Introducere n mediul de afaceri contemporan, asocierile de
grupuri se remarca printr-o evolutie crescnda fie ca sunt nationale
sau nu. Fiecare din acestea vine cu propriile resurse si
cunostinte, facnd ca puterea lor pe plan international sa fie din
ce in ce mai mare. Pentru o mai mare reusita n afaceri, societatile
internationale trebuie sa asigure o gestiune ct mai eficienta a
resurselor, ct si o prezentare ct mai fidela a rezultatelor
obtinute, astfel facnd ca importanta lor sa creasca. Lucrarea de
fata ncearca sa abordeze de o maniera conceptuala problematica
grupurilor de societati a aparitii acestora si perimetrul de
consolidare cu detalierea aspectelor importante. De asemenea sunt
prezentate si cteva din reglementarile contabile nationale si
internationale privind consolidarea conturilor la societatile de
grup. Structura si continutul lucrrii abordeaz legturile dintre
societtile multinationale bucurndu-se de o analiz reprezentativ a
grupurilor de societti, tipologia acestora, noile dimensiuni pe
linia evolutiei lor important si avantajele care decurg din
consolidarea acestora. Perioada actuala demonstreaz c pe plan
international, grupurile de societti au evoluat n mod constant
ajungnd s domine astzi, economia mondial. Astfel grupurile si
ntreprinderile multinationale "fac legea" aducnd spre trile srace
prti de bogtie, care totusi ntretin discrepantele si inechittile.
Am fi dorit s analizm locul trii noastre n aceast lume a nceputului
secolului al XIlea, s meditm si s reflectm la situatia actual. Din
pcate n tara noastr nu de foarte mult timp s-au adoptat standardele
Uniunii Europene (Standarde Internationale de Contabilitate,
Standarde Internationale de Raportare Financiar), acestea fiind un
rspuns la dominatia reglementrilor americane, n viziunea pietelor
financiare mondiale. n mod cert, o atare afirmatie ar merita s fie
nuantata. Pentru specialisti, este usor astzi de observat c Europa
exercita o influent mai mic asupra lucrrilor organismului
international de normalizare (IASB) dect Statele Unite ale
Americii, chiar dac n btrnul continent, s-a luat decizia de
adoptare a referentialului international. Pe de alt parte, un nou
proces la ordinea zilei este convergenta ntre referentialul
international si cel american. Pe data de 18 septembrie 2002,
organismul international si organismul american (FASB), au convenit
asupra unui calendar si a unei metode privind procesul de
convergent. Totusi pentru moment, nici IASB nici FASB, nu au rspuns
la ntrebrile legate de modelul de guvernant. n acest sens
presupunnd, ca o convergenta total sau aproape total a celor dou
referentiale ar fi atins, nu s-a definit nc maniera n care cele dou
categorii de referentiale, ar trebui s evolueze. Adoptarea
reglementrii europene numrul 1606 din 19 iulie 2002, a condus la
obligativitate aplicrii Standardelor Internationale de
Contabilitate, ncepnd cu data de 1
ianuarie 2005 pentru conturile consolidate ale tuturor
societtilor europene care fac apel la economisirea public. n
anticamera Uniunii Europene, Romnia a nceput din 2006 s aplice
Standardele Internationale de Contabilitate, care vizeaz
consolidarea pentru un numr semnificativ de grupuri ce opereaz
ntr-un fel sau altul n spatiul trii noastre. Este motivul pentru
care n elaborarea acestei lucrri am tinut cont de conceptele,
reglementrile, practicile si provocrile contabilittii
internationale.
CAPITOLUL I Grupul de societti, entitate distinct n mediul
economic Aparitia grupului societar: o nou treapt n evolutia
organizrii entittilor n zilele noastre grupul de societti reprezint
o realitate la fel de important ca si ntreprinderea. Societtile
comerciale nu se mai pot baza pe modul vechi de a opera. Att
competitia intern ct si cea international cer ca firmele s gseasc
solutii noi pentru a produce si vinde produsele lor. Astfel
grupurile de societti, inclusiv grupurile industrial financiare si
companiile transnationale ale secolului XX au devenit element de
baz al economiei mondiale, controlnd peste jumtate din productia
industrial si comertul exterior al lumii. Formate n jurul unor
societti care le asigura conducerea grupurile reunesc ntreprinderi
independente din punct de vedere juridic, dar legate strns ntre ele
prin participatii si relatii contractuale. Societtile contemporane
evolueaz ntr-un mediu economic dinamic, avnd n vedere schimbrile
produse pentru accentuarea competitivittii economice,
tehnico-stiintifice, extinderea si accelerarea comunicatiilor,
explozii informationale, multiplicarea si diversificarea nevoilor
consumatorilor, limitarea resurselor clasice de materii prime si
energie, a noilor criterii de validare, a calittii produselor si
servicilor, nnoirea inovatilor tehnice si tehnologice. Supus la
aceste transformri, societatea, indiferent de dimensiune sau tip
este supus fluctuatiilor presei si influentei conjuncturale care
duc la concentrarea eforturilor spre actiuni de adaptare si
dezvoltare.
CAPITOLUL II Perimetrul de consolidare: element esential pentru
consolidarea conturilor. Determinarea perimetrului de
consolidare
Perimetrul de consolidare include ansamblul format din
societatea consolidanta (societatea mama) si societtile
consolidate, respectiv societtile asupra crora aceasta exercit
controlul exclusiv, controlul comun (concomitent) sau influenta
notabil. Perimetrul de consolidare reprezint frontiera care
delimiteaz subansamblurile ce au ntre legturi destul strnse, de o
manier nct consolidarea situatilor financiare s aib un sens.
Traseul perimetrului de consolidare cere reflectie si alegere
deoarece legturile ce pot exista ntre mai multe societti sunt
diverse si inegal de puternice. n principiu perimetrul nconjoar
toate societtile asupra crora ntreprinderea consolidanta exercita
un control exclusiv (filiale), un control conjunctiv sau
concomitent (societti comune de interes, denumite si asocieri n
participatie) sau, n sfrsit, o influent notabila(societti
asociate). Perimetrul este modificat de operatiunile de fuziune
prin reunire sau absorbtie si de aport partial de active. n
continuare referirea se face la linia definitilor referentialului
international. Se va recurge reprezentarea ntelesurilor
referentialului american si ntr-o proportie mai mic a celor ale
referentialului francez pe care acesta din urm o exercit asupra
contabilittii romanesti ntr-o influenta diminuat. ntr-o formul mai
simpl putem considera c perimetrul de consolidare este constituit
din liderul de grup (societatea mama) si societtile consolidate,
respectiv societtile asupra crora societatea mama exercita control
exclusiv, control conjunctiv (concomitent) sau influenta notabil.
De fapt a defini perimetrul de consolidare nseamn a stabili ce
societti vor fi retinute n ansamblul consolidat. Pentru a sti dac o
ntreprindere face parte dintr-un grup si dac se impune a fi
consolidata trebuie s se determine gradul de influenta pe care l
exercita societatea mama asupra acestei entitti. Pentru a ntelege
ce reprezint perimetrul de consolidare putem s observm si sistemul
prin care se realizeaz aceasta. n cursul lunii care precede
nchiderea conturilor, serviciul de consolidare al liderului de grup
trimite un curier societtilor componente ale grupului prin care li
se solicita comunicarea tuturor informatiilor relative la
perimetrul de consolidare, respectiv cumprarea, vnzarea sau/si
crearea de societti. Societatea consolidanta determina apoi
perimetrul sau de consolidare si metodele de consolidare aplicabile
societtilor consolidate. Un grup reprezint ansamblul constituit din
ntreprinderea mama si filialele sale. Alfel spus grupul este un
ansamblu de societti, fiecare avnd personalitate juridic proprie,
dar cu un centru unic de decizie numit lider de grup. O astfel de
definitie acceptat la nivelul referentialelor internationale
recunoscute (cel american si cel international) are sensuri mai
largi n contextul unor referentiale nationale si la nivelul
dispozitivului european (Directiva a 7-a). El poate cuprinde, dup
caz dincolo de filiale asocieri n participatie si ntreprinderi
asociate.
Grupul nu are personalitate juridic, cu toate c formeaz o
entitate economic. O societate mama este o ntreprindere care are
una sau mai multe filiale. n principiu, o societate mama posed mai
mult de 50% din capitalul societtii filial, capital n care nu sunt
cuprinse actiunile cu divident prioritar fr drept de vot. Ea detine
astfel majoritatea absolut n Adunrile Generale Ordinare (AGO) si n
organele de conducere ale filialei (cazul controlului exclusiv de
drept); cu mai mult de dou treimi din capital, societatea mama are
majoritatea calificat n Adunrile Generale Extraordinare (AGE). O
filial este o ntreprindere controlat de o alt ntreprindere numit
societate mama. Poate exist si situatia unei filiale comune, a doua
societti mama (asocieti de participatie) precum si cea privind o
filial necotata a unei societti mama cotate la burs. La nivel
internatinal exist mai multe viziuni cu privire la perimetrul de
consolidare, acestea diferentiandu-se ntre ele n functie de
ntreprinderile ce pot fi incluse n perimetrul de consolidare si
modul de exercitare a controlului. Astfel n SUA, perimetrul de
consolidare este asimilat cu societatea mama si filialele ce sunt
consolidate prin metoda integrrii globale. Aceasta viziune
restrictiva cu privire la continutul perimetrului de consolidare
are la baz principiul conform cruia conturile consolidate trebuie s
cuprind numai activele, datoriile si capitalurile proprii ale
societatiilor asupra crora societatea mama detine controlul
exclusiv. n trile n care sunt recunoscute ca metode de consolidare
integrarea proportionala si punerea n echivalent, perimetrul de
consolidare cuprinde, pe lng grupul propriu-zis format din
societatea mama si filiale si societtile asupra crora se exercita
un control concomitent si o influent notabil. Aceasta viziune mai
larg cu privire la continutul perimetrul de consolidare se regseste
n trile din Europa continentala. Pentru c o filial s fie
consolidata prin metoda integrrii globale, societatea mam trebuie s
exercite asupra acesteia un control exclusiv. Dac aceast regul de
consolidare este recunoscut n toate trile, conceptului de control
exclusiv i se acorda semnificatii diferite de la o tar la alta.
Spre deosebire de reglementrile americane, norma contabil
international IAS 27 "Situatiile financiare consolidate si
contabilizarea participatiilor n filiale" prezint o conceptie mult
mai larg a controlului, fiind recunoscut att controlul de drept ct
si cel de fapt. Prin intermediul Directivei a 7-a care prevede att
controlul de drept ct si controlul de fapt, conceptia exstinsa cu
privire la control a fost asimilata de majoritatea trilor europene.
Pe baza celor prezentate, ar fi normal c perimetrul de consolidare
al grupurilor americane s fie mai putin extins dect cel al
grupurilor europene. n realitate cele dou conceptii cu privire la
control nu produc mari diferente deoarece n SUA n cele mai multe
cazuri, procentajul de participare n cadrul societtilor este mai
mare de 50%.
Procentajul de control, procentajul de interes si stabilirea
metodelor de consolidare Procentajul de control reprezint
capacitatea societtii consolidante (societatea mama) de a controla
direct sau indirect, o societate susceptibila s intre n perimetrul
de consolidare. Procentajul de control este calculat pe baza
drepturilor de vot, fr s se tin cont de procentajul de capital
(cota de participare la capital). Acesta se calculeaz ca raport
ntre drepturile de vot detinute ntr-o societate si numrul total al
drepturilor de vot ale acesteia. n cadrul societtilor pe actiuni,
titlurile (actiunile) indiferent c sunt eliberate sau nu, au n
principiu un drept de vot dar exist si: actiuni cu divident
prioritar (actiuni preferentiale) fr drept de vot actiuni cu drept
de vot multiplu actiuni cu drept de vot fractionat Procentajul
total de control asupra unei societti poate s fie sub 100%, de 100%
(de exemplu, 10000 de actiuni ordinare cu drept de vot simplu) sau
mai mare de 100% (de exemplu, de 110%, rezultat din detinerea a 960
de actiuni ordinare, cu un singur drept de vot si 50 de actiuni
nominative cu drept de vot dublu). Pentru determinarea
procentajului de control general se cumuleaz procentajele de
control ale tuturor societtile grupului care poseda titluri ale
societtii controlate. Procentajul de control permite s se determine
metod de consolidare de aplicat. n viziunea international sunt
utilizate urmtoarele metode de consolidare[14]: a) n cazul
controlului exclusiv- metoda integrrii globale b) n cazul
controlului cojunctiv- metoda integrrii proportionale, ca
prelucrare de baz sau metoda punerii n echivalent ca prelucrare
alternativ (cealalt prelucrare autorizat) c) n cazul influentei
notabile- metoda punerii n echivalent n contabilitatea american,
singura metod de consolidare este integrarea global. Integrarea
proportionala nu este admis n consolidarea conturilor si ca urmare
n cazul asocierilor n participatie se utilizeaz metoda punerii n
echivalent. n mod logic n cazul ntreprinderilor asociate, metoda
punerii n echivalent nu este utilizat ca metod de consolidare (ea
este o metod de evaluare). Calculul procentajului de control
permite definirea perimetrului de consolidare si a metodei de
consolidare utilizat:
Natura Societatea consolidata Controlului Exclusiv Comun
Influenta notabila Filiala (F) Joint-venture (JV) Intreprindere
asociata (IA)
Metoda de consolidare retinuta Integrare globala (IG) Integrare
proportionala (IP) Punere in echivalenta (PE)
Procentajul de interes exprima partea din capital detinut de
societatea mama direct sau indirect n fiecare societate
consolidata. Este o notiune financiar care serveste calculului
prtii societtii mama n capitalul si rezultatul fiecrei societti din
ansamblul consolidat.
Principiul de calcul Pentru determinarea procentajului de
control, se adun procentajul de control detinut n mod direct, de
ntreprinderea consolidanta si procentajele de control detinute de
toate ntreprinderile pe care ntreprinderea consolidanta le
consolideaz de o manier exclusiv. n schimb procentajele de control
detinute de ntreprinderile controlate n mod conjunctiv sau aflate
sub influenta notabila nu trebuie s fie retinute. n vederea
determinrii procentajului de interes pentru fiecare filiatie, se
multiplic procentajele de detinere (capitalul detinut) ale fiecrei
societti care constituie lantul si se adun procentajele rezultate
din diferitele nmultiri, pentru fiecare lant al filiatei
Participatiile Participatiile constituie drepturile n capitalul
altor ntreprinderi materializate sau nu n titluri care, prin
crearea unei legturi durabile cu acestea sunt destinate s
contribuie la activitatea societtii detintoare. n practic sunt
ntlnite participatii directe, indirecte, reciproce si ncrucisate. n
notele explicative trebuie s fie prezentat un tablou al filialelor
si participatiilor. n cazul participatiei directe: procentajul de
control este egal cu procentajul drepturilor de vot ale societtii
mama ntr-o filial a sa procentajul de interes este egal cu partea
din capitalul detinut de societatea mama ntr-o filial a sa. n cazul
participatiei indirecte: a) printr-un lant unic:
procentajul de control este determinat treapt dup treaptal;
lantul este considerat rupt cnd o ntreprindere este controlat
conjunctiv sau este plasat sub o influent notabil. b) prin mai
multe lanturi: procentajul de control- se adun procentajele de
control detinute direct si indirect pentru fiecare dintre
societtile care preceda filiala n lanturi; trebuie acordat atentie
rupturilor de control. procentajul de interes- n fiecare lant al
filiatiei se nmultesc procentajele de detinere (capital detinut)
ale fiecrei societti care constituie lantul si se adun procentajele
rezultate pentru fiecare lant al filiatiei. Controlul- premisa sau
consecint a stabilirii perimetrului de consolidare Termenul de
control poate fi luat n sensul lui francez si atunci este
echivalent cu cel de verificare, sau n sensul britanic, de putere
(stpnire). n referentialul contabil international si n limbajul de
consolidare, controlul este dat de puterea de a conduce politicile
privind exploatarea si finantarea unei ntreprinderi astfel nct s se
obtin avantaje din activittile sale. Controlul poate fi consecinta
relatiei de proprietate (nu neaprat). Trebuie s se fac distinctie
ntre control si interes (sau participatie) care reprezint detinerea
unei prti din capitalul unei societti. n materie de consolidare
controlul poate mbrca forma controlului exclusiv si al controlului
conjunctiv. La rndul lui, controlul exclusiv se poate realiz c un
control de drept sau un control de fapt. Controlul exclusiv de
drept presupune c societatea mama s detin direct sau indirect prin
intermediul filialelor sale mai mult de 50% din drepturile de vot
ale unei ntreprinderi fr s se poat demonstra clar n circumstante
exceptionale ca aceasta detinere nu permite controlul (norma
contabil international IAS 27). De asemenea n referentialul
international sunt enuntate 4 situatii n care opereaz controlul de
fapt care poate exista atunci cnd societatea mama chiar dac detine
mai putin de jumtate din drepturile de vot dispune de[20]:
societatea mama posed mai mult de jumtate din drepturile de vot, ca
urmare a unui acord cu alti investitori; n principiu societatea
mama ar trebui s detin totusi mai mult de 40% din drepturile de vot
societatea mama are puterea s conduc exploatarea si finantarea
ntreprinderii controlate, printr-o dispozitie a statutelor sau
printr-un acord (contract) societatea mama poate s numeasc sau s
revoce majoritatea membrilor consiliului de administratie sau ai
unui organ de conducere echivalent
societatea mama are puterea de a reuni majoritatea drepturilor
de vot n acest consiliu sau n acest organ.
Spre deosebire de norm contabil international IAS 27 care
prevede att existenta controlului de drept ct si existenta
controlului de fapt, normele americane mentioneaz numai controlul
de drept care apare atunci cnd societatea mama detine majoritatea
drepturilor de vot ale filialei. Inspirate din directiva a VII-a si
normele contabile internationale, normele privind consolidarea
conturilor din tara noastr mentioneaz n paragraful 8 ca societatea
mama exercit controlul asupra unei alte societti (filiala) atunci
cnd aceasta[21]: a) detine majoritatea drepturilor de vot ale
actionarilor sau asociatilor filialei; sau b) este actionar su
asociat si are dreptul de a numi ori irevoca majoritatea membrilor
organelor de administratie, de conducere sau de control; sau c)
este actionar su asociat si are dreptul de a exercita o influent
dominant asupra societtii n virtutea unui contract ori a unei
clauze statutare, n cazul n care legea permite astfel de contracte
sau prevederi; sau d) este actionar su asociat si majoritatea
membrilor organelor de administratie, de conducere ori de control
ale societtii au fost numiti numai ca rezultat al exercitrii
drepturilor de vot ale societtii mama. De asemenea acesti membri
trebuie s fi fost n aceste functii pe parcursul exercitiului
financiar curent, al exercitiului financiar precedent; sau e) este
actionar su asociat si detine singur controlul asupra majorittii
drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societtii, ca
urmare a unui contract cu alti actionari sau asociati; sau f) are
dreptul de a exercita o influent dominant asupra societtii n
virtutea unui contract ori a unei clauze statutare, n cazul n care
legea permite astfel de contracte sau prevederi. n contabilitatea
franceza controlul de fapt demonstrat se realizeaz prin desemnarea
timp de dou exercitii succesive, a majorittii membrilor organelor
de administratie, de conducere sau de supraveghere. n practic
atunci cnd ntreprinderea poate s desemneze, din momentul achizitiei
unei entitti, majoritatea membrilor organelor de conducere,
controlul de fapt este asigurat imediat. ntreprinderea consolidanta
este socotit ca efectund aceasta desemnare atunci cnd ea a dispus n
cursul respectivei perioade de o fractiune mai mare de 40% din
drepturile de vot si cnd nici un alt asociat sau actionar nu
detinea direct sau indirect o fractiune mai mare dect a sa (control
de fapt prezumat).
Conform referentialului international, controlul conjunctiv
(concomitent) reprezint mprtirea printr-un acord contractual a
controlului asupra unei activitti economice sau asupra unei
societti ntre un numr redus de actionari care o controleaz n comun
dar nici unul nu poate s ia decizii fr acordul celorlalti.
Activittile care nu fac obiectul unui acord contractual care s
determine controlul conjunctiv, nu reprezint societti care s fie
supuse unui astfel de control; acest acord contractual este
constatat de regul n scris. De obicei ntelegerea contractuala
trebuie s cuprind dispozitii referitoare la activitatea, durat,
conturile ntreprinderii joint-venture aflate sub controlul comun,
numirea membrilor consiliului de administratie, aporturile de
capital, mprtirea de ctre asociati a productiei, cheltuielilor,
veniturilor si rezultatele ntreprinderii. Referentialul francez
este foarte aproape de semnificatiile presupuse de Standardele
Internationale de Contabilitate (n acesta caz IAS 31, "Raportarea
financiar a intereselor n asocierile n participatie"). Astfel,
controlul conjunctiv este partajul unei ntreprinderi exploatate n
comun de un numr limitat de asociati sau actionari, de o atare
maniera nct politicile financiare si cele de exploatare s rezulte
din acordul lor. Existentei unui control conjunctiv i sunt
esentiale dou elemente[22]: un numr limitat de asociati sau
actionari care si mpart controlul. Partajul controlului presupune c
nici un asociat sau actionar nu este susceptibil s poat exercita un
control exclusiv de unul singur impunnd decizile sale celorlalti.
Existenta unui control conjunctiv nu exclude prezenta de asociati
sau actionari minoritari care nu participa la controlul comun; un
acord contractual care:
a) prevede exercitarea controlului conjunctiv asupra activittii
economice a ntreprinderii exploatate n comun. b) prevede deciziile
esentiale realizrii obiectivelor ntreprinderii exploatate n comun,
obiective care necesit consimtmntul tuturor asociatilor sau
actionarilor ce participa la acest tip de control Dac unul dintre
membrii este desemnat s adiminstreze ntreprinderea aceasta nu
nseamn c acesta poate s exercite un control exclusiv deoarece el
actioneaz pe baza decizilor acceptate si de ceilalti asociati.
Normele contabile din tara noastr definesc controlul concomitent ca
o ntelegere contractuala de mprtire a puterii de decizie la o
asociere n participatie, ntre un numr limitat de actionari sau
asociati n virtutea unui acord ntre acestia. n afar de cele dou
forme de control n relatiile dintre dou societti poate s apar si
cazul de influenta notabil. Influenta notabila (semnificativ) este
definit n ntelesul international (IAS 28 "Contabilizarea
participatilor n ntreprinderile asociate") ca: puterea de a
participa la deciziile
referitoare la politicile financiare si de exploatare ale unei
ntreprinderi fr ca totusi s se exercite un control asupra acestor
decizii. n general influenta notabila se manifest prin[23]:
prezenta n consiliu de administratie sau n alt organ de conducere
echivalent; participarea n procesul de luare a decizilor; existenta
de tranzactii semnificative cu ntreprinderea influentat notabil;
schimbul de personal de administratie furnizarea de informatii
tehnice importante
Aprecierea capacittii unei ntreprinderi de a exercita o influent
notabila nu este totdeauna clar si necesit rationament profesional.
Astfel, pentru a ajunge la un grad satisfctor de uniformitate n
aprecierea influentei notabile se presupune c se exercita o
influent notabila, dac detintorul de titluri poseda direct sau
indirect prin filialele sale cel putin 20% din drepturile de vot
ale unei societti, exceptnd situatia cnd se demonstreaz n mod clar
c aceast influent nu exist. n situatia invers dac detintorul de
titluri posed mai putin de 20% din drepturile de vot ale unei
societti se presupune c nu se exercita o influent notabila exceptnd
situatia cnd se demonstreaz n mod clar c aceast influent exist. Se
deduce c existenta sau absenta unei influente notabile poate s fie
stabilit independent de procentajul drepturilor de vot detinute.
Influenta notabila apare n relatiile cu ntreprinderile asociate
(cazul cel mai frecvent) sau n situatia existentei asocierilor n
participatie (caz mai rar, cnd nu se prefera form de control
conjunctiv). O ntreprindere asociat este o ntreprindere n care
investitorul are o influent notabila si care nu este nici filial,
nici asociere n participatie. n privinta influentei notabile
referentialul francez aduce reglementri similare. n acest sens n
cadrul lui se precizeaz si c[24]: influenta notabila poate s
rezulte n special dintr-o reprezentare n organele de conducere sau
de supraveghere, din participarea la deciziile strategice, din
existenta unor operatii semnificative ntre ntreprinderi, din
schimbul de persoane de conducere sau din legturi de dependenta
tehnic; existenta fractiunii minime de 20% din drepturile de vot
este respins dac ea nu permite exercitarea unei influente notabile,
fapt care trebuie s fie justificat n anex; n caz contrar poate fi
adus proba unei influente notabile chiar dac se detine mai putin de
20% din drepturile de vot.
n SUA interpretarea numrul 35 a FASB (Financial Accounting
Standards Board) publicat n mai 1981, mentioneaz c prezumtia
conform creia un actionar ce detine cel putin
20% din drepturile de vot nu exercit o influent notabila asupra
societtii emitente, trebuie s aibe la baz un ansamblu de fapte si
circumstante referitoare la aceast participatie. Prezenta de
influenta notabila rmne valabil atta timp ct nu exist o prob
contrarie. Imposibilitatea de a exercita o influent notabila chiar
dac se detin mai mult de 20% din drepturile de vot poate s apar n
urmtoarele situatii[25]: comportamentul ostil al societtii emitente
de actiuni, comportament manifestat prin litigii, reclamatii la
autorittile locare etc; existenta unei conventii ntre societatea
detintoare de titluri si societatea emitenta prin care societatea
detintoare de titluri abandoneaz o parte semnificativ din
drepturile pe care i le confer calitatea de actionar; societatea
emintenta este controlat de un grup mic de actionari care neglijeaz
punctele de vedere ale celorlalti actionari; esecul detintorului de
titluri n tentativa de a obtine informatiile necesare pentru
aplicarea metodei punerii n echivalent; imposibilitatea
detintorului de titluri de a obtine un loc n consiliul de
administratie.
Inspirate din directiva a XII-a din normele contabile
internationale, normele din tara noastr referitoare la consolidarea
conturilor definesc influenta semnificativ (notabila) c dreptul de
a participa direct sau indirect la politica financiar si
operational a unei societti dar fr a exercit controlul exclusiv sau
comun asupra acesteia. Spre deosebire de norm contabil
international IAS 28, normele din tara noastr nu precizeaz
procentajul minim al drepturilor de vot pe baza cruia s se
stabileasc prezumtia de exercitare a influentei notabile.
Excluderea si neexcluderea din perimetrul de consolidare n ce
priveste excluderile din perimetrul de consolidare, IAS 27
mentioneaz c filialele susceptibile s fie integrate global, trebuie
s fie excluse din perimetrul de consolidare n urmtoarele
situatii[26]: controlul exclusiv este provizoriu, filiala fiind
achizitionata n vederea unei cesiuni ulterioare; filiala face
obiectul unei restrictii severe si durabile ce afecteaz
semnificativ posibilittile de transferare a fondurilor ctre
societatea-mama
Pe lng cele dou posibilitti de excludere prezentate de IAS 27,
Directiva a 7-a mai mentioneaz si alte situatii de eliminare din
perimetrul de consolidare. Astfel o ntreprindere poate s fie lsat
inafata consolidrii atunci cnd:
prezint un interes neglijabil n raport cu obiectivul de imagine
fidel; obtinerea informatiilor necesare pentru ntocmirea conturilor
consolidate necesita cheltuieli disproportionate sau n termen
nejustificat; aceasta are o activitate diferit de cea a celorlalte
societti din cadrul grupului. Deoarece directiva nu explic
notiunile de interes neglijabil, cheltuieli
disproportionate si termene nejustificate se creaz posibilitatea
de manipulare a informatiilor oferite prin conturile consolidate. n
practic, este suficient s se invoce aceste clauze pentru a exclude
din consolidare o filial ce are rezultat deficitar sau care este
puternic ndatorat. Excluderea ntreprinderilor care au activitti
diferite de cele ale grupului vizeaz, n principal, bncile si
societtile financiare membre ale unui grup industrial sau
comercial. n Japonia si SUA, se consider normal ca grupurile s si
creeze propriile bancil care s le permit accesul pe piata financiar
fr s plteasc cheltuieli n exterior. De asemenea aceste bnci pot fi
utilizate pentru a oferi facilitti de credit clientilor, asa cum se
ntmpl n cazul grupurilor General Electric si General Motors. Desi
practica de excludere din perimetrul de consolidare a
ntreprinderilor cu activitti diferite de cele ale grupului este
admis n foarte multe tri (Franta, Olanda, Spania, Italia, Germania
etc). ea este foarte criticata deoarece unele grupuri profita de
aceast dispozitie pentru a ascunde propiul grad de ndatorare. n
continuare sunt expuse regulile si uzantele internationale la
excluderea sau nu din perimetrul de consolidare: Cazul
referentialului francez . Cazul excluderii obligatorii O
ntreprindere controlat sau sub influenta notabila este exclus din
perimetrul de consolidare atunci cnd: din momentul achizitiei lor,
titlurile acestei entitti sunt detinute, n mod unic, n vederea unei
cesiuni ulterioare; dac proiectul cesiunii ulterioare se refer
numai la o parte din titluri, controlul sau influenta notabila este
definit prin referint la partea destinat a fi detinut n mod
durabil; restrictii severe si durabile repun n cauz, n mod
substantial: a) controlul sau influenta exercitat asupra acestor
ntreprinderi; b) posibilittile de transfer al elementelor de
trezorerie ntre entitatea n cauz si celelalte ntreprinderi incluse
n perimetrul de consolidare.
. Cazul excluderii optionale O ntreprindere nu intra n
perimetrul de consolidare din momentul n care consolidarea s ori a
unui subgrup n care ea este liderul, nu prezint un caracter
semnificativ n contextul situatilor financiare consolidate ale
ansamblului de ntreprinderi incluse n perimetrul de consolidare.
Caracterul semnificativ trebuie s fie analizat n raport cu
situatiile financiare ale ansamblului si nu n raport cu cele
individuale ale societtii mama a grupului su ale ntreprinderilor
care detin titlurile n cauz. Caracterul de semnificativ nu se
bazeaz numai pe criterii de ordin cantitativ. Cu titlul de exemplu,
o ntreprindere consolidanta poate s si doreasc s consolideze o
ntreprindere noucreata, situat sub pragurile de semnificatie fixate
de grup, deoarece ea considera c este vorba despre o investitie
strategic. Exemple de situatii care nu justifica excluderea Nu
constituie dificultti n calea consolidrii, urmtoarele situatii:
exercitarea de ctre o filial sau o participatie a unei activitti
diferite de cea dezvoltat de grup; un caz mai putin reprezentativ
de instabilitate monetar; termene sau costuri excesive pentru
obtinerea de informatii contabile; nchiderea exercitiului filialei
sau participatiei la o alt dat dect cea aferenta societtii- mama.
Cazul referentialului international Dac ne referim numai la
referentialul international, prin litera standardului IAS 27,
"Situatii financiare consolidate si contbilitatea investitiilor n
filiale", putem afirm c aceasta prezint n sinteza un caz de
excludere din perimetrul de consolidare. Asadar, nu trebuie s fie
consolidate societtile care sunt controlate numai temporar,
deoarece participatiile respective au fost achizitionate si sunt
detinute cu singurul scop de a fi vndute n urmtoarele 12 luni.
Unele filiale exercita activitti diferite de cele ale altor
ntreprinderi din grup. Se ncadreaz aici, n special bncile si
societtile financiare. Pn la o dat recent, astfel de filiale erau
excluse din perimetrul de consolidare, invocndu-se, cu predilectie,
nevoia de fidelitate a imaginii situatilor financiare consolidate.
De ctiva ani, IASC/IASB nu mai admite un atare motiv de excludere.
n aceast privint exista incompatibilitate ntre referentialul
international si directiva a 7-a european, cea din urm permitnd
excluderea din perimetrul de consolidare a filialelor cu activitate
deosebit de restul grupului.
n plus, standardul IAS 14 "Raportarea pe segmente" pledeaz
pentru consolidarea acestor filiale si pentru furnizarea unor
informatii complementare referitoare la activittile lor. Filialele
excluse din perimetrul de consolidare sunt considerate plasamente
si ca atare contabilizate n conformitate cu standardul IAS 39,
"Instrumente financiare: recunoastere si evaluare". n consecint,
prevederea din normele ce face referire la excluderea din
perimetrul de consolidare a societtilor cu activitate diferit de
cea a grupului, o considerm inoportuna deoarece: prin preluarea
unei prevederi din Directiva a 7-a, normele din tara noastr intr n
contradictie cu normele contabile internationale; se creaz
premisele manipulrii conturilor consolidate prin intermediul
excluderilor abusive din perimetrul de consolidare.
Capitolul III Intrarea n perimetrul de consolidare Prima
consolidare a unei ntreprinderi consolidate exclusive de mai multe
exercitii Data primei consolidri corespunde datei la care
ntreprinderea consolidanta trebuie s integreze n contul su de
profit si pierdere rezultatul ntreprinderii- filial, activele si
datoriile identificabile achzitionate si diferenta de achizitie
pozitiv sau negativ. Intrarea unei ntreprinderi n perimetrul de
consolidare este efectiv: fie la data achizitiei titlurilor de ctre
ntreprinderea consolidanta, fie la data prelurii controlului su a
influentei notabile, n continuare dac achizitia a avut loc n mai
multe transe fie la data prevzut prin contract, n continuare dac
acesta prevede transferul controlului la o dat diferit de cea la
care a avut loc transferul titlurilor Faptul c un contract comport
o clauz de retroactivitate nu este suficinet pentru a considera
transferul controlului la o dat diferit de cea referitoare la
transferul titlurilor.
n mod normal, dat de intrare este dat prelurii controlului. Se
presupune c ea coincide cu data transferului de titluri. Pentru a
putea elimina aceasta prezumtie, este necesar c transferul
controlului s fie prevzut din punct de vedere contractual, la o dat
diferit de cea referitoae la transferul titlurilor. Cu ocazia
primei consolidri a unei ntreprinderi controlate exclusiv de mai
multe exercitii, valorile de intrare si diferenta de achizitie sunt
determinate ca si cum aceast prim consolidare ar fi intervenit
efectiv la data prelurii controlului. Rezultatele accumulate de
aceast ntreprindere din momentul prelurii controlului sunt nscrise
n rezultatul consolidat, dup deducerea dividendelor primate de
grup. Aceste dividende au fost deja luate n calculul rezultatului
consolidate al exercitiilor anterioare primei consolidri. Din acest
motiv, ele trebuie eliminate prin virare la rezervele
consolidate.
Preluarea controlului exclusiv prin achizitii succesive de
titluri Data primei consolidri corespunde datei de obtinere a
controlului efectiv. Costul de achizitie al titlurilor este costul
agregat al tranzactiilor individuale, iar costul fiecrei tranzactii
individuale se determina la data fiecrei tranzactii de schimb. n
plus, fiecare tranzactie trebuie luat n calcul separat, n vederea
determinrii fondului comercial aferent, folosindu-se informatii
despre cost si despre valoarea justa la data la care are loc
respectiv tranzactie. Diferenta de achizitie global si diferentele
de evaluare corespund cumulului diferentelor de achizitie si de
evaluare care au fost degajate de fiecare tranzactie semnificativ,
ca si cum fiecare dintre ele constituie o preluare de control.
Costul de achizitie al titlurilor si diferenta de achizitie Data
intrrii n perimetrul de consolidare este fie dat de achizitie a
titlurilor de ctre ntreprinderea consolidanta, fie dat de preluare
a controlului su influentei notabile dac achizitia a avut loc n mai
multe transe, fie dat prevzut prin contract, dac acesta prevede
transferul controlului la o dat diferit de cea a transferului
titlurilor. ns cel mai adesea indiferent de data intrrii n
perimetrul de consolidare, costul de achizitie al titlurilor nu
coincide cu valoarea activelor nete achizitionate, deoarece el nu
tine cont doar de valoarea matematic a titlurilor, ci si de orice
element care se presupune c i ofer cumprtorului un avantaj
particular (interes strategic, interes comercial etc) sau un
inconvenient particular (preluarea unei ntreprinderi n
dificultate). Diferenta dintre costul de achizitie al titlurilor si
partea ce revine cumprtorului n valoarea just a activelor nete ale
societtii emitente reprezint o diferent de achizitie.
Costul de achizitie al titlurilor n conformitate cu IFRS 3,
"Combinri de ntreprinderi", costul de achizitie al titlurilor este
egal cu suma dintre: a) valorile juste, la data schimbului, ale
activelor date, datoriilor contractate sau asumate si
instrumentelor de capitaluri proprii emise de cumprtor n schimbul
obtinerii controlului asupra societtii achizitionate, si b) toate
costurile atribuibile direct achizitiei titlurilor. Exceptie de la
regula utilizrii pretului de piat al titlurilor, ca referint se
face n situatia n care cumprtorul poate demonstra k acest pret nu
reprezint un indicator credibil al valorii just a instrumentului de
schimb (de exemplu, el a fost afectat de restrngerea pietii). ntr-o
astfel de situatie, valoarea just a titlurilor poate fi estimat
prin raportarea la participatia lor proportionala n valoarea just a
ntreprinderii cumprtoare sau prin raportarea la participatia lor
proportionala n valoarea just a ntreprinderii achizitionate.
Costurile atribuibile direct achizitiei titlurilor cuprind onorrile
pltite contabililor, consilierilor juridici, evaluatorilor si a
altor consultanti participanti la operatii. Costurile
administrative generale inclusiv costurile aferente departamentului
de achizitii, precum si alte costuri ce nu pot fi direct atribuite
achizitiei titlurilor reprezint cheltuieli ale perioadei. De
asemenea costurile emiterii obligatilor financiare si costurile
emiterii de titluri de valoare folosite ca instrumente de schimb
reprezint cheltuieli ale perioadei. Diferenta de achizitie Atunci
cnd costul de achizitie al titlurilor depseste partea ce revine
cumprtorului n valoarea just a activelor, datoriilor si datoriilor
eventuale ale societtii emitente, se constat un fond comercial.
Acesta reprezint o plat anticipat fcut de cumprtor n contul
beneficilor economice, viitoare, obtinute de pe urma activelor care
nu pot fi identificate individual si recunoscute separat. La data
achizitiei, fondul comercial achizitionat n cadrul unei grupri de
ntreprinderi este evaluat la cost si recunoscut c activ. Dup
recunoasterea initial, fondul comercial achzitionat n cadrul unei
grupri de ntreprinderi, trebuie evaluat c diferenta ntre cost si
pierderile acumulate provenite din depreciere. Altfel spus fondul
comercial nu se amortizeaz dar el poate face obiectul unui test de
depreciere dac anumite evenimente indic posibilitatea existentei
unei deprecieri.
Reglementri contabile nationale si internationale privind
cosolidarea conturilor Consolidarea conturilor are o istorie destul
de recent, primele conturi consolidate fiind publicate, la sfrsitul
secolului al XIX-lea n Statele Unite ale Americii. Aceast situatie
se
explic prin faptul c economia american, caracterizat printr-o
puternic expansiune la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul
secolului al XX-lea creeaz premisele transformrii unui numr
important de societti n adevrate grupuri. Totusi pn n anul 1929, nu
a existat nici o reglementare particular cu privire la conturile
consolidate. Crahul de la Bursa din New York, urmat de haosul
economic si financiar din perioada '29-33' a stat la baza aparitiei
unei proceduri mai formalizate de normalizare. Astfel n anul 1934
se creeaz Comisia Valorilor Mobiliare, organism guvenramental care
beneficiaz de o puternic putere de control asupra comertului cu
valori mobiliare. Aceasta comisie cere ntreprinderilor cotate la
bursa s publice alturi de conturile individuale, conturile
consolidate. n Marea Britanie, abia n 1939, Bursa din Londra emite
primele dispozitii prin care se introducea obligativitatea
publicrii conturilor consolidate de ctre societtile cotate. n 1948
legea societtilor comerciale, creeaz si cadrul legal cu privire la
conturile consolidate. Spre deosebire de trile anglo-saxone, n
trile din europa continentala, reglementrile cu privire la
conturile consolidate apar mult mai trziu. Astfel n Germania abia n
1965, Legea cu privire la societtile cu actiuni introduce
obligativitatea ntocmirii conturilor consolidate. Legea din 19
decembrie 1985 a introdus n dreptul contabil german prevederile
Directivei a VII-a europene cu privire la conturile consolidate. n
Franta, Comisia Operatiunilor Bursiere a cerut ntreprinderilor s
publice conturi consolidate cu anul 1968. Abia n 1985,
ntreprinderile franceze dispun de un ansamblu de referinte juridice
ce definesc obligatile, scutirile si modalittile de ntocmire a
conturilor consolidate odat cu punerea n armonie a cadrului
legislativ francez cu dispozitile Directivei a VII-a europene. n
ceea ce priveste practicile de consolidare, aparitia si evolutia
acestora au fost influentate de o serie de factori ca: legtura
dintre ntreprindere si furnizorii de capitaluri(modul n care se
finanteaz ntreprinderile) sistemul juridic si legturile economice
si politice dintre state. . Legtura dintre ntreprindere si
furnizorii de capitaluri n functie de modul n care finanteaz
ntreprinderile a devenit traditional s se opun capitalismului
anglo-saxon, capitalismul "renan". Capitalismul anglo-saxon se
evidentiaz prin importanta pietelor financiare, care asigura cea
mai mare parte a finantrii marilor ntreprinderi. Contabilitatea are
ca obiectiv furnizarea de informatii care s prezinte ct mai fidel
performantele financiare ale ntreprinderii. n cadrul economiilor
modelului renan, contabilitatea nu are ca obiectiv "obtinerea si
prezentarea celei mai fidele imagini a situatiei economice, ci mai
degrab determinarea acelui rezultat ce poate fi distribuit
actionarilor fr s afecteze interesele celorlalte prti n special ale
creditorilor"[33].
. Sistemul juridic Influenta sistemului juridic asupra
contabilittii este evident. Din acest punct de vedere lumea
contabil este mprtit n tri cu o orientare juridic a contabilittii
si tari cu o contabilitate independent de reglementrile juridice.
Orientarea juridic/nejuridica a contabilittii a avut o influent
asupra dezvoltrii practicilor de consolidare. n trile europei
continentale, practicile de consolidare a conturilor sunt mai putin
dezvoltate dect n trile anglo-saxone. . Legturile economice si
politice Legturile economice si politice pot afecta evolutia
contabilittii, contabilitatea fiind un produs care se
importa-exporta. Acest lucru s-a ntmplat si cu practicile de
consolidare care au devenit cotidiene n unele tri ca Mexic si
Filipine datorit influentei americane. De asemenea datorit
influentei pe care o are Marea Britanie asupra trilor din British
Commonwealth, conturile consolidate s-au rspndit destul de repede n
unele tri ca Australia, Africa de Sud, si Malaysia. nfiintat n 1973
Comitetul Standardelor Internationale de Contabilitate (IASC) avea
ca obiectiv elaborarea si publicarea de norme contabile
internationale, care s fie respectate cu ocazia ntocmirii si
prezentrii situatilor financiare, precum si acceptarea si aplicarea
acestor norme la nivel international. nc de la constituire, IASC
s-a impus ca principal actor al normalizrii contabile
internationale, publicnd pn n prezent, 41 de norme contabile
internationale. nceput n 1976, prin IAS 3 "situatile financiare
consolidate" (abandonat ulterior si nlocuit cu normele IAS 27 si
IAS 28) activitatea de normalizare a IASC cu privire la conturile
consolidate s-a concretizat n urmtoarele norme contabile: Norma
contabila IAS 21 "Efectele variatiei cursurilor monedelor straine"
Elemente de consolidare tratate Conversia conturilor filialelor
straine Contabilitatea gruparilor de intreprinderi prin achizitie
si punerea in comun de interese, determinarea si tratamentul
contabil al diferentei de achizitie Perimetrul de consolidare,
consolidare prin metoda integrarii globale Consolidare prin metoda
punerii in echivalenta Conversia conturilor filialelor situate in
tarile cu o puternica inflatie
IAS 22 "Gruparile de intreprinderi"
IAS 27 "Situatile financiare consolidate si contabilizarea
participatilor in filiale" IAS 28 "Contabilizarea participatilor in
cadrul intreprinderilor asociate" IAS 29 "Prezentarea conturilor in
economiile hiperinflationiste"
IAS 31 "Informarea financiara relativa la participatile in
cadrul intreprinderilor de tipul joint-ventures"
Consolidarea prin metoda integrarii proportionale
Deoarece mpiedica asigurarea transparentei situatilor
financiare, diversitatea practicilor contabile la nivel
international poate s fie un obstacol pentru finantarea
ntreprinderilor. Pentru a remedia acest impediment, majoritatea
burselor, cu exceptia celor din SUA, au favorizat adoptarea
normelor elaborate de IASC, dispensnd de informatii complementare
societtile ale cror situatii financiare sunt ntocmite pe baza
acestor norme. De fapt n momentul actual, se poate constata c
ntocmirea situatilor financiare, pe baza normelor IASC a devenit o
conditie esential pentru grupurile care doresc s se finanteze de pe
pietele financiare internationale. La nivelul uniunii europene,
prin preluarea dispozitilor Directivei a VII-a europene n
reglementrile contabile ale fiecrei tri membre s-a ncercat o
armonizare a dispozitilor nationale cu privire la conturile
cosolidate. Aceast directiv, publicat n 13 iunie 1983, poart
amprenta unei influente anglo-saxone. Discutile referitoare la
perimetrul de consolidare, metodele de consolidare, consecintele
procesului de consolidare, au fost, n totalitate, dominate de
doctrin si practica contabil anglo-saxone. n textul directivei,
care cuprinde 51 de articole grupate pe 6 sectiuni se face referire
la: ntreprinderile care au obligatia de a prezenta conturi
consolidate, societtile care intr n perimetrul de consolidare,
cazurile de scutire de consolidare, cazurile de eliminare a
anumitor societti din perimetrul de consolidare, modalittile de
ntocmire a conturilor consolidate, elementele la care trebuie s fac
referire raportul de gestiune consolidat, controlul conturilor
consolidate, publicare conturilor consolidate etc. Directiva a
VII-a vizeaz crearea unui cadru comunitar n materie de consolidare
a conturilor si are urmtoarele obiective[34]: asigurarea la nivelul
comunittii a comparabilittii si echivalentei informatilor din
coturile consolidate, n scopul protejrii actionarilor si tertilor;
eliminarea divergentelor nationale cu privire la elaborarea
conturilor consolidate, astfel nct s se permit dezvoltarea unei
piete comune pentru ntreprinderi si crearea de conditii favorabile
pentru functionarea unei piete comune a capitalurilor; prezentarea
unei imagini fidele a patrimoniului, a situatiei financiare si a
rezultatului ansamblului societtilor cuprinse n consolidare.
Desi Directiva a VII-a conform dispozitilor Tratatului de la
Roma, a fcut obiectul transpunerii n dreptul national al trilor
membre ale uniunii europene, aceasta nu s-a tradus printr-o
armonizare complet a regulilor si practicilor contabile nationale
cu privire la conturile consolidate. Printre obstacolele ce au
mpiedicat realizarea unei armonizri depline a conturilor
consolidate amintim:
dificulttile de transpunere a textului directivei n legislatia
contabil a trilor membre ale comunittii; deoarece nu exist o limb
oficial n raport cu celelalate, transpunerea directivelor europene
a fost interpretat n diverse modalitti de ctre trile comunittii.
Influenta traditilor nationale diferite cu privire la drept si
regulile fiscale a complicat adoptarea unor reguli contabile
uniforme cu privire la conturile consolidate. Elemente suficient
prezentate n directiv. Elemente ce apar n consolidare dar la care
directiva nu face nici o referire,ca de exemplu:
a) metodele de conversie a conturilor entittilor strine incluse
n perimetrul de consolidare; b) tabloul de finantare, care nu este
inclus n component conturilor consolidate. Optiunile existente n
cadrul directivei; pentru a ajunge la un consens, o directiv
trebuie s fie flexibil si s permit tratarea aceasi probleme n
maniere diferite, astfel nct aceasta s fie acceptat de toate trile
membre ale uniunii. Elaborarea si punerea n aplicare a directivelor
n legislatia trilor membre; elaborarea unei directive este un
proces de lung durat iar introducerea acestora n legislatia tuturor
trilor membre poate s se intinta pe o perioad destul de lung.
Directiva a VII-a publicat n 1983 a fost introdus n legislatia
tuturor trilor membre ale uniunii pe parcursul a 7 ani, asa cum
rezult din urmtorul tabel[35]: Tara Danemarca Marea Britanie Franta
Olanda Luxembourg Belgia RFG Grecia Irlanda Portugalia Spania
Italia Data introducerii Directivei a VII-a in legislatia nationala
a tarilor membre 1990 1989 1985 1988 1988 1990 1985 1987 1992 1991
1989 1991
La nceputul anilor '90 a devenit tot mai evident faptul c
Directiva a VII-a nu mai satisface nevoile de informare financiar
la nivel international. Acest fapt s-a repercutat mai ales asupra
marilor grupuri europene cu vocatie international.Pentru a procura
capitaluri de pe marile piete financiare ale lumii, aceste grupuri
au fost nevoite s satisfac exigentele acestor piete n materie de
informare contabil. Deoarece aceste exigente nu coincid totdeauna
cu cele prevzute de reglementare european, grupurile s-au
confruntat cu incompatibilitatea dintre Directiva a VII-a, care a
stat la baza ntocmirii propilor conturi consolidate, si
referentialele contabile cu recunoastere international
(referentialul IASC si US GAAP). n noiembrie 1995, Comisia Uniunii
Europene a prezentat Consiliului o comunicare pe tema: "Armonizarea
contabil - o nou strategie fat de armonizarea contabil
international". Comunicarea ziva cutarea de solutii care s permit
marilor ntreprinderi europene posibilitatea de a ntocmi un singur
set de conturi consolidate stabilite dup norme contabile
recunoscute pe plan mondial. Solutia aceasta nu este lipsit de
complexitate, "deoarece trebuie s clarifice, pe de o parte, ce tip
de societti ar intra n aceast categorie, iar pe de alt parte, ce
norme contabile s fie autorizate. Obiectivul pe termen scurt al
Comisiei Uniunii Europene viza ca societtile din Europa, care
doresc s-si coteze actiunile pe pietele internationale de
capitaluri, s ntocmeasc un singur set de conturi consolidate, care
s fie n concordant cu cadrul conceptul si cu normele IASC.
Actualmente, Comisia Uniunii Europene, prin reprezentantii si, cu
statut de observatori, n cadrul Consiliului si Comitetului
permanent de interpretare ale IASC, sustine si participa la
procesul de armonizare contabil ntreprins de ctre IASC. Atitudinea
europeaza fat de normalizarea contabil international si preferina
fat de referentialul IASC n detrinetul celui american sunt
justificate de dorinta "Europei de a evita c normele americane s
devin o "lingua franca" n materie de contabilitate n lumea ntreag".
Reglementrile americane n materie de consolidare a conturilor n
contabilitatea american raportul dintre conturile individuale si
conturile consolidate se caracterizeaz prin urmtoarele aspecte:
prioritatea acordat conturilor consolidate n raport cu conturile
individuale, primele fiind utilizate pentru publicarea informatilor
financiare, iar cele din urm fiind folosite n special pentru
scopuri fiscale; unicitatea principilor ce stau la baza ntocmirii
si prezentrii celor dou categorii de conturi: individuale si
consolidate; aceasta se explic prin faptul c, n SUA, tara de drept
cutumiar, practica contabil urmreste s reflecte realitatea economic
a tranzactilor si evenimentelor, principiul piroritatii realittii
economice n fata aparentei juridice fiind deopotriv folosit la
ntocmirea celor dou categorii de conturi: individuale si
consolidate.
Americanii sunt initiatorii practicilor de consolidare a
conturilor, urmtoarele informatii fiind relevante n acest sens:
n 1892, societatea National Lead public primele conturi
consolidate; n 1905, se desfsoar n SUA, Congresul international
referitor la conturile consolidate; n 1934, societtile au obligatia
de a include conturile consolidate n raportul anual.
Normele contabile americane constituie, n materie de consolidare
a conturilor, un referential, care a inspirat att normele emise de
IASC, ct si doctrina contabil a diferitelor tari. Aceast situatie
se poate explica prin anterioritatea si calitatea normelor
americane, dar si puterea economic a grupurilor din SUA care au
impus filiale strine n sistemul propriu de contabilitate. De obicei
si ntocmesc propriile conturi pe baza doctrinei contabile
americane, grupurile internationale ce sunt cotate n SUA, cele ce
doresc s se finanteze de pe piete financiare strine ce recunoc
referentialul contabil american, dar si grupurile ce intr n
concurent cu grupurile americane. Cu toate c practica conturilor
consolidate este foarte veche n SUA, reglementrile cu privire la
conturile consolidate nu sunt foarte numeroase. n normele contabile
americane, este recunoscut o singur metod de consolidare, respectiv
metoda integrrii globale. Punerea n echivalent a titlurilor, nu
este considerat o metod de consolidare, ci doar o metod de evaluare
a titlurilor de participare detinute la ntreprinderile asociate si
la ntreprinderile aflate sub control concomitent (joint-ventures).
n ceea ce priveste consolidarea proportionala, chiar dac este
prezentat n texte, aceasta nu este utilizat dect exceptional n
cazul joint-ventures fr personalitate juridic proprie. Normele ce
se refer n special, la conturile consolidate sunt: . ARB 51
"Consolidate financial statements" (conturile consolidate) din
1959; . APB 18 :The equity method of accounting for investments n
common stock" (Metoda punerii n echivalent), din 1971 . FAS 94
"Consolidation of all majority owned subsidiaires" (Consolidarea
societtilor controlate), din 1988; . FAS 52 "Foreign currency
translation", din 1981, utilizat pentru conversia conturilor
filialelor strine; . FAS 109 "Accounting for income taxes", din
1992, utilizat pentru contabilizarea impozitelor amnate.
Reglementrile franceze n materie de consolidare a conturilor
Spre deosebire de SUA, n Franta, normalizarea cu privire la
consolidarea conturilor, este mult mai recent. Astfel se pot
distinge 3 etape n evolutia normalizrii conturilor consolidate n
Franta: Etapa primelor definitii referitoare la conturile
consolidate: n 1968, un grup de studiu, aflat sub autoritatea
Consiliului National al Contabilittii, a prezentat un raport
referitor la regulile de consolidare. Acest raport a fost aprobat
prin decretul din 20 martie 1968, dar fr s fie obligatoriu. De
fapt, nu este vorba dect de recomandri ce trebuiau s fie adoptate n
functie de particularittile fiecrei societti consolidante. De abia
n 1971, Comisia Operatiunilor Bursiere (COB), oblig societtile
cotate la burs, s intocmeaza un bilant consolidat pe care s l
includ n informatile destinate publicului, Raportul prezentat de
Consiliul National al Contabilittii a avut, n principal vocatia de
a preciza terminologia si tehnicile specifice consolidrii. Astfel
au fost stabilite: cele 3 metode de baz ale consolidrii (integrarea
global, integrarea proportionala si punerea n echivalent);
evidentierea distincta a intereselor minoritare n bilantul
consolidat, atunci cnd metod de consolidare este integrarea global;
aspectele cu privire la retratrarile si eliminrile specifice
conturilor consolidate; notiunea de diferenta din prima
consolidare.
Etapa armonizrii dispozitilor nationale cu cele europene
Directiva a VII-a european, referitoare la conturile consolidate,
marcheaz o a doua etap decisiv n normalizarea conturilor
consolidate. Dup etapa primelor reflectii practice, armonizarea
contabil europeaza, se impune cu un obiectiv precis, respectiv
coordonarea dispozitilor nationale ale trilor membre n materie de
consolidare a conturilor cu scopul de a proteja interesele tertilor
n cadrul societtilor de capitaluri. Transpunerea Directivei a VII-a
s-a concretizat n Franta prin intermediul urmtoarelor texte
legislative: Legea nr. 85-11 din 3 ianuarie 1985; integrat n Legea
societtilor comerciale din 24 iulie 1966. Aceast lege defineste:
notiunea de control, grupurile ce au obligatia de a prezenta
conturi consolidate, raportul de gestiune al grupului, criterile de
alegere a metodelor de consolidare si de excludere a anumitor
societti din perimetrul de consolidare, continutul conturilor
consolidate si principile contabile ce trebuie s fie respectate;
Decretul din 86- 221 din 17 februarie, cu privire la aplicarea
Legii din 3 ianuarie 1985;
Decizia ministeriala din 9 decembrie 1986, care introduce n
Planul Contabil General metodologia prevzut de Consiliul National
al Contabilittii cu privire la conturile consolidate.
Prin includerea prevederilor Directivei a VII-a n legislatia
Franceza, societtile franceze au posilibitatea s intocmeaza
conturile consolidate prin utilizarea de metode de evaluare
diferite de cele folosite pentru conturile individuale, dar mai
apropiate de practicile internationale. Astfel societtile franceze
au posibilitatea s opteze pentru: ntocmirea de conturi consolidate
pe baza metodei costurilor istorice indexate; evaluarea
imobilizrilor corporale si stocurilor pe baza valorilor de nlocuire
(n locul costurilor istorice); ncorporarea cheltuielilor financiare
n costul stocurilor, indiferent de durat de fabricatie; nscrierea
la imobilizri a bunurilor care fac obiectul unui contract de
leasing financiar; nregistrarea la rezultate a cstigurilor latente
din diferentele de curs valutar.
Prin aceste optiuni complementare referitoare la conturile
consolidate, care aproprie reglementarea contabil franceza tot mai
mult de contextul contabil international, se realizeaz o
deconectare ntre conturile consolidate si conturile individuale. De
asemenea, optiunile pe care le ofer normalizarea cu privire la
conturile consolidate, creaz premisele ca lumea contabil franceza s
descopere, notiunea de strategie contabil si s se lanseze n
comentarii cu privire la mpodobirea bilantului, modelarea
rezultatului, contabilitate creativ, abuzul de drept contabil etc.
ncepnd cu anul 1990, consolidarea conturilor devine obligatorie
pentru toate grupurile franceze, cu exceptia celor de dimensiune
mic. De asemenea COB precizeaz c metodologia francez de consolidare
a conturilor trebuie s fie cea utilizat de grupurile franceze,
chiar dac exist si grupuri care aplica reguli strine pentru
consolidarea conturilor. n aceste conditii, marile grupuri
franceze, care se finantau de pe pietele strine pe capitaluri si
aveau concurenti internationali, au fost obligate s ntocmeasc dou
jocuri de conturi consolidate, unul n concordant cu regulile
nationale si altul n concordant cu un referential contabil de
recunoastere international. n anul 1994, o anchet a "Asociatiei
directorilor de contabilitate, efectuat n cadrul a 40 de grupuri cu
o cifr de afaceri de 1 400 miliarde de franci, a artat c 21 de
grupuri ntocmeau conturile consolidate pe baza referentialului
francez, 9 grupuri pe baza referentialului IASC si 10 grupuri pe
baza normelor FASB".
De asemenea, rezultatele aceste anchete evidentiaz o diversitate
de practici cu influente asupra transparentei situatilor
financiare; n plus unele grupuri nu aplicau n totalitate normele la
care fceau referint, ci numai pe acelea care le conveneau. Pentru a
pune capt acestei situatii, legislatia franceza odat cu instaurarea
Comitetului Reglementrii Contabile, a acceptat utilizarea
referentialului contabil IASC pentru grupurile franceze cu
activitate international. Astfel se pare c "sistemul contabil
francez se ndreapt ctre un triplu nivel de reglementare bazat, mai
nti, pe conturile individuale, apoi, pe conturile consolidate
nationale pentru grupurile de dimensiune hexagonala si, n fine, pe
o acceptare general a normelor contabile internationale, n cazul
grupurilor ce depsesc frontierele nationale. Etapa actual a
reformei contabile prin care se urmreste compatibilitatea normelor
franceze cu cele internationale Reglementrile contabile din 1999,
referitoare la conturile consolidate ale societtilor comerciale si
ntreprinderilor publice, constituie debutul unei altei etape
importante a normalizrii franceze. Separat de Planul Contabil
General "normalizarea referitoare la conturile consolidate atinge
vrsta maturittii", datorit grijii acordate pentru ntocmirea unui
cadru contabil coerent si n armonie cu normele contabile elaborate
de ctre IASC. De asemenea, calittilor informatiei financiare
(transperenta, fidelitate si sinceritate) li se acord o important
sporit. Reglementrile contabile din tara noastr referitoare la
consolidarea conturilor Desi grupurile de societti si-au fcut
aparitia n mediul economic din tara noastr de ctiva ani buni, abia
n anul 2 000 si-au gsit loc n sistemul contabil din tara noastr si
normele cu privire la elaborarea si prezentarea conturilor
consolidate. Este vorba de Ordinul ministrului finantelor numrul
772 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor.
Considerat o continuare fireasc a procesului de armonizare a
sistemului contabil din tara noastr cu directivele contabile
europene si cu normele contabile internationale, aparitia acestor
norme este binevenit, deoarece un sistem de contabilitate
performant si n concordant cu referentiale contabile recunoscute la
nivel international, nu poate s fie conceput n lipsa reglementrilor
cu privire la contabilitatea grupurilor de societti. Elaborate pe
baza prevederilor cuprinse n Directiva a VII-a european si
Standardele Internationale de Contabilitate (n cadrul acestui
proiect se regsesc influente din normele contabile internationale,
IAS 21, IAS 22, IAS 27, IAS 28 si IAS 31), sunt structurate n 8
capitole, n cuprinsul crora se fac referiri la[37]: semnificatia
termenilor si expresilor utilizate n consolidarea conturilor
(Capitolul IDispozitii generale);
grupurile care au obligatia de a prezenta conturile consolidate,
scutirile de la ntocmirea conturilor consolidate si excluderile din
perimetrul de consolidare (capitolul II- Conditii pentru elaborarea
conturilor consolidate); elaborarea conturilor consolidate
(Capitolul III) metodele de consolidare (Integrarea global,
integrarea proportionala si punerea n echivalent) si procedeele de
consolidare (consolidarea direct si consolidarea pe paliere)
(Capitolul IV- Metode si procedee de consolidare); raportul de
gestiune consolidat (Capitolul V) auditarea conturilor consolidate
(Capitolul VI) publicarea conturilor consolidate (Capitolul VII)
forma si continutul bilantului consolidat si contului de profit si
pierderi consolidat (Capitolul VIII- Formatul conturilor
consolidate)
Desi, din punct de vedere teoretic, aparitia acestor norme a
nsemnat noi pasi n modernizarea contabilittii, din punct de vedere
practic contabilitatea consolidata este n stadiul de experiment,
doar 5 grupuri de societti fiind alese pentru ntocmirea conturilor
consolidate, ncepnd cu situatile financiare ale anului 2001
(Societatea National a Petrolului, "Petrom" S.A. Bucuresti,
Societatea Comercial, "Oltchim" S.A. Bucuresti, Societatea
Comercial "Romtelecom" S.A. Bucuresti, Societatea Comercial "Imsat"
S.A. Bucuresti, Societatea Comercial "Ana Group" S.A. Bucuresti).
De asemenea considerm necesar c faza experimentrii normelor
consolidate s fie ct mai repede depsit si toate grupurile de
societti cotate la Bursa de Valori Bucuresti, s fie obligate s
ntocmeasc conturi consolidate. Fr s ignorm important acestor norme
n perfectionarea sistemului contabil romanesc, trebuie s remarcm
cteva incoerente si deficiente ale acestora referitoare la:
excluderile din perimetrul de consolidare, elementele componente
ale conturilor (situatilor financiare) consolidate, obiectivul
conturilor consolidate, lipsa unor concepte specifice consolidrii
conturilor, armonizarea cu normele contabile internationale etc.
Considerm c aparitia grupurilor trebuie s fie nsotit de elaborarea
unui cadru juridic coerent care s vizeze aspecte specifice
grupurilor de societti, ca de exemplu: regimul fiscal, concurenta,
protectia asociatilor minoritari etc. Astfel din punct de vedere
fiscal, aparitia grupurilor de societti, trebuie s fie nsotit de
reglementri independente de cele prevzute n dreptul societtilor,
reglementri care s vizeze: regimul de integrare fiscal, regimul
special al fuziunilor, circulatia fondurilor ntre societtilor n
cadrul grupului etc. Adoptarea reglementrii europene numr 1 606 din
19 iulie 2002 a condus la obligativitatea aplicrii Standardelor
Internationale de Contabilitate ncepnd cu data de 1
ianuarie 2005 pentru conturile consolidate ale tuturor
societtilor europene care fac apel la economisirea public. Romnia a
nceput din 2006 s aplice Standardele Internationale de Cotabilitate
care vizeaz consolidarea pentru un numr semnificativ de grupuri ce
opereaz ntr-un fel sau altul n spatiul trii noastre.
