Aspecte Privind Influenta Factorului Timp in Deciziile de Investitii

7/28/2019 Aspecte Privind Influenta Factorului Timp in Deciziile de Investitii

1/96

A. STUDI UL PRIVIND EF ICIENTA ECONOMI CA A INVESTITI I LOR NTR-

UN SISTEM DE PRODUCTIE

Motto: " Esenta si ratiunea de a fi a unei ntreprinderi este obtinerea unor beneficii

ct mai ridicate, beneficii ce nu pot rezulta dect ntrebuintnd capitaluri ntr-o

anumita directiune de activitate economica dupa un plan dinainte stabilit"

VICTOR STNESCU

I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE INVESTIIE

1. conceptul de investitie

n limbajul cotidian, termenul de investitie are acceptiune destul de larga si

imprecisa. Poate sa aiba semnificatia oricarei cheltuieli pentru cumpararea unor bunuri

durabile precum: televizor, frigider, casa, masina sau semnificatia unor cheltuieli de

capital acumulat ( prin economisire, n depozite la casele de economii si banci ), pentru

achizitionarea de active financiare: bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, certificate de

depozit etc.

Oamenii de afaceri confera conceptului de investitii doua dimensiuni: pe de o

parte considera ca, orice cheltuiala de capital ale carei efecte se vor materializa pe o

perioada de timp mai mare de un an, constituie o onvestitie iar pe de alta parte,

considera doar cheltuielile de capital materializate n obiective fizice ( constructii,

utilaje, masini etc. ) ca fiind o investitie. Prima dimensiune este investitia n sens larg,

incluznd totalitatea activelor fixe sau a imobilizarilor realizate de o ntreprindere, m

timp ce a doua dimensiune se refera la investitia n sens restrns, incluznd activele

fixe, materiale sau imobilizarile corporale: terenuri, constructii, instalatii, utilaje etc.

Economistii delimiteaza riguros investitiile financiare si investitiile materiale

sau reale.

Termenul de investitii capata n practica doua conotatii: cea a actului de a

investii-sensul atribuit deciziilor de cheltuire a fondurilor de catre un investitorindividual sau institutional - si cea a obiectului nsasi al actului investitional care poate


2/96

fi un bun material durabil sau un bun imaterial, precum: procedee de fabricatie,

formula unui mijloc tehnic nou etc.

n aceste conditii o tipologie globala a investitiilor este urmatoarea:

- investitii imobiliare, privesc cumpararea sau realizarea de bunuri: imobile de

locuit, terenuri, imobile administrative si publice etc.

- investitii financiare, constau n cumpararea de valori mobiliare si de participatii

la alte societati. Nivelul acestora se poate identifica n activul bilantului unei

ntreprinderi, nsumnd plasamentele si titlurile de participatie.

- investitii industriale si/sau comerciale care vizeaza realizarea de active fixe

corporale si necorporale, indispensabile la activitatiile de fabricatie sau

comercializare de bunuri si servicii.

De fapt, oricare ar fi obiectul actului de investitii, derularea lui are la baza un

proces decizional. Ori, decizia de a investi pleaca de la un program tehnic si financiar

pe care cea mai mare parte a specialistilor l denumesc proiect de investitii.

Proiectul de investitii constituie un program complet si autonom de actiune,

implicnd cumpararea si exploatarea imobilizarii corporale si necorporale.

CAP I. ELEMENTE DE BAZ N CONCEPTUL INVESTIIEI

Procesele investitionale se constituie ca cel mai important stimul al oricarei

activitati economice.

Investitiile joaca rolul de impuls n orice afacere economica, de element

generator, care face ca aceasta sa se initieze, sa se dezvolte n conditiile impuse de

mediul concurential al economiei de piata.

Realizarea unui proiect de investitii are ca efect sporirea si diversificarea ofertei

si implicit, daca aceasta este validata de piata, cresterea veniturilor sistemului de

porductie. Concomitent, nsa, va fi influentata direct, sau prin efectul de antrenare,


3/96

cresterea gradului de oczupare a fortei de munca. Dar cresterea numarului de angajati

si/sau a cstigurilor salariale conduc n ultima instanta, la sporirea cererii de bunuri si

servicii. Pe de alta parte, va avea loc o crestere a economiilor populatiei si sistemelor

de productie, deci o crestere a disponibilitatilor financiare ale acestora care vor opta

pentru structuri mai mari si mai performante, n acord cu optiunile investitiei.

Realizarea de programe sau proiecte de investitii conduce, n principal la

cresterea acumularii de capital fix. Deci investitiile constituie instrumentul principal de

realizare a modernizarii economice, prin cererea de noi structuri, noi preformante, n

acord cu optiunile strategice de perspectiva ale societatii, n general.


4/96

n plan social, investitiile joaca un rol de regulator n ocuparea fortei de munca

si mbunatatitrea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de

investitii antreneaza modificari pe piata investitiei ( cei ce exploateaza noile capacitati

de productie). Rolul investitiilor n circuitul economic si social este sugestivschematizat n figura de mai jos:

2 Tipologia investitiilor

"La prima vedere, investitia ne apare n mod concret ca o operatiune de

modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile,

achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale, cumpararea unor masini,

utilaje etc.

La o analiza mai profunda investitia este alocarea capitalurilor economisite n

activitati lucrative cu caracter profitabil care sa majoreze valoarea capitalurilor initial

acordate."1[1]

"Investtia ntr-o alta formulare reprezinta totalitatea resurselor ( materiale,

umane, financiare, informatii ) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei

1 STONEU I.- Finante, Editura Economica, Bucuresti 1997, pag. 285


5/96

productive a societatii, a ntregii vieti sociale, astfel nct sa se creeze conditiile

necesare obtinerii unor efecte utile n viitor."2[2]

n sens larg, prin investitie se ntelege "plasarea unor sume de bani n domeniul

economic, social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza

tehnico-materiala si forta de minca necesara desfasurarii si largirii activitatii

acestora."3[3]

P. Masse4[4], prin investitie desemneaza "toate actele de transformare a

mijloacelor financiare n bunuri concrete si rezultatele acestor actiuni"

"n aceasta conceptie notiunea de investitie se delimiteaza prin urmatoarele

elemente:

- subiect, adica persoana ( fizica sau juridica ) care investeste

- obiect, respectiv constructia, echipamentele, utilajele pentru care se initiaza

investitia

- cost, adica efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv

- efecte concretizate n rezultate, valori materiale, economice si financiare care

urmeaza a fi obtinute n viitor, o speranta mai mult sau mai putin certa.

Investitia este o cheltuiala prezenta, realizata n vederea obtinerii unor efecte

viitoare n cinditii de risc si incertitudine."5[5]

H. Peumans6[6] da conceptului de investitii doua sensuri. n sens larg, include

n investitie cheltuielile de mijloace financiare pentru achizitionarea de bunuri,

2[2] Sisteme de productie, vol. 2, Brasov, Editura Universitatii Transilvania, 2001, pag.272

3[3] Dictionar de economie politica, Bucuresit, Editura Politca, 1974, pag. 329

4[4] Masse P., Les choix des investissments, Paris, Dunod, 1959, pag. 1

5[5] Economia, Eficienta si finantarea investitiilor, Bucuresti, Editura Economica, 2002, pag.15


6/96

concrete, durabile, echipamente de productie inclusiv cheltiuelile pentru materii prime,

materiale etc. deci cheltuieli de productie. n sens restrns, din definitia de mai sus

elimina cheltuielile curente de productie.

n modelele de crestere economica ale lui Keynes, Harrod, Domer se pune

semnul egalitatii ntre investitii si economii, lund n considerare faptul real, anume ca

investitiile au ca resursa principala de realizare economiile. Se ignora totusi

semnificatia lor diferita, investitiile o cheltuiala; economiile, o resursa, un efect al

procesului economic pe seama caruia cheltuiala poate fi efectuata.

I. Romnu subliniaza ca a investi nseamna a ncorpora ntr+un obiect sau

actiune eforturi umane si mijloace materiale cu scopul de a obtine un anumit rezultat.

Necesitatile de ordin metodologic si practic, cu privire la construirea fondurilor,

genera si alocarea resurselor aferente investitiilor, ct si cu privire la organizarea si

nfaptuirea activitatii de investitii ( procesului investitional ) impune conturarea mai

precisa a conceptului de investitii. n acest context, nsens restrns investitiile

reprezinta totolitatea cheltuielilor prin care se creaza sau se achizitioneaza noi mijloace

fixe uzate, se perfectioneaza sau se midernizeaza mijloacele fixe existente, ori se fac

plasamente fnanciare cu scop profitabil.

3. Decizia de investitie

Proiectul de investitie: constituie un program complet si autonom de actiune,

implicnd cumpararea si exploatarea de imobilizari corporale si necorporale.

Se pare ca acest concept este mai operativ dect cel de investitii si din aceasta

perspectiva distingem urmaatoarele tipuri de proiecte investitionale:

a) Proiecte de inovare, viznd lansarea de noi activitati de productie si/sau

comercializare n scopul cresterii cifrei de afaceri a ntreprinderii.

6[6] Peumans H., Thorie et praqtique des calculs d'investisments, Paris, Dumod 1971, pag.3-5


7/96

b) Proiecte de expansiune, se refera la crestererea dimensiunii capacitatii de

productie, fara a modifica natura produselor existente.

c) Proiecte de rationalizare sau de sporire a productivitatii, care nu are ca scop

cresterea cifrei de afaceri, ci reducerea costurilor de productie si/sau de

comercializare comportnd att idei de modernizare ct si idei de nlocuire sau

renoire a masinilor, utilajelor si instalatiilor existente.

d) Proiecte strategice care se divid, de regula, n doua categorii:

- proiecte "economice inevitabile" se refera la investitiile de protectie sau asigurare a

surselor de aprovizionare cu materii prime si materiale (prin integrarea pe verticala),

pe de o parte si la asigurarea pietelor de desfacere a produselor si serviciilor (prin

integrare pe orizontala), pe de alta parte. De asemenea, aceste proiecte "economice

inevitabile" includ investitiile de perspectiva, care trebuie sa contribuie la pregatirea

surselor de supravietuire n afaceri pe viitor (punerea la punct de produse sau procedee

de fabricatie noi).

- proiecte "socialmente inevitabile" care releva esential consideratii de interes general,precum: prestigiu, ambianta de munca, bunastare publica etc.

Managementul trebuie sa ndeplineasca doua conditii esentiale n scopul

realizarii obiectivului de maximizare a valorii de piata a firmei:

- conditia utilizarii resurselor existente ntr-o modalitate optimala;

- conditia oportunitatii cresterii sau descresterii stocului de capital;

Cea de a doua conditie implica o decizie complexa, denumita de unii autori

proces investitional, de catre altii programare a investitiilor. n literatura de specialitate

anglo-saxona termenul unanim acceptat este cel de bugetare a capitalului.

Bugetarea capitalului consta dintr-un proces de propunere? a cheltuielilor a

caror efecte se estimeaza pe o perioada mai mare de un an. Acest proces este din punct


8/96

de vedere teoretic o aplicare a principiului teoriei microeconomice potrivit careia, o

firma trebuie sa cheltuiasca pna la punctul n care venitul marginal egalizeaza costul

marginal.

n cazul investitiilor, decizia are n vedere rata de randament a capitalului

investit si costul marginal al capitalului.

Practic, problema este complicata de: profilul multiprodus al majoritatii

ntreprinderilor moderne, existenta mai multor piete pe care opereaza firma, existenta

mai multor piete de capitaluri si a mai multor rate ale dobnzilor.

De aceea, decizia de investitii constituie, n special o problema de optiune ntre

alternative (proiecte concurente, surse de finantare multiple si altele).

Cteva considerente vor clarifica importanta fundamentala deciziei de investitii

n managementul ntreprinderii.

n primul rnd, investitia constituie pe termen lung suportul cresterii si chiar al

supravietuirii firmei. Chiar si simpla mentinere a ritmului de activitate actual al uneintreprinderi, necesita investitii de nlocuire a echipamentelor uzate fizic si moral cu

echipamente noi si performante.

n al doilea rnd, investitiile consuma o parte substantiala a resurselor materiale,

financiare si umane a ntreprinderii.

n al treilea rnd, decizia de investitii implica pentru o durata de timp medie sau

lunga si frecvent, de o maniera ireversibila, resursele ntreprinderii.

Teoria financiara din ultimele doua decenii a elaborat un model coerent pentru

dezinvestitii. Incluznd nu doar lichiditatile de active fixe care au ndeplinit durata de

viata fizica, ci si scoaterile din functiune nainte de termen pe baze economic

justificate. Deal 12112k105m tminteri, cum se va constata ulterior, pe parcursul

capitolului, toate obiectivele au o durata de viata optima, dupa care profitul generat nu

mai creste, ci dimpotriva se diminueaza. S-ar putea deci, n circumstante date sa fie


9/96

mai rentabila ntreruperea functionarii unui obiectiv, vnzarea sa n ansamblu sau pe

componente dezmembrate, dect mentinerea n continuare n functiune. Cu alte

cuvinte ireversibilitatea constituie o chestiune relativa, iar proiectia efectelor

economice ale capitalului investit trebuie sa aiba n vedere ca permanenta alternativa,ntreruperea functionarii obiectivului. Unele investitii ofera totusi, de la bun nceput, o

mai mare flexibilitate procesului de recuperare a cheltuielilor de capital.

Putem aminti aici: investitiile n utilaje independente (masini, mijloace de

transport, si utilaje ce nu necesita montaj) si investitiile financiare. Din ultima

categorie pot fi evidentiate plasamentele care sunt direct legate de gestiunea trezoreriei

firmei.

n al patrulea rnd, decizia de investitii este influentata de consideratia mediului

financiar privind ntreprinderea. Dezvoltarea firmelor nu este un proces autonom,

deoarece n marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene precum: accesul pe

piata capitalului, posibilitatea de angajare a creditului bancar, posibilitatea de crestere

a capitalului propriu prin emisiunea de actiuni,evolutia generala a mediului economic,

politica manageriala, politica financiara etc.

Evident nu orice decizie de investitii are o amplitudine deosebita. Trebuie sa ne

gndim ntotdeauna la raportul dintre patrimoniul net sau/si activele totale ale firmei si

volumul de fonduri solicitat de un anumit proiect. Atta timp ct structura financiara a

firmei nu este sensibil modificata, importanta proiectului de investitii este relativa, iar

riscurile asumate sunt reduse. De exemplu investitiile de nlocuire nu necesuta un

proces decizional laborios.

n al cincilea rnd, complexitatea deciziei de investitii tine de amploarea

fluxurilor informationale necesare. De regula, n elaborarea unui proiect de

modernizare, extindere, strategic etc., sunt necesare studii si analize aprofundate n

urmatoarele domenii:

- marketing (studii de piata, studii de motivatie, teste ale produselor etc.);


10/96

- productie (specificarea produselor si a procedeelor de fabricatie, alegerea

echipamentelor, analiza costurilor de productie etc.);

- financiar (analiza necesarului de finantare a investitiilor, estimarea contributiei

proiectului la realizarea fluxului de lichiditati globale ale ntreprinderii, analiza

surselor de finantare posibile pentru proiectul respectiv);

- managementul resurselor umane - determinarea necesarului previzibil de

personal pentru exploatarea obiectivului de investitii, structura pe calificari,

nevoile de formare si perfectionare a personalului etc.;

cadrul juridic si fiscal;

Decizia de investitii se elaboreaza n contextul strategiei ntreprinderii ceea ce

determina luarea n considerare a proiectelor care vor influenta favorabil valoarea de

piata a ntreprinderii ca si piata produselor si/sau serviciilor acesteia.

Se considera ca un proiect este de la bun nceput acceptabil daca adauga o

anumita marime la valoarea de piata a ntreprinderii, deci daca patenteazarandamentele capitalului global investit, pe de o parte si dividendele asteptate n viitor,

pe de alta parte.

Schematic, decizia de investitii este prezentata n figura 1.

1 Cf. R. Heline si O. Pouport - Lafarge, Investisssements. Selection et

financement, J. Delmas et C., Paris 1976


11/96

Mai concret etapele deciziei de investitii sunt tratate ntr-o maniera

tridimensionala si anume:

- dimensiunea investitionala;

- dimensiunea strategica;

- dimensiunea financiara;

I Dimensiunea investitionala include urmatoarele etape:

1. Gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care ntreprinderea le-a stabilit pe

termen mediu:

- formularea proiectelor;

- estimarea primara a fluxurilor de lichiditati;

2. Evaluarea individuala a proiectelor:

- calculul valorii nete actualizate;

- indicele de profitabilitates


12/96

- durata de rambursare actualizata;

- anuitatea echivalenta;

- rata de rentabilitate financiara interna;

- rata de rentabilitate globala;

3. Luarea n considerare a riscului:

- apreciererea riscului atasat la fiecare proiect;

- adaptarea criteriului de evaluare;

4. Selectia proiectelor tinnd seama de diferite restrictii (competitie tehnica,

financiara n special):

-prin clasament;

-prin programare matematica;

-prin simulare si aproximari succesive;

II Dimensiunea strategica are n vedere, pe de o parte stabilirea sau actualizarea

strategiei pe termen lung si mediu, iar pe de alta parte, compararea fiecarui proiect de

investitii cu aceasta strategie. Aceasta dimensiune include:

1. Stabilirea obiectivelor generale ale ntreprinderii si ale mijloacelor de realizare

sau politicilor care sa puna n functiune angrenajul ntreprinderii pentru ndeplinirea

misiunii:

- structura formala;

- sistemul de gestiune;

- sistemul si stilul de conducere;


13/96

- programele pe domenii;

2. Alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare. De

fapt, acesta etapa este o rezultanta a analizei dimensiunii investitionale si a celei

financiare si se constituie deci, ca o finalitate a procesului decizional chiar daca pe

parcursul exploatarii obiectivului trebuie urmarite performantele acestuia.

Consideram ca etapa de control tine preponderent de ciclul de exploatare al

ntreprinderii si se rasfrnge n sfera deciziilor operative si tactice precum :

dimensionarea outputului, analiza si calculul costurilor, gestiunea stocurilor, gestiunea

trezoreriei, adaptarea politicii de promovare a vnzarilor etc.

Ca si componente ale acestei etape decizionale, mentionam :

- elaborarea planului de finantare anual

- elaborarea bugetului sau tabloului de finantare multianual care vizeaza

echilibrarea necesarului de investitii cu sursele de finantare

- elaborarea planului de trezorerie si aprecierea riscului incapacitatii de plata n

structura financiara adoptata

III Dimensiunea financiara constituie de cele mai multe ori "piatra de ncercare" a

deciziei de investitii. Destul de multe studii teoretice analizeaza investitia ca un proces

n sine, limitat doar la fluxurile materiale si fluxurile informationale cu parametrii de

eficienta tehnica si eficienta economica. ntr-o asemenea viziune, arealul proiectelor

profitabile este nelimitat si n consecinta, firma ar putea sa investeasca orict dar

realitatea dezice o argumentatie pro-domo. Marea majoritate a firmelor dispun de

resurse financiare limitate ceea ce determina interventia operatiunii de rationalizare a

capitalurilor. Or, aceasta rationalizare nseamna stabilirea unei corelatii stricte ntre

rata de randament a investitiilor si costul ultimei unitati disponibile de capital.

Dimensiunea financiara are o importanta covrsitoare n actul investitional si include

urmatoarele aspecte :


14/96

1. Inventarierea surselor de finantare disponibile potential si a costurilor

- capitaluri proprii

- capitaluri mprumutate

- capacitatea de autofinantare a firmei

2. Determinarea structurii capitalurilor permanente sau a structurii financiare a

firmei:

- analiza financiara prin metoda statica a ratiilor

- analiza financiara dinamica prin metoda fluxurilor financiare de lichiditati

- cash-flow

- capacitatea de ndatorare

- capacitatea de autofinantare

- fond de rulment global

- necesar de fond de rulment etc.

3. Estimarea costurilor capitalurilor permanente

- costul capitalului propriu

- costul capitalurilor mprumutate

- costul mediu ponderat al capitalurilor permanente sau functie de influenta

investitiei asupra structurii capitalurilor (costul marginal)

O asemenea prezentare a problematicii deciziei de investitie e posibil sa sperie

pe orice ntreprinzator prin amploarea continutului si munca laborioasa necesara

redactarii analizei si studiilor n spiritul "ortodoxiei" economiei ntreprinderii. Se stie


15/96

ca oamenii de afaceri opereaza cu modele si criterii de judecata operative si sintetice.

Pe de alta parte scopul prezentului capitol nu este acela de a o feri o cantitate maxima

de informatii stiintifice, ci de a oferi resorturile unei judecati de valoare, relative la

elaborarea, evaluarea si finantarea proiectelor de investitii.

Schema prezentata n fig. ....... este un ghid pentru managementul unor firme

mari, puternic structurate si departamentizate, dar un travaliu mult prea costisitor

pentru fimele mici si mijlocii. Apoi nu toate tipurile de proiecte investitionale necesita

acelasi tratament riguros. n functie de comportamentul investitorului atitudinea sa fata

de risc si valoarea capitolurilor implicate, se poate recurge la un model al deciziei de

investitii simplificat, dar la fel de relevant.

Etapele deciziei de investitii

Nota: Schema a fost prelucrata dupa Robert Heline et O. Pouport - Lafarge,Investissements Selection et financement, J. Delmas et C., Paris 1976.

II. EVALUarea EFICIENEI ECONOMICE A INVESTITORILOR


16/96

2.1 Conceptul de eficienta

Preocuparea pentru ceea ce numim "eficienta" este veche. n general se accepta

ca eficienta reflecta capacitatea unei cauze de a produce efecte si ca eficienta implica

drept cauza o natura organizata, de regula omul.

Faurirea unei economii moderne impune dozarea corespunzatoare ca volum si

structura a diferitelor activitati, nfaptuirea lor n conditii de eficienta.

Problemele teoretice si practice ale eficientei economice au preocupat si

continua sa preocupe tot mai intens gndirea economica viznd diferentiat, abordarea

conceptului "eficienta economica", a modalitatilor de exprimare si identificarea cailor

de sporire a eficientei economice n diferite ramuri si sectoare.

Astfel s-a apreciat ca "eficienta n general este raortul dintre efectul util

(rezultat) si cheltuielile facute pentru obtinerea lui". Ca trebuie facuta diferenta ntre

eficienta tehnica si cea economica7[7] si ca exprimnd relatii economice aceasta

notiune (eficienta economica ) constituie o categorie economica8[8].

Negucioiu aprecia ca eficienta activitatii economice trebuie cercetata n functie

de toate momentele procesului unic al reproductiei9[9]. S-a afirmat apoi ca eficienta

economica constituie o categorie care s-a stabilizat putnd fi exprimata prin raportul

dintre venitul net si fondurile de productie10[10]. Subliniindu-se sinonimia notiunea

de eficienta cu cea de eficacitate : eficienta (eficere = a efectua) si eficacitate (efficax-

efficacis = care are efecte dorite). I. Romnu aprecia ca n sensul cel mai general

7[7] Iacobonici - Boldisor C., Eficienta activitatii economice. Editura Politica, Bucuresti 1967,p.36

8[8] Ciulbea G. - Unele consideratii privind conceptul de eficienta economica n revista"Finante si credit".

9[9] Negucioiu A. Eficienta activitatii economice (dezbatere) n Probleme economice, nr.1,1969, p.127-135.

10[10] Siclonan Gh. Eficienta economica, Editura Academiei. Bucuresti 1974, p.42.


17/96

eficienta este atributul unei actiuni, al unei persoane sau al unui lucru de a produce

efecte ct mai favorabile pentru societate; al doilea sens, mai restrictiv, al eficientei,

compara rezultatele unei actiuni cu resursele consumate pentru nfaptuirea

acesteia11[11]. Eficienta n general se manifesta ca o calitate sau nsusire pe care opoate avea un bun, un lucru, o activitate o actiune, un produs etc., de a satisface

trebuinte pentru utilizator. Valentele economice ale eficientei sunt generate de natura

economica a actiunilor, activitatilor proceselor. O asemenea reliefare a eficientei

economice este nsa constatativa, ea nu are elemente de ordin determinat sau nu le are

n suficienta masura. Printr-o asemenea explicitare eficienta economica ramne

tributara notiunii de util, utilitate.

ntr-o abordare sistematica, eficienta economica constituie doar una din formele

generale ale eficientei, nici prima, dar nici ultima din sistem. Acest fapt ne face sa

credem cu att mai mult ca eficienta economica nu este si nu ne poate constitui prin

nivelul scontat un deziderat n sine. Ea poate constitui nsa o veriga importanta n

cadrul formulelor generale ale eficientei.

n urma mai multor studii sistemul formelor generale ale eficientei cuprinde :eficienta naturala, eficienta tehnica, eficienta economica si eficienta sociala.

Eficienta naturala reflecta calitatea factorilor naturali (sol, clima, cadru

geografic etc.) de a genera, de a avea efecte favorabile pe planul existentei n general,

el existentei social-umane n special.

Dezvoltarea generala a activitatii umane influenteaza si este influentata de

ansamblul conditiilor de mediu.

Eficienta tehnica este necunoscuta pe plan teoretic si uneori absolutizata pe

plan practic. Ea exprima calitatea factorilor tehnici (masini, utilaje, a bazei tehnico-

materiale) de a produce efecte utile:

11[11] Romnu I., Eficienta economica a investitiilor, Editura Didanctica si Pedagogica,Bucuresti 1982, p.13


18/96

a) cu concursul efortului fizic al omului

b) prin interventia omului ca factor de reglare

c) prin supravegherea de catre om, a masinii n cazul unor procese

mecanizate sau automatizate - facnd abstractie n toate cazurile de

efortul economic implicat.

Cazul tipic al reflectarii eficientei tehnice l constituie randamentul masinii n

procesul folosirii ei.

Eficienta economica reflecta calitatea activitatilor, actiunilor proceseloreconomice si uneori chiar neeconomice de a produce efecte economice si desigur

financiare, pozitive, favorabile, sub aspect social-uman, cu efort minim. Eficiensa

economica constituie nu numai o calitate a proceselor economice, ci si o categorie

complexa care pune ntr-un raport cauzal efortul economic implicat (de o actiune, un

proces etc.) cu efectele corespunzatoare, permitnd realizarea unor judecati de valoare

pertinente asupra oportunitatilor si necesitatii diferitelor actiuni sau procese.

Sfera sa de abordare permite interferente ntre domeniul de manifestare a

proceselor materiale, tehnice economico-financiare cu cele sociale.

Cteva aspecte ne apar cu tot mai mare certitudine. Eficienta economica este

rezultatul derularii ntmplatoare a unor actiuni, procese. Dimpotriva, nivelul sau

depinde de dimensiunea efortului economic n comparatie cu efectele dobndite ori

scontate; de realitatile sociale care domina procesele, activitatile; de sistemulevaluarilor economice. Evolutia eficeintei economice ntre deziderat si certitudine are

loc, sub incidenta nevoii sociale cu resurselem ntr-un anumit sistem social-economic.

Eficienta sociala constituie veriga finala n demersul sistemic al formelor

generale ale eficientei. Cu alte cuvinte, actiunile, procesele pot, dupa caz, avea

eficienta naturala, tehnica sau economica fara a presupune o eficienta sociala.

Demersul sistemic este realizat integral, numai daca n urma derularii lor actiunile,


19/96

procesele au finalitate sociala directa sau propagata, n efectele care traveseaza chiar

parametrii existentei primare.

Eficienta economica a investitiilor exprima pe plan conceptual calitatea actiunii

de a investi, deci a procesului investitional, de a produce efecte propagate pozitive,

utile. Tocmai acest fapt permite ca eficienta economica a investitiilor sa capete

expresia simbolica a raportului dintre efect-efort sau efort-efect, pe care le implica

activitatea de investitii.

2.2. Continutul complex si trasaturii economice a investitiei

Notiunea complexa de eficienta economica se defineste ca raportul dintre

eforturile ocazionate de o actiune si efectele pe care le determina. Relatia celor 3 "e"

sintetizeaza urmaroarea definitie :

efi = sau ef e=

n care e -reprezinta eficienta economica:

Ei - eforturile efi > 1

Ee - efectele efe < 1

Pentru determinarea eficientei economice, compararea eforturi-efecte se poate

face biunivoc: eforturi raportate la efecte si efecte raportate la eforturi. De asemenea,

se practica compararea unor eforturi sau efecte ntre ele, prin diferenta, n cazulevidentierii efortului sau efectului suplimentar al unei variante investitionale

comparativ cu alta:

efi 12 = Ei 1 - Ei 2 sau efe 12 = Ee 1 - Ee 2

n care 1 si 2 sunt variantele investitionale ce se compara.


20/96

Indicatorii astfel calculati se analizeaza n raport cu alte variante. Asadar,

eficienta se caracterizeaza printr-o dubla relativitate: presupune nu numai corelarea

eferturilor cu efectele ci si compararea de variante, eforturi sau efecte ntre ele. Ca

marimi de referinta mai pot fi utilizati: indicatorii realizati de intreprindere n perioadeanterioare, nivelurile normative ale indicatorilor, stabilite de intreprindere sau de alte

organisme nationale sau internationale. n general, n evaluarea proiectelor de investitii

se utilizeaza mai multi indicatori, de diferite clase, dar reuniti ntr-un sistem.

Obiectivul analizei efcientei economice consta n stabilirea variantei optime,

careia i corespund rezultate maxime n raport cu eforturile facute, dar notiunea de

optim nu are un caracter absolut ci ea depinde de mai multi factori.

Timpul este unul dintre ei, optimul fiind legat de momentul la care se face sau

la care se refera amaliza. Ceea ce este favorabil pentru sistemul de productie la un

moment dat, poate deveni nensemnat sau chiar defavorabil ntr-o alta perioada. Din

acest punct de vedere exista attea optime cte secvente are analiza. La adoptarea

deciziei se urmareste adoptarea acelei variante ce va duce la obtinerea unor rezultate

dorite pentru sistem, n perioada avuta n vedere. Aceasta difera de momoentul luariideciziei, intervalul de timp dintre ele fiind uneori semnificativ. De exemplu, n

investitii, fundamentarea corecta a deciziilor presupune raportarea la perioada

exploatarii obiectivului ce se realizeaza.

Aprecierea eficeintei economice nu se poate face fara a tine cont de

caracteristicile socio economice ale mediului si obiectivele de ansamblu ale

economiei, care genereaza criterii noi de analiza. De exemplu, dezvoltarea unei afaceriavantajoase din punct de vedere economic poate avea efecte ecologice negative sau

poate genera probleme sociale pe plan local. Caracterizarea eficientei presupune

analiza complexa multicriteriala, n viziunea statica, a procentului la care se refera.

Eficienta economica a investitiilor are urmatoarele trasaturi :

1) - este masura fundamentala a ntregii activitati productive. Ea depinde de

actiunea comuna a tuturor factorilor si a fazelor procentului de reproductie.


21/96

Eficienta cheltuielilor de investitii oglindeste att modul cum au fost concepute

si realizate lucrarile de investitii ct si factorii procesului de productie.

2) - eficienta economica a investitiilor evalueaza diversele scontate sau obtinute la

cheltuielile necesare obtinerii lor.

3) - nivelul admis al eficeintei economice se stabileste pe baza de previziune,

deoarece calculele respective se fac ntr-o etapa care precede att executia

obiectivului ct si functionarea acestuia.

Previziunea se refera la : nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii,

modificari ale volumului si structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale

preturilor ale tehnologiilor de fabricatie. Pe baza previziunilor se determina, n ultima

instanta dimensiunea efectelor economice si cea a eforturilor de cheltuieli.

4) - raportul efect efort se analizeaza n strnsa corelatie cu factorul timp, datorita

existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investitii si al

obtinerii efectelor economice. Astfel, rezulta eficienta curenta, efectiva, care se

exprima prin valoarea reala n momentul curent si care trebuie sa se ncadrezen intervalul de variatie admis.

5) - eficienta economica a investitiilor mbraca o forma absoluta, dar se calculeaza

si n forma relativa, pentru a face comparatie ntre variantele de proiect. Nivelul

eficientei economice absolute este n functie de parametrii de efort si efect ai

fiecarei variante, iar nivelul eficientei economice relative este determinat de

parametrii rezultati prin comparatii ntre variante.

6) - determinarea eficientei economice a investitiei se bazeaza pe o abordare

sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice si/sau dintre

sisteme de productie. Aceasta este urmarea faptului ca efectele favorabile ale

investitiei lor privind modernizarea unui sistem de productie, de exemplu, nu se

manifesta doar asupra activitatii acestuia, ci si asupra altor sisteme cu care

acesta se afla n relatii de interactiune.


22/96

2.3. Criteriile de apreciere si optimizare a eficientei economice a

investitiilor

Notiunea de criteriu exprima un punct de vedere, principiu norma, pe baza

caruia se face o clasificare, o definire, o apreciere. Formulare optiunilor de investitii,

argumetarea lor impun n mod evident evaluari si determinarea cu ajutorul ridicatorilor

valorici si naturali, pentru fiecare varianta de proiect.

O analiza corespunzatoare si o decizie optima n probleme de investitii sunt

posibile metodologic si practic daca se dispune de criterii de apreciere a eficientei

economice adecvate sistemului economic considerat, strategiei dezvoltarii sale

economico-sociale, necesitatilor obiective ale reproductiei largite.

n literatura economica se mentioneaza ntre cele mai importante criterii de

apreciere a eficientei economice n general, respectiv a eficientei investitiilor,

urmatoarele : obtinerea eficientei economice maxime; mbinarea cerintelor economice

cu cele social-politice; mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva; alegerea

judicioasa a bazei de comparatie.

Obtinerea eficientei economice maxime constituie un criteriu obligatoriu

pentru economia de piata. Aplicarea lui n practica trebuie sa aiba loc prin

maximizarea volumului de efecte utile (productie, venit net etc.) la un leu cheltuieli,

modalitate mai utila dect optimizarea unuia sau altuia din elementele raportului de

eficienta. Enuntarea criteriului sub aceasta forma ar subntelege folosirea unui model

matematic, avnd aceasta functie obiectiv.

mbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel ale economiei nationale

constituie criteriul ce se manifesta ca urmare a faptului ca orice investitie productiva se

reflecta att la nivel macro, ct si la nivel microeconomic. Apoi, exista premize care

antreneaza contradictii ale optimului la cele doua niveluri structurale ale economiei, ca

de pilda: contradictia posibila dintre interesele proprii ale unitatilor economice si

interesele generale ale societatii favorizate de individualizarea circuitelor economice

ale ntreprinderilor prin autogestiunea economico-financiara. O alta contradictie


23/96

rezulta din deosebirea de continut ntre eficienta, pe ansamblul economiei, si eficienta

pe fiecare unitate luata separat datorita n buna masura caracterului restrictiv al unor

resurse.

mbinarea cerintelor economice cu cele social-politice constituie un criteriu

determinat de neconcordantele existente ntre optimul economic si cel social-politic.

Rezolvarea acestor neconcordante implica cunoasterea precisa a conditiilor de

realizare a optimului economic si a celui social-politic n contextul strategiei

dezvoltarii economico-sociale.

mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva se impune ca un crtiteriu de

apreciere, important, n domeniul investitiilor, ca urmare a ciclului de executie

ndelungat al obiectivelor de investitii si duratei mari de functionare a mijloacelor fixe.

n acest scop trebuie sa se tina seama de tendintele viitoare ale dezvoltarii economiei

nationale si mondiale, a diferitelor ramuri si subramuri, evolutiei tehnicii, stiintei si

tehnologiei, prin luarea n calcul a influentei factorului timp.

Alegerea judicioasa a bazei de comparatie este impusa de relativitatea raportului

de eficienta economica. Comparatia se impune ntre proiect si variantele etalon sau cu

marimi normative.

Pentru investitiile de tipul dezvoltarii, reutilarii, modernizarii este necesara si

comparabilitatea cu situatia anterioara realizarii lor. n acest caz rezultatul comparatiei

trebuie privit cu circumspectie, deoarece pe de o parte, nivelul anterior al indicatorilor

contine deficiente acumulate de-a lungul anilor, iar pe de alta parte noile investitii,

folosind tehnica noua, ncorpornd rezultatele recente ale progresului stiintifico-tehnic,

sunt evident mai eficiente, chiar dect unitatile etalon din ramura.

ntrebuintata n analizele economice este comparabilitatea cu realizarile de pe

plan mondial, care are menirea de a aprecia pozitia eficientei utilizarii resurselor n

tara noastra fata de aceeasi activitate pe plan mondial. Pentru a fi concludenta o

asemenea comparatie trebuie eliminate deosebirile de sistem economic, de preturi de

obtinere a resurselor. n concluzie, toate aceste criterii de apreciere trebuie sa permita


24/96

alegerea unei asemenea variante de investitii care sa asigure: respectarea echilibrului

pe ansasmblul economiei; valorificarea maxima a resurselor materiale, umane,

financiare disponibile n prezent si n viitor, un nalt grad de competitivitate pentru

produsele destinate exportului, satisfacerea cerintelor sociale de ridicare a nivelului detrai de organizare si sistematizare teritoriala, de dezvoltare echilibrata n profil

teritorial. Un asemenea mod de apreciere a investitiilor permite n final cresterea

eficientei activitatii economice, concomitent cu respectarea unor cerinte de natura

social-politica.

Problema criteriilor de apreciere, a eficeintei investitiilor se ncadreaza n

curentul de optimizare economica se caracteritzeaza orientarile etapei actuale. Ea sesitueaza n mod deosebit n sfera teoriei economice, dar tinde tot mai mult spre cadrul

metodologic al proceselor decizionale, tocmai datorita cerintelor actuale pe care

practica economica le ridica.

Folosirea cu eficeinta maxima a resurselor materiale, umane si banesti n

domeniul investitiilor impune optimizari la nivel macro si microeconomic. La nivel

macroeconomic drept criterii de optimizare, literatura de specialitate recomanda:maximizarea produsului intern brut si net, minimizarea cheltuielilor materiale de

productie;maximizarea beneficiului, maximizarea consumului la care se pot adauga si

alte criterii ca, de pilda, maximizarea productiei minimizarea cheltuielilor folosite de

investitii lund ca baza resursele disponibile la un moment dat. Numarul si structura

criteriilor de optimizare nu sunt limitative, cu att mai mult cu ct fiecare din ele

prezinta nu numai avantaje, dar si dezavantaje si apoi, cu toata rigoarea matematica pe

care unele din ele o exprima asupra lor nu exista o unanimitate de vederi.

2.4. Metode de evaluare ale eficientei economice a investitiilor

Precizia evaluarii eficientei economice depinde de metodele si modelele

matematice. Aplicarea acestora permite determinarea tendintelor de dezvoltare a

dimensiunilor si structurilor optime de productie, lund n considerare

interdependentele dintre factorii de crestere. n calculele si analiza eficientei


25/96

economice a investitiilor si regasesc aplicarea o multime de metode matematice,

statistico-matematice econometrice si modele de simulare, pe baza carora se stabilesc

cele mai bune variante de repartizare a resurselor, alegera tehnologiilor de finantare

etc.

n acest context remarca, ca se contureaza trei metode de evaluare respectiv de

stabilire a marimilor necesare determinarii indicatorilor de eficienta economica si

anume:

1. metoda statica

2. metoda dinamica

3. metoda comparabila

1. Metoda statica este practicata n tara noastra. Ea sta la baza fundamentarii

prioectelor, extinzndu-se la o gama de indicatori ai eficientei economice a

investitiilor, cum sunt: capacitatea de productie, volumul de productie, costul

investitiei, valoarea productiei, costul productiei, profit, investitia specifica etc.

Metoda statica se distinge prin folosirea n calcule a unor marimi estimate n

momente variate pe axa timpului, ce reflecta derularea activitatilor n cadrul procesului

investitional si a celui de productie-reproductie. Valorile reprezentnd efort sau efecte,

sunt agregate n modele, pentru determinarea unor indicatori de apreciere a proiectelor

de investitii, n conditiile ignorarii momentului n care se consuma sau se obtin. Pentru

determiarea diferitilor indicatori comparatiile efort/efect vizeaza cu deosebire acelesegmente pe axa timpului n care se deruleaza proiectarea, executarea lucrarilor de

investitii perioada de asimilare si primul an al perioadei de functionare a obiectivului

la parametrii normali.

Indicatorii utilizati n practica evaluarii eficientei economice a investitiilor au

caracter static. Unii dintre ei nici nu pot fi determinati. n aceste conditii devine

oportuna perfectionarea acestei metode de evaluare a eficientei economice ainvestitiilor.


26/96

2. Metoda dinamica a patruns tot mai mult n teoria investitiilor din tara noastra

n ultimele trei decenii12[12] , fara nsa a fi nsusita, n aceeasi masura, pe plan

practic. Caracteristica sa esentiala consta n faptul ca se bazeaza pe recalcularea (prin

"ducere" sau "aducere") valorilor (de natura efortului si efectelor de investitii) ceservesc determinarii indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, la un moment

pe axa timpului prin folosirea tehnicilor de actualizare.

n acest context, indicatorii dinamici rezultati din calcule reflecta influenta

factorului timp, ntru-ct tin seama de evolutia proceselor (valorilor) n timp si de

potenta fructificarii efortului implicat n proces, n raport cu un anumit moment de

referinta.

Metoda dinamica se preteaza determinarii unor indicatori valorici (dinamici

actualizati) care reflecta influenta factorului timp, ntre care: valoarea investitiei

actualizate, venituri si costuri actualizate, valoarea actualizata neta, durata de

recupereare a investitiei actualizate, randamentul economic actualizat etc.

3. Metoda comparabila a fost prezentata n literatura de specialitate din tara

noastra ca un "nou mod de calcul al actualizarii13[13]. n esenta se pleaca de la ideea

compararii efortului de investitii imobilizat n obiectivul de investitii cu efectelu

obtinute din exploatare, n timp, nsa avnd n vedere urmatoarele caracteristici:

a) fondurile imobilizate anual se modifica n functie de factorul timp exprimat

n ani

b) perioada de imobilizare a fondurilor de investitii nu se limiteaza la durata deexecutie a lucrarilor de investitii, ci continua, dupa expirarea acesteia pna la

12[12] Eficienta economica a investitiilor si a tehnicii noi. Editura Academiei Bucuresti,1972,p. 130-150; Camasoiu I., Investitiile si factorul timp, Editura Politica, Bucuresti, 1975,

p. 48-50;

13[13] Romnu I., Econometrie cu aplicatii la eficienta investitiilor, Editura stiintifica siEnciclopedia, Bucuresti, 1975, p. 389-422


27/96

recuperarea totala a fondurilor imobilizate pe seama rezultatelor financiare (venitului

net)

c) recuperarea fondurilor imobilizate n lucrarile de investitii ncepe imediat

dupa punerea n functiune, prin efectele financiare anuale obsinute, astfel ca acestea nu

se reflecta ca atare, deci ca efecte financiare, ci doar se reduce existenta lor, ca valoare

n masura reducerii valorii imobilizarilor anuale n investitii.

d) calculul imobilizarilor nete comparabile are n vedere doar acea parte din

durata eficienta de exploatare a obiectivului care se scurge dupa expirarea duratei de

recuperare, pna la scoaterea din functiune a obiectivului.

Pe aceasta baza se exprima opinia privind posibilitatea determinarii a doi

indicatori: durata de recuperare comparabila si randamentul economic comparabil.

Durata de recuperare a investitiilor, n conditiile metodei comparabile, este aceeasi ca

n cadrul metodei statice, daca acumularile anuale sunt egale. Daca dimpotriva,

acumularile anuale sunt variabile, atunci se emite ideea determinarii acestui indicator

pe cale grafica tinnd cont de durata n care efectele acumulate egaleaza efortul de

investitii si de durata de executare a lucrarilor.

Metoda valorilor comparabile nu si-a demonstrat valentele prezumate, fapt

pentru care nu a generat exprimari de specialitate ca o alternativa pasagera privind

metodele de evaluare a eficientei economice a investitiilor.

III. INDICATORII ECONOMICI AI EFICIENEI

INVESTIIILOR

3.1 Aspecte generale

Indicatorii sunt marimi cifrice cantitative, calitative si cu deosebire valorice

care cuantifica starea, nivelu, volumul sau valoarea unui proces, proiect a unei

activitati sau actiuni.


28/96

n domeniul investitiilor indicatorii pot caracteriza proiectul ca volum, elemente

structurale, cost, durata de nfaptuire, avnd calitatea de indicatori tehnici sau tehnico-

economici. Pe de alta parte, indicatorii pot reflecta raportul efort-efectesau efecte-

efort, cu privire la proiectul de investitii, n care caz, ei au calitatea de indicatori deeficienta economica14[14] ori sunt utilizati n analiza ca avnd semnificatia de

"criterii" (criteriul duratei de recuperare, criteriul valorii actuale nete etc.)15[15].

Indicatorii de apreciere si de eficienta economica a investitiilor se obtin prin

calcule si prelucrare a informatiilor cuprinse n documentatia tehnico-economica

(studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, etc.), folosindu-se metodele matematice

specifice. Se poate afirma ca indicatorii tehnico-economici si economici sunt marimide calcul primare servind aprecierii proiectului de investitii, n timp ce indicatorii de

eficienta economica sunt marimi derivate din prelucrarea informatiilor initiale sau a

indicatorilor primari si asigura masurarea eficientei proiectului.

Fiecare indicator de eficienta economica are o anumita capacitate

informationala si caracterizeaza sau masoara eficienta economica a proiectului dintr-

un anumit unghi, n unitati de masura specifice. Indicatorii de eficienta economica ainvestitiilor, pentru a raspunde scopului n care se utilizeaza, trebuie sa se ncadreze n

anumite cerinte, ntre care: o constructie logica a raportului efect/efort sau efort/efect;

o semnificatie clara; un calcul simplu, permisibil; sa permita o interpretare facila; sa

asigure fundamentarea si luarea deciziei.

Indicatorii se determina cu ajutorul unor modele matematice variate, astfel:

a) modelul raporului matematic efort/efecte sau efecte/efort (prin care indicatorii

obtinuti capata forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de

efort; coficienti, rate, etc.);

14[14] Romnu I., Vasilesu I. (coord.), Managementul investitiilor, Editura Margaritar, Buc.1997, p. 115

15[15] Lanasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p.475


29/96

b) modelul matematic al diferentei ntre doua marimi (prin care se determina rezulatul

unei activitati, unui proiect);

c) modelul matematic de aditionare, de cumulare a unor elemente (prin care se

determina masa, volumul unei activitati, unui proiect);

d) modelul matematic de structura (n care caz prin indici de structura se stabileste

contributia elementelor componente fata de total);

Exista un relativ consens cu privire la utilitatea unor indicatori variati, n

continut si semnificatii, pentru reflectarea eficientei economice a proiectelor de

investitii. Acest fapt se justifica, mai des daca avem n vedere complexitatea

procesului investitional, caracterul sau dinamic privit prin prisma agentilor implicati, a

naturii resurselor consumate si a interferentei dintre etapele sale. Indicatiile uneori

contradictorii, ori neconcludente, pe care le dau unii indicatori prin expresia lor cifrica

impun: completarea analizei cu luarea n considerare a altor indicatori; necesitatea

clarificarii metodelor de stabilire a fiecarui indicator de eficienta economica a

investitiilor, n parte, a semnificatiei, locului si rolului pe care trebuie sa-l ocupe n

analiza variantelor de proiect; necesitatea abordarii sistemice a gamei de indicatori n

functie de puterea de reflectare, ca si de nivelul organizatoric la care se impune

folosirea n analiza a unui anumit indicator de eficienta economica a investitiilor, n

raport cu scopul analizei.

n contextul celor ce vor fi prezentate un sistem de productie se poate afla n

mai multe situatii, sub aspectul activitatii investitionale:

- sistemul poate realiza investitii pentru construirea unor unitati noi n cadrul

programului sau de rezolvare;

- sistemul poate realiza investitii de modernizare, dezvoltare, reutilare sau reprofilare a

unor capacitati de productie existente;

- sistemul poate recurge la investitiile sub forma plasamentului de capital, nprocurarea de actiuni, obligatiuni de la alte sisteme de productie sau de pe piata


30/96

secundara de capital, aceasta fie cu scopul de a ajunge sa aiba o infuenta notabila n

cadrul unui alt sistem de productie (de exemplu un furnizor de materii prime sau un

prestator de servicii), fie n scopul obtinerii de dividende.

Orice obiectiv de investitii sau de introducere a progresului tehnic se realizeaza

prin mai multe modalitati, fiecare modalitate porneste de la mai multe variante de

proiect care la rndul lor se caracterizeaza printr-o varietate de proiecte, varietate de

eforturi, efecte si raporturi dintre ele.

Pentru alegerea variantei optime se foloseste un sistem de indicatori de eficienta

economica fiecare dintre acestia evolund o anume latura a eficientei obiectivului

respectiv. Indicatorii eficientei economice a investitiilor se pot clasifica din mai multe

puncte de vedere:

1 din punct de vedere al sferei de cuprindere, exista patru clase:

a) indicatori ce reflecta efectele economice: capacitatea de productie, valoarea

productiei anuale; structura productiei; ncasarile valutare etc.;

b) indicatori ce specifica eforturi economice: investitia totala, structura investitiei

totale, marimea imobilizarilor, cheltuielile de productie pe an, structura costurilor de

productie, numarul total de personal, structura personalului etc.;

c) indicatori ce se refera la perioada de realizare a obiectivului si la cea de functionare:

durata de executie a obiectivului de investitii, durata de executie a obiectivului de

investitii pna la punerea n functiune partiala, durata de functionare fizica, durata defunctionare eficienta, durata de functionare pna la atingerea parametrilor proiectati

etc.;

d) indicatori de eficienta economica a investitiilor: investitia specifica, termenul de

recuperare, coeficientul eficientei economice a investitiilor;

2 dupa nivelul la care se face evaluarea si analiza economica, indicatorii

economici pot fi: macroeconomici si microeconomici, adica la nivelul economiei


31/96

nationale sau la nivel de ramura si microeconomici - asociati sistemelor de productie -

ntreprinderi. Acestia din urma se impart n:

a) indicatori cu caracter general - indicatori de volum ai obiectivului;

b) indicatori de baza - sunt indicatorii reali de eficienta economica;

c) indicatori specifici - caracterizeaza specificul unei anumite ramuri industriale sau

unui anumit domeniu de activitate economica;

d) indicatori suplimentari - se folosesc doar n anumite cazuri pentru o activitate ce nu

este descrisa de alti indicatori sub aspectul eficientei economice a investitiilor ndomeniul respectiv.

3.2 Indicatori cu caracter general

n aceasta categorie ncadram acei indicatori statici care pot caracteriza n

principiu, activitatea economica a oricarei entitati, n masura n care este asigurat unsistem propriu de informatie economica. Definirea si prezentarea succinta a

indicatorilor este realizata n continuare:

1. Capacitatea de productie - exprima potentialul de productie al unui

obiectiv, ntr-o perioada data, de regula un an, n unitati naturale - tone, m 2, m3, bucati

etc.- n raport cu profitul productiei, structura sortimentala prevazuta si regimul de

functionare. Capacitatea de productioe se stabileste n functie de gradul de utilizareintensiva si extensiva a utilajelor si instalatiilor, rezultnd din nsumarea capacitatilor

individuale ale acestora sau n raport de capacitatea utilajului conducator.

Capacitatea de productie poate fi exprimata cantitativ, dar si n unitati valorice

astfel:


32/96

3.2.1

sau

3.2.2

n care : Q - reprezinta capacitatea de productie exprimata valoric;

qj - capacitatea fizica de productie a sortimentului j;

pj - pretul de productie al sortimentului j;

Ca indicator natural, n sfera indicatorilor de eficienta a investitiilor, capacitatea

de productie constituie punct de plecare pentru stabilirea celorlalti indicatori, ntre

care: valoarea investitiei, investitia specifica, costul si valoarea productiei, numarul de

personal etc.

2. Numarul personalului face parte din sfera indicatorilor naturali. Se

stabileste n functie de capacitatea de productie, regimul de lucru, norma de

personal,profilul productiei, structura sortimentelor, etc. n seria indicatorilor de

eficienta economica a investitiilor apare sub forma numarului de personal toatal, din

care numarul de muncitori. Serveste comparatiilor ntre diferitele variante de proiect n

mod direct, precum si stabilirea indicatorului productivitatea muncii.

3. Costul de productie poate fi pus n evidenta sub forma costului unitar sau a

costului total anual.

Costul de productie unitar se stabileste pe baza de antecalculatii/calculatii pe

produs sau pe baza relatiei:


33/96

3.2.3.

n care: c - reprezinta costul unitar;

Q - volumul productiei;

i - sortimentul de produse;

Costul de productie total se stabileste pentru un anumit volum al productiei sipentru o anumita perioada de timp (an, trimestru, luna). Se regaseste adesea si sub

denumirea "valoarea productiei de cost".

n genaral costul productiei exprima efortul de productie/exploatare n cadrul

ntreprinderii, fabricii, sectiei etc., tendinta de optimizare impunnd minimizarea lui.

Se foloseste n analiza economica pentru comparatii ntre activitati, produse etc.,

precum si pentru determinarea unor indicatori derivati (cheltuieli la 1000 lei productie,rata profitului, profitul aferent perioadei de timp). n aprecierea eficientei proiectelor

de investitii prezinta interes evaluarea fundamentala a structurii costului de productie

pe elemente de cheltuieli (materii prime si materiale, energie, costuri salariale,

amortizare, etc.), ca si pe articole de calculatie (cheltuieli fixe si variabile).

Relatia de calcul a costului de productie total (c) este:

3.2.4.

Tendinta de optim presupune minimizarea costului productiei (unitar si total).

4. Pretul de vnzare constituie indicator de estimare a nivelului valoric la care

un produs poate fi vndut. Pretul de vnzare (pret de productie) unitar, n principiu


34/96

constituie rezultatul nsumarii costului de productie unitar, sub aspect cifric, este

negociat ntre producator si cumparator, interesele fiind contradictorii.

O forma a pretului, regasita n practica economiei de piata o reprezinta prtul de

vnzare cu taxele incluse care se stabileste prin aditionarea la pretul de productie (ca

pret de vnzare a producatorului) a diferitelor taxe reglementate prin acte normative,

ntre care taxa pe valoare adaugata, accize si alte taxe. Este n interesul legiuitorului sa

impuna forma, procedura prin care taxele respective se ncaseaza odata cu vnzarea

unor marfuri sau servicii.

Relatiile de calcul corespunzatoare sunt:

- pentru pretul de productie unitar (p);

3.2.5.

- pentru pretul de vnzare cu taxele incluse (ptti);

3.2.6.

unde:

pr - reprezinta profitul pe unitatea de calcul;

tva - taxa pe valoare adaugata;

acc - accize;

a - alte taxe;

5. Valoarea productiei reprezinta indicatorul valoric prin care se exprima

amploarea activitatii ntreprinderiintr-o perioada de timp (luna, trimestrul, anul).

Se determina dupa relatia:


35/96


36/96

n evoluarea si aprecierea eficientei proiectelor de investitii profitul este luat n

seama pentru efectuarea analizei comparative, precum si pentru determinarea unor

indicatori derivati (durata de recuperare, rata rentabilitatii, coeficientul de eficienta

economica a investitiilor etc.).

8. Rentabilitatea rflecta n principiu capacitatea sistemului (ntreprinderii) de a

genera profit, n cadrul unei perioade de timp. Constituie o stare pozitiva n care se

prezinta unitatea de referinta, fapt atestat de raportul efect (profit)/efort (costul

productiei sau costul investitiei, capitalul social, valoarea cifrei de afaceri etc.).

Rentabilitatea se masoara printr-un sistem de rate ale rentabilitatii, ntre care mai

uzuala este cea prezentata mai jos:

3.2.11.

unde: rc - reprezinta rata rentabilitatii n functie de cost;

Aprecierea favorabila a unei activitati cu ajutorul diferitelor rate alerentabilitatii tine seama de ordinul de marime, impunndu-se maximizarea nivelului

cifric. Semnificatia fiecarei rate a rentabilitatii este n functie de numitorul raportului

(cost, capital, cifra de afaceri etc.).

9. Productivitatea muncii constituie unul din indicatorii folositi, att n

exprimarea eficientei economice a activitatii de productie, ct si n afara eficientei

investitiilor, n scop de argumentare a deciziilor de investitii. Se exprima diferentiat, nfunctie de marimile de calcul folosite astfel:

3.2.12.

3.2.13.


37/96

3.2.14.

3.2.15

unde: W - reprezinta productivitatea muncii n unitati fizice (q), valorice (v), pe o

persoana (p), sau pe un muncitor (m);

Np, Nm - numarul personalului total (Np), muncitori (Nm);

Q - volumul fizic al productiei;

Q*p - valoarea productiei anuale n lei;

Exprimnd cantitatea de produse, ori valoarea produselor create de o persoana,

un muncitor, n unitatea de timp, pe de o parte, sau, pe de alta parte, timpul necesar

pentru producerea unei unitati din valoarea productiei determinate, productivitateamuncii reflecta eficienta cu care se cheltuieste munca sociala.

Indicatorul productivitatea muncii se foloseste n exprimarea si analiza

eficientei economice a investitiilor pentru comparatii ntre diferitele variante de proiect

sau n dinamica (situatia dupa si nainte de realizarea unor investitii de modernizare si

reutilare). Unii autori nega calitatea de reflectare veridica a eficientei economice prin

intermediul productivitatii muncii, ntruct indicatorul respectiv, nu arata dectcantitatea, sau valoarea produselor obtinute n medie de un muncitor, fara a da indicatii

cu privire la cheltuielile de productie, gradul de utilizare a factorilor de productie

angrenati.

3.3 Indicatori de baza, n viziune statica


38/96

Indicatorii de baza au fost elaborati n exclusivitate n cadrul preocuparilor de

crestere a eficientei economice a investitiilor si stau la baza fundamentarii deciziei

judicioase de a investi. Acestia cuantifica raportul efecte/eforturi sub forma

maximizarii efectelor obtinute pe unitatea de efort, sau prin minimizarea eforturilornecesare pentru obtinerea unei unitati de efect.

Principalii indicatori cuprinsi n aceasta categorie sunt:

1. Volumul capitalului investit (Inv) reprezinta expresia valorica a tuturor resurselor

ce se consuma pentru realizarea unui obiectiv pna la punerea lui n functiune.

Formula de calcul pentru acest indicator este :

3.3.1

n care, sau

3.3.2

3.3.4

iar, Inv este volumul investitiei totale; Id-investitia directa; Icol-investitia colaterala;

Icx - investitia conexa; Eimob - efectul imobilizarii de fonduri; e - coeficientul de

eficienta economica a investitiei; d - durata de executie; h - anul esalonarii investitiei;

Ih - investitia esalonata n anul "h"; - valoarea medie anuala (tremestriala, lunara) aimobilizarilor de fonduri; N - valoarea mijloacelor circulante de prima dotare.

Doua variante de investitii care au acelasi volum de investitii si aceeasi durata

de executie pot sa difere ntre ele prin modul de esalonare al resurselor pe durata de

executie a obiectivului. Efectele imobilizarii de fonduri constituie valoarea veniturilor

nete ce s-ar fi putut obtine pe timpul constructiei obiectivului daca aceste resurse nu ar

fi imobilizate, ci ar fi intrat direct n circuitul economic.


39/96

Se poate concluziona ca : din multitudinea de variante investitionale posibil

de realizat, va fi aleasa aceea care are volumul investitiei totale cel mai mic , min

Inv.

2. Durata de executie a lucrarilor de investitii d. ntreaga "viata" a unui

obiectiv de investitii se mparte n doua perioade:

- prima, n care se realizeaza obiectivul respectiv pna la punerea sa n

functiune - perioada ce poarta numele de durata de executie a lucrarii de investitii;

- a doua, este perioada de la punerea n functiune pna la scoaterea din

functiune a fondului fix respectiv - durata de functionare sau de serviciu a foncului

fix;

n concluzie, din variantele investitionale posibile se va alege cea cu durata

de executie a lucrarilor cea mai mica, min d, att pentru a evita risipa si degradarile

pe santierele de constructii, la care se adauga problema evitarii uzurii morale a

produselor ce se realizeaza prin investitie.

O problema importanta a acestei perioade de timp se refera la modul de

esalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an n parte, n cadrul duratei de realizare;

n acest context se va urmari ca partea cea mai mare a fondurilor sa fie alocate catre

sfrsitul duratei de executie. De asemenea, constituie un avantaj situatia, n care exista

posibilitatea, punerii n funcsiune a unor capacitati partiale de productie.

3. Durata de functionare eficienta a obiectivului (De) este perioada n careacesta produce efecte si din acest punct de vedere, se prefera variantele cu o durata ct

mai lunga.

n cadrul duratei de fuunctionare a obiectivului distingem trei perioade de timp

mai importante: perioada de atingere a parametrilor proiectati; perioada de functionare

normala si perioada de declin (fig. 15.2). Varianta optima este cea pentru care

durata de functionare a obiectivului este mexima , max D.


40/96

Not

atiil

e

folo

site

n

figu

ra15.2

sunt: D - durata de realizare a investitiei; Da - durata de atingere a parametrilor

proiectanti; Dn - durata de functionare normala; Dd - durata de declin; De - durata

eficienta de functionare; Df - durata fizica de functionare; Q - valoarea productiei

exprimata n [um] unitati monetare; C - costul productiei exprimata n [um] unitati

monetare; Inv - volumul total al investitiei exprimata n [um] unitati monetare. Toate

duratele sunt exprimate n [ut] unitati de timp.

Perioada normala de functionare Dn trebuie sa stea n atentia celui care initiaza

procesul investitional, n idea ca ea trebuie prelungita ct mai mult deoarece efectele

nete de profit vor fi mai mari, iar premisele pentru o dezvoltare viitoare vor fi mai

favorabile. Astfel, se impugn masuri concrete pe linia asigurarii functionarii n bune

conditii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor periodice si reparatiilor curente,

pentru ca aceasta perioada sa fie prelungita n detrimental perioadei de decline, cnd

profiturile ncep sa scada. Deci, pe perioada Df - De se nregistreaza pierderi, cu

implicatii directe asupra eficientei economice a investitiei si asupra momentului optim

de scoatere din functiune a unei anumite capacitati de productie.

4. Pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv (Y)


41/96

Indicatorul se calculeaza n cazul n care sistemul de productie realizeaza

investitii ce vor fi amplasate pe terenuri ce au avut initial destinatie agricola. Relatia de

calcul este :

,

n care i este indicele mediu anual de crestere a productiei agricole pe perioada D ; D -

intervalul de timp ct terenul agricol este scos din circuit; Vn - venitul mediu annual

ce se obtine din cultivarea unui hectar de teren arabil; St - suprafata totala scoasa din

circuitul agricol.

Acest indicator se calculeaza pentru terenul scos din functiune ocupat de

obiectivul principal si pentru lucrarile anexe obiectivului, avnd n vedere ntrega

perioada de functionare.

La decizia asupra variantei optime de proiect, pierderea de venit net

agricol

prin amplasarea noului obiectiv trebuie sa fie ct mai mica , min Y.

5. Investitia specifica (S) reprezinta volumul fondurilor de investitii necesar

pentru realizarea unei unitati de capacitate de productie si se calculeaza astfel :

- pentru obiective noi :

, 3.3.5

n care Q - productia anuala sau , dupa caz, capacitatea de productie n unitati naturale

sau valorice.

- pentru modernizari sau dezvoltari :

, 3.3.6


42/96

n care Qi este productia anuala dupa modernizare si/sau dezvoltare; Qo - productia

anuala nainte de modernizare/dezvoltare.

Calculul indicatorului investitia specifica n functie de capacitatea de productie

exprimata valoric, n special n cazul activitatii de modernizare, dezvoltare,

retehnologizare, evidentiaza si o serie de aspecte legate de schimbarea structurii

sortimentale de fabricatie, cu efecte directe asupra cifrei de afaceri a sistemului de

productie respective. Considernd avantajul calculului n functie de capacitatea de

productie exprimata fizic, indicatorul are o sfera mare de aplicabilitate si un grad

ridicat de relevanta, ceea ce practic face ca aceasta sa fie prezent n toate calculele

fundamentare a eficientei economice a investitiilor pentru un obiectiv ce urmeaza a serealiza.

Investitia specifica reprezinta volumul de resurse investitionale consumat pentru

obtinerea unei unitati de capacitate deci, varianta investitionala optima este aceea

pentru care investitia specifica este minima , min S.

6. Termenul de recuperare al investitiei (T) reprezinta prioada de timp n care

resursele de investitii consumate s-ar putea recupera din valoarea beneficiilor anuale

obtinute n urma vnzarii productiei. Relatiile de calcul pentru acest indicator sunt :

-pentru obiective noi :

sau

3.3.7

n care T este termenul de recuperare ; Inv - volumul total al investitiei ; A -

acumularile obtinute ; B - beneficiul obtinut ;

- pentru modernizari - dezvoltari :


43/96

sau sau

3.3.8

n care Inv este volumul total al investitiei de modernizare ;Bhmi/Ahmi -

beneficiile/acumularile obtinute n urma modernizarii ; Bhmo/Ahmo -

beneficiile/acumularile obtinute nainte de modernizare ; Chmo - costurile initiale ; Chmi

- costurile dupa modernizare.

In cazul n care calculul pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari de

capacitati de productie, trebuie luate n considerare si o serie de elemente, cum ar fi

pierderea de profit datorata ntreruperii productiei pe durata de realizare a investitiei,

valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmeaza a fi dezmembrat, sumele obtinute

din valorificarea unor utilaje sau parti componente ale acestora etc. Astfel, termenul de

recuperare se poate calcula dupa relatia :

3.3.9

n care Inv - capitalul investit pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare ; A -

amortizarea nerecuperata ; V - veniturile obtinute din valorificarea unor utilaje ; Pp -

pierderea de profit pe timpul realizarii investitiei.

Dupa cum se observa, termenul de recuperare se calculeaza n raport cu

beneficiile, acumularile sau costurile de productie. Varianta optima, din punct de

vedere al acestui indicator este aceea n care Ti este cel mai mic min T.

7. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor (e) exprima beneficiile

anuale sau acumularile banesti anuale ce se obtin la 1 leu investit. Formulele de calcul

ale acestui indicator sunt :


44/96

- pentru obiectivele noi :

sau

3.3.10

- pentru modernizari sau dezvoltari :

sau sau

3.3.11

Din relatii se observa o noua modalitate de definire a coeficientuluiu de

eficienta economica a investitiilor, si anume ca inversul termenului de recuperare.

Pentru compararea efectului suplimentar cu investitia suplimentara se pot folosi

urmatoarele relatii de calcul :

sau

3.3.12

n care se iau n consideratie doua momente de timp n derularea investitiei :

momentul "i" dupa realizarea inevstitiei suplimentare si momentul "0" reprezentnd

baza de plecare sau raportare.

Cnd se folosesc aceste relatii de calcul pentru investitii de modernizare,indicatorul coeficientului de eficienta economica a investitiilor exprima beneficiile

anuale suplimentare ce se obtin n urma efectuarii unei unitati de efort investitional.

Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul, max e.

8. Cheltuielile echivalente sau recalculate (K)

n vederea evaluarii resurselor consumate pentru realizarea unui obiectiv de

investitii si a bunei functionari a acstuia exista doi indicatori utilizati:


45/96

- volumul investitiilor - pentru resursele consumate pna la punererea n functiune a

obiectivului de investitii;

- costul productiei - pentru resursele consumate, anual, dupa punerea n functiune a

obiectivului de investitii.

nsumarea directa a celor doi indicatori, fara nici o corectie, nu este posibila

pentru ca investitiile se "consuma" o singura data, iar costul productiei se repartizeaza

anual. Astfel, se defineste indicatorul cheltuielilor echivalente sau ecalculate care

exprima toate resursele consuate si se calculeaza cu relatia:

,

3.3.13

n care K reprezinta cheltuielile echivalente sau recalculate; Inv - volumul investitiei;

Ch - costul productiei anuale; De - durata eficienta de functionare a obiectivului.

Reprezentarea grafica a indicatorului este prezentata n figura 15.3

Indicatorul

analizat este unul ce

reflecta efortul

economic total

(investitii si costuri

de productie)

necesar pentru

realizarea si

functionarea

viitorului obiectiv.

Uneori n formula de calcul, De este substituit cu termenul de recuperare T,

atunci cnd duratele de functionare ale obiectivelor sunt mari.


46/96


47/96


48/96


49/96


50/96

mbunatatirea structurii sortimentale a acesteia, aspecte reflectate n preturi de vnzare

superioare si, implicit, n realizarea unor profituri ridicate.

4. INFLUENA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI

INVESTIIONAL

Timpul, ca si spatiul constituie forme esentiala ale existentei materiale, ntru-ct

nu se poate imagina existenta, n afara timpului, tot asa cum nu se poate imaginaexistenta n afara spatiului.

Procesele si fenomenele eonomice, asemanator celor biologice, naturale, sociale

etc., ncep si se termina la un moment dat, consuma timp, deci se afla sub incidenta

factorului timp. Factorul timp apare tot mai frecvent n cercetarea fenomenelor si

proceselor economice.

Asa cum se remarca16[16], n analiza dezvoltarii economice si a procesului

cresterii economice, factorul timp se manifesta n mod complex si alternativ ca : timp

calendaristic, timp economic si timp social.

n timpul calendaristic este timp fizic, element integrator, al proceselor n natura

nefiind stocabil. Sub acest aspect se releva faptul ca timpul exista obiectiv este infinit

si irevesibil. Acesta alternativa a timpului face necesara si posibila ncadrarea

proceselor, activitatilor economice si neeconomice n scala de gradare, masurare a lor

n unitati de timp calendaristic.

Timpul este trecator si totusi ntr-o stare de prezent vesnic, faptul care - asa cum

spunea Nicolae Georgescu - Roegen ia determinat pe multi filozofi sa creada ca timpul

este iluzie pura.

16[16] Rochian D. - Factorul timp si dezvoltarea economica, Revista economica nr. 19/1988


51/96


52/96

c) timpul liber recreativ

ntre cele trei componente exista o legatura contradictorie reflectata de legea

economiei de timp conform careia scopul esential al demersului l-ar constitui

realizarea unor deplasari structurale spre timpul liber.

Timpul reprezinta si un factor economic; prin efectele pe care le antreneaza

scurgerea sa, mai precis alte fenomene amplificate de timp. Astfel, procesul care

implica o " multiplicare" a efectelor economice sau din potriva o "dezvoltare" a lor

este progresul tehnico stiintific. Datorita acestuia, o ora de munca dispusa n prezent

nu poate fi comparata cu cea efectuata acum 10 ani. n fond datorita progresului

tehnico - stiintific n aceeasi unitate de timp, dar la momente diferite, se pot obtine

cantitati mai ridicate sau mai scazute de produse situatie care trebuie inclusa n

calculele economice.

Teoria si practica investitiilor releva varietatea ipostazelor n care timpul cu

deosebire timpul economic, are implicatii n procesul investitional. ntre aceste

ipostaze vom retine:

a) timpul, ca reflectare a perioadei de "gestatie" a unei investitii (conceptie, formularea

si fundamentarea optiunii de investitie)

b) timpul, ca reflectare a proportiei ntre investitii angajate pe perioade de executie

variate (sub un an; ntre 1 si 3 ani; ntre 3 si 5 ani; peste 5 ani)

c) timpul, ca reflectare a duratei de executie a unui obiectiv de investitii

d) timpul, ca reflectare a punerii n functiune, pe etape a obiectivului de investitii

e) timpul, ca reflectare a prioadei de asimilare a paramentrilor tehnico economici

proiectati

f) timpul, ca reflectare a duratei de recuperare a efortului de investitii impus de

realizarea unui obiectiv economic


53/96


54/96

reprezinta o pierdere de venit net pentru sistemul de productie. ntruct pierderile sunt

proportionale cu durata si marimea resurselor alocate, este necesar ca cercetarea -

proiectarea sa se realizeze ntr-un timp ct mai scurt dar suficient pentru a asigura

calitatea acestor lucrari. Micsorarea duratei de cercetare - proiectare are si alteavantaje cum ar fi: reducerea de uzura morala a viitoarelor produse si tehnologii,

cstigarea pietei de desfacere si obtinerea unui pret de vnzare ridicat, recuperarea

investitiilor n avans fata de termenul stabilit.

n perioada de executie a lucrarilor de constructii - montaj se consuma fonduri

mari, n special n resurse materiale, care sunt imobilizate treptat, ajungndu-se n final

ca ntregul fond de investitii sa fie imobilizat. Deci, durata de executie a obiectivuluitrebuie sa fie ct mai mica astfel nct efectul imobilizarilor de fonduri sa fie minim.

Esalonarea n timp a investitiilor se poate face: n mod crescator (fig. 4.a);

uniform (fig. 4.b) sau descrescator (fig. 4.c). Deoarece suma cheltuita ramne

imobilizata pna la nceperea functionarii obiectivului si chiar peste acest moment

pna la recuperarea efectiva, varianta cea mai convenabila este esalonarea n cote

crescatoare, la care imobilizarile sunt cele mai mici.

Pentru evaluarea eficientei economice n perioada executiei obiectivului, se

folosesc o serie de indicatori pe care i prezentam n continuare:


55/96

1. Marimea imobilizarilor totale:

n care Ikeste fondul de investitii cheltuit n anul h

d - este durata de executie a obiectivului

k - este factorul de corectie ce tine seama de momentul de nceput al lucrarilor de

investitii si poate lua urmatoarele valori

k=1 cnd lucrarile de investitii demareaza la nceputul anului

k=0,5 cnd lucrarile de investitii demareaza la mijlocul anului

k=0 cnd lucrarile de investitii demareaza la sfrsitul anului

Realiznd mai multe variante investitionale, acestea pot fi similare din punct de

vedere al marimii imobilizarilor totale, nsa pot presupune durate de executie diferite

si/sau capcitati de productie diferite, o data cu punerea n functiune a obiectivului. Din

acest motiv se calculeaza, dupa caz si urmatorii doi indicatori.

2. Media anuala a imobilizarilor:

Valoarea mediei anuale a imobilizarilor: arata marimea imobilizarilor ce revin

pe fiecare an de constructie a obiectivului si se urmareste a fi ct mai redusa.

3. Marimea imobilizarilor specifice:

sau


56/96

Acest indicator exprima imobilizarea ce revine unei unitati de capacitate de

productie exprimata valoric (q) sau fizic (Q).

4. Efectul economic al imobilizarilor:

unde en este coeficientul de eficienta economica normat sau propus a fi realizat, ceilalti

termeni ai relatiei fiind cunoscuti.

Indicatorul prezentat exprima efectul economic nerealizat ca urmare a scoaterii

din circuitul economic a resurselor investite.

si n acest caz se poate calcula efectul ecunomic anual prin raportarea la durata

de executie a obiectivului, respectiv un efect economic specific, prin rapotarea la

capacitatea de productie, n cazul n care variantele de proiect de investitie analizate

difera ca durata de executie sau ca marime a capacitatilor de productie rezultate.

Trebuie mentionat ca acest indicator nu surprinde n totalitate pierderile sau

imobilizarile datorita faptului ca este constituit pe principiul dobnzii simple care nu

surprinde efectele propagate. n economie fenomenele si procesele se petrec, n

general, astfel nct o pierdere atrage dupa sine alta pierdere, iar un profit, alte

profituri. Pentru a surprinde efectele propagate se calculeaza un alt indicator a carui

constructie se bazeaza pe tehnica actualizarii - pierderea absoluta.

5. Pierderea absoluta:

n care a este rata de actualizare.

Evident, n acest caz se poate calcula pierderea anuala si, respectiv, specifica.


57/96

Pentru a cuantifica influenta factorului timp este necesara reclacularea adica

"etalarea valorilor ntr-un moment unic, atunci cnd ele sunt distantate n timp la mai

mult de un an. De fapt, timpul nu determina mobilizarea ca efect direct al actiunii sale

(ca de altfel si n cazul imobilizarii), ci doar necomparabilitatea valorilor distantate lamai mult de un an, dic care cauza trebuie sa le aducem la un moment unic (sa le

"echivalam" deci). n concluzie, recalcularea, ca directie de influenta a timpului se

reflencta att la resurse (cheltuieli), ct si la efectele economice care, daca sunt

distantate la mai mult de un an, trebuie echivalate ca timp (etalate), pentru a fi utilizate

corect n calculele economice. Aceasta echivalare (recalculare) se realizeaza practic

prin folosirea tehnicii de actualizare.

5. ACTUALIZAREA - METOD SPECIFIC DE EVALUARE

DINAMIC A EFICIENEI ECONOMICE

Tehnicile de actualizare pentru evaluarea influentei factorului timp au patruns

de mai multa vreme n practica tarilor cu economie de piata. n tata noastra s-au

vehiculat, mai ales pe plan teoretic, unele procedee de atualizare n domeniul

investitiilor. Patrunderea lor n practica economica a fost nsa legata

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	darkkk
View:	225 times
Download:	1 times

Aspecte Privind Influenta Factorului Timp in Deciziile de Investitii

Documents