din preajmã confirmã necesitatea puneriiîn valoare a experienþei personale într-o frumoasã asocierecu faptele de bine ale celorlalþi, neignorînd condiþia rele-vanþei semnificaþiilor celor întîmplate ºi amintite. Suntpagini de carte care induc ideea de cunoaºtere ºi apropierea omului de lîngã noi, a trãirilor cu sens existenþial profund,altfel însãºi viaþa s-ar derula fãrã folos ºi fãrã reprezentare.


OMUL DIN PREAJMÃ

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC

încline balanþa adevãrului de partea lor? Vor aduna eiîn jurul lor acea masã criticã necesarã pentru a se produceschimbãrile atît de mult aºteptate de noua generaþie? Credcã da. Schimbãrile din ultima perioadã din învãþãmîntul ºicercetarea româneascã – numirea unui ministru al edu-caþiei, a unui secretar de stat la cercetare, numirea în coor-donarea unor organisme implicate în reformarea sistemu-lui educativ ºi de cercetare a unor tineri din „nouaJunime”, restructurarea acestor organisme, asumarea decãtre guvern ºi aplicarea unei noi legi a educaþiei etc. – neindreptãþesc sã credem ca strigãtul lor nu a fost zadarnic.Profesorul Petre Frangopol este unul din aceia care,asumîndu-ºi conºtient riscurile, a ieºit în piaþa publicã. Afãcut-o înarmat cu instrumentele specifice omului deºtiinþã: spiritul critic, perseverenþa, clarviziunea, obiectivi-tatea etc. A aplicat analiza criticã, în sensul pozitiv, a

cercetãtorului asupra deciziilor ºi acþiunilor politice, ceeace nu a fost ºi nu este deloc comod pentru factorul politic.Avem nevoie de astfel de oameni. Avem nevoie de astfelde „idealiºti” care sã ne „strige” pãsurile ºi în jurul cãrorasã ne strîngem rîndurile noi ceilalþi care n-am avut curajulieºirii în piaþa publicã.

Note:* Prefaþã la volumul al IV-lea din Mediocritate ºi

Excelenþã. O radiografie a ºtiinþei ºi învãþãmîntului dinRomânia, Cluj-Napoca, 2011, 248 pagini.

** În cadrul adunãrii generale a membrilor AcademieiRomâne din ziua de 24 octombrie 2012, Petre T. Frangopol afost ales membru de onoare (Secþia de ªtiinþe Chimice).

Mihai Liþu Munteanu face parte din categoriapoeþilor care au debutat tîrziu în literaturã, la o

vîrstã destul de înaintatã, dar care s-a îndeletnicit cu „arta”cuvîntului scris încã de pe vremea studenþiei. Dupã celepatru volume de versuri publicate din anul 2010 ºi pînã-nprezent, se poate observa cã este un poet matur, pe deplinformat, stãpîn pe uneltele scrisului, convins fiind de forþacreatoare a cuvîntului.

Noapte de gheaþã este titlul celui de-al patrulea volumde versuri, apãrut la Editura Vasiliana ‘98, Iaºi, 2012.Temele ºi motivele poetice din actualul volum suntaproape aceleaºi ca ºi-n volumele anterioare, numai titlul,Noapte de gheaþã, dobîndeºte semnificaþii deosebite, unfel de trimitere a lectorului spre þinuturile polare, undegheaþa e reginã ºi încremeneºte totul. Aparent poate fi aºa,datoritã faptului cã poetul este ancorat într-o iubire prezen-tã ºi nu în una trecutã.

Dintre cele nouã muze cereºti, fiicele lui Zeus ºi aleMnemosinei, tangenþial se face aluzie la Euterpe, preferîn-du-se o muzã terestrã.

Platon în dialogul Ion subliniazã caracterul divin almuzei poetice, care este purtãtoarea inspiraþiei poetului.

George Popa, în articolul Poezie ºi muzã, din Revista„Poezia”, nr. 3(61), 2012, evidenþiazã mãsura în care„intervine muza în determinismul creãrii unei poezii”.Desigur accentul cade pe muza terestrã, pe „inducþia ener-geticã, pe care eternul feminin îl exercitã asupra poetuluiprin frumuseþea fizicã ºi elanul erotic”.

Surprins ºi cuprins de-o furtunã eroticã inimaginabilã,poetul cade într-o stare paroxisticã, crezînd cã „iubireaprezentã” atinge apogeul unei nebunii, o stare maladivãgravã: „Nebun am fost de cînd mã ºtiu/ Crezînd în vise ºi-n uimire,/ În zbor de fluturi ºi-n iubire/ Dar m-am trezitîntr-un pustiu.../ Sã te iubesc ºi-acum e-o nebunie/ Cîndnu-mi rãspunzi la nici o provocare,/ Sunt ani de cînd n-ammai primit o sãrutare/ Cred c-ai uitat, dar luna cred cãºtie.../ Cum sã te mai iubesc acum/ Cînd nu priveºti sprecerul albastru,/ Nu ne-ntîlnim pe acelaºi drum/ Viaþa meaa fost un dezastru” (O nebunie).

S-ar putea evidenþia încã vreo cincizeci de poezii peaceastã temã, unele mai frumoase ºi mai stranii decît altele.

Natura este prezentã în creaþia lui Mihai Liþu Munteanucu toate anotimpurile ei. Fiind om de la munte (motiv dom-inant în structura poeticã a volumului), preferã mai multiarna, dar poate în aceeaºi mãsurã ºi primãvara: „Mi-amcroit prea multe covoare de zãpadã/ ªi s-au topit sub razelede soare,/ Sunt gînduri fãrã numãr? E visul prea mare?/ ªi

atunci stele au prins pestemine sã cadã” (Zbor sprestele); „Venea de demultprimãvara/ Mugurii îþiîncolþeau în obraz,/ Ochiitãi vor arde ca para/ ªimintea te doare denecaz...” (Venea dedemult primãvara). Luna aprilie este semnul distinctiv alzodiei naºterii poetului, ceea ce l-a determinat sã scriemulte poezii pe aceastã temã: „Tot timpul mi-a fost dor deluna April/ Fete cu flori în cosiþe ºi bujori în obraji,/ Mieizburdînd pe cîmpie, sãrind peste zãplaz/ Tablou paseisticºi visuri de copil./ Priveliºte cu picturã modernã ºi zborcãtre stele/ De neputinþã codrul se frãmîntã de vreme/ Înaprilie e iarnã peste visele mele/ Înverzit e cîmpul la mine-n poeme?// Vedem cum timpul ºi oamenii se schimbã/ Maiputem vorbi de patru anotimpuri,/ Cînd primãvara-i iarnãîntr-o singurã limbã/ E-o neliniºte în florile din cîmpuri...//Bãtuþi suntem de iarnã ºi primãvarã/ În luna aceasta cunume de copil,/ Anotimpurile toate se rãstoarnã/ Cîndsufletul omului trebuie sã fie febril” (Dor de april).

Trecerea inexorabilã a timpului conform maximei fugitirreparabile tempus este prezentã în poeziile: Timpul,Lupta cu timpul, Oprire, De ce? Arderea timpului, Timpulle rezolvã pe toate: „Timpul le rezolvã pe toate/ Pe celebune ºi pe cele rele./ S-au înmulþit cititorii în stele/ Uniisunt chiar conducãtori de state./Toþi suntem supuºiaceleiaºi soarte/ Uneori fugim dupã iele,/Cu amintiri dincase rebele/ Nimeni nu scapã de moarte.// Timpul lerezolvã pe toate/ Chiar de mergi pe drumul cel drept,/ Dacãeºti sau nu înþelept/ Vei pãtimi cãci lumea nu-i clãditã dindreptate” (Timpul le rezolvã pe toate), „Timpul mã arde/Flãcãrile toate mã-nconjoarã,/ Vor sã topeascã timpul meude cearã/ În baia de luminã sã se scalde.// Un cîntec delebãdã s-aude pe ape/ Timpul mã arde, mã arde./ În raze deluminã cine sã mã scalde/ Dacã numai munþii îmi suntaproape!” (Arderea timpului).

Conform afirmaþiei lui Fr. Schlegel, „poezia ºi filosofiatrebuie sã se uneascã”, ºi Mihai Liþu Munteanu crede înforþa Kalokagathonului grecesc, posesor al idealurilorkantiene de Bine, Adevãr ºi Frumos, în puterea lor moral-izatoare ºi educativã. Edificatoare sunt poeziile Suflet ºicaracter, Caracterul, Adevãrul, Credinþa: „Iubirea nuzboarã din floare în floare,/ Omul nu e vreme schimbã-toare,/ Avem obiceiuri deosebite în sãrbãtori/ Dar carac-terul þi-l pãstrezi pînã mori” (Caracterul), „Omul nu se


ALT FEL DE LUME

Constantin MÃNUÞÃConstantin MÃNUÞÃ

Existã în noua carte a Valentinei Becart, Din jurnalulunei zile. Obsesia deºertului, apãrutã la Editura Stef dinIaºi, în 2011, cu ilustraþia graficã a lui Mihai Cãtruna, osublimare a durerii venind din fãrã-de-rãspunsul uneiiubiri. Repertoriul afectiv al nereciprocitãþii sentimentuluiiubirii este dens, orchestrat cu fineþe, rãsfrînt în deºertultimpului ºi al celui sufletesc, în acelaºi timp primind soliireechilibrãrii timpului ºi sufletului; cãci, spunea JamesMatthew Barrie, ºi „dragostea neîmpãrtãºitã îºi are propri-ul ei curcubeu”. Imaginea fiinþei dominate „de spaimã ºi-ndoialã” coexistã cu vestea ecloziunii: „iarba sfioasã/ abiaînverzitã/ mirosind a primãvarã/ ºi-a viaþã renãscutã…”.

Este sugestiv moto-ul volumului, din Scrisori imag-inare de Octavian Paler. În deºertul obsesiv ce-i inundãpoetei teritoriile lirice, întîlnim contururi – „piramide” –care duc la reflecþia „cã trebuie sã facem totul în favoareasperanþei”. De aceea, poemele-eseu din Obsesia deºertu-lui, pe cît de dureroase pe atît de tandre, sunt proiecþii aleclipei trecãtoare, ale contingentului devastator, dar ºi aleunui timp asimilat dãinuirii prin creaþia poeticã. Semnulsperanþei revine, de la început, într-un al doilea moto alcãrþii poeta mãrturisindu-ºi „speranþa cã ceva… o sãdãinuiascã dincolo de aceastã realitate înºelãtoare…”

Volumul se deschide prin poemul Din jurnalul uneizile (scriu cu fire de praf), în tonurile metaforice alefragilitãþii umane, ale neputinþei, dar ºi ale arderii, caîncercare a eului de a se salva din realitatea „primejdioasã”în care „se mai rotesc vulturii din cînd în cînd…” ºi„privirile se lovesc de lumina asprã,/ apãsãtoare…”. Deºicuprins în deºertul de gînduri, într-un peisaj auster,potrivnic, al recluziunii, eul poetic, mãrturisindu-se, nu îºipierde vitalitatea ºi candoarea din demnitatea mesajului:

„cu sîngele ce mi-a rãmas/ voi semna scrisoarea/ ce þi-otrimit…”. Timpul se mãsoarã în rãsturnãri haotice, cuapãsãtoare trimiteri „într-o inimã cuprinsã de spaimã” , înacelaºi timp „ceasul” putînd fi ºi „darnic ºi plin de promi-siuni”. Dominã imaginile hiperbolice ale nopþii ce ia loculzilei, hienele ameninþã timpul ºi acumulãrile afective aleeului liric („poveºtile ce le-am purtat în suflet”) care atingeun apogeu al suferinþei („prea multã sfîºiere/ într-un singurtrup”), numai cã hãul, ruinele, singurãtatea, amãgirea,cenuºa, întunericul, malurile surpate, soarele schilodit,aripile de cearã, „pãmîntul temniþã”, „somnul nerodirii”,„braþele absurdului” nu pot opri cîntarea vindecãtoare,dorinþa renaºterii, precum a Pasãrii Phonix, într-un alt„trup”, auzind „scîncetul materiei înmugurind” ºi „sevã încuvinte”. Un poem poartã, sugestiv, numele: Din jurnalulunei zile (Sã-mi cresc un trup…).


JURNALUL DURERILOR ÎNÃBUªITE

Valentin MARICAValentin MARICA

naºte cu credinþã,/ Credinþa þi-e impusã de pãrinþi,/ Elegiferatã de cei care se cred sfinþi/ ªi cere omuluisupunere ºi pocãinþã! (Credinþã), „Adevãrul e dat de laDumnezeu/ Oamenilor li s-a dat iubirea,/ De-acolo de susvom ºti/ Cine eºti tu, cine sunt eu/ ªi tot de sus ne vine feri-cirea.// Adevãrul e mereu de la Dumnezeu/ Omului îi edatã cîntarea,/ De crezi în adevãr, eºti un semizeu,/ UnPoseidon care înfrînge marea...// Adevãrul e dat de laDumnezeu/ Omului i s-a dat Binele ºi Rãul,/ Poezia ºi cîn-tul din harpa lui Orfeu/ Nu-i moartea, boala ºi hãul...”(Adevãrul).

Originar fiind de pe meleagurile pitoreºti ºi fermecã-toare ale Bucovinei, poetul nu ezitã sã surprindã în creaþiasa sfinþenia ºi puritatea acestor divine locuri: „În Bucovinapomii înfloresc în mai/ Acolo se aflã partea mea de rai./ Încimitir se odihnesc pãrinþii/ Iar sus mã întîlnesc cu sfinþii.//Ninge abundent în luna mai/ Acolo se aflã partea mea de

rai./ Zboarã fuioare argintii la mine acasã/ Se toarce vre-mea pe caiere de mãtasã,/ Cînd brazii se-mbracã în codriide mireasã” (În Bucovina).

Încrezãtor cã vor veni „vremuri mai bune”, poetulMihai Liþu Munteanu se viseazã pe vremea studenþiei,aproape de serafica sa iubitã: „Lasã-mã sã-þi sãrut ochii/ Sãsorb din ei lumini de stele,/ Nu vreau lacrimi ºi nicimãrgele,/ Doar cîntecele Babei Dochii!// Lasã-mã sã-þisãrut buzele/ Cãpºuni n-am mîncat de astã-varã,/ De mãvei ocroti cu muzele/ Aº vrea pe frunte sã te sãrut iarã!//Capul sã þi-l prind în palme/ Vom trãi vremuri mai bune,/Numai cu bucurii, fãrã sudalme/ Bem vin american ºimîncãm alune” (Vremuri mai bune).

Credem în puterea creatoare ºi pasiunea pentru poeziede care dã dovadã Mihai Liþu Munteanu, aºteptînd ºi altevolume de versuri care sã-i întregeascã personalitateaartisticã.

Sigur cã, la o primã vedere, afir-maþia este de o gravã ºi

inconºtientã banalitate, Poetul de laPererita fiind de multã vreme canon-izat ºi stampilat cu amprenta clasicã încele una, douã, trei sensuri pe care lepresupune termenul ºi cum l-amînvãþat noi pe la ºcoalã.

Dar nu despre aceasta voiam sãscriu, ci despre admirabila versiune învers latin pe care ne-o oferã GheorgheBadea, unul dintre ultimii sensibili ºidãruiþi traducãtori din ºi în latinã, lapoemele lui Grigore Vieru. ªi laselecþia pe care o face.

Cartea, apãrutã mai an la EdituraAlfa, conþine 25 de bijuterii lirice ºivariantele lor în limba lui Horaþiu.Pentru cel care are o minimãdeschidere cãtre latinã, aceste traduceri nu pot stîrni decîtadmiraþie prin abilitatea cu care se þin lipcã de variantaoriginalã, fãrã a-i sminti ceva din muzicalitate, sens ºigravitate.

Deplîngeam, de multe ori, împreunã cu distinsul profe-sor Traian Diaconescu, declinul catedrelor de limbi clasiceîn general, lipsa de continuitate, nu a profesorilor, ci acelor care sunt meniþi sã intre cu toatã responsabilitatea înkilometrii de documente care nu sunt încã traduse ºi careaºteaptã rãbdãtoare în arhivele care mai adãpostescrãspunsuri la întrebãrile noastre puse sau nepuse despreistoria, cultura, civilizaþia noastrã, la cîþiva luºtri distanþãîn timp. La care se adaugã, bineînþeles, cei care au ºi gena

scriitorilor – traducãtori, cum estecazul de faþã.

Gh. Badea se opreºte la poemele luiGrigore Vieru, devenit GregoriusVinitor în traducere completã, care aucea mai profundã ºi sensibilã dez-voltare tematicã în opera sa, cele dedi-cate mamei. De altimteri, Poemelemamei / Cármina mátris este titlulcãrþii, deschisã cu unul dintre poemeledragi mie, pe care le citesc ºi recitescori de cîte ori am prilejul: „Uºoarã,maicã, uºoarã,/ C-ai putea sã mergi cãl-cînd/ Pe seminþele ce zboarã/ Întreceruri ºi pãmînt.// În priviri c-un fel deteamã,/ Fericitã totuºi eºti –/ Iarba ºtiecum te cheamã,/ Steaua ºtie cegîndeºti” (Fãptura Mamei). ªi aceeaºimetaforã amplã, în douã strofe în

hainele ei latine: „Lévis, matércula, lévis,/ Ut cálcans írepóssis/ Sémina volántia/ Ínter térram et caeléstia.// Génustimóris in ácie hábes/ Félix támen, máter, es:/ Hérba scit utnominéris,/ Stélla scit quid meditéris” (De énte mátris). Olecturã aplicatã a versurilor în latinã, cu accentul pus exactacolo unde ni-l fixeazã grafic autorul, poate uºor demon-stra cã nu a fost nimic smintit din muzicalitatea originalu-lui.

Este poate ºi un semn aceastã carte despre o modalitatede a reface statura vie a limbii latine prin variante inspirate– ºi unice aº adãuga – aºa cum este cartea de faþã.


CLASICIZAREA LUI GRIGORE VIERU

Val TALPALARUVal TALPALARU

Încercãrile de evadare din constrîngerile spaimelor,„atît de sãlbatice ºi-nfometate toate”, din „agonia timpuluiirosit”, se întrepãtrund cu sentimentul poetului condamnatde propria operã, cînd aceasta a „tîrît gîndurile/ în ungheretenebroase/ lipsite de armonia iubirii…”, dar ºi al poetuluiapãrat de propria operã, cînd poemul îi va aduce „laude”,bunãoarã, unei nepreþuite toamne. Versul, în acesteipostaze, se naºte din sensibilitatea imensã ºi conºtiinþa viecu care Valentina Bercart îºi scrie opera.

Poeta cautã înþelesuri, limpeziri, într-un tãrîm al antin-omiilor. Umbra de ieri ºi regãsirea cuvintelor de azi, neîm-plinirea ºi împlinirea, dizarmoniile ºi armoniile, indeciziaºi hotãrîrea se întîlnesc în edificiul liric al devorãrii fiinþeiºi al înãlþãrii acesteia. Timpul „revolut”, al îndoielii, alobsesiei deºertului e suferinþã, damnare, rãstignire („Eustau undeva în mijlocul cerului/ cu trupul înrãdãcinat în

pãmînt/ ºi braþele împietrite în aer…”), fiind ºi penitenþã,decantare, un fel de nouã naºtere („n-am sã mai cer/ preamult/ vreau doar un singur/ loc/ un punct luminos/ în sînultãu/ eternitate…”). Un timp etern, al acalmiilor cosmice,va înlocui vacarmul clipei, „paradisul în destrãmare”,aflînd trupul ºi sufletul poetei în rugãciune, în numele uneiliniºti curate, nicicînd ameninþate „de strigãte/ nisipoase,/larvare…”.

Descãtuºeazã-mã! – e strigãtul rugãciunii poetei, ºtiindcã sufletul „are nevoie cît mai repede de/ o speranþã“, cã„nu poþi rãmîne prizonier într-o inimã rãnitã”. Viaþa e„cãutare, rãtãcire ºi risipã”, conchide poeta, limpezindu-ºitocmai din aceastã împovãrare profesiuni de credinþã –„Voi fi rîul ce-ºi poartã povestea peste/ veacuri…” – con-substanþiale jertfei: „Undeva, un poet…” , „sîngerînd,sîngerînd…”.

Sud-Vest, Almanah istorico-cultural în limba românãpentru cititorii din sudul Basarabiei, Fondator: VadimBacinschi, Nr. 2,3,4,5, Septembrie-Decembrie 2012.

Apãrut lunar, într-un tiraj de 500 de exemplare,almanahul istorico-cultural se adreseazã celor care citesc înlimba românã trãitori în fostele judeþe Cahul, Bolgrad, Ismail(Bugeac), care au trecut la sfîrºitul celui de-al doilea rãzboimondial în componenþa Ucrainei.

Menþinerea conºtiinþei apartenenþei la românitate esteprincipalul obiectiv al publicaþiei, exprimat prin glasul ºicondeiul fondatorului, Vadim Bacinschi, precum ºi alinimoºilor redactori, Eugen Rauþa ºi Octavian Zelinski. Unconsistent material istoric referitor la românii din zona maisus-menþionatã ºi tragicul lor destin este semnat de IoanRãducea (Nr. 2), iar Vlad Baciu oferã o restituire asuprazonei Tatarbunar (Nr. 5). Scriitorul bucovinean GheorgheSion, membru al Academiei Române ºi autor al versurilor„Mult e dulce ºi frumoasã/ Limba ce-o vorbim”, este evocatde gãlãþeanul Tudose Tatu (Nr. 5), semn cã publicaþia seadreseazã, de fapt, tuturor românilor interesaþi de prezer-varea conºtiinþei naþionale.

Eminescu tuteleazã gîndirea românilor, fiind evocat prinprezenþa acestuia la Odesa, dar ºi prin disputele pe care încã lemai stîrneºte în minþile unor înfierbîntaþi, care se întreabã,încã, în ce limbã a scris poetul-nepereche… (Nr. 2). Deasemenea, un fragment din studiul eminescian Basarabia,publicat în „Timpul” din martie 1878, este tipãrit în Nr. 4 alpublicaþiei la care facem referire, pentru a ilustra mai pro-nunþat drepturile românilor asupra acestui pãmînt frãmîntat devicisitudini istorice.

Activitatea asociaþiei istorice ASTRA, a despãrþãmîntuluiieºean, condus de neobosita ºi devotata doamnã Areta Moºu,este scoasã în evidenþã prin menþionarea desfãºurãrii uneiactivitãþi deosebite la ªcolile europeane de varã „ASTRA”,iulie-august 2012 (Nr. 3), precum ºi prin semnalarea presti-gioasei „Reviste Române”, care îºi îndeplineºte menirea de areprezenta o publicaþie a românilor de pretutindeni (Nr. 4).

O Enciclopedie a marilor necunoscuþi, români care auavut o activitate remarcabilã pe plan cultural, politic, ºtiinþif-ic, este iniþiatã ºi derulatã de reputatul scriitor ºi fondator alpublicaþiei, Vadim Bacinschi, în mai multe numere succe-sive. Limba românã este îndeosebi preþuitã, în acest sensapãrînd mai multe materiale interesante, de asemenea poezii,precum ºi evocarea unor oameni de litere cunoscuþi, precumpoetul Vitalie Tulnic. Alte cîteva articole au în vederediverse momente istorice ori cu rezonanþã culturalã din viaþaromânilor aflaþi în sudul Basarabiei, dar fãcînd parte dintr-oaltã þarã – Ucraina.

„Sud-Vest” reprezintã o publicaþie aflatã la început dedrum, dar care ºi-a propus o nobilã misiune. Sumara analizã aacestor cîteva numere ale publicaþiei ne aratã cã românii din

zonã nu ºi-au uitat limba, tradiþiile ºi conºtiinþa apartenenþei laromanitatea rãsãriteanã. Îi urãm „Drum lung” ºi reuºite pemãsura staturii culturale ºi ºtiinþifice a fondatorilor ºi colabo-ratorilor sãi.

Apºa, Gazeta regionalã social-politicã dinTranscarpatia, Nr. 69,70,71,72, Mai-August 2012.

Susþinutã financiar de Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor ºi deBiblioteca Municipalã „Laurenþiu Ulici” din SighetuMarmaþiei, publicaþia reprezintã „vocea” românilor dintr-oaltã zonã a Ucrainei ºi anume Transcarpatia.

Sub energica ºi competenta conducere a redactorului-ºefIon Botoº, care deþine ºi preºedinþia Uniunii Regionale aRomânilor din Transcarpatia „Dacia”, revista înfãþiºeazãpublicului cititor un bogat material istoric (dramatica situ-aþie a evreilor din Transcarpatia ºi din Nord-VestulTransilvaniei în anii celui de-al doilea rãzboi mondial – Nr.71, 72, 73), precum ºi modalitatea în care via?a românilordin zonã s-a reflectat în mass-media din România ºi Ucrainaîn anul 2011 (nr. 70).

Aspectele culturale sunt copios reflectate în paginileacestei frumoase publicaþii – Festivalul etnofolcloric alromânilor din Transcarpatia, mai 2012; Proiectul cultural-educativ transfrontalier „Învãþãmînt ºi generozitate –cunoaºterea, valorificarea ºi pãstrarea tradiþiilor Românieiºi Ucrainei, prin schimburi culturale reciproce de elevi ºicadre didactice”, iunie 2012; ªcoala de varã pe teme istoricede la Baia-Mare, iulie 2012; Simpozionul internaþional„Apºa de Jos în istoria românilor”, august 2012.

Condiþiile grafice foarte bune de apariþie înlesnesc pub-licarea a numeroase instantanee semnificative preluate dindesfãºurarea activitãþilor mai sus menþionate, precum ºi dincadrul unor întîlniri, vizite la instituþii prestigioase de cul-turã din România, cu deosebire situate în judeþeleMaramureº, Satu Mare, Bihor. Viaþa românilor dinTranscarpatia pulseazã de spirit naþional ºi conºtiinþaaparteneþei la romanitatea rãsãriteanã. Legãturile cu româniidin Þarã sunt puternice, intense ºi foarte diverse, îndeosebipe plan cultural, iar în ultima vreme ºi pe plan economic.

Publicaþia „Apºa”, avînd o remarcabilã continuitate(apare din anul 1998), susþine interesele românilor dinregiunea Transcarpatia, inserînd în paginile sale crîmpeie deistorie, de culturã naþionalã, de spirit românesc, toate aces-tea ilustrînd dorinþa românilor din zonã de a-ºi apãra ºimenþine limba, frumoasele obiceiuri ºi ethosul propriu.

(Gheorghe IUTIª)


Cãrþi primite la redacþie:Bogdan Creþu (coord.), Dimitrie Cantemir. Perspective

interdisciplinare, Edit. Institutul european, Iaºi, 2012, 300 p.Ilie Dan, Stejarul fulgerat, distihuri, Edit. Vasiliana’98,

Iaºi, 2012, 122 p.Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu, Nicolae Iorga ºi ªcoala

de Lemnãrit din Câmpulungul Bucovinei, Edit. Axa,Botoºani, 2012, 70 p.

Sebastian Drãgulãnescu, Eminescu ºi comicul. Strategii ºistratageme artistice, Edit. Alfa, Iaºi, 2012, 258 p.

Târgoviºtea literarã, An. I, nr. 1, dec. 2012, 98 p.Constantin Cubleºan, Mersul prin cuºcã (Schiþe, povestiri,

nuvele), Edit. Limes, Floreºti – Cluj, 2012, 160 p.Lelia Nicolescu, Între da ºi ba (din publicistica postde-

cembristã), Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011, 246 p.Historia Universitatis Iassiensis, An. I ºi II, 2010 ºi 2011,

Edit. Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 312 + 368 p.Prutul, Revistã de culturã (Huºi), An. II (XI), nr.

1(49)/2012, 208 p.Onyx, Revistã de literaturã, civilizaþie ºi atitudine, Editatã

de Centrul Cultural din Dublin, Irlanda, An. I, nr. 2, decembrie2012, 100 p.

Scriptum (Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava),An. XVIII, nr. 3-4, 2012, 40 p.

Cuvinte cãtre tineri (Mãnãstirea Putna), An. V, 2012, 104 p. Libertatea cuvîntului, Ziar social-politic ºi de culturã din

Regiunea Cernãuþi (Ucraina), nr. 42 (501), 9 noiembrie 2012, 12 p.Plai românesc, Ziarul Societãþii pentru Culturã

Româneascã „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernãuþi(Ucraina), nr. 4, septembrie 2012, 8 p.

Valentin Talpalaru, Povestirile de pe Mãicuþa, I, Edit.Opera Magna, Iaºi, 2012, 186 p.

Ioan Þicalo, Dor... în concepþia lui Eminescu, BibliotecaMioriþa, Cîmpulung Moldovenesc, 2012, 234 p.

Ecologistul BN, Publicaþie pentru rãspîndirea cunoºtinþelorde biologie, Sub coordonarea Prof. Gr. I Romulus Berceni, nr.12 (42), Trimestrul II 2012, 20 p.

Mihai Eminescu, Poesii alese / Poesías escogidas, Prefaþã,selecþie ºi traducere Mario Castro Navarrete, Edit. Contactinternaþional, Iaºi, 2012, 96 p.

Familia românã (Baia Mare), An. 13, nr. 4 (47), dec.2012, 160 p.


FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH

Excelenþe! Ne adresãm Domniilor Voastre,ca ºefilor a douã state vecine ºi prietene,

pe care le leagã Tratatul de vecinãtate ºi coope-rare din vara anului 1997. Ucraina e þara în carelocuim ºi ai cãrei cetãþeni loiali suntem, iarRomânia e Patria noastrã istoricã, de care nune-am dezis ºi nu ne vom dezice niciodatã, ori-care n-ar fi împrejurãrile.

Motivul ce ne-a fãcut sã semnãm prezentadeclaraþie îl constituie problemele cu care seconfruntã comunitatea etnicã româneascã dinregiunea Odesa. În 20 de ani de independenþã aStatului Ucrainean, aceste probleme n-au cunos-cut o soluþionare favorabilã pentru noi, ci doars-au complicat.

Trebuie sã recunoaºtem: este ºi vina noastrãîn cele întâmplate. N-am fost destul de incisivi ºiconsecvenþi în apãrarea drepturilor ce ni le oferã,ca minoritate etnicã, Constituþia ºi legileUcrainei. Oamenii noºtri au, însã, în faþã exem-plul soþilor Pinteac din satul Staroselie(Frumuºica Veche), raionul Sãrata. Dânºii n-aurenunþat la românism, la limba românã. Le-auapãrat cum au putut, cât au putut. ªi cu ce s-auales? Ea – înjositã, destituitã din funcþia de direc-tor de ºcoalã, el – cu sãnãtatea ruinatã, invalid,de fapt. Autoritãþile ucrainene i-au umilit ºi i-aupurtat prin judecãþi, pânã i-au nenorocit pe amân-doi. E un exemplu cunoscut de toþi prin pãrþilenoastre. Din el lumea trage concluzia: dacã, înapãrarea drepturilor tale, ca etnic român, nu teconformezi poziþiei autoritãþilor, vei fi strivit decãtre maºina administrativ-birocraticã a StatuluiUcrainean. Te vor nenoroci ºi nimeni nu-þi valua, în mod efectiv, apãrarea, prin intermediulinstituþiilor oficiale abilitate. Nici în Ucraina,nici în Patria istoricã, la care þinem atât de mult.

În 20 de ani trecuþi, în regiunea Odesa, celemai grele pierderi le-a suferit sfera învãþãmântu-lui ºcolar în limba românã. Ea numãrã doar 6ºcoli (datele monitorizãrii din 2008). Alte 10ºcoli, dupã 1991, au devenit mixte, deschizân-du-se ºi clase cu predare în limbile ucraineanãsau rusã.

Printre ºcolile deznaþionalizate sunt ºi cele dinNovoseliscoe (Satu Nou, raionul Reni) ºiNovosiolovca (Satu Nou, raionul Sãrata).Anume ele, potrivit prevederilor unui acordcomun româno-ucrainean din anii trecuþi, tre-buiau sã devinã liceie cu limba de predareromânã. N-au devenit, ci, dimpotrivã, ºi-au în-cetat existenþa, ca ºcoli naþionale. Mai multchiar: la începutul anului de studii 2011-2012 înºcoala din Novoseliscoe nu mai erau doritori dea învãþa în clasele primare cu limba de predareromânã ºi exista pericolul ca sã nu fie deschisãnicio clasã I-a.

A scãzut simþitor numãrul studenþilor de lacursurile în limba românã la Universitatea dinIsmail: de la cca 60, anual, dupã 1993, când eles-au deschis, pânã la 24, în anul curent. S-a redusºi numãrul orelor de studiu în limba românã.Româna este studiatã aici ca a doua limbã,împreunã cu ucraineana ºi engleza. Absolvenþiiacestor cursuri, dacã vin în ºcoli, predau, de re-gulã, limba ucraineanã ºi nu cea românã. Toateacestea au avut loc sub presiunea necontenitã aAsociaþiei Moldovenilor din Ucraina (preºedinte– Anatol Fetescu), zãmâslitã în administraþiaregionalã de stat Odesa. Reprezentanþii acesteiAsociaþii, acþionând prin administraþiile raionale,consiliile locale, au fãcut ca vorbitorii de limbãromânã sã depunã cereri, prin care rugau sã fieînchise clasele cu predare în limba românã.


AAAA SSSS TTTT RRRR AAAA ÎÎÎÎ NNNN EEEE XXXX PPPP AAAA NNNN SSSS IIII UUUU NNNN EEEE

DECLARAÞIEDECLARAÞIECãtre

Preºedintele Ucrainei, Victor IanukoviciPreºedintele României, Traian Bãsescu

Începând cu anul 2005, autoritãþile de laOdesa ºi Ismail blocheazã realizarea ideii unuiCentru Regional pentru Culturã Româneascã,subvenþionat din bugetul de stat, lansatã de cãtreAsociaþia Naþional-Culturalã „Basarabia” aromânilor din regiunea Odesa. Motivele invo-cate: românii în regiunea Odesa sunt o minoritateneînsemnatã din punct de vedere numeric; lipsade mijloace financiare etc.

Toate aceste procese negative au loc pe fun-dalul desconsiderãrii limbii române: în ºcolile deculturã generalã din regiunea Odesa ea este stu-diatã ca „limbã moldoveneascã”. Românii suntprezentaþi (în special, în sãptãmânalulLuceafãrul, din Odesa) drept duºmani ai „etno-sului moldovenesc”, care au un singur scop: sã-iromânizeze pe moldoveni. Asistãm, de fapt, la ocampanie antiromâneascã non-stop ce îºi puneamprenta ºi asupra atitudinii fatã de noi, cetãþeniucraineni de etnie românã.

Nu ne-a apropiat de spaþiul românesc niciexistenþa, mai bine de 15 ani, a EuroregiuniiDunãrea de Jos. Acþiunile din cadrul ei poartã uncaracter singular ºi ocazional, fãrã ca sã atingã osferã atat de importantã cum este învãþãmântul înlimba românã. Pentru noi, deplasarea în spaþiulEuroregiunii rãmâne foarte anevoioasã, datefiind regimul de vize ºi lipsa unor curse regulate.Posturile româneºti de radio ºi TV nu pot firecepþionate în o bunã parte de localitãþi, iarabonarea la presa în limba românã din Româniaºi R. Moldova pentru noi este interzisã.

În ultima perioadã de timp, relaþiile comu-nitãþii romaneºti din regiunea Odesa cu Patria-mamã poartã tot mai mult un caracter estival.Cãlãtoriile de varã ale copiilor ºi varstnicilor înRomînia, plus turneul unui teatru din Romînia, odatã pe an, ne bucurã, dar nu ne însufleþesc.Aceasta – din motivul cã „s-au rãcit” schimburilebilaterale romano-ucrainene în sfera învãþãmân-tului ºcolar ºi superior, care pentru noi, cei dinsudul Basarabiei, au o importanþã deosebitã.

Dle Preºedinte Victor Ianukovici!Dle Preºedinte Traian Bãsescu!Din expunerea fãcutã mai sus devine clar cã

în cele mai importante pentru noi, ca etniciromâni, domenii, legate de pãstrarea identitãþii

noastre etnice, atestãm numai regrese. E vorbade o restrângere evidentã, cu concursul nemijlo-cit al autoritãþilor ucrainene, a drepturilor noastrelegitime. Restrângere pe care ConstituþiaUcrainei o calificã drept inadmisibilã ºi care con-travine principiilor europene în domeniul respec-tãrii drepturilor omului ºi al atitudinii faþã deminoritãþile etnice, într-o þarã europeanã, cumeste Ucraina!

Dle Preºedinte Victor Ianukovici!Ca persoanã care garanteazã respectarea drep-

turilor constituþionale ale cetãþenilor Ucrainei,Vã rugãm sã întreprindeþi acþiuni ce ne-ar per-mite ºi nouã, ca cetãþeni ai Ucrainei, de etnieromânã, sã ne bucurãm de roadele acestor drep-turi.

Dle Preºedinte Traian Bãsescu!Ca ºef al Statului Român, aºteptãm sã Vã

onoraþi îndatoririle pe care le aveþi sub aspectulprotejãrii minoritãþii româneºti din Ucraina, pre-vãzute de articolul 13 al Tratatului de Bazã întreRomânia ºi Ucraina, din anul 1997.

Semnatari:Nicolae Moºu, preºedinte al Asociaþiei

Naþional-Culturale „Valul lui Traian” din raionulTatarbunar, reg. Odesa.

Petru ªchiopu, preºedinte al SocietãþiiEcologice „Ialpug” din raionul Ismail, reg.Odesa.

Tudor Iordãchescu, membru al Comitetuluide conducere al Filialei regionale Odesa aACDR din Ucraina.

Vasile Iordãchescu, preºedinte al organizaþieireligioase, epitropul Bisericii Sf. Apostoli Petruºi Pavel ºi Sf. Ierarh Nicolae din localitatea HagiCurda (Camâºovca), raionul Ismail, reg. Odesa.

Vadim Bacinschi, jurnalist, membru alUniunii Scriitorilor din R. Moldova.


A 107-A ADUNARE GENERALÃ A ASOCIAÞIUNII ASTRA

Între 26-28 octombrie 2012, DespãrþãmîntulASTRA „Teodor Muicã” Sîngeorgiu de Pãdure

(preºedinte Emilia Feier), a fost gazda celei de-a 107-a Adunare Generalã a Asociaþiunii Transilvane pentruLiteratura Românã ºi Cultura Poporului Român. Pelîngã activitãþile cu caracter ºtiinþific ale acesteiadunãri (conferinþe ºi sesiuni de comunicãri), mem-brii prezenþi au propus ºi au votat noua conducere aAsociaþiunii pentru urmãtorii patru ani. Prezente laeveniment au fost delegaþii ale despãrþãmintelor dinþarã, precum ºi o delegaþie din Republica Moldova(din partea Despãrþãmîntului „Iulia Haºdeu” dinCahul).

Lucrãrile Adunãrii Generale au debutat vineri, 26octombrie 2012, prin cuvintele de întîmpinare aleEmiliei Feier ºi Preºedintelui ASTREI, Dumitru Acu.Au fost prezenþi ºi Acad. Ionel Valentin Vlad,Vicepreºedinte al Academiei Române, deputatulCristian-Sorin Dumitrescu, Preºedintele Comisieipentru învãþãmînt ºi sport a Camerei Deputaþilor,Prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, RectorulUniversitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir” Bucureºti.Aceasta din urmã, ca urmare a propunerilor AreteiMoºu, s-a angajat la realizarea clopotelor pentruBiserica româneascã „Sf. Spiridon” din Herþa,regiunea Cernãuþi – în prezent, acolo sunt folosite, înloc de clopote, trei butelii tãiate!!! Programul a con-tinuat sîmbãtã, 27 octombrie 2012, prin deplasarea laSîngeorgiu de Pãdure, unde a avut loc un Te Deum laBiserica ortodoxã din localitate, urmatã de dezvelireaplãcii comemorative dedicate eminentului dascãlVictor Pop ºi de depuneri de coroane la MonumenteleEroilor Neamului.

Deºi convieþuiesc într-o localitate în care majori-tatea populaþiei este de naþionalitate maghiarã,românii din Sîngeorgiu de Pãdure au învãþat sãpãstreze ºi sã promoveze portul, jocul, obiceiurile ºicîntul popular poate chiar mai bine decît în localitãþileîn care locuiesc numai români. Acest lucru a fostdemonstrat de Festivalul jocului, portului, obiceiuluiºi cîntecului popular „Pe Mureº ºi pe Tîrnave”, ediþiaa V-a, festival la care astriºtii prezenþi la Adunare auputut urmãri parada portului popular ºi spectacolulfolcloric de cîntece ºi dansuri populare.

Adunarea s-a încheiat cu alegerea noii conduceri aAsociaþiunii ASTRA, în funcþia de preºedinte fiindreales Dumitru Acu, iar ca vicepreºedinþi Areta Moºu,Dumitru Borþan, Octavian Bologa, Ion Onuc Nemeº,Corina Adriana Dumitrescu; Mioara Bud ºi PaulGruian (secretari). Ultima zi, duminicã, 28 octombrie2012, a fost rezervatã concluziilor, prezentãrilor decãrþi ºi reviste editate de ASTRA. Din parteaDespãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi a fostprezentã o delegaþie formatã din prof. Areta Moºu,preºedintele despãrþãmîntului, cercet. dr. VictorDurnea, studenta Mihaela Gheorghiu, ing. IonelNemþanu ºi ing. Paula Nemþanu.

Aceastã întîlnire a trezit în sufletele astriºtilor„dorinþa de a contribui eficient la asanarea climatuluisocial, economic ºi moral a societãþii româneºti, ºiimplicarea Asociaþiunii Astra în societatea contempo-ranã europeanã ºi mondialã” (Rezoluþia celei de-a107-a, Adunãri Generale ASTRA).

Mihaela M. GHEORGHIU

55„DEªTEAPTÃ-TE ROMÂNE”...

LA STRÃªENI

Ziua Naþionalã a României a fost sãrbãtoritã laStrãºeni (Republica Moldova), în cadrul unei

manifestãri culturale aflate sub genericul „Hai sã dãmmînã cu mînã cei cu inima românã”. Dupã intonareaImnului de Stat al României de cãtre cei prezenþi, aurmat programul cultural propriu-zis: recitaluri depoezie (versuri de N. Dabija, I. Vatamanu), inter-pretãri susþinute de mai multe grupuri corale(„Burebista”, „Flacãra din lacrimã”, Ansamblul vocalde profesori a ªcolii de Arte din Strãºeni), precum ºiun program folcloric realizat de ansamblurile dinsatele Gãleºti ºi Cãpriana (formaþia „Sînziene”). AUtransmis mesaje de salut: prof. Areta Moºu, Preºedin-tele Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãl-niceanu” Iaºi, Valentina Casian, Primarul oraºuluiStrãºeni, prof. Parascovia Stãvilã, (Gimnaziul „MihaiViteazu”), Nicolae Robu, Consilier Raional înStrãºeni, Vicepreºedinte al Despãrþãmîntului ASTRA„Mihail Eminescu”, prof. Claudia Nestor, Preºedin-tele Despãrþîmîntului ASTRA „Mihail Eminescu”


AA SS TT RR AA ÎÎ NN EE XX PP AA NN SS II UU NN EEAA SS TT RR AA ÎÎ NN EE XX PP AA NN SS II UU NN EE


Strãºeni, organizatorul activitãþii. Evenimentul a fostmoderat de Ion Condrea, profesor de limba românã laLiceul „Ion Inculeþ” din satul Vorniceni, RaionulStrãºeni.

Claudia NESTOR

55DE CE 1 DECEMBRIE?

Identitate naþionalã sau cum ne definim noi capopor – acestea sunt întotdeauna subiecte ºi

teme de actualitate. Importanþa identificãrii ºiconºtientizãrii identitãþii noastre naþionale este cu atîtmai de actualitate astãzi, în contextul globalizãrii ºi alintegrãrii în Uniunea Europeanã. Cum ne definim noi,care este rolul simbolurilor naþionale acum cînd sun-tem ghidaþi de conceptul de unitate în diversitate?

Ziua naþionalã ºi semnificaþiile ce se învîrt în jurulei au constituit ºi subiectul unei conferinþe organizatãde Organizaþia de Tineret a Despãrþãmîntului ASTRA„Mihail Kogãlniceanu” din Iaºi, în data de 5 decem-brie 2012. Evenimentul a avut loc la Muzeul „MihailKogãlniceanu” ºi a fost, în primul rînd, adresat stu-denþilor ºi liceenilor, care au participat în numãr mare.Se poate considera cã a fost o lecþie specialã de isto-rie, întrucît conferinþa a fost urmatã ºi de o dezbatere:publicul a fost invitat sã reflecteze asupra semnificaþi-ilor ºi înþelesurilor pe care le presupune data de 1Decembrie pentru noi. Evenimentul s-a axat pe con-ferinþa susþinutã de dr. Mircea-Cristian Ghenghea,care a vorbit auditoriului despre contextul alegeriirespectivei date ca zi naþionalã. El a invitat publicul sãreflecteze pe baza unor idei: de ce au optat guvernelepostcomuniste pentru 1 Decembrie? De ce nu a fostaleasã o altã zi importantã a istoriei naþionale, cum arfi 10/22 Mai, Ziua Regelui? S-ar putea argumenta cãopþiunea pentru aceastã datã reprezenta la nivelul anu-lui 1990, un anacronism, întrucît România nu mai erao monarhie; dar 10/22 Mai este atît Ziua Regelui, cîtºi a promulgãrii Independenþei de Stat. Fiind un sim-bol puternic al monarhiei, aceastã datã nu putea fiagreatã de regimul instaurat imediat dupã cãderea luiNicolae Ceauºescu, mai ales în contextul în care exis-tau voci care reclamau necesitatea reinstaurãriimonarhiei. S-ar pãrea cã 1 Decembrie conferea maimultã legitimitate noilor (vechilor) lideri de laBucureºti, întrucît aceºtia se puteau erija în restaura-tori ºi garanþi ai unitãþii naþionale, al cãrei simbolabsolut îl reprezintã 1 Decembrie. Se pot oferi inter-pretãri în acest sens ºi într-o altã notã, avînd în vedere

atmosfera acelei perioade. Este posibil ca noua puteresã fi dorit sã afirme într-un mod tranºant apartenenþade necontestat a Transilvaniei la România, în contex-tul în care s-a produs repunerea în discuþie a unitãþiinaþionale.

Afirmarea unitãþii naþionale? Cãutarea unei legit-imitãþi? Demonizarea simbolurilor monarhice? De cea fost aleasã ziua de 1 Decembrie? Participanþii erauinvitaþi sã reflecteze la aceste idei. Pãrerile tinerilor ceau asistat la conferinþã constituiau o mãrturie vie aceea ce înseamnã identitate naþionalã în rîndul noiigeneraþii. În acest mod, tinerilor li s-a propus un altmod de a percepe istoria, prin reflecþie personalã ºiînþelegerea unor mecanisme subtile.

Partea a doua a întîlnirii a fost pur administrativã,fiind rezervatã discuþiilor despre Organizaþia deTineret. S-a avansat ideea de înfiinþare a unor noi cer-curi ASTRA în cadrul liceelor. Tot cu acest prilej, stu-dentul Marian Hariuc a fost numit coordonator alOrganizaþiei de Tineret al despãrþãmîntului ASTRAIaºi ºi s-au dezbãtut viitoarele proiecte.

Dacã scopul pe care ºi l-a propus aceastã dezbaterea fost acela de a invita la reflecþie, ca participant, potafirma cã un astfel de obiectiv a fost atins. Bineînþelescã fiecare în parte ºi-a fãcut propria idee cu privire lasemnificaþia zilei de 1 Decembrie, unele concluziifiind mai conformiste, altele mai originale, aºa cum,în mod plastic, sugereazã remarca unui elev adresatãuneia dintre profesoarele din salã: ziua naþionalã nupoate fi modificatã fãrã motive pertinente, aºa cumnici ziua de naºtere a unei persoane nu poate fi schim-batã de un capriciu sau de preferinþa unui anotimpanume. Dacã aceastã remarcã face dovada unei buneînþelegeri a subiectului dezbãtut, rãmîne la latiudineafiecãruia în parte.

ªtefan BÎRSAN

55DE LA EST… LA VEST

În dimineaþa zilei de 15 decembrie 2012, plini deemoþie ºi nerãbdare, am pornit spre Iaºi. La

Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi” a impresionatsistemul de notare, registrul – calculator, dotareatehnicã a colegiului, dar ºi lucrãrile elevilor vernisatede Carmen Rãileanu, profesoarã de desen. Masarotundã cu tema „Adaptarea tinerilor din RepublicaMoldova în mediul românesc” a debutat cuprezentarea de doamnei Carmen Avram, profesoarade istorie a elevilor din Basarabia care îºi fac studiile

în acest colegiu. Elevii Colegiului ,,GheorgheAsachi” ºi ai Liceului Teoretic „Petre ªtefãnucã” aufãcut schimb de opinii privind învãþãmîntul europeanºi cel estic. S-au regãsit în discuþie ºi studenþii astriºtiMarian Hariuc, Mihaela Gheorghiu ºi IonuþVaranciuc. Au participat prof. Elena Buruianã –reprezentant al ASTREI (Despãrþãmîntul ,,MihaiKogalniceanu” Iaºi), prof. Anda Tãnase – directorulColegiului ºi prof. Vera Balan – directorul LiceuluiTeoretic „Petre ªtefãnucã” (ºi vicepreºedinte alDespãrþãmîntului ASTRA cu acelaºi nume), accen-tuînd necesitatea integrãrii tinerilor în sistemul de val-ori european. În cadrul vizitei, a fost stabilit ºi unparteneriat între instituþiile prezente: Colegiul,,Gheorghe Asachi” din Iaºi ºi Liceului Teoretic„Petre ªtefãnucã” din Ialoveni.

Vizita noastrã a coincis cu Festivalul folcloric„Datini ºi obiceiuri de iarnã”, organizat în fiecare an.Am poposit în Casa Studenþilor. Chiar de pe scãri,cîntecul, jocul ºi voia bunã au contribuit la dispoziþianoastrã. Sala era arhiplinã. Mai tîrziu, acasã, dinreportajele tv., am aflat cã au participat ºi colectivefolclorice din Basarabia.

Sã vii la Iaºi ºi sã nu mergi la CatedralaMitropolitanã e un pãcat. Liniºtea ºi sacralitatea locu-lui au pus stãpînire ºi pe noi, am intrat tãcuþi în imen-sul lãcaº ºi ne-am apropiat de sfintele moaºte aleSfintei Parascheva cu gîndul la cei dragi ºi apropiaþi,rugîndu-ne de sãnãtatea lor. Locuri pitoreºti are Iaºulºi, de aceea, am purces spre Copou, însã pînã a ajungeaici, am vizitat la Universitatea ,,Alexandru IoanCuza”, prima universitate din þarã, pentru a admira„Sala Paºilor Pierduþi”, decoratã cu picturi realizatede Sabin Bãlaºa. O incursiune în istorie a fost ºi plim-barea prin parcul Copou. În faþa bustului eminescian,am rememorat scene din viaþa lui Mihai Eminescu ºi,desigur, versurile lui. E poetul care uneºte pe toþiromânii de pretutindeni.

A doua zi, un grup de profesori a mers la GrãdinaBotanicã „Anastasie Fãtu”, admirînd miile de speciide plante, între care brazii din parcul alb. Urmãtoareadestinaþie a fost Mahalaua Þicãului, la primul muzeuliterar ,,Bojdeuca lui Ion Creangã”. Casa inegalabilu-lui povestitor ne-a gãzduit, transferîndu-ne parcã însecolul al XIX-lea, simþindu-i lîngã noi pehumuleºtean ºi pe Bãdia Mihai. Am vizitat apoiMuzeul Unirii, unde s-a aflat reºedinþa domneascã alui Alexandru Ioan Cuza (1859-1862) ºi unde suntexpuse obiecte ce au aparþinut lui, dar ºi soþiei sale,Elena Cuza (Doamna Elena Buruianã ne-a relatatdespre istoria muzeului ºi a domniei lui Cuza ºi ne-aîndrumat sã vorbim corect limba românã, sã nu neruºinãm cu neamul nostru, pentru cã el a dat lumii

mari personalitãþi). Mulþumim DespãrþãmîntuluiASTRA ,,Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, doamnei profe-sor Areta Moºu, care ne-a oferit cu bunãvoinþã (aºacum o face întotdeauna), sprijin pentru realizareaacestei vizite, doamnei Anda Tãnase – directorulColegiului „Gheorghe Asachi”, pentru ospitalitate ºi,totodatã, Fondului pentru Tineri Ialoveni (coordona-tor, Sergiu Gurãu), care ne-a fost alãturi.

Tatiana CHIRUÞA

55DE LA IAªI LA CERNÃUÞI... ªI ÎNAPOI

În perioada 14-16 decembrie 2012, la Cernãuþi s-au desfãºurat „Zilele Culturii Tradiþionale

Româneºti în Regiunea Cernãuþi” la care a participat odelegaþie de 20 de persoane din Iaºi, coordonatã deIulian Pruteanu-Isãcescu, Marioara Preutu ºi Lica?elaru. Evenimentul a debutat cu cea de-a III-a ediþie aSimpozionului Internaþional „Vatrã dulce strãmo-ºeascã”, dedicat problemelor cercetãrii, culegerii ºipãstrãrii folclorului autentic (au luat cuvîntul AdinaHulubaº (Institutul de Filologie Românã „A.Philippide” Iaºi), Credinþele populare în contextulurbanizãrii – elemente comune din România ºiUcraina; Ciprian Chiþu (Universitatea de Arte „G.Enescu” Iaºi), Constantin Brãiloiu – personalitatecomplexã a folcloristicii româneºti ºi europene; IurieLevcic (Centrul Bucovinean de Artã Cernãuþi),Cultura tradiþionalã româneascã în NordulBucovinei; Antonii Moisei (Universitatea Naþionalã„Iurii Fedkovici” Cernãuþi), Tradiþie ºi obiceiuri dinNordul Bucovinei) ºi s-a finalizat cu ediþia a VI-a aFestivalului Internaþional de muzicã autenticã „Sã-micînþi, cobzar”, la care au participat un numãr mare deartiºti de toate vîrstele (Ansamblul vocal-folcloric„Perla”, instructor Iurie Levcic; grupul folcloric„Þãrãncuþa”, satul Marºinþi, raionul Noua Suliþã;Corul „Codrii Cosminului”, conducãtor GheorghiiSadovei; grupul de cobzari „Barbu Lãutarul”, de laColegiul de Muzicã „ªtefan Neaga” din Chiºinãu;ansamblul „Teodor Burada” al Universitãþii de Arte,,G. Enescu” din Iaºi, coordonat de profesorii CiprianChiþu ºi Ionuþ Urdeº; grupul folcloric ºi Taraful„Bujorii Volocii”, satul Voloca, raionul Hliboca ºitinerii soliºti Ana-Maria Calancea, Cezarina ?tefanesa,fraþii Mihai ºi Gheorge Gostiuc ai CentruluiBucovinean de Artã Cernãuþi. Aceºtia au evoluat alã-turi de mai cunoscuþii artiºti Cãlin Brãteanu, NataliaAndrieº, Ionuþ Urdeº, Ancuþa Carp Pulhac ºi


Veaceslav Bînzari. Evenimentul a fost organizat deCentrul Bucovinean de Artã pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Româneºti Cernãuþi,condus de inimosul Iurie Levcic, în parteneriat cuCentrul Cultural „Bucovina” Suceava, DespãrþãmîntulASTRA „Mihail Kogãlniceanu”, Iaºi, Casa de Culturãa Municipiului Iaºi „Mihai Ursachi” ºi Asociaþia cul-turalã „Vatra satului” Suceava, cu sprijinul PrimãrieiOraºului Cernãuþi ºi al Primãriei Municipiului Iaºi.

Ancuþa CARP PULHAC

55„VIS DE IANUARIE”

În data de 17 ianuarie 2013, la Colegiul Tehnic„Dimitrie Leonida” Iaºi, s-a desfãºurat activi-

tatea intitulatã „Vis de ianuarie”. Acþiunea a reprezen-tat o etapã dintr-un proiect educaþional amplu, numitde cãtre organizatori „Pantheon”. Proiectul, coordo-nat de profesorii Liliana Stratulat ºi Traian Fîntînaru,desfãºurat în parteneriat cu Facultatea de Litere dincadrul Universitaþii „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi ºiDespãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi,îºi propune derularea unor activitãþi dedicate aniver-sãrii/comemorãrii unor personalitãþi ale culturiiromâneºti. Obiectivele urmãrite de organizatori sunt:promovarea valorilor naþionale în rîndul elevilor; cul-tivarea gustului estetic al elevilor; fixarea în conºtiinþaelevilor a unor repere culturale perene; încurajareacreativitãþii ºi a simþului artistic al elevilor; antrenareatinerilor în activitãþile de voluntariat pentru pro-movarea spiritului naþional.

„Vis de ianuarie”, prima activitate din proiectul-parteneriat, a fost dedicatã împlinirii a 163 de ani dela naºterea poetului Mihai Eminescu. Zece elevi dinclasele a XI-a E ºi a XI-a A au susþinut un moment lit-erar artistic, pregãtit cu multa migalã ºi dãruire. Aurealizat mape cu ilustraþii ale operei poetului naþional,au extras ºi lecturat aprecieri critice, au cules ºi recitatpoezii dedicate lui Mihai Eminescu, scrise de româniiaflaþi dincolo de graniþele þãrii. Acordurile muziciiclasice compuse de Beethoven, Chopin, Debussy,Schubert s-au împletit armonios cu muzica luiVangelis, dar ºi cu piese de muzica folk interpretatede elevii colegiului. Cei peste 50 de spectatori, eleviºi cadre didactice, au fost informaþi despre eforturilesusþinute întreprinse de Asociaþiunea ASTRA –Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, pentrupromovarea românismului ºi a limbii române, prin

doamna profesor Areta Moºu, preºedinta despãrþã-mîntului, invitata specialã a manifestãrii.

Liliana STRATULAT, Traian FÎNTÎNARU

55ªTEFAN PROCOPIU OMAGIAT

În data de 19 ianuarie 2013, la Liceul Tehnologic„ªtefan Procopiu”, a avut loc a X-a ediþie a

Simpozionului „ªtefan Procopiu”, dedicat aniversãriia 123 de ani de la naºterea marelui om de ºtiinþã.Simpozionul a fost organizat de conducerea LiceuluiTehnologic „ªtefan Procopiu”, reprezentatã de direc-torul liceului, ing. dr. Mihai Alexandru ºi de Catedrade fizicã din acest liceu. Au fost invitaþi de onoareprof. univ. dr. Mihai Toma, preºedintele de onoare alCercului profesorilor de fizicã „ªtefan Procopiu”,prof. univ. dr. Aurica Mîndreci, prof. Rodica Perjoiu,inspector de specialitate, prof. Constantin Baiardi ºiprof. Florin Anton. Despre ªtefan Procopiu a vorbitconf. univ. dr. Sebastian Dumitru Popescu, DecanulFacultãþii de Fizicã, iar despre activitateaDespãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” al ASTREI,prof. Areta Moºu.

Radu STRATULAT

55LITERATURA TIMPULUI LOR

Aintrat deja în tradiþie acest concurs literar,care creºte de la an la an, nu numai în talie,

dar mai ales în valoare. Cred cã nu poate fi un rãspunsmai potrivit la scepticismul celor care vãd în bernãviitorul lecturii ori al scrisului decît aceastã exploziede valori autentice, dintre care o parte au debutat deja,iar ceilalþi sunt deja pregãtiþi, din punctul meu devedere, sã se confrunte cu exigenþa criticii. Este oasociere aproape oximoronicã între cea care dãnumele acestui concurs – Veronica Micle – ºi moder-nitatea evidentã a poeziilor publicate în aceastãantologie.

Am primit an de an cu sincerã curiozitate teanculdin ce în ce mai consistent de lucrãri trimise la con-curs ºi, nu de puþine ori, curiozitatea mea a devenitemoþie cînd am descoperit confraþi – dintre care obunã parte au confirmat – cu discurs poetic matur ºiºtiinþã a scrierii depãºind cu mult vîrsta lor biologicã.


De la Deva ºi Bucureºti pînã la Criuleni ºi Chiºinãu,Veronica Micle a dat semnalul simbolic al unei com-petiþii, care a ajuns, iatã la a XV-a ediþie, devenindunul dintre cele mai longevive concursuri. „Recolta”din 2011 este una de excepþie ºi dã seama despre ce ºicum scriu tinerii noºtri poeþi.

Corina Ciucã, un limbaj poetic proaspãt, o bucuriematurã de a întîmpina cotidianul ambalat în întîm-plãrile sale banale, care trec în metaforã fãrã un efortvizibil. O tensiune liricã bine controlatã, o dovadã aunor lecturi aplicate din poezia generaþiei sale. MihaiIonuþ Ologu, mai elaborat, mai textualist, cu un dis-curs aparent mecanic, sub dicteu, un melanj aparentde sensibilitate de care se leapãdã pentru plonjonul încotidian, un soi de falsã expectativã, plutind parcã însiajul propriului discurs. Miruna ªtefana Belea cu ovoluptate a povestirii, narativã, bine „înfiptã” înmetaforã, construind cu gravitate personaje într-unomphalos al satului planetã, posibile vecine cu alteledeja celebre, precum cele ale lui Mircea Ivãnescu oriMarin Sorescu cu care are certe filiaþii. Acelaºiunivers, mai cenuºiu ºi apãsãtor, dar ºi mai nuanþat înversurile Danielei Dadovici, care nu ezitã sã-ºi etalezesensibilitatea, frust ºi fãrã complexele generaþiei, cuatenþie ºi acribie în alegerea discursului.

Victoria Bortã, Diana Frumosu – cu o menþiune spe-cialã pentru evidenta sa evoluþie poeticã: „iubitule, eºticea mai complicatã poezie/ pe care am citit-o vreodatã/ºi nici nu ºtiu dacã am citit-o pînã la urmã” (poem des-fãcut în mare), Lilia Burlacu, deja maturizatã ºi „coap-tã” pentru confruntarea cu critica literarã, Radu Niþescu,Maria Fãrîmã, Cezara Lungu, Diana Fotea, MariaMirela Martelli, Daniela Goreacii, care intrã cu aplombîn critica literarã, cãrora li se adaugã grupul deadmirabile ºi admirabili traducãtori, dau mãsura uneiprofunde implicãri în literatura timpului lor.

Nu îi putem omite pe cei care dau hainã nouã, înaltã limbã, lui Vasile Voiculescu, Nichita Stãnescu,Lucian Blaga, Virgil Mazilescu, dar ºi contempo-ranilor Ana Blandiana, Carmen Veronica Steiciuc oriGabriel Nedelea, adicã Ana Maria Popa, Olga Barila,Mircea Boboc, Diana Fotea, Daniela Dadovici, MariaMirela Martelli, Lavinia Ienceanu, nume de care veþimai auzi cu siguranþã ºi nu peste mult timp!

Val TALPALARU

55„LÎNGÃ POARTA LUMINII”

În data de 26 ianuarie 2013, la Muzeul „MihaiEminescu” din Iaºi a avut loc Festivitatea de pre-

miere a laureaþilor Concursului de creaþie „VeronicaMicle”, ediþia a XV-a. Invitaþi de onoare ºi gazde aufost poeþii Val Talpalaru ºi Indira Spãtaru. Programula cuprins recitaluri ale laureaþilor ºi poeþilor invitaþi,precum ºi lansarea volumelor Lume de poezii, Iaºi,2011 ºi Lîngã poarta luminii, Iaºi, 2012 – antologiileultimelor douã ediþii ale concursului.

Spicuim din impresiile laureaþilor de peste rîu:„Iaºul este un oraº interesant. Îmi place sã-l rãsfoi-

esc ca pe-o carte ilustratã de istorie. O istorie ce-osimt aproape ºi de care mi-i dor de fiecare datã maimult. Concursul de Creaþie literarã „Veronica Micle”mi-a oferit prilejul de a revedea acest oraº, de a-iexplora strãzile înguste ºi de a admira arhitectura dis-tinctã” (Victoria Bortã, Ialoveni, RepublicaMoldova).

„Chiar dacã eram pe celãlalt mal al Prutului, nu amsimþit distanþã sau indiferenþã. Oamenii pe care i-amcunoscut sunt minunaþi, iar acest dialog cultural forti-ficã uniunea dintre români, realizeazã un preþiosschimb de idei ºi promoveazã valorile culturale, or,ceea ce ne uneºte este aceeaºi limbã, aceeaºi istorie,aceeaºi gîndire ºi simþire. De fiecare datã cînd participla un concurs literar nu mã gîndesc sã obþin un pre-miu, ci sã cunosc oameni noi de la care pot învãþaceva. Aceste experienþe mã ajutã sã cresc literar ºi sã-mi extind orizontul de cunoºtinþe. Aflîndu-mã pentruprima oarã în Iaºi mi s-a pãrut un oraº special, cu izistoric care se impune cotidianului actual. Strãzileînguste ºi locurile istorice dau o alurã misticãoraºului. Am admirat eleganþa Copoului îmbrãcat înalb strãlucitor, iar scriitorii ne-au salutat cu vãditrespect. Mi-a plãcut în mod special Bojdeuca lui IonCreangã. Atmosfera scriitoriceascã intrigã ºi parcã te-ai aºeza ºi tu acolo, într-un colþiºor, sã-þi depeniamintirile copilãriei. Am pãrãsit cu regret Iaºul ºioamenii minunaþi pe care i-am cunoscut. Însã am ple-cat cu gîndul revenirii” (Maria Fãrîmã, Nisporeni,Republica Moldova).

„Pentru mine a fost o mare plãcere sã primescdiploma fiecei mele Dianei Frumosu, plecatã la studiiîn strãinãtate, diploma ce mi-a fost înmînatã de poet-ul Valentin Talpalaru, care ne-a bucurat citind dinpoezile sale. (...) Ca sã nu deranjãm aleile ninse detimp am urmat paºii marelui nostru poet însoþit de Ea,ani la rînd, prin Copoul secular, rãmînînd ºi astãzi omãrturie nescrisã a iubirii lor ºi un simbol romantic alIaºului” (Maria Frumos, Criuleni, RepublicaMoldova).

Andrei MARCU


În perioada 7-11 noiembrie 2012 s-au desfãºurat,la Iaºi ºi la Cernãuþi, lucrãrile celei de-a XIV-a

ediþii a Simpozionului internaþional „Românii dinafara graniþelor þãrii. Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice”,manifestare iniþiatã ºi promovatã de despãrþãmîntulASTRA „Mihail Kogãlniceanu” din Iaºi. Parteneri înacest proiect au fost: Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaºi,Academia Românã, Filiala Iaºi, Centrul Bucovineande artã pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Româneºti Cernãuþi, SocietateaCulturalã „Mihai Eminescu” Cernãuþi, LigaTineretului Român „Junimea” Cernãuþi, CerculASTRA „Gh. Asachi” Herþa, Primãria oraºuluiEdineþ, Primãria Ruseni, raionul Edineþ,despãrþãmîntul ASTRA „Pan Halippa” Edineþ, Liceul„Mihai Eminescu” Edineþ, ªcoala ProfesionalãCupcini, Asociaþia Culturalã „Parcova Nova”.Proiectul a fost cofinanþat de Consiliul Judeþean Iaºi.

Programul a debutat în data de 8 noiembrie 2012,la Iaºi, în Aula Academiei Române, prin alocuþiunea

Academicianului Alexandru Zub, urmatã de inter-venþiile celorlalþi invitaþi ºi de prezentarea „Revisteiromâne” (nr. 4/2012) ºi a Almanahului istorico-cul-tural „Sud-Vest” pentru cititorii români din sudulBasarabiei (nr.3/2012), precum ºi a volumuluiRomânii din afara graniþelor þãrii. România-Moldova-Ucraina – împreunã spre Europa (Junimea,2011), coordonat de Iulian Pruteanu-Isãcescu, contin-uînd cu desfãºurarea lucrãrilor pe secþiuni (Istorie,culturã ºi civilizaþie, Limbã ºi literaturã românã,Religie ºi spiritualitate).

La Cernãuþi, în data de 9 noiembrie 2012, lucrãrileurmau sã se desfãºoare într-o salã de conferinþe aPrimãriei, însã, în momentul în care delegaþia din þarãa ajuns la destinaþie, i s-a transmis cã nu are voie sã-ºi desfãºoare activitatea în locaþia stabilitã (dinmotive tehnice – s-a invocat o panã de curent).Aceasta fiind situaþia, lucrãrile s-au þinut într-o salãmicã a Societãþii Culturale „Mihai Eminescu” dincadrul Palatului Naþional al Românilor.


IIAAªªII –– CCEERRNNÃÃUUÞÞII::LLEEGGÃÃTTUURRII IISSTTOORRIICCEE

Teodor STURZATeodor STURZA

Pe data de 8 februarie Asociaþiunea ASTRA,Despãrþãmîntul „M. Kogãlniceanu” Iaºi, sub

conducerea prof. Areta Moºu a fãcut o deplasare înreg. Odesa cu scopul de a stabili legãturi de colabo-rare cu organizaþiile obºteºti din diferite raioane. Încomponenþa acestei delegaþii au intrat urmãtoarelepersoane: Tudosii Tatu, istoric ºi ziarist din or.Galaþi, Marius Crudu, preºedintele Asociaþiei„Danubiana” din judeþul Galaþi ºi reprezentantulregiunii, Eugen Rauþa, preºedintele Asociaþiei atineretului „Baºtina” din r-nul Reni. Programul aînceput lîngã ªcoala medie din s. Cartal, r-nul Reni.În faþa ºcolii am avut ocazia sã discutãm cu doamnadirectoare-adjunct, Mila Staicu care ne-a povestit cîteceva despre localitatea lor, despre mîndria satului,ansamblul de dansuri populare „Opincuþa”. DoamnaAreta Moºu i-a înmînat doamnei Staicu numere aleziarului cultural-social „Sud-Vest” ºi douã numeredin „Revista românã”.

Am trecut prin Satu Nou în care locuieºte fostaprofesoarã de limba românã Valentina Grozavu, darcu pãrere de rãu n-am avut noroc s-o gãsim acasã ºiposomorîþi ne-am îndreptat spre UnivesitateaUmanisticã de Stat din Ismail. Acolo ne-am întîlnit

cu Petru ªchiopu, preºedintele societãþii ecologice«Ialpug» din r-nul Ismail, cu profesoarele de limbaromânã care erau însoþite de Caterina Tudoran – odomniºoarã superbã ºi foarte activã care mult þine laromânii din sudul regiunii Odesa. Pe la orele unu amreuºit deja sã luãm drumul spre or. Tatarbunar undene aºtepta Nicolai Moºu, preºedintele Asociaþieinaþional-culturale a românilor „Valul lui Trãian” dinr-nul Tatarbunar. Domnul Moºu ne-a întîlnit cufamilia sa lîngã ograda casei ºi ne-a invitat la o masã.De refuzat n-am putut fiindcã aºa bucate... vai! vai!

ªi în jurul orelor patru eram în Satu Nou din r-nulSãrata, unde ne-am întîlnit cu Oleg Chirov, preºedin-tele Asociaþiei românilor din r-nul Sãrata, cu doamnaEfrosinia Chirova, fosta profesoarã de limba românã.Acum Efrosinia Chirova este fondatoarea ºi lucrã-toarea Muzeului Etnografic din sat. Un muzeu bogatºi amenajat care sigur ne va rãmîne în sufletele noas-tre. În curtea ºcolii din Satu Nou se aflã bustul mare-lui nostru poet M. Eminescu, iar alãturi îi þine de urîtmarele cobzar ucrainean Taras ªevcenco. Doi maripoeþi ºi activiºti ai norodului lor stau umãr la umãrgîndind la cele trecute.


Reproducem, în continuare, un text primit de la un corespondent al „Revistei române” din Satu Nou,raionul Reni, Regiunea Odesa (Ucraina). Menþionãm cã am pãstrat întocmai stilul ºi modul de exprimare altînãrului de origine românã Eugen Rauþa, elev în clasa a XII-a al Liceului din Satu Nou.

DELIGAÞIA DIN ROMÂNIA A VIZITAT REGIUNEA ODESA

Eugen RAUÞA

A doua zi, la Biserica Sf. Spiridon din Herþa s-asãvîrºit o slujbã de pomenire în memoria lui Gh.Asachi, urmatã de o depunere de flori la bustul cãrtu-rarului, aflat în parcul central. Datoritã aceleiaºipolitici antiromâneºti, Conferinþele Astrei, susþinutede Elenei Apetri (din Herþa) ºi de Gheorghe Badea(din Iaºi), s-au þinut în aer liber... Membrilor dele-gaþiei din România li s-a interzis sã îºi desfãºoareactivitatea în incinta liceului din Herþa, acesta putîndfi vizitat doar dupã insistenþe repetate. La Herþa, del-egaþii au donat un lot de carte româneascã biblioteciide pe lîngã biserica Sf. Spiridon. Programul a inclusºi vizite de documentare la cimitirul familiei Hasdeu,de la Cristineºti, precum ºi la cetãþile Hotin ºiCameniþa.

În ultima zi, programul a continuat la Liceul

„Mihai Eminescu” din Edineþ (Republica Moldova),debutînd cu vernisajul expoziþiei taberei de creaþie dela Parcova, ediþia a X-a, urmat de masa rotundã„România – Republica Moldova: împreunã spreUniunea Europeanã”, moderatã de prof. Lucian Sava,cu participarea elevilor de la liceele „MihaiEminescu” ºi „Pan Halippa” din oraº. ªi aici s-auefectuat importante donaþii de carte româneascã. Înîncheierea acestor zile, în satul Ruseni, în apropierede Edineþ, a fost sfinþitã ºi dezvelitã placa comemora-tivã ASTRA „Vladimir Rusanovschi (1892-1951)”,victimã a terorii comuniste. Îndreptîndu-se sprecetatea Soroca, delegaþii s-au întîlnit ºi cu membriiunui grup de iniþiativã ASTRA, de la Donduºeni, sta-bilind legãturi ºi parteneriate, în vederea unor pro-grame culturale comune.

Unul dintre evenimentelede anvergurã ce s-au

desfãºurat în cadrul ZilelorIaºului, pe 15 octombrie 2012, afost spectacolul extraordinarsusþinut de îndrãgita interpretãde muzicã popularã MaricicaMihoianu, cu prilejul lansãriiCD-ului ºi a cãrþii Cîntecul mi-etare drag.

Primele acorduri s-au auzit înDealul Copoului încã de la oreleamiezii, cînd privirile trecãto-rilor au fost atrase de diversitateaºi frumuseþea costumelor popu-lare (purtate de interpreþi ºidansatori veniþi din toatecolþurile þãrii) ºi a dansurilortradiþionale româneºti, acompa-niaþi fiind de Fanfara de la 10Prãjini.

Evenimentul a reprezentat ºiun bun prilej de reuniune a mem-brilor astriºti din þarã ºi strãinã-tate, cunoscut fiind faptul cã atîtîndrãgita Maricica Mihoianu, cîtºi autorii cãrþii, Ioan Mititean ºi Lucreþia Mititean,sunt astriºti activi, care îºi aduc permanent con-tribuþia, prin ceea ce fac, la promovarea culturiiromâne.

O prezenþã remarcabilã a fost doamna AretaMoºu, vicepreºedinte ASTRA, preºedintaDespãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, alecãrei cuvinte pline de har au eviden?iat misiuneaASTREI, împãrtãºind preocuparea continuã pentruatragerea în viaþa culturalã a românilor de pretutin-deni. „Prestigiul ºi preþuirea cîºtigate pe parcursulunei vieþi dãruite folclorului naþional de Maricicanoastrã sunt, pentru ASTRA ieºeanã, un prilej deîndreptãþitã mîndrie”, a fost aprecierea doamneiAreta Moºu cu privire la protagonista evenimentu-lui.

Cartea este rezultatul uneimunci complexe, dezvãluind orealitate necosmetizatã a uneiartiste care ºi-a împlinit visul.Sunt 25 de ani de cînd glasulMaricicãi se face auzit în viaþaartisticã. Suntem siguri cã cititoriiacestei cãrþi vor fi curioºi sãcunoascã munca artistei ºi, desig-ur, vor ºti sã o preþuiascã a?a cumse cuvine pe interpreta muziciipopulare. Aºa cum spun autorii,„Maricica Mihoianu dovedeºte cãmuzica popularã este nu numai opasiune dinamicã, ci ºi o imensãinvestiþie de sentimente, un teza-ur ce dateazã din vechime”.

În ropote de aplauze ºibuchete de flori s-au succedat înfaþa microfonului invitaþi dintoate zonele þãrii: IoanAlungulesei, Vasilica Tonu,Liliana Vintilã, MandolaMunteanu, Rodica Ioniþã Grosu,George Hîrtopanu, ElenaÞurcanu, Mariana Biricã, ªtefan

Deaconiþa, Anuþa Sãgneanca, Cornel Coroi, CelinaGherghelaº, Vasile Boiciuc Rogneanu, GabrielaManole Diaconescu, Ciprian Cocalia, MarianaCarnariu, Marian Mihai, Cristina Simion, Nea’Miticã, Georgel Nucã, Ion Macovei, TudoriþaVoineag, Rodica Oleniuc, Florin Zuziac, NeluHongu, Amalia Safta, Maricel Chipãilã, NicuJigolia, Angela Bîrjoveanu, Mihai Constandache.

Pe „platoul de filmare” ºi-au dovedit mãiestriatinerii dansatori aparþinînd Grupului folcloric„Gheorghe Jitaru”, Ansamblului folcloric„Ciucurelul” Bacãu (coordonat de prof. MiticãPricopie, preºedintele despãrþãmîntului ASTRA„Vasile Alecsandri” Bacãu) ºi a Formaþiei dedansuri „Flori de cireº” Hodora, com. Cotnari (coor-donatã de instructorul voluntar Dorel Fãgãdeanu).


CÎNTECUL MI-E TARE DRAG

Gabriela NEDELCU TEODORESCUGabriela NEDELCU TEODORESCU


În spaþiul românesc, dar ºi în afara graniþelor lui,începutul de an calendaristic reprezintã, pentru

toþi cei ce gîndesc ºi simt româneºte, un prilej de dublãsãrbãtoare: la 15 ianuarie ne aniversãm poetul naþio-nal, iar în data de 24 ianuarie, sãrbãtorim UnireaPrincipatelor.

Anul acesta Colegiul Tehnic de Electronicã ºiTelecomunicaþii din Iaºi a „îmbrãcat” pentru ziuaomagierii lui Eminescu straie tricolore. La ceasulaniversãrii poetului, cîteva zile dupã binecunoscuta-izi de naºtere, dar tot într-o zi specialã de gerar (26 ian-uarie), un grup de profesori ºi elevi inimoºi ºi-au pro-pus sã reînvie din monumentala operã eminescianãacea parte a creaþiei angajate, care promoveazã valo-rile românismului ºi militeazã pentru pãstrarea dem-nitãþii naþionale ºi apãrarea integritãþii teritoriale aRomâniei.

Aceasta ºi pentru cã activitatea dedicatã rememo-rãrii poetului, desfãºuratã sub titlul „Eminescu ºiBasarabia”, a fost încadratã în contextul mai larg alunui Proiect educativ interdisciplinar, de lungã duratã,derulat, sub semnul unei interogaþii, „Basarabia – cîtde aproape?”, la iniþiativa subsemnatei.

Avînd ca principal scop redeºteptarea, în rîndultinerei generaþii, a interesului pentru cunoaºterea tre-cutului istoric naþional ºi, mai ales, a realitãþilor tre-cute ºi prezente din aceastã strãveche ºi încercatãprovincie româneascã, proiectul a fost lansat în noiem-brie 2012, urmînd a se finaliza în luna mai a acestuian, în cadrul „Zilelor ªcolii”, cînd liceul va împlini 40de ani de la înfiinþare. Încã de la elaborare, el a fostgîndit ca un ciclu de activitãþi interdisciplinare menitesã informeze elevii despre realitãþile istorice,geografice ºi culturale din Basarabia, de ieri ºi deastãzi, stabilite în conformitate cu un calendar alevenimentelor de mare importanþã pentru istoria, viaþapoliticã ºi cultural-artisticã a acestei provincii. Dinacest motiv, echipa de proiect reuneºte în vedereamaterializãrii acestor idei profesori de limba românã,istorie ºi geografie.

Activitatea de sîmbãtã, 26 ianuarie, a fost cea de-adoua din cadrul Proiectului, dupã cea consacratã MariiUniri de la 1 Decembrie, ºi ea va fi urmatã, în data de24 februarie, de comemorarea poetului basarabeanGrigore Vieru. Iar evenimentele nu se opresc aici, încalendarul proiectului fiind prevãzute ºi alte activitãþidedicate Basarabiei ºi cunoaºterii ei din multiple per-spective: istoricã, geograficã, etnograficã ºi cultural-artisticã.

Revenind însã la manifestarea dedicatã poetuluinaþional, trebuie amintit cã ea s-a derulat într-o atmos-ferã specialã datoratã în mare mãsurã prezenþei unorinvitaþi speciali. Graþie unui parteneriat pe care liceulgazdã l-a încheiat cu Asociaþia ASTRA,Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu”, Iaºi, ne-ambucurat de prezenþa, în mijlocul nostru, a unor invitaþidin Republica Moldova, dar ºi de dincoace de Prut,laureaþi ai Concursului de Creaþie Literarã „VeronicaMicle”, însoþiþi de doamna preºedintã Areta Moºu ºide alþi reprezentaþi ai asociaþiei.

Activitatea a cuprins, în prima parte, o incursiuneîn publicistica lui Mihai Eminescu, din perioada cît afost redactor la ziarul „Timpul”, urmãrindu-se relie-farea punctelor de vedere ale poetului în raport cuevenimentele politice, contemporane lui, ce au marcatîn mod dramatic ºi ireversibil istoria Basarabiei.Pentru o mai bunã înþelegere a atitudinii publicistului,analiza viziunii sale asupra acestei „cestiuni” a fost

CÎND, DE ZIUA POETULUI,VORBEªTI DESPRE BASARABIA

Adina Maria BAIBARACAdina Maria BAIBARAC


precedatã de o trecere în revistã a acelor evenimenteistorice care-au permis, în mod abuziv, imperiilorvecine sã muºte hulpav din trupul þãrii fixînd mai apoi,între fraþi, nedrepte ºi dureroase hotare ºi provocîndrãni adînci, deschise ºi astãzi.

Astfel, am avut prilejul sã descoperim cu toþii,elevi, profesori ºi invitaþi deopotrivã, un alt Eminescu,o altã ipostazã a personalitãþii sale creatoare, mai puþinstudiatã în ºcoalã: a gazetarului politic, bine informatºi documentat, cu un acut spirit critic, necruþãtor cîndvine vorba de politica expansionistã a imperiilorvecine, ºi mai ales a celui de Rãsãrit. De la primul edi-torial publicat în „Timpul”, în data de 25 ianuarie1878 („În sfîrºit vedem limpede…”), pe tema apãrãriiteritoriului dintre Prut ºi Nistru împotriva pretenþiiloranexioniste ale Imperiului Þarist, ºi pînã la studiulBasarabia, apãrut în paginile aceluiaºi ziar, în martie1878, Eminescu a atribuit acestei provincii o impor-tanþã majorã, denunþînd falsurile ºi abuzurile istorice,combãtînd mistificãrile pe baza unei argumentaþiisolide ºi fãcînd din apãrarea adevãrului istoric o vir-tute ºi o profesiune de credinþã.

În partea a doua a manifestãrii însã am redescoper-it Poetul, prilej pentru melancolia ºi glasul idealurilorsale sã redevinã vers, iar pentru noi sã reînviem acelemomente din formarea sa ca militant impetuos, forjateliric în creaþia artisticã. Primul popas pe harta spiritu-lui sãu ni l-au prilejuit chiar zorii afirmãrii ca poet a luiEminescu, ºi anume omagiul adus tribunului AronPumnul, profesorul preþuit pentru lecþia dãruirii uneicauze sacre, a neatîrnãrii ºi întregirii neamului, care-atrezit, pentru totdeauna, în tînãrul discipol un autentic

sentiment al patriei. L-am regãsit exprimat în primaparte a binecunoscutei Scrisoarea III, a cãrei dramati-zare ne-a readus faþã în faþã douã tipuri de a rãzbateprin istorie: expansionist, nomad, lipsit de rãdãcini, pede o parte, ºi statornic, defensiv, cu conºtiinþa aparte-nenþei la pãmîntul strãmoºesc, în comuniune cu fiinþanaturii, pe de altã parte. A urmat apoi poezia doruluineostoit de þarã ºi de satul copilãriei, scrisã „dinstrãinãtate”, în timpul studiilor cernãuþene, tulburã-toarea Doinã ºi cîteva file din lirica visului de iubire.

Dupã un moment alocat invitaþilor, laureaþi aiConcursului „Veronica Micle”, care au citit din creaþi-ile lor, evenimentul s-a încheiat cu un moment folkoferit de cîþiva elevi ai liceului. Un nou prilej pentruparticipanþi de a-ºi fi mãrturisit reciproc bucuriacomuniunii, murmurînd împreunã versurile cîntecelor,la fel de îndrãgite pe ambele maluri ale Prutului,„Pentru ea” ºi „Eminescu”, din repertoriul regretaþilorDoina ºi Ion Aldea Teodorovici.

Ziua omagierii poetului ne-a þinut alãturi ºi la altedouã evenimente culturale desfãºurate ulterior: pre-mierea invitaþilor ºi recitalurile lor de poezie care auavut loc la Muzeul „Mihai Eminescu” din ParculCopou, iar seara, vizionarea unei piese de teatru laAteneul Tãtãraºi.

Ne-am despãrþit cu sentimentul unei conºtiinþe maitreze ºi cu nãdejdea cã amintirea acestei zile, în caream rememorat împreunã, cãlãuziþi de spiritul emines-cian, un crîmpei de istorie nedreaptã, ne va întãri sper-anþa într-un viitor mai just ºi responsabilitatea înraport cu „misiunea noastrã istoricã”.

Odatã cu inaugurarea la Cernãuþi a bi-bliotecii „Glasul Bucovinei”, în spaþiul

literar românesc din aceastã zonã minunatã a fostînscrisã o paginã nouã. De multã vreme se discu-ta despre deschiderea unei biblioteci româneºti laCernãuþi, ºi iatã, în cele din urmã, visul celorinteresaþi de a avea în centrul regional o aseme-nea bibliotecã, practic, a devenit realitate.Intelectualitatea românã din Bucovina, profesori,scriitori, lideri ai asociaþiilor culturale, reprezen-tanþi mass-media au fost prezenþi marþi, 20noiembrie 2012, la acest eveniment deosebit deimportant în mediul literar cernãuþean – inaugu-rarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei”.Evenimentul a fost posibil graþie eforturilordepuse de profesorii Alexandrina Cernov ºi IlieLuceac, personalitãþi marcante în domeniul liter-aturii ºi culturii române bucovinene ºi nu numai.

Doamna academician Alexandrina Cernov,directoarea bibliotecii „Glasul Bucovinei”, aîncercat sã ne împãrtãºeascã aceastã bucurie ºinouã: „Am inaugurat astãzi Biblioteca EdituriiAlexandru cel Bun din Cernãuþi – GlasulBucovinei, care se numeºte asemeni titluluirevistei pe care o pregãtim noi”. Biblioteca pen-tru început funcþioneazã cu cãrþile donate defamilia Luceac – Cernov. „În afarã de aceasta amprimit o donaþie de carte din partea ConsulatuluiGeneral al României la Cernãuþi, de laMãnãstirea Putna, ºi sperãm la mai multe don-aþii. Noul preºedinte al Institutului CulturalRomân, domnul Marga, ne-a promis cã ne va dao donaþie mare de carte editatã la EdituraInstitutului ºi la Editura Academiei Române. Deasemenea, avem colecþiile de reviste de laInstitutul „Bucovina” al Academiei Române din


S-A ÎMPLINIT UN VISAL ROMÂNILOR DIN CERNÃUÞI

Vitalie ZÎGREAVitalie ZÎGREA

Fotografie de Nicolae HAUCA

Rãdãuþi. Sperãm ca aceastã bibliotecã sãfuncþioneze foarte eficient. Vom da servicii ºi peinternet. Vom organiza aici ºi întîlniri intere-sante, cursuri de limba românã ca limbã strãinã ºicursuri aprofundate de literaturã românã, de isto-rie, culturã ºi civilizaþie româneascã”, a menþion-at doamna academician Alexandrina Cernov,sperînd la o activitate beneficã pentru toþi citi-torii români din nordul Bucovinei. Domnia sa aþinut sã remarce faptul cã inaugurarea acesteibiblioteci a fost posibilã ºi datoritã susþinerii dinpartea Departamentului pentru Românii dePretutindeni, care a procurat mobila necesarã,douã calculatoare, plãtind chiria celor douã sãliale bibliotecii ºi salariul bibliotecarei.

Emoþionatã, dar mulþumitã sufleteºte s-adovedit a fi ºi doamna bibliotecarã NadinaCiobanu-Olaru, care ne-a asigurat cã laBiblioteca „Glasul Bucovinei” din Cernãuþi potfi gãsite cãrþi din domeniul istoriei, literaturiiuniversale, literaturii române ºi cãrþi care þin deBucovina, albume, manuale pentru ºcoli, insti-tuþii superioare de învãþãmînt, pentru profesoricare predau limba românã ºi mai puþinã, darexistã ºi literaturã artisticã pentru copii.Biblioteca va fi deschisã zilnic de luni pînãvineri, între orele 9.00 ºi 17.00.

Printre cei prezenþi la inaugurarea bibliotecii„Glasul Bucovinei” din oraºul Cernãuþi s-anumãrat ºi scriitorul Mircea Lutic, membru alUniunii Scriitorilor din Ucraina, România ºiRepublica Moldova. Anume pe dumnealui l-amîntrebat ce rol va juca aceastã bibliotecã pentrucomunitatea româneascã din Cernãuþi, pentruintelectualitatea din nordul Bucovinei, pentrutinerii cititori. Iatã care este opinia domnuluiLutic: „Cred cã dacã munca va fi organizatãbine, aceastã bibliotecã va avea un rol foarteimportant în educarea nu numai a tineretului, darºi a celor adulþi, fiindcã o bibliotecã constituie uncîmp destul de mare de acþiune culturalã. E uneveniment cultural de anvergurã. Eu consider cãîn zilele noastre, cînd lumea se despiritualizeazã,cînd lumea pierde legãtura cu dumnezeirea princuvînt, biblioteca îl apropie, îl întoarce pe om lacuvînt, la legãtura lui cu dumnezeirea. Personalconsider cã gestul acesta este foarte important

pentru noi, românii din Bucovina, ºi trebuie sãfacem cu orice prilej publicitate acestui gest.Trebuie sã ºtie fiecare român din Bucovina cãexistã aceastã bibliotecã. ªi eu din partea mea lemulþumesc foarte mult domnilor AlexandrinaCernov ºi Ilie Luceac pentru faptul cã au maifãcut un pas în întîmpinarea culturii, înîncadrarea noastrã în contextul cultural de careavem atît de mare nevoie”.

Am încercat sã aflãm ºi pãrerea tînãrului poetºi jurnalist Marin Gherman, membru al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova: „LaCernãuþi s-a simþit întotdeauna necesitatea inau-gurãrii unei biblioteci româneºti, precum ºi aunei librãrii. Iatã cã astãzi am devenit martoriideschiderii unei biblioteci cu carte româneascã laCernãuþi, o bibliotecã ca un tezaur, ca un patri-moniu cultural care ne va sluji în continuarenouã românilor din nordul Bucovinei. Sperfoarte mult cã biblioteca va funcþiona eficient, vaexista multã vreme ºi va fi sprijinitã în diferitemoduri de mai mulþi sponsori. Mã bucur foartemult, a continuat Marin Gherman, ºi sunt fericitpentru comunitatea româneascã din regiuneaCernãuþi, care, iatã, de acum va avea ºi o bib-liotecã în limba românã. Important este faptul cãva rãmîne un reper cultural, vor rãmîne cãrþile ºisperãm foarte mult cã tineretul va fi insistent, vademonstra dragostea faþã de carte, faþã de limbaromânã ºi va vizita aceastã unicã bibliotecãromâneascã din Cernãuþi”.

Primii care au fãcut donaþii de carteBibliotecii „Glasul Bucovinei” din Cernãuþi, din-tre cei prezenþi la eveniment, au fost scriitoriicernãuþeni Ilie Tudor Zegrea ºi Simion Gociu,iar juristul Eugen Patraº a promis cã va abonaBiblioteca în anul 2013 la toate publicaþiileromâneºti care apar în regiunea Cernãuþi.

Prin inaugurarea acestei biblioteci româneºtila Cernãuþi, putem afirma cu toatã încrederea cãdacã existã dorinþã ºi unitate, putem fãuri lucrurimãreþe care vor dãinui în timp pe acestemeleaguri mioritice.


Deoarece, la sfîrºit de ianuarie, ,,Gazeta deHerþa”, sãptãmînal social, politic, cultural ºi

de informaþie al raionului Herþa, Ucraina, a împlinitdouã decenii de existenþã, colectivul redacþional alpublicaþiei din acest vechi spaþiu dacic – în frunte curedactorul-ºef, Vasile Bîcu, preºedintele Societãþiipentru Culturã Româneascã ,,Mihai Eminescu”Cernãuþi – a sãrbãtorit evenimentul intrãrii preseiromâneºti în vîrsta creatoare a tinereþii. De respiraþiaadîncã a sãrbãtorii au fost pãtrunºi cei peste o sutã deinvitaþi – reprezentaþi ai administraþiei locale, ziariºtidin Bucovina de Nord, dar ºi din judeþele Suceava ºiBotoºani, precum ºi oameni de culturã, legaþi într-unfel sau altul de Þinutul Herþa.

Asaltat de cinismul karmic al ghilotinei obligaþi-ilor de serviciu, am ,,zidit” în grabã o buclã tempo-ralã, fãrã de care n-aº fi putut da curs invitaþiei pri-etenului meu Vasile Bîcu – personalitate culturalã deprim rang a românilor nord-bucovineni – de a mã alã-tura, la ceas aniversar, truditorilor publicaþiei herþene.ªi, ca de obicei, în pelerinajul fraþilor din nord amconsolidat ,,parteneriatul” întru românism cu redac-torul sãptãmînalului ,,Informatorul Moldovei”,Gabriel Balaºa, de ani buni observator constant ºipertinent al realitãþilor derulate în spaþiul geopolitical românilor de pretutindeni.

Daruri, flori, discursuri inspirate, marcate adeseade o emoþie justificatã, reporteri de televiziune, muz-icã live, bufet suedez – cam acesta a fost desfãºurã-torul serii de 31 ianuarie, unde gazdele de la

Complexul ,,Imperial” din Herþa au predat pînã spredimineaþã o lecþie de gastronomie tradiþionalã, cudeschidere generoasã spre zona orientalã ºi mediter-aneanã, pentru a inocula tuturor o dispoziþie în carespiritul sã fie aliatul nelipsit. De fapt, la astfel deevenimente invitaþii sunt cei care asimileazã profundbucuria momentului, pe cînd organizatorii, actorii


MOMENT ROTUND ÎN PRESA ROMÂNEASCÃ HERÞEANÃ

Gruia COJOCARUGruia COJOCARU

implicaþi în reuºita zilei, poartã doar povara mijlociriiizbînzii… Mi s-a confirmat acest adevãr – pe care îltrãiesc, de regulã, femeile, cînd, între bucãtãrie ºisufragerie, îºi sãrbãtoresc ziua de naºtere! – înmomentul în care atît publicistul Vasile Bîcu, cît ºidistinsa sa soþie, doamna profesoarã Ancuþa Bîcu, aurealizat, în prag de plecare, cã nici mãcar cu apã n-auavut vreme sã se energizeze, însã, alãturi de propri-etarii ,,Imperialului” – Adrian ºi Iliona Costea ºi IgorPosteucã – au dezvãluit discret cum poþi sã fii gazdaidealã, chiar dacã stresul ºi oboseala þi-au cotropitsîngele…

ªi dacã întrepãtrunderea cu civilizaþiaromânilor din afara Þãrii mi-a sedimentatmereu noi sentimente ºi convingeri, considercã aniversarea revelatã a demonstrat cã, prinoameni hãrãziþi condeiului, în Þinutul Herþapresa româneascã se bucurã de un prestigiureal.

Sãpînd întru potenþarea fibrei românismu-lui în spaþiul herþenilor, se cuvine sã semnalezcã publicaþia de lîngã Prut a acordat fraþilorbotoºãneni, prezenþi la aniversare, cîte odiplomã de onoare ,,pentru merite deosebite la

dezvoltarea presei de limba românã în Þinutul Herþaºi cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la apariþia primu-lui numãr al ,,Gazetei de Herþa”. În acest context,prin intermediul Revistei de culturã botoºãnene,,Luceafãrul”, urez ani mulþi ºi prosperi ziarului,,Gazeta de Herþa”, sperînd, totodatã, cã membriicolectivului redacþional vor deborda vreme îndelun-gatã de sãnãtate ºi energie creatoare ºi, într-unmoment de rãgaz, vor recepta salutul locuitorilor depe dealurile vechiului judeþ Dorohoi.


SCRISOARE DIN VOIVODINA

ACTE ISTORICE SUB OCHII NOªTRISE INTRODUCE LIMBA ROMÂNÃ

ÎN ªCOLILE DIN TIMOC!?!?

Ceea ce mai pînã nu demult era un vis greu de împlinit, dacã nu chiar imposibil, iatã cã s-a înfãptu-it: zilele acestea Consiliul Naþional Român cu sediul la Novi Sad, cu sprijinul decisiv al autoritãþilor statului,realizeazã doleanþele multiseculare ale românilor timoceni de a se introduce limba românã în ºcolile generaledin Timoc. Deocamdatã, limba românã va fi introdusã ca obiect facultativ la libera alegere a elevilor, dar acestprim pas este o realizare extraordinarã!

La întîlnirea de la Bor a lui Daniel Petrovici (preºedintele C.N.R.) ºi Marcel Drãgan (secretarulC.N.R.) cu liderii românilor timoceni: Boian Barbuþici – preºedintele Iniþiativei Culturale Româneºti(Brestovãþ), Zaviþa Jurj – preºedintele Asociaþiei „Ariadnae Filum” (Bor), Predrag Balaºevici – preºedintelePartidei Democrate a Rumînilor din Sîrbia (Bor), Dimitrie Crãciunovici – preºedintele Miºcãrii Democrate aRomânilor din Serbia (Zãiceri), dr. Draghiþa Costadinovici – preºedintele Societãþii Culturale „Traian”(Vîrbiþa Micã) ºi Traian Mãtãsarevici – preºedintele Asociaþiei „Dunãrea” (Cladova), care a avut loc în datade 9 februarie, s-a discutat ºi au fost luate unele hotãrîri istorice privind introducerea limbii române în ºco-lile din Serbia de rãsãrit. Iar încã din martie 2013, vor începe cursurile pregãtitoare atît pentru elevi, cît ºi pen-tru adulþii doritori de a învãþa limba mumii. Aceste cursuri vor fi organizate în încãperile organizaþiilor cul-turale româneºti, iar din toamna acestui an, odatã cu începutul noului an ºcolar, limba românã va intra în ºco-lile românilor timoceni.

Uzdin, martie 2013Vasile Vasile BARBU BARBU


Lansat în 2011 la Uniunea Scriitorilor dinRepublica Moldova, Proiectul naþional de

lecturi publice, susþinut de compania Moldcell, aavut ºi, de fapt, continuã sã aibã scopul de a apropiacititorii de lumea scriitoriceascã, de autori de cãrþi,poeþi ºi prozatori. Întîlnirile organizate în toatãrepublica au avut, pe de altã parte, ºi scopul de adescoperi tinere talente, adunînd texte care urmau sãparticipe la finele anului în concursul organizat deUSM ºi Moldcell. Desemnîndu-ºi cîºtigãtorii laînceputul anului precedent, Diana Frumosu, elevãatunci în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „BorisDînga” din Criuleni, membrã activã aDespãrþãmîntului ASTRA „Ioan Sîrbu” Criuleni, ºiînvingãtoare la diverse concursuri literare dinRepublica Moldova ºi România, a obþinut MarelePremiu, Moldcell ºi USM asumîndu-ºi responsabili-tatea de a publica manuscrisul prezentat în concurs.

Anul 2012 i-a adus visul împlinit. Cartea de debut,intitulatã Strada cu trandafiri, i-a apãrut la edituraARC, în colecþia „Prima verba”. Volumul cuprinde

29 de poeme ce oglinde-sc felul ei de a fi ºi lumeadinãuntrul ei. Remarcatºi în prefaþa semnatã deLucia Þurcanu, poezia eiconcentreazã ideea mor-þii, dar totuºi cititorul parcurge ºi texte mai solare.Lansarea Strãzii cu trandafiri a avut loc la UniuneaScriitorilor în cadrul Zilelor Limbii Române,desfãºurate la Chiºinãu, la care au participat atît invi-taþi din Þarã, cît ºi din Republica Moldova. Înmomentul emoþionant „al primului copil”, cum îi ziceea, au fost alãturi de ea prieteni ºi rude. Pe un blog,Diana scria, cu ceva timp în urmã, cã „Cea mai maireuºitã lansare a unui volum de poezie e una pe careai putea s-o obþii în cadrul unui concurs de poezie. Numã grãbesc. Vreau un debut frumos”. Visul ei s-aîmplinit, în modul cel mai frumos. În prezent DianaFrumosu este studentã la Facultatea de Limbi ºiLiteraturi Strãine la Universitatea din Verona, Italia.Urãri de bine pe viitor!

ÎNDRÃGOSTITÃ DE CUVÎNT

Maria COVALCIUC Maria COVALCIUC

ROMANÞELE DEMULT UITATE

Lidia FRUMOSULidia FRUMOSU

A„apãrut”, la Criuleni, alãturi de cele douã mituri ale lui Eminescu ºi Meºterului Manole,înveºnicite cultural în plin centrul istoric ºi cultural al oraºului, Festivalul de romanþã

româneascã „Petale de trandafir”, în 1996, cînd „ ... sãrutul otrãvit al brumei omoarã toamnatrandafirii”. Scopul era sã aducem în scenã romanþele demult uitate, sã descoperim ºi sã promovãmtinerele talente.

În anul 2012, a avut loc ediþia ordinarã a „Petalelor de trandafir”, la care au participat 17 inter-preþi. Membrii juriului au împãrþit locurile dupã cum urmeazã: premiul al III-lea, Angela Buraveþ(Criuleni), Sergiu Catanã (Boºcana); premiul al II-lea, Diana Maxim (Mãgdãceºti), Adrian Panfili(Jevreni); premiul I – Jana Gherbovei (Bãlãbãneºti).

ASTRA i-a premiat pe cel mai tînãr participant – Laura Jitariuc (Grigoropol), pe cel mai în vîrstã– Maria Dumneanu (Mãgdãceºti) ºi pe Ion Chircu (Ratuº) pentru fidelitate faþã de romanþã, oferin-du-le albumul „Mi-e dor de-o searã cu romanþe” (autor, Galina Furdui).


17 Ianuarie17 Ianuarie – „Vis de Ianuarie”, activitate dedicatãîmplinirii a 163 de ani de la naºterea poetului MihaiEminescu (Liliana Stratulat ºi Traian Fântînaru)

1919 IanuarieIanuarie, Simpozionul omagial „ªtefanProcopiu”, ediþia a X-a (Radu Stratulat)

26 ianuarie26 ianuarie – Festivitatea de premiere a laureaþilorconcursului de creaþie „Veronica Micle”, ediþia a XV-a ( Muzeul „Mihai Eminescu” Iaºi, Val Talpalaru,Indira Spãtaru); Lansarea volumelor „Lume de poezie”Iaºi 2011 ºi „Lângã poarta luminii” Iaºi 2012 –antologiile ultimelor douã ediþii ale concursului(Magda Negrea)

26 ianuarie26 ianuarie – „Eminescu ºi Basarabia” (CerculASTRA „Arcade tricolore” din cadrul Colegiul Tehnicde Electronicã ºi Telecomnunicaþii din Iaºi, AdinaMaria Baibarac ºi Otilia Ursachi)

Februarie-MartieFebruarie-Martie, „Revista românã”, anul XVIII,nr. 1(71) / 2013 (Liviu Papuc, Areta Moºu)

26 februarie26 februarie, Conferinþele ASTREI –Universitatea „B.P. Hasdeu” Cahul, „ASTRA ºiRomânii din afara graniþelor þãrii” (Areta Moºu);„State Dragomir – actor, dramaturg, un cahulean laIaºi” (Victor Durnea).

24 martie24 martie, Adunarea Generalã Anualã aDespãrþãmântului (Comitetul de conducere)

24 Martie24 Martie, – Festivitatea de premiere a laureaþilorconcursului „N.N. Tonitza”, Iaºi, ediþia a X-a, (MihaiZaiþ) ºi lansarea volumului...

3 aprilie3 aprilie – Colegiul Tehnic de Electronicã ºiTelecomnunicaþii din Iaºi, Concurs judeþean„Recitindu-i pe marii clasici” Ediþia a III-a, IonCreangã

12 aprilie12 aprilie – Conferinþele Astrei – Liceul Teoretic„Principesa Natalia Dadiani”, Chiºinãu (GheorgheBadea); lansarea volumului simpozionului „Româniidin afara graniþelor þãrii. Iaºi-Cernãuþi: legãturiistorice”, coordonat de Iulian Pruteanu-Isãcescu ºi a„Revistei române”, nr. 1/2013.

13 aprilie13 aprilie – Conferinþele Astrei, Cercul ASTRAMãgdãceºti, r. Criuleni „România ºi RepublicaMoldova – împreunã spre Uniunea Europeanã”;lansarea volumului simpozionului „Românii din afaragraniþelor þãrii. Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice”, coor-donat de Iulian Pruteanu-Isãcescu ºi a „Revisteiromâne”, nr. 1/2013.

Aprilie-maiAprilie-mai, dezbateri pe teme de istorie, Iaºi,Colegiul „Garabet Ibrãileanu” ºi Liceul TeoreticOniþcani r. Criuleni, Republica Moldova.

Aprilie-maiAprilie-mai, „Revista românã”, anul XVIII, nr. 2(72) / 2013 (Liviu Papuc, Areta Moºu)

MaiMai, Concursul de fizicã „ªtefan Procopiu” alelevilor români de pretutindeni, ediþia a XIX-a (RaduStratulat)

MaiMai, Conferinþele Astrei dedicate zilei regalitãþii(Muzeul „Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi)

IunieIunie, „Denii eminesciene”, Iaºi – Galaþi – Reni –Ismail – Satul-Nou Sarata – Cetatea Albã – Odesa –Colibaºi, ediþia a XIX-a (Areta Moºu)

Iulie-augustIulie-august, Tabãra de culturã ºi civilizaþieromâneascã „Acasã la noi”, ediþia a XVII-a (AretaMoºu, Iulian Pruteanu-Isãcescu)

Iulie-augustIulie-august, ªcoala Europeanã de Varã„ASTRA”, ediþia a IV-a (Iulian Pruteanu-Isãcescu)

August-septembrie, „Revista românã”, anul XVIII,nr. 3(73) / 2013 (Liviu Papuc, Areta Moºu)

NoiembrieNoiembrie, Simpozionul Internaþional „Româniidin afara graniþelor þãrii”, ediþia a XV-a, Iaºi-Bor(Serbia)

OctombrieOctombrie – Salonul de arte vizuale al elevilorediþia a IV-a (Mihai Zaiþ)

Octombrie-noiembrieOctombrie-noiembrie, „Revista românã”, anulXVIII, nr. 4(74) / 2013 (Liviu Papuc, Areta Moºu)

NoiembrieNoiembrie, Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice aprofesorilor de fizicã „Dragomir Hurmuzescu” (RaduStratulat)

CALENDARUL AACTIVITÃÞILOR CALENDARUL AACTIVITÃÞILOR DESPÃRÞÃMÂNTULUI AASTRA DESPÃRÞÃMÂNTULUI AASTRA

„MIHAIL KKOGÃLNICEANU” IIAªI –– 22013„MIHAIL KKOGÃLNICEANU” IIAªI –– 22013

Celelalte conferinþe, mese rotunde, întâlniri, lansãri editoriale, festivaluri, concursuri, deplasãri,colaborãri cu despãrþãmintele din afara graniþelor þãrii ºi din România etc. vor fi anunþate ulterior. La toateactivitãþile se va lansa ºi Almanahul istorico-cultural în limba românã pentru cititorii din sudul Basarabiei„Sud-Vest”. Fondatori: Vadim Bacinschi ºi Nicolae Moºu. Publicaþia apare lunar din august 2012 (cu sprijin-ul Despãrþãmintelor ASTRA din Anenii Noi, Iaºi ºi Alba Iulia, prin Fundaþia „1 Decembrie 1918” ºi ConsiliulJudeþean Alba).

Revista românã nr. 1 (71) / 2013

S U M A RS U M A REDITORIALAreta MOªU – Astra la Iaºi / 1Tatiana UNGUREANU – Notiþele ºi dezamãgirile unui cãlãtor / 3

IN MEMORIAM:Ion AGRIGOROAIEI – Vasile MUNTEANU (1966-2012) / 5Liviu DÂRJAN – O lacrimã ºi un recviem pentru Virginia / 6

„În spiritul binecunoscutei tradiþii a Asociaþiunii” / 7– interviu cu istoricul Ioan CAPROªU,

preºedinte de onoare al despãrþãmîntului ieºean al Astrei „Un mare român canadian: arhitectul Dan Sergiu HANGANU” / 10

– interviu de Viorel HODIª

AMFITEATRUDoru SCÃRLÃTESCU – Un mesager al românilor sud-dunãreni:

Cristea Sandu Timoc (II) / 14Adriana POPOVICI – Literatura istoricã – ferment al conºtiinþei naþionale ºi sociale

la români (IV) / 16Dragoº-ªtefan PETRESCU – Astra, un stindard al culturii române în Basarabia / 18Ludmila BALÞATU – Revista „Viaþa Basarabiei” – factor important în

promovarea creaþiei literare / 20Traian D. LAZÃR – Oamenii ªcolii basarabene dupã 1917 / 22Mirela NEAGOª – „Rugãciunea unui dac”... / 24

PROFILURIIon POPESCU-SIRETEANU – Scriitorul Dumitru Covalciuc / 25Florin FAIFER – Linii de portret: Constanþa Apetroaie, Vasile iancu, Bogdan Ulmu / 26

POESIS: Traian VASILCÃU / 28

GEOGRAFIE SPIRITUALÃGh. BADEA, Cãtãlin URSERESCU – În vizitã la Herþa ºi la Chiºinãu / 30

CURCUBEUL ARTELORION ONUC NEMEª – Pictorul Octavian Smigelschi. Întîlnire dupã un secol / 34Emanuela ILIE – O peisagistã: camelia Profirescu / 35Bogdan ULMU – File dintr-un jurnal teatral / 36

POEZIA TÎNÃRÃ: Ioana-Nicoleta DUPU / 37

DIN GRÃDINA EDITORIALÃMaria DANILOV – O carte dedicatã „tuturor preoþilor din Basarabia” / 38Dorel BANABIC – Petre Frangopol – o radiografie a ºtiinþei

ºi învãþãmîntului din România / 39Nicolae BUSUIOC – Omul din preajmã / 40Constantin MÃNUÞÃ – Alt fel de lume / 41Valentin MARICA – Jurnalul durerilor înãbuºite / 42Val TALPALARU – Clasicizarea lui Grigore Vireu / 43Gheorghe IUTIª – Sud-Vest. APªA / 44

FLASH / 45

ASTRA ÎN EXPANSIUNEDECLARAÞIE / 46Astra în expansiuneAstra în expansiune: Mihaela M. Gheorghiu, Claudia NESTOR, ªtefan BÎRSAN,Tatiana CHIRUÞA, Ancuþa CARP PULHAC, Liliana STRATULAT, Traian FÎNTÎNARU, Radu STRATULAT, Val TALPALARU, Andrei MARCU / 48

Teodor STURZA – Iaºi-Cernãuþi: legãturi istorice / 53Eugen RAUÞA – Deligaþia din România a vizitat regiunea Odesa / 54Gabriela NEDELCU TEODORESCU – Cîntecul mi-e tare drag / 55Adina Maria BAIBARAC – Cînd, de ziua poetului, vorbeºti despre Basarabia / 56Vitalie ZÎGREA – S-a împlinit un vis al românilor din Cernãuþi / 58Gruia COJOCARU – Moment rotund în presa româneascã herþeanã / 60Vasile BRBU – Scrisoare din Voivodina / 61Maria COVALCIUC – Îndrãgostitã de cuvînt / 62Lidia FRUMOSU – Romanþele demult uitate / 62Calendarul activitãþilor Despãrþãmîntului Astra „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi – 2013 / 63

Editor: ASTRADirector: Areta MOªU

vicepreºedinte al ASTREI,preºedinte al Despãrþãmîntului„Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi

Redactor-ºef:Liviu PAPUC

[email protected]

Colegiul de redacþie:Ion Agrigoroaieiªtefania BejanDumitru BuneaIoan CaproºuBogdan CreþuVictor DurneaFlorin Faifer

Mircea-Cristian GhengheaEmanuela Ilie

Iulian Pruteanu-IsãcescuValentin Talpalaru

Bogdan UlmuVadim Bacinschi (Odesa)

Vasile Barbu (Uzdin) Maria Danilov (Chiºinãu)Vitalie Zâgrea (Cernãuþi)

Director economic:ec. Costel MOGA

Culegere computerizatã:Elena ÞÎRDEA

DTP: Doina BUCIULEACWebmaster: ªtefan FULEA

Banca Comercialã RomânãSucursala „Al.I. Cuza” Iaºi

cont lei:RO07RNCB0178011093390001

Redacþia:Iaºi, str. Titu Maiorescu nr.2,

Bl. B, ap. 43, cod poºtal 700460

Telefon: 0232/219213e-mail:

[email protected] Despãrþãmîntului:

http://astraculturalaiasi.wordpress.com„Revista românã” online:

http://astra.iasi.roedu.net/revistaromana

Coperta I –Coperta I – Statuia lui Statuia lui Dosoftei, Dosoftei, IaºiIaºiCoperta IV, Coperta IV, Nistrul vazut din Cetatea Soroca Nistrul vazut din Cetatea Soroca (foto Iulian Pruteanu-Isãcescu)(foto Iulian Pruteanu-Isãcescu)

ISSN 1224-2454

Date post:	12-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

ASTRA LA IAªI - astraculturalaiasi.files.wordpress.com · ple cu ceea ce este mai sfînt pentru un...

Documents