Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

2

www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(1)

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(2)

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

3

www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(3)

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(4)

Keratinocitele din structura epidermului sunt organizate in 4 straturi suprapuse: bazal,

spinos, granulos si cornos.

- Keratinocitele cornoase (corneocite) din structura

stratului cornos cu forma lamelara si sunt strans

intercalate intre ele.

- Contin filamente de keratina si o matrice interfibrilara

densa. Nu mai contin organite si nuclei.

- Contine celule turtite, cu granule care contribuie la

sudarea filamentelor de keratina

- Nucleii si organitele sunt degradate enzimatic si dispar

- Este cel mai gros strat : 50% din grosimea epidermului

- Este alcatuit din celule poligonale, voluminoase,

asezate in mozaic

- Contin tonofilamente groase si desmozomi

(dispozitive de adezivitate intercelulara) bine

reprezentati

- Alcatuit dintr-un singur rand de celule cu bogata

activitate mitotica (functia germinativa)

- Keratinocitele bazale desfasoara o intensa sinteza

proteica (incepe keratinogeneza, care se va desavarsi

in stratul cornos)

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

4

www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(5)

Dermul, mai dens decat

epidermul, este alcatuit in

principal din tesut

conjunctiv. In derm sunt

prezente vase sangvine, ce

asigura nutritia celor doua

straturi ale pielii si

terminatii nervoase

responsabile pentru senzatia

cutanata. Structurile

auxiliare, desi derivate din

tesut epidermal, cum sunt

glandele sudoripare,

glandele sebacee si foliculii

pilosi, sunt localizate la

nivelul dermului.

Fibroblastele din derm sintetizeaza proteine fibroase, lungi, care alcatuiesc tesutul

conjunctiv si sunt active, in mod special, pe durata perioadelor de vindecare a leziunii

Aproximativ 90% dintre limfocitele T intalnite in pielea normala sunt localizate la

nivelul dermului. Dermul normal contine celule cu memorie TH( helper) si

TC(citotoxic), spre deosebire de epiderm, care contine in principal celule cu memorie

TC(citotoxic).

Aspecte anatomice si fiziologice ale tegumentului(6)

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

6

www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de anatomia si fiziologia tegumentului(7)

Functiile Tegumentului

Avand la adult o suprafata totala cuprinsa intre 1,5 si 2

metri patrati, pielea este cel mai mare organ al corpului

uman.

Functia principala a pielii consta in formarea unei bariere

protective intre mediul inconjurator si tesuturile interne ale

organismului. Functia fizica de bariera a pielii este datorata

in principal productiei sale de keratina, o proteina fibroasa

care intareste pielea si reduce permeabilitatea sa. Pielea

functioneaza ca o componenta periferica a sistemului

imunitar, din moment ce la nivelul pielii si al mucoaselor

sunt intalnite in mod specific, prima data, antigenele straine.

In afara de rolurile de protectie, pielea realizeaza multe

alte functii, care sunt importante pentru mentinerea unui mediu intern stabil: reglarea

temperaturii corpului, senzatia tactila si eliminarea produsilor de degradare prin secretia

sudorala. Pielea reprezinta locatia reactiilor metabolice cheie, ca sinteza vitaminei D, iar

bogata vascularizatie ii permita sa detina rolul de rezervor sangvin.

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(1)

Sistemul imun protejeaza organismul impotriva

microorganismelor si a altor substante straine si are rol de

aparare impotriva dezvoltarii tumorilor

Orice substanta care activeaza sistemul imun este un antigen.

Imunitatea ereditara poate fi declansata de orice antigen, este

rapida dar nespecifica; imunitatea dobandita este declansata doar

de un antigen specific, este lenta dar mult mai specifica si include

mecanisme pentru memorarea antigenelor

Imunitatea ereditara include bariere anatomice si fizice,

fagocitoza si inflamatia

Raspunsurile imunitatii dobandite sunt realizate de limfocite si

pot fi clasificate ca mediate celular sau umoral

In imunitatea umorala care reprezinta apararea principala fata de patogenii extracelulari,

limfocitele B produc anticorpi care se cupleaza cu antigenul si il marcheaza pentru a fi

distrus. Imunitatea mediata celular care este realizata de limfocitele T, conduce la distrugerea

celulelor purtatoare de antigen si reprezinta apararea principala impotriva patogenilor

intracelulari.

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

7

www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(2)

Celulele T sunt clasificate ca celule T helper (ajutatoare), celule T

citotoxice, celule T reglatoare si celule NK/T, bazandu-se pe

functia lor imunologica:

Celulele T helper (TH) activeaza macrofagele, limfocitele B si

alte celule T, prin producerea de substante (numite citokine) care

stimuleaza cresterea si diferentierea acestor tipuri de celule.

Celulele T citotoxice (TC) distrug celulele purtatoare de antigen,

prin legarea directa de aceste celule si eliberarea de compusi care,

fie distrug membrana celulara a celulei tinta, fie declanseaza

apoptoza.

Celulele T reglatoare (Treg) (anterior numite celule T

supresoare) reduc raspunsul imun adaptativ prin producerea de

substante care inhiba proliferarea celulelor TH si TC, chiar in prezenta antigenului.

Celulele NK/T reprezinta o subgrupa a limfocitelor T care prezinta caracteristici atat ale

celulelor inflamatorii, cat si ale limfocitelor, sunt implicate in imunitatea ereditara si

dobandita.

Celulele T care nu au fost expuse la antigen din momentul parasirii timusului, sunt numite

naive. Odata activate de catre antigen, celule T si derivatele (celule diferentiate) sale se

numesc celule efectoare.

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(3)

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

8

www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(4)

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(5)

Mediatorii moleculari ai imunitatii sunt reprezentati de

citokine, proteinele complementului si anticorpii.

Deoarece in fiziopatologia psoriazisului citokinelor li se atribuie o

importanta deosebita vom aprofunda in continuare rolul acestora.

Citokinele modifica comportamentul celulelor tinta prin

influentarea reactiilor biochimice din interiorul celulei astfel:

proteinele complementului stimuleaza distrugerea antigenelor,

anticorpii recunosc si se cupleaza de antigene specifice, marcandu-

le pentru a fi distruse de alte componente ale sistemului imun

Citokinele transforma comportamentul altor celule – incluzand in unele cazuri, celula de

origine care le-a produs. Ele isi exercita efectele prin atasarea de receptori de la nivelul

suprafetei celulei tinta. Cuplarea citokinei de receptor modifica reactiile biochimice care se

desfasoara in interiorul celulei tinta. Din cauza degradarii rapide, durata de actiune a

citokinelor este scurta, majoritatea acestora isi exercita efectele doar asupra celulelor din

imediata vecinatate.

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

9

www.formaremedicala.ro

Aspecte de fiziologie a sistemului imun(6)

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (1)

Reactia tegumentului, la agresiunea unor microorganisme( non-self) sau atunci cand apare

distrugerea keratinocitelor, este una de tip inflamator. Chiar o lezare minora a

keratinocitelor le poate determina sa-si creasca sinteza de IL-1.Ca raspuns la cresterea

valorilor IL-1 apar urmatoarele aspecte: Celulele Langerhans imature din epiderm sunt stimulate pentru a se

matura, devenind celule dendritice, capabile sa inglobeze si sa prelucreze

antigenul, pentru a fi prezentat limfocitelor( celula prezentatoare de

antigen-CPA)

Este stimulata cresterea, proliferarea fibroblastilor din derm si cresterea

productiei de IL-1, IL-6 si TNF-α (toate sunt citokine proinflamatorii)

Celule endoteliului vascular sunt stimulate pentru a creste productia de

substante care le modifica permeabilitatea, aceasta la randul ei permite

celulelor inflamatorii si limfocitelor sa migreze din fluxul sangvin in

epiderm

Granulocitele si monocitele sunt atrase in epiderm (la nivelul caruia

ajung deplasandu-se in directia cresterii concentratilor de IL-1)

Acesta este Raspunsului Imun Ereditar.

Este o aparare nespecifica, care poate retine intrusul o perioada de timp, necesara pentru ca

raspunsul imun specific sa fie generat.

Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor.

Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor

10

www.formaremedicala.ro

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (2)

Aspecte legate de imunobiologia tegumentului (3)

Amplificarea raspunsului imun

Limfocitele T care au fost activate pentru un anumit antigen,atunci cand ajung in zona de

tesut afectata, elibereaza la randul lor citokine care stimuleaza keratinocitele, amplificand si

perpetuand raspunsul imun.

Rezolvarea (rezolutia) raspunsului imun

Odata ce amenintarea care a initiat raspunsul imun a fost inlaturata, raspunsul imun trebuie

sa fie incheiat, altfel tesutul va ramane intr-o stare de inflamatie cronica si poate fi permanent

afectat. Rezolutia raspunsului imun apare printr-o combinatie a mai multor mecanisme care

include:scaderea cantitatii de citokine proinflamatorii, refacerea echilibrului Th1 si Th2 si o

apoptoza normala in zona de inflamatie.